Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2022/C 73/01)

Ultima publicație

JO C 64, 7.2.2022

Publicații anterioare

JO C 51, 31.1.2022

JO C 37, 24.1.2022

JO C 24, 17.1.2022

JO C 11, 10.1.2022

JO C 2, 3.1.2022

JO C 513, 20.12.2021

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 9 decembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší správní soud – Republica Cehă) – Kemwater ProChemie s. r. o./Odvolací finanční ředitelství

(Cauza C-154/20) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 168 - Drept de deducere a taxei achitate în amonte - Condiții de fond ale dreptului de deducere - Calitatea de persoană impozabilă a furnizorului - Sarcina probei - Refuz al dreptului de deducere în cazul în care nu a fost identificat adevăratul furnizor - Condiții)

(2022/C 73/02)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší správní soud

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Kemwater ProChemie s. r. o.

Pârâtă: Odvolací finanční ředitelství

Dispozitivul

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretată în sensul că exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) achitate în amonte trebuie refuzată, fără ca administrația fiscală să trebuiască să demonstreze că persoana impozabilă a săvârșit o fraudă în materie de TVA sau că știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o astfel de fraudă, atunci când, întrucât adevăratul furnizor al bunurilor sau al serviciilor în cauză nu a fost identificat, această persoană impozabilă nu face dovada că furnizorul respectiv avea calitatea de persoană impozabilă, dacă, ținând seama de împrejurările de fapt și de elementele furnizate de această persoană impozabilă, lipsesc datele necesare pentru a verifica dacă adevăratul furnizor avea calitatea menționată.

---

(1)  JO C 209, 22.6.2020.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 decembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Overijssel – Țările de Jos) – XXXX/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-217/20) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2003/88/CE - Organizarea timpului de lucru - Protecția sănătății și securității lucrătorilor - Articolul 7 alineatul (1) - Dreptul la concediu anual plătit - Nivelul remunerației - Remunerație redusă ca urmare a incapacității de muncă)

(2022/C 73/03)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Overijssel

Părțile din procedura principală

Reclamant: XXXX

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții și unor practici naționale în temeiul cărora, atunci când un lucrător aflat în incapacitate de muncă din motive de boală își exercită dreptul la concediu anual plătit, reducerea, ca urmare a incapacității de muncă, a cuantumului remunerației pe care a primit-o în perioada de muncă anterioară celei în care se solicită concediile anuale este luată în considerare pentru stabilirea cuantumului remunerației care îi va fi plătită pentru concediul său anual plătit.

---

(1)  JO C 297, 7.9.2020.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 9 decembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Visoki trgovački sud Republike Hrvatske – Croația) – HRVATSKE ŠUME d.o.o., Zagreb, succesoare în drepturi a HRVATSKE ŠUME javno poduzeće za gospodarenje šumama i šumskim zemljištima u Republici Hrvatskoj p.o., Zagreb/BP Europa SE, succesoare în drepturi a Deutsche BP AG, ea însăși succesoare legală a The Burmah Oil (Deutschland) GmbH

(Cauza C-242/20) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 5 punctul 3 - Noțiunea de „materie delictuală și cvasidelictuală” - Procedura judiciară de executare - Acțiune în restituirea plății nedatorate întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză - Articolul 22 punctul 5 - Executarea hotărârilor - Competență exclusivă)

(2022/C 73/04)

Limba de procedură: croata

Instanța de trimitere

Visoki trgovački sud Republike Hrvatske

Părțile din procedura principală

Apelantă: HRVATSKE ŠUME d.o.o., Zagreb, succesoare în drepturi a HRVATSKE ŠUME javno poduzeće za gospodarenje šumama i šumskim zemljištima u Republici Hrvatskoj p.o., Zagreb

Intimată: BP Europa SE, succesoare în drepturi a Deutsche BP AG, ea însăși succesoare legală a de The Burmah Oil (Deutschland) GmbH

Dispozitivul

1)

Articolul 22 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o acțiune în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză nu intră în sfera de competență exclusivă prevăzută de această dispoziție, chiar dacă a fost inițiată ca urmare a expirării termenului în care poate fi solicitată restituirea sumelor plătite în mod nejustificat în cadrul unei proceduri de executare silită în cadrul aceleiași proceduri de executare silită.

2)	Articolul 5 punctul 3 din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că o acțiune în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză nu intră în sfera de competență prevăzută de această dispoziție.

---

(1)  JO C 262, 10.8.2020.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 9 decembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Pro Rauchfrei e.V./JS e.K.

(Cauza C-370/20) (1)

(Trimitere preliminară - Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun - Directiva 2014/40/UE - Etichetare și ambalare - Articolul 8 alineatul (8) - Avertismentele de sănătate care trebuie să figureze pe fiecare pachet unitar de produse din tutun și pe orice ambalaj exterior - Distribuitor automat de pachete de țigarete - Avertismente de sănătate invizibile din exterior - Reprezentare a pachetelor unitare - Noțiunea de „imagine” de pachete unitare și de orice ambalaj exterior care vizează consumatorii din Uniunea Europeană)

(2022/C 73/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurent-Reclamant: Pro Rauchfrei e.V.

Intimat-Pârât: JS e.K.

Dispozitivul

1)

Articolul 8 alineatul (8) din Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE trebuie interpretat în sensul că constituie o „imagine [de] pachet unitar”, în sensul acestei dispoziții, o imagine care nu este o reproducere fidelă a unui pachet unitar de țigarete, dar pe care consumatorul o asociază cu un astfel de pachet unitar datorită aspectului său, și anume chenarele, proporțiile și culorile sale, precum și logoul mărcii.

2)

Articolul 8 alineatul (8) din Directiva 2014/40 trebuie interpretat în sensul că o imagine a unui pachet de țigarete care intră sub incidența acestei dispoziții, dar care nu poartă avertismentele de sănătate prevăzute de capitolul II din titlul II din această directivă, nu este conformă cu dispoziția menționată, chiar dacă consumatorul are posibilitatea să vadă aceste avertismente pe pachetul de țigarete care corespunde unei astfel de imagini înainte de a-l cumpăra.

---

(1)  JO C 390, 16.11.2020.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 9 decembrie 2021 – Agrochem-Maks d.o.o./Comisia Europeană, Regatul Suediei

(Cauza C-374/20 P) (1)

(Recurs - Produse fitosanitare - Substanță activă - Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 - Articolul 6 litera (f) - Anexa II punctul 2.2 - Noțiunea de „informații de confirmare suplimentare” - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 - Articolul 13 alineatul (3) - Refuzul reînnoirii aprobării substanței active „oxasulfuron” în vederea introducerii sale pe piață - Domeniul de aplicare al deciziei statului membru raportor prin care cererea de reînnoire este declarată admisibilă - Dreptul, pentru acest stat membru și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), de a impune solicitantului să furnizeze informații suplimentare - Dreptul, pentru statul membru raportor, de a modifica proiectul de raport de evaluare a reînnoirii - Principiul precauției)

(2022/C 73/06)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Agrochem-Maks d.o.o. (reprezentanți: S. Pappas și A. Pappas, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial X. Lewis, I. Naglis și G. Koleva, ulterior G. Koleva, agenți), Regatul Suediei (reprezentanți: J. Lundberg, O. Simonsson, C. Meyer-Seitz, A. M. Runeskjöld, H. Shev, H. Eklinder, R. Shahsavan Eriksson și M. Salborn Hodgson, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Agrochems-Maks d.o.o. să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 329, 5.10.2020.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 9 decembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de County Court at Birkenhead – Regatul Unit) – BT/Seguros Catalana Occidente, EB

(Cauza C-708/20) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă și comercială - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Competența în materie de asigurări - Cerere de reparare a prejudiciului suferit de un particular care are domiciliul într-un stat membru ca urmare a unui accident survenit într-o locuință închiriată în alt stat membru - Acțiune introdusă de partea vătămată împotriva, pe de o parte, a asigurătorului și, pe de altă parte, a asiguratului, proprietar al locuinței respective - Aplicabilitatea articolului 13 alineatul (3) din acest regulament)

(2022/C 73/07)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

County Court at Birkenhead

Părțile din procedura principală

Reclamantă: BT

Pârâte: Seguros Catalana Occidente, EB

Dispozitivul

Articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, în cazul unei acțiuni directe introduse de partea vătămată împotriva unui asigurător, în conformitate cu acest articol 13 alineatul (2), instanța din statul membru în care are domiciliul partea respectivă nu se poate declara de asemenea competentă, în temeiul articolului 13 alineatul (3) menționat, să se pronunțe cu privire la o cerere de despăgubire introdusă concomitent de partea menționată împotriva deținătorului poliței de asigurare sau a asiguratului care are domiciliul în alt stat membru și care nu a fost introdus în cauză de asigurător.

---

(1)  JO C 110, 29.3.2021.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Stuttgart (Germania) la 13 octombrie 2021 – O.K./Mercedes-Benz Bank AG

(Cauza C-630/21)

(2022/C 73/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Stuttgart

Părțile din procedura principală

Apelant-reclamant: O.K.

Intimată-pârâtă: Mercedes-Benz Bank AG

Întrebările preliminare

1.	Articolul 14 din Directiva 2008/48/CE (1) trebuie interpretat în sensul că dreptul de retragere al consumatorului nu mai există atunci când contractul de credit a fost executat integral de ambele părți?

2.

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1): Articolul 14 din Directiva 2008/48 se opune unei reglementări naționale a unui stat membru care conduce la situația ca dreptul de retragere al consumatorului să nu mai poată fi exercitat în cazul în care contractul de credit a fost executat integral de ambele părți?

3)

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1) și al unui răspuns afirmativ la întrebarea 2): Articolul 14 alineatul (3) din Directiva 2008/48 se opune unei reglementări naționale a unui stat membru potrivit căreia un consumator care și-a exercitat efectiv dreptul de retragere întemeiat pe articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2008/48 are dreptul de a obține de la creditor restituirea fructelor pe care creditorul le-a dobândit din plățile efectuate de consumator către acesta până la momentul retragerii?

---

(1)  Directiva 2008/48/EG a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Słupsku (Polonia) la 25 octombrie 2021 – Procedură penală împotriva lui D. K.

(Cauza C-647/21)

(2022/C 73/09)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Słupsku

Partea din procedura principală

D. K.

Întrebările preliminare

1)

Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum articolul 47b alineatele 5 și 6 coroborat cu articolul 30 alineatul 1 și articolul 24 alineatul 1 din ustawa z dnia 27 lipca 2001 r. – Prawo o ustroju sądów powszechnych (Legea din 27 iulie 2001 privind organizarea instanțelor de drept comun) potrivit căreia un organ al unei instanțe naționale precum colegiul instanței are competența de a dispune degrevarea, parțială sau totală, a unui judecător de la respectiva instanță de cauzele care îi sunt atribuite, în condițiile în care: a) în compunerea colegiului instanței intră, de drept, președinții instanțelor numiți în aceste funcții de către o autoritate executivă, precum ministrul justiției, care este și procuror general; b) judecătorul este degrevat de cauzele care i-au fost atribuite fără acordul său; c) dreptul intern nu prevede criterii care trebuie urmate de colegiul instanței pentru degrevarea unui judecător de cauzele care îi sunt atribuite și nici obligațiile de motivare și de control judiciar ale unei astfel de decizii de degrevare; d) unii membri ai colegiului instanței au fost numiți judecători în împrejurări similare celor menționate în Hotărârea Curții din 15 iulie 2021, Comisia/Polonia (Regimul disciplinar al judecătorilor) (C-791/19, EU:C:2021:596)?

2)

Dispozițiile menționate la prima întrebare, precum și principiul supremației trebuie interpretate în sensul că abilitează (sau obligă) o instanță națională, sesizată cu o cauză penală care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2016/343 (1), în cadrul căreia un judecător a fost degrevat de cauze în modul descris în prima întrebare, precum și orice autoritate de stat să lase neaplicat actul colegiului instanței și alte acte emise ulterior acestuia, cum ar fi ordonanțele de reatribuire a cauzelor, inclusiv a celor din cauza principală, care omit judecătorul degrevat, astfel încât acesta să poată continua să facă parte din completul care examinează cauza respectivă?

3)

Dispozițiile menționate la prima întrebare și principiul supremației trebuie interpretate în sensul că impun ca în ordinea juridică națională să se prevadă, în cadrul procedurilor penale care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2016/34, măsuri care să garanteze că părțile din procedură, precum inculpații din cauza principală[,] au posibilitatea de a controla și contesta deciziile menționate [la prima întrebare], care urmăresc să conducă la modificarea completului de judecată al instanței sesizate cu soluționarea cauzei și, pe cale de consecință, să degreveze judecătorul desemnat anterior [de] examinarea cauzei în modul descris la prima întrebare [?]

---

(1)  Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (JO 2016, L 65, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Słupsku (Polonia) la 25 octombrie 2021 – Procedură penală împotriva M. C., M. F.

(Cauza C-648/21)

(2022/C 73/10)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Słupsku

Părțile din procedura principală

M. C., M. F.

Întrebările preliminare

1)

Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum articolul 47b alineatele 5 și 6 coroborat cu articolul 30 alineatul 1 și articolul 24 alineatul 1 din ustawa z dnia 27 lipca 2001 r. – Prawo o ustroju sądów powszechnych (Legea din 27 iulie 2001 privind organizarea instanțelor de drept comun) potrivit căreia un organ al unei instanțe naționale precum colegiul instanței are competența de a dispune degrevarea, parțială sau totală, a unui judecător de la respectiva instanță de cauzele care îi sunt atribuite, în condițiile în care: a) în compunerea colegiului instanței intră, de drept, președinții instanțelor numiți în aceste funcții de către o autoritate executivă, precum ministrul justiției, care este și procuror general; b) judecătorul este degrevat de cauzele care i-au fost atribuite fără acordul său; c) dreptul intern nu prevede criterii care trebuie urmate de colegiul instanței pentru degrevarea unui judecător de cauzele care îi sunt atribuite și nici obligațiile de motivare și de control judiciar ale unei astfel de decizii de degrevare; d) unii membri ai colegiului instanței au fost numiți judecători în împrejurări similare celor menționate în Hotărârea Curții din 15 iulie 2021, Comisia/Polonia (Regimul disciplinar al judecătorilor) (C-791/19, EU:C:2021:596)?

2)

Dispozițiile menționate la prima întrebare, precum și principiul supremației trebuie interpretate în sensul că abilitează (sau obligă) o instanță națională, sesizată cu o cauză penală care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2016/343 (1), în cadrul căreia un judecător a fost degrevat de cauze în modul descris în prima întrebare, precum și orice autoritate de stat să lase neaplicat actul colegiului instanței și alte acte emise ulterior acestuia, cum ar fi ordonanțele de reatribuire a cauzelor, inclusiv a celor din cauza principală, care omit judecătorul degrevat, astfel încât acesta să poată continua să facă parte din completul care examinează cauza respectivă?

3)

Dispozițiile menționate la prima întrebare și principiul supremației trebuie interpretate în sensul că impun ca în ordinea juridică națională să se prevadă, în cadrul procedurilor penale care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2016/34, măsuri care să garanteze că părțile din procedură, precum inculpații din cauza principală[,] au posibilitatea de a controla și contesta deciziile menționate [la prima întrebare], care urmăresc să conducă la modificarea completului de judecată al instanței sesizate cu soluționarea cauzei și, pe cale de consecință, să degreveze judecătorul desemnat anterior [de] examinarea cauzei în modul descris la prima întrebare [?]

---

(1)  Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (JO 2016, L 65, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 27 octombrie 2021 – FW, CE/Landespolizeidirektion Niederösterreich, Finanzamt Österreich

(Cauza C-650/21)

(2022/C 73/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamanți: FW și CE

Pârâți: Landespolizeidirektion Niederösterreich, Finanzamt Österreich

Întrebările preliminare

1)

Dreptul Uniunii, în special articolele 1, 2 și 6 din Directiva 2000/78/CE (1) coroborat cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale prin intermediul căreia un sistem de salarizare discriminatoriu pe motive de vârstă este înlocuit cu un sistem de salarizare în care încadrarea unui funcționar public continuă să fie stabilită pe baza vechimii în treapta salarială calculate discriminatoriu potrivit fostului sistem de salarizare de la o anumită lună de reîncadrare (luna februarie a anului 2015), fiind supusă unei corecții în ceea ce privește perioadele anterioare de serviciu calculate inițial care se efectuează prin stabilirea unei date de comparație, dar în care numai perioadele ulterioare datei celei de a 18-a aniversări se socotesc la jumătate și sunt supuse unei reexaminări, iar extinderea cu patru ani a perioadelor luate în considerare ca perioade de serviciu anterioare este contracarată de faptul că, la determinarea datei de comparație, celelalte perioade care se socotesc la jumătate trebuie considerate anterioare acestei date de comparație numai în măsura în care depășesc durata a patru ani care trebuie socotiți la jumătate (deducere forfetară a patru ani care trebuie socotiți la jumătate)?

2)

Răspunsul la prima întrebare este diferit în ceea ce privește acele proceduri în care, anterior intrării în vigoare a 2. Dienstrechts-Novelle (A doua lege de modificare a legislației privind funcția publică din anul 2019), a fost stabilită o nouă dată de referință pentru promovare, dar aceasta nu a produs încă efecte asupra poziției salariale a funcționarului public deoarece o decizie a autorității publice nu a fost încă adoptată în aplicarea directă a dreptului Uniunii și în care, în prezent, trebuie să se stabilească din nou, fără luarea în considerare a datei de referință pentru promovare stabilite între timp, data de comparație în raport cu data de referință pentru promovare stabilită în mod discriminatoriu pe motive de vârstă și în care celelalte perioade care se socotesc la jumătate sunt supuse deducerii forfetare?

3)

Dreptul Uniunii, în special articolele 1, 2 și 6 din Directiva 2000/78/CE coroborat cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale prin care, în pofida unei noi modalități de stabilire a vechimii în treapta salarială și a poziției salariale, perioadele acumulate în cadrul unui contract de formare cu o colectivitate teritorială națională trebuie să fie luate în considerate la stabilirea datei de comparație numai atunci când funcționarul public a început raportul de muncă după 31 martie 2000, în caz contrar, aceste perioade fiind considerate alte perioade socotite numai la jumătate și fiind, prin urmare, supuse deducerii forfetare, în condițiile în care această reglementare dezavantajează cu precădere funcționarii publici cu mai multă vechime în serviciu?

---

(1)  Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (België) la 29 octombrie 2021 – VZW Belgische Vereniging van de Industrie van Plantenbeschermingsmiddelen (PHYTOFAR)/Vlaams Gewest

(Cauza C-658/21)

(2022/C 73/12)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamantă: VZW Belgische Vereniging van de Industrie van Plantenbeschermingsmiddelen (PHYTOFAR)

Pârâtă: Vlaams Gewest

Întrebarea preliminară

Articolul 5 alineatul (1) din Directiva (UE) 2015/1535 (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale trebuie interpretat în sensul că interzicerea utilizării pesticidelor care conțin glifosat de către utilizatorii care nu dețin o fitolicență, pe terenuri de uz privat, este considerată că privește o reglementare tehnică ce trebuie notificată Comisiei Europene, în conformitate cu prevederile articolului respectiv?

---

(1)  JO 2015, L 241, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 5 noiembrie 2021 – Bundesamt für Fremdenwesen und Asyl/AA

(Cauza C-663/21)

(2022/C 73/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Autoritatea recurentă: Bundesamt für Fremdenwesen und Asyl

cu participarea: AA

Întrebările preliminare

1)

La aprecierea aspectului dacă statutul de beneficiar al dreptului de azil, recunoscut anterior unui străin de către autoritatea competentă, poate fi revocat pentru motivul indicat la articolul 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2011/95/UE (1), trebuie întreprinsă o evaluare comparativă a intereselor drept criteriu autonom, astfel încât pentru revocare se impune ca interesul public pentru returnare să prevaleze față de interesele refugiatului de menținere a protecției de către statul de refugiu, cântărindu-se caracterul reprobabil al infracțiunii și amenințarea potențială pentru societate, pe de o parte, și interesul străinului de a fi protejat, pe de altă parte, sens în care se va avea în vedere întinderea și natura măsurilor la care acesta ar fi expus?

2)

Dispozițiile Directivei 2008/115/CE (2), în special articolele 5, 6, 8 și 9 din aceasta, se opun unei situații juridice naționale potrivit căreia trebuie adoptată o decizie de returnare împotriva resortisantului unei țări terțe căruia i s-a retras dreptul de ședere pentru refugiați de care beneficia prin revocarea statutului de beneficiar al dreptului de azil, chiar și în condițiile în care la momentul adoptării deciziei de returnare este vădit că îndepărtarea pe o perioadă nedeterminată este inadmisibilă ca urmare a principiului nereturnării, acest lucru fiind de altfel stabilit într-o decizie susceptibilă să rămână definitivă?

---

(1)  Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO 2011, L 337, p. 9).

(2)  Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO 2008, L 348, p. 98).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de première instance francophone de Bruxelles (Belgia) la 11 noiembrie 2021 – UL, SA Royal Antwerp Football Club/Union royale belge des sociétés de football association ASBL

(Cauza C-680/21)

(2022/C 73/14)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance francophone de Bruxelles

Părțile din procedura principală

Reclamanți: UL, SA Royal Antwerp Football Club

Pârâtă: Union royale belge des sociétés de football association ASBL

Întrebările preliminare

1)

Articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune planului referitor la „JFL” adoptat la 2 februarie 2005 de Comitetul executiv al UEFA, aprobat de cele 52 de asociații membre ale UEFA la Congresul de la Tallinn la 21 aprilie 2005 și pus în aplicare prin regulamente adoptate atât de UEFA, cât și de federațiile membre ale acesteia?

2)

Articolele 45 și 101 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării normelor privind înscrierea și alinierea pe foaia de meci a jucătorilor formați pe plan local, standardizate de articolele P335.11 și P.1422 din Regulamentul federal al URBSFA și reluate la articolul B4.1[12] din titlul 4 și la articolul B6.109 din titlul 6 din noul Regulament al URBSFA?

Recurs introdus la 18 noiembrie 2021 de EDP España, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 8 septembrie 2021 în cauza T-328/18, Naturgy Energy Group/Comisia

(Cauza C-693/21 P)

(2022/C 73/15)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: EDP España, S.A. (reprezentanți: J.L. Buendía Sierra, A. Lamadrid de Pablo, V. Romero Algarra, avocați)

Celelalte părți din procedură: Naturgy Energy Group, S.A., fostă Gas Natural SDG, S.A., Comisia Europeana, Viesgo Producción, S.L., succesoare în drepturi a Viesgo Generación, S.L.

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	declararea motivelor expuse în susținerea prezentului recurs ca fiind admisibile și întemeiate;

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 8 septembrie 2021 pronunțate în cauza T-328/18, Naturgy Energy Group/Comisia;

—

anularea Deciziei Comisiei din 27 noiembrie 2017 privind Ajutorul de stat SA.47912 (2017/NN) (1) – Stimulent de mediu pentru centralele de cărbune adoptat pentru Spania, prin care se inițiază procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta solicită anularea hotărârii atacate în temeiul motivelor prezentate în continuare.

Primul motiv: incorectă interpretare și aplicare de către Tribunal a obligației de motivare în ceea ce privește noțiunea de selectivitate.

Reclamanta susține că Tribunalul a neglijat să deducă consecința juridică ce rezultă din jurisprudența Uniunii, pe care refuză să o aplice în speță, potrivit căreia lipsa de motivare în privința selectivității trebuie să conducă la anularea procedurii oficiale de investigare. Pe de altă parte, Tribunalul a încercat să remedieze această lipsă de motivare reconstruind, contrar jurisprudenței, o schiță de motivare bazată pe diverse puncte din decizia în litigiu.

Al doilea motiv: în ipoteza în care Curtea nu va admite primul motiv, incorectă interpretare și a articolului 107 alineatul (1) TFUE în ceea ce privește noțiunea de selectivitate.

Mai precis, reclamanta susține că Tribunalul a considerat în mod eronat că controlul pe care îl exercită trebuie să se limiteze la aspectul dacă Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere. Aprecierea Tribunalului este eronată deoarece își întemeiază analiza pe aspectul dacă părțile au reușit să demonstreze o eroare „vădită” în analiza Comisiei, iar nu pe chestiunea pertinentă, care constă în a stabili dacă analiza selectivității de către Comisie este sau nu eronată. În orice caz, chiar dacă s-ar considera că este vorba într-adevăr despre un criteriu de apreciere aplicabil, Tribunalul ar fi trebuit să conchidă că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere la examinarea condiției selectivității.

---

(1)  JO 2018, C 80, p. 20.

Recurs introdus la 18 noiembrie 2021 de GABO:mi Gesellschaft für Ablauforganisation:milliarium mbH & Co. KG împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a cincea) din 9 septembrie 2021 în cauza T-881/19, GABO:mi/Comisia

(Cauza C-696/21 P)

(2022/C 73/16)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: GABO:mi Gesellschaft für Ablauforganisation:milliarium mbH & Co. KG (reprezentant: Ch. Mayer, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

anularea ordonanței atacate în măsura în care aceasta nu se referă la acordurile de grant semnate de REA sau de IMI-JU (CANCER-ID, DIACAT, EU-AIMS, EUC2LID, EUROFORGEN, ONCOTRACK, RADAR-CNS), și obligarea intimatei la plata sumei de 1 304 465,36 euro, majorată cu dobânzi în valoare de 74 024,01 euro către domnul Ivo-Meinert Willrodt, în calitate de administrator judiciar al GABO:mi Gesellschaft für Ablauforganisation:milliarium mbhH & Co. KG;

—

cu titlu subsidiar, anularea ordonanței atacate în măsura în care nu se referă la acordurile de grant semnate de REA sau de IMI-JU (CANCER-ID, DIACAT, EU-AIMS, EUC2LID, EUROFORGEN, ONCOTRACK, RADAR-CNS), și declararea acțiunii formulate de recurentă în fața Tribunalului Uniunii Europene ca admisibilă, precum și trimiterea cauzei Tribunalului Uniunii Europene pentru a se pronunța asupra fondului;

—	cu titlu subsidiar, anularea ordonanței atacate în măsura în care nu se referă la acordurile de grant semnate de REA sau de IMI-JU, precum și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene și;

—	obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.   Primul motiv de recurs: încălcarea dreptului la un proces echitabil printr-o încălcare a obligației de informare

Prin constatarea inadmisibilității acțiunii fără informarea în prealabil a recurentei cu privire la presupusa lipsă de precizie a obiectului acesteia, Tribunalul a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Dreptul prevăzut de articolul 47 din cartă trebuie să implice o obligație de diligență a părților la procedură care se concretizează în speță într-o obligație de a informa în mod explicit părțile cu privire la poziția juridică a tribunalului anterior adoptării unei decizii și de a îi invita să prezinte observații sau, dacă este necesar, să furnizeze clarificări suplimentare. Această situație se regăsește în special într-un caz precum cel din speță, în care se pare că există de asemenea neînțelegeri cu privire la conținutul documentelor de care dispunea recurenta (la acel moment reclamanta), și în care – potrivit opiniei Tribunalului – susținerea pur și simplu nu a fost argumentată suficient.

2.   Al doilea motiv de recurs: aplicarea eronată a articolului 76 litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului

Constatarea Tribunalului cu privire la faptul că cererea nu a îndeplinit cerințele articolului 76 litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului este eronată în drept. Tribunalul extinde cerințele pentru justificarea unei acțiuni în temeiul acestui articol.

În special, contrar presupunerii Tribunalului, era posibilă o apărare corespunzătoare a Comisiei, și era de asemenea posibilă pronunțarea Tribunalului asupra acțiunii. Aceasta este situația în special întrucât Comisia acceptase deja susținerile reclamantei.

Mai mult, cererea nu a fost vagă și imprecisă în ceea ce privește sumele pretinse de reclamantă.

În plus, contrar constatării Tribunalului, acțiunea nu a fost în întregime lipsită de claritate; mai ales, nu a existat o „incoerență” între temeiurile legale invocate și argumentația prezentată.

Recurs introdus la 19 noiembrie 2021 de Naturgy Energy Group, S. A., fostă Gas Natural SDG, S. A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 8 septembrie 2021 în cauza T-328/18, Naturgy Energy Group/Comisia

(Cauza C-698/21 P)

(2022/C 73/17)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Naturgy Energy Group, S. A., fostă Gas Natural SDG, S. A. (reprezentanți: F. González Díaz, J. Blanco Carol, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, EDP España, S. A., Viesgo Producción, S. L., succesoare în drepturi a Viesgo Generación, S. L.

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

a.	anularea hotărârii Tribunalului din 8 septembrie 2021 în cauza T-328/18, Naturgy Energy Group/Comisia;

b.	soluționarea definitivă a litigiului fără a-l trimite spre judecare Tribunalului, astfel cum permite Statutul Curții, anulând Decizia C(2017) 7733 final din 27 noiembrie 2017 referitoare la ajutorul de stat SA.47912 (2017/NN) (1) – Spania; Stimulent de mediu pentru centralele de cărbune;

c.	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în prezenta procedură, cât și în procedura care s-a aflat pe rolul Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă următoarele două motive:

1.   Primul motiv de recurs, întemeiat pe o eroare de drept la controlul motivării deciziei atacate în ceea ce privește caracterul selectiv al măsurii în discuție

Naturgy consideră că examinarea de către Tribunal a motivării deciziei atacate, în ceea ce privește natura selectivă a măsurii în discuție, este afectată de o eroare de drept.

În esență, Naturgy consideră că este imposibil să se conchidă că motivarea deciziei de inițiere a procedurii este corectă din punct de vedere juridic în condițiile în care aceasta nici nu se referă la analiza comparabilității impusă de jurisprudență pentru justificarea caracterului selectiv al unui ajutor, nici nu include, fie și în mod sumar, o expunere, fie și preliminară, a motivelor pentru care, în temeiul acestei analize a comparabilității, măsura în discuție ar fi selectivă. Tribunalul nu poate invoca, în conformitate cu legea, caracterul provizoriu al deciziei de inițiere a procedurii pentru aplicarea unui standard de motivare incorect. În special, având în vedere că scopul deciziei de inițiere a procedurii este o măsură în curs de executare care, așadar, produce efecte juridice importante pentru beneficiarii săi, Tribunalul ar fi trebuit să solicite Comisiei o motivare conformă standardelor stabilite de jurisprudență în materia selectivității, chiar dacă această motivare ar fi fost succintă și provizorie.

2.   Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe o eroare de drept la controlul aplicării articolului 107 alineatul (1) TFUE în raport cu caracterul selectiv al măsurii în discuție

Naturgy consideră că concluzia examinării de către Tribunal a caracterizării selectivității măsurii în discuție, realizată de Comisie, este afectată de erori de drept. Naturgy consideră că Tribunalul, pe lângă faptul că a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că criteriile juridice pentru a controla caracterul selectiv al unei măsuri ar fi distincte în funcție de aspectul dacă măsura în cauză face obiectul analizei anterior sau ulterior inițierii procedurii formale de investigație, a mai săvârșit o eroare de drept și prin faptul că a inversat sarcina probei și nu a constatat eroarea Comisiei constând în concluzia, bazată pe motivarea deciziei de inițiere a procedurii, că măsura în discuție este selectivă și/sau nu a demonstrat în conformitate cu cerințele legale selectivitatea măsurii.

---

(1)  JO 2018, C 80, p. 20.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte costituzionale (Italia) la 22 noiembrie 2021 – E. D. L.

(Cauza C-699/21)

(2022/C 73/18)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte costituzionale

Partea din procedura principală

E. D. L.

Întrebarea preliminară

Articolul 1 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare (1), citit în lumina articolelor 3, 4 și 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că autoritatea judiciară de executare, în cazul în care apreciază că predarea unei persoane care suferă de boli grave cronice și potențial ireversibile poate expune această persoană riscului de a suferi un prejudiciu grav pentru sănătatea sa, trebuie să solicite autorității judiciare emitente informațiile care permit excluderea existenței acestui risc și este obligată să refuze predarea atunci când nu obține asigurări în acest sens într-un termen rezonabil?

---

(1)  Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte costituzionale (Italia) la 22 noiembrie 2021 – O. G.

(Cauza C-700/21)

(2022/C 73/19)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte costituzionale

Partea din procedura principală

O. G.

Întrebările preliminare

a)

Articolul 4 punctul 6 din [Decizia-cadru] 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (1), interpretat în lumina articolului 1 alineatul (3) din această decizie-cadru și a articolului 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (carta), se opune unei reglementări precum legislația italiană, care – în cadrul unei proceduri privind mandatul european de arestare pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță – împiedică în mod absolut și automat autoritățile judiciare de executare să refuze predarea resortisanților unor țări terțe care rămâne sau are reședința pe teritoriul său, indiferent de legăturile pe care le au cu acesta din urmă?

b)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, pe baza căror criterii și condiții astfel de legături trebuie considerate suficient de semnificative pentru a impune autorității judiciare de executare să refuze predarea?

---

(1)  JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation du Grand-Duché de Luxembourg (Luxemburg) la 1 decembrie 2021 – GV/Caisse nationale d’assurance pension

(Cauza C-731/21)

(2022/C 73/20)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation du Grand-Duché de Luxembourg

Părțile din procedura principală

Reclamant: GV

Pârâtă: Caisse nationale d’assurance pension

Întrebarea preliminară

Dreptul Uniunii Europene, în special articolele 18, 45 și 48 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (1), se opune dispozițiilor legislației unui stat membru, precum articolul 195 din Codul luxemburghez al securității sociale și articolele 3, 4 și 4-1 din Legea modificată din 9 iulie 2004 privind efectele juridice ale anumitor parteneriate, care supun acordarea unei pensii de urmaș partenerului supraviețuitor al unui parteneriat încheiat și înregistrat în mod valabil în statul membru de origine, datorată în temeiul desfășurării în statul membru gazdă a unei activități profesionale de către partenerul defunct, condiției ca parteneriatul să fie înscris într-un registru ținut de statul menționat pentru a verifica îndeplinirea condițiilor de fond impuse de legislația acestui stat membru pentru recunoașterea unui parteneriat și pentru garantarea opozabilității acestuia față de terți, în timp ce acordarea unei pensii de urmaș partenerului supraviețuitor al unui parteneriat încheiat în statul membru gazdă este supusă numai condiției ca parteneriatul să fi fost încheiat și înregistrat în mod valabil în acest stat membru?

---

(1)  JO 2011, L 141, p. 1.

Recurs introdus la 3 decembrie 2021 de PAO Severstal împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea) din 22 septembrie 2021 în cauza T-753/16, Severstal/Comisia

(Cauza C-747/21 P)

(2022/C 73/21)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: PAO Severstal (reprezentanți: M. Krestiyanova și N. Tuominen, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și Eurofer, European Steel Association, ASBL

Concluzii

Recurenta solicită Curții:

—	să anuleze hotărârea atacată;

—	să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată;

—	cu titlu subsidiar, să trimită cauza în fața Tribunalului spre rejudecare;

—	să oblige Comisia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața Curții de Justiție, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Recursul se întemeiază pe următoarele motive:

—

În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în măsura în care a interpretat greșit articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază (1) și a formulat constatări de fapt inexacte din punct de vedere material. Tribunalul a pornit de la premisa că produsul în cauză era semifinit, fără vreo explicație. Cu toate acestea, era/este vorba despre prima chestiune din litigiul între părți. Fără a examina nici pe departe această chestiune în litigiu și fără a aprecia, cu atât mai puțin, importanța sa pentru aplicarea articolului 18 alineatul (1), Tribunalul nu înțelege că este imposibil să se ajungă, fără a soluționa acest prim element de dezacord între părți, la orice concluzie cu privire la aspectul dacă Comisia a aplicat articolul 18 alineatul (1) în mod corect sau nu în prezenta procedură.

—

În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a interpretat articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază și în măsura în care a omis să abordeze argumente esențiale sau să furnizeze o motivare. Sub protecția Tribunalului, Comisia a depășit cu mult limitele perioadei de anchetă, alegând anul 2008 drept „anul reprezentativ cel mai recent” neafectat de criza financiară. Corelativ, recurenta arată că constatarea privind existența unui prejudiciu făcută în hotărârea atacată este viciată în măsura în care nu este rezultatul unei evaluări comparative atât a factorilor pertinenți pozitivi, cât și a factorilor pertinenți negativi. În acest context, recurenta a susținut că o reducere a costurilor de producție ale industriei Uniunii ar trebui de asemenea asociată, printre alți factori, cu situația industriei Uniunii în urma crizei financiare mondiale din 2012. Cu toate acestea, Tribunalul a refuzat să examineze chiar și dacă criza financiară ar fi afectat de asemenea lanțul prejudiciilor.

—

În al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în măsura în care a interpretat în mod greșit articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază și nu a abordat toate argumentele, dintre care unele erau invocate de Tribunalul însuși. Tribunalul a sfidat propria jurisprudență pentru a concluziona în mod nelegal că ajustările efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (9) puteau fi utilizate de asemenea prin analogie pentru calculul marjei prejudiciului. Ajustarea pentru cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (costuri VAG) și beneficiul prețului de export cost, asigurare, navlu (CAF) pentru recurentă în vederea calculării marjei prejudiciului este inadecvat, nerezonabil și constituie o eroare vădită de apreciere dat fiind că singurul preț de export relevant este prețul (CAF) frontiera Uniunii efectiv pe piața liberă la intrarea pe piața Uniunii și prețul concurent al industriei Uniunii pe piața liberă. Poziția recurentei își găsește sprijin în Hotărârea Tribunalului, Hansol Paper/Comisia, T-383/17 (2) (punctele 196-204).

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51, rectificare în JO 2010, L 7, p. 22).

(2)  Hotărârea din 2 aprilie 2020, Hansol Paper/Comisia (T-383/17, nepublicată, EU:T:2020:139).

Recurs introdus la 3 decembrie 2021 de Novolipetsk Steel PAO împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea) din 22 septembrie 2021 în cauza T-752/16, NLMK/Comisia

(Cauza C-748/21 P)

(2022/C 73/22)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Novolipetsk Steel PAO (reprezentanți: M. Krestiyanova și N. Tuominen, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și Eurofer, European Steel Association, ASBL

Concluzii

Recurenta solicită Curții:

—	să anuleze hotărârea atacată;

—	să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată;

—	cu titlu subsidiar, să trimită cauza în fața Tribunalului spre rejudecare;

—	să oblige Comisia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața Curții de Justiție, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Recursul se întemeiază pe următoarele motive:

—

În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în măsura în care a interpretat greșit articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază (1), a formulat constatări de fapt inexacte din punct de vedere material și a deformat sensul evident al elementelor de probă. Tribunalul a pornit de la premisa că produsul în cauză era semifinit și nu a motivat de ce s-a limitat să adopte poziția Comisiei cu privire la acest punct. Cu toate acestea, este vorba despre prima chestiune din litigiul între părți și ea afectează semnificativ modul în care articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază trebuie aplicat. Fără a examina nici pe departe această chestiune în litigiu, și fără a aprecia, cu atât mai puțin, importanța sa pentru aplicarea articolului 18 alineatul (1), Tribunalul nu înțelege că este imposibil să se ajungă, fără a soluționa acest prim element de dezacord între părți, la orice concluzie cu privire la aspectul dacă Comisia a aplicat articolul 18 alineatul (1) în mod corect sau nu în prezenta procedură.

—

În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a interpretat articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază și în măsura în care a omis să abordeze argumente esențiale sau să furnizeze o motivare. Sub protecția Tribunalului, Comisia a depășit cu mult limitele perioadei de anchetă sau ale perioadei avute în vedere, alegând anul 2008 drept „anul reprezentativ cel mai recent” în urma crizei financiare. Corelativ, recurenta arată că constatarea privind existența unui prejudiciu făcută în hotărârea atacată este viciată în măsura în care nu este rezultatul unei evaluări comparative atât a factorilor pertinenți pozitivi, cât și a factorilor pertinenți negativi. În acest context, recurenta a susținut că o reducere a costurilor de producție ale industriei Uniunii ar trebui de asemenea asociată, printre alți factori, cu situația industriei Uniunii în urma crizei financiare mondiale din 2012. Cu toate acestea, Tribunalul a refuzat să examineze chiar și dacă criza financiară ar fi afectat de asemenea lanțul prejudiciilor.

—

În al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în măsura în care a interpretat în mod greșit articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază și nu a abordat toate argumentele, dintre care unele erau invocate de Tribunalul însuși. Tribunalul a sfidat propria jurisprudență pentru a concluziona, cu încălcarea dreptului, că ajustările efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (9) puteau fi utilizate de asemenea prin analogie pentru calculul marjei prejudiciului. Ajustarea pentru cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (costuri VAG) și beneficiul prețului de export cost, asigurare, navlu (CAF) pentru recurentă în vederea calculării marjei prejudiciului este inadecvat, nerezonabil și constituie o eroare vădită de apreciere dat fiind că singurul preț de export relevant este prețul (CAF) frontiera Uniunii efectiv pe piața liberă la intrarea pe piața Uniunii și prețul concurent al industriei Uniunii pe piața liberă. Poziția recurentei își găsește sprijin în Hotărârea Tribunalului, Hansol Paper/Comisia, T-383/17 (2) (punctele 196-204).

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51, rectificare în JO 2010, L 7, p. 22).

(2)  Hotărârea din 2 aprilie 2020, Hansol Paper/Comisia (T-383/17, nepublicată, EU:T:2020:139).

Recurs introdus la 8 decembrie 2021 de Marián Kočner împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 29 septembrie 2021 în cauza T-528/20, Kočner/Europol

(Cauza C-755/21 P)

(2022/C 73/23)

Limba de procedură: slovaca

Părțile

Recurent: Marián Kočner (reprezentanți: M. Mandzák și M. Para, avocați)

Celelalte părți din procedură: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii, Regatul Spaniei

Concluziile recurentului

—	anularea în totalitate a hotărârii atacate;

—	trimiterea cauzei Tribunalului spre reexaminare;

—	dispunerea stabilirii de către Tribunal a cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurentul invocă două fapte cauzatoare de prejudicii. Recursul este întemeiat în total pe șase motive. Tribunalul a săvârșit erori de drept și a aplicat în mod greșit dreptul material, în special în ceea ce privește răspunderea solidară a pârâtei și a statului membru pentru prejudiciile cauzate, a efectuat o interpretare greșită a dreptului intern, a stabilit în mod greșit lipsa unei legături de cauzalitate între comportamentul pârâtei și faptul cauzator de prejudicii, a motivat insuficient hotărârea atacată și a denaturat elementele de probă.

Recurs introdus la 10 decembrie 2021 de TUIfly GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 29 septembrie 2021 în cauza T-447/18, TUIfly GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-763/21 P)

(2022/C 73/24)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: TUIfly GmbH (reprezentanți: L. Giesberts și D. J. Westarp, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—

anularea în întregime a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 29 septembrie 2021 în cauza T-447/18 și anularea articolelor 7 și 8, precum și a articolelor 9, 10 și 11, în măsura în care acestea din urmă fac trimitere la articolele 7 și 8, din Decizia (UE) 2018/628 a Comisiei din 11 noiembrie 2016 privind ajutorul de stat SA.24221(2011/C) (ex 2011/NN) pus în aplicare de către Austria în favoarea aeroportului Klagenfurt, a companiei Ryanair și a altor transportatori aerieni care utilizează acest aeroport (JO 2018, L 107, p. 1);

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente ambelor proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive.

În primul rând, în hotărârea atacată, Tribunalul ar fi interpretat în mod eronat articolul 107 alineatul (1) TFUE și, prin urmare, ar fi încălcat dreptul Uniunii. În cadrul articolului 107 alineatul (1) TFUE, Tribunalul ar fi depășit, cu ocazia aplicării principiului investitorului în economia de piață, limitele interpretării admisibile a dreptului Uniunii.

Pe de o parte, asemenea Comisiei, Tribunalul ar fi concluzionat în mod eronat în sensul acordării unui avantaj recurentei. În această privință, Tribunalul, în aplicarea principiului investitorului în economia de piață, ar fi reținut o serie de considerații nelegale. Mai întâi, Tribunalul nu ar fi interpretat articolul 107 alineatul (1) TFUE în mod strict obiectiv, ci în mod subiectiv. Procedând astfel, Tribunalul s-ar fi întemeiat (asemenea Comisiei) pe faptul că statul membru, înainte de încheierea acordurilor, nu ar fi elaborat planuri de afaceri. Or, acest lucru nu ar fi fost conform, la momentul respectiv, cu jurisprudența și cu practica administrativă, astfel încât Tribunalul ar fi încălcat principiile protecției încrederii legitime și neretroactivității.

În plus, Tribunalul și-ar fi întemeiat analiza de rentabilitate numai pe considerente de rentabilitate pe termen scurt, deși, potrivit jurisprudenței instanțelor europene, acest lucru ar fi eronat din punct de vedere material și nu ar corespunde practicii administrative la momentul faptelor. Procedând astfel, Tribunalul ar fi aplicat în privința acordurilor de comercializare, în mod retroactiv și nelegal, linii directoare referitoare la sectorul aviației adoptate de Comisie abia după încheierea acordurilor respective. În plus, aplicarea însăși ar fi fost efectuată în mod eronat. De asemenea, Tribunalul și-ar fi întemeiat constatările pe pretinse particularități ale sectorului zborurilor la prețuri reduse care nu existau la momentul faptelor.

Recurenta arată că, ținând seama în mod corespunzător de considerații de rentabilitate pe termen lung și în lipsa încălcărilor menționate, existența unui ajutor de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) TFUE ar fi trebuit să fie înlăturată.

În al doilea rând, recurenta reproșează Tribunalului că, în ceea ce privește justificarea posibilă a ajutoarelor de stat, a aplicat greșit articolul 107 alineatul (3) TFUE și a reținut contradicții evidente.

Mai întâi, criteriul de apreciere reținut de Tribunal (care se bazează numai pe rentabilitatea anumitor rute aeriene operate de recurentă) ar fi fost eronat din punct de vedere material întrucât nu ar fi ținut seama de distincția jurisprudențială dintre fapte și justificare. În plus, criteriul nu ar corespunde nicidecum practicii administrative sau jurisdicționale relevante la data faptelor (în special în ceea ce privește acordul de comercializare din anul 2003). De asemenea, spre deosebire de situația ajutoarelor de stat acordate aeroportului, Tribunalul ar fi omis în mod nelegal să ia în considerare, în privința recurentei, nevoile în materie de transport din regiunea Carintia. Aceasta ar constitui, ca urmare a proximității sau chiar a identității intereselor în ceea ce privește ajutoarele de stat acordate aeroportului și recurentei, o contradicție în aprecieri care nu poate fi soluționată. Tribunalul nu ar fi respectat aprecieri fundamentale ale articolului 107 alineatul (3) TFUE și ar fi încălcat astfel această dispoziție.

Recurenta arată că aplicarea corectă a articolului 107 alineatul (3) TFUE ar fi trebuit să conducă la admiterea unei justificări a ajutoarelor de stat.

Recurs introdus la 15 decembrie 2021 de Oriol Junqueras i Vies împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șasea) din 5 octombrie 2021 în cauza T-613/20, Junqueras i Vies/Parlamentul

(Cauza C-780/21 P)

(2022/C 73/25)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurent: Oriol Junqueras i Vies (reprezentant: M. Marsal i Ferret, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea și revocarea Ordonanței din 5 octombrie 2021 a Camerei a șasea a Tribunalului Uniunii Europene în cauza T-613/20;

—	declararea admisibilității în totalitate a recursului introdus de această parte;

—	redeschiderea procedurii în scopul ca, în urma declarării recursului ca admisibil, Camera a șasea a Tribunalului să continue examinarea cauzei;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii excepției de inadmisibilitate și prezentei proceduri de recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului se invocă cinci motive:

Primul motiv: Ordonanța încalcă cerințele privind dreptul la o cale de atac efectivă [articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și articolele 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale), privând de orice efect util, prin decizia de inadmisibilitate (și prin deciziile de respingere a conexării cauzelor și a suspendării procedurii), Hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție în cauza C-115/21 [P] și cea pe care Tribunalul ar putea să o pronunțe în cauza T-24/20 (1) dacă i se trimite cauza spre rejudecare. Aceasta deoarece Tribunalul săvârșește de asemenea o eroare de drept în interpretarea efectelor juridice ale hotărârii judecătorești care ar putea fi pronunțată în cauzele T-24/20 și C-115/21 [P]. Tribunalul consideră că o nouă decizie a autorităților naționale ale Regatului Spaniei ar fi necesară pentru ca postul domnului Junqueras să îi fie restituit postul, în condițiile în care efectul unor decizii judiciare favorabile cererilor noastre ar fi menținerea domnului Junqueras în postul său.

Al doilea motiv: Ordonanța atacată cuprinde o eroare de drept în interpretarea condițiilor jurisprudențiale pentru stabilirea existenței unei afectări directe prin actul atacat, Tribunalul săvârșind, așadar, o eroare de drept prin faptul că apreciază că reclamantul nu are calitate procesuală activă în temeiul celui de al patrulea paragraf al articolului 263 TFUE. Ordonanța privează de efect util hotărârile judecătorești care pot fi pronunțate în cauzele C-115/21 [P] și T-24/20 și nu indică faptul că, în lipsa adoptării măsurii, postul domnului Junqueras ar fi vacant și nu ar exista niciun impediment să îi fie restituit și să i se restabilească drepturile.

Al treilea motiv: Ordonanța încalcă dreptul la egalitate (articolul 20 din cartă) și la o cale de atac efectivă (articolul 47 din cartă). Aceasta interpretează în mod eronat că încălcarea drepturilor menționate se manifestă numai în dezbaterea fondului cauzei, în condițiile în care, dacă domnul Junqueras ar fi fost tratat în același mod ca MEP [membrul Parlamentului European] destinatar al actului atacat (aplicarea directă a efectelor Hotărârii Curții de Justiție din 19 decembrie 2019 în cauza C-502/19 (2) și decizia P[arlamentului] E[uropean] contrară celor comunicate de Regatul Spaniei), nu s-ar fi ajuns la pronunțarea ordonanței atacate în prezent deoarece domnul Junqueras ar continua să își ocupe postul. Încălcarea dreptului la egalitate și la protecție jurisdicțională efectivă indică afectarea directă a domnului Junqueras, care îi conferă calitate procesuală activă în temeiul celui de al patrulea paragraf al articolului 263 TFUE.

Al patrulea motiv: Ordonanța cuprinde o eroare de drept în interpretarea efectelor cartei. Tribunalul nu consideră că afectarea directă, prin ordonanța atacată, a drepturilor prevăzute de cartă constituie temeiul calității procesuale active în conformitate cu articolul 263 al patrulea paragraf TFUE și nu admite că, în speță, competențele în materie de control jurisdicțional al dreptului Uniunii nu sunt afectate, întrucât nu i se poate impune domnului Junqueras să recurgă la o cale de atac internă împotriva unui act prin care se declară vacanța postului care dorește să îi fie restituit, astfel încât ordonanța este afectată de o eroare de drept.

Al cincilea motiv: Ordonanța cuprinde o eroare de drept în aplicarea principiilor efectivității și supremației dreptului Uniunii. Ordonanța este afectată de o eroare de drept prin faptul că nu stabilește că actul atacat este o decizie care perseverează în voința de a nu conferi niciun efect util Hotărârii Curții de Justiție din 19 decembrie 2019 în cauza C-502/19, ceea ce încalcă de asemenea dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă, consacrat la articolul 47 din cartă, în ceea ce privește partea referitoare la dreptul la executarea corectă a hotărârilor judecătorești, domnul Junqueras având, așadar, calitate procesuală activă în temeiul celui de al patrulea paragraf al articolului 263 TFUE.

---

(1)  Ordonanța din 5 octombrie 2021, Junqueras i Vies/Parlamentul (T-613/20, nepublicată, EU:T:2021:682).

(2)  Hotărârea din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies (C-502/19, EU:C:2019:1115).

Recurs introdus la 16 decembrie 2021 de Covestro Deutschland AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauza T-745/18, Covestro Deutschland AG/Comisia Europeană

(Cauza C-790/21 P)

(2022/C 73/26)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Covestro Deutschland AG (reprezentanți: T. Hartmann, M. Kachel, D. Fouquet, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

1.	anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 6 octombrie 2021 în cauza T-745/18 și anularea Deciziei Comisiei Europene din 28 mai 2018 privind schema de ajutor SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN), C(2018) 3166, pentru anii 2012 și 2013;

2.	cu titlu subsidiar, anularea hotărârii atacate și anularea în privința recurentei a deciziei în litigiu;

3.	cu titlu subsidiar față de capătul de cerere nr. 1, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru anularea deciziei în litigiu;

4.	cu titlu subsidiar față de capătul de cerere nr. 2, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru anularea în privința recurentei a deciziei în litigiu;

5.	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive.

Primul și al doilea motiv: încălcarea dreptului de a fi ascultat și încălcarea obligației de motivare

În cadrul primelor două motive, recurenta susține că Tribunalul a încălcat dispoziții procedurale de drept al Uniunii, și anume dreptul recurentei de a fi ascultată și obligația Tribunalului de motivare a hotărârii. Ca urmare a acestor încălcări, Tribunalul concluzionează în mod eronat în sensul existenței unui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Primul aspect al acestor două motive se întemeiază pe neluarea în considerare de către Tribunal, în cadrul analizei controlului de stat, a argumentației recurentei privind stabilirea cuantumului suprataxei prevăzute la articolul 19 alineatul (2) din Stromnetzentgeltverordnung (Ordonanța privind taxele de rețea pentru energia electrică, „Ordonanța StromNEV”) (punctul 8 din hotărârea atacată).

Al doilea aspect al acestor două motive se întemeiază pe neluarea în considerare de către Tribunal a argumentației recurentei în ceea ce privește stabilirea cuantumului suprataxei prevăzute la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV (punctele 12, 94, 103, 129, 135 și 146 din hotărârea atacată).

Al treilea aspect al acestor două motive se întemeiază pe neluarea în considerare de către Tribunal a argumentației recurentei în ceea ce privește nerambursarea tuturor pierderilor de venituri și a tuturor costurilor care rezultă din acordarea de scutiri de la plata taxelor de rețea (punctele 130 și 143 din hotărârea atacată).

Al patrulea aspect al acestor două motive se întemeiază pe neluarea în considerare de către Tribunal, în cadrul analizei caracterului statal al resurselor, a argumentației recurentei privind nulitatea deciziei din 2011 a Bundesnetzagentur (punctele 107 și 125 din hotărârea atacată).

Al treilea motiv: încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE

În cadrul celui de al treilea motiv, recurenta susține în plus că Tribunalul a încălcat dispoziții de drept material al Uniunii atunci când a considerat că suprataxa prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV este un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE (punctele 78-145 din hotărârea atacată).

În primul rând, recurenta susține în această privință că, în cadrul analizei sale, Tribunalul a aplicat criterii eronate din punct de vedere juridic în materia ajutoarelor de stat, întrucât a considerat că suprataxa în litigiu constituia un avantaj. Tribunalul a reținut în mod eronat existența unui avantaj și nu a ținut seama de lipsa selectivității care decurge din natura cauzei și din economia Ordonanței StromNEV.

În al doilea rând, recurenta susține că Tribunalul a considerat în mod eronat că suprataxa prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV era un ajutor acordat prin intermediul resurselor de stat. În această privință, Tribunalul reține deja un punct de plecare eronat pentru aprecierea caracterului statal al resurselor și apreciază în mod greșit că există o sarcină obligatorie care arată caracterul statal al resurselor.

În al treilea rând, recurenta susține și că Tribunalul săvârșește o eroare de drept atunci când concluzionează că există un control de stat asupra resurselor care provin din suprataxa prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV.

Al patrulea motiv: încălcarea principiului nediscriminării

În sfârșit, al patrulea motiv al recurentei se întemeiază pe încălcarea principiului nediscriminării, întrucât, în primul rând, Tribunalul nu a ținut seama de diferența de tratament nelegală care rezultă din recuperarea ajutorului impusă prin decizia în litigiu a Comisiei în raport cu norma tranzitorie prevăzută la articolul 32 alineatul (7) din Ordonanța StromNEV din 2013, în al doilea rând, Tribunalul stabilește o distincție nelegală între consumatorii de energie electrică la sarcină de bază și, în al treilea rând, Tribunalul tratează nejustificat în același mod consumatorii anticiclici și consumatorii de energie electrică la sarcină de bază (punctele 192-210 din hotărârea atacată).

Recurs introdus la 16 decembrie 2021 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauza T-745/18, Covestro Deutschland AG/Comisia Europeană

(Cauza C-791/21 P)

(2022/C 73/27)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: J. Möller și R. Kanitz, agenți)

Celelalte părți din procedură: Covestro Deutschland AG, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 6 octombrie 2021 în cauza T-745/18, în măsura în care a respins acțiunea ca nefondată;

—

anularea Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind schema de ajutor SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN) pusă în aplicare de Germania pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază în temeiul articolului 19 din StromNEV, C(2018) 3166 final, pentru anii 2012 și 2013, în conformitate cu articolul 61 primul paragraf din Statutul Curții;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și în fața Curții.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că schema instituită prin articolul 19 alineatul (2) din Stromnetzentgeltverordnung (Ordonanța privind taxele de rețea pentru energia electrică, „Ordonanța StromNEV”) constituia un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

În primul rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii caracterului statal al taxelor de rețea, că existența unui cost obligatoriu în sarcina consumatorilor sau a clienților finali și controlul statului asupra fondurilor sau asupra gestionarilor acestor fonduri erau două elemente care „fac parte dintr-o alternativă”.

În al doilea rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii existenței unui „cost obligatoriu în sarcina consumatorilor sau a clienților finali”, că relația dintre furnizorul de energie electrică și consumatorii finali de energie electrică era lipsită de relevanță. În plus, Tribunalul a luat în considerare în mod eronat obligația de percepere, iar nu obligația legală de plată a taxelor de rețea.

În al treilea rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii existenței unui control statal sau a unei competențe de dispoziție a statului, că alocarea exclusivă a taxelor de rețea percepute nu excludea ca statul să poată dispune de aceste fonduri.

Recurs introdus la 16 decembrie 2021 de AZ împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauza T-196/19, AZ/Comisia

(Cauza C-792/21 P)

(2022/C 73/28)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: AZ (reprezentanți: T. Hartmann, D. Fouquet, M. Kachel, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

1.

a) anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 6 octombrie 2021 în cauza T-196/19 și anularea Deciziei Comisiei Europene din 28 mai 2018 privind schema de ajutor SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN), notificată cu numărul C(2018) 3166, pentru anii 2012 și 2013; b) în subsidiar față de litera a), anularea hotărârii atacate și anularea deciziei în litigiu în privința recurentei;

2.

în subsidiar față de punctul 1, a) anularea hotărârii atacate și anularea deciziei în litigiu în măsura în care aceasta dispune, pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază având un minimum de 7 000 de ore de utilizare anuală, rambursarea a peste 20 % din taxele de rețea publicate, pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază având un minimum de 7 500 de ore de utilizare anuală, rambursarea a peste 15 % din aceste taxe, iar pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază având un minimum de 8 000 de ore de utilizare anuală, rambursarea a peste 10 % din taxele menționate și, în rest, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, pentru a se pronunța asupra punctului 1 litera a) din concluziile formulate în primă instanță și a anula decizia în litigiu; b) în subsidiar față de litera a), anularea hotărârii atacate și anularea deciziei în litigiu în măsura în care aceasta dispune, pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază având un minimum de 7 000 de ore de utilizare anuală, rambursarea a peste 20 % din taxele de rețea publicate și, în rest, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, pentru a se pronunța asupra punctului 1 litera b) din concluziile formulate în primă instanță și a anula în întregime [sau „de asemenea, în rest”] în privința recurentei decizia în litigiu;

3.

în subsidiar față de punctul 2, a) anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, pentru a se pronunța asupra punctului 1 litera a) din concluziile formulate în primă instanță și a anula decizia în litigiu; b) în subsidiar față de litera a), anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, pentru a se pronunța asupra punctului 1 litera b) din concluziile formulate în primă instanță și a anula în privința recurentei decizia în litigiu;

4.

în subsidiar față de punctul 3, a) anularea hotărârii atacate și anularea deciziei în litigiu în măsura în care aceasta dispune, pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază având un minimum de 7 000 de ore de utilizare anuală, rambursarea a peste 20 % din taxele de rețea publicate, pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază având un minimum de 7 500 de ore de utilizare anuală, rambursarea a peste 15 % din aceste taxe, iar pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază având un minimum de 8 000 de ore de utilizare anuală, rambursarea a peste 10 % din taxele menționate; b) în subsidiar față de litera a), anularea hotărârii atacate și anularea deciziei în litigiu în privința recurentei în măsura în care aceasta dispune, pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază având un minimum de 7 000 de ore de utilizare anuală, rambursarea a peste 20 % din taxele de rețea publicate;

5.

în subsidiar față de punctul 4, a) anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, pentru a se pronunța asupra punctului 2 litera a) din concluziile formulate în primă instanță, anularea deciziei în litigiu în măsura în care aceasta dispune, pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază având un minimum de 7 000 de ore de utilizare anuală, rambursarea a peste 20 % din taxele de rețea publicate, pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază având un minimum de 7 500 de ore de utilizare anuală, rambursarea a peste 15 % din aceste taxe, iar pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază având un minimum de 8 000 de ore de utilizare anuală, rambursarea a peste 10 % din taxele menționate; b) în subsidiar față de litera a), anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, pentru a se pronunța asupra punctului 2 litera b) din concluziile formulate în primă instanță, anularea deciziei în litigiu în privința recurentei în măsura în care aceasta dispune, pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază având un minimum de 7 000 de ore de utilizare anuală, rambursarea a peste 20 % din taxele de rețea publicate;

6.	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariilor de avocat și a cheltuielilor de deplasare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive.

Primul și al doilea motiv: încălcarea dreptului de a fi ascultat și încălcarea obligației de motivare

În cadrul primelor două motive, recurenta susține că Tribunalul a încălcat dispoziții procedurale de drept al Uniunii, și anume dreptul recurentei de a fi ascultată și obligația Tribunalului de motivare a hotărârii. Ca urmare a acestor încălcări, Tribunalul concluzionează în mod eronat în sensul existenței unui ajutor de stat ilegal în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Primul aspect al acestor două motive se întemeiază pe neluarea în considerare de către Tribunal a argumentației recurentei privind caracterul eronat al cadrului de referință care stă la baza examinării caracterului selectiv (punctele 8, 117 și 127 din hotărârea atacată).

Al doilea aspect al acestor două motive se întemeiază pe neluarea în considerare de către Tribunal a argumentației recurentei în ceea ce privește stabilirea cuantumului suprataxei prevăzute la articolul 19 alineatul (2) din Stromnetzentgeltverordnung (Ordonanța privind taxele de rețea pentru energia electrică, „Ordonanța StromNEV”) (punctele 12, 68, 100 și 101 din hotărârea atacată).

Al treilea aspect al acestor două motive se întemeiază pe neluarea în considerare de către Tribunal, în cadrul examinării caracterului statal al resurselor, a argumentației recurentei în ceea ce privește nerambursarea tuturor pierderilor de venituri și a tuturor costurilor care rezultă din acordarea de scutiri de la plata taxelor de rețea (punctele 95 și 96 din hotărârea atacată).

Al patrulea aspect al acestor două motive se întemeiază pe neluarea în considerare de către Tribunal, în cadrul analizei caracterului statal al resurselor, a argumentației recurentei privind nulitatea deciziei din 2011 a Bundesnetzagentur (punctul 76 din hotărârea atacată).

Al treilea motiv: încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE

În cadrul celui de al treilea motiv, recurenta susține în plus că Tribunalul a încălcat dispoziții de drept material al Uniunii atunci când a considerat că suprataxa prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV este un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

În primul rând, recurenta susține în această privință că, în cadrul analizei sale, Tribunalul a aplicat criterii eronate din punct de vedere juridic în materia ajutoarelor de stat în ceea ce privește taxa în sensul dreptului ajutoarelor de stat și controlul de către stat (punctele 77, 83, 86 și 101 din hotărârea atacată).

În al doilea rând, recurenta susține că, întemeindu-se pe o prezentare distorsionată a dreptului național, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a calificat suprataxa prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV drept taxă în sensul ajutoarelor de stat, în pofida lipsei atât a unei obligații de percepere de către operatorii de rețea, cât și a unei obligații de plată de către utilizatori sau de către consumatorii finali de energie electrică și în pofida faptului că nu au fost rambursate operatorilor de rețea toate pierderile și toate costurile (punctele 68 și 75-115 din hotărârea atacată).

În al treilea rând, recurenta susține că, întemeindu-se pe o prezentare distorsionată a dreptului național, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat în sensul existenței unui control de stat al suprataxei prevăzute la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV, întrucât a plecat de la ipoteza existenței unei obligații de percepere și a unei acoperiri integrale a costurilor și a considerat că Bundesnetzagentur a stabilit cuantumul suprataxei (punctele 100-112 din hotărârea atacată).

În al patrulea rând, recurenta susține că, întemeindu-se pe o prezentare distorsionată a dreptului național, Tribunalul a stabilit un cadru de referință incomplet și eronat (punctele 8 și 128-131 din hotărârea atacată).

Al patrulea motiv: încălcarea principiului nediscriminării

În sfârșit, al patrulea motiv al recurentei se întemeiază pe încălcarea principiului nediscriminării, întrucât Tribunalul nu a ținut seama de diferența de tratament nelegală care rezultă din recuperarea ajutorului impusă prin decizia în litigiu a Comisiei în raport cu norma tranzitorie prevăzută la articolul 32 alineatul (7) din Ordonanța StromNEV din 2013 și, prin urmare, a apreciat că principiul general al egalității de tratament consacrat de dreptul Uniunii nu a fost încălcat (punctul 141 din hotărârea atacată).

Recurs introdus la 16 decembrie 2021 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauza T-196/19, AZ/Comisia

(Cauza C-793/21 P)

(2022/C 73/29)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: J. Möller și R. Kanitz, agenți)

Celelalte părți din procedură: AZ, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 6 octombrie 2021 în cauza T-196/19, în măsura în care a respins acțiunea ca nefondată;

—

anularea Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind schema de ajutor SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN) pusă în aplicare de Germania pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază în temeiul articolului 19 din StromNEV, C(2018) 3166 final, pentru anii 2012 și 2013, în conformitate cu articolul 61 primul paragraf din Statutul Curții;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și în fața Curții.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că schema instituită prin articolul 19 alineatul (2) din Stromnetzentgeltverordnung (Ordonanța privind taxele de rețea pentru energia electrică, „Ordonanța StromNEV”) constituia un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

În primul rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii caracterului statal al taxelor de rețea, că existența unui cost obligatoriu în sarcina consumatorilor sau a clienților finali și controlul statului asupra fondurilor sau asupra gestionarilor acestor fonduri erau două elemente care „fac parte dintr-o alternativă”.

În al doilea rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii existenței unui „cost obligatoriu în sarcina consumatorilor sau a clienților finali”, că relația dintre furnizorul de energie electrică și consumatorii finali de energie electrică era lipsită de relevanță. În plus, Tribunalul a luat în considerare în mod eronat obligația de percepere, iar nu obligația legală de plată a taxelor de rețea.

În al treilea rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii existenței unui control statal sau a unei competențe de dispoziție a statului, că alocarea exclusivă a taxelor de rețea percepute nu excludea ca statul să poată dispune de aceste fonduri.

Recurs introdus la 16 decembrie 2021 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauzele conexate T-233/19 și T-234/19, Infineon Technologies Dresden GmbH & Co. KG și Infineon Technologies AG/Comisia Europeană

(Cauza C-794/21 P)

(2022/C 73/30)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: J. Möller și R. Kanitz, agenți)

Celelalte părți din procedură: Infineon Technologies Dresden GmbH & Co. KG, Infineon Technologies AG, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 6 octombrie 2021 în cauzele conexate T-233/19 și T-234/19, în măsura în care a respins acțiunile ca nefondate;

—

anularea Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind schema de ajutor SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN) pusă în aplicare de Germania pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază în temeiul articolului 19 din StromNEV, C(2018) 3166 final, pentru anii 2012 și 2013, în conformitate cu articolul 61 primul paragraf din Statutul Curții;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și în fața Curții.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că schema instituită prin articolul 19 alineatul (2) din Stromnetzentgeltverordnung (Ordonanța privind taxele de rețea pentru energia electrică, „Ordonanța StromNEV”) constituia un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

În primul rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii caracterului statal al taxelor de rețea, că existența unui cost obligatoriu în sarcina consumatorilor sau a clienților finali și controlul statului asupra fondurilor sau asupra gestionarilor acestor fonduri erau două elemente care „fac parte dintr-o alternativă”.

În al doilea rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii existenței unui „cost obligatoriu în sarcina consumatorilor sau a clienților finali”, că relația dintre furnizorul de energie electrică și consumatorii finali de energie electrică era lipsită de relevanță. În plus, Tribunalul a luat în considerare în mod eronat obligația de percepere, iar nu obligația legală de plată a taxelor de rețea.

În al treilea rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii existenței unui control statal sau a unei competențe de dispoziție a statului, că alocarea exclusivă a taxelor de rețea percepute nu excludea ca statul să poată dispune de aceste fonduri.

Recurs introdus la 16 decembrie 2021 de WEPA Hygieneprodukte GmbH și WEPA Deutschland GmbH & Co. KG, aceasta din urmă fostă Wepa Leuna GmbH și Wepa Papierfabrik Sachsen GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauza T-238/19, Wepa Hygieneprodukte GmbH și alții/Comisia Europeană

(Cauza C-795/21 P)

(2022/C 73/31)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: WEPA Hygieneprodukte GmbH, WEPA Deutschland GmbH & Co. KG, aceasta din urmă fostă Wepa Leuna GmbH și Wepa Papierfabrik Sachsen GmbH (reprezentanți: H. Janssen, A. Vallone, avocați, D. Salm, avocată)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

1.	anularea în întregime a Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauza T-238/19;

2.	anularea Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind schema de ajutor SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN) pusă în aplicare de Germania pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază în temeiul articolului 19 din StromNEV;

3.	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

4.	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente ambelor proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, recurentele susțin că Tribunalul a denaturat faptele și nu a respectat conținutul și întinderea dreptului național atunci când a considerat, în susținerea deciziei sale, în primul rând, că Bundesnetzagentur a stabilit în mod obligatoriu cuantumul suprataxei prevăzute la articolul 19 alineatul (2) din Stromnetzentgeltverordnung (Ordonanța privind taxele de rețea pentru energia electrică, „Ordonanța StromNEV”), în al doilea rând, că Bundesnetzagentur a adoptat prevederi foarte detaliate în acest cadru și, în al treilea rând, că pierderile operatorilor de rețea fuseseră acoperite integral prin suprataxa menționată. Recurentele invocă, așadar, lipsa totală a unor fapte relevante pentru Tribunal care să dovedească existența unui control din partea statului asupra fondurilor percepute prin intermediul suprataxei.

În cadrul celui de al doilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul nu a respectat condițiile de existență a unui ajutor acordat prin intermediul resurselor de stat, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În primul rând, Tribunalul nu respectă faptul că suprataxa prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV nu constituie nici o taxă, nici o „sarcină obligatorie”, nici o „taxă parafiscală” (primul aspect al celui de al doilea motiv). În al doilea rând, Tribunalul nu respectă faptul că scutirea pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază în temeiul articolului 19 alineatul (2) a doua teză din Ordonanța StromNEV și suprataxa prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV nu reprezentau un ajutor acordat prin intermediul resurselor de stat (al doilea aspect al celui de al doilea motiv). Or, dacă suprataxa nu este o taxă – situație care se regăsește în speță –, condiția cuprinsă la articolul 107 alineatul (1) TFUE nu este îndeplinită, în opinia Tribunalului. În plus, chiar dacă ar fi vorba despre o taxă, condiția cuprinsă la articolul 107 alineatul (1) TFUE nu ar fi îndeplinită, dat fiind că suprataxa nu este un ajutor de stat sau un ajutor acordat prin intermediul resurselor de stat.

Recurs introdus la 16 decembrie 2021 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauza T-238/19, Wepa Hygieneprodukte GmbH și alții/Comisia Europeană

(Cauza C-796/21 P)

(2022/C 73/32)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: J. Möller și R. Kanitz, agenți)

Celelalte părți din procedură: WEPA Hygieneprodukte GmbH, WEPA Deutschland GmbH & Co. KG, ultima fostă Wepa Leuna GmbH și Wepa Papierfabrik Sachsen GmbH, precum și Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 6 octombrie 2021 în cauza T-238/19, în măsura în care a respins acțiunea ca nefondată;

—

anularea Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind schema de ajutor SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN) pusă în aplicare de Germania pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază în temeiul articolului 19 din StromNEV, C(2018) 3166 final, pentru anii 2012 și 2013, în conformitate cu articolul 61 primul paragraf din Statutul Curții;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și în fața Curții.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că schema instituită prin articolul 19 alineatul (2) din Stromnetzentgeltverordnung (Ordonanța privind taxele de rețea pentru energia electrică, „Ordonanța StromNEV”) constituia un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

În primul rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii caracterului statal al taxelor de rețea, că existența unui cost obligatoriu în sarcina consumatorilor sau a clienților finali și controlul statului asupra fondurilor sau asupra gestionarilor acestor fonduri erau două elemente care „fac parte dintr-o alternativă”.

În al doilea rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii existenței unui „cost obligatoriu în sarcina consumatorilor sau a clienților finali”, că relația dintre furnizorul de energie electrică și consumatorii finali de energie electrică era lipsită de relevanță. În plus, Tribunalul a luat în considerare în mod eronat obligația de percepere, iar nu obligația legală de plată a taxelor de rețea.

În al treilea rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii existenței unui control statal sau a unei competențe de dispoziție a statului, că alocarea exclusivă a taxelor de rețea percepute nu excludea ca statul să poată dispune de aceste fonduri.

Recurs introdus la 17 decembrie 2021 de Infineon Technologies AG și Infineon Technologies Dresden GmbH & Co. KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauzele conexate T-233/19 și T-234/19, Infineon Technologies Dresden GmbH & Co. KG și Infineon Technologies AG/Comisia Europeană

(Cauza C-800/21 P)

(2022/C 73/33)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Infineon Technologies AG și Infineon Technologies Dresden GmbH & Co. KG (reprezentanți: L. Assmann și M. Peiffer, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea în întregime a Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauzele conexate T-233/19 și T-234/19 (ECLI:EU:T:2021:647);

—	anularea Deciziei Comisiei Europene din 28 mai 2018 privind schema de ajutor SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN) pusă în aplicare de Germania pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază în temeiul articolului 19 din StromNEV;

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente ambelor proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prezenta procedură își are originea într-o scutire de la plata taxelor de rețea, în temeiul căreia recurentele au fost scutite, în anii 2012 și 2013, de la plata taxelor de rețea către operatorii de rețea pentru aprovizionările cu energie electrică din rețeaua generală (denumită în continuare „scutirea de la plata taxelor de rețea”).

Recurentele susțin că Tribunalul a statuat în hotărârea atacată că scutirea de la plata taxelor de rețea a fost finanțată prin intermediul resurselor de stat și, prin urmare, constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE (punctul 111 din hotărârea atacată). Astfel, Tribunalul ar fi denaturat în mod fundamental noțiunea de ajutor de stat în sensul jurisprudenței Curții.

Scutirea de la plata taxelor de rețea ar fi fost finanțată prin suprataxa prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Stromnetzentgeltverordnung (Ordonanța privind taxele de rețea pentru energia electrică, „Ordonanța StromNEV”). Contrar celor statuate de Tribunal la punctul 97 din hotărârea atacată, aceasta nu ar fi o sarcină obligatorie în sensul jurisprudenței Curții, care ar putea fi un indiciu al caracterului statal al resurselor, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Prin intermediul recursului, recurentele contestă în primul rând aplicarea dreptului european și susțin că Tribunalul ar fi apreciat în mod eronat dreptul național în raport cu criteriile dreptului european al ajutoarelor de stat (primul motiv de recurs). În realitate, scutirile de la plata taxelor de rețea nu au fost acordate prin intermediul resurselor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Din jurisprudența Curții ar reieși că există resurse de stat în acest sens numai dacă există o legătură suficient de directă cu bugetul de stat. Or, suprataxa în litigiu, prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV, nu ar avea o legătură suficient de directă cu bugetul statului german. Suprataxa menționată rămâne astfel o resursă privată, iar nu o resursă de stat, plătită de utilizatorii rețelei către operatorii de rețea.

În susținerea recursului, recurentele susțin și că Tribunalul a denaturat faptele întrucât nu a respectat conținutul și întinderea dreptului național (al doilea motiv de recurs).

Recurs introdus la 17 decembrie 2021 de Versobank AS împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 6 octombrie 2021 în cauzele conexate T-351/18 și T-584/18, Ukrselhosprom PCF și Versobank/ECB

(Cauza C-803/21 P)

(2022/C 73/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Versobank AS (reprezentant: O. Behrends, avocat)

Celelalte părți din procedură: Banca Centrală Europeană (BCE), Comisia Europeană, Ukrselhosprom PCF LLC

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	respingerea recursului;

—	declararea nulității deciziilor BCE privind revocarea autorizației acordate recurentei în data de 26 martie 2018 (denumită în continuare „prima decizie contestată”) și în data de 17 iulie 2018 (denumită în continuare „a doua decizie contestată”);

—	în măsura în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu poate pronunța o hotărâre pe fond, trimiterea cauzelor conexate T-351/18 și T-584/18 Tribunalului pentru a se pronunța asupra acțiunilor în anulare; și

—	obligarea BCE la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă șase motive:

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a apreciat în mod nejustificat că nu era necesar să se pronunțe în cauza T-351/18, a omis în mod eronat să ia în considerare faptul că presupusul efect ex tunc al celei de a doua decizii contestate încălca articolul 263 TFUE și a reținut în mod eronat că recurenta nu avea niciun interes pentru anularea primei decizii contestate.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept cu privire la numeroase încălcări ale unor norme fundamentale de procedură.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a omis în mod eronat să recunoască că BCE și-a depășit propria competență efectuând constatări în domeniul serviciilor de plată și al altor servicii financiare, în materie de CSB/CFT (combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului) sau în materie de rezoluție.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a făcut constatări într-o chestiune care era exclusă printr-o tranzacție încheiată în fața unei instanțe administrative naționale.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a aplicat în mod eronat SRMR (1) în locul dreptului național cu privire la evaluările potrivit cărora o instituție este în dificultate sau în pericol de a intra în dificultate și cu privire la deciziile de a nu proceda prin rezoluție și a interpretat în mod eronat semnificația lor fără a dispune publicarea unor asemenea decizii.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul (1) nu a respectat limitele propriei competențe în sensul articolului 263 TFUE prin faptul că a efectuat constatări guvernate de dreptul național care intră în competența exclusivă a autorităților și instanțelor naționale competente și a depășit revizuirea deciziilor BCE făcând constatări și aprecieri pe care BCE nu le-a făcut; (2) și-a întemeiat decizia pe constatări surprinzătoare pe baza depunerii tardive a unor documente voluminoase imediat anterior ședinței, fără a da recurentei posibilitatea de a face comentarii, (3) a omis să ia în considerare încălcarea drepturilor recurentei în sensul articolului 47 din cartă înainte de începerea procedurii și lipsa unei reprezentări efective a recurentei în cardul procedurii și (4) a refuzat în mod eronat să dispună prezentarea de decizii de rezoluție la nivel național, exprimând totodată opinii detaliate, dar eronate cu privire la semnificația juridică și la temeiul juridic al acestor decizii.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

Recurs introdus la 22 decembrie 2021 de European Union Copper Task Force împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 13 octombrie 2021 în cauza T-153/19, European Union Copper Task Force/Comisia

(Cauza C-828/21 P)

(2022/C 73/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: European Union Copper Task Force (reprezentanți: I. Moreno-Tapia Rivas și C. Vila Gisbert, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Concluzii

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	judecarea pe fond a acțiunii în anulare sau, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei în fața Tribunalului spre rejudecare;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă următoarele motive.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept cu privire la întinderea controlului său jurisdicțional și a încălcat dreptul recurentei la protecție jurisdicțională efectivă.

Tribunalul a încălcat principiul lipsei arbitrariului prin faptul că nu a impus o abordare armonizată a domeniului de aplicare al criteriilor PBT (persistență, bioacumulare și toxicitate).

Tribunalul a încălcat principiul precauției, precum și principiul proporționalității.

Tribunalul a încălcat normele de procedură prin faptul că a respins cererea de desemnare a unui expert formulată de recurentă.

Hotărârea Tribunalului din 15 decembrie 2021 – Republica Cehă/Comisia

(Cauza T-627/16 RENV) (1)

(„FEAGA și Feader - Cheltuieli excluse de la finanțare - Cheltuieli efectuate de Republica Cehă - Ajutoare directe decuplate - Controale la fața locului tradiționale și prin teledetecție - Diferențe între rezultatele controalelor - Sector vitivinicol - Controale la fața locului ale investițiilor prin eșantionare”)

(2022/C 73/36)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, O. Serdula, J. Pavliš și J. Vláčil, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Walkerová și J. Aquilina, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Regatul Suediei (reprezentanţi: C. Meyer-Seitz, F. Bergius și H. Shev, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2016/1059 a Comisiei din 20 iunie 2016 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2016, L 173, p. 59), în măsura în care aceasta exclude plățile efectuate de Republica Cehă în cadrul FEGA în cuantum de 462 517,83 euro în ceea ce privește cheltuielile privind ajutoarele directe decuplate și în cuantum de 636 516,20 euro în ceea ce privește cheltuielile privind investițiile în sectorul vitivinicol

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1059 a Comisiei din 20 iunie 2016 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în măsura în care aceasta exclude următoarele plăți efectuate de Republica Cehă în cadrul FEGA: — în cadrul schemei de ajutoare directe decuplate, pentru exercițiile financiare 2013-2015, suma de 69 054,23 euro referitoare la existența unor carențe în analiza riscurilor; — în cadrul schemei de ajutoare pentru investiții în sectorul vitivinicol, pentru exercițiile financiare 2011-2014, suma de 636 516,20 euro.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Republica Cehă și Comisia Europeană vor suporta fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și a Curții.

4)	Regatul Suediei va suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 392, 24.10.2016.

Hotărârea Tribunalului din 15 decembrie 2021 – HG/Comisia

(Cauza T-693/16 P RENV-RX) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Repartizare într-o țară terță - Locuință familială pusă la dispoziție de administrație - Nerespectarea obligației de a locui acolo cu familia - Procedură disciplinară - Sancțiunea disciplinară a suspendării avansării în treaptă - Repararea prejudiciului suferit de Uniune - Articolul 22 din statut - Respingerea acțiunii pe fond - Anulare în recurs - Hotărâre pronunțată în recurs reexaminată de Curte și anulată - Trimitere spre rejudecare la Tribunal”)

(2022/C 73/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: HG (reprezentantă: L. Levi, avocată)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Bohr, agent, asistat de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 19 iulie 2016, HG/Comisia (F-149/15, EU:F:2016:155), având ca obiect anularea acestei hotărâri.

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 19 iunie 2016, HG/Comisia (F-149/15).

2)	Stabilește cuantumul despăgubirilor datorate de HG Uniunii Europene la suma de 80 000 de euro la data pronunțării prezentei hotărâri.

3)	Respinge în rest acțiunea în cauza F-149/15.

4)	HG și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată în cauzele F-149/15, T-693/16 P, T-440/18 RENV și T-693/16 P-RENV-RX.

---

(1)  JO C 441, 28.11.2016.

Hotărârea Tribunalului din 8 decembrie 2021 – Dyson și alții/Comisia

(Cauza T-127/19) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Energie - Directiva 2010/30/UE - Indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie - Regulamentul delegat (UE) nr. 665/2013 - Etichetarea energetică a aspiratoarelor - Eficiență energetică - Metodă de măsurare - Anulare de către Tribunal - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care are ca obiect conferirea de drepturi particularilor”)

(2022/C 73/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Dyson Ltd (Malmesbury, Regatul Unit) și alte 14 reclamante ale căror denumiri figurează în anexa hotărârii (reprezentanți: E. Batchelor, T. Selwyn Sharpe și M. Healy, solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. F. Brakeland, Y. Marinova și K. Talabér-Ritz, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se urmărește obținerea unei reparații pentru prejudiciul pe care reclamantele pretind că l-au suferit ca urmare a nelegalității Regulamentului delegat (UE) nr. 665/2013 al Comisiei din 3 mai 2013 de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a aspiratoarelor (JO 2013, L 192, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Dyson Ltd și celelalte reclamante ale căror denumiri figurează în anexă la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 139, 15.4.2019.

Hotărârea Tribunalului din 8 decembrie 2021 – Cipru/EUIPO – Fontana Food (GRILLOUMI)

(Cauza T-556/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale GRILLOUMI - Mărci de certificare naționale verbale anterioare ΧΑΛΛΟΥΜΙ HALLOUMI - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Similitudinea serviciilor și a produselor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 73/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Republica Cipru (reprezentanți: S. Malynicz, QC, S. Baran, barrister, și V. Marsland, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Gája, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Fontana Food AB (Tyresö, Suedia) (reprezentanți: P. Nihlmark și L. Zacharoff, avocați)

Obiectul

Cerere formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 29 mai 2019 (cauza R 1284/2018-4) privind o procedură de opoziție între Republica Cipru și Fontana Food.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 29 mai 2019 (cauza R 1284/2018-4).

2)	Obligă EUIPO să plătească, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Republica Cehă.

3)	Fontana Food AB suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 328, 30.9.2019.

Hotărârea Tribunalului din 8 decembrie 2021 – Cipru/EUIPO – Fontana Food (GRILLOUMI BURGER)

(Cauza T-593/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale GRILLOUMI BURGER - Mărci de certificare naționale verbale anterioare ΧΑΛΛΟΥΜΙ HALLOUMI - Motive relative de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Lipsa unei atingeri aduse reputației - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr 207/2009 [devenite articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 73/40)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Republica Cipru (reprezentanți: S. Malynicz, QC, S. Baran, barrister, și V. Marsland, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Gája și D. Botis, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Fontana Food AB (Tyresö, Suedia) (reprezentanți: P. Nihlmark și L. Zacharoff, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 19 iunie 2019 (cauza R 1297/2018-4) privind o procedură de opoziție între Republica Cipru și Fontana Food.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Cipru la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 363, 28.10.2019.

Hotărârea Tribunalului din 8 decembrie 2021 – Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi/EUIPO – Fontana Food (GRILLOUMI BURGER)

(Cauza T-595/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale GRILLOUMI BURGER - Marcă colectivă a Uniunii Europene verbală anterioară HALLOUMI - Motive relative de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Lipsa unei atingeri aduse reputației - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr 207/2009 [devenite articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 73/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi (Nicosia, Cipru) (reprezentanți: S. Malynicz, QC, S. Baran, barrister, și V. Marsland, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Gája, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Fontana Food AB (Tyresö, Suedia) (reprezentanți: P. Nihlmark și L. Zacharoff, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 19 iunie 2019 (cauza R 1356/2018-4) privind o procedură de opoziție între Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi și Fontana Food.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi la plata cheltuielilor de judecata.

---

(1)  JO C 357, 21.10.2019.

Hotărârea Tribunalului din 8 decembrie 2021 – JP/Comisia

(Cauza T-247/20) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente referitoare la concursul general EPSO/AD/363/18 organizat pentru recrutarea de administratori (AD 7) în domeniul fiscalității - Limitarea cererii de acces - Refuzul accesului - Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 - Excepție referitoare la protecția procesului decizional - Articolul 6 din anexa III la statut - Caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare - Acces parțial - Răspundere extracontractuală”)

(2022/C 73/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: JP (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Champetier, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Ehrbar și D. Milanowska, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei C(2020) 1195 final a Comisiei din 24 februarie 2020 referitoare la cererea de confirmare a accesului la documente în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76) și, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului moral suferit de reclamantă

Dispozitivul

1)

Anulează decizia C(2020) 1195 final a Comisiei din 24 februarie 2020 referitoare la o cerere de confirmare a accesului la documente în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în măsura în care prin aceasta s-a refuzat accesul JP la întrebările din secțiunile „Anchor” și din rubricile „Possible questions” ale evaluării de către examinatori a răspunsurilor sale date în cursul interviului privind domeniul în cauză (documentul nr. 1) și s-a refuzat accesul la întrebările din rubricile „Situation 1”, „Situation 2” și „Situation 3” ale evaluării de către examinatori a răspunsurilor sale date în cursul interviului ce vizează testarea competențelor generale (documentul nr. 2) din cadrul concursului EPSO/AD/363/18.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Fiecare parte va suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 222, 6.7.2020.

Hotărârea Tribunalului din 8 decembrie 2021 – Talleres de Escoriaza/EUIPO – Salto Systems (KAAS KEYS AS A SERVICE)

(Cauza T-294/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală KAAS KEYS AS A SERVICE - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001] - Semne sau indicații devenite uzuale - Articolul 7 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul 2017/1001] - Obligația de motivare - Dreptul de a fi ascultat - Articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001”)

(2022/C 73/43)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Talleres de Escoriaza, SA (Irun, Spania) (reprezentanți: T. Müller și F. Togo, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Gája, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Salto Systems, SL (Oiartzun, Spania) (reprezentant: A. Alejos Cutuli, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 28 februarie 2020 (cauza R 1363/2019-4) privind o procedură de declarare a nulității între Talleres de Escoriaza și Salto Systems

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Talleres de Escoriaza, SA, la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 247, 27.7.2020.

Hotărârea Tribunalului din 15 decembrie 2021 – Stichting Comité N 65 Ondergronds Helvoirt/Comisia

(Cauza T-569/20) (1)

(„Mediu - Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 - Obligația statelor membre de a proteja și de a îmbunătăți calitatea aerului înconjurător - Cerere de reexaminare internă - Respingerea cererii ca inadmisibilă”)

(2022/C 73/44)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamantă: Stichting Comité N 65 Ondergronds Helvoirt (Helvoirt, Țările de Jos) (reprezentanți: T. Malfait și A. Croes, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Haasbeek, G. Gattinara și M. Noll Ehlers, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanţi: M. Bulterman, M. de Ree, J. Langer și J. Hoogveld, agenți), Parlamentul European (reprezentanți: W. Kuzmienko și C. Ionescu Dima, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: K. Michoel și A. Maceroni, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea deciziei Comisiei din 6 iulie 2020 de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de reexaminare internă a deciziei de închidere a procedurii de plângere CHAP (2019) 2512.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Stichting Comité N 65 Ondergronds Helvoirt să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Regatul Țărilor de Jos, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 378, 9.11.2020.

Hotărârea Tribunalului din 8 decembrie 2021 – Sun West și alții/Comisia

(Cauza T-623/20) (1)

(„Ajutoare de stat - Producerea de energie electrică în instalații fotovoltaice - Obligația de achiziționare a energiei electrice la un preț superior prețului pieței - Respingerea unei plângeri - Articolul 12 alineatul (1) al doilea paragraf și articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/1589”)

(2022/C 73/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Sun West (Saint-Allouestre, Franța), JB Solar (Saint-Allouestre), Azimut56 (Saint-Allouestre) (reprezentant: S. Manna, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar și B. Stromsky, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei din 28 iulie 2020 a Comisiei de respingere a plângerii reclamantelor referitoare la ajutoarele de stat acordate ilegal de Republica Franceză producătorilor de energie electrică fotovoltaică în temeiul decretelor tarifare din 10 iulie 2006, din 12 ianuarie 2010 și din 31 august 2010 în scopul constatării incompatibilității acestora cu piața internă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Sun West, JB Solar și Azimut56 vor suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 414, 30.11.2020.

Hotărârea Tribunalului din 15 decembrie 2021 – HB/BEI

(Cauza T-689/20) (1)

(„Funcție publică - Personalul BEI - Concediere - Eroare vădită de apreciere - Principiul bunei administrări - Incompetență a autorului actului”)

(2022/C 73/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: HB (reprezentant: C. Bernard-Glanz, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții (reprezentanți: G. Faedo și K. Carr, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și prin care se solicită anularea deciziei BEI din 27 aprilie 2020 de concediere a reclamantului.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	HB va suporta pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Banca Europeană de Investiții (BEI).

---

(1)  JO C 9, 11.1.2021.

Hotărârea Tribunalului din 15 decembrie 2021 – OI/Comisia

(Cauza T-705/20) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Recrutare - Concursul intern COM/03/AD/18 (AD 6) - Decizie de a nu înscrie numele reclamantului pe lista de rezervă a concursului - Obligația de motivare - Caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare - Lipsa comunicării notelor intermediare și a ponderării elementelor care compun o probă de concurs prevăzute în anunțul de concurs”)

(2022/C 73/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: OI (reprezentant: S. Orlandi, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Milanowska și T. Lilamand, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului intern COM/03/AD/18 (AD 6) – Administratori din 25 martie 2020 de respingere a cererii reclamantei de reexaminare a deciziei acestei comisii de evaluare din 16 decembrie 2019 de a nu înscrie numele său pe lista de rezervă a concursului menționat.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia comisiei de evaluare din cadrul concursului intern COM/03/AD/18 (AD 6) – Administratori din 25 martie 2020 de a nu îl înscrie pe OI pe lista de rezervă pentru recrutarea de administratori de gradul AD 6 în domeniul cooperării pentru dezvoltare și al politicii de vecinătate.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 28, 25.1.2021.

Hotărârea Tribunalului din 15 decembrie 2021 – Rotondaro/EUIPO – Pollini (COLLINI)

(Cauza T-69/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative COLLINI - Mărcile naționale și ale Uniunii Europene verbale anterioare POLLINI și STUDIO POLLINI - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2022/C 73/48)

Limba de procedură: italiana

Părţile

Reclamant: Carmine Rotondaro (Monaco, Monaco) (reprezentant: M. Locatelli, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Capostagno, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Pollini SpA (Gatteo, Italia) (reprezentant: F. Sanna, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 3 decembrie 2020 (cauza R 2518/2019-1), referitoare la o procedură de opoziție între Pollini și domnul Rotondaro

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Carmine Rotondaro la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 98, 22.3.2021.

Hotărârea Tribunalului din 15 decembrie 2021 – QF/Comisia

(Cauza T-85/21) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Recrutare - Concursul intern COM/03/AD/18 (AD 6) - Decizie de a nu înscrie numele reclamantului pe lista de rezervă a concursului - Obligația de motivare - Caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare - Lipsa comunicării notelor intermediare și a ponderării elementelor care compun o probă de concurs prevăzute în anunțul de concurs”)

(2022/C 73/49)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: QF (reprezentant: S. Orlandi, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Milanowska și T. Lilamand, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului intern COM/03/AD/18 (AD 6) – Administratori din 15 aprilie 2020 de respingere a cererii reclamantei de reexaminare a deciziei acestei comisii de evaluare din 16 decembrie 2019 de a nu înscrie numele său pe lista de rezervă a concursului menționat.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia comisiei de evaluare din cadrul concursului intern COM/03/AD/18 (AD 6) – Administratori din 15 aprilie 2020 de a nu îl înscrie pe OI pe lista de rezervă pentru recrutarea de administratori de gradul AD 6 în domeniul administrației publice europene.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 98, 22.3.2021.

Ordonanța Tribunalului din 29 noiembrie 2021 – Kanellou/Consiliul

(Cauza T-515/16) (1)

(„Funcție publică - Agenți contractuali - Reforma statutului din 2014 - Rambursarea cheltuielilor de călătorie anuală și acordarea concediului aferent duratei călătoriei - Acțiune vădit nefondată”)

(2022/C 73/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Despina Kanellou (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtului: Parlamentul European (reprezentanți: E. Taneva și M. Ecker, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara și B. Mongin, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, având ca obiect în esență anularea deciziei de a înceta, începând cu 1 ianuarie 2014, rambursarea cheltuielilor de călătorie anuală pentru ca reclamanta să poată continua să aibă o legătură cu locul său de origine.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe doamna Despina Kanellou la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Comisia Europeană și Parlamentul European vor suporta fiecare propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 395 din 10.11.2014 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene cu numărul F-77/14 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

Ordonanța Tribunalului din 29 noiembrie 2021 – Bergallou/Consiliul

(Cauza T-521/16) (1)

(„Funcție publică - Agenți contractuali - Reforma statutului din 2014 - Rambursarea cheltuielilor de călătorie anuală și acordarea concediului aferent duratei călătoriei - Acțiune vădit nefondată”)

(2022/C 73/51)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Amal Bergallou (Lot, Belgia) (reprezentant: M. Velardo, avocată)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtului: Parlamentul European (reprezentanţi: E. Taneva și M. Ecker, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, având ca obiect în esență, pe de o parte, anularea deciziilor de a nu mai acorda reclamantei, începând cu 1 ianuarie 2014, un concediu aferent duratei călătoriei și rambursarea cheltuielilor de călătorie anuală pentru ca aceasta să poată continua să aibă o relație cu locul său de origine și, pe de altă parte, obligarea pârâtului la repararea prejudiciilor material și moral care i-ar fi fost cauzate reclamantei.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe doamna Amal Bergallou la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Parlamentul European va suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 431 din 1.12.2014 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene cu numărul F-98/14 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

Ordonanța Tribunalului din 29 noiembrie 2021 – Nguyen/Consiliul

(Cauza T-522/16) (1)

(„Funcție publică - Agenți contractuali - Reforma statutului din 2014 - Rambursarea cheltuielilor de călătorie anuală și acordarea concediului aferent duratei călătoriei - Acțiune vădit nefondată”)

(2022/C 73/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Huynh Duong Vi Nguyen (Woluwe-Saint-Lambert, Belgia) (reprezentant: M. Velardo, avocată)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtului: Parlamentul European (reprezentanți: E. Taneva și M. Ecker, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, având ca obiect în esență, pe de o parte, anularea deciziilor de a nu mai acorda reclamantei, începând cu 1 ianuarie 2014, un concediu aferent duratei călătoriei și rambursarea cheltuielilor de călătorie anuală pentru ca aceasta să poată continua să aibă o legătură cu locul său de origine și, pe de altă parte, obligarea pârâtului la repararea prejudiciilor material și moral care i-ar fi fost cauzate reclamantei.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe doamna Huynh Duong Vi Nguyen la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Parlamentul European va suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 448 din 15.12.2014 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene cu numărul F-99/14 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

Ordonanța Tribunalului din 29 noiembrie 2021 – Aresu/Comisia

(Cauza T-524/16) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Reforma statutului din 2014 - Concediu aferent duratei călătoriei - Concediu pentru vizitarea țării de origine - Acțiune vădit nefondată”)

(2022/C 73/53)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Antonio Aresu (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara și F. Blanc, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtei: Parlamentul European (reprezentanți: E. Taneva și M. Ecker, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, având ca obiect anularea deciziei de a nu mai acorda reclamantului, începând cu 1 ianuarie 2014, concediul aferent duratei călătoriei de cinci zile de care beneficia anterior, în temeiul articolului 7 din anexa V la Statutul funcționarilor Uniunii Europene, astfel cum a fost modificat de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 (JO 2013, L 287, p. 15).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Antonio Aresu la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisia Europeană, inclusiv cheltuielile de judecată efectuate în procedura privind măsurile provizorii.

3)	Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 26 din 26.1.2015 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene cu numărul F-106/14 și transferată Tribunalului Uniunii Europene la 1.9.2016).

Ordonanța președintelui Tribunalului din 1 decembrie 2021 – OJ/Comisia

(Cauza T-709/20 R)

(„Procedură provizorie - Funcție publică - Recrutare - Concurs general - Decizia EPSO de a refuza prelungirea datelor pentru testele tip chestionar cu răspunsuri multiple pe computer - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței”)

(2022/C 73/54)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: OJ (reprezentant: H. E. von Harpe, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: I. Melo Sampaio și L. Hohenecker, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE de suspendare a procedurii de selecție din cadrul concursului general EPSO/AD/380/19 privind stabilirea, pentru Comisie, a unei liste de rezervă de administratori în domeniul cooperării internaționale și gestionării ajutorului pentru țări terțe

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se judecă odată cu fondul.

Ordonanța Tribunalului din 29 noiembrie 2021 – Grupa Azoty și alții/Comisia

(Cauza T-726/20) (1)

(„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2021 - Sectoare eligibile - Excluderea sectorului fabricării de îngrășăminte - Lipsa afectării directe - Inadmisibilitate”)

(2022/C 73/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Grupa Azoty S. A. (Tarnów, Polonia), Azomureș S. A. (Târgu Mureş, România), Lipasmata Kavalas LTD Ypokatastima Allodapis (Palaio Fáliro, Grecia) (reprezentanți: D. Haverbeke, L. Ruessmann și P. Sellar, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar și G. Braga da Cruz, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, având ca obiect anularea în parte a Comunicării Comisiei din 25 septembrie 2020 intitulată „Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2021” (JO 2020, C 317, p. 5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Constată că nu mai este necesară pronunțarea asupra cererii de intervenție prezentate de Autoritatea de Supraveghere AELS.

3)	Grupa Azoty S. A., Azomureș SA și Lipasmata Kavalas LTD Ypokatastima Allodapis vor suporta pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

4)	Autoritatea de Supraveghere AELS va suporta propriile cheltuieli de judecată aferente cererii sale de intervenție.

---

(1)  JO C 72, 1.3.2021.

Ordonanța Tribunalului din 29 noiembrie 2021 – Advansa Manufacturing și alții/Comisia

(Cauza T-741/20) (1)

(„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2021 - Sectoare eligibile - Excluderea sectorului fabricării de fibre artificiale sau sintetice - Lipsa afectării directe - Inadmisibilitate”)

(2022/C 73/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Advansa Manufacturing GmbH (Francfort pe Main, Germania) și ceilalalți 14 reclamanți ale căror nume figurează în anexa la ordonanță (reprezentanți: D. Haverbeke, L. Ruessmann și P. Sellar, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar și G. Braga da Cruz, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, având ca obiect anularea în parte a Comunicării Comisiei din 25 septembrie 2020 intitulată „Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2021” (JO 2020, C 317, p. 5).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Constată că nu mai este necesară pronunțarea asupra cererii de intervenție prezentate de Autoritatea de Supraveghere AELS.

3)	Advansa Manufacturing GmbH și ceilalalți 14 reclamanți ale căror nume figurează în anexă vor suporta pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

4)	Autoritatea de Supraveghere AELS va suporta propriile cheltuieli de judecată aferente cererii sale de intervenție.

---

(1)  JO C 79, 8.3.2021.

Ordonanța Tribunalului din 30 noiembrie 2021 – Airoldi Metalli/Comisia

(Cauza T-744/20) (1)

(„Dumping - Importuri de extrudate din aluminiu originare din China - Act prin care se impune o taxă antidumping provizorie - Act care nu este supus căilor de atac - Act pregătitor - Inadmisibilitate - Taxă antidumping definitivă - Dispariția interesului de a exercita acțiunea - Nepronunțare asupra fondului”)

(2022/C 73/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Airoldi Metalli SpA (Molteno, Italia) (reprezentanți: M. Campa, D. Rovetta, G. Pandey și V. Villante, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Luengo și P. Němečková, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/1428 al Comisiei din 12 octombrie 2020 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de extrudate din aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO 2020, L 336, p. 8)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Airoldi Metalli SpA va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Parlamentul European, Airoldi Metalli și Comisia vor suporta fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

---

(1)  JO C 53, 15.2.2021.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 30 noiembrie 2021 – Roos și alții/Parlamentul

(Cauza T-710/21 R)

(„Măsuri provizorii - Membri ai Parlamentului - Condiții de acces în clădirile Parlamentului din cele trei orașe în care își are sediul, în legătură cu criza sanitară - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2022/C 73/58)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Robert Roos (Poortugaal, Țările de Jos), Anne Sophie Pelletier (Ixelles, Belgia), Francesca Donato (Palermo, Italia), Virginie Joron (Durningen, Franța), IC (reprezentanți: P. de Bandt, M. Gherghinaru și L. Panepinto, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: S. Alves și A.-M. Dumbrăvan, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE și prin care se urmărește suspendarea executării deciziei Biroului Parlamentului din 27 octombrie 2021 privind regulile excepționale în materie de sănătate și de securitate care reglementează accesul în clădirile Parlamentului din cele trei orașe în care acesta își are sediul.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Revocă ordonanța din 5 noiembrie 2021, Roos și alții/Parlamentul (T-710/21 R).

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 30 noiembrie 2021 – ID și alții/Parlamentul

(Cauza T-711/21 R)

(„Măsuri provizorii - Funcție publică - Condiții de acces în clădirile Parlamentului din cele trei orașe în care își are sediul, în legătură cu criza sanitară - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2022/C 73/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: ID și alți 6 reclamanți ale căror nume figurează în anexa la ordonanță (reprezentanți: P. de Bandt, M. Gherghinaru și L. Panepinto, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: D. Boytha, S. Bukšek Tomac și L. Darie, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE și prin care se urmărește suspendarea executării deciziei Biroului Parlamentului din 27 octombrie 2021 privind regulile excepționale în materie de sănătate și de securitate care reglementează accesul în clădirile Parlamentului din cele trei orașe în care acesta își are sediul.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Revocă ordonanța din 5 noiembrie 2021, ID și alții/Parlamentul (T-711/21 R).

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 5 noiembrie 2021 – Agentur für Globale Gesundheitsverantwortung/EMA

(Cauza T-713/21)

(2022/C 73/60)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Agentur für Globale Gesundheitsverantwortung (Elsbethen, Austria) (reprezentantă: A. Steindl, avocată)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei EMA din 21 septembrie 2021 (EMA/468888/2021) de respingere a recursului grațios formulat de reclamantă la 13 august 2021 împotriva Deciziei EMA din 28 iulie 2021 (EMA/421922/2021);

—	Acordarea accesului la studiul „c4591001-interim-ado-report-body” pe baza căruia au fost adoptate raportul de evaluare EMA/CHMP/282047/2021 Rev. L din 22 iulie 2021 și decizia de punere în aplicare a Comisiei C(2021)4034(final) din 31 mai 2021.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive.

1.	Primul motiv: nulitate pentru calificare eronată din punct de vedere juridic a datelor anonimizate ale studiului C4591001 referitoare la participanții americani drept date cu caracter personal în sensul Regulamentului 2018/1725 (1).

2.

Al doilea motiv: nulitate pentru eroarea de drept a EMA rezultată din afirmația EMA conform căreia studiul C4591001 nu este încă finalizat în ceea ce privește modificarea indicației pediatrice și este conform cu politica sa în materia publicării unor date clinice (EMA Policy(0070) on Clinical Data Publication) (EMA/144064/2019).

3.

Al treilea motiv: nulitate pentru eroarea de drept a EMA rezultată din faptul că ar fi aplicabil articolul 4 alineatul (2), primul caz de aplicare a Regulamentului1049/2001 (2) („protecția intereselor comerciale ale unei anume persoane fizice sau juridice, inclusiv în ceea ce privește proprietatea intelectuală”).

4.	Al patrulea motiv: nulitate pentru eroare de drept rezultată din faptul că, în opinia EMA, nu există un interes public major în sensul articolului 4 alineatul (2) ultima teză din Regulamentul nr. 1049/2001.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO 2018, L 295, p. 39).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

Acțiune introdusă la 16 noiembrie 2021 – Greenspider/Eismea

(Cauza T-733/21)

(2022/C 73/61)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Greenspider GmbH (Germering, Germania) (reprezentanți: G. Vignolo și V. Palmisano, avocați)

Pârâtă: Agenția Executivă pentru Consiliul European pentru Inovare și IMM-uri

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și întemeiată, în virtutea articolului 272 TFUE;

—	constatarea și declararea faptului că Greenspider și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile contractuale care îi revin în temeiul acordului de grant;

—	constatarea și declararea faptului că, în temeiul articolului 1162 din Codul civil belgian, interpretarea contractului efectuată de Greenspider prevalează asupra celei efectuate de EISMEA;

—	constatarea faptului că nu sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea notei de debit trimise de EISMEA către Greenspider și că, prin urmare, suma solicitată prin aceasta nu este datorată;

—	constatarea și declararea faptului că EISMEA nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și obligarea acesteia la plata către Greenspider a sumei de 111 475,00 de euro;

—	obligarea EISMEA la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Greenspider în cadrul prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea contractului de către EASME. — În această privință, se susține că prezentul motiv se întemeiază pe caracterul neîntemeiat al motivelor invocate de agenție pentru refuzul său de a plăti soldul costurilor eligibile ale proiectului și pe recunoașterea unit costs.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului aplicabil contractului. — În această privință, se susține că prezentul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 126 din Regulamentul nr. 966/2012 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012; pe utilizarea abuzivă a principiului autonomiei de negociere: încălcarea și neaplicarea articolului 1162 din Codul civil belgian și a articolelor 3 și 5 din Directiva 93/13/CEE (2) a Consiliului din 5 aprilie 1993; pe încălcarea principiului bunei-credințe în executarea contractului și pe un abuz de drept; pe încălcarea principiului bunei administrări; pe încălcarea principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime; și pe încălcarea principiului proporționalității.

---

(1)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO 2012, L 298, p. 1).

(2)  Directiva 93/13 CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29-34, Ediție specială, 15/ vol. 02, p. 273).

Acțiune introdusă la 19 noiembrie 2021 – Eurecna/Comisia

(Cauza T-739/21)

(2022/C 73/62)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Eurecna SpA (Veneția, Italia) (reprezentant: R. Sciaudone, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziilor atacate de compensare a unor creanțe, cuprinse în scrisorile Comisiei din 10 septembrie 2021, 16 septembrie 2021 și 30 septembrie 2021, prin care Comisia a dispus recuperarea a aproape întregii sume plătite în cadrul unui proiect finanțat de Uniunea Europeană, sumă considerată a fi necesar să fie recuperată ca urmare a unor presupuse nereguli comise în etapa raportării financiare; și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe lipsa unui temei juridic în ceea ce privește decizia din 10 septembrie 2021.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare în ceea ce privește decizia din 10 septembrie 2021.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe inexistența creanței contestate. — În această privință, se susține că a existat o încălcare a principiului bunei administrări și diligenței în cadrul acțiunii administrative în legătură cu auditul efectuat de Ernst & Young (EY); încălcarea dreptului la apărare în ceea ce privește auditul efectuat de EY; încălcarea principiului bunei administrări prin nerespectarea obligației de imparțialitate în materie administrativă; și interpretarea eronată a contractului în cadrul raportului EY.

Acțiune introdusă la 7 decembrie 2021 – SE/Comisia

(Cauza T-763/21)

(2022/C 73/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: SE (reprezentanți: L. Levi și A. Blot, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 23 aprilie 2021 de respingere a candidaturii reclamantului la programul pilot de tineri profesioniști (denumit în continuare („programul JPP”);

—	anularea, în măsura în care este necesar, a deciziei din data de 27 august 2021 de respingere a reclamației reclamantului din 27 aprilie 2021;

—	dispunerea reparării prejudiciului material care rezultă din pierderea șansei de a fi reclasificat ca agent temporar de gradul AD 5 începând cu data de 1 octombrie 2021, cum se apreciază în cererea introductivă;

—	dispunerea reparării prejudiciului material care rezultă din pierderea șansei de a deveni funcționar prin participarea la concursuri interne rezervate unor agenți temporari de nivelul AD, cum se apreciază în cererea introductivă;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe discriminarea pe motive de vârstă, cu încălcarea articolului 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a UE, a articolului 1d din Statutul funcționarilor și a articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul aplicabil celorlalți agenți.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe abuzul de mandat și/sau pe incompetență.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea cererii de manifestare a interesului.

Acțiune introdusă la 7 decembrie 2021 – Imdea Materiales/Comisia

(Cauza T-765/21)

(2022/C 73/64)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Fundación Imdea Materiales (Madrid, Spania) (reprezentanți: P. Suárez Fernández, J. Salinas Casado și Z. Marcos Vaquero, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	constatarea nerespectării de către Comisia Europeană a articolului II.22.5 din Condițiile Generale ale contractului, denumite „FP7 Grant Agreement – Annex II General Conditions”, și, în consecință, revenirea la stadiul prezentării de observații în fața Comisiei Europene;

—	constatarea inexistenței unei neîndepliniri a condițiilor contractuale de către IMDEA [Fundación Imdea Materiales] și, prin urmare, constatarea rămânerii fără obiect a măsurilor de recuperare și de plată a daunelor interese impuse,

—	în subsidiar, în temeiul principiului proporționalității, recalcularea sumei pe care Comisia Europeană trebuie să o recupereze.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisia Europeană a articolului II.22.5 din Condițiile Generale, dat fiind respingerea cererii IMDEA de acces la documentele și informațiile, astfel încât nu a putut să le aibă în vedere la momentul formulării observațiilor.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe realitatea cheltuielilor declarate Comisiei de IMDEA în ceea ce privește anchetatorii care au făcut parte din proiectul Compose3, în legătură cu articolele II.14 și II.15 din Condițiile Generale. — În acest sens, sunt prezentate o multitudine de probe care, apreciate împreună, permit să se concluzioneze că cheltuielile au fost reale.

3.	Al treilea motiv întemeiat încălcarea articolului II.22.6 din Condițiile Generale ca urmare a nerespectării principiului proporționalității, întrucât Comisia Europeană nu a făcut o analiză comparativă a măsurilor punitive aplicate.

Acțiune introdusă la 11 decembrie 2021 – Bategu Gummitechnologie/Comisia

(Cauza T-771/21)

(2022/C 73/65)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Bategu Gummitechnologie GmbH (Viena, Austria) (reprezentant: G. Maderbacher, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității acțiunii;

—	obligarea Uniunii Europene, reprezentată de Comisie, la plata sumei de 70 695 720,35 euro;

—	obligarea Uniunii la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În conformitate cu articolul 268 TFUE, reclamanta solicită repararea daunelor pe care le-ar fi suferit ca urmare a încălcărilor caracterizate săvârșite de Comisie în exercitarea funcției sale. Comisia nu și-ar fi îndeplinit obligațiile prin faptul că nu a constatat și nu a determinat încetarea încălcării articolelor 101 și 102 TFUE săvârșite de anumiți constructori feroviari. Comisia ar fi determinat nașterea unei încrederi legitime și ar fi incitat reclamanta să efectueze investiții.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv: Comisia a săvârșit un abuz de putere grav și erori vădite de apreciere Comisia a omis să examineze atent toate elementele de fapt și de drept în cadrul unei plângeri formale depuse de reclamantă în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 1/2003 (1).

2.

Al doilea motiv: Comisia a săvârșit o încălcare gravă a principiilor protecției încrederii legitime și securității juridice Comisia ar fi dat asigurări clare, necondiționate și concordante cu privire la faptul că materialele utilizate în vehiculele feroviare ar trebui să îndeplinească cerințele stabilite de Comisia însăși. Având în vedere aceste asigurări, reclamanta ar fi realizat investiții importante, în special în dezvoltarea unei tehnologii care să corespundă acestor cerințe, investiții care și-ar fi pierdut orice valoare ca urmare a inacțiunii Comisiei.

3.

Al treilea motiv: Comisia a săvârșit o încălcare gravă a dreptului fundamental al reclamantei la proprietate vizat la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2) În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la articolul 1 din Primul protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, care trebuie luată în considerare la interpretarea cartei potrivit articolului 52 din aceasta, Comisia ar fi obligată să ia măsuri pozitive pentru protejarea proprietății intelectuale a reclamantei. Comisia ar fi omis să ia astfel de măsuri.

4.

Al patrulea motiv: Comisia ar fi săvârșit o încălcare a dreptului reclamantei la o bună administrare vizat la articolul 41 din cartă. Ca urmare a unei plângeri formale pentru înțelegere depuse de reclamantă, Comisiei i-ar fi luat patru ani pentru a o informa pe reclamantă că nu avea intenția de a pune capăt încălcării pretinse pe baza acestei plângeri și că nu adoptase încă o decizie finală asupra plângerii. Or, elementele dosarului divulgate de Comisie nu permit să se înțeleagă motivele care justifică o procedură atât de lungă. Comisia ar fi săvârșit astfel o încălcare a articolului 41 din cartă.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

(2)  Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2012, C 326, p. 391).

Acțiune introdusă la 13 decembrie 2021 – Brobet/EUIPO – Efbet Partners (efbet)

(Cauza T-772/21)

(2022/C 73/66)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Brobet ltd. (Ta'Xbiex, Malta) (reprezentant: F. Bojinova, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Efbet Partners OOD (Sofia, Bulgaria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală figurativă „efbet” – cererea de înregistrare nr. 10 818 748

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 22 septembrie 2021 în cauza R 624/2021-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în parte a deciziei atacate, și anume a părții din secțiunea a treia în care recursul declarat de Brobet Limited a fost respins în ceea ce privește revocarea drepturilor aceleiași părți la marca comunitară nr. 010818748 pentru următoarele produse și servicii: Interfețe pentru calculatoare; Programe de calculator înregistrate care pot fi transferate pe un alt suport; Echipamente pentru jocuri electronice; Serviciile din clasa 9 și Servicii de divertisment (cu excepția jocurilor de noroc); Servicii de informații în domeniul divertismentului (cu excepția jocurilor de noroc); Jocuri (cu excepția jocurilor de noroc) din clasa 41;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta procedură.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul (EU) 2017/10001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	în subsidiar, încălcarea articolului 95 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, astfel cum a fost interpretat de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene;

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (EU) 2017/10001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 15 decembrie 2021 – Financiere Batteur/EUIPO – Leno Beauty (by L.e.n.o beauty)

(Cauza T-779/21)

(2022/C 73/67)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Financiere Batteur (Hérouville-Saint-Clair, Franța) (reprezentanți: P. Greffe și F. Donaud, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Leno Beauty Sas (Ventimiglia, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: Cerere de înregistrare a mărcii europene figurative by L.e.n.o beauty – cerere de înregistrare nr. 18 083 347

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 13 octombrie 2021 în cauza R 514/2021-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 18 decembrie 2021 – EAA/Comisia

(Cauza T-781/21)

(2022/C 73/68)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: European Aluminium Association (EAA) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: B. O’Connor și M. Hommé, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea articolului 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1784 al Comisiei, prin care Comisia nu dispune colectarea taxelor provizorii;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cadrul acestei acțiuni.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii în anularea articolului 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1784 al Comisiei (1), reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a Regulamentului 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și în special a articolului 10 alineatul (2) din acesta, a obiectului și a scopului Regulamentului 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului și a practicii constante a Comisiei de a dispune colectarea taxelor provizorii.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe nerespectarea de către Comisie a obligației de motivare prevăzută la articolul 296 TFUE.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe nerespectarea de către Comisie a principiilor respectării procedurilor și bunei administrări.

---

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1784 al Comisiei din 8 octombrie 2021 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de produse laminate plate din aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO 2021, L 359, p. 6).

(2)  Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21).

Acțiune introdusă la 18 decembrie 2021 – EAA/Comisia

(Cauza T-782/21)

(2022/C 73/69)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: European Aluminium Association (EAA) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: B. O’Connor și M. Hommé, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	adoptarea unei măsuri de organizare a procedurii în două aspecte ale cauzei;

—	anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2021/1788 (1) prin care Comisia suspendă efectele Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/1784 (2);

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cadrul acestei acțiuni.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a Regulamentului 2016/1036 (3), și în special a articolului 14 alineatul (4) din acesta. În special, Comisia nu a examinat chestiunea prejudiciului, astfel cum prevede articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/1036, ci doar a examinat un număr limitat și redus de indicatori de prejudiciu. În plus, Comisia nu a realizat o evaluare a interesului Uniunii. Mai mult, Comisia nu a luat în considerare politica de decarbonizare a Uniunii și și-a impus un termen care nu era prevăzut de dreptul aplicabil. În final, Comisia a săvârșit o eroare în ceea ce privește criteriul care trebuie aplicat în ceea ce privește reapariția prejudiciului.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiilor respectării procedurilor și bunei administrări. În special, desfășurarea generală a anchetei de suspendare de către Comisie a fost deficientă, iar ancheta de suspendare nu a fost inițiată legal sau în fapt. În plus, Comisia a impus termene care nu erau necesare astfel încât să respecte un termen nerezonabil și nenecesar. Mai mult, Comisia a acționat în mod incoerent împrumutând noțiunea de comunicare a constatărilor, care se aplică noilor anchete și reexaminărilor, fără a respecta termenele care se aplică acestor anchete. În final, aprecierea interesului Uniunii nu a fost comunicată părților și acestea nu au putut prezenta comentarii cu privire la aceasta.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 296 TFUE prin faptul că nu și-a motivat suficient decizia. În special, Comisia nu a indicat în mod adecvat de ce era necesar să stabilească termenul pentru încheierea anchetei de suspendare în același timp cu cel pentru ancheta antidumping. Mai mult, Comisia nu a motivat suficient de ce era în interesul Uniunii să suspende măsurile.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe aprecierea în mod vădit eronată a faptelor de către Comisie. În special, Comisia a săvârșit o eroare în examinarea condițiilor de piață modificate, în examinarea capacității industriei Uniunii de a aproviziona piața, în examinarea datelor privind producția în afara Uniunii și în examinarea ofertei și cererii.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe utilizarea inadecvată de către Comisie a clauzei privind suspendarea. Comisia a săvârșit un abuz de putere acordând suspendarea ca o alternativă la cererile respinse de a exclude produse din domeniul de aplicare al produsului.

---

(1)  Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/1788 a Comisiei din 8 octombrie 2021 de suspendare a taxelor antidumping definitive instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1784 asupra importurilor de produse laminate plate din aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO 2021, L 359, p.105).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1784 al Comisiei din 8 octombrie 2021 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de produse laminate plate din aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO 2021, L 359, p. 6).

(3)  Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21).

Acțiune introdusă la 20 decembrie 2021 – NP/Comisia

(Cauza T-784/21)

(2022/C 73/70)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: NP (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Comisiei Europene (AIPN) din 8 februarie 2021 în măsura în care aceasta respinge în parte cererile reclamantei din 2 octombrie 2020, întemeiate pe hărțuirea morală de care este responsabilă Comisia Europeană în temeiul articolului 12a alineatele (1)-(3) din Statutul funcționarilor, în special prin nerecunoașterea hărțuirii suferite începând cu luna noiembrie 2014, prin săvârșirea unor erori vădite de apreciere a faptelor pretinse, prin faptul că nu a dedus toate consecințele corespunzătoare și prin încălcarea obligației sale de asistență, precum și prin refuzul de a iniția procedura de recunoaștere a handicapului cerebral invizibil al reclamantei înainte de procedura de reintegrare după stabilirea invalidității și prin refuzul de a determina aranjamentele rezonabile pentru îndeplinirea funcțiilor esențiale ale postului său, cum ar fi munca cu fracțiune de normă pe motiv medical, munca la distanță și cursuri de consolidare a competențelor, în conformitate cu articolul 1d alineatul (4) și cu articolul 33 din statut, cu articolul 15 din anexa VIII la statut și cu Decizia C(2004) 1318 a Comisiei din 7 aprilie 2004;

—	obligarea Comisiei Europene la plata către reclamantă a unei despăgubiri de 40 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral suferit în acest cadru;

—

obligarea Comisiei Europene la plata către reclamantă a unei despăgubiri de 106 649,02 euro pentru repararea prejudiciului financiar suferit în acest cadru până la 31 decembrie 2021, fără a aduce atingere dreptului reclamantei de a solicita o reevaluare a despăgubirii care acoperă prejudiciul financiar care va fi suferit între 1 ianuarie 2022 și data reintegrării reclamantei;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în aplicarea articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Uniunii Europene.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe hărțuirea morală a reclamantei de către mai mulți membri ai serviciului medical al Comisiei Europene, pe încălcarea concomitentă a obligației de solicitudine, precum și a principiilor nediscriminării și proporționalității în cadrul cererii sale de reintegrare după invaliditate, inițiată în luna noiembrie 2014, pe erori vădite de apreciere a faptelor pretinse și pe încălcarea obligației de asistență, precum și, în sfârșit, pe încălcarea obligației de a iniția procedura de constatare a handicapului său, care ar fi trebuit să fie inițiată anterior procedurii de reintegrare a sa.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe o cerere de despăgubire care decurge din hărțuirea menționată mai sus.

Acțiune introdusă la 20 decembrie 2021 – Team Beverage/EUIPO (TEAM BUSINESS IT DATEN – PROZESSE – SYSTEME)

(Cauza T-786/21)

(2022/C 73/71)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Team Beverage AG (Bremen, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, D. Mienert și J. Selbmann, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative TEAM BUSINESS IT DATEN – PROZESSE – SYSTEME în culorile albastru și gri – cererea de înregistrare nr. 17 660 655

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 8 octombrie 2021 în cauza R 2185/2020-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c), coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b), coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2021 – UniSkin/ EUIPO – Unicskin (UNISKIN by Dr. Søren Frankild)

(Cauza T-787/21)

(2022/C 73/72)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: UniSkin ApS (Silkeborg, Danemarca) (reprezentant: M. Hoffgaard Rasmussen, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Unicskin, SL (Madrid, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurativă „UNISKIN by Dr. Søren Frankild” – cererea de înregistrare nr. 18 153 435

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 octombrie 2021 în cauza R 771/2021-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și, cu titlu subsidiar, respingerea în tot a opoziției împotriva mărcii.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 22 decembrie 2021 – PL/Comisia

(Cauza T-790/21)

(2022/C 73/73)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: PL (reprezentant: N. de Montigny, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei de repartizare din 16 februarie 2021 a Direcției Generale Resurse Umane și Securitate;

—	anularea, în măsura în care este necesar, a deciziei de respingere a reclamației prezentate în temeiul articolului 22c din 16 septembrie 2021;

—	constatarea faptului că Comisia nu a luat măsurile de executare a Hotărârilor Tribunalului din 15 aprilie 2015 și din 13 decembrie 2018, cu respectarea motivelor acestora, și a faptului că Comisia a încălcat principiul autorității de lucru judecat;

—	obligarea Comisiei la plata unei despăgubiri de 250 000 de euro pentru prejudiciul material suferit și de 100 000 de euro pentru prejudiciul moral suferit;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe necompetența autorității administrative care a respins reclamația reclamantului.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE, pe autoritatea de lucru judecat, pe principiul neretroactivității și pe abuzul de procedură, pe încălcarea garanțiilor procedurale, pe încălcarea dreptului de a fi ascultat în mod efectiv și în conformitate cu obiectivul urmărit prin acest drept. Acest motiv este împărțit în trei aspecte: — primul aspect, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantului, a dreptului de a fi ascultat, pe lipsa unei anchete administrative, pe încălcarea principiului contradictorialității și a principiului egalității armelor, pe încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a dreptului la o bună administrare, precum și pe nerespectarea termenului rezonabil; — al doilea aspect, întemeiat pe admiterea nerespectării scopului procedural și a abuzului de procedură, pe nerespectarea obligației de solicitudine și a protecției informatorului; — al treilea aspect, întemeiat pe încălcarea principiilor și normelor privind retroactivitatea și securitatea juridică a acesteia, pe încălcarea principiilor imparțialității (obiective și subiective), pe dorința de a adopta aceeași decizie cu același domeniu de aplicare și pe baza acelorași motive, în loc să se compenseze pierderea șansei de a obține respectarea în timp util și în mod efectiv a drepturilor procedurale ale reclamantului.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 22a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), a obligației de asistență și de solicitudine în cadrul procedurii de schimbare a repartizării, a articolului 22c din statut și a protecției acordate avertizorilor de integritate, a obligațiilor de diligență, de neutralitate, de imparțialitate și de obiectivitate, a dreptului reclamantului la un tratament echitabil al dosarului său de către administrație, precum și pe încălcarea așteptărilor sale legitime și a abuzului de procedură. Acest motiv este împărțit în patru aspecte: — primul aspect, întemeiat pe încălcarea articolului 22c din statut, în măsura în care autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) nu a adoptat procedura prevăzută de această dispoziție. — al doilea aspect, întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine; — al treilea aspect, întemeiat pe încălcarea principiilor obiectivității, imparțialității și neutralității AIPN competente și pe încălcarea principiului egalității de tratament și al nediscriminării. — al patrulea aspect, întemeiat pe încălcarea normelor aplicabile în materie de sarcină a probei.

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2021 – Front Polisario/Consiliul

(Cauza T-793/21)

(2022/C 73/74)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Front populaire pour la libération de la Saguia el-Hamra et du Rio de oro (Front Polisario) (reprezentant: G. Devers, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii sale ca fiind admisibilă;

—	anularea regulamentului atacat;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii împotriva Regulamentului (UE) 2021/1750 al Consiliului din 28 septembrie 2021 de modificare a Regulamentului (UE) 2019/440 privind alocarea posibilităților de pescuit în temeiul Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil dintre Uniunea Europeană și Regatul Maroc și al protocolului său de punere în aplicare (JO 2021, L 349, p. 1), reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe lipsa temeiului juridic al regulamentului menționat ca urmare a nelegalității Deciziei 2019/441 (1).

1.	Primul aspect, întemeiat de necompetența Consiliului de a adopta Decizia 2019/441, în măsura în care Uniunea și Regatul Maroc nu au competența să încheie un acord internațional aplicabil Saharei Occidentale, în locul poporului sahrawi, reprezentat de Frontul Polisario.

2.	Al doilea aspect, întemeiat pe nerespectarea obligației de a examina aspectul respectării drepturilor fundamentale și a dreptului internațional umanitar, în măsura în care Consiliul nu a examinat acest aspect înainte de adoptarea Deciziei 2019/441.

3.	Al treilea aspect, întemeiat pe încălcarea de către Consiliu a obligației sale de executare a hotărârilor Curții, în măsura în care Decizia 2019/441 nu ține cont de motivarea Hotărârii din 27 februarie 2018, Western Sahara Campaign UK (C-266/16, EU:C:2018:118).

4.

Al patrulea aspect, întemeiat pe încălcarea principiilor și valorilor esențiale care stau la baza acțiunii Uniunii pe scena internațională, întrucât: în primul rând, cu încălcarea dreptului popoarelor la respectarea unității lor naționale, Decizia 2019/441 neagă existența poporului sahrawi, substituindu-i termenii „populația din Sahara Occidentală” și „populațiile vizate”; în al doilea rând, cu încălcarea dreptului popoarelor de a dispune în mod liber de resursele lor naturale, Decizia 2019/441 privește încheierea unui acord internațional care organizează, fără consimțământul poporului sahrawi, exploatarea resurselor piscicole ale acestuia de către navele Uniunii; în al treilea rând, Decizia 2019/441 privește încheierea unui acord internațional aplicabil Saharei Occidentale ocupate, cu Regatul Maroc, în cadrul politicii sale de anexare a teritoriului și al încălcărilor sistematice ale drepturilor fundamentale pe care le impune menținerea acestei politici.

5.	Al cincilea aspect, întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime, în măsura în care Decizia 2019/441 este contrară declarațiilor Uniunii care, în mod reiterat, nu a încetat să afirme necesitatea respectării principiilor autodeterminării și al efectului relativ al tratatelor.

6.

Al șaselea aspect, întemeiat pe aplicarea eronată a principiului proporționalității, întrucât, luând în considerare statutul separat și distinct al Saharei Occidentale, caracterul intangibil al dreptului la autodeterminare și calitatea de terț a poporului sahrawi, nu era de competența Consiliului să facă un raport de proporționalitate între pretinsele „avantaje” generate de acordul privind pescuitul și repercusiunile sale asupra resurselor naturale ale Saharei Occidentale.

7.

Al șaptelea aspect, întemeiat pe caracterul contrar politicii comune în domeniul pescuitului, în măsura în care, în aplicarea acordului încheiat prin Decizia 2019/441, navele Uniunii Europene vor putea avea acces la resursele piscicole ale poporului sahrawi, fără consimțământul său, în schimbul unei contribuții financiare plătite de autoritățile marocane, deși apele din Sahara Occidentală nu sunt „ape” marocane în sensul articolelor 61 și 62 din Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării.

8.

Al optulea aspect, întemeiat pe încălcarea dreptului la autodeterminare, întrucât: în primul rând, substituindu-i termenii „populația Saharei Occidentale” și „populațiile vizate”, Decizia 2019/441 neagă unitatea națională a poporului sahrawi ca subiect al dreptului la autodeterminare; în al doilea rând, cu încălcarea dreptului poporului sahrawi de a dispune liber de resursele naturale, Decizia 2019/441 organizează, fără consimțământul său, exploatarea resurselor piscicole ale acestuia de către navele Uniunii; în al treilea rând, cu încălcarea dreptului poporului sahrawi la respectarea integrității teritoriale a teritoriului său național, Decizia 2019/441 neagă statutul separat și distinct al Saharei Occidentale și confirmă divizarea sa ilegală de către „Berma” marocană.

9.

Al nouălea aspect, întemeiat pe încălcarea principiului efectului relativ al tratatelor, în măsura în care Decizia 2019/441 neagă calitatea de subiect terț a poporului sahrawi în cadrul relațiilor UE-Maroc și îi impune obligații internaționale referitoare la teritoriul național și la resursele naturale, fără consimțământul acestuia.

10.

Al zecelea aspect, întemeiat pe încălcarea dreptului internațional umanitar și a dreptului penal internațional în măsura în care: în primul rând, Decizia 2019/441 privește încheierea unui acord internațional aplicabil Saharei Occidentale, în condițiile în care forțele de ocupație marocane nu beneficiază de jus tractatus față de acest teritoriu și le este interzis să îi exploateze resursele naturale; în al doilea rând, în aplicarea acordului încheiat prin Decizia 2019/441, Uniunea va subvenționa infrastructurile marocane pe teritoriul sahrawi ocupat, pentru ca Regatul Maroc să își poată integra în mod durabil populația civilă și forțele armate; în al treilea rând, prin utilizarea termenilor „populația Saharei Occidentale” și „populațiile vizate”, Decizia 2019/441 contribuie la transferul ilegal al coloniștilor marocani pe teritoriul sahrawi ocupat.

11.

Al unsprezecelea aspect, întemeiat pe încălcarea obligațiilor Uniunii privind dreptul răspunderii internaționale, în măsura în care, prin încheierea unui acord internațional cu Regatul Maroc, aplicabil în Sahara Occidentală, Decizia 2019/441 confirmă încălcările grave ale dreptului internațional săvârșite de forțele de ocupație marocane împotriva poporului sahrawi și sprijină menținerea situației rezultate din aceste încălcări.

---

(1)  Decizia (UE) 2019/441 a Consiliului din 4 martie 2019 privind încheierea Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil dintre Uniunea Europeană și Regatul Maroc, a protocolului său de punere în aplicare și a schimbului de scrisori care însoțește acordul (JO 2019, L 77, p. 4).

Acțiune introdusă la 22 decembrie 2021 – Wenz Kunststoff/EUIPO – Mouldpro (MOULDPRO)

(Cauza T-794/21)

(2022/C 73/75)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Wenz Kunststoff GmbH & Co. KG (Lüdenscheid, Germania) (reprezentanți: J. Bühling și D. Graetsch, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mouldpro ApS (Ballerup, Danemarca)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală MOULDPRO – marca Uniunii Europene nr. 10 022 317

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 8 octombrie 2021 în cauza R 646/2020-2

Concluziile

Reclamantul (reclamanta) solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	respingerea cererii formulate de Mouldpro ApS la 30 ianuarie 2018 prin care se solicită anularea mărcii Uniunii Europene nr. 10 022 317;

cu titlu subsidiar

—	respingerea cererii de anulare în măsura în care aceasta privește alte produse decât „Racorduri pentru țevi din plastic (incluse în clasa 17)”;

cu titlu mai subsidiar

—	trimiterea cauzei EUIPO pentru reexaminare și pentru emiterea unei noi decizii;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii căii de atac.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 22 decembrie 2021 – Protectoplus/EUIPO (Li-SAFE)

(Cauza T-795/21)

(2022/C 73/76)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Protectoplus GmbH (Rensburg, Germania) (reprezentant: W. Riegger, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene Li-SEIF – cererea de înregistrare nr. 18 288 094

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 6 octombrie 2021 în cauza R 845/2021-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 a Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 a Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 23 decembrie 2021 – Gustopharma Consumer Health/EUIPO – Helixor Heilmittel (HELIXORIGINAL)

(Cauza T-797/21)

(2022/C 73/77)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Gustopharma Consumer Health, SL (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Wachinger și R. Drozdz, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Helixor Heilmittel GmbH (Rosenfeld, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbală HELIXORIGINAL – cererea de înregistrare nr. 17 234 824

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 18 octombrie 2021 în cauza R 1644/2019-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 23 decembrie 2021 – Gustopharma Consumer Health/EUIPO – Helixor Heilmittel (HELIXFORTE)

(Cauza T-798/21)

(2022/C 73/78)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Gustopharma Consumer Health, SL (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Wachinger și R. Drozdz, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Helixor Heilmittel GmbH (Rosenfeld, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „HELIXFORTE” – cererea de înregistrare nr. 17 234 899

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 19 octombrie 2021 în cauza R 1645/2019-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 28 decembrie 2021 – Fieldpoint (Cyprus)/EUIPO (HYPERLIGHTOPTICS)

(Cauza T-800/21)

(2022/C 73/79)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Fieldpoint (Cyprus) LTD (Nicosia, Cipru) (reprezentanți: P. Rath și S. Gebele, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale HYPERLIGHTOPTICS – cererea de înregistrare nr. 18 335 960

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 6 octombrie 2021 în cauza R 1166/2021-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	declararea cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 18 335 960 „HYPERLIGHTOPTICS” ca fiind admisibilă;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată eferente procedurii în fața Curții.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea principului egalității.

Acțiune introdusă la 28 decembrie 2021 – Fieldpoint (Cyprus)/EUIPO (HYPERLIGHTEYEWEAR)

(Cauza T-801/21)

(2022/C 73/80)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Fieldpoint (Cyprus) LTD (Nicosia, Cipru) (reprezentanți: P. Rath și S. Gebele, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale HYPERLIGHTEYEWEAR – cererea de înregistrare nr. 18 335 969

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 6 octombrie 2021 în cauza R 1165/2021-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	declararea cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 18 335 969 „HYPERLIGHTEYEWEAR” ca fiind admisibilă;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată eferente procedurii în fața Curții.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—	încălcarea principului egalității.

Acțiune introdusă la 23 decembrie 2021 – just-organic.com/EUIPO (JUST ORGANIC)

(Cauza T-802/21)

(2022/C 73/81)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamană: just-organic.com GmbH (Essen, Germania) (reprezentant: C. Menebröcker, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementul verbal „JUST ORGANIC” – cererea de înregistrare nr. 18 317 774

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 20 octombrie 2021 în cauza R 1010/2021-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 23 decembrie 2021 – NS/Parlamentul

(Cauza T-805/21)

(2022/C 73/82)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: NS (reprezentante: L. Levi și A. Blot, avocate)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și întemeiată;

—	anularea deciziei din 21 ianuarie 2021 de schimbare a repartizării reclamantei pe postul de consilier al Direcției Generale Președinție și, în măsura în care este necesar, a deciziei din 8 martie 2021 de recuperare a sumelor plătite fără a fi datorate;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei din 16 septembrie 2021 de respingere a reclamației reclamantei din 7 aprilie 2021;

—	repararea prejudiciului material și moral al reclamantei;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în special pe încălcarea dreptului de a fi ascultat și pe încălcarea obligației de motivare.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe lipsa vădită a interesului serviciului și pe încălcarea obligației de solicitudine.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe un abuz de putere și pe un abuz de procedură.

Acțiune introdusă la 27 decembrie 2021 – NT/EMA

(Cauza T-806/21)

(2022/C 73/83)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: NT (reprezentantă: N. de Montigny, avocată)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 15 martie 2021;

—	anularea deciziei din 30 septembrie 2021 în măsura în care este necesar;

—	obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri de 2 500,00 de euro pentru prejudiciul moral suferit de reclamant,

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o motivare în drept insuficientă a deciziei. Reclamanta invocă în această privinţă lipsa unei examinări concrete și detaliate a situației și a contradicțiilor între elementele constatărilor transmise. Aceasta invocă în plus o încălcare a noțiunii de „boală profesională” și o eroare vădită de apreciere.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa de informaţii sau pe existenţa unor informaţii eronate transmise de medicul consultant al agenției către medicul desemnat de reclamantă și către medicul terț în ceea ce priveşte calificarea drept boală profesională în sensul Statutului funcționarilor.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe o neregulă procedurală și pe caracterul prematur al constatărilor comisiei de invaliditate prin aceea că ele ar trebui să țină cont de situația de stres indusă de muncă și că faptele care stau la baza ei fac în prezent obiectul unei anchete administrative.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului reclamantei de a fi ascultată de Autoritatea împuternicită să încheie contracte înainte de adoptarea deciziei și pe încălcarea obligaţiei de solicitudine, de asistenţă și de bună administrare.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe neglijența în serviciu săvârșită de administrație în cadrul prelucrării cererii reclamantei care i-a produs un prejudiciu evaluat ex aequo et bono la 2 500,00 de euro.

Acțiune introdusă la 29 decembrie 2021 – QI/Comisia

(Cauza T-807/21)

(2022/C 73/84)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: QI (reprezentantă: N. de Montigny, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 26 februarie 2021 a directorului general al DG „Resurse Umane și Securitate” prin care se respinge plângerea reclamantei formulată în temeiul articolului 24 din statut la 25 octombrie 2020;

—	anularea, în măsura în care este nevoie, a deciziei Comisiei din 27 septembrie 2021 prin care se respinge reclamația reclamantei din 26 mai 2021;

—	obligarea Comisie la plata către reclamantă a unor daune-interese pentru prejudiciile morale și materiale suferite, în cuantum de 100 000 de euro evaluate ex aequo et bono;

—	obligarea Comisie la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că respingerea cererii de asistență a fost prematură în măsura în care a intervenit fără deschiderea unei anchete, fără a se aștepta rezultatul cererii reclamantei de acces la dosarul său medical și, prin urmare, cu încălcarea dreptului de a fi ascultat în mod efectiv înainte de adoptarea deciziei.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere referitoare la insuficiența dovezilor privind existența unui comportament contrar Statutului funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”). Reclamanta susține că hărțuirea suferită ar fi fost reală, că termenele procedurale ar fi fost prea scurte și că ar fi fost încălcat articolul 59 din statut, care nu ar permite controalele efectuate în speță de către serviciul medical.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a obligației de asistență și de solicitudine și a dreptului reclamantei la o bună administrare și la un tratament echitabil. Reclamanta invocă, de asemenea, o încălcare a încrederii sale legitime.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la un proces echitabil, ca urmare a lipsei unei proceduri contradictorii în ceea ce privește elementele analizate de către Oficiul de Investigație și de Disciplină al Comisiei (IDOC) înainte de închiderea dosarului.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe o cerere de reparare a prejudiciului material și moral suferite.