A 563-a sesiune plenară a Comitetului Economic și Social European – Interactio, 22.9.2021-23.9.2021

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/1

Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Rolul politicii de coeziune în combaterea inegalităților în noua perioadă de programare de după criza provocată de pandemia de COVID-19. Complementarități și posibile suprapuneri cu Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) și cu planurile naționale de redresare”

(aviz din proprie inițiativă)

(2021/C 517/01)

Raportor:	Ioannis VARDAKASTANIS
Coraportor:	Judith VORBACH

Decizia Adunării plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	8.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	23.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	211/0/6

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Pe lângă faptul că se bazează pe solidaritatea dintre statele membre, NextGenerationEU (NGEU) simbolizează și faptul că statele membre au o viziune comună asupra viitorului. Efectul său de stimulare a încrederii a contribuit deja la reducerea probabilității unei crize profunde în unele țări, iar impactul său pozitiv va interveni pe deplin în momentul în care vor începe cheltuielile efective. Deși apreciază extrem de mult faptul că UE a reușit să elaboreze și să adopte un mecanism atât de amplu într-o perioadă atât de scurtă, CESE solicită, de asemenea, să se depună toate eforturile pentru îmbunătățirea în continuare a mecanismului și pentru abordarea eventualelor lacune.

1.2.

În general, CESE pledează pentru o politică economică și socială axată pe prosperitate, în care bunăstarea cetățenilor să ocupe un loc prioritar și nimeni să nu fie lăsat în urmă. În prezentul aviz, Comitetul se concentrează asupra modalităților prin care politica de coeziune și NGEU, mai ales prin intermediul Mecanismului său de redresare și reziliență (MRR) (1) emblematic, propun remedierea inegalităților. NGEU va contribui, de fapt, la o convergență ascendentă între statele membre și poate, de asemenea, să consolideze marja de manevră bugetară pentru măsurile de politică socială. În cele din urmă, însă, amploarea și modul în care inegalitățile din interiorul țărilor și dezechilibrele dintre regiuni urmează să fie combătute prin intermediul NGEU constituie marea provocare pentru anii următori.

1.3.

A existat deja o problemă considerabilă în ceea ce privește inegalitățile înainte de pandemia de COVID-19. Criza a evidențiat și a exacerbat și mai mult aceste lacune de durată din cadrul societăților noastre, inclusiv distribuirea inegală a veniturilor și a bogăției și accesul la asistență medicală și educație. Aceste inegalități variază în funcție de gen, vârstă, medii educaționale și handicap, precum și între regiuni, sectoare și ocupații. Pandemia a afectat în mod disproporționat femeile și tinerii. Incidența infecțiilor cu COVID-19 a fost cea mai ridicată în rândul persoanelor cele mai defavorizate, ceea ce, la rândul său, le poate afecta veniturile în mod negativ. De asemenea, este mai puțin probabil ca persoanele mai sărace să se afle în poziția de a fi implicate în telemuncă, ceea ce s-a dovedit a fi un factor major în ceea ce privește pierderile de locuri de muncă.

1.4.

UE ar trebui să profite de oportunitatea unică reprezentată de NGEU, pentru a remedia deficiențele politicilor sociale, economice și de mediu și pentru a pune în aplicare o abordare axată pe prosperitate. CESE salută faptul că obiectivele sociale, în special obiectivul coeziunii economice, sociale și teritoriale, sunt integrate în cei șase piloni ai MRR, iar criteriile de evaluare pentru planurile naționale de redresare și reziliență (PNRR) includ impactul social al acestora. Pe bună dreptate, statele membre trebuie să explice și modul în care PNRR contribuie la egalitatea de gen și la egalitatea de șanse pentru toți. Totuși, CESE consideră că accentul pus pe distribuția echitabilă în cadrul PNRR și al NGEU în ansamblu trebuie consolidat în mare măsură și trebuie făcut mai specific.

1.5.

Pentru a asigura faptul că planurile naționale de redresare și reziliență au o dimensiune socială mai puternică, CESE sugerează Comisiei nu doar să elaboreze o metodologie de raportare a cheltuielilor sociale, astfel cum se prevede la articolul 29 alineatul (4) din Regulamentul privind MRR, ci să elaboreze și o metodologie de evaluare a impactului social al reformelor structurale propuse în PNRR. În acest context, este foarte discutabil faptul că actul delegat, care va furniza specificații privind dimensiunea socială, va fi pus la dispoziție numai după elaborarea planurilor naționale de redresare și reziliență și chiar după aprobarea acestora.

1.6.

O mare provocare este asigurarea coerenței și a sinergiilor între politica de coeziune și NGEU, în special MRR și React-EU. Deși este important să se evite suprapunerile și confuziile în ceea ce privește punerea în aplicare a programelor, este esențial și să se asigure faptul că programele nu se contrazic, nici nu se subminează reciproc. În plus, posibila prioritizare a finanțării MRR în defavoarea politicii de coeziune, ca urmare a presiunii asupra absorbției rapide, poate reduce atenția și capacitatea de a face față programării și punerii în aplicare a finanțării politicii de coeziune pentru perioada 2021-2027, contribuind la noi întârzieri și la probleme legate de adoptarea resurselor de coeziune.

1.7.

CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, având în vedere temeiul său juridic diferit (a se vedea punctul 3.4), dispozițiile privind reducerea inegalităților consacrate în politica de coeziune nu sunt reflectate în mod adecvat în normele care reglementează utilizarea NGEU și a MRR. Este important ca amploarea și claritatea dimensiunii sociale din cadrul politicii de coeziune să servească drept model pentru NGEU și MRR. În plus, normele stricte ale politicii de coeziune privind consultarea părților interesate și, mai ales, principiul parteneriatului ar trebui să fie luate cel puțin ca model pentru procedurile MRR, pentru a direcționa investițiile în mod eficient către măsuri de incluziune socială și pentru a combate inegalitatea.

1.8.

Având în vedere condiționarea rambursării fondurilor de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări, este cu atât mai important ca semestrul european să fie reformat, inclusiv standardele minime pentru consultarea partenerilor sociali și a societății civile, astfel cum s-a subliniat în Rezoluția CESE pe tema Participarea societății civile organizate la planurile naționale de redresare și reziliență (2). În contextul politicii de coeziune, al NGEU și al recomandărilor specifice fiecărei țări, CESE recomandă cu fermitate să se pună un accent detaliat pe toate aspectele diferite ale inegalității și pe eforturile de creștere durabilă și favorabilă incluziunii, precum și pe o monitorizare îndeaproape a modului în care au fost cheltuite fondurile.

1.9.

În plus, CESE solicită integrarea sistematică a Pilonului european al drepturilor sociale și a tabloului de bord social în NGEU și în evaluarea PNRR. Ca o componentă a acestei integrări, trebuie să se verifice că NGEU răspunde obiectivelor privind crearea de locuri de muncă decente. Prin urmare, plata către întreprinderi a fondurilor din Mecanismul de redresare și reziliență ar trebui condiționată de anumite criterii, cum ar fi aplicarea contractelor colective de muncă sau furnizarea de locuri de muncă de înaltă calitate pe baza legislației și a reglementărilor naționale derivate din acordurile partenerilor sociali naționali. Trebuie să se asigure că beneficiile atât ale redresării, cât și ale tranziției verzi și a celei digitale sunt partajate de toate persoanele care trăiesc în Uniunea Europeană.

2. Observații generale

2.1.

UE se bazează de mult timp pe politica sa de coeziune (CP) și, în special, pe fonduri precum Fondul european de dezvoltare regională și Fondul social, pentru a reduce inegalitățile atât între statele membre, cât și în interiorul acestora. În 2020, pandemia de COVID-19 a provocat un șoc sistematic economic extraordinar și a exacerbat dezechilibrele existente între statele membre în asemenea mod, încât fondurile de coeziune nu au putut face față singure. Acest lucru a dus la crearea unei noi inițiative de finanțare, cunoscută sub denumirea de NextGenerationEU (NGEU), un pachet de redresare în valoare de 750 de miliarde EUR care urmează să fie împărțit între statele membre.

2.2.

Pe lângă faptul că se bazează pe solidaritatea dintre statele membre, NGEU reprezintă și un progres semnificativ în procesul de integrare europeană, implicând, de exemplu, mutualizarea datoriilor, ceea ce înseamnă emiterea comună de obligațiuni și preluarea colectivă a datoriilor. Efectul NGEU de stimulare a încrederii a contribuit deja la reducerea probabilității unei crize profunde în unele țări, iar impactul său pozitiv va interveni pe deplin în momentul în care vor începe cheltuielile efective. Datorită efectului său de stimulare a creșterii economice, aceasta va contribui la reducerea șomajului. Pe termen lung, se estimează că NGEU va contribui în mod considerabil la durabilitatea mediului, economică și socială. CESE consideră că NGEU reprezintă o ocazie unică de a consolida modelul social european și de a construi o UE competitivă și integrată prin contribuirea la o redresare economică rapidă, echitabilă și durabilă. În cele din urmă, este probabil ca toate statele membre să devină beneficiari neți (3). În cele din urmă, CESE consideră că fondurile europene nu sunt doar cifre, obiective și termene, ci simbolizează faptul că statele membre ale UE au o viziune comună asupra viitorului.

2.3.

MRR este elementul central al NGEU, cu 672,5 miliarde EUR sub formă de împrumuturi și granturi disponibile pentru sprijinirea reformelor și a investițiilor realizate de statele membre ale UE. Scopul este de a atenua impactul economic și social al pandemiei de coronavirus și de a face economiile și societățile europene mai durabile, mai favorabile incluziunii, mai reziliente și mai bine pregătite pentru provocările și oportunitățile tranziției verzi și ale celei digitale.

2.3.1.

Acesta este structurat în jurul a șase „piloni”, incluzând coeziunea economică, socială și teritorială, sănătatea și reziliența socială și politicile pentru generația următoare, copii și tineret. Statele membre trebuie să încurajeze sinergiile și să promoveze o coordonare strânsă între planurile naționale de redresare și reziliență (PNRR) și programarea politicii de coeziune. În plus, PNRR ar trebui să abordeze în mod eficient provocările cauzate de evoluțiile economice din ce în ce mai divergente și căile de redresare diferite, care nu sunt direct identificate în cadrul semestrului european. Deosebit de relevante sunt recomandările specifice fiecărei țări din anii 2019 și 2020.

2.4.

În afară de MRR, NGEU include și Asistența de redresare pentru coeziune și teritoriile Europei (REACT-EU), pentru care sunt alocate 47,5 miliarde EUR. Aceasta este o nouă inițiativă care are ca scop extinderea răspunsului la criză și a măsurilor de ameliorare a efectelor provocate de situații de criză, adoptate prin Inițiativa pentru investiții ca reacție la coronavirus și prin Inițiativa pentru investiții ca reacție la coronavirus plus. Cu toate acestea, în comparație cu alte măsuri, bugetul disponibil este destul de mic. Prin urmare, el nu poate contribui decât într-un mod limitat la redresarea economică verde, digitală, durabilă, favorabilă incluziunii și rezilientă. Fondurile din partea REACT-UE vor fi puse la dispoziția Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), a Fondului social european (FSE) și a Fondului european de ajutor destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD).

2.5.

În plus, prin intermediul programelor de coeziune pentru perioada de programare 2021-2027, statele membre vor beneficia de un total de 377,8 miliarde EUR. Această sumă va fi alocată prin următoarele fonduri:

—	Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) care vizează corectarea dezechilibrelor în materie de dezvoltare dintre regiunile sale;

—	Fondul de coeziune care sprijină proiectele UE în domeniul rețelelor transeuropene de transport, al infrastructurii de mediu și proiectele în domeniul eficienței energetice și al utilizării energiei din surse regenerabile sau al mobilității urbane durabile;

—	Fondul social european (FSE); și

—	Fondul pentru o tranziție justă, nou creat.

3. Complementarități, sinergii și lacune între MRR și politica de coeziune

3.1.

În general, CESE pledează pentru o politică economică și socială axată pe prosperitate, în care bunăstarea cetățenilor să ocupe un loc prioritar și nimeni să nu fie lăsat în urmă. Printre altele, principalele obiective de politică trebuie să fie creșterea durabilă și favorabilă incluziunii, calitatea vieții și reducerea inegalităților. CESE solicită ca aceste obiective să fie integrate în diverse domenii de politică, inclusiv în domeniul fiscal, al pieței forței de muncă, al politicii industriale și al celei monetare. În cadrul semestrului european, al cadrului de guvernanță economică și al cadrului financiar multianual, se recomandă cu fermitate acordarea unei atenții sporite soluționării problemei legate de creșterea inegalității. În prezentul aviz, Comitetul se concentrează asupra modalităților prin care politica de coeziune și NGEU, mai ales prin intermediul mecanismului său emblematic, MMR, propun remedierea inegalităților.

3.2.

Plățile de compensații brute din partea NGEU nu se bazează pe criterii foarte clare. Ca atare, este foarte probabil ca NGEU să permită economiilor mai slabe ale UE să se redreseze mai rapid grație convergenței ascendente și să contribuie la convergența ascendentă, pe care CESE o consideră foarte salutară. Însă amploarea și modul în care inegalitățile din interiorul țărilor și dezechilibrele dintre regiuni urmează să fie combătute prin intermediul NGEU sunt mai puțin clare. În orice caz, suprapunerile între politica de coeziune și NGEU înseamnă că este foarte probabil să se producă inclusiv efecte negative.

3.2.1.

Condițiile de concurență echitabile în cadrul politicilor sociale și privind ocuparea forței de muncă sunt de o importanță esențială, iar dispozițiile privind NGEU ar trebui să impună astfel de reforme. CESE atrage atenția asupra diverselor sale propuneri de combatere a inegalității din interiorul țărilor, de exemplu legând sistemul de achiziții publice de anumite criterii și programe de sprijin pentru grupurile vulnerabile (de exemplu, Garanția pentru tineret). În acest sens, ar trebui promovată calitatea locurilor de muncă și a sistemelor de negociere colectivă.

3.2.2.

Sprijinul oferit de fondurile NGEU poate reduce presiunea asupra bugetelor publice și poate consolida marja de manevră bugetară în special a țărilor mai îndatorate, care ar putea fi utilizată, de asemenea, pentru îmbunătățirea măsurilor de politică socială, în vederea atenuării inegalităților. În plus, CESE recomandă analizarea factorilor care au jucat un rol semnificativ în deteriorarea finanțelor publice în unele state membre în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19.

3.3.

O mare provocare este asigurarea coerenței și a sinergiilor între politica de coeziune și NGEU, în special MRR și React-EU. Din planurile naționale de redresare și reziliență care au fost prezentate și făcute publice în cadrul procesului Mecanismului de redresare și reziliență, MRR și programele politicii de coeziune par a avea, la prima vedere, o serie de obiective comune (4). Cu toate acestea, procesele utilizate pentru a stabili unde sunt direcționate investițiile par să difere foarte mult, ridicând întrebarea dacă cele două pot funcționa în armonie. Deși este important să se evite suprapunerile și confuziile în ceea ce privește punerea în aplicare a programelor, este esențial și să se asigure faptul că programele nu se contrazic, nici nu se subminează reciproc. Principiile politicii de coeziune, cu normele sale stricte privind consultarea părților interesate, ar trebui preluate de procedurile MRR pentru a direcționa investițiile în mod eficient către măsuri de incluziune socială.

3.4.

Politica de coeziune are o lungă tradiție în ceea ce privește alocarea strategică a fondurilor și resurselor pentru obiectivele sociale, precum și parteneriatul și instituirea obligatorie a comitetelor de monitorizare ce reprezintă o gamă largă de părți interesate și parteneri sociali în selectarea proiectelor. Eficacitatea acestor principii, deși nu este suficient de rezistentă pentru a asigura investiții de calitate, a fost totuși probată în general în timp prin audituri și evaluări ex post. Din nefericire, aceste practici dovedite au fost utilizate doar parțial în momentul elaborării PNRR. CESE solicită statelor membre să adopte practici precum înființarea comitetelor de monitorizare în faza de punere în aplicare a PNRR. Comitetele de monitorizare ar trebui să includă reprezentanți ai partenerilor sociali și ai organizațiilor societății civile.

3.5.

Dacă analizăm cel mai recent Regulament privind dispozițiile comune (RDC) (5) care reglementează modul în care sunt utilizate fondurile de coeziune, normele care stabilesc dacă acțiunile sunt eligibile pentru finanțare sunt destul de clare. De exemplu, articolul 73 prevede că „pentru selectarea operațiunilor, autoritatea de management stabilește și aplică criterii și proceduri nediscriminatorii și transparente, care asigură accesibilitatea pentru persoanele cu handicap și egalitatea de gen”. CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, având în vedere temeiul său juridic diferit (a se vedea punctul 3.4), dispozițiile privind reducerea inegalităților consacrate în politica de coeziune nu sunt reflectate în mod adecvat în normele care reglementează utilizarea NGEU și a MRR. Este important ca amploarea și claritatea dimensiunii sociale din cadrul politicii de coeziune să servească drept model pentru NGEU și MRR.

3.6.

În ceea ce privește parteneriatul, articolul 8 prevede că „pentru acordul de parteneriat și pentru fiecare program, fiecare stat membru organizează și implementează un parteneriat cuprinzător”, care include „organismele relevante care reprezintă societatea civilă, cum ar fi partenerii din domeniul protecției mediului, organizațiile neguvernamentale și organismele responsabile cu promovarea incluziunii sociale, a drepturilor fundamentale, a drepturilor persoanelor cu handicap, a egalității de gen și a nediscriminării”. Condițiile favorizante din anexa la regulament precizează, de asemenea, cu strictețe că finanțarea UE nu trebuie să contribuie la segregarea persoanelor aflate în îngrijire instituțională.

3.7.

La fel ca politica de coeziune, coeziunea economică, socială și teritorială este menționată în mod explicit în domeniul de aplicare și obiectivele MRR. Cu toate acestea, ca urmare a faptului că NGEU se bazează pe articolul 122 din TFUE privind situațiile de urgență pentru dificultăți economice neprevăzute și grave, principiul central este solidaritatea. Pe de altă parte, MRR se bazează pe articolul 175 din TFUE, ceea ce înseamnă că unul dintre obiectivele reflectate în PNRR (6) ar trebui să fie coeziunea. O dimensiune teritorială slabă a PNRR poate avea implicații potențiale pentru politica de coeziune și coeziunea teritorială, inclusiv reducerea disparităților interne, rolul nivelurilor subnaționale și principiul guvernanței pe mai multe niveluri.

3.8.

Suprapunerea dintre politica de coeziune și MRR în anumite domenii, inclusiv în ceea ce privește tranziția verde și cea digitală, ridică probleme deosebite în ceea ce privește suprapunerile. În plus, domeniul amplu de aplicare al acoperii de către MRR a diferite domenii face mai dificilă definirea unui accent clar și asigurarea coordonării cu intervențiile politicii de coeziune în ceea ce privește delimitarea diverselor surse de către politica de coeziune, ceea ce este de o importanță capitală din motivele prezentate mai jos. Acesta este încă un motiv pentru care monitorizarea și participarea societății civile organizate sunt atât de importante.

3.9.

Posibila prioritizare a finanțării MRR în defavoarea politicii de coeziune, ca urmare a presiunii asupra implementării/absorbției rapide (de exemplu, natura urgentă, o durată de viață mai scurtă și un calendar mai strâns pentru PNRR), poate reduce atenția și capacitatea de a face față programării și punerii în aplicare a finanțării politicii de coeziune pentru perioada 2021-2027, contribuind la noi întârzieri și la probleme legate de adoptarea resurselor de coeziune.

3.10.

Societatea civilă și partenerii sociali au depus eforturi neobosite pentru a asigura o formulare solidă în Regulamentul privind dispozițiile comune (RDC), care reglementează utilizarea fondurilor de coeziune, precum și a altor fonduri ale UE. Regulamentul pentru perioada 2021-2027 definește în mod clar modul în care ar trebui utilizate resursele pentru a continua incluziunea socială a grupurilor marginalizate și nu pentru a le separa și mai mult. De asemenea, acesta stabilește norme clare pentru includerea societății civile și a partenerilor sociali în selectarea, guvernanța și monitorizarea operațiunilor finanțate de UE. Acest lucru contrastează puternic cu MRR. Articolul 18 alineatul (4) litera (q) prevede doar că autoritățile naționale furnizează un rezumat al procesului de consultare. În practică, lipsa unor dispoziții juridice mai detaliate privind implicarea partenerilor sociali și a societății civile a dus la o consultare publică complet inadecvată din partea statelor membre și la niveluri de transparență extrem de scăzute, multe state membre nepunând la dispoziția publicului proiectele lor de PNRR.

3.10.1.

CESE înțelege că intervalul de timp dintre aprobarea NGEU și termenul de depunere a PNRR a fost scurt. Cu toate acestea, Comitetul consideră că o consultare deplină și semnificativă a societății civile și a partenerilor sociali ar fi trebuit să fie privită de către statele membre ca o oportunitate de a contribui la facilitarea procesului de elaborare a unor planuri naționale de redresare și reziliență de calitate, și nu o povară împotriva căreia multe state membre au ales să opună rezistență.

3.11.

Lipsa controlului public în cursul perioadei de elaborare a condus la îngrijorarea că statele membre vor utiliza MRR pentru a eluda normele care le împiedică să utilizeze fondurile de coeziune pentru anumite tipuri de investiții. Acest lucru s-a dovedit deja a fi valabil în cazul unui mic număr de proiecte de PNRR puse la dispoziția publicului, în special în ceea ce privește normele privind investițiile în incluziunea socială. Normele prevăzute în RDC, în special în condițiile sale favorizante, au fost introduse la cererea societății civile și a partenerilor sociali. Dacă nu este necesar să se demonstreze că acțiunile finanțate în paralel de către MRR vor respecta principiile stricte susținute în RDC pentru a fi aprobate, vom fi avea mai puține garanții că aceste principii vor fi respectate. Deși trebuie să se admită faptul că RDC însuși nu a reușit întotdeauna să prevină deturnarea fondurilor, regulamentul oferă cel puțin un temei pe baza căruia să se conteste sau să se solicite întreruperea finanțării care nu îndeplinește condițiile favorizante. Cu MRR, capacitatea de a contesta sau de a întrerupe deturnarea fondurilor rămâne incertă.

3.12.

CESE critică faptul că principiul parteneriatului nu a fost respectat în elaborarea multor PNRR. CESE consideră că principiul parteneriatului și implicarea societății civile organizate sunt elemente esențiale pentru politicile eficiente și pentru o asumare eficientă a acestora. Principiul parteneriatului face parte din ADN-ul politicii de coeziune. Am observat bune exemple de participare activă din partea cetățenilor, a comunităților locale și a societății civile. Pentru punerea în aplicare și o posibilă reelaborare a PNRR, ar trebui implementat un sistem mai ambițios de consultare a părților interesate, care să preia principiul parteneriatului ca model. În ceea ce privește aspectele locale, strategiile de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității, investițiile teritoriale integrate în orașe, Acțiunile urbane inovatoare și cooperarea transfrontalieră Interreg oferă multe exemple de proiecte din întreaga UE, iar acest lucru ar trebui să se reflecte și în punerea în aplicare a PNRR.

4. Combaterea inegalităților prin politica de coeziune, NextGenerationEU și MRR

4.1.

Persoanele responsabile cu elaborarea politicilor se confruntă în continuare cu un nivel ridicat de incertitudine în ceea ce privește evoluția pandemiei. Previziunile de creștere pentru perioada 2019-2023 au fost revizuite în sens descrescător în mai multe țări. Va exista o divergență considerabilă și din ce în ce mai mare în ceea ce privește creșterea în cadrul UE, care poate fi explicată în mare măsură prin efectele diferite ale pandemiei asupra diferitelor sectoare economice. De exemplu, țările cu un amplu sector al turismului au suferit foarte mult, iar artele și divertismentul, comerțul, călătoriile și cazarea, sectorul comerțului cu amănuntul și transportul au fost, de asemenea, afectate (7).

4.1.1.

În plus, pandemia a exacerbat lacunele de durată din societățile noastre, inclusiv distribuirea inegală a veniturilor și a bogăției, accesul inegal la asistență medicală și educație și o expunere diferită la prejudiciile aduse mediului și a cauzat excluziune socială și financiară. De exemplu, în Germania, numărul șomerilor de lungă durată a crescut la peste un milion. În special cei cu locuri de muncă precare și-au pierdut slujbele, numărul șomerilor cu locuri de muncă precare crescând cu 40 %, majoritatea fiind tineri și femei. În general, inegalitățile variază în funcție de gen, vârstă și de mediile educaționale, precum și între regiuni, sectoare și ocupații. Grupurile vulnerabile, cum ar fi, de exemplu, persoanele cu handicap și migranții, suferă cel mai mult de pe urma consecințelor crizei sanitare.

4.2.

În general, recesiunile ar putea provoca mai multă suferință persoanelor mai sărace decât persoanelor mai bogate din cauza pierderii veniturilor. Cu toate acestea, atunci când are loc o redresare economică, persoanele mai sărace nu sunt primele care își revin, ceea ce înseamnă că inegalitățile sociale cauzate, de exemplu, de o criză financiară pot fi resimțite timp de zeci de ani. Creșterea inegalității ce rezultă din actuala criză ar putea fi și mai accentuată din cauza impactului negativ al pandemiei. Observăm că incidența infecțiilor cu COVID-19 este cea mai ridicată în rândul persoanelor cele mai defavorizate, ceea ce, la rândul său, poate le afecta negativ veniturile. De asemenea, este mai puțin probabil ca persoanele mai sărace să se afle în poziția de a fi implicate în telemuncă, ceea ce s-a dovedit a fi un factor major în ceea ce privește pierderile de locuri de muncă.

4.2.1.

În plus, sectoarele dominate de lucrătorii cu venituri reduse (de exemplu, restaurantele, călătoriile, divertismentul) au fost grav afectate (8). Pe măsură ce pandemia a accelerat automatizarea și digitalizarea, inclusiv inteligența artificială, cererea de forță de muncă înalt calificată a crescut, în timp ce lucrătorii slab calificați au abandonat piața forței de muncă (9). De asemenea, s-ar putea ca șomajul de lungă durată să aibă efecte îndelungate, precum pierderea competențelor, și ar putea împiedica reintegrarea pe piața forței de muncă. În plus, închiderea școlilor și a universităților a afectat cel mai mult părțile vulnerabile ale societății.

4.3.

Dincolo de efectul pe care pandemia l-a avut asupra bunăstării materiale, CESE ar dori să sublinieze și impactul disproporționat pe care l-a avut asupra siguranței cetățenilor și asupra exercitării drepturilor lor de bază. Nu este deloc necunoscut faptul că centrele medicale și unitățile de îngrijire au devenit focare de infecție cu un mare număr de decese, în special în cazul persoanelor în vârstă și al persoanelor cu handicap.

4.3.1.

Spitalele copleșite din unele state membre au instituit, de asemenea, un sistem de triaj pentru a stabili cine va putea și cine nu va putea să primească tratament de urgență. În unele cazuri, a apărut o discriminare gravă. Vârsta și handicapul au fost utilizate pentru a justifica refuzarea pacienților, expunând în mod clar prioritățile prin care administrațiile cuantifică valoarea diferiților lor cetățeni. Este extrem de important ca acest lucru să nu se mai întâmple niciodată, iar persoanele vulnerabile să nu fie tratate ca cetățeni de categoria a doua.

4.4.

De asemenea, CESE subliniază lipsa unor date de înaltă calitate privind distribuția bogăției. Totuși, încă din 2016, BCE a concluzionat în sondajul său privind finanțele și consumul gospodăriilor că distribuția bogăției nete a gospodăriilor este „foarte asimetrică” în zona euro, în sensul că cele mai bogate 10 % dintre gospodării dețin 51,2 % din bogăția netă totală (10). Alte proiecții estimează o distribuție și mai inegală a bogăției, sugerând că procentul de 1 % al celor mai bogate gospodării reprezintă o pondere de până la 32 % din bogăția totală. S-ar putea ca pandemia de COVID-19 să aprofundeze și mai mult inegalitatea în materie de bogăție. În general, se pare că aceasta a determinat o creștere a economiilor. Cu toate acestea, gospodăriile cu venituri mici și-au redus cheltuielile într-o măsură mai mică decât persoanele cu venituri ridicate. Din cauza necesității de a răspunde nevoilor de subzistență, gospodăriile cu venituri mici au revenit mai rapid la nivelurile de dinainte de criză decât persoanele cu venituri mai ridicate (11).

4.5.

Pandemia le-a afectat în mod disproporționat pe femei. Femeile s-au confruntat cu o probabilitate mai mare de a fi disponibilizate, concediate sau nevoite să-și reducă programul de lucru oficial din mai multe motive. Ele sunt mai bine reprezentate în unele dintre profesiile care au fost cel mai grav afectate de măsurile de izolare, iar o parte mai mare au fost angajate pe bază de contracte de muncă cu fracțiune de normă sau alternative. Întreprinderile au avut mai degrabă tendința de a proteja lucrătorii angajați pe bază de contracte de muncă permanente. În plus, femeile și-au părăsit locurile de muncă sau și-au redus programul de lucru din cauza creșterii obligațiilor de îngrijire a copiilor cauzate de închiderea școlilor. Mai mult decât atât, pandemia a amplificat decalajul de gen în ceea ce privește munca la domiciliu neplătită (12).

4.6.

NGEU este menit să fie unul dintre principalele instrumente ale UE pentru atenuarea impactului social negativ al crizei, pentru consolidarea rezilienței sociale și pentru îmbunătățirea ocupării forței de muncă. Cu toate acestea, succesul său depinde de modul în care este pus în aplicare. Este important ca diversele resurse să fie cheltuite în mod eficient și în timp util, astfel încât redresarea să poată fi realizată. În plus, o utilizare eficientă a resurselor va genera inclusiv un climat de încredere între statele membre. În ansamblu, va fi esențial ca NGEU să nu fie utilizat doar pentru a continua investițiile deja planificate înainte de pandemie, ci să reacționeze foarte clar prin instituirea unor reforme care să contribuie la prevenirea reapariției celor mai grave consecințe provocate de pandemia de COVID-19 asupra societăților noastre.

4.7.

CESE salută faptul că obiectivele sociale, în special obiectivul coeziunii economice, sociale și teritoriale, sunt integrate în cei șase piloni ai săi, că respectivele criterii de evaluare a planurilor de redresare și reziliență includ impactul social al acestora și că statele membre trebuie să explice modul în care MRR contribuie la egalitatea de gen și la egalitatea de șanse pentru toți. Cu toate acestea, CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că dimensiunea socială ar putea să nu fie reprezentată în mod adecvat în PNRR sau că anumite măsuri sunt etichetate drept „sociale”, deși nu contribuie la îndeplinirea obiectivelor sociale, astfel cum se prevede în regulament. Până în prezent, pare puțin probabil ca disparitățile sociale să fie abordate în mod eficient de PNRR. Pentru a asigura faptul că fiecare PNRR are o puternică dimensiune socială, CESE sugerează Comisiei nu doar să elaboreze o metodologie de raportare a cheltuielilor sociale, astfel cum se prevede la articolul 29 alineatul (4) din Regulamentul privind MRR, ci să elaboreze și o metodologie de evaluare a impactului social al reformelor structurale propuse în PNRR. În plus, accentul pus pe o distribuție echitabilă trebuie consolidat în continuare și trebuie să devină mai specific.

4.8.

MRR ar trebui utilizat pentru reforme care să ajute statele membre să se redreseze în urma impactului produs de pandemie. CESE solicită ca investițiile să fie direcționate în primul rând către grupurile care au fost cel mai grav afectate de pandemia de COVID-19. În egală măsură, ar trebui desprinse învățăminte din acele segmente în care oamenii au avut cel mai mult de suferit în timpul acestei crize sanitare. Investițiile speciale ar trebui direcționate pentru a sprijini revenirea cetățenilor la locuri de muncă de calitate, în special a femeilor, a tinerilor, a șomerilor de lungă durată, a persoanelor care aparțin minorităților etnice, a persoanelor cu handicap și a persoanelor în vârstă, a căror pondere în societate, în ansamblul său, s-ar putea să crească. În cele din urmă, ar trebui protejată durabilitatea sistemelor de pensii.

4.8.1.

Este imperativ să se consolideze serviciile de sănătate publică și de îngrijire publică, în special în statele membre în care au fost constatate lacune grave din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19. În opinia CESE, MRR reprezintă o oportunitate unică pentru statele membre de a reforma aceste tipuri de servicii și de a crea, de asemenea, oferte de sprijin personalizat pentru persoanele din comunitatea lor, inclusiv sprijin pentru asistență personală și sprijin la domiciliu.

4.9.

În plus, trebuie să se verifice că NGEU răspunde obiectivelor privind crearea de locuri de muncă decente. CESE recomandă să se adopte o abordare politică deja dovedită în contextul fondurilor structurale europene, și anume să se coreleze plata fondurilor din Mecanismul de redresare și reziliență cu anumite criterii. De exemplu, întreprinderile ar trebui să beneficieze de resursele MRR numai dacă încheie acorduri colective sau oferă locuri de muncă de înaltă calitate pe baza legislației și a reglementărilor naționale derivate din acordul partenerilor sociali naționali, convin să reducă numărul de locuri de muncă precare (de exemplu, contractele de muncă pe durată determinată, munca temporară impusă în mod unilateral de angajator) sau dacă au instituții puternice de codecizie.

4.10.

Actele delegate privind tabloul de bord al redresării și rezilienței și privind metodologia de raportare a cheltuielilor sociale, inclusiv în ceea ce privește copiii și tinerii, urmează să fie furnizate. CESE sprijină în mod explicit solicitarea Parlamentului European conform căreia Comisia ar trebui „să asigure transparența deplină a calendarului pentru aprobarea” a acestor acte, precum și „aprobarea rapidă a acestor acte delegate înainte de vacanța de vară” (13). Este foarte discutabil dacă specificațiile privind dimensiunea socială vor fi puse la dispoziție după elaborarea planurilor naționale de redresare și reziliență și chiar după aprobarea acestora.

4.11.

Din nefericire, lipsește, de asemenea, o condiție specifică pentru cheltuirea unei anumite cantități de resurse din partea MRR pentru proiectele sociale. Într-adevăr, ponderea cheltuielilor legate direct de obiectivele sociale este neclară și pare destul de mică. CESE solicită un raport clar privind ponderea și conceperea cheltuielilor și a proiectelor care sunt considerate a îndeplini obiectivele sociale, în general, și coeziunea socială, în special. De asemenea, trebuie să se asigure că investițiile verzi și digitale și toate celelalte cheltuieli acoperite de NGEU sunt puse în aplicare cu respectarea obiectivului de durabilitate socială. Din nou, este necesară o imagine mai clară a investiției vizate.

4.12.

Bazarea PRR pe procesul semestrului european, pe recomandările specifice fiecărei țări și pe condiționalități este problematică, întrucât în ultimii ani au existat mai multe recomandări discutabile privind, de exemplu, cheltuielile pentru sănătate sau pensii. În loc de corelarea MRR cu semestrul european, ar fi fost mai adecvată o alocare clară a fondurilor ca o condiționalitate strictă care să asigure o absorbție eficientă a fondurilor UE. Având în vedere condiționarea rambursării fondurilor de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări, este cu atât mai important ca semestrul european să fie reformat, inclusiv standardele minime pentru consultarea partenerilor sociali și a societății civile, astfel cum s-a subliniat în Rezoluția CESE pe tema Participarea societății civile organizate la planurile naționale de redresare și reziliență (14). Este necesară, de asemenea, implicarea efectivă a parlamentelor naționale și a Parlamentului European.

4.12.1.

În contextul politicii de coeziune, al NGEU și al recomandărilor specifice fiecărei țări, CESE recomandă cu fermitate să se pună un accent detaliat pe toate aspectele diferite ale inegalității și pe eforturile de creștere durabilă și favorabilă incluziunii, precum și pe o monitorizare îndeaproape a modului în care au fost cheltuite fondurile. Trebuie să se asigure faptul că beneficiile atât ale redresării, cât și ale tranziției verzi și ale tranziției digitale sunt partajate de toți europenii, ținând seama în același timp de punerea în aplicare a acțiunilor de combatere a excluziunii digitale și a sărăciei energetice, fenomene care ar putea fi exacerbate de tranziție.

4.12.2.

CESE salută accentul pus pe Pilonul european al drepturilor sociale și pe tabloul de bord social în procesul semestrului și, prin urmare, și asupra NGEU. Cu toate acestea, CESE solicită în mod explicit integrarea lor sistematică în NGEU și evaluarea PNR. CESE subliniază mai ales semnalul pozitiv din partea Summitului de la Porto că ar trebui să depășim PIB-ul ca măsură de prosperitate. NGEU nu trebuie să fie evaluat doar pe baza interacțiunii sale cu semestrul european, ci trebuie considerat, de asemenea, drept un mijloc de coeziune teritorială și socială și de punere în aplicare a programelor respective.

4.13.

În ansamblu, CESE solicită Uniunii Europene să valorifice oportunitatea unică reprezentată de NGEU, pentru a încuraja și accelera reformele structurale atât de necesare și pentru a remedia deficiențele de la nivelul politicilor sociale, economice și de mediu, precum și pentru a pune în aplicare o abordare axată pe prosperitate. Având în vedere impactul și utilizarea pe termen lung a fondurilor, CESE recomandă obținerea unui consens între partidele politice, partenerii sociali, antreprenori, organizațiile sindicale și societatea civilă, pentru a asigura reușita acestei oportunități în cea mai mare măsură posibilă. CESE consideră că fondurile europene nu sunt doar cifre, obiective și termene, ci simbolizează faptul că Uniunea Europeană are o viziune comună asupra viitorului.

Bruxelles, 23 septembrie 2021.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (JO L 57, 18.2.2021, p. 17).

(2) Involvement of Organised Civil Society in the National Recovery and Resilience Plans – What works and what does not? (Participarea societății civile organizate la planurile naționale de redresare și reziliență – Ce funcționează și ce nu funcționează?), Comitetul Economic și Social European, (JO C 155, 30.4.2021, p. 1).

(3) The nonsense of Next Generation EU net balance calculations, Bruegel (Absurditatea calculelor soldului net al NextGenerationEU).

(4) Mecanismul de redresare și reziliență, Comisia Europeană.

(5) Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (JO L 231, 30.6.2021, p. 159).

(6) Mecanismul de redresare și reziliență, Comisia Europeană.

(7) The great COVID-19 divergence: managing a sustainable and equitable recovery in the European Union (Marea divergență a pandemiei de COVID-19: gestionarea unei redresări durabile și echitabile în Uniunea Europeană), Bruegel, 2021.

(8) WP-2021-06_30032021.pdf

(9) Stantcheva_covid19_policy.pdf

(10) Banca Centrală Europeană, The Household Finance and Consumption Survey: results from the second wave (Sondaj privind finanțele și consumul gospodăriilor: rezultatele celui de al doilea val), nr. 18, decembrie 2016.

(11) Stantcheva_covid19_policy.pdf

(12) Stantcheva_covid19_policy.pdf

(13) Propunere de rezoluție referitoare la dreptul Parlamentului de a fi informat în legătură cu evaluarea în curs a planurilor naționale de redresare și reziliență.

(14) Involvement of Organised Civil Society in the National Recovery and Resilience Plans – What works and what does not? (Participarea societății civile organizate la planurile naționale de redresare și reziliență – Ce funcționează și ce nu funcționează?), Comitetul Economic și Social European, 2021.

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/9

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Asigurarea libertății și diversității mass-mediei în Europa”

(aviz din proprie inițiativă)

(2021/C 517/02)

Raportor:

domnul Christian MOOS

Decizia Adunării Plenare	20.2.2020
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/
voturi împotrivă/abțineri)	223/2/8

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Libertatea mass-mediei, inclusiv siguranța și securitatea jurnaliștilor, precum și pluralismul mass-mediei stau la temelia democrației liberale, astfel cum au convenit toate statele membre în tratatele UE.

1.2.

Deși Europa rămâne în general un continent cu mijloace de informare libere și diverse, lucrurile iau o întorsătură îngrijorătoare în UE. Unele state membre ale UE nu mai sunt democrații liberale, aducând mass-media independentă sub control politic și limitând în mod activ diversitatea mass-mediei.

1.3.

Amenințările la adresa libertății mass-mediei și declinul pluralismului acesteia nu se limitează la câteva state membre, ci reprezintă o tendință generală în întreaga UE. Toate statele membre trebuie să ia urgent măsuri pentru a menține libertatea și pluralismul în acest sector.

1.4.

Întrucât unele state membre nu doresc să adopte măsurile necesare, instituțiile UE au obligația de a asigura respectarea valorilor europene și de a garanta funcționarea democrației liberale și a statului de drept în toate statele membre ale UE.

1.5.

Principalele provocări sunt, printre altele, garantarea siguranței, securității și independenței jurnaliștilor în toate statele membre în orice moment, protejarea mass-mediei independente de influența politică și măsurile de combatere a restrângerii pluralismului mass-mediei sub influența voinței politice și a imperativelor economice.

1.6.

CESE salută gama largă de rapoarte și inițiative ale Parlamentului European (1) și ale Comisiei. Cu toate acestea, subliniază că principala sarcină de îndeplinit este realizarea unor îmbunătățiri concrete în ceea ce privește libertatea și pluralismul mass-mediei la nivel național, așa cum se subliniază în raportul anual pe 2021 de către organizațiile partenere ale Platformei Consiliului Europei pentru promovarea protecției ziaristicii și siguranței ziariștilor (2).

1.7.

CESE invită Comisia să recurgă fără întârziere la Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului (3) privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii, pentru a contracara amenințările grave la adresa libertății și diversității mass-mediei din anumite state membre.

1.8.

CESE salută planul Comisiei de a propune măsuri pentru ca jurnaliștii să beneficieze de un nivel sporit de siguranță și subliniază necesitatea interzicerii prin lege a acțiunilor strategice în justiție împotriva mobilizării publice (SLAPP).

1.9.

CESE invită Comisia să asigure o mai mare transparență și echitate a achizițiilor publice în sectorul mass-mediei și a sprijinului public acordat întreprinderilor din acest sector.

1.10.

CESE sprijină cu fermitate planul Comisiei privind o „Lege europeană privind libertatea mass-mediei”, care să doteze Comisia cu instrumente juridice eficace pentru a asigura respectarea libertății și pluralismului mass-mediei pe piața comună.

1.11.

CESE consideră că sprijinul public imparțial acordat întreprinderilor din domeniul mass-mediei reprezintă o investiție în jurnalismul de calitate, la fel cum societățile publice de radiodifuziune independente și imparțiale reprezintă o contribuție indispensabilă la pluralitatea mass-mediei.

1.12.

CESE propune crearea unui serviciu public european de radiodifuziune complet independent.

1.13.

CESE subliniază importanța de a extinde în continuare alfabetizarea mediatică și sprijină propunerea de înființare a unei Agenții europene care să consolideze prin programe educative competențele mediatice ale cetățenilor Uniunii Europene.

2. Libertatea și diversitatea mass-mediei ca o condiție prealabilă pentru democrație

2.1.

Articolul 19 din Declarația universală a drepturilor omului (DUDO), articolul 10 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) și articolul 11 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene garantează dreptul de a căuta, de a primi și de a transmite informații și idei fără intervenția autorităților și fără a ține seama de frontierele naționale. Independența și diversitatea mass-mediei reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru garantarea libertății de informare.

2.2.

Libertatea și pluralismul mass-mediei, garantate în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a UE, constituie, de asemenea, o condiție prealabilă esențială a democrației. Este necesar ca acestea să fie respectate la toate nivelurile, astfel încât cetățenii Uniunii să își poată exercita efectiv dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii, garantat de articolul 10 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

2.3.

Un rol indispensabil în formarea opiniei și a obiectivelor în cadrul proceselor democratice de luare a deciziilor îl joacă nu numai partidele politice și societatea civilă, ci și varietatea cadrului mediatic.

2.4.

Mass-media independentă își aduce o contribuție indispensabilă la punerea în aplicare a principiului transparenței, pe care instituțiile și alte organe ale Uniunii s-au angajat să îl respecte în temeiul articolului 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

2.5.

Jurnaliștii de investigație, care reprezintă așa-numita „a patra putere în stat”, au o funcție de control asupra acțiunilor puterii executive, legislative și judecătorești, precum și asupra acțiunilor actorilor din sectorul privat, sporind astfel gradul de responsabilizare a persoanelor alese ca factori de decizie la toate nivelurile.

2.6.

Statele membre în care libertatea sau diversitatea mass-media este îngrădită nu sunt democrații și încalcă valorile (articolul 2 din TUE) și obiectivele (articolul 3 din TUE) Uniunii Europene.

2.7.

Deși unele state membre ale UE continuă să se numere printre liderii mondiali în ceea ce privește garantarea libertății și diversității mass-mediei, amenințările la adresa libertății mass-mediei și declinul pluralismului mass-mediei în UE nu se manifestă doar în unele țări; tendințele negative sunt vizibile, în grade diferite, în întreaga UE.

2.8.

Declinul pe plan intern al libertății și pluralismului mass-mediei subminează capacitatea UE de a sprijini democrația în vecinătatea sa, unde, în unele țări, crizele recente au arătat că situația privind libertatea mass-mediei, pluralismul mass-mediei și securitatea jurnaliștilor este și mai gravă.

2.9.

Alte state membre au părăsit între timp grupul statelor democratice și au înregistrat, în ultimul deceniu, cea mai rapidă ascensiune a autocrației la nivel mondial. Limitarea libertății și diversității mass-mediei este una din direcțiile în care evoluează aceste state.

2.10.

Pandemia a accelerat și mai mult această evoluție, fiind folosită pentru a legitima noi încălcări ale libertății mass-mediei.

2.11.

Raportul privind indicele libertății presei în lume în 2021 (World Press Freedom Index) al organizației Reporteri fără frontiere și rapoartele aferente ale Freedom House și ale Media and Freedom on the Net arată clar că „UE luptă din greu să-și apere propriile valori pe plan intern” (4).

3. Amenințări la adresa libertății și diversității mass-mediei

3.1. Amenințări la adresa jurnaliștilor

3.1.1.

Pentru ca mass-media să își poată face datoria, jurnaliștii trebuie să își poată desfășura activitatea în mod neîngrădit, având permanent certitudinea protecției depline din partea UE și a tuturor statelor membre. Acest lucru nu mai este valabil în prezent.

3.1.2.

Începând cu 2015, cel puțin 16 jurnaliști au fost uciși în UE în cursul sau din cauza exercitării activității. Daphne Caruana Galizia, Giorgos Karaivaz, Ján Kuciak și logodnica sa, Martina Kušnírová, Lyra McKee, Peter de Vries și colegii lor nu trebuie dați uitării.

3.1.3.

Jurnaliștii sunt tot mai des ținta atacurilor verbale și fizice, îndeosebi relatările despre proteste și demonstrații expunându-i unor pericole din ce în ce mai mari, care vin din partea demonstranților sau a forțelor de ordine și a celor de aplicare a legii. Această amenințare a căpătat o nouă dimensiune în Europa, având în vedere cele peste 100 de cazuri legate de pandemie (5).

3.1.4.

În unele țări europene din afara UE, situația jurnaliștilor este catastrofală. Evoluțiile dramatice cu care se confruntă jurnaliștii independenți din Belarus reprezintă un exemplu foarte alarmant.

3.1.5.

Platformele de comunicare socială și dinamica de grup care se formează în cadrul lor promovează comportamente care predispun la hărțuire și amenințări. În unele cazuri, se observă existența unor campanii coordonate care au ca scop obstrucționarea activității mass-mediei sau a anumitor jurnaliști. Acest aspect ridică problema unei posibile necesități de a reglementa platformele de comunicare socială, fără restricționarea libertăților fundamentale.

3.1.6.

În comparație cu colegii lor bărbați, jurnalistele sunt mai des ținta atacurilor verbale și fizice, precum și a hărțuirii și amenințărilor pe internet, care conțin adesea comentarii cu caracter misogin, sexual sau machist.

3.1.7.

În unele state membre, măsurile de combatere a dezinformării și de interzicere a defăimării sunt concepute în așa fel încât să poată fi folosite pentru incriminarea relatărilor critice și amenințarea jurnaliștilor cu pedepse privative de libertate sau sancțiuni financiare importante.

3.1.8.

Acțiunile strategice în justiție împotriva mobilizării publice (SLAPP) sunt folosite tot mai des ca instrument de reducere la tăcere a actorilor din societatea civilă și a jurnaliștilor.

3.1.9.

Provocările economice cu care se confruntă în prezent întreprinderile mass-media au dus la o scădere a numărului de jurnaliști angajați permanent. Jurnaliștii independenți, aflați într-o situație tot mai precară și mai vulnerabilă, se confruntă cu dispute juridice care le amenință existența, chiar dacă acuzațiile formulate sunt nefondate.

3.1.10.

În special la nivel local, au apărut zone de „deșert” în ce privește știrile, un fenomen fără precedent, iar mass-media independentă este adesea înlocuită de așa-numitele „ziare ale primăriei” – ziare gratuite, deținute de elitele economice și politice locale și care pot pune în pericol libertatea și pluralismul mass-mediei.

3.1.11.

Amenințările au ca scop autocenzura și subminează libertatea mass-mediei în Europa.

3.2. Amenințări la adresa libertății mass-mediei

3.2.1.

Pentru ca mass-media să își poată desfășura activitatea în mod liber, cadrul juridic de garantare a libertății și diversității sale trebuie să asigure jurnaliștilor și a întreprinderilor mass-media posibilitatea de a-și desfășura activitatea fără interferența factorului politic.

3.2.2.

În mai multe state membre, există preocupări semnificative cu privire la independența autorităților de reglementare în domeniul mass-mediei, pe care guvernele le utilizează în fapt ca instrument de influențare a peisajului mediatic. Organismele cu adevărat independente de autoreglementare voluntară a mass-mediei pot fi un mijloc de a o proteja de influența politică.

3.2.3.

Unele state membre se folosesc de o legislație fiscală discriminatorie și de atribuirea direcționată a fondurilor pentru publicitate pentru a exercita o influență asupra mass-mediei.

3.2.4.

Unele state membre au invocat riscul răspândirii dezinformării în legătură cu pandemia pentru a legitima îngrădirea libertății presei, cu scopul de a împiedica relatările critice despre gestionarea crizei.

3.2.5.

Mass-media publică aflată sub control politic direct sau sub control politic indirect prin intermediul unor organe de supraveghere care nu respectă pe deplin libertatea jurnalistică reprezintă o amenințare gravă la adresa libertății mass-mediei. Sunt tot mai frecvente încercările de a exercita o influență politică directă asupra relatărilor din mass-media independentă, precum și izbucnirile verbale ale politicienilor și acțiunile în justiție împotriva mass-mediei și a jurnaliștilor critici.

3.2.6.

În mai multe state membre, relațiile prea apropiate între antreprenorii din domeniul mass-mediei și guvern sau numirea acestora în funcții guvernamentale, precum și deținerea de către partidele politice sau state a unor întreprinderi mass-media cu cote de piață prea mari duc la îngrădirea semnificativă a libertății și diversității mass-mediei.

3.2.7.

Chiar și în democrațiile liberale funcționale, existența serviciului public de radiodifuziune independent și imparțial ca garant al diversității de opinie ridică semne de întrebare; apar solicitări prin care modul de concepere a programelor și a conținutului difuzat sunt supuse influenței politice.

3.3. Amenințări la adresa diversității mass-mediei

3.3.1.

Concentrarea pieței de mass-media, inclusiv a celei de publicitate, și a canalelor de difuzare a crescut considerabil în UE în ultimii trei ani și, potrivit Instrumentului de monitorizare a pluralismului mass-mediei pentru anul 2020, constituie un risc mediu sau ridicat pentru libertatea mass-mediei în întreaga UE (6).

3.3.2.

Schimbările de comportament ale utilizatorilor de mass-media ca urmare a revoluției digitale pun la încercare modelele de afaceri ale mass-mediei tradiționale. Sunt afectate în mod deosebit ziarele, precum și întreprinderile mici din sectorul mass-mediei de la nivel local, care alcătuiesc coloana vertebrală a diversității mass-media în UE. Ele devin cu ușurință victimele procesului de concentrare politică.

3.3.3.

Importanța tot mai mare a mijloacelor de comunicare digitale sporește puterea pe piață și, prin urmare, capacitatea de influențare a opiniilor a marilor platforme, care, fiind companii străine, se sustrag adesea reglementărilor europene.

3.3.4.

Consecințele economice ale pandemiei, în special scăderea veniturilor din publicitate, accelerează procesele de transformare actuale de pe piața mass-mediei și reduc și mai mult diversitatea din cadrul sectorului.

4. Recomandări privind consolidarea libertății și diversității mass-mediei în Europa

4.1. Recomandări generale

4.1.1.

CESE constată că persoanele și guvernele care, prin vorbe sau fapte, pun sub semnul întrebării libertatea sau pluralismul mass-mediei nu sunt potrivite să prezideze instituțiile Uniunii sau grupurile de pregătire ale acestora sau să reprezinte Uniunea.

4.1.2.

CESE salută faptul că Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii a consolidat componenta corectivă a instrumentelor care garantează statul de drept, inclusiv libertatea și diversitatea mass-media.

4.1.3.

CESE salută faptul că raportul Comisiei Europene privind statul de drept, inclusiv monitorizarea la nivel de țară privind pluralismul și libertatea mass-mediei, precum și dezbaterile din cadrul Consiliului Uniunii Europene au consolidat la rândul lor componenta preventivă a instrumentelor de garantare a statului de drept în UE.

4.1.4.

CESE solicită consolidarea eficacității componentei preventive prin includerea în viitor, în capitolele consacrate fiecărui stat membru din raportul privind situația statului de drept, a unor recomandări de reformă specifice la nivel de stat membru, a căror punere în aplicare să fie evaluată în cadrul raportului din anul următor.

4.1.5.

CESE pledează ca protecția libertății și a diversității mass-media să reprezinte o temă centrală a Conferinței privind viitorul Europei, pentru o conștientizare sporită a importanței acestei provocări și pentru intensificarea dezbaterilor privind acțiunile necesare.

4.2. Recomandări privind protecția jurnaliștilor

4.2.1.

CESE subliniază că urmărirea consecventă a tuturor cazurilor de hărțuire, amenințare sau atac la adresa jurnaliștilor reprezintă cea mai bună formă de protecție a acestora.

4.2.2.

CESE invită Comisia să recurgă fără întârziere la Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii, pentru a contracara amenințările grave la adresa libertății și diversității mass-mediei din anumite state membre. Aceasta include în mod clar refuzul accesului la finanțare europeană pentru statele membre care încalcă libertatea mass-media.

4.2.3.

CESE sprijină poziția Parlamentului European (7) referitoare la posibilitatea de a iniția acțiuni în justiție în temeiul articolului 256 din TFUE în cazul lipsei de acțiune din partea Comisiei.

4.2.4.

CESE salută intenția Comisiei de a face propuneri specifice privind punerea consecventă în aplicare a recomandării Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor și a altor actori media (8) în toate statele membre ale UE și de a monitoriza respectarea acesteia în cadrul raportului său privind statul de drept.

4.2.5.

CESE salută angajamentul Comisiei de a acorda sprijin financiar pentru proiecte de protecție juridică și practică a jurnaliștilor și propune, de asemenea, o analiză a modalităților prin care riscurile profesionale, în special ale jurnaliștilor independenți, ar putea fi asigurate prin intermediul sistemelor de securitate socială ale statelor membre.

4.2.6.

CESE subliniază că autoritățile naționale de securitate din statele membre au obligația de a proteja jurnaliștii. CESE recomandă intensificarea acțiunilor de educație și formare în cadrul poliției în ceea ce privește raporturile cu jurnaliștii, cu implicarea asociațiilor de presă și a organizațiilor jurnaliștilor, în vederea promovării schimbului de bune practici.

4.2.7.

În ceea ce privește protecția jurnaliștilor împotriva hărțuirii și amenințărilor pe internet, CESE reamintește avizul său privind combaterea conținutului ilegal online (9) și subliniază nevoile specifice de protecție ale jurnaliștilor, generate de nivelul de expunere publică pe care îl implică rolul lor.

4.2.8.

CESE subliniază că toate acțiunile care urmează să fie întreprinse trebuie să țină seama de egalitatea de gen și de protecția jurnaliștilor care aparțin minorităților.

4.2.9.

CESE recunoaște că s-au înregistrat îmbunătățiri în ceea ce privește garantarea principiului transparenței și a dreptului la libertatea de informare la nivelul UE, însă nu în toate statele membre. CESE invită toate statele membre să respecte în mod consecvent normele UE și atrage atenția asupra nevoii de a aduce îmbunătățiri suplimentare, inclusiv la nivelul UE (10).

4.2.10.

CESE salută înființarea grupului de experți privind acțiunile strategice în justiție împotriva mobilizării publice (SLAPP), precum și planul Comisiei de a prezenta o propunere de protecție a jurnaliștilor și a societății civile împotriva SLAPP până la sfârșitul anului 2021. CESE consideră că interzicerea de jure a SLAPP ar trebui să aibă prioritate față de măsurile complementare de sprijinire a persoanelor afectate.

4.2.11.

CESE subliniază importanța inițiativelor societății civile, cum ar fi Coaliția împotriva SLAPP în Europa (CASE) (11), pentru a proteja jurnaliștii de SLAPP și solicită un sprijin sporit din partea UE.

4.2.12.

CESE reamintește că, în ceea ce privește SLAPP, dispozițiile Regulamentului Bruxelles I (12) și ale Regulamentului Roma II (13) nu trebuie să ducă la o reducere a protecției juridice prin alegerea instanței celei mai favorabile în cazul acțiunilor în justiție cu rol de șicanare („turismul calomniei”). CESE subliniază că trebuie să se țină seama de această chestiune în cadrul viitoarei revizuiri a celor două regulamente.

4.3. Recomandări privind consolidarea independenței mass-mediei

4.3.1.

CESE invită Comisia să completeze metodologia de elaborare a raportului privind statul de drept, astfel încât să se evalueze, de asemenea, independența sistemelor de radiodifuziune publică și de stat.

4.3.2.

CESE subliniază că urmărirea consecventă a faptelor de corupție oferă un anumit grad de protecție împotriva influenței guvernelor asupra mass-mediei și, prin urmare, invită Comisia ca, pe lângă aplicarea normelor privind combaterea corupției, să ia toate măsurile necesare, fără a ține seama de considerente politice, pentru a se asigura că nu se utilizează fonduri din noul cadru financiar multianual sau din instrumentul de redresare NextGenerationEU pentru a limita diversitatea mass-mediei ori pentru alte forme de corupție.

4.3.3.

CESE invită toate statele membre să instituie registre naționale de transparență, după modelul Registrului de transparență comun, întrucât acestea pot asigura, de asemenea, transparența contactelor dintre politicieni și antreprenorii din domeniul mass-mediei. Registrele de transparență ar trebui să fie integrate într-un registru de transparență pe mai multe niveluri al UE.

4.3.4.

CESE invită Comisia să analizeze dacă proiectul-pilot de creare a unei baze de date accesibile publicului, care să conțină informații privind structura acționariatului în industria mass-media, poate fi conceput în așa fel încât să includă și informații privind atribuirea de contracte de achiziții publice întreprinderilor mass-media și finanțarea acestora de către UE, statele sale membre, autoritățile regionale și locale, organismele de drept public, întreprinderile publice și cele de drept privat în care unul sau mai multe dintre organismele menționate mai sus dețin majoritatea decizională.

4.3.5.

CESE invită Comisia să prezinte o propunere de standarde minime la nivelul UE pentru atribuirea tuturor contractelor de achiziții publice și sprijinirea întreprinderilor mass-media de către entitățile menționate la punctul 4.3.4.

4.3.6.

CESE salută propunerile Comisiei privind combaterea dezinformării în general (14) și pandemia de COVID-19 în particular pe platformele de comunicare socială (15), însă atrage atenția asupra riscului ca statele membre să invoce combaterea dezinformării pentru a legitima îngrădirea libertății mass-mediei. Fenomenele de dezinformare și discursurile de incitare la ură trebuie analizate în profunzime, printre altele, în alte avize ale CESE.

4.4. Recomandări privind consolidarea diversității mass-mediei

4.4.1.

CESE critică faptul că, în raportul Comisiei privind statul de drept, aspectul pluralismului pieței este redus la cel al transparenței structurii acționariatului întreprinderilor mass-media, fără a se acorda atenție gradului de concentrare a pieței. CESE invită Comisia să adapteze metodologia de elaborare a raportului pentru a reflecta mai bine pe viitor dimensiunea amenințărilor la adresa diversității mass-media în toate statele membre.

4.4.2.

CESE salută planul de acțiune al Comisiei Europene intitulat „Mass-media europeană în deceniul digital” (16) și obiectivul formulat în acest plan de acțiune de a păstra mass-media de știri ca bun public, în special prin acordarea de sprijin european pentru a preveni reducerea diversității mass-media ca urmare a pandemiei.

4.4.3.

CESE subliniază că jurnalismul de calitate necesită o bază economică durabilă și solicită continuarea sprijinului acordat de UE companiilor mass-media, ca o investiție în jurnalismul de calitate. Investițiile vor servi la încheierea procesului de concentrare în sectorul mass-media, care amenință pluralitatea pieței de mass-media. Această abordare nu exclude capacitatea întreprinderilor de mass-media de a achiziționa în mod legitim alte organe de presă sau de a construi alianțe strategice, deoarece întreprinderile de media durabile din punct de vedere economic sunt un garant al independenței sectorului, atât timp cât principiul transparenței este respectat și nu se creează monopoluri.

4.4.4.

CESE ia act de faptul că valoarea întreprinderilor mass-media rezidă în diversitatea lor și că această valoare este distrusă de apariția unor „campioni naționali”, ceea ce diferențiază industriile mass-media și creativă de alte sectoare economice.

4.4.5.

Faptul că spațiul mass-mediei independente este tot mai restrâns impune de urgență mecanisme de sprijin publice și private pentru a susține jurnalismul ca bun public. Sunt necesare mai multe cercetări în ce privește mecanismele eficiente de sprijin public care să garanteze criteriile de concurență deplină și noi modele de afaceri inovatoare și durabile pentru jurnalismul de interes public.

4.4.6.

CESE sprijină cu fermitate planul Comisiei privind o „Lege europeană privind libertatea mass-mediei” pentru a dota Comisia Europeană cu instrumente juridice eficace pentru a garanta respectarea libertății și pluralismului mass-mediei în toate statele membre ale UE. CESE solicită Comisiei să examineze modul în care poate fi pusă în aplicare și dezvoltată legislația europeană în domeniul concurenței pentru a opri continuarea concentrării pe piața mass-media, în special în cazul în care aceasta este promovată de guvernele naționale, pentru a evita crearea de monopoluri media pe piețele naționale din UE, în special de către guverne sau actori apropiați acestora.

4.4.7.

CESE reamintește avizul său referitor la inițiativa Comisiei privind un sistem comun de impozitare a serviciilor digitale pentru veniturile rezultate din furnizarea anumitor servicii digitale (17) și subliniază că impozitarea serviciilor digitale reprezintă un mijloc adecvat de echilibrare a denaturărilor concurenței dintre mass-media tradițională și cea digitală (în special pentru întreprinderile mass-media cu sediul social în străinătate).

4.4.8.

CESE subliniază importanța deosebită a serviciului de radiodifuziune publică independent și imparțial în ce privește garantarea diversității mass-mediei și atrage atenția asupra prevederilor Convenției din Protocolul nr. 29 la TUE.

4.4.9.

CESE constată că piața liberă nu reușește să furnizeze servicii de mass-media pe întreg teritoriul UE în sectorul radiodifuziunii și al televiziunii și, prin urmare, solicită înființarea unui serviciu public european de radiodifuziune, care să fie independent și imparțial.

4.4.10.

CESE consideră că, în toate cazurile în care piața liberă nu este în măsură să asigure diversitatea mass-mediei, serviciul public independent și imparțial de radiodifuziune reprezintă un model de asigurare a acestei diversități în domeniul mass-mediei online și al presei scrise.

4.4.11.

CESE subliniază că accesul liber la mass-media reprezintă o parte fundamentală a libertății mass-mediei și este preocupat de proliferarea formelor de discriminare directă sau indirectă în mass-media pe motive de handicap. CESE solicită adoptarea unei legislații care să elimine practicile restrictive care au ca efect împiedicarea sau anularea participării unei persoane la libertatea și diversitatea mass-mediei.

4.5. Recomandări privind consolidarea educației în domeniul mass-mediei

4.5.1.

CESE salută diversitatea de propuneri ale Comisiei pentru consolidarea educației cetățenilor în domeniul mass-mediei (18), cu un accent special pe competențele digitale. Propunerea joacă un rol foarte important în sporirea rezilienței cetățenilor față de dezinformare.

4.5.2.

CESE sprijină propunerea de înființare a unei „Agenții europene pentru educația civică”, care să îmbunătățească competențele cetățenilor UE în utilizarea mass-mediei, prin programe educaționale. CESE invită Comisia să examineze, în timp util, posibilitatea de a înființa un astfel de centru și să se asigure că unul dintre domeniile sale principale de activitate va consta în oferte educaționale privind utilizarea mijloacelor de comunicare în masă, în special a celor digitale.

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Raportul dnei Magdalena Adamowicz, deputată în Parlamentul European, Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2020 referitoare la consolidarea libertății mass-mediei: protejarea jurnaliștilor în Europa, discursurile de incitare la ură, dezinformarea și rolul platformelor (JO C 425, 20.10.2021, p. 28).

(2) https://www.coe.int/en/web/media-freedom

(3) Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii (JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1).

(4) Reporteri fără frontiere: 2021 World Press Freedom Index, https://rsf.org/en/ranking (pagină accesată la 24 mai 2021).

(5) International Press Institute: COVID-19: Number of Media Freedom Violations by Region, https://ipi.media/covid19-media-freedom-monitoring/ (pagină accesată la 8 aprilie 2021).

(6) Elda Brogi et al. 2020: Monitoring Media Pluralism in the Digital Age. Application of the Media Pluralism Monitor in the European Union, Albania and Turkey in the years 2018-2019, Fiesole, p. 50.

(7) P9_TA(2021)0103.

(8) CM/Rec(2016)4.

(9) JO C 237, 6.7.2018, p. 19.

(10) JO C 487, 28.12.2016, p. 51; JO C 13, 15.1.2016, p. 192.

(11) https://www.the-case.eu

(12) Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.2.2012, p. 1).

(13) Regulamentul (UE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) (JO L 199, 31.7.2007, p. 40).

(14) COM(2020) 790 final.

(15) JOIN(2020) 8 final.

(16) COM(2020) 784 final.

(17) JO C 367, 10.10.2018, p. 73.

(18) JOIN(2020) 8 final; COM(2020) 624 final; COM(2020) 784 final; COM(2020) 790 final.

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/16

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Măsuri urgente de sprijinire a ocupării forței de muncă și a veniturilor în timpul crizei provocate de pandemie”

(aviz din proprie inițiativă)

(2021/C 517/03)

Raportor:

domnul Cinzia DEL RIO

Decizia Adunării Plenare	26.4.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	211/1/4

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE sprijină strategia UE de combatere a crizei provocate de pandemie, de revitalizare și consolidare a sistemelor economice, sociale și de sănătate ale statelor membre și de protejare a sistemului de producție, a ocupării forței de muncă și a sprijinului pentru venitul personal.

1.2.

CESE sprijină instituirea SURE ca instrument financiar inovator de solidaritate europeană pentru a menține locurile de muncă, a acorda sprijin pentru venit lucrătorilor și a sprijini întreprinderile și ca instrument de integrare și reziliență socioeconomică în UE.

1.3.

CESE subliniază valoarea socială a SURE care, prin emiterea de obligațiuni pentru finanțarea inițiativelor cu scop social, anticipează mecanismul programului Next Generation EU.

1.4.

CESE salută inițiativa SURE, care – prin finanțarea schemelor de șomaj tehnic, a sprijinului pentru venit și a sprijinului pentru întreprinderi – a permis protejarea unui sfert din întreaga populație, menținând locurile de muncă și capacitatea de producție a întreprinderilor, având un impact pozitiv asupra economiei și a pieței forței de muncă. Cu toate acestea, se subliniază că aceste cifre nu scot destul în evidență măsurile individuale finanțate de diversele țări, sumele alocate și categoriile de lucrători care beneficiază de ajutor.

1.5.

CESE propune înființarea unui observator care să supravegheze funcționarea SURE pe toată durata sa, cu implicarea partenerilor sociali și a altor organizații ale societății civile, pentru a monitoriza și evalua impactul măsurilor finanțate în fiecare țară, inclusiv pentru a identifica modele de viitor pentru sistemele de reducere a timpului de lucru și de sprijinire a veniturilor în situații asemănătoare de criză.

1.6.

În perioadele de criză economică, rapiditatea luării deciziilor și a alegerilor este un factor determinant. Din acest motiv, CESE apreciază repeziciunea cu care Comisia Europeană a înființat SURE și celeritatea cu care a încheiat negocierile cu statele membre într-un termen scurt, demonstrând capacitate de reacție în raport cu gravitatea crizei.

1.7.

CESE recomandă ca instrumentul SURE să fie utilizat în combinație cu acțiuni de politică active pe piața muncii și cu programe de formare și recalificare profesională menite să creeze locuri de muncă stabile și de calitate, combătând formele de muncă fragmentate, instabile și plătite insuficient, care nu oferă nicio garanție de securitate socială și care afectează și sistemele publice de protecție socială.

1.8.

CESE consideră că SURE este unul dintre instrumentele adecvate menite să stimuleze angajatorii să îi păstreze pe lucrători, în ciuda reducerii activității de producție. Măsurile de alocare a unei cote din timpul de lucru pentru formare pot fi încurajate prin acorduri colective. Acest lucru le permite întreprinderilor să adapteze competențele lucrătorilor, alocând o parte din timpul lor de lucru pentru formare, cu remunerarea personalului care urmează cursuri de formare din fondurile alocate prin intermediul SURE.

1.9.

CESE subliniază că, inclusiv din perspectiva noilor provocări ale tranziției către o economie verde și digitală, trebuie definită mai consistent dimensiunea socială europeană (asigurând competitivitatea Europei în context global) și trebuie completată cu un plus de coeziune, ținând seama de măsurile identificate în planul de acțiune din Pilonul european al drepturilor sociale, inclusiv cu măsuri și investiții în sprijinul ocupării forței de muncă, al formării și al politicilor active pe piața forței de muncă.

1.10.

CESE sprijină comunicarea CE de suspendare a clauzei derogatorii generale din Pactul de stabilitate și de creștere și solicită o reorientare către un cadru de guvernanță economică revizuit și reechilibrat, menit să promoveze investițiile productive. Va fi esențial ca statele membre să fie ajutate să pună finanțele publice pe un temei sustenabil, consolidând astfel încrederea în investiții.

1.11.

În opinia CESE, consensul între partenerii sociali și participarea lor reprezintă o valoare adăugată a politicilor europene și naționale. Implicarea lor în acțiunile cofinanțate de SURE este, ca atare, esențială, fiind necesar să se pună accentul și pe negocierea colectivă în anumite sectoare specifice, cele mai afectate de criză. Este esențial însă ca implicarea partenerilor sociali să fie substanțială și legitimă, nu doar formală.

1.12.

CESE recunoaște pe deplin rezultatele pozitive ale instrumentului SURE evidențiate în raportul Comisiei din martie 2021 și sprijină propunerea de stabilizare a sa în sprijinul lucrătorilor și al întreprinderilor, ca instrument de integrare și reziliență socioeconomică a UE în perioade de criză precum cea actuală, inclusiv în urma monitorizării și evaluării Observatorului privind funcționarea SURE, propus de CESE spre înființare.

1.13.

CESE salută Recomandarea (UE) 2021/402 al Comisiei (1) (EASE) privind sprijinul activ și eficace acordat pentru ocuparea forței de muncă (EASE), care adoptă abordarea strategică de a trece treptat de la măsurile de urgență implementate în timpul pandemiei la cele noi necesare pentru a asigura o redresare generatoare de locuri de muncă, în special politicile active în domeniul pieței forței de muncă, cum ar fi stimulentele temporare pentru angajare pentru grupurile vulnerabile, oportunitățile de perfecționare și reconversie profesională și sprijin antreprenorial, inclusiv pentru economia socială.

2. Introducere

2.1.

Economia europeană a fost grav afectată de actuala pandemie. CESE salută măsurile economice și sociale pe care UE le-a pus în aplicare prin mijlocirea unor instrumente extraordinare de contracarare a efectelor crizei pandemice, deoarece ele reprezintă o ocazie excelentă de a remodela o Europă mai echitabilă și mai solidară, a realiza o economie socială de piață competitivă și de a aborda noile provocări legate de tranziția verde și digitală. Pe lângă planul Next Generation EU, printre aceste instrumente se regăsesc:

—	măsurile luate la nivel național, ca parte a flexibilizării normelor bugetare ale UE;

—	măsurile naționale de sprijin sub formă de lichidități, aprobate în temeiul unor norme temporare și flexibile cu privire la ajutoarele de stat;

—	consolidarea liniilor de credit garantate întreprinderilor de Banca Europeană de Investiții (BEI), prin crearea unui nou fond de garantare;

—	mecanismul european de stabilitate (MES), introdus prin amendarea Tratatului de la Lisabona pentru a oferi împrumuturi necondiționate în domeniul sănătății;

—	instrumentul european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE – support to mitigate unemployment risks in an emergency).

2.2.

Scopul prezentului aviz este de a analiza impactul măsurilor de urgență pentru a limita șomajul, a sprijini veniturile și a sprijini întreprinderile, cu un accent deosebit pe instrumentul SURE.

2.3.

Până în aprilie 2020, peste 50 milioane de lucrători din diverse țări europene au fost incluși în programele de reducere a timpului de lucru (2) sau în măsuri similare instituite ad hoc, pentru a face față pierderii de ore de lucru, parțial sau total. Eurofound a identificat 500 de măsuri, majoritatea vizând ajutorul pentru întreprinderi (35 %), sprijinul pentru venit (pe lângă măsurile de șomaj tehnic, 20 %) și protecția locurilor de muncă (13 %) (3). Întreprinderile din industria prelucrătoare, din comerț, servicii, turism și cultură au fost cele mai afectate de criză (4).

2.4.

Diversele scheme de sprijin ce acoperă orele nelucrate, existente în cele mai multe țări europene, reprezintă instrumentul cel mai utilizat pentru a proteja locurile de muncă în perioadele de criză economică, deoarece au efecte pozitive asupra lucrătorilor și întreprinderilor. În raportul său din 2020 privind prezentarea programului SURE, Comisia Europeană subliniază că „pentru că evită disponibilizările inutile, schemele de sprijin în caz de șomaj tehnic pot limita gravitatea și durata unui șoc temporar asupra economiei și a pieței forței de muncă din statele membre. Ele contribuie la sprijinirea veniturilor familiilor și la menținerea capacității de producție și a capitalului uman al întreprinderilor și al economiei în ansamblu” (5).

2.5.

În țările în care astfel de programe existau deja, guvernele au luat măsuri ad hoc pentru a facilita accesul la ele, a defini criteriile de eligibilitate, a extinde acoperirea și a spori sprijinul economic, dar cu diferențe mari între țări (6).

2.6.

Aceste măsuri au permis întreprinderilor să acopere – cu costuri reduse sau fără costuri – șomajul parțial, în funcție de reducerea activității economice, reducând semnificativ numărul locurilor de muncă expuse riscului, din cauza lipsei de lichidități. În mai multe state membre ale UE, unele categorii de lucrători cu profesii atipice nu se pot bucura de diverse forme de sprijin, mai ales lucrătorii cu contracte ocazionale și, în unele cazuri, lucrătorii temporari (agency workers), lucrătorii cu contracte pe durată determinată, în timp ce în alte state ajutorul public a fost extins la anumite forme de activitate independentă (7). Procedurile și criteriile de accesare a acestor subvenții diferă în funcție de țări în ceea ce privește acoperirea, beneficiarii, durata etc. (8).

2.7.

Schemele de sprijinire a persoanelor în șomaj tehnic au contribuit la prevenirea întreruperii relațiilor de muncă, aspect foarte costisitor pentru întreprinderi și lucrători. În trimestrul al doilea din 2020, aceste măsuri de menținere a locurilor de muncă au redus semnificativ pierderile de locuri de muncă, de la 12 %, conform estimărilor, la 4 % în țările OCDE. În UE, datele arată că numărul lucrătorilor angajați oficial, dar cu zero ore prestate, s-a dublat, ajungând la 17 % în al doilea trimestru al anului 2020, comparativ cu aceeași perioadă din 2019 (9).

2.8.

Ar trebui luat în considerare impactul crizei ocupării forței de muncă asupra femeilor și tinerilor, adesea angajați cu contracte atipice, în locuri de muncă cu salarii mici, care nu oferă nicio garanție de securitate socială, și mai vulnerabili la situații instabile. În plus, ei reprezintă o parte foarte mare a forței de muncă în sectorul turismului, în sectorul hotelier și de catering, care au fost grav afectate, precum și în domeniul culturii, al activităților recreative și în sectorul fără scop lucrativ al serviciilor sociale. Redresarea economică va trebui să includă și măsuri specifice de combatere a inegalităților de gen și de vârstă care existau deja dinaintea crizei actuale și să pună în aplicare măsuri pe termen scurt și mediu (10).

2.9.

Pe lângă măsuri de sprijinire a reducerii timpului de lucru, mai multe țări au adoptat măsuri de protecție împotriva concedierii în întreprinderile care beneficiază de sprijin public pentru șomaj parțial, atât pentru a evita abuzurile în perioada de criză, cât și pentru a crea condiții de utilizare a ajutoarelor publice naționale și europene, care trebuie utilizate, menite să evite concedierile și să sprijine temporar întreprinderile până la redresare. În unele țări, contractele colective de muncă prevăd interzicerea concedierilor în caz de acordare a unor ajutoare publice (11).

2.10.

Negocierile colective au jucat un rol important, atât prin introducerea unor acorduri și protocoale specifice, pentru a combate și gestiona situația de urgență sanitară la locul de muncă, cât și a unor dispoziții contractuale ad-hoc în timpul pandemiei, prin modificarea organizării muncii și a condițiilor de muncă (de exemplu, în Germania, Franța, Italia, Suedia, Spania, Austria, Danemarca). Și alte forme de sprijin pentru întreprinderi au fost adoptate în unele țări (moratoriu privind plata ratelor la împrumuturi, amânare sau suspendare a plății impozitelor, chiriilor sau contribuțiilor sociale), constând în amânarea angajamentelor de plată și fiind gândite să sprijine întreprinderile (mai ales IMM-urile) sau persoanele cu activități independente, pentru a menține locurile de muncă și a furniza lichidități pe termen scurt.

3. SURE: trăsături specifice, reglementări aferente și primele rezultate

3.1.

Instrumentul european SURE al UE este un fond temporar de până la 100 miliarde EUR, ce oferă statelor membre asistență financiară sub formă de împrumuturi, în condiții preferențiale, pentru a combate șomajul, a sprijini persoanele cu program redus de muncă și veniturile pentru toți lucrătorii. Fondul va rămâne operațional până la 31 decembrie 2022.

3.2.

Obligațiunile emise pentru prima dată de Comisia Europeană în temeiul instrumentului SURE sunt obligațiuni sociale, ce garantează celor care investesc în astfel de obligațiuni că fondurile mobilizate sunt alocate efectiv unor scopuri sociale. Cererea a fost de 10 ori mai mare decât oferta și a asigurat un randament competitiv pe piață.

3.3.

De la introducerea sa, peste 90 % din pachetul financiar total a fost alocat de Consiliu unui număr de 19 state membre, pe baza propunerilor Comisiei (12). Dintre aceste țări, 15 au utilizate sumele pentru a contribui la finanțarea schemelor de șomaj parțial sau a măsurilor similare, iar 14 țări au finanțat măsuri de sprijinire a lucrătorilor independenți.

3.4.

Unele țări nu au cerut să li se aloce fonduri din SURE. Guvernele acestor țări au invocat motive diverse în acest sens: în unele țări, existau destule fonduri naționale disponibile pentru a acoperi cheltuielile publice subsidiare legate de creșterea șomajului; altele au putut găsi pe piață resurse suplimentare la rate tot atât de avantajoase; în alte cazuri, alegerea s-a datorat costurilor legate de procedurile administrative necesare pentru a avea acces la SURE, iar alte țări au utilizat măsurile temporare introduse de Comisie pentru flexibilizarea bugetelor și pentru ajutoarele de stat (13).

3.5.

Pe baza rapoartelor furnizate de statele membre, Comisia Europeană estimează, în raportul său din martie 2021 (14), că SURE a sprijinit în 2020 între 25 și 30 milioane de lucrători, reprezentând un sfert din populația totală încadrată în muncă din statele membre beneficiare. Este vorba de aproximativ 21,5 milioane de angajați și 5 milioane de persoane care desfășoară o activitate independentă. În plus, între 1,5 și 2,5 milioane de întreprinderi au beneficiat de acest mecanism, reprezentând 12-16 % din întreprinderile din statele membre beneficiare (15).

3.6.

Raportul subliniază că schemele de sprijin public finanțate prin SURE au ca efect reducerea costurilor forței de muncă pentru întreprinderi și oferirea de sprijin alternativ pentru venitul familiilor, cu rezultate mai bune decât indemnizațiile de șomaj tradiționale. În plus, Comisia subliniază că sistemele de sprijinire a ocupării forței de muncă sunt mai eficiente în țările care aveau deja sisteme naționale de ajutor menite să atenueze impactul șomajului.

3.7.

Până la finele anului 2020, 80 % din cheltuielile publice totale planificate pentru măsuri eligibile fuseseră deja efectuate. Aproape toate statele membre au cheltuit sau intenționează să cheltuiască suma totală acordată în cadrul SURE.

3.8.

Datorită ratingului de credit ridicat al Comisiei Europene, statele membre au economisit dobânzi de aproximativ 5,8 de miliarde EUR prin utilizarea SURE, în comparație cu ce ar fi plătit dacă ar fi emis ele însele datorie suverană. Este probabil ca plățile viitoare să genereze alte economii.

4. Observații generale

4.1.

CESE aprobă strategia UE de combatere a crizei pandemice, de redresare și de consolidare a rezilienței sistemelor economice, sociale și sanitare ale statelor membre și de protejare a ocupării forței de muncă și consideră că este potrivită pentru a defini și completa în continuare dimensiunea socială europeană, asigurând în același timp competitivitatea Europei în context global. Planul de acțiune pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale stabilește măsurile ce trebuie luate pentru a încuraja investițiile necesare pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii.

4.2.

CESE a subliniat în repetate rânduri că trebuie o mai mare convergență economică și socială în UE, pentru a consolida competitivitatea economiei sociale de piață europene (European social market economy), a garanta că toți cetățenii se pot bucura pe deplin de propriile drepturi și a sprijini construirea unei piețe a muncii capabile să țină seama de schimbările care au loc, prin acțiuni și strategii conforme cu Pilonul european al drepturilor sociale și cu tranziția către o economie verde și digitală. Este esențial ca statele membre să utilizeze cum se cuvine sprijinul pe care îl primesc prin intermediul Mecanismului de redresare și reziliență (16).

4.3.

Este important să fie sprijinită creșterea și productivitatea întreprinderilor viabile, inclusiv a microîntreprinderilor și a IMM-urilor. SURE este unul din instrumentele adecvate care oferă stimulente angajatorilor pentru a-i păstra pe lucrători, în ciuda reducerii activității productive. De asemenea, ar trebui încurajate acorduri colective pentru noile forme de ajustare a timpului de lucru, care vizează accesul la cursuri de formare, precum și măsuri de sprijinire a întreprinderilor în vederea menținerii locurilor de muncă, a competențelor și a continuității veniturilor.

4.4.

SURE este un instrument-cheie de protejare a lucrătorilor și de atenuare a impactului socioeconomic grav al pandemiei asupra sistemului de ocupare a forței de muncă: pe de o parte, prin sprijinirea financiară a schemelor naționale de șomaj parțial și a unor măsuri similare (inclusiv din perspectiva continuității relațiilor de muncă), protejarea locurilor de muncă, reducerea șomajului și a pierderii veniturilor lucrătorilor; pe de altă parte, întreprinderile sunt ajutate să suporte costurile indemnizațiilor de șomaj și ale contribuțiilor sociale, acoperite în mare parte din resurse publice prin măsuri de urgență.

4.5.

CESE apreciază rapiditatea cu care Comisia Europeană și-a prezentat propunerea de a institui SURE și a lansat negocieri imediate cu statele membre, încheiate în câteva săptămâni. SURE subliniază importanța programelor de sprijinirea a persoanelor aflate în șomaj parțial și a celor ce sprijină pe termen scurt veniturile, încurajând statele membre să le utilizeze. Unul dintre obiectivele pe termen mediu și lung ale semestrului european este de a promova investițiile orientate către ocuparea integrală și stabilă a forței de muncă și a combate noile forme de sărăcie, inclusiv prin reforme structurale sustenabile din punct de vedere social.

4.6.

CESE consideră că este important un sprijin financiar sub formă de împrumuturi preferențiale acordate de UE statelor membre și apreciază că obligațiunile emise de CE sunt „obligațiuni sociale”, cu obiective specifice.

4.7.

Finanțarea schemelor de reducere a timpului de muncă și a formelor de sprijin pentru venit are un efect pozitiv asupra economiei în ansamblu, întrucât relația dintre angajatori și lucrători rămâne una viabilă, contribuind la menținerea competențelor lucrătorilor și a capacității de producție a întreprinderilor și evitând ca pandemia să aibă alte efecte negative și persistente asupra economiei și a pieței forței de muncă.

4.8.

CESE consideră că instituirea SURE reprezintă încă un pas înainte către un sistem solidar în UE, care să respecte principiile subsidiarității și proporționalității, deoarece este o formă de active sigure europene (safe assets), care pot fi consolidate prin obligațiuni europene ce vor fi utilizate pentru finanțarea programului Next Generation EU (17). CESE subliniază că un avantaj important al SURE ar putea fi de a demonstra că, dacă este necesar, UE este capabilă să creeze o capacitate de creditare și poate emite active sigure comune (common safe assets) prin utilizarea metodei comunitare, mai degrabă decât prin acorduri interguvernamentale, precum Mecanismul european de stabilitate (MES) și Fondul european de stabilitate financiară (FESF).

4.9.

CESE solicită revizuirea procedurilor de asistență și acces la finanțarea prin intermediul SURE, în vederea simplificării procedurilor administrative și a mecanismelor de raportare.

4.10.

CESE recomandă ca utilizarea SURE să fie combinată cu politici publice active și cu activități de formare și recalificare profesională, atât pentru lucrători, cât și pentru întreprinderi (18). În acest context, devine recurentă dezbaterea privind modul în care serviciile de ocupare a forței de muncă pot deveni mai eficiente chiar și în perioade de criză. În perioadele de reducere forțată a timpului de lucru, ar trebui încurajate cursurile de formare pentru recalificare sau pentru a îndruma tranziția către noi oportunități de locuri de muncă calificate și stabile. Din păcate, sunt foarte puține exemple de politici active în acest context (19).

4.11.

CESE consideră că măsurile din cadru SURE la nivelul statelor membre ar trebui să asigure acoperirea tuturor angajaților și a tuturor tipurilor de activități independente și atipice. Aceste relații de muncă le sunt specifice mai ales tinerilor.

4.12.

Din puținele date disponibile, rezultă că nici instituțiile europene, nici cele naționale nu i-au implicat în mod activ pe partenerii sociali în ameliorarea utilizării instrumentului SURE.În acest sens, CESE recomandă un mecanism adaptat și stabil de consultare.

4.13.

CESE a luat notă de estimările privind persoanele și întreprinderile care beneficiază de sprijin prin intermediul SURE (20), dar observă că aceste date nu evidențiază suficient măsurile individuale finanțate de diversele țări și sumele aferente, nici impactul pe care l-au avut asupra capacității de atenuare a riscurilor de șomaj și de protecție a veniturilor.

5. Observații specifice – Care este impactul?

5.1.

Criza provocată de pandemie a pus la grea încercare sistemele economice, sociale și de sănătate ale UE și a afectat viața oamenilor și activitatea întreprinderilor, sporind inegalitățile la nivelul fiecărui stat membru și, în unele cazuri, între țări. Din acest motiv, CESE subliniază că dimensiunea socială europeană trebuie definită mai consistent și completată cu un plus de coeziune, ținând seama de măsurile identificate în planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, asigurând competitivitatea Europei în context global.

5.2.

CESE a subliniat deja (21) că trebuie reluat procesul de revizuire a cadrului de guvernanță economică al UE, suspendat până în 2022 prin Comunicarea Comisiei din 20 martie 2020 (22). CESE sprijină această comunicare, care urmărește să decidă cu privire la o viitoare dezactivare a clauzei derogatorii generale din Pactul de stabilitate și de creștere, în temeiul unei evaluări globale a performanței economice pe baza unor criterii cantitative. Din acest motiv, CESE solicită o reorientare către un cadru de guvernanță economică revizuit și reechilibrat, orientat spre prosperitate, de preferință cu norme simplificate și cu o prociclicitate redusă, care să reflecte contextul post-pandemie. Va fi esențial ca statele membre să fie ajutate să-și pună finanțele publice pe un temei sustenabil, consolidând astfel încrederea în investiții.

5.3.

Printre măsurile din pachetul economic și social menite să contracareze efectele pandemiei, CESE sprijină adoptarea SURE ca instrument financiar inovator de solidaritate europeană, care, anticipând mecanismul Next Generation EU, a emis mai întâi obligațiuni în scopuri sociale.

5.4.

SURE s-a dovedit a fi o plasă de siguranță și protecție a locurilor de muncă existente și de salvare a întreprinderilor, sub diferite forme și în conformitate cu prerogativele naționale în materie de protecție. Măsurile de protecție socială adoptate în cadrul SURE trebuie să fie însoțite însă de politici active pe piața forței de muncă de creare a unor locuri de muncă bune și stabile și de sisteme de corelare a competențelor, combătând formele de muncă instabile, fragmentate, care induc sărăcie, nu oferă nicio garanție de securitate socială și care afectează și sistemele publice de protecție socială.

5.5.

CESE salută recomandarea Comisiei Europene privind sprijinul activ și eficace acordat pentru ocuparea forței de muncă (EASE), adoptată ca parte a punerii în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale și care vizează sprijinirea activă a ocupării forței de muncă în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19. CESE subliniază abordarea strategică a recomandării, de a trece treptat de la măsuri de urgență luate în timpul pandemiei la noile măsuri necesare pentru a asigura o redresare generatoare de locuri de muncă, în special în sectoarele verzi și digitale. Politicile eficace de stimulare a creării de locuri de muncă de calitate și de promovare a tranzițiilor profesionale ar trebui să fie însoțite de servicii performante de ocupare a forței de muncă, care să ofere sprijin personalizat persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, în special tinerilor, femeilor și antreprenorilor sociali.

5.6.

Pentru CESE, consensul și participarea partenerilor sociali sunt valoroase, motiv pentru care este esențială implicarea lor atât la nivel european, cât și la nivel național în acțiunile cofinanțate de SURE, obiectivul fiind de a face schimburi, a participa și a negocia, punând accentul inclusiv asupra negocierii colective în sectoarele cele mai afectate de criză. Este esențial însă ca implicarea partenerilor sociali să fie substanțială și legitimă, nu doar formală.

5.7.

CESE consideră că merită subliniat cât este important ca resursele SURE să fie utilizate și pentru finanțarea măsurilor de limitare a răspândirii virusului la locul de muncă, cu măsuri și acțiuni de prevenire și protecție a securității și sănătății, reducând costurile suportate de întreprinderi pentru a-și adapta producția la protocoalele de siguranță.

5.8.

CESE propune înființarea unui observator care să supravegheze funcționarea SURE pe toată durata sa, la care să poată participa parteneri sociali și alte organizații ale societății civile, pentru a monitoriza și evalua impactul măsurilor finanțate în fiecare țară, analizând cele mai bune practici și sisteme de protecție din fiecare stat membru, pentru a identifica modele valabile și în viitor pentru sistemele de reducere a timpului de lucru și de sprijinire a veniturilor în situații de criză.

5.9.

CESE recunoaște pe deplin rezultatele pozitive ale instrumentului SURE, evidențiate în raportul Comisiei din martie 2021. Programul SURE răspunde unor criterii temporare menite să sprijine statele membre să ajute lucrătorii și întreprinderile să depășească criza, să salveze locuri de muncă și să deschidă calea pentru redresarea economică și socială. CESE sprijină propunerea de stabilizare a instrumentului SURE în sprijinul lucrătorilor și al întreprinderilor, ca instrument de integrare și reziliență socioeconomică a UE în perioade de criză precum cea actuală, inclusiv în urma monitorizării și evaluării Observatorului privind funcționarea SURE. Această propunere rezultă din dezbaterea la care au participat guverne, parteneri sociali și economici, organizații ale societății civile, cadre universitare și oameni de știință din diverse țări europene și din cadrul Comisiei (23).

5.10.

În cazul unei crize economice, CESE solicită instituțiilor europene să joace un rol mai eficient și mai favorabil în chestiunile sociale, în special prin reglementarea și finanțarea măsurilor de sprijinire a lucrătorilor și a întreprinderilor. Instituțiile europene ar trebui să promoveze o dezbatere publică în vederea instituirii unui sistem european permanent de reasigurare pentru indemnizațiile de șomaj, pe baza unui temei juridic diferit, în conformitate și cu avizele anterioare ale CESE (24).

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Recomandarea (UE) 2021/402 a Comisiei din 4 martie 2021 referitoare la un sprijin activ eficace pentru ocuparea forței de muncă în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19 (EASE) (JO L 80, 8.3.2021, p. 1).

(2) COVID-19: Implications for Employment and working life (Implicații pentru ocuparea forței de muncă și viața profesională), Eurofound, martie 2021.

(3) Eurofound, Covid-19: Policy responses across Europe (Răspunsuri politice în întreaga Europă), iunie 2020.

(4) OCDE, Employment outlook 2021 (Perspective privind ocuparea forței de muncă în 2021), capitolul 2.

(5) COM(2021) 148 final. SURE: Taking stock after six months (Bilanțul la șase luni), 22 martie 2021; cf. și Informarea Parlamentului European privind implementarea SURE, aprilie 2021.

(6) OECD – Employment Outlook în 2021 (OCDE, Perspective privind ocuparea forței de muncă în 2021), capitolul 2, tabelul 2.1 (Job retention schemes in OECD countries) – ibidem, Eurofound.

(7) Eurofound, Covid-19: Policy responses across Europe (Răspunsuri politice în întreaga Europă), iunie 2020.

(8) Date OCDE, Institutul European al Sindicatelor (ETUI), Comisia Europeană, fișa informativă a PE.

(9) Eurofound, Covid-19: Policy responses across Europe (Răspunsuri politice în întreaga Europă), iunie 2020.

(10) Analiza CE, Eurofound; cf. și Programul comun al OIM – ONU pentru femei, Policy toll, Assessing the gendered employment impacts of Covid-19 and supporting a gender-responsive recovery („Evaluarea impactului COVID-19 asupra ocupării forței de muncă în funcție de gen și sprijinirea unei redresări care integrează dimensiunea de gen”), martie 2021.

(11) ETUI – Sinteză politică, nr. 7, 2020.

(12) Cf. COM(2021) 148 final. SURE: Taking stock after six months (Bilanțul la șase luni), 22 martie 2021; cf. și Informarea Parlamentului European privind implementarea SURE, aprilie 2021.

(13) Eurofound, ibidem, capitolul 3, 2021.

(14) COM(2021) 105 final, Comunicarea Comisiei către Consiliu – Un an de la izbucnirea pandemiei de COVID-19: răspunsul în materie de politică bugetară.

(15) Cf. COM(2021) 148 final. SURE: Taking stock after six months (Bilanțul la șase luni), 22 martie 2021; cf. și Informarea Parlamentului European privind implementarea SURE, aprilie 2021.

(16) Rezoluția CESE pe tema Contribuția Comitetului Economic și Social European la programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2022, iunie 2021 (JO C 341, 24.8.2021, p. 1).

(17) Christina Katami, Protecting employment in 2021 and beyond: what can the new SURE instrument do?, document de politică al Fundației elene pentru politică externă și europeană (ELIAMEP), 2021; L. Andor, „Protecting Jobs and Incomes in Europe: Towards an EU Capacity for Employment Stabilisation in the Pandemic Period”, 2021, în Caetano J:, Vieira I., Caleiro A., „New Challenges for the Eurozone Governance”.

(18) COVID-19: Implications for Employment and working life (Implicații pentru ocuparea forței de muncă și viața profesională), Eurofound, martie 2021.

(19) OECD – Employment Outlook (Perspective privind ocuparea forței de muncă), capitolul 2.5: Combining job retention policies with job reallocation, 2021 și Eurofound, ibidem, cu exemple de măsuri adoptate în unele țări.

(20) COM(2021) 148 final.

(21) Rezoluția CESE pe tema Contribuția Comitetului Economic și Social European la programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2022, adoptat în sesiunea plenară din iunie 2021 (JO C 341, 24.8.2021, p. 1).

(22) COM(2021) 123 final.

(23) Cf. Christina Katami, Protecting employment in 2021 and beyond: what can the new SURE instrument do?, document de politică al Fundației elene pentru politică externă și europeană (ELIAMEP), 2021; L. Andor, „Protecting Jobs and Incomes in Europe: Towards an EU Capacity for Employment Stabilisation in the Pandemic Period”, 2021, în Caetano J:, Vieira I., Caleiro A., „New Challenges for the Eurozone Governance”, și raportul elaborat de CE, Eurofound și OCDE, COVID-19: Implications for Employment and working life (Implicații pentru ocuparea forței de muncă și viața profesională), Eurofound, martie 2021; COM(2021) 148 final. SURE: Taking stock after six months (Bilanțul la șase luni), 22 martie 2021; cf. și Informarea Parlamentului European privind implementarea SURE, aprilie 2021.

(24) Avizul CESE privind standardele minime comune (JO C 97, 24.3.2020, p. 32); Beblavy Miroslav, Karolien Lenaerts, „Feasibility and added value of a European Unemployment Benefits Scheme”, CEPS, 2017.

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/23

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Componente-cheie ale unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate pe durata redresării și după redresare”

(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției slovene)

(2021/C 517/04)

Raportor:

Andrej ZORKO

Sesizarea din partea Președinției slovene a Consiliului	Scrisoarea din 19.3.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	23.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	146/24/54

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Condițiile de muncă de bună calitate reprezintă una dintre componentele fundamentale ale calității vieții. Principiul calității muncii ca precondiție pentru calitatea vieții trebuie respectat, întrucât el reprezintă o premisă pentru dezvoltarea socială durabilă. Prin urmare, CESE crede cu fermitate că ar trebui să i se acorde o atenție specială acestui principiu în cadrul politicilor UE, întrucât trebuie să se evite riscurile în materie de inegalitate, sărăcie, excluziune socială și concurență neloială.

1.2.

CESE crede cu fermitate că problemele și provocările existente în domeniul muncii de calitate ar trebui abordate în contextul principiilor Pilonului european al drepturilor sociale și al obiectivelor de dezvoltare durabilă incluse în Agenda 2030. Standardele internaționale ale OIM privind munca decentă (1) ar trebui, de asemenea, luate în considerare, împreună cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2). Prin urmare, Comitetul solicită statelor membre și partenerilor sociali, în contextul dialogului social și al negocierii colective, la nivelurile adecvate și în funcție de circumstanțele naționale, să identifice și să găsească soluții la schimbările de pe piața forței de muncă, care au fost accelerate de pandemie.

1.3.

CESE consideră că Uniunea Europeană și statele membre ar trebui să adopte o abordare mai ambițioasă în ceea ce privește sprijinirea, coordonarea și eforturile de punere în aplicare în direcția unor politici active privind piața forței de muncă, protejând în același timp drepturile fundamentale ale lucrătorilor și asigurând un mediu de afaceri competitiv pentru întreprinderi în economia globală. Pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să ghideze punerea în aplicare a principiului Europei sociale, al justiției sociale și al redresării durabile.

1.4.

Pornind de la experiența pandemiei în domeniul ocupării forței de muncă, Comisia Europeană și statele membre, cu implicarea activă a partenerilor sociali și a altor părți interesate, ar putea monitoriza funcționarea reglementărilor existente sau, dacă este cazul, revizui și modifica, dacă este necesar, ar putea elabora politici adecvate pentru a asigura locuri de muncă decente, durabile și de calitate. Acestea ar putea include protejarea lucrătorilor și organizarea adecvată a muncii, având ca rezultat o productivitate și inovare mai bune, promovând, în același timp, elementele pozitive ale digitalizării, inclusiv nevoia de formare a lucrătorilor în domeniul digital, pentru a le promova capacitatea de inserție profesională (3). Ar trebui să se acorde o atenție specială legislației și politicilor privind inteligența artificială și asigurării faptului că toate părțile interesate au ocazia de a participa și de a fi consultate în momentul în care sunt adoptate soluții noi, în cadrul consultărilor și negocierilor cu lucrătorii și angajatorii.

1.5.

CESE solicită Comisiei Europene, în special în cadrul semestrului european consolidat și al altor mecanisme existente, să instituie noi mecanisme și/sau (4) să continue identificarea nevoilor pe termen mediu și lung de pe piața forței de muncă. Acest lucru ar permite statelor membre, cu implicarea activă a partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile, să elaboreze planificarea și punerea în aplicare pe termen lung a politicilor de ocupare a forței de muncă, inclusiv planificarea pentru formarea și învățarea pe tot parcursul vieții a lucrătorilor și furnizarea de soluții pentru abordarea lacunelor în materie de competențe. De asemenea, este important să se consolideze serviciile publice de ocupare a forței de muncă și cooperarea lor cu sectorul privat pentru a contribui la integrarea celor mai vulnerabile grupuri pe piața forței de muncă într-un mod mai eficient.

1.6.

CESE reiterează faptul că politicile active pe piața muncii (ALMP) trebuie să fie eficace și bine orientate pentru a obține rezultate bune în materie de ocupare a forței de muncă (5) și subliniază necesitatea ca statele membre și partenerii sociali să se implice în elaborarea unor politici active în domeniul pieței forței de muncă, care să promoveze condiții de muncă de calitate. CESE subliniază, de asemenea, sprijinul său privind o abordare graduală a standardelor minime comune în domeniul asigurărilor de șomaj pentru a garanta condiții de muncă de calitate în statele membre (6).

1.7.

Statele membre trebuie să creeze condițiile necesare pentru a garanta atât participarea adecvată (guvernanța colectivă) la procesele de proiectare, cât și punerea în aplicare a politicilor privind ocuparea sau piața forței de muncă.

1.8.

CESE încurajează statele membre și partenerii sociali să consolideze dialogul social la nivel național. De asemenea, recomandă valorificarea conținutului tradițional al dialogului social pentru a include și alte conținuturi, mai strategice, orientate către durabilitate și soluții. Acest lucru ar consta, de exemplu, în anticiparea nevoilor viitoare ale întreprinderilor și lucrătorilor cu anumite competențe și abilități, activități comune pentru formarea lucrătorilor, asigurarea unei tranziții echitabile către economia digitală și cea verde și reglementarea, precum și dezvoltarea unor soluții echilibrate pentru activitatea platformelor și aspecte similare importante de dezvoltare.

1.9.

CESE recunoaște importanța partenerilor sociali și a contractelor colective de muncă pentru menținerea echilibrului pe piața forței de muncă. Formarea adecvată pentru partenerii sociali este esențială pentru evoluția ulterioară a dialogului social (7). Acest lucru se dovedește a fi un punct atât critic, cât și esențial pentru evoluția ulterioară a dialogului social, care ar trebui să contribuie, de asemenea, la asigurarea unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate.

1.10.

CESE consideră că din partea Comisiei și a statelor membre ar trebui să existe mai multe eforturi pentru a consolida capacitatea partenerilor sociali și a societății civile. Este necesar să se creeze un mediu de încredere în cadrul dialogului social, să i se recunoască importanța și partenerii sociali și alte părți interesate să fie implicate în timp util în formularea măsurilor și în procesul decizional în sine, acolo unde este necesar și în acord cu nevoile de dezvoltare. Este nevoie de un cadru solid pentru informarea și consultarea lucrătorilor, pentru a face față în mod corespunzător tranziției verzi și digitale, asigurând în același timp calitatea ocupării forței de muncă (8).

1.11.

CESE recunoaște că Mecanismul de redresare și reziliență ar putea avea o contribuție pozitivă la consolidarea și asigurarea calității ocupării forței de muncă și a rolului partenerilor sociali în punerea sa în aplicare. Prin urmare, Comitetul propune Comisiei să organizeze reuniuni anuale cu partenerii sociali și cu organizațiile societății civile pentru a obține avizele acestora privind punerea în aplicare a mecanismului. Având în vedere diversitatea situațiilor din statele membre, s-ar justifica realizarea consultărilor separat și s-ar putea formula în comun orientări și recomandări pentru continuarea punerii în aplicare cu succes a mecanismului.

1.12.

CESE observă că Mecanismul de redresare și reziliență nu abordează în mod direct componentele ocupării de calitate și, prin urmare, solicită Comisiei să completeze această parte a mecanismului. Calitatea muncii este elementul esențial pentru atingerea obiectivelor stabilite de Mecanismul de redresare și reziliență. Nu ar trebui pierdute din vedere grupurile vulnerabile, cum ar fi lucrătorii tineri și cei cu locuri de muncă precare, care au fost cel mai grav afectați de pandemie.

1.13.

CESE solicită efectuarea de cercetări pentru a monitoriza mai îndeaproape evoluțiile de pe piața forței de muncă în perioada de redresare. De asemenea, este necesar să se țină seama de schimbările pe care le-au suferit modelele de afaceri care au impact asupra modului de desfășurare a activității și a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor, precum și de digitalizare și de introducerea de noi tehnologii, în special de efectul acestora în ce privește lacunele de competențe și tranziția pieței forței de muncă. Implicațiile pentru organizarea muncii și alte aspecte importante ale ocupării de calitate ar trebui examinate și explorate cu atenție, ținându-se seama atât de soluțiile pozitive, cât și de pericolele legate de digitalizarea rapidă. Comitetul subliniază necesitatea luării în considerare a diversității țărilor și a consecințelor pandemiei, atât pentru societate, cât și pentru piața forței de muncă. Schimbările trebuie evaluate într-un mod cuprinzător, utilizând o „abordare holistică”.

2. Context

2.1.

CESE recunoaște diversitatea și caracterul multilateral al conceptului de ocupare a forței de muncă durabilă și de calitate și subliniază că acesta este alcătuit din diverse componente care afectează în mod direct sau indirect calitatea vieții cetățenilor, drepturile lucrătorilor și securitatea socială a lucrătorilor. În același timp, CESE recunoaște faptul că angajatorii și statele membre au un rol central în asigurarea unor locuri de muncă de calitate, inclusiv promovarea competențelor, calității ocupării forței de muncă, a formelor de muncă noi și diverse, a securității, a bunăstării lucrătorilor și a competitivității întreprinderilor. Comisia pare a fi conștientă de acest lucru, având în vedere că un număr considerabil de programe și de proiecte de asistență financiară din timpul pandemiei de COVID-19, în special programul SURE, au avut ca scop atât redresarea economică, cât și menținerea securității sociale a cetățenilor. CESE crede cu fermitate că redresarea economică și dezvoltarea economiei europene nu sunt posibile fără a menține și a dezvolta securitatea socială, garantând, în același timp, un mediu competitiv în economia globală pentru întreprinderile europene, și că redresarea economică și socială trebuie să fie perfect compatibile.

2.2.

CESE consideră că este responsabilitatea Comisiei, a statelor membre și a partenerilor sociali europeni și naționali să planifice și să pună în aplicare măsuri care să asigure o ocupare a forței de muncă durabilă și de calitate. Prin urmare, este necesar să se elaboreze și să se pună în aplicare cât mai curând posibil, pe baza eforturilor comune ale tuturor actorilor relevanți, o strategie și măsuri pentru asigurarea unei ocupări forței de muncă durabile și de calitate.

2.3.

Asigurarea unor condiții echitabile și competitive pentru economia europeană, investițiile în inovare și dezvoltare, prevenirea dumpingului social și subvențiile specifice și stimulentele adecvate are trebui să constituie elemente-cheie ale strategiei Uniunii Europene și ale strategiilor statelor membre și pot contribui în mod semnificativ la creșterea calității ocupării.

2.4.

În condiții adecvate, întreprinderile europene pot contribui la prosperitatea durabilă, la sporirea numărului de locuri de muncă de calitate și la bunăstarea consolidată. Acestea necesită condiții-cadru favorabile, în special în ceea ce privește garantarea unei aprovizionări fiabile cu energie, a forței de muncă calificate, a unei infrastructuri bune de transport și a unor piețe eficiente ale forței de muncă.

2.5.

Conceptul de ocupare a forței de muncă durabilă și de calitate este una dintre componentele esențiale ale calității vieții și trebuie luat în considerare alături de conceptul de dezvoltare durabilă, ținând cont de contextul mai amplu al dezvoltării și al ocupării forței de muncă sustenabile, în special de tranziția către o economie verde și digitalizare, care trebuie să fie echitabile pentru toate părțile interesate. În legătură cu aceasta, CESE atrage atenția în special asupra avizelor pe care le-a adoptat deja în acest context.

2.6.

CESE crede cu fermitate că punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030, în special a obiectivului 8, adoptat de cele 193 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite în 2015 (9), poate contribui în mod semnificativ la asigurarea unui ocupări a forței de muncă durabile și de calitate, ținând seama, în același timp, de creșterea economică, precum și de ocuparea deplină și productivă a forței de muncă. În special în cursul perioadei de redresare, Comisia Europeană ar trebui să se concentreze mai mult pe atingerea acestor obiective și ar trebui să încurajeze statele membre să le atingă.

2.7.

CESE subliniază, de asemenea, că punerea în aplicare a principiilor prevăzute în Pilonul european al drepturilor sociale și în planul de acțiune conex, precum și a normelor juridice internaționale relevante (10) este de importanță capitală pentru asigurarea unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate. CESE a adoptat deja o serie de avize în acest context și solicită instituțiilor europene și statelor membre să joace un rol activ în punerea lor în aplicare, conform competențelor lor, împreună cu partenerii sociali și cu alte părți interesate.

2.8.

În momentul elaborării măsurilor de asigurare a unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate trebuie să se țină seama de diverși factori care afectează calitatea vieții, care asigură o muncă decentă, care reduc inegalitățile și excluziunea socială, care previn sărăcia și care asigură competitivitatea economiei europene, promovând în același timp tranziția lină către o societate și o economie ecologice și digitale. Toți acești factori trebuie să fie echilibrați cu obiectivele de dezvoltare durabilă, iar partenerii sociali și organizațiile societății civile trebuie să se implice activ în elaborarea măsurilor. În acest context, CESE subliniază importanța atingerii unui consens social mai amplu.

2.9.

CESE este conștient de o serie de elemente, factori și circumstanțe care influențează calitatea ocupării forței de muncă și asigurarea ca aceasta să fie durabilă, fapt pe care l-a recunoscut în avizul său (11). Acestea sunt elemente precum nivelul și caracterul previzibil al salariilor lucrătorilor, formele și metodele de muncă, mediul de muncă, siguranța și sănătatea la locul de muncă, stabilitatea locului de muncă, învățarea pe tot parcursul vieții, formarea lucrătorilor, un program de lucru regulat și previzibil, protecția drepturilor lucrătorilor, echilibrul dintre viața profesională și cea privată și dialogul social activ și eficient.

2.10.

CESE observă că asigurarea unei munci decente este unul dintre elementele esențiale pentru asigurarea calității locurilor de muncă. Prin urmare, solicită Comisiei, statelor membre și partenerilor sociali să acorde mai multă atenție aspectelor legate de munca decentă și de calitate.

2.11.

CESE este conștient de faptul că asigurarea componentelor care asigură condiții de muncă de calitate depinde și de reziliența întreprinderilor europene pe piața globală, precum și de situația pieței interne, de diferitele modele de afaceri și de politicile economice. Prin urmare, invită Comisia și statele membre să creeze, alături de partenerii sociali, condiții care să încurajeze investițiile sustenabile și astfel să permită angajatorilor să asigure o muncă de calitate pe o bază durabilă și să combată practicile neloiale. Statele membre ar trebui să contribuie la accelerarea acestui proces prin diverse stimulente, politici și reglementări corespunzătoare.

3. Pandemia de COVID-19

3.1.

CESE recunoaște că activitatea economică a scăzut în mod asimetric pe durata epidemiei și că mecanismul SURE instituit de Comisie în timpul pandemiei a contribuit la menținerea unui număr mare de locuri de muncă. Pentru a evita concedierile și a preveni deteriorarea securității veniturilor cetățenilor, statele membre au adoptat diverse scheme de reducere a timpului de muncă, subvenții salariale pentru angajați, suspendări temporare ale contractelor individuale de muncă (de exemplu, în cazul lucrătorilor care desfășurau activități a căror funcționare nu a fost permisă) cu un procent mai mic de salarii, diverse măsuri active de politică privind piața forței de muncă, protecția tinerilor și a persoanelor în vârstă, subvenții menite să compenseze parțial pierderea de venituri și un venit de bază pentru anumite grupuri de persoane etc. Cu toate acestea, CESE subliniază că aceste măsuri temporare nu ar trebui să ascundă nevoia unor politici economice solide și sustenabile în UE și în statele membre, care să vizeze generarea de creștere economică și crearea de noi locuri de muncă.

3.1.1.

CESE regretă faptul că partenerii sociali și alte părți interesate nu au fost implicați în mod activ și adecvat de către Comisie, acesta fiind un criteriu important pentru accesarea acestor fonduri. În unele state membre, partenerii sociali nu au fost implicați activ în definirea măsurilor și a politicilor privind piața forței de muncă. Redresarea și asigurarea calității muncii vor fi mai dificile în aceste țări.

3.2.

CESE recunoaște că, în timpul epidemiei, s-a schimbat modul în care se desfășoară anumite activități profesionale, efectul fiind acela că vor continua pe durata redresării și după redresare. Prin urmare, este esențial să recunoaștem aceste schimbări, să le abordăm în mod corespunzător, să le monitorizăm și să le dezvoltăm în direcția asigurării unei calități durabile a muncii, cu scopul de a crea oportunități suplimentare pentru întreprinderi și lucrători. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită impactului și consecințelor digitalizării și ale introducerii inteligenței artificiale în mediul de muncă.

3.3.

CESE subliniază că pandemia a pus accentul pe anumite modele economice și de afaceri, precum și pe formele și modalitățile de lucru care au fost ignorate sau cărora li s-a acordat prea puțină atenție înainte de pandemie. Trebuie procedat cu precauție pentru a garanta că aceste forme mai frecvente de activitate economică și de muncă nu afectează negativ piața forței de muncă sau calitatea ocupării și nu constituie practici neloiale.

3.4.

CESE salută recomandarea Comisiei referitoare la un sprijin activ eficace pentru ocuparea forței de muncă în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19 (EASE) și invită statele membre să acorde prioritate politicilor privind piața forței de muncă într-un mod care să facă din investițiile în resursele umane unul dintre elementele-cheie pentru depășirea crizei, ținând seama de necesitatea tranziției verzi și a celei digitale. Statele membre ar trebui să includă măsurile EASE convenite cu partenerii sociali în planurile lor naționale de redresare și reziliență.

3.5.

CESE este preocupat de faptul că bunăstarea psihică a lucrătorilor europeni s-a deteriorat considerabil în timpul pandemiei, în special în rândul tinerilor și al celor care și-au pierdut locul de muncă (12). Prin urmare, CESE solicită o abordare comună, holistă, care să vizeze combinarea unor politici ambițioase în materie de sănătate, siguranță și bunăstare psihică.

3.6.

CESE reiterează poziția și propunerile pe care le-a prezentat în diverse avize (13) cu privire la aspecte legate de viitorul forței de muncă, de digitalizare, de munca la domiciliu, de organizarea programului de muncă, de învățarea pe tot parcursul vieții și formarea profesională și de echilibrul dintre viața profesională și cea privată. Toate afirmațiile cu privire la munca de calitate sunt valabile pentru toți cei care lucrează, indiferent de naționalitatea lor, prin urmare imigrația și integrarea resortisanților țărilor terțe sunt aspecte importante.

3.7.

Având în vedere schimbările produse de pandemie, evoluția paralelă a digitalizării și faptul că mulți factori afectează calitatea ocupării forței de muncă, prezentul aviz se concentrează doar asupra unor aspecte evidențiate de Președinția slovenă, care necesită o atenție specială în ceea ce privește dezvoltarea calității condițiilor de muncă. Acestea sunt: 1) adaptarea mediului de muncă la îmbătrânirea demografică, 2) formarea și învățarea pe tot parcursul vieții, 3) asigurarea egalității, 4) luarea în considerare a beneficiilor și a capcanelor digitalizării și ale inteligenței artificiale și 5) rolul partenerilor sociali.

4. Adaptarea mediului de muncă la îmbătrânirea demografică

4.1.

Odată cu îmbătrânirea demografică din Europa, viața profesională devine tot mai lungă în majoritatea statelor membre, iar vârsta efectivă de pensionare este în creștere. Acest lucru necesită, la rândul său, crearea unor condiții de muncă adecvate pentru persoanele în vârstă. Este vorba în primul rând de adaptarea la abilitățile lor psiho-fizice, garantând, în același timp, că baza lor de competențe rămâne actuală în raport cu nevoile pieței forței de muncă. Îmbunătățirea protecției sănătății la locul de muncă și a accesului lucrătorilor în vârstă la învățarea pe tot parcursul vieții sunt, de asemenea, indispensabile pentru asigurarea calității muncii pentru lucrătorii în vârstă.

4.2.

Deși asigurarea unor condiții de muncă adecvate este în principal o datorie a angajatorului, cooperarea tripartită între partenerii sociali și guverne are, de asemenea, un rol important în acest sens, întrucât, datorită cunoștințelor lor privind procedurile de lucru și lucrătorii înșiși, aceștia pot contribui, prin intermediul dialogului social și al contractelor colective de muncă la nivelul adecvat, la crearea unui mediu de muncă care să permită lucrătorilor în vârstă să lucreze în mod corespunzător.

4.3.

Statele membre au, de asemenea, un rol important de jucat. Oferind un nivel adecvat de protecție socială, acces la servicii de sănătate de calitate și diverse stimulente și subvenții pentru angajatori, acestea pot contribui la crearea unui mediu de muncă care să permită cetățenilor să lucreze în condiții de siguranță și în mod productiv pe măsură ce avansează în vârstă.

4.4.

CESE propune să se acorde mai multă atenție punerii în aplicare a politicilor privind piața forței de muncă legate de demografie în contextul semestrului european. Este esențial ca partenerii sociali să fie implicați activ în strategii și în punerea în aplicare a politicilor și a măsurilor privind persoanele în vârstă de pe piața forței de muncă, inclusiv integrarea adecvată a acestora pe această piață.

4.5.

Trebuie dezvoltate modalități moderne și inovatoare pentru ca generațiile mai tinere și mai în vârstă să colaboreze. Transferul corespunzător și bidirecțional de cunoștințe și de experiență este esențial.

5. Formarea și învățarea pe tot parcursul vieții

5.1.

În avizele sale, CESE a subliniat în repetate rânduri importanța învățării pe tot parcursul vieții și a formării atât pentru șomeri, cât și pentru lucrătorii salariați (14).

5.2.

CESE subliniază importanța anticipării în timp util a nevoilor lucrătorilor și angajatorilor în ceea ce privește competențele și a planificării strategice în acest domeniu. Pentru aceasta este necesar ca partenerii sociali să colaboreze, în special la nivel sectorial și de întreprindere.

5.3.

O atenție deosebită ar trebui acordată șomerilor de lungă durată și celor care s-au aflat în afara pieței forței de muncă pentru o perioadă lungă de timp. Absența prelungită de pe piața forței de muncă reduce semnificativ capacitatea de inserție profesională, în special având în vedere viteza schimbării digitale (15). Pandemia a agravat problema, odată cu închiderea anumitor sectoare de activitate, lucrătorii fiind obligați să rămână acasă. De aceea, în aceste situații, sunt necesare politici active eficace de ocupare a forței de muncă.

5.4.

Activitățile de formare ar trebui să se concentreze pe sensibilizarea în mod adecvat a angajatorilor cu privire la importanța planificării în timp util în ceea ce privește competențele și abilitățile necesare pentru munca viitoare. În acest sens, CESE recomandă să se acorde o atenție deosebită planurilor de formare a lucrătorilor în domeniul digital.

5.5.

CESE recomandă statelor membre să ia în considerare, de asemenea, stimulente financiare și fiscale pentru o formare mai activă a lucrătorilor de către angajatorul lor, fie sub formă de finanțare directă, fie sub formă de facilități fiscale pentru întreprinderi.

6. Asigurarea egalității

6.1.

CESE consideră că, pe durata redresării și după redresare, este esențial să se mențină egalitatea indiferent de circumstanțele personale și să se prevină toate formele de practici discriminatorii. Deși sunt recunoscute oportunitățile oferite de diferitele forme de muncă, există, de asemenea, pericolul ca acestea să sporească inegalitatea lucrătorilor, inclusiv inegalitatea din punctul de vedere al genului (16). Trebuie găsite modalități care să garanteze tratamentul egal al lucrătorilor, pe toate canalele adecvate, atât prin legislație, cât și prin contracte colective de muncă.

6.2.

CESE observă că egalitatea nu a fost garantată pe durata pandemiei, întrucât măsurile adoptate nu au acoperit toți lucrătorii și toate întreprinderile. Întreprinderile mici și mijlocii, lucrătorii cu forme precare de muncă, persoanele care desfășoară activități independente, migranții, tinerii și femeile au reprezentat adesea categoriile cărora li s-a refuzat accesul la compensații pentru pierderea veniturilor sau care nu sunt acoperite de măsuri. Aceasta înseamnă că sărăcia și excluziunea socială au crescut în timpul epidemiei. O serie de întreprinderi și-au încetat, de asemenea, activitatea, ceea ce a dus la o pierdere de locuri de muncă.

6.3.

CESE observă că situația femeilor pe piața forței de muncă s-a deteriorat semnificativ în timpul pandemiei (17): multe femei și-au pierdut locul de muncă, echilibrul dintre viața profesională și cea privată s-a deteriorat și, în cele din urmă, precaritatea a crescut.

6.4.

Situația migranților pe piața forței de muncă și a tinerilor, care depun eforturi din ce în ce mai mari pentru a-și găsi un loc de muncă, s-a deteriorat, la rândul ei. În plus, aceștia se confruntă într-o măsură și mai mare cu forme de ocupare precare, care nu garantează un trai de calitate.

6.5.

Inegalitatea se reflectă cel mai mult în nivelul veniturilor și al stabilității ocupării forței de muncă. Prin urmare, CESE este ferm convins că politicile privind piața forței de muncă trebuie să abordeze discrepanțele de remunerare, împreună cu măsuri care să promoveze transparența salarială, să combată segregarea orizontală și verticală a pieței muncii, să stimuleze munca cu normă întreagă pentru femei și să abordeze constrângerile legate de îngrijirea neremunerată și punerea în aplicare a principiului egalității de remunerare pentru o muncă de valoare egală. De asemenea, trebuie luate măsuri pentru a asigura respectarea drepturilor lucrătorilor. În plus, ar trebui încurajat dialogul social axat pe negocierile colective în cadrul activităților nestandardizate, precum munca la domiciliu, munca de îngrijire, lucrul pe platforme și altele asemenea.

7. Digitalizarea și inteligența artificială

7.1.

Digitalizarea are un impact major asupra relațiilor industriale, având în vedere consecințele pozitive și negative asupra angajatorilor care le implementează în procesele de muncă.

7.2.

Soluțiile digitale ridică, de asemenea, semne de întrebare cu privire la relațiile contractuale dintre lucrători și angajatori. Pentru a asigura componentele durabile ale calității ocupării forței de muncă, este necesar să se monitorizeze evoluțiile de pe piața forței de muncă și să se garanteze instituirea unor mecanisme adecvate de protecție a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor, fără a frâna dezvoltarea soluțiilor digitale. UE, statele membre, partenerii sociali și alte părți interesate ar trebui să joace un rol în găsirea unor soluții echitabile la preocupările cetățenilor. CESE subliniază că digitalizarea sporită a vieții profesionale poate aduce beneficii, dar, în același timp, poate genera și provocări. CESE recunoaște că punerea rapidă în aplicare a acordului-cadru al partenerilor sociali europeni privind digitalizarea poate juca un rol important în acest sens (18).

7.3.

Este urgent nevoie să se gestioneze inteligența artificială la locul de muncă, în special în ceea ce privește prevenirea practicilor discriminatorii, supravegherea ilegală a lucrătorilor – inclusiv dreptul de deconectare – și alte tratamente prejudiciabile la adresa lucrătorilor. Partenerii sociali trebuie să fie incluși în procesul de adoptare și de punere în aplicare a legislației privind inteligența artificială.

Bruxelles, 23 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) https://www.ilo.org/global/topics/decent-work/lang--en/index.htm

(2) JO C 326, 26.10.2012, p. 391.

(3) JO C 374, 16.9.2021, p. 16.

(4) În funcție de situația din statele membre.

(5) JO C 125, 21.4.2017, p. 10, punctul 3.19.

(6) JO C 97, 24.3.2020, p. 32; JO C 429, 11.12.2020, p. 159, punctul 1.6.

(7) Voss, Eckhard, Broughton, Andrea, Pulignano, Valeria, Franca, Valentina, Rodriguez, Contreras, Ricardo. Exploring the connections between EU- and national-level social dialogue (Explorarea legăturilor dintre dialogul social la nivelul UE și la nivel național). Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018.

(8) De exemplu, Rezoluția CESE privind Summitul de la Porto, JO C 286, 16.7.2021, p. 6 și JO C 341, 24.8.2021, p. 23.

(9) Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă.

(10) Standardele OIM, precum și articolul 151 și articolul 156 din TFUE.

(11) JO C 125, 21.4.2017, p. 10, punctul 3.4.

(12) Eurofound (2021), Living, working and COVID-19 (Update April 2021): Mental health and trust decline across EU as pandemic enters another year, Publications Office of the European Union, Luxembourg [Viața. munca și COVID-19 (ediție actualizată, aprilie 2021): Sănătatea psihică și scăderea încrederii în întreaga UE într-un nou an de pandemie, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg], pagina 4.

(13) JO C 129, 11.4.2018, p. 44; JO C 197, 8.6.2018, p. 45; JO C 237, 6.7.2018, p. 8; JO C 367, 10.10.2018, p. 15; JO C 440, 6.12.2018, p. 37; JO C 232, 14.7.2020, p. 18.

(14) Conform JO C 374, 16.9.2021, p. 38.

(15) Competențele digitale și formarea lucrătorilor variază considerabil în rândul statelor UE, ceea ce agravează disparitățile dintre situațiile lucrătorilor. În 2019, în medie, mai puțin de 25 % dintre întreprinderile din UE au oferit cursuri de formare în domeniul digital, variind de la 6 % în România la 37 % în Finlanda.

(16) JO C 220, 9.6.2021, p. 13.

(17) https://eige.europa.eu/news/covid-19-derails-gender-equality-gains

(18) The European Social Partners framework agreement_and_studies/2020-06-22_agreement_on_digitalisation -_with_signatures.pdf.

ANEXĂ

Următoarele propuneri de amendamente, care au întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, au fost respinse în timpul dezbaterii [articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul de procedură]:

AMENDAMENTUL 3

depus de:

ARDHE Christian

HOŠTÁK Martin

KONTKANEN Mira-Maria

LE BRETON Marie-Pierre

SOC/685

Componente-cheie ale unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate pe durata redresării și după redresare

Punctul 2.9

Se modifică după cum urmează:

Avizul secțiunii

Amendament

CESE este conștient de o serie de elemente, factori și circumstanțe care influențează calitatea ocupării forței de muncă și asigurarea ca aceasta să fie durabilă, fapt pe care l-a recunoscut în avizul său (11). Acestea sunt elemente precum nivelul și caracterul previzibil al salariilor lucrătorilor, formele și metodele de muncă , inclusiv nevoia unor forme diverse de muncă și de flexibilitate în cadrul dialogului social , mediul de muncă, siguranța și sănătatea la locul de muncă, stabilitatea locului de muncă, învățarea pe tot parcursul vieții, formarea lucrătorilor, un program de lucru regulat și previzibil, protecția drepturilor lucrătorilor, echilibrul dintre viața profesională și cea privată, dialogul social activ și eficient și altele asemenea.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	92
Voturi împotrivă:	120
Abțineri:	15

AMENDAMENTUL 4

depus de:

ARDHE Christian

HOŠTÁK Martin

KONTKANEN Mira-Maria

LE BRETON Marie-Pierre

SOC/685

Componente-cheie ale unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate pe durata redresării și după redresare

Punctul 3.3

Se modifică după cum urmează:

Avizul secțiunii

Amendament

CESE subliniază că pandemia a pus accentul pe anumite modele economice și de afaceri, precum și pe formele și modalitățile de lucru care au fost ignorate sau cărora li s-a acordat prea puțină atenție înainte de pandemie. Trebuie procedat cu precauție pentru a garanta că aceste forme mai frecvente de activitate economică și de muncă nu afectează negativ piața forței de muncă sau calitatea ocupării și nu constituie practici neloiale.

CESE subliniază că pandemia a pus accentul pe anumite modele economice și de afaceri, precum și pe formele și modalitățile de lucru care au fost ignorate sau cărora li s-a acordat prea puțină atenție înainte de pandemie. Deși este important să se consolideze spiritul antreprenorial și politicile favorabile întreprinzătorilor independenți, atât la nivel european, cât și la nivel național și să se promoveze dezvoltarea durabilă a acestor forme mai frecvente de activitate economică și de muncă , ar trebui garantat că acestea nu afectează negativ piața forței de muncă sau calitatea ocupării și nu constituie practici neloiale.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	90
Voturi împotrivă:	125
Abțineri:	16

AMENDAMENTUL 5

depus de:

ARDHE Christian

HOŠTÁK Martin

KONTKANEN Mira-Maria

LE BRETON Marie-Pierre

SOC/685

Componente-cheie ale unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate pe durata redresării și după redresare

Punctul 6.2

Se modifică după cum urmează:

Avizul secțiunii

Amendament

CESE observă că egalitatea nu a fost garantată pe durata pandemiei, întrucât măsurile adoptate nu au acoperit toți lucrătorii și toate întreprinderile. Întreprinderile mici și mijlocii, lucrătorii cu forme de muncă mai puțin stabile și sigure , persoanele care desfășoară activități independente, migranții, tinerii și femeile au reprezentat adesea categoriile cărora li s-a refuzat accesul la compensații pentru pierderea veniturilor sau care nu sunt acoperite de măsuri. Aceasta înseamnă că sărăcia și excluziunea socială au crescut în timpul epidemiei. O serie de întreprinderi și-au încetat, de asemenea, activitatea, ceea ce a dus la o pierdere de locuri de muncă.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	88
Voturi împotrivă:	138
Abțineri:	14

AMENDAMENTUL 6

depus de:

ARDHE Christian

HOŠTÁK Martin

KONTKANEN Mira-Maria

LE BRETON Marie-Pierre

SOC/685

Componente-cheie ale unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate pe durata redresării și după redresare

Punctul 6.3

Se modifică după cum urmează:

Avizul secțiunii	Amendament
CESE observă că situația femeilor pe piața forței de muncă s-a deteriorat semnificativ în timpul pandemiei (17): multe femei și-au pierdut locul de muncă, echilibrul dintre viața profesională și cea privată s-a deteriorat și, în cele din urmă, precaritatea a crescut.	CESE observă că situația femeilor pe piața forței de muncă s-a deteriorat semnificativ în timpul pandemiei (17): multe femei și-au pierdut locul de muncă, echilibrul dintre viața profesională și cea privată s-a deteriorat și, în cele din urmă, miza reprezentată de găsirea unui loc de muncă mai stabil și mai sigur a crescut.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	80
Voturi împotrivă:	143
Abțineri:	10

AMENDAMENTUL 7

depus de:

ARDHE Christian

HOŠTÁK Martin

KONTKANEN Mira-Maria

LE BRETON Marie-Pierre

SOC/685

Componente-cheie ale unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate pe durata redresării și după redresare

Punctul 6.4

Se modifică după cum urmează:

Avizul secțiunii	Amendament
Situația migranților pe piața forței de muncă și a tinerilor, care depun eforturi din ce în ce mai mari pentru a-și găsi un loc de muncă, s-a deteriorat, la rândul ei. În plus, aceștia se confruntă într-o măsură și mai mare cu forme de ocupare precare, care nu garantează un trai de calitate .	Situația migranților pe piața forței de muncă și a tinerilor, care depun eforturi din ce în ce mai mari pentru a-și găsi un loc de muncă, s-a deteriorat, la rândul ei. În plus, aceștia se confruntă într-o măsură și mai mare cu provocarea de a găsi forme de ocupare mai stabile și mai sigure .

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	80
Voturi împotrivă:	143
Abțineri:	10

AMENDAMENTUL 8

depus de:

BARRERA CHAMORRO Maria del Carmen

MEYNENT Denis

SALIS-MADINIER Franca

ZORKO Andrej

SOC/685

Componente-cheie ale unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate pe durata redresării și după redresare

Punctul 6.5

Se modifică după cum urmează:

Avizul secțiunii

Amendament

Inegalitatea se reflectă cel mai mult în nivelul veniturilor și al stabilității ocupării forței de muncă. Prin urmare, CESE este ferm convins că politicile privind piața forței de muncă trebuie să abordeze discrepanțele de remunerare, împreună cu măsuri obligatorii care să promoveze transparența salarială, să combată segregarea orizontală și verticală a pieței muncii, să stimuleze munca cu normă întreagă pentru femei și să abordeze constrângerile legate de îngrijirea neremunerată și punerea în aplicare a principiului egalității de remunerare pentru o muncă de valoare egală. De asemenea, trebuie luate măsuri pentru a asigura respectarea drepturilor lucrătorilor. În plus, ar trebui încurajat dialogul social axat pe negocierile colective în cadrul activităților nestandardizate, precum munca la domiciliu, munca de îngrijire, lucrul pe platforme și altele asemenea.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	102
Voturi împotrivă:	113
Abțineri:	16

AMENDAMENTUL 10

depus de:

ARDHE Christian

HOŠTÁK Martin

KONTKANEN Mira-Maria

LE BRETON Marie-Pierre

SOC/685

Componente-cheie ale unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate pe durata redresării și după redresare

Punctul 7.3

Se modifică după cum urmează:

Avizul secțiunii

Amendament

Pentru a garanta dezvoltarea transparentă și echilibrată a inteligenței artificiale este urgent nevoie de gestionarea acesteia la locul de muncă, în special în ceea ce privește atenuarea preocupărilor nefondate, promovarea autonomiei lucrătorilor și prevenirea practicilor discriminatorii, supravegherea ilegală a lucrătorilor și alte tratamente prejudiciabile la adresa lucrătorilor. Partenerii sociali trebuie să fie incluși în procesul de adoptare și de punere în aplicare a legislației privind inteligența artificială.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	88
Voturi împotrivă:	136
Abțineri:	10

AMENDAMENTUL 11

depus de:

ARDHE Christian

HOŠTÁK Martin

KONTKANEN Mira-Maria

LE BRETON Marie-Pierre

SOC/685

Componente-cheie ale unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate pe durata redresării și după redresare

Punctul 1.1

Se modifică după cum urmează:

Avizul secțiunii

Amendament

Condițiile de muncă de bună calitate reprezintă una dintre componentele fundamentale ale calității vieții. Principiul calității muncii ca precondiție pentru calitatea vieții trebuie respectat, întrucât el reprezintă o premisă pentru dezvoltarea socială durabilă . Prin urmare, CESE crede cu fermitate că ar trebui să i se acorde o atenție specială acestui principiu în cadrul politicilor UE, întrucât trebuie să se evite riscurile în materie de inegalitate, sărăcie, excluziune socială și concurență neloială.

Condițiile de muncă de bună calitate reprezintă una dintre componentele fundamentale ale calității vieții și trebuie luat în considerare alături de conceptul de dezvoltare durabilă, ținând cont de contextul mai amplu al dezvoltării și al ocupării forței de muncă sustenabile, în special de tranziția către o economie verde și digitalizare . În același timp, CESE recunoaște rolul angajatorilor în promovarea competențelor, a ocupării forței de muncă, a diverselor forme de muncă, a securității, a bunăstării lucrătorilor și a competitivității întreprinderilor . Prin urmare, CESE crede cu fermitate că ar trebui să i se acorde o atenție specială calității muncii în cadrul politicilor UE , fiind o componentă a creșterii economice și a ocupării forței de muncă, întrucât poate aduce o contribuție suplimentară la îmbunătățirea creșterii, ocupării și productivității sustenabile, abordând în același timp riscurile în materie de inegalitate, sărăcie, excluziune socială și concurență neloială.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	79
Voturi împotrivă:	136
Abțineri:	11

AMENDAMENTUL 12

depus de:

ARDHE Christian

HOŠTÁK Martin

KONTKANEN Mira-Maria

LE BRETON Marie-Pierre

SOC/685

Componente-cheie ale unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate pe durata redresării și după redresare

Punctul 1.2

Se adaugă un nou punct:

Poziția: după punctul existent – la același nivel

Avizul secțiunii

Amendament

CESE subliniază că sunt necesare acțiuni cuprinzătoare și precis orientate pentru a asigura o piață a muncii reactivă, rezilientă și favorabilă incluziunii în statele membre, inclusiv ca urmare a pandemiei, cu un accent special pe furnizarea de locuri de muncă flexibile. Cu toate acestea, CESE subliniază că evoluțiile de pe piața forței de muncă trebuie să fie sprijinite, nu suprareglementate sau împiedicate. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită principiilor subsidiarității și proporționalității în ceea ce privește competențele UE și ale statelor membre, precum și diferitele instrumente de care dispun. În ceea ce privește asigurarea unei baze economice solide pentru a sprijini tranzițiile echitabile în Europa, ar trebui să se pună accentul pe crearea unui cadru de reglementare echitabil, stabil și previzibil pentru întreprinderi, inclusiv pe evitarea sarcinilor administrative pentru acestea.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	79
Voturi împotrivă:	144
Abțineri:	7

AMENDAMENTUL 15

depus de:

ARDHE Christian

HOŠTÁK Martin

KONTKANEN Mira-Maria

LE BRETON Marie-Pierre

SOC/685

Componente-cheie ale unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate pe durata redresării și după redresare

Punctul 1.12

Se modifică după cum urmează:

Avizul secțiunii

Amendament

CESE observă că Mecanismul de redresare și reziliență nu abordează în mod direct componentele ocupării de calitate și, prin urmare, solicită Comisiei să completeze această parte a mecanismului. Calitatea muncii este elementul esențial pentru atingerea obiectivelor stabilite de Mecanismul de redresare și reziliență. Nu ar trebui pierdute din vedere grupurile vulnerabile , cum ar fi lucrătorii tineri și cei cu locuri de muncă precare , care au fost cel mai grav afectați de pandemie.

CESE observă că Mecanismul de redresare și reziliență nu abordează în mod direct componentele ocupării de calitate și, prin urmare, solicită Comisiei să se asigure că aceste componente sunt abordate corespunzător în cadrul punerii în aplicare a mecanismului. Calitatea muncii este elementul esențial pentru atingerea obiectivelor stabilite de Mecanismul de redresare și reziliență. Nu ar trebui pierdute din vedere grupurile vulnerabile, care au fost cel mai grav afectate de pandemie.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	82
Voturi împotrivă:	140
Abțineri:	8

(11) JO C 125, 21.4.2017, p. 10, punctul 3.4.

(17) https://eige.europa.eu/news/covid-19-derails-gender-equality-gains.

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/38

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Către un lanț echitabil de aprovizionare cu alimente”

(aviz exploratoriu)

(2021/C 517/05)

Raportor:	domnul Branko RAVNIK
Coraportor:	domnul Peter SCHMIDT

Sesizare	Scrisoare din partea Președinției slovene a Consiliului, 19.3.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	9.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	211/1/6

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută Directiva UE privind practicile comerciale neloiale (PCN) din cadrul lanțului de aprovizionare cu produse agricole și alimentare ca un pas înainte în ceea ce privește abordarea dezechilibrelor de forțe de-a lungul lanțului. Practicile comerciale neloiale reprezintă un fenomen complex cu ample implicații societale, reglementarea jucând un rol-cheie în acest context. Comitetul îndeamnă statele membre să transpună și să pună în aplicare directiva, precum și să abordeze de urgență chestiunea practicilor comerciale neloiale.

1.2.

Lanțul european de aprovizionare cu alimente s-a dovedit a fi deosebit de rezilient în timpul epidemiei de COVID-19. Consumatorii au avut acces în orice moment la aproape toate produsele alimentare. Deși au fost expuși riscurilor de infecție, lucrătorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente și-au îndeplinit sarcinile cu brio.

1.3.

Cu toate acestea, primele observații arată că există și schimbări semnificative de comportament în ceea ce privește producția, distribuția și consumul. CESE pledează pentru sprijinirea transformării sistemelor alimentare ale Europei, astfel încât să fie durabile, reziliente, echitabile și incluzive din punctul de vedere al mediului și din punct de vedere economic și social, și, mai presus de toate, să asigure pentru consumatorii europeni alimente sănătoase, sigure, produse în mod durabil. CESE observă că cooperarea (mai degrabă decât concurența) între operatorii din lanțul alimentar este esențială pentru a promova un sistem alimentar mai rezilient și mai durabil, pentru a asigura o cotă echitabilă pentru operatori și pentru a preveni denigrarea.

1.4.

CESE subliniază recomandarea sa ca furnizorilor, în special fermierilor, să li se plătească un preț echitabil și corect, care să le permită să beneficieze de un venit adecvat pentru investiții, inovare și producție durabilă (1). Ar trebui instituit un mecanism de monitorizare a distribuției valorii adăugate brute în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente. Conform cifrelor Comisiei, ponderea valorii adăugate brute în lanțul de aprovizionare cu alimente corespunzătoare producătorului primar a scăzut de la 31 % în 1995 la 23,4 % în 2015 (cele mai recente cifre disponibile).

1.5.

De asemenea, CESE subliniază recomandarea sa de a combate practicile comerciale neloiale care nu sunt avute în vedere în cerințele minime ale directivei (2) și salută eforturile depuse de mai multe state membre în abordarea unor chestiuni precum cumpărarea sub costul de producție, licitațiile cu dublă cursă sau protejarea tuturor actorilor din lanțul de aprovizionare, indiferent de mărimea sau poziția lor în lanțul alimentar. CESE salută decizia Comisiei de a reglementa practicile comerciale neloiale în lanțul alimentar. Cu toate acestea, CESE regretă faptul că Comisia nu a promovat o abordare armonizată pentru a evita fragmentarea pieței unice. CESE consideră că viitoarele măsuri suplimentare ar trebui să fie compatibile cu piața unică și să facă obiectul unei evaluări adecvate a impactului. Cu toate acestea, CESE salută faptul că statele membre transpun și pun în aplicare directiva, asigurând o mai mare echitate în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, și solicită o abordare mai armonizată în viitor.

1.6.

CESE solicită statelor membre să pună în aplicare legi care să asigure protecția tuturor actorilor economici. Mărimea nu este neapărat un substitut al puterii de piață și, prin urmare, toți operatorii economici, mari și mici, ar trebui protejați împotriva practicilor comerciale neloiale.

1.7.

De asemenea, CESE încurajează statele membre să instituie mecanisme care să le permită să monitorizeze, să evalueze și să asigure punerea în aplicare a legislației în materie de transpunere și să înființeze forumuri pentru dialog în cooperare cu părțile interesate.

1.8.

În prezent, dezechilibrele de forțe economice și de negociere de la nivelul sistemelor alimentare europene (dar și globale) exercită presiuni asupra profitabilității sectorului agricol și a salariilor, cu scăderea potențialului de investiții al întreprinderilor mici și mijlocii din sectorul alimentar și abandonarea comerțului cu amănuntul al familiilor locale. Prin urmare, sunt necesare mecanisme corective bazate pe dovezi pentru a asigura o dezvoltare echilibrată a actorilor din lanțul european de aprovizionare cu alimente și pentru a sprijini o cotă echitabilă în ceea ce privește beneficiile economice ale producției și distribuției de alimente în interiorul și în afara UE, promovând astfel sistemele alimentare durabile. Comisia nu a desprins învățăminte din evaluările de impact ale Strategiei „De la fermă la consumator”.

1.9.

CESE subliniază importanța ca toate părțile interesate care dispun de instrumentele și de informațiile adecvate să beneficieze de directivă. Prin urmare, CESE solicită Comisiei Europene, statelor membre și SEAE să se asigure că părțile interesate își cunosc drepturile și cunosc procedurile de a le pune în aplicare, inclusiv în ceea ce privește comerțul transnațional, atât în cadrul UE, cât și din țări terțe.

1.10.

CESE reiterează că promovarea unor practici comerciale mai echitabile ar trebui să fie o parte componentă a unei politici alimentare și comerciale cuprinzătoare a UE, care să cuprindă întregul lanț de aprovizionare și să asigure punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU.

2. Introducere

2.1.

Practicile comerciale neloiale sunt definite ca fiind „practici între întreprinderi care se abat de la buna conduită comercială, sunt contrare bunei-credințe și corectitudinii și sunt impuse unilateral de un partener comercial asupra altuia” (3). Lanțul de aprovizionare cu alimente este deosebit de vulnerabil în fața practicilor comerciale neloiale, din cauza puternicelor dezechilibrele de forțe dintre operatorii. Practicile comerciale neloiale pot apărea în toate etapele lanțului de aprovizionare, iar cele care apar la un nivel al lanțului pot afecta alte părți ale lanțului, în funcție de puterea de piață a actorilor implicați (4).

2.2.

După cum se descrie în detaliu în avizul CESE pe tema Un lanț de aprovizionare agroalimentar mai echitabil adoptat în octombrie 2016 (5) și în cel pe tema Îmbunătățirea lanțului de aprovizionare cu alimente din 2018 (6), concentrarea puterii de negociere a condus la abuzul pozițiilor dominante și a avut drept consecință vulnerabilitatea tot mai accentuată a operatorilor mai slabi în fața practicilor comerciale neloiale. Acest lucru transferă riscul economic de pe piață în amonte, de-a lungul lanțului de aprovizionare, și are un impact negativ îndeosebi asupra consumatorilor și anumitor operatori, ca, de exemplu, fermierii, lucrătorii și IMM-urile. Conform cifrelor Comisiei, ponderea valorii adăugate brute în lanțul de aprovizionare cu alimente corespunzătoare producătorului primar a scăzut de la 31 % în 1995 la 23,4 % în 2015 (cele mai recente cifre disponibile). Conform Comisiei, problema practicilor comerciale neloiale a fost recunoscută de toate părțile interesate din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, conform datelor raportate, majoritatea operatorilor confruntându-se cu astfel de practici (7).

2.3.

Directiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului (8) privind practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente a fost adoptată în aprilie 2019. Directiva este scurtă, concisă și se bazează pe câteva principii-cheie. Statele membre au avut obligația de a transpune directiva în legislația națională până la 1 mai 2021 și de a o pune în aplicare șase luni mai târziu. Aceasta face parte dintr-o agendă de guvernanță mai amplă, care vizează realizarea unui lanț de aprovizionare cu alimente mai eficient și mai echitabil și include, de asemenea, cooperarea producătorilor și măsuri de creștere a transparenței pieței. Strategia „De la fermă la consumator” (9) este, de asemenea, concepută pentru a contribui la îmbunătățirea poziției fermierilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente.

2.4.

Președinția slovenă a UE a solicitat ca CESE să elaboreze un aviz exploratoriu cu privire la punerea în practică în mod efectiv a obiectivelor directivei, la cele mai bune practici ale statelor membre în ceea ce privește reglementarea lanțului agroalimentar, precum și la măsurile necesare pentru a asigura ca acest proces să nu fie întrerupt.

3. Poziția CESE privind practicile comerciale neloiale

3.1.

În avizul său din 2018 (10), CESE a salutat propunerea Comisiei (CE) de a reduce apariția practicilor comerciale neloiale, ca prim pas necesar pentru a-i proteja pe operatorii mai slabi, în special pe fermieri, pe lucrători și pe anumiți operatori, și de a îmbunătăți guvernanța în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente. O abordare normativă și un cadru legislativ cu mecanisme de punere în aplicare solide și eficiente constituie modul în care practicile comerciale neloiale pot fi gestionate în mod eficace la nivelul UE. Acest lucru a fost reiterat și în avizul CESE din 2020 pe tema „De la fermă la consumator”: o strategie alimentară durabilă (11).

3.2.

Cu toate acestea, CESE a regretat că CE a introdus doar un standard minim comun de protecție în UE, interzicând numai un anumit număr de practici comerciale neloiale. Este necesară interzicerea tuturor practicilor abuzive.

3.3.

În ceea ce privește aplicarea legii, CESE salută propunerea CE de a crea un cadru armonizat al UE pentru autoritățile de aplicare a legii.

3.4.

Pe lângă combaterea practicilor comerciale neloiale, CESE a recomandat CE să încurajeze și să sprijine modelele de afaceri care au un rol în asigurarea caracterului durabil al lanțului de aprovizionare reechilibrându-l și îmbunătățind eficiența, pentru a consolida poziția operatorilor mai slabi.

4. Transpunerea și punerea în aplicare a Directivei privind practicile comerciale neloiale – situația actuală

4.1.

Statele membre sunt în prezent în curs de transpunere și de punere în aplicare a directivei (12). Majoritatea asociațiilor de agricultori, sindicatelor și operatorilor din sectorul prelucrării alimentelor consideră că măsurile planificate nu sunt suficiente pentru a-i proteja. Totuși, ei au sprijinit măsurile propuse pentru punerea în aplicare a Directivei privind practicile comerciale neloiale și chiar au solicitat obiective mai ambițioase, în timp ce, în unele cazuri, comercianții cu amănuntul au exprimat opinii divergente.

4.2.

Până în noiembrie 2021, CE va prezenta un raport intermediar privind transpunerea directivei și, în 2025, o evaluare a eficacității directivei. Această evaluare se va baza pe rapoartele anuale ale statelor membre și pe rezultatele sondajelor CE vizând părțile interesate cu privire la situația practicilor comerciale neloiale în lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare (13). CESE sugerează Comisiei să consulte și cumpărătorii și să colecteze experiențele acestora cu privire la directivă. Mecanismul de cooperare instituit prin directivă ar trebui să ofere autorităților de aplicare a legii și Comisiei un forum adecvat pentru a discuta eficacitatea directivei, pe baza rapoartelor anuale ale statelor membre. În cursul acestor reuniuni periodice, pot fi identificate cele mai bune practici, dar și lacune, iar abordările statelor membre pot fi comparate.

4.3.

CESE salută decizia Comisiei de a reglementa practicile comerciale neloiale în lanțul de aprovizionare cu alimente. Cu toate acestea, CESE regretă că Comisia nu a promovat o abordare armonizată pentru a evita fragmentarea pieței unice. Cu toate acestea, CESE salută faptul că statele membre transpun și pun în aplicare directiva, asigurând o mai mare echitate în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, și solicită o abordare mai armonizată în viitor.

5. Bune practici în procesul de transpunere/punere în aplicare

5.1.

CESE salută ambițioasa legislație națională în materie de transpunere (denumită în continuare „bune practici”) care interzice unele practici comerciale neloiale care sunt permise în anumite condiții din directivă. De exemplu, interdicția de a returna furnizorului produsele nevândute fără a plăti pentru acestea sau de a trece costul de stocare al cumpărătorului în sarcina furnizorului, care a fost adoptată de legislația germană în materie de transpunere (14).

5.2.

CESE salută introducerea articolelor în legislația în materie de transpunere, care interzice tuturor operatorilor să cumpere sub costul de producție. Acesta este cazul legislației spaniole (15), care, în afară de a interzice tuturor operatorilor să cumpere sub costul de producție, interzice și distrugerea valorii de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente. În același mod, organul legislativ italian a fost mandatat să abordeze această chestiune în legislația în materie de transpunere (16). În Germania, Parlamentul federal german va efectua un audit al posibilei interdicții de cumpărare sub costul de producție în cadrul evaluării care va avea loc la doi ani de la intrarea în vigoare.

5.3.

Aceasta face parte dintr-un pachet mai amplu de inițiative promovate de Comisia Europeană, incluzând, de exemplu, observatoarele pieței prețurilor (17), care este esențial pentru a sprijini transparența și echitatea în acest sector. În plus, trebuie menționată și importanța reciprocității în comerțul internațional (18).

5.4.

CESE salută legislația de instituire a unui mediator pentru monitorizarea punerii lor în aplicare. În Spania a fost înființată o agenție independentă (AICA) pentru a monitoriza punerea în aplicare a legii, iar un ombudsman este mandatat să încurajeze codurile de conduită voluntare. În Germania, persoanele afectate de practici comerciale neloiale vor putea să se adreseze unui ombudsman independent, inclusiv să semnaleze practici neloiale care nu sunt incluse în legislație. De asemenea, mediatorul va putea iniția investigații și va putea notifica încălcările către Agenția Federală pentru Agricultură și Alimentație (BLE) și va putea asigura monitorizarea costurilor de producție și evoluția prețurilor (19).

5.5.

Mărimea nu este neapărat un echivalent al puterii de piață și, prin urmare, toți operatorii economici, mari și mici, ar trebui protejați împotriva practicilor comerciale neloiale. CESE solicită statelor membre să pună în aplicare legi care să asigure protecția tuturor actorilor economici. Acolo unde acest nivel de ambiție nu este atins, Comitetul recunoaște meritul țărilor ale căror legi acoperă actori mai mari, cel puțin în sectoare-cheie. În Germania, de exemplu, pragul de 350 de milioane EUR este menținut pentru întreprinderile agricole, de pescuit și de producție alimentară, dar pentru carne, fructe, legume și produse horticole, pragul va fi stabilit la o cifră de afaceri de 4 miliarde EUR, ceea ce va duce la protejarea de către lege a mai multor actori (20). Legislația preliminară belgiană elimină „abordarea treptată”, oferind tuturor actorilor economici sub pragul de 350 de milioane EUR protecție împotriva practicilor comerciale neloiale, indiferent de mărimea acestora în raport cu cumpărătorul. Spania oferă o protecție specială producătorilor primari, dar toți operatorii, indiferent de dimensiunea și/sau poziția lor pe piață, sunt protejați prin lege.

5.6.

Licitațiile cu dublă cursă (21) au fost legate de efecte negative severe pentru fermieri (22), care sunt obligați de facto să participe la această practică din cauza dezechilibrului de forțe dintre cumpărători și vânzători. Interzicerea licitațiilor cu dublă cursă va contribui la evitarea cazurilor în care furnizorii sunt determinați să vândă sub costul de producție. Deși procesul de transpunere a directivei în Italia nu este încă finalizat, CESE urmărește cu interes dezbaterea existentă privind posibilitatea de a interzice licitațiile cu dublă cursă în țara în care organul legislativ a fost mandatat să abordeze această chestiune în legislația în materie de transpunere.

5.7.

CESE consideră, de asemenea, ca o bună practică obligația de a încheia contracte scrise pentru toate operațiunile și de a le include într-o bază de date pentru o mai mare transparență și control. Legislația spaniolă include o astfel de obligație, care are un impact foarte bun asupra relațiilor comerciale. În contract ar trebui să fie menționate, printre alte aspecte, și calitatea, durata, prețul, indicatorul de preț, renegocierea, reînnoirea și ieșirea cu preaviz.

5.8.

CESE salută clauza din legislația germană care stabilește o primă evaluare în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a legislației și faptul că, în afară de revizuirea respectării interdicțiilor existente, Parlamentul federal german poate, de asemenea, extinde lista practicilor comerciale neloiale interzise (23); de asemenea, Comitetul salută legislația preliminară belgiană, care prevede posibilitatea de a adăuga pe listă, în orice moment, practici comerciale neloiale, prin intermediul unui decret regal, după consultarea părților interesate.

6. Lacune identificate

6.1.

CESE insistă asupra faptului că practicile comerciale neloiale menționate de directivă pot avea un impact negativ asupra celor mai slabi actori din lanț, inclusiv așa-numitele „practici gri”. Furnizorii mai slabi se pot simți obligați să semneze un acord cu un cumpărător mai puternic, care conține clauze contractuale ce nu sunt în interesul lor. Deși posibilitatea unei „interdicții complete” care să interzică toate practicile comerciale neloiale a fost discutată în mai multe state membre, s-a dovedit dificil de atins acest nivel de ambiție fără o intervenție din partea UE. În mod similar, în avizul din 2018, CESE a solicitat o interdicție globală a practicilor comerciale neloiale și posibilitatea ca statele membre să extindă lista practicilor comerciale neloiale interzise inițial. Rămâne de văzut ce mecanisme de revizuire va introduce legislația în materie de transpunere.

6.2.

Directiva oferă furnizorilor, organizațiilor de furnizori și organizațiilor fără scop lucrativ care operează în numele furnizorilor, dreptul de a depune plângeri. Cu toate acestea, CESE este preocupat de faptul că ar putea exista evenimente în care să aibă loc o practică comercială neloială ilegală, o parte afectată (de exemplu, un lucrător) să obțină informații relevante, însă autoritățile de aplicare a legii să nu o poată combate întrucât nu există o plângere oficială din partea unui furnizor sau a unei organizații a furnizorilor. Întrucât furnizorii ar putea fi reticenți în a depune plângeri, chiar și atunci când drepturile lor nu sunt respectate, CESE solicită CE să monitorizeze și să evalueze îndeaproape măsura în care ar putea fi necesare modificări pentru a proteja mai bine părțile cele mai vulnerabile care depind de furnizori, cum ar fi lucrătorii, fermierii și pescarii. Directiva privind practicile comerciale neloiale nu prevede un contract scris. Totuși, ea prevede existența unei relații de vânzare. Astfel, CESE subliniază sugestia sa de a extinde protecția pentru cazurile în care au loc practici comerciale neloiale, dar nu există un contract (scris). CESE a solicitat deja introducerea dreptului de a introduce acțiuni colective (24).

6.3.

„Abordarea treptată” a directivei implică faptul că, în anumite situații, un operator slab din punctul de vedere al puterii de piață, dar cu o cifră de afaceri mare, nu este protejat de lege. Acest lucru creează incertitudine pentru furnizorii care nu sunt conștienți de cifra de afaceri anuală a partenerilor lor de afaceri. CESE invită CE și statele membre ale UE să monitorizeze și să abordeze consecințele negative ale acestei „abordări treptate” și să aibă în vedere protejarea tuturor actorilor economici, indiferent de mărimea lor.

6.4.

Relații de afaceri stabile, echilibrate și pe termen lung între operatorii din lanțul alimentar pot ajuta fermierii să participe mai mult la valoarea adăugată a produselor, în timp ce fermierii primesc un procent mai mic și în continuă scădere din prețul final în timp util. Aspectele legate de regionalitate și calitate pot menține valoarea adăugată în regiune în comparație cu importurile de materii prime din țări terțe cu standarde de producție în general mai scăzute decât cele din UE. Etichetarea mai clară a produselor prelucrate în ceea ce privește originea ar asigura o mai mare transparență în lanțurile de aprovizionare cu alimente.

7. Vulnerabilitățile lanțului de aprovizionare agroalimentar expuse de pandemia de COVID-19

7.1.

În general, lanțul european de aprovizionare cu alimente s-a dovedit a fi deosebit de rezilient în timpul pandemiei de COVID-19. Consumatorii au avut acces în orice moment la aproape toate produsele alimentare. Deși au fost expuși riscurilor de infecție, lucrătorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente și-au îndeplinit sarcinile cu brio. Cu toate acestea, pandemia de COVID-19 afectează întregul sistem agroalimentar de la nivel global. Aceasta exercită un șoc simetric, dar asincron, asupra sistemelor alimentare globale și naționale, care afectează: 1. canalele de cerere și ofertă în momente diferite; 2. toate elementele sistemului alimentar, de la producția primară la prelucrarea alimentelor, servicii de vânzare cu amănuntul și servicii alimentare (HORECA), sisteme de comerț internațional și logistică, precum și cererea intermediară și finală; 3. piețele factorilor (forța de muncă și capitalul) și bunurile intermediare de producție. Canalele de transmitere a acestor efecte includ numeroși factori macroeconomici (de exemplu, ratele de schimb, prețurile la energie, accesul la piețele financiare) și, mai presus de toate, comprimarea activității economice agregate și o creștere a șomajului.

7.2.

Restricțiile legate de libera circulație a lucrătorilor (Comisia a publicat orientări privind persoanele cu funcții esențiale, de exemplu lucrătorii sezonieri) dintr-un stat membru în altul au afectat multe domenii ale producției și prelucrării alimentelor (de exemplu, recoltarea fructelor și legumelor și prelucrarea cărnii și a produselor lactate) care se bazează pe forța de muncă a lucrătorilor sezonieri din alte state membre sau țări terțe. În plus, lucrătorii migranți trăiesc și muncesc adesea în condiții precare și sunt expuși unui risc mai ridicat de infectare, astfel cum o demonstrează focarele din abatoarele și centrele de ambalare a cărnii din întreaga lume. Acest lucru creează atât o serioasă problemă de sănătate publică, cât și o pauză la nivelul lanțului alimentar.

7.3.

În plus, prin perturbarea transportului de alimente ca urmare a măsurilor de izolare și a perturbărilor logistice, această pandemie a dus și la un tip de protecționism care afectează importurile și exporturile de alimente. În același timp, mulți au subliniat importanța alimentelor produse la nivel regional în UE și beneficiile tradiționale ale lanțurilor scurte de aprovizionare, producției și comerțului locale. Lanțurile de aprovizionare scurte și producția și comerțul locale s-au demonstrat chiar mai atractive pe durata crizei întrucât cetățenii caută modalități noi și mai directe de a-și cumpăra alimentele, iar producătorii găsesc noi puncte de desfacere pentru produsele lor. Cu toate acestea, unul dintre cele mai importante aspecte este realizarea nevoii de a continua comerțul echitabil și durabil la nivel regional și internațional. Restricțiile comerciale pot pune în pericol stabilitatea, care va afecta în special populațiile cu venituri mici.

7.4.

Măsurile de izolare au îngenunchiat industria ospitalității și o parte din industria alimentară (de exemplu, sectorul HORECA și alte sectoare „în afara reședinței”, precum și serviciile de livrare a produselor alimentare, comercianții cu ridicata și cu amănuntul din zonele turistice), cu consecințe profunde. În afara unităților în sine, perturbarea activităților a întrerupt și sistemul consolidat al aprovizionării cu alimente pe care se bazau mulți agricultori și furnizori de produse agricole. Furnizorii de produse agricole proaspete au fost grav afectați, vinul, brânzeturile și bucățile de carne de calitate superioară vândute în mod normal în restaurante fiind înlocuite de produse standard aduse din supermarketuri și consumate acasă (FAO, 2020; OCDE, 2020). Unii producători au răspuns prin apropierea de piețele cu amănuntul sau online, beneficiind de compromisuri și acorduri foarte avantajoase în multe cazuri, dar mulți nu au reușit să se adapteze, pierzându-și clienții și veniturile. Agroturismul, care adesea îi ajută pe agricultori să își diversifice sursele de venit, a fost de asemenea, grav afectat de restricțiile impuse de pandemia de COVID-19.

7.5.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a accelerat în mod dramatic trecerea la mediul online, iar situația pare să continue. Un studiu recent McKinsey (25) arată că, în 2020, canalul de desfacere online pentru produse alimentare în Europa a crescut cu 55 %, iar acest fenomen va continua: 50 % dintre consumatorii care au utilizat canalele online pe toată durata pandemiei intenționează să continue să îl folosească.

7.6.

Apariția pandemiei de COVID-19 și rapida sa răspândire globală reprezintă un șoc major pentru economia UE și mondială. Au fost luate măsuri bugetare, în materie de lichiditate și de politică imediate și cuprinzătoare pentru a oferi ajutor celor mai afectate sectoare. UE dispune de un set amplu de măsuri de intervenție pe piață și mai multe dintre acestea au fost activate pe durata crizei provocate de pandemia de COVID-19 pentru a sprijini veniturile fermelor. Cu toate acestea, răspunsul a fost limitat întrucât nu au existat, de fapt, fonduri în bugetul UE pentru a finanța măsurile de urgență suplimentare pentru agricultură în ultimul an din perioada bugetară 2014-2020.

7.7.

În cele din urmă, CE a lansat un Pact verde european cu implicații inclusiv pentru agricultură (Strategia „De la fermă la consumator” și Strategia privind biodiversitatea), iar pachetul de stimulare NextGenerationEU a alocat încă 7,5 miliarde EUR pentru FEADR. Evaluările de impact ale Strategiei „De la fermă la consumator” sunt îngrijorătoare pentru UE. Cu toate acestea, CESE solicită un sprijin politic mai echilibrat în favoarea sectorului agroalimentar, în comparație cu alte părți ale economiei, în care structura economică este mult mai rezilientă, iar nivelurile de profitabilitate sunt mult mai ridicate.

8. Următoarele etape

8.1.

Marja de manevră pe care directiva o lasă statelor membre pentru a elabora legislația de punere în aplicare a directivei a permis fiecărui stat membru să instituie o legislație care să fie bine adaptată contextului său național. Astfel cum a fost menționat anterior, unele state membre au ridicat nivelul de ambiție peste standardele minime de armonizare ale directivei și au instituit legi care oferă protecție suplimentară furnizorilor din UE și din afara UE.

8.2.

Deși se preconizează că furnizorii unui anumit stat membru vor avea cu ușurință acces la particularitățile legislației lor naționale în materie de transpunere (inclusiv la mecanismul de tratare a plângerilor și la autoritatea competentă), este posibil ca acest lucru să nu fie valabil în cazul furnizorilor care exportă în alte state membre ale UE și al furnizorilor din afara UE care exportă în UE. CESE salută efortul de diseminare depus de CE odată cu publicarea Broșurii referitoare la Directiva privind practicile comerciale neloiale (26), dar subliniază că acest document conține doar informații referitoare la standardele minime de armonizare. Pentru a oferi instrumentele adecvate pentru ca exportatorii să poată beneficia de legislația națională în materie de transpunere, CESE invită CE să se asigure că toate informațiile cele mai relevante legate de fiecare legislație sunt ușor accesibile exportatorilor.

8.3.

CESE subliniază că este în interesul tuturor părților interesate ca directiva să se aplice oricărei relații de afaceri în care cel puțin cumpărătorul sau vânzătorul este o întreprindere din UE, chiar dacă furnizorul este un actor din afara UE. CESE invită CE și SEAE să profite de potențialul de diseminare prin delegațiile UE din țările terțe pentru a furniza informații furnizorilor din afara UE. Aceste informații trebuie să depășească orientările generale ale directivei și să includă informații practice privind particularitățile și autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre.

8.4.

CESE salută luarea în considerare a lanțului de aprovizionare cu produse agroalimentare ca un ecosistem strategic pentru redresarea europeană și solicită continuarea cooperării în cadrul lanțului de aprovizionare și a dialogului cu părțile interesate pentru a facilita tranziția către sisteme alimentare mai durabile într-un mod cât mai favorabil incluziunii. În acest sens, CESE remarcă importanța, diversitatea și amploarea inițiativelor întreprinse de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente pentru a sprijini tranziția către durabilitate prin investiții în încurajarea producției durabile și locale.

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Avizul CESE pe tema „Îmbunătățirea lanțului de aprovizionare cu alimente” (JO C 440, 6.12.2018, p. 165).

(2) Avizul CESE pe tema „Promovarea unui lanț de aprovizionare agroalimentar mai echitabil” (JO C 34, 2.2.2017, p. 130) și Avizul CESE pe tema „Îmbunătățirea lanțului de aprovizionare cu alimente” (JO C 440, 6.12.2018, p. 165).

(3) CE, 2014.

(4) Grupul operativ pentru piețele agricole, 2016.

(5) Avizul CESE pe tema „Promovarea unor lanțuri de aprovizionare agroalimentare mai echitabile” (JO C 34, 2.2.2017, p. 130).

(6) Avizul CESE pe tema „Îmbunătățirea lanțului de aprovizionare cu alimente” (JO C 440, 6.12.2018, p. 165).

(7) Comunicare a CE, 2014.

(8) Directiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar (JO L 111, 25.4.2019, p. 59).

(9) Strategia „De la fermă la consumator”.

(10) Avizul CESE pe tema „Îmbunătățirea lanțului de aprovizionare cu alimente” (JO C 440, 6.12.2018, p. 165).

(11) Avizul CESE „De la fermă la consumator”: o strategie alimentară durabilă (JO C 429, 11.12.2020, p. 268).

(12) Transpunerea la nivel național de către SM.

(13) Site-ul CE.

(14) În așteptarea aprobării în a doua cameră, prin urmare nu a fost comunicată încă în mod oficial CE. Prevăzută pentru 28 mai 2021.

(15) Legea 12/2013 din 2 august 2013 privind măsurile de îmbunătățire a funcționării lanțului alimentar din Spania. Această lege va fi modificată printr-o lege care este în curs de negociere, denumită în limba spaniolă Proyecto de Ley por el que se modifica la Ley 12/2013 de medidas para mejorar el funcionamiento de la cadena alimentaria.

(16) Gazzetta Ufficiale della Repubblica Italiana, 23 aprilie 2021.

(17) Observatoarele piețelor ale Comisiei Europene. A se vedea și exemplul Programului francez de supraveghere a prețurilor și a marjei în sectorul alimentar.

(18) Avizul CESE te tema „Compatibilitatea politicii comerciale a UE cu Pactul verde european” (JO C 429, 11.12.2020, p. 66).

(19) Site-ul BLE.

(20) Această clauză se aplică numai până în mai 2025, după care pragul va coborî la 350 de milioane EUR.

(21) Licitațiile cu dublă cursă sunt mecanisme utilizate de cumpărători pentru a-i plasa pe furnizori unii împotriva celorlalți în cadrul licitațiilor online pe termen scurt, în care aceștia sunt stimulați să își ofere produsele agricole la cel mai mic preț posibil.

(22) Studiu de caz al Oxfam.

(23) Evaluarea va include și rezultatele unei examinări a unei posibile interdicții privind cumpărarea de produse alimentare și agricole sub costurile lor de producție.

(24) Avizul CESE pe tema „Promovarea unor lanțuri de aprovizionare agroalimentare mai echitabile” (JO C 34, 2.2.2017, p. 130).

(25) https://www.mckinsey.com/industries/retail/our-insights/disruption-and-uncertainty-the-state-of-european-grocery-retail-2021

(26) Broșura CE.

A 563-a sesiune plenară a Comitetului Economic și Social European – Interactio, 22.9.2021-23.9.2021

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/45

Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O mai bună legiferare: unirea forțelor pentru îmbunătățirea legislației”

[COM(2021) 219 final]

(2021/C 517/06)

Raportor:

Heiko WILLEMS

Sesizare	Scrisoarea Comisiei Europene, 1.7.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	2.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	231/0/4

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută faptul că, pentru noua Comisie, o mai bună legiferare rămâne o prioritate. Comitetul solicită Comisiei și organelor legislative ale UE să aprofundeze și să avanseze în mod constant sistemul UE privind o mai bună legiferare în toate aspectele sale și să utilizeze în mod sistematic instrumentele și orientările necesare pentru o mai bună legiferare în activitatea lor.

1.2.

CESE subliniază că o mai bună legiferare este o componentă esențială a bunei guvernanțe și a legiferării. Aceasta poate contribui la asigurarea unor procese transparente, responsabile și participative de elaborare a politicilor care să permită redactarea unor norme bazate pe dovezi, monitorizate în mod independent, simple, clare, coerente, eficiente, durabile, adecvate scopului, proporționale, rezistente în timp și ușor de pus în aplicare. Ea reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru asigurarea legitimității democratice a UE, a instituțiilor sale și a încrederii publicului în acestea.

1.3.

CESE subliniază faptul că instrumentele pentru o mai bună legiferare trebuie să rămână neutre din punctul de vedere al politicilor și să fie separate în mod clar de procesul de luare a deciziilor politice, care trebuie lăsat la latitudinea organismelor politice desemnate și legitime. Aspectele economice, de mediu și sociale ale legislației Uniunii ar trebui avute în vedere întotdeauna de pe poziții de egalitate, bazându-se totodată pe analize atât cantitative, cât și calitative pentru evaluarea impactului acestora.

1.4.

CESE atrage atenția asupra faptului că pandemia de COVID-19 reprezintă o criză sanitară, socială și economică fără precedent în Europa de după 1945. Prin urmare, solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită efectelor multiple ale acțiunilor sale propuse asupra acestor dimensiuni în circumstanțele extraordinare actuale, pentru a sprijini o redresare rapidă și completă.

2. Observații generale

2.1.

CESE remarcă întârzierea considerabilă în punerea în aplicare a comunicării. Comitetul îndeamnă Comisia să recupereze timpul pierdut, să-și clarifice propunerile pe baza observațiilor de mai jos și să pună cât mai repede în aplicare propriile acțiuni propuse.

2.2.

CESE subliniază faptul că o mai bună legiferare poate contribui la crearea celor mai bune cadre de reglementare posibile pentru cetățeni, lucrători, întreprinderi și administrațiile publice. Comitetul subliniază că o mai bună legiferare ar trebui să contribuie la completarea pieței unice în toate domeniile, la îmbunătățirea funcționării sale și la consolidarea rezilienței și a competitivității sale, la facilitarea cercetării și a inovării, la stimularea creșterii durabile și a creării de locuri de muncă de înaltă calitate, la sprijinirea tranziției verzi și a celei digitale, precum și la consolidarea dimensiunii sale sociale și a economiei sociale de piață astfel cum se prevede la articolul 3 din TFUE.

2.3.

CESE încurajează Comisia să continue să promoveze principiile și instrumentele necesare unei mai bune legiferări la nivelul tuturor serviciilor sale, printre altele, prin instruirea periodică a personalului de la toate nivelurile pentru a asigura sensibilizarea privind aceste principii și instrumente și conformitatea cu ele.

2.4.

Referindu-se la avizele sale anterioare (1), CESE reamintește faptul că o mai bună legiferare „nu ar trebui să echivaleze cu «mai multă» sau «mai puțină» reglementare și nici cu dereglementarea anumitor domenii de politică sau tratarea secundară a acestora în raport cu alte priorități, fapt care ar pune în discuție valorile promovate de UE, și anume protecția socială, protecția mediului și drepturile fundamentale” (2). În plus, Comitetul subliniază că o mai bună legiferare nu trebuie să ducă la birocratizarea excesivă a procesului de elaborare a politicilor UE, nici să înlocuiască deciziile politice cu proceduri tehnice.

3. Observații specifice

3.1.

CESE este vocea instituțională a societății civile organizate din UE și acționează ca intermediar între organele legislative ale UE, organizațiile societății civile și partenerii sociali. CESE a acumulat o experiență considerabilă și expertiză în toate aspectele legate de o mai bună legiferare. În continuare, Comitetul își prezintă evaluarea efectuată privind aspectele specifice acoperite de comunicare, precum și alte aspecte care nu sunt acoperite de comunicare, dar pe care Comitetul consideră că este necesar să le evidențieze.

3.2. Subsidiaritatea și proporționalitatea

3.2.1.

CESE reamintește recomandările formulate în avizele sale anterioare cu privire la subsidiaritate și proporționalitate (3). Acesta reiterează faptul că Uniunea ar trebui să acționeze numai atunci când aceste principii sunt pe deplin respectate și când acțiunea comună aduce valoare adăugată pentru toți. Pentru a asigura acest lucru, Comitetul încurajează Comisia să pună în aplicare pe deplin sugestiile formulate de Grupul operativ privind subsidiaritatea, proporționalitatea și scenariul „Mai puțin, dar mai eficient” (4).

3.3. Colectarea de dovezi și consultările publice

3.3.1.

CESE salută anunțul Comisiei privind raționalizarea și facilitarea colectării de dovezi. Comitetul salută, de asemenea, obiectivul de a îmbunătăți implicarea părților interesate relevante și a comunității științifice în procesul de elaborare a politicilor și de a facilita accesul public la dovezile care stau la baza propunerilor.

3.3.2.

În ceea ce privește consultarea părților interesate, CESE face trimitere la avizul său (5) și la avizul Platformei Refit (6), la elaborarea căruia a contribuit. Comitetul subliniază faptul că consultările publice sunt o parte esențială a procesului de colectare a dovezilor și nu trebuie să fie realizat niciodată pro forma pe baza rezultatelor predeterminate. Comisia ar trebui să urmărească întotdeauna consultarea celor care sunt cel mai direct afectați de măsurile propuse și să asigure reprezentativitatea. În plus, consultările publice nu ar trebui să afecteze rolul consultativ al CESE sau autonomia ori prerogativele partenerilor sociali prevăzute în tratate, în special în ceea ce privește chestiunile sociale și de muncă (dialogul social).

3.3.3.

CESE încurajează Comisia să respecte cu strictețe orientările din capitolul VII ale setului de instrumente pentru o mai bună legiferare privind consultările cu părțile interesate (7) în momentul planificării și al punerii în aplicare a consultărilor. Comitetul subliniază în special că respectivele chestionare ar trebui să fie întotdeauna clare, simple și ușor de utilizat, să fie furnizate în format editabil, să permită răspunsuri și observații deschise, să permită încărcarea unor documente suplimentare și să evite întrebările cu răspuns implicit.

3.3.4.

CESE reamintește Comisiei că, având în vedere funcția sa reprezentativă, Comisia este potrivită pentru a contribui la identificarea părților interesate care sunt cel mai afectate de măsurile de politică propuse. Acesta solicită Comisiei să se consulte cu Comitetul mai îndeaproape în momentul elaborării de strategii de consultare și al identificării grupurilor-țintă relevante.

3.3.5.

CESE salută intenția Comisiei de a asigura o mai bună informare a părților interesate cu privire la modul în care au fost utilizate contribuțiile lor. Un feedback corespunzător privind modul în care contribuțiile au influențat procesul de luare a deciziilor este esențial pentru a asigura încrederea și participarea continuă a publicului la procesul de elaborare a politicilor.

3.3.6.

CESE solicită Comisiei să răspundă solicitărilor formulate de Comitet de mult timp de a explica, cu detalii practice, modul în care ponderează contribuțiile primite pe durata consultărilor publice în funcție de reprezentativitatea lor. Într-o epocă a dezinformării, a campaniilor în masă (de exemplu, prin platformele de comunicare socială) și a utilizării boților, o astfel de ponderare să devină tot mai importantă.

3.4. Evaluări ale impactului (EI)

3.4.1.

CESE reamintește avizul său (8) referitor la modul de îmbunătățire a ecosistemului european al evaluărilor impactului.

3.4.2.

CESE subliniază faptul că, în mod implicit, Comisia ar trebui să fundamenteze fiecare propunere legislativă cu o evaluare completă a impactului. În cazul în care Comisia nu reușește să facă acest lucru, trebuie să explice în detaliu motivele deciziei sale și trebuie să pună la dispoziție toate informațiile și datele care stau la baza propunerii și/sau o sprijină.

3.4.3.

CESE solicită Parlamentului European și Consiliului să-și onoreze angajamentele prevăzute în Acordul lor interinstituțional privind o mai bună legiferare (9) și să efectueze propriile evaluări ale impactului în cazul modificărilor substanțiale pe durata procesului legislativ, inclusiv în cazul modificărilor efectuate pe durata negocierilor din cadrul trilogurilor. Comitetul sugerează elaborarea de către Comisie și de către organele legislative, împreună cu Comitetul de control normativ (CCN), a unui set comun de criterii pentru a contribui la definirea termenului „substanțial” și pentru a determina mai bine momentul în care modificările impun o analiză suplimentară a impactului.

3.4.4.

CESE reamintește invitația sa (10) adresată Comisiei de a crea o matrice de evaluare inteligentă care să permită modelarea dinamică a impactului modificărilor substanțiale ale colegiuitorilor, prin obiectivarea impactului anumitor parametri, dar și a datelor calitative. În acest sens, CESE solicită crearea unui proiect-pilot privind modelarea inteligentă.

3.4.5.

CESE ia act cu îngrijorare de constatările raportului anual pe 2020 (11) al CCN privind calitatea evaluărilor impactului ale Comisiei care indică faptul că „în 2020, Comitetul a emis mult mai puține avize pozitive (12 % dintre avize) și mai multe avize negative (46 % dintre avize)”. În continuare, acesta menționează că: „media punctajului de calitate a observațiilor inițiale a fost, de asemenea, net inferioară în raport cu anii anteriori. […] În multe cazuri, calitatea mai scăzută a fost cauzată de lipsa timpului suficient necesar pentru a pregăti evaluările impactului, date fiind termenele politice ambițioase stabilite pentru realizarea noilor priorități ale Comisiei”. Prin urmare, CESE încurajează Comisia să stabilească termene realiste pentru a permite întotdeauna serviciilor sale să realizeze evaluări de impact complete.

3.4.6.

CESE remarcă cu îngrijorare constatarea raportului CCN privind raportarea de către Comisie a opțiunilor despre care menționează că: „setul de opțiuni a fost deseori incomplet. Opțiunile au avut tendința de a se axa doar pe alegerea (politică) preferată, fără a include alternative sprijinite de principalele grupuri de părți interesate. Alte evaluări ale impactului au omis alegerile-cheie, întrucât departamentele au considerat că acestea trebuie să beneficieze mai întâi de orientare politică”. CESE subliniază faptul că scopul evaluărilor impactului este de a prezenta dovezi și o analiză pentru a face alegeri politice și nu pentru a justifica alegerea preferată a Comisiei. Acesta încurajează Comisia să se abțină la raportări părtinitoare.

3.4.7.

CESE salută intenția Comisiei de a „raționaliza obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU”, fapt ce corespunde cu solicitarea anterioară (12) a Comitetului, și de a alinia evaluările impactului la sprijinirea „dublei tranziții”. În aceeași ordine de idei, CESE subliniază faptul că evaluările impactului trebuie să rămână un exercițiu factual, bazat pe dovezi și neutru din punct de vedere al politicilor și că procesul de evaluare a impactului nu trebuie orientat către justificarea unui rezultat preferat din perspectivă politică și nu trebuie să înlocuiască procesul de luare a deciziilor politice al organismelor competente. Impactul relevant nu trebuie clasificat în funcție de preferințele politice, ci trebuie analizat întotdeauna de pe poziții de egalitate. CESE va continua să fie deosebit de vigilent în ceea ce privește punerea în aplicare practică a acestei raționalizări în cursul revizuirii setului de instrumente pentru o mai bună legiferare, care va face obiectul unei examinări din partea Comitetului într-un aviz complementar, dacă este necesar.

3.4.8.

CESE subliniază nevoia de a „gândi mai întâi la scară mică” în mod sistematic și de a aplica „testul IMM-urilor” în mod exhaustiv evaluărilor sale de impact. Comitetul reamintește Comisiei cele zece principii de orientare a elaborării de politici pentru IMM-uri, astfel cum sunt prevăzute în inițiativa în favoarea întreprinderilor mici („Small Business Act”, SBA). Comitetul subliniază pentru IMM-uri și, special, pentru microîntreprinderi, legislația Uniunii trebuie să fie eficientă și ușor de aplicat. Comitetul salută anunțul comunicării de a realiza consultări cu reprezentantul UE pentru IMM-uri în timpul deliberărilor sale pe tema evaluării impactului și solicită reprezentantului pentru IMM-uri să mențină un dialog și o colaborare structurate cu organizațiile naționale preocupate de interesele IMM-urilor. În cele din urmă, CESE solicită Comisiei să limiteze sarcinile impuse IMM-urilor, inclusiv microîntreprinderilor, și să evalueze în mod mai sistematic posibilitatea unor regimuri mai flexibile, pe baza unei evaluări de la caz la caz, pentru a stabili dacă sunt vizate toate IMM-urile sau numai microîntreprinderile, astfel cum se prevede în instrumentul 22 din setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, fără a submina realizarea obiectivelor definite de legislație sau de normele și standardele stabilite.

3.4.9.

CESE reamintește avizul său anterior (13) în care menționează că evaluările impactului pot și trebuie să fie realizate sistematic în cazul actelor delegate și al celor de punere în aplicare. Comitetul reamintește Comisiei că „[f]aptul că a fost efectuată o evaluare a impactului privind textul legislativ din care provin actele delegate și de punere în aplicare nu poate fi suficient pentru a justifica neefectuarea unei evaluări a impactului privind actele derivate. Fiecare act individual trebui evaluat pe baza meritelor proprii […].”

3.4.10.

CESE salută intenția Comisiei de a integra analiza prospectivă strategică în procesul de elaborare a politicilor UE și face trimitere la avizul său pe această temă (14). În calitate de reprezentant al unei mari varietăți de voci din toate statele membre și de membru observator al Sistemului european de evaluare a strategiei și a politicilor (ESPAS), CESE este dispus să furnizeze contribuții și informații importante pentru procesul de analiză prospectivă.

3.5. Comitetul de control normativ

3.5.1.

CESE salută activitatea Comitetului de control normativ de asigurare a supravegherii reglementare. Pentru a asigura faptul că Comitetul își poate onora pe deplin mandatul, CESE solicită Comisiei să se asigure că acesta are la dispoziție suficiente resurse și capacități.

3.5.2.

CESE subliniază că Comitetul nu este independent din punct de vedere formal. Patru dintre cei șapte membri ai săi sunt membri ai Comisiei. Pentru a asigura un mai bun echilibru, CESE propune extinderea Comitetului pentru a include un membru extern suplimentar.

3.6. Reducerea sarcinilor și abordarea bazată pe principiul numărului constant (one in, one out)

3.6.1.

CESE remarcă intenția Comisiei de a limita fluxul costurilor și sarcinile de reglementare ce decurg din noile reglementări și de a reduce costurile existente și a sarcinilor inutile pentru cetățeni, întreprinderi și administrațiile publice. În aceeași ordine de idei, Comitetul își reiterează apelul în favoarea unei abordări calitative care să se aplice în aceeași măsură ca analiza cantitativă, ținând seama și de beneficiile preconizate ale legislației (15). Astfel cum a menționat Comitetul în avizul său (16), „costurile de reglementare trebuie să fie proporționale cu beneficiile pe care le generează”. Prin urmare, subliniază că principiul proporționalității rămâne de o importanță capitală în momentul introducerii noii legislații. În plus, Comisia ar trebui să evalueze întotdeauna costul lipsei de acțiune, de exemplu, în ceea ce privește aprofundarea pieței unice, precum și provocările sociale și de mediu.

3.6.2.

În aceeași ordine de idei, CESE subliniază că reducerea sarcinilor nu trebuie să conducă la dezarmonizarea pieței unice sau să creeze o presiune de dereglementare. Reducerea sarcinilor nu trebuie să submineze obiectivele de politică, să scadă standardele economice, sociale și de mediu ridicate ale UE sau să împiedice adoptarea unor noi inițiative atunci când acestea aduc o valoare adăugată clară. Cu toate acestea, sarcinile trebuie reduse atunci când se dovedesc a nu fi necesare pentru atingerea obiectivului de politică.

3.6.3.

În ceea ce privește abordarea bazată pe principiul numărului constant (one in, one out), conform căreia fiecare propunere legislativă care creează noi sarcini ar trebui să degreveze cetățenii și întreprinderile de o sarcină existentă echivalentă la nivelul UE în același domeniu de politică, CESE constată cu îngrijorare că, contrar celor anunțate de Comisie, comunicarea nu prezintă detaliile operaționale și metodologice corespunzătoare. Acest aspect complică capacitatea CESE de a analiza posibilele beneficii și provocări legate de aplicarea abordării bazate pe principiul numărului constant. Prin urmare, Comitetul solicită Comisiei să furnizeze aceste detalii fără întârziere și își rezervă dreptul de a oferi o evaluare suplimentară privind metodologia referitoare la abordarea bazată pe principiul numărului constant odată publicată.

3.6.4.

CESE subliniază că, deși abordarea bazată pe principiul numărului constant poate fi un instrument pentru o mai bună legiferare, aceasta nu trebuie considerată un instrument „autonom” de reducere a sarcinilor. În schimb, ea trebuie să funcționeze ca instrument complementar instrumentelor existente ale UE pentru o mai bună legiferare, incluzând evaluările impactului, consultările publice, evaluările și controlul normativ, și trebuie să fie în sinergie cu acestea. CESE salută asigurarea oferită de Comisie cu privire la faptul că abordarea bazată pe principiul numărului constant nu va fi aplicată mecanic sau pe baza unor obiective numerice ex ante, ci pe baza unei evaluări de la caz la caz, care va determina în mod specific ceea ce poate fi simplificat, raționalizat sau eliminat, ținând seama, în același timp, de beneficiile legislației. Comitetul va continua să fie deosebit de vigilent cu privire la transpunerea în practică de către Comisie a acestei asigurări. În plus, Comitetul subliniază rolul platformei „Pregătiți pentru viitor”, al cărei membru este, în consilierea Comisiei cu privire la simplificarea legislației Uniunii și la reducerea sarcinilor inutile, asigurându-se totodată că politicile Uniunii sunt orientate spre viitor și relevante și contextul noilor provocări, inclusiv al evoluțiilor sociale, de mediu, geopolitice, tehnologice și digitale.

3.6.5.

CESE subliniază că punerea în aplicare a abordării bazate pe principiul numărului constant trebuie privită ca un efort instituțional comun care necesită o strânsă cooperare între toate instituțiile UE pe durata întregului ciclu legislativ. În conformitate cu punctul 3.4.3 din prezentul aviz, CESE solicită Parlamentului European și Consiliului să se asigure că legislația Uniunii își îndeplinește obiectivele în modul cel mai eficient cu putință din punctul de vedere al costurilor. Acest lucru necesită o strânsă cooperare între organele legislative și Comisie de-a lungul tuturor etapelor procesului politic, precum și partajarea cu Comisia de către statele membre a informațiilor privind costurile și beneficiile ce rezultă din legislația UE odată pusă în aplicare.

3.6.6.

CESE salută intenția Comisiei de a furniza, cu fiecare evaluare a impactului, o estimare atât a costurilor administrative, cât și a costurilor de ajustare care rezultă din intervenția sa propusă. Cu toate acestea, Consiliul remarcă faptul că doar costurile administrative vor fi compensate de instrumentul bazat pe principiul numărului constant, în timp ce costurile de ajustare urmează să fie compensate de alte instrumente precum Mecanismul de redresare și reziliență, politica de coeziune și fondurile agricole și Mecanismul pentru o tranziție justă. Având în vedere faptul că costurile de ajustare pot impune o sarcină semnificativă întreprinderilor, în special IMM-urilor și microîntreprinderilor, Comitetul invită Comisia să includă, pe lângă estimarea costurilor, propuneri concrete de măsuri pentru sprijinirea întreprinderilor în ceea ce privește adaptarea la noile cadre de reglementare și respectarea acestora, să mențină stabilitatea ocupării forței de muncă și să asigure formarea și reconversia profesională a lucrătorilor.

3.6.7.

CESE ia notă de intenția Comisiei de a lua în considerare în mod automat ca „out” înlocuirea a 27 de regulamente naționale cu un cadru armonizat. Aceasta reprezintă o abordare mecanică de la care Comisia pretinde că se abține. Armonizarea nu duce în mod implicit la câștiguri de eficiență; efectele sale trebuie evaluate de la caz la caz. Prin urmare, Comitetul solicită Comisiei să definească termenul de „out” întotdeauna pe baza unei analize a eficienței din punctul de vedere al costurilor.

3.6.8.

În ceea ce privește mecanismele de flexibilitate pentru abordarea bazată pe principiul numărului constant, CESE solicită Comisiei să clarifice criteriile pe baza cărora va decide asupra scutirilor, precum și asupra „circumstanțelor excepționale” pentru tranzacționare.

3.6.9.

CESE constată că abordarea bazată pe principiul numărului constant va fi aplicată numai în cazul inițiativelor incluse în programul de lucru anual pentru 2022 al Comisiei, excluzând astfel principalele inițiative politice prezentate pe parcursul primei jumătăți a mandatului Comisiei. Prin urmare, Comisia nu dă curs angajamentului președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, din metodele sale de lucru (17) și din scrisorile sale de misiune către comisari, conform căruia „Colegiul va aplica principiul one in, one out […] pentru fiecare propunere legislativă care creează noi sarcini”.

3.6.10.

CESE solicită Comisiei să instituie un cadru de raportare adecvat privind punerea în aplicare a abordării bazate pe principiul numărului constant pentru a asigura o evaluare corespunzătoare în anii următori.

3.7. Platforma „Pregătiți pentru viitor”

3.7.1.

CESE salută crearea Platformei „Pregătiți pentru viitor” (denumită în continuare „platforma”). Comitetul reamintește că mandatul platformei vizează evaluarea ex post și nu propunerea unei noi legislații. Comitetul va participa activ la activitatea platformei.

3.7.2.

CESE subliniază că observațiile formulate prin intermediul site-ului „Have your say: Simplify!” trebuie să contribuie în continuare la programul de lucru anual al platformei, chiar dacă acestea nu sunt acoperite de anexa II la programul de lucru al Comisiei. În plus, platforma ar trebui să aibă în continuare capacitatea de a consilia Comisia cu privire la fluxurile de lucru orizontale ale unei mai bune legiferări.

3.7.3.

CESE sugerează că persoana sau organizația care formulează o observație pe platformă ar trebui să primească un feedback motivat de monitorizare din partea Comisiei privind modul în care a fost gestionat cazul.

3.8. Monitorizare și evaluări ex post

3.8.1.

CESE sprijină cu fermitate principiul „evaluării înainte de acțiune” și încurajează Comisia să asigure aplicarea sistematică a acestuia.

3.8.2.

Comitetul salută cooperarea reușită și stabilă cu Comisia în activitatea de evaluare ex post, în cadrul căreia, contribuția sa poate fi considerată utilă în stimularea evaluărilor Comisiei cu contribuții din partea societății civile organizate. Comitetul solicită consolidarea continuă a acestei cooperări. În plus, încurajează includerea evaluărilor CESE în registrul comun de dovezi avut în vedere – Portalul legislativ comun.

3.8.3.

În ceea ce privește monitorizarea legislației Uniunii puse în aplicare, CESE atrage atenția că obligațiile de monitorizare și de raportare pentru a colecta informațiile și datele necesare trebuie să fie întotdeauna proporționale și nu trebuie să constituie o sarcină nejustificată pentru cetățeni, întreprinderi sau administrațiile publice.

3.8.4.

CESE remarcă cu îngrijorare constările raportului CCN privind evaluările Comisiei. Astfel cum se indică în raport: „concluziile evaluării nu reflectă în mod adecvat constatările. Comitetul și-a exprimat în mod regulat îngrijorarea că respectivele concluzii au constat în lecturi selective ale dovezilor sau nu au fost suficient de clare cu privire la punctele slabe ale dovezilor colectate. Aceasta este o lacună esențială, întrucât împiedică evaluarea să-și îndeplinească principala funcție ca exercițiu de învățare”. CESE îndeamnă Comisia să raporteze în mod nepărtinitor performanța legislației Uniunii.

3.8.5.

CESE remarcă cu îngrijorare că serviciile Comisiei nu au obligația de a retransmite rapoartele de evaluare în cazul unui aviz negativ din partea Comitetului de control normativ. CESE sugerează aplicarea aceluiași regim pentru evaluările impactului și obligă serviciile Comisiei să revizuiască rapoartele în cazul unui prim aviz negativ și să obțină în mod formal un aviz pozitiv din partea CCN.

3.9. Punerea în aplicare și controlul aplicării

3.9.1.

CESE face trimitere la recomandările formulate în avizul său (18) cu privire la punerea în aplicare și controlul aplicării.

3.9.2.

CESE salută planul de acțiune pe termen lung privind o mai bună legiferare al Comisiei și controlul aplicării normelor privind piața unică (19) și încurajează Comisia să pună în aplicare rapid propriile acțiuni propuse.

3.9.3.

CESE reiterează faptul că cea mai mare sarcină de reglementare pentru cetățeni și întreprinderi este generată în continuare la nivel național din cauza procedurii și a metodei de transpunere și a aplicării necorespunzătoare a dreptului Uniunii de către autoritățile naționale. În cazul în care organele legislative – utilizându-și marja de apreciere – decid să adauge cerințe la nivel național, ele ar trebui să facă acest lucru în mod transparent, să notifice Comisia și alte autorități naționale și să le explice motivele, în acord cu angajamentele asumate în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare. Statele membre ar trebui, de asemenea, să țină seama de posibilele efecte ale adăugirilor lor asupra integrității și bunei funcționări a pieței unice și, dacă este posibil, să evite măsuri care ar putea provoca denaturări și fragmentări semnificative.

3.9.4.

În plus, astfel cum se menționează în avizele sale (20), CESE pledează pentru a se acorda prioritate în special regulamentelor mai degrabă decât directivelor pentru a evita cadrele de reglementare necoerente la nivelul UE și pentru a sprijini integrarea pieței unice. Cu toate acestea, CESE remarcă că nivelurile existente ale protecției cetățenilor, a consumatorilor, a lucrătorilor și a mediului nu trebuie diminuate.

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) JO C 13, 15.1.2016, p. 192; JO C 262, 25.7.2018, p. 22.

(2) COM(2015) 215 final.

(3) JO C 487, 28.12.2016, p. 51 și JO C 262, 25.7.2018, p. 22.

(4) C(2017) 7810.

(5) JO C 383, 17.11. 2015, p. 57.

(6) Avizul platformei REFIT privind observațiile XXII.4.a transmise de către Asociația Camerelor de Comerț și Industrie din Germania (DIHK) și XXII.4.b transmise de către un cetățean privind mecanismele de consultare a părților interesate. Data adoptării: 7.6.2017.

(7) O mai bună legiferare – Orientări și instrumente, Comisia Europeană (europa.eu).

(8) JO C 434, 15.12. 2017, p. 11.

(9) JO L 123, 12.5.2016, p. 1 (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32016Q0512(01)&from=EN).

(10) JO C 14, 15.1.2020, p. 72.

(11) https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/rsb_report_2020_en_0.pdf.

(12) JO C 14, 15.1.2020, p. 72.

(13) JO C 262, 25.7.2018, p. 22.

(14) JO C 220, 9.6.2021, p. 67.

(15) JO C 434, 15.12.2017, p. 11.

(16) JO C 487, 28.12.2016, p. 51.

(17) P(2019) 2.

(18) JO C 262, 25.7.2018, p. 22.

(19) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52020DC0094&qid=1637142442596&from=RO.

(20) JO C 18, 19.1.2011, p. 95.

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/51

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2013/34/UE, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE și a Regulamentului (UE) nr. 537/2014 în ceea ce privește raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea

[COM(2021) 189 final – 2021/104 (COD)]

(2021/C 517/07)

Raportor:

domnul Marinel Dănuț MUREȘAN

Sesizare	Consiliul Uniunii Europene, 22.6.2021 Parlamentul European, 23.6.2021
Temei juridic	Articolele 50 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	2.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	226/0/7

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută propunerea de directivă privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea („CSRD”) și consideră că raportarea de înaltă calitate privind durabilitatea va fi o componentă-cheie în punerea în aplicare a Pactului verde european, inclusiv a obiectivelor ambițioase ale pachetului „Pregătiți pentru 55”.

1.2.

În mod special, extinderea CSRD pentru a acoperi toate întreprinderile mari care îndeplinesc anumite condiții, precum și IMM-urile cotate la bursă, va sprijini transformarea economiei europene în conformitate cu Acordul de la Paris, precum și mandatul Grupului Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFRAG) de a elabora standarde coerente ale UE de raportare a informațiilor nefinanciare.

1.3.

Ca urmare a Planului de acțiune privind finanțarea creșterii durabile, CESE salută faptul că Comisia Europeană se concentrează asupra stimulării prezentării de informații de înaltă calitate privind durabilitatea de către întreprinderi și instituțiile financiare. Sectorul public și cel privat trebuie să colaboreze pentru a obține acest rezultat, cadrul legislativ pentru finanțarea durabilă și raportarea de către întreprinderi jucând un rol esențial în acest sens.

1.4.

CESE îi încurajează pe colegiuitori să evalueze costurile operaționale și administrative implicate în includerea treptată și voluntară a IMM-urilor în domeniul de aplicare al directivei și să ia în considerare eventuale măsuri de sprijin suplimentare pentru a contribui la compensarea oricărei sarcini administrative și operaționale pentru acest segment esențial al economiei.

1.5.

CESE apreciază foarte mult clarificarea oferită de Comisia Europeană privind principiul „dublei perspective asupra pragului de semnificație” și aderarea sa la acest principiu, precum și descrierea acestuia la punctul 3 din propunere.

1.6.

CESE sprijină mandatul acordat Grupului Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFRAG) pentru a pregăti avizul tehnic pentru elaborarea unui standard european de raportare nefinanciară. Acest proces de definire de standarde ar trebui să implice toate părțile interesate cu un interes semnificativ în pregătirea și utilizarea raportării privind durabilitatea: părților interesate relevante din cadrul întreprinderilor din sectorul financiar și nefinanciar, partenerilor sociali și societății civile trebuie să li se garanteze un rol clar în toate etapele.

1.7.

CESE încurajează Comisia Europeană, autoritățile europene de supraveghere și colegiuitorii să asigure alinierea atentă – din punctul de vedere al conținutului și al secvențierii – a diferitelor componente ale cadrului de raportare în materie de durabilitate, inclusiv a celor privind instituțiile financiare.

1.8.

CESE ar încuraja, de asemenea, Comisia Europeană și EFRAG să analizeze modul în care cerințele specifice de raportare pentru fiecare țară în parte cu privire la riscurile și efectele în materie de durabilitate, pentru toate entitățile din domeniul de aplicare, pot încuraja publicarea de informații mai detaliate și mai semnificative.

1.9.

În cele din urmă, încurajează Comisia Europeană să aibă în vedere sprijinirea educației financiare și în materie de durabilitate. Propunerea examinată va garanta că întreprinderile și instituțiile financiare sunt în măsură să furnizeze informații exacte utilizatorilor finali, viitorilor beneficiari și altor investitori finali, dar este necesar un efort complementar pentru a se asigura că aceștia au capacitatea de a-și canaliza economiile către investiții durabile, cu suficientă încredere. Prin urmare, CESE salută angajamentele asumate în acest sens în cadrul strategiei de finanțare a tranziției către o economie durabilă (1).

2. Propunerea Comisiei

2.1.

Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2) privind prezentarea de informații nefinanciare, de modificare a Directivei contabile, a fost adoptată în 2014. Întreprinderile care intră în domeniul de aplicare al Directivei privind prezentarea de informații nefinanciare au trebuit să raporteze în conformitate cu dispozițiile sale pentru prima dată în 2018 (acoperind exercițiul financiar 2017).

2.2.

În conformitate cu Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare, în 2017, Comisia a publicat un ghid fără caracter obligatoriu privind raportarea pentru întreprinderi (3). În 2019, Comisia a publicat orientări suplimentare privind raportarea informațiilor legate de climă (4). Aceste orientări nu au îmbunătățit suficient calitatea informațiilor pe care întreprinderile le prezintă în temeiul Directivei privind prezentarea de informații nefinanciare.

2.3.

Comisia Europeană s-a angajat să propună o revizuire a Directivei privind prezentarea de informații nefinanciare în cadrul Pactului verde european și al programului său de lucru pentru 2020 (5).

2.4.

În martie 2018, Comisia Europeană a lansat Planul de acțiune privind finanțarea creșterii durabile (6), care a reiterat nevoia unei standardizări suplimentare a informațiilor nefinanciare care urmează să fie prezentate de întreprinderi, necesare pentru orientarea deciziilor în materie de investiții. În urma planului de acțiune, Comisia Europeană a publicat trei propuneri legislative care au definit pe larg datele solicitate de la entitățile corporative în acest scop, și anume Regulamentul privind taxonomia (7), Regulamentul privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (8) și Regulamentul privind indicii de referință pentru activitățile cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon (9).

2.5.

În raportul său din proprie inițiativă din mai 2018 privind finanțele sustenabile, Parlamentul European a solicitat dezvoltarea în continuare a cerințelor de raportare în cadrul Directivei privind prezentarea de informații nefinanciare (10). În rezoluția sa din decembrie 2020 referitoare la guvernanța corporativă sustenabilă, Parlamentul European a salutat angajamentul Comisiei de a revizui Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare, a solicitat lărgirea domeniului de aplicare al acestei directive pentru a include categorii suplimentare de întreprinderi și a salutat angajamentul Comisiei de a elabora standarde UE de raportare nefinanciară (11). Parlamentul European a considerat, de asemenea, că informațiile nefinanciare publicate de întreprinderi în temeiul Directivei privind prezentarea de informații nefinanciare ar trebui să facă obiectul unui audit obligatoriu.

2.6.

Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare, împreună cu Regulamentul privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare) și Regulamentul privind taxonomia, reprezintă componentele centrale ale cerințelor de raportare de informații în materie de durabilitate care stau la baza Strategiei UE privind finanțarea durabilă.

2.7.

Obiectivul prezentei propuneri este, prin urmare, de a îmbunătăți raportarea privind durabilitatea, în vederea valorificării într-o mai mare măsură a potențialului pieței unice europene de a contribui la tranziția către un sistem economic și financiar pe deplin durabil și favorabil incluziunii, în conformitate cu Pactul verde european, inclusiv cu pachetul „Pregătiți pentru 55”, și cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU.

3. Observații generale

3.1.

În prezent, Europa iese dintr-o situație de urgență sanitară care a adus în prim-plan nevoia unui sistem financiar și economic rezilient pentru a asigura, pe viitor, protecția împotriva unor crize neprevăzute. După cum a susținut Banca Centrală Europeană, pandemia a servit la „a ne reaminti clar faptul că, pentru a preveni ca schimbările climatice să provoace daune permanente economiei mondiale, este necesară o schimbare structurală fundamentală a economiei noastre, care determină schimbări sistematice ale modului în care energia este generată și consumată” (12). În același timp, BCE subliniază că, dacă nu se intervine de urgență, este pusă în pericol însăși viața umană, în special a celor mai săraci și mai vulnerabili. Raportarea de către întreprinderi de informații nefinanciare de înaltă calitate reprezintă o componentă esențială pentru a garanta că sunt abordate în mod corespunzător ambele dimensiuni ale chestiunii examinate.

3.2.

În același timp, progresul înregistrat pe calea uniunii piețelor de capital va garanta că industria europeană, a cărei coloană vertebrală este formată din IMM-urile care contribuie la peste jumătate din PIB-ul european (13), va continua să prospere, să creeze locuri de muncă și să conducă la competitivitatea pe termen lung a Uniunii Europene. Aceste progrese depind de alocarea de capital întreprinderilor care sunt în tranziție pentru a îndeplini obiectivele Acordului de la Paris și care vor sprijini obiectivele Pactului verde european, precum și de asigurarea faptului că educația financiară și educația în materie de durabilitate devin o componentă integrantă a angajamentelor Europei.

3.3.

Informațiile de înaltă calitate, comparabile și relevante prezentate de întreprinderi, care adoptă o abordare de dublă perspectivă asupra pragului de semnificație, reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru a asigura faptul că sectorul financiar are capacitatea de a evalua profilul de durabilitate al clienților și al contrapărților – atât nefinanciare, cât și financiare –, permițându-i să-și sprijine clienții în îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris. CESE îi încurajează pe colegiuitori să garanteze că propunerea examinată îndeplinește acest obiectiv esențial, care va constitui baza unei redresări durabile în urma pandemiei de COVID-19 și va asigura competitivitatea și creșterea pe termen lung a pieței unice.

3.4.

Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară este însărcinat cu elaborarea standardelor tehnice („standarde”) care vor pune în practică textul legislativ. În urma raportului final al EFRAG pe această temă (14), CESE încurajează platforma UE pentru finanțarea durabilă și platforma internațională pentru finanțarea durabilă să se consulte îndeaproape cu EFRAG cu privire la evaluarea unui nivel adecvat de detaliu al standardelor, garantând că entitățile care raportează furnizează informații care sunt semnificative și comparabile. Având în vedere ritmul rapid al evoluțiilor internaționale în domeniul raportării în materie de durabilitate, inclusiv utilizarea pe scară largă a cadrelor elaborate de Inițiativa de Raportare Globală (GRI), de Consiliul pentru standardele de contabilitate pentru durabilitate (SASB) și de Grupul operativ pentru prezentarea de informații financiare legate de climă (TCFD) de către întreprinderi și, în egală măsură, de către instituțiile financiare, CESE recomandă ca standardele să fie documentate pe baza principalelor dispoziții ale acestor cadre. Astfel cum s-a subliniat și în cadrul EFRAG, cooperarea internațională în acest sens nu ar trebui totuși să împiedice ambiția UE de a deveni lider mondial în materie de durabilitate, în ceea ce privește domeniul de aplicare și viteza de elaborare a cadrului normativ european. Asigurarea unei reprezentări echilibrate a principalelor grupuri de părți interesate, inclusiv a partenerilor sociali, în structura de conducere a EFRAG, va garanta că acest proces se va desfășura într-un mod cât mai solid posibil.

3.5.

Coerența în ceea ce privește adoptarea practicilor de raportare în materie de durabilitate în cadrul tuturor jurisdicțiilor de la nivelul UE-27 va fi esențială pentru furnizarea de informații comparabile și de înaltă calitate. CESE îi încurajează pe colegiuitori să se asigure că negocierile conduc la un rezultat suficient de flexibil, astfel încât dispozițiile directivei să nu fie supuse unor modificări ample în procesul de transpunere, dat fiind că nu a fost adoptat un regulament. Acest element va fi esențial pentru a asigura cerințe de raportare coerente la nivelul UE-27, pentru a preveni fragmentarea pieței și pentru a încuraja fluxul neîngrădit de capital în mod egal în toate jurisdicțiile. Deși CESE se așteaptă ca viitoarele standarde să fie aplicate în mod coerent la nivelul UE-27, trebuie subliniată importanța de a garanta că rezultatul atât al transpunerii Directivei privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea, cât și al definirii de standarde conduce la prezentarea de informații de înaltă calitate, comparabile și semnificative în materie de durabilitate la nivelul UE-27. Activitățile empirice anterioare realizate de societatea civilă au demonstrat diferențe regionale semnificative, care pot submina acest obiectiv (15).

4. Observații specifice

4.1. Domeniul de aplicare

4.1.1.

CESE salută lărgirea domeniului de aplicare al directivei pentru a include IMM-urile – cu excluderea celor cotate în sistemele multilaterale de tranzacționare (SMT) sau pe piețe de creștere pentru IMM-uri – precum și dispozițiile privind raportarea voluntară pentru IMM-urile necotate la bursă și perioada de tranziție de trei ani, precum și standardul simplificat pentru IMM-urile cotate la bursă. Având în vedere constrângerile administrative și operaționale semnificative cu care se confruntă IMM-urile pentru a obține informațiile adecvate și a pregăti rapoartelor lor, exacerbate de efectele pandemiei de COVID-19, CESE sprijină actualul domeniu de aplicare al propunerii în această privință. Această abordare echilibrată le permite IMM-urilor să răspundă în mod previzibil așteptărilor tot mai mari privind informațiile în materie de durabilitate ale investitorilor lor și ale părților interesate în sens larg, acordându-le, totodată, flexibilitatea și timpul necesare pentru a îndeplini aceste cerințe în mod treptat și voluntar.

4.1.2.

CESE recomandă Comisiei Europene să realizeze fără întârziere o evaluare specifică a impactului și o analiză cost-beneficiu dedicată efectelor perioadei de introducere progresivă și standardului simplificat de raportare atât pentru IMM-urile cotate, cât și pentru cele necotate la bursă. Un element semnificativ al acestei analize ar trebui să includă date empirice concrete și să formuleze recomandări privind includerea, într-un termen rezonabil, a IMM-urilor cotate și necotate la bursă care își desfășoară activitatea în sectoare cu risc ridicat, în domeniul de aplicare al directivei. În cazul în care este necesar, Comisia Europeană ar trebui să ia în considerare și măsuri de sprijin suplimentare pentru a susține IMM-urile în cadrul viitoarelor lor obligații de raportare.

4.2. Prezentarea riscurilor și a impactului de-a lungul lanțurilor valorice

4.2.1.

CESE salută abordarea directivei propuse de a include cerințe de raportare privind lanțul valoric al entităților din domeniul de aplicare al directivei. Având în vedere complexitatea lanțurilor valorice moderne, CESE recomandă introducerea unor criterii mai clare și mai detaliate pentru a stabili cazurile în care ar trebui să se adere la abordarea în materie de raportare pentru întregul lanț valoric, în conformitate cu dispozițiile directivei propuse, care prevede ca această raportare să fie realizată „după caz”, conform considerentului 29. Întrucât riscurile și impacturile semnificative de mediu, sociale și de guvernanță rezultă din activitățile desfășurate în cadrul lanțurilor valorice, CESE dorește să sublinieze că aceste specificații suplimentare nu ar trebui să aducă atingere obligației de a raporta într-un mod care să promoveze transparența deplină a impactului activităților întreprinse în cadrul lanțurilor valorice.

4.3. Alinierea cerințelor de raportare în ceea ce privește calendarul și conținutul

4.3.1.

CESE subliniază că succesul propunerii se bazează pe o secvențiere și aliniere atente ale cerințelor de raportare între Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea și alte cadre legislative. Având în vedere că propunerea răspunde nevoilor entităților din domeniul de aplicare care sunt atât cele care utilizează, cât și cele care pregătesc informații nefinanciare, va fi deosebit de important să se garanteze că se prevede suficient timp pentru colectarea, evaluarea și prezentarea datelor relevante. O astfel de coordonare ar trebui să garanteze că clienții nefinanciari ai entităților financiare din domeniul de aplicare au obligația de a prezenta informațiile necesare în primă instanță, permițând ulterior entităților financiare să le evalueze și să își pregătească propriile informații.

4.3.2.

Comisia Europeană și colegiuitorii ar trebui să evalueze aceste cerințe de secvențiere, în special dat fiind că ele influențează entitățile din domeniul de aplicare care vor face obiectul cerințelor de raportare în materie de durabilitate în temeiul Regulamentului privind cerințele de capital (16), al articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia, al actelor delegate ale Regulamentului privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (17) și al oricăror standarde viitoare privind dezvoltarea taxonomiei sociale, precum și a altor taxonomii. Respectarea acestor cerințe va depinde de disponibilitatea informațiilor de înaltă calitate furnizate pe baza propunerii examinate. Informațiile solicitate prin intermediul raportării de informații prevăzute în Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea ar trebui să aibă un domeniu de aplicare similar cu cel al informațiilor care trebuie prezentate în temeiul acestor cerințe conexe, inclusiv în temeiul celor prevăzute în actele delegate ale Regulamentului privind taxonomia, care pot fi clarificate în continuare în directiva propusă și în activitățile EFRAG de elaborare a standardelor, după caz.

4.4. Asigurarea

4.4.1.

CESE recunoaște importanța asigurării unei înalte calități și a posibilității de a verifica informațiile nefinanciare prezentate în temeiul directivei propuse. Rolul asigurării este esențial în acest sens, iar CESE salută recomandarea formulată în propunere de a utiliza o asigurare limitată pentru a verifica informațiile nefinanciare ale entităților care intră în domeniul de aplicare al directivei.

4.4.2.

Din cauza absenței unui cadru convenit de comun acord pentru asigurarea rezonabilă a informațiilor privind durabilitatea și a calității încă nesigure a anumitor forme de informații nefinanciare, se recomandă ca cerințele în materie de asigurare să rămână la nivelul de evaluare necesar pentru o asigurare limitată.

4.5. Drepturile omului

4.5.1.

CESE salută identificarea în mod mai amănunțit a temelor legate de durabilitate pentru care trebuie să fie prezentate informațiile, inclusiv a acelor teme legate de impactul asupra comunităților vulnerabile și a lucrătorilor vulnerabili. În coroborare cu progresele planificate privind publicarea unei propuneri privind guvernanța corporativă sustenabilă, CESE consideră că propunerea examinată oferă o oportunitate semnificativă pentru elaborarea unui cadru practic de evaluare a riscurilor financiare rezultate din operațiunile de afaceri care influențează comunitățile, promovând totodată o înțelegere solidă a impactului operațiunilor de afaceri asupra acelorași comunități. Precizarea suplimentară atât a cerințelor de raportare, cât și a celor privind obligația de diligență ar trebui să mențină un echilibru atent cu nevoile partenerilor sociali, prin intermediul unui drept de consultare formală.

4.5.2.

CESE îi încurajează pe colegiuitori să ia în considerare o definiție mai clară a părților interesate care să fie luate în considerare și consultate în cadrul acestui proces, și să asigure deplina aliniere a acestor cerințe la dispozițiile viitoarei propuneri privind guvernanța corporativă sustenabilă. Procesul pe care întreprinderile ar trebui să îl întreprindă pentru a îndeplini cerințele de consultare a părților interesate ar trebui, pe de o parte, să fie subliniat prin identificarea doar a celor mai relevante părți interesate, și, pe de altă parte, să garanteze că aceste procese sunt concepute în mod adecvat, sunt simple și nu adaugă nicio complexitate nejustificată pentru întreprinderile care intră în domeniul de aplicare lărgit al directivei propuse.

4.6. Planificarea tranziției

4.6.1.

CESE susține nevoia ca întreprinderile aflate în tranziție să atragă finanțare. Astfel, accentul plasat de propunere pe nevoia de a raporta cu privire la compatibilitatea modelelor și strategiilor de afaceri cu tranziția către o economie durabilă și limitarea încălzirii globale la 1,5 oC este esențial. Având în vedere raportul Agenției Internaționale a Energiei privind realizarea obiectivului de reducere la zero a emisiilor nete de gaze cu efect de seră până în 2050 (18), asigurarea unor informații solide și de înaltă calitate pentru a îndeplini această cerință a directivei propuse va constitui un factor favorizant esențial pentru a garanta că întreprinderile au planuri de tranziție credibile și că băncile și piețele de capital le pot ajuta să-și îndeplinească obiectivele. CESE se declară în favoarea unui mai mare nivel de detaliu în ceea ce privește cerințele care demonstrează această aliniere, în mod proporțional. Aceste cerințe ar trebui să includă informații suplimentare privind scenariile de tranziție adoptate de întreprinderi, precum și elementele care determină compatibilitatea acestora cu obiectivele tranziției juste.

4.7. Elaborarea unor standarde UE privind prezentarea de informații nefinanciare

4.7.1.

CESE își reiterează sprijinul în favoarea mandatului acordat EFRAG pentru furnizarea de consultanță tehnică în ceea ce privește elaborarea unor standarde UE privind prezentarea de informații nefinanciare. CESE dorește să atragă atenția asupra faptului că mandatul său necesită „respectarea în mod corespunzător a procedurilor, supravegherea publică și transparența”, inclusiv consultarea, în momentul elaborării standardelor, a unei game largi de părți interesate, și subliniază importanța garantării faptului că sindicatele, partenerii sociali în ansamblu, IMM-urile și alte părți interesate care au un interes semnificativ în elaborarea standardelor, inclusiv întreprinderile financiare și nefinanciare și organizațiile societății civile, sunt incluse și consultate pe tot parcursul definirii consultanței tehnice. În această privință, CESE sprijină eforturile depuse de EFRAG pentru a solicita opiniile părților interesate cu privire la evoluția procedurii corespunzătoare (19), și așteaptă un rezultat care să asigure includerea tuturor părților interesate menționate anterior.

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) COM(2021) 390 final

(2) Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari (JO L 330, 15.11.2014, p. 1).

(3) Comunicarea Comisiei C(2017) 4234 final (JO C 215, 5.7.2017, p. 1).

(4) Comunicarea Comisiei C(2019) 4490 final (JO C 209, 20.6.2019, p. 1).

(5) Comunicarea Comisiei privind Pactul ecologic european [COM(2019) 640 final], Adaptarea programului de lucru al Comisiei pentru 2020 [COM(2020) 440 final].

(6) COM(2018) 97 final.

(7) Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (JO L 317, 9.12.2019, p. 1).

(8) Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).

(9) Regulamentul (UE) 2019/2089 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1011 privind indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică, indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris și informațiile privind durabilitatea pentru indicii de referință (JO L 317, 9.12.2019, p. 17).

(10) Rezoluția Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la finanțele sustenabile [2018/2007(INI)] (JO C 76, 9.3.2020, p. 23).

(11) Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la guvernanța corporativă sustenabilă [2020/2137(INI)] (JO C 445, 29.10.2021, p. 94).

(12) https://www.ecb.europa.eu/press/key/date/2020/html/ecb.sp200717~1556b0f988.ro.html

(13) https://ec.europa.eu/growth/smes_ro

(14) https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/business_economy_euro/banking_and_finance/documents/210308-report-efrag-sustainability-reporting-standard-setting_ro.pdf

(15) https://www.allianceforcorporatetransparency.org/assets/Research_Report_EUKI_2020.pdf, p. 51.

(16) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(17) C(2021) 2800 final.

(18) https://www.iea.org/reports/net-zero-by-2050

(19) https://www.efrag.org/Assets/Download?assetUrl=%2fsites%2fwebpublishing%2fSiteAssets%2fEFRAG%2520Due%2520Process%2520Procedures_V04.pdf

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/56

[COM(2021) 205 final]

(2021/C 517/08)

Raportor:

Marie-Françoise GONDARD-ARGENTI

Sesizare	Comisia Europeană, 1.7.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Data adoptării în secțiune	2.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	235/0/7

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European salută această versiune revizuită a planului coordonat pentru inteligența artificială (IA), care rezultă din efortul comun depus de Comisia Europeană și de statele membre, și solicită punerea sa accelerată în aplicare prin mobilizarea tuturor actorilor relevanți.

1.2.

CESE sprijină abordarea globală a Comisiei pe care se întemeiază strategia sa pentru o IA favorabilă incluziunii și durabilă, bazată pe crearea unui ecosistem de excelență și încredere. Propunerile legate de plan și de reglementare, care fac – fiecare în parte – obiectul unui aviz, reprezintă cei doi piloni ai poziționării Europei ca actor global în domeniul IA.

1.3.

Pentru a obține beneficiile economice, sociale, de mediu și de sănătate publică preconizate pentru toți cetățenii europeni, fără discriminare, planul trebuie să dea un nou impuls educației, prin integrarea aspectelor etice și de mediu, a învățării și a dezvoltării competențelor pe tot parcursul vieții, a provocărilor în materie de inovare și a sprijinului pentru lucrători și întreprinderi, inclusiv pentru cele mai mici.

1.4.

În lumea muncii, încrederea este cheia succesului. IA nu face excepție de la această regulă. CESE consideră că acest nou plan ar trebui să confere dialogului social și partenerilor sociali un rol-cheie pe parcursul întregului proces. Deși chestiunea competențelor este esențială, reflecția ar trebui să includă toate aspectele legate de automatizare din lumea muncii.

1.5.

CESE recomandă Comisiei ca, în cadrul politic pe care intenționează să îl instituie, să încurajeze ferm statele membre să consolideze dialogul social și civic cu privire la aspectele și instrumentele de IA.

1.6.

CESE subliniază că încrederea depinde de dreptul fiecărui lucrător, consumator sau cetățean de a înțelege procesele algoritmice, în măsura în care acestea au un impact asupra vieții sale și a mediului în care trăiește. Noul plan coordonat trebuie să fie transparent și să poată fi explicat, cerința fiind indisolubil legată de dreptul fiecărui cetățean de a contesta deciziile luate exclusiv prin intermediul unui algoritm.

1.7.

CESE consideră că UE se poate poziționa ca lider global credibil în domeniul IA, cu condiția să existe o coordonare constantă între instituțiile UE, statele membre și societatea civilă organizată (parteneri sociali, consumatori și cetățeni), alături de formularea clară a responsabilităților fiecăruia. Coordonarea dintre instituțiile europene, dintre acestea și statele membre și dintre statele membre va asigura un impact maxim la nivel global și, totodată, punerea în aplicare rapidă și coerentă a politicilor și programelor de investiții.

1.8.

IA are, prin natura sa, caracter global, dar este dependentă în mod nemijlocit de amploarea extinderii sale. Transformând statele membre în factori determinanți ai coordonării IA la nivel mondial, planul coordonat reprezintă piatra de temelie a strategiei europene în IA.

1.9.

CESE apreciază că planul coordonat revizuit propune acțiuni concrete menite să stimuleze punerea în aplicare a strategiilor naționale și să sporească sinergiile. Acest plan capătă contur pe deplin doar prin strânsă coordonare cu strategia europeană a datelor – instituirea unui spațiu european al datelor și destinat protecției acestora – și a securității informatice.

1.10.

Pentru a compensa absența unei coordonări care să impună constrângeri, CESE solicită instituirea unui dispozitiv de monitorizare permanentă a progreselor prin intermediul indicatorilor de performanță elaborați de toate părțile interesate.

1.11.

CESE încurajează statele membre să utilizeze mecanismul de redresare și reziliență – alături de alte instrumente financiare precum „Orizont Europa”, programul pentru o Europă digitală și InvestEU – care sprijină dezvoltarea și adoptarea IA, în special în rândul micilor întreprinderi. Un raport recent al BEI oferă clarificări despre etapele ce trebuie parcurse (1).

2. Observații generale

2.1.

Comisia își propune să transforme UE în motorul mondial al unei IA axate pe om, care să fie incluzivă, sigură, sustenabilă și fiabilă. Plecând de la învățămintele desprinse din criza sanitară, Comisia intenționează să accelereze investițiile, să consolideze măsurile actuale și să le coreleze riguros, pentru a favoriza sinergiile și flexibilitatea (2). CESE sprijină punerea în aplicare urgentă și decisivă a acestei abordări, pentru a consolida excelența UE pe plan național și internațional.

2.2.

CESE ia notă de progresele înregistrate față de primul plan coordonat, din 2018. Planul actualizat identifică fără echivoc prioritățile: investiții în infrastructuri și schimbul de date, favorizarea excelenței prin intermediul inovației și al competențelor, asigurarea fiabilității și transparenței de-a lungul întregului lanț valoric. Investiția de 7 miliarde de euro în 2019 (+30 %) este considerată încurajatoare în acest sens.

2.3.

Planul coordonat respectă drepturile fundamentale și sociale și dreptul de a nu fi discriminat prin intermediul algoritmilor. Acest aviz nu poate fi disociat de cel privind propunerea comună de regulament, care vizează aspecte etice și prevede norme armonizate (3).

2.4.

CESE consideră că un cadru de etică și un standard recunoscut și partajat, împreună cu un plan coordonat sunt catalizatori esențiali și care pot conferi structură și încredere în ce privește angajamentul europenilor față de IA, asigurând în același timp un avantaj competitiv și un avantaj la nivel mondial.

2.5.

Această încredere a cetățenilor este indisolubil legată de dreptul de a înțelege algoritmii și de posibilitatea de a contesta orice decizie care le afectează viața. Atât dezvoltatorii de IA, cât și utilizatorii de aplicații ar trebui să mențină un nivel de vigilență, sub formă de audituri și testări periodice. Oamenii trebuie să rămână cei care își asumă deciziile.

2.6.

CESE este preocupat de riscul de fragmentare legat de diferitele strategii naționale și invită statele membre să își intensifice cooperarea, în special în materie de securitate cibernetică, o prerogativă suverană, care constituie totuși coloana vertebrală a planului, în interesul UE.

2.7.

CESE solicită o IA durabilă din perspectiva obiectivelor sale economice, sociale și ecologice, care respectă responsabilitățile economice, sociale și de mediu.

3. Observații specifice

3.1.

Pe deplin justificate, ambițiile Comisiei îi impun să conlucreze cu statele membre, cu sectorul privat și cu societatea civilă organizată pentru:

—	a accelera investițiile în IA în vederea redresării economice și sociale rapide și reziliente, bazată pe soluții digitale avansate;

—	a desfășura la timp structurile și programele prevăzute pentru a dobândi recompensa meritată de pionierii care produc sau adoptă tehnologia adecvată;

—	a asigura o coeziune optimă a politicilor, menită să evite dispersia și să răspundă împreună acestei provocări globale.

3.2.

CESE aprobă intenția Comisiei de a recurge la programul pentru o Europă digitalizată și la „Orizont Europa” de minimum 1 miliard de euro pe an în perioada 2021-2027: efectul de pârghie așteptat va determina investiții în IA în sfera publică și privată în valoare de 20 de miliarde EUR pe an în același interval. Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) va consolida, la rândul său, acest efect de pârghie.

3.3. Crearea condițiilor favorizante – date și infrastructuri

3.3.1.

CESE face apel la Comisie și la statele membre să-și intensifice cooperarea și coordonarea în materie de guvernanță a IA: aplicarea strategiilor naționale, schimbul de cunoștințe, de expertiză și de bune practici pentru a accelera dezvoltarea și adoptarea IA și pentru a face față provocărilor ridicate de IA la nivel mondial.

3.3.2.

Disponibilitatea, accesibilitatea și libera circulație a datelor sunt condițiile prealabile pentru dezvoltarea IA, alături de strategia referitoare la date, la protecția acestora și la securitatea informatică. CESE reamintește că buna desfășurare a schimbului de date cu caracter personal depinde de strânsa coordonare și de respectarea cu strictețe a Regulamentului (RGPD). La fel ca securitatea și transparența datelor, și reglementările pot prezenta un avantaj competitiv în concurența mondială (4). CESE aprobă dezvoltarea spațiului european al datelor și a spațiilor sectoriale specifice.

3.3.3.

În afară de unele sisteme de IA care nu depind de date, performanța depinde în mod direct de volumul, relevanța și calitatea datelor disponibile. CESE consideră așadar esențial să existe un potențial sporit care să înlesnească schimbul de date fluide, interoperabile și sigure. CESE aprobă identificarea domeniilor esențiale, precum producția industrială, pactul verde, mobilitatea, sănătatea, finanțele, energia, pentru a urma întocmai evoluțiile și a evalua progresele înregistrate.

3.3.4.

CESE sprijină:

—	obiectivele de a crește în mod considerabil puterea de calcul disponibilă în Europa și de a exploata și a valorifica datele în timp real, cât și capacitatea de a crea și de a produce în UE procesoarele indispensabile, asociate unui program de dezvoltare durabilă;

—

introducerea noțiunii de date de interes general, înțeleasă ca punerea la dispoziție a datelor de către autoritatea publică prin care aceasta poate fi sprijinită sau pentru a favoriza schimbul de date considerate esențiale (5), adăugându-le pe cele furnizate de operatori care își desfășoară activitatea pe teritoriul european, însă care nu contribuie la politica sa industrială.

3.3.5.

CESE se așteaptă la un angajament sporit din partea statelor membre în domeniul cercetării și inovației pentru a dezvolta structurile, infrastructurile și instrumentele necesare pentru binele comun și pentru a contribui la suveranitatea UE în materie de IA.

3.4. Promovarea excelenței din laborator până la introducerea pe piață – inovație și parteneriate

3.4.1.

CESE sprijină abordarea globală menită să transforme Uniunea într-un spațiu de excelență, începând cu cercetarea fundamentală și cu inovația și până la introducerea acesteia pe piață. CESE consideră că este vital ca UE și statele membre să-și accelereze cooperarea, pentru a crea condițiile necesare inovării, care să favorizeze perspectivele comerciale ale IA și dezvoltarea talentelor și competențelor în sensul viziunii europene axate pe om și pe încredere. CESE constată cu bucurie că structurile de colaborare orizontale sprijină aceste ambiții.

3.4.2.

CESE salută ambițiile Comisiei de a sprijini experimentele, a accentua polii de inovație digitală regionali în cooperare cu inițiativele la nivel național și regional și a împărtăși experiențele. Acești poli de inovație și platformele la cerere facilitează adoptarea IA de către întreprinderile foarte mici și IMM-uri, împreună cu un sprijin financiar clar determinat. CESE consideră că este important să sprijine întreprinderile nou înființate (start-ups), extinderea lor (scale-ups) și IMM-urile tradiționale, în vederea dezvoltării IA.

3.4.3.

Cu toate acestea, CESE subliniază că această politică a polilor de excelență nu trebuie să pună piedici finanțării obișnuite și durabile a laboratoarelor de cercetare „standard” doar din teama că acest lucru ar întârzia apariția tehnologiilor inovatoare.

3.4.4.

CESE dorește să sprijine programele de adaptare la IA a organizațiilor, microîntreprinderilor și a IMM-urilor, dezvoltând rețele care să le asigure îndrumare specifică. Ar fi de dorit ca inițiativele instituite pentru a sprijini accesul întreprinderilor mici și a IMM-urilor la IA [prin Laboratoare de testare și experimentare (LTE), Centre de Inovare Digitală (CID) și Platforme de IA la cerere] să fie evaluate din perspectiva efectelor lor concrete asupra acestor întreprinderi, în vederea îmbunătățirii lor.

3.4.5.

Un studiu recent, solicitat de CESE, arată că extinderea este un pas necesar, fie că este vorba despre accesul la competențele necesare, la fondurile de date pentru algoritmi sau la finanțarea esențială, fie că vizează o piață suficient de complexă pentru a asigura amortizarea rapidă a infrastructurii costisitoare. Decidenții politici trebuie, astfel, să acorde prioritate microîntreprinderilor și IMM-urilor și să propună politici adecvate. Având în vedere daunele economice provocate de pandemie, sprijinirea întreprinderilor de tip start-up, scale-up și IMM-urilor tradiționale pentru a dezvolta IA constituie în prezent o obligație urgentă.

3.4.6.

CESE sprijină dezvoltarea unor spații de protecție pentru a experimenta idei noi în condiții apropiate de realitate și pentru a promova agilitatea. CESE face apel la un schimb mai intens de rezultate și la recunoașterea lor reciprocă, indiferent de frontiere.

3.4.7.

Excelența în cercetare reflectă talentele și competențele din laboratoare, dar și încrederea utilizatorilor în IA. Acesta este motivul pentru care CESE dorește ca programele de învățământ superior să genereze talente de talie mondială în domeniul inovării și dezvoltării comerciale. Comitetul solicită Uniunii să asigure condițiile care permit păstrarea talentelor și atragerea competențelor din străinătate. CESE dorește un mediu de afaceri mondial stabil și de încredere, care să le permită întreprinderilor și angajaților să se familiarizeze cu IA în beneficiul cercetării și inovării.

3.4.8.

Organizațiile societății civile merită să fie sprijinite în implementarea soluțiilor de IA și să se numere printre destinatarii fondurilor și resurselor destinate IA. Acest lucru este valabil mai ales pentru serviciile sociale, cu respectarea pe deplin a dreptului la confidențialitate și a normelor privind prelucrarea și stocarea datelor, inclusiv a celor biometrice.

3.5. Luarea de măsuri pentru ca IA să lucreze în slujba cetățenilor – competențe și încredere

3.5.1.

CESE sprijină strategia Comisiei de a crea un ecosistem de excelență și un ecosistem de încredere. Această abordare este prezentată în Cartea albă adoptată în 2019 (6). Cum educația și formarea constituie elemente esențiale pentru a promova excelența și sporirea încrederii în IA, sistemelor de învățământ și formare le revine sarcina de a satisface o vastă gamă de nevoi, de la cunoștințe de bază și înțelegere generală până la achiziția unor cunoștințe de specialitate și abilități de înalt nivel (7).

3.5.2.

CESE salută adoptarea noului plan de acțiune în domeniul educației digitale, adoptat de Comisie pentru perioada 2020-2027. Acesta va permite o mai bună înțelegere a naturii și funcționării IA începând cu școala primară și până la studiile universitare, precum și reînnoirea competențelor.

3.5.3.

CESE ar dori ca statele membre să dezvolte o ofertă de educație în domeniul IA care să integreze și subiecte etice și de mediu conexe și să încurajeze schimbul de bune practici, pentru a promova diversitatea în cadrul accesului la formare, la dezvoltarea și utilizarea IA. Amploarea pe care o capătă IA și utilizarea sa în beneficiul tuturor necesită o abordare multidisciplinară, precum și punți de legătură.

3.5.4.

CESE consideră că partenerii sociali sunt factori esențiali în anticiparea dezvoltării competențelor și a schimbărilor în materie de locuri de muncă. Dialogul social este esențial pentru a ajuta lucrătorii afectați de automatizarea sarcinilor lor.

3.5.5.

CESE subliniază importanța cooperării dintre guverne, instituții de învățământ, partenerii sociali și organizațiile relevante ale societății civile în conceperea și implementarea de noi programe de educație și de formare continuă, destinate în primul rând persoanelor fără loc de muncă. Sunt necesare instruiri personalizate pentru antreprenorii și angajații din microîntreprinderi și din IMM-uri.

3.5.6.

CESE regretă că planul nu ține seama de o posibilă reflecție comună asupra lumii și a viitorului pieței muncii în contextul automatizării. Construirea încrederii lucrătorilor în aplicațiile de IA necesită un dialog social sporit, indispensabil pentru a introduce sisteme de IA cu impact asupra angajaților, în special în domeniul managementului sau al resurselor umane. Având în vedere eventuala reducere a numărului locurilor de muncă, accentuarea inegalităților și reorganizarea sectoarelor de producție, este necesară asigurarea unei coordonări perfecte între statele membre, în strânsă colaborare cu întreprinderile, autoritățile locale și regionale, partenerii sociali și organismele intermediare pentru:

—	a dezvolta capacități orientate spre viitor, durabile și instituționalizate în materie de automatizare;

—	a dezvolta mecanisme inovatoare și proactive, pentru tranziția profesiilor și a competențelor;

—	a reflecta la complementaritate, nu numai pentru „a dezvolta IA” în cadrul profesiilor, ci și pentru a identifica schimbări în termeni de cultură și practică și a stabili standarde de „bună complementaritate” care să favorizeze emanciparea personală.

3.5.7.

Întrucât încrederea este piatra de temelie a unei societăți digitalizate, CESE apreciază în mod deosebit abordarea Comisiei în toate domeniile, menită să servească interesul general și în special interesul cetățenilor, al consumatorilor, al lucrătorilor și al întreprinderilor, inclusiv al celor din domeniul economiei sociale, pentru a crește gradul general de încredere în IA: protecția drepturilor fundamentale, securitatea informatică, protecția datelor, proprietatea intelectuală și utilizarea durabilă și eficientă a resurselor, fără a neglija reglementările legate de inovație. Pare important să se identifice cu precizie posibilele pericole ale utilizării abuzive a IA și să se propună soluții adecvate. CESE sprijină măsurile prevăzute de Comisie pentru a consolida securitatea în toate domeniile și a adapta cadrul de reglementare la provocările ridicate de IA. Comitetul amintește, în acest sens, rolul de pionier al organizațiilor societății civile, de exemplu în evaluarea riscurilor legate de recunoașterea facială.

3.5.8.

CESE sprijină pe deplin ambiția de a promova în întreaga lume viziunea europeană a unei IA durabile și de încredere, prin încurajarea definirii unor standarde mondiale de IA și prin dezvoltarea de parteneriate și de inițiative comune cu state terțe.

3.6. Dezvoltarea unui leadership strategic în domeniile cu impact puternic

3.6.1.

CESE apreciază abordarea realistă a Comisiei de a-și concentra acțiunile pe sectoare în care este esențial leadership-ul în IA: climă și mediu, sănătate, robotică și automatizare, servicii publice, securitate publică, inclusiv combaterea terorismului și politici referitoare la migrație, mobilitate inteligentă, agricultură și alte domenii conexe.

3.6.2.

CESE consideră că tranziția digitală este un instrument-cheie pentru decarbonizare și gestionarea mediului și care garantează, în același timp, că eventualul impact negativ al soluțiilor bazate pe IA asupra climei, mediului și consumului de combustibil este limitat. Utilizarea IA în gestionarea sistemelor energetice și de transport, în procesele industriale și în agricultură favorizează eficiența energetică, economia circulară și gestionarea durabilă a resurselor naturale, reprezentând un factor de productivitate și de eficiență economică. IA oferă, de asemenea, mijloacele pentru a înțelege și controla mai bine fenomenele climatice și de mediu.

3.6.3.

CESE solicită ca oportunitățile oferite de IA să fie exploatate în cercetarea originii bolilor, pentru dezvoltarea de noi molecule, de echipamente medicale și de asistență avansată sau în domeniile investigației, diagnosticului și tratamentului, de exemplu în combaterea cancerului. Spațiul european de date în materie de sănătate, prevăzut cu respectarea absolută a confidențialității vieții private și a datelor cu caracter personal, este un pas important către exploatarea completă a potențialului IA. Asistența zilnică acordată de roboți pacienților, persoanelor în vârstă sau celor cu dizabilități ilustrează beneficiile unei excelențe a roboticii care este mai puțin preocupată de rezultatele performanței tehnologice și mai mult de gestionarea interfeței dintre oameni și roboți.

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Inteligența artificială, blockchain și viitorul Europei.

(2) JO C 240, 16.7.2019, p. 51.

(3) Avizul CESE privind regulamentul în materie de IA (a se vedea pagina 61 din prezentul Jurnal Oficial).

(4) „La norme sans la force: l’énigme de la puissance européenne” („Impunerea normei fără utilizarea forței: secretul puterii europene”), Zaki Laïdi, 2005.

(5) Regulamentul privind guvernanța datelor la nivel european.

(6) JO C 364, 28.10.2020, p. 87.

(7) JO C 14, 15.1.2020, p. 46.

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/61

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (Legea privind inteligența artificială) și de modificare a anumitor acte legislative

[COM(2021) 206 final – 2021/106 (COD)]

(2021/C 517/09)

Raportor:

Catelijne MULLER

Sesizare	Parlamentul European, 7.6.2021 Consiliu, 15.6.2021
Temei juridic	Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	2.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	225/03/06

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută propunerea Comisiei referitoare la Legea privind inteligența artificială („AIA”), dat fiind că nu abordează doar riscurile asociate inteligenței artificiale (IA), ci și ridică ștacheta în mod substanțial în privința calității, performanței și fiabilității IA pe care UE este dispusă să o autorizeze. CESE constată cu deosebită satisfacție că AIA plasează sănătatea, siguranța și drepturile fundamentale în centrul său și că are un domeniu de aplicare global.

1.2.

CESE remarcă că se pot aduce îmbunătățiri în ce privește domeniul de aplicare, definiția și claritatea practicilor de IA interzise, implicațiile alegerilor de clasificare efectuate în legătură cu „piramida riscurilor”, efectul de atenuare a riscurilor al cerințelor referitoare la IA cu grad ridicat de risc, aplicabilitatea AIA și legătura cu reglementările existente și cu alte propuneri de reglementare recente.

1.3.

CESE subliniază că IA nu a funcționat niciodată într-o lume lipsită de legi. Având în vedere amplul său domeniu de aplicare, precum și preeminența sa în calitate de regulament al UE, AIA ar putea crea tensiuni în raport cu legislația națională și cu legile UE existente, precum și cu propunerile de reglementare conexe. CESE recomandă modificarea considerentului 41 pentru a reflecta în mod corespunzător și a clarifica relațiile dintre AIA și legislația existentă și viitoare.

1.4.

CESE recomandă clarificarea definiției IA prin eliminarea anexei I și printr-o ușoară modificare a articolului 3 și extinderea domeniului de aplicare al AIA pentru a include „sistemele de IA preexistente” și componentele de IA ale sistemelor informatice de mari dimensiuni ale spațiului de libertate, securitate și justiție, astfel cum sunt enumerate în anexa IX.

1.5.

CESE recomandă clarificarea interdicțiilor privind „tehnicile subliminale” și „exploatarea vulnerabilităților”, astfel încât să reflecte interzicerea manipulărilor dăunătoare, recomandând totodată și adăugarea „prejudiciilor aduse drepturilor fundamentale, democrației și statului de drept”, cu titlu de condiții pentru aceste interdicții.

1.6.

CESE consideră că în UE nu-și are locul evaluarea credibilității cetățenilor UE pe baza comportamentului lor social sau a caracteristicilor lor de personalitate, indiferent de actorul care efectuează evaluarea. CESE recomandă extinderea domeniului de aplicare al acestei interdicții pentru a include evaluarea comportamentului social efectuată de organizații private și de autorități semipublice.

1.7.

CESE solicită interzicerea utilizării IA pentru recunoașterea biometrică automată în spațiile accesibile publicului, atât publice, cât și private, cu excepția unor scopuri de autentificare în circumstanțe specifice, precum și pentru recunoașterea automată a semnalelor comportamentale umane în spațiile accesibile publicului, atât publice, cât și private, cu excepția unor cazuri foarte specifice, precum unele scopuri legate de sănătate, în care recunoașterea emoțiilor pacienților poate fi utilă.

1.8.

Abordarea „pe bază de listă” pentru IA cu grad ridicat de risc prezintă pericolul de a normaliza și a integra o serie de sisteme și de utilizări ale IA care sunt încă puternic criticate. CESE atrage atenția că respectarea cerințelor stabilite pentru IA cu grad mediu și ridicat de risc nu atenuează neapărat riscurile de prejudiciere a sănătății, siguranței și drepturilor fundamentale pentru toate sistemele de IA cu grad ridicat de risc. CESE recomandă ca AIA să prevadă această situație. Ar trebui adăugate cel puțin cerințele privind (i) factorul uman, (ii) viața privată, (iii) diversitatea, nediscriminarea și echitatea, (iv) explicabilitatea și (v) bunăstarea socială și ecologică ale Orientărilor în materie de etică pentru o inteligență artificială (IA) fiabilă.

1.9.

În acord cu abordarea sa îndelung susținută de tipul „human-in-command” (bazată pe controlul uman) în ceea ce privește IA, CESE recomandă cu fermitate ca AIA să prevadă ca anumite decizii să rămână prerogative ale oamenilor, în special în domenii în care aceste decizii au o componentă morală și implicații juridice sau societale, ca în cazul sistemului judiciar, al asigurării respectării legii, al serviciilor sociale, al asistenței medicale, al locuințelor, al serviciilor financiare, al relațiilor de muncă și al educației.

1.10.

CESE recomandă ca evaluările conformității efectuate de către terți să fie obligatorii pentru toate sistemele de IA cu grad ridicat de risc.

1.11.

CESE recomandă includerea unui mecanism de soluționare a plângerilor și de căi de atac pentru organizațiile și cetățenii care au suferit prejudicii ca urmare a oricărui sistem, a oricărei practici sau utilizări a IA care nu se înscrie în domeniul de aplicare al AIA.

2. Propunere de reglementare privind inteligența artificială – Legea privind IA

2.1.

CESE salută propunerea Comisiei referitoare la Legea privind inteligența artificială, dat fiind că nu abordează doar riscurile asociate IA, ci și ridică ștacheta în mod substanțial în privința calității, performanței și fiabilității IA pe care UE este dispusă să o autorizeze.

3. Observații generale – AIA

Obiectiv și domeniu de aplicare

3.1.

CESE salută atât obiectivul, cât și domeniul de aplicare ale AIA. CESE apreciază în special plasarea de către Comisie a sănătății, siguranței și drepturilor fundamentale în centrul AIA. CESE salută, de asemenea, efectul extern al AIA, care garantează că sistemele de IA dezvoltate în afara UE trebuie să îndeplinească aceleași standarde juridice dacă sunt implementate în UE sau au impact asupra UE.

Definiția IA

3.2.

Definiția IA [articolul 3 alineatul (1) în coroborare cu anexa I la AIA] a generat discuții între cercetătorii științifici din domeniul IA, în sensul că o serie de exemple oferite în anexa I nu sunt considerate IA de către cercetătorii științifici din domeniul IA și că mai multe tehnici de IA importante lipsesc. CESE nu consideră că anexa I aduce valoare adăugată și recomandă eliminarea sa completă din AIA. De asemenea, CESE recomandă modificarea definiției de la articolul 3 alineatul (1), după cum urmează:

„«Sistem de inteligență artificială» (sistem de IA) înseamnă un software care, în mod automat, pentru un anumit set de obiective definite de om, poate genera rezultate precum conținuturi, previziuni, recomandări sau decizii care influențează mediul cu care interacționează.”

Sănătate, siguranță și drepturi fundamentale – piramida riscurilor

3.3.

„Piramida riscurilor” ascendentă (de la risc scăzut/mediu la risc ridicat, iar apoi la risc inacceptabil) utilizată pentru a clasifica o serie de practici generale din domeniul IA și de cazuri specifice de utilizare a IA recunoaște că nu toate tipurile de IA prezintă riscuri și nu toate riscurile sunt egale sau necesită aceleași măsuri de atenuare.

3.4.

Abordarea aleasă ridică două întrebări importante. În primul rând, măsurile de atenuare (pentru IA cu grad ridicat și scăzut/mediu de risc) atenuează într-adevăr într-o măsură suficientă riscurile de prejudiciere a sănătății, siguranței și drepturilor fundamentale? În al doilea rând, suntem pregătiți să permitem ca IA să înlocuiască în mare parte deciziile umane, chiar și în cazul proceselor critice precum asigurarea aplicării legii și sistemul judiciar?

3.5.

În ceea ce privește prima întrebare, CESE atrage atenția că respectarea cerințelor stabilite pentru IA cu grad mediu și ridicat de risc nu atenuează neapărat riscurile de prejudiciere a sănătății, siguranței și drepturilor fundamentale în toate cazurile. Acest aspect va fi dezvoltat în secțiunea 4.

3.6.

În ceea ce privește cea de-a doua întrebare, ceea ce lipsește din AIA este noțiunea că promisiunea IA constă în consolidarea procesului decizional uman și a inteligenței umane, mai degrabă decât în înlocuirea lor. AIA se bazează pe premisa că, odată ce sunt îndeplinite cerințele privind IA cu grad mediu și ridicat de risc, IA poate înlocui în mare măsură procesul decizional uman.

3.7.

CESE recomandă cu fermitate ca AIA să prevadă ca anumite decizii să rămână prerogative ale oamenilor, în special în domenii în care aceste decizii au o componentă morală și implicații juridice sau societale, ca în cazul sistemului judiciar, al asigurării respectării legii, al serviciilor sociale, al asistenței medicale, al locuințelor, al serviciilor financiare, al relațiilor de muncă și al educației.

3.8.

Sistemele de IA nu funcționează într-o lume lipsită de legi. O serie de norme obligatorii din punct de vedere juridic la nivel european, național și internațional se aplică deja sau sunt în prezent relevante pentru sistemele de IA. Sursele juridice includ – fără a se limita la această enumerare – legislația primară a UE (tratatele Uniunii Europene și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene), legislația secundară a UE (cum ar fi Regulamentul general privind protecția datelor, Directiva privind răspunderea pentru produsele cu defect, Regulamentul privind libera circulație a datelor fără caracter personal, directivele privind combaterea discriminării, legislația privind protecția consumatorilor și directivele privind securitatea și sănătatea la locul de muncă), tratatele ONU privind drepturile omului și convențiile Consiliului Europei (cum ar fi Convenția europeană a drepturilor omului) și numeroase acte legislative ale statelor membre ale UE. Pe lângă normele aplicabile orizontal, există diferite norme specifice domeniului care se aplică anumitor aplicații IA (cum ar fi, de exemplu, Regulamentul privind dispozitivele medicale în sectorul asistenței medicale). CESE recomandă modificarea considerentului 41 pentru a reflecta în mod corespunzător acest lucru.

4. Observații specifice și recomandări – AIA

Practici IA interzise

4.1.

CESE este de acord că practicile de IA prevăzute la articolul 5 nu au, într-adevăr, niciun beneficiu social și ar trebui interzise. Cu toate acestea, Comitetul consideră că unele formulări sunt neclare, ceea ce ar putea face ca unele interdicții să fie dificil de interpretat și ușor de eludat.

4.2.

Există dovezi că tehnicile subliminale nu numai că pot aduce prejudicii fizice sau psihosociale (actualele condiții pentru ca această interdicție specială să se aplice), ci, dat fiind mediul lor de implementare, pot genera și alte efecte negative de natură personală, societală sau democratică, precum modificarea comportamentului de vot. În plus, adesea nu tehnica subliminală în sine, ci mai degrabă decizia privind ținta vizată de o tehnică subliminală este cea care se bazează pe IA.

4.3.

Pentru a surprinde ceea ce AIA intenționează să interzică la articolul 5 alineatul (1) litera (a), și anume manipularea persoanelor, astfel încât acestea să adopte un comportament prejudiciabil, CESE recomandă modificarea alineatului după cum urmează: „(…) un sistem de IA implementat, destinat sau utilizat pentru a denatura în mod semnificativ comportamentul unei persoane într-un mod care aduce sau ar putea aduce prejudicii drepturilor fundamentale ale persoanei respective, ale altor persoane sau grupuri de persoane, inclusiv sănătății și siguranței lor fizice sau psihologice, sau democrației sau statului de drept”.

4.4.

CESE recomandă modificarea, în același mod, a interdicției privind practica exploatării vulnerabilităților prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b), pentru a include prejudiciul adus drepturilor fundamentale, inclusiv prejudiciul fizic sau psihologic.

4.5.

CESE salută interzicerea „evaluării comportamentului social”, prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (c). CESE recomandă ca interzicerea evaluării comportamentului social să se aplice și organizațiilor private și autorităților semipublice, și nu doar autorităților publice. În UE nu-și are locul evaluarea credibilității cetățenilor UE pe baza comportamentului lor social sau a caracteristicilor lor de personalitate, indiferent de actorul care efectuează evaluarea. Dacă acest lucru ar fi permis, UE ar deschide calea către autorizarea evaluării comportamentului social în numeroase alte domenii, de exemplu la locul de muncă. Condițiile de la punctele (i) și (ii) ar trebui clarificate astfel încât să se stabilească o linie clară între ceea ce se consideră a fi o „evaluare a comportamentului social” și ceea ce poate fi considerat o formă acceptabilă de evaluare într-un anumit scop, cu alte cuvinte să se stabilească momentul în care informațiile utilizate pentru evaluare nu ar mai fi considerate relevante sau legate în mod rezonabil de obiectivul evaluării.

4.6.

AIA vizează să interzică identificarea biometrică la distanță în timp real (cu recunoaștere facială, de exemplu) pentru asigurarea respectării legii și să o clasifice ca având un „grad ridicat de risc” atunci când este utilizată în alte scopuri. Astfel, recunoașterea „ulterioară” și „aproape în timp real” a datelor biometrice rămâne autorizată. De asemenea, este permisă recunoașterea biometrică care nu vizează identificarea unei persoane, ci mai degrabă evaluarea comportamentului unei persoane pe baza caracteristicilor sale biometrice (microexpresii, mers, temperatură, frecvență cardiacă etc.). Limitarea la „asigurarea respectării legii” permite identificarea biometrică, precum și toate celelalte forme de recunoaștere biometrică care nu vizează identificarea unei persoane, inclusiv toate formele menționate de „recunoaștere a emoțiilor” în toate celelalte scopuri, de către toți ceilalți actori, în toate locurile publice și private, inclusiv la locul de muncă, în magazine, pe stadioane, în teatre etc. Acest lucru lasă calea deschisă unei lumi în care suntem în permanență „evaluați emoțional” în orice scop considerat necesar de actorul care efectuează evaluarea.

4.7.

AIA clasifică, în general, „recunoașterea emoțiilor” ca având un grad scăzut de risc, cu excepția câtorva domenii de utilizare în care este clasificată ca având un grad ridicat de risc. Acest tip de recunoaștere biometrică este cunoscut, de asemenea, sub numele de recunoaștere emoțională sau recunoaștere comportamentală. Toate aceste tipuri de practici bazate pe IA sunt extrem de invazive, sunt lipsite de o bază științifică solidă și prezintă riscuri substanțiale de prejudiciere a unei serii de drepturi fundamentale prevăzute în Carta UE, precum dreptul la demnitatea umană (inclusiv la integritatea psihică) și dreptul la viață privată.

4.8.

Raliindu-se, în linii mari, apelului lansat de AEPD și CEPD la 21 iunie 2021 privind interzicerea utilizării IA pentru recunoașterea automată a caracteristicilor umane în spațiile accesibile publicului, precum și a altor utilizări ale IA care pot duce la o discriminare injustă, CESE solicită:

—

interzicerea utilizării IA pentru recunoașterea biometrică automată în spațiile accesibile publicului, atât publice, cât și private (cum ar fi recunoașterea fețelor, a mersului, a vocii și a altor caracteristici biometrice), cu excepția scopurilor de autentificare în circumstanțe specifice (de exemplu, pentru a asigura accesul la spații sensibile din punctul de vedere al securității);

—	interzicerea utilizării IA în spațiile accesibile publicului, atât publice, cât și private, pentru recunoașterea automată a semnalelor comportamentale umane;

—	interzicerea sistemelor de IA care utilizează date biometrice pentru a clasifica persoanele în clustere pe baza etniei, a genului, a orientării politice sau sexuale sau a altor motive pentru care discriminarea este interzisă în conformitate cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale;

—	interzicerea utilizării IA pentru a deduce emoțiile, comportamentul, intențiile sau trăsăturile unei persoane fizice, cu excepția unor cazuri specifice, precum unele scopuri legate de sănătate, în care recunoașterea emoțiilor pacienților este importantă.

IA cu grad ridicat de risc

4.9.

În ceea ce privește decizia dacă o practică sau o utilizare a IA care prezintă un risc pentru sănătate, siguranță sau drepturile fundamentale ar trebui să fie permisă totuși, sub rezerva îndeplinirii unei condiții stricte, Comisia a analizat două elemente: (i) dacă practica sau utilizarea IA poate avea beneficii sociale și (ii) dacă riscurile prejudicierii sănătății, siguranței și drepturilor fundamentale pe care le prezintă această utilizare pot fi totuși atenuate prin îndeplinirea unei serii de cerințe.

4.10.

CESE salută alinierea acestor cerințe la elementele cuprinse în Orientările în materie de etică pentru o inteligență artificială (IA) fiabilă. Cu toate acestea, cinci cerințe importante din Orientările în materie de etică pentru o inteligență artificială (IA) fiabilă nu sunt abordate în mod specific în cerințele pentru IA cu grad ridicat de risc, și anume: (i) factorul uman, (ii) viața privată, (iii) diversitatea, nediscriminarea și echitatea, (iv) explicabilitatea și (v) bunăstarea socială și ecologică. CESE consideră că aceasta este o oportunitate pierdută, întrucât multe dintre riscurile pe care le prezintă IA sunt cele legate de viața privată, de părtinire, de excluziune, de inexplicabilitatea rezultatelor deciziilor IA, de subminarea factorului uman și a mediului și toate acestea sunt reflectate în drepturile noastre fundamentale.

4.11.

CESE recomandă adăugarea acestor cerințe la cele din titlul III capitolul 2 din AIA, pentru a îmbunătăți capacitatea AIA de a ne proteja în mod eficace sănătatea, siguranța și drepturile fundamentale împotriva impactului negativ al IA utilizate atât de autoritățile publice, cât și de organizațiile private.

4.12.

CESE salută „sistemul întrețesut” dintre AIA și legislația de armonizare a Uniunii. Comitetul recomandă extinderea domeniului de aplicare al AIA și a cerințelor privind IA cu grad ridicat de risc dincolo de „componentele de siguranță ale IA” sau de situația în care sistemul de IA este el însuși un produs reglementat de legislația de armonizare a Uniunii menționată în anexa II. Motivul subiacent este că IA poate genera riscuri nu numai atunci când este utilizată sub formă de componente de siguranță ale acestor produse și că sistemul de IA în sine nu este întotdeauna un produs. Un exemplu în acest sens este utilizarea sa ca parte a unui instrument de diagnostic sau de prognostic în domeniul medical sau a unui termostat acționat de IA care reglează un cazan.

4.13.

Cu toate acestea, CESE atrage atenția că abordarea „pe bază de listă” aleasă pentru IA cu grad ridicat de risc, de la anexa III, poate duce la legitimarea, normalizarea și integrarea unei serii destul de mari de practici de IA care sunt încă puternic criticate și pentru care beneficiile societale sunt discutabile sau lipsesc în totalitate.

4.14.

În plus, riscurile de prejudiciere a sănătății, siguranței și drepturilor fundamentale nu pot fi întotdeauna atenuate prin respectarea celor cinci cerințe privind IA cu grad ridicat de risc, în special în ceea ce privește drepturile fundamentale mai puțin menționate care ar putea fi afectate de IA, precum dreptul la demnitatea umană, prezumția de nevinovăție, dreptul la condiții de muncă echitabile și juste, libertatea de asociere și de întrunire, dreptul la grevă, pentru a menționa doar câteva.

4.15.

CESE recomandă cu fermitate adăugarea la punctul 2 din anexa III a gestionării și exploatării infrastructurii de telecomunicații și de internet. De asemenea, CESE recomandă extinderea domeniului de aplicare al acestui punct dincolo de componentele de siguranță ale IA.

4.16.

Sistemele de IA pentru determinarea accesului la educație și evaluarea elevilor prezintă o serie de riscuri de prejudiciere a sănătății, siguranței și drepturilor fundamentale ale elevilor. Instrumentele de supraveghere online, de exemplu, pentru a semnaliza, după cum se presupune, „comportamentele suspicioase” și „indicii de fraudă” pe parcursul examenelor online, prin utilizarea tuturor tipurilor de date biometrice și prin urmărirea comportamentului, sunt cu adevărat invazive și sunt lipsite de dovezi științifice.

4.17.

Utilizarea sistemelor de IA pentru monitorizarea, urmărirea și evaluarea lucrătorilor provoacă îngrijorări serioase în ceea ce privește drepturile fundamentale ale lucrătorilor la condiții de muncă echitabile și juste, la informare și consultare, precum și la o concediere justificată în mod corespunzător. Adăugarea acestor sisteme de IA la lista celor cu grad ridicat de risc ar putea cauza conflicte cu legislația națională în domeniul muncii și cu contractele colective de muncă în ceea ce privește concedierea (ne)legală, condițiile de muncă sănătoase și sigure și informarea lucrătorilor. CESE solicită garantarea implicării depline și a informării lucrătorilor și a partenerilor sociali în procesul decizional cu privire la utilizarea IA la locul de muncă, precum și cu privire la dezvoltarea, achiziționarea și implementarea acesteia.

4.18.

Cerința de „supraveghere umană” este deosebit de relevantă în relațiile de muncă, întrucât supravegherea va fi efectuată de un lucrător sau de un grup de lucrători. CESE subliniază că acești lucrători ar trebui să fie instruiți cu privire la modul de executare a acestei sarcini. În plus, având în vedere că există așteptarea ca acestor lucrători să li se permită să nu ia în considerare rezultatul sistemului de IA sau chiar să decidă să nu îl utilizeze, ar trebui să fie instituite măsuri pentru a evita teama de consecințe negative (precum retrogradarea sau concedierea), în cazul luării unei astfel de decizii.

4.19.

Utilizarea sistemelor de IA în contexte legate de accesul la serviciile publice și posibilitatea de a beneficia de acestea este mai amplă decât utilizarea sistemelor de IA în contexte legate de accesul la serviciile private esențiale și posibilitatea de a beneficia de ele. În cazul celor din urmă, doar evaluarea pe baza AI a (bonității) creditelor acordate este considerată ca având un grad ridicat de risc. CESE recomandă extinderea domeniului de aplicare al punctului 5 litera (b) din anexa III la sistemele de IA menite să evalueze eligibilitatea pentru serviciile private esențiale.

4.20.

IA utilizată de autoritățile de aplicare a legii și în gestionarea migrației, a azilului și a controlului la frontieră pentru a efectua evaluări ale riscurilor individuale (penale sau de securitate) prezintă un risc de prejudiciere a prezumției de nevinovăție, a dreptului la apărare și a dreptului la azil prevăzute în Carta UE. Sistemele de IA, în general, caută doar corelații care se bazează pe caracteristicile găsite în alte „cazuri”. Suspiciunea în aceste cazuri nu se bazează pe suspiciunea reală a unei infracțiuni sau a unui delict comis(e) de o anumită persoană, ci doar pe caracteristicile pe care persoana respectivă le are întâmplător în comun cu infractorii condamnați (precum adresa, venitul, naționalitatea, datoriile, ocuparea forței de muncă, comportamentul, comportamentul prietenilor și al membrilor familiei și așa mai departe).

4.21.

Utilizarea IA în administrarea justiției și a proceselor democratice este o chestiune deosebit de sensibilă și ar trebui abordată într-un mod mai nuanțat și controlat decât în prezent. Simpla utilizare a unor sisteme pentru a ajuta o autoritate judiciară în cercetarea și interpretarea faptelor și a legii și în aplicarea legii la un set concret de fapte ignoră că exercitarea justiției înseamnă mult mai mult decât găsirea unor tipare în datele istorice (este ceea ce fac, în esență, actualele sisteme de IA). Textul presupune, de asemenea, că aceste tipuri de IA nu vor reprezenta decât un ajutor pentru sistemul judiciar, conceptul de proces decizional judiciar complet automatizat rămânând în afara domeniului de aplicare. CESE regretă că nu există nicio mențiune a sistemelor sau utilizărilor IA în domeniul proceselor democratice, precum alegerile.

4.22.

CESE recomandă adăugarea unei dispoziții care să prevadă situația în care, în cursul evaluării prealabile a conformității, este evident sau devine clar că cele șase cerințe nu vor atenua suficient riscul prejudicierii sănătății, siguranței și drepturilor omului [de exemplu, prin modificarea articolului 16 litera (g) din AIA].

Guvernanța și forța executorie

4.23.

CESE salută structura de guvernanță stabilită de AIA. Comitetul recomandă Comitetului pentru IA să desfășoare în mod regulat schimburi obligatorii de opinii cu societatea în ansamblu, inclusiv cu partenerii sociali și cu ONG-urile.

4.24.

CESE recomandă cu fermitate extinderea domeniului de aplicare al AIA pentru a include „sistemele de IA preexistente”, adică sistemele care sunt deja în uz sau care sunt implementate înainte de intrarea în vigoare a AIA, pentru a nu permite operatorilor să implementeze rapid orice tip de IA interzis, cu grad mediu și ridicat de risc, cu scopul de a evita să se conformeze cerințelor. În plus, CESE recomandă insistent să nu se excludă din domeniul de aplicare al AIA acele tipuri de IA care reprezintă o componentă a sistemelor informatice de mari dimensiuni ale spațiului de libertate, securitate și justiție, astfel cum sunt enumerate în anexa IX.

4.25.

Complexitatea cerințelor și a activităților în materie de responsabilitate, precum și autoevaluarea, riscă să reducă acest proces la liste de verificare, în care un simplu „da” sau „nu” ar putea fi suficient pentru a îndeplini cerințele. CESE recomandă ca evaluările efectuate de către terți să fie obligatorii pentru toate sistemele de IA cu grad ridicat de risc.

4.26.

CESE recomandă instituirea unor măsuri (financiare) de sprijin adecvate și a unor instrumente simple și accesibile pentru organizațiile mici și foarte mici, precum și pentru organizațiile societății civile, astfel încât acestea să poată înțelege scopul și semnificația AIA și să poată îndeplini cerințele pe care le cuprinde. Aceste măsuri ar trebui să nu se limiteze la sprijinirea centrelor de inovare digitală, ci să constea în facilitarea accesului la expertiză de nivel înalt privind AIA, cerințele și obligațiile pe care le cuprinde și, în special, raționamentul care stă la baza lor.

4.27.

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/67

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele asimilate mașinilor

[COM(2021) 202 final – 2021/0105 (COD)]

(2021/C 517/10)

Raportor:

Martin BÖHME

Sesizare	Consiliul Uniunii Europene, 9.6.2021 Parlamentul European, 7.6.2021
Temei juridic	Articolele 114 și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	2.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	226/0/7

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Sectorul mașinilor și al componentelor și accesoriilor acestora este unul dintre sectoarele economice esențiale ale Uniunii Europene. Datorită noilor oportunități oferite de tehnologie și inginerie, capacitățile și domeniile de utilizare ale mașinilor cunosc o creștere rapidă. A sosit momentul ca tehnologiile digitale, cum ar fi inteligența artificială, internetul obiectelor și robotica să fie luate mai mult în considerare. Prin urmare, este necesar să se adapteze, de asemenea, cerințele de reglementare privind securitatea și sănătatea în sectorul produselor asimilate mașinilor și al componentelor și accesoriilor acestora. În acest context, propunerea de regulament are, de asemenea, o relevanță deosebită pentru piața internă. CESE a abordat deja pe larg problema Directivei 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) privind echipamentele tehnice în raportul său de informare pe tema „Revizuirea Directivei privind echipamentele tehnice” (2) din 2020.

1.2.

CESE subliniază că, deși este necesar ca în sectorul mașinilor, al componentelor și accesoriilor să se reglementeze standarde la nivelul întregii UE, să se stabilească cerințe obligatorii din punct de vedere juridic și să se asigure aplicarea lor coerentă, nu trebuie să se piardă totuși din vedere întreprinderile din UE, producătorii și operatorii de mașini. Acest lucru este valabil atât pentru întreprinderile mari, dar mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii. Ingineria mecanică este o activitate internațională, iar reglementările UE aplicabile produselor din acest sector trebuie să fie în măsură să încurajeze calitatea, siguranța și competitivitatea și să sprijine întreprinderile în dezvoltarea unor abordări inovatoare, fără a crea obstacole în calea acestora.

1.3.

CESE salută faptul că propunerea de regulament se concentrează în continuare asupra lucrătorilor la produse asimilate mașinilor și asupra operatorilor acestora, a căror securitate și sănătate rămân o preocupare esențială. În plus, CESE consideră că transformarea normativă a Directivei privind echipamentele tehnice în regulament prezintă avantajul unei interpretări mai uniforme la nivelul statelor membre. Acest lucru va facilita în viitor identificarea și remedierea lacunelor în materie de siguranță, ceea ce va fi benefic, în special, pentru persoanele care folosesc mașinile.

1.4.

CESE solicită Comisiei:

1.4.1.

Dispozițiile tranzitorii ale noului Regulament privind produsele asimilate mașinilor trebuie să fie formulate în mod specific pentru a oferi securitate juridică tuturor actorilor.

1.4.2.

CESE consideră că anexele la propunerea de regulament trebuie adaptate din punct de vedere structural. Numerotarea, clasificarea tipurilor de echipamente tehnice și suprapunerile cu reglementările conexe ale UE ridică în continuare semne de întrebare.

1.4.3.

În opinia CESE, trebuie să fie clar că mașinile trebuie să fie sigure în momentul introducerii lor pe piață și pe toată durata ciclului lor de viață.

1.4.4.

Mașinile din ce în ce mai sofisticate fac necesară formarea specializată a utilizatorilor, astfel încât lucrătorii să nu fie expuși inutil riscurilor (3). Pe lângă aceasta, este nevoie de structuri care să permită atribuirea unor responsabilități clare în caz de accident. Reprezentanții lucrătorilor ar trebui să fie implicați în procesele de achiziție și de instalare a mașinilor noi.

1.4.5.

Implementarea inteligenței artificiale necesită un cadru de securitate definit în mod individual, în care să poată fi utilizate astfel de sisteme.

1.4.6.

Implicarea obligatorie a organismelor de notificare în elaborarea evaluărilor de conformitate ale produselor asimilate mașinilor trebuie să rămână în continuare o sarcină financiară abordabilă pentru întreprinderi.

1.4.7.

CESE consideră că este necesară o monitorizare continuă a legislației privind produsele asimilate mașinilor, în coordonare cu părțile interesate relevante, pentru a putea reacționa la inovațiile tehnologice, la provocările cu care se confruntă producătorii și pentru a proteja sănătatea fizică și psihică a lucrătorilor.

2. Contextul avizului, inclusiv propunerea legislativă supusă examinării

2.1.

În anul 2018, ingineria mecanică a înregistrat o cifră de afaceri de 700 de miliarde EUR, o producție în valoare de 670 de miliarde EUR și o valoare adăugată de 230 de miliarde EUR. Valoarea totală a exporturilor de produse asimilate mașinilor și de echipamente din UE a fost de 517 miliarde EUR, circa 50 % din această valoare fiind exporturi către state membre ale UE (prin urmare, comerț intra-UE), iar restul exporturi către țări din afara UE (comerț cu țările terțe) (4).

2.2.

Propunerea Comisiei referitoare la noul regulament privind produsele asimilate mașinilor, componentele și accesoriile acestora face parte dintr-un pachet mai cuprinzător privind inteligența artificială. Propunerea legată de mașini se referă la revizuirea așa-numitei „Directive privind echipamentele tehnice”. Obiectivul acestei revizuiri este atât promovarea tranziției digitale, cât și consolidarea pieței unice. Directiva privind echipamentele tehnice face parte din legislația privind siguranța produselor și are scopul de a asigura un nivel ridicat de protecție pentru lucrători, consumatori și alte persoane expuse, concentrându-se asupra siguranței echipamentelor tehnice. Directiva impune producătorilor de echipamente tehnice să ia în considerare aspectele legate de siguranță încă din faza de proiectare și construcție a echipamentelor tehnice („siguranță începând din faza de concepție”).

2.3.

Propunerea include șase obiective specifice:

1.	limitarea noilor pericole legate de noile tehnologii digitale;

2.	asigurarea unei interpretări coerente a domeniului de aplicare și a definițiilor termenilor și îmbunătățirea siguranței tehnologiilor convenționale;

3.	reevaluarea utilajelor asociate cu un potențial de risc ridicat și a procedurilor de verificare a conformității aferente;

4.	reducerea cerințelor privind documentația pe suport de hârtie;

5.	asigurarea conformității cu alte prevederi ale noului cadru legislativ (NCL) și

6.	reducerea eventualelor diferențe de interpretare care decurg din transpunerea în dreptul național.

2.4.

Într-un raport privind impactul asupra mediului, Comisia a analizat diferite opțiuni cu privire la modul de abordare a Directivei privind echipamentele tehnice, care se întemeiază pe o reglementare din 1989 și își are rădăcinile în 2006, fiind, prin urmare, în vigoare de 15 ani deja. Având în vedere viteza de dezvoltare în domeniul tehnologiei și al ingineriei, aceasta este o perioadă foarte lungă. În acest context, s-a luat decizia unei revizuiri, pentru a stimula competitivitatea prin reducerea la minimum a sarcinii impuse producătorilor și, de asemenea, pentru a îmbunătăți siguranța prin cerințe suplimentare sau mai clare, luând în calcul posibilitatea apariției unor costuri suplimentare legate de respectarea reglementărilor.

2.5.

Transformarea normativă a directivei în regulament urmărește evitarea punerii în aplicare divergente în statele membre. În acest fel, Comisia speră să consolideze și să asigure, în general, coerența interpretărilor și a modalităților de punere în aplicare a actului juridic.

3. Observații generale

3.1.

Spre deosebire de multe alte directive, Directiva privind echipamentele tehnice, în vigoare până în prezent, nu a fost încă adaptată la așa-numitul nou cadru legislativ (NCL). În acest sens, CESE salută faptul că reglementarea este actualizată și adaptată la cadrul de reglementare modificat al UE. Sunt considerate importante clarificările privind domeniul de aplicare, în special pentru a-l delimita de domeniul de aplicare al Directivei privind echipamentele electrice de joasă tensiune, al Directivei privind echipamentele sub presiune și al altor directive, precum și specificarea definițiilor termenilor, cum ar fi mașină parțial finalizată.

3.2.

CESE consideră că propunerea de revizuire intervine într-un domeniu important pentru un număr mare de întreprinderi, lucrători și alte grupuri relevante din UE. Normele propuse constituie temeiul juridic fundamental pentru toate întreprinderile care proiectează, construiesc sau utilizează echipamente tehnice. Securitatea lucrătorilor care folosesc produse asimilate mașinilor depinde în mare măsură de aplicarea coerentă și controlul respectării cerințelor în statele membre.

3.3.

În conformitate cu principiul egalității aplicabil în UE, este necesar ca, în toate statele membre, cerințele de securitate și sănătate aplicabile echipamentelor tehnice să fie aceleași și obligatorii în mod egal pentru toți producătorii, operatorii și toate entitățile responsabile cu introducerea pe piață a produselor. Pentru CESE este clar că, dacă aceste cerințe sunt îndeplinite, produsele pot fi comercializate în mod liber între toate statele membre.

3.4.

CESE salută faptul că propunerea de regulament păstrează obiectivul-cheie al directivei anterioare, și anume adoptarea unor norme fundamentale privind mașinile, aplicabile la nivel european pentru reglementarea securității și sănătății în muncă, precum și a liberei circulații a mărfurilor. Chiar dacă obiectivele principale rămân siguranța, pe de o parte, și eliminarea barierelor din calea comerțului, pe de altă parte, acum urmează să fie incluse inovațiile actuale și viitoare în materie de tehnologii și inginerie în sectorul echipamentelor tehnice.

3.5.

CESE subliniază necesitatea unor dispoziții tranzitorii transparente, adecvate și ușor de înțeles în tranziția de la Directiva privind echipamentele tehnice la noul Regulament privind produsele asimilate mașinilor. Este necesar să se precizeze textul articolului 50 din propunere. Nu este clar care sunt normele care se aplică mașinilor produse sau introduse pe piață în timpul etapei de tranziție de 30 de luni și modul în care se face diferența între acestea și produsele anterioare etapei de tranziție. Producătorii și importatorii au nevoie de un timp de pregătire adecvat. De exemplu, o soluție utilă ar fi să se prevadă că statele membre nu pot împiedica introducerea pe piață a echipamentelor tehnice produse în conformitate cu Directiva 2006/42/CE înainte de data abrogării acesteia timp de 42 de luni de la intrarea în vigoare a noului regulament.

3.6.

Propunerea actuală privind produsele asimilate mașinilor extinde și mai mult gama diferitelor tipuri de echipamente tehnice care trebuie abordate într-un astfel de regulament. În opinia CESE, acest lucru este logic pentru a crea un set de norme cuprinzător și ușor de înțeles. Reglementarea integrării în condiții de siguranță a sistemelor de inteligență artificială (IA) în ansamblul echipamentelor de producție este importantă, în special, pentru producătorii, exportatorii și cumpărătorii de produse asimilate mașinilor. Ca urmare a prezentei abordări globale în materie de reglementare, întreprinderile au posibilitatea pentru prima dată, să efectueze o singură evaluare a conformității.

3.7.

CESE consideră că anexele la proiectul de regulament trebuie adaptate din punct de vedere structural. Nu există niciun motiv pentru a schimba numerotarea anexelor la regulamentul propus (anexa IV este acum anexa I etc.). Modificările ar trebui să se limiteze la cazurile în care acestea sunt cu adevărat necesare. În plus, având în vedere riscul lor potențial ridicat, anumite componente de siguranță de la anexa II, cum ar fi structuri de protecție împotriva rostogolirii (ROPS), structuri de protecție împotriva obiectelor în cădere (FOPS) sau software care asigură funcții de siguranță, ar fi corect să fie incluse și pe lista echipamentelor tehnice cu risc ridicat prevăzută la anexa I. În plus, ar trebui evitate suprapunerile contradictorii cu alte acte legislative existente ale UE aplicabile echipamentelor tehnice, cum este, de exemplu, Directiva privind echipamentele electrice de joasă tensiune. Procedurile de evaluare a conformității ar trebui efectuate o singură dată. Acest lucru ar fi relevant, de exemplu, pentru anumite cerințe privind sănătatea și siguranța enumerate în anexa III la prezenta propunere care sunt legate de riscuri [de exemplu, Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) privind echipamentele radio sau Directiva 2014/68/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6) privind echipamentele sub presiune]. În acest caz, ar trebui să se aplice numai procedurile de evaluare a conformității pentru introducerea pe piață sau punerea în funcțiune prevăzute în prezenta propunere de regulament.

3.8.

CESE consideră că securitatea și sănătatea lucrătorilor este un factor esențial. Producătorii și proiectanții de mașini sunt responsabili în ce privește siguranța de bază a mașinilor. Dacă nu poate fi garantată siguranța, punerea în funcțiune nu are loc. Persoanele care folosesc echipamente tehnice în activitatea lor cotidiană nu trebuie să fie expuse unor pericole asociate evitabile. Acest lucru înseamnă că mașinile trebuie să fie sigure în momentul în care sunt introduse pe piață, precum și de-a lungul întregului lor ciclu de viață. Respectarea normelor de siguranță se verifică periodic. Ele trebuie să poată fi utilizate în siguranță, iar toate dispozitivele de siguranță și protecție trebuie să fie proiectate astfel încât să nu poată fi eludate sau oprite cu ușurință. În plus, toate riscurile reziduale care nu pot fi eliminate din faza de proiectare trebuie să poată fi identificate în mod clar de către utilizator sau operator cu ajutorul marcajelor și al documentației tehnice, în special al instrucțiunilor de utilizare. CESE recomandă Comisiei să includă în propunerea de regulament o recomandare privind necesitatea de a consulta reprezentanții lucrătorilor și responsabilii cu siguranța la locul de muncă. În plus, responsabilitățile persoanelor fizice sau juridice în caz de accident ar trebui să fie clar definite, în special în ceea ce privește utilizarea inteligenței artificiale.

3.9.

CESE atrage atenția asupra conținutului avizului său din 2019 referitor la Planul coordonat privind inteligența artificială (7). S-a observat deja că, pentru a reduce riscurile la care persoanele ar putea fi expuse atunci când utilizează mașini, lucrătorii trebuie să fie instruiți individual în ceea ce privește utilizarea IA și a roboților pentru a lucra în condiții de siguranță și pentru a le opri în caz de urgență („principiul frânei de urgență”). Acest lucru este valabil în special atunci când munca oamenilor este strâns legată de mașini. Organizația Internațională de Standardizare (ISO) a adoptat un standard privind roboții destinați producătorilor, distribuitorilor și utilizatorilor. Acesta oferă orientări privind proiectarea și organizarea zonelor de lucru în vederea reducerii riscurilor la locul de muncă.

3.10.

CESE acordă prioritate manualului de utilizare digital. La cererea clienților, producătorii le pot pune la dispoziție instrucțiunile de utilizare pe hârtie. Cu toate acestea, în sectorul industrial se cunoaște faptul că, în multe cazuri, clienții solicită deja instrucțiuni de utilizare digitale.

3.11.

Așa cum o arată folosirea echipamentelor tehnice în activitatea de zi cu zi, utilizările și pericolele asociate cu acestea sunt atât de diverse, încât nu există decât posibilități foarte reduse de a adopta reglementări generalizante și prezumtiv mai simple, cum ar fi simpla „interzicere” a prezenței muchiilor metalice ascuțite, deoarece acestea pot face parte din elementele necesare pentru funcționarea utilajului. În cazul multor tipuri de echipamente, așa cum sunt presele sau echipamentele de debitat cu laser, pericolele pentru operatori sunt indisolubil legate de funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească utilajul. Producătorii poartă responsabilitatea pentru reducerea cât mai mult posibil a riscurilor de accidentare prin măsuri de protecție corespunzătoare.

3.12.

De asemenea, CESE consideră că este corect ca propunerea de regulament prezentată să includă, în special, echipamentele tehnice mai avansate și, prin urmare, care depind mai puțin de operatorii umani. Se preconizează că ponderea acestor tehnologii pe piața globală europeană a echipamentelor tehnice va crește rapid în următorii ani. Este nevoie în special de standarde uniforme pentru mașinile care pot învăța în mod independent pentru a deveni treptat mai autonome și, astfel, pentru a efectua noi acțiuni și etape operaționale. Este aproape de la sine înțeles că tehnologiile digitale precum inteligența artificială, internetul obiectelor și robotica vor genera noi provocări în ceea ce privește siguranța produselor. În special implementarea inteligenței artificiale necesită un cadru de securitate definit în mod individual, în care să poată fi utilizate astfel de sisteme.

3.13.

CESE subliniază că este necesar ca, pe lângă protecția sănătății (fizice și psihice a) operatorilor de utilaje, aspectele de mediu și impactul climatic trebuie să reprezinte, de asemenea, factori esențiali în stabilirea gradului de siguranță a utilajelor. Producția și funcționarea unei mașini și problema durabilității trebuie luate în considerare împreună și evaluate din punctul de vedere al impactului asupra oamenilor și mediului. Echipamentele tehnice care sunt în mod permanent dăunătoare pentru climă au puține șanse să fie considerate sigure. Propunerea prezentată abordează aspectul impactului asupra mediului. Se pune, în special, întrebarea privind consecințele unor eventuale modificări ulterioare ale utilajelor, componentelor sau accesoriilor acestora, prin intervenții fizice sau în mod digital, care este posibil să nu fi fost prevăzute de către producător. În urma unor astfel de modificări, este posibil ca cerințele de bază în materie de securitate și sănătate să nu mai fie îndeplinite, iar evaluările conformității care sunt luate în considerare să nu mai fie valabile. În general, când la fabricarea și utilizarea unei mașini se are în vedere protecția mediului și a climei, trebuie să existe o legătură coerentă cu alte acte legislative ale UE (de exemplu, privind durabilitatea produselor).

3.14.

Potrivit propunerii Comisiei, în cazul produselor asimilate mașinilor care fac obiectul inspecțiilor obligatorii, producătorii nu vor mai avea în viitor posibilitatea de a efectua în întregime în regie proprie procedurile de evaluare a conformității, chiar dacă se aplică standarde armonizate. Totuși, multe dintre aceste echipamente tehnice sunt produse în serii mici sau ca articole individuale, iar în aceste cazuri implicarea unui organism de audit extern este lipsită de viabilitate practică. Prin urmare, CESE recomandă păstrarea reglementării actuale în cazuri individuale justificate. De exemplu, dacă ponderea inteligenței artificiale se referă numai la programe informatice statice care nu pot evolua sau nu pot lua decizii în mod autonom. În plus, se pune întrebarea dacă implicarea obligatorie a unui organism de notificare pentru evaluarea conformității nu duce la costuri semnificative, care afectează, nu în ultimul rând, întreprinderile mici și mijlocii. Această situație este valabilă mai ales când doar o mică parte a mașinii este echipată cu inteligență artificială, dar, în consecință, întreaga mașină trebuie să fie testată și notificată ca mașină cu risc ridicat. Problema eficienței unui organism extern de notificare apare în special în cazul componentelor individuale, unde nu se poate aplica niciun standard de testare adecvat.

3.15.

CESE salută faptul că Comisia poate elabora propriile specificații tehnice în cazul în care nu există standarde armonizate adecvate. În acest scop, toate părțile interesate relevante trebuie să fie implicate în prealabil.

3.16.

În contextul unor proceduri uniforme de testare și notificare, CESE recomandă introducerea unui certificat european pentru întreprinderi, care să ateste fiabilitatea sistemelor de inteligență artificială (8).

3.17.

Propunerea prevede că mașinile pot fi introduse pe piață sau puse în funcțiune numai dacă sunt instalate, întreținute și utilizate în mod corespunzător, în scopul pentru care au fost destinate. În plus, trebuie respectate cerințele esențiale de sănătate și siguranță prevăzute în anexa III (articolul 7). Cu toate acestea, întrucât echipamentele tehnice parțial finalizate nu trebuie să fie puse în funcțiune, ele ar trebui să fie exceptate de la dispozițiile privind punerea în funcțiune. De exemplu, pentru acestea s-ar putea stabili în mod separat ca echipamentele tehnice parțial finalizate să poată fi puse la dispoziție pe piață numai dacă îndeplinesc cerințele de bază în materie de securitate și sănătate prevăzute în anexa III, pentru care producătorul a declarat conformitatea în declarația de încorporare.

3.18.

În contextul unei aplicări cât mai coerente a Regulamentului privind produsele asimilate mașinilor, CESE consideră că este necesară o monitorizare continuă din partea Comisiei Europene și a tuturor părților interesate relevante. În acest scop sunt necesare procese de coordonare între DG GROW, DG EMPL și DG CONNECT. În plus, de exemplu, ar putea fi înființat un organism, din cadrul grupurilor de cooperare administrativă (ADCO) în materie de mașini și Comitetul inspectorilor de muncă principali (SLIC), care să asigure coordonarea permanentă și să fie finanțat de Comisie.

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (JO L 157, 9.6.2006, p. 24).

(2) Raport de informare pe tema „Revizuirea Directivei privind echipamentele tehnice”.

(3) A se vedea, de asemenea, JO C 240, 16.7.2019, p. 51.

(4) Sursa: https://ec.europa.eu/growth/sectors/mechanical-engineering/machinery_ro

(5) Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (JO L 153, 22.5.2014, p. 62).

(6) Directiva 2014/68/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor sub presiune (JO L 189, 27.6.2014, p. 164).

(7) JO C 240, 16.7.2019, p. 51.

(8) A se vedea, de asemenea, JO C 240, 16.7.2019, p. 51.

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/72

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Taxonomia UE, raportarea de către întreprinderi de informații în materie de durabilitate, preferințele în materie de durabilitate și obligațiile fiduciare: Orientarea finanțării către Pactul verde european

[COM(2021) 188 final]

(2021/C 517/11)

Raportor:

Stefan BACK

Sesizare	Comisia Europeană, 31.5.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	8.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	191/1/10

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută pachetul legislativ privind finanțarea durabilă și subliniază potențialul rol-cheie al Regulamentului delegat al Comisiei (denumit în continuare „regulamentul delegat) (1) în crearea unui cadru clar, coerent și cuprinzător pentru evidențierea dezvoltării ambițioase a unei economii mai verzi fără efecte de blocare, cu criterii tehnice care să definească în mod clar investițiile verzi apte să contribuie în mod direct la obiectivele UE din domeniul climei și cu privire la care practicile sectoarelor de afaceri vizate și ale sectorului financiar să poată fi aliniate.

1.2.

CESE subliniază caracterul urgent al unor măsuri eficiente pentru a face față schimbărilor climatice și pentru a reduce emisiile, astfel cum sunt prevăzute în Legea europeană a climei și în lumina celui de-al șaselea raport (2) al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC). Tocmai din acest motiv, este esențial să se recurgă la instrumente eficiente, ușor de aplicat, inovatoare și productive, în scopul de a obține rezultate rapide și vizibile. Evaluarea regulamentului delegat ar trebui realizată în acest spirit.

1.3.

CESE recunoaște rolul esențial al regulamentului delegat în asigurarea transparenței prin intermediul unor criterii clare în ceea ce privește investițiile durabile, pentru a-i sprijini pe cei care doresc să investească în astfel de proiecte și, prin urmare, pentru a preveni dezinformarea ecologică, dar și pentru a crește nivelul de sensibilizare cu privire la proiectele durabile și a atrage investiții în acestea. Ca atare, regulamentul poate crea condiții de concurență echitabile și transparente pentru finanțarea verde în UE.

1.4.

O definiție clară și precisă a criteriilor tehnice stabilite în regulamentul delegat, care să corespundă obiectivului unei economii cu emisii scăzute de carbon în Europa este, prin urmare cerința prealabilă fundamentală pentru ca angajamentul să fie rezonabil, realist și acceptabil, fără să existe riscul dezinformării ecologice. Având în vedere rolul central al regulamentului delegat în ce privește credibilitatea taxonomiei – care este esențială pentru succesul acestui sistem în principal voluntar – obținerea acestui angajament este o provocare majoră.

1.5.

CESE consideră, prin urmare, că activitățile economice și proiectele definite drept „durabile” în regulamentul delegat trebuie să fie atractive pentru investitorii din economia reală, și presupune că investitorii se vor aștepta ca un proiect durabil să fie realist, realizabil, profitabil la un nivel rezonabil și previzibil pentru actorii de pe piață. Cu alte cuvinte, ele trebuie să fie atrăgătoare fără a genera un risc de dezinformare ecologică.

1.6.

În general, un nivel ridicat de ambiție în ceea ce privește măsurile de atenuare a schimbărilor climatice sau cerințele extinse de informare cu proiecții viitoare pe termen lung în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice pot părea o provocare prea complexă sau prea costisitoare, în special pentru IMM-urile dintr-o economie de piață. Acest lucru a ridicat, de asemenea, problema recunoașterii pe scară mai largă a soluțiilor de tranziție ca reprezentând o modalitate ecologică de a asigura o tranziție lină. Cu toate acestea, este imperativ să se prevină efectele de blocare.

1.7.

CESE ia notă de preocupările actorilor din economia reală cu privire la efectele negative ale regulamentului delegat asupra posibilităților și a costurilor de finanțare. Prin urmare, Comitetul subliniază importanța unei monitorizări adecvate din partea autorităților de supraveghere, pentru a preveni efectele de denaturare exercitate asupra piețelor financiare, în special având în vedere extinderea domeniului de aplicare al criteriilor taxonomiei pentru a include, de exemplu, prezentarea de informații nefinanciare și propunerea de standard UE privind obligațiunile verzi.

1.8.

De asemenea, CESE dorește să sublinieze riscul unor costuri excesive legate de punerea în aplicare a criteriilor taxonomiei, astfel cum sunt prevăzute în regulamentul delegat. Din acest motiv, CESE subliniază necesitatea de a dezvolta o asigurare ecologică pentru IMM-uri, pentru a reduce acest risc legat de costuri.

1.9.

Regulamentul delegat stabilește standarde de mediu care, deseori, sunt mai ambițioase decât cele ale legislației sectoriale a UE. Dată fiind nevoia de claritate și atractivitate menționată anterior, aceasta poate conduce la o situație confuză, inclusiv la probleme de finanțare pentru actorii care respectă cele mai ridicate standarde de mediu în temeiul legislației sectoriale a UE. CESE este de acord că este nevoie de un nivel ridicat de ambiție, dar ar recomanda totuși, din motive practice, și pentru a se evita orice confuzie, ca taxonomiei să i se aplice standardele de mediu cele mai ridicate prevăzute în legislația de nivelul 1 a UE. În plus, regulamentul delegat (un act de nivelul 2) pare să conțină o serie de dispoziții care sunt incoerente, neclare și nu sunt evaluate pe deplin. Acest lucru, coroborat cu observațiile formulate mai sus, în special la punctele 1.5-1.10, determină CESE să se întrebe dacă regulamentul delegat, în pofida obiectivului său lăudabil, este adecvat scopului, în forma sa actuală. CESE recomandă insistent Comisiei să facă propuneri pentru a ridica nivelul standardelor legislației UE din domeniul mediului.

1.10.

CESE ar saluta inițiativele de îmbunătățire a sistemului de taxonomie în acord cu recomandările evidențiate mai sus, pentru a-i extinde acoperirea și a-l îmbunătăți ca mijloc de sprijinire a obiectivelor politicii UE în domeniul climei, prin punerea eficientă în aplicare a legislației de mediu a UE, și invită Comisia să întreprindă inițiative suplimentare în această direcție. Comitetul ia act de faptul că problema importantă a taxonomiei UE a activităților care dăunează climei și mediului rămâne deschisă. Aceasta ar trebui abordată de urgență.

2. Context

2.1.

La 21 aprilie 2021, Comisia Europeană a lansat un pachet legislativ privind finanțarea durabilă („pachetul”), care constă în:

—	comunicarea intitulată „Taxonomia UE, raportarea de către întreprinderi de informații în materie de durabilitate, preferințele în materie de durabilitate și obligațiile fiduciare: Orientarea finanțării către Pactul verde european” (3);

—

un regulament delegat al Comisiei, care completează două dintre cele șase obiective de mediu prevăzute la articolele 10 și 11 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (4) („regulamentul privind taxonomia”) cu criterii tehnice de examinare pentru a stabili condițiile în care o anumită activitate economică se califică drept o activitate care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice (articolul 10) sau la adaptarea la schimbările climatice (articolul 11), precum și cu criterii pentru a stabili dacă o activitate economică aduce prejudicii semnificative obiectivelor de mediu (articolul 17). Regulamentul delegat a fost adoptat oficial la 4 iunie 2021;

—	o propunere pentru o nouă Directivă privind raportarea de către întreprinderi de informații în materie de durabilitate;

—	acte delegate modificate, în temeiul Directivei privind piețele instrumentelor financiare (MiFiD II) și al Directivei privind distribuția de asigurări (IDD). Acestea introduc durabilitatea printre informațiile care trebuie furnizate clienților înainte de luarea deciziilor privind investițiile;

—	alte modificări ale actelor delegate privind obligațiile fiduciare și ale actelor delegate privind gestionarea activelor, asigurările, reasigurările și investițiile, pentru a include riscurile legate de durabilitate care pot afecta valoarea investițiilor.

3. Observații generale

3.1.

Conform comunicării, pachetul este menit să constituie o modalitate de a încuraja investițiile private în proiecte durabile, cu scopul de a furniza resursele financiare ample necesare pentru atingerea obiectivului de neutralitate climatică prevăzut în Pactul verde european, dincolo de resursele alocate pentru a ajuta economia europeană să se redreseze în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19.

3.2.

Comunicarea evidențiază importanța regulamentului delegat în stabilirea criteriilor care definesc activitățile economice ecologice ce vor aduce o contribuție substanțială la obiectivele Pactului verde.

3.3.

CESE salută pachetul legislativ și subliniază potențialul rol-cheie al regulamentului delegat în crearea unui cadru clar, coerent și cuprinzător pentru a face posibilă dezvoltarea ambițioasă a unei economii mai verzi fără efecte de blocare, cu criterii tehnice clare și transparente care să definească investițiile verzi apte să contribuie în mod direct la obiectivele UE din domeniul climei și cu privire la care practicile sectoarelor de afaceri vizate și ale sectorului financiar să poată fi aliniate.

3.4.

CESE subliniază caracterul urgent al unor măsuri eficiente pentru a face față schimbărilor climatice și pentru a reduce emisiile, astfel cum sunt prevăzute în Legea europeană a climei și în lumina celui de-al șaselea raport (5) al IPCC. Tocmai din acest motiv, este esențial să se recurgă la instrumente eficiente, ușor de aplicat, inovatoare și productive, în scopul de a obține rezultate rapide și vizibile. Evaluarea regulamentului delegat ar trebui realizată în acest spirit.

3.5.

3.6.

Cu toate acestea, CESE salută obiectivul ambițios din regulamentul delegat de a stabili un standard uniform al UE pentru definirea activităților care se califică drept activități care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la acestea. Criteriile tehnice ar trebui să asigure un cadru clar pentru ca investițiile verzi să creeze o concurență echitabilă pe piețele financiare și să poată evita proiectele de dezinformare ecologică. Există opinii divergente în ceea ce privește sfera de aplicare și utilitatea opțiunilor tranzitorii. CESE consideră că criteriile tehnice ar trebui să ofere posibilități mai ample de a recunoaște soluțiile de tranziție drept o cale care permite o tranziție ușoară. Este imperativ să se prevină efectele de blocare.

3.7.

CESE ia act de afirmația din comunicare potrivit căreia regulamentul delegat trebuie considerat un document în continuă evoluție, care se va modifica în timp atât din punctul de vedere al domeniului de aplicare, cât și din punctul de vedere al nivelului.

3.8.

Prin urmare, CESE recunoaște rolul important al regulamentului delegat în asigurarea transparenței în ceea ce privește activitățile care îndeplinesc criteriile stabilite și care atrag investitori doritori să investească în proiecte durabile. Astfel, acesta constituie o bază pentru definirea unei activități economice drept durabilă din punctul de vedere al mediului înconjurător, precum și pentru aplicarea dispozițiilor obligatorii privind transparența și furnizarea de informații prevăzute în Regulamentul privind taxonomia. De asemenea, el ar putea avea un rol semnificativ în răspândirea sensibilizării cu privire la proiectele durabile, în atragerea de investiții în astfel de proiecte și în prevenirea dezinformării ecologice.

3.9.

Regulamentul delegat este descris drept un instrument de asigurare a transparenței și face parte dintr-un sistem voluntar, în sensul că operatorii de piață nu au obligația de a se ridica la înălțimea standardelor pe care le stabilește, iar investitorii nu sunt obligați să investească în activități economice sau în proiecte care să îndeplinească aceste standarde.

3.10.

Prin urmare, după cum s-a evidențiat deja, activitățile economice și proiectele definite drept durabile în conformitate cu regulamentul delegat trebuie să fie clare pentru a fi atractive pentru investitorii din economia reală. De asemenea, este rezonabil să se presupună că investitorii vor investi în proiecte ecologice durabile realiste, profitabile și previzibile. Așteptările în materie de rentabilitate ar putea varia și, deseori, vor fi mai scăzute în situațiile care implică finanțarea prin bănci cooperative sau deținute la nivel local sau regional, și anume de 5-6 %, în loc de 11-15 %, cum se obișnuiește în general. O rentabilitate sporită va atrage, în general, fluxuri mari de capital, în timp ce alegerea unor bănci cooperative sau regionale poate viza, de regulă, proiecte de o amploare mai mică.

3.11.

Este esențial ca respectivele criterii prevăzute în regulamentul delegat pentru ca o activitate economică sau un proiect să se califice drept durabile din punct de vedere economic să fie realizabile la un cost rezonabil, rentabile și previzibile în mod rezonabil sau, cu alte cuvinte, atractive din punct de vedere comercial. În acest context, este totuși important să se țină seama de faptul că IMM-urile, în special, pot avea adesea nevoie de sprijin pentru a gestiona tranziția verde. Chiar și în aceste condiții, taxonomia ca atare ar trebui să se limiteze la criterii tehnice.

3.12.

Dacă taxonomia nu îndeplinește criteriile prevăzute în cele două paragrafe precedente, perspectivele întregului proiect riscă să fie puse sub semnul întrebării. Un sistem voluntar trebuie să fie atractiv pentru ca transformarea pe care o vizează să se poată concretiza.

3.13.

Pe baza elementelor esențiale evidențiate mai sus, mai multe dispoziții ale regulamentului delegat par discutabile. În general, un nivel ridicat de ambiție în ceea ce privește măsurile de atenuare a schimbărilor climatice sau cerințele extinse de informare cu proiecții viitoare pe termen lung în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice pot părea că sunt prea dificil de îndeplinit, prea complexe, prea costisitoare sau insuficient de profitabile într-o economie de piață, cu excepția unui număr redus de actori foarte mari, și că țin cont în mică măsură de efectele practice, în special în ceea ce privește IMM-urile. Aceasta ar împiedica adoptarea pe scară largă, adică tocmai obiectivul urmărit, și tot ar genera dificultăți de finanțare pentru întreprinderile care respectă legislația de mediu aplicabilă a UE, dar nu și regulamentul delegat. Din acest motiv, CESE subliniază necesitatea de a dezvolta o asigurare ecologică pentru IMM-uri, pentru a reduce acest risc legat de costuri. În secțiunea „Observații specifice” sunt prezentate câteva exemple în acest sens.

3.14.

Actorii din economia reală și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că criteriile tehnice stabilite în regulamentul delegat ar putea conduce la dificultăți de finanțare în ceea ce privește activitățile care nu sunt conforme cu regulamentul. CESE este de acord că ar putea exista un astfel de risc, având în vedere extinderea domeniului de aplicare al criteriilor de taxonomie pentru a servi drept bază pentru prezentarea de informații nefinanciare în temeiul articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia, precum și pentru propunerea de standard UE privind obligațiunile verzi (6).

3.15.

Prin urmare, CESE subliniază importanța monitorizării aplicării regulamentului delegat de către autoritățile de supraveghere, pentru a evita efectele discriminatorii asupra posibilităților de creditare și a costurilor de credit pentru întreprinderile care nu îndeplinesc criteriile taxonomiei. Acești actori ar trebui să beneficieze în continuare de un tratament echitabil atunci când atrag mijloacele financiare necesare.

3.16.

În acest context, CESE face trimitere la un raport al Comitetului consultativ științific din cadrul Ministerului Federal al Finanțelor din Germania, care indică faptul că este foarte dificil să se încerce să se orienteze utilizarea fluxurilor de capital în economia reală prin reglementarea financiară, că ar fi necesară o legislație cuprinzătoare, detaliată și foarte completă, și că o astfel de taxonomie prezintă riscul unei complexități ridicate și al unor costuri birocratice excesive (7).

3.17.

Singurele elemente obligatorii din pachet, în ceea ce privește prezentul aviz, sunt dispozițiile în materie de transparență prevăzute la articolele 4-7 din Regulamentul privind taxonomia și actele delegate modificate referitoare la piețele instrumentelor financiare, distribuția asigurărilor și diferite obligații fiduciare, pentru o mai bună sensibilizare cu privire la posibilitățile și riscurile pe care le implică investițiile durabile și pentru a asigura informarea suficientă a clienților și a potențialilor clienți în acest sens.

3.18.

Per ansamblu, actele delegate privind piața financiară par adecvate scopului urmărit și, prin urmare, sunt instrumente adecvate pentru sensibilizarea cu privire la investițiile durabile, deschizând astfel drumul pentru canalizarea unor resurse extrem de necesare către astfel de investiții.

3.19.

Regulamentul delegat stabilește standarde de mediu care, deseori, sunt mai ambițioase decât cele ale legislației sectoriale a UE. Dată fiind nevoia de claritate menționată la punctul 3.6, acest dublu standard poate conduce la o situație confuză, inclusiv la probleme de finanțare pentru actorii care respectă cele mai ridicate standarde de mediu în temeiul legislației sectoriale a UE. CESE este de acord că este nevoie de un nivel ridicat de ambiție, dar ar recomanda totuși, din motive practice, și pentru a se evita orice confuzie, ca standardele de mediu cele mai ridicate prevăzute în legislația de nivelul 1 a UE să fie aplicate și în scopul taxonomiei, astfel încât aceasta să-și poată îndeplini în mod eficient obligația de a asigura transparența produselor financiare și de a preveni dezinformarea ecologică. Aceste motive, coroborate cu observațiile formulate mai sus, în special la punctele 3.6 și 3.13-3.16, determină CESE să se întrebe dacă regulamentul delegat (un act de nivelul 2), în pofida obiectivului său lăudabil, este adecvat scopului, în forma sa actuală (8). CESE recomandă insistent Comisiei să facă propuneri pentru a ridica nivelul standardelor legislației UE din domeniul mediului.

3.20.

Se știe că produsele financiare verzi sunt atrăgătoare pentru piețele financiare. Prin urmare, CESE salută intenția fundamentală a taxonomiei de a crea transparență, de a preveni dezinformarea ecologică și de a atrage atenția asupra produselor financiare verzi, însă, cu toate acestea, dorește să avertizeze împotriva riscului unor efecte nesănătoase de bulă pe piețele financiare.

3.21.

CESE ar saluta luarea unor inițiative de îmbunătățire a sistemului de taxonomie în acord cu recomandările evidențiate mai sus, pentru a-i extinde acoperirea și a-l îmbunătăți ca mijloc semnificativ de sprijinire a obiectivelor de politică climatică ale UE, prin punerea eficientă în aplicare a legislației de mediu a UE, și invită Comisia să întreprindă inițiative suplimentare în această direcție.

3.22.

Comitetul ia act de faptul că problema importantă a taxonomiei UE a activităților care dăunează climei și mediului rămâne deschisă. Aceasta ar trebui abordată de urgență.

4. Observații specifice

Regulamentul delegat

4.1.

CESE subliniază rolul esențial al energiei din surse regenerabile în tranziția către durabilitate, și atrage atenția asupra exigenței de a asigura soluții tranzitorii adecvate, astfel cum este necesar, printre altele, pentru a asigura buna funcționare a lanțurilor valorice logistice, acordând totodată atenție necesității imperioase de a evita efectele de blocare.

4.2.

Din punctul 6.3 din anexa 1 la regulamentul delegat reiese că autobuzele care îndeplinesc criteriul privind un nivel de emisii zero la țeava de evacuare se vor califica drept durabile doar dacă operează în traficul urban și suburban, în timp ce alte operațiuni de transport cu autobuzul sunt eligibile doar pentru așa-numitele activități de tranziție până la 31 decembrie 2025 în cazul în care corespund celei mai bune clase de emisii EURO (EURO VI). În caz contrar, se va aplica un criteriu privind un nivel de emisii zero la țeava de evacuare, însă din text reiese că activitatea se califică doar ca o activitate de tranziție, supusă reevaluării cel puțin la fiecare trei ani, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul privind taxonomia. Nu pare să existe nicio trimitere la standardele prevăzute în Directiva privind vehiculele nepoluante. Având în vedere incertitudinea situației după 31 decembrie 2025, cine ar avea, în acest caz, curaj să investească într-o societate de autobuze? Clasificarea celor mai ridicate cerințe de mediu din legislația UE – EURO VI – drept o activitate de tranziție pare un demers bizar, care ar putea genera confuzii.

4.2.1.

Vehiculele grele de transport de marfă – HGV (categoriile N2 și N3) din domeniul serviciilor de transport rutier de marfă (secțiunea 6.6) se califică drept durabile în cazul în care se califică drept vehicule cu emisii zero în conformitate cu articolul 3 alineatul (11) din Regulamentul (UE) 2019/1242 al Parlamentului European și al Consiliului (9), cu emisii mai mici de 1 g CO2/km sau, pentru vehiculele de peste 7,5 tone, „în cazul în care nu este fezabil din punct de vedere tehnologic și economic” să se obțină un nivel de emisii egal cu zero, acestea îndeplinesc standarde în materie de emisii scăzute în conformitate cu articolul 3 alineatul (12), ca activitate de tranziție. Pentru vehiculele utilitare ușoare cu o masă maximă a vehiculului încărcat de până la 3,5 tone (N1), se aplică un nivel de emisii zero la țeava de evacuare. Toate celelalte servicii de transport rutier de marfă sunt considerate activități de tranziție.

4.2.2.

Tratamentul HGV indică o abordare pragmatică, ce ar fi trebuit să fie mai frecventă în regulamentul delegat. Cerința privind emisiile egale cu zero pentru vehiculele utilitare ușoare (N1) de la punctul 6.6 pare să fie incoerentă cu punctul 6.5 privind transportul cu motociclete, autoturisme și vehicule utilitare ușoare, în cazul cărora se aplică dispoziții mai puțin stricte, fără vreun motiv evident.

4.2.3.

În ansamblu, se constată că tratamentul diferit al vehiculelor rutiere implicate în diferite activități pare incoerent și haotic, fără să existe vreo explicație pentru abordările foarte diferite în contexte diferite.

4.3.

O dispoziție recurentă din secțiunea 6 (Transporturile) din anexa I exclude vehiculele sau navele dedicate transportului de combustibili fosili, întrucât nu ar trebui facilitat accesul la astfel de combustibili. Totuși, potrivit considerentului 35, poate fi evaluată „posibilitatea de utilizare” a acestei cerințe. Pare îndoielnică introducerea unei astfel de cerințe în condițiile în care există dubii cu privire la utilitatea ei. În plus, cerința nu este clară. Deseori, un vehicul poate transporta atât combustibili fosili, cât și combustibili alternativi. Nu este clar dacă cerința se referă la construcția sau la utilizarea vehiculului sau a navei, deci nu sunt clare nici interpretarea, nici impactul.

4.4.

Exemple suplimentare sunt oferite de dispozițiile privind analizele beneficiilor pentru climă de la punctele 1.1, 1.2 și 1.3 din anexa 1, care completează, de exemplu, planurile de împădurire, planurile de refacere a pădurilor și planurile de gestionare a pădurilor și care se aplică exploatațiilor mici de 13 hectare. Cerințele par destul de complexe, iar referirea la disponibilitatea instrumentelor online oferite de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură nu va constitui, probabil, o consolare prea mare pentru micii fermieri și demonstrează situația defavorizată a întreprinderilor mai mici, generată de abordarea descendentă adoptată în regulamentul delegat.

4.5.

În mod cert, conservarea pădurilor, inclusiv a absorbanților de carbon, este un element esențial al politicii de mediu a UE, însă obligațiile administrative trebuie să rămână proporționale cu resursele celor vizați. Principiile aplicate de Consiliul de administrare a pădurilor reprezintă un exemplu de principii clare și rezonabile pentru exploatarea și gestionarea pădurilor (10).

4.6.

În ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, se poate face trimitere la dispozițiile de la punctul 1.3 din anexa 2 referitoare la gestionarea pădurilor și la cele de la punctul 6.3 referitoare la transportul rutier urban, suburban și interurban de călători, care prevăd o analiză a efectelor climatice ale investițiilor majore pe o perioadă cuprinsă între 10 și 30 de ani.

4.7.

Afirmația din comunicare potrivit căreia taxonomia nu acceptă activități care îmbunătățesc nivelurile actuale de performanță de mediu, însă nu la nivelul unei contribuții substanțiale, contravine articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul privind taxonomia. Prin urmare, astfel cum s-a sugerat deja, ar trebui să se acorde mai mult spațiu soluțiilor de tranziție.

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Regulamentul delegat al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare pentru a determina condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la acestea și pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă nu aduce prejudicii semnificative niciunuia dintre celelalte obiective de mediu [C(2021) 2800 final].

(2) Climate Change 2021 – The Physical Science Basis („Schimbările climatice 2021 – elementele științifice), 2021.

(3) COM(2021) 188 final.

(4) Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).

(5) Climate Change 2021 – The Physical Science Basis („Schimbările climatice 2021 – elementele științifice), 2021.

(6) Propunerea de regulament privind obligațiunile verzi europene [COM(2021) 391 final – 2021/0191 (COD)].

(7) Grüne Finanzierung und Grüne Staatsanlehen – Geeignete Instrumente für eine wirksame Umweltspolitik? (Finanțarea verde și obligațiunile de stat verzi: instrumente adecvate pentru o politică de mediu eficace?) Avizul Comitetului consultativ științific din cadrul Ministerului Federal al Finanțelor din Germania, 02/2021.

(8) Sustainable finance – Eine kritische Wûrdigung der deutschen und europäischen Vorhaben – IHK München und Oberbayern, Leibniz-Institut für Wirtschaftsforschung an der Universität München e.V. („Finanțarea durabilă – o evaluare critică a proiectelor germane și europene”), Camera de Comerț pentru München și Bavaria Superioară și Institutul Leibniz pentru cercetare economică din cadrul Universității din München, 2020.

(9) Regulamentul (UE) 2019/1242 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 595/2009 și (UE) 2018/956 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Directivei 96/53/CE a Consiliului (JO L 198, 25.7.2019, p. 202).

(10) www.fsc.org

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/78

[COM(2021) 171 final]

(2021/C 517/12)

Raportor:

domnul Carlos Manuel TRINDADE

Sesizare	Comisia Europeană, 31.5.2021
Temei juridic	articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Sesiunea plenară nr. Rezultatul votului	215/1/4

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Traficul de persoane reprezintă, în primul rând, o încălcare gravă a drepturilor omului. El încalcă drepturi fundamentale precum libertatea, demnitatea și egalitatea, consacrate în numeroase instrumente, ca de exemplu Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția europeană a drepturilor omului, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sau Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

1.2.

Cauzele profunde ale traficului de persoane constau în vulnerabilitatea victimelor, generată la rândul ei de sărăcie, de inegalitățile de gen și de violența împotriva femeilor și copiilor, de situațiile de conflict și post-conflict, de lipsa integrării sociale, a oportunităților, a locurilor de muncă, a accesului la educație și de munca copiilor.

1.3.

Traficanții profită de aceste situații de vulnerabilitate pentru a dezvolta un tip de activități lucrative infracționale complex și extrem de profitabil, care prezintă, chiar și la ora actuală, un risc scăzut și o rentabilitate ridicată.

1.4.

Pandemia a agravat vulnerabilitatea economică și socială și a îngreunat accesul la justiție și pedepsirea infracțiunilor. În paralel, s-a dezvoltat un nou tip de activități lucrative de recrutare și exploatare a victimelor prin intermediul internetului.

1.5.

CESE sprijină, în general, Strategia UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025 (denumită în continuare „strategia”) prezentată de Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”), fără a aduce atingere observațiilor, propunerilor și recomandărilor formulate în prezentul aviz.

1.6.

CESE subscrie la afirmația Comisiei potrivit căreia este nevoie de îmbunătățirea calității datelor colectate cu privire la acest fenomen, demers care trebuie întreprins în mod armonizat în statele membre (1). Pentru a deveni mai eficace, combaterea traficului de ființe umane necesită o cunoaștere riguroasă, aprofundată și dobândită în timp util a acestui fenomen, în special a tuturor actorilor implicați (victime, traficanți, utilizatori) și a modului de operare a rețelelor de trafic de persoane, în vederea eficientizării acestei lupte, în special în vederea elaborării unor răspunsuri adecvate. Cât timp nu se procedează astfel, amploarea reală a acestui trafic rămâne subestimată și minimizată.

1.7.

CESE constată că măsurile de combatere a traficului de persoane nu au fost suficient de eficace și că ele trebuie intensificate, în cadrul unei strategii mai cuprinzătoare, prin luarea unor măsuri suplimentare (2).

1.8.

CESE sprijină posibilitatea ca Directiva privind combaterea traficului de persoane să fie revizuită, ca urmare a evaluării punerii sale în aplicare, dar consideră că, pentru a combate traficul de persoane, îmbunătățirea instrumentelor de sancționare este necesară, dar nu și suficientă.

1.9.

Comitetul subliniază și sprijină intenția de a stabili norme minime la nivelul UE pentru incriminarea rețelelor implicate în traficul și exploatarea persoanelor, precum și a utilizării serviciilor obținute prin exploatarea victimelor traficului de persoane. Va fi esențial să se includă incriminarea întregului lanț de contractare și subcontractare inclus în procesul de trafic și exploatare a persoanelor.

1.10.

CESE consideră că, pentru a fi mai eficace, combaterea traficului de persoane trebuie să se bazeze pe o analiză mai cuprinzătoare, acordând o mai mare importanță dimensiunii sociale a contextului care permite ca acest trafic să ia amploare, dar care este luată în considerare doar sporadic în elaborarea strategiei.

1.11.

CESE observă (3), de asemenea, că există o legătură între dezvoltarea traficului de persoane în țările cu venituri reduse și traficul de copii, „majoritatea fiind forțați să muncească” – o situație legată de problemele cu care se confruntă familiile în materie de subzistență.

1.12.

CESE consideră că suferința enormă a victimelor ar trebui să determine adoptarea unei abordări umaniste a situației lor, în toate etapele. Perspectiva predominantă a strategiei nu poate fi redusă la repatriere sau la incitarea la întoarcerea voluntară în țara de origine, subestimând condițiile cu care aceste persoane s-ar confrunta acolo, care le-ar face mai vulnerabile față de traficanți, ci ar trebui să includă, de asemenea, recunoașterea dreptului la integrare în societatea-gazdă.

1.13.

CESE observă că nu a fost prevăzută nicio măsură care să vizeze recunoașterea și asigurarea respectării drepturilor victimelor și acordarea imediată de asistență, sprijin și protecție (din punct de vedere medical și juridic, printre altele), mai ales în raport cu orice formă de sancțiune aplicată victimelor de cei care le exploatează. CESE propune Comisiei să includă această propunere în strategie.

1.14.

CESE observă că strategia recunoaște dificultățile cu care se confruntă victimele în a-și reface viața, recunoscându-se și că șansele lor se a se integra pe piețele forței de muncă sunt limitate, dar constată că nu se preconizează nicio acțiune pentru a schimba această stare de fapt (4). Pentru a remedia această situație, CESE propune ca victimelor să li se acorde dreptul la integrare în societatea-gazdă printr-un proces de integrare adecvat și rapid.

1.15.

Legislația UE prevede posibilitatea de a se acorda victimelor un permis de ședere numai în cazul în care ele cooperează în procesul de cercetare și urmărire penală a traficanților. CESE atrage atenția că această situație poate fi extrem de nocivă pentru victime, obligându-le să retrăiască toate experiențele și traumele suferite, fără a le respecta sănătatea fizică și mentală. CESE propune ca fiecare situație să fie abordată separat, în funcție de circumstanțe și de profilul psihologic al fiecărei victime, dat fiind că victimele trebuie să beneficieze, printre altele, de un sprijin psihologic considerabil pentru a putea depăși suferința de a trebui să retrăiască traumele suferite și să depună mărturie despre ele.

1.16.

CESE salută poziția Comisiei în favoarea nepedepsirii victimelor pentru infracțiunile pe care au fost obligate să le săvârșească și reconsiderarea, în spiritul protecției victimelor, a Directivei Consiliului din 2004, în ceea ce privește permisele de ședere pentru victimele traficului de persoane.

1.17.

CESE propune ca, în acest sens, toate victimele infracțiunii de trafic de persoane să fie despăgubite în mod corespunzător printr-un fond public, ținând seama de gravitatea suferinței la care au fost supuse. În cazul exploatării prin muncă, ele vor avea, de asemenea, dreptul de a primi plata datorată pentru munca prestată, iar beneficiarul direct, și anume angajatorul final sau beneficiarul serviciului furnizat, ar trebui să fie considerat răspunzător atunci când „lanțurile de aprovizionare” devin un hățiș greu de descâlcit.

1.18.

CESE consideră că ceea ce lipsește din legislația europeană în domeniul imigrației este luarea în considerare a situației imigranților economici mai puțin calificați și mai săraci, care sosesc în Europa în căutarea unor condiții de viață și de muncă mai bune (spre deosebire de modul în care a fost tratată situația imigranților mai calificați sau cu resurse economice mai substanțiale). Această lacună a contribuit la implicarea migranților economici în rețelele de trafic de persoane, întrucât nu au existat mecanisme care să le permită să imigreze în mod legal. CESE recomandă instituțiilor europene să elaboreze o legislație europeană pentru a remedia această situație.

1.19.

CESE consideră că includerea unei dimensiuni internaționale (5) în strategie crește eficacitatea combaterii traficului de persoane. Cu toate acestea, constată că se pune prea puțin accentul pe necesitatea asigurării, în țările de origine, a unor condiții economice și sociale decente și satisfăcătoare (6) pentru populație, deși aceasta este principala condiție pentru a îngreuna sau împiedica recrutarea victimelor traficului de persoane. CESE propune ca, în cadrul strategiei, atât dimensiunea cooperării pentru dezvoltare, cât și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU să fie valorificate, ca principale modalități de creare a unor astfel de condiții structurale.

1.20.

CESE observă că în contextul activității economice și din perspectiva traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă, strategia nu face nicio referire la concurența neloială practicată de întreprinderile care utilizează această forță de muncă în raport cu alte întreprinderi, a căror activitate respectă legislația în vigoare. Această situație de dumping social este incompatibilă cu responsabilitatea socială a întreprinderilor și ar trebui abordată, dincolo de domeniul polițienesc și juridic, și în domeniul dialogului social.

1.21.

CESE observă că, în sectoarele de activitate economică în care există un caracter informal mai pronunțat și o lipsă generalizată a dialogului social, a negocierilor colective și a contractelor colective de muncă, se constată tendința de a recurge într-o măsură mai mare la această forță de muncă. CESE propune ca, pentru a combate mai bine exploatarea prin muncă, Comisia să includă în strategie implicarea activă a partenerilor sociali în lupta împotriva traficului de persoane, în conformitate cu competențele lor și respectându-le autonomia, promovând astfel dialogul social și negocierea colectivă ca instrumente esențiale pentru realizarea acestui obiectiv.

1.22.

CESE salută viitoarea inițiativă a Comisiei privind guvernanța corporativă sustenabilă, menită să garanteze, în special, că achizițiile publice încurajează transparența și sunt responsabile din punct de vedere social (7). CESE observă că la nivel național au fost deja încheiate o serie de acorduri colective cu scopul de a preveni abuzurile și traficul de persoane la locul de muncă și de a oferi despăgubiri victimelor (8). CESE recomandă ca strategia să includă aceste exemple de bune practici, care ar trebui promovate și reproduse în statele membre, ca modalitate specifică de a asigura transparența dorită.

1.23.

CESE salută angajamentul Comisiei de a consolida eficacitatea Directivei privind sancțiunile împotriva angajatorilor, ceea ce va permite înăsprirea sancțiunilor aplicabile acestora (9).

1.24.

CESE constată că din strategie lipsește orice referire la importanța implicării organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali, în special a sindicatelor. Rolul și activitățile acestor organizații de-a lungul anilor, în special în identificarea, denunțarea și combaterea traficului de persoane în scopul exploatării sexuale, prin muncă și a copiilor, acordând victimelor un sprijin activ, ar trebui să fie înregistrate în mod corespunzător și apreciate la justa lor valoare. CESE propune ca această participare să fie inclusă în strategie și ca aceste organizații să fie sprijinite în mod adecvat, inclusiv financiar.

1.25.

CESE observă, de asemenea, că strategia nu menționează acțiunile importante de sprijin întreprinse de organizațiile societății civile, rețelele de solidaritate de la nivelul comunităților și partenerii sociali pentru a proteja victimele, a le acorda asistență și a le integra, și nici nevoia de sprijin financiar pentru realizarea acestor activități. CESE propune Comisiei ca strategia să cuprindă și această dimensiune.

1.26.

CESE subscrie la recomandarea privind necesitatea de a implica în aceste eforturi, pe lângă Europol și Eurojust, și Autoritatea Europeană a Muncii (ELA), în strânsă cooperare cu autoritățile naționale, în special cu inspectoratele de muncă, consolidându-i competențele și echipând-o cu resurse materiale, în special mijloace digitale și formale. Prin urmare, CESE sugerează Comisiei ca, prin intermediul strategiei, să propună statelor membre să respecte raportul inspector de muncă/număr de lucrători stabilit în Convenția nr. 81 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) (10).

2. Context

2.1.

Vedem cu ochii noștri, auzim sau citim diverse relatări, așadar nu putem ignora că traficul de persoane le provoacă suferințe enorme victimelor, le afectează demnitatea, le privează de libertate, le distruge viețile. CESE și toți membrii săi, precum și toți cetățenii Uniunii Europene, sunt profund conștienți de îngrozitoarea realitate a traficului de persoane și de consecințele dăunătoare pentru victime și se declară solidari cu ele, sprijinind toate măsurile pentru a-l combate și a-l elimina.

2.2.

Chiar dacă studiile și rapoartele au aprofundat cunoștințele despre acest fenomen, contribuind la îmbunătățirea strategiilor de răspuns, traficul de persoane continuă să pună în pericol mii de persoane în fiecare an, în special femei și copii. Astfel:

(i)	în 2017-2018, au fost înregistrate alte 14 000 de victime, iar numărul acestora ar putea fi mai mare, din cauza dificultăților de repertoriere a cazurilor;

(ii)	aproape jumătate dintre victime sunt cetățeni ai UE, iar restul sunt cetățeni ai unor țări terțe din Africa, Balcanii de Vest și Asia (11);

(iii)

majoritatea victimelor sunt femei și fete traficate în scopul exploatării sexuale;

(iv)	exploatarea prin muncă afectează 15 % dintre victime, dar majoritatea victimelor vizate de această exploatare nu sunt identificate;

(v)	principalele sectoare ale traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă sunt: agricultura/silvicultura; construcțiile; hotelurile și restaurantele; serviciile de curățenie; serviciile casnice; industriile prelucrătoare (textile, îmbrăcăminte, alimente) (12);

(vi)	majoritatea traficanților sunt cetățeni ai UE;

(vii)

această infracțiune generează profituri mari pentru traficanți, estimate la 29,4 miliarde EUR în 2015, din care aproximativ 14 miliarde EUR reprezintă venituri provenite din exploatarea sexuală (13) și nu iau în considerare traficul în scopul exploatării prin muncă (14);

(viii)

costurile economice ale traficului de persoane se ridică, în 2020, la 2,7 miliarde EUR;

(ix)	traficanții profită de inegalitățile sociale, precum și de vulnerabilitatea economică și socială a oamenilor;

(x)	aproape un sfert dintre toate victimele traficului de persoane sunt copii și sunt traficate în scopul exploatării sexuale (15);

(xi)	exploatarea victimelor traficului de persoane se prezintă în principal sub următoarele forme: exploatare sexuală, muncă forțată, activități infracționale forțate, cerșetorie forțată, trafic de copii (16).

2.3.

Strategia UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025 (17) se înscrie într-un context marcat, pe de o parte, de conștientizarea crescândă a faptului că combaterea traficului de persoane este un imperativ pentru UE, ca urmare a angajamentului său în favoarea demnității umane și a drepturilor omului, și, pe de altă parte, că acest tip de trafic a continuat să crească.

2.4.

Din 2002 și până în prezent, UE a urmat o cale caracterizată de exigențe tot mai crescute, în care se înscrie și această propunere de strategie (18).

2.5.

Adoptarea Directivei 2011/36/UE al Parlamentului European și al Consiliului (19) a reprezentat un uriaș pas înainte în combaterea traficului de persoane, ea fiind ulterior denumită, pe bună dreptate, Directiva privind combaterea traficului de persoane. Conținutul noțiunii de trafic de persoane a devenit tot mai complex și mai cuprinzător.

2.6.

Directiva a adoptat un concept mai larg al traficului de persoane, pentru a include noi forme de exploatare a victimelor acestui fenomen. CESE atrage atenția în special asupra articolului 2 al directivei (Infracțiuni privind traficul de persoane) care stabilește trăsăturile principale ale combaterii traficului de persoane.

2.7.

CESE reamintește că dispune de un acquis relevant în domeniu, compus dintr-o serie de avize privind traficul de persoane, ale căror concluzii au contribuit, în general, la vremea elaborării lor, la combaterea acestui flagel (20).

2.8.

În acest context, Comisia prezintă prezenta propunere de strategie, structurată în șase capitole, în care Comisia își asumă propriile angajamente (26) și în care invită statele membre să ia măsuri pentru a o pune în aplicare în domeniile respective (16), strategia prevăzând astfel în total patruzeci și două de activități.

3. Observații generale

3.1. În ce privește nevoia de date (cunoașterea realității)

3.1.1.

CESE subliniază că Comisia recunoaște că, în pofida inițiativelor adoptate, traficul de persoane continuă să crească în UE, generând un număr tot mai mare de victime și costuri umane, sociale și economice foarte ridicate, în special din cauza modelului de funcționare a grupurilor infracționale organizate.

3.1.2.

CESE subliniază că numărul victimelor identificate și prezumate reflectă deja gravitatea situației, dar că această situație trebuie să fie cunoscută și mai bine și că obținerea de date rămâne dificilă, în special în contextul pandemiei de COVID-19, care îngreunează accesul la anumite date, având în vedere că resursele umane alocate sectoarelor public și privat sunt afectate de măsuri stricte de izolare.

3.2. În ce privește combaterea traficului de persoane

3.2.1.

CESE subliniază că strategia se concentrează asupra aspectelor penale și de securitate în lupta împotriva traficului de persoane ca infracțiune, pe care le pune în centrul strategiei, abordând diferitele lor dimensiuni.

3.2.2.

CESE constată că strategia apreciază rolul legislației în acest context, în special al Directivei privind combaterea traficului de persoane, dar observă că, în pofida monitorizării de către Comisie a punerii sale în aplicare, transpunerea ei este inegală și, mai ales, că impunitatea infractorilor persistă în UE, iar numărul de condamnări ale traficanților rămâne scăzut (21).

3.3. În ce privește dimensiunea socială a combaterii traficului de persoane

3.3.1.

CESE observă că, astfel cum se recunoaște în comunicare (22), „[t]inerele și minorii din comunitățile rome sunt deosebit de vulnerabili la exploatare și traficare din cauza mai multor factori socioeconomici, cum ar fi sărăcia multidimensională […]”.

3.3.2.

CESE atrage atenția că persoanele în cazul cărora sărăcia multidimensională se combină cu alte caracteristici proprii (persoane cu handicap, persoane LGBTI etc.) sunt și ele deosebit de vulnerabile la exploatare și la traficul de persoane.

3.3.3.

CESE observă (23), de asemenea, că există o legătură între dezvoltarea traficului de persoane în țările cu venituri reduse și traficul de copii, „majoritatea fiind forțați să muncească” – o situație legată de problemele cu care se confruntă familiile în materie de subzistență.

3.3.4.

CESE constată și consideră foarte pozitiv faptul că, în mod constant, ELA, inspectoratele de muncă din statele membre, partenerii sociali, numeroase organizații ale societății civile și multe platforme și rețele de comunicare socială denunță și luptă împotriva traficului de persoane, în special prin schimbul și diseminarea de informații, raportarea și combaterea situațiilor și căutarea tuturor tipurilor de soluții pentru a proteja victimele și a sancționa traficanții. CESE propune Comisiei ca aceste intervenții să fie incluse și valorificate în strategie ca exemple de bune practici, care merită reproduse.

3.3.5.

CESE reamintește că numeroase organizații ale societății civile, care au desfășurat acțiuni extrem de lăudabile legate de diferitele fațete ale combaterii traficului și sprijinirii victimelor (salvarea naufragiaților, asistența acordată victimelor, sprijinirea integrării lor etc.), au fost, în unele cazuri, incriminate. CESE respinge această poziție și solicită Comisiei să țină seama de această situație în cadrul strategiei.

3.4. În ce privește drepturile victimelor

3.4.1.

CESE consideră că situația victimelor nu este abordată sistematic în mod umanist, pe tot parcursul strategiei.

3.4.2.

CESE consideră că accesul victimelor la drepturile cuvenite ar trebui să fie o preocupare centrală, în conformitate cu o abordare axată întotdeauna pe afirmarea demnității umane a victimelor și a drepturilor lor fundamentale.

3.4.3.

CESE împărtășește constatarea că situația victimelor care nu sunt cetățeni ai UE este și mai dificilă. CESE reamintește că există multe situații în care traficanții pot intra în continuare în contact cu victimele, fie ele cetățeni ai UE sau ai unor țări terțe; ca atare, ele sunt expuse riscului de a fi traficate din nou.

3.5. În ce privește caracterul cuprinzător al strategiei și punerea sa în aplicare

3.5.1.

CESE este conștient că, astfel cum subliniază Comisia, victimele sunt traficate către UE în cadrul unor fluxuri de migrație mixtă, pe toate rutele și prin intermediul grupurilor infracționale organizate (24). Cu toate acestea, răspunsul la această realitate nu se poate limita la combaterea rețelelor de traficanți, ci ar trebui să fie mai cuprinzător.

3.5.2.

CESE subliniază că Strategia de combatere a traficului de persoane nu poate fi disociată, prin urmare, de noul Pact privind imigrația și azilul și nici de Planul de acțiune privind integrarea și incluziunea 2021-2027 (25). CESE subliniază că planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale ar trebui, de asemenea, să fie considerat un cadru general al strategiei sociale a UE. CESE recomandă Comisiei ca strategia să prevadă o bună coordonare cu alte politici sociale ale UE, creând sinergii și eficientizând aceste politici.

3.5.3.

CESE sprijină elaborarea declarației prin care 10 agenții europene și-au luat angajamentul comun de a colabora și propune prezentarea de rapoarte anuale cu privire la activitatea desfășurată.

3.5.4.

CESE salută perspectiva de gen adoptată și o serie de propuneri de îmbunătățire a combaterii traficului de persoane atunci când victimele sunt copii.

4. Observații specifice

4.1. Cu privire la capitolul 2

4.1.1.

CESE consideră că protecția victimelor în toate etapele, în special a femeilor și a copiilor, trebuie asigurată în mod eficace (26). În acest scop, organizațiile societății civile și partenerii sociali trebuie să fie implicați în toate etapele procesului.

4.1.2.

CESE salută și sprijină poziția Comisiei potrivit căreia punerea în aplicare a Directivei privind combaterea traficului de persoane trebuie să fie asigurată în toate statele membre, iar revizuirea acesteia ar trebui să se bazeze pe o evaluare aprofundată a limitărilor identificate și pe constatările referitoare la evoluția traficului de persoane, în special în ceea ce privește recrutarea și exploatarea victimelor prin intermediul internetului.

4.1.3.

CESE consideră că abordarea dominantă în cadrul strategiei ar trebui să fie aceea că victimele, dacă doresc, ar trebui să aibă condițiile de a-și exercita din nou pe deplin drepturile fundamentale, garantându-li-se, în primul rând, accesul la protecție și despăgubiri pentru suferința la care au fost supuse și, în special, accesul la muncă, cu drepturile aferente, în locul unde se află – și nu aceea de a returna victimele sau de a le trimite în orice alt mod în țările de origine. Ar trebui să existe o preocupare pentru integrarea victimelor, atât în cazul în care preferă să rămână în țara în care află, cât și atunci când aleg în mod liber să se întoarcă în țările lor de origine. Răspunsul CESE este că victimelor trebuie să li se acorde dreptul la integrare în societatea-gazdă printr-un proces specific de integrare rapidă.

4.1.4.

CESE salută angajamentul Comisiei de a asigura o finanțare adecvată pentru combaterea traficului de persoane în interiorul și în afara UE (27).

4.2. Cu privire la capitolul 3

4.2.1.

CESE salută propunerea Comisiei prin care statele membre sunt invitate să ia în considerare incriminarea utilizării în cunoștință de cauză a serviciilor obținute prin exploatarea victimelor traficului de persoane (28).

4.2.2.

CESE propune să fie promovată implicarea partenerilor sociali în operațiunile naționale și transfrontaliere de monitorizare și combatere a traficului de persoane și a muncii forțate, împreună cu inspectoratele de muncă ale statelor membre și ELA. CESE observă că la nivel național au fost deja încheiate o serie de acorduri colective cu scopul de a preveni abuzurile și traficul de persoane la locul de muncă și de a oferi despăgubiri victimelor (29). CESE recomandă ca strategia să includă aceste exemple de bune practici, care ar trebui promovate și reproduse în statele membre.

4.2.3.

CESE avertizează că este, de asemenea, necesar să se analizeze consecințele în materie de trafic de persoane a difuzării masive a noilor forme de muncă și implicațiile acestora asupra noilor forme de exploatare prin muncă. Strategia menționează pe bună dreptate utilizarea rețelelor digitale, dar pare să se concentreze mai mult pe traficul de persoane în scopul exploatării sexuale decât pe exploatarea prin muncă, în special prin intermediul platformelor digitale. CESE recomandă ca strategia să aibă o viziune cuprinzătoare în această abordare.

4.2.4.

CESE sprijină angajamentul Comisiei de a se asigura că munca forțată nu se regăsește în lanțurile valorice ale întreprinderilor europene și că lanțurile de aprovizionare ale întreprinderilor din UE nu includ munca copiilor (30).

4.3. Cu privire la capitolul 4

4.3.1.

CESE subscrie la constatarea potrivit căreia criminalitatea organizată urmărește să pătrundă în activitatea economică legală, generând o serie de riscuri pentru societate; pentru a combate acest fenomen, este nevoie, în special, de utilizarea sistematică a anchetelor financiare în cercetările poliției, precum și de dezvoltarea și punerea în aplicare a unui cadru solid pentru a identifica, sechestra și confisca produsele provenite din săvârșirea de infracțiuni (31).

4.3.2.

CESE subliniază necesitatea consolidării capacităților de combatere a traficului, prin formarea sistematică a practicienilor din domeniul justiției și a celor din domeniul aplicării legii, fără a uita că formarea ar trebui să țină seama întotdeauna de perspectiva și nevoile victimelor (32). CESE atrage atenția în mod deosebit asupra necesității de a consolida resursele umane ale serviciilor care se ocupă de această problemă.

4.3.3.

CESE consideră că combaterea tipului de activități lucrative de recrutare și exploatare a victimelor prin intermediul internetului necesită îndeplinirea obligațiilor legale deja impuse platformelor și dialogul cu întreprinderile din domeniul tehnologiei și al internetului, pentru a reduce utilizarea lor în scopul recrutării și exploatării victimelor (33). CESE consideră că Observatorul european al mass-mediei digitale (34) ar putea fi un instrument util pentru monitorizarea canalelor ilegale de recrutare online pentru traficul de persoane.

4.3.4.

CESE consideră că este indispensabil să se garanteze că furnizorii de servicii de internet și întreprinderile conexe sprijină lupta împotriva traficului de persoane, prin identificarea și eliminarea materialelor legate de exploatarea și abuzurile asupra victimelor.

4.3.5.

CESE atrage atenția în special asupra faptului că succesul eforturilor de dezmembrare a modelului infracțional și de stopare a exploatării victimelor traficului de persoane depinde în mare măsură de implicarea activă a întregii societăți și în special de implicarea cetățenilor, a autorităților locale, a sistemului de învățământ, a sistemului de sănătate, a partenerilor sociali, a organizațiilor societății civile și de mesajele difuzate de mass-media și de rețelele sociale. Există o responsabilitate comună a societății în ceea ce privește combaterea infracțiunii de trafic de persoane. CESE propune ca strategia să ia în considerare programe specifice de informare și formare destinate acestor actori instituționali și sociali, deoarece eficacitatea strategiei este direct legată de implicarea și eficiența fiecăruia dintre ei.

4.4. Cu privire la capitolul 5

4.4.1.

CESE consideră că ar trebui promovate sisteme mai eficace de îndrumare a victimelor traficului de persoane, pentru a le asigura protecția și drepturile la nivelul fiecărui stat membru, prin răspunsuri coordonate, beneficiind de asistența specializată a organizațiilor societății civile, a partenerilor sociali și a organizațiilor neguvernamentale internaționale, și ținând seama, printre altele, de schimbul de bune practici (35).

4.4.2.

CESE sprijină poziția Comisiei în favoarea nepedepsirii victimelor pentru infracțiunile pe care au fost obligate să le săvârșească și reconsiderarea, în spiritul protecției victimelor, a Directivei Consiliului din 2004, în ceea ce privește permisele de ședere pentru victimele traficului de persoane.

4.4.3.

CESE subscrie la poziția Comisiei privind consolidarea cooperării în vederea creării unui mecanism de sesizare european.

4.4.4.

În ceea ce privește copiii, CESE atrage atenția că ar trebui avut în vedere întreg parcursul vieții lor, întrucât un eveniment traumatizant la vârsta copilăriei va avea repercusiuni asupra lor în adolescență și la vârsta adultă. CESE consideră că monitorizarea dezvoltării acestor copii ar trebui să facă parte din strategia de sprijinire a victimelor.

4.5. Cu privire la capitolul 6

4.5.1.

CESE subliniază că, la nivel internațional, realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU este pilonul esențial pentru a crea în țările de origine condiții economice, sociale, politice și privind drepturile omului care să le permită propriilor cetățeni să ducă o viață decentă, în pace și securitate. Acțiunile de cooperare pentru dezvoltarea durabilă, desfășurate de UE și de statele membre, constituie unul dintre principalele lor instrumente; CESE le evidențiază și le sprijină, propunând să fie puse în valoare în cadrul strategiei și integrate în aceasta.

4.5.2.

CESE sprijină eforturile depuse de Comisie în acțiunea sa externă, împreună cu diferitele agenții ale Organizației Națiunilor Unite și ale Consiliului Europei, în vederea combaterii traficului de persoane, dar subliniază că OIM are o experiență foarte îndelungată și fructuoasă în combaterea traficului de persoane (36). Organizația Internațională pentru Migrație dispune și ea de un corpus important de experiență și bune practici care se cer luate în considerare. CESE recomandă Comisiei să includă aceste agenții în relațiile interinstituționale pe care le va stabili pentru a pune în aplicare strategia.

4.5.3.

CESE consideră că existența unor fluxuri de migrație mixtă, în cadrul cărora introducerea de migranți se desfășoară în același timp cu traficul de persoane, nu ar trebui privită doar din perspectiva combaterii rețelelor de persoane care introduc ilegal migranți, și invocă în acest sens noul Pact privind migrația (37).

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) COM(2021) 171 final, pag. 9 și 12.

(2) COM(2021) 171 final, notele de subsol de la pag. 4 (20), pag. 9 (39) pag. 10 (41).

(3) COM(2021) 171 final, secțiunea 6 – Dimensiunea internațională.

(4) COM(2021) 171 final, pag. 16.

(5) COM(2021) 171 final, secțiunea 6 – Dimensiunea internațională.

(6) COM(2021) 171 final, pag. 15.

(7) COM(2021) 171 final, pag. 7.

(8) A se vedea raportul OIM din 2021 „Accesul la protecție și la căi de atac pentru victimele traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă în Belgia și Țările de Jos”.

(9) COM(2021) 171 final, p. 7 și 8.

(10) Convenția nr. 81 a OIM (privind inspecțiile la locul de muncă) prevede un inspector de muncă la fiecare 10 000 de lucrători.

(11) COM(2021) 171 final, pag. 1 și 17.

(12) COM(2021) 171 final, pag. 6.

(13) COM(2021) 171 final, pag. 6.

(14) COM(2021) 171 final, pag. 6.

(15) COM(2021) 171 final, pag. 12.

(16) COM(2021) 171 final, pag. 10.

(17) COM(2021) 171 final.

(18) Facem trimitere în acest sens la Decizia-cadru 2002/629/JAI a Consiliului din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane (JO L 203, 1.8.2002, p. 1); Planul UE privind cele mai bune practici, normele și procedurile pentru prevenirea traficului de persoane (2005); Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane (1.2.2008); Programul de la Stockholm – O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora (2010).

(19) Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (JO L 101, 15.4.2011, p. 1)

(20) Combaterea traficului de persoane (JO C 51, 17.2.2011, p. 50); Măsuri preventive în vederea protecției copiilor împotriva abuzurilor sexuale (JO C 24, 28.1.2012, p. 154); Eradicarea traficului de persoane (JO C 44, 15.2.2013, p. 115); Agenda europeană privind securitatea (JO C 177, 18.5.2016, p. 51).

(21) COM(2021) 171 final, pag. 10.

(22) COM(2021) 171 final, capitolul 5 – Protejarea, sprijinirea și consolidarea capacității de acțiune a victimelor, în special a femeilor și a copiilor.

(23) COM(2021) 171 final, secțiunea 6 – Dimensiunea internațională.

(24) COM(2021) 171 final, secțiunea 6 – Dimensiunea internațională.

(25) COM(2021) 171 final, pag. 16.

(26) COM(2021) 171 final, secțiunea 2.

(27) COM(2021) 171 final, pag. 5.

(28) COM(2021) 171 final, pag. 6.

(29) A se vedea raportul OIM din 2021 „Accesul la protecție și la căi de atac pentru victimele traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă în Belgia și Țările de Jos”.

(30) COM(2021) 171 final, p. 8.

(31) COM(2021) 171 final, pag. 9.

(32) COM(2021) 171 final, pag. 10.

(33) COM(2021) 171 final, pag. 11.

(34) A se vedea DG CONNECT, Comisia Europeană.

(35) În acest context, noul sistem adoptat în Portugalia, „Sistemul național de sesizare pentru copiii care sunt victime (prezumate) ale traficului de persoane”, reprezintă o bună practică.

(36) Convenția 29/1930 privind munca forțată, Convenția 105/1957 privind abolirea muncii forțate și Protocolul OIM din 2014 la Convenția privind munca forțată și abolirea muncii forțate.

(37) COM(2021) 171 final, pag. 17.

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/86

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Strategia UE privind returnarea voluntară și reintegrarea

[COM(2021) 120 final]

(2021/C 517/13)

Raportor:

José Antonio MORENO DÍAZ

Sesizare	Comisia Europeană, 31.5.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	219/1/4

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Strategia privind returnarea voluntară și reintegrarea urmărește să stabilească o abordare comună în conceperea, elaborarea, și punerea în aplicare a programelor de returnare voluntară asistată și de reintegrare („assisted voluntary return and reintegration” – AVRR) promovate de statele membre, stabilind obiective comune și promovând coerența între programele naționale și între acestea și Uniunea Europeană. De asemenea, strategia vizează promovarea și stabilirea unor instrumente comune și îmbunătățirea cooperării dintre statele membre în aceste domenii.

1.2.

Până în prezent, existența unei pluralități considerabile de instrumente și abordări în domeniul returnării voluntare și al reintegrării a însemnat un amalgam de inițiative, programe și proiecte care deseori nu dispun de cadre comune de referință, ceea ce îngreunează evaluarea, dar și aplicarea lor eficace. Obiectivul acestei strategii este de a progresa în armonizarea acestor cadre de referință și de a promova cooperarea între țările europene în domeniul dezvoltării programelor de returnare voluntară asistată și de reintegrare.

1.3.

CESE salută strategia ca instrument de gestionare care vizează îmbunătățirea coordonării și a obiectivelor comune ale statelor membre cu privire la guvernanța în domeniul migrației. CESE împărtășește intenția Comisiei de a realiza progrese în revizuirea și armonizarea instrumentelor, colectarea de date și mecanismele de consiliere a persoanelor implicate, pentru a depăși fragmentarea abordărilor, a reduce costurile de returnare și a crește resursele financiare alocate acestor programe, printre alte provocări existente.

1.4.

Însă, la fel ca în alte ocazii, CESE regretă că măsurile care vizează progrese în stabilirea căilor legale de intrare, adică cele care sunt relevante pentru majoritatea populației străine rezidente în Uniunea Europeană, sunt elaborate mai târziu și într-o măsură mai limitată decât propunerile care vizează soluționarea aspectelor legate de migrația ilegală. O imagine cuprinzătoare asupra mobilității este esențială pentru a oferi alternative care să însemne mai mult decât controlul la frontieră și returnarea.

1.5.

CESE subliniază că majoritatea returnărilor nu se desfășoară corect din cauza lipsei de implicare a țărilor de origine și, de asemenea, din cauza participării reticente a persoanelor aflate în situație ilegală. În acest sens, chiar dacă apreciază eforturile Comisiei, CESE nu poate decât să se îndoiască de eficacitatea unora dintre propunerile prezentate, cum ar fi procedura returnării finanțate.

1.6.

De asemenea, CESE este preocupat de viitorul rol al Frontex, în special în lumina raportului publicat de Parlamentul European cu privire la încălcarea unor drepturi de către această agenție europeană (1). În opinia CESE, este esențial să se solicite nu doar instituirea unor mecanisme rapide și eficiente de audit și control efectiv (accountability) al activității Frontex, ci și garanția că activitatea sa se desfășoară cu respectarea drepturilor omului.

1.7.

CESE sprijină îmbunătățirea coordonării între toate părțile interesate, precum și progresele prevăzute pentru a consolida solidaritatea între statele membre și cooperarea cu țările terțe. De asemenea, CESE sprijină eforturile de îmbunătățire a consilierii și a orientării în materie de returnare, precum și participarea societății civile la acțiunile de returnare și, în special, de reintegrare durabilă. În egală măsură, CESE apreciază eforturile de îmbunătățire a disponibilității resurselor și a colectării de date, precum și schimbul de bune practici în aceste domenii.

1.8.

CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la obiectivul menționat mai sus, de a spori numărul de returnări voluntare rapide de la frontierele externe, din cauza lipsei de garanții pe care aceste returnări le pot presupune. Comitetul este îngrijorat că returnările voluntare ar putea deveni un eufemism pentru îndepărtări sau pentru acordarea de compensații financiare țărilor de destinație care primesc aceste persoane returnate, fără a lua în considerare în mod suficient dorințele și, chiar mai îngrijorător, drepturile lor. CESE atrage atenția, de asemenea, asupra lipsei de coerență a acordării de stimulente în cadrul programelor care implică existența persoanelor aflate în situație ilegală, întrucât acest lucru poate descuraja orice încercare din partea țărilor de origine de a reduce aceste fluxuri.

1.9.

În acest sens, CESE consideră în continuare că acordarea unei atenții aproape exclusive de către Uniunea Europeană combaterii migrației ilegale, fie la frontieră, fie prin returnări voluntare și forțate, constituie o vulnerabilitate strategică a politicii sale în materie de imigrație și azil. În acest scop, CESE invită din nou Comisia să își revizuiască cadrul de referință și să depună eforturi concrete pentru a conferi politicii în materie de imigrație și azil o viziune globală, care să promoveze o mobilitate ordonată, legală și sigură.

2. Context

2.1.

Facilitarea returnării voluntare a constituit un obiectiv strategic al politicii Uniunii Europene în domeniul migrației încă de la adoptarea Directivei privind returnarea în 2018, și astfel cum se menționează în noul pact privind migrația și azilul.

2.2.

Returnarea voluntară se referă la instrumentul care permite returnarea în țările lor de origine a migranților aflați în situație ilegală pe teritoriul UE. Prin aceasta se înțelege că instrumentul în cauză le permite migranților să ia această decizie în mod voluntar, facilitează readmisia în țara de origine și face posibilă o mai bună reintegrare în societatea-gazdă decât procedurile de returnare forțată. Din cei 491 195 de resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală care au primit ordin de returnare în 2019, 142 320 au fost returnați efectiv într-o țară terță.

2.3.

Obiectivul strategiei este stabilirea unei abordări comune în elaborarea, dezvoltarea și punerea în aplicare a programelor de returnare voluntară asistată și de reintegrare (AVRR) promovate de statele membre, stabilind obiective comune și promovând coerența între programele naționale și între acestea și Uniunea Europeană. Promovarea și stabilirea unor instrumente comune și îmbunătățirea cooperării între statele membre se numără, de asemenea, printre obiectivele strategiei.

2.4.

Scopul asistenței pentru returnare și reintegrare este de a ajuta migranții aflați în situație ilegală să se întoarcă în mod voluntar și să înceapă o viață independentă în țara lor de origine, reducând astfel riscul unor noi fluxuri de migrație ilegală. Asistența pentru returnare poate include, de exemplu, consiliere înainte de plecare, sprijin psihosocial și asistență în organizarea călătoriei, ajutor pentru satisfacerea nevoilor medicale imediate și/sau sprijin financiar pentru a facilita întoarcerea și a asigura stabilizarea vieții la sosire. Asistența pentru reintegrare are scopul de a ajuta persoana să se reintegreze cu succes în societate și poate include asistență și consiliere imediate după sosire, sprijin în găsirea sau crearea de activități generatoare de venituri pentru persoana repatriată, precum și activități cu comunitățile locale.

2.5.

UE finanțează – în mod direct sau prin intermediul programelor statelor membre – un număr semnificativ de acțiuni legate de returnarea voluntară și de reintegrare. În perioada 2014-2018, aproximativ 60 de programe de returnare voluntară asistată și de reintegrare au fost finanțate prin Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI) și au fost, de asemenea, finanțate inițiative similare prin Fondul european de dezvoltare și prin mecanisme precum Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD) și Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA). Pe de altă parte, multe state membre au propriile programe de returnare voluntară asistată și de reintegrare.

2.6.

Existența unei astfel de pluralități de instrumente a însemnat un amalgam de inițiative, programe și proiecte care deseori nu dispun de cadre comune de referință, ceea ce îngreunează evaluarea, dar și aplicarea lor eficace. Obiectivul acestei strategii este de a progresa în armonizarea acestor cadre de referință și de a promova cooperarea între țările europene în domeniul dezvoltării programelor de returnare voluntară asistată și de reintegrare.

2.7.

Strategia prezentată de Comisie identifică următoarele obiective: 1) creșterea acceptării returnărilor voluntare în rândul migranților și a procentajului acestui tip de returnări raportat la numărul total de returnări; 2) crearea unui mijloc suplimentar de cooperare și solidaritate între statele membre, contribuind la finanțarea returnărilor; 3) îmbunătățirea eficienței asistenței individuale și comunitare, reducând deficiențele și suprapunerile și sporind sinergiile cu alți donatori și cu țările terțe, inclusiv printr-o mai bună protecție a migranților vulnerabili; 4) concretizarea acțiunilor de returnare și de reintegrare durabile, pentru a lua în considerare nevoile individuale și a răspunde acestora; 5) promovarea durabilității returnărilor și reducerea repetării situațiilor de imigrare ilegală, inclusiv prin sprijinirea comunităților-gazdă; 6) creșterea durabilității acțiunilor de reintegrare la nivel individual și comunitar și a contribuției acestora la planurile de dezvoltare ale țărilor terțe, inclusiv prin legături cu alte activități pentru dezvoltare finanțate la nivel național sau comunitar; 7) creșterea capacităților și a implicării țărilor terțe în procesele de returnare, readmisie și reintegrare; 8) corelarea obiectivelor de mai sus cu o abordare bazată pe drepturi și axată pe migranți.

2.8.

Returnarea voluntară oferă persoanelor returnate oportunități reale și ține seama de nevoile, așteptările și perspectivele lor după întoarcere. De asemenea, în cadrul cooperării cu țările terțe, acest tip de returnare se poate baza pe participarea țărilor de returnare. La rândul său, reintegrarea este o componentă-cheie pentru eficiența și credibilitatea programelor de returnare, în măsura în care implică dezvoltarea de instrumente menite să ajute migranții să depășească dificultățile socioeconomice și psihosociale cu care se confruntă atunci când se întorc în comunitatea lor și să asigure o returnare mai durabilă a acestora. Reintegrarea trebuie să fie concepută cu participarea autorităților naționale și locale, a comunităților locale gazdă și a societății civile, pentru a contribui la asigurarea unor perspective concrete de viitor pentru persoana returnată și pentru comunitatea locală din care face parte.

2.9.

Pentru a sprijini părțile interesate în ceea ce privește implementarea, strategia va propune modalități operaționale concrete pentru a atinge obiectivele menționate anterior și un set de instrumente, de la soluții IT pentru eliminarea lacunelor în materie de informații și facilitarea gestionării datelor până la orientări axate pe gestionarea proiectelor, pe programarea dezvoltării și pe consolidarea capacităților.

2.10.

Strategia a fost rezultatul unui proces de participare deschis, la care au participat diferiți actori-cheie, precum și autoritățile naționale responsabile pentru programele de returnare voluntară asistată și de reintegrare, entități care participă la proiecte de returnare, rețele de servicii etc.

3. Observații legate de prezentarea Strategiei privind returnarea voluntară și reintegrarea

3.1.

CESE salută Strategia europeană privind returnarea voluntară și reintegrarea, ca instrument de gestionare care vizează îmbunătățirea coordonării și a obiectivelor comune ale statelor membre cu privire la guvernanța în domeniul migrației.

3.2.

CESE înțelege că în cadrul revizuirii unui instrument precum returnarea voluntară și reintegrarea pot fi aduse îmbunătățiri precum cele menționate de Comisie în comunicarea sa. Depășirea fragmentării abordărilor; reducerea costurilor de returnare; îmbunătățirea colectării informațiilor; îmbunătățirea sistemului de consiliere pentru persoanele returnate; îmbunătățirea coordonării între părțile implicate; sprijinirea durabilității proiectelor de returnare voluntară și reintegrare sau îmbunătățirea resurselor financiare alocate acestor programe sunt aspecte pe care CESE le consideră necesare pentru a îmbunătăți eficiența acestor instrumente. De asemenea, se consideră că este imperativ să se îmbunătățească colectarea datelor și identificarea bunelor practici pentru a partaja învățămintele desprinse.

3.3.

Însă, la fel ca în alte ocazii [Avizul SOC/649 (2)], CESE regretă că măsurile care vizează progrese în stabilirea căilor legale de intrare, adică cele care afectează majoritatea populației străine rezidente în Uniunea Europeană, sunt elaborate mai târziu și într-o măsură mai limitată decât propunerile care vizează soluționarea aspectelor legate de migrația ilegală. Comitetul reamintește că este esențială o imagine cuprinzătoare asupra mobilității, pentru a oferi alternative care să însemne mai mult decât controlul la frontieră și returnarea.

3.4.

CESE este conștient de dificultățile cu care se confruntă majoritatea statelor membre în ceea ce privește returnarea efectivă și de dorința Comisiei de a se trece la un sistem european comun și eficace în materie de returnări. Cu toate acestea, CESE dorește să amintească că majoritatea returnărilor nu se desfășoară corect din cauza lipsei de implicare a țărilor de origine și, de asemenea, din cauza participării reticente a persoanelor aflate în situație ilegală. O returnare voluntară pentru a evita o îndepărtare forțată nu poate fi înțeleasă ca o acțiune necondiționată.

3.5.

CESE își exprimă încă o dată îndoielile cu privire la procedura returnării finanțate, întrucât nu este clar cum pot fi stimulate statele membre pentru a participa la acest mecanism, care continuă să se bazeze pe solidaritatea voluntară.

3.6.

CESE recunoaște eforturile depuse de Comisie în domeniul returnării, atât în monitorizarea programelor naționale, cât și în legătură cu inițiativele finanțate de UE însăși. În acest sens, trebuie remarcată Rețeaua europeană pentru returnare și reintegrare, care facilitează cooperarea între autoritățile competente în materie de migrație. Comisia preconizează că, începând cu 2022, Frontex va prelua activitățile acestei rețele, ceea ce generează preocupări serioase pentru CESE, din perspectiva raportului grupului de lucru al Parlamentului European privind încălcarea unor drepturi de către această agenție europeană. În opinia CESE, o astfel de previziune necesită nu doar instituirea unor mecanisme rapide și eficiente de audit și control efectiv (accountability) al activității Frontex, ci și garanția că activitatea sa se desfășoară cu respectarea drepturilor omului (3). Este esențial să se sublinieze acest aspect, deoarece protecția drepturilor omului este esențială în toate acțiunile Uniunii Europene, inclusiv în politica privind migrația, precum și în procesele de returnare și de reintegrare, iar activitatea agenției Frontex trebuie să poată fi supravegheată (și, dacă este necesar, corectată) în timp real.

3.7.

Programele de returnare și reintegrare mobilizează o gamă importantă de actori, furnizori de servicii și acțiuni de formare, schimburi de informații și resurse, atât în țările de plecare, cât și în cele de destinație. Această dinamică se bazează pe prezența persoanelor aflate ilegal în Europa. Este, prin urmare, îngrijorătoare ideea că ea poate genera un domeniu de activitate care să se perenizeze tocmai pentru că aceste persoane continuă să se afle în situație ilegală, ceea ce la rândul său ar putea favoriza aceste căi de imigrare, prin perspective de returnare (voluntară sau forțată) astfel întreținute.

4. Câteva considerații suplimentare privind abordarea strategiei

4.1.

CESE consideră în continuare că acordarea unei atenții aproape exclusive de către Uniunea Europeană combaterii migrației ilegale, fie la frontieră, fie prin returnări voluntare și forțate, constituie o vulnerabilitate strategică a politicii sale în materie de imigrație și azil. Evitarea migrației ilegale necesită stabilirea unor mecanisme de intrare legale, rapide, sigure și eficace, care limitează, de asemenea, posibilitățile de a genera spații de exploatare economică bazate pe aceasta.

4.2.

CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la obiectivul menționat mai sus, de a spori numărul de returnări voluntare rapide de la frontierele externe, din cauza lipsei de garanții pe care aceste returnări le pot presupune. Dacă prin procesul de returnare voluntară se înțelege o decizie matură (luată de persoana în cauză) care include acțiuni de reintegrare (la care participă administrațiile ambelor țări), este de neconceput ca focalizarea pe implementarea acestui model să aibă loc la frontieră. S-ar putea înțelege, astfel, că returnarea voluntară este, de fapt, un eufemism pentru îndepărtări sau pentru acordarea de compensații financiare țărilor de destinație care primesc aceste persoane returnate, fără a fi luate în considerare în mod suficient dorințele și, chiar mai îngrijorător, drepturile acestor persoane.

4.3.

Coordonarea eficace între toate părțile interesate. CESE sprijină îmbunătățirile aduse coordonării între părțile implicate într-o politică publică. Cu toate acestea, este preocupat de extinderea rețelei de actori și părți interesate care consideră returnarea voluntară drept o oportunitate de afaceri și care nu răspund în mod corespunzător nevoilor persoanelor returnate.

4.4.

Îmbunătățirea solidarității și a cooperării. Acțiunile de returnare și de reintegrare trebuie să se desfășoare într-un cadru de cooperare și solidaritate între statele membre. Este vorba despre consolidarea instrumentelor de coordonare, pe lângă contribuția economică, oferind sprijin și prin cunoștințe, angajamente și învățăminte desprinse. De asemenea, toate acțiunile trebuie să se bazeze pe respectarea țărilor terțe pe teritoriul cărora vor fi dezvoltate aceste inițiative și pe colaborarea cu acestea, favorizând nu numai participarea instituțională, ci și colaborarea și contribuția societății civile.

4.5.

Sprijinirea returnării voluntare și a reintegrării migranților din țările terțe și între țările terțe. În opinia CESE, axarea pe colaborarea cu țările terțe este esențială pentru guvernanța în domeniul migrației. Concentrarea acestei cooperări pe instrumente care stabilesc o legătură între existența resurselor și migrația ilegală nu pare a fi cea mai adecvată modalitate de descurajare a acesteia.

4.6.

Consiliere și orientare eficace în materie de returnare. Este esențial să se îmbunătățească informațiile furnizate migranților pe tot parcursul procesului, în sensul că, inclusiv într-un proces de îndepărtare, drepturile omului sunt inalienabile și trebuie garantate. Tocmai din acest motiv și din cauza numărului mare de actori care trebuie să participe la succesul unui program de returnare voluntară (în țara de origine, în țara de destinație, în diasporă etc.), consilierea și orientarea nu pot fi constituite ca instrumente expres fără a fi în mod clar legate de proiectele de reintegrare.

4.7.

Asigurarea calității sprijinului acordat. Încă o dată, CESE nu poate decât să fie de acord că este important ca asistența pentru returnarea voluntară să acopere o gamă largă de servicii și prestații, de la consiliere, sprijin medical și psihologic, până la asistență financiară, juridică și logistică în vederea călătoriei. Din acest motiv, din nou, nu trebuie trecut cu vederea că programele de returnare voluntară asistată și de reintegrare nu pot fi înțelese ca instrument cu o utilizare masivă și generalizată: returnarea voluntară a familiilor, de exemplu, necesită acordarea unei atenții speciale minorilor, diferită de alte situații de returnare. Rolul Frontex în furnizarea și evaluarea unora dintre aceste servicii generează, în prezent, motive de preocupare.

4.8.

Promovarea durabilității sprijinului pentru reintegrare și a asumării responsabilității de către țările partenere. Acest aspect este esențial nu numai pentru viitorul persoanelor returnate, ci și pentru a evita repetarea imigrării ilegale. Din nou, CESE atrage atenția asupra lipsei de coerență a acordării de stimulente în cadrul programelor care implică existența persoanelor aflate în situație ilegală, dat fiind că acest lucru poate descuraja orice încercare din partea țărilor de origine de a reduce aceste fluxuri. De asemenea, întemeierea întregii eficacități a unei politici (cum ar fi returnarea voluntară) pe o realitate care depinde de voința țărilor terțe poate submina credibilitatea și coerența politicii europene în domeniul migrației.

4.9.

Finanțarea returnării voluntare și a reintegrării. Este evident că UE este un actor-cheie în finanțarea programelor de returnare voluntară asistată și de reintegrare sub diverse forme. Este esențial ca colaborarea cu țările terțe cu privire la orice aspect să țină seama de respectarea de către aceste țări terțe a dreptului public internațional, a protecției drepturilor omului și a libertăților individuale fundamentale. Parlamentul European ar trebui să salute orice domeniu de colaborare cu țările terțe în care sunt abordate probleme legate de drepturile omului.. Transformarea cooperării în materie de returnare într-o cerință pentru acțiunea externă și politica de vecinătate a Uniunii Europene reprezintă, în ciuda realității, mai degrabă un stimulent pentru migrația ilegală decât un mecanism de reducere a sa.

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Cf. Raportul referitor la ancheta privind presupusele încălcări de către Frontex ale drepturilor fundamentale, Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) a PE, 14 iulie 2021. https://www.europarl.europa.eu/cmsdata/238156/14072021%20Final%20Report%20FSWG_en.pdf

(2) JO C 123, 9.4.2021, p. 15.

(3) Cf. recomandările cuprinse în acest sens în Raportul referitor la ancheta privind presupusele încălcări de către Frontex ale drepturilor fundamentale, Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) a PE, 14 iulie 2021. https://www.europarl.europa.eu/cmsdata/238156/14072021%20Final%20Report%20FSWG_en.pdf

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/91

[COM(2021) 170 final]

(2021/C 517/14)

Raportor:

Rafał Bogusław JANKOWSKI

Sesizare	Comisia Europeană, 31.5.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	226/0/4

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută propunerea Comisiei Europene referitoare la Strategia UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025. Strategia stabilește prioritățile, acțiunile și obiectivele care trebuie concretizate în următorii cinci ani. Este un demers cu atât mai important cu cât ea reprezintă cea dintâi strategie privind criminalitatea organizată de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și stabilește sarcini concrete de dus la îndeplinire pe termen mediu și lung, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale.

1.2.

CESE observă că strategia se bazează în principal pe consolidarea instrumentelor existente de sprijinire a cooperării transfrontaliere, inclusiv în ce privește cooperarea internațională, combaterea infracțiunilor cu prioritate ridicată, a finanțării activităților infracționale și a metodelor de infiltrare în economie, inclusiv prin corupție, precum și a utilizării noilor tehnologii de către infractori.

1.3.

CESE consideră că UE și statele membre ar trebui să fie capabile să anticipeze activitățile organizațiilor infracționale pentru a se afla cu un pas înaintea lor, concentrându-se pe monitorizarea, infiltrarea mediilor care prezintă factori de risc, colectarea și analizarea datelor, precum și pe măsurile preventive. În acest context, ar trebui să se pună un accent deosebit pe dezvoltarea unor forme moderne și cuprinzătoare de cooperare internațională, pe extinderea capacității funcționale a sistemelor și a bazelor de date utilizate, cooperarea cu organizații ale societății civile, precum și pe investițiile în instrumente din domeniul noilor tehnologii.

1.4.

CESE salută ideea dezvoltării în continuare a activităților în cadrul ciclului de politici ale UE EMPACT (Platforma multidisciplinară europeană împotriva amenințărilor infracționale). CESE consideră că se justifică pe deplin intenția anunțată de finanțare suplimentară pentru această inițiativă, precum și acordarea unui sprijin sporit pentru dezvoltarea cooperării cu țările terțe în acest sens.

1.5.

CESE este convins că ar trebui să se acorde o atenție specială și următoarelor aspecte:

—	furnizarea de asistență și sprijin din partea Europol și EMCCDA (Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie) în analiza amenințărilor generate de criminalitatea legată de droguri;

—	dezvoltarea și îmbunătățirea funcționării sistemelor existente, cum ar fi SIS, cadrul Prüm, registrul cu numele pasagerilor (PNR) și informațiile prealabile privind pasagerii (API);

—	importanța dezvoltării și îmbunătățirii rețelelor de cooperare și a acțiunilor internaționale pentru combaterea eficace a grupurilor infracționale organizate, cum ar fi o platformă pentru echipe comune de anchetă (JIT) și așa-numitele ținte de mare importanță (High Value Target – HVT).

1.6.

CESE dorește să sublinieze sprijinul său pentru alocarea unor fonduri suplimentare pentru a veni în ajutorul statelor membre cu soluții cibernetice avansate, care să permită obținerea de informații electronice, păstrarea probelor digitale și punerea la dispoziție de echipamente tehnice și software specifice pentru a fi utilizate în mod activ în cursul operațiunilor și urmăririlor penale transfrontaliere.

1.7.

CESE recunoaște că, în contextul luptei împotriva criminalității organizate, consolidarea măsurilor de recuperare a activelor și de combatere a spălării banilor și promovarea anchetelor financiare pentru a elimina profiturile generate de criminalitatea organizată și a preveni infiltrarea în economia legală și în societate joacă un rol esențial (1).

1.8.

CESE observă că criminalitatea organizată poate avea un impact puternic asupra comunităților locale, a serviciilor publice și municipale, a protecției grupurilor vulnerabile, a mediului de desfășurare a unor activități economice locale, în special pentru IMM-uri, și a activităților din domeniul neutralității climatice. CESE recomandă ca, în combaterea criminalității organizate în sens larg, în special în ceea ce privește prevenirea, să se acorde un rol mai mare ONG-urilor, organizațiilor societății civile, mediului academic, organizațiilor de tineret, instituțiilor de control social și avertizorilor de integritate.

1.9.

CESE încurajează statele membre să desfășoare campanii de sensibilizare referitoare la fenomenul criminalității organizate, astfel încât cetățenii să primească informațiile necesare cu privire la modul de funcționare a grupurilor infracționale organizate și la modalitățile de a se feri de ele. Cooperarea cu Rețeaua europeană de prevenire a criminalității (EUCPN) este o completare excelentă a acestui tip de activități. Fiecare stat membru ar trebui să depună toate eforturile pentru a institui un sistem de informare clar, securizat și anonimizat privind incidentele și fenomenele care ar putea fi legate de criminalitatea organizată.

1.10.

CESE dorește să sublinieze că unul dintre cele mai importante aspecte ale luptei împotriva criminalității organizate este adaptarea autorităților de aplicare a legii și a sistemului judiciar la era digitală, inclusiv prin asigurarea accesului la pistele și la probele digitale.

1.11.

Pentru a spori accesul societății civile la informații, CESE propune crearea unui mecanism de evaluare (la jumătatea și la finalul perioadei) a punerii în aplicare a Strategiei UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025, pe baza informațiilor furnizate de Comisia Europeană.

1.12.

CESE observă că, pentru a preveni și combate în mod eficace grupurile infracționale organizate și pentru a garanta siguranța și securitatea ca una dintre cele mai importante priorități pentru cetățenii Uniunii Europene, autoritățile de aplicare a legii trebuie să aibă acces la informațiile necesare, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale. Nu ar trebui să existe preocupări cu privire la protecția vieții private și a drepturilor fundamentale în prelucrarea datelor. Prelucrarea datelor cu caracter personal este deja foarte strict reglementată și o legislație actualizată și armonizată ar permite o examinare mai eficientă a aspectelor legate de protecția datelor.

1.13.

CESE salută și sprijină inițiativa de dezvoltare a cooperării cu țările terțe, în special:

—	începerea negocierilor pentru acorduri de cooperare între Eurojust și țările terțe;

—	intensificarea negocierilor privind cooperarea dintre Europol și țările terțe;

—	consolidarea, împreună cu Serviciul European de Acțiune Externă, a cooperării internaționale cu țările terțe și cu organizațiile internaționale.

2. Propunerea Comisiei

2.1.

Propunerea Comisiei Europene privind Strategia UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025 este o încercare de a aborda în mod cuprinzător problema complexă și amplă a criminalității organizate. Strategia stabilește prioritățile, acțiunile și obiectivele care trebuie concretizate în următorii cinci ani. Este un demers cu atât mai important cu cât ea reprezintă cea dintâi strategie privind criminalitatea organizată de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și stabilește sarcini concrete de dus la îndeplinire pe termen mediu și lung, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale.

2.2.

Comisia Europeană atrage atenția asupra faptului că criminalitatea organizată reprezintă o amenințare majoră la adresa securității persoanelor din întreaga UE. În UE există un număr din ce în ce mai mare de grupuri infracționale ce obțin profituri uriașe și le utilizează pentru a-și extinde activitățile, precum și pentru a se infiltra în economia legală.

2.3.

Prioritățile stabilite de Comisia Europeană subliniază necesitatea de a consolida acțiunea la nivelul UE pentru a sprijini statele membre în lupta împotriva criminalității organizate prin:

—	îmbunătățirea asigurării respectării legii și a cooperării judiciare;

—	anihilarea structurilor de criminalitate organizată și combaterea infracțiunilor cu prioritate ridicată;

—	eliminarea profiturilor generate de criminalitatea organizată și prevenirea infiltrării în economia legală și în societate;

—	adaptarea autorităților de aplicare a legii și a sistemului judiciar la era digitală.

2.4.

Toate inițiativele care permit identificarea și intensificarea cooperării operaționale, neoperaționale și legate de formare sunt importante, la fel ca și inițiativele (diferite, variate) care ilustrează faptul că, având în vedere contextul actual și diferitele amenințări reprezentate de criminalitatea organizată și gravă, singura opțiune și cale de urmat este cea a cooperării, colaborării și schimbului de bune practici cu partenerii internaționali, precum și îmbunătățirea funcționării sistemelor existente și investițiile în dezvoltarea de noi tehnologii.

3. Observații generale și observații specifice

3.1.

Criminalitatea internațională gravă și organizată reprezintă una dintre cele mai mari amenințări globale la adresa dezvoltării societăților moderne. Grupurile infracționale organizate sunt foarte mobile și operează în majoritatea cazurilor la nivel internațional; prin urmare, este imposibil ca o țară care acționează de una singură să le poată combate în mod eficace. Caracterul transfrontalier al criminalității organizate necesită o cooperare strânsă între servicii, instituții și omologii lor străini din cadrul Uniunii Europene și al agențiilor internaționale. Prin urmare, CESE consideră că strategia Comisiei este oportună și foarte importantă.

3.2.

Amenințările actuale se traduc nu numai în necesitatea de a crea noi domenii de cooperare care să combine competențele diferiților actori din domeniul securității și să consolideze mecanismele de prevenire și combatere a criminalității, ci și în necesitatea de a utiliza alte instrumente și tehnologii. Prin urmare, CESE consideră că este necesară o cooperare strânsă între instituțiile UE și statele membre în acest domeniu, precum și coordonarea și posibilitatea de a utiliza sprijinul operațional al Europol.

3.3.

CESE consideră că este esențial să se dezvolte în continuare planul de acțiune de combatere a grupurilor infracționale organizate și a țintelor de mare importanță care generează amenințările cele mai grave, prin utilizarea grupurilor de lucru operaționale (operational task forces – OTF), a proiectelor internaționale și a inițiativelor regionale. Atât așa-numitele ținte de mare importanță, cât și grupurile de lucru operaționale ar trebui considerate un exemplu de sprijin practic și real pentru statele membre ale UE.

3.4.

În prezent, se poate observa că activitatea infracțională din spațiul cibernetic utilizează numai tehnologii avansate pentru a comite infracțiuni tradiționale legate de traficul ilicit de arme de foc și de muniție, de substanțe utilizate pentru producerea de explozivi, droguri sau a drogurilor sintetice noi. Cel mai mare obstacol în calea detectării eficace a acestui tip de infracțiuni este, fără îndoială, utilizarea unor instrumente de anonimizare a activităților infracționale. Comunicarea criptată prin intermediul diferitelor aplicații și tipuri de mesagerie online utilizate de autorii infracțiunilor reprezintă o problemă serioasă în procesul de identificare a acestora.

3.5.

Lipsa accesului autorităților de aplicare a legii la comunicațiile criptate utilizate de grupurile infracționale organizate ar trebui considerată drept una dintre cele mai mari deficiențe, deoarece lipsa accesului la informații împiedică luarea de măsuri în timp util. Prin urmare, CESE consideră că noul mecanism de decriptare al Europol lansat de Comisia Europeană, care va contribui la abordarea acestor provocări, este extrem de practic și necesar. Cu toate acestea, sunt necesare eforturi suplimentare în acest domeniu, dată fiind dezvoltarea rapidă a noilor tehnologii.

3.6.

Un alt aspect al luptei împotriva criminalității informatice este darknet-ul, altfel spus zona rețelei de internet accesată prin rețeaua ToR, ceea ce asigură în mod eficace anonimatul infractorilor care utilizează așa-numita piață criptată (dark market) – servicii comerciale clandestine în cadrul cărora se desfășoară activități infracționale care implică traficul de arme, de droguri, date furate privind cărțile de credit și programe malware sau prin care ucigași plătiți își oferă serviciile. Plata pentru tranzacții se efectuează prin intermediul monedelor virtuale, care, ca instrument pentru transferul anonim de fonduri obținute din activități infracționale în spațiul cibernetic (de exemplu, bitcoin,), pot fi, de asemenea, utilizate pentru spălarea banilor proveniți din săvârșirea de infracțiuni. Autoritățile de aplicare a legii nu dispun de instrumentele juridice adecvate pentru a impune furnizorilor de servicii obligația de a pune la dispoziție chei de criptare care să permită accesul la conținutul comunicațiilor, de a transmite gratuit datele necesare pentru procedurile în curs sau de a înregistra datele utilizatorilor și incidentele IP referitoare la apeluri și la mesaje.

3.7.

CESE îndeamnă instituțiile UE să îmbunătățească cadrul juridic pentru a sprijini și a consolida capacitatea instituțiilor specializate din statele membre de a aborda în mod eficient aceste amenințări. Anunțul privind dezvoltarea, prin intermediul Centrului Comun de Cercetare, a unui instrument de monitorizare pentru colectarea de informații privind activitățile ilegale desfășurate în darknet ar trebui considerat extrem de ambițios. În același timp, dezvoltarea unui astfel de instrument poate fi considerată un punct de cotitură în lupta împotriva criminalității organizate în spațiul cibernetic.

3.8.

Practica și experiența de până acum a autorităților de aplicare a legii arată creșterea riscului de utilizare a criptomonedelor pentru activități cu caracter infracțional, printre care se numără spălarea de bani, frauda, în special prin intermediul rețelelor informatice, și plăți legate de extorcări de fonduri în urma atacurilor de tip „ransomware”. O amenințare la fel de importantă și previzibilă este posibilitatea ca infractorii să utilizeze criptomonedele pentru a elimina riscul ca autoritățile de aplicare a legii să pună sub sechestru bunurile dobândite pe căi ilicite. CESE recomandă măsuri suplimentare în ceea ce privește elaborarea de reglementări pentru monitorizarea și controlul tranzacțiilor financiare utilizând aceste tipuri de instrumente.

3.9.

În opinia CESE, se cuvine salutat faptul că aspectele tehnice reprezintă un alt domeniu al sprijinului acordat statelor membre. Punerea la dispoziție a unor infrastructuri avansate va spori eficacitatea acțiunilor și va reduce în mod semnificativ sarcina financiară care revine fiecărei instituții (creșterea eficienței fondurilor cheltuite la nivel național). Într-adevăr, provocarea cu care se confruntă statele membre este de a actualiza hardware-ul și software-ul instrumentelor care combat în mod eficace criminalitatea informatică – dat fiind că piața evoluează și se dezvoltă rapid, acest lucru creează o sarcină financiară importantă pentru fiecare instituție în parte. Prin urmare, CESE recomandă Comisiei și statelor membre să evalueze mai bine nevoile instituțiilor și să aloce resurse suficiente, pentru a le permite să acționeze în mod eficace împotriva acestor amenințări.

3.10.

CESE sprijină și consideră foarte importantă intenția Comisiei Europene de a propune acte legislative pentru a îmbunătăți protecția copiilor împotriva abuzurilor sexuale, inclusiv impunând operatorilor de servicii online obligația de a detecta materialele cunoscute care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și de a le raporta autorităților publice (2).

3.11.

Setul de instrumente de la nivelul UE pentru combaterea contrafacerii, care va stabili principiile acțiunii comune, ale cooperării și ale schimbului de date între autoritățile de aplicare a legii, titularii de drepturi și intermediari, capătă o nouă relevanță, în special în contextul contrafacerii produselor medicale și sanitare legate de pandemia de COVID-19. Într-adevăr, criminalitatea organizată s-a implicat în producerea și furnizarea de echipamente de protecție, truse de testare și produse farmaceutice contrafăcute. Întrucât consideră cooperarea și schimbul de date un element-cheie, CESE sprijină dezvoltarea în continuare a acestui instrument.

3.12.

Ca reprezentant al societății civile europene, CESE consideră activitățile din domeniul protecției mediului și a bunurilor culturale necesită un sprijin adecvat, inclusiv consolidarea capacităților experților și cooperarea structurală.

3.13.

CESE consideră că este important ca statele membre să promoveze utilizarea posibilităților oferite de Rețeaua operațională de combatere a spălării banilor (rețeaua internațională informală a autorităților de aplicare a legii responsabile cu combaterea spălării banilor) și Rețeaua Camden Inter-agenții de Recuperare a Bunurilor (CARIN), o rețea informală a practicienilor din domeniul aplicării legii și din domeniul judiciar specializați în urmărirea, indisponibilizarea, sechestrarea și confiscarea activelor.

3.14.

CESE sprijină propunerea Comisiei de dezvoltare a unui sistem de formare în domeniul criminalității informatice și recomandă, în special, crearea unui sistem de certificare/acreditare pentru experții în investigații digitale, un aspect de ordin practic în combaterea criminalității informatice.

3.15.

Criminalitatea gravă și organizată reprezintă una dintre cele mai mari amenințări globale la adresa dezvoltării societăților moderne. Combaterea criminalității organizate nu a fost niciodată până acum o provocare de asemenea amploare. Modurile de operare ale infractorilor devin din ce în ce mai sofisticate, mai specializate, mai camuflate, mai ascunse sub diverse forme de alte activități. În acest sens, CESE sprijină toate inițiativele care permit identificarea și intensificarea cooperării operaționale, neoperaționale și legate de formare, acestea fiind importante, la fel ca și cele care ilustrează faptul că, având în vedere contextul geopolitic actual și diferitele amenințări reprezentate de criminalitatea organizată și gravă, singura opțiune și cale de urmat este cea a cooperării, colaborării și schimbului de bune practici la nivel internațional.

3.16.

Combaterea finanțării activităților infracționale și recuperarea și confiscarea activelor sunt esențiale pentru demascarea activităților infracționale, ca de altfel și pentru anihilarea structurilor infracționale, ruperea codului tăcerii și stoparea unor noi activități infracționale. Se previne astfel și infiltrarea în economia legală și în societate. Totuși, în pofida dezvoltării cadrului juridic în acest domeniu și a lărgirii gamei de tactici la care recurg autoritățile de aplicare a legii, numai 1 % din activele provenite din săvârșirea de infracțiuni sunt confiscate. CESE consideră că provocările legate de combaterea fenomenului traficului de droguri pe darknet sunt generate, în primul rând, de piața care se află într-o schimbare rapidă (piețe foarte efemere) și de sistemul complex de identificare a plăților în criptomonede. Cunoștințele insuficiente pe care le posedă agenții forțelor de ordine în domeniul criminalității informatice, inclusiv al infracțiunilor legate de droguri pe internet/darknet, reprezintă o deficiență care poate fi eliminată dacă se pun în aplicare propunerile Comisiei.

3.17.

CESE propune ca, printre măsurile de prevenire a criminalității, să se aibă în vedere și sensibilizarea cetățenilor. Aceasta ar putea include campanii publice de sensibilizare u privire la noile amenințări, la domeniile de acțiune ale criminalității organizate și la modul ei de operare, deoarece adesea societățile și cetățenii nu recunosc activitățile grupurilor infracționale organizate ca fiind activități infracționale.

Crearea unui sistem de informare a autorităților de aplicare a legii care să fie ușor de utilizat (anonimizarea raportărilor) atunci când cetățenii UE identifică indicii potențiale ale unor activități infracționale ar putea avea un impact semnificativ atât asupra sentimentului de securitate, cât și asupra eficacității luptei împotriva criminalității organizate.

3.18.

De obicei, autoritățile de aplicare a legii și serviciile de poliție din întreaga lume reacționează după săvârșirea infracțiunilor și, de cele mai multe ori, nu sunt în măsură să le contracareze înainte ca ele să se producă. CESE consideră că ideal ar fi să se reacționeze și să se prevină infracțiunea, dar toată lumea ar trebui să fie conștientă de faptul că anticiparea acțiunii grupurilor infracționale este extrem de dificilă. Infractorii utilizează cu ușurință noile tehnologii, nu au constrângeri legate de buget, legi, corectitudine politică, iar pentru ei profitul contează mai mult decât viețile oamenilor. Infractorii se adaptează extraordinar de repede la condiții noi, creează noi moduri de operare și pătrund în domenii în care nu acționau în trecut. Pandemia de COVID-19 poate fi un exemplu în acest sens.

3.19.

În fiecare an, în cadrul EMPACT se pregătesc planuri de acțiune operaționale ca răspuns la cele mai recente tendințe în materie de criminalitate la nivel european și mondial. Un aspect important este faptul că planul de acțiune reflectă preocupările țărilor Uniunii Europene și ale țărilor terțe care cooperează în acest cadru, precum Islanda, Norvegia sau Elveția. Activitatea lor permite nu numai identificarea problemelor într-un stadiu incipient, ci și elaborarea unei metodologii de lucru adecvate. De asemenea, este necesar să se sprijine financiar activitatea operațională de combatere a criminalității organizate.

3.20.

CESE dorește să sublinieze importanța noilor instrumente de combatere a criminalității organizate, cum ar fi: (a) SIS, cadrul Prüm, registrul cu numele pasagerilor (PNR) și informații prealabile referitoare la pasageri (API); (b) platforma de colaborare pentru echipele comune de anchetă (JIT) pentru a îmbunătăți comunicarea și a schimba informații și – în același context – consolidarea cooperării Eurojust cu țările terțe; și (c) așa-numitele ținte de mare importanță (HVT), folosind grupuri operaționale, proiecte internaționale și inițiative regionale – pentru a dezvolta rețele de cooperare și acțiune internațională pentru combaterea eficientă a grupurilor de criminalitate organizată.

3.21.

Diferența dintre legislațiile și/sau practicile statelor membre este adesea citată ca motiv pentru slaba cooperare internațională sau pentru lipsa acestei cooperări. Inițiativa de a crea un Cod UE de cooperare polițienească este, prin urmare, cu atât mai binevenită. Studiul extern deja lansat de Comisia Europeană în vederea evaluării Deciziei-cadru a Consiliului din 2008 privind combaterea criminalității organizate va fi, fără îndoială, util în acest sens.

3.22.

Un rol important în promovarea dimensiunii locale în contextul abordării administrative îl are o metodă prin care autoritățile locale, în cooperare cu autoritățile de aplicare a legii și cu societatea civilă, și utilizând instrumente administrative, împiedică criminalitatea organizată să se infiltreze în întreprinderile care operează legal și în infrastructura administrativă.

3.23.

Problema combaterii criminalității organizate, discutată pe larg în strategia Comisiei Europene pentru perioada 2021-2025, este un fenomen infracțional în continuă schimbare, care afectează, sub diferite forme, toate domeniile vieții noastre și sfera politică și socială. Infractorii recurg la cele mai recente realizări ale erei digitale și speculează în continuare, ca întotdeauna, sărăcia, instinctele cele mai elementare, făcând ca unele persoane aflate într-o situație disperată să devină dependente și forțate sub amenințare să desfășoare activități infracționale. CESE este conștient de faptul că abordarea acestei probleme necesită acțiuni comune din partea UE și a statelor membre, precum și o înțelegere a necesității de a fi cu un pas înaintea organizațiilor infracționale, identificând noi tendințe în cadrul grupurilor infracționale care funcționează independent de frontierele politice și administrative.

3.24.

În avizele și în rapoartele sale de informare, CESE s-a ocupat recent de combaterea terorismului, strâns legată de combaterea criminalității organizate. CESE va continua să monitorizeze, în numele societății civile, măsurile ce vor fi adoptate în continuare împotriva grupurilor infracționale organizate, salutând sugestiile Comisiei adresate Consiliului și Parlamentului European de a angaja în acest efort comun Serviciul European de Acțiune Externă, Eurojust și Europol, prin negocieri cu țările terțe în acest domeniu (3).

3.25.

CESE subliniază că organizațiile societății civile, instituțiile independente de monitorizare și avertizorii de integritate ar trebui consultați și implicați, beneficiind de protecție deplină, în mecanismul de combatere a criminalității organizate, pentru a proteja în mod eficace cetățenii, economia europeană și comunitățile locale și pentru a apăra statul de drept și drepturile fundamentale.

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) JO C 429, 11.12.2020, p. 6.

(2) JO C 374, 16.9.2021, p. 58.

(3) SOC/673: Consolidarea mandatului Europol (JO C 341, 24.8.2021, p. 66), SOC/675: Evaluarea Directivei privind combaterea terorismului, SOC/676: Agenda UE privind combaterea terorismului (JO C 341, 24.8.2021, p. 71).

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/97

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre

[COM(2021) 282 final – 2021/0137 (NLE)]

(2021/C 517/15)

Raportor:

Marina Elvira CALDERONE

Sesizare	Consiliul Uniunii Europene, 11.6.2021
Temei juridic	Articolul 148 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	23.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	185/1/16

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre. Recomandările par a fi o referință utilă pentru orientarea politicilor de ocupare a forței de muncă astfel încât să poată sprijini ieșirea treptată dorită din criza provocată de pandemie și pentru a orienta diferitele forme de sprijin economic către rezultate favorabile în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. Aceste orientări vor servi, de asemenea, ca referință valoroasă pentru ca măsurile în materie de reziliență și redresare să pună bazele creării de locuri de muncă de calitate în cadrul unei economii durabile din punct de vedere ecologic și social. Coordonarea unor politici eficace de ocupare a forței de muncă este esențială pentru îmbunătățirea nivelului de coeziune între statele membre și pentru reducerea disparităților sociale și economice.

1.2.

Orientările privind ocuparea forței de muncă trebuie să țină seama de impactul pandemiei de COVID-19 asupra pieței forței de muncă, de planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale și de concluziile Summitului social de la Porto, care stabilesc obiective sociale ambițioase în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, combaterea sărăciei și accesul la competențe. De asemenea, va trebui monitorizat impactul asupra ocupării forței de muncă al instrumentelor de sprijin, cum ar fi SURE și NextGenerationEU, bazate pe emisiunile de obligațiuni ale Uniunii ca formă de mutualizare a datoriei generate pentru a sprijini, printre altele, politicile în domeniul muncii. Planurile naționale de redresare și reziliență vor asigura, de asemenea, disponibilitatea resurselor pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, care vor fi însoțite însă de cerința respectării unor condiții specifice privind obiectivele, domeniile de politică și modurile de cheltuire și vor acorda o atenție specială politicilor active în domeniul muncii.

1.3.

Politicile europene trebuie coordonate cu obiectivele orientărilor privind ocuparea forței de muncă, consolidând piața muncii, sprijinind productivitatea și competitivitatea întreprinderilor, precum și economia socială de piață a Uniunii Europene și consolidând măsurile structurale pentru tranziția de la măsuri temporare de protecție a locurilor de muncă la crearea de locuri de muncă de calitate. În cadrul acestor procese, trebuie promovate dialogul social, negocierea colectivă și participarea partenerilor sociali și a reprezentanților societății civile la alegerea unor soluții.

1.4.

În ceea ce privește orientarea 5, „Stimularea cererii de forță de muncă”, CESE consideră că procesul de redresare a cererii trebuie însoțit de măsuri care vizează îmbunătățirea cererii, promovarea accesului la piața muncii, promovarea sustenabilității economice și sociale a întreprinderilor, profesionalizarea lucrătorilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă. Acest obiectiv poate fi realizat prin valorificarea deplină a oportunităților de transformare a sistemelor de producție, prin adoptarea de tehnologii digitale și instrumente ce vizează durabilitatea mediului și prin promovarea învățării pe tot parcursul vieții. Măsurile de politică economică trebuie să fie strâns coordonate cu politicile de stimulare a cererii de forță de muncă.

1.5.

În ceea ce privește orientarea 6, care vizează îmbunătățirea ofertei de forță de muncă și ameliorarea accesului la locuri de muncă, aptitudini și competențe, CESE observă că este esențial să se planifice, în fiecare stat membru, o coordonare eficace între măsurile de investiții pentru formare și piața forței de muncă prevăzute în planurile naționale de redresare și reziliență (PNRR) și fondurile structurale. Criza actuală a făcut și mai evidentă necesitatea de a recunoaște și de a asigura dreptul la formare continuă, accesul efectiv la o educație și formare de calitate și dreptul la adaptarea competențelor și de a reduce disparitățile actuale în ce privește perfecționarea profesională, atât între sectoarele de producție, cât și între statele membre; obiectivul privind accesul la formare stabilit în planul de acțiune al Pilonului social este un obiectiv care va măsura capacitatea statelor membre de a se echipa cu noi instrumente, care reduc inegalitățile de acces și răspund nevoilor pieței muncii în ceea ce privește noile competențe necesare.

1.6.

În ceea ce privește orientarea 7, „Îmbunătățirea funcționării piețelor forței de muncă și a eficacității dialogului social”, CESE pledează pentru crearea unei platforme digitale europene pentru corelarea cererii și ofertei în materie de forță de muncă. Platforma ar stabili un standard comun pentru statele membre și serviciile de ocupare a forței de muncă, astfel încât să promoveze politicile active și mobilitatea europeană, printre altele prin consolidarea serviciilor publice și private de ocupare a forței de muncă. Adoptarea unor măsuri solide în materie de siguranță și de prevenire a riscurilor trebuie să constituie baza pentru a promova, în fiecare stat membru, o cultură mai largă a prevenirii, ca o componentă-cheie pentru difuzarea și împărtășirea unei „culturi a muncii” care valorifică potențialul fiecărei persoane, promovează bunăstarea și elimină toate situațiile periculoase și de risc la locul de muncă. Dialogul social și negocierile colective reprezintă un pilon important al sustenabilității și rezilienței economiilor europene, dar, în unele state membre, continuă să fie nevoie de un cadru instituțional și de reglementare la nivel național care să faciliteze și să sprijine sistemele de relații de muncă.

1.7.

Pe lângă consolidarea politicilor de ocupare a forței de muncă pentru salariați, CESE consideră că este important să se consolideze capacitatea statelor membre de a promova măsuri de sprijinire a activităților pe cont propriu, a activităților independente și a profesiilor liberale, în special pentru tineri.

1.8.

Orientarea 8 vizează „promovarea egalității de șanse pentru toți, promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei”. CESE este de acord cu această abordare, deoarece pare esențial să se elaboreze o strategie pentru politica de ocupare a forței de muncă care să asigure condiții de egalitate în ceea ce privește accesul la piața forței de muncă și relațiile de muncă. Relația dintre bunăstare, piața forței de muncă, funcționarea economiei și combaterea inegalităților și a sărăciei este o orientare fundamentală și un fir roșu al politicilor de ocupare a forței de muncă care corelează creșterea economică și dezvoltarea socială. CESE observă, de asemenea, importanța elaborării unor politici eficace în materie de incluziune, care să fie considerate drept investiții esențiale pentru creștere și îmbunătățirea sistemelor economice și de producție. De asemenea, este esențial să se introducă măsuri pentru a evita riscul de a crea o „nouă situație de sărăcie” în rândul lucrătorilor cu venituri mici, coroborate cu alte strategii coerente de combatere a sărăciei.

2. Context

2.1. Introducere

2.1.1.

Orientările privind ocuparea forței de muncă au fost adoptate în 2019, dar în 2020 au fost adaptate pentru a integra elemente legate de pandemia de COVID-19, tranziția ecologică și digitală și obiectivele de dezvoltare durabilă. CESE a prezentat deja o analiză și o evaluare a acestei chestiuni în avizul SOC/646 (1), pe care îl reiterăm. Prezentul aviz al CESE, totuși, include observații legate de impactul crizei provocate de pandemie asupra condițiilor de viață și de muncă ale cetățenilor europeni și de necesitatea de a adapta prioritățile de acțiune ale statelor membre și ale instituțiilor europene.

2.1.2.

Propunerea Comisiei prevede ca orientările privind ocuparea forței de muncă – formulate în anexa la Decizia (UE) 2020/1512 a Consiliului (2) – să fie menținute pentru 2021 și să reprezinte o referință pentru statele membre în procesul de elaborare a politicilor de ocupare a forței de muncă și a programelor naționale de reformă. În prezent, obiectivul prioritar pare să fie asigurarea unui impact pozitiv pe plan social al măsurilor de sprijin pentru reziliență și pentru o redresare economică și productivă.

2.2.

Orientările sunt:

—	Orientarea 5: Stimularea cererii de forță de muncă;

—	Orientarea 6: Îmbunătățirea ofertei de forță de muncă și ameliorarea accesului la locuri de muncă, aptitudini și competențe;

—	Orientarea 7: Îmbunătățirea funcționării piețelor forței de muncă și a eficacității dialogului social;

—	Orientarea 8: Promovarea egalității de șanse pentru toți, promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei.

2.3.

Propunerea subliniază că UE și statele sale membre ar trebui:

2.3.1.

să combată excluziunea socială și discriminarea și să promoveze justiția și protecția socială, precum și egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului. În cadrul Summitului social de la Porto, statele membre s-au angajat să pună în aplicare obiectivele sociale ambițioase pentru dezvoltarea politicilor naționale și noile instrumente europene de sprijinire a tranziției verzi și digitale și a unei convergențe economice și sociale care să sporească competitivitatea economiei sociale de piață a UE;

2.3.2.

să se asigure că politicile economice și de ocupare a forței de muncă sunt coordonate pentru a realiza neutralitatea climatică în UE, pentru a însoți tranziția Europei către o economie digitală și verde durabilă, pentru a actualiza competențele, pentru a îmbunătăți competitivitatea, asigurând condiții de muncă adecvate, stimulând inovarea, promovând justiția socială și egalitatea de șanse, precum și abordând inegalitățile și disparitățile regionale. Împărtășirea politicilor și punerea în aplicare a unor strategii de ocupare a forței de muncă eficace și omogene reprezintă un element-cheie pentru trecerea de la gestionarea situațiilor de urgență la o etapă de redresare care promovează dezvoltarea durabilă din punct de vedere ecologic și social și creează noi locuri de muncă și condiții mai bune de ocupare a forței de muncă;

2.3.3.

să conlucreze pentru a aborda factori structurali precum schimbările climatice și provocările de mediu, globalizarea, digitalizarea, inteligența artificială, telemunca, economia platformelor și schimbările demografice, adaptând sistemele existente acolo unde este necesar;

2.3.4.

să adopte măsurile și politicile necesare pentru a consolida creșterea durabilă a economiei, locurile de muncă de calitate și productivitatea, dar să ridice și nivelul de coeziune socială și teritorială, stimulând convergența ascendentă și reziliența economiilor și promovând responsabilitatea bugetară a statelor membre;

2.3.5.

să se asigure că reformele pieței muncii, inclusiv mecanismele naționale de stabilire a salariilor, respectă practicile naționale în materie de dialog social și de negociere colectivă, cu scopul de a garanta salarii echitabile și condiții de viață și de muncă decente;

2.3.6.

să se asigure că impactul economic, social și asupra ocupării forței de muncă al crizei provocate de pandemia de COVID-19 este atenuat prin politici și instrumente eficace.

2.4.

Statele membre și Uniunea trebuie să depună eforturi în vederea elaborării unei strategii coordonate privind ocuparea forței de muncă și, în special, promovarea unei forțe de muncă calificate, formate și care dispune de competențe adaptate la schimbările în curs (precum și a unor piețe ale forței de muncă orientate spre viitor, capabile să reacționeze la schimbările economice). Statele membre ar trebui să ia în considerare promovarea ocupării forței de muncă ca o chestiune de interes comun și să își coordoneze acțiunile în acest sens în cadrul Consiliului. Articolul 148 din TFUE prevede adoptarea de către Consiliu a unor orientări privind ocuparea forței de muncă, care să definească domeniul de aplicare și direcția coordonării politicilor statelor membre și pe care să se întemeieze recomandările specifice fiecărei țări în cadrul semestrului european.

2.5.

Este important să se sublinieze că prezența factorilor de risc, demonstrată de impactul pandemiei de COVID-19 asupra sistemelor economice și sociale, fac necesară disponibilitatea unor instrumente de sprijin, inclusiv instrumente financiare, care să le permită statelor membre să adopte inițiative comune pentru a contracara efectele situațiilor de criză asupra condițiilor de muncă și de viață ale cetățenilor europeni.

2.6.

CESE consideră că deciziile luate de Comisie în ultimele luni, care au dus la adoptarea unor planuri naționale de redresare și reziliență, sunt acceptabile și merg în direcția sprijinirii unui model de dezvoltare echitabilă și durabilă. În același mod, trebuie să se evite ca, în urma crizei provocate de pandemie, să ne confruntăm cu un risc mai mare de excluziune socială și cu accentuarea tot mai rapidă a dezechilibrului teritorial, care s-a agravat în ultimii ani și între regiunile europene, după cum arată, în 2013, indicele european al competitivității regionale (Regional Competitiveness Index) al Comisiei Europene, care măsoară și compară competitivitatea regiunilor.

2.7.

Construirea unui model economic și de dezvoltare favorabil incluziunii necesită politici și investiții care să vizeze consolidarea infrastructurii pentru productivitate, digitalizare și logistică, măsuri menite să asigure coeziunea teritorială, promovarea capitalului uman, formarea forței de muncă și consolidarea instrumentelor de sprijinire a pieței muncii și a sistemului de servicii sociale și personale. O Europă care se caracterizează prin diferențe excesive și acces inegal la oportunități este mai slabă, iar CESE consideră că coeziunea ar trebui să fie în continuare pilonul de referință și pentru politicile orientate spre creștere.

2.8.

Criza provocată de pandemie a agravat unele probleme structurale de pe piața europeană a forței de muncă și a evidențiat aspecte care necesită o politică cuprinzătoare, care să poată aborda atât situația celor mai vulnerabile grupuri, cât și dificultățile cu care se confruntă anumite sectoare ale pieței forței de muncă. Tranziția cu care se confruntă statele membre necesită politici, acțiuni și măsuri larg împărtășite și strâns coordonate, precum și un sprijin continuu pentru dialogul social.

2.9.

Toți lucrătorii ar trebui să aibă acces la protecție socială, inclusiv în contextul telemuncii și al noilor forme de muncă, inclusiv pe platforme online, consolidându-se sistemele de protecție socială. Trebuie încurajată incluziunea grupurilor celor mai vulnerabile și promovarea deplină a participării femeilor pe piața forței de muncă, pentru a evita toate formele de discriminare și a elimina diferențele de remunerare dintre femei și bărbați.

3. Observații generale

3.1.

După cum afirma și în avizele anterioare privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă, CESE subliniază următoarele:

3.1.1.

Combaterea discriminării merge mână în mână cu eforturile de îmbunătățire a calității muncii, iar acest efort presupune ca statele membre să coordoneze strategii menite să coreleze productivitatea și competitivitatea cu mecanisme care pot stimula capitalul uman și le pot asigura lucrătorilor cele mai bune condiții de muncă.

3.1.2.

Situațiile de criză tind să agraveze factorii de risc social și, în special, de inegalitate și, din acest motiv, investițiile și formele de sprijin pentru redresarea economică trebuie corelate cu un sistem solid de investiții în infrastructura socială și de muncă, capabil să îmbunătățească, prin politici și măsuri adecvate, standardele de protecție socială existente în statele membre.

3.1.3.

Procesul de dezvoltare a mecanismelor economice și sociale europene trebuie să implice o acțiune puternică și comună de prevenire a dumpingului social între statele membre bazat pe reducerea formelor de protecție, garanții și siguranță pentru lucrători, promovând în schimb concurența loială, orientată spre inovare și bazată pe valorizarea forței de muncă și pe durabilitatea producției și a serviciilor. Sunt necesare politici active în domeniul pieței forței de muncă, cum ar fi stimulente temporare pentru angajarea grupurilor vulnerabile, oportunități de perfecționare și recalificare și sprijin antreprenorial, inclusiv pentru economia socială.

3.1.4.

Inovarea are nevoie de contribuția esențială a noilor generații, care trebuie să beneficieze de acces la locuri de muncă stabile și de calitate, prin încurajarea mobilității lucrătorilor între statele membre. CESE este de acord cu conținutul Declarației de la Porto, care afirmă că „tinerii reprezintă o sursă indispensabilă de dinamism, talent și creativitate pentru Europa”. Și în acest scop, este important să fie sprijinite activitățile independente, intelectuale și profesionale, precum și noile activități antreprenoriale și întreprinderile nou-înființate inovatoare.

3.1.5.

Având în vedere necesitatea de a asigura calitatea socială a creșterii, într-un context care plasează legăturile sociale ca factor esențial de dezvoltare și creștere, trebuie să se pună mai mult accentul pe munca neproductivă, în special pe serviciile personale, serviciile bazate pe localizare și formele de organizare cooperativă a activităților economice și sociale.

3.1.6.

În acest context, pare esențial ca orientările să se concentreze pe punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, care reprezintă referința pentru ca măsurile destinate depășirii crizei economice și sociale, în contextul unui risc crescut de excluziune cauzat de urgența sanitară, să aibă un impact adecvat și pozitiv asupra societății (3). Cele trei noi obiective stabilite în planul de acțiune privind rata de ocupare a forței de muncă, accesul la formare și adecvarea competențelor și combaterea sărăciei, începând cu sărăcia în rândul copiilor, impun statelor membre să identifice, în cadrul procesului semestrului european, politici și instrumente care să stabilească etapele pentru atingerea acestor obiective. În plus, Comitetul a subliniat deja necesitatea de a defini noi indicatori sociali pentru a măsura progresele înregistrate de statele membre.

3.1.7.

Implicarea activă și structurată a partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile este esențială pentru punerea în aplicare a planurilor naționale de redresare și reziliență (PNRR) și pentru îndeplinirea obiectivelor planului de acțiune. Comitetul reiterează necesitatea stabilirii unor proceduri oficiale de consultare, care să faciliteze schimburi reale cu guvernele și instituțiile naționale și să elimine obstacolele care împiedică consultarea și participarea efectivă a societății civile. În plus, trebuie elaborate instrumente pentru a consolida negocierile colective și a promova acoperirea contractuală.

3.1.8.

Este evident că sistemele de formare și învățare continuă constituie legătura dintre politicile sociale, economice și de ocupare a forței de muncă și că locul central și caracterul transversal al acestor competențe sunt, de asemenea, esențiale pentru a asigura eficacitatea politicilor active și ar trebui să constituie un fir roșu al orientărilor.

3.1.9.

Îmbunătățirea calității sistemelor de formare ar trebui identificată ca obiectiv prioritar, nu numai în ceea ce privește promovarea competențelor transversale legate de digitalizare și de durabilitatea mediului, ci și în ceea ce privește îmbunătățirea competențelor non-tehnice și a capacității de cooperare a lucrătorilor.

3.1.10.

Situația de urgență a dus la activarea unor forme specifice de sprijin pentru gestionarea crizelor și atenuarea riscului de șomaj, printre care programul SURE. Este important ca, în lumina orientării 5 și pe perioada procesului de redresare, Comisia să mențină instrumentele de finanțare și de sprijin pentru combaterea crizei, precum și instrumente și politici care să ajute la reintegrarea profesională a șomerilor.

3.1.11

. Aceste intervenții ar trebui să permită sprijin financiar pentru măsuri precum schemele de șomaj tehnic, mecanismele de compensare a veniturilor și alte măsuri de prevenire a șomajului, până la depășirea actualei situații de criză provocate de pandemia de COVID-19.

3.1.12.

În acest sens, este esențial ca, în 2021, să se continue politicile lansate începând din 2020, prin utilizarea unor instrumente de solidaritate menite să atenueze situațiile cele mai dificile în materie de ocupare a forței de muncă, asociindu-le cu politici active în domeniul pieței forței de muncă.

3.1.13.

Prin urmare, este esențial să se promoveze accesul la credite, să se sprijine investițiile inovatoare și productive și, în general, să se creeze condiții teritoriale, fiscale și de infrastructură favorabile inovării și promovării inițiativelor economice, în special pentru IMM-uri, întreprinderile din economia socială, activitățile independente și profesiile liberale, astfel încât să genereze un impact asupra ocupării forței de muncă.

4. Observații specifice

4.1.

CESE își reiterează observațiile formulate în avizul SOC/646, dar dorește să sublinieze unele aspecte, având în vedere impactul pandemiei, care a pus în evidență o serie de probleme, dar și priorități de acțiune și de sprijin. CESE consideră că este esențial, având în vedere că dezechilibrele sunt în creștere de peste un deceniu și au fost agravate de criza provocată de consecințele pandemiei de COVID-19, să se ia măsuri eficace pentru a alinia creșterea economică la dezvoltarea socială, prin măsuri de sprijinire a competitivității și de consolidare a calității sistemelor de ocupare a forței de muncă și a politicilor de ocupare a forței de muncă. În acest sens, statele membre trebuie să realizeze investițiile legate de Planul național de redresare și reziliență (PNRR) și să le verifice în raport cu obiectivele orientărilor pentru 2021, acordându-se o atenție specială consolidării cererii și ofertei de forță de muncă și promovării condițiilor necesare pentru a asigura egalitatea de șanse, funcționarea pieței forței de muncă și incluziunea. Sunt necesare acțiuni pentru a asigura o coordonare strânsă și coerentă între politicile definite pentru a face față situației de criză, formele de sprijin inițiate prin programul SURE, acțiunile și investițiile preconizate prin planul de redresare, precum și măsurile stabilite și finanțate prin programarea fondurilor structurale 2021-2027.

4.2.

Redresarea economică preconizată pentru 2021 și care a devenit posibilă, în special, prin proiectele de investiții legate de planurile naționale de redresare și reziliență (PNRR) poate duce la o redresare pe scară largă a ocupării forței de muncă dacă este însoțită de acțiuni specifice ale statelor membre în domeniul social și al ocupării forței de muncă, care să răspundă provocărilor generate de schimbările în curs.

4.3.

În acest sens, este important să se reitereze obiectivele Pilonului european al drepturilor sociale și ale Agendei pentru dezvoltare durabilă. Deciziile trebuie să încurajeze Comisia și statele membre să facă alegeri care nu pot fi amânate, și care, în contextul pandemiei, au devenit și mai evidente și mai necesare în raport cu modelul de dezvoltare care trebuie promovat. În special, obiectivele stabilite în Agenda pentru durabilitate economică, socială și de mediu și rolul central al bunăstării umane indică o orientare extrem de importantă și inspiră unele dintre opțiunile fundamentale prevăzute atât în planul de redresare, cât și în principalele orientări ale fondurilor structurale europene.

4.4.

CESE este de acord cu necesitatea, conform orientării 5, de a stimula cererea de forță de muncă și de a asigura salarii minime adecvate și echitabile pentru toți lucrătorii din Europa, în conformitate cu legile și practicile naționale și extinzând protecția socială și accesul la sistemele de protecție socială la toți lucrătorii, inclusiv în ceea ce privește noile forme de muncă. Pentru a trece de la gestionarea crizelor la redresare, accentul ar trebui pus pe măsuri durabile de protecție socială și pe stimulente eficace în materie de recrutare, în special pentru IMM-uri. În acest sens, măsurile de recalificare ar trebui, de asemenea, încurajate, inclusiv în contextul perioadelor de muncă cu fracțiune de normă impuse de pandemie. Ar trebui promovat dialogul social, iar partenerii sociali ar trebui implicați, respectându-li-se totodată autonomia, într-un proces solid de relații de muncă. Reducerea sarcinii fiscale asupra forței de muncă nu trebuie să ducă la o reducere a acoperirii sociale care să aibă un impact negativ asupra sistemelor de protecție socială și asupra sustenabilității acestora; CESE consideră că ar trebui consolidată combaterea fraudei și a evaziunii fiscale.

4.5.

În ceea ce privește orientarea 6, care vizează îmbunătățirea ofertei de forță de muncă și ameliorarea accesului la locuri de muncă, aptitudini și competențe, CESE observă că este esențial să se planifice, în fiecare stat membru, o coordonare eficace între măsurile de investiții pentru formare și piața forței de muncă prevăzute în planurile naționale de redresare și reziliență (PNRR) și în fondurile structurale. În special, ar trebui asigurată coordonarea dintre FSE+ și măsurile de protecție socială și de protecție a ocupării forței de muncă prevăzute de programul SURE și de alte instrumente până la 31 decembrie 2022, pentru a facilita instituirea unor sisteme naționale eficace de activare a forței de muncă, care să le permită lucrătorilor să se integreze, să se recalifice și să se relocalizeze. Ar trebui avute în vedere stimulente eficace pentru angajare și măsuri de recalificare pentru a sprijini crearea de locuri de muncă în contextul redresării.

4.6.

Răspândirea telemuncii în timpul pandemiei a făcut și mai clar faptul că trebuie stabilite norme și instrumente pentru ca relația dintre organizarea muncii, bunăstarea întreprinderilor și utilizarea tehnologiilor digitale să devină mai virtuoasă. CESE reiterează că este important să se valorifice întregul potențial al telemuncii, ca instrument de îmbunătățire a condițiilor de muncă și a asigurării echilibrului între viața profesională și cea privată, garantându-se că acest lucru nu constituie o posibilă sursă de discriminare și dificultăți (4).

4.7.

Criza actuală a făcut și mai evidentă necesitatea de a recunoaște și de a asigura dreptul la formare continuă, accesul efectiv la o educație și formare de calitate și dreptul la adaptarea competențelor și de a reduce disparitățile actuale în ce privește perfecționarea profesională, atât între sectoarele de producție, cât și între statele membre; obiectivul privind accesul la formare stabilit în planul de acțiune al Pilonului social este un obiectiv care va măsura capacitatea statelor membre de a se echipa cu noi instrumente, care reduc inegalitățile de acces și răspund nevoilor pieței muncii în ceea ce privește noile competențe necesare.

4.8.

În ceea ce privește orientarea 7, care vizează îmbunătățirea funcționării piețelor forței de muncă și a eficacității dialogului social, CESE observă că obiectivele de sprijinire a mobilității lucrătorilor și a capacității de inserție profesională ar putea fi realizate prin crearea unei platforme digitale europene pentru gestionarea corelării cererii și a ofertei de locuri de muncă, care să constituie un standard comun pentru statele membre și serviciile de ocupare a forței de muncă, în vederea promovării politicilor active și a mobilității europene.

4.9.

Dialogul social și negocierile colective reprezintă un pilon important al sustenabilității și rezilienței economiilor europene, dar, în unele state membre, continuă să fie nevoie de un cadru instituțional și de reglementare (5) la nivel național, care să faciliteze și să sprijine sistemele de relații de muncă; punerea în aplicare a planurilor naționale de redresare și reziliență (PNRR) va fi un test al disponibilității reale a statelor membre de a implica și a face să participe societatea civilă în alegerile și acțiunile naționale de dezvoltare.

4.10.

În ceea ce privește orientarea 8 privind promovarea egalității de șanse pentru toți, promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, CESE reiterează importanța elaborării, în acest stadiu, a unor politici eficace în materie de incluziune, care ar trebui considerate drept investiții esențiale pentru creșterea sistemelor economice și de producție. CESE afirmă, de asemenea, rolul activării forței de muncă ca instrument de incluziune și combatere a sărăciei, evitând utilizarea măsurilor pur sociale și promovând incluziunea prin capacitatea de inserție profesională și integrarea pe piața muncii. Totuși, este esențial să se introducă măsuri pentru a evita riscul de a crea o „nouă situație de sărăcie” în rândul lucrătorilor cu venituri mici, coroborate cu politici coerente de combatere a sărăciei.

4.11.

În fine, standardele comune în ceea ce privește politicile de gen, integrarea persoanelor cu handicap și a persoanelor care se află într-o situație precară și instituirea unor sisteme de promovare socială care să promoveze îmbătrânirea activă și transferul intergenerațional al competențelor sunt componente esențiale ale strategiei privind egalitatea de șanse.

4.12.

Pandemia a evidențiat cât de important este să se investească în asigurarea sănătății și securității la locul de muncă și cât de urgentă este consolidarea inspectoratelor de muncă din statele membre pentru a asigura controale în vederea protejării lucrătorilor. Mai multe țări europene au semnat protocoale cu partenerii sociali pentru a combate propagarea virusului la locul de muncă, demonstrând responsabilitate și o bună capacitate de reacție la situații de urgență.

Bruxelles, 23 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) JO C 232, 14.7.2020, p. 18.

(2) Decizia (UE) 2020/1512 a Consiliului din 13 octombrie 2020 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (JO L 344, 19.10.2020, p. 22).

(3) JO C 374, 16.9.2021, p. 38.

(4) JO C 220, 9.6.2021, p. 13 și JO C 220, 9.6.2021, p. 1.

(5) JO C 10, 11.1.2021, p. 14.

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/103

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Orientări strategice pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030

[COM(2021) 236 final]

(2021/C 517/16)

Raportor:

domnul Anastasis YIAPANIS

Sesizare	Comisia Europeană, 31.5.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	9.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	233/2/6

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE sprijină eforturile și inițiativele lansate de Comisia Europeană pentru a ajuta sectorul să crească și să devină mai sustenabil. În pofida acestor eforturi, sectorul acvaculturii din UE nu-și valorifică adevăratul potențial de creștere. CESE își exprimă îngrijorarea că 65 % din produsele acvatice consumate în Europa provin din importuri (1).

1.2.

Alegerile consumatorilor au evoluat către un stil de viață care acordă mai multă atenție nutriției, produsele de pește și de acvacultură fiind în fruntea listei. Acest lucru reprezintă o oportunitate pentru o creștere semnificativă în acest sector, dar și o responsabilitate privind asigurarea securității alimentare a UE în viitor. Asigurarea unor alimente sigure, sănătoase și sustenabile în UE ar trebui să fie una dintre principalele priorități.

1.3.

Pentru a consolida capacitatea de producție și rentabilitatea sectorului, este necesar un efort coordonat din partea Comisiei Europene și a statelor membre. Simplificarea imediată a procedurilor administrative trebuie completată de înalte standarde de mediu, pentru a conserva ecosistemele și biodiversitatea și pentru a îmbunătăți calitatea apei. CESE salută propunerea Comisiei de a institui ghișee unice de acordare a licențelor de acvacultură în toate statele membre.

1.4.

CESE consideră că trebuie găsit un echilibru adecvat între conservarea biodiversității Pământului și îndeplinirea cerințelor privind alimentele necesare, ținând seama de impactul social, de criteriile pentru o viață sănătoasă și de protecția mediului. Apele marine și cele continentale ar trebui să fie conservate și protejate, promovând totodată activități de acvacultură sustenabilă care să asigure alimentele necesare pentru populația UE.

1.5.

Disponibilitatea spațiului reprezintă un obstacol important în calea dezvoltării sectorului. CESE consideră că este necesară dezvoltarea în continuare a instalațiilor de acvacultură, în special în zonele costiere și rurale din întreaga Uniune, în locuri în care alte activități economice sunt inadecvate. CESE solicită statelor membre să pună în aplicare proiecte coordonate de amenajare a teritoriului, inclusiv planificarea la nivelul bazinelor maritime, refacerea instalațiilor de acvacultură abandonate și a sistemelor de analiză a volumelor mari de date.

1.6.

CESE consideră că implicarea partenerilor sociali și a organizațiilor relevante ale societății civile în viitoarea strategie de dezvoltare a sectorului va crea valoare adăugată pentru Uniune, putând oferi atât expertiză de înalt nivel, cât și excelente oportunități de comunicare.

1.7.

CESE consideră că relația dintre părțile interesate de-a lungul lanțurilor valorice trebuie să fie una etică. IMM-urile și întreprinderile nou-înființate ar trebui sprijinite pe deplin pentru a crește, pentru a oferi locuri de muncă de înaltă calitate și pentru a crea noi modele economice sustenabile, în timp ce parteneriatele public-privat ar trebui să beneficieze de instrumente de finanțare care să acopere angajamente pe termen lung.

1.8.

Programele de educație și formare profesională pot contribui la satisfacerea nevoilor sectorului în materie de forță de muncă înalt calificată. În acest sens, cererile de propuneri pentru sectorul acvaculturii pot beneficia de finanțare din Fondul social european.

1.9.

Cerințele de etichetare au un rol foarte important în informarea consumatorilor cu privire la calitatea produselor de acvacultură. Cetățenilor europeni ar trebui să li se ofere informații fiabile, în special cu privire la produsele care provin din țări cu un cadru legislativ precar sau fără cadru legislativ. Cerințele în materie de trasabilitate ar trebui prelucrate în sens invers, până la incubatoare, pentru toate produsele de pe piața internă. Obiectivul final ar trebui să fie asigurarea unor condiții de concurență în întregime echitabile în cadrul pieței unice.

1.10.

Comunicarea privind eforturile și progresele realizate de sector cu privire la performanța în materie de mediu și climă este esențială pentru a asigura acceptarea socială și pentru a-i familiariza pe consumatori cu eforturile depuse. Sistemele de gestionare a deșeurilor sunt necesare imediat pentru un sector care are un potențial ridicat de a-și reduce amprenta de mediu. De asemenea, sectorul are un potențial considerabil de a adopta circularitatea și resursele acvatice regenerabile, încercând totodată să reducă consumul de energie și emisiile de carbon.

1.11.

Sunt necesare investiții publice și private rapide și la scară largă, în special în activitățile de cercetare și dezvoltare. Comisia ar trebui să promoveze toate fondurile și oportunitățile de parteneriat relevante și disponibile ale UE prin intermediul rețelelor partenerilor sociali și ale organizațiilor societății civile, cu scopul final de a ajunge la toți producătorii, în special la IMM-uri.

1.12.

CESE apreciază și sprijină propunerea de creare a unui mecanism UE de asistență pentru acvacultură, cu o platformă online dedicată și consideră că este nevoie urgent la nivel european de o strategie de creștere a acvaculturii care să stimuleze potențialul sectorului.

2. Context

2.1.

Potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), „populația mondială ar putea crește cu peste două miliarde de persoane față de nivelurile actuale, ajungând la 9,15 miliarde până în 2050. Veniturile vor crește chiar mai repede. Pentru a face față cererii crescute, FAO estimează că producția agricolă globală va fi în 2050 cu 60 % mai mare decât în 2005” (2). Sectorul acvaculturii are potențialul de a crește și de a satisface o mare parte din această cerere, precum și de a elimina o parte din presiunea exercitată asupra sectorului agricol.

2.2.

Producția din acvacultură este dominată în mare măsură de țări din Asia, cu o cotă de aproape 89 % în ultimele două decenii (3). În UE, producția din acvacultură variază de la bazine și lagune tradiționale la utilizarea de cuști și bazine în largul mării sau în sisteme cu recirculare a apei. Sectorul numără, în mod direct, peste 74 000 de angajați în peste 12 000 de întreprinderi (4).

2.3.

UE este al doilea cel mai mare comerciant de produse pescărești și de acvacultură din lume, după China. În calitate de importator net, în 2019, UE a avut un deficit al balanței comerciale de 21 miliarde EUR. Potrivit celor mai recente cifre (5), producția din acvacultură a UE reprezintă doar 1,15 % din producția globală totală. Un studiu Eurobarometru din 2017 (6) a arătat că cea mai mare parte a cetățenilor UE consumă fructe de mare cel puțin o dată pe lună, consumatorii în vârstă fiind cei care le consumă mai des.

2.4.

Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Orientări strategice pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE” (7) constituie o analiză foarte cuprinzătoare a situației actuale din sectorul acvaculturii și prezintă numeroase direcții de acțiune valabile pentru modul în care sectorul poate deveni mai sustenabil și mai competitiv. UE se angajează în mod clar să continue atingerea obiectivelor Pactului verde european și ale Strategiei „De la fermă la consumator”.

3. Observații generale

3.1.

Peștii și alte produse acvatice au o mare valoare nutritivă și sunt foarte recomandate pentru menținerea unei bune sănătăți. Consumatorii și-au crescut cererea și așteptările în ceea ce privește produsele sustenabile de înaltă calitate care asigură o dietă sănătoasă. Calitatea excelentă a alimentelor din UE provenite de la animale acvatice reprezintă încă un avantaj competitiv major. Cu toate acestea, sectorul nu își valorifică adevăratul potențial de creștere, iar procentajul producției sale globale scade, în comparație cu alte părți ale lumii.

3.2.

CESE consideră că sectorul acvaculturii din UE ar trebui să furnizeze mult mai multe produse pentru a satisface cererea existentă pe piața internă. Este în continuare de neconceput că 65 % din produsele acvatice consumate în Europa provin din importuri. În starea sa actuală, Uniunea Europeană pune în pericol viitoarea sa securitate alimentară. CESE a subliniat deja că „dezechilibrul balanței comerciale externe a produselor din acvacultură […] nu este acceptabil, nici sub aspect economic, dat fiind deficitul comercial pe care îl presupune, nici sub aspect social, din cauza lipsei de posibilități de ocupare a forței de muncă” (8). CESE este foarte dezamăgit pentru că, cinci ani mai târziu, situația este aceeași, iar rezultatele preconizate nu au fost atinse.

3.3.

Acvacultura continentală are un remarcabil potențial de creștere. Piscicultura este, cu siguranță, cea mai ecologică formă de acvacultură în ape dulci, dar productivitatea sa este scăzută. Cu toate acestea, UE dispune de suficientă experiență practică pentru a gestiona iazurile și agricultura intensivă într-un mod pe deplin ecologic și favorabil climei, adoptând în același timp principiile economiei circulare. Este necesar să se asigure integrarea deplină a tehnologiilor conforme cu schimbările climatice în taxonomia investițiilor verzi, pentru a garanta o finanțare neîntreruptă. În cele din urmă, dezvoltarea prelucrării alimentelor atât pe verticală, cât și pe orizontală, inclusiv a noilor specii, este valoroasă pentru îmbunătățirea valorii adăugate, a acceptării de către consumatori, a ocupării forței de muncă și a recirculării alimentelor și a deșeurilor.

3.4.

Creșterea cererii de alimente în următorii ani trebuie satisfăcută prin proiecte sustenabile care să asigure alimente de înaltă calitate, dar și să protejeze mediul. UE este un deschizător de drumuri în punerea în aplicare a ODD, iar CESE consideră că aceasta este calea ce trebuie urmată. Sectorul acvaculturii este extrem de important pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, în special ODD 2 – eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și promovarea unei agriculturi durabile, ODD 12 – asigurarea unui consum și a unei producții durabile și ODD 15 – protejarea, restaurarea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre.

3.5.

CESE consideră că sectorul are un mare potențial de a adopta circularitatea și resursele acvatice regenerabile, încercând totodată să reducă consumul de energie și emisiile de carbon. Comunicarea cu privire la eforturile și progresele realizate de sector în vederea îmbunătățirii performanței în materie de mediu și climă este esențială pentru a asigura acceptarea socială a creșterii în continuare a sectorului și a cererii consumatorilor.

3.6.

Așteptările cetățenilor au evoluat către o dietă mai nutritivă, produsele pescărești și de acvacultură fiind cele mai solicitate (9). Pe de altă parte, amprenta de mediu și costurile ridicate asociate producției alimentare sunt considerabile. Este foarte clar că situația curentă nu poate fi percepută ca fiind sustenabilă și că ar trebui create noi modele economice.

3.7.

Conform aceluiași raport, „există o singură modalitate de a obține semnificativ mai multe alimente și biomasă din ocean: recoltarea fructelor de mare care, în medie, provin de la un nivel trofic inferior celui din prezent. Maricultura pare cea mai apropiată de o asemenea realizare”. Acest lucru ar implica, în realitate, un nou model de afaceri axat pe speciile de recoltare care nu sunt exploatate deloc în prezent sau exploatate doar într-o măsură limitată.

3.8.

Moluștele și algele au un rol important de jucat, întrucât se află în partea inferioară a lanțului alimentar și își extrag în mod direct nutrienții din apă. În timp ce algele sunt cultivate și consumate pe o scară largă în multe țări asiatice, în UE ele pot fi considerate un produs nou și doar câteva sunt cultivate cu succes. Deși nu sunt bogate în calorii, algele sunt bogate în fibre care oferă diverse beneficii pentru sănătate. CESE salută intenția Comisiei Europene de a pregăti o inițiativă specifică pentru a sprijini consumul de alge.

3.9.

CESE consideră că competitivitatea sectorului poate fi îmbunătățită considerabil, creând totodată locuri de muncă de înaltă calitate în zonele costiere și rurale din întreaga Uniune, locuri în care dezvoltarea altor activități economice este mai degrabă dificilă. Comitetul consideră că elaborarea unor standarde sociale viitoare, asigurarea unor condiții de muncă decente și eliminarea practicilor inacceptabile sunt extrem de importante pentru capacitatea de a crea locuri de muncă, dar și pentru lanțurile de aprovizionare. În ceea ce privește asigurarea securității alimentare, trebuie să existe un echilibru între cele trei aspecte ale dezvoltării sustenabile: mediu, social și economic.

4. Observații specifice

4.1.

Întrucât acvacultura este gestionată printr-o competență partajată între Comisia Europeană și statele membre, este necesar un efort coordonat pentru a îmbunătăți capacitatea și rentabilitatea sectorului. Aceasta include simplificarea procedurilor administrative și cooperarea deplină între Comisie și administrațiile publice naționale și regionale. Reducerea sarcinii administrative inutile și îndelungate în cadrul sectorului trebuie completată de înalte standarde de mediu, pentru a conserva ecosistemele și biodiversitatea și pentru a îmbunătăți calitatea apei.

4.2.

CESE a subliniat deja că „motivul principal pentru lentoarea demersurilor administrative necesare desfășurării unor activități de acvacultură și pentru lipsa de amplasamente piscicole îl reprezintă complexitatea pe care o presupune aplicarea de către administrațiile publice din statele membre și din regiunile acestora a normelor de protecție a mediului ale Uniunii Europene, în special a Directivei-cadru privind apa, a Directivei-cadru «Strategia pentru mediul marin» și a celor privind rețeaua Natura 2000. Această situație duce la cerințe excesiv de costisitoare din punct de vedere economic pentru întreprinderile din acvacultură și care, în mod paradoxal, nu asigură o mai mare protecție a mediului” (10).

4.3.

CESE salută propunerea Comisiei de a institui ghișee unice de acordare a licențelor de acvacultură în toate statele membre. Acest lucru ar reduce semnificativ actualul proces de aprobare, incredibil de lung.

4.4.

Asigurarea unei finanțări adecvate, atât publice, cât și private, pentru inițiative de acvacultură sustenabilă este extrem de importantă. CESE consideră că Comisia ar trebui să promoveze toate fondurile UE relevante și disponibile prin intermediul rețelelor partenerilor sociali și ale organizațiilor societății civile, cu scopul final de a ajunge la toți producătorii, în special la IMM-uri. Întreprinderile nou-înființate ar trebui sprijinite pe deplin pentru a crește și pentru a oferi locuri de muncă de înaltă calitate, iar noile parteneriate public-privat ar trebui sprijinite prin instrumente de finanțare care să acopere angajamente pe termen lung. CESE consideră, de asemenea, că relația dintre producători și comercianții cu amănuntul și celelalte părți interesate în toate fazele de prelucrare, manipulare și distribuție trebuie să fie una etică, pentru a asigura accesul pe piață al micilor producători și pentru a elimina practicile neloiale.

4.5.

Este nevoie de investiții rapide și la scară largă în cercetare și dezvoltare pentru un sector care dorește să se dezvolte și care are capacitatea de a asigura alimente atât sănătoase, cât și sustenabile. UE trebuie să pună la dispoziție o strategie de creștere a acvaculturii care să stimuleze potențialul sectorului. Creșterea gradului de sensibilizare în rândul producătorilor cu privire la oportunitățile de finanțare disponibile din partea UE este extrem de importantă într-un sector dominat de IMM-uri.

4.6.

CESE consideră că piața internă are capacitatea de a absorbi de cel puțin trei ori actuala capacitate de producție. Asigurarea unor alimente sigure, sănătoase și sustenabile în UE ar trebui să fie una dintre principalele priorități. În plus, noua abordare privind acvacultura sustenabilă ar trebui să ia în considerare impactul Brexitului, întrucât sectorul european al acvaculturii a fost afectat în mod considerabil de ieșirea Regatului Unit din UE.

4.7.

CESE îndeamnă Comisia Europeană să se asigure că produsele importate respectă aceleași cerințe și standarde ca cele impuse producătorilor locali. CESE a cerut deja ca „autoritățile publice să solicite ca importurile să respecte în aceeași măsură cerințele de securitate sanitară valabile pentru producția europeană, cu o trasabilitate deplină «de la fermă la consumator» (11)”. Trasabilitatea ar trebui prelucrată în sens invers, până la incubatoare, pentru toate produsele care intră pe piața unică. Este esențial să se asigure condiții de concurență echitabile în favoarea producătorilor europeni și a unor produse sigure și de calitate pentru consumatori.

4.8.

Cerințele de etichetare au un rol foarte important în informarea consumatorilor europeni cu privire la calitatea produselor sustenabile de acvacultură. Legislația UE oferă cadrul juridic necesar pentru a asigura condiții de concurență echitabile, dar nu este întotdeauna respectată sau nu este respectată pe deplin. Activitățile de control al calității și de etichetare trebuie accelerate pentru a asigura atât protecția consumatorilor, cât și a întreprinderilor legitime și pentru a furniza informații fiabile, în special în ceea ce privește produsele care provin din țări cu un cadru legislativ precar sau fără niciun cadru legislativ.

4.9.

CESE consideră că obiectivul final al Comisiei și al statelor membre ar trebui să fie asigurarea unor condiții de concurență echitabile în proporție de 100 % în cadrul pieței interne. Acest lucru poate fi realizat doar prin asigurarea conformității depline cu standardele UE pentru toate produsele care sunt vândute pe piața internă, indiferent dacă sunt produse la nivel local sau dacă sunt importate. CESE solicită produse cu trasabilitate completă care să respecte standardele de mediu și de calitate. CESE consideră că trasabilitatea produselor de acvacultură și transparența la nivelul lanțului de aprovizionare sunt foarte importante, mai ales pentru speciile aflate în pericol.

4.10.

IMM-urile sunt afectate în mod disproporționat de birocrație și de costurile administrative ridicate implicate de înființarea și funcționarea unei întreprinderi în domeniul acvaculturii. Întrucât sectorul este dominat de IMM-uri și de întreprinderile familiale mici, CESE solicită instituirea de centre de informare sub formă de ghișee unice în toate statele membre. Acestea ar trebui să fie complet digitalizate și să pună la dispoziția producătorilor, investitorilor și consumatorilor informații în timp real și actualizate. În plus, CESE consideră că ar trebui înființate mai multe organizații de producători, întrucât ele sunt extrem de importante pentru competitivitatea sectorului, în special a IMM-urilor. CESE consideră că este necesară, de asemenea, o platformă dedicată care să sprijine continuarea activității și preluarea întreprinderilor.

4.11.

CESE solicită un cadru specific de stimulente care să sprijine sectorul și să îl conducă către sustenabilitate. CESE recomandă elaborarea imediată a unui sistem de stimulente bazat pe sustenabilitate, în temeiul ODD 14. Stimulentele fiscale pentru producția sustenabilă a acvaculturii reprezintă o altă alternativă care trebuie urmată.

4.12.

Disponibilitatea spațiului reprezintă o altă provocare pentru sectorul acvaculturii, întrucât acesta concurează deseori cu alte industrii, cum ar fi șantierele navale, sursele de energie regenerabilă, activitățile recreative, extracția etc. Statele membre ar trebui să pună în aplicare proiecte coordonate de amenajare a teritoriului, inclusiv planificarea la nivelul bazinelor maritime, refacerea instalațiilor de acvacultură abandonate și crearea unor sisteme de analiză a volumelor mari de date.

4.13.

Colectarea și evaluarea datelor pot juca un rol important în dezvoltarea sectorului, iar CESE solicită măsuri cât mai curând posibil în această privință. Rezultatele vor depinde de punerea la dispoziție a finanțării necesare și de implicarea directă atât a autorităților publice, cât și a entităților private. În plus, asigurarea transferului celor mai bune practici de la grupurile de acțiune locală (GAL) către grupurile de acțiune locală în domeniul pescuitului (FLAG) și majorarea fondurilor pentru FLAG vor îmbunătăți capacitatea micilor producători.

4.14.

Programele de educație și formare profesională pot contribui la satisfacerea nevoilor sectorului acvaculturii, sporind totodată gradul de sensibilizare în rândul generației tinere cu privire la oportunitățile de muncă și carierele în acest sector. CESE solicită, de asemenea, cursuri de formare pe tot parcursul vieții privind practicile de acvacultură sustenabilă. În acest sens, cererile de propuneri pot beneficia de finanțare din Fondul social european și pot fi modelate în mod specific pentru industria acvaculturii.

4.15.

Sistemele de gestionare a deșeurilor sunt necesare imediat pentru un sector care are un potențial ridicat de a-și reduce amprenta de mediu, alături de controlul calității și de standardele în materie de sănătate și de siguranță alimentară. Acest lucru ar fi deosebit de important pentru viitoarea sustenabilitate a sectorului.

4.16.

Măsurile adoptate pentru a sprijini sectorul acvaculturii în următorii cinci ani sunt esențiale pentru viitorul sectorului și vor juca un rol-cheie în determinarea gradului de dependență de importuri. CESE consideră că implicarea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile în procesele de proiectare și de punere în aplicare este extrem de importantă și va crea valoare adăugată pentru Uniune, prin stimularea productivității sustenabile și a competitivității sectorului.

4.17.

CESE consideră că apele marine și cele continentale ar trebui să fie conservate și protejate, promovând totodată activități de acvacultură sustenabilă care să asigure alimentele necesare pentru populația UE. Este necesar să se găsească un echilibru adecvat între conservarea biodiversității Pământului și îndeplinirea cerințelor privind alimentele necesare, ținând seama de impactul social, de criteriile pentru o viață sănătoasă și de protecția mediului. Apa, nutrienții, situarea fermei și energia sunt printre cele mai importante aspecte care determină sustenabilitatea ecologică a fermelor de acvacultură.

4.18.

În cele din urmă, CESE apreciază toate eforturile și inițiativele lansate de Comisia Europeană pentru a ajuta sectorul să crească și să devină mai sustenabil. Propunerea de creare a unui mecanism al UE de asistență pentru acvacultură cu o platformă online dedicată este extrem de importantă pentru producători. Partajarea celor mai bune practici între statele membre trebuie, de asemenea, stimulată.

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) https://www.eumofa.eu/documents/20178/415635/EN_The+EU+fish+market_2020.pdf

(2) http://www.fao.org/fileadmin/user_upload/esag/docs/AT2050_revision_summary.pdf

(3) Grupul de lucru al experților privind raportul economic al sectorului acvaculturii din UE

(4) https://stecf.jrc.ec.europa.eu/reports/economic/-/asset_publisher/d7Ie/document/id/2871698

(5) https://www.eumofa.eu/documents/20178/415635/EN_The+EU+fish+market_2020.pdf

(6) Eurobarometru special 450: EU consumer habits regarding fishery and aquaculture products (Obiceiurile consumatorilor din UE în ceea ce privește produsele pescărești și de acvacultură)

(7) Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE

(8) Avizul CESE pe tema „Eliminarea obstacolelor din calea acvaculturii durabile în Europa” (JO C 34, 2.2.2017, p. 73).

(9) „Science Advice for Policy by European Academies – Food from the Oceans” (Sfaturi științifice pentru politici oferite de academiile europene – Alimentele din oceane)

(10) Avizul CESE pe tema „Eliminarea obstacolelor din calea acvaculturii durabile în Europa” (JO C 34, 2.2.2017, p. 73).

(11) Avizul CESE pe tema «Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE» (JO C 67, 6.3.2014, p. 150).

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/108

Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O nouă abordare pentru o economie albastră durabilă în UE – Transformarea economiei albastre a UE pentru un viitor durabil”

[COM(2021) 240 final]

(2021/C 517/17)

Raportor:

Simo TIAINEN

Sesizare	Comisia Europeană, 31.5.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	9.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	229/0/11

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Economia albastră joacă un rol considerabil și are un potențial din ce în ce mai mare pentru economia UE și cea globală, pentru crearea de locuri de muncă și bunăstarea oamenilor. CESE consideră că este extrem de important ca aceste oportunități să fie valorificate la maximum, reducând totodată la minimum impactul negativ asupra climei, a biodiversității și a mediului. O bună calitate a apei și prezența unor ecosisteme acvatice sănătoase reprezintă o condiție prealabilă pentru o economie albastră durabilă prosperă.

1.2.

În afară de unele probleme legate de mediu, cei care desfășoară activități în cadrul economiei albastre se confruntă și cu alte provocări precum concurența neloială la nivel mondial și dezvoltarea tehnologică rapidă. Multe activități, în special turismul, au fost puternic afectate de pandemia de COVID-19. Reușita unei redresări fără probleme este, astfel, crucială pentru economia albastră.

1.3.

Economia albastră acoperă o gamă largă de sectoare și operațiuni, atât tradiționale, cât și emergente. Diversitatea tot mai mare a activităților economiei albastre a ridicat probleme în ceea ce privește compatibilitatea lor reciprocă și competiția privind spațiul și resursele marine. CESE subliniază rolul important al amenajării spațiului maritim, atât pentru favorizarea coexistenței unor activități diverse, cât și în pregătirea pentru adaptarea la schimbările climatice.

1.4.

CESE solicită ca UE să sprijine în mod activ dezvoltarea și introducerea de tehnologii și soluții digitale și verzi pentru activitățile maritime, cu scopul de a genera beneficii economice, sociale și ecologice. CESE subliniază, de asemenea, importanța cercetării oceanografice, însoțită de cercetări privind impactul socioeconomic și de mediu al activităților economiei albastre.

1.5.

CESE îndeamnă UE să asigure un mediu predictibil și propice inovării și investițiilor, cu proceduri administrative raționalizate și condiții de reglementare și condiții financiare sigure. Comitetul salută finanțarea substanțială pusă la dispoziție de UE pentru sprijinirea economiei albastre durabile și subliniază nevoia ca finanțarea să fie ușor accesibilă operatorilor de la nivel național și local.

1.6.

CESE subliniază nevoia de a lua în considerare economia albastră a UE și potențialul acesteia într-un context global, inclusiv relațiile externe și comerciale. Comitetul solicită UE să asigure pentru întreprinderile din UE condiții de concurență echitabile în raport cu competitorii lor internaționali și să consolideze punerea în aplicare la nivel global a convențiilor și acordurilor internaționale privind cooperarea economică, condițiile de muncă și mediul.

1.7.

CESE subliniază rolul central al partenerilor sociali în anticiparea schimbărilor în muncă, în sprijinirea dezvoltării competențelor și în consolidarea capacității de inserție profesională a lucrătorilor din economia albastră. În plus, dialogul social de la nivel sectorial, național și de la nivelul locului muncă este esențial pentru asigurarea unor condiții de muncă adecvate.

1.8.

Având în vedere natura sa orizontală, economia albastră trebuie luată în considerare în mod cuprinzător și coerent în procesul de elaborare a politicilor. Acest lucru necesită o cooperare neîntreruptă între persoanele responsabile de elaborarea politicilor de la toate nivelurile: între UE și statele membre, între statele membre din diverse regiuni și între diferite domenii de politică precum industria, pescuitul, comerțul, transportul, energia, ocuparea forței de muncă și mediul.

1.9.

CESE subliniază nevoia ca politicile în domeniul economiei albastre să se întemeieze pe cunoștințe științifice solide și pe o bază solidă de date și să țină seama pe deplin de nevoile și opiniile actorilor și părților interesate ale economiei albastre. Comitetul solicită o implicare strânsă a angajatorilor, a lucrătorilor și a altor părți ale societății civile în modelarea, punerea în aplicare și monitorizarea politicilor UE și naționale din domeniul economiei albastre.

1.10.

Deși este relevant și necesar să se ia în considerare economia albastră într-un mod global și orizontal, este, de asemenea, important să se analizeze diferite sectoare și activități din punctul de vedere al oportunităților și provocărilor lor specifice. Acest lucru face posibilă asigurarea unei contribuții de tip ascendent la politicile legate de economia albastră.

1.11.

În plus, CESE subliniază nevoia de educație și măsuri pentru a sensibiliza publicul cu privire la importanța economiei albastre în asigurarea de oportunități pentru o alimentație sănătoasă, mobilitate și recreere, pe lângă locuri de muncă și prosperitate, și evidențiază importanța protejării mediului maritim, de exemplu împotriva deșeurilor din plastic.

2. Observații generale

2.1.

CESE salută comunicarea Comisiei Europene privind o nouă abordare pentru o economie albastră durabilă în UE și susține obiectivele sale de sprijinire a tranziției către o economie neutră din punct de vedere climatic, eficientă din punctul de vedere al resurselor și competitivă, în acord cu Pactul verde european.

2.2.

CESE sprijină o abordare integrată a economiei albastre în ceea ce privește diversele dimensiuni ale dezvoltării durabile și pledează pentru aceasta și subliniază că economia albastră contribuie la cele mai multe dintre obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, în special la cele legate de resursele oceanice și marine, de acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, de reducere a sărăciei și foamei, de promovare a sănătății și a stării de bine, de responsabilitate în consum și producție, de munca decentă și de creșterea economică (1).

2.3.

Economia albastră joacă un rol considerabil și are un potențial din ce în ce mai mare de consolidare în diverse zone a economiei UE și mondiale, a locurilor de muncă de calitate și a bunăstării oamenilor, cu beneficii specifice pentru zonele rurale și de coastă. CESE consideră că este extrem de important ca aceste oportunități să fie valorificate la maximum.

2.4.

Totodată, CESE consideră că este crucial să se reducă la minimum poluarea apei și a aerului, generarea de deșeuri și impactul dăunător asupra climei și a biodiversității. Acest lucru este vital nu numai din motive de mediu, ci și pentru că o bună calitate a mediului și ecosistemele sănătoase sunt vitale pentru a asigura condiții și resurse adecvate pentru economia albastră în sine. Prin urmare, gestionarea aspectelor de mediu trebuie privită ca parte integrantă a oricărei activități economice.

2.5.

Economia albastră acoperă o gamă largă de operațiuni care sunt esențiale pentru viața de zi cu zi a oamenilor, iar întreprinderile implicate variază de la mari întreprinderi internaționale la IMM-uri locale. Producția de alimente și energie, mineritul, industriile maritime, transportul și turismul sunt principalele sectoare existente legate de mediul maritim, deși există și sectoare emergente precum producția de noi tipuri de produse ale bioeconomiei albastre. Economia circulară și activitățile de protejare a apei sunt, de asemenea, intrinsec legate de economia albastră.

2.6.

Întrucât definiția economiei albastre este legată de oceane, mări și zone costiere, aceasta vizează în principal țările situate în vecinătatea mării. Totuși, prin intermediul lanțurilor de aprovizionare transfrontaliere și al piețelor comune, economia albastră este o chestiune de interes pentru întreaga UE și pentru toate statele membre – de la Marea Mediterană la Marea Baltică și Oceanul Arctic și de la Marea Neagră la Oceanul Atlantic și Marea Nordului.

2.7.

CESE subliniază, de asemenea, că conceptul de economie albastră nu ar trebui să se limiteze doar la oceane și mări, întrucât există activități economice corespunzătoare bazate pe resurse de apă dulce și întrucât cursurile de apă interioare se varsă în cele din urmă în mări și oceane. Acest lucru evidențiază importanța cooperării regionale în controlul poluării apei.

2.8. Provocări și oportunități

2.8.1.

Diversitatea tot mai mare a activităților economiei albastre a generat probleme de compatibilitate reciprocă și a determinat competiție pentru spațiu și resurse marine. Prin urmare, CESE subliniază rolul amenajării spațiului maritim, inclusiv al gestionării integrate și al evaluării efectelor cumulate, și solicită statelor membre să caute și să aloce spații adecvate pentru diverse activități, cu scopul de a le permite să se dezvolte și să coexiste cu impact negativ minim asupra altor actori și a mediului marin.

2.8.2.

Deși oceanele și mările joacă un rol semnificativ ca absorbanți de carbon, ecosistemele marine și zonele costiere sunt vulnerabile la schimbări climatice și la impactul acestora, inclusiv la încălzirea apei, la creșterea nivelului mării și la evenimente meteorologice extreme. Prin urmare, economia albastră trebuie să fie bine pregătită pentru adaptarea la schimbările climatice, iar CESE îndeamnă statele membre să ia în considerare adaptarea la aceste schimbări ca parte esențială a amenajării spațiului maritim, preferând măsuri care contribuie și la sprijinirea biodiversității. În plus, înmulțirea situațiilor de secetă și deficit de apă dulce necesită noi soluții pentru a asigura securitatea alimentară.

2.8.3.

CESE subliniază că cei care desfășoară activități în cadrul economiei albastre se confruntă și cu multe alte provocări precum concurența globală neloială și dezvoltarea tehnologică rapidă. În plus, multe activități au fost puternic afectate de pandemia de COVID-19 și trebuie să facă față efectelor acesteia. Acest lucru este valabil în special în turism și serviciile conexe. Redresarea fără probleme și reușită – în acord cu tranziția verde și cu cea digitală – este, astfel, crucială pentru economia albastră.

2.8.4.

În linii mari, economia albastră oferă multe oportunități legate de tranziția verde și de cea digitală. Valorificarea acestor oportunități va necesita eforturi intensive în domeniul cercetării și inovării. Acest lucru este esențial atât pentru dezvoltarea activităților tradiționale, cât și pentru crearea de noi activități, contribuind astfel la atragerea tinerilor și la diversificarea spectrului de posibilități ale economiei albastre.

2.8.5.

CESE solicită UE să sprijine în mod activ dezvoltarea și introducerea de soluții digitale pentru activități legate de domeniul maritim, inclusiv utilizarea lor în cartografierea mărilor și în monitorizarea, explorarea, modelarea și prognoza stării mediului marin și a resurselor marine. Inovarea este, de asemenea, necesară pentru a îmbunătăți eficiența energetică și a materialelor și a contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a poluării aerului și a apei, precum și a cantității de deșeuri. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită sprijinirii întreprinderilor mici în procesul de tranziție verde și digitală. CESE îndeamnă, de asemenea, să se facă schimb de bune practici și să se extindă inovațiile sociale create de actorii și de părțile interesate din economia albastră, printre altele în vederea consolidării interconectivității, rezilienței, transparenței și echității în lanțurile valorice.

2.8.6.

Dezvoltarea unei economii albastre durabile necesită înțelegerea adecvată a fenomenelor fizice, chimice și biologice legate de mediul marin și a schimbărilor aferente. CESE subliniază importanța cercetării oceanografice, însoțită de cercetări privind impactul socioeconomic și de mediu al activităților din economia albastră, urmând abordarea științei deschise și utilizând proiecte științifice cetățenești.

2.8.7.

În exploatarea potențialului economiei albastre din punctul de vedere al creării de locuri de muncă, este esențial să se îmbunătățească locurile de muncă de înaltă calitate care promovează bunăstarea oamenilor. Aceasta necesită, de asemenea, asigurarea unui nivel ridicat de formare și de competențe transferabile, recunoașterea reciprocă a calificărilor, mobilitatea transsectorială și adaptabilitatea la schimbări pe piața forței de muncă. CESE solicită statelor membre și furnizorilor de servicii educative – în cooperare cu reprezentanții operatorilor din economia albastră și cu partenerii sociali – să ia în considerare aceste nevoi în elaborarea programelor de învățământ și formare, inclusiv în perfecționarea și recalificarea profesională, și să facă acest lucru utilizând Fondul social european Plus printre alte resurse.

2.8.8.

CESE subliniază, de asemenea, rolul vital al partenerilor sociali în anticiparea schimbărilor în muncă, în sprijinirea dezvoltării competențelor și în consolidarea capacității de inserție profesională a lucrătorilor din economia albastră. În plus, dialogul social la nivel sectorial, național și la locul de muncă, inclusiv negocierea colectivă, este esențial nu numai pentru asigurarea anumitor standarde minime, ci și pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă în toate sectoarele economiei albastre.

2.9. Investiții, finanțare și cadrul internațional

2.9.1.

Pentru a realiza potențialul economiei albastre durabile, CESE îndeamnă UE să asigure un mediu predictibil și propice inovării, investițiilor și funcționării, inclusiv cu proceduri administrative raționalizate și în condiții normative și financiare sigure. Prin stabilirea unei viziuni pe termen lung și a unui cadru cuprinzător, comunicarea Comisiei reprezintă un instrument valoros de asigurare a predictibilității.

2.9.2.

CESE salută finanțarea substanțială pusă la dispoziție de UE pentru sprijinirea economiei albastre durabile, inclusiv finanțarea specifică legată de mediul marin și instrumentele generale precum Orizont Europa, fondurile structurale și de investiții europene și Mecanismul de redresare și reziliență. CESE subliniază nevoia ca finanțarea UE să fie ușor accesibilă operatorilor de la nivel național și local.

2.9.3.

De asemenea, este important să se valorifice fonduri private pentru dezvoltarea economiei albastre, ceea ce necesită proiecte atractive pentru investitorii și finanțatorii privați, bazate pe principii și standarde de finanțare durabilă. În plus, CESE solicită proiecte de parteneriat consolidate între sectorul public, întreprinderi și cetățeni, la nivel local.

2.9.4.

CESE subliniază nevoia de a lua în considerare economia albastră a UE și potențialul acesteia într-un context global, întrucât cea mai mare parte a activităților economiei albastre au o legătură internațională prin intermediul lanțurilor comerciale și de aprovizionare sau prin intermediul zonelor marine comune. Prin urmare, cooperarea internațională și normele comune sunt necesare pentru a asigura condiții de concurență echitabile și pentru a evita conflictele legate de resursele marine. CESE încurajează UE să consolideze punerea în aplicare la nivel global a convențiilor și acordurilor internaționale în domenii precum comerțul, transportul, condițiile de muncă, clima și mediul, pe lângă Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

2.9.5.

CESE îndeamnă UE să asigure competitivitatea condițiilor pentru economia albastră din UE în raport cu cele ale altor actori internaționali, precum China. Acest lucru este necesar pentru ca întreprinderile UE să poată exporta produse, tehnologii și soluții ale economiei albastre durabile pe piețele internaționale și să poată concura cu succes importurile din afara UE.

2.9.6.

CESE atrage atenția și asupra oportunităților oferite de cooperarea cu țările în curs de dezvoltare și încurajează UE să consolideze economia albastră ca element al parteneriatului cu Africa.

2.10. Elaborarea unor politici coerente și favorabile incluziunii

2.10.1.

Având în vedere natura sa orizontală, economia albastră trebuie luată în considerare în mod cuprinzător și coerent în procesul de elaborare a politicilor. Acest lucru necesită o cooperare neîntreruptă între persoanele responsabile de elaborarea politicilor de la toate nivelurile, atât pe verticală, cât și pe orizontală: între UE și factorii decizionali de la nivel național și între statele membre și între diverse domenii de politică precum industria, pescuitul, comerțul, transportul, energia, ocuparea forței de muncă și mediul.

2.10.2.

Cooperarea regională dintre statele membre și țările din afara UE este deosebit de importantă (2), având în vedere că zonele marine, precum și multe cursuri de apă interioare transcend frontierele. Cooperarea este, de asemenea, crucială pentru a asigura securitatea activităților legate de mediul marin și pentru a proteja drepturile omului și mediul împotriva unei largi varietăți de amenințări interne și externe, de la riscuri geopolitice la piraterie, infracțiuni împotriva mediului și criminalitate cibernetică.

2.10.3.

CESE subliniază nevoia ca politicile și măsurile din domeniul economiei albastre să se întemeieze pe fapte rezultate din cunoștințe științifice solide și pe o bază solidă de date. În plus, având în vedere rolul vital al actorilor societății civile în crearea unei economii albastre durabile în practică, Comitetul solicită implicarea strânsă a organizațiilor patronale și sindicale, a organizațiilor de mediu și a altor organizații interesate de modelarea, punerea în aplicare și monitorizarea politicilor UE și naționale.

2.10.4.

CESE solicită Comisiei să continue lucrările de elaborare a unei foi de parcurs mai specifice privind acțiunile de întreprins, care să se bazeze pe feedback și contribuții din partea diverșilor actori și părți interesate ale economiei albastre și care să fructifice dialogul care va avea loc în cadrul Forumului albastru pentru utilizatorii mării.

2.10.5.

În plus, CESE subliniază nevoia de educație și măsuri pentru a sensibiliza publicul cu privire la importanța economiei albastre în asigurarea de oportunități pentru o alimentație sănătoasă, mobilitate și recreere, pe lângă locuri de muncă și prosperitate, și cu privire la importanța protejării mediului maritim, de exemplu împotriva deșeurilor din plastic.

3. Observații specifice

3.1.

3.2. Transporturile și porturile

3.2.1.

Transportul maritim este crucial pentru logistica transportului de marfă și de pasageri, atât în interiorul, cât și în afara UE. CESE solicită UE să îmbunătățească condițiile pentru a spori competitivitatea internațională, digitalizarea și ecologizarea transportului maritim și să depună eforturi pentru eliminarea practicilor care duc la o concurență neloială, cum ar fi practicile necorespunzătoare din navigația sub pavilion străin. În plus față de dezvoltările tehnologice individuale, soluțiile digitale sistemice contribuie la îmbunătățirea performanței economice și de mediu a transporturilor, de exemplu printr-o mai bună corelare a cererii și ofertei. Beneficiile transportului maritim pe distanțe scurte ar trebui, de asemenea, să fie utilizate pe deplin în reducerea impactului transporturilor asupra mediului. În plus, CESE atrage atenția asupra oportunităților oferite de noile rute de transport de la nivel global precum pasajul de nord-est din regiunea arctică.

3.2.2.

CESE subliniază rolul esențial al porturilor ca centre ale economiei albastre, inclusiv în tranziția verde și cea digitală. Deși rolul tradițional al porturilor de vectori ai transportului maritim și ai locurilor de debarcare rămâne valabil, funcția porturilor se extinde, pentru a include noi activități precum facilitarea energiei din surse regenerabile și economia circulară. Acest lucru necesită investiții în infrastructură și un nou tip de gestionare în general. Noile roluri pot, de asemenea, să crească importanța porturilor mai mici pentru regiunea în cauză.

3.3. Pescuitul, acvacultura și bioprodusele noi

3.3.1.

CESE subliniază rolul important al pescuitului, al acvaculturii și al industriilor conexe în asigurarea unei alimentații sănătoase și cu emisii scăzute de dioxid de carbon pentru europeni. Având în vedere cantitatea mare de pește și fructe de mare importate în UE, există un motiv clar de a reduce dependența UE de importuri alimentare și de a oferi condiții competitive pentru ca pescuitul, acvacultura și industriile conexe din Europa să răspundă cerințelor de securitate și suveranitate alimentare. Având în vedere vechimea flotei de pescuit a UE, ar trebui alocată finanțare din Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime pentru modernizarea flotelor și, astfel, pentru îmbunătățirea performanței de mediu, a condițiilor de muncă și a atractivității sectorului. CESE recunoaște și încurajează eforturile continue depuse de sectorul pescuitului pentru a menține stocurile de pește la niveluri durabile și pentru a proteja ecosistemele marine. CESE încurajează, de asemenea, schimbul de practici concrete precum contribuția traulerelor la colectarea deșeurilor din plastic.

3.3.2.

În ceea ce privește acvacultura, CESE face trimitere la alt aviz, axat pe noile orientări strategice pentru acvacultura UE (3). CESE sprijină, de asemenea, dezvoltarea de bioproduse noi precum produsele farmaceutice, alimentele și aditivii alimentari, hrana pentru animale, cosmeticele și noile materiale bazate pe alge și pe alte organisme marine. Aceste bioproduse completează spectrul bioeconomiei albastre, abordate de CESE în avizul său anterior (4), care a acoperit și apele dulci.

3.4. Turismul și serviciile conexe

3.4.1.

Turismul maritim și costier, cu mai multe activități conexe precum transportul, serviciile hoteliere și de restaurant, este vital pentru multe regiuni ale UE. În ceea ce privește măsurile de abordare a problemelor cauzate de pandemie, CESE face trimitere la avizul său referitor la turism și transport (5). După redresarea în urma pandemiei, turismul ar trebui să-și redobândească rolul important, contribuind la redresarea economiilor locale și la locuri de muncă de calitate, bazându-se adesea pe IMM-uri, într-un mod care să-i asigure sustenabilitatea globală. CESE subliniază că turismul durabil constituie o modalitate esențială de a oferi oamenilor nu numai activități de recreere, ci și cunoștințe și experiență privind diversitatea culturilor și mediilor UE.

3.5. Construcții navale și tehnologie maritimă

3.5.1.

Construcțiile navale reprezintă o industrie maritimă tradițională care deservește transportul de mărfuri și de pasageri, dar în prezent sunt introduse multe elemente și abordări noi, în acord cu tranziția digitală și cea verde. De exemplu, automatizarea avansată a navelor contribuie la îmbunătățirea eficienței energetice și a siguranței transporturilor, iar dezvoltarea și adoptarea de tehnici de propulsie curate și a combustibililor din surse regenerabile sunt esențiale pentru reducerea la minimum a emisiilor atmosferice. Tehnologia și practicile de reparare, întreținere și dezmembrare a navelor care îmbunătățesc economia circulară sunt, de asemenea, esențiale în această evoluție. Prin urmare, CESE solicită UE să asigure condiții favorabile pentru dezvoltarea tehnologiei marine, inclusiv a echipamentelor, a software-ului și a forței de muncă, precum și pentru realizarea de investiții în aceste domenii.

3.6. Energia

3.6.1.

Deși în mod tradițional se axează pe exploatarea combustibililor fosili, operațiunile energetice legate de mediul marin sunt orientate în prezent către energiile din surse regenerabile, în special către energia eoliană și cea oceanică. Introducerea energiilor din surse regenerabile este esențială pentru a înregistra progrese în direcția neutralității climatice, iar energia din surse regenerabile legată de mediul marin poate contribui semnificativ la viitorul mix energetic și la reducerea emisiilor de dioxid de carbon. În același timp, trebuie găsite soluții pentru abordarea intereselor concurente dintre diferitele utilizări ale zonelor marine. Comitetul și-a exprimat opiniile privind energia din surse regenerabile offshore în avizul său recent referitor la strategia privind energia din surse regenerabile offshore (6).

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) https://www.un.org/sustainabledevelopment/oceans

(2) Avizul CESE pe tema „Inițiativa pentru dezvoltarea durabilă a economiei albastre în Mediterana de Vest” (JO C 129, 11.4.2018, p. 82).

(3) Avizul CESE NAT/816 Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE (a se vedea pagina 103 din prezentul Jurnal Oficial).

(4) Avizul CESE privind Bioeconomia albastră (JO C 47, 11.2.2020, p. 58).

(5) Avizul CESE pe tema „Turism și transport în 2020 și ulterior” (JO C 429, 11.12.2020, p. 219).

(6) Avizul CESE pe tema „O strategie a UE privind valorificarea potențialului energiei din surse regenerabile offshore” (JO C 286, 16.7.2021, p. 152).

22.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 517/114

[COM(2021) 141 final]

(2021/C 517/18)

Raportor:

domnul Andreas THURNER

Sesizare	Comisia Europeană, 21.4.2021
Baza procedurală	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	9.9.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	185/3/4

1. Concluzii și recomandări

Comitetul Economic și Social European (CESE):

1.1.

recunoaște rolul agriculturii ecologice în realizarea obiectivelor Pactului verde european și salută prezenta Comunicare a Comisiei Europene privind un plan de acțiune pentru promovarea producției ecologice. Consideră că acest lucru reprezintă o bază solidă pentru dezvoltarea durabilă a sectorului ecologic;

1.2.

consideră că obiectivul Pactului verde european ca, până în anul 2030, 25 % din terenurile agricole din UE să fie ecologice, este „foarte ambițios”;

1.3.

sprijină în special abordarea orientată spre piață a Comisiei Europene, menită a spori și mai mult cererea consumatorilor și încrederea în produsele ecologice. Un echilibru între cerere și ofertă este esențial pentru dezvoltarea cu succes a sectorului;

1.4.

având în vedere diferitele puncte de plecare din statele membre, recomandă să se instituie un fel de „mecanism de twinning” pentru a consolida schimbul de experiență între statele membre; De asemenea, ar trebui încurajate schimburile între fermieri. CESE stă la dispoziție în calitate de partener pentru orice activități de sensibilizare cu privire la producția ecologică (de exemplu, în cadrul unei zile europene dedicate ecologiei);

1.5.

invită statele membre, cu implicarea părților interesate relevante, să elaboreze planuri de acțiune privind agricultura ecologică la nivel național/regional și să utilizeze oportunitățile disponibile în cadrul PAC pentru a sprijini agricultura ecologică. Etapa dificilă a trecerii la agricultura ecologică necesită o atenție deosebită;

1.6.

consideră că măsurile propuse pentru îmbunătățirea transparenței pieței și a bazei de dovezi în sectorul ecologic sunt importante. În acest context, CESE sugerează ca și conferința anuală a DG AGRI privind perspectivele agricole să reflecte în mod adecvat evoluțiile din sectorul ecologic;

1.7.

reamintește că consumatorii acordă din ce în ce mai multă atenție produselor alimentare regionale. CESE consideră că lanțurile de producție și de comercializare ecologice mai scurte și locale, care să țină seama și de aspectul sezonier, ar putea fi o modalitate promițătoare de a genera o valoare adăugată mai mare de-a lungul lanțului alimentar; CESE consideră, de asemenea, că există potențial pentru oportunități suplimentare de ocupare a forței de muncă în zonele rurale;

1.8.

constată că produsele ecologice costă de obicei mai mult decât produsele convenționale. Acesta este un obstacol pentru anumite grupuri sociale cu venituri mici. Prin urmare, CESE solicită punerea în aplicare a unor măsuri de însoțire adecvate pentru a se asigura că produsele ecologice sunt accesibile și grupurilor vulnerabile;

1.9.

consideră, în special, că autoritățile publice (comunale, municipale, regionale și federale) ar trebui să utilizeze într-o măsură mai mare produsele alimentare ecologice regionale în cadrul achizițiilor publice (de exemplu pentru cantine); În acest context, trebuie să se țină seama și de caracterul sezonier;

1.10.

subliniază necesitatea unor resurse financiare suficiente pentru cercetare și inovare pentru a sprijini sectorul agriculturii ecologice.

2. Observații generale

2.1.

Ca parte a Pactului verde european, Comisia Europeană a stabilit un obiectiv ambițios prin intermediul Strategiei „De la fermă la consumator” și al Strategiei privind biodiversitatea pentru producția ecologică în UE: până în 2030, cel puțin 25 % din terenurile agricole ar trebui să fie cultivate ecologic. La 25 martie 2021, Comisia Europeană a publicat un plan de acțiune privind agricultura ecologică (1), pentru a sprijini statele membre în punerea în aplicare a obiectivului.

2.2.

Potrivit Comisiei Europene, acest plan de acțiune privind agricultura ecologică se bazează pe realizările planului de acțiune pentru perioada 2014-2020 și ia în considerare rezultatul unei consultări publice privind produsele ecologice, care a avut loc în perioada septembrie-noiembrie 2020 (2). Planul este structurat în trei domenii prioritare interconectate:

—	Axa 1: stimularea cererii și menținerea încrederii consumatorilor

—	Axa 2: stimularea conversiei și consolidarea întregului lanț valoric

—	Axa 3: îmbunătățirea contribuției agriculturii ecologice la sustenabilitate

2.3.

Cele trei priorități se bazează pe 23 de acțiuni. În acest scop, vor fi mobilizate diverse surse de finanțare. Sprijinul financiar pentru produsele ecologice va continua să fie oferit prin angajamente în materie de dezvoltare rurală (pilonul 2), cu un potențial flux suplimentar de finanțare care urmează să fie pus la dispoziție prin programe ecologice (pilonul 1). În plus, un buget ambițios în cadrul politicii UE de promovare va fi dedicat stimulării consumului de produse ecologice.

2.4.

Vor fi dezvoltate servicii de consultanță agricolă pentru a promova schimbul de cunoștințe privind agricultura ecologică. Pentru a sprijini ambițiile planului de acțiune, Comisia intenționează să dedice cel puțin 30 % din bugetul alocat acțiunilor de cercetare și inovare în domeniul agriculturii, silviculturii și zonelor rurale unor teme specifice sau relevante pentru sectorul agriculturii ecologice, cum ar fi creșterea randamentului culturilor, diversitatea genetică și alternativele la produsele controversate.

2.5.

Mai detaliat, în cadrul celor trei axe diferite, acțiunile propuse urmăresc:

Axa 1: stimularea cererii și menținerea încrederii consumatorilor

(a)	promovarea agriculturii ecologice și a logoului UE;

(b)	promovarea ofertei de produse ecologice în cantine și utilizarea sporită a achizițiilor publice ecologice;

(c)	consolidarea programelor ecologice pentru școli;

(d)	prevenirea fraudelor alimentare și consolidarea încrederii consumatorilor;

(e)	îmbunătățirea trasabilității;

(f)	facilitarea contribuției sectorului privat.

Axa 2: stimularea conversiei și consolidarea întregului lanț valoric

(a)	încurajarea conversiei, a investițiilor și a schimbului de bune practici;

(b)	dezvoltarea analizei sectoriale pentru sporirea transparenței pieței;

(c)	sprijinirea organizării lanțului alimentar;

(d)	consolidarea prelucrării la nivel local și de valoare redusă și încurajarea circuitelor comerciale scurte;

(e)	îmbunătățirea alimentației animalelor în conformitate cu normele producției ecologice;

(f)	consolidarea acvaculturii ecologice.

Axa 3: îmbunătățirea contribuției agriculturii ecologice la sustenabilitate

(a)	reducerea amprentei ecologice și atenuarea contribuției la schimbările climatice;

(b)	dezvoltarea biodiversității genetice și sporirea randamentelor;

(c)	dezvoltarea de alternative la factorii de producție controversați și alte produse de protecție a plantelor;

(d)	sporirea gradului de bunăstare a animalelor;

(e)	utilizarea mai eficientă a resurselor.

2.6.

În ceea ce privește punerea în aplicare, Comisia Europeană recomandă statelor membre să elaboreze planuri naționale adecvate de acțiune în domeniul agriculturii ecologice, cu obiective clare, ținând seama de circumstanțele regionale, și să le ia în considerare în mod corespunzător în planul strategic național PAC.

2.7.

Prezentul aviz trebuie înțeles în contextul avizelor anterioare ale CESE privind durabilitatea producției și consumului de alimente [printre altele având următoarele teme: „Compatibilitatea politicii comerciale a UE cu Pactul verde european” (3), „«De la fermă la consumator»: o strategie alimentară durabilă” (4), „Promovarea unor lanțuri scurte și alternative de aprovizionare cu alimente în UE: rolul agroecologiei” (5) și „Promovarea unei alimentații sănătoase și durabile în UE” (6)].

3. Comentarii generale

3.1.

consideră că obiectivul Pactului verde european ca, până în anul 2030, 25 % din terenurile agricole din UE să fie ecologice, este „foarte ambițios”; În prezent, în medie, aproximativ 8,5 % din terenurile agricole din UE sunt cultivate ecologic. Aceasta înseamnă că suprafața agricolă ecologică ar trebui să fie aproximativ triplată până în 2030. Spre comparație: între 2009 și 2019, suprafața destinată agriculturii ecologice a crescut de la aproximativ 8,3 la aproximativ 13,8 milioane de hectare (+ 70 %), cu o tendință progresivă. Obiectivul de 25 % înseamnă o extindere a suprafeței ecologice la aproximativ 40 de milioane de hectare, ceea ce depășește în mod clar continuarea tendinței actuale.

3.2.

salută abordarea orientată spre piață a Comisiei Europene, menită a spori și mai mult cererea consumatorilor și încrederea în produsele ecologice. Un echilibru între cerere și ofertă este esențial pentru dezvoltarea cu succes a sectorului produselor ecologice.

3.3.

Extinderea producției ecologice trebuie să fie orientată și către cerere. Ar trebui acordată atenția cuvenită anticipării creșterii ofertei printr-o dezvoltare corespunzătoare a cererii. Dacă producția de alimente ecologice crește mai mult decât cererea, aceasta va conduce în mod inevitabil la o concurență negativă pe piață și, prin urmare, la o scădere a prețurilor la producător.

3.4.

Agricultura ecologică înseamnă, de obicei, costuri de producție mai ridicate pe unitatea de produs (din cauza costurilor suplimentare și a randamentului redus) în comparație cu agricultura convențională. Pentru dezvoltarea durabilă a sectorului ecologic, aceste costuri suplimentare trebuie să fie acoperite, de asemenea, prin venituri de piață adecvate. Cu toate acestea, pe măsură ce profesionalizarea de-a lungul întregului lanț alimentar ecologic avansează, raportul preț/calitate ar trebui să se dezvolte în mod pozitiv.

3.5.

Situația diferă de la un stat membru la altul. Pe de o parte, există state membre în care agricultura ecologică și comercializarea acestor produse sunt deja bine stabilite. Pe de altă parte, există state membre în care ponderea suprafeței ecologice rămâne la valori de sub 10 %. Aceste puncte de plecare regionale diferite trebuie luate în considerare la planificarea măsurilor. CESE recomandă instituirea unui mecanism de twinning pentru a consolida schimbul de experiență între statele membre. Statele membre cu un sector ecologic bine stabilit au adoptat adesea o abordare de tip „push-pull”, inclusiv măsuri de promovare a producției, precum și măsuri de stimulare a cererii de produse ecologice. Comerțul cu amănuntul de produse alimentare joacă, de asemenea, un rol esențial în dezvoltarea în continuare a sectorului ecologic.

3.6.

Varietatea de structuri și disparitățile regionale mari în Europa reprezintă o sursă recurentă de complexitate în punerea în aplicare a normelor Regulamentului privind produsele ecologice al UE. Pentru a dezvolta cu succes sectorul, este necesar să se găsească un echilibru în procesul de punere în aplicare, care să răspundă atât nevoii de punere în aplicare uniformă a normelor în întreaga UE, cât și așteptărilor consumatorilor, precum și flexibilitatea necesară pentru a ține seama în mod corespunzător de diferențele și circumstanțele locale, atunci când acest lucru este permis de regulament.

3.7.

Prezentul plan de acțiune privind agricultura ecologică al Comisiei Europene, care se axează pe trei domenii prioritare (promovarea consumului, creșterea producției și consolidarea în continuare a durabilității), oferă o bază solidă pentru dezvoltarea durabilă a sectorului ecologic. Punerea în aplicare în statele membre ar trebui să fie însoțită de un proces continuu de monitorizare și evaluare.

3.8.

Statele membre, cu implicarea părților interesate relevante, ar trebui să elaboreze planuri de acțiune privind agricultura ecologică la nivel național/regional și să utilizeze oportunitățile disponibile în cadrul PAC (inclusiv la elaborarea planurilor strategice naționale PAC) pentru a sprijini agricultura ecologică.

4. Considerații specifice

4.1.

Încrederea ridicată a consumatorilor este o condiție prealabilă pentru succesul agriculturii ecologice. Consumatorii trebuie să se poată baza pe respectarea standardelor de producție aplicabile de-a lungul întregului lanț alimentar, de la producție la prelucrare până la consum. Prin urmare, măsurile prevăzute pentru prevenirea fraudei și îmbunătățirea trasabilității sunt deosebit de importante. În special, este oportun să se exploateze posibilitățile pe care le oferă digitalizarea.

4.2.

Măsurile planificate pentru a îmbunătăți transparența pieței și a datelor în sectorul ecologic vor ajuta operatorii economici să tragă concluziile corecte. Până în prezent, statisticile nu au făcut, de cele mai multe ori, distincția între segmentele de produse convenționale și cele ecologice la nivel european. Includerea producției ecologice în analizele efectuate de observatoarele de piață ale DG AGRI este un pas corect. Se propune ca și conferința anuală a DG AGRI privind perspectivele agricole să reflecte în mod adecvat evoluțiile din sectorul ecologic.

4.3.

Consolidarea planificată a serviciilor de consiliere agricolă și măsurile de promovare a schimbului de cunoștințe privind agricultura ecologică sunt măsuri de însoțire importante. Ar trebui intensificate schimburile dintre știință, consiliere, educație, agricultori și societate. Programele de schimb regionale și internaționale pot aduce beneficii semnificative, în special pentru tinerii fermieri.

4.4.

Consumatorii ar trebui, de asemenea, să fie informați cu privire la beneficiile produselor ecologice și la provocările cu care se confruntă acestea, prin măsuri adecvate de sensibilizare [în mod ideal în școli). Programul UE pentru școli (pentru fructe, legume și lapte (7)] oferă puncte de plecare adecvate în acest sens.

4.5.

Pentru a crește gradul de sensibilizare cu privire la producția ecologică, Comisia Europeană intenționează, printre altele, să introducă o Zi europeană anuală a produselor ecologice și să organizeze premii pentru excelență în toate sectoarele lanțului alimentar ecologic. CESE își exprimă disponibilitatea de a deveni un partener în acest sens.

4.6.

Consumatorii acordă din ce în ce mai multă atenție alimentelor regionale. Pandemia de COVID-19 îi face pe oameni și mai sensibili la calitatea alimentelor. O combinație între lanțuri de producție și de comercializare ecologice mai scurte și locale ar putea reprezenta o modalitate promițătoare de a genera o valoare adăugată mai mare. În ceea ce privește durabilitatea, aspecte precum producția ecologică, regionalitatea și caracterul sezonier ar trebui, pe cât posibil, luate în considerare împreună. Ar trebui să fie posibilă consolidarea în continuare a siglei ecologice a UE, în conformitate cu consolidarea etichetelor ecologice naționale/regionale stabilite. Informațiile privind originea produselor alimentare (materiile prime) ar trebui să fie cât mai specifice posibil, dincolo de eticheta „agricultură UE/non-UE” și ar trebui, dacă este posibil, să identifice fie țara, fie regiunea.

4.7.

Turismul și gastronomia pot avea un potențial ridicat pentru produsele ecologice. Acest lucru necesită transparență și sisteme de certificare credibile.

4.8.

Agricultura ecologică este adesea asociată cu creșterea aportului de forță de muncă datorită proceselor de producție mai diverse și, prin urmare, are, de asemenea, potențialul de a crea oportunități suplimentare de ocupare a forței de muncă în zonele rurale. Pe de altă parte, costurile ridicate ale forței de muncă pot, la rândul lor, să împiedice dezvoltarea sectorului ecologic.

4.9.

De obicei, produsele ecologice costă mai mult decât produsele convenționale, diferențele de preț tinzând să scadă (pe de o parte, prin creșterea productivității agriculturii ecologice și, pe de altă parte, prin creșterea cerințelor de mediu pentru alte forme de agricultură pe măsură ce PAC evoluează). Acesta este un obstacol pentru anumite grupuri sociale cu venituri mici, cum ar fi pensionarii, tinerii sau familiile din grupuri cu venituri mai mici. Prin urmare, CESE solicită punerea în aplicare a unor măsuri adecvate pentru a se asigura că produsele ecologice sunt accesibile și acestor grupuri sociale.

4.9.1.

De exemplu, organizațiile de protecție a consumatorilor atrag atenția asupra faptului că marjele procentuale din comerțul cu produse ecologice sunt, în unele cazuri, semnificativ mai mari decât în cazul produselor neecologice, ceea ce ar putea avea un impact asupra prețurilor produselor ecologice în raport cu alimentele convenționale. Marjele comerciale ar trebui să fie rezonabile.

4.9.2.

În unele state membre, diferența de preț uneori semnificativă față de produsele convenționale reprezintă un obstacol major în calea dezvoltării pieței de consum a produselor ecologice. Prețurile alimentelor ecologice includ, de asemenea, servicii mai ridicate pentru bunurile publice, cum ar fi biodiversitatea pe terenurile arabile sau bunăstarea animalelor. În acest context, integrarea externalităților (realitatea costurilor) în toate produsele ar putea fi o modalitate de a sprijini sectorul agriculturii ecologice.

4.9.3.

În special, CESE consideră, de asemenea, că este responsabilitatea autorităților publice (comunale, municipale, regionale, federale) să ofere un exemplu în domeniul achizițiilor publice (de exemplu pentru cantine) pentru a se concentra asupra alimentelor ecologice de sezon și regionale. Multe orașe europene (8) (printre care Copenhaga, Viena, Nürnberg) au pus deja în aplicare abordări foarte reușite.

4.9.4.

Lanțurile alimentare mai scurte, precum și oportunitățile de comercializare directă oferă oportunități de a stabili prețuri echitabile atât pentru producători, cât și pentru consumatori.

4.10.

Odată cu creșterea ponderii terenurilor ecologice, vor apărea noi provocări. Dezvoltarea presiunii dăunătorilor și a bolilor plantelor ar trebui urmărită îndeaproape printr-un mecanism de monitorizare, în paralel cu evoluția schimbărilor climatice. Este necesară o finanțare suficientă pentru cercetarea aplicată în vederea producerii de soiuri adecvate pentru agricultura ecologică, precum și pentru dezvoltarea unor măsuri eficace de protecție a plantelor și a unor soluții inovatoare. CESE subliniază că trebuie garantat accesul liber la soiuri și semințe.

4.11.

În ceea ce privește alimentația animalelor, de mai mulți ani au existat dificultăți în obținerea de hrană proteică ecologică suficientă și de aminoacizi esențiali (vitamina B). Intensificarea promisă a cercetării privind alternativele în acest domeniu este imperios necesară și este salutată călduros.

4.12.

Pentru fermieri, perioada de conversie reprezintă o provocare deosebită deoarece, în această perioadă, creșterea cheltuielilor (de exemplu, costurile controalelor, factorii de producție ecologici etc.) este deja mare, dar produsele nu pot fi încă comercializate ca produse ecologice. Statele membre ar trebui să prevadă măsuri de sprijin adecvate în acest sens. Ar trebui să se analizeze dacă s-ar putea stabili, de asemenea, o piață pentru „produsele în conversie” (aflate între producția ecologică și cea convențională).

Bruxelles, 22 septembrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) https://ec.europa.eu/info/food-farming-fisheries/farming/organic-farming/organic-action-plan_ro

(2) https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/12555-Agricultura-ecologica-un-plan-de-actiune-pentru-dezvoltarea-productiei-ecologice-in-UE_ro

(3) Avizul CESE pe tema „Compatibilitatea politicii comerciale a UE cu Pactul verde european” (JO C 429, 11.12.2020, p. 66).

(4) Avizul CESE pe tema „O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (JO C 429, 11.12.2020, p. 268).

(5) Avizul CESE pe tema „Promovarea unor lanțuri scurte și alternative de aprovizionare cu alimente în UE: Rolul agroecologiei” (JO C 353, 18.10.2019, p. 65).

(6) Avizul CESE pe tema „Promovarea unei alimentații sănătoase și durabile în UE” (JO C 190, 5.6.2019, p. 9).

(7) https://ec.europa.eu/info/food-farming-fisheries/key-policies/common-agricultural-policy/market-measures/school-fruit-vegetables-and-milk-scheme_ro

(8) https://www.organic-cities.eu/

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 517

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 64 22 decembrie 2021

Cuprins		Pagina
	I Rezoluții, recomandări și avize
	AVIZE
	Comitetul Economic şi Social European
	A 563-a sesiune plenară a Comitetului Economic și Social European – Interactio, 22.9.2021-23.9.2021
2021/C 517/01	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Rolul politicii de coeziune în combaterea inegalităților în noua perioadă de programare de după criza provocată de pandemia de COVID-19. Complementarități și posibile suprapuneri cu Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) și cu planurile naționale de redresare (aviz din proprie inițiativă)	1
2021/C 517/02	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Asigurarea libertății și diversității mass-mediei în Europa (aviz din proprie inițiativă)	9
2021/C 517/03	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Măsuri urgente de sprijinire a ocupării forței de muncă și a veniturilor în timpul crizei provocate de pandemie (aviz din proprie inițiativă)	16
2021/C 517/04	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Componente-cheie ale unei ocupări a forței de muncă durabile și de calitate pe durata redresării și după redresare (aviz exploratoriu la solicitarea Președinției slovene)	23
2021/C 517/05	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Către un lanț echitabil de aprovizionare cu alimente (aviz exploratoriu)	38

	III Acte pregătitoare
	Comitetul Economic şi Social European
	A 563-a sesiune plenară a Comitetului Economic și Social European – Interactio, 22.9.2021-23.9.2021
2021/C 517/06	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O mai bună legiferare: unirea forțelor pentru îmbunătățirea legislației[COM(2021) 219 final]	45
2021/C 517/07	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2013/34/UE, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE și a Regulamentului (UE) nr. 537/2014 în ceea ce privește raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea [COM(2021) 189 final – 2021/104 (COD)]	51
2021/C 517/08	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Promovarea unei abordări europene în domeniul inteligenței artificiale [COM(2021) 205 final]	56
2021/C 517/09	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (Legea privind inteligența artificială) și de modificare a anumitor acte legislative [COM(2021) 206 final – 2021/106 (COD)]	61
2021/C 517/10	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele asimilate mașinilor [COM(2021) 202 final – 2021/0105 (COD)]	67
2021/C 517/11	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Taxonomia UE, raportarea de către întreprinderi de informații în materie de durabilitate, preferințele în materie de durabilitate și obligațiile fiduciare: Orientarea finanțării către Pactul verde european [COM(2021) 188 final]	72
2021/C 517/12	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor referitoare la Strategia UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025 [COM(2021) 171 final]	78
2021/C 517/13	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Strategia UE privind returnarea voluntară și reintegrarea [COM(2021) 120 final]	86
2021/C 517/14	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor referitoare la Strategia UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025 [COM(2021) 170 final]	91
2021/C 517/15	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre [COM(2021) 282 final – 2021/0137 (NLE)]	97
2021/C 517/16	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Orientări strategice pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030 [COM(2021) 236 final]	103
2021/C 517/17	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O nouă abordare pentru o economie albastră durabilă în UE – Transformarea economiei albastre a UE pentru un viitor durabil[COM(2021) 240 final]	108
2021/C 517/18	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind un plan de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice [COM(2021) 141 final]	114
2021/C 517/19	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2020/2222 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește infrastructura transfrontalieră care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii[COM(2021) 402 final – 2021/0228(COD)]	120
2021/C 517/20	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Consiliului privind poziția care trebuie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul comitetului director regional al Comunității Transporturilor în ceea ce privește adoptarea bugetului Comunității Transporturilor pentru anul 2022 [COM(2021) 479 final – 2021/0272 (NLE)]	121
2021/C 517/21	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind unele dispoziții referitoare la pescuitul în zona Acordului CGPM (Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană) (reformare) [COM(2021) 434 final – 2021/0248 (COD)]	122
2021/C 517/22	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 în ceea ce privește restricțiile referitoare la accesul la apele Uniunii [COM(2021) 356 final – 2021/0176 (COD)]	123

Sesizare	Consiliul Uniunii Europene, 15.7.2021 Parlamentul European, 13.9.2021
Temei juridic	Articolul 91 alineatul (1) și articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	239/1/5

Sesizare	Consiliul Uniunii Europene, 25.8.2021
Temei juridic	Articolul 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	238/0/7

Sesizare	Parlamentul European, 13.9.2021 Consiliu, 03/09/2021
Temei juridic	Articolele 43 alineatul (2) și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	235/1/2

Sesizare	Parlamentul European, 8.7.2021 Consiliu, 16.7.2021
Baza procedurală	Articolele 43 alineatul (2) și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2021
Sesiunea plenară nr.	563
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	232/0/5