Avizul Comitetului Economic și Social European privind reconcilierea ambiției obiectivelor durabile și sociale cu un mediu favorabil microîntreprinderilor și IMM-urilor

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 105/01)

Raportor:

Bruno CHOIX

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	30.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	20.10.2021
Sesiunea plenară nr.	564
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	227/0/9

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

99,8 % dintre întreprinderile europene sunt microîntreprinderi și IMM-uri, în care își desfășoară activitatea 82,4 milioane de persoane. Contribuția lor la relansarea economică și la atingerea obiectivelor sociale și de mediu ale UE este indispensabilă. Prin caracteristicile lor esențiale – dimensiunea umană și proximitatea – ele își pot asuma mai ușor și în mod firesc aceste provocări, obținând rezultate bune, chiar și în perioade de criză.

1.2.

În acest scop, microîntreprinderile și IMM-urile au nevoie de un mediu de reglementare adaptat la caracteristicile lor specifice. Comitetul Economic și Social European (CESE) solicită punerea în aplicare efectivă a inițiativei în favoarea întreprinderilor mici („Small Business Act”), a principiului „a gândi mai întâi la scară mică” și a Strategiei pentru IMM-uri. Sarcinile administrative, în special transparența și raportarea, trebuie să fie strict limitate, deoarece fiecare constrângere implică un cost.

1.3.

CESE sprijină abordarea privind o mai bună legiferare și recomandă implicarea sistematică a partenerilor sociali, a ramurilor profesionale și a organismelor consulare în toate etapele procesului legislativ (pregătirea consultărilor publice, evaluarea impactului, amendamente). El invită Comisia să țină seama în mod corespunzător de rezultatele evaluărilor de impact. Principiul numărului constant („one in, one out”) trebuie aplicat rapid, în mod eficace și echilibrat pentru a se ajunge la o legislație socială și de mediu ambițioasă. Nu în ultimul rând, sugerează consolidarea rețelei de reprezentanți pentru IMM-uri („SME Envoys”), atât la nivel național, cât și la nivel european.

1.4.

CESE solicită instituțiilor europene să exploreze în mod sistematic alternative la cerințele în materie de transparență și de raportare când introduc sarcini prea împovărătoare.

1.5.

Inițiativele naționale și regionale de dialog social în microîntreprinderi, artizanat și profesiile liberale facilitează asumarea aspectelor sociale, dialogul între antreprenori și angajați și prevenirea conflictelor și ar trebui încurajate.

1.6.

CESE observă că potențialul ramurilor și asociațiilor profesionale și al camerelor de comerț, în ceea ce privește diseminarea inovărilor sociale, de mediu și de guvernanță, și în ceea ce privește sprijinirea microîntreprinderilor și IMM-urilor, trebuie să fie mai bine valorificat. El recomandă Comisiei și statelor membre să-și valorifice mai curând expertiza și rețeaua, în loc să creeze noi dispoziții împovărătoare și obligatorii.

1.7.

CESE dorește să garanteze accesul antreprenorilor la învățarea pe tot parcursul vieții încă de la înființarea sau preluarea unei întreprinderi, pentru a le permite să dobândească competențele necesare pentru buna gestionare a afacerilor, integrarea dialogului social și tranziția ecologică și digitală.

2.   Context și observații generale

2.1.

Microîntreprinderile și IMM-urile se află în centrul economiei europene și, datorită prezenței lor pe întregul teritoriu, sunt un element esențial în sprijinirea comunităților locale confruntate cu dificultăți economice și stimulează reziliența întregului sistem.

2.2.

Redresarea este singura modalitate de a preveni depopularea: ea contribuie la menținerea ratei de ocupare a forței de muncă și la distribuirea bogăției, cu atât mai mult cu cât se bazează în Europa pe obiective de durabilitate.

2.3.

Microîntreprinderile și IMM-urile sunt mobilizate în direcția unei economii verzi și digitale. Economia circulară, dezvoltarea durabilă și dialogul social se află în ADN-ul microîntreprinderilor, al întreprinderilor meșteșugărești și al profesiilor liberale. CESE solicită instituțiilor europene să aibă încredere în capacitatea acestora de a evolua și să le sprijine rolul de lider în dubla tranziție (programe specifice de finanțare, de asistență tehnică și de inginerie și politici adecvate), și nu să le frâneze elanul.

2.4.

CESE observă că multe întreprinderi și autorități publice aplică soluții inovatoare pentru a ajuta microîntreprinderile și IMM-urile să integreze economia circulară în modelul lor de afaceri (eliminarea deșeurilor și a produselor nevândute, promovarea reparării, a reutilizării și a reciclării), în conformitate cu obiectivele UE.

2.5.

În pofida SmallBusiness Act din 2008, ultimii treisprezece ani au arătat că legiuitorii, în loc să adopte texte care respectă capacitatea administrativă și financiară a microîntreprinderilor și IMM-urilor, optează de cele mai multe ori pentru norme care vizează toate întreprinderile și pe care ulterior le adaptează la cele mai mici, creând noi sarcini pentru acestea și subminându-le competitivitatea, capacitatea de inovare și de creare de locuri de muncă. Se pot aduce îmbunătățiri în ceea ce privește luarea în considerare a rezultatelor testului IMM. Multiplicarea măsurilor în materie de transparență și de publicare de informații ar putea fi dăunătoare. Astfel, RGPD (1) a introdus proceduri neclare, care obligă microîntreprinderile și IMM-urile să consulte diverse ghiduri sau să recurgă la experți externi, ceea ce implică costuri. Regulamentul privind produsele asimilate mașinilor prevede obligații similare, solicitând proceduri de evaluare prin certificarea de către entități externe. Directiva privind spălarea banilor (2) introduce o obligație de a declara beneficiarii reali pentru toate întreprinderile, procedură care se plătește în mai multe state membre.

2.6.

Raportul din 2020 al Comitetului de control normativ a arătat că impactul propunerilor legislative asupra IMM-urilor nu este evaluat într-o măsură suficientă.

2.7.

CESE a salutat strategia pentru IMM-uri publicată de Comisie în 2020. El sprijină rezoluția (3) Parlamentului în care se afirmă că trebuie create condițiile administrative, de reglementare și tehnice adecvate pentru a ajuta IMM-urile să își îmbunătățească performanța, în special performanțele de mediu, și că sarcinile administrative și de reglementare excesive le împiedică să se dezvolte.

2.8.

CESE a salutat Comunicarea privind o mai bună legiferare, care subliniază că o mai bună legiferare este esențială pentru dezvoltarea durabilă. Aceasta nu se poate baza exclusiv pe creșterea economică, ci necesită un echilibru între abordările economice, durabile și sociale.

2.9.

Cu toate acestea, mai multe propuneri legislative și dezbateri sugerează noi obligații în materie de raportare pentru microîntreprinderi și IMM-uri (comunicarea întreprinderilor privind durabilitatea (4), transparența salarială (5), obligația de diligență). Aceste obligații pot afecta în mod direct sau indirect microîntreprinderile și IMM-urile, ca urmare a unor solicitări din partea marilor întreprinderi din lanțul valoric și reprezintă costuri, în măsura în ele nu dispun de resursele umane și financiare necesare pentru a răspunde acestor obligații, ceea ce le pune în pericol activitatea, modelul de afaceri și, prin urmare, supraviețuirea, mai ales în perioade de criză

2.10.

Cu toate acestea, microîntreprinderile și IMM-urile au obținut rezultate încurajatoare sau chiar mai bune decât valorile medii naționale, fără constrângeri. CESE solicită ca legislația să fie concepută pentru cele 21 de milioane de microîntreprinderi și IMM-uri europene – și nu pentru cele 0,2 % de dimensiuni mai mari, urmărindu-se apoi să aplice principiile în cazul celorlalte – pentru a răspunde nu numai nevoilor antreprenorilor, ci și nevoilor numeroșilor lor angajați. În plus, CESE ar dori să se propună în mod sistematic alternative la raportare.

3.   Costurile și beneficiile măsurilor de raportare

3.1.

Estimarea costurilor și a sarcinilor administrative efectuată de Comisie este adesea lipsită de transparență și penalizează microîntreprinderile și IMM-urile. La acest lucru se adaugă efectele indirecte ale obligațiilor privind lanțul valoric, pe care Comisia se străduiește să le cuantifice. Astfel cum se menționează în Comunicarea privind o mai bună legiferare, amendamentele depuse de Parlament și de Consiliu fac rareori obiectul evaluărilor impactului și testului IMM. În fine, transpunerea măsurilor în legislația națională este uneori însoțită de costuri suplimentare.

3.2.

Pentru a respecta aceste obligații din ce în ce mai mari, antreprenorii nu pot decât să răspundă ei înșiși, în timpul destinat în mod normal exercitării profesiei lor, sau să apeleze la expertiză externă. Ambele metode afectează activitatea normală a întreprinderii și generează costuri suplimentare. Acestea sunt proporțional mai mari în microîntreprinderi decât în întreprinderile mari. În plus, CESE avertizează cu privire la proliferarea măsurilor de raportare, care, deși pot părea minime luate separat, au un impact cumulativ considerabil.

3.3.

De altfel, în domeniile în care nu există nicio obligație de raportare se observă rezultate bune: multe microîntreprinderi și IMM-uri, încurajate de asociația lor profesională sau de camerele de comerț, investesc în economia circulară, pe care o percep ca pe un factor interesant de dezvoltare și notorietate (6); dimensiunea umană a microîntreprinderilor și IMM-urilor facilitează schimburile dintre angajatori și angajați, ceea ce face ca diferența salarială dintre femei și bărbați să fie adesea mai mică decât la nivel național (7) etc. Țările care au stabilit praguri pentru IMM-uri în ceea ce privește anumite reglementări sociale raportează un număr redus de contestații, ceea ce arată că IMM-urile pot servi de model și fără să li se impună măsuri drastice. După cum recomandă CESE într-o serie de avize (8), ar trebui abordată definiția IMM-urilor.

3.4.

Întreprinderile din economia socială din categoria microîntreprinderilor și IMM-urilor sunt pe deplin implicate în economia circulară, întrucât furnizează servicii de proximitate care consolidează legătura socială, creează locuri de muncă care nu pot fi delocalizate și bogăție în zone din care lipsesc industria și anumite servicii publice și oferă oportunități de afaceri și de ocupare a forței de muncă grupurilor sociale vulnerabile. Mai mult de jumătate dintre participanții la programe de formare în alternanță sunt instruiți în microîntreprinderi și IMM-uri, care contribuie astfel în mod activ la ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor. Modelul lor de afaceri și dimensiunea umană privilegiază un mod de utilizare a inteligenței artificiale care rămâne sub controlul uman și pune accentul pe calitatea vieții la locul de muncă și pe guvernanța participativă.

3.5.

Introducerea unor măsuri de raportare este adesea percepută ca o sarcină inechitabilă, cu un impact negativ asupra activității lor, care le pune sub amenințarea de a li se refuza accesul la achiziții publice sau la finanțare fără să aducă însă evoluții semnificative în politici pe care, adesea, le-au inițiat ele însele. Această acumulare alimentează resentimente față de o Europă considerată prea birocratică și deconectată de situația de pe teren.

3.6.

În plus, CESE consideră că obiectivele sociale și de mediu vor fi atinse numai vizând cauzele dezechilibrelor, și nu multiplicând cerințele constrângătoare.

3.7.

Pentru a promova un mediu favorabil IMM-urilor, trebuie să se acorde o atenție deosebită schimbărilor demografice, care reduc în mod semnificativ disponibilitatea lucrătorilor calificați și, deci, productivitatea IMM-urilor. Educația și formarea profesională, ucenicia și dezvoltarea competențelor trebuie să constituie o prioritate, inclusiv în ceea ce privește competențele verzi și digitale.

4.   O mai bună legiferare

4.1.

O mai bună legiferare necesită un bun echilibru între abordarea economică, abordarea durabilă și cea socială. CESE recomandă Comisiei să se bazeze mai mult pe partenerii sociali, pe asociațiile profesionale și pe camerele de comerț de la nivel european, național, regional și local atunci când evaluează impactul unui regulament.

4.2.

Fiecare măsură în materie de transparență are un cost. CESE reamintește Comisiei necesitatea de a pune în aplicare Small Business Act și principiul „a gândi mai întâi la scară mică”, în conformitate cu angajamentele sale. Ca urmare a Comunicării privind o mai bună legiferare, CESE solicită limitarea la strictul necesar a oricărei noi sarcini administrative directe sau indirecte.

4.3.

CESE solicită Comisiei să fie consultat în procesul de elaborare a consultărilor, pentru a se ține seama de caracteristicile specifice ale IMM-urilor, adresându-le întrebări imparțiale și adaptate tuturor formelor de întreprinderi. El subliniază necesitatea de a privilegia consultările scurte în toate limbile UE pentru a facilita contribuția acestora.

4.4.

CESE solicită Comisiei să consolideze rețeaua și coordonarea reprezentanților pentru IMM-uri la nivel național și în schimburile lor cu Comisia.

4.5.

CESE ia notă de principiul „One in, one out” pe care Comisia s-a angajat să îl aplice. Reducerea sarcinilor administrative ar trebui analizată împreună cu partenerii sociali, astfel încât acestea să fie atenuate fără ca obiectivele strategice să fie subminate sau să se reducă standardele economice, sociale și de mediu ridicate ale UE. În acest scop, CESE solicită Comisiei să furnizeze detaliile operaționale și metodologice necesare pentru a identifica sarcinile inutile. Termenul pentru punerea în aplicare a acestui principiu nu pare a fi adecvat programului de lucru al Comisiei, care prevede publicarea mai multor texte esențiale în lunile următoare. CESE solicită Comisiei să identifice rapid sarcinile administrative care pot fi eliminate. În plus, CESE solicită Comisiei ca, după fiecare retragere a unei sarcini, să monitorizeze reducerea sa în legislațiile naționale, pentru a asigura eficacitatea principiului și egalitatea de tratament.

4.6.

CESE solicită ca orice nouă propunere, în special în cazul în care implică măsuri directe sau indirecte în materie de transparență și raportare, să facă obiectul unei evaluări adecvate a impactului. Testul IMM trebuie aplicat de către toate instituțiile. Acesta trebuie să includă o analiză economică și juridică, iar sursele sale trebuie publicate. El trebuie efectuat pentru fiecare nouă versiune a textului, în etapa propunerii și în timpul negocierilor. CESE recomandă ca partenerii sociali, inclusiv organizațiile patronale, să fie consultați la fiecare evaluare a impactului, pentru a contribui la analiza dispozițiilor privind microîntreprinderile și IMM-urile. Comisia trebuie să țină seama în mod corespunzător de rezultatele evaluărilor impactului pentru a identifica opțiunea de politică pe care o va privilegia. În conformitate cu propunerile din Comunicarea privind o mai bună legiferare, CESE invită parlamentarii și Consiliul să documenteze impactul amendamentelor pe care le propun asupra microîntreprinderilor și IMM-urilor.

4.7.

Raportul Comitetului de de control normativ arată că numărul de propuneri care încorporează dispoziții adaptate pentru IMM-uri a scăzut semnificativ (de la 22 % pentru perioada 2017-2019 la 15 % în 2020). În cazul în care se adoptă măsuri în materie de transparență, CESE solicită instituțiilor să introducă praguri pentru a reduce povara asupra microîntreprinderilor și IMM-urilor. CESE solicită accelerarea punerii în aplicare a portalului digital unic, prevăzută pentru 2023.

5.   Alternative la publicarea informațiilor

5.1.

Pentru a evita generalizarea măsurilor care pot fi considerate punitive, CESE încurajează Comisia să includă în fiecare propunere alternative la obligațiile de raportare pentru microîntreprinderi și IMM-uri.

5.2.

În multe state membre, există organisme consultative specifice, în cadrul cărora partenerii sociali pot discuta despre măsurile sociale și economice și despre organizarea practică a acestora. Numeroase organizații naționale ale IMM-urilor au un caracter reprezentativ. CESE recomandă Comisiei să se bazeze mai mult pe asociațiile de IMM-uri, pe partenerii sociali, pe asociațiile profesionale și pe camerele de comerț de la nivel european, național, regional și local. Datorită experienței, expertizei și rețelei lor active, ele sunt cele mai în măsură să sprijine și să încurajeze microîntreprinderile și IMM-urile și să dezvolte instrumente care corespund obiectivelor sociale și de mediu. Este important să li se pună la dispoziție resursele financiare și umane necesare pentru dezvoltarea unor acțiuni de sprijin.

5.3.

CESE observă că Comisia a elaborat o serie de instrumente care ar putea fi utile pentru microîntreprinderi și IMM-uri, dar care nu ajung la publicul-țintă. CESE recomandă intensificarea mobilizării reprezentanților pentru IMM-uri pentru a adapta aceste instrumente la nevoile microîntreprinderilor și ale IMM-urilor și pentru a facilita cunoașterea și însușirea lor.

5.4.

CESE propune să se promoveze și să se valorifice măsurile naționale și regionale care permit facilitarea dialogului social în cadrul microîntreprinderilor, al artizanatului și al profesiilor liberale (9), oferind angajaților și angajatorilor toate informațiile/recomandările privind dispozițiile legale sau contractuale care li se aplică, discutând și furnizând opinii utile cu privire la chestiuni specifice întreprinderilor și angajaților acestora și contribuind la prevenirea conflictelor prin furnizarea de informații și recomandări angajaților și angajatorilor.

5.5.

CESE încurajează statele membre să sprijine asociațiile profesionale în formarea, consilierea și sprijinirea microîntreprinderilor și IMM-urilor în vederea îndeplinirii cerințelor sociale și de mediu. Aceste măsuri ar trebui să fie preferate dispozițiilor obligatorii.

5.6.

În conformitate cu avizul din proprie inițiativă al Comitetului pe tema „Către achiziții publice circulare” (10), CESE solicită autorităților publice să sprijine microîntreprinderile și IMM-urile în înțelegerea achizițiilor publice mai durabile, în special a achizițiilor publice locale, și să se asigure că specificațiile respectă cu strictețe echilibrul dintre criteriile calitative și cele cantitative.

5.7.

Formarea antreprenorilor din sectorul microîntreprinderilor și al IMM-urilor trebuie să le fie accesibilă pe parcursul întregii vieți, în aceeași măsură ca și angajaților lor, inclusiv pentru fiecare nouă creare sau preluare de întreprindere. Pentru a crea o pepinieră de antreprenori și actori economici dispuși să preia activitățile existente, capabili să abordeze provocările sociale, economice și de mediu, CESE consideră că este esențial să se propună și să se încurajeze participarea la cicluri de formare adaptate la noile competențe.

5.8.

CESE propune ca măsurile de stimulare a reducerii costurilor emisiilor de dioxid de carbon în microîntreprinderi și IMM-uri să fie sprijinite financiar, fără ca acest lucru să reprezinte o constrângere cu efecte asupra dezvoltării întreprinderilor sau o povară suplimentară.

5.9.

CESE recomandă încurajarea inițiativelor de etichetare a întreprinderilor pe bază voluntară, în mod gratuit și cu intervenția unei părți terțe pentru a garanta credibilitatea acestui demers (11), asigurând totodată faptul că aceste sisteme nu constituie un obstacol în calea accesului pe piață și evitându-se multiplicarea lor, pentru a nu genera confuzie în rândul consumatorilor.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2016/679 din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(2)  Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 43).

(3)  Rezoluția Parlamentului European din 16 decembrie 2020 referitoare la o nouă strategie pentru IMM-urile europene [2020/2131(INI)].

(4)  Propunere de directivă în ceea ce privește raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea [2021/0104 (COD)].

(5)  Propunere de directivă de consolidare a aplicării principiului egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare între bărbați și femei prin transparență salarială și mecanisme de asigurare a respectării legii [2021/0050 (COD)].

(6)  Un exemplu de întreprindere meșteșugărească care a pus în aplicare măsuri de economie circulară fără nicio obligație de transparență, în Țările de Jos: https://www.deb.nl/ondernemersverhalen/slagerij-van-koppen-dacht-na-over-duurzaamheid/.

(7)  Les entreprises de proximité au féminin (Întreprinderile de proximitate la feminin) (martie 2019):

https://u2p-france.fr/sites/default/files/etude_les_entreprises_de_proximite_au_feminin.pdf.

(8)  JO C 345, 13.10.2017, p. 15 et JO C 81, 2.3.2018, p. 1.

(9)  Comisii comune interprofesionale regionale pentru artizanat (CPRIA: https://cpria.proximeo-france.fr/) și comisii paritare regionale pentru profesiile liberale (CPR-PL).

(10)  JO C 341, 24.8.2021, p. 16.

(11)  Exemplu de Répar’acteurs: https://www.artisanat.fr/reparacteurs#:~:text=Le%20label%20%C2%AB%20R%C3%A9par’acteurs%20%C2%BB,de%20la%20r%C3%A9duction%20des%20d%C3%A9chets.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind publicitatea în serviciul unui consum modern și responsabil

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 105/02)

Raportor:

Thierry LIBAERT

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	30.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	20.10.2021
Sesiunea plenară nr.	564
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	132/0/5

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) subliniază necesitatea ca Uniunea Europeană (UE) să-și sprijine industria de publicitate, grav afectată de criza provocată de pandemia de COVID-19. În contextul tranziției digitale și al concurenței din partea GAFA (Google, Amazon, Facebook, Apple), publicitatea este o pârghie mai necesară ca niciodată pentru crearea de activități economice și de locuri de muncă.

1.2.

Imperativele privind respectarea într-o măsură mai mare a consumatorilor și provocările legate de tranziția ecologică și de combaterea schimbărilor climatice impun o reflecție de ansamblu, astfel încât sectorul publicității să țină seama, printre altele, de obiectivele Acordului de la Paris.

1.3.

CESE solicită sectorului publicității să se angajeze să își reducă amprenta de carbon pentru a atinge, în conformitate cu obiectivele UE, neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon în activitățile sale până în 2050 și să-și reducă emisiile de gaze cu efect de seră (GES) cu 55 % până în 2030, astfel încât să contribuie la neutralitatea emisiilor colective de dioxid de carbon până în 2050.

1.4.

CESE solicită ca fiecare actor din această industrie, în funcție de sectorul său de activitate, să se angajeze să-și reducă impactul asupra mediului. Acest lucru poate fi realizat prin reducerea consumului de energie al ecranelor publicitare digitale și prin creșterea posibilităților de reciclare a acestora, prin utilizarea preferențială a hârtiei din pădurile gestionate în mod durabil (eticheta PEFC, eticheta PFC) și a cernelurilor care respectă standardele REACH și GreenGuard pentru afișajele pe hârtie și broșurile publicitare, precum și prin reducerea impactului tehnic, energetic și logistic al producțiilor audiovizuale.

1.5.

CESE recomandă părților interesate din sectorul publicității să își intensifice contribuția pro bono la sprijinirea inițiativelor responsabile din punct de vedere ecologic care nu dispun de resurse financiare suficiente (IMM-uri, întreprinderi nou-înființate, cooperative etc.).

1.6.

CESE solicită părților interesate din sector să-și formeze mai bine membrii cu privire la provocările tranziției ecologice. Această sensibilizare ar trebui să aibă loc, în paralel, și în cadrul filierelor de formare din învățământul universitar pentru profesiile din domeniul comunicării.

1.7.

CESE recomandă sectorului publicității să inițieze un proces de reflecție asupra imaginarului generat de publicitate și a reprezentărilor conexe. Acest lucru va contribui la asigurarea faptului că publicitatea, în loc să fie un obstacol, devine o pârghie reală pentru tranziția ecologică, făcând posibilă, pe o bază factuală și precisă, promovarea produselor care contribuie la reducerea impactului asupra mediului.

1.8.

CESE solicită ca eforturile de consolidare a reglementărilor privind publicitatea la nivel european pentru combaterea dezinformării ecologice (greenwashing) și a afirmațiilor înșelătoare referitoare la mediu să continue și să vizeze armonizarea între statele membre ale UE.

1.9.

CESE speră ca, pe lângă aspectele legate de tranziția ecologică, să se acorde o atenție deosebită publicității care îi vizează pe cei mai tineri, în special pe platformele de socializare.

1.10.

CESE consideră că nu poate exista o publicitate pe deplin responsabilă dacă actorii din domeniul publicității din Europa nu își asumă responsabilitatea în materie de dezinformare. Comisia Europeană (CE) trebuie să își intensifice eforturile de combatere a monetizării dezinformării (1).

1.11.

CESE solicită ca sectorul publicității să se deschidă mai mult către societatea civilă și să creeze mai multe ocazii de schimburi cu diferitele sale categorii de public, astfel încât să poată evolua în conformitate cu noile așteptări societale.

2.   Definiții

2.1.

Definiția publicității pe care o preia prezentul aviz este cea a UE, în accepțiunea căreia publicitatea este „orice formă de prezentare a unei activități comerciale, industriale, artizanale sau liberale în scopul promovării furnizării de bunuri sau servicii”. Această definiție omite însă publicitatea care vizează un obiectiv de natură instituțională (îmbunătățirea reputației întreprinderii) sau care este promovată de mediul public sau asociativ.

2.2.

Publicitatea responsabilă este cea care angajează responsabilitatea publicității ca răspuns la marile provocări societale și de mediu, printre care necesitatea de a combate schimbările climatice.

3.   Publicitatea, vector al activității economice și al ocupării forței de muncă în Europa

3.1.

Publicitatea este strâns corelată cu creșterea economică și locurile de muncă. Când investițiile în publicitate sunt ridicate, creșterea economică este mai mare decât acolo unde aceste investiții sunt scăzute (2). În Europa, conform unui studiu realizat în 2017 de Federația mondială a agențiilor de publicitate privind 2016, cele 92 de miliarde EUR reprezentând cheltuieli de publicitate stricto sensu ar genera o bogăție suplimentară de 643 miliarde EUR (3).

3.2.

Conform diferitelor studii, o investiție de un euro în publicitate produce un efect multiplicator și de propagare de 5-7 puncte suplimentare de creștere. Aplicat Belgiei, coeficientul multiplicator ar fi de 5 (2,2 miliarde EUR, reprezentând cheltuielile de publicitate, au contribuit cu 13 miliarde EUR la economia belgiană) (4).

3.3.

Publicitatea accelerează răspândirea noilor produse și servicii, uneori a inovării, ceea ce este perfect ilustrat de durata de viață a anumitor produse, cum ar fi echipamentele informatice sau telefonice. Difuzarea accelerată a noilor produse ridică semne de întrebare cu privire la impactul acestora asupra mediului.

3.4.

Publicitatea stimulează concurența. Fără publicitate, am fi cu toții clienții aceleiași instituții bancare, care și-ar stabili tarifele în funcție de propriile interese. Într-adevăr, serviciile bancare sunt, în linii mari, similare de la o bancă la alta, diferențierea lor făcându-se și prin publicitate. Același lucru se poate constata în cazul unui număr mare de sectoare de activitate (energie, distribuție etc.).

3.5.

Publicitatea susține numeroase sectoare, începând cu mass-media. În multe țări din UE, ea finanțează în mare măsură presa scrisă, radioul sau televiziunea. Ea constituie, de altfel, atât o resursă, cât și cauza unei dependențe, care poate influența uneori conținutul producțiilor și poate ridica probleme de independență editorială.

3.6.

Publicitatea reprezintă o cifră de afaceri de 140 miliarde EUR (2018) în Europa, cu 280 000 de întreprinderi, adesea mici și mijlocii, care activează parțial sau total în sectorul comunicării dintre întreprinderi și numără 998 000 de angajați (5).

3.7.

Publicitatea are un efect indirect asupra multor profesii legate de această activitate, de exemplu, sectorul producției audiovizuale, al creației artistice sau al fotografiei. Studiul belgian a arătat că 87 000 de locuri de muncă au fost finanțate din veniturile din publicitate sau au fost implicate în producția de publicitate prin intermediul lanțurilor de aprovizionare.

3.8.

În plus, dacă sunt incluse toate cheltuielile pe care le presupune activitatea de comunicare a întreprinderilor, sume mari au fost plătite în fiecare an în UE pentru a sprijini – sub forma sponsorizării și a mecenatului – organizarea de spectacole, activități sportive sau culturale.

4.   Un impact care depășește aspectele economice și sociale

4.1.

Este recunoscut faptul că efectul publicității asupra presei este de a contribui la un acces mai larg la mass-media. Fără publicitate, prețul ziarelor ar crește brusc, iar multe titluri ar dispărea pur și simplu, dacă s-ar reduce publicitatea.

4.2.

De asemenea, publicitatea pune la dispoziție titluri gratuite, permițând unor milioane de oameni să citească zilnic știrile.

4.3.

Se cuvine subliniat aspectul artistic și creativ. Trebuie remarcat faptul că un număr foarte mare de regizori de film, fotografi și desenatori și-au început cariera în publicitate.

4.4.

Integrarea publicității în anumite peisaje urbane a făcut din ele locuri turistice; de exemplu, Times Square din New York sau Piccadilly Circus din Londra. Animația publicitară în sine își pune amprenta asupra orașului și conferă strălucire anumitor locuri. Desigur, această influență a publicității asupra spațiului public poate fi puternic contestată.

4.5.

Publicitatea contribuie la un discurs pozitiv despre lume, fericire, plăcere sau frumusețe. În contextul crizelor actuale, discursurile publicitare contribuie la difuzarea de mesaje optimiste și antrenante. De asemenea, publicitatea ne oferă sfaturi de viață „N’imitez pas, innovez” (Nu imitați, inovați) – Hugo Boss, „Prends soin de toi” (Ai grijă de tine) – Garnier, „Impossible is nothing” (Nu există imposibil) – Adidas. Astfel, publicitatea transmite, în general, o viziune pozitivă asupra lumii. Această viziune pozitivă se poate dovedi o pârghie importantă pentru tranziția ecologică.

5.   Modelul publicitar și consecințele sale societale și de mediu

5.1.

Publicitatea are implicații directe în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră. Ea are un impact asupra utilizării hârtiei, precum și asupra consumului de diverse resurse (în special prin intermediul noilor ecrane LCD) și de energie prin intermediul internetului sau al mass-mediei audiovizuale. Impactul asupra emisiilor de gaze cu efect de seră sau impactul mai larg asupra mediului (de exemplu, posibilitatea de reciclare a suportului) nu este niciodată evocat în practică ca unul dintre principalele criterii de stabilire a modalităților de realizare a unei campanii publicitare.

5.2.

Publicitatea afișată în exterior are, pe de altă parte, un impact specific asupra mediului. Aceasta se poate observa în special în cazul panourilor luminoase și numerice, al căror consum de energie și impact asupra poluării luminoase nu sunt de neglijat. În ceea ce privește producerea unui ecran publicitar digital, se estimează că, pentru un panou standard de 200 kg, sunt necesare opt tone de materiale (6).

5.3.

Urmărind să crească permanent consumul produselor promovate, publicitatea încurajează un consum excesiv care nu corespunde neapărat nevoilor. Există numeroase exemple de produse și obiecte promoționale a căror utilizare practică este, în cele din urmă, limitată, impactul lor asupra mediului fiind uneori disproporționat în raport cu aceasta. Unele dintre ele ajung uneori la coșul de gunoi chiar după prima utilizare. Publicitatea modelează nevoile și așteptările oamenilor în funcție de interesele celor care o difuzează și nu neapărat de interesul colectiv.

5.4.

Prin prezența sa puternică în orașele mari, publicitatea poate contribui, de asemenea, la standardizarea spațiului urban al marilor orașe europene. Prin campanii publicitare identice, peisajele urbane devin din ce în ce mai omogene și își pierd din calitate. Faptul că majoritatea anunțurilor provin de la un număr mic de agenții de publicitate explică acest fenomen.

5.5.

Prin mesajele difuzate, valorile pe care le transmit sunt adesea departe de cele ale generozității, solidarității și moderației. Publicitatea vehiculează o imagine a fericirii care trece prin achiziționarea de produse. Vocația imaginarului publicitar este de a ne aduce aminte că totul se poate cumpăra și că, pentru a fi fericiți, ar trebui să posedăm și să consumăm mai mult. Cu toate acestea, potrivit sondajelor de opinie, nu există o legătură statistică puternică între consum și percepția fericirii, deoarece fericirea se bazează în primul rând pe credința în anumite valori și pe importanța familiei și a rețelei sociale fizice. Publicitatea poate fi, de asemenea, o sursă de nemulțumire constantă pentru consumatori, împingându-i să consume din ce în ce mai mult, precum și de frustrare pentru toate persoanele, în special cele mai defavorizate, care nu dispun de mijloacele necesare pentru a achiziționa produsele și serviciile promovate.

5.6.

Fără să știe, întreprinderile europene cheltuiesc peste 400 de milioane EUR pe site-uri internet de dezinformare (7). Este recunoscut faptul că principalele surse de dezinformare urmăresc obiective financiare, printre altele prin stabilirea unor conexiuni care permit recuperarea unor sume mari de bani din publicitatea online.

5.7.

CESE a remarcat că din ce în ce mai multe reclame de pe platformele de socializare nu se afișau ca publicitate, ci se ascundeau în spatele unor influențatori mai mult sau mai puțin cunoscuți. S-a estimat că mai mult de un sfert (26,6 %) din reclamele de pe platformele de socializare nu menționează marca și intenția comercială (8). Acest lucru generează o confuzie care scade încrederea în mărci; Actul legislativ privind serviciile digitale poate contribui la combaterea acestui fenomen impunând obligația de a comunica numele organizației în numele căreia este difuzată publicitatea (9).

6.   Accelerarea evoluției publicității pentru ca modelul său să fie mai compatibil cu provocările tranziției ecologice

6.1.

Deși imperativul climatic este din ce în ce mai prezent, este greu de înțeles de ce sectorul publicității nu s-a angajat în mod oficial să respecte Acordul de la Paris. Mai recent, Parlamentul European (PE) a votat o rezoluție pentru a se obține o reducere cu 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, iar CE și-a publicat, la 14 iulie 2021, pachetul de douăsprezece măsuri „Pregătiți pentru 55” (Fit for 55) în vederea atingerii acestui obiectiv. Toate sectoarele profesionale trebuie să contribuie la efortul colectiv, iar sectorul publicității trebuie, la fel ca celelalte, să integreze acest obiectiv major în următorul deceniu.

6.2.

Majoritatea agențiilor de publicitate au înțeles provocările schimbărilor climatice și necesitatea de a fi receptive la marile așteptări ale societății. De mai mulți ani, ele s-au mobilizat pentru a combate afirmațiile înșelătoare referitoare la mediu și dezinformarea ecologică. În prezent, ele trebuie să își intensifice eforturile.

6.3.

Această dinamică este susținută de CE. În 2012, DG JUST a instituit un grup de lucru (Multi-Stakeholder Group on Environmental Claims). Mai multe rapoarte au fost publicate în 2013 și apoi în 2016. Aceste documente au permis o mai bună înțelegere a problemei afirmațiilor înșelătoare referitoare la mediu și au influențat punerea în aplicare a Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) privind practicile comerciale neloiale. CE lucrează la actualizarea acestor orientări, care urmează să fie publicate până la sfârșitul anului 2021. Textul final ar trebui să clarifice și mai mult aplicarea Directivei 2005/29/CE privind afirmațiile înșelătoare referitoare la mediu. În 2020, autoritățile naționale de protecție a consumatorilor au procedat la o verificare pe scară largă, coordonată de CE, a site-urilor web ale întreprinderilor care pretind că vând produse ecologice. Conform concluziilor acestei activități, în 42 % din cazuri afirmațiile erau exagerate, false sau înșelătoare și ar putea fi calificate drept practici comerciale neloiale în temeiul normelor UE (11).

6.4.

Mai recent, noul Plan de acțiune privind economia circulară, publicat de CE la 11 martie 2020, include, pentru prima dată, o dimensiune legată de responsabilitatea publicității. Punctul 2.2 indică voința CE de a consolida protecția consumatorilor împotriva dezinformării ecologice. El prevede ca întreprinderile să își întemeieze afirmațiile referitoare la mediu utilizând metodele privind amprenta de mediu a produselor și a organizațiilor. Punctul 3.2 exprimă dorința de a dezvolta stimulente pentru a crește rata de ocupare a vehiculelor (ceea ce se poate realiza reducând anunțurile publicitare în care conducătorii auto sunt singuri în mașină).

6.5.

În noiembrie 2020 a fost votat în cadrul PE un raport din proprie inițiativă intitulat „Către o piață unică durabilă pentru întreprinderi și consumatori” (12), elaborat de Comisia IMCO (piața internă). Acest text „subliniază importanța publicității responsabile, care respectă standardele publice privind mediul și sănătatea consumatorilor”.

6.6.

CESE a fost deosebit de activ în privința interzicerii afirmațiilor înșelătoare referitoare la mediu, printre altele prin intermediul unui aviz pe tema „Afirmațiile legate de mediu, sănătate și securitate socială în cadrul pieței interne” (13). El a votat un aviz intitulat „Către o strategie a UE privind consumul durabil” (14), în care se subliniază importanța unei mai bune încadrări a publicității care promovează un consum mai durabil. Mai recent, avizul referitor la noua agendă privind consumatorii (15) a reamintit necesitatea unei mai bune informări a consumatorilor și necesitatea de a combate dezinformarea ecologică.

7.   Pentru un sector european al publicității care promovează un consum mai durabil și mai responsabil

7.1.

CESE pledează pentru o abordare bazată pe stimulente, care să facă apel la responsabilitatea agențiilor de publicitate însele. Această abordare este motivată totodată de progresele realizate de această profesie, atât în combaterea afirmațiilor înșelătoare referitoare la mediu, cât și în domeniul reglementării. Această abordare se datorează, de asemenea, necesității de a sprijini un sector care generează creștere economică și locuri de muncă într-o perioadă deosebit de dificilă. CESE consideră că orice obstacol ridicat în calea modelelor de publicitate europene riscă să fie în avantajul dispozitivelor de publicitate digitale, care sunt deținute în principal de GAFA, chiar dacă acestea se află încă, în mare măsură, în afara domeniului de aplicare al sistemelor fiscale europene. Acest model va fi el însuși obligat să se schimbe în viitor din cauza evoluției normelor privind cookie-urile. Cu toate acestea, CESE recunoaște că, pentru anumite tipuri de produse care au un impact deosebit, cum ar fi combustibilii fosili, pot fi avute în vedere forme mai stricte de reglementare.

7.2.

În contextul crizei economice actuale, CESE solicită să se acorde un sprijin financiar rapid și cu titlu excepțional actorilor mai mici și mai fragili din sectorul publicității (IMM-uri), astfel încât structurile să poată supraviețui în contextul actual, în schimbul angajării lor pe calea unor schimbări structurale din perspectiva aspectelor descrise mai sus.

7.3.

Fiecare sector publicitar din Europa și agențiile de publicitate care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană integrează obiectivele Acordului de la Paris din 2015 în politica lor de reducere a emisiilor de GES și, în special, obiectivele recente ale UE de reducere cu 55 % până în 2030.

7.4.

Toți actorii economici din sectorul publicității recunosc obiectivele legate de tranziția ecologică și le integrează în funcționarea structurilor lor, propunând evaluări ale bilanțului lor de GES, căi de reducere și planuri de acțiune adaptate acestor obiective. Această schimbare a funcției publicității ar trebui să aibă loc într-un mod flexibil, în special pentru a încuraja și a sprijini agențiile de dimensiuni medii.

7.5.

Actorii din sectorul publicității trebuie să se angajeze să evalueze impactul producțiilor publicitare asupra emisiilor de dioxid de carbon pentru a schimba practicile, a propune alternative de producție mai ecologice și a examina posibilitățile de relocalizare în Europa.

7.6.

Părțile interesate din sectorul publicității trebuie să își intensifice contribuția pro bono pentru a sprijini organizațiile cele mai active în domeniul tranziției climatice și al incluziunii sociale. În sens mai larg, evoluția guvernanței reglementării din domeniul publicității trebuie gândită pentru a implica mai mult societatea civilă, eventual prin reinventarea unor forme de guvernanță.

7.7.

Actorii din sectorul publicității trebuie se participe în mod sistematic la acțiuni de formare legate de problemele tranziției ecologice și de practicile care vizează o publicitate mai responsabilă, asigurând formarea internă a personalului lor și contribuind la formarea studenților în marketing și comunicare.

7.8.

Sectorul publicității trebuie să se angajeze să consolideze în continuare mecanisme de reglementare profesională a publicității extinzând competențele de control ale organismelor de reglementare europene și propunând o mai bună integrare efectivă a societății civile (ONG-uri de mediu, asociații ale consumatorilor, organizații sindicale etc.) în guvernanța sa.

---

(1)  Comisia Europeană: Orientări pentru consolidarea Codului de bune practici privind dezinformarea. 26 mai 2021. https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_21_2585

(2)  Maximilien Nayaradou, „Impactul reglementării privind publicitatea asupra creșterii economice”, versiune sintetizată în Publicité et croissance économique (Publicitate și creștere economică), Uniunea agențiilor de publicitate, 2006. Teză susținută la Universitatea Dauphine din Paris în 2004.

(3)  World Federation of Advertising (Federația mondială a sectorului publicității). „The value of advertising” (Valoarea publicității), Deloitte, 2017.

(4)  Uniunea agențiilor de publicitate din Belgia, „L’impact de la publicité sur la croissance économique en Belgique” (Impactul publicității asupra creșterii economice în Belgia), 3 decembrie 2015.

(5)  Sursă: Eurostat. Advertising and Market Research Statistics (Servicii de publicitate și studiu de piață).

(6)  ADEME. „Modélisation et évaluation environnementale des panneaux publicitaires numériques” (Modelizarea și evaluarea de mediu a panourilor publicitare digitale). Septembrie 2020.

(7)  Claudia Cohen, „Des marques financent, malgré elles, la désinformation” (Mărcile finanțează dezinformarea fără să știe), Le Figaro, 5 august 2021.

(8)  Observatorul influențării responsabile. ARPP. 13 septembrie 2021.

(9)  JO C 286, 16.7.2021, p. 70.

(10)  Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

(11)  Buletin informativ zilnic. Agence Europe, nr. 12646, 24 ianuarie 2021.

(12)  https://oeil.secure.europarl.europa.eu/oeil/popups/ficheprocedure.do?reference=2020/2021(INI)&l=fr

(13)  JO C 383, 17.11.2015, p. 8.

(14)  JO C 429, 11.12.2020, p. 51.

(15)  JO C 286, 16.7.2021, p. 45.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind redefinirea cadrului bugetar al UE pentru o redresare durabilă și o tranziție justă

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 105/03)

Raportor:

Dominika BIEGON

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	5.10.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	20.10.2021
Sesiunea plenară nr.	564
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	168/3/5

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Normele fiscale europene necesită o revizuire: deficiențele deveniseră deja evidente după criza financiară din 2008-2009, iar pandemia de COVID-19 prezintă provocări și mai grave pentru actualul cadru bugetar. În avizele sale anterioare, CESE a salutat revizuirea de către Comisia Europeană a guvernanței economice. În prezentul aviz, CESE își reafirmă poziția privind necesitatea reformelor și solicită Comisiei să continue cu celeritate revizuirea cadrului de guvernanță economică al UE, care în prezent stagnează. Înainte de intrarea în vigoare a cadrului revizuit, Comisia ar trebui să prezinte orientări pentru o perioadă de tranziție, timp în care nu ar trebui declanșată procedura de deficit excesiv, și cu posibilitatea de a utiliza „clauza privind evenimentele neobișnuite” pe o bază specifică fiecărei țări.

1.2.

Orice viitor cadru bugetar trebuie (a) să consolideze investițiile publice, (b) să permită o mai mare marjă de manevră ciclică și (c) să permită o mai mare flexibilitate și o diferențiere specifică fiecărei țări în ceea ce privește traiectoriile de ajustare a datoriei, garantând totodată sustenabilitatea finanțelor publice. O revizuire a cadrului bugetar al UE nu este necesară doar în scopul unei stabilizări, pe termen scurt și mediu, a economiei. Ea are o importanță vitală și pentru finanțarea transformării socio-ecologice a economiei noastre, garantând ocuparea integrală a forței de muncă, locuri de muncă de înaltă calitate și tranziții juste.

1.3.

Mai precis, principala propunere a CESE de revizuire a cadrului bugetar este de a introduce o regulă de aur pentru investițiile publice, pe care CESE a prezentat-o deja în avizele sale anterioare, în combinație cu o regulă privind cheltuielile. În plus, CESE salută propunerea formulată de Consiliul bugetar european (EFB) cu privire la diferențierea specifică fiecărei țări în ceea ce privește traiectoriile de ajustare fiscală.

1.4.

În cele din urmă, CESE subliniază că politica fiscală este domeniul clasic al politicii parlamentare, ale cărei decizii afectează întreaga structură a cheltuielilor și veniturilor statului. Prin urmare, atât parlamentelor naționale, cât și Parlamentului European trebuie să li se acorde un rol important în viitorul cadru de guvernanță economică al UE.

1.5.

În mod similar, este necesar ca societatea civilă să fie implicată într-o mai mare măsură în semestrul european, atât la nivel național, cât și la nivelul UE. Astfel, poate fi stabilită o politică economică echilibrată, în care toate interesele sunt reconciliate. Acest lucru este valabil în special pentru guvernanța Mecanismului de redresare și reziliență, în cazul căreia implicarea societății civile nu a fost satisfăcătoare (1). Principiul parteneriatului, care este de mult timp o tradiție în guvernanța fondurilor structurale și de investiții europene, ar trebui să servească drept model pentru un mecanism eficient de implicare a societății civile.

2.   Context: noi provocări după pandemia de COVID-19

2.1.

Normele fiscale europene necesită o revizuire. Înainte de criză, evaluarea realizată în 2019 de Consiliul bugetar european (2) cu privire la cadrul bugetar al UE a evidențiat, pe bună dreptate, două probleme principale: în primul rând, normele fiscale tind să fie prociclice: în urma crizei financiare din 2008/2009, consolidarea fiscală a venit prea devreme din cauza preocupărilor copleșitoare legate de sustenabilitate, conducând economia europeană într-o recesiune dublă (în formă de W). În al doilea rând, investițiile publice din UE au reprezentat primul domeniu vizat de reducerea cheltuielilor. Comparând rata medie a investițiilor publice pentru 2015-2019 cu media de dinainte de criză (2005-2009), 20 dintre cele 27 de state membre au înregistrat o scădere a ratelor, în cazul unora chiar cu 50 %, astfel încât valoarea rezervei de capital public, caracterizată de rate negative ale investițiilor publice nete, s-a deteriorat între 2013 și 2017 în zona euro.

2.2.

Pandemia de COVID-19 reprezintă provocări și mai grave pentru cadrul bugetar al UE: recesiunea economică, împreună cu măsurile de politică pentru atenuarea impactului social și economic al pandemiei au condus la creșteri masive ale nivelului deficitului public și al datoriei publice în multe state membre (3). Estimările Consiliului bugetar european (2020) (4) arată că, dacă normele fiscale ale UE ar fi activate fără modificări după eliminarea clauzei derogatorii generale, traiectoria preconizată de reducere a ponderii datoriei ar supraîncărca unele state membre, cu consecințe economice, sociale și politice negative semnificative care ar pune în pericol redresarea economică în UE.

2.3.

O reformă a normelor fiscale ale UE nu este necesară doar în scopul unei stabilizări, pe termen scurt și mediu, a economiei. Ea are o importanță vitală și pentru finanțarea transformării socioecologice a economiei noastre, garantând ocuparea integrală a forței de muncă, locuri de muncă de înaltă calitate și tranziții juste. Pentru a atinge obiectivele climatice ale UE, este necesară o modernizare profundă a capitalului social. O economie durabilă are nevoie de o expansiune masivă a investițiilor publice; în caz contrar, economiile europene se vor confrunta cu riscuri fiscale legate de climă (5). În același timp, trebuie asigurată sustenabilitatea finanțelor publice. În avizele sale anterioare, CESE a subliniat deja nevoia de a introduce o regulă de aur pentru investițiile publice în cadrul bugetar al UE (6). Aceste solicitări rămân valabile: pentru ca Europa să își îndeplinească obiectivele climatice și de mediu pentru 2030, Comisia Europeană a estimat recent că deficitul global de finanțare este de aproximativ 470 de miliarde EUR pe an până în 2030 (7). După cum s-a subliniat, pe bună dreptate, „mobilizarea finanțării la dimensiunile necesare va reprezenta o provocare politică semnificativă” și, în mod clar, investițiile publice vor avea un rol esențial de jucat, nu în ultimul rând pentru a atrage investiții private. Reforma cadrului bugetar al UE trebuie să țină seama de aceste considerente.

2.4.

CESE subliniază că statele membre trebuie să facă față provocării de a reduce ponderea datoriei în PIB după redresarea economică, pentru a păstra o marjă de manevră bugetară suficientă pentru a contracara următoarea criză economică. Regula privind cheltuielile, propusă în prezentul aviz (a se vedea subpunctele 3.3.2 și 3.3.3), ar garanta într-adevăr că statele membre își consolidează finanțele publice în perioade favorabile.

2.5.

CESE subliniază că o revizuire a cadrului bugetar al UE trebuie să țină seama de contextul macroeconomic actual. Atât FMI (8), cât și Comisia Europeană (9) afirmă că ponderile datoriei în PIB ar trebui să se stabilizeze pe termen scurt și mediu datorită ratelor scăzute ale dobânzii și ritmului accelerat al creșterii. Sustenabilitatea datoriei suverane depinde de ritmul (real) de creștere a PIB-ului, de soldul primar anual și de ratele (reale) ale dobânzii aferente datoriei suverane restante. CESE îndeamnă Comisia Europeană să ia în considerare acești factori atunci când evaluează sustenabilitatea datoriei statelor membre.

2.6.

În plus, CESE subliniază că finanțele publice sustenabile depind în mare măsură de veniturile publice fiabile și echitatea fiscală, inclusiv, de exemplu, de lupta împotriva evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. În plus, noile resurse proprii anunțate ar trebui să contribuie la consolidarea echității fiscale, precum și a justiției sociale și climatice. Transparența veniturilor și cheltuielilor, contractarea deschisă și implicarea constantă a societății civile în supravegherea gestionării finanțelor publice sunt, de asemenea, necesare pentru a asigura sustenabilitatea finanțelor publice.

2.7.

În avizele sale anterioare, CESE a salutat revizuirea de către Comisia Europeană a guvernanței economice și a subliniat necesitatea unei revizuiri (10). CESE a propus, de asemenea, ca problema reformării guvernanței economice a UE să fie dezbătută în cadrul Conferinței privind viitorul Europei. Adaptarea dispozițiilor privind guvernanța economică din TFUE la realitatea economică actuală a UE nu ar trebui să constituie un tabu. CESE reiterează această solicitare, în special în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19. Pentru a preveni revenirea la vechile norme fiscale și pentru a gestiona trecerea la o guvernanță economică axată pe prosperitate, CESE solicită reluarea cât mai curând posibil a procesului de revizuire (11).

3.   Observații specifice

3.1.   Reechilibrarea guvernanței economice a UE

3.1.1.

Politica bugetară ar trebui să facă parte dintr-un cadru de guvernanță mai larg, pe mai multe niveluri și echilibrat. CESE pledează pentru o guvernanță economică axată pe prosperitate, în care bunăstarea socială și economică a cetățenilor să ocupe un loc prioritar, astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă, asigurând totodată sustenabilitatea datoriei publice. Prin urmare, Comitetul solicită o politică economică echilibrată, care să sublinieze importanța unei serii de obiective majore de politică, acordându-le o pondere egală. Este vorba, printre altele, de creșterea durabilă și favorabilă incluziunii, ocuparea integrală a forței de muncă, locuri de muncă decente și tranziții juste, o distribuire echitabilă a bogăției și veniturilor, sănătatea publică și calitatea vieții, durabilitatea mediului, stabilitatea piețelor financiare, stabilitatea prețurilor, relații comerciale echilibrate, o economie socială de piață competitivă și finanțe publice sustenabile. Aceste obiective sunt coerente atât cu obiectivele prevăzute la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, cât și cu actualele obiective de dezvoltare durabilă ale ONU (12).

3.1.2.

Pentru a sprijini statele membre în parcursul lor către o economie sustenabilă și favorabilă incluziunii, nu este necesar să se asigure doar o mai mare marjă de manevră fiscală în anumite condiții. În plus, trebuie promovate stimulentele pentru reforme. Actualul cadru de guvernanță economică al UE constă în trei piloni (a) supravegherea bugetară (b) supravegherea macroeconomică și (c) coordonarea politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă. Astfel, el pune deja un accent puternic pe reforme. O varietate de studii empirice subliniază că, în pofida reformelor, cea mai mare parte a recomandărilor specifice fiecărei țări din trecut s-au axat pe stimularea competitivității și pe consolidarea bugetelor publice (13). CESE îndeamnă instituțiile UE să fie mai echilibrate în viitoarele recomandări specifice fiecărei țări: criteriile de referință bugetare, precum și obiectivele climatice ale UE și Pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să servească, de asemenea, ca importante puncte de referință pentru recomandările specifice fiecărei țări. Ar trebui să se pună un accent deosebit pe reformele care sprijină tranziția către o economie verde și digitală (cum ar fi politicile active în domeniul pieței forței de muncă și sistemele de învățare pe tot parcursul vieții, inclusiv programele de recalificare și de sprijinire a schimbării carierei) și pe reformele care garantează absorbția eficace a fondurilor UE (cum ar fi consolidarea capacităților tehnice ale administrațiilor publice de a gestiona proiecte de investiții, sisteme de achiziții publice eficace și deschise și reforme pentru eliminarea altor bariere nemonetare din calea unei politici de investiții eficace).

3.2.   Consolidarea investițiilor publice

3.2.1.

CESE subliniază că cadrul bugetar al UE trebuie reformat astfel încât să protejeze mai bine investițiile publice (14). Efectul multiplicator al investițiilor publice este deosebit de mare, iar reducerile investițiilor publice au, prin urmare, un impact negativ deosebit asupra creșterii economice și a ocupării forței de muncă. Reducerile investițiilor publice, în special, și ale cheltuielilor publice, în general, sunt deosebit de periculoase în perioadele de scădere bruscă și de recesiune economică (15). În plus, multe studii identifică, de asemenea, investițiile publice ca un element auxiliar al creșterii pe termen lung (16). O creștere pe termen lung a investițiilor publice oferă și o bază mai sigură pentru planificarea sectorului privat (17).

3.2.2.

Aceste dovezi justifică o abordare care tratează investițiile publice în mod preferențial în ceea ce privește evaluarea conformității statelor membre cu normele fiscale ale UE. CESE pledează pentru o „regulă de aur” pentru investițiile publice (18), pentru a proteja productivitatea și baza socială și ecologică pentru bunăstarea generațiilor viitoare, asigurând în același timp sustenabilitatea fiscală. În general, CESE propune punerea în aplicare a conceptului tradițional în finanțele publice al „regulii de aur” în cadrul bugetar revizuit (19). Aceasta înseamnă că investițiile publice nete trebuie excluse din calculul deficitelor totale. În cazul în care este pusă în aplicare o regulă de cheltuieli, astfel cum a solicitat CESE (a se vedea subpunctele 3.3.2 și 3.3.3), investițiile publice nete ar trebui, de asemenea, excluse din plafonul cheltuielilor publice, în timp ce costurile de investiții ar fi distribuite pe întreaga durată de viață, în locul unei perioade de patru ani, cum este cazul în prezent. Investițiile publice nete majorează rezerva de capital public și/sau social și oferă beneficii pentru generațiile viitoare (20). Generațiile viitoare moștenesc serviciul datoriei publice, dar în schimb, primesc o rezervă de capital public corespunzător și majorat.

3.2.3.

CESE subliniază că regula de aur conduce la un tratament preferențial al investițiilor publice în cadrul bugetar al UE. Aceasta nu exonerează guvernele de obligația de a justifica și de a câștiga majorități pentru proiectele de investiții relevante. Transparența și responsabilitatea parlamentară trebuie, în orice caz, să fie menținute, inclusiv pentru a se asigura că se fac numai acele investiții publice care servesc binelui comun.

3.2.4.

Ca prim pas, CESE recomandă o revizuire fundamentală a „clauzei privind investițiile”. Mai întâi, CESE propune interpretarea într-un sens mai flexibil al „clauzei privind investițiile” din Pactul de stabilitate și de creștere. Până în prezent, aceasta a fost rareori invocată, în primul rând din cauza criteriilor sale de eligibilitate restrictive (21). Aceste criterii de eligibilitate ar trebui să fie relaxate: în principiu, investițiile publice ar trebui să justifice o abatere temporară de la traiectoriile de ajustare, independent de poziția statului membru în ciclul economic și chiar dacă aceste investiții conduc la un excedent care depășește valoarea de referință a deficitului de 3 % din PIB.

3.2.5.

În prezent, abaterile de la obiectivul bugetar pe termen mediu sau de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii acestuia sunt permise doar dacă sunt legate de cheltuielile naționale pentru proiectele cofinanțate de UE (22). CESE propune o definiție mai amplă a investițiilor. În același timp, definiția investițiilor trebuie să fie clară și practică pentru a preveni „contabilitatea creativă”. Orientările Comisiei Europene pentru statele membre în contextul Mecanismului de redresare și reziliență și al definiției investițiilor în acesta constituie un bun punct de plecare (23), întrucât includ investiții în active corporale, dar și investiții în sănătate, protecție socială, educație și formare, precum și investiții destinate tranziției verzi și celei digitale.

3.2.6.

CESE salută taxonomia activităților durabile. Aceasta stabilește în mod clar ceea ce se califică drept „activitate economică durabilă din punctul de vedere al mediului”, ceea ce, la rândul său, face posibilă definirea „investițiilor durabile din punctul de vedere al mediului” (24). Prin urmare, CESE recomandă utilizarea taxonomiei UE pentru activitățile durabile, bine dezvoltată, ca bază pentru o evaluare a sustenabilității investițiilor publice, în combinație cu o regulă de aur. În plus, CESE așteaptă cu interes propunerile Comisiei privind „înverzirea” bugetelor.

3.3.   O mai mare marjă de manevră ciclică pentru politica bugetară

Reformarea metodelor de ajustare ciclică sau introducerea unei reguli de cheltuieli

3.3.1.

CESE subliniază că metoda Comisiei Europene pentru ajustarea ciclică este opacă și o sursă de prociclicitate. Metoda Comisiei Europene de determinare a soldului structural s-a dovedit a fi problematică, întrucât producția potențială calculată este puternic influențată de situația economică actuală. De exemplu, în fazele de încetinire a creșterii economice, producția potențială este revizuită rapid și brusc în sens descrescător, deși acest lucru nu trebuie să reflecte neapărat condițiile reale (25). Revizuirea în sens descrescător a producției potențiale are consecințe grave pentru deficitul structural calculat și pentru eforturile de consolidare identificate în mod corespunzător. Asigurarea unui calcul al producției potențiale într-un mod mai puțin sensibil la fluctuațiile ciclice poate deschide o marjă de manevră bugetară considerabilă pentru statele membre în ceea ce privește politicile economice anticiclice. Această propunere de reformă ar putea fi pusă în aplicare cu ușurință și ar trebui luată în considerare doar ca o cerință minimă pentru ca normele fiscale ale UE să fie mai adecvate pentru a face față fluctuațiilor ciclice. Cu toate acestea, în pofida reformării, deficitul structural va rămâne un concept extrem de complex, iar calculul acestuia este aproape imposibil de explicat cetățenilor și părților interesate. Din cauza problemelor tehnice și a opacității conceptului, ar trebui avute în vedere opțiuni alternative.

3.3.2.

O opțiune alternativă de reformă este renunțarea la conceptul contestat de deficit structural și, în schimb, punerea în aplicare a unei norme privind cheltuielile publice într-un cadru bugetar revizuit (26). Spre deosebire de deficitul ajustat ciclic, cheltuielile publice sunt observabile în timp real și sunt controlate direct de guvern. Investițiile publice ar trebui favorizate prin separarea bugetelor actuale și de investiții, prin supunerea doar a bugetului actual unor limite pentru creșterea nominală a cheltuielilor. Astfel, regula de aur ar putea fi combinată cu o regulă de cheltuieli (27).

3.3.3.

Cheltuielile publice nominale vor fi calculate după deducerea dobânzilor și a cheltuielilor publice ciclice. Limitele ar putea fi determinate de ritmul de creștere pe termen mediu a producției potențiale reale plus rata-țintă a inflației a Băncii Centrale Europene (BCE) de 2 %. În cazul în care factorii ciclici determină scăderea veniturilor fiscale (în timpul unei recesiuni) sau creșterea (într-o perioadă de creștere), regula promovează stabilitatea prin asigurarea faptului că cheltuielile publice nu cresc decât în limitele prevăzute. Cheltuielile care depășesc limita stabilită ar trebui permise numai dacă sunt neutre din punct de vedere bugetar, și anume dacă cheltuielile sunt reduse cu aceeași sumă în altă parte sau dacă veniturile fiscale cresc. În cazul reducerilor fiscale generale, ratele de creștere a cheltuielilor ar trebui să includă aceste retrageri de resurse. Combinația propusă între o regulă privind cheltuielile și o regulă de aur pentru investițiile publice ar putea constitui un instrument eficace de limitare a cheltuielilor publice la niveluri sustenabile, permițând în același timp stabilizatorilor automați să funcționeze și permițând guvernelor să ia măsuri discreționare.

Traiectorii flexibile și specifice fiecărei țări de ajustare a datoriei

3.3.4.

CESE sprijină propunerea Consiliului bugetar european (2020) (28) de a introduce elemente specifice fiecărei țări într-un cadru bugetar simplificat. În special, CESE salută sugestia privind diferențierea ajustării fiscale în statele membre, menținând totodată sustenabilitatea datoriei. O diferențiere între țări a strategiilor de reducere a datoriei în PIB ar trebui să se bazeze pe o analiză economică cuprinzătoare, ținând seama de factori cum ar fi nivelul inițial al datoriei și componența acesteia, diferențele dintre rata dobânzii și ritmul de creștere din punctul de vedere al sustenabilității, perspectivele inflației, costurile estimate ale îmbătrânirii populației și provocările legate de mediu; șomajul și nivelurile sărăciei, veniturile și distribuția bunăstării, dezechilibrele interne și externe și, în primul rând, dacă ajustarea bugetară (de exemplu, excedentul bugetar primar necesar) este realistă (29).

3.3.5.

CESE reamintește că valorile de referință fiscală nu sunt definite la articolul 126 din TFUE, ci în Protocolul nr. 12 din anexa la tratat. Prin urmare, aceste valori pot fi modificate prin vot unanim în cadrul Consiliului, fără o procedură oficială de modificare a tratatului. CESE încurajează instituțiile UE să ia în considerare creșterea plafonului datoriei de 60 %, ținând seama, în același timp, de contextul macroeconomic actual și asigurând sustenabilitatea fiscală.

3.3.6.

În cele din urmă, este important de adăugat în acest context că recurgerea în mod exclusiv la stabilizatorii automați naționali în timpul recesiunilor nu este pe deplin conformă cu ideea de politică anticiclică. Deficitele fiscale cauzate de scăderea producției și a ocupării forței de muncă nu compensează pe deplin pierderile ciclice și nu sunt suficiente pentru a combate complet o încetinire ciclică a creșterii economice. Acestea sunt doar răspunsuri anticiclice pasive și parțiale și trebuie completate prin răspunsuri temporare discreționare active la căderile ciclice care trebuie inversate în perioadele de redresare. În trecut, o serie de state membre au decis să continue reducerea ponderilor datoriei în PIB cu consecințe economice negative, deși stimulentele fiscale ar fi fost mai adecvate. Într-un viitor cadru bugetar, sub rezerva menținerii unui mediu favorabil ratei dobânzii, ar trebui să fie permise deficite primare mai mari, menținând totodată ponderile datoriei în PIB constante sau în scădere și asigurând sustenabilitatea datoriei. Din acest motiv, clauzele excepționale trebuie să rămână o piatră de temelie a oricărui viitor cadru bugetar al UE și trebuie adaptate în consecință.

Dezactivarea clauzei derogatorii

3.3.7.

CESE salută activarea clauzei derogatorii generale a cadrului bugetar și avertizează asupra unei „reveniri la normal” prea rapide, întrucât aceasta ar putea provoca un impuls de contracție, determinând statele membre să reducă cheltuielile pentru a atinge obiectivele bugetare pe termen mediu, astfel cum s-a întâmplat și după 2010, provocând o recesiune în formă de W. Acest lucru ar contracara obiectivul programului Next Generation EU și ar putea declanșa o nouă recesiune.

3.3.8.

CESE sprijină decizia Comisiei Europene de a continua aplicarea clauzei derogatorii generale în 2022 și de a dezactiva clauza în 2023, cu condiția ca nivelul activității economice să atingă nivelul de dinainte de criză (30). În plus, CESE sprijină afirmația Comisiei Europene conform căreia „situațiile proprii fiecărei țări vor continua să fie luate în considerare după dezactivarea clauzei derogatorii generale” (31). În cele din urmă, Comisia ar trebui să prezinte orientări pentru o perioadă de tranziție până la instituirea noului cadru bugetar, timp în care nu ar trebui activată nicio procedură de deficit excesiv, și cu posibilitatea de a utiliza „clauza privind evenimentele neobișnuite” pe o bază specifică fiecărei țări. În plus, CESE solicită Comisiei să continue cu celeritate revizuirea cadrului de guvernanță economică al UE, care stagnează. În loc de „revenire”, CESE recomandă un „viraj” spre un cadru revizuit de guvernanță economică, astfel cum se indică în cele de mai jos (32).

3.4.   Rolul internațional al monedei euro

3.4.1.

Moneda noastră comună, euro, se bucură de o reputație internațională solidă și a fost recunoscută pentru importanța sa globală ca monedă de rezervă și de tranzacționare. Reputația monedei euro ca monedă stabilă și de încredere depinde de norme fiscale clare, ușor de înțeles și executorii care consolidează investițiile publice pentru a permite modernizarea capitalului social și pentru a genera o mai mare marjă de manevră ciclică în perioadele de încetinire a creșterii economice, asigurând totodată sustenabilitatea datoriei. Prin urmare, CESE este convins că o revizuire a normelor fiscale nu trebuie să submineze în niciun fel stabilitatea monedei euro, care este principala monedă „ancoră” a Uniunii. O atenție deosebită ar trebui acordată percepției pieței financiare asupra perspectivelor pe termen lung ale monedei euro ca monedă importantă la nivel global pe durata dezbaterii privind revizuirea normelor fiscale. În general, reputația monedei euro depinde de stabilitatea economică, socială și politică.

3.5.   Consolidarea rolului parlamentelor și al societății civile în guvernanța economică a UE

3.5.1.

CESE subliniază că politica fiscală este domeniul clasic al politicii parlamentare, ale cărei decizii afectează întreaga structură a cheltuielilor și veniturilor statului. Prin urmare, atât parlamentelor naționale, cât și Parlamentului European trebuie să li se acorde un rol important în viitorul cadru de guvernanță economică al UE. Rolul Parlamentului European ar trebui consolidat în cadrul semestrului european printr-un acord interinstituțional. În același timp, trebuie respectate principiul subsidiarității și repartizarea competențelor prevăzută în tratate. Parlamentele naționale trebuie să tragă la răspundere guvernele pentru politicile bugetare pe care le aplică. Prin urmare, acestea trebuie să fie implicate efectiv în semestrul european și în punerea în aplicare a planurilor naționale de redresare.

3.5.2.

În mod similar, este necesar ca societatea civilă să fie implicată într-o mai mare măsură în semestrul european, atât la nivel național, cât și la nivelul UE. Astfel, poate fi stabilită o politică economică echilibrată, în care toate interesele sunt reconciliate. Acest lucru este valabil în special pentru guvernanța Mecanismului de redresare și reziliență, în cazul căreia implicarea societății civile nu a fost satisfăcătoare (33). Principiul parteneriatului, care este de mult timp o tradiție în guvernanța fondurilor structurale și de investiții europene, ar trebui să servească drept model pentru un mecanism eficient de implicare a societății civile.

3.5.3.

În cazul unor abateri semnificative de la indicatorii care reprezintă obiectivele de politică economică, ar trebui să urmeze negocieri între instituțiile UE și statele membre. Cele două părți ar trebui să elaboreze soluții împreună și de pe poziții de egalitate. În loc să amenințe statele membre preocupate de sancțiunile financiare, introducerea unor stimulente pozitive ar putea atenua problema. Promovarea unei creșteri durabile și favorabile incluziunii trebuie să constituie criteriul principal aflat la baza oricărei recomandări (34).

3.5.4.

CESE critică așa-numitele „condiționalități macroeconomice” existente în regulamentul privind dispozițiile comune care se aplică fondurilor structurale și de investiții europene, în Regulamentul privind Mecanismul de redresare și reziliență și în Tratatul interguvernamental privind Mecanismul european de stabilitate, care, în general, permit încetarea plății fondurilor UE în cazul în care statele membre încalcă normele fiscale ale UE sau contribuie la dezechilibre macroeconomice. După dezactivarea clauzei derogatorii, aceste condiționalități macroeconomice ar putea provoca un impuls de contracție, determinând statele membre să reducă cheltuielile pentru a atinge obiectivele bugetare. Acest lucru ar contracara obiectivul politic al coeziunii teritoriale și obiectivele mai ample ale programului Next Generation EU.

3.5.5.

Pentru o redresare durabilă, rămâne vitală o politică monetară de adaptare. Parlamentul European și-ar putea utiliza rezoluțiile anuale privind BCE și audierile trimestriale privind „dialogul monetar” cu BCE pentru a vota obiectivele secundare și pentru a elabora un proces mai democratic, cu orientări privind politica macroeconomică și industrială. Acest lucru ar permite o mai mare implicare a partenerilor sociali și a cetățenilor, precum și a parlamentelor naționale. Astfel, BCE ar beneficia de o legitimitate reînnoită pentru un set extins de obiective. Aceasta ar putea funcționa eficient, utilizând întregul său set de instrumente pentru a acționa în direcția unui set clar și definit politic de obiective de politică, ghidate de instituții democratice. BCE este o instituție publică care poate fi implicată pentru a ajuta statele membre să se finanțeze în perioade de creștere a ratelor dobânzii, fie din perspectiva stabilității prețurilor, fie din perspectiva ocupării forței de muncă, prin vizarea dobânzii și al diferențialului ratei dobânzii și prin instrumente monetare specifice.

---

(1)  Rezoluția CESE privind participarea societății civile organizate la planurile naționale de redresare și reziliență – Ce funcționează și ce nu funcționează? (2021) (JO C 155, 30.4.2021, p. 1).

(2)  Consiliul bugetar european (2019): Assessment of EU fiscal rules with a focus on the six and two-pack legislation (Evaluarea normelor fiscale ale UE cu accent pe pachetul de șase, respectiv de două măsuri legislative).

(3)  Comisia Europeană, Previziuni economice europene din primăvara anului 2021.

(4)  Consiliul bugetar european (2020): Raportul anual 2020.

(5)  Finance Watch (2021), Fiscal Mythology unmasked. Debunking eight tales about European public debt and fiscal rules. (Mitologia fiscală deconstruită. Demistificarea a opt mituri despre datoria publică și normele fiscale europene).

(6)  JO C 353, 18.10.2019, p. 32; JO C 123, 9.4.2021, p. 12 și JO C 429, 11.12.2020, p. 227.

(7)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (2020), Identifying Europe’s recovery need (Identificarea nevoilor în materie de redresare ale Europei), SWD(2020) 98 final.

(8)  Rapoartele de monitorizare fiscală ale FMI, aprilie 2021.

(9)  Monitorul sustenabilității datoriei, Comisia Europeană, februarie 2021.

(10)  JO C 429, 11.12.2020, p. 227.

(11)  JO C 123, 9.4.2021, p. 12.

(12)  JO C 429, 11.12.2020, p. 227.

(13)  Crespy, Amandine și Vanheuverzwijn, Pierre (2019), „What Brussels means by structural reforms: empty signifier or constructive ambiguity?” („Ce înțelege Bruxelles-ul prin reforme structurale: un semnificant vid de conținut sau o ambiguitate constructivă?”), în: Comparative European Politics (Politici europene comparative), vol. 17, nr. 1, pp. 92-111; Hacker, Björn (2019): A European Social Semester? The European Pillar of Social Rights in Practice (Un semestru social european? Pilonul european al drepturilor sociale în practică). Bruxelles, Institutul European al Sindicatelor.

(14)  A se vedea și Consiliul bugetar european (2019).

(15)  Comisia Europeană (2016), Raport privind finanțele publice în cadrul UEM 2016, documentul instituțional nr. 045; J-M Fournier (2016), The positive effect of public investment on potential growth (Efectul pozitiv al investițiilor publice asupra creșterii potențiale), Departamentul pentru economie al OCDE, Documentul de lucru nr. 1347.

(16)  IMF Fiscal Monitor (Monitorul fiscal al FMI) (2020), Politici pentru redresare.

(17)  H. Bardt, S. Dullien, M. Hüther și K. Rietzler (2020), For a sound fiscal policy: Enabling public investments (Pentru o politică bugetară solidă: Favorizarea investițiilor publice), Documentul de politică nr. 6/2020 al IW, Institut der deutschen Wirtschaft (IW), Köln.

(18)  JO C 429, 11.12.2020, p. 227.

(19)  A. Truger (2020), Reforming EU Fiscal Rules: More Leeway, Investment Orientation and Democratic Coordination (Reformarea normelor fiscale ale UE: o marjă de manevră, o orientare către investiții și o coordonare democratică sporite), Intereconomics, 55(5).

(20)  A se vedea și P. Bom și J. Ligthart (2014), What have we learned from three decades of research on the productivity of public capital? (Ce am învățat din cele trei decenii de cercetare privind productivitatea capitalului public), Journal of Economic Surveys (Jurnalul de Studii Economice), 28(5), 889-916.

(21)  J. Valero (2019), New investment clause fails to win EU member state support (Noua clauză privind investițiile nu obține sprijin din partea statelor membre ale UE), Euractiv. A se vedea Comisia Europeană (2015), Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere, COM(2015) 012 final.

(22)  Comisia Europeană (2015).

(23)  Comisia Europeană (2021), Guidance to Member States (Planurile de redresare și reziliență), SWD(2021) 12 final, partea 2/2.

(24)  JO C 62, 15.2.2019, p. 103.

(25)  A. Truger (2015), Austerity, cyclical adjustment and the remaining leeway for expansionary fiscal policies within the current EU fiscal framework (Austeritate, ajustare ciclică și marja de manevră rămasă pentru politicile fiscale expansioniste în cadrul bugetar actual al UE), Journal for a Progressive Economy, 6, 32-37.

(26)  JO C 429, 11.12.2020, p. 227.

(27)  JO C 429, 11.12.2020, p. 227.

(28)  Consiliul bugetar european (2020).

(29)  Consiliul bugetar european (2020).

(30)  Comisia Europeană (2021): Coordonarea politicilor economice în 2021: depășirea crizei provocate de pandemia de COVID-19, sprijinirea redresării și modernizarea economiei noastre, COM(2021) 500 final.

(31)  Comisia Europeană (2021): Un an de la izbucnirea pandemiei de COVID-19: răspunsul în materie de politică bugetară, COM(2021) 105 final.

(32)  JO C 429, 11.12.2020, p. 227.

(33)  Rezoluția CESE privind participarea societății civile organizate în planurile naționale de redresare și reziliență – Ce funcționează și ce nu funcționează? (2021) (JO C 155, 30.4.2021, p. 1).

(34)  JO C 429, 11.12.2020, p. 227.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Industria sticlei din Europa la răscruce: realizarea unei industrii mai ecologice și eficiente din punct de vedere energetic, în condițiile creșterii competitivității și menținerii unor locuri de muncă de calitate”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 105/04)

Raportor:	domnul Aurel Laurențiu PLOSCEANU
Coraportor:	domnul Gerald KREUZER

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în secțiune	29.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	21.10.2021
Sesiunea plenară nr.	564
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	142/1/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Industria sticlei din Europa este un sector inovator și de mare importanță strategică, care aduce mari beneficii Uniunii Europene. Produsele din sticlă sunt indispensabile pentru tranziția către o economie circulară, neutră din punct de vedere climatic: pentru renovarea clădirilor, pentru producerea unui volum mai mare de energie electrică din surse regenerabile, pentru decarbonizarea mijloacelor de transport și realizarea de ambalaje durabile. De asemenea, sticla contribuie la revoluția pe care o reprezintă digitalizarea în Europa. Pe scurt: sticla este viitorul.

1.2.

CESE invită factorii de decizie de la nivelul UE să plaseze sectorul sticlei și toate subsectoarele aferente în centrul priorităților strategice ale momentului, care sunt, printre altele pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55”, pachetul privind economia circulară, Agenda digitală, agenda privind lanțurile valorice strategice și politica de comerț internațional a UE și instrumentele asociate.

1.3.

Valul de renovări ale clădirilor din UE ar putea constitui o sursă uriașă de oportunități de afaceri pentru sectorul sticlei, generând investiții și contribuind enorm la reducerea emisiilor de CO2 ale clădirilor. Invităm UE și factorii de decizie de la nivel național să mențină cel puțin obiectivele propuse în prezent și, acolo unde este posibil, să le consolideze.

1.4.

Este nevoie de o tranziție energetică la nivelul sectorului pentru ca procesul inerent energointensiv de producere a sticlei să devină neutru din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon. Această tranziție energetică va duce la o creștere semnificativă a costurilor asociate activităților economice, din cauza creșterii costurilor operaționale și a nevoilor în materie de capital.

1.5.

CESE recomandă cu căldură ca politicile UE să ajute industria sticlei astfel încât să permită această tranziție, acordând sprijin financiar pentru cheltuielile de capital și cele operaționale, consolidând capacitățile de producere a energiei din surse regenerabile, asigurând alimentarea cu energie la preț accesibil și asigurând că industria nu este expusă concurenței neloiale din afara pieței UE.

1.6.

Comitetul sprijină toate politicile UE și planurile naționale de redresare care facilitează revoluția transporturilor, utilizarea de autoturisme inteligente și neutre din punct de vedere climatic, precum și expansiunea masivă a sistemelor de transport în comun. Sticla de înaltă tehnologie joacă un rol important.

1.7.

Comitetul recomandă cu fermitate ca UE să clasifice sticla drept un material permanent, având în vedere proprietățile sale de material inert, reutilizabil și reciclabil la infinit.

1.8.

CESE cere să se treacă de la materiale nelineare la sticlă complet circulară, reutilizabilă și reciclabilă, astfel încât să se reducă dependența de importurile de combustibili fosili, de extracția de materii prime virgine și de epuizarea resurselor. Comitetul sugerează UE să recunoască beneficiile pe care le prezintă sticla, care contribuie la sistemele sustenabile de ambalare.

1.9.

CESE recomandă cu căldură punerea în aplicare pe scară largă a principiilor economiei circulare, însoțită de sprijin financiar public și privat și de parteneriate precum inițiativa Close the Glass Loop („Închiderea buclei sticlei”), pentru a încuraja reciclarea sticlei. Aceasta îi va permite Europei să evite deșeurile de sticlă, să reducă consumul de energie și emisiile de CO2 și să creeze noi locuri de muncă în sectorul reciclării sticlei.

1.10.

Comitetul îndeamnă UE să recunoască că sticla este indispensabilă pentru producția de energie verde. Sticla este o componentă esențială nu numai a panourilor solare fotovoltaice, ci și a turbinelor eoliene, și poate fi folosită în alte moduri pentru a produce energie electrică ecologică. CESE invită Comisia și Parlamentul să elaboreze noi politici ale UE în ceea ce privește obiectivele climatice și lanțurile valorice strategice pentru a reporni producția de celule fotovoltaice în Europa și a proteja producția de alte produse strategice din sticlă și lanțurile valorice din care fac parte (de exemplu, parbrizele destinate producătorilor de mijloace de transport).

1.11.

Comitetul solicită să fie sprijinite investițiile în educație și formare, pentru a oferi cunoștințele și competențele necesare angajaților noi și tinerilor angajați care intră în sector, pentru a înlocui forța de muncă îmbătrânită, precum și pentru a le permite lucrătorilor actuali să țină pasul cu inovarea și cu modificările pe care tranziția le impune acestei industrii.

1.12.

CESE invită UE să protejeze industria sticlei împotriva riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Creșterea ambițiilor climatice și creșterea costurilor emisiilor de dioxid de carbon necesită mai curând consolidarea protecției împotriva relocării emisiilor de dioxid de carbon decât slăbirea acesteia. Competitivitatea produselor din sticlă pe piețele de export și pe teritoriul UE se poate asigura parțial prin măsuri eficace în materie de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, prin intermediul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii. Acest sistem ar trebui menținut, pentru a sprijini industria în tranziția către atingerea obiectivului de neutralitate climatică al UE. Trebuie examinată cu atenție introducerea mecanismului de ajustare la frontieră în funcție de carbon și a pachetului legislativ privind taxonomia. Comitetul solicită ca mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon să includă o soluție pentru exporturi și ca măsurile privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon să fie consolidate prin completarea mecanismului de ajustare la frontieră în funcție de carbon cu alocarea gratuită bazată pe criterii de referință, cel puțin până în 2030, în conformitate cu normele OMC.

1.13.

O tranziție verde și digitală în Europa și în special în industria sticlei trebuie să fie o tranziție justă. Pentru a asigura sprijin maxim pentru această tranziție, CESE solicită participarea lucrătorilor. Prin urmare, dialogul social la orice nivel ar trebui să fie sprijinit de legislația UE.

1.14.

Pentru a monitoriza evoluțiile din industria sticlei în ceea ce privește reducerea emisiilor de CO2, producția și alte variabile relevante, CESE ar aprecia ca întregul sector, subsectoarele acestuia și fiecare stat membru să beneficieze de un sprijin mai bine adaptat și să facă obiectul unei analize mai țintite

2.   Descriere generală a sectorului industrial al sticlei

2.1.   Producția

Producția de sticlă în UE a ajuns la 36,8 milioane de tone în 2020 potrivit Glass Alliance Europe. UE este unul dintre cei mai mari producători de sticlă din lume. Acest sector cuprinde cinci subsectoare:

(a)	60,4 % — sticlă pentru recipiente

(b)	29,2 % — sticlă plană

(c)	3,2 % — sticlă pentru uz casnic

(d)	5,3 % — fibre (consolidare și izolație)

(e)	2,1 % — sticlă specială

2.2.

Ocuparea forței de muncă

În 2018, în sectorul sticlei erau angajați aproximativ 290 000 de lucrători în UE-27 (1). Această cifră acoperă fabricația, reciclarea și prelucrarea sticlei, unele sectoare, în special sticla plană având lanțuri valorice complexe. Sectorul prelucrării sticlei include, de asemenea, un număr considerabil de IMM-uri.

2.3.   Sănătatea și siguranța

2.3.1.

Industria sticlei din Europa oferă locuri de muncă de calitate pentru o gamă variată de profiluri: de la muncitori necalificați până la ingineri de înalt nivel.

2.3.2.

Lucrul ca muncitor necalificat în industria sticlei poate fi dificil din punct de vedere fizic și uneori chiar periculos. Măsurile de sănătate și siguranță necesită investiții și au deseori un impact pozitiv asupra productivității. Măsurile de prevenire a bolilor profesionale sunt îmbunătățite în permanență, de exemplu, în ceea ce privește prevenirea silicozei, în cadrul dialogului social al Rețelei europene pentru siliciu (NEPSI) privind siliciul cristalin respirabil. Cultura siguranței și a prevenirii a contribuit la calitatea locurilor de muncă din acest sector.

2.4.   Vârsta, educația și formarea

Spre deosebire de Europa Centrală și de Est, forța de muncă a țărilor din Europa Occidentală este în mare parte vârstnică (peste 50 de ani) și foarte experimentată. Este din ce în ce mai greu să fie atrași lucrători noi și mai tineri. Înlocuirea lucrătorilor vârstnici și experimentați presupune formarea unor noi lucrători și pregătirea lucrătorilor actuali, astfel încât să fie la curent cu inovațiile și schimbările din industrie.

2.5.   Sticla, un sector foarte inovator

2.5.1.

Tendințele în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea deschid noi oportunități și piețe pentru ambalaje din sticlă produse în circuit închis, durabile, sănătoase, reutilizabile și reciclabile la infinit. Sectorul sticlei este activ în domeniul proiectării inovatoare și al unor modalități mai „disruptive” de decarbonizare a procesului de producție, generând transformări majore în ceea ce privește producția sticlei.

2.5.2.

Sticla folosită în sectorul construcțiilor și în sectorul auto devine din ce în ce mai sofisticată, integrând folii, gaze, straturi de protecție, camere, radare și alte materiale, pentru a îmbunătăți siguranța, proprietățile de izolare și transmisibilitatea datelor. În sticla pentru realizarea fațadelor sau în ferestrele de plafon panoramice ale mașinilor se pot integra celule fotovoltaice, pentru menținerea eficienței și generarea de energie din surse regenerabile.

2.5.3.

De asemenea, în sectorul aerospațial și în sectorul apărării sunt folosite produse din sticlă cu un grad ridicat de tehnologizare. Totodată, la aeronavele spațiale și la sateliți se folosesc produse din sticlă și compozite, sub formă de straturi de protecție, dispozitive electronice, senzori, afișaje etc. Astfel, industria sticlei nu este doar un sector inovator și înalt tehnologizat, ci și unul de mare importanță strategică.

2.6.   Impactul pandemiei de COVID-19

Piețele au înregistrat scăderi în sectoare-cheie, ceea ce a dus la o reducere a producției cu o redresare lentă în unele subsectoare importante ale sticlei (sticla plană, sticla de uz casnic, fibrele). În 2020, sectorul a înregistrat scăderi cuprinse între 1 % și 14 %, în funcție de subsector. În sectorul sticlei plane, care deservește în principal industria construcțiilor și industria auto, piața UE a scăzut cu peste 10 % în 2020. Deși sectorul construcțiilor și-a revenit mai bine decât se prevăzuse inițial, piața sticlei pentru autovehicule rămâne și în prezent la un nivel scăzut.

3.   Contribuția sticlei la neutralitatea climatică a UE, la economia circulară, la bunăstare și la Agenda digitală

3.1.   Neutralitatea climatică

3.1.1.   Valul de renovări ale clădirilor

3.1.1.1.

Produsele din sticlă este un element central al valului de renovări ale clădirilor din UE, care își propune să reducă drastic consumul de energie și emisiile de CO2 ale clădirilor. Pentru izolarea clădirilor, la ferestre va trebui folosită sticlă produsă la cele mai înalte standarde de performanță energetică. Aceasta ar însemna o reducere masivă a emisiilor de CO2, întrucât sticla de înaltă performanță ar putea reduce cu 37,4 % emisiile de CO2 ale clădirilor începând cu 2050 (2). Vata de sticlă, sticla „spumoasă” și alte derivate de fibră de sticlă cu proprietăți izolante sunt, de asemenea, esențiale pentru a asigura o izolare optimă a clădirilor.

3.1.1.2.

Inițiativa UE „Valul de renovări ale clădirilor” ar putea constitui o sursă uriașă de oportunități de afaceri. Dublarea ratei de înlocuire a ferestrelor ar putea duce la o creștere a pieței de sticlă plană cu peste 60 % și ar putea genera investiții.

3.1.2.   Producția de energie verde

3.1.2.1.

Sticla este indispensabilă pentru producția de energie verde. Este o componentă esențială a panourilor solare fotovoltaice. Turbinele eoliene folosesc fibre de sticlă pentru a fi ușoare, dar solide. De asemenea, energia electrică verde poate fi generată de anumite tipuri speciale de oglinzi, care focalizează lumina asupra unui element central conectat la un generator.

3.1.2.2.

Creșterea și declinul rapid al industriei europene de panouri solare, ca urmare a concurenței neloiale a întreprinderilor chineze, poate fi o ilustrare a modului în care nu trebuie gestionate noile oportunități din domeniul energiei verzi într-un mediu competitiv la nivel internațional. Noile politici ale UE privind obiectivele climatice și lanțurile valorice strategice ar trebui să urmărească restructurarea producției de celule fotovoltaice din Europa.

3.1.3.   Transporturile

3.1.3.1.

Sectorul sticlei este un furnizor important pentru producătorii de material rulant. Ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19, unele întreprinderi de transport în comun au suspendat sau anulat mai multe comenzi mari, o parte dintre ele riscând să se închidă, ceea ce ar putea duce la creșterea importurilor. Punerea în aplicare la timp a planurilor naționale de redresare ar putea sprijini în mod eficace producția europeană.

3.1.3.2.

Chiar dacă industria auto era deja în criză dinaintea pandemiei de COVID-19, este probabil să existe cerere pentru geamuri mai avansate, ușoare, cu proprietăți izolante ridicate. Mașinile autonome vor duce la creșterea cererii de produse mai sofisticate, din sticlă specializată, pentru ecrane, panouri de comandă și dispozitive pentru realitate augmentată etc.

3.1.4.   Ambalajele sustenabile

Sectorul sticlei oferă ambalaje inerte, sănătoase și sustenabile pentru sectorul alimentar și sectorul băuturilor, sectorul cosmeticelor și sectorul farmaceutic (de exemplu, vaccinurile împotriva COVID-19) din Europa. Sectorul sticlei este lider în ceea ce privește o gamă amplă de inovații în domeniul proiectării ecologice, al decarbonizării și al proceselor de eficiență energetică introduse pentru transformarea modului în care este produsă sticla. În fiecare an, cel puțin 10 % din costurile de producție corespund investițiilor în decarbonizare, în creșterea eficienței energetice și în modernizarea fabricilor. Cel mai recent proiect Furnace for the Future (3) pentru sticlă pentru recipiente, care a solicitat sprijin prin Fondul pentru inovare ETS, va reduce emisiile cu 60 %. Aceasta este una dintre inițiativele care sprijină obiectivul sectorului de a oferi ambalaje din sticlă neutre din punct de vedere climatic, care vor transforma sectorul și vor oferi oportunități importante de creștere în ceea ce privește ambalajele din sticlă cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

3.2.   Economia circulară: sticla este un produs circular ideal

3.2.1.

Sticla este un material inert permanent, care poate fi refolosit și reciclat la infinit fără să își piardă proprietățile.

3.2.2.

Sticla este o alternativă ecologică la numeroase utilizări ale plasticului, fiind materialul cel mai ușor de reciclat într-o manieră eficace și care poate fi refolosit în proporție de 100 %, ceea ce asigură un sistem complet circular. Sticla este singurul ambalaj care nu are nevoie de un strat sau de o căptușeală din plastic și care rămâne întotdeauna sigur și sănătos pentru ambalarea alimentelor, indiferent de câte ori este reciclat, fiind singurul tip de ambalaj cu aceste proprietăți. Sticla este unul dintre ambalajele cele mai reciclate, 76 % din totalul sticlei introduse pe piață în prezent fiind colectat în vederea reciclării. Utilizarea sticlei reciclate generează economii de energie și reducerea emisiilor de CO2. Ar trebui sprijinite în continuare măsurile menite, la nivelul UE, să stimuleze părțile interesate de-a lungul întregului lanț valoric, inclusiv consumatorii, să recicleze mai mult și mai bine.

3.2.3.

În prezent, în sectorul sticlei pentru construcții, sticla reciclată reprezintă 26 % din materia primă folosită (4). Reciclarea poate fi intensificată prin îmbunătățirea colectării, sortării și curățării sticlei care provine de la ferestre vechi sau de la fațade.

3.2.4.

Încheierea duratei de viață a primei generații de celule fotovoltaice poate crea o nouă posibilitate de a remania politica industrială în ceea ce privește energia solară și de a menține materiale valoroase în Europa, printr-o reciclare sporită. Acest demers ar trebui să fie sprijinit printr-o politică și o viziune clară a UE.

3.3.   Bunăstarea

3.3.1.

Sticla se află pretutindeni. Viața modernă nu ar fi posibilă fără ea. Sectorul sticlei este, de asemenea, una dintre cele mai vechi industrii și are rădăcini istorice profunde în Europa în domeniile sticlei decorative, artei și culturii. Această tradiție îndelungată a modelat know-how-ul, practicile și arta sticlăriei în Europa.

3.3.2.

În prezent, tehnologia medicală, biotehnologia și ingineria din domeniul științelor vieții nu ar exista fără sticlă. De asemenea, sticla ne protejează de radiațiile X (radiologice) și radiațiile gamma (nucleare). Sticla pentru design interior și mobilier din sticlă, precum oglinzile, paravanele, balustradele, mesele, rafturile și corpurile de iluminat, ne înfrumusețează spațiile de locuit și de muncă.

3.3.3.

Sticla protejează calitatea și durata de conservare a alimentelor și băuturilor noastre. Vesela din sticlă propune accesorii de servire a mesei rafinate și care se înscriu într-un anumit art de vivre. Geamurile din sticlă lasă lumina naturală să pătrundă în casele și în birourile noastre. Sticla se folosește în echipamente casnice și birotice și în aparate electronice, de exemplu la ușile cuptoarelor, la mânere, la ecranele televizoarelor și calculatoarelor și la telefoanele inteligente.

3.4.   Europa digitală

Întreprinderile din Europa fabrică deja cea mai subțire sticlă disponibilă, folosită pentru ecrane, telefoane inteligente, tablete și alte ecrane (tactile). Firele și cablurile din fibră optică de sticlă asigură transportul de date pe scară largă și chiar la nivel intercontinental, precum și microconexiunile din dispozitivele electronice și din cipuri.

4.   Sticla ca sector energointensiv

4.1.

În fiecare an sunt reconstruite progresiv sau adaptate noi cuptoare, cu tehnologii inovatoare și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, care sunt mult mai eficiente din punctul de vedere al consumului de energie. Industria reduce în continuare consumul de energie folosind tehnologii de recuperare a căldurii reziduale, tehnologia „ciclu Rankine organic”, utilizarea sporită a calcinei și alte tehnologii simbiotice. Noile sisteme și tehnologii de gestionare a energiei folosite în fabricile de sticlă contribuie la creșterea eficienței energetice.

4.2.

Reducerea consumului de energie în sectorul sticlei a înregistrat o tendință descendentă pronunțată în ultimii 100 de ani, iar acum se apropie de limita termodinamică.

4.3.

Întrucât emisiile de CO2 din sectorul sticlei sunt legate direct de energia consumată, se pot observa îmbunătățiri în ceea ce privește eficiența energetică, prin reducerea emisiilor de CO2. De fapt, aceste îmbunătățiri au dus la reduceri puternice ale emisiilor de CO2. De exemplu, industria sticlei din Franța – care este destul de diversificată și de sofisticată – și-a redus emisiile de CO2 cu 70 % în perioada 1960-2010.

4.4.

Pentru a monitoriza progresele înregistrate de industria sticlei în comparație cu alte sectoare mari consumatoare de energie, ar trebui acordat un sprijin mai țintit pentru sector în ansamblul său, pentru subsectoarele sale și pentru fiecare stat membru.

4.5.   Căile către neutralitatea climatică/a carbonului

4.5.1.

Sectorul sticlei aproape că și-a atins limita termodinamică, ceea ce înseamnă că nu mai sunt posibile reduceri semnificative ale emisiilor de CO2 în condițiile tehnologiei actuale și prin arderea gazelor naturale. Este nevoie de o tranziție energetică și de o circularitate și mai mare a producției de sticlă în zonele în care există potențial.

4.5.2.   Energia electrică verde

Electrificarea este o altă cale promițătoare către decarbonizarea producției de sticlă. În prezent, este în curs de elaborare un proiect demonstrativ – Furnace for the Future. Acesta ar fi primul cuptor electric hibrid, de mari dimensiuni din lume, pentru fabricarea sticlei pentru recipiente. Deja există cuptoare electrice de mici dimensiuni care funcționează în subsectorul sticlei pentru recipiente și în subsectorul sticlei de uz casnic. La fel ca în cazul hidrogenului, trebuie dezvoltată capacitatea energiei electrice verzi.

4.5.3.   Hidrogenul verde

Hidrogenul reprezintă o alternativă foarte promițătoare la gazele naturale. Sectorul sticlei explorează deja opțiunea cuptoarelor pe hidrogen. Încă va mai dura câțiva ani până ce primul cuptor pe bază de hidrogen va fi pus în funcțiune într-un scenariu competitiv și până ce va exista o capacitate suficientă de producție și de transport al hidrogenului.

4.5.4.   Circularitatea

La topirea sticlei în cuptoare pe bază de gaze naturale, până la 80 % din CO2 se emite prin arderea gazelor naturale, iar 20 % se emite prin folosirea materiilor prime virgine. Înlocuirea materiilor prime virgine cu sticlă reciclată (cioburi) permite să se evite necesitatea de a extrage materii virgine, reduce deșeurile și CO2 și economisește energie. Există potențial pentru a „închide bucla sticlei” (5) și se poate mări cantitatea de sticlă reciclată după consum. Atât în subsectorul sticlei pentru construcții, cât și în cel al sticlei pentru autovehicule, sunt testate mai multe inițiative și modele pentru a îmbunătăți colectarea. Ar trebui avută în vedere demontarea prealabilă a elementelor din sticlă și a geamurilor din clădiri înainte de demolare și stabilirea unui obiectiv de colectare pe categorii de materiale, pentru a completa obiectivul general pentru deșeurile din construcții și demolări, care este ineficient în ceea ce privește materialele ușoare, cum ar fi sticla. Sunt necesare sisteme de colectare separată pentru a asigura o calitate ridicată, astfel încât să se asigure niveluri ridicate de conținut reciclat utilizate în produsele din sticlă.

4.5.5.   Obstacole și provocări

Tranziția energetică va ridica costurile operaționale și cerința de capital sporite. Politicile UE trebuie să sprijine investițiile industriale pentru a facilita această tranziție și trebuie să garanteze că industria nu este expusă concurenței din afara pieței UE. În plus, trebuie luate măsuri acum, întrucât cuptoarele au o durată de viață cuprinsă între 10 și 15 ani (sticlă pentru recipiente) sau între 15 și 20 de ani (sticlă plană). Astfel, până în anul crucial 2050 vor mai funcționa doar două generații de cuptoare.

5.   Industria sticlei în politicile UE

5.1.

Redresarea verde: Pactul verde, valul de renovări ale clădirilor, eforturile de creștere a volumului de energie din surse regenerabile, politicile sustenabile în domeniul transporturilor și inițiativele privind economia circulară ar trebui să fie factori eficace pentru realizarea de produse din sticlă cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

5.2.

Noi surse de energie: Sprijinirea și consolidarea capacității în materie de energie din surse regenerabile pentru energia electrică verde și hidrogenul verde și asigurarea disponibilității biogazului. Sprijinirea energiei eoliene și solare în mixul energetic.

5.3.

Cercetare-dezvoltare: Creșterea sprijinului și a finanțării din surse publice pentru cercetare-dezvoltare și pentru proiecte demonstrative (6), precum Fondul pentru inovare ETS, pentru a decarboniza producția și a dezvolta în continuare cuptoare eficiente din punct de vedere energetic. Fondul a fost supralicitat considerabil la prima cerere de propuneri și se preconizează că acest lucru se va întâmpla și în cazul cererilor ulterioare de propuneri.

5.4.

Adoptarea pe piață: Sunt necesare mecanisme de sprijinire a introducerii pe piață a produselor din sticlă cu emisii scăzute de dioxid de carbon pentru a asigura randamentul investițiilor pentru investițiile în producția cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Sprijinirea înlocuirii plasticului prin alternative sustenabile, bazate pe sticlă, în sectorul comerțului cu amănuntul, în domeniul casnic, în sectorul ospitalității, pentru alimentele la pachet și pentru alimentele și băuturile consumate din mers, pentru a realiza tranziția de la sistemele liniare la sistemele economiei circulare.

5.5.

Valul de renovări ale clădirilor: Sprijinirea măsurilor din cadrul valului de renovări care pot încuraja utilizarea de produse ce evită emisiile de CO2, pentru a stimula eficiența energetică și sursele regenerabile de energie în sectorul clădirilor și al transporturilor. Creșterea obiectivului de eficiență energetică și instituirea obligativității acestuia la nivelul UE, pentru a încuraja renovarea clădirilor publice și a stabili obiective mai ambițioase privind obligațiile de economisire de energie. Sprijinirea creșterii finanțării disponibile pentru renovarea clădirilor printr-o serie de instrumente, inclusiv prin noul Fond pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice.

5.6.

Transporturile sustenabile: Sprijinirea revoluției transporturilor, în vederea trecerii la autoturisme inteligente și neutre din punct de vedere climatic, și a expansiunii sistemelor de transport în comun. Sticla de înaltă tehnologie joacă un rol important.

5.7.

Ambalajele durabile: Sprijinirea trecerii de la materiale nelineare la sticlă complet circulară, reutilizabilă și reciclabilă, astfel încât să se reducă dependența față de importurile de combustibili fosili, extracția de materii prime virgine și epuizarea resurselor.

5.8.

Circularitatea: Sprijinirea infrastructurilor de colectare separată și de reciclare, a consolidării capacităților și a tehnologiilor de maximizare a cantității și calității sticlei post-consum, pentru reciclarea în circuit închis în vederea creării de noi produse din sticlă. Încurajarea colaborării dintre parteneriatele pentru lanțurile valorice din sectorul public și din cel privat, precum platforma „Close the Glass Loop” pentru sticla folosită pentru recipiente (7).

5.8.1.

În special, trebuie depuse eforturi în ce privește activitățile din sectorul construcțiilor, inclusiv deșeurile provenite din demolări, pentru a exploata potențialul sticlei folosite la construcții care se află la sfârșitul ciclului de viață.

5.8.2.

S-a demonstrat că ratele ridicate de reutilizare a ambalajelor de sticlă și ratele ridicate de reciclare a materialelor de ambalaj din sticlă contribuie la reducerea impactului asupra mediului al sistemelor de ambalaj din sticlă și la creșterea eficienței resurselor. Pentru a atinge rate ridicate de reutilizare și reciclare, pe lângă schemele de răspundere extinsă a producătorilor pentru reciclarea ambalajelor din sticlă de unică folosință, industria a introdus sisteme voluntare de depozitare a ambalajelor reutilizabile, iar unele state membre ale Spațiului Economic European (SEE) au pus în aplicare sisteme obligatorii de returnare a garanției pentru ambalajele de băuturi de unică folosință. Deși sistemele obligatorii de returnare a garanției pentru ambalajele de unică folosință sunt considerate un mijloc eficace de prevenire a generării de deșeuri și de realizare a unor rate ridicate de reciclare a ambalajelor de băuturi, CESE consideră că DRS pentru sticla de unică folosință pentru alte recipiente de sticlă (și nu numai pentru băuturi) nu este compatibil cu sistemele de răspundere extinsă a producătorilor care funcționează bine și care s-au dovedit a fi adecvate pentru sistemul de colectare în scopul reciclării și care au atins rate de reciclare foarte ridicate.

5.8.3.

În cazul sticlei folosite pentru recipiente ce nu pot fi reumplute, sprijinirea sistemelor de răspundere extinsă a producătorilor, care pot colecta sticla în vrac. Acestea sunt mult mai eficace decât sistemele-depozit pentru ambalajele de unică folosință, atât din punct de vedere ecologic, cât și din punct de vedere economic.

5.9.

Digitalizarea: Sprijinirea industriilor și a angajaților care permit realizarea unei Europe digitale (fibră optică, ecrane tactile, monitoare, senzori), printr-o politică industrială eficace a UE și prin dezvoltarea de ecosisteme, ținând seama de toate provocările de mai sus și reflectând caracteristicile specifice ale diferitelor subsectoare ale sectorului sticlei.

5.10.   Asigurarea competitivității pe piața europeană

5.10.1.

Tranziția energetică a sectorului sticlei va dura și, pe perioada tranziției, nu ar trebui să subestimăm provocarea pe care o reprezintă costurile foarte ridicate și în creștere ale energiei în sectorul sticlei, acestea reprezentând în prezent aproximativ 25-30 % din costurile de producție a sticlei, în funcție de produse și de fluctuațiile prețurilor.

5.10.2.   Ajutoare de stat

Toate subsectoarele din industria sticlei ar trebui să beneficieze de instrumente de sprijin pentru CAPEX și OPEX, cum ar fi fondul pentru modernizare, fondurile structurale ale UE și fondul pentru inovare ETS, printre altele. Sticla ar trebui să fie scutită de aplicarea Directivei privind impozitarea energiei, dar inclusă în exceptarea în bloc pentru compensarea energiei electrice și ar trebui să beneficieze de contracte pentru diferență în materie de carbon, astfel încât să poată investi în procese de producție cu emisii scăzute de CO2. În mod deosebit, sticla specială ar trebui adăugată la lista climatică pentru ajutoarele de stat.

5.10.3.

Competitivitatea la nivel mondial

5.10.3.1.

Practicile comerciale neloiale din țările terțe trebuie abordate rapid, prin instrumente eficace de politică comercială.

5.10.3.2.

Sectorul fibrelor de sticlă cu filament continuu a suferit din cauza pieței denaturate, ca urmare a importurilor voluminoase de fibre de sticlă din Asia, care fac obiectul dumpingului și al subvenționării. Este urgent nevoie de măsuri împotriva eludării, de exemplu în ceea ce privește importurile din Egipt și Bahrain.

5.10.3.3.

Sectorul sticlei care produce parbrize pentru sectorul autoturismelor se confruntă, de asemenea, cu o concurență acerbă, în principal din partea producătorilor chinezi. Standardele mai scăzute în ceea ce privește emisiile de CO2 și mediul înconjurător, împreună cu salariile mai scăzute și condițiile de muncă mai precare, duc la o concurență neloială, care i-ar putea determina pe producătorii auto din Europa să crească importurile din estul îndepărtat al Asiei, generând mai multe emisii de CO2 la nivel global.

5.10.3.4.

Europa este principalul producător de ambalaje de sticlă din lume. Acest sector deservește sectorul esențial al alimentelor și al băuturilor din UE, cel mai mare sector din Uniune. De asemenea, sticla contribuie la comerțul extern cu produse în valoare de aproximativ 250 de miliarde EUR, care sunt sau pot fi ambalate în sticlă, generând venituri din export pentru UE mai mari decât rășinile epoxidice și peletele, chimicalele organice și aeronavele.

5.11.   Asigurarea unei tranziții echitabile

Ar trebui încurajate și sprijinite învățarea și formarea pe tot parcursul vieții, pentru a se asigura că forța de muncă se adaptează la noile tehnologii și procese și pentru a asigura o securitate sporită a locurilor de muncă, atât în cadrul sectorului, cât și pe piața mai amplă a muncii. Lucrătorii ar trebui incluși în tranziție și, prin urmare, dialogul social la fiecare nivel ar trebui sprijinit de legislația UE.

5.12.   Stabilitatea și certitudinea legislativă

5.12.1.

Relocarea emisiilor de dioxid de carbon: Ar trebui menținute măsuri eficace de relocare a emisiilor de dioxid de carbon prin sistemul de comercializare a certificatelor de emisii, pentru a sprijini industria în tranziția către atingerea obiectivului de neutralitate climatică al UE și pentru a crea și menține condiții de concurență echitabile la nivel european și internațional.

5.12.2.

Mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon: CESE este în favoarea unei introduceri atente a mecanismului, în conformitate cu normele OMC, dar ar trebui să includă o soluție pentru exporturi și ar trebui să completeze alocarea cu titlu gratuit la un nivel de referință complet, cel puțin până în 2030, pentru a permite întreprinderilor să se concentreze asupra investițiilor în tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon și să evalueze eficacitatea mecanismului.

5.12.3.

Taxonomia: Comitetul salută activitatea referitoare la pachetul legislativ al UE privind taxonomia, menit să direcționeze finanțarea privată către activități sustenabile, însă este de părere că ar trebui abordate rolul producției de sticlă și contribuția acestui sector la adaptarea la schimbările climatice și la atenuarea acestora.

5.12.4.

Circularitatea: Comitetul salută Planul de acțiune pentru economia circulară și solicită ca sticla să fie pe deplin recunoscută ca material permanent, care rămâne productiv în economiile noastre, și ca inițiativele de consolidare a circularității sticlei să fie sprijinite pe deplin.

5.12.5.

Pregătiți pentru 55: Acest pachet a fost prezentat în perioada elaborării prezentului aviz. Pachetul propune modificarea a douăsprezece propuneri existente (Directiva privind comercializarea certificatelor de emisii, Directiva privind impozitarea energiei, Directiva privind energia din surse regenerabile etc.) și introduce câteva propuneri noi (cum ar fi propunerea privind mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon). Comitetul solicită Comisiei să evalueze cu atenție impactul acestui pachet asupra industriei sticlei. Având în vedere amploarea modificărilor introduse în multe domenii diferite, este esențial să se asigure coerența între diferitele acte legislative și să se evite eventualele conflicte. Pachetul ar trebui să sprijine industria în tranziția sa energetică, asigurând, în același timp, condiții de concurență echitabile cu concurenții din afara UE care nu se confruntă cu aceleași costuri ale emisiilor de dioxid de carbon.

---

(1)  Sursa: Eurostat și FERVER.

(2)  Sursa este un raport al TNO din 2019: Glazing potential: energy savings and CO2 emission reduction – Glass for Europe.

(3)  Furnace for the Future: https://feve.org/about-glass/furnace-for-the-future/

(4)  Glass for Europe – 2050: Flat glass in climate-neutral Europe („Industria sticlei din Europa – 2050: Sticla plană în Europa neutră din punct de vedere climatic”) – 2019. https://glassforeurope.com/wp-content/uploads/2020/01/flat-glass-climate-neutral-europe.pdf

(5)  Close the Glass Loop: https://closetheglassloop.eu/

(6)  Industria sticlei are mai multe strategii de decarbonizare, cum ar fi trecerea la surse regenerabile de energie, măsuri de eficiență energetică, materii prime cu emisii scăzute de dioxid de carbon, utilizarea sticlei reciclate, transport și logistică.

(7)  Close the Glass Loop www.closetheglassloop.eu

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Strategia de mobilitate a UE și lanțurile valorice industriale ale UE: abordarea ecosistemelor”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 105/05)

Raportor:	domnul Arnaud SCHWARTZ
Coraportor:	doamna Monika SITÁROVÁ

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în secțiune	29.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	20.10.2021
Sesiunea plenară nr.	564
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	235/1/5

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE consideră că ecosistemul european al autovehiculelor poate deveni un pionier în dezvoltarea și implementarea de soluții de mobilitate sustenabilă. Prin urmare, ecosistemul autovehiculelor trebuie să elaboreze în mod activ strategii pentru a modela perturbările și megatendințele actuale din peisajul automobilistic european.

1.2.

Pentru a reduce emisiile generate de transporturi cu 90 % până în 2050, CESE dorește ca UE să depună eforturi pentru a face astfel încât toate modurile de transport să devină sustenabile, asigurându-se totodată că alternative sustenabile sunt disponibile și accesibile pe scară largă pentru cetățenii UE. Acest obiectiv poate fi realizat printr-o combinație inteligentă de grupuri motopropulsoare care să asigure un echilibru între protecția mediului, utilizarea eficientă a surselor regenerabile de energie, viabilitatea economică și acceptarea de către consumatori, respectând în același timp principiul neutralității tehnologice.

1.3.

CESE subliniază cu fermitate că mobilitatea individuală trebuie să rămână accesibilă și abordabilă pentru toți, în special pentru navetiștii fără acces la un transport public de calitate sau la alte soluții de mobilitate. Polarizarea societală între cei care-și permit achiziționarea unui autoturism ecologic și cei care nu-și permit acest lucru trebuie evitată cu orice preț. În acest sens, CESE atrage atenția asupra faptului că instituirea unui sistem de comercializarea a certificatelor verzi (ETS) adiacent pentru sectorul transporturilor ar putea submina sprijinul public pentru reducerea dependenței transportului rutier de combustibilii fosili, dacă nu se asigură o compensare adecvată pentru grupurile cu venituri mai mici și pentru cele care depind de transportul rutier pentru a-și câștiga existența.

1.4.

CESE subliniază că industria europeană a autovehiculelor a fost întotdeauna un lider mondial și un motor al creșterii economice și al locurilor de muncă. În tranziția către paradigma unui sistem de transport rutier digitalizat și decarbonizat, ar trebui să se mențină această poziție și să se dezvolte căi de transformare care să permită gestionarea tendințelor disruptive cu care se confruntă în prezent industria. În acest scop, această industrie ar trebui să se bazeze pe atuurile sale în materie de tehnologie, pe forța sa de muncă calificată, pe ingineria de talie mondială, pe consumatorii exigenți, pe lanțurile de aprovizionare sofisticate, pe o cultură solidă a IMM-urilor și pe relații de muncă constructive.

1.5.

Lansarea cu succes a PIIEC privind bateriile a dovedit că punerea în comun a resurselor publice și private contribuie în mod clar la consolidarea lanțului de aprovizionare al autovehiculelor. Prin urmare, CESE este convins că trebuie avute în vedere mai multe proiecte importante de interes european comun în acest sector, de exemplu, privind hidrogenul (în pregătire), autoturismele automatizate și conectate, economia circulară, materiile prime etc. Sunt necesare măsuri curajoase pentru a face față blocajelor de aprovizionare cu semiconductori, iar crearea unui al doilea PIIEC pentru semiconductori ar contribui la combaterea acestei probleme.

1.6.

CESE dorește ca UE să sprijine existența unor condiții de concurență echitabile la nivel mondial. Europa trebuie să aibă ambiția de a-și menține poziția puternică în ceea ce privește exportul în cadrul industriei autovehiculelor. Prin urmare, trebuie adoptate măsuri vizând: — depunerea de eforturi pentru reciprocitate în relațiile comerciale (accesul pe piață, achizițiile publice, investițiile, respectarea DPI, subvențiile); — încheierea de acorduri bilaterale de liber schimb (inclusiv un capitol privind autovehiculele/transportul rutier); — combaterea practicilor comerciale neloiale (subvenții, acorduri bilaterale de liber schimb, diferențe în ceea ce privește prețul carbonului, dumping social și de mediu); — promovarea cooperării internaționale în domeniul autovehiculelor ecologice și al tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

1.7.

Transformarea industriei autovehiculelor va avea un impact dramatic asupra numărului și calității locurilor de muncă necesare. Astfel, sunt necesare politici active privind piața forței de muncă pentru a menține capacitatea de inserție profesională a forței de muncă prin inițiative de recalificare și perfecționare profesională (precum Alianța pentru competențe în domeniul autovehiculelor), pentru a-i dota pe lucrători cu competențele viitorului. Pentru angajații care trebuie să părăsească sectorul, trebuie garantată o tranziție fără probleme către un alt loc de muncă (în plus față de regimurile de pensionare anticipată).

1.8.

CESE solicită o cartografiere clară a impactului tranziției digitale și a celei verzi ale sectorului, pentru a identifica regiunile și părțile din lanțul de aprovizionare care sunt cele mai expuse riscului. De asemenea, trebuie monitorizată amprenta climatică a sectorului, aflată în continuă schimbare ca urmare a decarbonizării și a digitalizării, luând în calcul toate etapele relevante ale ciclului de viață. Întrucât provocările cu care se confruntă lanțul de aprovizionare al sectorului autovehiculelor sunt semnificative, CESE consideră că este imperativ să se creeze un mecanism pentru o tranziție justă pentru acest sector, cu scopul de a institui măsurile de sprijin necesare pentru a evita perturbări la nivel social și a asigura o tranziție responsabilă din punct de vedere social.

2.   Observații generale

Situația actuală

2.1.

Industria autovehiculelor a fost întotdeauna o piață de temelie a industriei Uniunii Europene și are legături importante cu industriile din amonte, precum oțelul, produsele chimice și textilele, precum și cu industriile din aval, precum TIC, reparațiile, combustibilii, lubrifianții și serviciile de mobilitate. Acest sector reprezintă peste 8 % din PIB-ul UE, 28 % din totalul cheltuielilor UE pentru C&D, iar exporturile sale generează un important surplus comercial. Totuși, viitorul industriei autovehiculelor din Europa va depinde de modul în care va putea face ajutările fundamentale necesare pentru a aborda provocările fără precedent cu care se confruntă în prezent.

2.2.

Industria europeană a autovehiculelor se află la intersecția unei noi paradigme radicale ce rezultă din tranziția complexă către o economie digitală și verde. La 28 noiembrie 2018, Comisia a adoptat o viziune pe termen lung pentru o economie neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Sectorul transporturilor a fost identificat ca jucând un rol important în această tranziție. Pactul verde european din decembrie 2019 stabilește un cadru strategic pentru realizarea neutralității climatice. Acesta solicită o reducere cu 90 % a emisiilor generate de transporturi până în 2050. În acest context, UE a decis să-și revizuiască obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 la cel puțin – 55 %. Pentru a atinge acest obiectiv, la 14 iulie 2021, Comisia și-a prezentat pachetul „Pregătiți pentru 55” („Fit for 55”), care revizuiește Regulamentul privind partajarea eforturilor, Directiva privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi și Regulamentul de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2.

2.3.

Trecerea de la combustibilii fosili către energia cu emisii scăzute de dioxid de carbon, precum și trecerea de la crearea de valoare adăugată în producția în masă de autoturisme către furnizarea de servicii de mobilitate vor crea tulburări profunde pentru industrie, pentru numeroasele IMM-uri din lanțurile sale complexe de aprovizionare, precum și pentru cele 13,8 milioane de lucrători din sector. Prin urmare, provocarea va consta în gestionarea acestei tranziții către neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon într-un mod acceptabil din punct de vedere social.

Megatendințe disruptive

2.4.

Globalizarea. În timp ce vânzările de autoturisme sunt lente pe piețele mature, ele se află în creștere pe piețele emergente. Ca urmare, centrul economic de gravitate se mută din UE și SUA în Asia. În prezent, China produce 26 de milioane de autoturisme pe an, în comparație cu cele 22 de milioane produse în UE. De asemenea, China s-a numărat printre primele țări care au început să producă vehicule electrice, și dispune de o industrie matură a bateriilor. Japonia și Coreea ocupă, de asemenea, o poziție de lider în ceea privește bateriile și sunt deosebit de puternice în ceea ce privește semiconductorii. Europa are, de asemenea, dificultăți în avea acces la o aprovizionare etică cu materii prime precum litiul și cobaltul (1). În plus, sectorul autovehiculelor trebuie să țină seama de tensiunile geopolitice tot mai mari.

2.5.

Provocarea dezvoltării sustenabile. Potrivit viziunii prezentate în Strategia UE pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă, „până în 2030, vor fi cel puțin 30 de milioane de autoturisme cu emisii zero” pe drumurile europene. La 14 iulie, Comisia Europeană a propus ca, începând cu 2035, să poată fi comercializate numai vehiculele cu emisii zero. Pentru aceasta va fi nevoie de o creștere importantă a ponderii vehiculelor cu emisii zero în flota de vehicule (de la 0,2 % în prezent la 11-14 % în 2030) (2). Realizarea obiectivelor Pactului verde va crea avantaje pentru primul venit și va sprijini poziția de lider a Europei în domeniul tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon și competitivitatea sa globală. Aceasta înseamnă inclusiv investiții masive în dezvoltarea de grupuri motopropulsoare bazate pe energii alternative (cu baterie electrică, sistem hibrid, hidrogen) și de combustibili alții decât de origine fosilă pentru grupurile motopropulsoare convenționale, care vor fi încă mult timp prezente în cadrul flotelor. Ritmul de adoptare a acestor grupuri motopropulsoare și a acestor combustibili depinde de cadrul de reglementare favorabil și de perioadele de recuperare a acestor investiții. Strategia UE pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă recunoaște nevoia de a „face toate modurile de transport mai sustenabile”. Această abordare necesită adoptarea vehiculelor cu emisii scăzute și a celor cu emisii zero, precum și a combustibililor din surse regenerabile și a celor cu emisii scăzute de dioxid de carbon, pentru transportul rutier, naval și aerian.

2.6.

Schimbarea mentalităților consumatorilor. Comportamentul în materie de mobilitate se schimbă. O nouă generație de consumatori este mai puțin interesată să dețină un autoturism, întrucât mulți locuiesc în zone urbane cu sisteme de transport colectiv bine stabilite. În loc să dețină un autoturism, aceștia caută o altă soluție de mobilitate (co-voiajare, vehicule la comandă, micromobilitate). Alte tendințe care erau deja vizibile au fost consolidate de pandemie, precum cumpărăturile online, munca la distanță, videoconferințele, serviciile de livrare. Acestea vor duce la o reducere a mobilității bazate pe autoturismele personale, în timp ce utilizarea camionetelor comerciale va crește.

2.7.

Îmbunătățirea conectivității. Tehnologiile digitale vizează să permită ca autoturismele să devină conectate aproape în permanență. Acest lucru ar putea crea un important potențial pentru noi modele de afaceri bazate pe date. Autoturismele inteligente ar fi prevăzute cu dispozitive de siguranță activă, interfețe de informații și divertisment, servicii de informare cu privire la trafic, sisteme de comunicare de la vehicul la infrastructură etc.

2.8.

Automatizarea treptată a autoturismelor. Parcursul către autoturismele autonome va duce la niveluri tot mai ridicate ale caracteristicilor autonome ale vehiculelor. Conducerea automată ar necesita investiții considerabile în software, rețele de comunicare și hardware (radare, sisteme LIDAR, transpondere). Acest lucru generează, de asemenea, multe provocări privind fiabilitatea, cadrul juridic, prețul, echipamentele rutiere și răspunderile.

2.9.

Digitalizarea producției. Industria autovehiculelor a inventat linia de asamblare (Ford), principiile de optimizare a producției (Toyota) și platformele de producție globalizată (VW). În prezent, aceasta îmbrățișează principiile celei de-a patra revoluții industriale (Industria 4.0), cu o robotizare avansată, lanțuri de aprovizionare integrate digital, sisteme de producție avansate și fabricația aditivă.

Consecințele transformării verzi și a celei digitale

2.10.

O industrie mai mică, digitalizată și decarbonizată a autovehiculelor va genera o provocare enormă în materie de ocupare a forței de muncă. Vehiculele electrice cu baterie au mai puțin componente și sunt mai simplu de produs, în timp ce cel puțin 36 % din valoarea lor adăugată rezidă în baterii. Pe baza unei extrapolări rezultate dintr-un studiu recent realizat de Institutul IFO din Germania, 620 000 de locuri de muncă vor fi expuse riscului în lanțul valoric european al grupurilor motopropulsoare convenționale. Soluțiile pot fi găsite parțial prin pensionarea (anticipată) (3), de exemplu, sau într-o măsură mai mare, prin revoluționarea viitorului muncii (4). Pe de altă parte, tranziția va genera și noi locuri de muncă în industriile adiacente, precum electronica de putere, rețelele inteligente, infrastructura rutieră și de încărcare, bateriile, materialele noi și grupurile motopropulsoare pe bază de combustibili alternativi.

2.11.

O tendință de consolidare și alianțele strategice (de exemplu Stellantis, alianțele dintre BMW și Mercedes și dintre VW și Ford) au ca obiectiv punerea în comun a C & D cu privire la noile grupuri motopropulsoare și regruparea achiziționării de componente. Aceste fuziuni și alianțe vor avea întotdeauna ca rezultat noi strategii ale întreprinderilor, revizuirea amprentei climatice a sectorului, externalizarea către regiuni cu costuri mai scăzute ale forței de muncă, planuri de reducere a locurilor de muncă și presiuni sporite exercitate asupra furnizorilor. În plus, sciziunea activităților lor ajunse la maturitate le permite întreprinderilor să-și concentreze resursele asupra noilor grupuri motopropulsoare.

2.12.

Estomparea granițelor dintre industria autovehiculelor și sectorul IT. Tehnologiile informației vor pătrunde în toate etapele lanțului de aprovizionare. Datele vor deveni o nouă materie primă și o sursă de venit. O regrupare globală a industriei se află în curs, cu noi jucători care își fac apariția: furnizori de mobilitate (Uber), giganți IT (Google, Apple, Baidu), producători de chipuri (Intel, NXP, STM), producători de baterii (Panasonic, CATL, LG), producători de echipamente originale (OEM) (Tesla).

2.13.

Valoarea adăugată ar putea trece de la nucleul industriei autovehiculelor (OEM) la alte părți ale lanțului de aprovizionare, întrucât ponderea tehnologiilor informației ca procentaj din valoarea adăugată va crește doar în detrimentul componentelor mecanice.

2.14.

Este probabil să se creeze tot mai multă valoare adăugată în serviciile de mobilitate, precum vehiculele la comandă, utilizarea în comun a autovehiculelor, co-voiajarea și multe servicii digitale, precum aplicațiile de navigație, interfețele de informații și divertisment, publicitatea și sistemele avansate de asistență la șoferi. Acest lucru va crea noi modele de afaceri: în timp ce OEM consideră industria autoturismelor o piață de 100 de milioane de vehicule, platformele digitale o privesc ca pe o piață în care se pot vinde anual 10 de mii de miliarde de mile.

2.15.

Structura locurilor de muncă din acest sector va fi complet revizuită. Vor fi necesare noi competențe și o nouă experiență (electronică, electrochimie, materiale noi, tehnologia informației), în timp ce, în paralel, va exista o scădere a cererii de competențe mecanice tradiționale. Dotarea forței de muncă cu aceste competențe va reprezenta o provocare importantă pentru industria autovehiculelor.

2.16.

Toate megatendințele menționate anterior se vor consolida reciproc. Deși există un amplu consens cu privire la faptul că perturbările revoluționare au început, realizarea tranziției sociale către transportul decarbonizat într-un mod mai treptat, prin organizarea unei tranziții juste, trebuie să devină o prioritate pentru toate părțile interesate. Pentru a fi acceptată, mobilitatea sustenabilă trebuie să fie accesibilă tuturor.

3.   Controlul transformării

Mediu: schimbarea vitezei către sustenabilitate

3.1.

Pentru a reduce emisiile generate de transporturi cu 90 % până în 2050, UE ar trebui să depună toate eforturile pentru a face toate modurile de transport sustenabile, asigurându-se totodată că alternative sustenabile sunt disponibile și accesibile pe scară largă pentru cetățenii UE. Acest obiectiv poate fi realizat printr-o combinație inteligentă de grupuri motopropulsoare care să asigure un echilibru între protecția mediului, utilizarea eficientă a surselor regenerabile de energie, viabilitatea economică și acceptarea de către consumatori, respectând în același timp principiul neutralității tehnologice. Aceasta necesită o combinație de strategii diferite: — Reducerea emisiilor de CO2 de la rezervor la roată (48V, hibrid, electricitate, hidrogen, motoare cu ardere internă mai eficiente, etc.). — Reducerea emisiilor de CO2 de la sondă la roată. Dezvoltarea de e-combustibili și de biocombustibili care sunt în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU și cu criteriile de sustenabilitate prevăzute în Directiva privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (5) trebuie sprijinită, pentru a evita impactul asupra utilizării terenurilor, a biodiversității și a pădurilor. — O strategie coordonată pentru orașe curate (de exemplu, prin decarbonizarea transportului „pe ultimul kilometru”, prin soluții inovatoare de micromobilitate, prin călătorii intermodale). — Reducerea emisiilor pe durata ciclului de viață (producție și reciclare). — Reducerea intensității emisiilor din sectorul transporturilor (soluții de transport inteligente, mobilitate partajată). Pentru fiecare nevoie de transport, trebuie să existe o soluție de mobilitate sustenabilă (transport de marfă pe distanțe lungi prin intermediul biocombustibililor și al combustibililor sintetici/hidrogenului, al grupurilor motopropulsoare electrice pe bază de baterie pentru livrarea „pe ultimul kilometru” în mediul urban), în conformitate cu principiul neutralității tehnologice. — Încurajarea modernizării vechilor echipamente prin înlocuirea motoarelor cu ardere internă cu motoare electrice sau completarea acestora (motorizare hibridă) cu motoare integrate în roți. — Reducerea masei autoturismelor nou comercializate (6).

3.2.

Comisia intenționează să instituie un sistem similar celui de comercializare a certificatelor de emisii pentru transportul rutier și pentru clădiri. Stabilirea unui preț pentru emisiile generate de transportul rutier va fi echivalentă cu impozitarea combustibilului (dar cu o majoritate calificată). Veniturile vor fi utilizate pentru a asigura compensarea celor care se bazează pe un vehicul cu motor cu ardere internă, fie pentru muncă, fie din cauza lipsei unor opțiuni alternative de transport. Întrucât conceperea unui astfel de mecanism de compensare va fi extrem de complexă, iar prețurile mai ridicate ale combustibililor vor afecta în mod disproporționat grupurile cu venituri mai mici, CESE nu este convins că aceasta este calea de urmat, pentru că va submina sprijinul public pentru combaterea schimbărilor climatice. În schimb, eforturile de reducere a costului ciclului de viață al grupurilor motopropulsoare alternative și de reducere a costului combustibililor cu emisii scăzute și fără emisii de dioxid de carbon par a fi o modalitate mai bună de a face ca transportul cu emisii scăzute de dioxid de carbon să fie accesibil tuturor.

3.3.

Ar trebui să se acorde prioritate stațiilor de încărcare în zonele în care acestea lipsesc. În prezent, sunt disponibile 213 000 de stații de încărcare, iar 70 % din toate stațiile de încărcare din UE sunt concentrate în trei țări (Țările de Jos, Germania și Franța). Cu un obiectiv de un milion de încărcătoare publice până în 2025 și de trei milioane până în 2030, decalajul care trebuie eliminat în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii este enorm (Strategia UE pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă estimează că investițiile suplimentare necesare pentru infrastructura de încărcare și realimentare pentru combustibilii cu emisii scăzute de dioxid de carbon sunt echivalente cu 130 de miliarde EUR pe an, pentru următorul deceniu). Prin urmare, CESE sprijină introducerea unor obiective obligatorii. În cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, proiectul emblematic „reîncărcare și realimentare” doar încurajează statele membre să accelereze instalarea stațiilor de reîncărcare și realimentare ca parte a planurilor lor de redresare. O atenție specială trebuie acordată locuințelor, pregătirii rețelelor pentru o integrare sporită a VE, interoperabilității infrastructurii de încărcare, dezvoltării serviciilor inteligente de încărcare (de exemplu, prin echilibrarea sarcinii) și furnizării de combustibili din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Întrucât vehiculele grele complet electrice devin realitate, merită, de asemenea, să li se acorde o atenție specială.

3.4.

Atât timp cât nu se atinge paritatea prețurilor între vehiculele convenționale și cele electrice (prevăzută pentru perioada 2025-27), vor fi necesare stimulente financiare pentru a sprijini adoptarea pe piață a vehiculelor cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Acestea pot fi financiare (subvenții, facilități fiscale și prime de casare) sau nefinanciare (benzi prioritare, scutiri de taxe rutiere, spații de parcare rezervate), inclusiv un mediu de reglementare coerent pentru promovarea investițiilor în combustibili cu emisii scăzute de dioxid de carbon. O atenție specială ar trebui acordată asigurării conformității flotelor de autoturisme cu exigențele ecologice, întrucât aceasta ar putea reprezenta o pârghie importantă pentru accelerarea tranziției și, de asemenea, întrucât aceasta va contribui la crearea unei piețe second-hand pentru vehiculele cu emisii zero și cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

3.5.

Sprijin pentru dezvoltarea economiei circulare în ecosistemul autovehiculelor: reciclarea, reutilizarea și refabricarea autoturismelor și a pieselor. Ar trebui aplicate, de asemenea, principiile economiei circulare pentru a crește cantitatea de materii prime secundare disponibile pentru industrie și pentru a reduce dependența de importuri. Cu toate acestea, studii recente sugerează că materialele reciclate vor ajunge la o scară adecvată pe piață doar într-un deceniu, când se va atinge durata de viață a VE. Prin urmare, este necesar să fim realiști și să înțelegem că extracția primară este esențială, cel puțin în anii 2020. Astfel, diversificarea lanțurilor de aprovizionare, precum și o strategie minieră verde și etică trebuie să garanteze securitatea aprovizionării. În plus, viitoarea revizuire a Directivei 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) privind vehiculele scoase din uz trebuie să țină seama de electrificarea vehiculelor și de necesitatea de a dezvolta piețe pentru materialele secundare.

Economie: menținerea și dezvoltarea întregului lanț de aprovizionare din sectorul autovehiculelor în interiorul UE

3.6.

Promovarea colaborării industriale. Bugetele uriașe pentru C&D (în prezent, 60 de miliarde EUR pe an) care sunt investite în prezent în dezvoltarea mobilității decarbonizate, conectate, automatizate și partajate necesită colaborare industrială și parteneriate public-privat. În acest sens, dezvoltarea parteneriatelor pentru inovare în cadrul clusterului 5 (climă, energie, mobilitate) al programului Orizont Europa (hidrogen curat, baterii, mobilitate conectată și automatizată, transport rutier cu emisii zero, stimularea tranziției urbane) merită un sprijin deplin. În plus, alianțele industriale sub auspiciile Comisiei Europene (precum cele pentru baterii, hidrogen, materii prime și cea anunțată pentru lanțul valoric al combustibililor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon) oferă o platformă amplă și deschisă pentru stabilirea unor foi de parcurs strategice și coordonarea C&D, pentru investiții și pentru introducerea pe piață a noilor inovații. În cele din urmă, punerea în comun a resurselor publice și private în cadrul proiectelor importante de interes european comun va consolida în mod clar lanțul european de aprovizionare al autovehiculelor, va reduce dependențele strategice și va stimula dubla tranziție, verde și digitală. Trebuie avute în vedere noi proiecte importante de interes european comun: autoturisme conectate și automatizate, economia circulară, integrarea sistemelor energetice, furnizarea de materii prime, economia datelor, semiconductorii.

3.7.

Provocările legate de dezvoltarea unui lanț valoric sustenabil și circular al bateriilor (8) în interiorul UE Localizarea producției de baterii și de pile de combustie trebuie să constituie un obiectiv esențial al UE. Alianțele UE în materie de baterii și hidrogen merită sprijinite și trebuie să le fie puse la dispoziție suficiente resurse. Aceste alianțe industriale trebuie să genereze investiții masive în unitățile de producție și să ofere mii de locuri de muncă în Europa. Va trebui să se acorde atenție prevenirii fracturilor între regiunile Europei, astfel cum sunt cele vizibile în prezent.

3.8.

Megatendința autoturismelor conectate și automatizate ar putea duce la o schimbare în ceea ce privește valoarea adăugată de la vânzarea și întreținerea vehiculelor către noi modele de afaceri disruptive, pe baza serviciilor fondate pe date și a mobilității ca serviciu. Ecosistemul autovehiculelor trebuie să fie pregătit pentru a pătrunde și a-și asigura prezența în aceste noi modele de afaceri. Aceasta va necesita standarde tehnologice și de reglementare pentru a furniza noi servicii inovatoare de mobilitate, precum plata pentru fiecare utilizare, publicitatea specifică locului unde se află consumatorul, actualizarea software-ului/întreținerea vehiculelor la distanță. Construirea unui spațiu european al datelor privind mobilitatea va fi, de asemenea, esențială pentru asigurarea poziției de lider a Europei în domeniul serviciilor de mobilitate digitală. De asemenea, va fi trebui să se implementeze infrastructura de comunicații digitale necesară și să se elaboreze foi de parcurs pentru niveluri tot mai mari de automatizare (inclusiv un cadru pentru testarea la scară largă, accesul la date și o nouă abordare a omologării de tip a vehiculelor). În plus, trebuie evaluat impactul pe termen lung al vehiculelor din ce în ce mai automatizate, în special asupra locurilor de muncă și a aspectelor etice, întrucât acest lucru va fi important pentru a asigura acceptarea socială. În cele din urmă, întrucât transportul de mărfuri se poate intensifica în viitor (comerțul electronic), trebuie dezvoltate soluții de mobilitate inteligente pentru transport, bazate pe organizarea multimodală a transportului, pe eficiența din punctul de vedere al costurilor (combinații de vehicule de mare capacitate) și pe moduri de transport sustenabile, utilizând soluții de automatizare și de conectivitate în lanțul logistic.

3.9.

Tehnologiile inteligente și soluțiile digitale bazate pe „paradigma Industria 4.0” trebuie să sprijine integrarea sistemelor de producție și să contribuie la flexibilizarea acestora. Sistemele de producție îmbunătățite (nu numai integrarea proceselor de producție la nivel de întreprindere) de-a lungul întregului lanț de aprovizionare vor crește reziliența lanțurilor de aprovizionare ale sectorului autovehiculelor și vor consolida competitivitatea. Digitalizarea trebuie sprijinită prin crearea unui spațiu al datelor industriale pentru acest sector. Totuși, aceste tehnologii presupun și o automatizare crescută, cu un impact negativ asupra locurilor de muncă, iar acest aspect trebuie abordat.

3.10.

Sprijinirea asigurării unor condiții de concurență echitabile la nivel mondial. Europa trebuie să aibă ambiția de a-și menține poziția puternică în ceea ce privește exportul în cadrul industriei autovehiculelor. Prin urmare, trebuie adoptate măsuri vizând: — depunerea de eforturi pentru reciprocitate în relațiile comerciale (accesul pe piață, achizițiile publice, investițiile, respectarea DPI, subvențiile); — încheierea de acorduri bilaterale de liber schimb (inclusiv un capitol privind autovehiculele/transportul rutier); — combaterea practicilor comerciale neloiale (subvenții, acorduri bilaterale de liber schimb, diferențe în ceea ce privește prețul carbonului, dumping social și de mediu); — promovarea cooperării internaționale în domeniul autovehiculelor ecologice și al tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

3.11.

Sprijinul pentru armonizarea tehnică globală în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) trebuie consolidat. Blocajele în aprovizionarea cu semiconductori pentru sectorul autovehiculelor trebuie rezolvate prin acțiuni curajoase. Cererea de semiconductori va continua să crească pe măsură ce autoturismele devin dispozitive electronice. În acest sens, CESE sprijină pe deplin propunerea din cea mai recentă comunicare privind politica industrială de a elabora un set de instrumente pentru reducerea și prevenirea dependențelor strategice ale Europei. De asemenea, obiectivul stabilit în cadrul busolei digitale europene de dublare a cotei de piață a Europei în sectorul semiconductorilor la nivel mondial de la 10 la 20 % necesită un sprijin deplin. Crearea unui al doilea PIIEC privind semiconductorii va contribui cu siguranță la realizarea acestui obiectiv. Statele membre ale UE ar trebui, de asemenea, să-și respecte promisiunea de a cheltui 20 % din Mecanismul de redresare și reziliență în urma pandemiei de COVID pentru tranziția digitală. Alte acțiuni ar putea include atragerea de investiții străine directe și stabilirea unei cooperări strategice între întreprinderile din industria autovehiculelor și producătorii de semiconductori. În cele din urmă, Observatorul pentru tehnologii critice trebuie să monitorizeze îndeaproape numeroasele alte dependențe strategice din industria autovehiculelor: materii prime, hidrogen, baterii, energie din surse regenerabile, tehnologii cloud etc.

3.12.

Trebuie abordat impactul noului peisaj automobilistic asupra pieței serviciilor post-vânzare. Piața din aval a autovehiculelor, care numără patru milioane de angajați, se va confrunta cu o schimbare structurală profundă, care provine din vânzările reduse, electrificare, cererea redusă de combustibili, vânzările online și întreținerea redusă. Sectorul va trebui să se reinventeze ca furnizor de servicii de mobilitate: actualizarea software-ului autoturismelor, întreținerea preventivă, transportul la comandă, co-voiajarea și dezvoltarea de modele de afaceri în domeniul micromobilității. Trebuie depășite conflictele de interese în ceea ce privește accesul la datele din sistemul de bord al unui autovehicul și trebuie creată o platformă interoperabilă și standardizată pentru a permite pieței serviciilor post-vânzare să dezvolte servicii bazate pe date (precum diagnosticarea la distanță, actualizarea software-ului, întreținerea preventivă).

Societate: gestionarea schimbărilor și asigurarea unei tranziții echitabile din punct de vedere social

3.13.

Transformarea industriei autovehiculelor va avea un impact dramatic asupra numărului de locuri de muncă necesare pentru producția autoturismelor și a componentelor acestora, precum și asupra profilurilor profesionale necesare pentru noua paradigmă. Prin urmare, politicile privind piața forței de muncă ar trebui să se concentreze asupra menținerii/creșterii capacității de inserție profesională a forței de muncă prin intermediul învățării pe tot parcursul vieții și asupra creării de parcursuri flexibile care fac legătura între lumea educației și lumea muncii (de exemplu, sisteme de formare în alternanță, piețe funcționale ale uceniciei și certificarea învățării nonformale). Mobilitatea internă a lucrătorilor în întreprinderi ar trebui promovată prin recalificare și perfecționare profesională, pentru a-i dota cu competențele viitorului (reducerea muncii manuale și creșterea puternică a competențelor digitale, cu un accent special pe software și ingineria electronică). Inițiativele sectoriale europene, cum ar fi DRIVES și ALBATTS și noua Alianță pentru competențe în domeniul autovehiculelor sunt instrumente esențiale pentru abordarea provocării legate de competențe.

3.14.

Pentru angajații care trebuie să părăsească sectorul, ar trebui organizată o tranziție fără probleme către un alt loc de muncă. Acestora trebuie să li se ofere acces la noile locuri de muncă care vor fi create, cu siguranță, în industriile emergente, precum IT, rețelele 5G, electronica energetică, infrastructura de încărcare, producția de energie din surse regenerabile, rețelele inteligente, drumurile inteligente, serviciile de mobilitate, bateriile, combustibilii alternativi, stocarea energiei, producția și distribuția de energie electrică. Acest lucru va fi foarte dificil, întrucât aceste locuri de muncă vor fi probabil create în altă parte, în alt moment și cu alt set de competențe decât locurile de muncă care vor dispărea. Securitatea veniturilor trebuie garantată pe durata tranziției. Concedierile colective pot fi, de asemenea, evitate prin intermediul sistemelor de pensionare anticipată, de șomaj parțial și de reducere a timpului de lucru. Trebuie să se asigure un dialog social adecvat pentru a putea anticipa schimbările în timp util și pentru a evita perturbările și conflictele sociale.

3.15.

Este necesară o cartografiere clară a impactului tranziției digitale și a celei verzi ale sectorului, pentru a identifica regiunile și părțile din lanțul de aprovizionare care sunt cele mai expuse riscului. Nu ar trebui să apară noi fracturi sociale între est și vest, nici între sudul și nordul Europei. De asemenea, trebuie monitorizată amprenta climatică a sectorului, aflată în continuă schimbare ca urmare a decarbonizării și a digitalizării. Progresele potențiale în ceea ce privește utilizarea biomasei durabile ar trebui analizate îndeaproape, întrucât există și oportunități pentru crearea de noi locuri de muncă în acest domeniu, ținând seama, în același timp, de necesitatea de a rămâne în limitele ecologice.

3.16.

Toate părțile interesate (întreprinderi, sindicate, organizații de clustere, autorități, agenții de ocupare a forței de muncă, organisme de dezvoltare regională) din regiunile în care sunt produse autovehiculele ar trebui să colaboreze intens la elaborarea unor planuri cuprinzătoare de redezvoltare regională.

3.17.

Trebuie evitate activele depreciate din lanțurile de aprovizionare ale autovehiculelor, prin acordarea, în timp util, a unui sprijin adecvat numeroaselor IMM-uri care nu dispun de resursele (umane și financiare) necesare pentru a-și remodela activitățile și pentru a trece la modele de afaceri mai promițătoare.

3.18.

Mobilitatea individuală trebuie să rămână accesibilă și abordabilă pentru toți, în special pentru navetiștii fără acces la un transport public de calitate sau la alte soluții de mobilitate. Acest lucru poate fi realizat prin acordarea unei compensații pentru prețul mai ridicat al grupurilor motopropulsoare alternative și al combustibililor cu emisii scăzute și cu zero emisii de dioxid de carbon care pot fi utilizați într-un autoturism convențional. Polarizarea societală între cei care-și permit achiziționarea unui autoturism ecologic și cei care nu-și permit acest lucru trebuie evitată cu orice preț.

3.19.

Concluzie. Industria europeană a autovehiculelor a fost întotdeauna un lider mondial și un motor al creșterii economice și al locurilor de muncă. În tranziția către paradigma unui sistem de transport rutier digitalizat și decarbonizat, ar trebui să se mențină această poziție și să se dezvolte căi de transformare care să permită gestionarea tendințelor disruptive cu care se confruntă în prezent industria. În acest scop, această industrie ar trebui să se bazeze pe atuurile sale în materie de tehnologie, pe forța sa de muncă calificată, pe ingineria de talie mondială, pe consumatorii exigenți, pe lanțurile de aprovizionare sofisticate, pe o cultură solidă a IMM-urilor și pe relații de muncă constructive. Ecosistemul european al autovehiculelor trebuie să devină pionier în dezvoltarea și implementarea de soluții de mobilitate sustenabilă. Prin urmare, ecosistemul autovehiculelor trebuie să elaboreze în mod activ strategii pentru a modela perturbările și megatendințele actuale din peisajul automobilistic european. Întrucât provocările cu care se confruntă lanțul de aprovizionare al sectorului autovehiculelor sunt semnificative, CESE consideră că este imperativ să se creeze un mecanism pentru o tranziție justă pentru acest sector, cu scopul de a institui măsurile de sprijin necesare pentru a evita perturbări la nivel social și a asigura o tranziție responsabilă din punct de vedere social.

---

(1)  https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_20_2312

(2)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, Strategia pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă [SWD(2020) 331, p. 248].

(3)  Dr. Oliver Falck, Dr. Nina Czernich, Auswirkungen der vermehrten Produktion elektrisch betriebener Pkw auf die Beschäftigung in Deutschland, Mai 2021, IFO Institut; („Efectele producției crescânde de autovehicule electrice asupra ocupării forței de muncă în Germania”) https://www.ifo.de/DocDL/ifoStudie-2021_Elektromobilitaet-Beschaeftigung.pdf

(4)  https://eeb.org/library/escaping-the-growth-and-jobs-treadmill/

(5)  Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

(6)  Autoturismele cu masa sub 1 000 kg/peste 1 500 kg au trecut de la 36 %, respectiv 7 % din totalul autoturismelor vândute în Franța în 1998 la 15 %, respectiv, 16 % în 2019 (Eurostat).

(7)  Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (JO L 269, 21.10.2000, p. 34).

(8)  În acest sens, rolul Regulamentului european privind bateriile este descris în detaliu în avizul JO C 220, 9.6.2021, p. 128.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind impactul societal și ecologic al ecosistemului 5G

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 105/06)

Raportor:

Dumitru FORNEA

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	7.10.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	20.10.2021
Sesiunea plenară nr.	564
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	210/2/19

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE observă că digitalizarea rapidă și dezvoltarea comunicațiilor electronice au un puternic impact asupra economiei și a societății în sens larg. Prin utilizarea responsabilă a acestor tehnologii, omenirea are șansa istorică de a construi o societate mai bună. Cu toate acestea, fără asigurarea diligenței necesare și a controlului democratic, comunitățile noastre s-ar putea confrunta în viitor cu provocări serioase în ceea ce privește administrarea acestor sisteme tehnologice.

1.2.

CESE recunoaște că infrastructura de comunicații electronice poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții cetățenilor și are o influență directă asupra combaterii sărăciei. Tehnologia 5G reprezintă o oportunitate enormă de îmbunătățire a serviciilor de sănătate umană prin dezvoltarea telemedicinei și prin îmbunătățirea accesului la asistență medicală. Rolul important pe care l-a jucat telemedicina în timpul pandemiei este recunoscut la nivelul societății.

1.3.

CESE constată că dezbaterea privind implementarea rețelelor 5G s-a transformat într-o discuție controversată și politică, însă aspectele sociale, de mediu și de sănătate trebuie clarificate, cu implicarea cetățenilor și a tuturor actorilor relevanți.

1.4.

CESE încurajează Comisia Europeană să avanseze în procesul de evaluare a impactului multisectorial al noilor tehnologii 5G și 6G, ținând cont că este nevoie de instrumente și de măsuri pentru evaluarea riscurilor și a vulnerabilităților. Prin urmare, CESE recomandă să se aloce fonduri europene și naționale pentru desfășurarea de cercetări multidisciplinare și studii de impact mai aprofundate axate atât pe oameni, cât și pe mediu, precum și pentru diseminarea acestor rezultate, pentru a educa publicul larg și factorii de decizie.

1.5.

CESE propune ca Comisia Europeană să se consulte cu cetățenii și cu organizațiile societății civile și, prin implicarea tuturor instituțiilor publice relevante, să fie în măsură să contribuie la procesul decizional cu privire la impactul societal și ecologic al comunicațiilor electronice mobile.

1.6.

CESE consideră că UE are nevoie de un organism european independent, cu metodologii actualizate, în conformitate cu contextul tehnologic actual și cu o abordare multidisciplinară, pentru a institui orientări pentru protecția publicului larg și a lucrătorilor în cazul expunerii la radiații electromagnetice de frecvență radio.

1.7.

CESE recomandă ca toate stațiile de transmisie de frecvență radio și benzile de frecvență pe care funcționează acestea să fie inventariate, iar aceste informații să fie publicate, în vederea unei mai bune gestionări teritoriale și a protejării intereselor cetățenilor, în special ale grupurilor vulnerabile (copii, femei însărcinate, bolnavi cronic, vârstnici, persoane electrohipersensibile). De asemenea, trebuie să se țină seama de sănătatea și securitatea lucrătorilor.

1.8.

CESE sprijină ideea că echipamentele rețelelor 5G trebuie să fie proiectate, din fabrică, cu capacități de a furniza informații publice și în timp real asupra puterii de emisie și a altor parametri tehnici relevanți pentru organizațiile consumatorilor și pentru publicul interesat. Aceste date trebuie să fie centralizate, gestionate și divulgate de autoritățile competente.

1.9.

CESE consideră că monitorizarea și controlul poluării electromagnetice trebuie să se desfășoare pe baza unei abordări științifice interinstituționale și interdisciplinare riguroase, sprijinite de furnizarea de echipamente moderne pentru măsurarea parametrilor rețelelor de comunicații electronice, astfel încât efectele cumulate pe perioade mai îndelungate să fie evidențiate și evaluate în mod corespunzător.

1.10.

Deși nu există date științifice recunoscute care să indice un impact negativ al tehnologiei 5G asupra sănătății umane, CESE consideră că aspectele sociale, de sănătate și de mediu ale rețelelor 5G trebuie monitorizate în permanență, în conformitate cu principiul precauției. CESE recunoaște că există preocupări în ceea ce privește efectele în materie de sănătate, inclusiv aspectele termice și nontermice, intensitatea expunerii și efectele pe termen lung ale acestei expuneri. Unele regiuni/zone vor concentra o expunere mai mare decât altele și, în astfel de cazuri, ar trebui luate în considerare măsuri specifice, inclusiv recomandarea de a extinde aplicarea principiului ALARA pentru a limita efectele radiației electromagnetice generate de rețelele 5G.

1.11.

CESE constată că expunerea populației la o varietate de câmpuri electromagnetice este aproape imposibil de evitat. Partenerii sociali ar trebui să fie implicați încă de la începutul procesului de evaluare a valorilor-limită de expunere prevăzute în Directiva europeană privind cerințele minime de sănătate și securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) (1). O atenție specială ar trebui acordată efectelor nontermice.

1.12.

Măsurile de protecție a sănătății și securității trebuie îmbunătățite și consolidate printr-o monitorizare riguroasă a nivelurilor de radiații și printr-o aplicare strictă a standardelor de siguranță pentru persoanele care lucrează în apropierea surselor de radiații electromagnetice.

1.13.

CESE constată că trebuie actualizate mecanismele instituționale menite să asigure respectarea tuturor drepturilor omului în noul context al hiperdigitalizării, al hiperautomatizării și al hiperconectivității, facilitat de punerea în aplicare a tehnologiei 5G, ținând cont de faptul că orice dezvoltare tehnologică trebuie să integreze aceste valori universale, care reprezintă o dimensiune validă și necesară în evaluarea raportului cost-beneficiu.

1.14.

CESE înțelege îngrijorarea cetățenilor cu privire la asigurarea faptului că le sunt respectate drepturile de proprietate în ceea ce privește distribuția antenelor sau dreptul de a-și deține propriile corpuri în contextul extinderii rețelelor 5G pretutindeni, de la domiciliile cetățenilor până la sateliții orbitali. Dreptul la proprietate și alegerile persoanelor trebuie respectate. Ar trebui garantată definiția consimțământului informat, astfel încât cetățeanul să aibă un drept real la consimțământ liber, complet informat și valid.

1.15.

CESE sprijină consolidarea capacităților europene pentru prevenirea riscurilor cibernetice, pentru educație și pentru protecție, atât prin consolidarea instituțiilor relevante precum ENISA, cât și prin crearea de instrumente tehnologice, instituționale și juridice pentru a asigura respectarea drepturilor cetățenilor. Pentru a remedia anumite amenințări la adresa securității, UE ar trebui să investească mai mult în construirea propriilor tehnologii și în sprijinirea industriei tehnologice și a dezvoltatorilor. Aspectul cel mai important este că aceste acțiuni ar trebui să fie astfel concepute încât să stimuleze IMM-urile europene să dezvolte o infrastructură 5G sigură și fiabilă.

2.   Introducere

2.1.

5G nu este o tehnologie nouă în sine, ci mai degrabă o evoluție a tehnologiilor deja existente (de la 1G la 4G), cu care va coexista. Acest lucru va avea ca rezultat o rețea mixtă de rețele – benzi de frecvențe radio mai multe și mai variate, o gamă de dispozitive care fac schimb de date și o multitudine de interacțiuni cu utilizatorii. Unele dintre noile echipamente și noile tehnologii utilizate ar putea avea efecte diferite în comparație cu generațiile anterioare.

2.2.

Tehnologia 5G ar trebui să asigure hiperconectivitate fără fir (wireless), posibilitatea de acoperire și conectare a unui număr imens de dispozitive și viteză de transfer mult mai mare, măsurată în Gbps. Ea va realiza acest lucru prin formarea fasciculului prin agregare de spectru și prin conexiuni multiple în paralel, utilizând atât antene Massive MIMO (stația de bază cu rețea fazată a operatorului), cât și antene MIMO obișnuite (dispozitivul clientului) și o latență mică (de ordinul milisecundelor pentru infrastructura operatorului, dar nu și cu restul internetului).

2.3.

Într-un studiu al GSMA din 2019 se arată că noile capabilități ale rețelelor 5G sunt necesare pentru a face posibilă conducerea autonomă, realitatea virtuală, realitatea augmentată și „internetul tactil”, restul aplicațiilor fiind realizabile și cu tehnologia actuală (4G LTE și fibră optică). De asemenea, tehnologia 5G va accelera tranziția către Industria 4.0 și va facilita dezvoltarea aplicațiilor bazate pe inteligență artificială și, prin urmare, această tehnologie este considerată un element esențial și necesar pentru dezvoltarea unei economii moderne, tot mai automatizate și digitalizate.

2.4.

O serie de comunități științifice din întreaga lume au prezentat dovezi (2) ale unor motive întemeiate de îngrijorare cu privire la expunerea îndelungată și ubicuă a corpului uman și a altor organisme biologice la multitudinea de frecvențe ale microundelor exploatate de rețelele 5G și ale fasciculelor și frecvențelor radio de ordinul zecilor de gigaherți specifice tehnologiilor 5G, precum și cu privire la potențialele efecte adverse asupra sănătății umane, biodiversității și mediului înconjurător. Totuși, până acum, autoritățile publice relevante de la nivelul UE și de la nivel național au comunicat că nu există dovezi științifice privind impactul negativ al tehnologiei 5G asupra sănătății umane. OMS precizează că „până în prezent, după efectuarea multor cercetări, nu s-a stabilit o legătură de cauzalitate între efectele nocive asupra sănătății și expunerea la tehnologii wireless”.

2.5.

Împreună cu tehnologiile emergente pe care le facilitează, 5G generează incertitudini și, la fel ca orice tehnologie nouă, unele efecte care ar putea să fie încă invizibile. Pentru a aborda în mod adecvat orice întrebare legată de impactul tehnologiei 5G asupra sănătății publice și pentru ca opinia publică să nu fie victimă a dezinformării, societatea civilă consideră că este nevoie de o guvernanță anticipativă adecvată, care să aplice principiul precauției în procesul legislativ european de reglementare a acestei noi generații tehnologice de comunicații electronice.

3.   Observații generale

3.1.

În general, instituțiile internaționale, corporațiile și autoritățile naționale nu-și ascund entuziasmul cu privire la avantajele pe care le va aduce tehnologia 5G. Cu toate acestea, este necesar să se studieze posibila apariție a unor efecte negative odată cu dezvoltarea ecosistemului 5G și, implicit, condițiile necesare pentru acceptarea socială a acestor infrastructuri și servicii cu impact societal semnificativ.

3.2.

Odată cu dezvoltarea accelerată a tehnologiilor de comunicații electronice și a infrastructurii de internet, au apărut tot mai multe dezbateri în rândul cetățenilor și al societății civile organizate din țările dezvoltate cu privire la necesitatea și beneficiile accelerării exponențiale a dezvoltării rețelelor TIC. Autoritățile publice trebuie să recunoască provocările asociate modurilor în care aceste sisteme tehnologice ar putea afecta mediul, organismele vii sau drepturile civile ale cetățenilor.

3.3.

La nivel european, preocuparea pentru potențialele efecte ale poluării electromagnetice asupra sănătății se reflectă în considerentul 31 din Decizia nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3): „O abordare coerentă a autorizării privind spectrul radio în Uniune ar trebui să ia pe deplin în considerare protecția sănătății publice împotriva câmpurilor electromagnetice, care este esențială pentru bunăstarea cetățenilor. Asigurând respectarea Recomandării 1999/519/CE a Consiliului din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului la câmpuri electromagnetice (0 Hz-300 GHz), este esențial să se asigure monitorizarea permanentă a efectelor de natură ionizantă și neionizantă asupra sănătății ale utilizării spectrului radio, inclusiv a efectelor cumulate în situații reale în care diferite frecvențe ale spectrului radio sunt utilizate de un număr din ce în ce mai mare de tipuri de echipamente.”

4.   Observații specifice

Tehnologia 5G și impactul asupra drepturilor civile ale cetățenilor

4.1.

În ultimii ani, mai multe organizații ale societății civile din UE și din alte țări au tras un semnal de alarmă cu privire la efectele nocive și la crizele complexe și grave care ar putea fi declanșate de lipsa controlului democratic și a transparenței și de amenințările la adresa securității ca urmare a dependenței de tehnologiile furnizate de țări terțe.

4.2.

Industria comunicațiilor electronice și aplicațiile sale cu impact disruptiv de tipul tehnologiei 5G au la bază exploatarea a două resurse deosebit de importante. În primul rând, este vorba despre utilizarea spectrului de frecvențe radio. Aceasta este o resursă naturală limitată, aflată în proprietatea popoarelor și gestionată în numele lor de către guverne, prin intermediul unor agenții naționale sau al altor organisme publice care încheie contracte de leasing pentru aceste resurse în beneficiul operatorilor de comunicații electronice.

4.3.

O altă resursă esențială este accesul la datele și la metadatele consumatorilor și ale persoanelor. În urma dezvoltării pieței serviciilor digitale, aceste date sunt extrem de valoroase și oferă beneficii enorme întreprinderilor care le folosesc. Unele dintre provocările întâmpinate în acest sens au fost evidențiate în avizul CESE pe tema „Strategia privind datele” (4).

4.4.

Ținând cont de aspectele de mai sus, trebuie subliniat faptul că tehnologia 5G și partajarea și agregarea datelor, la fel ca multe alte tehnologii, constituie un instrument puternic, care poate fi folosit pentru consolidarea societății civile, pentru creșterea eficacității și fiabilității serviciilor publice și pentru reducerea inegalităților prin stimularea creșterii economice. Prin urmare, UE și statele membre ar trebui să profite de tehnologia 5G pentru a îmbunătăți accesul la date de înaltă calitate și pentru a dezvolta o mai bună infrastructură de administrare digitală (e-administrație), aducând astfel instituțiile publice și democratice mai aproape de cetățeni.

4.5.

În consecință, dezvoltarea responsabilă și durabilă a infrastructurii de comunicații electronice ar trebui să îmbunătățească calitatea vieții cetățenilor obișnuiți, în special în regiunile și în țările mai puțin dezvoltate. Dezvoltarea acestor tehnologii are, astfel, o influență directă asupra combaterii sărăciei.

4.6.

Pentru a se asigura o desfășurare rapidă a rețelelor 5G, Uniunea Europeană a creat, prin Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului (5) (articolele 42, 43 și 44), un cadru normativ care facilitează accesul operatorilor de comunicații electronice pe proprietățile pe care trebuie instalate echipamentele și elementele de infrastructură absolut necesare dezvoltării acestor rețele. Societatea civilă monitorizează interpretarea acestei dispoziții, astfel încât transpunerea directivei să nu conducă la derogări neconstituționale de la garantarea drepturilor de proprietate ale cetățenilor.

Impactul ecosistemului 5G asupra mediului înconjurător

4.7.

Unele organizații ale societății civile au evidențiat impactul potențial al noilor rețele 5G asupra mediului. Unele dintre afirmațiile acestora se referă la realizarea unui număr insuficient de studii privind impactul asupra mediului sau la adoptarea unor mecanisme și măsuri necorespunzătoare pentru reducerea amprentei energetice a infrastructurii rețelelor 5G sau pentru promovarea reciclării deșeurilor electronice (6).

4.8.

Pentru a efectua o evaluare corespunzătoare a impactului tehnologiei 5G asupra mediului și a climei, autoritățile publice trebuie să țină cont de aspecte precum emisiile de GES (7), disponibilitatea și consumul materiilor prime critice, volumul (și sursele) de energie folosită de toate obiectele conectate și utilizate în cadrul IoT, precum și de volumul (și sursele) de energie folosită pentru a transporta date wireless și a organiza puncte de centralizare și de tranzit de date.

4.9.

Odată cu implementarea tehnologiei 5G și a internetului lucrurilor (IoT), miliarde de elemente noi ale rețelei 5G și obiecte de uz casnic (electronice și electrocasnice, instalații, etc.) se vor adăuga categoriei de reziduuri electronice (e-waste) (8), care trebuie luate în considerare în contextul conceptului de economie circulară și al politicilor privind zero deșeuri.

Preocupările privind impactul rețelelor 5G asupra sănătății umane și a organismelor vii

4.10.

Tehnologia 5G reprezintă o oportunitate enormă de a îmbunătăți sănătatea umană. Dezvoltarea infrastructurii TIC și încorporarea tehnologiei 5G vor accelera progresul telemedicinei, inclusiv prin conceptul de internet al obiectelor. Tehnologia 5G va permite efectuarea de intervenții chirurgicale complexe de la distanță, îmbunătățind astfel în mod semnificativ accesul la asistență medicală de înaltă calitate, în special pentru cei care nu își pot permite să călătorească în străinătate pentru a beneficia de tratamentul de care au nevoie.

4.11.

Dezvoltarea telemedicinei este deosebit de importantă în perioadele de pandemie, în care accesul staționar la asistență medicală este redus considerabil. În plus, tehnologia 4G a permis dezvoltarea teleradiologiei. Infrastructura TIC a permis pacienților să fie diagnosticați de la distanță (IRM, CT) și să beneficieze de un serviciu medical de calitate, indiferent de locul în care se află. Tehnologia 5G va dezvolta în continuare acest proces, permițând oamenilor să aibă un acces mai bun la diagnosticare și la servicii medicale directe care sunt furnizate de la distanță.

4.12.

Pe de altă parte, dezvoltarea tehnologică rapidă din ultimii 20 de ani a condus la creșterea câmpurilor electromagnetice și, implicit, la creșterea poluării ca urmare a acestui electrosmog. Impactul electrosmogului trebuie analizat printr-o abordare bazată pe dovezi pentru a evalua riscul real.

4.13.

Hipersensibilitatea electromagnetică sau intoleranța electromagnetică este o boală ce a fost recunoscută de Parlamentul European (9), de CESE (10) și de Consiliul Europei (11). Aceasta afectează un anumit număr de persoane, iar în contextul desfășurării tehnologiei 5G (care are nevoie de o rețea electronică mult mai densă), este posibil ca acest număr să crească.

4.14.

La nivel mondial s-au efectuat studii care concluzionează că efectele biologice ale radiațiilor electromagnetice nu prezintă niciun risc pentru sănătate, cu condiția respectării standardelor naționale sau ale ICNIRP. Totodată, există și studii din anii 1970 până în prezent (12) care au concluzionat că există pericole pentru sănătatea umană (13).

4.15.

Comisia Europeană și Comisia Federală pentru Comunicații (FCC) (14), în rapoartele realizate în 2019 și în 2020 cu privire la preocupările legate de expunerea pe termen lung a oamenilor la câmpurile electromagnetice generate de tehnologia 5G, susțin că nu există dovezi științifice solide sau credibile privind problemele de sănătate cauzate de expunerea la energia de frecvență radio emisă de telefoanele mobile.

4.16.

În urmă cu mai mulți ani, Organizația Mondială a Sănătății a clasificat câmpul electromagnetic generat de frecvențele radio ca fiind posibil cancerigen; în prezent, OMS adoptă o poziție similară cu cea a autorităților din UE și din SUA. Totuși, având în vedere desfășurarea rețelelor 5G, aceasta a anunțat că în 2022 va efectua o altă evaluare a riscurilor pe care le prezintă câmpurile electromagnetice pentru spectrul de frecvențe radio (între 3 kHz și 3 000 GHz) (15).

4.17.

Versiunea finală a Rezoluției 1815 din 27 mai 2011 a Consiliului Europei pe tema „Pericolele potențiale ale câmpurilor electromagnetice și efectul acestora asupra mediului” avertizează cu privire la impactul poluării electromagnetice asupra sănătății oamenilor și include un set de recomandări generale și specifice pentru o abordare coerentă pe termen mediu și lung a provocărilor generate de proliferarea telefoniei mobile. În acest document se subliniază nevoia de a se lua toate măsurile rezonabile pentru a reduce expunerea la câmpurile electromagnetice conform principiului ALARA (16), care trebuie aplicat în cazul radiației ionizante.

4.18.

Există studii care susțin că efectele radiațiilor emise de telefoanele mobile și de infrastructura de comunicații wireless (chiar și emisiile non-termice) prezintă riscuri pentru sănătatea umană din perspectivă neuronală, reproductivă, oncologică și genotoxică. (17) Totuși, instituțiile relevante consideră, pe baza evaluărilor și a metodologiilor proprii, că radiațiile emise de telefoanele mobile și de infrastructura de comunicații wireless sunt sigure pentru oameni.

4.19.

După cum s-a menționat anterior, există studii care au examinat impactul radiațiilor electromagnetice asupra sănătății oamenilor și a animalelor. În ceea ce privește însă efectele complexe pe care ar putea să le aibă expunerea la radiații electromagnetice neionizante, ca efect nontermic, asupra florei și faunei, se cunoaște foarte puțin și se comunică și mai puțin pe această temă. Cele mai cunoscute studii fac referire la impactul semnificativ și imediat asupra polenizatorilor și asupra păsărilor, dar oamenii de știință sunt extrem de preocupați de impactul pe termen lung al emisiilor electromagnetice asupra ecosistemelor vii.

Observații privind orientările ICNIRP (18)

4.20.

Comisia Europeană și marea majoritate a guvernelor naționale din lumea întreagă utilizează orientările ICNIRP la stabilirea limitelor de expunere a populației la radiațiile câmpurilor electromagnetice. De asemenea, orientările ICNIRP actualizate și publicate în 2020 au luat în considerare și formarea fasciculelor (beamforming) și frecvențele – parametri specifici tehnologiei 5G –, însă nu s-a ținut cont de agregarea frecvențelor și de creșterea densității conexiunilor.

4.21.

În ciuda faptului că ICNIRP face eforturi considerabile pentru a comunica metodele științifice folosite la stabilirea orientărilor de protecție, aceasta recunoaște ca fiind potențial dăunătoare doar efectele termice produse de radiațiile electromagnetice.

4.22.

Studiul STOA realizat de Parlamentul European (19), în acord cu recomandările Rezoluției nr. 1815 din 2011 a Consiliului Europei, pledează pentru respectarea principiului precauției, reconsiderarea limitelor propuse de ICNIRP și adoptarea unor măsuri tehnice și administrative care să asigure o reducere a impactului poluării electromagnetice generate de comunicațiile electronice.

4.23.

Măsurile propuse vizează o arhitectură mai responsabilă a infrastructurii de comunicații (amplasarea antenelor și a altor echipamente specifice), pentru a asigura informarea corectă a populației cu privire la efectele potențiale ale poluării electromagnetice și la opțiunile disponibile pentru reducerea impactului expunerii la radiații electromagnetice, pentru a dezvolta capacitatea de monitorizare a câmpurilor electromagnetice etc. Ar trebui să se asigure fonduri europene și naționale pentru a desfășura cercetări multidisciplinare și studii de impact mai aprofundate, atât asupra oamenilor, cât și a mediului și pentru a disemina rezultatele, în scopul educării publicului larg și a factorilor de decizie.

Securitatea cibernetică 5G – instrumente, măsuri și eficacitatea acestora

4.24.

CESE a evidențiat deja multe dintre provocările în materie de securitate cibernetică în avizul său pe tema „Implementarea rețelelor 5G în condiții de siguranță în UE – Punerea în aplicare a setului de instrumente al UE” (20). Vulnerabilitățile cibernetice nerezolvate la nivelul tehnologiilor 4G vor fi amplificate în cazul tehnologiilor 5G. Aceste vulnerabilități se află la nivelul tehnic al arhitecturii, topologiei și protocoalelor, conform cartografierilor ENISA (21) și, potrivit raportului NIS (22), nu pot fi combătute deocamdată cu măsuri eficiente.

4.25.

Pentru a remedia anumite amenințări la adresa securității, UE ar trebui să investească mai mult în construirea propriilor tehnologii și în sprijinirea industriei tehnologice și a dezvoltatorilor. Aspectul cel mai important este că aceste acțiuni ar trebui să fie astfel concepute încât să stimuleze IMM-urile europene să dezvolte o infrastructură 5G sigură și fiabilă.

---

(1)  Directiva 2013/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele minime de sănătate și securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] și de abrogare a Directivei 2004/40/CE (JO L 179, 29.6.2013, p. 1).

(2)  https://ehtrust.org/environmental-health-trust-et-al-v-fcc-key-documents/

(3)  Decizia nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2012 de instituire a unui program multianual pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (JO L 81, 21.3.2012, p. 7).

(4)  TEN/708 (JO C 429, 11.12.2020, p. 290).

(5)  Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (JO L 321, 17.12.2018, p. 36).

(6)  https://www.greenpeace.org/static/planet4-eastasia-stateless/2021/05/a5886d59-china-5g-and-data-center-carbon-emissions-outlook-2035-english.pdf

(7)  https://www.hautconseilclimat.fr/wp-content/uploads/2020/12/rapport-5g_haut-conseil-pour-le-climat.pdf

(8)  https://www.itu.int/en/ITU-D/Climate-Change/Pages/Global-E-waste-Monitor-2017.aspx

(9)  Rezoluția Parlamentului European din 2 aprilie 2009 referitoare la problemele de sănătate provocate de câmpurile electromagnetice [2008/2211(INI)] https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-6-2009-0216_RO.html?redirect

(10)  Avizul CESE pe tema „Implementarea rețelelor 5G în condiții de siguranță în UE – Punerea în aplicare a setului de instrumente al UE”: TEN/704 (JO C 429, 11.12.2020, p. 281).

(11)  Rezoluția 1815 (2011), versiunea finală, articolul 8.1.4 http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-XML2HTML-en.asp?fileid=17994

(12)  https://bioinitiative.org/updated-research-summaries/

(13)  Defence Intelligence Agency – Biological Effects of Electromagnetic Radiation (Radiowaves and Microwaves) – martie 1976.

(14)  Poziția FCC a fost contestată în instanță de organizațiile societății civile din SUA: https://ehtrust.org/eht-takes-the-fcc-to-court/

(15)  Conform Regulamentului radiocomunicațiilor al Uniunii Internaționale de Telecomunicații (UIT).

(16)  As Low As Reasonably Achievable – Principiul ALARA stă la baza stabilirii programelor de protecție împotriva radiațiilor ionizante.

(17)  De exemplu, studiul European REFLEX (2004), desfășurat în numele UE de către 12 instituții academice, cu un buget total de peste 3 milioane EUR, cu o contribuție de 2,059 milioane EUR din partea Comisiei Europene.

(18)  Comisia internațională pentru protecția împotriva radiațiilor neionizante.

(19)  https://www.home-biology.com/images/emfsafetylimits/EuropeanParliamentSTOA.pdf

(20)  JO C 429, 11.12.2020, p. 281.

(21)  https://www.enisa.europa.eu/publications/enisa-threat-landscape-report-for-5g-networks/at_download/fullReport

(22)  https://ec.europa.eu/newsroom/dae/document.cfm?doc_id=64468

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Comerțul și dezvoltarea durabilă în cadrul programului Next Generation EU – Revizuirea planului de acțiune cu 15 puncte”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 105/07)

Raportor:

doamna Tanja BUZEK

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru relații externe
Data adoptării în secțiune	28.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	20.10.2021
Sesiunea plenară nr.	564
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	236/2/5

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comerțul are nevoie de cadrul de politică adecvat pentru a stimula creșterea economică, crearea de locuri de muncă decente, dezvoltarea durabilă și pentru a sprijini o redresare economică durabilă în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, permițând întreprinderilor să își reconstruiască și să își reorganizeze lanțurile de aprovizionare și valorice perturbate. 2021 este un punct de cotitură pentru a regândi guvernanța comercială a UE, iar CESE sprijină noua sa cale deschisă, durabilă și fermă.

1.2.

Capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă (CDD) reflectă angajamentul UE față de o „agendă comercială bazată pe valori”, care promovează simultan dezvoltarea economică, socială și de mediu. Rezolvarea neconformităților și punerea în aplicare îmbunătățită a angajamentelor în materie de comerț și dezvoltare durabilă sunt esențiale pentru atingerea unor standarde ridicate în materie de ocupare a forței de muncă și de sustenabilitate prin intermediul instrumentelor comerciale. Atât la nivel bilateral, cât și mondial, UE ar trebui să stabilească criterii ambițioase de referință privind comerțul și dezvoltarea durabilă cu partenerii comerciali care împărtășesc aceeași viziune, fiind astfel gata să își asume rolul de lider.

1.3.

CESE salută revizuirea timpurie a planului de acțiune cu 15 puncte și se așteaptă ca acesta să își depășească cadrul limitat și „compartimentat” instituit în 2018. Capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă care nu corespund întru totul angajamentelor obligatorii din punct de vedere juridic determină CESE să propună o revizuire ambițioasă, care să includă o abordare actualizată a punerii în aplicare, sub rezerva sancțiunilor și cu o monitorizare mai strictă din partea societății civile, utilizând instrumente inovatoare și sporind efectul de levier în acest domeniu. Această abordare „de nouă generație” în materie de comerț și dezvoltare durabilă trebuie să facă parte integrantă din strategia comercială a UE, aplicându-se atât mandatelor de negociere actuale, cât și celor viitoare.

1.4.

Ea începe cu înlăturarea „gândirii compartimentate”. Punerea în aplicare și asigurarea cu succes a respectării CDD necesită o interacțiune dinamică, structurată și mai colaborativă a actorilor. De asemenea, necesită schimburi între instituții, organisme internaționale și, cel mai important, cu toate grupurile consultative interne (GCI) și între acestea. În calitate de organism competent recunoscut la nivel internațional, Organizația Internațională a Muncii (OIM) ar trebui implicată în monitorizarea punerii în aplicare a convențiilor OIM în cadrul acordurilor de liber schimb (ALS).

1.5.

Adesea, problemele majore apar chiar de la început. CESE subliniază importanța asigurării, în cadrul capitolului propriu-zis privind comerțul și dezvoltarea durabilă, a unor angajamente prealabile ratificării convențiilor internaționale de bază sau a unor foi de parcurs obligatorii și cu caracter executoriu, cu termene clare pentru ratificarea lor. Primul caz de executare a CDD în temeiul modelului actual a confirmat că utilizarea unei terminologii vagi a fost insuficientă.

1.6.

Toate cele trei dimensiuni ale CDD sunt interconectate și nu trebuie abordate compartimentat. CESE salută rolul activ al întreprinderilor în continuarea eforturilor de garantare a comerțului durabil și consideră că ele au un rol pozitiv în promovarea oportunităților de combatere a schimbărilor climatice, de exemplu în sectorul tehnologiilor ecologice, acordând o atenție specială IMM-urilor. Capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă trebuie să dezvolte legături mai strânse cu Declarația tripartită de principii privind întreprinderile multinaționale și politica socială a OIM (Declarația MNE), promovând ratificarea convențiilor acesteia, precum și cu Orientările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind întreprinderile multinaționale, în special în avalul lanțului de aprovizionare.

1.7.

Schimbările efective pe teren implică depășirea capitolelor clasice privind comerțul și dezvoltarea durabilă și luarea în calcul a influenței considerabile a unor instrumente de politică suplimentare. CESE solicită atribuirea condiționată a contractelor de achiziții publice întreprinderilor din țările care respectă standardele de bază ale OIM și Acordul de la Paris. De asemenea, solicită o legislație ambițioasă a UE privind obligația de diligență, ca o altă măsură suplimentară esențială. Investitorilor străini ar trebui să li se impună respectarea obligației de diligență înainte de a beneficia de un acord internațional de investiții. Pentru a realiza un comerț durabil, măsurile ar trebui să fie completate de acțiuni de combatere a spălării banilor, a infracțiunilor fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, precum și de luptă împotriva corupției.

1.8.

Dezvoltarea durabilă trebuie să reflecte evoluțiile și să le stimuleze, acordând aceeași prioritate standardelor în materie de muncă și de mediu. Pactul verde, inițiativele privind economia circulară și mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon (CBAM) completează, ca și biodiversitatea, subiectele relevante privind comerțul și dezvoltarea durabilă. Pentru a stabili obligații concrete, angajamentele în materie de mediu trebuie să devină operaționale sub forma unor standarde internaționale.

1.9.

Nu există o „soluție miraculoasă” în ceea ce privește punerea în aplicare, dar primul pas către soluție este consolidarea caracterului executoriu efectiv. CESE a solicitat de mult timp un mecanism revizuit bazat pe un grup de experți, care să prevadă posibilitatea unor penalități sau sancțiuni financiare și un rol activ pentru GCI în activarea acestuia. Acordul comercial și de cooperare cu Regatul Unit ar putea fi un model pentru asigurarea priorității în ce privește condițiile de concurență echitabile și a durabilității, în beneficiul atât al întreprinderilor, cât și al lucrătorilor.

1.10.

Partenerii comerciali ai UE dau dovadă de o nouă abordare inovatoare cu privire la instrumentele comerciale noi. Adoptând o abordare inovatoare în ceea ce privește soluționarea litigiilor de muncă, UE ar trebui să aibă în vedere suspendarea tarifelor preferențiale pentru întreprinderile care încalcă standardele internaționale convenite. În vederea unei legături economice progresive, CESE sprijină o reducere treptată a tarifelor pentru punerea în aplicare de către țările partenere a angajamentelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă, cu posibilitatea retragerii în cazul încălcărilor.

1.11.

Nu există sustenabilitate fără societatea civilă. Simpla creare a GCI nu ar trebui să constituie un obiectiv în sine. Pentru a fi luate în serios, acestea au nevoie de informații, resurse și acces pentru a consilia părțile cu privire la punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației, precum și la un cadru instituționalizat mai robust. Pe lângă GCI, CESE solicită reinstituirea grupului de experți privind ALS.

1.12.

CESE este unul dintre cei mai puternici susținători ai GCI și va continua să sprijine activitatea lor. Dezbaterile privind consolidarea GCI s-au intensificat recent, iar CESE încurajează Comisia (CE) și alte părți interesate (1) să colaboreze cu GCI în vederea îmbunătățirii componenței, organizării activității, domeniului de aplicare și rolului lor în mecanismele de punere în aplicare, precum și a canalelor instituționale de care dispun acestea, astfel cum sunt prezentate în detaliu în capitolul cinci din prezentul aviz.

2.   Introducere

2.1.

O politică comercială activă trebuie să ducă în mod eficient la dezvoltare durabilă și este în beneficiul întreprinderilor, al lucrătorilor, al consumatorilor și al oamenilor în general, cu condiția să creeze noi oportunități de piață, locuri de muncă decente și condiții de concurență echitabile. Ea implică, de asemenea, unele riscuri inerente pe care numai o politică comercială favorabilă incluziunii, în care societatea civilă, părțile interesate și publicul larg să își poată exprima preocupările, le poate atenua în mod eficient.

2.2.

CESE a solicitat de mult timp ca durabilitatea să fie unul dintre factorii fundamentali ai politicii comerciale, având în vedere rolul crucial pe care trebuie să îl joace comerțul în realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU. Noua strategie comercială a UE din acest an stabilește cadrul pentru anii următori. CESE a formulat recomandări cu privire la aspectele comerciale într-un aviz separat (2), salutând totodată accentul pus pe durabilitate și solicitând o consolidare ambițioasă a capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă, precum și aplicarea lor efectivă.

2.3.

Continuând activitatea anterioară a CESE, prezentul aviz oferă o evaluare din perspectiva societății civile a abordării actuale, contribuind la revizuirea în curs privind comerțul și dezvoltarea durabilă. El se bazează pe o abordare inovatoare, astfel încât comerțul să pună în practică valorile UE în materie de dezvoltare durabilă: capitolele CDD pentru generațiile viitoare.

3.   Comerțul și dezvoltarea durabilă: O agendă comercială a UE bazată pe valori

3.1.

Prin integrarea capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă, UE își subliniază angajamentul față de o „agendă comercială bazată pe valori”, care promovează simultan dezvoltarea economică, socială și de mediu. Rezolvarea neconformităților și punerea în aplicare îmbunătățită a angajamentelor în materie de comerț și dezvoltare durabilă sunt esențiale pentru atingerea unor standarde ridicate în materie de ocupare a forței de muncă și de sustenabilitate prin intermediul instrumentelor comerciale.

3.2.

Pornind de la forma incipientă, care se regăsea în ALS UE-Coreea de Sud din 2011, capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă (CDD) au evoluat în mod constant în toate ALS încheiate de UE. Ele dispun de un simplu mecanism de soluționare a litigiilor bazat pe consultări și prevăd GCI pentru o monitorizare instituționalizată de către societatea civilă. Ele conțin angajamente de a respecta acordurile multilaterale în domeniul muncii și al mediului și de a împiedica părțile să relaxeze sau să reducă nivelurile de protecție a muncii și a mediului pentru a atrage comerțul și investițiile. În calitate de foruri bilaterale de dialog și cooperare, acestea pot servi, de asemenea, ca platforme de promovare a agendei multilaterale pentru comerțul sustenabil.

3.3.

Deși UE a luat măsuri pentru a aduce sustenabilitatea în centrul ambițiilor sale comerciale, negocierile actuale nu se ridică la înălțimea acestora. Revizuirea capitolelor CDD trebuie să dea un suflu nou și mai multă fermitate abordării, ieșind din limitele gândirii compartimentate, depășindu-și vechiul statut de „document neoficial” și, devenind parte integrantă a strategiei comerciale a UE; ea trebuie să se aplice și acordurilor negociate în prezent și să fie inclusă în mandatele de negociere revizuite.

4.   Planul de acțiune cu 15 puncte – o evaluare

4.1.

Parlamentul European, CESE și un amplu grup de părți interesate s-au implicat într-o dezbatere publică tot mai extinsă despre eficacitatea abordării UE privind comerțul și dezvoltarea durabilă, care a fost întreruptă la începutul anului 2018 prin lansarea de către CE a unui plan de acțiune cu 15 puncte. Acest plan, care cuprinde patru capitole principale, a instituit gândirea compartimentată pentru evoluția CDD, evaluat în cele ce urmează din perspectiva realizărilor și deficiențelor sale.

Colaborarea cu partenerii

4.2.

Parteneriatul cu statele membre și PE: Grupul existent al Comisiei privind capitolele CDD a întărit legătura cu statele membre, însă structura sa în sine duce la pierderi importante de experiență și de informații în cursul acestui proces. Activitatea sa merită o mai bună comunicare a constatărilor și recomandărilor și necesită legături mai strânse și regulate cu GCI și cu CESE. Implicarea DG Comerț trebuie să cuprindă departamentele responsabile de comerț și dezvoltare durabilă din statele membre, eventual prin implicarea altor direcții generale (DG) relevante, cum ar fi EMPL și CLIMA, în beneficiul propriilor rețele, precum și prin colaborarea cu organizațiile internaționale ca parte a acestui flux de informații și feedback. Prezentarea de informații actualizate Parlamentului European cu privire la aspectele relevante privind comerțul și dezvoltarea durabilă ar trebui să includă GCI în calitate de parteneri egali și nu trebuie să aibă loc cu ușile închise. PE trebuie să joace un rol în monitorizarea și punerea în aplicare a capitolelor CDD și să fie informat pe deplin cu privire la activitățile și implicarea sa în deciziile subcomitetului privind comerțul și dezvoltarea durabilă și ale altor organisme de guvernanță comune relevante. Acest lucru este deosebit de important în contextul mecanismului privind condițiile de concurență echitabile al Acordului comercial și de cooperare UE-Regatul Unit.

4.3.

Cooperarea cu organizațiile internaționale: Susținând o abordare mai proactivă și mai sistemică, CESE solicită implicarea organismelor internaționale precum OIM chiar din etapa negocierilor și pe tot parcursul punerii în aplicare a ALS, inclusiv în toate etapele foilor de parcurs. Astfel cum demonstrează cazul ratificării cu Vietnam privind ratificarea, OIM ar putea juca un rol esențial în faza preliminară și la începutul punerii în aplicare. Necesitatea unei colaborări mai strânse între CE, OIM și CESE este esențială pentru conturarea asistenței tehnice a OIM și a proiectelor de consolidare a capacităților în țările partenere. Acțiunile trebuie să fie însoțite de o integrare mai strânsă a rolului OIM cu rolul de monitorizare al GCI, iar ședințele anuale la nivel înalt ale DG EMPL ar putea deveni accesibile pentru CESE și, eventual, președințiile GCI. Abordarea privind acordurile multilaterale de mediu (AMM) pare insuficient explorată și ar putea fi extinsă la alte organizații internaționale relevante, cum ar fi OCDE, și, dată fiind importanța tot mai mare a finanțării ODD, la Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional.

Deschiderea unei căi pentru ca societatea civilă, inclusiv partenerii sociali, să își îndeplinească rolul în punerea în aplicare

4.4.

Facilitarea rolului de monitorizare al societății civile, inclusiv al partenerilor sociali: CESE salută proiectul privind instrumentul de parteneriat al UE, finanțarea participării la ședințe a unor membri ai GCI UE și păstrarea independenței GCI. Îndeamnă CE să reînnoiască finanțarea și să colaboreze cu GCI în ceea ce privește conceperea instrumentului. Comitetul recomandă o mai mare flexibilitate în legătură cu viitorul sprijin logistic și tehnic. Utilizarea videoconferințelor ar putea completa, dar nu ar putea înlocui ședințele cu prezență fizică. Finanțarea viitoare ar trebui să prevadă ședințe anuale care să reunească toți membrii GCI pentru a discuta chestiuni transversale privind comerțul și dezvoltarea durabilă. Pe lângă furnizarea de resurse financiare, este necesar să se abordeze provocările structurale și organizaționale pentru a capacita pe deplin GCI, astfel cum se explică în capitolul 5.

4.5.

Extinderea sferei de influență a societății civile, inclusiv a partenerilor sociali, la întregul ALS: CESE a recomandat în mod repetat și cu fermitate ca GCI să aibă un rol consultativ în ce privește toate aspectele acordurilor comerciale ale UE, acordându-se o atenție specială punerii în aplicare a CDD și, în general, impactului comerțului asupra dezvoltării durabile. Acest nou domeniu de aplicare va fi testat mai întâi în cadrul Acordului comercial și de cooperare UE-Regatul Unit. CESE sugerează extinderea domeniului de aplicare al GCI în toate acordurile de liber schimb existente, prin intermediul unor texte actualizate ale acordurilor sau sub formă de practici armonizate înscrise în Regulamentul de procedură al GCI.

4.6.

Acțiuni privind comportamentul responsabil în afaceri: CESE salută rolul activ al sectorului afacerilor în eforturile continue de a garanta un comerț sustenabil și angajamentul CE de a promova un comportament responsabil în afaceri. Cu toate acestea, regretă faptul că nici CESE, nici GCI relevante nu au fost implicate în supravegherea proiectelor cu OCDE și OIM. CE ar trebui să elaboreze indicatori pentru a evalua rezultatele concrete ale proiectelor, dincolo de acțiunile de sensibilizare, și să includă o analiză mai bine direcționată și aprofundată de-a lungul lanțurilor de aprovizionare.

Respectarea angajamentelor

4.7.

Prioritățile fiecărei țări: CESE este de acord cu o abordare strategică și mai concentrată, însă țările partenere diferă considerabil, chiar și în cadrul unui acord regional cum este cel dintre UE și America Centrală. Pentru stabilirea priorităților și evaluare trebuie desfășurate, în mod proactiv și în diferite etape ale procesului, consultări cu societatea civilă, în special cu ajutorul GCI. Unitățile geografice din cadrul DG Comerț și delegațiile UE ar trebui să interacționeze mai mult cu GCI pentru a obține informații și pentru a furniza feedback sistematic. Aceasta necesită o evaluare periodică a progreselor sau regreselor CE în ceea ce privește aceste priorități.

4.8.

Aplicarea mai fermă: Litigiul cu Coreea de Sud în materie de muncă prezintă învățăminte importante. În primul rând, pentru că CE trebuie să fie mai proactivă și mai rapidă în activarea procedurilor de soluționare a litigiilor privind comerțul și dezvoltarea durabilă, conferind GCI un rol activ. În al doilea rând, importanța de a avea experți în dreptul internațional al muncii în cadrul grupurilor de experți, care să se consulte cu OIM cu privire la jurisprudența sa și la interpretarea sa obligatorie. În al treilea rând, raportul grupului consultativ consolidează argumentele în favoarea unor foi de parcurs obligatorii și care să prevadă posibilitatea de sancțiuni, cu termene clare pentru ratificarea convențiilor OIM. Sintagma vagă „eforturi continue și susținute” lasă părților o marjă de manevră prea mare. Deși Coreea de Sud a ratificat trei dintre cele patru convenții OIM care lipseau (dar nu C105 privind abolirea muncii forțate), persistă întrebarea dacă modificările legislației coreene pun pe deplin în aplicare dispozițiile C29, C87 și C98. Prin urmare, cauza rămâne deschisă, iar CESE își reiterează solicitarea privind luarea unor măsuri adiacente. Cu toate acestea, problemele de conformitate nu există doar în țările partenere. CESE constată cu îngrijorare că par să lipsească instrumentele pentru o aplicare riguroasă în UE și în statele sale membre.

4.9.

Încurajarea ratificării acordurilor internaționale de bază încă dintr-o etapă timpurie: CESE sprijină ratificarea convențiilor internaționale de bază înainte de încheierea și semnarea unui ALS, pentru a valorifica la maximum capacitatea de negociere și influența diplomatică. Cazul cel mai recent cu Vietnamul a demonstrat efectele pozitive pe măsură ce această țară a ratificat C98 și C105 ale ILO. Cu toate acestea, nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește ratificarea C87 a OIM. Prin urmare, CESE subliniază importanța asigurării, în cadrul capitolului propriu-zis privind comerțul și dezvoltarea durabilă, a unor angajamente prealabile ratificării acordurilor internaționale de bază sau a unor foi de parcurs obligatorii și cu caracter executoriu, cu termene clare pentru ratificarea lor.

4.10.

Revizuirea eficienței punerii în aplicare a capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă: CESE este de acord că este nevoie de revizuiri și evaluări regulate ale punerii în aplicare a capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă. Cu toate acestea, regretă vizibilitatea redusă a activității GCI și nerespectarea recomandărilor acestora în cadrul acestor procese, în special în rapoartele anuale de punere în aplicare. Rapoartele viitoare ar trebui să reflecte mai bine programele de lucru ale GCI și declarațiile comune cu GCI-urile partenere. În special, CESE regretă că, până în prezent, lipsesc progresele în ceea ce privește caracterul executoriu efectiv al actualelor capitole privind comerțul și dezvoltarea durabilă. În cazul Acordului economic și comercial cuprinzător cu Canada (CETA), CESE, GCI al UE și GCI canadiene au solicitat în mod repetat realizarea unor progrese ferme în ceea ce privește evaluarea timpurie, pe care părțile și-au asumat-o în cadrul instrumentului comun de interpretare menit să asigure o aplicare mai eficace a dispozițiilor în materie de muncă și de mediu. GCI-urile ambelor părți ar trebui implicate îndeaproape în acest proces de evaluare.

4.11.

Manualul de punere în aplicare: CESE salută ideea elaborării unor manuale de punere în aplicare, care să-i ajute pe partenerii ALS să înțeleagă mai bine angajamentele în materie de comerț și dezvoltare durabilă și să le ofere orientări pentru punerea lor în aplicare. În ceea ce privește aspectele legate de muncă, partenerii sociali trebuie să fie considerați parteneri esențiali pe teren. Bazele de date comparative oficiale trebuie să meargă mult mai departe decât progresele de natură lingvistică din formularea acordului și să se concentreze asupra nivelului real de punere în aplicare a dispozițiilor privind comerțul și dezvoltarea durabilă.

4.12.

Consolidarea resurselor: UE ar trebui să vizeze ca unele dintre resursele sale de ajutor pentru comerț să sprijine participarea și consolidarea capacităților GCI non-UE și a organizațiilor societății civile în ceea ce privește comerțul durabil și eforturile de investiții.

4.13.

Acțiuni în domeniul climei: Dacă comerțul nu este motorul principal al acțiunilor în domeniul climatic, el ar trebui să joace un rol de capacitare a agendei globale privind schimbările climatice, cu un rol pozitiv pentru întreprinderi în promovarea oportunităților pentru industria tehnologiilor curate, acordând o atenție deosebită IMM-urilor. Impunerea Acordului de la Paris drept un „element esențial” pentru toate viitoarele acorduri comerciale cuprinzătoare, adică suspendarea lor în caz de nerespectare, este o măsură importantă care ar trebui extinsă pentru a acoperi convențiile fundamentale și actualizate ale OIM.

4.14.

Comerțul și munca: CESE salută faptul că s-a extins aria aspectelor legate de muncă incluse în capitolele CDD și încurajează actualizările viitoare ale angajamentelor. Capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă trebuie să aibă legături mai strânse cu Declarația MNE a OIM și cu orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale. CE ar trebui să promoveze ratificarea convențiilor OIM incluse în Declarația MNE. Legislația avansată a UE, în special guvernanța corporativă sustenabilă și obligația de diligență, ar trebui să ofere un context continuu pentru dezvoltarea în continuare a capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă. Cu toate acestea, pentru aduce o schimbare pe teren, aceste angajamente necesită o aplicare mai proactivă și forță executorie consolidată.

Transparență și comunicare

4.15.

Mai multă transparență și o mai bună comunicare: CESE se alătură tuturor instituțiilor și părților interesate în a accentua importanța transparenței și comunicării. Publicarea unui proces-verbal cuprinzător oferă un punct de pornire util pentru implicarea societății civile. Ședințele din cadrul dialogului CE cu societatea civilă sunt un canal de comunicare important, însă acestea trebuie să se îmbunătățească în direcția unei monitorizări mai structurate. În acest scop, CESE recomandă să se renunțe la gândirea compartimentată și să se asigure că diferitele canale de comunicare – cu PE, statele membre și societatea civilă – se consolidează reciproc.

4.16.

Un răspuns într-un termen dat la cererile în materie de CDD: CESE salută lansarea, în 2020, a unui sistem de reclamații prin crearea ghișeului unic și în special a unității specializate aflată sub autoritatea responsabilului cu aplicarea dispozițiilor în materie comercială (CTEO), care se ocupă exclusiv de plângerile în materie de comerț și dezvoltare durabilă. Este prea devreme pentru a-i evalua eficacitatea, dar CESE se așteaptă ca elaborarea continuă a acestui mecanism să implice și să dea curs recomandărilor societății civile.

5.   Următoarea generație de capitole privind comerțul și dezvoltarea durabilă

5.1.

De la planul de acțiune din 2018, lumea comerțului a evoluat, la fel și dezbaterea privind CDD. Noul Pact verde a devenit un obiectiv politic general inclusiv pentru agenda comercială a UE. Actorii instituționali, cum ar fi PE și statele membre, își intensificat solicitările privind o reformă ambițioasă în domeniul comerțului și al dezvoltării durabile. Pandemia de COVID-19 a perturbat fluxurile comerciale într-un mod fără precedent, dezvăluind probleme majore în lanțurile valorice și de aprovizionare globale, care sunt adesea legate de nerespectarea angajamentelor în materie de comerț și dezvoltare durabilă. Prima cauză legată de un litigiu în materie de CDD a supus sistemul actual unui test revelator referitor la buna funcționare a instituțiilor. Noul CTEO a creat așteptări mari în ceea ce privește concentrarea și resursele îmbunătățite, precum și noi instrumente legislative pentru o mai bună punere în aplicare și asigurare a respectării angajamentelor în materie de comerț și dezvoltare durabilă. Între timp, partenerii comerciali ai UE, precum Canada și SUA, au adoptat instrumente solide de punere în aplicare în cadrul propriilor ALS sau, la fel ca Noua Zeelandă, au prezentat propuneri ambițioase în cadrul negocierilor comerciale cu UE, asigurându-se că schimburile comerciale funcționează în beneficiul tuturor.

5.2.

CDD nu este doar o dezbatere despre valori, ci este o chestiune de supraviețuire atât la nivelul UE, cât și la nivel mondial. Susținând o abordare holistică, CESE sprijină eforturile UE de a promova agenda privind sustenabilitatea la nivel multilateral și solicită alianțe strategice cu principalii parteneri comerciali cu privire la chestiuni prioritare, cum ar fi relocarea emisiilor de dioxid de carbon sau obligația de diligență. Reiterează necesitatea ca UE să își asume rolul de lider în ceea ce privește o reformă ambițioasă a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și să elimine tabuurile, de exemplu în ceea ce privește aspectele sociale ale comerțului. CESE a salutat, ca un exemplu de regândire pozitivă, recenta propunere a SUA de a aborda problema mondială a muncii forțate pe navele de pescuit în cadrul negocierilor în curs ale OMC privind subvențiile pentru pescuit (3).

5.3.

CESE a solicitat în mod constant integrarea unor capitole CDD mai ferme, considerând că planul de acțiune cu 15 puncte nu dă rezultate. În aceeași ordine de idei, revizuirea politicii comerciale din 2021 ia în considerare acțiuni suplimentare privind punerea efectivă în aplicare și asigurarea respectării capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă, inclusiv, printre altele, „posibilitatea unor sancțiuni în caz de nerespectare”.

5.4.

În prezent, s-a dobândit suficientă experiență și s-au desprins învățămintele necesare pentru a regândi abordarea actuală, iar CESE sugerează introducerea unei noi perspective privind inițiativele pentru a permite capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă să realizeze pe deplin obligațiile juridice. Aceste dezbateri trebuie să asigure o poziție la fel de importantă a standardelor de muncă și de mediu pe agenda de punere în aplicare și de asigurare a respectării dispozițiilor.

Instrumente de politică care oferă un efect de pârghie suplimentar punerii în aplicare a capitolelor CDD

5.5.

În mai 2020, Franța și Țările de Jos au publicat un document neoficial în care solicită UE să își îmbunătățească „analiza aspectelor socioeconomice ale efectelor comerciale și să își sporească nivelul de ambiție în ceea ce privește legătura dintre comerț și dezvoltarea durabilă în toate dimensiunile sale” (4), în lumina noului Pact verde european. CESE salută adoptarea unei abordări mai analitice cu privire la efectele comerciale și sprijină cu fermitate recomandarea de a stimula punerea efectivă în aplicare a angajamentelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă cu o reducere treptată a tarifelor, inclusiv posibilitatea de a retrage anumite linii tarifare în cazul unei încălcări ulterioare, precum și clarificarea condițiilor pe care țările trebuie să le îndeplinească pentru aceste reduceri.

5.6.

CESE încurajează, de asemenea, să se analizeze, în afara setului de instrumente comerciale clasice, măsuri complementare care ar garanta o schimbare efectivă pe teren. UE ar trebui să adopte o directivă ambițioasă privind obligația de diligență, care să recunoască responsabilitatea pe baza standardelor actuale și să ofere un cadru juridic clar și sigur pentru întreprinderile europene și cele din țări terțe care își desfășoară activitatea în UE. CESE a pledat cu fermitate în favoarea obligațiilor de diligență în acordurile comerciale în ceea ce privește lanțurile valorice și de aprovizionare globale, acest principiu având ca scop orientarea deciziilor de management care vizează sustenabilitatea întreprinderilor din punct de vedere economic, ecologic și social (5).

5.7.

Pentru a-și promova agenda de dezvoltare durabilă, CE trebuie să analizeze și alte capitole și domenii decât capitolele clasice CDD, cum ar fi investițiile, stabilind legături și sinergii. Investitorilor străini ar trebui să li se solicite respectarea obligației de diligență înainte de a putea beneficia de acoperirea unui acord internațional de investiții. În mod similar, părțile la un ALS ar trebui să garanteze respectarea de către întreprinderile rezidente pe teritoriile lor a cerințelor privind obligația de diligență (6).

5.8.

Pentru a avea un comerț durabil, UE trebuie neapărat să introducă dispoziții privind cooperarea dintre părți în lupta împotriva spălării banilor, a infracțiunilor fiscale și a evitării obligațiilor fiscale. Corupția subminează, de asemenea, eforturile de dezvoltare durabilă și se impune includerea unor standarde comparabile înalte pentru a fi eradicată.

5.9.

Atribuirea contractelor de achiziții publice ar trebui să fie condiționată de faptul că întreprinderile respective se află în țări care respectă standardele fundamentale ale OIM și Acordul de la Paris. ALS ale UE trebuie să promoveze cele mai bune practici privind includerea criteriilor sociale și de mediu în achizițiile publice (7).

5.10.

Deși perspectiva de mediu a capitolelor CDD a avansat cel mai mult în ultimul deceniu, persistă două provocări principale. În primul rând, obligațiile în materie de climă în temeiul Acordului de la Paris se reduc la punerea în aplicare stabilită la nivel național, ceea ce face dificilă identificarea încălcărilor. În al doilea rând, lipsa unor standarde internaționale de mediu, de exemplu pentru aerul curat sau pentru apă, face dificilă stabilirea obligațiilor. Este important să se depună eforturi în vederea operaționalizării angajamentelor de mediu pentru a elabora standarde, legate, de asemenea, de obligațiile de diligență. Având în vedere pandemia de COVID-19, biodiversitatea a devenit o prioritate mai urgentă ca oricând. Pactul verde, inițiativele legislative ale UE privind economia circulară sau mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon (CBAM) (8) devin subiecte relevante în contextul dezvoltării durabile.

5.11.

Aplicarea unei perspective mai cuprinzătoare dezvăluie probleme grave legate de sustenabilitate în acordurile de liber schimb, care nu pot fi soluționate în cadrul capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă. Agricultura, una dintre principalele pârghii de negociere ale UE, de exemplu, are un impact clar asupra durabilității. CESE pune un accent deosebit pe aducerea securității alimentare și a durabilității în UE în centrul analizei (9). Urmărind un lanț de aprovizionare cu alimente mai eficient și mai echitabil, CESE solicită o punere în aplicare lină a Directivei privind practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar.

Consolidarea forței executorii efective

5.12.

CESE a solicitat în mod repetat un grup de experți modernizat care să poată declanșa un mecanism de soluționare a litigiilor între state, să prevadă sancțiuni financiare sau de altă natură și măsuri reparatorii pentru partea vătămată (10). GCI ar trebui să aibă un rol activ în cadrul de soluționare a litigiilor. Echipa CTEO ar trebui să investigheze cererile transmise de un GCI și să furnizeze informații și să urmărească orice acțiune de asigurare a respectării legislației și rapoartele grupului de experți.

5.13.

CESE salută noua abordare din cadrul Acordului privind comerțul și cooperarea (TCA), care plasează condițiile de concurență echitabile și durabilitatea în prim plan și aplică un mecanism de soluționare a litigiilor cu acces la căi de atac pentru orice încălcare. Acest model „hibrid” combină abordarea grupului de experți cu un element executoriu în cazul lipsei persistente de conformitate cu măsurile de menținere a nivelului de protecție sau de asigurare a respectării legislației la nivel național în ceea ce privește dispozițiile în materie de muncă, sociale, de mediu sau climatice. Acesta include compensarea temporară convenită între părți sau suspendarea unilaterală a obligațiilor de către partea reclamantă în orice domeniu (de exemplu, tarifele comerciale, drepturile de trafic aerian, accesul la apele de pescuit) în anumite condiții.

5.14.

Un secretariat independent în domeniul muncii care să abordeze aspectele transnaționale legate de forța de muncă în cadrul unui ALS, inclusiv impactul asupra pieței forței de muncă, și să monitorizeze și să investigheze conformitatea capitolului respectiv privind forța de muncă, precum și un mecanism colectiv de reclamații ar trebui să completeze punerea în aplicare a capitolelor CDD (11). În calitate de organism competent recunoscut la nivel internațional, OIM ar trebui implicată în monitorizarea punerii în aplicare a convențiilor OIM în ALS. Rolul său ar trebui, de asemenea, consolidat și instituționalizat în ceea ce privește interpretarea corectă a instrumentelor OIM în cazul unui conflict care implică standarde internaționale în domeniul muncii. OIM ar trebui să fie implicată în mod sistematic pentru a oferi orientări grupului de experți cu privire la aceste aspecte.

5.15.

CESE propune să se analizeze o serie de abordări inovatoare în ceea ce privește soluționarea litigiilor în materie de muncă, care ar permite grupurilor internaționale ad-hoc să impună măsuri reparatorii unei întreprinderi care încalcă standardele internaționale convenite în domeniul muncii. GCI din cadrul CETA din UE și Canada (12) au semnalat exemplul mecanismului de reacție rapidă din cadrul acordului comercial dintre SUA, Mexic și Canada (USMCA) (13), în temeiul căruia sancțiunile includ suspendarea tarifelor preferențiale pe baza unei scale de gravitate și a recidivei. Obiectivul rămâne acela de a încuraja, ori de câte ori este posibil, remedierea prin colaborare bilaterală și dialog între părți, însă introducerea unor consecințe descurajează întreprinderile să încalce conformitatea.

5.16.

Evaluarea executării pe baza cauzelor soluționate cu succes oferă doar o imagine parțială, cu atât mai mult cu cât litigiile sunt întotdeauna o soluție de ultimă instanță. Posibilitatea unor sancțiuni reprezintă, de asemenea, o „încurajare fermă” a conformității, indiferent dacă este utilizată sau nu. În cele din urmă, „non-cauzele” și evoluția lor sunt relatări convingătoare pe care CE ar trebui să le ia în considerare pentru realizarea studiului comparativ privind abordările diferite ale țărilor. Simpla comparație a formulărilor acordurilor și a modului în care acestea progresează la nivel lingvistic ar oferi, luată în sine, puține informații semnificative. De asemenea, este necesară o evaluare calitativă a rezultatelor punerii în aplicare, de exemplu, prin valorificarea experiențelor societății civile în procesul de consiliere a negocierilor și în monitorizarea punerii în aplicare a unor astfel de dispoziții.

Cadrul de capacitare pentru participarea societății civile prin intermediul GCI

5.17.

GCI-urile reprezintă o realizare esențială a ALS-urilor de nouă generație, însă au nevoie de un cadrul instituțional consolidat pentru a-și îndeplini cu succes sarcinile de monitorizare, fie în ceea ce privește comerțul și dezvoltarea durabilă, fie în cadrul ALS ale UE în ansamblu.

5.18.

Principalele preocupări sunt legate de faptul că unele organisme ale GCI din țările partenere nu sunt active, reprezentative sau sunt chiar lipsite de independență față de influența guvernamentală. Problema își are adesea originea în procesele de înființare nedefinite în acord, în libertatea părților de a alege organismele existente și în lipsa consecințelor în cazul în care angajamentele nu sunt puse în aplicare. CESE se teme în special că eliminarea termenului „echilibrat” din TCA în ceea ce privește componența GCI ar putea afecta grav funcționarea acestuia.

5.19.

În cadrul acordurilor comerciale regionale, cum ar fi UE-America Centrală și UE-Columbia/Peru/Ecuador, sau al unui viitor acord între UE și Mercosur, persistă preocupări cu privire la înființarea unor GCI individuale în fiecare țară parteneră. Această abordare strict „internă” constituie un obstacol major în calea oricărui angajament semnificativ între GCI naționale partenere și omoloagele lor din UE.

5.20.

Prin urmare, capitolele CDD trebuie să creeze organisme ale GCI cu mandat specific, independente, reprezentative și cu o componență echilibrată, toate acestea fiind clar definite. Părțile trebuie să poarte răspundere pentru înființarea și funcționarea acestora. Acordurile regionale ar trebui să instituie organisme regionale comune, cu sprijinul adecvat al secretariatului. Delegațiile UE și CESE ar trebui să sprijine procesul de înființare și activitatea acestora, inclusiv cu orientări și bune practici. De asemenea, CESE sugerează să se aibă în vedere o mai bună corelare între organizațiile reprezentative din cadrul GCI din UE și din afara UE, în special a părților interesate din domeniul mediului și cel al afacerilor.

5.21.

Pentru a consolida colaborarea GCI ale UE cu societatea civilă din țările partenere, sunt neapărat necesare ședințe anuale comune ale GCI; aceste ședințe ar trebui stabilite chiar în ALS propriu-zise. CESE consideră că crearea unor organisme comune ale societății civile are o valoare adăugată și contribuie în mod semnificativ, în special la sprijinirea societății civile din țările partenere. Rolul său specific urmează să fie menținut în cadrul comitetelor consultative mixte (CCM) ca spațiu esențial de dialog pentru societatea civilă de ambele părți ale acordurilor de asociere, cum este cazul acordului UE-Chile (14).

5.22.

Rolul CESE în modelarea și asigurarea funcționării efective a GCI este esențial și ar trebui consolidat. În iulie 2021, CESE a stabilit calea de urmat prin organizarea primei ședințe #AllDAGs („Toate GCI”), care a reunit toți membrii celor 11 GCI existente pentru a discuta măsuri concrete de îmbunătățire. Fiind prezent în toate GCI, CESE reprezintă o componentă vitală a tuturor președințiilor GCI, compuse dintr-un președinte și doi vicepreședinți, selectați din cele trei grupuri și toți membrii unui GCI. Colaborarea în cadrul președințiilor comune ale GCI este o oportunitate de a beneficia atât de expertiza CESE, cât și de cea din afara CESE pentru conducerea activității GCI, iar această practică ar trebui să continue. În special pentru GCI privind Ucraina, Moldova și Georgia, membrii CESE din țările vecine ale UE s-au dovedit extrem de valoroși. Dincolo de rolul membrilor săi, CESE ajută, de asemenea, GCI, oferindu-le GCI un sprijin valoros din partea secretariatului.

5.23.

Vizibilitatea sporită și canalele instituționale structurate sunt esențiale pentru a obține rezultate. Președințiile GCI ar trebui fie invitați permanenți în subcomitetului părților CDD și în grupurile de monitorizare ale acordurilor respective din cadrul PE. Grupul de experți cu participarea statelor membre privind CDD și noul responsabil cu aplicarea dispozițiilor în materie comercială (CTEO) ar trebui să se implice îndeaproape în activitatea GCI-urilor, prin structuri de raportare și schimb de informații. Aceste demersuri ar trebui să fie completate cu un schimb de informații cu OIM cu privire la punerea în aplicare a dispozițiilor legate de CDD în domeniul muncii și cu secretariatele AMM pe teme de mediu și climă. Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și delegațiile UE din țările partenere ar trebui să organizeze informări periodice cu GCI și, în țările vizate, ar trebui să fie sprijinite de atașați specializați în domeniul muncii și al mediului.

5.24.

CESE subliniază necesitatea de a stimula cooperarea cu societatea civilă, de la modelarea la monitorizarea instrumentelor și a acordurilor comerciale. Solicită reinstituirea grupului de experți privind ALS, care a contribuit printr-un angajament neegalat, atât de necesar și sistematic în ceea ce privește aspectele comerciale. GCI reprezintă, de asemenea, o sursă inestimabilă de cunoștințe cu privire la aspecte transversale legate de CDD, care ar trebui valorificată la întregul său potențial.

5.25.

Provocările din ce în ce mai mari cu care se confruntă GCI necesită soluții sistemice, însoțite de resurse adecvate, atât umane, cât și financiare. GCI însele ar trebui să se implice mai mult în deciziile conexe.

5.26.

Raționalizarea GCI nu este un scop în sine. Orice nouă abordare potențială, cum ar fi concentrarea tematică a structurilor, va trebui să garanteze funcționarea eficace a acestora pentru abordarea provocărilor apărute în procesul de punere în aplicare a fiecărui acord și va trebui să implice GCI-urile în conturarea acestui proces. Reuniunile periodice ale tuturor membrilor GCI al UE ar contribui la găsirea unor soluții comune la chestiunile transversale și ar oferi o platformă pentru discutarea unor modalități pragmatice și practice înainte de următoarea reînnoire a componenței GCI în primăvara anului 2023.

---

(1)  În 2020, un studiu realizat de Fundația Friedrich Ebert (FES) a analizat deficiențele legate de GCI, iar un grup de organizații membre ale GCI, coordonat de CNV Internationaal, elaborează în prezent un document neoficial cu recomandări privind modalitățile de consolidare a acestora.

(2)  JO C 374, 16.9.2021, p. 73.

(3)  JO C 374, 16.9.2021, p. 73.

(4)  Document neoficial privind comerțul, efectele socioeconomice și dezvoltarea durabilă, 2020.

(5)  JO C 429, 11.12.2020, p. 136 și JO C 429, 11.12.2020, p. 197.

(6)  Idem.

(7)  JO C 374, 16.9.2021, p. 73.

(8)  Viitorul aviz NAT/834 privind CBAM.

(9)  Viitorul aviz NAT/822 pe tema Autonomia strategică, securitatea alimentară și durabilitatea.

(10)  JO C 364, 28.10.2020, p. 53.

(11)  JO C 227, 28.6.2018, p. 27.

(12)  Declarația comună a GCI al UE și Canadei, septembrie 2020.

(13)  Acordul dintre Statele Unite ale Americii, Mexic și Canada

(14)  Un viitor aviz REX/536 va analiza cadrul pentru implicarea societății civile pe parcursul întregului ciclu de viață al acordurilor comerciale și politice; avizul urmează să fie adoptat în primăvara anului 2022.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Către o strategie globală privind dezvoltarea rurală/urbană durabilă”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 105/08)

Raportor:	Josep PUXEU ROCAMORA
Coraportoare:	Piroska KÁLLAY

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	4.10.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	21.10.2021
Sesiunea plenară nr.	564
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	220/0/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE este convins că viitorul Europei va depinde de modul în care vom aborda zonele rurale și că este necesară o cooperare mai strânsă cu zonele urbane pentru a garanta că nicio zonă sau niciun cetățean nu este lăsat în urmă în tranziția justă către o Uniune Europeană neutră din punct de vedere climatic, durabilă și prosperă. Un astfel de demers ar fi în conformitate cu obiectivele Pactului verde și social european, cu pachetul de redresare Next Generation EU, cu Agenda teritorială 2030 și cu cele 17 obiective de dezvoltare durabilă.

1.2.

CESE consideră că UE trebuie să reducă disparitățile dintre teritorii prin promovarea unor politici care să asigure o tranziție justă și durabilă în toate domeniile și să garanteze o bună calitate a vieții în zonele rurale.

1.3.

Având în vedere provocările legate de schimbările climatice la nivel global și de pandemii, CESE subliniază necesitatea urgentă de a acționa chiar acum și de a pune în aplicare o schimbare de paradigmă pentru a demonstra valoarea adăugată a colaborării și pentru a promova respectul și înțelegerea reciproce, în beneficiul tuturor cetățenilor.

1.4.

Prin urmare, CESE solicită factorilor de decizie să elaboreze și să pună în aplicare o strategie cuprinzătoare și globală a UE pentru o dezvoltare rurală și urbană echilibrată, coerentă, echitabilă și durabilă, prin valorificarea rolului comunităților locale, prin promovarea industriilor tradiționale și prin crearea de noi activități economice și de oportunități de angajare în zonele rurale, promovând în același timp sinergiile cu zonele urbane.

1.5.

Pentru a consolida egalitatea condițiilor de care se bucură comunitățile rurale și mediul urban, CESE formulează următoarele recomandări: 1. este necesar să se prevadă resurse suficiente pentru politicile rurale și să se asigure infrastructura tehnologică, de comunicații și de transport (în special de transport public, care este absolut necesar pentru viața de zi cu zi și pentru ocuparea forței de muncă), precum și sisteme eficiente și de calitate în domeniul educației și al furnizării serviciilor de sănătate. Acestea ar trebui să fie pe deplin aliniate la serviciile urbane relevante („egalitate în domeniul sănătății”); 2. oferta de locuri de muncă, formare și locuințe ar trebui să reflecte și să valorifice resursele naturale rurale, creând în același timp oportunități de afaceri inovatoare; 3. parlamentele rurale și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC), ca modele de democrație participativă, ar trebui să fie sprijinite de factorii de decizie politică și să implice toți cetățenii din mediul rural, inclusiv partenerii sociali, femeile, persoanele în vârstă, persoanele cu handicap, minoritățile și, în special, tinerii; 4. bunurile aparținând patrimoniului cultural ar trebui protejate și promovate (1).

1.6.

CESE formulează următoarele recomandări pentru dezvoltarea rurală/urbană: 1. guvernele ar trebui să fie transparente și echitabile în ceea ce privește furnizarea de servicii cetățenilor în toate domeniile; 2. organizațiile societății civile, inclusiv LEADER și grupurile de acțiune locală, ar trebui să dezvolte parteneriate locale rurale și urbane pentru a crea oportunități economice, sociale și de mediu și pentru a promova o mai bună înțelegere a interdependențelor; 3. modelul de guvernanță al consiliilor pentru politica alimentară ar putea servi drept sursă de inspirație pentru o cooperare eficace între toate părțile interesate la nivel local. Posibilitățile de muncă la distanță, nevoia de locuințe rurale și accesul la utilizarea terenurilor au fost perturbate de noile impacturi și provocări referitoare la mediu și de pandemie; 4. încurajarea și sprijinirea schimbului de bune practici și de scenarii de risc între teritorii este binevenită; 5. accesul la o educație de înaltă calitate în zonele rurale poate fi unul dintre factorii care contribuie la dezvoltarea economică locală și poate ajuta comunitățile rurale să se adapteze la un mediu aflat în schimbare rapidă.

1.7.

În special, CESE formulează următoarele recomandări la adresa Comisiei Europene și a guvernelor naționale și regionale: 1. viziunea pe termen lung adoptată recent de Comisie pentru zonele rurale (2) ar trebui dezvoltată în continuare, pentru a deveni un angajament rural și urban în favoarea unei abordări echitabile. Este important să se demonstreze valoarea adăugată a colaborării dintre organizațiile rurale și cele urbane, de exemplu în ceea ce privește inițiativa „De la fermă la consumator” și un Pact verde favorabil incluziunii din punct de vedere social; 2. Comisia Europeană ar trebui să își ia angajamentul de a crea un grup de părți interesate din mediul rural și urban, pe baza inițiativei „Sate inteligente”, în scopul dezvoltării de bune practici în materie de modele de parteneriat; 3. pentru a sprijini acest angajament, ar trebui să existe investiții în proiecte-pilot locale și stimulente/condiționalități și premii paneuropene pentru exemple progresiste de acorduri favorabile incluziunii.

1.8.

CESE se angajează, de asemenea, să colaboreze cu Parlamentul European și cu Comitetul Regiunilor prin intermediul comandării unor studii de cercetare, al consultării societății civile organizate și al promovării unei Carte europene a drepturilor și responsabilităților rurale și urbane.

1.9.

CESE va asigura o abordare integratoare în viitoarele sale avize privind politicile teritoriale, urbane și rurale. De exemplu, prezentul aviz a fost dezbătut în diferite secțiuni ale CESE înainte de a fi adoptat.

2.   Introducere

2.1.

În urma recomandărilor formulate în avizul CESE pe tema „O abordare integrată pentru regiunile vulnerabile ale UE”, adoptat în septembrie 2020 (3), și a audierii organizate la 18 iunie 2021 (4), Comitetul își propune, în prezent, să definească o strategie globală a UE privind dezvoltarea rurală și urbană durabilă, analizând cadrul general care corelează politica rurală cu toate celelalte politici relevante, identificând provocările și obstacolele existente și subliniind rolul societății civile, al întreprinderilor și al comunităților locale în elaborarea unor abordări ascendente. CESE va contribui activ la garantarea faptului că această strategie este luată în considerare la elaborarea politicilor UE.

2.2.

Este esențial să se gestioneze mai bine diversitatea existentă în zonele rurale pe baza oportunităților oferite de fiecare în parte. Există unele zone rurale care, datorită proximității lor față de zonele urbane, pot beneficia de „efectul de aglomerare” prin interacțiunea rural-urban; și, pe de altă parte, există altele care, fiind mai îndepărtate, depind mult mai mult de un sector, adesea agricultura, silvicultura, pescuitul sau mineritul – în cazul lor, interacțiunea cu orașele este mai puțin vizibilă.

2.3.

Deși zonele rurale și cele urbane sunt două tipuri de zone diferite, cu propriile lor caracteristici specifice și cu o dezvoltare inegală, realitatea arată că ele sunt strâns interconectate. Aceste interdependențe sunt, în același timp, din ce în ce mai complexe și mai dinamice, și cuprind fluxuri structurale și funcționale de persoane și bunuri de capital, informații, tehnologie și stiluri de viață. Prin urmare, este esențial să se găsească un echilibru între zonele rurale și cele urbane, fiecare din aceste tipuri de zone având nevoie de zonele de celălalt tip și neputând exista fără ele.

2.4.

Idealul modului de viață rural ca situație caracterizată de bunăstare și de calitatea vieții pentru cetățeni trebuie să fie un obiectiv de atins, chiar și în zonele îndepărtate sau defavorizate. Strategia trebuie să caute formula adecvată pentru a asigura echilibrul necesar între aceste două aspecte și o modalitate de a se completa reciproc, pentru a asigura durabilitatea în viitor.

2.5.

Provocările cu care se confruntă zonele rurale (schimbările demografice, depopularea, decalajul digital, nivelurile scăzute ale veniturilor, accesul limitat la anumite servicii, necesitatea unor perspective mai bune de ocupare a forței de muncă sau impacturile specifice ale schimbărilor climatice) pot fi abordate numai dintr-o perspectivă teritorială globală și reînnoită, care să avanseze pe calea unei relații reciproce de dezvoltare.

2.6.

Acest nou context, care depășește legătura tradițională dintre zonele rurale, axate pe sectorul agricol și separate de mediul urban, impune ca măsurile de dezvoltare rurală să se bazeze pe o abordare multisectorială și integrată în toate regiunile, care valorifică sinergiile și se bazează pe o relație de complementaritate cu zonele rurale, urbane și intermediare.

3.   Provocări și propuneri de acțiune

3.1.

Abordarea tradițională care face o distincție clară între zonele rurale și cele urbane necesită noi concepte, noi interpretări și abordări, iar realitatea de la nivel local trebuie luată în considerare pentru a defini teritoriul vizat.

3.2.

Dezvoltarea viitoare a teritoriilor europene ar trebui să se bazeze pe complementaritatea dintre zonele rurale și cele urbane și pe coordonarea politicilor care le vizează, cu obiectivul final de a realiza coeziunea socială și economică și durabilitatea ecologică a acestor teritorii.

3.3.

CESE consideră că este nevoie de mai multă coerență în abordările strategice ale dezvoltării rurale și urbane pentru a evita suprapunerile și discrepanțele dintre strategii (de exemplu, strategia grupurilor de acțiune locală, strategia de investiții teritoriale integrate, strategia de dezvoltare locală, strategia de dezvoltare regională) și pentru a facilita punerea lor în aplicare de către actorii locali în cadrul proceselor de dezvoltare și al investițiilor.

3.4.

Dezvoltarea rurală și urbană trebuie să fie coordonată în conformitate cu principiile stabilite în Agenda teritorială a UE 2030, Carta de la Leipzig, Agenda urbană a ONU, Agenda urbană a UE, Pactul de la Amsterdam, Declarația de la Cork 2.0 intitulată „Pentru o viață mai bună în zonele rurale” și Principiile OCDE privind politica urbană și rurală, în care sunt avute în vedere parteneriatele tematice și gestiunea partajată între zonele urbane și cele rurale.

3.5.

Orașele de dimensiuni medii joacă un rol esențial în ceea ce privește conectarea zonelor metropolitane urbane cu cele rurale și, prin urmare, merită o atenție deosebită atât în planificarea teritorială, cât și în alocarea resurselor și serviciilor. Numeroase orașe europene (inclusiv Toulouse din Franța, Manresa din Spania, Torino din Italia și Aalborg din Danemarca) au pus deja în aplicare abordări foarte reușite. Rețelele de orașe precum ICLEI (5), Eurotowns (6) și Eurocities (7) sunt actori-cheie în ceea ce privește schimbul de experiență și promovarea celor mai bune practici.

3.6.

Interacțiunea dintre zonele rurale și orașe trebuie să se afle pe agenda politică, și trebuie facilitată înțelegerea sa de către responsabilii politici și factorii responsabili cu elaborarea politicilor, precum și promovarea unor modalități de a organiza aceste politici pornind de la nivelul teritorial vizat.

3.7.

Cercetarea finanțată prin fonduri europene ar trebui, de asemenea, să exploreze în continuare modalități de promovare a unei dezvoltări rurale/urbane echitabile și durabile și de revitalizare a dezvoltării economice a zonelor rurale. Proiecte precum ROBUST (8), RUBIZMO (9) și LIVERUR (10) ar trebui dezvoltate în mai mare măsură și ar trebui să conducă la schimbări concrete.

3.8.

Realizarea durabilității (economice, sociale și de mediu) a acestor teritorii, rurale și urbane, necesită o politică cuprinzătoare legată de realitatea socioeconomică, culturală și etnografică a fiecărei zone, promovând cooperarea dintre zonele rurale și cele urbane și implicarea diferiților actori sociali și economici, precum și mecanisme de guvernanță adecvate împreună cu autoritățile locale.

3.9.

Zonele rurale îndepărtate sunt și mai expuse provocărilor cu care se confruntă zonele rurale, în general, și, ca atare, necesită politici specifice și o abordare specială. Pe lângă rezolvarea problemelor legate de dificultățile de acces la serviciile publice, inclusiv în materie de sănătate și educație, CESE propune crearea unor programe de regenerare a ecosistemului economic local, în cooperare cu așezările învecinate.

3.10.

Multe dintre provocările cu care se confruntă zonele rurale depășesc domeniul de aplicare și finanțare al politicii agricole comune (PAC), astfel cum s-a subliniat în recentul raport de evaluare al CESE privind impactul PAC asupra dezvoltării teritoriale a zonelor rurale (11) și, prin urmare, este necesar să se treacă la o abordare integrată a acțiunii și finanțării în diferitele politici care au un impact asupra zonelor rurale. Fondurile asigurate de politicile naționale ar trebui să vină în completarea fondurilor PAC destinate dezvoltării rurale.

3.11.

Politicile agricole, alimentare și rurale trebuie să fie în concordanță cu politicile privind clima și biodiversitatea, politicile care vizează reducerea sărăciei, politicile privind infrastructura și transporturile, politicile de educație și formare, cele privind furnizarea de servicii de bază de interes general (sănătate, locuințe etc.), cele care promovează dezvoltarea de noi activități bazate pe economia circulară și bioeconomie, digitalizarea sau combaterea depopulării.

3.12.

Aceste politici ar trebui, de asemenea, să fie coerente și complementare cu strategiile europene cum ar fi Pactul verde (12) sau „De la fermă la consumator” (13), în special cu noua strategie industrială (14), care definește sectorul agroalimentar ca fiind unul dintre ecosistemele strategice esențiale ale UE, precum și cu politicile care asigură securitatea alimentară. Experimentarea unor noi forme de cooperare între zonele urbane și cele rurale în contextul Pactului verde european nu este doar o condiție prealabilă, ci și o oportunitate pentru o tranziție echitabilă și o dezvoltare durabilă echilibrată din punct de vedere teritorial.

3.13.

Guvernanța și armonizarea fondurilor europene, naționale și subnaționale ar trebui îmbunătățite, pentru a aborda mai bine dezvoltarea durabilă printr-o mai bună gestionare a aspectelor orizontale și răspunzând întotdeauna cerințelor fiecărui teritoriu.

3.14.

CESE atrage atenția asupra necesității de a asigura accesul la finanțare durabilă și dezvoltarea unor instrumente financiare personalizate pentru dezvoltarea rurală și urbană, ținând seama de structura riscurilor și de caracteristicile mixului economic. În plus, taxonomia și abordarea bugetară pentru zonele rurale ar trebui să țină seama de necesitățile în materie de dezvoltare și de investiții.

3.15.

Această abordare integrată necesită coordonarea dintre diferitele administrații și organe de gestionare, inclusiv numeroasele direcții ale Comisiei Europene care se ocupă de politicile transversale. Această coordonare orizontală implică o abordare în care factorii de decizie politică integrează aspectele rurale în toate politicile, pentru a garanta că nevoile zonelor rurale sunt luate în considerare.

3.16.

Coordonarea cu succes între administrații ar trebui să ia în considerare următoarele aspecte: (i) identificarea amplorii corecte a intervenției; (ii) stabilirea unui rol clar de lider în coordonarea politicilor; (iii) consolidarea acordurilor de cooperare între regiuni sau autorități locale; (iv) promovarea parteneriatelor între zonele rurale și cele urbane pentru a valorifica legăturile funcționale; (v) îmbunătățirea coordonării verticale între nivelurile de guvernare.

3.17.

Este necesar să se mențină o legătură directă cu teritoriile rurale prin rolul activ al regiunilor UE, care joacă un rol esențial în definirea și punerea în aplicare a politicilor de dezvoltare rurală la nivel local. Implicarea mai multor părți interesate și o abordare ascendentă reprezintă factori esențiali pentru a garanta sustenabilitatea și asumarea la nivel local a politicilor rurale. CESE solicită să se țină seama de rolul pe care îl pot juca grupurile de acțiune locală și modelul de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității.

3.18.

CESE sugerează, de asemenea, utilizarea modelului de guvernanță al consiliilor pentru politica alimentară ca sursă de inspirație pentru o cooperare eficientă între toate părțile interesate de la nivel local.

3.19.

Ar trebui să se înregistreze progrese în ceea ce privește contractele teritoriale sprijinite de politici de angajament, care necesită definirea obiectivelor, unirea forțelor, stimularea angajamentelor publice și private cu orientare teritorială, dezvoltarea mecanismelor de cooperare interinstituțională și intersectorială, crearea unei noi structuri instituționale, promovarea dezvoltării durabile, recunoașterea diversității zonelor rurale și promovarea legăturilor dintre zonele urbane și cele rurale. În acest sens, întreprinderile și organizațiile din sectorul agroalimentar au acum posibilitatea de a semna codul de conduită privind practicile comerciale și de comercializare responsabile (15) lansat de Comisie ca parte a strategiei „De la fermă la consumator”.

3.20.

Contractele teritoriale ar trebui să se bazeze pe echitate și respect. În Anglia, Țara Galilor și Scoția există coduri de conduită rurale menite să ajute oamenii să înțeleagă cum să respecte zonele rurale. Acestea s-ar putea transforma într-o Cartă europeană a drepturilor (16) și responsabilităților pentru relații rurale și urbane echitabile și durabile. Această Cartă ar trebui integrată în educația pentru cetățenie care se adresează tuturor membrilor societății.

3.21.

CESE recunoaște că nu există formule uniforme aplicabile diferitelor regiuni și că fiecare teritoriu în parte ar trebui să se concentreze și să se specializeze, respectând unicitatea, diversitatea și multifuncționalitatea utilizărilor sale, identificând soluții bazate pe propriul său potențial, pe nevoile, capacitățile și aspirațiile sale. Utilizarea infrastructurii existente și reflecția asupra dezvoltării de noi infrastructuri trebuie luate în considerare la nivel global, analizând în același timp tendințele de a investi în locurile potrivite.

3.22.

Necesitatea de a îmbunătăți oportunitățile de ocupare a forței de muncă: (i) pandemia de COVID-19 a accelerat procesele de digitalizare și ecologizare, care necesită eforturi de susținere în timp; (ii) este necesar să se creeze și să se mențină noi oportunități de ocupare a forței de muncă în zonele rurale, inclusiv cele legate de furnizarea de servicii rurale, munca la distanță, noile tehnologii sau energiile din surse regenerabile. (iii) consolidarea aspectelor multifuncționale ale agriculturii, încurajarea activităților fără caracter agricol și înființarea de întreprinderi în sectorul serviciilor energetice curate și în industriile din zonele rurale pot crea numeroase oportunități de angajare; (iv) promovarea spiritului antreprenorial, asigurarea unor norme privind concurența loială pentru IMM-uri și acordarea unei atenții deosebite nevoilor generațiilor mai tinere (de exemplu, munca la distanță); (v) menținerea locurilor de muncă și a magazinelor aproape de oameni. Viziunea rural-urbană oferă oportunități de dezvoltare a unei economii circulare; (vi) promovarea muncii decente și îmbunătățirea condițiilor de muncă în zonele rurale, garantându-se, în același timp, că toate părțile interesate au un cuvânt de spus în procesul de îmbunătățire; (vii) corelarea cererii consumatorilor cu piețele regionale și rurale, prin comercializarea produselor locale și accentul pus pe etichetele de calitate; (viii) crearea de oportunități culturale în zonele rurale, inclusiv promovarea evenimentelor culturale și protejarea monumentelor istorice și religioase rurale (biserici, castele etc.) ar trebui încurajată pe scară largă; (ix) procesele de digitalizare deschid noi oportunități care ar putea crea așteptări și crește nivelul de atractivitate pentru cetățeni – în special pentru tineri – și ar putea determina inversarea tendințelor în ceea ce privește depopularea și calitatea vieții în zonele rurale. În acest scop, zonele rurale au nevoie de o infrastructură adecvată pentru a asigura conectivitatea. Strategiile privind conectivitatea și platformele digitale oferă soluții în acest sens, în timp ce un act digital rural ar facilita dezvoltarea tehnologiilor digitale în agricultură și în zonele rurale; (x) ar trebui sprijinite agricultura și acvacultura durabilă (17) în zonele rurale și periurbane, precum și ecoturismul, activitățile recreative și activitățile educative privind durabilitatea, iar aceste activități ar trebui să fie compatibile cu protecția biodiversității, pentru a asigura calitatea vieții oamenilor; (xi) educația de calitate și accesibilă disponibilă în zonele rurale, începând cu primii ani de viață ai copiilor, poate contribui la îmbunătățirea rezultatelor în educație, în timp ce accesul la serviciile publice, cum ar fi îngrijirea copiilor și școlile, este un factor bazat pe localizare care influențează atractivitatea zonelor rurale, inclusiv pentru lucrătorii cu înaltă calificare.

3.23.

Creșterea economică și crearea de locuri de muncă sunt importante, dar trebuie completate de o ofertă suficientă de servicii, locuințe, energie, activități recreative, educație și formare, învățare pe tot parcursul vieții și sisteme de sănătate de bună calitate, pentru a garanta că zonele rurale nu sunt doar durabile, ci și atractive ca loc de trai. UE trebuie să pună urgent bazele unei economii a bunăstării, durabilă și favorabilă incluziunii, care să funcționeze în beneficiul tuturor (18).

3.24.

În special, dezvoltarea continuă a transportului public la prețuri accesibile ar trebui să fie o prioritate pentru dezvoltarea zonelor rurale și, prin urmare, pentru conectivitatea cu zonele urbane. Asigurarea unui transport public la prețuri accesibile este absolut necesară pentru viața de zi cu zi și pentru ocuparea forței de muncă, fiind legată de accesibilitatea serviciilor publice esențiale, precum școlile, structurile de îngrijire a copiilor, medicii sau farmaciile și naveta către și de la locul de muncă.

3.25.

Acest obiectiv necesită noi forme de furnizare de servicii rurale: (i) furnizarea de servicii integrate (amplasarea mai multor servicii în același spațiu; colaborare între furnizorii de servicii; cooperare între echipe de profesioniști; furnizarea serviciilor prin colaborarea dintre organizațiile publice, private și comunitare); (ii) o abordare bazată pe prestarea de servicii alternative și mai flexibile (servicii itinerante care se deplasează spre cetățeni; modele de sisteme radiale, în cadrul cărora serviciile sunt furnizate în mod regulat dintr-o locație centrală; servicii mai bine adaptate la nevoile locale); (iii) soluții tehnologice și digitale, inclusiv în sectoarele educației și al sănătății.

3.26.

O strategie globală pentru atingerea pragurilor de servicii în diferite teritorii și schimbul de servicii între diferite părți ale teritoriilor sunt elemente esențiale pentru proiectarea unor zone urbane și rurale durabile.

3.27.

Este necesar să se elaboreze o strategie care, prin îmbunătățirea serviciilor rurale și crearea de noi oportunități de ocupare a forței de muncă, să contribuie la stabilirea populației în zonele respective și, mai ales, la asigurarea necesarei reînnoiri a generațiilor.

---

(1)  Avizul CESE pe tema „Contribuția zonelor rurale din Europa la Anul European al Patrimoniului Cultural 2018 prin asigurarea sustenabilității și coeziunii dintre zonele urbane și cele rurale” (JO C 440, 6.12.2018, p. 22).

(2)  COM(2021) 345 final.

(3)  JO C 429, 11.12.2020, p. 60.

(4)  Către o strategie globală privind dezvoltarea rurală și urbană durabilă și echitabilă | Comitetul Economic și Social European..

(5)  https://www.iclei.org

(6)  https://www.eurotowns.org

(7)  https://eurocities.eu

(8)  https://rural-urban.eu

(9)  https://rubizmo.eu

(10)  https://liverur.eu/

(11)  https://www.eesc.europa.eu/ro/our-work/opinions-information-reports/information-reports/evaluation-caps-impact-territorial-development-rural-areas-information-report.

(12)  Pagina de internet „Un Pact verde european” | Comisia Europeană.

(13)  Strategia „De la fermă la consumator”.

(14)  Comunicarea Comisiei privind actualizarea noii Strategii industriale 2020.

(15)  Codul de conduită (europa.eu).

(16)  The Countryside Code: advice for countryside visitors gov.uk.

(17)  A se vedea Avizul pe tema „Orientări strategice pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii în UE” – NAT/816 (JO C 517, 22.12.2021, p. 103) și Avizul pe tema „O nouă abordare pentru o economie albastră sustenabilă în UE” – NAT/817 (JO C 517, 22.12.2021, p. 108).

(18)  Avizul CESE pe tema „Economia durabilă de care avem nevoie” (JO C 106, 31.3.2020, p. 1).

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Autonomia strategică, securitatea alimentară și durabilitatea”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 105/09)

Raportor:

domnul Klaas Johan OSINGA

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	4.10.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	20.10.2021
Sesiunea plenară nr.	564
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	128/0/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE propune o definiție a autonomiei strategice deschise aplicate sistemelor alimentare bazată pe producția de alimente, forța de muncă și comerțul echitabil, având ca obiectiv general garantarea securității alimentare și a sustenabilității pentru toți cetățenii UE prin lanțuri de aprovizionare cu alimente echitabile, sănătoase, sustenabile și reziliente.

1.2.

În special, sistemele alimentare din UE ar trebui să fie mai diversificate; forța de muncă din sectorul agricol ar trebui consolidată, în special prin atragerea tinerilor și garantarea unor condiții de muncă și remunerare decente; politicile comerciale ar trebui aliniate cu normele UE în materie de sustenabilitate alimentară și competitivitate (1).

1.3.

Autonomia strategică deschisă și sustenabilitatea sistemelor alimentare sunt garantate optim prin dezvoltarea unui set de instrumente care include măsuri de gestionare a riscurilor pentru a ajuta lanțurile de aprovizionare cu alimente să facă față situațiilor extreme și autoritățile naționale și ale UE să ia măsuri imediat.

1.4.

Evenimentele recente cauzate de pandemia de COVID-19, de condițiile meteorologice extreme ca urmare a perturbării climei și de atacurile cibernetice demonstrează necesitatea de a îmbunătăți reziliența și sustenabilitatea sistemelor alimentare. În cadrul strategiei „De la fermă la consumator” (F2F), Comisia Europeană (CE) elaborează un plan de urgență al UE în materie de aprovizionare cu alimente și securitate alimentară și un mecanism aferent de răspuns la situațiile de criză alimentară (2). Aceasta ar urma să contribuie la sporirea conștientizării riscurilor și ar include identificarea, evaluarea, cartografierea și monitorizarea principalelor riscuri, prin supunerea la teste de rezistență a sistemelor critice, atât la nivelul UE, cât și al statelor membre, determinând introducerea unor măsuri care vor rezolva problemele întâlnite;

1.5.

UE are nevoie de un sistem de prevenire a situațiilor în care, din cauza interdependențelor, evenimente precum penele de electricitate și de rețea sau atacurile cibernetice devin incontrolabile. Câteva exemple: un oraș care trebuie să se izoleze timp de mai multe săptămâni, o pană de electricitate care durează mai multe zile, o companie alimentară sau un comerciant cu amănuntul care este ținta unui atac cibernetic.

1.6.

Pentru a îmbunătăți mecanismele de adaptare, este necesar să se dezvolte sistemele alimentare existente, diversificându-le totodată, inclusiv modelele de afaceri pentru magazinele agricole, agricultura urbană, agricultura verticală și abordarea bazată pe producția locală destinată nevoilor locale, în general, ceea ce înseamnă punerea în aplicare mai extinsă a rezultatelor cercetării și inovării de către fermieri și cultivatori, astfel contribuindu-se la reducerea la minimum a riscului de „deșerturi alimentare” și de specializare a producției (3). În același timp, trebuie consolidate avantajele unui sistem eficient de distribuție de la ferme la punctele de prelucrare și la piețe.

1.7.

Pentru a garanta producția pe termen lung de alimente suficiente și sănătoase și mijloace de subzistență viabile, este important ca resursele naturale să fie utilizate în mod sustenabil, conservând solul și resursele de apă, combătând schimbările climatice și declinul biodiversității și protejând bunăstarea animalelor. UE ar trebui, de asemenea, să consolideze producția locală și regională, pentru a combina o producție și o prelucrare a alimentelor bine echilibrate cu o amprentă a alimentelor cu emisii reduse de dioxid de carbon.

1.8.

PAC joacă un rol vital pe plan economic, social și ecologic. Ea ar trebui să stabilizeze piețele în timpul crizelor, oferind în același timp o plasă de siguranță pentru fermieri și procesatori și protejând mediul, forța de muncă, clima și bunăstarea animalelor. PAC joacă un rol în menținerea capacității strategice de producție, a siguranței și suficienței alimentare.

1.9.

Fermele, terenurile agricole fertile și apele sunt active strategice și trebuie protejate până la un anumit nivel în întreaga UE: ele constituie piatra unghiulară a autonomiei noastre strategice deschise în domeniul alimentar.

1.10.

CESE își reiterează recomandarea de a explora opțiunea unui consiliu european pentru politica alimentară pe mai multe niveluri și care să includă mai multe părți interesate (4). În contextul autonomiei strategice deschise, un astfel de consiliu ar putea juca, printre altele, un rol de monitorizare și ar putea contribui la evaluarea și anticiparea riscurilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente.

1.11.

UE trebuie să garanteze că frontierele rămân deschise în siguranță și că se mențin forța de muncă și logistica necesare producției și distribuției de alimente („culoarele verzi”), atât în interiorul UE, cât și spre țări terțe. În acest scop, este nevoie de un mecanism solid de coordonare între statele membre, CE și țările terțe.

2.   Introducere

2.1.

Prezentul aviz din proprie inițiativă urmărește să exploreze conceptul de „autonomie strategică deschisă” pentru Europa în ceea ce privește securitatea alimentară și sustenabilitatea pe viitor, și să ofere puncte de vedere și recomandări politice orientate spre viitor ale societății civile. În special, avizul reprezintă un „document de reflecție” cu privire la aspecte care rezultă în urma unor evenimente recente precum pandemia de COVID-19, fenomenele meteorologice extreme, atacurile cibernetice și tensiunile politice/sociale.

2.2.

„Autonomia strategică deschisă” trebuie privită ca o oportunitate pentru UE de a asigura securitatea aprovizionării sale cu alimente și de a institui standarde înalte de sustenabilitate alimentară, în special în contextul Pactului verde european și al obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU. Provocarea europeană în materie de sustenabilitate alimentară trebuie abordată atât pe plan intern, cât și extern, iar avizul va analiza, de asemenea, posibilele modalități de a proteja și de a îmbunătăți disponibilitatea produselor alimentare sustenabile pentru toți cetățenii europeni, în special în perioade de criză.

2.3.

Avizul se bazează pe o serie de propuneri și idei concrete deja prezentate de CESE în activitatea sa anterioară (5). Aceste propuneri pot fi rezumate după cum urmează: — promovarea unei politici alimentare cuprinzătoare în UE, cu scopul de a încuraja regimurile alimentare sănătoase care au la bază sisteme alimentare sustenabile, de a corela agricultura cu nutriția și serviciile ecosistemice și de a asigura lanțuri de aprovizionare care protejează sănătatea publică pentru toate categoriile societății europene. O astfel de politică, reflectată în prezent în strategia „De la fermă la consumator” a Comisiei, ar trebui să îmbunătățească coerența între domeniile de politică legate de alimentație, să restabilească valoarea alimentelor și să promoveze trecerea pe termen lung de la productivismul și consumerismul alimentar la „cetățenia alimentară”; — consolidarea potențialului lanțurilor scurte de aprovizionare cu alimente, al agroecologiei și al sistemelor de calitate a produselor; — asigurarea unor prețuri echitabile și interzicerea practicilor comerciale neloiale; — includerea în toate viitoarele acorduri comerciale ale UE a strategiei „De la fermă la consumator” și a strategiei privind biodiversitatea, propuse în cadrul Pactului verde european, ca standarde globale de sustenabilitate; — garantarea implicării și participării structurate a societății civile și a tuturor părților interesate de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente, inclusiv prin intermediul unui consiliu european pentru politica alimentară.

2.4.

În cele din urmă, avizul din proprie inițiativă își propune să ofere informații valoroase pentru lucrările în curs privind strategia „De la fermă la consumator” din cadrul Pactului verde european, PAC, revizuirea politicii comerciale și Agenda analizei prospective strategice, aducând securitatea alimentară și sustenabilitatea UE în centrul analizei.

2.5.

În septembrie 2021, ONU a organizat un summit privind sistemele alimentare, menit să ajute țările să realizeze cele 17 ODD, în special ODD 2 – Fără foamete. CESE a prezentat o contribuție la această dezbatere (6).

3.   Autonomia strategică deschisă: componentele sale esențiale pentru sistemul alimentar

3.1.

Potrivit CE, „autonomia strategică deschisă” reprezintă capacitatea UE de a face propriile alegeri și de a modela lumea din jurul său prin spirit de conducere și implicare, reflectând interesele și valorile sale strategice. Aceasta îi permite UE să fie mai puternică, atât din punct de vedere economic, cât și geopolitic, prin faptul că (7): — este deschisă față de comerțul și investițiile care ajută economia UE să se redreseze în urma crizelor și să rămână competitivă și conectată la nivel mondial; — este sustenabilă și responsabilă, asumându-și rolul de lider la nivel internațional pentru a modela o lume mai ecologică și mai echitabilă, consolidând alianțele existente și colaborând cu numeroși parteneri; — este capabilă să ia poziție împotriva practicilor neloiale și coercitive și este gata să își exercite drepturile, favorizând în același timp cooperarea internațională în vederea soluționării problemelor globale.

3.2.

„Autonomia strategică deschisă” trebuie să fie mai bine definită în ceea ce privește sistemele alimentare. CESE dorește să contribuie la reflecția cu privire la modul în care UE poate fi mai bine pregătită pentru crizele viitoare. Acest aspect ar trebui să facă parte din planul de redresare al UE, de exemplu prin utilizarea fondurilor „Next Generation EU”.

3.3.

CESE sugerează o definiție a autonomiei strategice deschise bazată pe producția de alimente, forța de muncă și comerțul echitabil, având ca obiectiv general garantarea securității alimentare și a sustenabilității pentru cetățenii UE prin lanțuri de aprovizionare cu alimente echitabile, sustenabile și reziliente.

3.4.   Producția de alimente

3.4.1.

Securitatea alimentară ar trebui abordată din perspectivă internațională, națională și locală. 55 % din populația lumii trăiește în orașe, unde se produc puține alimente proaspete – așa-numitele „deșerturi alimentare”. ONU preconizează că acest procent va crește până la 68 % până în 2050. Previziunile arată că urbanizarea, combinată cu creșterea globală a populației mondiale, ar putea adăuga încă 2,5 miliarde de persoane la populația din zonele urbane până în 2050 (8). Se preconizează că nivelul de urbanizare din Europa va crește la aproximativ 83,7 % în 2050 (9).

3.4.2.

În cadrul pieței interne a Uniunii Europene, alimentele sunt transportate zilnic în cea mai mare parte din zonele rurale și de la punctele de prelucrare către supermarketurile din zonele urbane. Cu toate acestea, magazinele exploatațiilor agricole locale și magazinele online s-au bucurat de o popularitate sporită în rândul consumatorilor în timpul măsurilor de izolare din 2020/2021.

3.4.3.

Dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare contribuie la reziliența Europei. Canalele locale ar trebui să corespundă nevoilor populației și caracteristicilor specifice ale teritoriilor și condițiilor climatice. Capacitățile de prelucrare ar trebui dezvoltate mai mult la nivel local.

3.4.4.

Diversificarea producției va ajuta, de asemenea, la sporirea rezilienței UE. În strategia „De la fermă la consumator” este prevăzută creșterea suprafețelor de teren agricol dedicat agriculturii ecologice, iar grădinile partajate, agricultura urbană și cea verticală (10) sunt opțiuni viabile de reducere a distanțelor de transport al alimentelor și devin din ce în ce mai populare. Aceste inițiative ar trebui să fie interconectate cu alte activități locale și regionale de producție și prelucrare a alimentelor, pentru a constitui o plasă de siguranță.

3.4.5.

Cartografierea vulnerabilităților ar trebui să ocupe un loc prioritar pe agenda UE. Statele membre și CE ar trebui să coopereze pentru a identifica lacunele, a reduce risipa de alimente, a elabora scenarii și a coordona formarea și comunicarea specifice.

3.4.6.

Gestionarea inteligentă a stocurilor de alimente ar trebui să facă parte din autonomia strategică deschisă a UE în domeniul alimentar și să includă rotația regulată a stocurilor strategice, evitând, în același timp, speculațiile comercianților (inclusiv achiziția de materii prime și alimente sub prețurile de cost) (11), și reacțiile puternice ale piețelor prin garantarea transparenței acestora.

3.5.   Forța de muncă

3.5.1.

Nu există suficienți tineri formați și dispuși să lucreze în agricultură. În 2016, pentru fiecare fermier din UE cu vârsta sub de 35 de ani, existau mai mult de șase fermieri în vârstă de peste 65 de ani (12).

3.5.2.

În plus, fermierii continuă să absoarbă o parte disproporționată din daunele și pierderile provocate de dezastre. Frecvența și intensitatea tot mai mari ale acestora, împreună cu natura sistemică a riscurilor, tulbură viețile oamenilor, au efecte devastatoare asupra mijloacelor lor de subzistență și pun în pericol întregul nostru sistem alimentar.

3.5.3.

Este esențial să se sporească forța de muncă agricolă în Europa, să se protejeze activitatea agricolă și terenurile agricole fertile și să se asigure sisteme adecvate de cunoștințe și de inovare în agricultură (AKIS). Tinerii și femeile trebuie încurajați să lucreze în agricultură și motivați să rămână la ferme timp de mai mulți ani.

3.5.4.

Asigurarea unor condiții de muncă decente pentru lucrătorii agricoli din UE și din afara UE în agricultură și în sectorul alimentar și la toate nivelurile lanțului de aprovizionare este o condiție prealabilă pentru punerea în aplicare a unui sistem alimentar sustenabil și rezilient. Ar trebui să se acorde finanțare adecvată, salarii echitabile și mai mari, prețuri corecte, subvenții pentru adaptarea la schimbările climatice și drepturi pentru lucrătorii sezonieri.

3.5.5.

O politică alimentară cuprinzătoare a UE ar trebui, din punctul de vedere al CESE, să asigure sustenabilitatea economică, ecologică și socio-culturală. Este, prin urmare, imperativ să se garanteze că strategia „De la fermă la consumator” remodelează în mod fundamental dinamica lanțului de aprovizionare și îmbunătățește în mod durabil veniturile și mijloacele de trai ale fermierilor (13). Se pune întrebarea dacă această schimbare fundamentală necesară va avea loc în lipsa stimulentelor politice și economice adecvate.

3.6.   Comerțul

3.6.1.

În 2020, exporturile de produse agroalimentare din UE-27 au fost evaluate la 184,3 miliarde EUR, ceea ce reprezintă o creștere de 1,4 % față de 2019, în timp ce importurile, evaluate la 122,2 miliarde EUR, au fost cu 0,5 % mai mari decât în anul precedent. Excedentul comercial agroalimentar în 2020 a fost de 62 de miliarde EUR, în creștere cu 3 % față de 2019 (14). Potrivit JRC, fiecare 1 miliard EUR de produse agroalimentare exportate creează, în medie, 20 000 de locuri de muncă, dintre care 13 700 în sectorul primar. În același timp, agricultura a reprezentat aproximativ 4,2 % din totalul locurilor de muncă din UE în 2016 (15).

3.6.2.

Regatul Unit, SUA, China, Elveția și Japonia au fost cele mai mari piețe agroalimentare ale UE, absorbind peste 52 % din volumul total al exporturilor. Printre cele mai mari surse de importuri agroalimentare ale UE în 2020 s-au numărat Regatul Unit, Brazilia, SUA, Ucraina și China.

3.6.3.

UE joacă un rol major în comerțul mondial cu produse agroalimentare și este esențial ca politicile sale comerciale să fie aliniate la obiectivele sale de sustenabilitate. Într-un aviz anterior (16), CESE a propus ca toate acordurile comerciale viitoare ale UE să includă strategia „De la fermă la consumator” și strategia privind biodiversitatea din cadrul Pactului verde european ca standarde globale de sustenabilitate. Comitetul a recunoscut importanța și valoarea comerțului întemeiat pe norme și reglementări care se desfășoară în condiții de concurență echitabile și contribuția majoră a acestuia la redresarea economică după pandemia de COVID-19.

3.6.4.

Pentru a reduce dependența de factorii de producție agricolă, UE ar trebui să sprijine practicile cu consum redus de factori de producție, în special combustibili fosili și pesticide, și să încurajeze propriile capacități de producție.

3.6.5.

Sunt necesare sisteme inovatoare pentru protejarea și consolidarea bazei de resurse naturale, încurajând în același timp producția eficientă (17). Noile tehnologii, roboții și vaccinurile reprezintă active importante care trebuie dezvoltate.

4.   Gestionarea riscurilor și scenariul testelor de rezistență

4.1.

Potrivit FAO, umanitatea și securitatea noastră alimentară se confruntă cu o serie de amenințări noi și fără precedent, de exemplu, fenomene meteorologice extreme cauzate de perturbări ale climei, boli și pandemii. Agricultura se confruntă cu o serie de riscuri care, într-o lume hiperconectată, interacționează unele cu altele (18).

4.2.

FAO constată în raportul său că, în cursul perioadei 2020/21, prețurile la alimente au crescut la cel mai înalt nivel înregistrat din 2011 până în prezent (19). O constatare frecventă este că volatilitatea prețurilor este determinată, parțial, de speculații. ONU și OCDE constată că, în 2020, între 720 și 811 milioane de persoane s-au aflat în situație de foamete. Aproape una din trei persoane din lume (2,37 miliarde) nu a avut acces la alimente adecvate în 2020, ceea ce reprezintă o creștere de 320 de milioane de persoane într-un an (20).

4.3.

Pandemia de COVID-19 demonstrează că securitatea alimentară nu trebuie considerată de la sine înțeleasă, nici măcar în Europa. Toți actorii și toate activitățile de-a lungul lanțului alimentar sunt hiperconectate. În timpul pandemiei, țările au introdus restricții comerciale. Chiar și în interiorul UE, statele membre au luat măsuri unilaterale de închidere a frontierelor, care au îngreunat transportul alimentelor și al lucrătorilor sezonieri. Datorită capacității de adaptare rapidă a fermierilor și a partenerilor din lanțul alimentar, producția, prelucrarea și distribuția au continuat să funcționeze. De asemenea, Comisia a luat măsuri pentru a menține funcționarea pieței interne. Cu toate acestea, mulți antreprenori au fost afectați din punct de vedere economic de criză, deoarece călătoriile, turismul și serviciile de alimentație au fost oprite.

4.4.

Atacurile cibernetice, cum ar fi atacurile de tip ransomware, conduc la crize reale, deoarece, în prezent, atât de multe operațiuni au loc online („internetul obiectelor”). Agenția de presă AP a relatat că suma medie plătită infractorilor cibernetici a crescut cu 311 % în 2020, ajungând la 310 000 USD. În medie, victimele au recâștigat accesul la datele proprii numai după 21 de zile (21).

4.5.

În aprilie 2021, cel mai mare lanț de supermarketuri neerlandez (Albert Heijn) a rămas neaprovizionat cu unele produse din categoria brânzeturilor timp de mai multe zile din cauza unui atac cibernetic asupra unui distribuitor important (22). Recent, cel mai mare ambalator de carne din lume, JBS, a fost victima unui atac, ceea ce a intensificat preocupările în materie de securitate în SUA cu privire la aprovizionarea cu alimente la nivel național (23). Se pare că multe atacuri cibernetice rămân neraportate de întreprinderi pentru a evita reacțiile pe piață, cum ar fi crearea de stocuri și creșterea accelerată a prețurilor. De asemenea, unele întreprinderi au suferit impacturi semnificative, chiar dacă nu au reprezentat ținta directă a atacurilor cibernetice. Un exemplu îl constituie închiderea, în iulie 2021, a mai multor sute de magazine din Grupul cooperativ din Suedia, în urma atacului de tip ransomware asupra furnizorului de software Kaseya din SUA (24).

4.6.

Îngrijorări la fel de mari a suscitat blocajul canalului Suez de către o navă portcontainer de 200 000 de tone la începutul lunii aprilie 2021. Astfel de incidente scot la lumină vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare globale. Dacă aceste lanțuri sunt perturbate și numai timp de câteva zile, este nevoie de mult timp pentru a recupera întârzierea, ceea ce poate duce la creșteri ale prețurilor pentru consumatori și întreprinderi.

4.7.

În septembrie, CE a publicat Raportul de analiză prospectivă strategică din 2021, care se axează pe autonomia strategică deschisă (25). Comisia consideră că „garantarea unor sisteme alimentare durabile și reziliente” este unul dintre domeniile-cheie strategice pentru consolidarea poziției de lider mondial a UE. În acest sens, este menționată necesitatea de a investi în inovare pentru a proteja sistemele alimentare reziliente și durabile (26).

4.8.

În plus, un document tehnic recent elaborat de Centrul Comun de Cercetare ilustrează contextul în care se înscriu tablourile de bord privind reziliența prezentate în Raportul de prospectivă strategică din 2020 al CE (27). El include indicatori de vulnerabilitate referitori la accesul la serviciile locale și la dependența de importurile de alimente, și dovedește importanța geopolitică a alimentelor. Un tablou de bord contribuie la cartografierea vulnerabilității și la elaborarea unor teste de rezistență specifice. Totuși, aceasta este o abordare cu caracter general, deoarece nu există niciun indicator, iar tablourile de bord privind reziliența sunt în prezent în curs de revizuire.

4.9.

Este necesar ca lanțurile de aprovizionare să treacă de la o abordare de tipul „exact la timp” la una de tipul „pentru orice eventualitate”. Dependența de furnizorii monopoliști pentru anumite bunuri poate fi folosită ca factor de influență de unele guverne ostile. Același lucru este valabil și în cazul aprovizionării cu factori de producție a fermierilor și a întreprinderilor din sectorul prelucrării alimentelor. Prin urmare, CESE solicită ca disponibilitatea alimentelor în UE să facă obiectul unei examinări din punctul de vedere al securității. Acest exercițiu ar trebui realizat prin studii bazate pe scenarii.

4.10.

Ar trebui utilizate teste de rezistență care să indice vulnerabilitățile. De exemplu: Care sunt posibilele consecințe ale defectării rețelei locale/regionale/naționale de energie și telecomunicații timp de mai multe zile? Acesta este considerat în general ca fiind unul dintre cele mai mari riscuri legate de infrastructura critică a oricărei națiuni, inclusiv din punctul de vedere al aprovizionării cu alimente. Un impact direct asupra aprovizionării cu alimente au, printre altele: lipsa de electricitate, lipsa de aprovizionare cu apă și gaze; lipsa capacității de refrigerare și de congelare; lipsa facilităților de preparare, coacere și procesare/fabricare; lipsa căldurii și iluminatului; imposibilitatea de a asigura igiena alimentară de bază, precum și imposibilitatea de a obține carburant pentru vehiculele de distribuție și pentru alte utilizări în lanțul de aprovizionare. Însă și impacturile indirecte ale unei astfel de situații, datorate faptului că sunt afectate alte infrastructuri critice, pot avea consecințe semnificative. O absență prelungită a telecomunicațiilor și a transmisiunilor de date ar reprezenta provocări grave și imediate pentru modul în care întreprinderile comunică pe plan intern și cu agențiile guvernamentale, furnizorii, clienții și consumatorii pentru a facilita difuzarea de informații vitale și pentru a efectua comenzi și plăți, inclusiv prin intermediul sistemelor de legături bancare.

4.11.

CESE recomandă o analiză mai profundă a acestui scenariu.

5.   Recomandări privind etapele următoare

5.1.

Conceptul de autonomie strategică deschisă oferă oportunități, dar prezintă și riscuri. Prosperitatea UE depinde inclusiv de comerțul mondial și, prin urmare, de norme clare privind comerțul și de luarea de măsuri adecvate.

5.2.

Atunci când produsele alimentare devin sau se pare că devin greu de găsit, se poate produce un val de panică a cumpărătorilor, iar interesul consumatorilor de a lua în considerare clima, biodiversitatea sau bunăstarea animalelor poate să dispară. Prin urmare, Europa poate deveni mai ecologică numai dacă va deveni mai rezilientă.

5.3.

Pandemia de COVID-19 a demonstrat că, atunci când lanțurile de aprovizionare sunt perturbate pentru o perioadă mai lungă de timp, se produc efecte de blocaj în întreaga economie. Este posibil să fie nevoie de mai mulți ani pentru a reveni la normal.

5.4.

Autonomia strategică deschisă în domeniul alimentar nu poate exista fără o politică comercială deschisă și echitabilă. Uniunea Europeană nu poate reveni la politicile protecționiste, deoarece acest lucru ar crea noi vulnerabilități și ar putea cauza prejudicii majore (28). Un exemplu: UE furnizează cereale Africii de Nord și Orientului Mijlociu. Adesea, lanțurile internaționale de aprovizionare sunt mai eficiente, mai diversificate și, prin urmare, mai capabile să se adapteze rapid la șocuri noi decât cele locale.

5.5.

UE ar trebui să evalueze în care cazuri și pentru ce produse autonomia este o abordare valoroasă. Consumatorii și publicul larg ar trebui să fie mai bine informați cu privire la modul de funcționare a acestora.

5.6.

UE, împreună cu ONU și cu partenerii săi comerciali, trebuie să abordeze cauzele profunde ale insecurității alimentare și să contribuie la transformarea atât de necesară a sistemului alimentar, astfel încât agricultura să devină mai rezilientă la șocuri. Guvernele trebuie să joace un rol în sprijinirea lanțurilor de aprovizionare astfel încât acestea să devină mai durabile, mai solide și mai sigure.

5.7.

Într-un document neoficial comun recent, Franța și Țările de Jos au solicitat condiții comerciale mai stricte în UE, inclusiv un plan de conduită responsabilă în afaceri la nivelul UE. Acest lucru ar trebui să asigure o politică coerentă și armonizată, menținând, în același timp, condiții de concurență echitabile pentru piața internă a UE. Un plan de acțiune al UE privind conduita responsabilă în afaceri ar trebui să fie strategia globală pentru abordarea UE în ceea ce privește promovarea comerțului echitabil și a producției responsabile, precum și gestionarea lanțurilor de aprovizionare.

5.8.

Spania și Țările de Jos au elaborat recent un document neoficial comun privind urmărirea autonomiei strategice, menținând în același timp o economie deschisă. Unul dintre aspectele menționate în acest document a fost că „autonomia strategică deschisă” ar trebui să constituie una dintre chestiunile dezbătute în cadrul Conferinței privind viitorul Europei.

5.9.

Discuția la nivelul UE privind obligația de diligență (29) și codul de conduită din cadrul strategiei „De la fermă la consumator” (F2F) (30) sunt, de asemenea, relevante în acest context. În acest sens, întreprinderile și organizațiile din sectorul agroalimentar au acum posibilitatea de a semna codul de conduită pentru practicile comerciale și de marketing responsabile lansat de CE ca parte a strategiei F2F (31).

---

(1)  Pentru ca politica alimentară europeană să fie cu adevărat relevantă pentru consumatorii europeni, este esențial ca alimentele produse în mod durabil în UE să fie competitive. Aceasta înseamnă că, pe de o parte, sectorul agroalimentar european este în măsură să livreze consumatorilor nu numai alimente la prețuri care acoperă costurile suplimentare pentru îndeplinirea unor criterii precum durabilitatea, bunăstarea animalelor, securitatea alimentară și nutriția, ci și un venit echitabil al fermierilor, și, pe de altă parte, își menține poziția pe piață ca opțiune preferată de marea majoritate a consumatorilor (JO C 129, 11.4.2018, p. 18; JO C 429, 11.12.2020, p. 268).

(2)  Plan de urgență, CE.

(3)  COVID-19 și fenomenele alimentare, FAO.

(4)  JO C 129, 11.4.2018, p. 18 și JO C 429, 11.12.2020, p. 268.

(5)  Printre altele: JO C 129, 11.4.2018, p. 18, JO C 190, 5.6.2019, p. 9, JO C 429, 11.12.2020, p. 268, JO C 429, 11.12.2020, p. 66, JO C 440, 6.12.2018, p. 165, avizul CESE pe tema „Către un lanț echitabil de aprovizionare cu alimente”, NAT/823 (JO C 517, 22.12.2021, p. 38).

(6)  Contribuție la Summitul ONU din 2021 privind sistemele alimentare, CESE.

(7)  Revizuirea politicii comerciale, CE.

(8)  Se estimează că 68 % din populația lumii va locui în zone urbane până în 2050, ONU.

(9)  Urbanizarea în Europa, CE; UN World Urbanisation Prospects 2018.

(10)  Agricultura verticală, WUR.

(11)  Avizul CESE pe tema „Către un lanț echitabil de aprovizionare cu alimente”, NAT/823 (JO C 517, 22.12.2021, p. 38).

(12)  PAC – Schimbări structurale și reînnoirea generațiilor, CE.

(13)  JO C 429, 11.12.2020, p. 268.

(14)  2020 – Un an de stabilitate pentru comerțul agroalimentar al UE, CE.

(15)  Fermierii și forța de muncă din agricultură – statistici, Eurostat.

(16)  JO C 429, 11.12.2020, p. 66.

(17)  Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii, FAO.

(18)  Impactul dezastrelor și al crizelor asupra agriculturii și securității alimentare: 2021, FAO.

(19)  Indicele FAO al prețurilor la alimente, FAO.

(20)  Situația securității alimentare și a nutriției în lume în 2021, Programul alimentar mondial.

(21)  Cyber attack on US pipeline is linked to criminal gang (Atacul cibernetic asupra conductei americane este legat de o organizație criminală), AP News.

(22)  Kaasschaarste bij Albert Heijn na hack leverancier (Penurie de brânză la Albert Heijn în urma unui atac cibernetic asupra unui furnizor), de Volkskrant.

(23)  Hacking American beef: the relentless rise of ransomware (Atacurile hackerilor asupra sectorului cărnii de vită: creșterea vertiginoasă a atacurilor de tip ransomware), Financial Times.

(24)  NCSC statement on Kaseya incident (Declarația NCSC privind incidentul de la Kaseya), NCSC.

(25)  Raportul anual de prospectivă strategică 2021, CE.

(26)  Modelarea și asigurarea autonomiei strategice deschise a UE până în 2040 și ulterior, JRC.

(27)  Tablourile de bord privind reziliența, CE.

(28)  Toate acordurile comerciale viitoare ale UE ar trebui să includă, de asemenea, strategia „De la fermă la consumator” (F2F) și strategia privind biodiversitatea, din cadrul Pactului verde, ca standarde globale de durabilitate (JO C 429, 11.12.2020, p. 66).

(29)  Towards a mandatory EU system of due diligence for supply chains (Către un sistem obligatoriu de diligență al UE pentru lanțurile de aprovizionare), Euractiv

(30)  Cod de conduită pentru practicile comerciale și de marketing responsabile, CE.

(31)  Avizul CESE pe tema: Alinierea strategiilor și activităților întreprinderilor din sectorul alimentar la obiectivele de dezvoltare durabilă pentru o redresare durabilă în urma pandemiei de COVID-19 (încă nepublicat în Jurnalul Oficial).