INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/2

Depunerea jurământului de către noii membri ai Curții

(2021/C 513/02)

Numiți judecători la Curtea de Justiție prin deciziile reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 19 februarie 2021 (1), din 21 aprilie 2021 (2), din 2 iunie 2021 (3) și din 7 iulie 2021 (4), pentru perioada cuprinsă între 7 octombrie 2021 și 6 octombrie 2027, domnul Gavalec, doamna Spineanu-Matei, domnii Gratsias și Csehi și doamna Arastey Sahún au depus jurământul în fața Curții la 7 octombrie 2021.

Numiți avocați generali la Curtea de Justiție prin deciziile reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 21 aprilie 2021 2, din 7 iulie 2021 și din 8 septembrie 2021 (5), pentru perioada cuprinsă între 7 octombrie 2021 și 6 octombrie 2027, domnul Emiliou și doamnele Ćapeta și Medina au depus jurământul în fața Curții la 7 octombrie 2021.

Numit avocat general la Curtea de Justiție prin deciziile reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 8 septembrie 2021 5, pentru perioada cuprinsă între 7 octombrie 2021 și 6 octombrie 2024, domnul Collins a depus jurământul în fața Curții la 7 octombrie 2021.

(1) JO L 64, 24.2.2021, p. 4.

(2) JO L 176, 19.5.2021, p. 3.

(3) JO L 201, 8.6.2021, p. 28.

(4) JO L 243, 9.7.2021, p. 45.

(5) JO L 319, 10.9.2021, p. 4.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/3

Repartizarea judecătorilor pe camere

(2021/C 513/09)

În reuniunea generală din 11 octombrie 2021, Curtea a decis să repartizeze judecătorii pe camerele de cinci judecători după cum urmează:

Camera întâi:

Domnul Arabadjiev, președinte de cameră,

Domnii von Danwitz, Xuereb și Kumin și doamna Ziemele, judecători

Camera a doua:

Doamna Prechal, președintă de cameră,

Domnii Biltgen, Wahl și Passer și doamna Arastey Sahún, judecători

Camera a treia:

Doamna Jürimäe, președintă de cameră,

Domnii Safjan, Piçarra, Jääskinen și Gavalec, judecători

Camera a patra:

Domnul Lycourgos, președinte de cameră,

Domnii Bonichot și Rodin și doamnele Rossi și Spineanu-Matei, judecători

Camera a cincea:

Domnul Regan, președinte de cameră,

Domnii Ilešič, Jarukaitis, Gratsias și Csehi, judecători

În reuniunea generală din 11 octombrie 2021, Curtea a decis să repartizeze judecătorii pe camerele de trei judecători după cum urmează:

Camera a șasea:

Doamna Ziemele, președintă de cameră,

Domnii von Danwitz, Xuereb și Kumin, judecători

Camera a șaptea:

Domnul Passer, președinte de cameră,

Domnii Biltgen și Wahl și doamna Arastey Sahún, judecători

Camera a opta:

Domnul Jääskinen, președinte de cameră,

Domnii Safjan, Piçarra și Gavalec, judecători

Camera a noua:

Domnul Rodin, președinte de cameră,

Domnul Bonichot și doamnele Rossi și Spineanu-Matei, judecători

Camera a zecea:

Domnul Jarukaitis, președinte de cameră,

Domnii Ilešič, Gratsias și Csehi, judecători

În plus, în reuniunea generală din 11 octombrie 2021, Curtea a decis să îl repartizeze pe domnul vicepreședinte în Camera întâi și în Camera a șasea pentru cauzele în care îndeplinește atribuțiile de judecător raportor și care vor fi trimise de Curte în fața unei camere de cinci judecători sau, respectiv, în fața unei camere de trei judecători.

Pe de altă parte, Curtea a decis să îi repartizeze pe președinții camerelor de cinci judecători unei camere de trei judecători pentru toate cauzele în care îndeplinesc atribuțiile de judecător raportor și care vor fi trimise de Curte în fața unui asemenea complet de judecată. În consecință, Curtea decide să îl repartizeze pe domnul Arabadjiev în Camera a șasea, pe doamna Prechal în Camera a șaptea, pe doamna Jürimäe în Camera a opta, pe domnul Lycourgos în Camera a noua și pe domnul Regan în Camera a zecea.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/4

Liste care servesc la determinarea compunerii completelor de judecată

(2021/C 513/10)

În reuniunea generală din 13 octombrie 2021, Curtea a stabilit lista pentru determinarea compunerii Marii Camere, după cum urmează:

Domnul Ilešič

Doamna Spineanu-Matei

Domnul Bonichot

Domnul Csehi

Domnul von Danwitz

Domnul Gavalec

Domnul Safjan

Doamna Arastey Sahún

Domnul Rodin

Domnul Gratsias

Domnul Biltgen

Domnul Passer

Domnul Xuereb

Doamna Ziemele

Domnul Piçarra

Domnul Wahl

Doamna Rossi

Domnul Jääskinen

Domnul Jarukaitis

Domnul Kumin

În reuniunea generală din 13 octombrie 2021, Curtea a stabilit listele pentru determinarea compunerii camerelor care judecă în complet de cinci judecători, după cum urmează:

Camera întâi:

Domnul von Danwitz

Doamna Ziemele

Domnul Xuereb

Domnul Kumin

Camera a doua:

Domnul Biltgen

Doamna Arastey Sahún

Domnul Wahl

Domnul Passer

Camera a treia:

Domnul Safjan

Domnul Gavalec

Domnul Piçarra

Domnul Jääskinen

Camera a patra:

Domnul Bonichot

Doamna Spineanu-Matei

Domnul Rodin

Doamna Rossi

Camera a cincea:

Domnul Ilešič

Domnul Csehi

Domnul Jarukaitis

Domnul Gratsias

În reuniunea generală din 13 octombrie 2021, Curtea a stabilit listele pentru determinarea compunerii camerelor care judecă în complet de trei judecători, după cum urmează:

Camera a șasea:

Domnul von Danwitz

Domnul Xuereb

Domnul Kumin

Camera a șaptea:

Domnul Biltgen

Domnul Wahl

Doamna Arastey Sahún

Camera a opta:

Domnul Safjan

Domnul Piçarra

Domnul Gavalec

Camera a noua:

Domnul Bonichot

Doamna Rossi

Doamna Spineanu-Matei

Camera a zecea:

Domnul Ilešič

Domnul Gratsias

Domnul Csehi

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/7

Depunerea jurământului de către noii membri ai Tribunalului

(2021/C 513/12)

Numită judecătoare la Tribunalul Uniunii Europene printr-o decizie a reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 2 iunie 2021 (1), pentru perioada cuprinsă între 10 iunie 2021 și 31 august 2025, doamna Brkan a depus jurământul în fața Curții la 6 iulie 2021.

Numit judecător la Tribunalul Uniunii Europene printr-o decizie a reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 8 septembrie 2021 (2), pentru perioada cuprinsă între 10 septembrie 2021 și 31 august 2025, domnul Zilgalvis a depus jurământul în fața Curții la 27 septembrie 2021.

Numiți judecători la Tribunalul Uniunii Europene printr-o decizie a reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 13 octombrie 2021 (3), pentru perioada cuprinsă între 18 octombrie 2021 și 31 august 2022, domnii Kecsmár și Gâlea au depus jurământul în fața Curții la 27 octombrie 2021.

(1) JO L 203, 9.6.2021, p. 16.

(2) JO L 319, 10.9.2021, p. 5.

(3) JO L 368, 18.10.2021, p. 4.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/8

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 octombrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Apelativen sad – Varna – Bulgaria) – Procedură penală privind pe DR (C-845/19), TS (C-863/19)

(Cauzele conexate C-845/19 și C-863/19) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie penală - Directiva 2014/42/UE - Înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană - Domeniu de aplicare - Confiscarea bunurilor dobândite ilegal - Avantaj economic rezultat dintr-o infracțiune care nu a făcut obiectul unei condamnări - Articolul 4 - Confiscare - Articolul 5 - Confiscare extinsă - Articolul 6 - Confiscare aplicată terților - Condiții - Confiscare a unei sume de bani revendicate ca aparținând unui terț - Terț care nu are dreptul de a se constitui parte în procedura de confiscare - Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)

(2021/C 513/13)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Apelativen sad – Varna

Părțile din procedura penală principală

DR (C-845/19), TS (C-863/19)

cu participarea: Okrazhna prokuratura – Varna

Dispozitivul

Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană trebuie să fie interpretată în sensul că deținerea de stupefiante în vederea distribuirii lor intră în domeniul său de aplicare chiar dacă toate elementele inerente săvârșirii acestei infracțiuni se limitează la interiorul unui singur stat membru.

Directiva 2014/42 trebuie să fie interpretată în sensul că nu prevede numai confiscarea bunurilor care constituie un avantaj economic rezultat din infracțiunea pentru care a fost condamnat autorul infracțiunii respective, ci are în vedere și confiscarea bunurilor care aparțin acestui autor și cu privire la care instanța națională sesizată pentru soluționarea cauzei este convinsă că au fost obținute din alte activități infracționale, cu respectarea garanțiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (8) din această directivă și cu condiția ca infracțiunea pentru care a fost găsit vinovat autorul menționat să figureze printre cele enumerate la articolul 5 alineatul (2) din directiva amintită și ca această infracțiune să fie susceptibilă să genereze, în mod direct sau indirect, un avantaj economic în sensul aceleiași directive.

Articolul 8 alineatele (1), (7) și (9) din Directiva 2014/42 coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care permite confiscarea în favoarea statului a unui bun despre care se susține că aparține altei persoane decât autorul infracțiunii fără ca această persoană să aibă posibilitatea de a se constitui parte în procedura de confiscare.

(1) JO C 68, 2.3.2020.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/9

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 octombrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy – Polonia) – SC/Zakład Ubezpieczeń Społecznych I Oddział w Warszawie

(Cauza C-866/19) (1)

(Trimitere preliminară - Securitatea socială a lucrătorilor migranți - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) - Lucrător care a desfășurat o activitate salariată în două state membre - Perioadă minimă impusă de dreptul național pentru dobândirea dreptului la pensie pentru limită de vârstă - Luare în considerare a perioadei de cotizare realizate în temeiul legislației altui stat membru - Cumulare - Calculul cuantumului pensiei care urmează să fie plătită)

(2021/C 513/14)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Părțile din procedura principală

Reclamant: SC

Pârât: Zakład Ubezpieczeń Społecznych I Oddział w Warszawie

Dispozitivul

Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială trebuie interpretat în sensul că, în scopul stabilirii limitei pe care nu o pot depăși perioadele de asigurare necontributive în raport cu perioadele de asigurare contributive în conformitate cu legislația națională, instituția competentă a statului membru în cauză trebuie, la calcularea valorii teoretice a prestației, vizată la punctul (i) din această dispoziție, să țină seama de toate perioadele de asigurare, inclusiv de cele realizate în temeiul legislației altor state membre, pe când calculul valorii reale a prestației, vizată la punctul (ii) din dispoziția menționată, se efectuează numai în raport cu perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației statului membru vizat.

(1) JO C 61, 24.2.2020.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/9

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 octombrie 2021 – Parlamentul European/UZ

(Cauza C-894/19 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Procedură disciplinară - Sancțiune disciplinară - Anchetă administrativă - Articolul 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Cerința de imparțialitate obiectivă - Recurs incident - Respingerea unei cereri de asistență - Articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale - Dreptul de a fi ascultat)

(2021/C 513/15)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Parlamentul European (reprezentanți: V. Montebello-Demogeot și I. Lázaro Betancor, agenți)

Cealaltă parte din procedură: UZ (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul principal și recursul incident.

2)	Obligă Parlamentul European la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului principal.

3)	O obligă pe UZ la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului incident.

(1) JO C 77, 9.3.2020.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/10

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 octombrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Bucureşti – România) – Wilo Salmson France SAS/Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti –- Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi

(Cauza C-80/20) (1)

(Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolele 167-171 și articolul 178 litera (a) - Drept de deducere a TVA-ului - Rambursarea TVA-ului către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare - Deținerea unei facturi - Directiva 2008/9/CE - Respingerea cererii de rambursare - „Stornare” a facturii de către furnizor - Emiterea unei noi facturi - Nouă cerere de rambursare - Respingere)

(2021/C 513/16)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Bucureşti

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Wilo Salmson France SAS

Pârâte: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti – Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi

Dispozitivul

Articolele 167-171 și 178 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, precum și Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare trebuie interpretate în sensul că dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) aplicate unei livrări de bunuri nu poate fi exercitat de o persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru de rambursare, ci în alt stat membru, dacă această persoană impozabilă nu deține o factură, în sensul Directivei 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45, aferentă achiziției bunurilor în cauză. Numai în cazul în care un document este afectat de vicii de natură să priveze administrația fiscală națională de datele necesare pentru a fundamenta o cerere de rambursare este posibil să se considere că un asemenea document nu constituie o „factură”, în sensul Directivei 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45.

Articolele 167-171 și 178 din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45, precum și articolul 14 alineatul (1) litera (a) prima ipoteză din Directiva 2008/9 trebuie interpretate în sensul că se opun ca o cerere de rambursare a taxei pe valoarea adăugată (TVA) aferente unei anumite perioade de rambursare să fie respinsă pentru simplul motiv că acest TVA a devenit exigibil într-o perioadă de rambursare anterioară, deși nu a fost facturat decât în această anumită perioadă.

Articolele 167-171 și 178 din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45, precum și Directiva 2008/9 trebuie interpretate în sensul că anularea unilaterală a unei facturi de către un furnizor, ulterior adoptării de către statul membru de rambursare a unei decizii de respingere a cererii de rambursare a taxei pe valoarea adăugată (TVA) care se întemeia pe această factură și în condițiile în care decizia respectivă a rămas deja definitivă, urmată de emiterea de către acest furnizor, într-o perioadă de rambursare ulterioară, a unei noi facturi aferente acelorași livrări, fără ca acestea să fie repuse în discuție, nu are nicio incidență asupra existenței dreptului la rambursarea TVA-ului care a fost deja exercitat și nici asupra perioadei în care trebuie să fie exercitat acest drept.

(1) JO C 279, 24.8.2020.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/11

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 21 octombrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Spetsializiran nakazatelen sad – Bulgaria) – Procedură penală împotriva lui ZX

(Cauza C-282/20) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie penală - Directiva 2012/13/UE - Dreptul la informare în cadrul procedurilor penale - Articolul 6 alineatul (3) - Drepturi la informare ale persoanelor suspectate sau acuzate cu privire la drepturile lor - Articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Legislație națională care nu prevede căi procedurale pentru remedierea după ședința preliminară a neclarităților și a lacunelor din conținutul actului de acuzare)

(2021/C 513/17)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Spetsializiran nakazatelen sad

Partea din procedura penală principală

Cu participarea: Spetsializirana prokuratura

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care nu prevede o cale procedurală ce permite să se remedieze după ședința preliminară într-o cauză penală neclaritățile și lacunele din conținutul rechizitoriului care aduc atingere dreptului persoanei acuzate de a i se comunica informații detaliate cu privire la acuzare.

Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2012/13 și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că instanța de trimitere este obligată să efectueze, în măsura posibilului, o interpretare conformă a legislației naționale privind modificarea acuzării care să permită procurorului să remedieze neclaritățile și lacunele din conținutul rechizitoriului în cadrul ședinței de judecată, protejând în același timp în mod activ și real dreptul la apărare al persoanei acuzate. Numai în cazul în care consideră că o interpretare conformă în acest sens nu este posibilă, instanța de trimitere trebuie să lase neaplicată dispoziția națională care interzice suspendarea procedurii judiciare și trimiterea cauzei la procuror pentru ca acesta să întocmească un nou rechizitoriu.

(1) JO C 287, 31.8.2020.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/12

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 21 octombrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy dla Krakowa-Śródmieścia w Krakowie – Polonia) – T.B., D. sp. z. o. o./G. I. A/S

(Cauza C-393/20) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Competență în materie de asigurări - Articolul 11 alineatul (1) litera (b) - Articolul 12 - Articolul 13 alineatul (2) - Domeniu de aplicare personal - Noțiunea de „parte vătămată” - Profesionist - Competențe speciale - Articolul 7 punctul 2)

(2021/C 513/18)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy dla Krakowa-Śródmieścia w Krakowie

Părțile din procedura principală

Reclamante: T.B., D. sp. z. o. o.

Pârâtă: G. I. A/S

Dispozitivul

Articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială coroborat cu articolul 11 alineatul (1) litera (b) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că acesta nu poate fi invocat de către o societate care în schimbul serviciilor – furnizate în beneficiul unei persoane direct vătămate într-un accident de circulație rutieră ca urmare a prejudiciului rezultat din acest accident – a dobândit de la aceasta dreptul de a solicita despăgubiri în scopul de a reclama plata acestora de la asigurătorul autorului accidentului respectiv, fără a desfășura însă o activitate profesională în domeniul recuperării de astfel de despăgubiri.

Articolul 7 punctul 2 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că acesta poate fi invocat de către un profesionist care a dobândit, în baza unui contract de cesiune, creanța de la persoana vătămată într-un accident de circulație rutieră pentru a introduce, în fața instanței din statul membru în care s-a produs fapta prejudiciabilă, o acțiune delictuală sau cvasidelictuală împotriva asigurătorului autorului acestui accident, care are sediul într-un alt stat membru decât cel în care s-a produs fapta prejudiciabilă, sub rezerva îndeplinirii condițiilor de aplicare a acestei dispoziții, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

(1) JO C 423, 7.12.2020.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/13

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 octombrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Kúria – Ungaria) – CHEP Equipment Pooling NV/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-396/20) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Norme detaliate privind rambursarea TVA-ului către persoanele impozabile care nu sunt stabilite în statul membru de rambursare - Directiva 2008/9/CE - Articolul 20 alineatul (1) - Cerere de informații suplimentare de către statul membru de rambursare - Elemente care pot face obiectul unei cereri de informații suplimentare - Neconcordanță între cuantumul înscris în cererea de rambursare și cuantumul care figurează pe facturile prezentate - Principiul bunei administrări - Principiul neutralității TVA-ului - Termen de decădere - Consecințe privind rectificarea erorii persoanei impozabile)

(2021/C 513/19)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Reclamantă: CHEP Equipment Pooling NV

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Dispozitivul

Articolul 20 alineatul (1) din Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare, citit în lumina principiilor neutralității fiscale și bunei administrări, trebuie interpretat în sensul că se opune ca administrația fiscală a statului membru de rambursare, în cazul în care a dobândit certitudinea, eventual în lumina informațiilor suplimentare furnizate de persoana impozabilă, că cuantumul taxei pe valoarea adăugată aferente intrărilor efectiv achitate, astfel cum este menționat în factura anexată la cererea de rambursare, este superior cuantumului înscris în cererea respectivă, să efectueze rambursarea taxei pe valoarea adăugată numai în limita acestui din urmă cuantum, fără a fi invitat în prealabil persoana impozabilă, cu diligență și potrivit mijloacelor care i se par cele mai adecvate, să își rectifice cererea de rambursare printr-o cerere care să se considere că a fost formulată la data cererii inițiale.

(1) JO C 423, 7.12.2020.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/13

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 21 octombrie 2021 – Lípidos Santiga, SA/Comisia Europeană

(Cauza C-402/20 P) (1)

(Recurs - Energie - Directiva (UE) 2018/2001 - Promovarea utilizării energiei din surse regenerabile - Limitarea utilizării de biocombustibili produși din culturi alimentare și furajere - Regulamentul delegat (UE) 2019/807 - Definirea materiilor prime cu risc crescut din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor (SIDT) - Ulei de palmier - Acțiune în anulare - Condiție potrivit căreia o persoană fizică sau juridică trebuie să fie vizată în mod direct - Inadmisibilitate)

(2021/C 513/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Lípidos Santiga, SA (reprezentant: P. Muñiz Fernández, abogado)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: B. De Meester și K. Talabér-Ritz, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Lípidos Santiga SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 348, 19.10.2020.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/14

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 23 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Gericht Erster Instanz Eupen – Belgia) – IO/Wallonische Region

(Cauza C-23/21) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Circulație rutieră - Conducător auto care are reședința într-un stat membru - Vehicul înmatriculat într-un alt stat membru - Vehicul pus la dispoziția administratorului unei societăți stabilite în acest alt stat membru - Obligație de înmatriculare în primul stat membru)

(2021/C 513/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Gericht Erster Instanz Eupen

Părțile din procedura principală

Reclamant(ă): IO

Pârâtă: Wallonische Region

Dispozitivul

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia un administrator al unei societăți sau un lucrător independent, cu reședința în acest stat membru, se poate prevala de o derogare de la obligația de înmatriculare, în statul membru menționat, a unui vehicul înmatriculat într-un alt stat membru și pus la dispoziția sa de o societate, cu sau fără personalitate juridică, stabilită în acest alt stat membru, numai dacă documentele care atestă că persoana interesată îndeplinește condițiile de aplicare a acestei derogări se află în permanență la bordul vehiculului menționat.

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care impune unui administrator al unei societăți, cu reședința în acest stat membru, să înmatriculeze în respectivul stat membru un vehicul pus la dispoziția sa de societate sa, stabilită în alt stat membru, dacă acest administrator nu încasează un salariu sau un venit de la această societate, fără posibilitatea ca acesta să dovedească realitatea rolului său în cadrul societății menționate, în măsura în care acest vehicul nici nu este destinat să fie utilizat în principal în primul stat membru cu titlu permanent, nici nu este utilizat astfel în fapt.

(1) JO C 128, 12.4.2021.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/15

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 21 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Lennestadt – Germania) – Nemzeti Útdíjfizetési Szolgáltató Zrt./NW

(Cauza C-30/21) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Articolul 1 alineatul (1) - Domeniu de aplicare material - Noțiunea de „materie civilă și comercială” - Procedură privind recuperarea unei taxe aferente utilizării unui drum supus taxei de trecere)

(2021/C 513/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Lennestadt

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Nemzeti Útdíjfizetési Szolgáltató Zrt.

Pârât: NW

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că intră sub incidența noțiunii de „materie civilă și comercială”, în sensul acestei dispoziții, o acțiune privind recuperarea pe cale judiciară a unei taxe aferente utilizării unui drum supus taxei de trecere, inițiată de o societate mandatată în temeiul legii, care califică raportul născut din utilizarea menționată ca fiind de drept privat.

(1) JO C 148, 26.4.2021.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 19 august 2021 – DB/Austrian Airlines AG

(Cauza C-510/21)

(2021/C 513/23)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: DB

Pârâtă: Austrian Airlines AG

Întrebările preliminare

Acordarea primului ajutor medical la bordul aeronavei în urma unui accident în sensul articolului 17 alineatul (1) din Convenția pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional, semnată de Comunitatea Europeană la 9 decembrie 1999 și aprobată în numele său prin Decizia 2001/539/CE a Consiliului din 5 aprilie 2001 (1), care determină o vătămare corporală suplimentară pasagerului ce poate fi delimitată de consecințele propriu-zise ale accidentului, trebuie să fie considerată, împreună cu evenimentul declanșator, un accident unic?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Articolul 29 din convenția menționată se opune unui drept la repararea prejudiciului cauzat de acordarea primului ajutor medical în cazul în care acest drept este invocat în termenul de prescripție prevăzut de dreptul național, dar în afara termenului de decădere prevăzut la articolul 35 din convenția menționată?

(1) Decizia 2001/539/CE a Consiliului din 5 aprilie 2001 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional (Convenția de la Montreal) (JO 2001, L 194, p. 38, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 112).

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Cluj (România) la data de 24 august 2021 – ASA / DGRFP Cluj

(Cauza C-519/21)

(2021/C 513/24)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Cluj

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: ASA

Pârâtă: DGRFP Cluj

Chemați în garanție: BP, MB

Întrebările preliminare

Directiva TVA 2006/[1]12 (1), în general, dar și articolele 9, 12, 14, 62, 63, 65, 73 și 78, în special, pot fi interpretate, într-un context specific precum cel din acțiunea principală, în sensul [că]:

—

din perspectiva intervenției faptului generator în cazul operațiunilor taxabile de livrare de bunuri imobile și a modalității de formare a bazei de impunere aferent[e], calitatea de persoană impozabilă o au și persoanele fizice membre ale unui contract de asociere fără personalitate juridică alături de persoana impozabilă care este ținută să achite taxa aferentă operațiunilor din aval pe care ar fi trebuit să o perceapă, contract de asociere ce nu a fost înregistrat la autoritățile fiscale înainte de începerea activității, dar care a fost prezentat acestora anterior emiterii actelor administrative fiscale?

Directiva TVA 2006/112, în general, dar și articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a), articolul 179, în special, precum și principiul proporționalității și principiul neutralității pot fi interpretate, într-un context specific precum cel din acțiunea principală, în sensul:

recunoașterii posibilității acordării dreptului de deducere unei persoane impozabile, în condițiile în care aceasta nu a datorat sau achitat personal TVA în amonte pentru bunuri și servicii utilizate în cadrul operațiunilor taxabile, TVA-ul fiind datorat/achitat în amonte de persoane fizice ce nu au stabilită calitatea de persoane impozabile, însă sunt membre ale unui contract de asociere fără personalitate juridică alături de persoana impozabilă care este ținută să achite taxa aferentă operațiunilor din aval pe care ar fi trebuit să o perceapă, contract de asociere ce nu a fost înregistrat la autoritățile fiscale înainte de începerea activității[;]

recunoașterii posibilității acordării dreptului de deducere unei persoane impozabile, într-un context specific precum cel din acțiunea principală, în condițiile în care aceasta nu a datorat sau achitat personal TVA în amonte pentru bunuri și servicii utilizate în cadrul operațiunilor taxabile, TVA-ul fiind datorat/achitat în amonte de o persoană fizică ce are stabilită calitatea de persoană impozabilă, care este membră a unui contract de asociere fără personalitate juridică și care alături de persoana impozabilă urmărește deopotrivă să exercite sau putea să își exercite dreptul de deducere, acestea fiind ținute să achite taxa aferentă operațiunilor din aval pe care ar fi trebuit să o perceapă, contract de asociere ce nu a fost înregistrat la autoritățile fiscale înainte de începerea activității.

În cazul unui răspuns negativ și/sau în raport și de principiul securității juridice:

este admisibilă o solicitare a persoanei impozabile în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a TVA-ului și accesorii aferente de a se regresa împotriva persoanelor fizice ce nu au stabilită calitatea de persoane impozabile și care sunt membre ale unui contract de asociere fără personalitate juridică alături de persoana impozabilă care este ținută să achite taxa aferentă operațiunilor din aval pe care ar fi trebuit să o perceapă, contract de asociere ce nu a fost înregistrat la autoritățile fiscale înainte de începerea activității, pentru cota prevăzută pentru împărțirea beneficiilor ce revine acestora potrivit contractului de asociere în raport de obligațiile de plată a TVA-ului și accesorii aferente stabilite în sarcina persoanei impozabile?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006 L 347, p. l, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Pfälzisches Oberlandesgericht (Germania) la 24 august 2021 – MS/Saatgut Treuhandverwaltungs GmbH

(Cauza C-522/21)

(2021/C 513/25)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Pfälzisches Oberlandesgericht

Părțile din procedura principală

Apelant-pârât: MS

Intimată-reclamantă: Saatgut Treuhandverwaltungs GmbH

Întrebarea preliminară

Articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1768/95 al Comisiei din 24 iulie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a derogării prevăzute la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (1), în măsura în care poate fi solicitată – în condițiile menționate în această dispoziție – o despăgubire minimă în cuantum egal cu de patru ori redevența, este compatibil cu Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (denumit „regulamentul de bază”) (2), în special cu articolul 94 alineatul (2) prima teză din acesta?

(1) JO 1995, L 173, p. 14, Ediție specială, 03/vol. 17, p. 177.

(2) JO 1994, L 227, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 15, p. 197.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Bucureşti (România) la data de 24 august 2021 – IG / Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Ilfov

(Cauza C-524/21)

(2021/C 513/26)

Limba de procedură: româna

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Bucureşti

Părţile din acţiunea principală

Recurentă – Reclamantă: IG

Intimată – Pârâtă: Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Ilfov

Întrebările preliminare

Prevederile articolului 1 alineatul (1), respectiv ale articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2008/94 (1) sub aspectul noțiunii autonome de „stare de insolvență” se opun unei reglementări naționale de transpunere a directivei – articolul 15 alineatele 1 și 2 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale coroborat cu articolul 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006 – în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 16/2018, potrivit cu care perioada de 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua și plăti creanțele salariale ale angajatorului în insolvență, se raportează exclusiv la data deschiderii procedurii insolvenței?

Prevederile articolului 3 [al doilea paragraf], respectiv ale articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2008/94 se opun articolului 15 alineatele (1) și (2) din Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale – în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 16/2018, potrivit cu care perioada de maximum 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua și plăti creanțele salariale ale angajatorului în insolvență, se situează în intervalul de referință de 3 luni imediat anterioare deschiderii procedurii de insolvență-3 luni imediat ulterioare deschiderii procedurii de insolvență?

Este conformă cu finalitatea socială a Directivei 2008/94 și cu dispozițiile articolului 12 litera (a) din directivă o practică administrativă națională prin care, în temeiul unei decizii a Curții de Conturi și în absența unei reglementări naționale specifice de obligare a lucrătorului la restituire, se procedează la recuperarea de la lucrător a sumelor pretins a fi fost achitate pentru perioade care exced[ează] cadrului legal sau care au fost solicitate în afara termenului legal de prescripție?

În interpretarea noțiunii de „abuz” din articolul 12 litera (a) din Directiva 2008/94, reprezintă o justificare obiectivă suficientă acțiunea de a proceda la recuperarea de la lucrător, cu scopul declarat al respectării termenului general de prescripție, a drepturilor salariale achitate din Fond prin intermediul lichidatorului judiciar?

5)	Sunt compatibile cu prevederile și scopul directivei o interpretare și o practică națională administrativă prin care creanțele salariale ce se solicită a fi restituite de către lucrători sunt asimilate unei creanțe fiscale purtătoare de dobânzi și de penalități de întârziere?

(1) Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (JO 2008, L 283, p. 36).

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Bucureşti (România) la data de 24 august 2021 – Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti / IM

(Cauza C-525/21)

(2021/C 513/27)

Limba de procedură: româna

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Bucureşti

Părţile din acţiunea principală

Recurentă – pârâtă: Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti

Intimată – reclamantă: IM

Întrebările preliminare

Prevederile articolului 1 alineatul (1), respectiv ale articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2008/94 (1) sub aspectul noțiunii autonome de „stare de insolvență” se opun unei reglementări naționale de transpunere a directivei – articolul 15 alineatele (1) și (2) din Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale coroborat cu articolul 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006 – în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 16/2018, potrivit cu care perioada de 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua și plăti creanțele salariale ale angajatorului în insolvență, se raportează exclusiv la data deschiderii procedurii insolvenței?

5)	Sunt compatibile cu prevederile și scopul directivei o interpretare și o practică națională administrativă prin care creanțele salariale ce se solicită a fi restituite de către lucrători sunt asimilate unei creanțe fiscale purtătoare de dobânzi și de penalități de întârziere?

(1) Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (JO 2008, L 283, p. 36).

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 9 septembrie 2021 – UniCredit Bank Austria AG/ Verein für Konsumenteninformation

(Cauza C-555/21)

(2021/C 513/28)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: UniCredit Bank Austria AG

Intimată: Verein für Konsumenteninformation

Întrebarea preliminară

Articolul 25 alineatul (1) din Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (1) trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede că, în cazul exercitării dreptului împrumutatului de a rambursa parțial sau integral valoarea creditului înainte de expirarea perioadei convenite, dobânzile datorate de împrumutat și costurile care depind de durata contractului sunt reduse proporțional, în timp ce pentru costurile care nu depind de durata contractului nu există o asemenea reglementare?

(1) JO 2014, L 60, p. 34.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sofiyski gradski sad (Bulgaria) la 20 septembrie 2021 – LM și NO/HUK-COBURG-Allgemeine Versicherung AG

(Cauza C-577/21)

(2021/C 513/29)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Sofiyski gradski sad

Părțile din procedura principală

Reclamanți: LM și NO

Pârâtă: HUK-COBURG-Allgemeine Versicherung AG

Întrebările preliminare

O interpretare a noțiunii de „vătămare corporală” potrivit căreia, în cazul suferinței psihologice și durerii unui copil din cauza decesului părintelui său în urma unui accident rutier, aceasta intervine numai atunci când suferința și durerea respectivă au provocat o afectare patologică a sănătății copilului este contrară articolului 1 alineatul (1) din Directiva 84/5/CEE?

2)	Principiul interpretării conforme cu dreptul Uniunii a dreptului național de către instanța națională este aplicabil atunci când instanța națională nu aplică propriul drept național, ci dreptul național al unui alt stat membru al Uniunii Europene?

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Nürnberg (Germania) la 28 septembrie 2021 – A/Finanzamt M

(Cauza C-596/21)

(2021/C 513/30)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Nürnberg

Părțile din procedura principală

Reclamant: A

Pârât: Finanzamt M

Întrebările preliminare (1)

Celui de al doilea dobânditor al unui bun i se poate refuza deducerea TVA-ului aferent achiziției pentru motivul că acesta trebuia să știe că vânzătorul inițial a săvârșit o fraudă privind TVA-ul la momentul primei înstrăinări, deși inclusiv primul dobânditor știa că vânzătorul inițial a săvârșit o fraudă privind TVA-ul la momentul primei înstrăinări?

2)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: refuzul opus celui de al doilea dobânditor este limitat, în ceea ce privește cuantumul, la prejudiciul fiscal suferit ca urmare a fraudei?

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare: prejudiciul fiscal se calculează:

a.	pe baza unei comparații între impozitul legal datorat în lanțul prestațiilor și impozitul stabilit în mod efectiv;

b.	pe baza unei comparații între impozitul legal datorat în lanțul prestațiilor și impozitul plătit în mod efectiv;

c.	în care alt mod?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/21

Recurs introdus la 28 septembrie 2021 de Unie van Professionele Transporteurs en Logistieke Ondernemers (UPTR) împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a opta) din 28 iulie 2021 în cauza T-634/20, UPTR/Parlamentul și Consiliul

(Cauza C-603/21 P)

(2021/C 513/31)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Recurentă: Unie van Professionele Transporteurs en Logistieke Ondernemers (UPTR) (reprezentant: F. Vanden Bogaerde, advocaat)

Celelalte părți din procedură: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentei

—	Primul capăt de cerere: declararea admisibilității recursului;

—

Al doilea capăt de cerere: anularea articolului 2 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2020/1055 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1071/2009, (CE) nr. 1072/2009 și (UE) nr. 1024/2012 în vederea adaptării acestora la evoluțiile sectorului transportului rutier (1), în temeiul articolului 263 din versiunea consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și al motivelor rezumate mai jos;

—	Al treilea capăt de cerere: soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv: admisibilitatea acțiunii inițiale

Membrii recurentei trebuie să poată beneficia de o protecție jurisdicțională efectivă. Pentru ca aceștia să poată beneficia de o protecție jurisdicțională efectivă, în prezenta cauză nu poate fi reținută o interpretare strictă a noțiunii „vizată în mod direct și individual”, având în vedere contextul penal/sancționatoriu specific în care membrii recurentei nu dispun de un drept subiectiv și din acest motiv nu au niciun acces direct la instanțele judecătorești.

Este dificil să se considere că există o protecție jurisdicțională efectivă în cazul în care membrii recurentei trebuie să se afle într-o situație ilegală, pentru ca ulterior să depindă de organisme de control care ar trebui să aibă posibilitatea de a urmări sau de a sancționa, fără a fi obligate la aceasta. În plus, protecția jurisdicțională efectivă nu este garantată, având în vedere că o instanță națională nu este întotdeauna obligată să adreseze o întrebare preliminară Curții de Justiție.

Al doilea motiv: încălcarea pieței unice

Articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană are drept obiectiv instituirea unei piețe interne a Uniunii Europene. Această piață internă a Uniunii Europene este instituită, printre altele, prin principiul liberei circulații a serviciilor.

Libera circulație a serviciilor în sectorul transportului este reglementată de dispozițiile din titlul VI al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.

Prin urmare, în sectorul transportului rutier și în special al cabotajului, trebuie să se urmărească o liberalizare progresivă.

Din punct de vedere istoric, această liberalizare în sectorul transportului este considerată ca fiind efectiv atinsă. Liberalizarea astfel atinsă a pieței transporturilor și înlăturarea restricțiilor din cadrul acesteia au regresat totuși. Prin dispoziția atacată liberalizarea atinsă regresează și mai mult, având în vedere că dispoziția atacată cuprinde o restricție semnificativă, care este mai ales în dezavantajul transportatorilor care sunt membri ai recurentei.

Celelalte inițiative legislative din Mobility Package iau în considerare totuși motivele care stau efectiv la baza acestei restricții.

Dispoziția atacată încalcă articolul 3 alineatul (3) TUE și principiul liberei circulații a serviciilor consacrat în titlul VI TFUE și, așadar, trebuie anulată.

Al treilea motiv: încălcarea principiului proporționalității

Evaluarea impactului în ceea ce privește propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1071/2009 și (CE) nr. 1072/2009 în vederea adaptării acestora la evoluțiile sectorului transportului rutier a fost realizată în vederea continuării liberalizării cabotajului în cadrul Uniunii Europene.

În cadrul acestei evaluări a impactului nu s-a ținut seama de o eventuală perioadă de așteptare, care a fost înaintată doar mai târziu în procesul legislativ. Nu se poate decât să se presupună că instituirea unei perioade de așteptare de 4 zile după desfășurarea ultimei operațiuni de cabotaj va avea un impact semnificativ asupra numărului de operațiuni de cabotaj în cadrul Uniunii Europene. Efectele acestei perioade de așteptare nu au fost însă apreciate în cadrul unei evaluări a impactului în timpul procesului legislativ.

În ceea ce privește modificarea reglementării privind cabotajul, prin care nivelul de liberalizare deja atins este mult redus prin introducerea unei perioade de așteptare de 4 zile după ultima operațiune de cabotaj, nu se poate susține că nu este vorba de o schimbare „substanțială”. În consecință, o evaluare a impactului ar trebui considerată necesară pentru continuarea procesului legislativ.

Parlamentul European și Consiliul nu pot susține că o actualizare a evaluării impactului nu era adecvată sau necesară pentru procesul legislativ.

Nerealizarea unei actualizări a evaluării impactului ar trebui, prin urmare, considerată o încălcare a principiului proporționalității pe care sunt obligate să îl respecte Parlamentul European și Consiliul.

(1) JO 2020, L 249, p. 17.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Městský soud v Praze (Republica Cehă) la 30 septembrie 2021 – Heureka Group a.s./Google LLC

(Cauza C-605/21)

(2021/C 513/32)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Městský soud v Praze

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Heureka Group a.s.

Pârâtă: Google LLC

Întrebările preliminare

Articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2014/104 (1) și principiile generale de drept al Uniunii trebuie interpretate în sensul că Directiva 2014/104 și, în special, articolul 10 din aceasta sunt aplicabile direct sau indirect în cauza de față, care privește cererile de despăgubire pentru toate prejudiciile ca urmare a încălcării prevederilor articolului 102 TFUE, încălcare începută înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2014/104 și încheiată după expirarea termenului de transpunere stabilit pentru implementarea acesteia, în situația în care cererea de despăgubire a fost depusă după expirarea termenului de transpunere sau în sensul că articolul 10 din Directiva 2014/104 se aplică numai parțial comportamentului în discuție (și, drept urmare, unei părți din prejudiciu), care a avut loc după intrarea în vigoare a Directivei 2014/104 sau și după expirarea termenului de transpunere?

În conformitate cu sensul și scopul Directivei 2014/104 sau cu articolul 102 TFUE și cu principiului efectivității, articolul 22 alineatul (2) din Directiva 2014/104 trebuie interpretat în sensul că „orice măsuri naționale adoptate în temeiul articolului 21, în afara celor menționate la [articolul 22] alineatul (1)” constituie reglementări naționale de implementare a articolului 10 din Directiva 2014/104, cu alte cuvinte, în cazul articolului 10 din Directiva 2014/104 și al principiilor privind prescripția, se aplică alineatul (1) sau alineatul (2) al articolului 22 din Directiva 2014/104?

Dispozițiile naționale și interpretarea acestora, care leagă „cunoașterea faptului că s-a cauzat un prejudiciu”, esențială pentru începerea termenului de prescripție a dreptului subiectiv, de cunoașterea de către partea prejudiciată a „prejudiciilor parțiale individuale” care apar treptat pe parcursul unui comportament anticoncurențial în curs de desfășurare sau continuu (întrucât jurisprudența se întemeiază pe premisa că cererea de despăgubire este în întregime divizibilă) și prejudicii parțiale pentru care încep să curgă termene de prescripție separate, indiferent de cunoașterea de către partea prejudiciată a întinderii totale a prejudiciului rezultat din încălcarea articolului 102 TFUE în ansamblul său, respectiv dispozițiile naționale și interpretarea acestora care permite ca termenul de prescripție în cazul unei cereri de despăgubire care decurge dintr-un comportament anticoncurențial să înceapă înainte de încetarea unui astfel de comportament, care constă în plasarea și afișarea într-un mod mai favorabil a propriului comparator de prețuri cu încălcarea articolului 102 TFUE sunt conforme cu articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2014/104 sau cu articolul 102 TFUE și cu principiul efectivității?

Articolul 10 alineatele (2), (3) și (4) din Directiva 2014/104 sau articolul 102 TFUE și principiul efectivității se opun unor dispoziții naționale care prevăd că termenul de prescripție a drepturilor subiective la acțiuni în despăgubire este de trei ani și începe să curgă de la data la care partea prejudiciată a luat cunoștință sau ar fi putut lua cunoștință despre prejudiciul parțial și despre entitatea care este obligată să îl repare, dar care nu iau în considerare (i) momentul încetării încălcării normei, (ii) cunoașterea de către partea prejudiciată a faptului că comportamentul avut constituie o încălcare a legislației în materie de concurență și care, în același timp, (iii) nu suspendă și nici nu întrerup acest termen de prescripție de trei ani pe durata procedurilor aflate pe rol în fața Comisiei, al căror obiect este încălcarea continuă a articolului 102 TFUE și (iv) nu conțin norma conform căreia suspendarea termenului de prescripție încetează cel mai devreme la un an după ce decizia de constatare a încălcării rămâne definitivă?

(1) Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene (JO 2014, L 349, p. 1).

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour d'appel de Paris (Franța) la 30 septembrie 2021 – Doctipharma SAS/Union des Groupements de pharmaciens d’officine (UDGPO), Pictime Coreyre

(Cauza C-606/21)

(2021/C 513/33)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Doctipharma SAS

Pârâte: Union des Groupements de pharmaciens d’officine (UDGPO), Pictime Coreyre

Întrebările preliminare

—	Activitatea Doctipharma, astfel cum este descrisă în prezenta hotărâre, desfășurată pe și pornind de la site-ul său www.doctipharma.fr, trebuie calificată drept „serviciu al societății informaționale” în sensul Directivei 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 (1)?

—	În această ipoteză, activitatea Doctipharma, astfel cum a fost descrisă în prezenta hotărâre, exercitată pe și pornind de la site-ul său www.doctipharma.fr, intră în domeniul de aplicare al articolului 85c din Directiva europeană din 6 noiembrie 2001, modificată prin Directiva din 8 iunie 2011 (2)?

—

Articolul 85c din Directiva din 6 noiembrie 2001, modificată prin Directiva din 8 iunie 2011, trebuie interpretat în sensul că ar constitui o restricție justificată de protecția sănătății publice interdicția, rezultată dintr-o interpretare a articolelor L. 5125-25 și L. 5125-26 din Codul sănătății publice, a activității Doctipharma, astfel cum este descrisă în prezenta hotărâre, exercitată pe și pornind de la site-ul său www.doctipharma.fr?

—	În caz contrar, articolul 85c din Directiva din 6 noiembrie 2011, modificată prin Directiva din 8 iunie 2011, trebuie interpretat în sensul că permite activitatea Doctipharma, astfel cum este descrisă în prezenta hotărâre, desfășurată pe și pornind de la site-ul său www.doctipharma.fr?

—

În această ipoteză, interzicerea activității Doctipharma, rezultată din interpretarea de către Cour de cassation (Curtea de Casație) a articolelor L. 5125-25 și L. 5125-26 din Codul sănătății publice, este justificată de protecția sănătății publice în sensul articolului 85c din Directiva din 6 noiembrie 2001, modificată prin Directiva din 8 iunie 2011?

—	În caz contrar, articolul 85c din Directiva din 6 noiembrie 2001, modificată prin Directiva din 8 iunie 2011, trebuie interpretat în sensul că permite activitatea de „serviciu al societății informaționale” propusă de Doctipharma?

(1) Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (JO 1998, L 204, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 207).

(2) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/24

Acțiune introdusă la 14 octombrie 2021 – Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-633/21)

(2021/C 513/34)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Konstantinidis, M. Noll-Ehlers)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

constatarea faptului că:

—

pe de o parte, prin depășirea sistematică și continuă a valorilor-limită anuale stabilite pentru dioxidul de azot în aglomerarea Atena (EL0003) din anul 2010, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 din Directiva 2008/50/CE (1) coroborat cu anexa XI la directivă;

—

pe de altă parte, întrucât nu a adoptat, după data de 11 iunie 2010, măsurile necesare pentru a garanta respectarea valorilor-limită anuale stabilite pentru dioxidul de azot în aglomerarea Atena, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile pe care i le impune articolul 23 alineatul (1) din Directiva 2008/50/CE (coroborat cu anexa XV, secțiunea A din această directivă) și mai precis obligația – prevăzută la articolul 23 alineatul (1) al doilea paragraf din directivă – de a stabili măsurile potrivite, astfel încât perioada de depășire să fie cât mai scurtă cu putință;

B)	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv al acțiunii, Comisia subliniază că Directiva 2008/50 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa impune statelor membre să limiteze expunerea cetățenilor la dioxidul de azot (NO2). Comisia susține că, în mod continuu după anul 2005, anul în care a devenit obligatorie respectarea valorilor-limită zilnice și anuale de dioxid de azot (NO2) în temeiul articolului 13 din Directiva 2008/50, în baza raporturilor anuale privind calitatea aerului pe care le-a transmis, Republica Elenă nu a asigurat conformitatea cu valorile-limită zilnice în aglomerarea EL0003 Atena.

Prin intermediul celui de al doilea motiv al acțiunii, Comisia subliniază că articolul 23 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2008/50 impune statelor membre, în cazul depășirii valorilor-limită, o obligație clară și imediată de a aproba planuri referitoare la calitatea aerului care cuprind măsuri potrivite, astfel încât perioada de depășire să fie cât mai scurtă cu putință. Comisia susține că, încălcând obligațiile care îi revin în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Directiva 2008/50, Republica Elenă nu a întocmit un plan adecvat referitor la calitatea aerului în ceea ce privește dioxidul de azot în ceea ce privește aglomerarea EL0003 Atena.

(1) Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO 2008, L 152, p. 1).

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/26

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2021 – T i D kontrolni sistemi/EUIPO – Sigmatron (Aparate și dispozitive de semnalizare)

(Cauza T-503/20) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă aparate și dispozitive de semnalizare - Desen sau model industrial comunitar anterior - Cauză de nulitate - Lipsa caracterului individual - Declararea nulității desenului sau modelului industrial anterior - Lipsa incidenței - Divulgarea desenului sau modelului industrial anterior - Utilizator avizat - Gradul de libertate a creatorului - Lipsa unei impresii globale diferite - Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. (CE) nr. 6/2002”)

(2021/C 513/38)

Limba de procedură: bulgara

Părţile

Reclamantă: T i D kontrolni sistemi EOOD (Varna, Bulgaria) (reprezentant: P. Priparzhenski, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: P. Georgieva și A. Folliard-Monguiral, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Sigmatron EOOD (Sofia, Bulgaria) (reprezentant: A. Kostov, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 30 aprilie 2020 (cauza R 956/2019-3) referitoare la o procedură de declarare a nulității între Sigmatron și T i D kontrolni sistemi

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă T i D kontrolni sistemi EOOD la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 329, 5.10.2020.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/26

Ordonanța Tribunalului din 28 octombrie 2021 – Diusa Rendering și Assograssi/Comisia

(Cauza T-201/18) (1)

(„Sănătate publică - Reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă - Interdicția exportului de fertilizatori organici și de amelioratori ai solului derivați din materiale de categoria 2 - Neinițierea de către Comisie a procedurii în scopul reexaminării interdicției - Acțiune în constatarea abținerii de a acționa - Propunerea unui proiect de măsuri care să pună capăt abținerii de a acționa - Nepronunțare asupra fondului”)

(2021/C 513/39)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Diusa Rendering Srl (Piacenza, Italia) și Assograssi – Associazione Nazionale Produttori Grassi e Proteine Animali (Buccinasco, Italia) (reprezentant: M. Moretto, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Bianchi, W. Farrell și B. Eggers, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 265 TFUE având ca obiect constatarea faptului că Comisia s-a abținut în mod nelegal de a iniția procedura prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (JO 1999, L 184, p. 23, Ediție specială 1/vol. 2, p. 159) în scopul reexaminării interdicției exportului de fertilizatori organici și de amelioratori ai solului derivați din materiale de categoria 2 instituită prin articolul 43 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO 2009, L 300, p. 1).

Dispozitivul

1)	Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra fondului prezentei acțiuni.

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Diusa Rendering Srl și de Assograssi – Associazione Nazionale Produttori Grassi e Proteine Animali.

(1) JO C 166, 14.5.2018.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/27

Ordonanța Tribunalului din 25 octombrie 2021 – 4B Company/EUIPO – Deenz [Pandantiv (bijuterie)]

(Cauza T-329/20) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând un pandantiv (bijuterie) - Menținerea desenului sau modelului industrial comunitar într-o formă modificată - Articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Interesul de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate”)

(2021/C 513/40)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: 4B Company Srl (Montegiorgio, Italia) (reprezentant: G. Brogi, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: S. Scardocchia și A. Folliard-Monguiral, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: Deenz Holding Ltd (Dubai, Emiratele Arabe Unite) (reprezentant: N. Alberti, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 19 martie 2020 (cauza R 2449/2018-3) privind o procedură de declarare a nulității între 4B Company și Deenz Holding

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă societatea 4B Company Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 247, 27.7.2020.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/28

Ordonanța Tribunalului din 22 octombrie 2021 – Fachverband Spielhallen și LM/Comisia

(Cauza T-510/20) (1)

(„Ajutoare de stat - Tratamentul fiscal aplicat operatorilor de cazinouri publice din Germania - Plângere - Faza preliminară de examinare - Decizie a Comisiei prin care se constată inexistența unui ajutor de stat - Condiții de deschidere a unei proceduri oficiale de investigare - Dificultăți serioase - Noțiunea de «ajutor de stat» - Taxă pe profit - Avantaj - Caracter selectiv - Acțiune vădit nefondată”)

(2021/C 513/41)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamați: Fachverband Spielhallen eV (Berlin, Germania), LM (reprezentanți: A. Bartosch și R. Schmidt, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și K. Blanck, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Republica Federală Germania (reprezentanţi: R. Kanitz și S. Costanzo, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea Deciziei C(2019) 8819 final a Comisiei din 9 decembrie 2019 privind ajutoarele de stat SA.44944 (2019/C, ex 2019/FC) și SA.53552 (2019/C, ex 2019/FC) – Tratamentul fiscal aplicat operatorilor de cazinouri publice din Germania și presupusa garanție pentru operatorii de cazinouri publice din Germania, în măsura în care prin aceasta se respinge plângerea introdusă de reclamante împotriva faptului că sumele plătite landului Rinul de Nord-Westphalia (Germania) de operatorii de cazinouri publice cu titlu de taxă pe profit erau deductibile din baza de impozitare a taxei profesională și a impozitului pe venit sau pe profit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Fachverband Spielhallen eV și LM vor suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Republica Federală Germania va suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 329, 5.10.2020.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/28

Ordonanța Tribunalului din 22 octombrie 2021 – Equinoccio-Compañía de Comercio Exterior/Comisia

(Cauza T-22/21) (1)

(„Acțiune în anulare - Instrument de asistență pentru preaderare - Stat terț - Contract național de achiziții publice - Reziliere a contractului de către autoritatea contractantă - Cerere de punere în executare de către autoritatea contractantă a unei garanții bancare - Contrasemnare de către șeful delegației Uniunii în statul terț sau de către adjunctul său - Necompetență”)

(2021/C 513/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Equinoccio-Compañía de Comercio Exterior, SL (Madrid, Spania) (reprezentanți: D. Luff și R. Sciaudone, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Bianchi și T. Van Noyen, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea scrisorii Comisiei din 5 noiembrie 2020 cu referința GK/Regio.ddg.d. 1(2020)6793282 privind punerea în executare a garanției bancare solicitate de Ministerul Științelor, Industriei și Tehnologiei turc

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Equinoccio-Compañía de Comercio Exterior, SL la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 128, 12.4.2021.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/29

Ordonanța președintelui Tribunalului din 25 octombrie 2021 – Troy Chemical Company și Troy/Comisia

(Cauza T-297/21 R)

(„Măsuri provizorii - Produse biocide - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/348 - Aprobare a carbendazimului ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipurilor de produse 7 (produse de protecție pentru pelicule) și 10 (produse de protecție pentru lucrări de zidărie) - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2021/C 513/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Troy Chemical Company BV (Delft, Țările de Jos), Troy Corp. (Florham Park, New Jersey, Statele Unite) (reprezentanți: D. Abrahams, H. Widemann și L. Gorywoda, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lindenthal și M. Farley, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE având ca obiect, pe de o parte, suspendarea executării Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2011/348 al Comisiei din 25 februarie de aprobare a carbendazimului ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipurilor de produse 7 și 10 (JO 2021, L 68, p. 174) și, pe de altă parte, dispunerea oricărei alte măsuri provizorii pe care Tribunalul ar considera-o adecvată.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/29

Acțiune introdusă la 14 septembrie 2021 – WO/EPPO

(Cauza T-603/21)

(2021/C 513/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: WO (reprezentant: V. Vitkovskis, avocat)

Pârât: Parchetul European (EPPO)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	în temeiul articolului 270 TFUE, anularea deciziei nefondate și nelegale 028/2021 a Colegiului EPPO de respingere a candidaturii reclamantului pentru funcția de procuror european delegat;

—	obligarea EPPO la plata către reclamant a unei despăgubiri pentru încălcarea protecției datelor sale personale, pentru procedura inechitabilă de desemnare și pentru decizia nelegală de respingere a candidaturii sale pentru postul de procuror european delegat.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă nouă motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe faptul că decizia contestată este bazată doar pe prezumții și nu conține o motivare adecvată.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe faptul că decizia contestată conține informații false despre reclamant.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe faptul că decizia contestată este bazată pe date personale privind reclamantul obținute nelegal.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că datele personale ale reclamantului au fost încălcate de EPPO, inclusiv în raport cu anumite informații din decizie.

Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că decizia contestată este legată de și bazată pe sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului în urmă cu mai mult de 15 ani. Nu există niciun sistem juridic și/sau act în Uniunea Europeană care permite ca abaterile disciplinare să fie considerate relevante după ce au trecut 15 ani.

6.	Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că niciunul dintre argumentele invocate de reclamant nu a fost luat în considerare. Acestea au fost ignorate.

7.	Al șaptelea motiv întemeiat pe faptul că procedura de desemnare a fost încălcată prin aplicarea unor criterii suplimentare în privința reclamantului și prin evaluarea sa în raport cu o perioadă mai extinsă în comparație cu alți candidați. Astfel, principiul egalității de tratament a fost încălcat.

8.	Al optulea motiv întemeiat pe faptul că a fost aplicat un act juridic inexistent reclamantului în contextul respingerii candidaturii sale.

Al nouălea motiv întemeiat pe faptul că principiul cooperării loiale între statul membru și instituția Uniunii a fost de asemenea încălcat de EPPO. Opinia instituției statului membru care a numit persoana pentru postul de procuror european delegat a fost ignorată. În opinia reclamantului, EPPO a reevaluat criteriile de eligibilitate ale persoanei numite.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/30

Acțiune introdusă la 27 septembrie 2021 – BZ/BCE

(Cauza T-631/21)

(2021/C 513/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: BZ (reprezentant: H. Tettenborn, lawyer)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (BCE)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziilor Comitetului executiv al BCE din 16 martie 2021 și din 13 iulie 2021, în măsura în care prin acestea: a) s-a reevaluat situația reclamantei și i s-a acordat acesteia, ex aequo et bono, o despăgubire în cuantum de 50 000 de euro pentru repararea prejudiciului care i-a fost cauzat (inclusiv toate prejudiciile cauzate de încălcările identificate în scrisoarea DG-HR din 12 ianuarie 2021) și b) s-a respins calea specială de atac introdusă de aceasta la 18 mai 2021 împotriva deciziei Comitetului executiv din 16 martie 2021;

—

obligarea BCE să plătească reclamantei:

—	o despăgubire de 200 000 de euro pentru încălcarea articolului 8 din CEDO prin nerespectarea vieții private a reclamantei în ceea ce privește aspectele legate de demnitate și de integritatea profesională;

—	o despăgubire de 130 000 de euro pentru încălcarea articolului 8 din CEDO prin nerespectarea vieții private a reclamantei în ceea ce privește aspectele sale legate de dreptul său la sănătate;

—	despăgubiri morale în cuantum de 20 000 de euro pentru utilizarea raportului de anchetă afectat de neregularități și a deciziei anulate în cauza F-43/10, prin trimiterea acestor documente către [confidențial];

—	suma care urmează să fie calculată pe baza rezultatului cauzei pendinte T-500/16 pentru pierderile sale de venit;

—	despăgubiri morale în cuantum de 20 000 de euro pentru distrugerea dosarelor de anchetă;

—	despăgubiri morale în cuantum de 52 000 de euro pentru întârzierea evaluării sale pentru anul 2007 și a deciziei privind revizuirea anuală a salariilor și a primelor (ASBR), care acoperă perioada 2007-2021;

—	o despăgubire de 150 000 de euro pentru prejudiciul moral și material care rezultă din lipsa evaluării și a unei decizii ASBR;

—	despăgubiri în valoare de 700 000 de euro pentru pierderea definitivă a unei șanse ca urmare a lipsei unei noi anchete (daune morale și materiale).

—	obligarea BCE la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și la plata celor efectuate de reclamantă în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comitetului executiv din 16 martie 2021 este afectată de o serie de erori de fapt și de drept și pe denaturarea și aplicarea eronată a articolului 8.2.1 din Normele aplicabile personalului BCE și a articolului 42 din Condițiile de angajare ale BCE.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE, inclusiv pe: a) neacordarea unor despăgubiri corespunzătoare pentru prejudiciile suferite, iar nu a unor despăgubiri ex aequo et bono; b) nedespăgubirea corespunzătoare a reclamantei pentru toate dezavantajele/prejudiciile suferite, inclusiv pentru pierderea unei șanse cauzate de imposibilitatea BCE de a efectua o anchetă nouă, și de asemenea în conformitate cu principiile proporționalității și nediscriminării; și c) neremedierea efectelor anterioare ale deciziilor anulate.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor transparenței și bunei administrări, precum și a articolelor 41, 42 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și pe încălcarea principiilor securității juridice și dreptului la acțiune.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine, a bunăstării personalului, precum și a articolelor 21 și 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe insuficiența motivării.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/32

Acțiune introdusă la 25 octombrie 2021 – energy cake/EUIPO – Foodtastic (ENERGY CAKE)

(Cauza T-686/21)

(2021/C 513/46)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: energy cake GmbH (Viena, Austria) (reprezentant: A. Bernegger, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Foodtastic GmbH (Dortmund, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „ENERGY CAKE” – marca Uniunii Europene verbală nr. 14 808 935

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 11 august 2021 în cauza R 2324/2020-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/32

Acțiune introdusă la 25 octombrie 2021 – BNP Paribas Public Sector/SRB

(Cauza T-688/21)

(2021/C 513/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: BNP Paribas Public Sector SA (Paris, Franța) (reprezentante: A. Champsaur și A. Delors, avocate)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea, în temeiul articolelor 256 și 263 TFUE, a deciziei SRB din 13 august 2021 cu referința srb.e.e4.co(2021)570897, în măsura în care prin aceasta s-a refuzat restituirea sumelor care corespund garanțiilor în numerar aferente angajamentelor de plată irevocabile pentru anii 2015-2021, cu încălcarea articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81;

—

în temeiul contractelor 2016-2021 și în temeiul articolelor 272 și 340 TFUE:

—

să declare că SRB, prin faptul că a refuzat să restituie sumele care corespund garanțiilor în numerar referitoare la angajamentele de plată irevocabile pentru anii 2016 (inclusiv)-2021 (inclusiv), a încălcat obligația de restituire care îi revine în temeiul clauzei 12.5 din fiecare dintre contracte pentru perioadele de contribuție 2016-2021, care prevede expres aplicarea articolului 7.3 din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 și

—

să oblige SRB la restituirea către reclamantă a sumelor care corespund garanțiilor în numerar păstrate de SRB cu încălcarea obligațiilor sale contractuale, precum și a tuturor cheltuielilor, a dobânzilor de întârziere și a accesoriilor de orice natură aferente acestora (sau, alternativ, să oblige SRB la plata către reclamantă a acestor sume cu titlu de daune interese corespunzătoare încălcării contractelor menționate);

—

cu titlu principal pentru contractul 2015 și cu titlu subsidiar pentru contractele 2016-2021, în temeiul răspunderii extracontractuale a SRB și în temeiul articolului 340 TFUE:

—	să declare că refuzul SRB de a restitui sumele care corespund garanțiilor în numerar aferente angajamentelor de plată irevocabile pentru anii 2015-2021 (inclusiv) constituie o îmbogățire fără justă cauză și

—	să oblige SRB la restituirea către reclamantă a sumelor respective, păstrate de SRB fără niciun temei legal, precum și a tuturor cheltuielilor, a dobânzilor de întârziere și a accesoriilor de orice natură aferente acestora;

—	să oblige SRB la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive cu titlu principal.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 (1) și a Regulamentului privind mecanismul unic de rezoluție (Regulamentul MUR), pentru motivul că decizia Comitetului unic de rezoluție încalcă articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 care prevede expres că angajamentele de plată irevocabile ale instituțiilor care nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 806/2014 (2) sunt anulate, iar garanțiile aferente acestor angajamente se returnează.

Al doilea motiv întemeiat pe o eroare de drept pe care ar fi săvârșit-o Comitetul unic de rezoluție prin aceea că a pretins aplicarea articolului 70 alineatul (4) din Regulamentul MUR în privința angajamentelor de plată irevocabile, deși dispoziția respectivă privește doar contribuțiile ex ante în numerar, Comitetul unic de rezoluție confundând contribuțiile în numerar cu garanțiile în numerar aferente angajamentelor de plată irevocabile.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea clauzelor contractuale care sunt obligatorii pentru reclamantă și Comitetul unic de rezoluție și care angajează răspunderea contractuală a acestuia din urmă. Reclamanta apreciază astfel că refuzul Comitetului unic de rezoluție de a restitui sumele care corespund garanțiilor în numerar referitoare la angajamentele de plată irevocabile pentru anii 2016-2021 constituie o încălcare a contractului menționat.

Reclamanta invocă de asemenea un motiv cu titlu subsidiar pentru contractele 2016-2021. Aceasta susține în această privință că refuzul Comitetului unic de rezoluție de a restitui sumele care corespund garanțiilor în numerar referitoare la angajamentele de plată irevocabile pentru anii 2015-2021 constituie o îmbogățire fără justă cauză a Comitetului unic de rezoluție.

(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1).

(2) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/34

Acțiune introdusă la 22 octombrie 2021 – Auken și alții/Comisia

(Cauza T-689/21)

(2021/C 513/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Margrete Auken, Tilly Metz, Jutta Paulus, Michèle Rivasi și Kimberly van Sparrentak (reprezentant: B. Kloostra, lawyer)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei implicite a pârâtei din 13 august 2021 de respingere a cererii de confirmare formulate de reclamante la 30 iunie 2021 împotriva deciziei din 9 iunie 2021 prin care s-a respins în parte cererea de acces la anumite documente solicitate de reclamante și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a aplicat în mod nelegal excepțiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1).

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta nu a motivat aplicarea excepțiilor prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 și, prin urmare, a încălcat acest regulament, întrucât pârâta nu a procedat la o interpretare și la o aplicare stricte ale dispozițiilor articolului 4 alineatul (2) prima liniuță și ale articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a aplicat în mod incoerent excepțiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta nu a luat în considerare existența unui interes public superior pentru divulgarea informațiilor solicitate.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că prin decizia atacată se încalcă articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 10 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/35

Acțiune introdusă la 25 octombrie 2021 – LW Capital/Comisia

(Cauza T-690/21)

(2021/C 513/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: LW Capital (München, Germania) (reprezentant: C. Ziegler, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în parte a Deciziei Comisiei din 3 iunie 2021 privind ajutorul de stat SA.56826 (2020/N) – Germania – Reforma Legii referitoare la cogenerarea energiei termice și electrice din 2020 (KWKG), și privind ajutorul de stat SA.53308 (2019/N) – Germania – Modificarea sprijinului acordat centralelor de cogenerare existente la 2019 (articolul 13 KWKG) (JO 2021, C 306, p. 1), în măsura în care această decizie nu ridică obiecțiuni împotriva: (i) sprijinului acordat producției de energie electrică prin cogenerare în centralele de cogenerare de înaltă eficiență nou construite, modernizate și recondiționate și (ii) sprijinului acordat producției de energie electrică prin cogenerare în centralele de cogenerare de înaltă eficiență alimentate cu gaz din sectorul termoficării;

—	obligarea Comisiei să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic.

Prin intermediul motivului unic, reclamanta reproșează deciziei în litigiu o „încălcare a tratatelor sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestora” în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE coroborat cu articolul 2 TFUE. Această încălcare constă, potrivit reclamantei, în faptul că, în speță, Comisia ar fi trebuit să formuleze obiecțiuni în privința schemei de ajutor de stat propuse de Germania sub forma Legii referitoare la cogenerarea energiei termice și electrice din 2020 (KWKG 2020) și ar fi fost, așadar, obligată să inițieze procedura formală de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE. Omițând să acționeze astfel, Comisia a încălcat drepturile procedurale ale reclamantei.

Reclamanta invocă o încălcare a drepturilor procedurale care decurg din articolul 108 alineatul (2) TFUE coroborat cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și încălcări ale principiilor nediscriminării, proporționalității și încrederii legitime, precum și aprecierea eronată a situației de fapt.

20.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 513/35

Acțiune introdusă la 27 octombrie 2021 – Alcogroup și Alcodis/Comisia

(Cauza T-691/21)

(2021/C 513/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Alcogroup (Bruxelles, Belgia și Alcodis (Bruxelles) (reprezentanți: P. de Bandt, C. Binet și M. Nuytten, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii împotriva deciziei Comisiei din 17 septembrie 2021 prin care reclamantele au fost invitate să redeschidă, în anumite condiții, procedura de tranzacție în cadrul cauzei AT.40054 – Ethanol benchmarks, reclamantele invocă două motive.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea normelor aplicabile în materie de tranzacție. Reclamantele susțin în această privință că, prin adoptarea deciziei atacate prin care reclamantele au fost invitate să redeschidă o procedură de tranzacție potrivit anumitor condiții, Comisia a încălcat normele aplicabile în materie de tranzacție. Astfel, normele aplicabile nu ar permite Comisiei, pe de o parte, să redeschidă o procedură de tranzacție în acest stadiu al procedurii și, pe de altă parte, să impună reclamantelor să renunțe la orice discuție cu privire la faptele care le sunt imputate.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare. În opinia reclamantelor, Comisia nu poate condiționa deschiderea unei noi proceduri de tranzacție de renunțarea la argumentele pe care ele le-au prezentat în cadrul procedurii ordinare după eșuarea primei proceduri de tranzacție.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 513

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 64 20 decembrie 2021

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2021/C 513/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1
	Curtea de Justiție
2021/C 513/02	Depunerea jurământului de către noii membri ai Curții	2
2021/C 513/03	Alegerea președintelui Curții	2
2021/C 513/04	Alegerea vicepreședintelui Curții	2
2021/C 513/05	Alegerea președinților de camere de cinci judecători	2
2021/C 513/06	Alegerea primului avocat general	3
2021/C 513/07	Alegerea președinților camerelor de trei judecători	3
2021/C 513/08	Desemnarea camerelor care au sarcina să judece cauzele prevăzute la articolul 107 din Regulamentul de procedură al Curții	3
2021/C 513/09	Repartizarea judecătorilor pe camere	3
2021/C 513/10	Liste care servesc la determinarea compunerii completelor de judecată	4
2021/C 513/11	Alegerea grefierului	6
	Tribunalul
2021/C 513/12	Depunerea jurământului de către noii membri ai Tribunalului	7

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2021/C 513/13	Cauzele conexate C-845/19 și C-863/19: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 octombrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Apelativen sad – Varna – Bulgaria) – Procedură penală privind pe DR (C-845/19), TS (C-863/19) (Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie penală – Directiva 2014/42/UE – Înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană – Domeniu de aplicare – Confiscarea bunurilor dobândite ilegal – Avantaj economic rezultat dintr-o infracțiune care nu a făcut obiectul unei condamnări – Articolul 4 – Confiscare – Articolul 5 – Confiscare extinsă – Articolul 6 – Confiscare aplicată terților – Condiții – Confiscare a unei sume de bani revendicate ca aparținând unui terț – Terț care nu are dreptul de a se constitui parte în procedura de confiscare – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)	8
2021/C 513/14	Cauza C-866/19: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 octombrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy – Polonia) – SC/Zakład Ubezpieczeń Społecznych I Oddział w Warszawie [Trimitere preliminară – Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Regulamentul (CE) nr. 883/2004 – Articolul 52 alineatul (1) litera (b) – Lucrător care a desfășurat o activitate salariată în două state membre – Perioadă minimă impusă de dreptul național pentru dobândirea dreptului la pensie pentru limită de vârstă – Luare în considerare a perioadei de cotizare realizate în temeiul legislației altui stat membru – Cumulare – Calculul cuantumului pensiei care urmează să fie plătită]	9
2021/C 513/15	Cauza C-894/19 P: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 octombrie 2021 – Parlamentul European/UZ [Recurs – Funcție publică – Funcționari – Procedură disciplinară – Sancțiune disciplinară – Anchetă administrativă – Articolul 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Cerința de imparțialitate obiectivă – Recurs incident – Respingerea unei cereri de asistență – Articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale – Dreptul de a fi ascultat]	9
2021/C 513/16	Cauza C-80/20: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 octombrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Bucureşti – România) – Wilo Salmson France SAS/Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti –- Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi [Trimitere preliminară – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolele 167-171 și articolul 178 litera (a) – Drept de deducere a TVA-ului – Rambursarea TVA-ului către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare – Deținerea unei facturi – Directiva 2008/9/CE – Respingerea cererii de rambursare – Stornare a facturii de către furnizor – Emiterea unei noi facturi – Nouă cerere de rambursare – Respingere]	10
2021/C 513/17	Cauza C-282/20: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 21 octombrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Spetsializiran nakazatelen sad – Bulgaria) – Procedură penală împotriva lui ZX [Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie penală – Directiva 2012/13/UE – Dreptul la informare în cadrul procedurilor penale – Articolul 6 alineatul (3) – Drepturi la informare ale persoanelor suspectate sau acuzate cu privire la drepturile lor – Articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Legislație națională care nu prevede căi procedurale pentru remedierea după ședința preliminară a neclarităților și a lacunelor din conținutul actului de acuzare]	11
2021/C 513/18	Cauza C-393/20: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 21 octombrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy dla Krakowa-Śródmieścia w Krakowie – Polonia) – T.B., D. sp. z. o. o./G. I. A/S [Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 – Competență în materie de asigurări – Articolul 11 alineatul (1) litera (b) – Articolul 12 – Articolul 13 alineatul (2) – Domeniu de aplicare personal – Noțiunea de parte vătămată – Profesionist – Competențe speciale – Articolul 7 punctul 2]	12
2021/C 513/19	Cauza C-396/20: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 octombrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Kúria – Ungaria) – CHEP Equipment Pooling NV/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága [Trimitere preliminară – Fiscalitate – Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Norme detaliate privind rambursarea TVA-ului către persoanele impozabile care nu sunt stabilite în statul membru de rambursare – Directiva 2008/9/CE – Articolul 20 alineatul (1) – Cerere de informații suplimentare de către statul membru de rambursare – Elemente care pot face obiectul unei cereri de informații suplimentare – Neconcordanță între cuantumul înscris în cererea de rambursare și cuantumul care figurează pe facturile prezentate – Principiul bunei administrări – Principiul neutralității TVA-ului – Termen de decădere – Consecințe privind rectificarea erorii persoanei impozabile]	13
2021/C 513/20	Cauza C-402/20 P: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 21 octombrie 2021 – Lípidos Santiga, SA/Comisia Europeană [Recurs – Energie – Directiva (UE) 2018/2001 – Promovarea utilizării energiei din surse regenerabile – Limitarea utilizării de biocombustibili produși din culturi alimentare și furajere – Regulamentul delegat (UE) 2019/807 – Definirea materiilor prime cu risc crescut din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor (SIDT) – Ulei de palmier – Acțiune în anulare – Condiție potrivit căreia o persoană fizică sau juridică trebuie să fie vizată în mod direct – Inadmisibilitate]	13
2021/C 513/21	Cauza C-23/21: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 23 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Gericht Erster Instanz Eupen – Belgia) – IO/Wallonische Region (Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Articolul 49 TFUE – Libertatea de stabilire – Circulație rutieră – Conducător auto care are reședința într-un stat membru – Vehicul înmatriculat într-un alt stat membru – Vehicul pus la dispoziția administratorului unei societăți stabilite în acest alt stat membru – Obligație de înmatriculare în primul stat membru)	14
2021/C 513/22	Cauza C-30/21: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 21 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Lennestadt – Germania) – Nemzeti Útdíjfizetési Szolgáltató Zrt./NW [Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Cooperare judiciară în materie civilă – Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 – Articolul 1 alineatul (1) – Domeniu de aplicare material – Noțiunea de materie civilă și comercială – Procedură privind recuperarea unei taxe aferente utilizării unui drum supus taxei de trecere]	15
2021/C 513/23	Cauza C-510/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 19 august 2021 – DB/Austrian Airlines AG	15
2021/C 513/24	Cauza C-519/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Cluj (România) la data de 24 august 2021 – ASA / DGRFP Cluj	16
2021/C 513/25	Cauza C-522/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Pfälzisches Oberlandesgericht (Germania) la 24 august 2021 – MS/Saatgut Treuhandverwaltungs GmbH	17
2021/C 513/26	Cauza C-524/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Bucureşti (România) la data de 24 august 2021 – IG / Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Ilfov	17
2021/C 513/27	Cauza C-525/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Bucureşti (România) la data de 24 august 2021 – Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti / IM	18
2021/C 513/28	Cauza C-555/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 9 septembrie 2021 – UniCredit Bank Austria AG/ Verein für Konsumenteninformation	19
2021/C 513/29	Cauza C-577/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sofiyski gradski sad (Bulgaria) la 20 septembrie 2021 – LM și NO/HUK-COBURG-Allgemeine Versicherung AG	20
2021/C 513/30	Cauza C-596/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Nürnberg (Germania) la 28 septembrie 2021 – A/Finanzamt M	20
2021/C 513/31	Cauza C-603/21 P: Recurs introdus la 28 septembrie 2021 de Unie van Professionele Transporteurs en Logistieke Ondernemers (UPTR) împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a opta) din 28 iulie 2021 în cauza T-634/20, UPTR/Parlamentul și Consiliul	21
2021/C 513/32	Cauza C-605/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Městský soud v Praze (Republica Cehă) la 30 septembrie 2021 – Heureka Group a.s./Google LLC	22
2021/C 513/33	Cauza C-606/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour d'appel de Paris (Franța) la 30 septembrie 2021 – Doctipharma SAS/Union des Groupements de pharmaciens d’officine (UDGPO), Pictime Coreyre	23
2021/C 513/34	Cauza C-633/21: Acțiune introdusă la 14 octombrie 2021 – Comisia Europeană/Republica Elenă	24
2021/C 513/35	Cauza C-258/20: Ordonanța președintelui Curții 24 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Social no 1 de Barcelona – Spania) – HV/Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS)	25
2021/C 513/36	Cauza C-689/20: Ordonanța președintelui Curții din 21 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Sofiyski rayonen sad – Bulgaria) – Banka DSK EAD/RP	25
2021/C 513/37	Cauza C-336/21: Ordonanța președintelui Curții din 20 septembie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht Korneuburg – Austria) – L GmbH/F GmbH, BW, SW .	25
	Tribunalul
2021/C 513/38	Cauza T-503/20: Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2021 – T i D kontrolni sistemi/EUIPO – Sigmatron (Aparate și dispozitive de semnalizare) [Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă aparate și dispozitive de semnalizare – Desen sau model industrial comunitar anterior – Cauză de nulitate – Lipsa caracterului individual – Declararea nulității desenului sau modelului industrial anterior – Lipsa incidenței – Divulgarea desenului sau modelului industrial anterior – Utilizator avizat – Gradul de libertate a creatorului – Lipsa unei impresii globale diferite – Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. (CE) nr. 6/2002]	26
2021/C 513/39	Cauza T-201/18: Ordonanța Tribunalului din 28 octombrie 2021 – Diusa Rendering și Assograssi/Comisia (Sănătate publică – Reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă – Interdicția exportului de fertilizatori organici și de amelioratori ai solului derivați din materiale de categoria 2 – Neinițierea de către Comisie a procedurii în scopul reexaminării interdicției – Acțiune în constatarea abținerii de a acționa – Propunerea unui proiect de măsuri care să pună capăt abținerii de a acționa – Nepronunțare asupra fondului)	26
2021/C 513/40	Cauza T-329/20: Ordonanța Tribunalului din 25 octombrie 2021 – 4B Company/EUIPO – Deenz [Pandantiv (bijuterie)] [Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând un pandantiv (bijuterie) – Menținerea desenului sau modelului industrial comunitar într-o formă modificată – Articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Interesul de a exercita acțiunea – Inadmisibilitate]	27
2021/C 513/41	Cauza T-510/20: Ordonanța Tribunalului din 22 octombrie 2021 – Fachverband Spielhallen și LM/Comisia (Ajutoare de stat – Tratamentul fiscal aplicat operatorilor de cazinouri publice din Germania – Plângere – Faza preliminară de examinare – Decizie a Comisiei prin care se constată inexistența unui ajutor de stat – Condiții de deschidere a unei proceduri oficiale de investigare – Dificultăți serioase – Noțiunea de ajutor de stat – Taxă pe profit – Avantaj – Caracter selectiv – Acțiune vădit nefondată)	28
2021/C 513/42	Cauza T-22/21: Ordonanța Tribunalului din 22 octombrie 2021 – Equinoccio-Compañía de Comercio Exterior/Comisia (Acțiune în anulare – Instrument de asistență pentru preaderare – Stat terț – Contract național de achiziții publice – Reziliere a contractului de către autoritatea contractantă – Cerere de punere în executare de către autoritatea contractantă a unei garanții bancare – Contrasemnare de către șeful delegației Uniunii în statul terț sau de către adjunctul său – Necompetență)	28
2021/C 513/43	Cauza T-297/21 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 25 octombrie 2021 – Troy Chemical Company și Troy/Comisia [Măsuri provizorii – Produse biocide – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/348 – Aprobare a carbendazimului ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipurilor de produse 7 (produse de protecție pentru pelicule) și 10 (produse de protecție pentru lucrări de zidărie) – Cerere de suspendare a executării – Lipsa urgenței]	29
2021/C 513/44	Cauza T-603/21: Acțiune introdusă la 14 septembrie 2021 – WO/EPPO	29
2021/C 513/45	Cauza T-631/21: Acțiune introdusă la 27 septembrie 2021 – BZ/BCE	30
2021/C 513/46	Cauza T-686/21: Acțiune introdusă la 25 octombrie 2021 – energy cake/EUIPO – Foodtastic (ENERGY CAKE)	32
2021/C 513/47	Cauza T-688/21: Acțiune introdusă la 25 octombrie 2021 – BNP Paribas Public Sector/SRB	32
2021/C 513/48	Cauza T-689/21: Acțiune introdusă la 22 octombrie 2021 – Auken și alții/Comisia	34
2021/C 513/49	Cauza T-690/21: Acțiune introdusă la 25 octombrie 2021 – LW Capital/Comisia	35
2021/C 513/50	Cauza T-691/21: Acțiune introdusă la 27 octombrie 2021 – Alcogroup și Alcodis/Comisia	35
2021/C 513/51	Cauza T-473/19: Ordonanța Tribunalului din 20 octombrie 2021 – Diageo și alții/Comisia	36
2021/C 513/52	Cauza T-476/19: Ordonanța Tribunalului din 20 octombrie 2021 – Astrazeneca și alții/Comisia	36
2021/C 513/53	Cauza T-628/19: Ordonanța Tribunalului din 27 octombrie 2021 – Teva/Comisia și EMA	36
2021/C 513/54	Cauza T-515/20: Ordonanța Tribunalului din 26 octombrie 2021 – Puma/EUIPO – Caterpillar	37
2021/C 513/55	Cauza T-708/20: Ordonanța Tribunalului din 28 octombrie 2021 – TrekStor/EUIPO (e.Gear)	37