Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2021/C 462/01)

Ultima publicație

JO C 452, 8.11.2021

Publicații anterioare

JO C 431, 25.10.2021

JO C 422, 18.10.2021

JO C 412, 11.10.2021

JO C 401, 4.10.2021

JO C 391, 27.9.2021

JO C 382, 20.9.2021

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Constituirea camerelor și repartizarea judecătorilor pe camere

(2021/C 462/02)

La 27 octombrie 2021, Tribunalul a decis, ca urmare a preluării funcțiilor de judecători ai Tribunalului de către domnii Kecsmár și Gâlea, să modifice decizia referitoare la constituirea camerelor din 30 septembrie 2019 (1), cu modificările ulterioare (2), și decizia referitoare la repartizarea judecătorilor pe camere din 4 octombrie 2019 (3), cu modificările ulterioare (4), pentru perioada cuprinsă între 27 octombrie 2021 și 31 august 2022, și să repartizeze judecătorii pe camere după cum urmează:

Camera întâi extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul Kanninen, președinte de cameră, domnul Jaeger, doamna Półtorak, doamna Porchia și doamna Stancu, judecători.

Camera întâi, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Kanninen, președinte de cameră;

Completul A: domnul Jaeger și doamna Półtorak, judecători;

Completul B: domnul Jaeger și doamna Porchia, judecători;

Completul C: domnul Jaeger și doamna Stancu, judecători;

Completul D: doamna Półtorak și doamna Porchia, judecătoare;

Completul E: doamna Półtorak și doamna Stancu, judecătoare;

Completul F: doamna Porchia și doamna Stancu, judecătoare.

Camera a doua extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Doamna Tomljenović, președintă de cameră, domnul Kreuschitz, domnul Schalin, doamna Škvařilová-Pelzl și domnul Nõmm, judecători.

Camera a doua, care judecă în complet de trei judecători:

Doamna Tomljenović, președintă de cameră;

Completul A: domnul Schalin și doamna Škvařilová-Pelzl, judecători;

Completul B: domnul Schalin și domnul Nõmm, judecători;

Completul C: doamna Škvařilová-Pelzl și domnul Nõmm, judecători.

Camera a treia extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul De Baere, președinte de cameră, domnul Kreuschitz, domnul Öberg, doamna Steinfatt și domnul Kecsmár, judecători.

Camera a treia, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul De Baere, președinte de cameră;

Completul A: domnul Kreuschitz și doamna Steinfatt, judecători;

Completul B: domnul Kreuschitz și domnul Kecsmár, judecători;

Completul C: doamna Steinfatt și domnul Kecsmár, judecători.

Camera a patra extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul Gervasoni, președinte de cameră, domnul Madise, domnul Nihoul, doamna Frendo și domnul Martín y Pérez de Nanclares, judecători.

Camera a patra, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Gervasoni, președinte de cameră;

Completul A: domnul Madise și domnul Nihoul, judecători;

Completul B: domnul Madise și doamna Frendo, judecători;

Completul C: domnul Madise și domnul Martín y Pérez de Nanclares, judecători;

Completul D: domnul Nihoul și doamna Frendo, judecători;

Completul E: domnul Nihoul și domnul Martín y Pérez de Nanclares, judecători;

Completul F: doamna Frendo și domnul Martín y Pérez de Nanclares, judecători.

Camera a cincea extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul Spielmann, președinte de cameră, domnul Öberg, domnul Mastroianni, doamna Brkan și domnul Gâlea, judecători.

Camera a cincea, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Spielmann, președinte de cameră;

Completul A: domnul Öberg și domnul Mastroianni, judecători;

Completul B: domnul Öberg și doamna Brkan, judecători;

Completul C: domnul Öberg și domnul Gâlea, judecători;

Completul D: domnul Mastroianni și doamna Brkan, judecători;

Completul E: domnul Mastroianni și domnul Gâlea, judecători;

Completul F: doamna Brkan și domnul Gâlea, judecători.

Camera a șasea extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Doamna Marcoulli, președintă de cameră, domnul Frimodt Nielsen, domnul Schwarcz, domnul Iliopoulos și domnul Norkus, judecători.

Camera a șasea, care judecă în complet de trei judecători:

Doamna Marcoulli, președintă de cameră;

Completul A: domnul Frimodt Nielsen și domnul Schwarcz, judecători;

Completul B: domnul Frimodt Nielsen și domnul Iliopoulos, judecători;

Completul C: domnul Frimodt Nielsen și domnul Norkus, judecători;

Completul D: domnul Schwarcz și domnul Iliopoulos, judecători;

Completul E: domnul Schwarcz și domnul Norkus, judecători;

Completul F: domnul Iliopoulos și domnul Norkus, judecători.

Camera a șaptea extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul da Silva Passos, președinte de cameră, domnul Valančius, doamna Reine, domnul Truchot și domnul Sampol Pucurull, judecători.

Camera a șaptea, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul da Silva Passos, președinte de cameră;

Completul A: domnul Valančius și doamna Reine, judecători;

Completul B: domnul Valančius și domnul Truchot, judecători;

Completul C: domnul Valančius și domnul Sampol Pucurull, judecători;

Completul D: doamna Reine și domnul Truchot, judecători;

Completul E: doamna Reine și domnul Sampol Pucurull, judecători;

Completul F: domnul Truchot și domnul Sampol Pucurull, judecători.

Camera a opta extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul Svenningsen, președinte de cameră, domnul Barents, domnul Mac Eochaidh, doamna Pynnä și domnul Laitenberger, judecători.

Camera a opta, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Svenningsen, președinte de cameră;

Completul A: domnul Barents și domnul Mac Eochaidh, judecători;

Completul B: domnul Barents și doamna Pynnä, judecători;

Completul C: domnul Barents și domnul Laitenberger, judecători;

Completul D: domnul Mac Eochaidh și doamna Pynnä, judecători;

Completul E: domnul Mac Eochaidh și domnul Laitenberger, judecători;

Completul F: doamna Pynnä și domnul Laitenberger, judecători.

Camera a noua extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Doamna Costeira, președintă de cameră, doamna Kancheva, domnul Buttigieg, doamna Perišin și domnul Zilgalvis, judecători.

Camera a noua, care judecă în complet de trei judecători:

Doamna Costeira, președintă de cameră;

Completul A: doamna Kancheva și doamna Perišin, judecătoare;

Completul B: doamna Kancheva și domnul Zilgalvis, judecători;

Completul C: doamna Perišin și domnul Zilgalvis, judecători.

Camera a zecea extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul Kornezov, președinte de cameră, domnul Buttigieg, doamna Kowalik-Bańczyk, domnul Hesse și domnul Petrlík, judecători.

Camera a zecea, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Kornezov, președinte de cameră;

Completul A: domnul Buttigieg și doamna Kowalik-Bańczyk, judecători;

Completul B: domnul Buttigieg și domnul Hesse, judecători;

Completul C: domnul Buttigieg și domnul Petrlík, judecători;

Completul D: doamna Kowalik-Bańczyk și domnul Hesse, judecători;

Completul E: doamna Kowalik-Bańczyk și domnul Petrlík, judecători;

Completul F: domnul Hesse și domnul Petrlík, judecători.

Camera a doua compusă din patru judecători va fi extinsă prin adăugarea unui al cincilea judecător care provine de la Camera a treia. Camera a treia compusă din patru judecători va fi extinsă prin adăugarea unui al cincilea judecător care provine de la Camera a cincea. Camera a noua compusă din patru judecători va fi extinsă prin adăugarea unui al cincilea judecător care provine de la Camera a zecea.

Al cincilea judecător al camerelor a doua, a treia și a noua extinse este judecătorul cu cea mai mare vechime, potrivit ordinii stabilite la articolul 8 din Regulamentul de procedură, în afară de președintele de cameră, care provine de la camera însărcinată cu judecarea cauzelor din același domeniu de specialitate care urmează numeric după Camera a doua, a treia și a noua.

Tribunalul confirmă decizia sa din 4 octombrie 2019 potrivit căreia camerele întâi, a patra, a șaptea și a opta sunt însărcinate cu judecarea cauzelor introduse în temeiul articolului 270 TFUE și, dacă este cazul, al articolului 50a din Protocolul privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, iar camerele a doua, a treia, a cincea, a șasea, a noua și a zecea sunt însărcinate cu judecarea cauzelor referitoare la drepturile de proprietate intelectuală prevăzute în titlul IV din Regulamentul de procedură.

Acesta confirmă de asemenea următoarele:

—	președintele și vicepreședintele nu sunt repartizați în mod permanent unei camere;

—

în fiecare an judecătoresc, vicepreședintele intră în compunerea fiecăreia dintre cele zece camere care judecă în complet de cinci judecători, în limita unei cauze pe cameră, potrivit următoarei ordini: — prima cauză trimisă, prin decizia Tribunalului, unui complet extins format din cinci judecători ai Camerei întâi, ai Camerei a doua, ai Camerei a treia, ai Camerei a patra și ai Camerei a cincea; — a treia cauză trimisă, prin decizia Tribunalului, unui complet extins format din cinci judecători ai Camerei a șasea, ai Camerei a șaptea, ai Camerei a opta, ai Camerei a noua și ai Camerei a zecea.

Atunci când camera în care participă vicepreședintele este compusă:

—	din cinci judecători, completul extins este format din vicepreședinte, din judecătorii completului de trei judecători sesizat inițial, precum și din unul dintre ceilalți judecători ai camerei vizate, determinat pe baza ordinii inverse stabilite la articolul 8 din Regulamentul de procedură;

—	din patru judecători, completul extins este format din vicepreședinte, din judecătorii completului de trei judecători sesizat inițial și din al patrulea judecător al camerei vizate.

---

(1)  JO 2019, C 372, p. 3.

(2)  JO 2020, C 68, p. 2; JO 2020, C 114, p. 2; JO 2020, C 371, p. 2; JO 2021, C 110, p. 2; JO 2021, C 297, p. 2; JO 2021, C 368, p. 2; JO 2021, C 412, p. 2 și JO 2021, C 431, p. 2.

(3)  JO 2019, C 372, p. 3.

(4)  JO 2020, C 68, p. 2; JO 2020, C 114, p. 2; JO 2020, C 371, p. 2; JO 2021, C 110, p. 2; JO 2021, C 297, p. 2; JO 2021, C 368, p. 2; JO 2021, C 412, p. 2 și JO 2021, C 431, p. 2.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 9 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Austria) – FN, GM, Adler Real Estate AG, HL, Petrus Advisers LLP/Übernahmekommission

(Cauza C-546/18) (1)

(Trimitere preliminară - Dreptul societăților - Oferte publice de cumpărare - Directiva 2004/25/CE - Articolul 5 - Ofertă obligatorie - Articolul 4 - Autoritate de control - Decizie definitivă prin care se constată o încălcare a obligației de a prezenta o ofertă publică de cumpărare - Efect obligatoriu al acestei decizii în cadrul unei proceduri de sancționare administrativă ulterioare inițiate de aceeași autoritate - Principiul efectivității dreptului Uniunii - Principiile generale ale dreptului Uniunii - Dreptul la apărare - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 47 și 48 - Dreptul la tăcere - Prezumția de nevinovăție - Accesul la o instanță judecătorească independentă și imparțială)

(2021/C 462/03)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Recurenți: FN, GM, Adler Real Estate AG, HL, Petrus Advisers LLP

Autoritatea pârâtă: Übernahmekommission

Dispozitivul

Articolele 4 și 17 din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014, privite în lumina dreptului la apărare garantat de dreptul Uniunii, în special a dreptului de a fi ascultat, precum și a articolelor 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici a unui stat membru în temeiul căreia o decizie de constatare a unei încălcări a acestei directive, rămasă definitivă, are efect obligatoriu într-o procedură ulterioară prin care se urmărește aplicarea unei sancțiuni administrative cu caracter penal pentru încălcarea dispozițiilor directivei menționate, în măsura în care părțile vizate de această procedură nu au putut, în cursul procedurii anterioare de constatare a acestei încălcări, să își exercite pe deplin dreptul la apărare, în special dreptul de a fi ascultat, nici să invoce dreptul la tăcere, nici să beneficieze de prezumția de nevinovăție în privința elementelor de fapt care vor fi utilizate ulterior în susținerea acuzației sau nu pot beneficia de dreptul la o cale de atac efectivă împotriva unei astfel de decizii în fața unei instanțe judecătorești competente să soluționeze chestiunile atât de fapt, cât și de drept.

---

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 9 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Germania) – Adler Real Estate AG, Petrus Advisers LLP, GM/Finanzmarktaufsichtsbehörde (FMA)

(Cauza C-605/18) (1)

(Trimitere preliminară - Valori mobiliare admise la tranzacționare pe o piață reglementată stabilită sau care funcționează într-un stat membru - Obligația de transparență - Notificarea unor „participații importante” dobândite în capitalul unor societăți de „persoane care acționează în mod concertat” - Directiva 2004/109/CE - Articolul 3 alineatul (1a) al patrulea paragraf - Noțiunea de „cerințe mai stricte” - Directiva 2004/25/CE - „Supraveghere” de către o autoritate desemnată în temeiul articolului 4 din această directivă)

(2021/C 462/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Recurenți: Adler Real Estate AG, Petrus Advisers LLP, GM

Autoritatea pârâtă: Finanzmarktaufsichtsbehörde (FMA)

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1a) al patrulea paragraf punctul (iii) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/50/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care supune deținătorii de acțiuni sau persoanele fizice sau entitățile juridice menționate la articolul 10 sau la articolul 13 din Directiva 2004/109, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/50, unor cerințe mai stricte, în sensul acestui al patrulea paragraf, în materie de notificare a participațiilor importante decât cele prevăzute de Directiva 2004/109, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/50, și care rezultă din actele cu putere de lege și actele administrative adoptate, referitoare printre altele la ofertele publice de cumpărare, fără a încredința însă competența de a asigura respectarea unor astfel de cerințe unei autorități a acestui stat membru, desemnată în temeiul articolului 4 din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare.

---

(1)  JO C 445, 10.12.2018.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 9 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Obvodní soud pro Prahu 9 – Republica Cehă) – XR/Dopravní podnik hl. m. Prahy, akciová společnost

(Cauza C-107/19) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 2003/88/CE - Organizarea timpului de lucru - Noțiunile de „timp de lucru” și „perioadă de repaus” - Perioadă de pauză în cursul căreia angajatul trebuie să fie pregătit să plece în intervenție într-un interval de două minute - Supremația dreptului Uniunii)

(2021/C 462/05)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Obvodní soud pro Prahu 9

Părțile din procedura principală

Reclamant: XR

Pârâtă: Dopravní podnik hl. m. Prahy, akciová společnost

Dispozitivul

1)

Articolul 2 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că reprezintă „timp de lucru”, în sensul acestei dispoziții, timpul de pauză acordat unui lucrător în cadrul timpului său de lucru zilnic, în cursul căruia acesta trebuie să fie în măsură să plece în intervenție într-un interval de două minute în caz de nevoie, dacă rezultă dintr-o apreciere globală a tuturor circumstanțelor relevante că constrângerile impuse respectivului lucrător în cursul timpului de pauză menționat sunt de așa natură încât afectează în mod obiectiv și foarte semnificativ posibilitatea acestuia din urmă de a gestiona în mod liber timpul în care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate și de a dedica acest timp propriilor interese.

2)

Principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune ca o instanță națională, care se pronunță în urma anulării deciziei sale de către o instanță superioară, să fie obligată, în conformitate cu dreptul procedural național, să respecte aprecierile în drept efectuate de instanța superioară respectivă, atunci când aceste aprecieri nu sunt compatibile cu dreptul Uniunii.

---

(1)  JO C 131, 8.4.2019.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 9 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Germania) – Bundesrepublik Deutschland/SE

(Cauza C-768/19) (1)

(Trimitere preliminară - Politica comună în domeniul dreptului de azil și al protecției subsidiare - Directiva 2011/95/UE - Articolul 2 litera (j) a treia liniuță - Noțiunea de „membru de familie” - Persoană majoră care solicită protecție internațională ca urmare a legăturii sale de familie cu un minor care a obținut deja protecție subsidiară - Data relevantă pentru aprecierea calității de „minor”)

(2021/C 462/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Pârâtă și recurentă: Bundesrepublik Deutschland

Reclamant și intimat în recurs: SE

Cu participarea: Vertreter des Bundesinteresses beim Bundesverwaltungsgericht

Dispozitivul

1)

Articolul 2 litera (j) a treia liniuță din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate trebuie să fie interpretat în sensul că, atunci când un solicitant de azil, care a intrat pe teritoriul statului membru gazdă pe care se află copilul său minor necăsătorit, intenționează să obțină, din statutul conferit prin protecție subsidiară dobândit de acest copil, dreptul de azil în temeiul legislației statului membru respectiv care acordă un asemenea drept persoanelor care intră sub incidența articolului 2 litera (j) a treia liniuță din Directiva 2011/95, data relevantă pentru a se aprecia dacă beneficiarul protecției amintite este „minor”, în sensul acestei dispoziții, în vederea soluționării cererii de protecție internațională introduse de solicitantul de azil menționat, este data la care acesta din urmă a depus, eventual în mod neoficial, cererea sa de azil.

2)

Articolul 2 litera (j) a treia liniuță din Directiva 2011/95 coroborat cu articolul 23 alineatul (2) din aceasta și cu articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie interpretat în sensul că noțiunea de „membru de familie” nu impune o reluare efectivă a vieții de familie între părintele beneficiarului protecției internaționale și copilul său.

3)

Articolul 2 litera (j) a treia liniuță din Directiva 2011/95 coroborat cu articolul 23 alineatul (2) din aceasta trebuie să fie interpretat în sensul că drepturile pe care membrii de familie ai unui beneficiar al protecției subsidiare le au în temeiul statutului de protecție subsidiară obținut de copilul lor, în special beneficiile prevăzute la articolele 24-35 din aceasta, se mențin după ce beneficiarul respectiv împlinește vârsta majoratului, pe durata de valabilitate a permisului de ședere care le este acordat în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) din această directivă.

---

(1)  JO C 19, 20.1.2020.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Provincial de Barcelona – Spania) – Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne/GB

(Cauza C-783/19) (1)

(Trimitere preliminară - Agricultură - Protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice - Caracter uniform și exhaustiv - Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 - Articolul 103 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) - Articolul 103 alineatul (2) litera (b) - Evocare - Denumirea de origine protejată (DOP) „Champagne” - Servicii - Comparabilitate între produse - Utilizarea denumirii comerciale „Champanillo”)

(2021/C 462/07)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Barcelona

Părțile din procedura principală

Apelant: Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne

Intimat: GB

Dispozitivul

1)

Articolul 103 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului trebuie interpretat în sensul că protejează denumirile de origine protejate (DOP) în raport cu acțiunile care se referă atât la produse, cât și la servicii.

2)

Articolul 103 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1308/2013 trebuie interpretat în sensul că „evocarea” prevăzută de această dispoziție, pe de o parte, nu impune, cu titlu de condiție prealabilă, ca produsul care beneficiază de o DOP și produsul sau serviciul acoperit de semnul în litigiu să fie identice sau similare și, pe de altă parte, este stabilită atunci când utilizarea unei denumiri creează, în percepția unui consumator european mediu, normal informat și suficient de atent și avizat, o legătură suficient de directă și de univocă între această denumire și DOP. Existența unei astfel de legături poate rezulta din mai multe elemente, în special din încorporarea parțială a denumirii protejate, apropierea fonetică și vizuală dintre cele două denumiri și similitudinea care rezultă din aceasta și, chiar în lipsa acestor elemente, din proximitatea conceptuală dintre DOP și denumirea în cauză sau dintr-o similitudine între produsele acoperite de aceeași DOP și produsele sau serviciile acoperite de aceeași denumire.

3)

Articolul 103 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1308/2013 trebuie interpretat în sensul că „evocarea” prevăzută de această dispoziție nu este condiționată de constatarea existenței unui act de concurență neloială, întrucât dispoziția menționată instituie o protecție specifică și proprie care se aplică independent de dispozițiile de drept național privind concurența neloială.

---

(1)  JO C 19, 20.1.2020.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – G. Sp. z o.o./Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Bydgoszczy

(Cauza C-855/19) (1)

(Trimitere preliminară - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 69 - Exigibilitatea TVA-ului - Achiziție intracomunitară de carburanți - Obligația de plată anticipată a TVA-ului - Articolul 206 - Noțiunea de „plăți provizorii anticipate” - Articolul 273 - Colectarea în mod corect a TVA-ului și combaterea evaziunii - Marja de manevră a statelor membre)

(2021/C 462/08)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamantă: G. Sp. z o.o.

Partea adversă: Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Bydgoszczy

Dispozitivul

Articolele 69, 206 și 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții de drept național care impune o obligație de plată a taxei pe valoarea adăugată (TVA) pentru achiziția intracomunitară de carburanți înainte ca această taxă să devină exigibilă, în sensul articolului 69 menționat.

---

(1)  JO C 61, 24.2.2020.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – Franța) – Procedură penală privind pe FO

(Cauza C-906/19) (1)

(Trimitere preliminară - Transporturi rutiere - Armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale - Regulamentul (CE) nr. 561/2006 - Articolul 3 litera (a) - Neaplicarea regulamentului în cazul transporturilor rutiere efectuate de vehicule utilizate pentru transportul de călători prin servicii regulate, traseul liniei nedepășind 50 km - Vehicule destinate unei utilizări mixte - Articolul 19 alineatul (2) - Sancțiune extrateritorială - Încălcare constatată pe teritoriul unui stat membru săvârșită pe teritoriul unui alt stat membru - Principiul legalității infracțiunilor și pedepselor - Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 - Aparatură de înregistrare în transportul rutier - Articolul 15 alineatul (2) - Obligația de introducere a cardului de conducător auto - Articolul 15 alineatul (7) - Obligația de a prezenta, la cererea unui inspector de control, cardul de conducător auto - Neintroducere a cardului de conducător auto în aparatul de înregistrare care afectează mai multe dintre cele 28 de zile care au precedat ziua controlului)

(2021/C 462/09)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Partea din procedura penală principală

FO

Dispozitivul

1)

Articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, trebuie interpretat în sensul că un conducător auto care efectuează transporturi rutiere ce intră în domeniul de aplicare al acestui regulament este obligat să prezinte, la cererea unui inspector de control, cardul de conducător auto, foile de înregistrare și orice informație pentru perioada compusă din ziua controlului și din perioada precedentă de 28 de zile, în conformitate cu articolul 15 alineatele (2), (3) și (7) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 561/2006, chiar și atunci când, în această perioadă, conducătorul auto respectiv a efectuat, de asemenea, cu același vehicul, transporturi de călători în cadrul unor servicii regulate, traseul liniei nedepășind 50 km.

2)

Articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 561/2006 trebuie interpretat în sensul că se opune ca autoritățile competente ale unui stat membru să poată impune o sancțiune conducătorului unui vehicul sau unei întreprinderi de transport pentru o încălcare a Regulamentului nr. 3821/85, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 561/2006, săvârșită pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei țări terțe, dar constatată pe teritoriul său și care nu a fost deja sancționată.

---

(1)  JO C 61, 24.2.2020.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 7 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas – Lituania) – „Klaipėdos regiono atliekų tvarkymo centras” UAB

(Cauza C-927/19) (1)

(Trimitere preliminară - Contracte de achiziții publice - Directiva 2014/24/UE - Articolul 58 alineatele (3) și (4) - Articolul 60 alineatele (3) și (4) - Anexa XII - Desfășurarea procedurilor de achiziții publice - Alegerea participanților - Criterii de selecție - Mijloace de probă - Capacitate economică și financiară a operatorilor economici - Posibilitatea conducătorului unei asocieri temporare de întreprinderi de a se prevala de veniturile obținute în temeiul unui contract de achiziții publice anterior care aparține aceluiași domeniu ca și contractul de achiziții publice în discuție în litigiul principal, inclusiv atunci când nu exercita el însuși activitatea care aparține domeniului vizat de contractul în discuție în litigiul principal - Capacități tehnice și profesionale ale operatorilor economici - Caracterul exhaustiv al mijloacelor de probă admise de directivă - Articolul 57 alineatul (4) litera (h), precum și alineatele (6) și (7) - Atribuirea contractelor de achiziții publice de servicii - Motive facultative de excludere de la participarea la o procedură de achiziție publică - Înscriere pe o listă a operatorilor economici excluși de la procedurile de achiziții publice - Solidaritate între membrii unei asocieri temporare de întreprinderi - Caracterul personal al sancțiunii - Articolul 21 - Protecția confidențialității informațiilor transmise unei autorități contractante de un operator economic - Directiva (UE) 2016/943 - Articolul 9 - Confidențialitate - Protecția secretelor comerciale - Aplicabilitate în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor - Directiva 89/665/CEE - Articolul 1 - Dreptul la o cale de atac efectivă)

(2021/C 462/10)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„Klaipėdos regiono atliekų tvarkymo centras” UAB

Pârâte:„Ecoservice Klaipėda” UAB, „Klaipėdos autobusų parkas” UAB, „Parsekas” UAB, „Klaipėdos transportas” UAB

Dispozitivul

1)

Articolul 58 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE trebuie interpretat în sensul că obligația operatorilor economici de a demonstra că realizează o anumită cifră de afaceri anuală medie în domeniul de activitate vizat de contractul de achiziții publice în cauză constituie un criteriu de selecție referitor la capacitatea economică și financiară a acestor operatori, în sensul alineatului (3) al acestei dispoziții.

2)

Dispozițiile coroborate ale articolului 58 alineatul (3) și ale articolului 60 alineatul (3) din Directiva 2014/24 trebuie interpretate în sensul că, în ipoteza în care autoritatea contractantă a solicitat ca operatorii economici să fi realizat o anumită cifră de afaceri minimă în domeniul la care se referă contractul de achiziții publice în cauză, un operator economic nu poate, în scopul de a face dovada capacității sale economice și financiare, să se prevaleze de veniturile obținute de o asociere temporară de întreprinderi din care a făcut parte decât dacă a contribuit în mod efectiv, în cadrul unui contract de achiziții publice determinat, la realizarea unei activități a acestui grup analoge celei care face obiectul contractului de achiziții publice pentru care operatorul menționat intenționează să facă dovada capacității sale economice și financiare.

3)	Articolul 58 alineatul (4), precum și articolele 42 și 70 din Directiva 2014/24 trebuie interpretate în sensul că sunt susceptibile a se aplica, concomitent, unei cerințe tehnice conținute într-o cerere de ofertă.

4)

Articolul 1 alineatul (1) al patrulea paragraf, articolul 1 alineatele (3) și (5) și articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014, trebuie interpretate în sensul că decizia unei autorități contractante prin care se refuză comunicarea către un operator economic a informațiilor considerate confidențiale care figurează în dosarul de candidatură sau în oferta unui alt operator economic constituie un act care poate face obiectul unei căi de atac și că, în cazul în care statul membru pe teritoriul căruia se desfășoară procedura de atribuire a contractului de achiziții publice în cauză a prevăzut că o persoană care dorește să conteste o decizie luată de autoritatea contractantă este obligată, anterior sesizării instanței, să exercite o cale de atac administrativă, acest stat membru poate de asemenea să prevadă că o cale de atac jurisdicțională împotriva acestei decizii de refuz al accesului trebuie să fie precedată de o astfel de cale de atac administrativă prealabilă.

5)

Articolul 1 alineatul (1) al patrulea paragraf și articolul 1 alineatele (3) și (5) din Directiva 89/665, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23, precum și articolul 21 din Directiva 2014/24, citit în lumina principiului general de drept al Uniunii la o bună administrare, trebuie interpretate în sensul că o autoritate contractantă, sesizată de un operator economic cu o cerere de comunicare a informațiilor considerate confidențiale cuprinse în oferta unui concurent căruia i-a fost atribuit contractul, nu este obligată să comunice aceste informații atunci când transmiterea lor ar conduce la încălcarea normelor de drept al Uniunii referitoare la protecția informațiilor confidențiale, chiar dacă cererea operatorului economic este prezentată în cadrul unei căi de atac a aceluiași operator privind legalitatea aprecierii de către autoritatea contractantă a ofertei concurentului. Atunci când refuză să transmită asemenea informații sau când, odată cu formularea unui astfel de refuz, respinge calea de atac administrativă formulată de un operator economic cu privire la legalitatea aprecierii ofertei concurentului în cauză, autoritatea contractantă este obligată să evalueze comparativ dreptul solicitantului la bună administrare și dreptul concurentului la protecția informațiilor confidențiale, așa încât decizia sa de refuz sau decizia sa de respingere să fie motivată, iar dreptul la o cale de atac eficientă de care beneficiază un ofertant respins să nu fie lipsit de efect util.

6)

Articolul 1 alineatul (1) al patrulea paragraf și articolul 1 alineatele (3) și (5) din Directiva 89/665, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23, precum și articolul 21 din Directiva 2014/24, citite în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că instanța națională competentă sesizată cu o cale de atac împotriva deciziei unei autorități contractante prin care se refuză comunicarea către un operator economic a informațiilor considerate confidențiale cuprinse în documentația transmisă de concurentul căruia i-a fost atribuit contractul sau cu o cale de atac împotriva deciziei unei autorități contractante de respingere a căii de atac administrative formulate împotriva unei astfel de decizii de refuz este obligată să evalueze comparativ dreptul solicitantului de a beneficia de o cale de atac efectivă și dreptul concurentului său la protecția informațiilor confidențiale și a secretelor comerciale ale acestuia. În acest scop, instanța menționată, care trebuie în mod necesar să dispună de informațiile necesare, inclusiv de informațiile confidențiale și de secretele comerciale, pentru a fi în măsură să se pronunțe în deplină cunoștință de cauză cu privire la caracterul comunicabil al informațiilor menționate, trebuie să procedeze la o examinare a tuturor elementelor de fapt și de drept pertinente. Ea trebuie de asemenea să poată anula decizia de refuz sau decizia de respingere a căii de atac administrative dacă acestea sunt nelegale și, dacă este cazul, să trimită cauza autorității contractante sau chiar să adopte ea însăși o nouă decizie dacă dreptul său național îi permite acest lucru.

7)

Articolul 57 alineatul (4) din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că o instanță națională sesizată cu un litigiu între un operator economic exclus de la atribuirea unui contract și o autoritate contractantă poate să se îndepărteze de la aprecierea făcută de aceasta din urmă cu privire la legalitatea comportamentului operatorului economic căruia i-a fost atribuit contractul și, prin urmare, să deducă toate consecințele necesare în decizia sa. În schimb, în conformitate cu principiul echivalenței, o astfel de instanță nu poate invoca din oficiu motivul întemeiat pe eroarea de apreciere săvârșită de autoritatea contractantă decât dacă dreptul său național permite acest lucru.

8)

Articolul 63 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 57 alineatele (4) și (6) din această directivă trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, atunci când un operator economic, membru al unui grup de operatori economici, s-a făcut vinovat de declarații false prin furnizarea informațiilor solicitate pentru verificarea inexistenței unor motive de excludere a grupului sau a îndeplinirii de către acesta din urmă a criteriilor de selecție, fără ca partenerii săi să fi avut cunoștință de această declarație falsă, se poate pronunța o măsură de excludere de la orice procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice împotriva tuturor membrilor acestui grup.

---

(1)  JO C 77, 9.3.2020.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Düsseldorf – Germania) – Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände – Verbraucherzentrale Bundesverband e.V./Vodafone GmbH

(Cauza C-5/20) (1)

(Trimitere preliminară - Comunicații electronice - Regulamentul (UE) 2015/2120 - Articolul 3 - Accesul la internetul deschis - Articolul 3 alineatul (1) - Drepturile utilizatorilor finali - Articolul 3 alineatul (2) - Interzicerea contractelor și a practicilor comerciale care limitează exercitarea drepturilor utilizatorilor finali - Articolul 3 alineatul (3) - Obligația de tratament egal și nediscriminatoriu al traficului - Posibilitatea de a pune în aplicare măsuri rezonabile de gestionare a traficului - Opțiunea tarifară suplimentară „tarif zero” - Limitarea partajării conexiunii)

(2021/C 462/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă, apelantă și recurentă: Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände – Verbraucherzentrale Bundesverband e.V.

Pârâtă, apelantă și recurentă: Vodafone GmbH

cu participarea: Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und Eisenbahnen

Dispozitivul

Articolul 3 din Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii trebuie interpretat în sensul că o limitare a partajării conexiunii ca urmare a activării unei opțiuni tarifare „tarif zero” este incompatibilă cu obligațiile care decurg din alineatul (3) al acestui articol.

---

(1)  JO C 137, 27.4.2020.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 9 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – XY

(Cauza C-18/20) (1)

(Trimitere preliminară - Controale la frontiere, azil și imigrare - Politica privind azilul - Proceduri comune de acordare și retragere a protecției internaționale - Directiva 2013/32/UE - Articolul 40 - Cerere ulterioară - Elemente sau date noi - Noțiune - Împrejurări deja existente înainte de încheierea definitivă a unei proceduri care are ca obiect o cerere de protecție internațională anterioară - Principiul autorității de lucru judecat - Culpa solicitantului)

(2021/C 462/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurent: XY

cu participarea: Bundesamt für Fremdenwesen und Asyl

Dispozitivul

1)

Articolul 40 alineatele (2) și (3) din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „elemente sau date noi” care „au apărut sau au fost prezentate de către solicitant”, în sensul acestei dispoziții, cuprinde elementele sau datele survenite după încheierea definitivă a procedurii care a avut ca obiect o cerere anterioară de protecție internațională, precum și elementele sau datele care existau deja înainte de încheierea acestei proceduri, dar care nu au fost invocate de solicitant.

2)

Articolul 40 alineatul (3) din Directiva 2013/32 trebuie interpretat în sensul că examinarea pe fond a unei cereri ulterioare de protecție internațională poate fi desfășurată în cadrul redeschiderii procedurii care a avut ca obiect prima cerere, în măsura în care normele care se aplică acestei redeschideri sunt conforme cu capitolul II din Directiva 2013/32, iar introducerea acestei cereri nu este supusă respectării unor termene de decădere.

3)

Articolul 40 alineatul (4) din Directiva 2013/32 trebuie interpretat în sensul că nu permite unui stat membru care nu a adoptat acte specifice de transpunere a acestei dispoziții să respingă, în temeiul normelor generale de procedură administrativă națională, examinarea pe fond a unei cereri ulterioare, atunci când elementele sau datele noi invocate în susținerea acestei cereri existau în cursul procedurii care a avut ca obiect cererea anterioară și nu au fost prezentate în cadrul acestei proceduri din motive care pot fi imputate solicitantului.

---

(1)  JO C 161, 11.5.2020.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 2 septembrie 2021 – Comisia Europeană/Regatul Suediei

(Cauza C-22/20) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 91/271/CEE - Articolele 4, 5, 10 și 15 - Tratarea apelor urbane reziduale - Tratare secundară sau echivalentă a apelor urbane reziduale care provin din aglomerări de anumite dimensiuni - Tratare mai riguroasă a evacuărilor în zonele sensibile - Articolul 4 alineatul (3) TUE - Verificare a datelor comunicate de statele membre - Obligația de cooperare loială)

(2021/C 462/13)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Manhaeve, C. Hermes, K. Simonsson și E. Ljung Rasmussen, agenți)

Pârât: Regatul Suediei (reprezentanți: O. Simonsson, R. Shahsavan Eriksson, C. Meyer-Seitz, M. Salborn Hodgson, H. Shev și H. Eklinder, agenți)

Dispozitivul

1)

Întrucât nu a vegheat ca apele reziduale ale aglomerărilor Lycksele, Malå și Pajala să fie supuse, înainte de a fi evacuate, unei tratări secundare sau unei tratări echivalente, Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1137/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008, coroborat cu articolul 10 din Directiva 91/271, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1137/2008, și întrucât nu a furnizat Comisiei Europene, în cursul procedurii precontencioase, informațiile de care aceasta ar fi avut nevoie pentru a aprecia dacă stațiile de epurare ale aglomerărilor Habo și Töreboda îndeplinesc cerințele Directivei 91/271, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1137/2008, Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (3) TUE.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Comisia Europeană și Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 87, 16.3.2020.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 9 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Ravensburg – Germania) – UK/Volkswagen Bank GmbH (C-33/20), RT, SV, BC/Volkswagen Bank GmbH, Skoda Bank, sucursala Volkswagen Bank GmbH (C-155/20), JL, DT/BMW Bank GmbH, Volkswagen Bank GmbH (C-187/20)

(Cauzele conexate C-33/20, C-155/20 și C-187/20) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 2008/48/CE - Credit de consum - Articolul 10 alineatul (2) - Mențiuni care trebuie să figureze obligatoriu în contract - Obligația de a menționa tipul de credit, durata contractului de credit, rata dobânzii de întârziere și mecanismul de ajustare a ratei dobânzii de întârziere aplicabile la momentul încheierii contractului de credit - Modificarea ratei dobânzii de întârziere în funcție de modificarea ratei dobânzii de bază stabilită de banca centrală a unui stat membru - Compensație datorată în cazul rambursării anticipate a creditului - Obligația de a preciza metoda de calcul al modificării ratei dobânzii de întârziere și al compensației - Lipsa obligației de a menționa posibilitățile de reziliere a contractului de credit prevăzute de reglementarea națională, dar neprevăzute de Directiva 2008/48 - Articolul 14 alineatul (1) - Drept de retragere exercitat de consumator întemeiat pe nemenționarea obligatorie în temeiul articolului 10 alineatul (2) - Exercitarea în afara termenului - Interdicție, pentru creditor, de a opune o excepție întemeiată pe decădere sau pe abuzul de drept)

(2021/C 462/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Ravensburg

Părțile din procedura principală

Reclamanți: UK (C-33/20), RT, SV, BC (C-155/20), JL, DT (C-187/20)

Pârâte: Volkswagen Bank GmbH (C-33/20), Volkswagen Bank GmbH, Skoda Bank, sucursala Volkswagen Bank GmbH (C-155/20), BMW Bank GmbH, Volkswagen Bank GmbH (C-187/20)

Dispozitivul

1)

Articolul 10 alineatul (2) literele (a), (c) și (e) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că, dacă aceasta este situația, contractul de credit trebuie să indice în mod clar și concis că este vorba despre un „contract de credit legat” în sensul articolului 3 litera (n) din această directivă și că acest contract este încheiat pe durată determinată.

2)

Articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că nu impune ca un „contract de credit legat” în sensul articolului 3 litera (n) din această directivă, care servește exclusiv finanțării unui contract care are ca obiect furnizarea unui bun și care prevede că suma creditului este plătită vânzătorului acestui bun, să specifice că consumatorul este exonerat de obligația sa de plată a prețului de vânzare până la concurența sumei plătite și că vânzătorul trebuie să îi predea bunul cumpărat în cazul în care prețul a fost plătit integral.

3)

Articolul 10 alineatul (2) litera (l) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că contractul de credit trebuie să menționeze, ca procent concret, rata dobânzii de întârziere aplicabilă la momentul încheierii contractului respectiv și trebuie să descrie în mod concret mecanismul de ajustare a ratei dobânzii de întârziere. În cazul în care părțile la contractul de credit în discuție au convenit că rata dobânzii de întârziere va fi modificată în funcție de schimbarea ratei dobânzii de bază stabilite de banca centrală a unui stat membru și publicate într-un jurnal oficial care poate fi consultat în mod facil, este suficientă o trimitere în acest contract la rata dobânzii de bază menționată, cu condiția ca modul de calcul al ratei dobânzii de întârziere în funcție de rata dobânzii de bază să fie prezentat în contractul de credit respectiv. În această privință, trebuie respectate două condiții. În primul rând, prezentarea acestui mod de calcul trebuie să fie ușor de înțeles pentru un consumator mediu care nu dispune de cunoștințe specializate în domeniul financiar și trebuie să îi permită să calculeze rata dobânzii de întârziere pe baza informațiilor furnizate în același contract de credit. În al doilea rând, frecvența modificării ratei dobânzii de bază menționate, care este determinată de dispozițiile naționale, trebuie să fie de asemenea prezentată în contractul de credit în discuție.

4)

Articolul 10 alineatul (2) litera (r) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că în contractul de credit, pentru stabilirea compensației datorate în caz de rambursare anticipată a creditului, trebuie indicată o metodă de calcul în mod concret și ușor de înțeles pentru consumatorul mediu, astfel încât acesta să poată stabili cuantumul compensației datorate în caz de rambursare anticipată pe baza informațiilor furnizate în acest contract.

5)	Articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că nu impune ca în contractul de credit să fie menționate toate situațiile în care un drept de reziliere este recunoscut părților la contractul de credit nu de respectiva directivă, ci doar de reglementarea națională.

6)

Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că se opune invocării de către creditor a excepției legale întemeiate pe decădere cu ocazia exercitării de către consumator a dreptului său de retragere în temeiul acestei dispoziții, în cazul în care una dintre mențiunile obligatorii vizate la articolul 10 alineatul (2) din această directivă nu figura în contractul de credit și nici nu a fost transmisă ulterior în mod corespunzător, independent de aspectul dacă respectivul consumator nu avea cunoștință de existența dreptului său de retragere, fără ca acest fapt să îi fie imputabil.

7)

Directiva 2008/48 trebuie interpretată în sensul că se opune ca creditorul să poată considera în mod valabil că consumatorul a abuzat de dreptul său de retragere prevăzut la articolul 14 alineatul (1) din această directivă, atunci când una dintre mențiunile obligatorii vizate la articolul 10 alineatul (2) din directiva menționată nu figura în contractul de credit și nici nu a fost transmisă ulterior în mod corespunzător indiferent dacă acest consumator nu avea cunoștință de existența dreptului său de retragere, fără ca acest fapt să îi fie imputabil.

8)

Articolul 10 alineatul (2) litera (t) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că în contractul de credit trebuie menționate informațiile esențiale cu privire la toate procedurile extrajudiciare de contestare sau de formulare a căii de atac aflate la dispoziția consumatorului și, dacă este cazul, costul fiecăreia dintre ele, faptul că contestația sau calea de atac trebuie depusă în scris sau în format electronic, adresa fizică sau electronică la care trebuie trimisă această contestație sau această cale de atac și celelalte condiții procedurale impuse pentru această contestație sau cale de atac. În ceea ce privește informațiile menționate, nu este suficientă o simplă trimitere, efectuată în contractul de credit, la un regulament de procedură accesibil pe internet sau la un alt act sau document privind modalitățile procedurilor extrajudiciare de contestare și de formulare a căii de atac.

---

(1)  JO C 161, 11.5.2020.

JO C 230, 13.7.2020.

JO C 255, 3.8.2020.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Köln – Germania) – Telekom Deutschland GmbH/Bundesrepublik Deutschland, reprezentată de Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und Eisenbahnen

(Cauza C-34/20) (1)

(Trimitere preliminară - Comunicații electronice - Regulamentul (UE) 2015/2120 - Articolul 3 - Acces la internetul deschis - Articolul 3 alineatul (1) - Drepturile utilizatorilor finali - Articolul 3 alineatul (2) - Interzicerea contractelor și a practicilor comerciale care limitează exercitarea drepturilor utilizatorilor finali - Articolul 3 alineatul (3) - Obligația de tratament egal și nediscriminatoriu al traficului - Posibilitatea de a pune în aplicare măsuri rezonabile de gestionare a traficului - Opțiune tarifară suplimentară „tarif zero” - Limitarea lățimii de bandă)

(2021/C 462/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Telekom Deutschland GmbH

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland, reprezentată de Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und Eisenbahnen

Dispozitivul

Articolul 3 din Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii trebuie interpretat în sensul că o limitare a lățimii de bandă ca urmare a activării unei opțiuni tarifare „tarif zero”, aplicată streamingului video, indiferent dacă este difuzat de operatori parteneri sau de alți furnizori de conținut, este incompatibilă cu obligațiile care decurg din alineatul (3) al acestui articol.

---

(1)  JO C 137, 27.4.2020.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Procura della Repubblica di Trento – Italia) – Procedură privind recunoașterea și executarea unui ordin european de anchetă privind XK

(Cauza C-66/20) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 267 TFUE - Noțiunea de „instanță națională” - Criterii - Procura della Repubblica di Trento (Parchetul Republicii din Trento, Italia) - Inadmisibilitatea cererii de decizie preliminară)

(2021/C 462/16)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Procura della Repubblica di Trento

Partea din procedura principală

XK

cu participarea: Finanzamt für Steuerstrafsachen und Steuerfahndung Münster

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Procura della Repubblica di Trento (Parchetul Republicii din Trento, Italia) prin decizia din 15 ianuarie 2020 este inadmisibilă.

---

(1)  JO C 209, 22.6.2020.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – XY/Hauptzollamt B

(Cauza C-100/20) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Impozitarea produselor energetice și a electricității - Directiva 2003/96/CE - Articolul 17 alineatul (1) litera (a) - Reduceri fiscale la consumul de produse energetice și de energie electrică în favoarea întreprinderilor mari consumatoare de energie - Reducere facultativă - Reguli de restituire a impozitelor percepute cu încălcarea unor dispoziții de drept național adoptate în temeiul unei posibilități acordate statelor membre în această directivă - Plata de dobânzi - Principiul egalității de tratament)

(2021/C 462/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Recurentă-reclamantă: XY

Intimat-pârât: Hauptzollamt B

Dispozitivul

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că impune ca, în cazul rambursării cuantumului impozitului pe energia electrică perceput fără a fi datorat, din cauza aplicării eronate a unei dispoziții naționale adoptate în temeiul unei posibilități acordate statelor membre prin Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității, acest cuantum să fie majorat cu dobânzi.

---

(1)  JO C 209, 22.6.2020.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 2 septembrie 2021 – Comisia Europeană/Republica Portugheza

(Cauza C-169/20) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 110 TFUE - Impozite interne - Impozite discriminatorii - Interzicere - Vehicule de ocazie importate din celelalte state - Componentă a taxei de înmatriculare de la taxe calculată pe baza emisiilor de dioxid de carbon - Omisiune de a ține seama de deprecierea vehiculului)

(2021/C 462/18)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial M. França și C. Perrin, ulterior G. Braga da Cruz și C. Perrin, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes, N. Vitorino, A. Pimenta, P. Barros da Costa și S. Jaulino, agenți)

Dispozitivul

1)

Excluzând deprecierea componentei de mediu din calculul valorii aplicabile vehiculelor de ocazie puse în circulație pe teritoriul portughez și cumpărate într-un alt stat membru, în cadrul calculului taxei pe autovehicule, așa cum este prevăzută de Código do imposto sobre veículos (Codul taxei pe autovehicule), astfel cum a fost modificat prin lei 71/2018 (Legea nr. 71/2018), Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 110 TFUE.

2)	Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 209, 22.6.2020.

Hotărârea Curții (Marea Camera) din 2 septembrie 2021 – Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-180/20) (1)

(„Acțiune în anulare - Deciziile (UE) 2020/245 și 2020/246 - Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului de parteneriat constituit prin Acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte - Acord în care anumite dispoziții pot intra sub incidența politicii externe și de securitate comune (PESC) - Adoptarea regulamentului de procedură al Consiliului de parteneriat, a celui al Comitetului de parteneriat și a celui al subcomitetelor specializate și al altor organisme - Adoptare a două decizii distincte - Alegerea temeiului juridic - Articolul 37 TUE - Articolul 218 alineatul (9) TFUE - Regula de vot”)

(2021/C 462/19)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Kellerbauer și T. Ramopoulos, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: P. Mahnič, M. Balta și M. Bishop, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Cehă (reprezentanți: K. Najmanová, M. Švarc, J. Vláčil și M. Smolek, în calitate de agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Republica Franceză (reprezentanți: T. Stehelin, J. L. Carré și A. L. Desjonquères, în calitate de agenți)

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia (UE) 2020/245 a Consiliului din 17 februarie 2020 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului de parteneriat constituit prin Acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte, în ceea ce privește adoptarea regulamentului de procedură al Consiliului de parteneriat, a celui al Comitetului de parteneriat și a celui al subcomitetelor specializate și al altor organisme înființate de Consiliul de parteneriat și în ceea ce privește stabilirea listei subcomitetelor, în aplicarea acordului respectiv, cu excepția titlului II din acesta, și Decizia (UE) 2020/246 a Consiliului din 17 februarie 2020 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului de parteneriat constituit prin Acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte, în ceea ce privește adoptarea regulamentului de procedură al Consiliului de parteneriat, a celui al Comitetului de parteneriat și a celui al subcomitetelor specializate și al altor organisme înființate de Consiliul de parteneriat și în ceea ce privește stabilirea listei subcomitetelor, în aplicarea titlului II din acordul respectiv.

2)	Menține efectele Deciziilor 2020/245 și 2020/246.

3)	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

4)	Republica Franceză și Republica Cehă suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 209, 22.6.2020.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – Franța) – DM, LR/Caisse régionale de Crédit agricole mutuel (CRCAM) – Alpes-Provence

(Cauza C-337/20) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Servicii de plată în cadrul pieței interne - Directiva 2007/64/CE - Articolele 58 și 60 - Utilizator al serviciilor de plată - Notificarea operațiunilor de plată neautorizate - Răspunderea prestatorului de servicii de plată pentru aceleași operațiuni - Acțiune în răspundere angajată de fideiusorul unui utilizator al serviciilor de plată)

(2021/C 462/20)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Recurenți: DM, LR

Intimată: Caisse régionale de Crédit agricole mutuel (CRCAM) – Alpes-Provence

Dispozitivul

1)

Articolul 58 și articolul 60 alineatul (1) din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE trebuie interpretate în sensul că se opun ca un utilizator al serviciilor de plată să poată angaja răspunderea prestatorului acestor servicii în temeiul unui alt regim de răspundere decât cel prevăzut de aceste dispoziții atunci când utilizatorul respectiv nu și-a îndeplinit obligația de notificare prevăzută la articolul 58 menționat.

2)

Articolul 58 și articolul 60 alineatul (1) din Directiva 2007/64 trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca fideiusorul unui utilizator al serviciilor de plată să invoce, ca urmare a neîndeplinirii de către prestatorul de servicii de plată a obligațiilor sale legate de o operațiune neautorizată, răspunderea civilă a unui asemenea prestator, beneficiar al fideiusiunii, pentru a contesta cuantumul datoriei garantate, în conformitate cu un regim de răspundere contractuală de drept comun.

---

(1)  JO C 339, 12.10.2020.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte costituzionale – Italia) – O.D. și alții/Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

(Cauza C-350/20) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2011/98/UE - Drepturi pentru lucrătorii din țări terțe care dețin un permis unic - Articolul 12 - Dreptul la egalitate de tratament - Securitate socială - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Coordonarea sistemelor de securitate socială - Articolul 3 - Indemnizații de maternitate și de paternitate - Prestații familiale - Reglementare a unui stat membru care exclude resortisanții din țări terțe care dețin un permis unic de la beneficiul unei alocații de naștere și al unei alocații de maternitate)

(2021/C 462/21)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte costituzionale

Părțile din procedura principală

Reclamanți: O.D., R.I.H.V., B.O., F.G., M.K.F.B., E.S., N.P., S.E.A.

Pârât: Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

cu participarea: Presidenza del Consiglio dei Ministri

Dispozitivul

Articolul 12 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care exclude resortisanții din țări terțe menționați la articolul 3 alineatul (1) literele (b) și (c) din această directivă de la beneficiul unei alocații de naștere și al unei alocații de maternitate prevăzute de această reglementare.

---

(1)  JO C 329, 5.10.2020.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Peek & Cloppenburg KG, reprezentată legal de Peek & Cloppenburg Düsseldorf Komplementär B.V./Peek & Cloppenburg KG, reprezentată legal de Van Graaf Management GmbH

(Cauza C-371/20) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 2005/29/CE - Practici comerciale considerate neloiale în orice situație - Practici comerciale înșelătoare - Punctul 11 prima teză din anexa I - Acțiuni publicitare - Utilizarea unui conținut redacțional în mass-media pentru promovarea unui produs - Promovare finanțată de comerciant însuși - Noțiunea de „plată” - Promovarea vânzării produselor celui care publică anunțul și ale societății care editează publicația - Reportaj publicitar)

(2021/C 462/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă-pârâtă: Peek & Cloppenburg KG, reprezentată legal de Peek & Cloppenburg Düsseldorf Komplementär B.V.

Intimată-reclamantă: Peek & Cloppenburg KG, reprezentată legal de Van Graaf Management GmbH

Dispozitivul

Prima teză a punctului 11 din anexa I la Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului trebuie interpretată în sensul că promovarea unui produs prin publicarea unui conținut editorial este „plătită” de un comerciant, în sensul acestei dispoziții, atunci când acest comerciant furnizează în schimbul acestei publicări o contraprestație care are valoare patrimonială, indiferent dacă sub forma vărsării unei sume de bani sau sub orice altă formă, atunci când există o legătură certă între plata astfel oferită de comerciantul menționat și publicarea menționată. Aceasta este printre altele situația în ceea ce privește punerea gratuită la dispoziție de către același comerciant a unor imagini protejate de drepturi de utilizare, în care sunt vizibile spațiile comerciale și produsele comercializate de acesta.

---

(1)  JO C 348, 19.10.2020.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret – Danemarca) – B/Udlændingenævnet

(Cauza C-379/20) (1)

(Trimitere preliminară - Acordul de asociere CEE-Turcia - Decizia nr. 1/80 - Articolul 13 - Clauza de standstill - Nouă restricție - Reîntregirea familiei cu copii minori ai unor lucrători turci - Condiție de vârstă - Cerința unor motive specifice pentru a beneficia de reîntregirea familiei - Motiv imperativ de interes general - Integrare reușită - Proporționalitate)

(2021/C 462/23)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamant: B

Pârâtă: Udlændingenævnet

Dispozitivul

Articolul 13 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia trebuie interpretat în sensul că o măsură națională care reduce de la 18 la 15 de ani vârsta limită pentru ca copilul unui lucrător turc cu reședința legală pe teritoriul statului membru gazdă să poată depune o cerere de reîntregire a familiei constituie o „nouă restricție”, în sensul acestei dispoziții. O astfel de restricție poate fi totuși justificată de obiectivul care constă în garantarea unei integrări reușite a resortisanților țărilor terțe în cauză, cu condiția ca modalitățile sale de punere în aplicare să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit.

---

(1)  JO C 348, 19.10.2020.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour d'appel de Mons – Belgia) – TP/Institut des Experts en Automobiles

(Cauza C-502/20) (1)

(Trimitere preliminară - Libertatea de stabilire - Libera prestare a serviciilor - Recunoașterea calificărilor profesionale - Directiva 2005/36/CE - Articolul 5 alineatul (2) - Expert în autovehicule stabilit într-un stat membru care se deplasează spre teritoriul statului membru gazdă pentru a-și exercita, temporar și ocazional, profesia - Refuz al organismului profesional din statul membru gazdă, în care era anterior stabilit, de a-l înscrie în registrul prestațiilor temporare și ocazionale - Noțiunea de „prestație temporară și ocazională”)

(2021/C 462/24)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Mons

Părțile din procedura principală

Apelant-pârât: TP

Intimat-reclamant: Institut des Experts en Automobiles

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a statului membru gazdă, în sensul acestei dispoziții, care, așa cum a fost interpretată de autoritățile sale competente, nu permite unui profesionist stabilit într-un alt stat membru să își exercite, temporar și ocazional, profesia pe teritoriul statului membru gazdă, pentru motivul că acest profesionist dispunea, în trecut, de un sediu în acest stat membru, că serviciile pe care le prestează prezintă o anumită recurență sau că deține, în statul membru respectiv, o infrastructură, cum ar fi un birou.

---

(1)  JO C 35, 1.2.2021.

Recurs introdus la 8 februarie 2021 de Likvidacijska masa iza Mesoprodukt d.o.o. și de Gojko Čuljak împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 28 ianuarie 2021 în cauza T-603/20, Likvidacijska masa iza Mesoprodukt d.o.o. și Gojko Čuljak/Comisia Europeană

(Cauza C-171/21 P)

(2021/C 462/25)

Limba de procedură: croata

Părțile

Recurente: Likvidacijska masa iza Mesoprodukt d.o.o., Gojko Čuljak (reprezentant: I. Žalac, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Prin Ordonanța din 1 septembrie 2021, Curtea (Camera a noua) a decis respingerea recursului ca vădit neîntemeiat, respingerea cererii de asistență judiciară formulate de Likvidacijska masa iza Mesoprodukt d.o.o. și de Gojko Čuljak și suportarea de către acestea din urmă a propriilor cheltuieli de judecată.

Recurs introdus la 31 martie 2021 de 12seasons GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 20 ianuarie 2021 în cauza T-329/19, 12seasons/EUIPO – Société immobilière et mobilière de Montagny (BE EDGY BERLIN)

(Cauza C-211/21 P)

(2021/C 462/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: 12seasons GmbH (reprezentant: M. Gail, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Société immobilière et mobilière de Montagny

Prin Ordonanța din 1 septembrie 2021, Curtea (Camera de admitere în principiu a recursurilor) a dispus că recursul nu este admis în principiu și că 12seasons GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată.

Recurs introdus la 12 mai 2021 de Graanhandel P. van Schelven BV împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 24 martie 2021 în cauza T-306/19, Graanhandel P. van Schelven/Comisia

(Cauza C-309/21 P)

(2021/C 462/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Graanhandel P. van Schelven BV (reprezentant: C. Almeida, advocaat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluzii

Prin Ordonanța din 28 septembrie 2021, Curtea (Camera a noua) a respins recursul ca vădit nefondat și a obligat Graanhandel P. van Schelven BV la plata propriilor cheltuieli de judecată.

Recurs introdus la 14 iunie 2021 de Apologistics GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea) din 21 aprilie 2021 în cauza T-282/20, Apologistics GmbH/ Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-369/21 P)

(2021/C 462/28)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Apologistics GmbH (reprezentant: H. Hug, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Markus Kerckhoff

Prin Ordonanța din 22 septembrie 2021, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera de admitere în principiu a recursurilor) nu a admis în principiu recursul și a obligat recurenta la plata propriilor cheltuieli de judecată.

Recurs introdus la 8 iulie 2021 de repowermap.org împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea) din 28 aprilie 2021 în cauza T-872/16, repowermap.org/EUIPO și Repower

(Cauza C-417/21 P)

(2021/C 462/29)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: repowermap.org (reprezentanți: P. González-Bueno Catalán de Ocón, abogado, W. Sakulin, advocaat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Repower AG

Prin Ordonanța din 8 septembrie 2021, Curtea (Camera de admitere în principiu a recursurilor) a dispus că recursul nu este admis în principiu.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 30 iulie 2021 – La Quadrature du Net, Fédération des fournisseurs d’accès à Internet associatifs, Franciliens.net, French Data Network/Premier ministre, Ministère de la Culture

(Cauza C-470/21)

(2021/C 462/30)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamante: La Quadrature du Net, Fédération des fournisseurs d’accès à Internet associatifs, Franciliens.net, French Data Network

Pârâți: Premier ministre, Ministère de la Culture

Întrebările preliminare

1)	Datele de identitate civilă corespunzătoare unei adrese IP se numără printre datele de transfer sau de localizare supuse, în principiu, obligației efectuării unui control prealabil de către o instanță sau o entitate administrativă independentă care dispune de putere de constrângere?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare și având în vedere sensibilitatea redusă a datelor referitoare la identitatea civilă a utilizatorilor, inclusiv a datelor de contact ale acestora, Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (1), din perspectiva Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretată, în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede colectarea datelor respective care corespund adresei IP a utilizatorilor de către o autoritate administrativă, fără un control prealabil din partea unei instanțe sau a unei entități administrative independente care dispune de putere de constrângere?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare și având în vedere sensibilitatea redusă a datelor referitoare la identitatea civilă, împrejurarea că numai datele menționate pot fi colectate, exclusiv în scopul prevenirii neîndeplinirii unor obligații stabilite în mod precis, limitativ și restrictiv de dreptul național, precum și împrejurarea că un control sistematic al accesului la datele fiecărui utilizator din partea unei instanțe sau a unei entități administrative terțe care dispune de putere de constrângere ar fi de natură să compromită îndeplinirea misiunii de serviciu public încredințate autorității administrative care este de asemenea independentă și care realizează această colectare, directiva se opune efectuării controlului respectiv în condiții adaptate, de exemplu prin control automat, dacă este cazul sub supravegherea unui serviciu intern al organismului care prezintă garanții de independență și de imparțialitate în raport cu agenții însărcinați să realizeze colectarea în cauză?

---

(1)  JO 2002, L 201, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 36, p. 63.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Senāts) (Letonia) la 30 august 2021 – SIA „Mikrotīkls”/Valsts ieņēmumu dienests

(Cauza C-542/21)

(2021/C 462/31)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa (Senāts)

Părțile din procedura principală

Reclamantă în primă instanță și recurentă în recurs: SIA „Mikrotīkls”

Pârâtă în primă instanță și intimată în recurs: Valsts ieņēmumu dienests

Întrebarea preliminară

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012 (2) și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1001/2013 al Comisiei din 4 octombrie 2013 (3), trebuie interpretată în sensul că în subpoziția 8517 70 11 din Nomenclatura Combinată pot fi incluse antenele pentru routere configurate pentru utilizarea în rețele locale (LAN) și/sau în rețele de mare suprafață (WAN)?

---

(1)  JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 04, p. 3.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 2012, L 304, p. 1).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1001/2013 al Comisiei din 4 octombrie 2013 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 2013, L 290, p. 1).

Acțiune introdusă la 7 septembrie 2021 – Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-551/21)

(2021/C 462/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet, B. Hofstötter, T. Ramopoulos, A. Stobiecka-Kuik, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—

anularea articolului 2 din Decizia (UE) 2021/1117 (1) a Consiliului din 28 iunie 2021 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, și aplicarea cu titlu provizoriu a Protocolului de punere în aplicare a Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Republica Gaboneză și Comunitatea Europeană (2021-2026), precum și a desemnării de către Consiliu, prin intermediul președintelui său, a ambasadorului Portugaliei ca persoană împuternicită să semneze protocolul, semnare care a avut loc la 29 iunie 2021, și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, invocat cu titlu principal, Comisia susține că Consiliul a încălcat, pe de o parte, competențele de reprezentare externă ale Comisiei în temeiul articolului 17 TUE, precum și echilibrul interinstituțional și principiul conferirii instituționale a competențelor prevăzut la articolul 13 alineatul (2) TUE și, pe de altă parte, cerința unității reprezentării externe care decurge din principiul cooperării loiale între Uniune și statele sale membre. Comisia susține, în primul rând, că Consiliul a săvârșit o eroare de drept prin încălcarea prerogativelor Comisiei la adoptarea articolului 2 din Decizia (UE) 2021/117 a Consiliului din 28 iunie 2021, astfel cum a fost modificat, și prin desemnarea, prin intermediul președintelui său, pe baza acestei dispoziții, a ambasadorului Portugaliei ca persoană împuternicită să semneze în numele Uniunii (și chiar să semneze singur) Protocolul de punere în aplicare cu Gabonul, în locul Comisiei. În al doilea rând, Comisia susține că, prin aceasta, Consiliul a creat confuzie în rândul partenerilor externi ai Uniunii cu privire la instituția Uniunii care asigură reprezentarea externă a acesteia, deoarece a desemnat președinția prin rotație a Consiliului, în persoana ambasadorului Portugaliei, determinând îndoieli cu privire la natura juridică a puterilor de care dispune Uniunea, în domeniile sale de competență, de a încheia în mod autonom acorduri internaționale ca subiect de drept internațional cu deplină personalitate juridică, iar nu ca reprezentantă a statelor sale membre. Prin aceasta, Consiliul a adus atingere eficacității, credibilității și reputației Uniunii pe plan internațional.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia susține că Consiliul a încălcat, pe de o parte, obligația de motivare și cerința privind publicitatea, prevăzute la articolele 296 și 297 TFUE și, pe de altă parte, principiul cooperării loiale între instituții, prevăzut la articolul 13 alineatul (2) TUE. Comisia susține, în primul rând, că Consiliul nu a motivat de ce a decis să îl desemneze pe ambasadorul Portugaliei ca persoană împuternicită să semneze în numele Uniunii și nu a făcut publică în mod corespunzător această decizie prin publicare sau prin notificarea Comisiei și, în al doilea rând, că Consiliul nu s-a consultat cu Comisia în privința intenției sale de a-l desemna pe ambasadorul Portugaliei ca persoană împuternicită să semneze în numele Uniunii.

---

(1)  JO 2021, L 242, p. 3.

Recurs introdus la 8 septembrie 2021 de Global Silicones Council, Wacker Chemie AG, Momentive Performance Materials GmbH, Shin-Etsu Silicones Europe BV, Elkem Silicones France SAS împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 30 iunie 2021 în cauza T-226/18, Global Silicones Council și alții/Comisia

(Cauza C-558/21 P)

(2021/C 462/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Global Silicones Council, Wacker Chemie AG, Momentive Performance Materials GmbH, Shin-Etsu Silicones Europe BV, Elkem Silicones France SAS (reprezentanți: A. Bartl, advokát, A. Kołtunowska, adwokat, R. Cana, avocat, E. Mullier, avocată)

Celelalte părți din procedură: American Chemistry Council, Inc. (ACC), Comisia Europeană, Republica Federală Germania, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului în cauza T-226/18;

—	anularea actului atacat (1);

—	în subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare, pentru a se pronunța cu privire la cererea de anulare formulată de recurente; și

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în aceste proceduri, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe erori de drept și pe interpretarea eronată a articolului 68 alineatul (1) din Regulamentul REACH (2), atunci când a conchis că intimata nu a încălcat articolul 68 alineatul (1) prin faptul că nu a efectuat o constatare a unui risc inacceptabil.

Al doilea motiv, întemeiat pe erori de drept atunci când a conchis că intimata nu a omis să motiveze de ce riscurile asociate cu D4/D5 din produsele care necesită clătire erau inacceptabile. Omisiunea intimatei de a preciza în mod special motivele care stau la baza unei asemenea constatări reprezintă o nemotivare și nu poate face obiectul unui recurs jurisdicțional.

Al treilea motiv, întemeiat pe erori de drept, întrucât a conchis că ambiguitățile din evaluarea substanțelor PBT [persistente, bioacumulative și toxice] sau vPvB [foarte persistente și foarte bioacumulative] justifică o abordare potrivit căreia toate emisiile pot fi un indicator al existenței unui risc. Prin echivalarea tuturor emisiilor cu existența unui risc (sau chiar a unui risc inacceptabil) în vederea restricționării potrivit Regulamentului REACH, intimata a încălcat articolul 68 alineatul (1), articolul 69 și Anexa XV, care face trimitere la Anexa I la Regulamentul REACH și a acționat contrar jurisprudenței consacrate a Curții de Justiție a Uniunii Europene potrivit căreia evaluarea științifică a riscurilor nu poate fi bazată pe principiul riscului zero.

Al patrulea motiv, întemeiat pe erori de drept și pe interpretarea eronată a Anexei XIII la Regulamentul REACH, atunci când a declarat că factorul de bioconcentrare (BCF) este prioritar față de alte date, și în special față de factorul de bioamplificare (BMF) sau factorul de magnificare trofică (TMF).

Al cincilea motiv, întemeiat pe erori de drept și pe o interpretare eronată a Anexei XIII la Regulamentul REACH, întrucât a stabilit că intimata nu era obligată să țină seama de caracterul hibrid al D4 și D5, atunci când a conchis că substanțele îndeplinesc criteriile prevăzute în Anexa XIII la Regulamentul REACH, pentru identificarea ca substanțe foarte persistente (vP) și foarte bioacumulative (vB).

---

(1)  Regulamentul (UE) 2018/35 al Comisiei din 10 ianuarie 2018 de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), în ceea ce privește substanțele octametilciclotetrasiloxan (D4) și decametilciclopentasiloxan (D5) (JO 2018 L 6, p. 45).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006 L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol.60, p.3).

Recurs introdus la 8 septembrie 2021 de Global Silicones Council, Dow Silicones UK Ltd, Elkem Silicones France SAS, Evonik Operations GmbH, Momentive Performance Materials GmbH, Shin-Etsu Silicones Europe BV, Wacker Chemie AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 30 iunie 2021 în cauza T-519/18, Global Silicones Council și alții/ECHA

(Cauza C-559/21 P)

(2021/C 462/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Global Silicones Council, Dow Silicones UK Ltd, Elkem Silicones France SAS, Evonik Operations GmbH, Momentive Performance Materials GmbH, Shin-Etsu Silicones Europe BV, Wacker Chemie AG (reprezentanți: R. Cana, avocat, E. Mullier, avocată, Z. Romata, Solicitor)

Celelalte părți din procedură: American Chemistry Council, Inc. (ACC), Agenția Europeană pentru Produse Chimice, Republica Federală Germania, Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	Anularea Hotărârii Tribunalului în cauza T-519/18;

—	anularea deciziei atacate (1);

—	în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare, pentru a se pronunța cu privire la cererea în anulare, formulată de recurente;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile din fața Tribunalului, și pe cele ale intervenientelor.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă următoarele motive:

În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a interpretat în mod eronat Anexa XIII la Regulamentul REACH (2) și Regulamentul nr. 253/2011 al Comisiei (3) atunci când a considerat că datele privind factorul de bioconcentrare sunt „prioritare” sau au o „valoare probantă mai mare” decât alte informații utilizate pentru evaluarea proprietății B/vB (bioacumulativ sau foarte bioacumulativ) și că pârâta nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că valorile BCF au valoare probantă mai mare.

În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a interpretat în mod eronat Anexa XIII la Regulamentul REACH, atunci când a statuat că pârâta nu a săvârșit o eroare evidentă prin neluarea în considerare a relevanței caracterului hibrid al D4, D5 și D6, și a denaturat motivele formulate de reclamante și probele invocate în acest context, încălcând dreptul reclamantelor de a fi ascultate.

În al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a interpretat în mod eronat Anexa XIII la Regulamentul REACH, atunci când a statuat că pârâta nu a săvârșit o eroare evidentă prin neluarea în considerare a datelor obținute în condiții relevante, și a denaturat motivele formulate de reclamante și probele invocate în acest context, încălcând dreptul reclamantelor de a fi ascultate.

În al patrulea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aprecierea probelor și a denaturat probele care i-au fost prezentate.

---

(1)  – Decizia ECHA din 27 iunie 2018 de înscriere a substanțelor octametilciclotetrasiloxan (D4), decametilciclopentasiloxan (D5) şi dodecametilciclohexasiloxan (D6) pe lista substanțelor identificate în vederea includerii la termen în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, rectificare în JO 2007, L 136, p. 3).

(2)  – Regulamentul (UE) 2018/35 al Comisiei din 10 ianuarie 2018 de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), în ceea ce privește substanțele octametilciclotetrasiloxan (D4) și decametilciclopentasiloxan (D5) (JO 2018, L 6, p. 45).

(3)  – Regulamentul (UE) nr. 253/2011 al Comisiei din 15 martie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) în ceea ce privește anexa XIII (JO 2011, L 69, p. 7).

Recurs introdus la 17 septembrie 2021 de Irish Wind Farmers' Association Clg, Carrons Windfarm Ltd, Foyle Windfarm Ltd, Greenoge Windfarm Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 7 iulie 2021 în cauza T-680/19, Irish Wind Farmers' Association și alții/Comisia

(Cauza C-578/21 P)

(2021/C 462/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Irish Wind Farmers' Association Clg, Carrons Windfarm Ltd, Foyle Windfarm Ltd, Greenoge Windfarm Ltd (reprezentanți: M. Segura Catalán, abogada, și M. Clayton, avocate)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță și procedurii de recurs.

Motivele și principalele argumente

Recursul este întemeiat pe două motive.

Prin intermediul primului motiv, recurenții consideră că Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 108 TFUE și articolul 4 din Regulamentul 2015/1589 (1) atunci când a considerat că evaluarea măsurii de ajutor în cauză nu impunea Comisiei să inițieze procedura formală de investigare în lipsa unor dificultăți serioase în ceea ce privește clasificarea sa ca ajutor de stat și compatibilitatea sa cu piața internă.

Primul motiv cuprinde șase aspecte.

Primul aspect este întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește întinderea obligației Comisiei de a examina elementele de fapt și de drept în cazul unui ajutor ilegal.

Al doilea aspect este întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a stabilit un tratament diferențiat al informațiilor transmise de statele membre și de reclamanți.

Al treilea aspect este întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la evaluarea duratei examinării preliminare.

Al patrulea aspect este întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la stabilirea sarcinii probei care trebuie îndeplinită de reclamanți.

Al cincilea aspect este întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când nu a luat în considerare relevanța pentru prezenta cauză a sistemului din Regatul Unit.

Al șaselea aspect este întemeiat pe faptul că Tribunalul a dedus o concluzie eronată din natura tehnică a metodelor de evaluare a valorii anuale nete în cazul instalațiilor de producere a energiei electrice bazate pe combustibili fosili.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenții consideră că Tribunalul a denaturat elementele de probă prezentate de reclamanți.

---

(1)  – Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii (JO 2015, L 248, p. 9).

Recurs introdus la 21 septembrie 2021 de Ryanair DAC, Laudamotion GmbH împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a treia) din 12 iulie 2021 în cauza T-866/19, Ryanair și Laudamotion/Comisia

(Cauza C-581/21 P)

(2021/C 462/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Ryanair DAC, Laudamotion GmbH (reprezentanți: E. Vahida, avocat, S. Rating, abogado, și I.-G. Metaxas-Maranghidis, dikigoros)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea ordonanței atacate;

—	trimiterea cauzei la Tribunal pentru rejudecare;

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

Recurentele invocă două motive.

Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii și a denaturat faptele (1) atunci când a considerat că prioritatea Regulamentului privind sloturile orare (1) este relevantă pentru a stabili dacă Normele de repartizare a traficului (2) presupun măsuri de punere în aplicare și (2) prin faptul că nu a luat în considerare desfășurarea normală a evenimentelor atunci când a stabilit natura artificială a unei cereri a recurentelor privind adoptarea unei măsuri de punere în aplicare de către coordonatorul de sloturi.

În plus, recurentele susțin că Tribunalul nu și-a motivat constatările din ordonanța atacată.

---

(1)  Regulamentul (CEE) nr. 95/93 al Consiliului din 18 ianuarie 1993 privind normele comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare (JO 1993, L 14, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 204).

(2)  Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1585 a Comisiei din 24 septembrie 2019 privind stabilirea normelor de repartizare a traficului în temeiul articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului pentru aeroporturile Amsterdam Schiphol și Amsterdam Lelystad (JO 2019, L 246, p. 24 [notificată cu numărul C(2019) 6816] (JO 2019, L 246, p. 24).

Recurs introdus la 23 septembrie 2021 de Ryanair DAC, Laudamotion GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea extinsă) din 14 iulie 2021 în cauza T-677/20, Ryanair și Laudamotion/Comisia (Austrian Airlines; Covid-19)

(Cauza C-591/21 P)

(2021/C 462/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Ryanair DAC, Laudamotion GmbH (reprezentanți: V. Blanc, E. Vahida și F.-C. Laprévote, avocați, D. Pérez de Lamo și S. Rating, abogados, I. G. Metaxas-Maranghidis, dikigoros)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania, Republica Austria, Austrian Airlines AG

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	declararea, conform articolelor 263 și 264 TFUE, a nulității Deciziei C(2020) 4684 final a Comisiei din 6 iulie 2020 privind ajutorul de stat SA.57539 (2020/N) – Austria – COVID-19 – Ajutor în favoarea Austrian Airlines; și

—	obligarea Comisiei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata celor efectuate de Ryanair și obligarea intervenienților în primă instanță și în prezentul recurs (dacă este cazul) la suportarea propriilor cheltuieli de judecată;

În subsidiar:

—	anularea hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza T-677/20;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	dispunerea soluționării odată cu fondul a cererilor privind cheltuielile de judecată aferente procedurii în primă instanță și recursului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului lor, recurentele invocă șapte motive.

Primul motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele atunci când a respins critica recurentelor potrivit căreia Comisia nu a examinat o posibilă „revărsare” a ajutorului acordat în favoarea sau provenit de la Lufthansa.

Al doilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a respins critica recurentelor întemeiată pe nerespectarea de către Comisie a cerinței ca un ajutor acordat conform articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE să nu fie destinat reparării prejudiciului suferit de o singură victimă.

Al treilea motiv: Tribunalul a săvârșit erori de drept atunci când a respins argumentul recurentelor potrivit căruia principiul nediscriminări a fost încălcat în mod nejustificat.

Al patrulea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele atunci când a respins argumentul recurentelor referitor la încălcarea libertății de stabilire și a liberei prestări a serviciilor.

Al cincilea motiv: Tribunalul a săvârșit erori de drept și a denaturat în mod vădit faptele în cadrul aplicării articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și a principiului proporționalității în ceea ce privește prejudiciile cauzate societății Austrian Airlines de pandemia de COVID-19.

Al șaselea motiv: Tribunalul a săvârșit erori de drept și a denaturat în mod vădit faptele în ceea ce privește nedeschiderea unei proceduri oficiale de investigare.

Al șaptelea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele în ceea ce privește absența motivării de către Comisie.

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2021 – DEI/Comisia

(Cauzele conexate T-639/14 RENV, T-352/15 și T-740/17) (1)

(„Ajutoare de stat - Tarif de furnizare a energiei electrice - Stabilirea tarifului facturat către Alouminion prin decizia unui tribunal arbitral - Decizie de clasare a plângerii - Decizie de constatare a absenței ajutorului - Act atacabil - Calitatea de persoană interesată - Interes de a exercita acțiunea - Calitate procesuală activă - Admisibilitate - Imputabilitate în sarcina statului - Avantaj - Principiul operatorului privat - Dificultăți serioase”)

(2021/C 462/38)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI) (Atena, Grecia) (reprezentanți în cauza T-639/14 RENV: E. Bourtzalas, A. Oikonomou, E. Salaka, C. Synodinos, H. Tagaras și D. Waelbroeck, în cauza T-352/15: E. Bourtzalas, C. Synodinos, E. Salaka, H. Tagaras și D. Waelbroeck și, în cauza T-740/17: E. Bourtzalas, E. Salaka, C. Synodinos, H. Tagaras, D. Waelbroeck, A. Oikonomou și V.-K.-L. Moumoutzi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți în cauza T-639/14 RENV: É. Gippini Fournier și A. Bouchagiar și, în cauza T-352/15 și cauza T-740/17: A. Bouchagiar și P.-J. Loewenthal, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Mytilinaios AE – Omilos Epicheiriseon, fostă Alouminion tis Ellados VEAE (Marousi, Grecia) (reprezentanți: N. Korogiannakis, N. Keramidas, E. Chrysafis și D. Diakopoulos, avocați)

Obiectul

În cauza T-639/14 RENV, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și privind anularea scrisorii COMP/E3/ΟΝ/AB/ark *2014/61460 a Comisiei din 12 iunie 2014, prin care DEI este informată cu privire la clasarea plângerilor sale, în cauza T-352/15, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și privind anularea Deciziei C(2015) 1942 final a Comisiei din 25 martie 2015 [cazul SA.38101 (2015/NN) (ex 2013/CP) – Grecia – Pretinsul ajutor de stat acordat Alouminion SA sub forma unor tarife pentru energie electrică inferioare costurilor, în urma unei sentințe arbitrale] și, în cauza T-740/17, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și privind anularea Deciziei C(2017) 5622 final a Comisiei din 14 august 2017 [cazul SA.38101 (2015/NN) (ex 2013/CP) – Grecia – Pretinsul ajutor de stat acordat Alouminion SA sub forma unor tarife pentru energie electrică inferioare costurilor, în urma unei sentințe arbitrale].

Dispozitivul

1)	În cauza T-639/14 RENV, anulează scrisoarea Comisiei din 12 iunie 2014, prin care Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI) este informată cu privire la clasarea plângerilor sale.

2)	În cauza T-352/15, anulează Decizia C(2015) 1942 final a Comisiei din 25 martie 2015 [cazul SA.38101 (2015/NN) (ex 2013/CP) – Grecia – Pretinsul ajutor de stat acordat Alouminion SA sub forma unor tarife pentru energie electrică inferioare costurilor, în urma unei sentințe arbitrale].

3)	În cauza T-740/17, anulează decizia C(2017) 5622 final a Comisiei din 14 august 2017 [cazul SA.38101 (2015/NN) (ex 2013/CP) – Grecia – Pretinsul ajutor de stat acordat Alouminion SA sub forma unor tarife pentru energie electrică inferioare costurilor, în urma unei sentințe arbitrale].

4)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și pe cele suportate de DEI în cauzele conexate T-639/14 RENV, T-352/15 și T-740/17, precum și în cauza C-228/16 P.

5)	Mytilinaios AE – Omilos Epicheiriseon suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 395, 10.11.2014.

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2021 – NLMK/Comisia

(Cauza T-752/16) (1)

(„Dumping - Importul anumitor produse plate din oțel laminate la rece originare din China și din Rusia - Taxă antidumping definitivă - Articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 [devenit articolul 18 din Regulamentul (UE) 2016/1036] - Recurgere la datele disponibile - Articolul 3 alineatele (2) și (5) din Regulamentul nr. 1225/2009 (devenit articolul 3 alineatele 2 și 5 din Regulamentul 2016/1036) - Stabilirea existenței unui prejudiciu - Articolul 3 alineatul 7 din Regulamentul nr. 1225/2009 (devenit articolul 3 alineatul 7 din Regulamentul 2016/1036) - Legătură de cauzalitate - Articolul 2 alineatul 9 și articolul 9 alineatul 4 din Regulamentul nr. 1225/2009 (devenite articolul 2 alineatul 9 și articolul 9 alineatul 4 din Regulamentul 2016/1036) - Eliminare a prejudiciului - Dreptul la apărare - Egalitatea armelor - Principiul bunei administrări - Obligația de motivare - Proporționalitate - Erori vădite de apreciere”)

(2021/C 462/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Novolipetsk Steel PJSC (NLMK) (Lipetsk, Rusia) (reprezentanți: D. O’Keeffe, solicitor, N. Tuominen și M. Krestiyanova, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland, K. Blanck și E. Schmidt, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Eurofer, Association européenne de l’acier, ASBL (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: O. Prost, A. Coelho Dias și S. Seeuws, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1328 al Comisiei din 29 iulie 2016 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite produse plate din oțel laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și din Federația Rusă (JO 2016, L 210, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Novolipetsk Steel PJSC (NLMK) va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Comisia Europeană.

3)	Eurofer, Association européenne de l’acier, ASBL, va suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 14, 16.1.2017.

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2021 – Severstal/Comisia

(Cauza T-753/16) (1)

(„Dumping - Importul anumitor produse plate din oțel laminate la rece originare din China și din Rusia - Taxă antidumping definitivă - Articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 [devenit articolul 18 din Regulamentul (UE) 2016/1036] - Recurgere la datele disponibile - Articolul 2 alineatele (3), (4), (9), (10) și (12) din Regulamentul nr. 1225/2009 (devenit articolul 2 alineatele (3), (4), (9), (10) și (12) din Regulamentul 2016/1036) - Calcul al valorii normale, al prețului de export sau al marjei de dumping - Articolul 3 alineatele (2) și (5) din Regulamentul nr. 1225/2009 (devenit articolul 3 alineatele 2 și 5 din Regulamentul 2016/1036) - Stabilirea existenței prejudiciului - Articolul 3 alineatul 7 din Regulamentul nr. 1225/2009 (devenit articolul 3 alineatul 7 din Regulamentul 2016/1036) - Legătură de cauzalitate - Articolul 2 alineatul 9 și articolul 9 alineatul 4 din Regulamentul nr. 1225/2009 (devenite articolul 2 alineatul 9 și articolul 9 alineatul 4 din Regulamentul 2016/1036) - Eliminare a prejudiciului - Dreptul la apărare - Principiul bunei administrări - Proporționalitate - Erori vădite de apreciere”)

(2021/C 462/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: PAO Severstal (Cherepovets, Rusia) (reprezentanți: D. O’Keeffe, solicitor, N. Tuominen și M. Krestiyanova, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. F. Brakeland, K. Blanck și E. Schmidt, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Eurofer, Association européenne de l’acier, ASBL (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: O. Prost, A. Coelho Dias și S. Seeuws, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1328 al Comisiei din 29 iulie 2016 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite produse plate din oțel laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și din Federația Rusă (JO 2016, L 210, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	PAO Severstal va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Comisia Europeană.

3)	Eurofer, Association européenne de l’acier, ASBL, va suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 14, 16.1.2017.

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2021 – Altice Europe/Comisia

(Cauza T-425/18) (1)

(„Concurență - Concentrări - Sectorul telecomunicațiilor - Decizie de impunere a unor amenzi pentru punerea în aplicare a unei concentrări înainte de notificarea și de autorizarea acesteia - Articolul 4 alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) și articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 - Securitate juridică - Încredere legitimă - Principiul legalității - Prezumția de nevinovăție - Proporționalitate - Gravitatea încălcărilor - Puneri în aplicare ale încălcărilor - Schimburi de informații - Cuantumul amenzilor - Competență de fond”)

(2021/C 462/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Altice Europe NV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: R. Allendesalazar Corcho și H. Brokelmann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Farley și F. Jimeno Fernández, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Petrova și O. Segnana, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită, cu titlu principal, anularea Deciziei C(2018) 2418 final a Comisiei din 24 aprilie 2018 de impunere a unor amenzi pentru punerea în aplicare a unei concentrări cu încălcarea articolului 4 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 (cazul M.7993 – Altice/PT Portugal) și, cu titlu subsidiar, eliminarea sau reducerea cuantumului amenzilor aplicate reclamantei.

Dispozitivul

1)

Stabilește la 56 025 000 de euro cuantumul amenzii aplicate Altice Europe NV prin articolul 4 din Decizia C(2018) 2418 final a Comisiei Europene din 24 aprilie 2018 de impunere a unor amenzi pentru punerea în aplicare a unei concentrări cu încălcarea articolului 4 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 (cazul M.7993 – Altice/PT Portugal) pentru încălcarea articolului 4 alineatul (1) din acest regulament.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă Altice Europe să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și patru cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

4)	Consiliul Uniunii Europene va suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 341, 24.9.2018.

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2021 – Healios/EUIPO – Helios Kliniken (Healios)

(Cauza T-591/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Healios - Marca Uniunii Europene verbală anterioară HELIOS - Risc de confuzie - Similitudine a semnelor - Similitudine a produselor și a serviciilor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001]”)

(2021/C 462/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Healios KK (Tokyo, Japonia) (reprezentant: P. Venohr, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: L. Rampini și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Helios Kliniken GmbH (Berlin, Germania) (reprezentant: B. Michaelis, avocată)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 12 iunie 2019 (cauza R 341/2018-5) privind o procedură de opoziție între Helios Kliniken și Healios

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 12 iunie 2019 (cauza R 341/2018-5) în măsura în care privește produsele și serviciile care fac parte din clasele 1, 5 și 44 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri: — clasa 1: „Celule stem de uz științific”, „Celule stem utilizate în cercetare”; — clasa 5: „Produse veterinare”, „Celule stem de uz medical; Agenți de activare a funcțiilor celulare de uz medical; Celule stem pentru uz veterinar; Implanturi chirurgicale dezvoltate din celule stem”; — clasa 44: „Servicii medicale privind extragerea, manipularea și prelucrarea celulelor stem; Servicii medicale pentru eliminarea, prelucrarea și transformarea sângelui uman, a sângelui ombilical, a celulelor umane, a celulelor stem și a măduvei osoase”.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 363, 28.10.2019.

Hotărârea Tribunalului din 15 septembrie 2021 – CAPA și alții/Comisia

(Cauza T-777/19) (1)

(„Ajutoare de stat - Ajutoare individuale în favoarea exploatării de parcuri eoliene offshore - Obligație de achiziționare de energie electrică la un preț superior prețului pieței - Procedură preliminară de examinare - Decizie de a nu ridica obiecții - Acțiune în anulare - Articolul 1 litera (h) din Regulamentul (UE) 2015/1589 - Calitatea de persoană interesată - Întreprinderi de pescuit - Amplasarea parcurilor în zone de pescuit - Raport de concurență - Inexistență - Risc de afectare a intereselor întreprinderilor de pescuit prin acordarea ajutoarelor în litigiu - Inexistență - Lipsa afectării directe și individuale - Inadmisibilitate”)

(2021/C 462/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Coopérative des artisans pêcheurs associés (CAPA) Sarl (Le Tréport, Franța) și ceilalți 10 reclamanți ale căror nume figurează în anexă (reprezentant: M. Le Berre, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și A. Bouchagiar, agenți)

Interveniente în susținerea reclamanților: Comité régional des pêches maritimes et des élevages marins des Hauts-de-France (CRPMEM) (Boulogne sur Mer, Franța), Fonds régional d’organisation du marché du poisson (FROM NORD) (Boulogne sur Mer), Organisation de producteurs CME Manche Mer du Nord (OP CME Manche-Mer du Nord) (Le Portel, Franța) (reprezentantă: A. Durand, avocată)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Franceză (reprezentanți: E. de Moustier, P. Dodeller și T. Stehelin, agenți), Ailes Marines SAS (Puteaux, Franța) (reprezentanți: M. Petite și A. Lavenir, avocați), Éoliennes Offshore des Hautes Falaises SAS (Paris, Franța), Éoliennes Offshore du Calvados SAS (Paris), Parc du Banc de Guérande SAS (Paris) (reprezentanți: J. Derenne și D. Vallindas, avocați), Éoliennes en Mer Dieppe Le Tréport SAS (Dieppe, Franța), Éoliennes en Mer Îles d’Yeu et de Noirmoutier SAS (Nantes, Franța) (reprezentanți: C. Lemaire și A. Azzi, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2019) 5498 final a Comisiei din 26 iulie 2019 privind ajutoarele de stat SA.45274 (2016/NN), SA.45275 (2016/NN), SA.45276 (2016/NN), SA.47246 (2017/NN), SA.47247 (2017/NN) și SA.48007 (2017/NN) puse în aplicare de Republica Franceză în favoarea a șase parcuri eoliene offshore (Courseulles sur Mer, Fécamp, Saint Nazaire, Îles d’Yeu et de Noirmoutier, Dieppe și Le Tréport, Saint Brieuc).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Coopérative des artisans pêcheurs associés (CAPA) Sarl și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată

3)	Îi obligă pe David Bourel și pe ceilalți reclamanți în cauza T-777/19 R ale căror nume figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii măsurilor provizorii.

4)

Republica Franceză, Comité régional des pêches maritimes et des élevages marins des Hauts-de-France (CRPMEM), Fonds régional d’organisation du marché du poisson (FROM NORD), Organisation de producteurs CME Manche-Mer du Nord (OP CME Manche-Mer du Nord), Ailes Marines SAS, Éoliennes Offshore des Hautes Falaises SAS, Éoliennes Offshore du Calvados SAS, Parc du Banc de Guérande SAS, Éoliennes en Mer Dieppe Le Tréport SAS și Éoliennes en Mer Îles d’Yeu et de Noirmoutier SAS vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 27, 27.1.2020.

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2021 – Collibra/EUIPO – Dietrich (COLLIBRA și collibra)

(Cauzele T-128/20 și T 129/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cereri de înregistrare a mărcilor Uniunii Europene verbală COLLIBRA și figurativă collibra - Marca națională verbală anterioară Kolibri - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Dreptul de a fi ascultat - Articolul 94 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul 2017/1001”)

(2021/C 462/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Collibra (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: A. Renck, I. Junkar și A. Bothe, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: H. O’Neill și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Hans Dietrich (Starnberg, Germania) (reprezentant: T. Träger, avocat)

Obiectul

Două acțiuni formulate împotriva a două decizii ale Camerei întâi de recurs a EUIPO din 13 decembrie 2019 (cauzele R-737/2019-1 și R-738/2019 1) privind două proceduri de opoziție între domnul Dietrich și Collibra

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele T-128/20 și T-129/20 în vederea pronunțării hotărârii.

2)	Respinge acțiunile.

3)	Obligă Collibra la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 129, 20.4.2020.

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2021 – Marina Yachting Brand Management/EUIPO – Industries Sportswear (MARINA YACHTING)

(Cauza T-169/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de revocare a hotărârilor sau de eliminare a înscrierilor - Eliminarea unei înscrieri în registru care conține o eroare evidentă imputabilă EUIPO - Marcă inclusă într-o procedură de insolvență - Înregistrarea transferului mărcii - Opozabilitate față de terți a unei proceduri de faliment sau a unor proceduri similare - Competența EUIPO - Obligația de diligență - Articolele 20, 24, 27 și 103 din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Articolele 3, 7 și 19 din Regulamentul (UE) 2015/848”)

(2021/C 462/45)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Marina Yachting Brand Management Co. Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanţi: A. von Mühlendahl, C. Eckhartt și P. Böhner, avocați)

Pârât: Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), (reprezentant: M. Capostagno, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Industries Sportswear Co. Srl (Veneția, Italia) (reprezentant: P. Cervato, avocat)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 10 februarie 2020 (cauzele conexate R 252/2019-2 și R 253/2019-2) privind proceduri de eliminare a înscrierilor între Industries Sportswear și Marina Yachting Brand Management

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Marina Yachting Brand Management Co. Ltd să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Industries Sportswear Co. Srl.

---

(1)  JO C 191, 8.6.2020.

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2021 – Henry Cotton’s Brand Management/EUIPO – Industries Sportswear (Henry Cotton’s)

(Cauza T-173/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de revocare a hotărârilor sau de eliminare a înscrierilor - Eliminarea unei înscrieri în registru care conține o eroare evidentă imputabilă EUIPO - Mărci incluse într-o procedură de insolvență - Înregistrarea transferurilor mărcilor - Opozabilitate față de terți a unei proceduri de faliment sau a unor proceduri similare - Competența EUIPO - Obligația de diligență - Articolele 20, 24, 27 și 103 din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Articolele 3, 7 și 19 din Regulamentul (UE) 2015/848”)

(2021/C 462/46)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Henry Cotton’s Brand Management Co. Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: A. von Mühlendahl, C. Eckhartt și P. Böhner, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Capostagno, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Industries Sportswear Co. Srl (Veneția, Italia) (reprezentant: P. Cervato, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 10 februarie 2020 (cauzele conexate R 254/2019-2 și R 255/2019-2) privind proceduri de eliminare a unor înscrieri în registru între Industries Sportwear și Henry Cotton’s Brand Management

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Henry Cotton’s Brand Management Co. Ltd. să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Industries Sportswear Co. Srl.

---

(1)  JO C 191, 8.6.2020.

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2021 – Sociedade da Água de Monchique/EUIPO – Ventura Vendrell (chic ÁGUA ALCALINA 9,5 PH)

(Cauza T-195/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative ÁGUA ALCALINA 9,5 PH - Marca Uniunii Europene verbală anterioară CHIC BARCELONA - Motiv relativ de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 462/47)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Sociedade da Água de Monchique, SA (Caldas de Monchique, Portugalia) (reprezentant: M. Osório de Castro, avocat)

Pârât: Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Folliard Monguiral, I. Ribeiro da Cunha și J. Crespo Carrillo, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Pere Ventura Vendrell (Sant Sadurni d’Anoia, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 ianuarie 2020 (cauza R 2524/2018-4) privind o procedură de opoziție între domnul Ventura Vendrell și Sociedade da Água de Monchique

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 20 ianuarie 2020 (cauza R 2524/2018-4).

2)	Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 201, 15.6.2020.

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2021 – Al-Imam/Consiliul

(Cauza T-203/20) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Dreptul la apărare - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Eroare de apreciere - Proporționalitate - Drept de proprietate - Atingere adusă reputației”)

(2021/C 462/48)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Maher Al-Imam (Damasc, Siria) (reprezentantă: M. Brillat, avocată)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: V. Piessevaux și M. C. Cadilhac, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei 2013/255/PESC a Consiliului din 31 mai 2013 privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2013, L 147, p. 14), a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 al Consiliului din 18 ianuarie 2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011 (JO 2012, L 16, p. 1), a Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2020/212 a Consiliului din 17 februarie 2020 privind punerea în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2020, L 43 I, p. 6), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/211 al Consiliului din 17 februarie 2020 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2020, L 43 I, p. 1), a Deciziei (PESC) 2020/719 a Consiliului din 28 mai 2020 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2020, L 168, p. 66) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/716 al Consiliului din 28 mai 2020 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2020, L 168, p. 1), în măsura în care aceste acte îl vizează pe reclamant, și, pe de altă parte, o cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se urmărește repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-a suferit ca urmare a acestor acte.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Maher Al-Imam este obligat la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 201, 15.6.2020.

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2021 – Moviescreens Rental/EUIPO – the airscreen company (AIRSCREEN)

(Cauza T-250/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marcă a Uniunii Europene figurativă airscreen - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Caracter distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001]”)

(2021/C 462/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Moviescreens Rental GmbH (Damme, Germania) (reprezentanți: D. Schulz și P. Stelzig, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: R. Manea și A. Söder, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: the airscreen company GmbH & Co. KG (Münster, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și N. Willich, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 12 februarie 2020 (cauza R 2527/2018-4) privind o procedură de declarare a nulității între Moviescreens Rental și the airscreen company

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Moviescreens Rental GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 262, 10.8.2020.

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2021 – JR/Comisia

(Cauza T-435/20) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Recrutare - Concursul intern COM/03/AD/18 (AD 6) - Decizie de a nu înscrie numele reclamantului pe lista de rezervă a concursului - Obligația de motivare - Caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare - Ponderarea elementelor care compun o probă de concurs prevăzute în anunțul de concurs”)

(2021/C 462/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: JR (reprezentante: L. Levi și A. Champetier, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Milanowska și I. Melo Sampaio, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului intern COM/03/AD/18 (AD 6) – Administratori din 15 aprilie 2020 de respingere a cererii reclamantei de reexaminare a deciziei acestei comisii de evaluare din 16 decembrie 2019 de a nu înscrie numele său pe lista de rezervă a concursului menționat și, în măsura necesară, de anulare a acestei ultime decizii

Dispozitivul

1)	Anulează decizia comisiei de evaluare din cadrul concursului intern COM/03/AD/18 (AD 6) – Administratori din 15 aprilie 2020 de a nu o înscrie pe JR în lista de rezervă pentru recrutarea de administratori de gradul AD 6 în domeniul administrației publice europene.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 297, 7.9.2020.

Ordonanța Tribunalului din 13 septembrie 2021 – Katjes Fassin/EUIPO – Haribo The Netherlands & Belgium (WONDERLAND)

(Cauza T-616/19 REV) (1)

(„Procedură - Cerere de revizuire - Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Acțiune împotriva unei decizii a EUIPO de respingere în parte a înregistrării unei mărci - Retragere a opoziției intervenită înainte de notificarea ordonanței de respingere a acțiunii - Fapt necunoscut reclamantului și Tribunalului - Revizuirea ordonanței - Nepronunțare asupra fondului”)

(2021/C 462/51)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Katjes Fassin GmbH & Co. KG (Emmerich am Rhein, Germania) (reprezentanți: T. Schmitz, S. Stolzenburg-Wiemer, M. Breuer și I. Dimitrov, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Söder, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Haribo The Netherlands & Belgium BV (Breda, Țările de Jos) (reprezentante: A. Tiemann și C. Elkemann, avocate)

Obiectul

Cerere de revizuire a Ordonanței din 10 iulie 2020, Katjes Fassin/EUIPO – Haribo The Netherlands & Belgium (WONDERLAND) (T-616/19, nepublicată, EU:T:2020:334)

Dispozitivul

1)	Admite cererea de revizuire a Ordonanței din 10 iulie 2020, Katjes Fassin/EUIPO – Haribo The Netherlands & Belgium (WONDERLAND) (T-616/19, nepublicată, EU:T:2020:334).

2)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei Katjes Fassin/EUIPO – Haribo The Netherlands & Belgium (WONDERLAND) (T-616/19).

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii de anulare în cauza Katjes Fassin/EUIPO – Haribo The Netherlands & Belgium (WONDERLAND) (T-616/19).

4)	Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii de revizuire.

5)	Obligă EUIPO să suporte jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Katjes Fassin GmbH & Co. KG aferente procedurii de revizuire.

6)	Katjes Fassin suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii de revizuire.

7)	Grefierul anexează minuta prezentei ordonanțe la minuta Ordonanței din 10 iulie 2020, Katjes Fassin/EUIPO – Haribo The Netherlands & Belgium (WONDERLAND) (T-616/19, nepublicată, EU:T:2020:334).

8)	Grefierul face mențiune despre prezenta ordonanță pe marginea Ordonanței din 10 iulie 2020, Katjes Fassin/EUIPO – Haribo The Netherlands & Belgium (WONDERLAND) (T-616/19, nepublicată, EU:T:2020:334).

---

(1)  JO C 363, 28.10.2019.

Ordonanța Tribunalului din 14 septembrie 2021 – Far Polymers și alții/Comisia

(Cauza T-722/20) (1)

(„Acțiune în anulare - Dumping - Importuri de anumiți alcooli polivinilici originari din China - Taxă antidumping definitivă - Lipsa afectării directe - Lipsa afectării individuale - Act normativ care presupune măsuri de executare - Inadmisibilitate”)

(2021/C 462/52)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Far Polymers Srl (Filago, Italia), Gamma Chimica SpA (Milano, Italia), Carbochem Srl (Castiglione Olona, Italia), Jeniuschem Srl (Gallarate, Italia) (reprezentanți: G. Abbatescianni și E. Patti, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Blanck, F. Tomat, M. Gustafsson și G. Luengo, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/1336 al Comisiei din 25 septembrie 2020 de instituire a unor taxe antidumping definitive pentru importurile de anumiți alcooli polivinilici originari din Republica Populară Chineză (JO 2020, L 315, p. 1).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe cu privire la cererile de intervenție formulate de Kuraray Europe GmbH, de Sekisui Specialty Chemicals Europe SL și de Wegochem Europe BV.

3)	Obligă Far Polymers Srl, Gamma Chimica SpA, Carbochem Srl și Jeniuschem Srl la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția celor aferente cererilor de intervenție.

4)	Far Polymers, Gamma Chimica, Carbochem, Jeniuschem, Comisia Europeană, Kuraray Europe, Sekisui Specialty Chemicals Europe și Wegochem Europe vor suporta propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

---

(1)  JO C 35, 1.2.2021.

Ordonanța Tribunalului din 20 august 2021 – PepsiCo/EUIPO (Smartfood)

(Cauza T-224/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Retragerea cererii de înregistrare - Nepronunțare asupra fondului”)

(2021/C 462/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: PepsiCo, Inc. (Raleigh, Carolina de Nord, Statele Unite) (reprezentanți: V. von Bomhard și J. Fuhrmann, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 12 februarie 2021 (cauza R 1947/2020-4) privind cererea de înregistrare a mărcii figurative color Smartfood

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă PepsiCo, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 228, 14.6.2021.

Acțiune introdusă la 1 septembrie 2021 – Bastion Holding și alții/Comisia

(Cauza T-513/21)

(2021/C 462/54)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamante: Bastion Holding BV (Amsterdam, Țările de Jos) și celelalte 35 de reclamante (reprezentant: B. Braeken, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei C (2021) 4735 final a Comisiei din 22 iunie 2021 în cazul de ajutor de stat SA.63257 (2021/N) – Țările de Jos COVID-19: A patra modificare a modificare a schemei de subvenționare directă în vederea susținerii costurilor fixe ale întreprinderilor afectate de pandemia de COVID-19 (modificări la SA.57712, SA.59535, SA.60166, SA.62241);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe neinițierea de către Comisie a unei proceduri oficiale de investigare, prin decizia greșită că măsura de ajutor de stat nu ridica nicio îndoială cu privire la compatibilitatea sa cu piața internă. — Se susține că măsura de ajutor de stat ridică îndoieli serioase în ceea ce privește compatibilitatea sa cu piața internă, întrucât nu este corespunzătoare pentru atingerea obiectivului său și disproporționată în acest scop. — În primul rând, reclamantele susțin că măsura de ajutor de stat este disproporționată cu obiectivul pe care urmărește să îl îndeplinească. Schema actuală depășește ceea ce este necesar pentru a preveni deficitul de lichidități cu care se confruntă IMM-urile și pentru a susține costurile fixe ale acestora. În realitate, suma disproporționată acordată IMM-urilor le permite să fie mai competitive, întrucât nu sunt limitate de costurile lor fixe. În plus, IMM-urile care primesc ajutorul nu sunt constrânse în aceeași măsură precum reclamantele să recurgă la fondurile lor proprii pentru a rămâne competitive. Reclamantele sunt eligibile să primească în total o sumă maximă de 1 200 000 de euro pentru a menține funcționarea a 33 de hoteluri. Majoritatea concurenților societății Bastion sunt eligibili să primească ajutor în valoare de până la 550 000 de euro pentru fiecare hotel în temeiul prezentei scheme doar pentru că sunt sub franciză și/sau pentru că externalizează multe servicii hoteliere către alte întreprinderi care au mai puține lichidități în bilanț. Măsura de ajutor de stat acordă astfel o valoare mult mai mare a ajutorului de stat întreprinderilor care se califică drept IMM-uri în comparație cu valoarea ajutorului de stat acordat marilor întreprinderi, în pofida faptului că marile întreprinderi au costuri fixe cu mult mai importante și o pierdere a cifrei de afaceri (relativ) mai semnificativă. Aceasta acordă IMM-urilor un avantaj concurențial neloial față de mari întreprinderi precum reclamantele. — În al doilea rând, reclamantele susțin că măsura de ajutor de stat nu este adecvată pentru atingerea obiectivului său, acela de a remedia o perturbare gravă din economia neerlandeză, prin compensarea costurilor fixe ale întreprinderilor care au suferit o pierdere a cifrei de afaceri de 30 % ca urmare a pandemiei de COVID-19 și a măsurilor guvernamentale impuse ulterior. Valoarea maximă a ajutorului este improprie pentru a atinge obiectivul urmărit de măsura de ajutor de stat. Măsura de ajutor de stat acordă întreprinderilor mari o sumă maximă de 1 200 000 de euro. O astfel de sumă este insuficientă pentru a remedia o perturbare gravă din economia neerlandeză, garantând că aceste întreprinderi rămân viabile din punct de vedere economic. În special pentru întreprinderile mari cum sunt reclamantele, suma maximă respectivă de 1 200 000 de euro nu este suficientă pentru a răspunde în mod efectiv pierderii cifrei de afaceri suferite ca urmare a pandemiei de COVID-19. — În special, prezenta schemă este, în opinia reclamantelor, necorespunzătoare pentru a remedia perturbarea din sectorul hotelier. Astfel cu s-a evidențiat în multe cercetări internaționale și naționale, sectorul hotelier este unul dintre sectoarele care a fost afectat cel mai sever de criza de COVID-19 și de strictele măsuri guvernamentale succesive. Scăderea medie a cifrei de afaceri în sectorul hotelier este semnificativ mai importantă decât în alte sectoare. Diminuarea medie a cifrei de afaceri în sectoarele privind cazarea și serviciile alimentare a ajuns la 33,9 % în anul 2020, în timp ce cifra de afaceri a reclamantelor a scăzut cu 60 % în al doilea trimestru al anului 2021, în raport cu al doilea trimestru al anului 2019. Reclamantele fiind întreprinderi mari, ele au suferit astfel o pierdere a cifrei de afaceri cu mult mai importantă decât pierderea medie a cifrei de afaceri suferite de întreprinderile active în sectoarele (deja) cele mai afectate ale serviciilor alimentare și cazării. Măsura de ajutor de stat nu ia deloc în considerare aceste aspecte. Dimpotrivă, ea aplică un sistem unic pentru toți, care în mod evident nu este corespunzător situației extrem de complexe.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe deficiențe procedurale săvârșite de Comisie, întrucât decizia atacată este insuficient motivată. — Al doilea motiv de anulare este legat de pretinse deficiențe procedurale ale deciziei atacate. Se susține că decizia are o motivare insuficientă, întrucât nu conține (justificarea) diferenței disproporționate între ajutorul maxim acordat IMM-urilor și cel acordat întreprinderilor mari, oricare ar fi forma acestuia. Decizia nu abordează nici caracterul corespunzător al măsurii însăși sau faptul că IMM-urile erau deja eligibile pentru a primi ajutoare în temeiul a două măsuri de ajutor anterioare. Astfel, prin decizia sa, Comisia nu le-a permis reclamantelor să cunoască motivele pentru care s-a decis să se considere că măsura de ajutor de stat era compatibilă cu piața internă. Aceasta încalcă articolul 296 TFUE.

Acțiune introdusă la 27 august 2021 – Neratax/EUIPO – Piraeus Bank și alții (ELLO ERMOL, Ello creamy, ELLO, MORFAT Creamy și MORFAT)

(Cauza T-528/21)

(2021/C 462/55)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Neratax LTD (Nicosia, Cipru) (reprezentant: V. Katsavos, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Piraeus Bank SA (Atena, Grecia), Banca Națională a Greciei (Atena), Eurobank Ergasias SA (Atena)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: mărcile Uniunii Europene verbale „ELLO, MORFAT” și mărcile Uniunii Europene figurative „ELLO ERMOL, Ello Creamy, MORFAT Creamy” – mărcile Uniunii Europene nr. 12 549 499 (ELLO), 12 549 821 (MORFAT), 14 715 783 (ELLO ERMOL), 14 722 243 (Ello creamy), 14 715 726 (MORFAT Creamy)

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Deciziile atacate: Deciziile Camerei a patra de recurs a EUIPO din 23 iunie 2021 în cauzele R 1295/2020-4, R 1296/2020-4, R 1298/2020-4, R 1299/2020-4, R 1302/2020-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea și revocarea deciziilor atacate;

—	susținerea și recunoașterea proprietății legitime asupra mărcilor care fac obiectul acțiunii ca fiind proprietatea intelectuală a reclamantei;

—	obligarea părților adverse la plata cheltuielilor efectuate în prezenta procedură.

Motivele invocate

—	încălcarea articolelor 101-106 TFUE;

—	încălcarea articolelor 19-29 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea considerentului (7) și a articolului 17 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei.

Acțiune introdusă la 31 august 2021 – QN/Comisia

(Cauza T-531/21)

(2021/C 462/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: QN (reprezentanți: L. Levi și N. Flandin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei pârâtei de a nu îl promova pe reclamant, care rezultă din publicarea în 12 noiembrie 2020 a notei administrative nr. 32-2020, care finalizează exercițiul de promovare 2020 și prezintă o listă pe care numele reclamantului nu figurează;

—	anularea, în măsura în care acest lucru este necesar, a Deciziei din 1 iunie 2021 luate de pârâtă privind respingerea reclamației introduse de reclamant împotriva deciziei de nepromovare;

—	obligarea la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamant;

—

obligarea pârâtei, potrivit articolului 89 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, la prezentarea unei versiuni anonimizate a procesului-verbal al reuniunii cu comitetul paritar pentru promovare și a procesului-verbal al reuniunii dintre reprezentanții comitetului central pentru personal și directorul general DG TAXUD;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 45 din Statutul funcționarilor și a articolului 4 alineatul (1) din Decizia C(2013) 8968 final a Comisiei din 16 decembrie 2013 .

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament – încălcarea articolului 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – încălcarea normelor privind obiectivitatea și imparțialitatea.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare – încălcarea articolului 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a articolului 296 alineatul (2) TFUE.

Acțiune introdusă la 9 septembrie 2021 – Worldwide Brands/EUIPO – Guangdong Camel Apparel (CAMEL CROWN)

(Cauza T-562/21)

(2021/C 462/57)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Worldwide Brands, Inc. Zweigniederlassung Deutschland (Cologne, Germania) (reprezentanți: J. Gracia Albero și R. Ahijón Lana, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Guangdong Camel Apparel Co. Ltd (Foshan City, China)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale CAMEL CROWN – cererea de înregistrare nr. 17 882 201

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 23 iunie 2021 în cauzele conexate R 159/2020-5 și R 184/2020-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în parte a deciziei atacate, în măsura în care admite în parte calea de atac introdusă de intervenientă și respinge în parte calea de atac introdusă de această parte, permițând înregistrarea mărcii contestate pentru bunurile indicate din clasele 24 și 28;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, inclusiv cele aferente procedurii în fața diviziei de opoziție și a Camerei a cincea de apel.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 13 septembrie 2021 – Copal Tree Brands/EUIPO – Sumol + Compal Marcas (COPAL TREE)

(Cauza T-572/21)

(2021/C 462/58)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Copal Tree Brands, Inc. (Oakland, California, Statele Unite) (reprezentant: Niemann Fadani, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sumol + Compal Marcas SA (Carnaxide, Portugalia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale COPAL TREE – cererea de înregistrare nr. 17 955 496

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 6 iulie 2021 în cauza R 1580/2020-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	anularea deciziei diviziei de opoziție din 2 iunie 2020 în procedura de opoziție nr. B3076122;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 14 septembrie 2021 – Santos/EUIPO (Forma unei prese pentru citrice)

(Cauza T-574/21)

(2021/C 462/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Santos (Vaulx-en-Velin, Franța) (reprezentantă: C. Bey, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene tridimensionale, care conține o revendicare de culori (galben Pantone, verde NCS: S 30 50 G 50 Y), (Forma unei prese pentru citrice) – cererea de înregistrare nr. 18 005 754

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 9 iulie 2021 în cauza R 281/2020-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de reclamantă în cadrul procedurii în fața Camerei întâi de recurs a EUIPO.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 13 septembrie 2021 – Tinnus Enterprises/ EUIPO – Mystic Products and Koopman International (Fluid distribution equipment)

(Cauza T-575/21)

(2021/C 462/60)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Tinnus Enterprises LLC (Plano, Texas, Statele Unite) (reprezentant: T. Wuttke, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mystic Products Import & Export, SL (Badalona, Spania), Koopman International BV (Amsterdam, Țările de Jos)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 1 431 829-0002

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 1 iulie 2021 în cauza R 1006/2018-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

modificarea deciziei atacate în sensul: — admiterii acțiunii reclamantei; — respingerii în totalitate a cererilor de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat, formulate de persoanele care solicită declararea nulității; — obligării persoanelor care solicită declararea nulității să suporte cheltuielile efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs și a diviziei de anulare;

—	obligarea persoanelor care solicită declararea nulității la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 24 martie 2021, Lego/EUIPO – Delta Sport Handelskontor (Bloc de construcție dintr-un set joc de construcție) (T-515/19, nepublicată, EU:T:2021:155);

—	încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 8 martie 2018, DOCERAM (C-395/16, EU:C:2018:172);

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului;

—	interpretarea eronată a cererii de brevet EP 3 005 948 A2 și a depozitului multiplu de desene sau modele industriale al reclamantei nr. 1 431 829-0001-0010.

Acțiune introdusă la 13 septembrie 2021 – Tinnus Enterprises/EUIPO – Mystic Products and Koopman International (Fluid distribution equipment)

(Cauza T-576/21)

(2021/C 462/61)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Tinnus Enterprises LLC (Plano, Texas, Statele Unite) (reprezentant: T. Wuttke, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mystic Products Import & Export, SL (Badalona, Spania), Koopman International BV (Amsterdam, Țările de Jos)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 1 431 829-0006

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 1 iulie 2021 în cauza R 1005/2018-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

modificarea deciziei atacate în sensul: — admiterii acțiunii reclamantei; — respingerii în totalitate a cererilor de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat, formulate de persoanele care solicită declararea nulității; — obligării persoanelor care solicită declararea nulității să suporte cheltuielile efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs și a diviziei de anulare;

—	obligarea persoanelor care solicită declararea nulității la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 24 martie 2021, Lego/EUIPO – Delta Sport Handelskontor (Bloc de construcție dintr-un set joc de construcție) (T-515/19, nepublicată, EU:T:2021:155);

—	încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 8 martie 2018, DOCERAM (C-395/16, EU:C:2018:172);

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului;

—	interpretarea eronată a cererii de brevet EP 3 005 948 A2 și a depozitului multiplu de desene sau modele industriale al reclamantei nr. 1 431 829-0001-0010.

Acțiune introdusă la 13 septembrie 2021 – Tinnus Enterprises v EUIPO – Mystic Products and Koopman International (Fluid distribution equipment)

(Cauza T-577/21)

(2021/C 462/62)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Tinnus Enterprises LLC (Plano, Texas, Statele Unite) (reprezentant: T. Wuttke, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mystic Products Import & Export, SL (Badalona, Spania), Koopman International BV (Amsterdam, Țările de Jos)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 1 431 829-0007

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 5 iulie 2021 în cauza R 1010/2018-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

modificarea deciziei atacate în sensul: — admiterii acțiunii reclamantei; — respingerii în totalitate a cererilor de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat, formulate de persoanele care solicită declararea nulității; — obligării persoanelor care solicită declararea nulității să suporte cheltuielile efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs și a diviziei de anulare;

—	obligarea persoanelor care solicită declararea nulității la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 24 martie 2021, Lego/EUIPO – Delta Sport Handelskontor (Bloc de construcție dintr-un set joc de construcție) (T-515/19, nepublicată, EU:T:2021:155);

—	încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 8 martie 2018, DOCERAM (C-395/16, EU:C:2018:172);

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului;

—	interpretarea eronată a cererii de brevet EP 3 005 948 A2 și a depozitului multiplu de desene sau modele industriale al reclamantei nr. 1 431 829-0001-0010.

Acțiune introdusă la 13 septembrie 2021 – Tinnus Enterprises/EUIPO – Mystic Products and Koopman International (Fluid distribution equipment)

(Cauza T-578/21)

(2021/C 462/63)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Tinnus Enterprises LLC (Plano, Texas, Statele Unite) (reprezentant: T. Wuttke, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mystic Products Import & Export, SL (Badalona, Spania), Koopman International BV (Amsterdam, Țările de Jos)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 1 431 829-0008

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 1 iulie 2021 în cauza R 1009/2018-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

modificarea deciziei atacate în sensul: — admiterii acțiunii reclamantei; — respingerii în totalitate a cererilor de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat, formulate de persoanele care solicită declararea nulității; — obligării persoanelor care solicită declararea nulității să suporte cheltuielile efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs și a diviziei de anulare;

—	obligarea persoanelor care solicită declararea nulității la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 24 martie 2021, Lego/EUIPO – Delta Sport Handelskontor (Bloc de construcție dintr-un set joc de construcție) (T-515/19, nepublicată, EU:T:2021:155);

—	încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 8 martie 2018, DOCERAM (C-395/16, EU:C:2018:172);

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului;

—	interpretarea eronată a cererii de brevet EP 3 005 948 A2 și a depozitului multiplu de desene sau modele industriale al reclamantei nr. 1 431 829-0001-0010.

Acțiune introdusă la 15 septembrie 2021 – lastminute foundation/ EUIPO – Scai Comunicazione (B Heroes)

(Cauza T-587/21)

(2021/C 462/64)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: lastminute foundation (Chiasso, Elveția) (reprezentanți: C. De Marchi și D. Contini, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Scai Comunicazione Srl unipersonale (Potenza, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă B Heroes de culori magenta și gri – marca Uniunii Europene nr. 17 582 891

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 7 iulie 2021 în cauzele conexate R 1245/2020-5 și R 1279/2020-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în măsura în care camera de recurs a admis în parte calea de atac R 1245/2020-5 și a respins calea de atac R 1279/2020-5;

—	în consecință, confirmarea faptului că înregistrarea mărcii Uniunii Europene nr. 17 582 891 este menținută pentru toate produsele și serviciile cuprinse în clasele 9, 35, 38, 41 și 42;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 14 septembrie 2021 – Guangdong Camel Apparel/EUIPO – Worldwide Brands (CAMEL CROWN)

(Cauza T-590/21)

(2021/C 462/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Guangdong Camel Apparel Co. Ltd (Foshan City, China) (reprezentanți: C. Bercial Arias și F. Codevelle, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Worldwide Brands, Inc. Zweigniederlassung Deutschland (Cologne, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale CAMEL CROWN – cererea de înregistrare nr. 17 882 201

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 23 iunie 2021 în cauzele conexate R 159/2020-5 și R 184/2020-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea căii de atac;

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a intervenientei, dacă a fost cazul, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în fața Tribunalului.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul 1 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, ca urmare a unei aprecieri eronate asupra existenței riscului de confuzie între mărci.

Acțiune introdusă la 16 septembrie 2021 – Apart/EUIPO – S. Tous (Reprezentarea conturului unui urs)

(Cauza T-591/21)

(2021/C 462/66)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Apart sp. z o.o. (Suchy Las, Polonia) (reprezentant: J. Gwiazdowska, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: S. Tous, SL (Manresa, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă (reprezentarea conturului unui urs) – marca Uniunii Europene nr. 8 127 128

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 6 iulie 2021 în cauza R 222/2020-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în ansamblu și modificarea deciziei prin invalidarea mărcii în litigiu nr. 8 127 128;

—	în subsidiar, anularea deciziei atacate în ansamblu și trimiterea cauzei spre rejudecare la camera de recurs;

—	obligarea EUIPO și a S.TOUS, S.L. la plata cheltuielilor de judecată aferente căii de atac și procedurii în fața Tribunalului.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctele (i) și (iii) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) și a articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului ca urmare a lipsei de motivare pe care se întemeiază ipotezele privind forma mărcii în litigiu;

—

încălcarea articolului 20, a articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a) și (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special, dreptul de a fi ascultat, obligația administrației de a-și motiva deciziile, principiile bunei administrări, securitatea juridică și egalitatea de tratament.

Acțiune introdusă la 17 septembrie 2021 – Société Elmar Wolf/EUIPO – Fuxtec (Reprezentarea unui cap de vulpe)

(Cauza T-596/21)

(2021/C 462/67)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Société Elmar Wolf (Wissembourg, Franța) (reprezentant: N. Boespflug, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Fuxtec GmbH (Herrenberg, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a unei mărci figurative (Reprezentarea unui cap de vulpe) – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 339 239

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 5 iulie 2021 în cauza R 2834/2019-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în măsura în care precizează că marca solicitată este similară mărcii anterioare;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată;

—	obligarea societății Fuxtec GmbH la plata cheltuielilor de judecată generate de intervenția sa, în cazul în care aceasta intervine.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 18 septembrie 2021 – Basaglia/Comisia

(Cauza T-597/21)

(2021/C 462/68)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Giorgio Basaglia (Milano, Italia) (reprezentant: G. Balossi, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Comisiei Europene din 27 iulie 2021 C(2021) 5741 final în temeiul articolului 4 din dispozițiile de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 (1), comunicată în versiunea în limba italiană la 23 august 2021.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic.

1.

Motivul unic, prin care se invocă o restrângere unilaterală a domeniului de aplicare al cererii inițiale. — Reclamantul susține în această privință că prin Hotărârea pronunțată în cauza T-727/19, Basaglia/Comisia (hotărâre din 23 septembrie 2020, nepublicată, EU:T:2020:446), Tribunalul dispusese anularea deciziei adoptate de Comisie de reducere unilaterală a cererii de acces la documente prezentată de solicitant; în special, fusese confirmată nelegalitatea comportamentului Comisiei constând în aceea că restrânsese unilateral dreptul solicitantului de acces la documentația solicitată; prin noua sa decizie adoptată în urma anulării deciziei anterioare, Comisia europeană nu s-a conformat celor decise de Tribunal la 23 septembrie 2020 și a încălcat din nou dreptul de acces al reclamantului.

---

(1)  Decizia Comisiei din 5 decembrie 2001 de modificare a regulamentului său de procedură (JO 2001, L 345, p. 94).

Acțiune introdusă la 20 septembrie 2021 – Kubara/EUIPO (good calories)

(Cauza T-602/21)

(2021/C 462/69)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Kubara sp. z o.o. (Częstochowa, Polonia) (reprezentant: A. Suskiewicz, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene figurative „good calories” – cererea de înregistrare nr. 18 193 512

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 14 iulie 2021 în cauza R 2167/2020-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea principiului protecției încrederii legitime și a principiului securității juridice la înregistrarea de către EUIPO a semnelor „fit calories” și „GREEN CALORIES” ca mărci ale Uniunii Europene;

—	nerealizarea de către Camera întâi de recurs a EUIPO a unei analize complete în ceea ce privește lista cu produse și servicii pentru care a fost refuzată înregistrarea mărcii în discuție.

Acțiune introdusă la 22 septembrie 2021 – Blueroots Technology/EUIPO – Rezk-Salama und Breitlauch (SKILLTREE STUDIOS)

(Cauza T-607/21)

(2021/C 462/70)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Blueroots Technology GmbH (Graz, Austria) (reprezentant: A. Huber Erlenwein, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Christof Rezk-Salama (Trier, Germania), Linda Breitlauch (Trier)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală SKILLTREE STUDIOS – marca Uniunii Europene nr. 13 271 821

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 28 iulie 2021 în cauza R 2218/2020-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate sau modificarea acesteia în sensul că marca nr. 13 271 821 „SKILLTREE STUDIOS” este anulată în ceea ce privește clasele 9, 41 și 42.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 27 septembrie 2021 – WV/CdT

(Cauza T-618/21)

(2021/C 462/71)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: WV (reprezentanți: L. Levi și A. Champetier, avocate)

Pârât: Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (CdT)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și fondată;

—	anularea deciziei din 26 noiembrie 2020 prin care se dispune încetarea, la data de 31 decembrie 2020, fără preaviz, a contractului de muncă pe durată nedeterminată al reclamantului;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei din 17 iunie 2021, în măsura în care prin aceasta se respinge reclamația reclamantului din 26 februarie 2021 împotriva deciziei inițiale din 26 noiembrie 2020;

—	obligarea pârâtului la repararea prejudiciului material suferit de reclamant;

—	obligarea pârâtului la repararea prejudiciului moral suferit de reclamant, estimat ex aequo et bono la 15 000 de euro;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 16 și 48 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”) în raport cu interpretarea noțiunii de „concediu plătit” reținută de CdT.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 16 și 48 din RAA în raport cu articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pe obligația de solicitudine și pe încălcarea articolului 59 alineatul (4) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat.

Acțiune introdusă la 29 septembrie 2021 – Lemken/EUIPO (Himmelblau)

(Cauza T-621/21)

(2021/C 462/72)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Lemken GmbH & Co. KG (Alpen, Germania) (reprezentanți: I. Kuschel și W. von der Osten Sacken, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene de culoare Himmelblau (RAL:5015) – cererea de înregistrare nr. 18 097 467

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 15 iulie 2021 în cauza R 2037/2020-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea obligației unei motivări suficiente.

Ordonanța Tribunalului din 27 august 2021 – Essentra și alții/Comisia

(Cauza T-470/19) (1)

(2021/C 462/73)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 312, 16.9.2019.

Ordonanța Tribunalului din 21 septembrie 2021 – Daily Mail and General Trust și alții/Comisia

(Cauza T-690/19) (1)

(2021/C 462/74)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 432, 23.12.2019.

Ordonanța Tribunalului din 27 august 2021 – Rentokil Initial și Rentokil Initial 1927/Comisia

(Cauza T-692/19) (1)

(2021/C 462/75)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 432, 23.12.2019.