Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2021/C 431/01)

Ultima publicație

JO C 422, 18.10.2021

Publicații anterioare

JO C 412, 11.10.2021

JO C 401, 4.10.2021

JO C 391, 27.9.2021

JO C 382, 20.9.2021

JO C 368, 13.9.2021

JO C 357, 6.9.2021

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Constituirea camerelor și repartizarea judecătorilor pe camere

(2021/C 431/02)

La 11 octombrie 2021, Tribunalul a decis, ca urmare a încetării funcțiilor lor de judecători ai Tribunalului ale domnilor Collins, Gratsias, Csehi și ale doamnei Spineanu-Matei, să modifice decizia referitoare la constituirea camerelor din 30 septembrie 2019 (1), cu modificările ulterioare (2), și decizia referitoare la repartizarea judecătorilor pe camere din 4 octombrie 2019 (3), cu modificările ulterioare (4), pentru perioada cuprinsă între 11 octombrie 2021 și 31 august 2022, și să repartizeze judecătorii pe camere după cum urmează:

Camera întâi extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul Kanninen, președinte de cameră, domnul Jaeger, doamna Półtorak, doamna Porchia și doamna Stancu, judecători.

Camera întâi, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Kanninen, președinte de cameră;

Completul A: domnul Jaeger și doamna Półtorak, judecători;

Completul B: domnul Jaeger și doamna Porchia, judecători;

Completul C: domnul Jaeger și doamna Stancu, judecători;

Completul D: doamna Półtorak și doamna Porchia, judecătoare;

Completul E: doamna Półtorak și doamna Stancu, judecătoare;

Completul F: doamna Porchia și doamna Stancu, judecătoare.

Camera a doua extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Doamna Tomljenović, președintă de cameră, M. Kreuschitz, domnul Schalin, doamna Škvařilová-Pelzl, și domnul Nõmm, judecători.

Camera a doua, care judecă în complet de trei judecători:

Doamna Tomljenović, președintă de cameră;

Completul A: domnul Schalin și doamna Škvařilová-Pelzl, judecători;

Completul B: domnul Schalin și domnul Nõmm, judecători;

Completul C: doamna Škvařilová-Pelzl și domnul Nõmm, judecători.

Camera a treia extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul De Baere, președinte de cameră, domnul Kreuschitz, domnul Öberg, domnul Mastroianni și doamna Steinfatt, judecători.

Camera a treia, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul De Baere, președinte de cameră;

Completul A: domnul Kreuschitz și doamna Steinfatt, judecători.

Camera a patra extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul Gervasoni, președinte de cameră, domnul Madise, domnul Nihoul, doamna Frendo și domnul Martín y Pérez de Nanclares, judecători.

Camera a patra, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Gervasoni, președinte de cameră;

Completul A: domnul Madise și domnul Nihoul, judecători;

Completul B: domnul Madise și doamna Frendo, judecători;

Completul C: domnul Madise și domnul Martín y Pérez de Nanclares, judecători;

Completul D: domnul Nihoul și doamna Frendo, judecători;

Completul E: domnul Nihoul și domnul Martín y Pérez de Nanclares, judecători;

Completul F: doamna Frendo și domnul Martín y Pérez de Nanclares, judecători.

Camera a cincea extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul Spielmann, președinte de cameră, domnul Frimodt Nielsen, domnul Öberg, domnul Mastroianni și doamna Brkan, judecători.

Camera a cincea, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Spielmann, președinte de cameră;

Completul A: domnul Öberg și domnul Mastroianni, judecători;

Completul B: domnul Öberg și doamna Brkan, judecători;

Completul C: domnul Mastroianni și doamna Brkan, judecători.

Camera a șasea extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Doamna Marcoulli, președintă de cameră, domnul Frimodt Nielsen, domnul Schwarcz, domnul Iliopoulos și domnul Norkus, judecători.

Camera a șasea, care judecă în complet de trei judecători:

Doamna Marcoulli, președintă de cameră;

Completul A: domnul Frimodt Nielsen și domnul Schwarcz, judecători;

Completul B: domnul Frimodt Nielsen și domnul Iliopoulos, judecători;

Completul C: domnul Frimodt Nielsen și domnul Norkus, judecători;

Completul D: domnul Schwarcz și domnul Iliopoulos, judecători;

Completul E: domnul Schwarcz și domnul Norkus, judecători;

Completul F: domnul Iliopoulos și domnul Norkus, judecători.

Camera a șaptea extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul da Silva Passos, președinte de cameră, domnul Valančius, doamna Reine, domnul Truchot și domnul Sampol Pucurull, judecători.

Camera a șaptea, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul da Silva Passos, președinte de cameră;

Completul A: domnul Valančius și doamna Reine, judecători;

Completul B: domnul Valančius și domnul Truchot, judecători;

Completul C: domnul Valančius și domnul Sampol Pucurull, judecători;

Completul D: doamna Reine și domnul Truchot, judecători;

Completul E: doamna Reine și domnul Sampol Pucurull, judecători;

Completul F: domnul Truchot și domnul Sampol Pucurull, judecători.

Camera a opta extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul Svenningsen, președinte de cameră, domnul Barents, domnul Mac Eochaidh, doamna Pynnä și domnul Laitenberger, judecători.

Camera a opta, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Svenningsen, președinte de cameră;

Completul A: domnul Barents și domnul Mac Eochaidh, judecători;

Completul B: domnul Barents și doamna Pynnä, judecători;

Completul C: domnul Barents și domnul Laitenberger, judecători;

Completul D: domnul Mac Eochaidh și doamna Pynnä, judecători;

Completul E: domnul Mac Eochaidh și domnul Laitenberger, judecători;

Completul F: doamna Pynnä și domnul Laitenberger, judecători.

Camera a noua extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Doamna Costeira, președintă de cameră, doamna Kancheva, domnul Buttigieg, doamna Perišin și domnul Zilgalvis, judecători.

Camera a noua, care judecă în complet de trei judecători:

Doamna Costeira, președintă de cameră;

Completul A: doamna Kancheva și doamna Perišin, judecătoare;

Completul B: doamna Kancheva și domnul Zilgalvis, judecători;

Completul C: doamna Perišin și domnul Zilgalvis, judecători.

Camera a zecea extinsă, care judecă în complet de cinci judecători:

Domnul Kornezov, președinte de cameră, domnul Buttigieg, doamna Kowalik-Bańczyk, domnul Hesse și domnul Petrlík, judecători.

Camera a zecea, care judecă în complet de trei judecători:

Domnul Kornezov, președinte de cameră;

Completul A: domnul Buttigieg și doamna Kowalik-Bańczyk, judecători;

Completul B: domnul Buttigieg și domnul Hesse, judecători;

Completul C: domnul Buttigieg și domnul Petrlík, judecători;

Completul D: doamna Kowalik-Bańczyk și domnul Hesse, judecători;

Completul E: doamna Kowalik-Bańczyk și domnul Petrlík, judecători;

Completul F: domnul Hesse și domnul Petrlík, judecători.

Camera a doua compusă din patru judecători va fi extinsă prin adăugarea unui al cincilea judecător care provine de la Camera a treia. Camera a treia compusă din trei judecători va fi extinsă prin adăugarea unui al patrulea și a unui al cincilea judecător care provin de la Camera a cincea. Camera a cincea compusă din patru judecători va fi extinsă prin adăugarea unui al cincilea judecător care provine de la Camera a șasea. Camera a noua compusă din patru judecători va fi extinsă prin adăugarea unui al cincilea judecător care provine de la Camera a zecea.

Al patrulea și al cincilea judecător ai Camerei a treia extinse sunt judecătorii cu cea mai mare vechime, potrivit ordinii stabilite la articolul 8 din Regulamentul de procedură, în afară de președintele de cameră, care provin de la camera care este însărcinată cu judecarea cauzelor din același domeniu de specialitate care urmează numeric după Camera a treia.

Al cincilea judecător al camerelor a doua, a cincea și a noua extinse este judecătorul cu cea mai mare vechime, potrivit ordinii stabilite la articolul 8 din Regulamentul de procedură, în afară de președintele de cameră, care provine de la camera care este însărcinată cu judecarea cauzelor din același domeniu de specialitate care urmează numeric după Camera a doua, a cincea și a noua.

Tribunalul confirmă decizia sa din 4 octombrie 2019 potrivit căreia camerele întâi, a patra, a șaptea și a opta sunt însărcinate cu judecarea cauzelor introduse în temeiul articolului 270 TFUE și, dacă este cazul, al articolului 50a din Protocolul privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, iar camerele a doua, a treia, a cincea, a șasea, a noua și a zecea sunt însărcinate cu judecarea cauzelor referitoare la drepturile de proprietate intelectuală prevăzute în titlul IV din Regulamentul de procedură.

Acesta confirmă de asemenea următoarele:

—	președintele și vicepreședintele nu sunt repartizați în mod permanent unei camere;

—

în fiecare an judecătoresc, vicepreședintele intră în compunerea fiecăreia dintre cele zece camere care judecă în complet de cinci judecători, în limita unei cauze pe cameră, potrivit următoarei ordini: — prima cauză trimisă, prin decizia Tribunalului, unui complet extins format din cinci judecători ai Camerei întâi, ai Camerei a doua, ai Camerei a treia, ai Camerei a patra și ai Camerei a cincea; — a treia cauză trimisă, prin decizia Tribunalului, unui complet extins format din cinci judecători ai Camerei a șasea, ai Camerei a șaptea, ai Camerei a opta, ai Camerei a noua și ai Camerei a zecea.

Atunci când camera în care participă vicepreședintele este compusă:

—	din cinci judecători, completul extins este format din vicepreședinte, din judecătorii completului de trei judecători sesizat inițial, precum și din unul dintre ceilalți judecători ai camerei vizate, determinat pe baza ordinii inverse stabilite la articolul 8 din Regulamentul de procedură;

—	din patru judecători, completul extins este format din vicepreședinte, din judecătorii completului de trei judecători sesizat inițial și din al patrulea judecător al camerei vizate;

—

din trei judecători, completul extins este format din vicepreședinte, din judecătorii completului de trei judecători sesizat inițial și din al cincilea judecător cu cea mai mare vechime, potrivit ordinii stabilite la articolul 8 din Regulamentul de procedură, în afară de președintele de cameră, care provine de la camera care este însărcinată cu judecarea cauzelor din același domeniu de specialitate care urmează după camera vizată.

---

(1)  JO 2019, C 372, p. 3.

(2)  JO 2020, C 68, p. 2, JO 2020, C 114, p. 2, JO 2020, C 371, p. 2, JO 2021, C 110, p. 2, JO 2021, C 297, p. 2, și JO 2021, C 368, p. 2, și JO 2021, C 412, p. 2.

(3)  JO 2019, C 372, p. 3.

(4)  JO 2020, C 68, p. 2, JO 2020, C 114, p. 2, JO 2020, C 371, p. 2, JO 2021, C 110, p. 2, JO 2021, C 297, p. 2, și JO 2021, C 368, p. 2, și JO 2021, C 412, p. 2.

Recurs introdus la 7 mai 2021 de EM împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 3 martie 2021 în cauza T-599/19, EM/Parlamentul

(Cauza C-299/21 P)

(2021/C 431/03)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: EM (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocată)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Concluziile recurentului

—	Anularea Hotărârii din 3 martie 2021, EM/Parlamentul (T-599/19);

—	obligarea Parlamentului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv invocat în fața Tribunalului, reclamantul a susținut o încălcare a articolelor 1 și 31 din Carta drepturilor fundamentale, precum și a articolului 12 și a articolului 12a alineatul (3) din Statutul funcționarilor, o nerespectare a obligației de asistență și un abuz de putere. Cu privire la acest prim motiv, împărțit în trei aspecte, Tribunalul s-a pronunțat la punctele 42-131 din hotărârea atacată.

Prin intermediul celui de al doilea motiv dedus judecății Tribunalului, reclamantul a invocat încălcarea principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine, precum și o eroare vădită de apreciere. Cu privire la acest motiv, Tribunalul s-a pronunțat la punctele 142-159 din hotărârea atacată.

În susținerea recursului său, reclamantul dezvoltă un motiv unic, întemeiat pe denaturarea faptelor, pe erori vădite de apreciere care conduc la o motivare insuficientă și inexactă în drept. Tribunalul s-ar fi pronunțat astfel infra petita. În cadrul recursului, reclamantul contestă în special punctele 51-57, 66-69, 100-103, 109, 126-131, 145 și 146, 148 și 149 și 170 și 171 din hotărârea atacată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 31 mai 2021 – Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid/S.S., N.Z. și S.S.

(Cauza C-338/21)

(2021/C 431/04)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Apelant: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Intimați: S.S., N.Z. și S.S.

Întrebarea preliminară

Articolele 27 alineatul (3) și 29 din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO 2013, L 180 (1)) trebuie interpretate în sensul că acestea nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în cazul de față, în care un stat membru a optat pentru punerea în aplicare a articolului 27 alineatul (3) partea introductivă și litera (c), însă a atribuit, de asemenea, un efect suspensiv, asupra executării unei decizii de transfer, revizuirii sau apelului împotriva unei decizii dintr-o procedură privind o cerere de eliberare a unui permis de ședere în contextul traficului de persoane, fără ca aceasta să fie o decizie de transfer, fapt care împiedică temporar transferul efectiv?

---

(1)  p. 31.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bayerisches Oberstes Landesgericht (Germania) la 7 iulie 2021 – Landkreis A.-F./J. Sch. Omnibusunternehmen și K. Reisen GmbH

(Cauza C-416/21)

(2021/C 431/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bayerisches Oberstes Landesgericht

Părțile din procedura principală

Reclamant: Landkreis A.-F.

Pârâte: J. Sch. Omnibusunternehmen, K. Reisen GmbH

Intervenientă: E. GmbH & Co. KG

Întrebările preliminare

1)	Articolul 57 alineatul (4) litera (d) din Directiva 2014/24/UE (1) trebuie interpretat în sensul că autoritatea contractantă trebuie să aibă suficiente indicii plauzibile pentru a demonstra că există o încălcare a articolului 101 TFUE de către operatorii economici?

2)

Articolul 57 alineatul (4) din Directiva 2014/24 trebuie interpretat ca reglementare exhaustivă a motivelor facultative pentru excludere, în sensul în care principiul egalității de tratament [articolul 18 alineatul (1) din această directivă] – atunci când se depun oferte care nu sunt nici autonome, nici independente – nu se poate opune unei atribuiri a contractului?

3)	Articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că se opune atribuirii unui contract către întreprinderi care formează o unitate economică și care au depus fiecare câte o ofertă?

---

(1)  Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, S. 65).

Recurs introdus la 20 iulie 2021 de Petrus Kerstens împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea) din 17 mai 2021 în cauza T-672/20, Kerstens/Comisia

(Cauza C-447/21 P)

(2021/C 431/06)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Petrus Kerstens (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

—	Anularea Ordonanței Tribunalului din 17 mai 2021, Kerstens/Comisia (T-672/20);

—	declararea admisibilității acțiunii în discuție;

—	considerând cauza ca nefiind în stare de judecată pe fond, trimiterea cauzei Tribunalului pentru a se pronunța asupra acesteia;

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

Cele patru motive de recurs privesc admisibilitatea acțiunii introduse de recurent în primă instanță.

Prin intermediul primului motiv, recurentul susține că, prin declararea inadmisibilității acțiunii în anularea deciziilor din 20 și 31 ianuarie 2020, Tribunalul a încălcat normele în materie de sarcină a probei, precum și articolul 91 alineatul (3) din Statutul funcționarilor și a denaturat faptele și elementele de probă.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentul consideră că Tribunalul nu a motivat în mod suficient ordonanța atacată.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentul susține că Tribunalul a încălcat în mod grav principiul securității juridice în materie de stabilire a datei de notificare a actului atacat.

Prin intermediul celui de al patrulea și ultim motiv, recurentul apreciază că Tribunalul a încălcat principiul egalității de tratament al funcționarilor în materie de stabilire a datei de notificare a actelor care le sunt adresate și cărora trebuie să li se dea o urmare judiciară.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgerichts (Austria) la 9 august 2021 – F.F.

(Cauza C-487/21)

(2021/C 431/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgerichts

Părțile din procedura principală

Reclamant: F.F.

Celelalte părți: Österreichische Datenschutzbehörde, CRIF GmbH

Întrebările preliminare

1)

Noțiunea de „copie” prevăzută la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 (1) (denumit în continuare „RGPD”) trebuie interpretată în sensul că vizează o fotocopie, un facsimil ori o copie electronică a unei date (electronice) sau la această noțiune se încadrează și un duplicat („Abschrift”, în limba germană), un „double” („duplicata”) sau un „transcript”, astfel cum sunt definite în dicționarele german, francez și englez?

2)

Articolul 15 alineatul (3) prima teză din RGPD, potrivit căruia „operatorul [furnizează] o copie a datelor cu caracter personal care fac obiectul prelucrării”, trebuie interpretat în sensul că include un drept general al persoanei vizate de a i se preda o copie – inclusiv – a documentelor complete în care sunt prelucrate date cu caracter personal ale persoanei vizate sau de a i se preda o copie a unui extras dintr-o bază de date, în cazul prelucrării datelor cu caracter personal într-o astfel de bază de date, ori persoana vizată are dreptul – numai – la o reproducere fidelă a datelor cu caracter personal care trebuie furnizate în temeiul articolului 15 alineatul (1) din RGPD?

3)

În ipoteza în care s-ar răspunde la cea de a doua întrebare în sensul că pentru persoana vizată nu există decât un drept la reproducerea fidelă a datelor cu caracter personal care trebuie furnizate în temeiul articolului 15 alineatul (1) din RGPD, articolul 15 alineatul (3) prima teză din RGPD trebuie interpretat în sensul că, în funcție de tipul datelor prelucrate [de exemplu, cu privire la diagnosticele, rezultatele examinărilor, evaluările menționate la considerentul (63) al RGPD, precum și la documente în legătură cu un examen în sensul Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 20 decembrie 2017, Nowak (2)] și de obligația de transparență prevăzută la articolul 12 alineatul (1) din RGPD, poate fi totuși necesară, de la caz la caz, punerea la dispoziția persoanei vizate inclusiv a pasajelor de text sau a documentelor integrale?

4)

Noțiunea de „informații” care, potrivit articolului 15 alineatul (3) a treia teză din RGPD, în cazul în care persoana vizată introduce cererea în format electronic, sunt „furnizate într-un format electronic utilizat în mod curent”, „cu excepția cazului în care persoana vizată solicită un alt format”, trebuie interpretată în sensul că se referă numai la „datel[e] cu caracter personal care fac obiectul prelucrării” prevăzute la articolul 15 alineatul (3) prima teză? a) În cazul unui răspuns negativ la cea de a patra întrebare, noțiunea de „informații” care, potrivit articolului 15 alineatul (3) a treia teză din RGPD, în cazul în care persoana vizată introduce cererea în format electronic, sunt „furnizate într-un format electronic utilizat în mod curent”, „cu excepția cazului în care persoana vizată solicită un alt format”, trebuie interpretată în sensul că se referă de asemenea la informațiile prevăzute la articolul 15 alineatul (1) literele (a)-(h) din RGPD? b) În cazul unui răspuns negativ și la a patra întrebare litera a), noțiunea de „informații” care, potrivit articolului 15 alineatul (3) a treia teză din RGPD, în cazul în care persoana vizată introduce cererea în format electronic, sunt „furnizate într-un format electronic utilizat în mod curent”, „cu excepția cazului în care persoana vizată solicită un alt format”, trebuie interpretată în sensul că se referă, pe lângă „datel[e] cu caracter personal care fac obiectul prelucrării”, precum și informațiile menționate la articolul 15 alineatul (1) literele (a)-(h), inclusiv, de exemplu, la metadatele aferente?

---

(1)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO 2016, L 119, p. 1).

(2)  C-434/16, EU:C:2017:994.

Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court (Irlanda) la 11 august 2021 – Eircom Limited/Commission for Communications Regulation

(Cauza C-494/21)

(2021/C 431/08)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlanda)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Eircom Limited

Pârâtă: Commission for Communications Regulation

Interveniente: Vodafone Ireland Limited, Three Ireland (Hutchinson) Limited, Three Ireland Services (Hutchinson) Limited

Întrebările preliminare

În cazurile în care:

1.	piața telecomunicațiilor a fost liberalizată și există mai mulți furnizori de servicii de telecomunicații care își desfășoară activitatea pe piață;

2.	un singur furnizor de servicii (denumit în continuare „furnizorul de servicii universale” sau „FSU”) a fost selectat de autoritatea națională de reglementare (denumită în continuare „ANR”) pentru a îndeplini obligațiile de serviciu universal (denumite în continuare „OSU”)

3.	ANR a stabilit că există un cost net pozitiv asociat cu îndeplinirea OSU (denumit în continuare „costul net al OSU”); și

4.	ANR a stabilit că costul net al OSU este semnificativ în comparație cu costurile administrative ale stabilirii unui mecanism de repartizare în ceea ce privește costul net al OSU între participanții la piață;

În cazul în care ANR este obligată, în temeiul obligațiilor care îi revin în temeiul Directivei 2002/22 (1) privind serviciul universal, să examineze dacă costul net al OSU este excesiv având în vedere capacitatea FSU de a îl suporta, ținând seama de toate caracteristicile FSU, în special de calitatea echipamentelor sale, de situația sa economică și financiară și de cota sa de piață (astfel cum se menționează la punctul 42 din Hotărârea Base), este permis, în temeiul directivelor, ca ANR să efectueze această evaluare ținând seama exclusiv de caracteristicile/situația FSU sau trebuie să evalueze caracteristicile/situația FSU în raport cu concurenții săi de pe piața relevantă?

---

(1)  Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal) (JO 2002, L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Erfurt (Germania) la 18 august 2021 – UM/Daimler AG

(Cauza C-506/21)

(2021/C 431/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Erfurt

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UM

Pârâtă: Daimler AG

Întrebările preliminare

1)

Articolul 18 alineatul (1), articolul 26 alineatul (1) și articolul 46 din Directiva 2007/46/CE (1) coroborate cu articolele 4, 5 și 13 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 (2) au ca obiectiv și protecția intereselor cumpărătorilor individuali ai autovehiculelor și a patrimoniului acestora? Printre acestea se numără și interesul unui cumpărător individual de autovehicule de a nu cumpăra un autovehicul care nu este conform cu cerințele dreptului Uniunii, în special de a nu cumpăra un autovehicul echipat cu un dispozitiv de manipulare interzis în sensul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007?

2)

Dreptul Uniunii, în special principiul efectivității și drepturile fundamentale și principiile europene, precum și drepturile proprii ale naturii, impune existența unui drept la despăgubire al cumpărătorului de autovehicule întemeiat pe răspunderea civilă delictuală împotriva producătorului de autovehicule, în cazul oricărei acțiuni culpabile (din neglijență sau din culpă) a producătorului de autovehicule în ceea ce privește introducerea pe piață a unui autovehicul echipat cu un dispozitiv de manipulare interzis în sensul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007?

3)

Dreptul Uniunii, în special articolul 267 TFUE coroborat cu articolul 19 alineatul (1) TUE și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se opune unor dispoziții germane precum articolul 348 alineatul (3) din Codul de procedură civilă (ZPO) și jurisprudența aferentă, în măsura în care îngreunează sau împiedică o trimitere preliminară la Curtea de Justiție a Uniunii Europene? Situația este aceeași în ceea ce privește dispozițiile de drept german referitoare la lipsa de imparțialitate, precum articolul 42 din Codul de procedură civilă (ZPO)?

---

(1)  Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (JO 2007, L 263, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO 2007, L 171, p. 1).

Recurs introdus la 18 august 2021 de Puma SE, Puma United Kingdom Ltd, Puma Nordic AB, Austria Puma Dassler GmbH, Puma Italia Srl, Puma France SAS, Puma Denmark A/S, Puma Iberia, SL, Puma Retail AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 9 iunie 2021 în cauza T-781/16, Puma și alții/Comisia

(Cauza C-507/21 P)

(2021/C 431/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Puma SE, Puma United Kingdom Ltd, Puma Nordic AB, Austria Puma Dassler GmbH, Puma Italia Srl, Puma France SAS, Puma Denmark A/S, Puma Iberia, SL, Puma Retail AG (reprezentanți: E. Vermulst, J. Cornelis, advocaten)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 2016/1395 (1) al Comisiei din 18 august 2016, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 2016/1647 (2) al Comisiei din 13 septembrie 2016 și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1731 (3) al Comisiei din 28 septembrie 2016; și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurente în cadrul prezentului recurs, precum și a celor efectuate în procedura în fața Tribunalului în cauza T-781/16,

sau alternativ:

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată aferente procedurii în fața Tribunalului și a recursului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă trei motive.

În primul rând, prin hotărârea atacată nu s-a soluționat fondul primului motiv invocat de recurente, ceea ce a determinat o încălcare a obligației de motivare.

În al doilea rând, prin hotărârea atacată s-a aplicat un criteriu juridic eronat în ceea ce privește argumentul recurentelor din cadrul unui aspect al celui de al treilea motiv, potrivit căruia regulamentele atacate încalcă principiul proporționalității.

În al treilea rând, în contextul examinării unui aspect a celui de al patrulea motiv al recurentelor, prin hotărârea atacată s-a interpretat în mod eronat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223 (4) al Comisiei din 17 februarie 2016 de stabilire a unei proceduri pentru evaluarea anumitor cereri de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și a tratamentului individual depuse de către producători-exportatori din China și din Vietnam și de punere în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14, și a fost ignorat principiul juridic potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria eroare pentru obținerea unui avantaj.

---

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1395 al Comisiei din 18 august 2016 de reinstituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și produse de Buckinghan Shoe Mfg Co., Ltd., Buildyet Shoes Mfg., DongGuan Elegant Top Shoes Co. Ltd, Dongguan Stella Footwear Co Ltd, Dongguan Taiway Sports Goods Limited, Foshan City Nanhai Qun Rui Footwear Co., Jianle Footwear Industrial, Sihui Kingo Rubber Shoes Factory, Synfort Shoes Co. Ltd., Taicang Kotoni Shoes Co. Ltd., Wei Hao Shoe Co. Ltd., Wei Hua Shoe Co. Ltd., Win Profile Industries Ltd, și de punere în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14 (JO 2016, L 225, p. 52).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1647 al Comisiei din 13 septembrie 2016 de reinstituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și produse de Best Royal Co., Ltd, Lac Cuong Footwear Co., Ltd, Lac Ty Co., Ltd, Saoviet Joint Stock Company (Megastar Joint Stock Company), VMC Royal Co., Ltd, Freetrend Industrial Ltd. și societatea sa afiliată Freetrend Industrial A (Vietnam) Co., Ltd, Fulgent Sun Footwear Co., Ltd., General Shoes Ltd., Golden Star Co., Ltd., Golden Top Company Co., Ltd., Kingmaker Footwear Co., Ltd, Tripos Enterprise Inc., Vietnam Shoe Majesty Co., Ltd., și de punere în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C 659/13 și C 34/14 (JO 2016, L 245, p. 16).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1731 al Comisiei din 28 septembrie 2016 de reinstituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și Vietnam și produse de General Footwear Ltd (China), Diamond Vietnam Co. Ltd și Ty Hung Footgearmex/Footwear Co. Ltd și de punere în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14 (JO 2016, L 262, p. 4).

(4)  JO 2016, L 41, p. 3.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 26 august 2021 – M.D./Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság Budapesti és Pest Megyei Regionális Igazgatósága

(Cauza C-528/21)

(2021/C 431/11)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamant: M.D.

Pârâtă: Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság Budapesti és Pest Megyei Regionális Igazgatósága

Întrebările preliminare

1)

Articolele 5 și 11 din Directiva 2008/115/CE (1) și articolul 20 TFUE coroborate cu articolele 7, 20, 24 și 47 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici a unui stat membru care extinde punerea în aplicare a unei reforme legislative inclusiv la proceduri repetate prin ordin judiciar emis în cadrul unor proceduri inițiate anterior, reformă legislativă în urma căreia un resortisant al unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, este supus unui regim procedural mult mai dezavantajos, până la punctul în care își pierde statutul de persoană care nu poate să facă obiectul unei returnări, nici măcar din motive de ordine publică, de siguranță publică sau de siguranță națională pe care l-a obținut în virtutea duratei șederii sale până la momentul respectiv; în continuare, i se refuză cererea de eliberare a unui permis de ședere permanentă pe baza acestei situații de fapt și din motive de securitate națională; i se retrage permisul de ședere eliberat în favoarea sa și, ulterior, i se aplică o interdicție de intrare și de ședere, fără ca împrejurările sale personale și familiale să fie examinate în vreuna dintre proceduri — în special, în acest context, faptul că are în întreținere și un cetățean maghiar minor —, decizii care au drept consecință fie întreruperea unității familiale, fie faptul că cetățenii Uniunii, membri de familie ai resortisantului unei țări terțe, printre care se numără și copilul său minor, sunt obligați să părăsească teritoriul statului membru?

2)

Articolele 5 și 11 din Directiva 2008/115 și articolul 20 TFUE coroborate cu articolele 7 și 24 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici a unui stat membru în temeiul căreia împrejurările personale și familiale ale resortisantului unei țări terțe nu sunt examinate înainte de a-i impune o interdicție de intrare și de ședere, susținând că șederea acestei persoane, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, constituie o amenințare reală, directă și gravă la adresa securității naționale a țării? În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua întrebare,

3)

Articolul 20 TFUE și articolele 5 și 13 din Directiva 2008/115 coroborate cu articolele 20 și 47 din cartă, precum și considerentul (22) al Directivei 2008/115, care impune ca prioritate obligația [de a ține seama de interesul] superior al copilului, și considerentul (24) al aceleiași directive, care impune garantarea drepturilor fundamentale și a principiilor consacrate în cartă, în sensul că, în cazul în care instanța națională constată, pe baza deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene, că dreptul statului membru sau practica autorităților cu atribuții privind regimul străinilor întemeiată pe dreptul respectiv sunt contrare dreptului Uniunii, instanța în cauză poate, atunci când examinează temeiul juridic al interzicerii intrării și a șederii, să ia în considerare, ca drept dobândit al reclamantului în prezenta cauză, faptul că, în baza regimului prevăzut de a szabad mozgás és tartózkodás jogával rendelkező személyek beutazásáról és tartózkodásáról szóló 2007. évi I. törvény (Legea nr. I din 2007 privind intrarea și șederea persoanelor cu drept de liberă circulație și ședere), reclamantul a atins ceea ce era necesar pentru aplicarea articolului 42 din această lege, și anume, peste zece ani de ședere legală în Ungaria, sau, atunci când examinează temeinicia emiterii interdicției de intrare și de ședere, instanța respectivă trebuie să își bazeze luarea în considerare a împrejurărilor familiale și personale în mod direct pe articolul 5 din Directiva 2008/115 în lipsa unor norme prevăzute în acest sens de a harmadik országbeli állampolgárok beutazásáról és tartózkodásáról szóló 2007. évi II. törvény (Legea nr. II din 2007 privind intrarea și șederea resortisanților țărilor terțe)?

4)

O practică a unui stat membru în temeiul căreia, în cadrul procedurii inițiate de un resortisant al unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, în exercitarea dreptului său la o cale de atac, autoritățile cu atribuții privind regimul străinilor nu execută o decizie definitivă care dispune protecția jurisdicțională imediată împotriva executării deciziei [autorităților menționate] susținând că au introdus deja în Sistemul de Informații Schengen (SIS II) o alertă referitoare la interdicția de intrare și de șederii, ceea ce a dus la situația în care resortisantul unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, nu își poate exercita în mod personal dreptul la o cale de atac și nici nu poate să intre pe teritoriul Ungariei pe durata procedurii înainte de emiterea unei decizii definitive în litigiul în cauză este conformă cu dreptul Uniunii, în special cu dreptul la o cale de atac efectivă garantat la articolul 13 din Directiva 2008/115 și cu dreptul la un proces echitabil consacrat la articolul 47 din cartă?

---

(1)  Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO 2008, L 348, p. 98.)

Acțiune introdusă la 27 august 2021 – Comisia Europeană/Republica Slovacă

(Cauza C-540/21)

(2021/C 431/12)

Limba de procedură: slovaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lindenthal, I. Rubene și A. Tokár, agenți)

Pârâtă: Republica Slovacă

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin adoptarea articolului 33a din Legea nr. 170/2018, introdus prin Legea nr. 136/2020, Republica Slovacă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolului 12 alineatul (2), ale articolului 12 alineatul (3) litera (b) și ale articolului 12 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/2302 (1), coroborate cu articolul 4 din directiva menționată;

—	obligarea Republicii Slovace la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În temeiul articolului 12 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2302, călătorul are dreptul să rezilieze contractul privind pachetul de servicii de călătorie înainte de începerea executării pachetului fără a plăti vreun comision de reziliere în cazul unor circumstanțe inevitabile și extraordinare care se produc la locul de destinație sau în vecinătatea imediată a acestuia și care afectează în mod semnificativ executarea pachetului sau care afectează semnificativ transportul pasagerilor la destinație. În temeiul alineatului (3) litera (b) din același articol, organizatorul beneficiază de asemenea de același drept de a rezilia un contract privind un pachet de servicii de călătorie dacă unele circumstanțe inevitabile și extraordinare îl împiedică să execute contractul.

Articolul 12 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/2302 prevede că, în cazul rezilierii contractului privind pachetul de servicii de călătorie, organizatorul este obligat să efectueze o rambursare către călător fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, nu mai târziu de 14 zile de la rezilierea contractului privind pachetul de servicii de călătorie. Pe de altă parte, articolul 4 din Directiva (UE) 2015/2302 interzice statelor membre să mențină sau să introducă dispoziții care se îndepărtează de cele stabilite prin această directivă, inclusiv dispoziții mai stricte sau mai puțin stricte, care ar asigura un nivel diferit de protecție a călătorilor.

Prin adoptarea zákon č. 136/2020 Z. z., ktorým sa dopĺňa zákon č. 170/2018 Z. z. o zájazdoch, spojených službách cestovného ruchu, niektorých podmienkach podnikania v cestovnom ruchu (Legea nr. 136/2020 de completare a Legii nr. 170/2018 privind călătoriile, prestările de servicii conexe în materie de turism și anumite condiții ale activităților de turism), Republica Slovacă a încălcat dispozițiile coroborate ale articolului 12 alineatul (2), ale articolului 12 alineatul (3) litera (b) și ale articolului 12 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/2302 coroborate cu articolul 4 din directiva menționată.

Astfel, articolul 33a alineatul 7 din Legea nr. 170/2018 prevede că o agenție de voiaj este obligată să convină cu călătorul în ceea ce privește o altă călătorie cel târziu la 31 august 2021. În temeiul alineatului 9 al articolului citat anterior, dacă agenția de voiaj nu convine cu călătorul în ceea ce privește o altă călătorie până la 31 august 2021, se prezumă că agenția s-a retras din contractul privind pachetul de servicii de călătorie și este obligată să ramburseze călătorului toate plățile pe care le-a primit în temeiul contractului privind pachetul de servicii de călătorie, fără întârziere, cel târziu la 14 septembrie 2021.

---

(1)  Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului (JO 2015, L 326, p. 1).

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 2 septembrie 2021 – Comisia Europeană/Tempus Energy Ltd, Tempus Energy Technology Ltd, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-57/19 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Schemă de ajutor - Articolul 108 alineatele (2) și (3) TFUE - Regulamentul (CE) nr. 659/1999 - Articolul 4 alineatele (3) și (4) - Noțiunea de „îndoieli cu privire la compatibilitatea unei măsuri notificate cu piața comună” - Decizie de a nu ridica obiecții - Neinițierea procedurii oficiale de investigare - Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 - Codul celor mai bune practici de desfășurare a procedurilor de control al ajutoarelor de stat - Contacte „prealabile notificării” - Drepturi procedurale ale părților interesate - Piața de capacități de energie electrică din Regatul Unit)

(2021/C 431/13)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier și P. Němečková, agenți)

Celelalte părți din procedură: Tempus Energy Ltd, Tempus Energy Technology Ltd (reprezentanți: J. Derenne și D. Vallindas, avocați, și C. Ziegler, Rechtsanwalt), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: inițial F. Shibli, S. McCrory și Z. Lavery, ulterior F. Shibli și S. McCrory, agenți, asistați de G. Facenna, QC, și D. Mackersie, barrister)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 15 noiembrie 2018, Tempus Energy și Tempus Energy Technology/Comisia (T-793/14, EU:T:2018:790).

2)	Respinge acțiunea în cauza T-793/14.

3)	Tempus Energy Ltd și Tempus Energy Technology Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul procedurilor în fața Tribunalului Uniunii Europene și în fața Curții de Justiție.

4)	Republica Polonă și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 148, 29.4.2019.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court (Irlanda) – Irlanda) – Irish Ferries Ltd/National Transport Authority

(Cauza C-570/19) (1)

(Trimitere preliminară - Transport maritim - Drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare - Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 - Articolele 18 și 19, articolul 20 alineatul (4) și articolele 24 și 25 - Anularea unor servicii de transport de pasageri - Livrare tardivă a unei nave operatorului de transport - Preaviz înainte de data plecării prevăzute inițial - Consecințe - Dreptul la redirecționare - Modalități - Suportarea costurilor suplimentare - Dreptul la despăgubire - Calcul - Noțiunea de preț al biletului - Organism național responsabil cu asigurarea aplicării Regulamentului nr. 1177/2010 - Competență - Noțiunea de plângere - Aprecierea validității - Articolele 16, 17, 20 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Principiile proporționalității, securității juridice și egalității de tratament)

(2021/C 431/14)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlanda)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Irish Ferries Ltd

Pârâtă: National Transport Authority

Dispozitivul

1)

Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 trebuie interpretat în sensul că este aplicabil în cazul în care un operator de transport anulează un serviciu de transport de pasageri cu respectarea unui preaviz de mai multe săptămâni înainte de plecarea prevăzută inițial, pentru motivul că nava care trebuia să asigure acest serviciu a făcut obiectul unei întârzieri la livrare și nu a putut fi înlocuită.

2)

Articolul 18 din Regulamentul nr. 1177/2010 trebuie interpretat în sensul că, atunci când un serviciu de transport de pasageri este anulat și nu există niciun serviciu de transport alternativ pe aceeași rută, operatorul de transport este obligat să propună pasagerului, în temeiul dreptului acestuia din urmă la o redirecționare în condiții comparabile și cu prima ocazie posibilă către destinația finală prevăzută de dispoziția menționată, un serviciu de transport alternativ care folosește un traseu diferit de cel al serviciului maritim anulat sau un serviciu de transport maritim combinat cu alte moduri de transport, precum transportul rutier sau feroviar, și este obligat să suporte eventualele costuri suplimentare angajate de pasager în cadrul acestei redirecționări către destinația finală.

3)

Articolele 18 și 19 din Regulamentul nr. 1177/2010 trebuie interpretate în sensul că, atunci când un operator de transport anulează un serviciu de transport de pasageri cu respectarea unui preaviz de mai multe săptămâni înainte de plecarea prevăzută inițial, pasagerul are un drept la despăgubiri în temeiul articolului 19 din acest regulament atunci când decide, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul menționat, să fie redirecționat cu prima ocazie posibilă sau să își amâne călătoria pentru o dată ulterioară și ajunge la destinația finală prevăzută inițial cu o întârziere mai mare decât pragurile stabilite la articolul 19 din același regulament. În schimb, atunci când un pasager decide să îi fie rambursat prețul biletului, el nu are un astfel de drept la despăgubiri în temeiul acestui articol.

4)

Articolul 19 din Regulamentul nr. 1177/2010 trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „preț al biletului” care figurează la acest articol include costurile aferente prestațiilor opționale suplimentare alese de pasager, precum rezervarea unei cabine sau a unei cuști pentru câini ori accesul la spații de recepție exclusive.

5)

Articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1177/2010 trebuie interpretat în sensul că livrarea cu întârziere a unei nave de transport de pasageri, care a determinat anularea tuturor curselor care trebuiau efectuate de această navă în cadrul unei noi rute maritime, nu intră sub incidența noțiunii de „circumstanțe extraordinare” în sensul dispoziției menționate.

6)

Articolul 24 din Regulamentul nr. 1177/2010 trebuie interpretat în sensul că nu impune pasagerului care solicită să beneficieze de o despăgubire în temeiul articolului 19 din acest regulament să introducă cererea sub forma unei plângeri la operatorul de transport în termen de două luni de la data la care serviciul de transport a fost executat sau ar fi trebuit să fie executat.

7)

Articolul 25 din Regulamentul nr. 1177/2010 trebuie interpretat în sensul că intră în competența unui organism național responsabil cu asigurarea aplicării acestui regulament desemnat de un stat membru nu numai serviciul de transport de pasageri efectuat dintr-un port situat pe teritoriul acestui stat membru, ci și un serviciu de transport de pasageri efectuat dintr-un port situat pe teritoriul unui alt stat membru care are ca destinație un port situat pe teritoriul primului stat membru atunci când acest din urmă serviciu de transport se înscrie în cadrul unui traseu dus-întors care a fost anulat în întregime.

8)	Examinarea celei de a zecea întrebări nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolelor 18 și 19 din Regulamentul nr. 1177/2010.

---

(1)  JO C 328, 30.9.2019.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court of the United Kingdom – Regatul Unit) – The Queen, la cererea Association of Independent Meat Suppliers, Cleveland Meat Company Ltd/The Food Standards Agency

(Cauza C-579/19) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția sănătății - Regulamentul (CE) nr. 854/2004 - Articolul 5 punctul 2 - Regulamentul (CE) nr. 882/2004 - Articolul 54 alineatul (3) - Norme de igienă care se aplică alimentelor de origine animală - Inspecție post mortem a carcasei și a organelor - Medic veterinar oficial - Marcare privind sănătatea - Refuz - Carne declarată improprie pentru consumul uman - Dreptul la o cale de atac împotriva unei decizii a medicului veterinar oficial - Protecție jurisdicțională efectivă - Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)

(2021/C 431/15)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court of the United Kingdom

Părțile din procedura principală

Recurente: The Queen, la cererea Association of Independent Meat Suppliers, Cleveland Meat Company Ltd

Intimată: The Food Standards Agency

Dispozitivul

1)

Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004, și Regulamentul nr. 882/2004 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia, atunci când un medic veterinar oficial refuză să aplice o marcă de sănătate pe o carcasă, iar proprietarul acestei carcase nu este de acord cu decizia respectivă, medicul veterinar oficial trebuie să sesizeze o instanță pentru ca aceasta să decidă pe fond și pe baza avizelor tehnice ale unor experți desemnați de fiecare dintre părți dacă respectiva carcasă îndeplinește sau nu cerințele privind siguranța produselor alimentare, fără a putea anula în mod formal deciziile medicului veterinar oficial și nici dispune înlăturarea efectelor acestor decizii.

2)

Articolul 54 din Regulamentul nr. 882/2004 coroborat cu considerentul (43) al acestuia și în lumina articolului 47 din cartă trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale potrivit căreia decizia luată de medicul veterinar oficial, în conformitate cu articolul 5 punctul 2 din Regulamentul nr. 854/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 882/2004, de a nu aplica o marcă de sănătate pe o carcasă nu poate face decât obiectul unui control jurisdicțional restrâns, în cadrul căruia instanța sesizată o poate anula pe aceasta pentru orice motiv de nelegalitate, inclusiv în cazul în care medicul veterinar respectiv a acționat într-un alt scop decât cel pentru care i au fost conferite competențele, în cazul în care nu a aplicat criteriile juridice adecvate sau în cazul în care decizia sa este neîntemeiată sau nu este susținută de elemente de probă suficiente.

---

(1)  JO C 328, 30.9.2019.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 2 septembrie 2021 – Ja zum Nürburgring eV/Comisia Europeană

(Cauza C-647/19 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Ajutoare în favoarea complexului Nürburgring (Germania) - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate parțial incompatibile cu piața internă - Vânzare a activelor beneficiarilor ajutoarelor de stat declarate incompatibile - Procedură de cerere de ofertă deschisă, transparentă, nediscriminatorie și necondiționată - Decizie prin care se declară că rambursarea ajutoarelor incompatibile nu se referă la noul proprietar al complexului Nürburgring și că acesta nu a beneficiat de un ajutor nou pentru achiziționarea acestui complex - Admisibilitate - Calitatea de persoană interesată - Persoană vizată în mod individual - Încălcarea drepturilor procedurale ale persoanelor interesate - Dificultăți care impun inițierea unei proceduri oficiale de investigare - Motivare - Denaturare a probelor)

(2021/C 431/16)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Ja zum Nürburgring eV (reprezentanți: D. Frey și M. Rudolph, Rechtsanwälte)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, B. Stromsky și T. Maxian Rusche, agenți)

Dispozitivul

1.

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 19 iunie 2019, Ja zum Nürburgring/Comisia (T 373/15, EU:T:2019:432), în măsura în care, prin aceasta, Tribunalul Uniunii Europene a respins cererea de anulare a articolului 1 ultima liniuță din Decizia (UE) 2016/151 a Comisiei din 1 octombrie 2014 privind ajutorul de stat SA.31550 (2012/C) (ex 2012/NN) pus în aplicare de Germania pentru Nürburgring.

2.	Respinge în rest recursul.

3.	Anulează articolul 1 ultima liniuță din Decizia (UE) 2016/151 a Comisiei din 1 octombrie 2014 privind ajutorul de stat SA.31550 (2012/C) (ex 2012/NN) pus în aplicare de Germania pentru Nürburgring.

4.	Ja zum Nürburgring eV și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 372, 4.11.2019.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 2 septembrie 2021 – NeXovation, Inc./Comisia Europeană

(Cauza C-665/19 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Ajutoare în favoarea complexului Nürburgring (Germania) - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate în parte incompatibile cu piața internă - Vânzarea activelor unor beneficiari de ajutoare de stat declarate incompatibile - Procedură de licitație deschisă, transparentă, nediscriminatorie și necondiționată - Decizie prin care se declară că rambursarea ajutoarelor incompatibile nu privește noul proprietar al complexului Nürburgring și că acesta nu a beneficiat de un ajutor nou pentru achiziționarea complexului respectiv - Admisibilitate - Calitatea de parte interesată - Persoană vizată în mod individual - Încălcarea drepturilor procedurale ale părților interesate - Dificultăți care impun inițierea unei proceduri oficiale de investigare - Motivare)

(2021/C 431/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: NeXovation, Inc. (reprezentanți: inițial A. von Bergwelt, M. Nordmann și L. Hettstedt, ulterior A. von Bergwelt și M. Nordmann, Rechtsanwälte)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, T. Maxian Rusche și B. Stromsky, agenți)

Dispozitivul

1.

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 19 iunie 2019, NeXovation/Comisia (T-353/15, EU:T:2019:434), în măsura în care prin aceasta Tribunalul Uniunii Europene a respins cererea de anulare a articolului 1 ultima liniuță din Decizia (UE) 2016/151 a Comisiei din 1 octombrie 2014 privind ajutorul de stat SA.31550 (2012/C) (ex 2012/NN) pus în aplicare de Germania pentru Nürburgring.

2.	Respinge în rest recursul.

3.	Anulează articolul 1 ultima liniuță din Decizia (UE) 2016/151 a Comisiei din 1 octombrie 2014 privind ajutorul de stat SA.31550 (2012/C) (ex 2012/NN) pus în aplicare de Germania pentru Nürburgring .

4.	NeXovation Inc. și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 372, 4.11.2019.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 2 septembrie 2021 – Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-718/18) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Piața internă de energie electrică și de gaze naturale - Directiva 2009/72/CE - Articolul 2 punctul 21 - Articolul 19 alineatele (3), (5) și (8) - Articolul 37 alineatul (1) litera (a) și alineatul 6 literele (a) și (b) - Directiva 2009/73/CE - Articolul 2 punctul 20 - Articolul 19 alineatele (3), (5) și (8) - Articolul 41 alineatul (1) litera (a) și alineatul 6 literele (a) și (b) - Noțiunea de „întreprindere integrată vertical” - Separare efectivă între rețelele de energie electrică și de gaze naturale și activitățile de producere și de furnizare - Operatorul de transport și de sistem independent - Independența personalului și a conducerii acestui operator - Perioade de tranziție - Participații deținute la capitalul întreprinderii integrate vertical - Autorități de reglementare naționale - Independență - Competențe exclusive - Articolul 45 TFUE - Libera circulație a lucrătorilor - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 15 - Dreptul la muncă și dreptul de a exercita o ocupație - Articolul 17 - Dreptul de proprietate - Articolul 52 alineatul (1) - Limitări - Principiul democrației)

(2021/C 431/18)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Noll-Ehlers și O. Beynet, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania (reprezentanți: inițial J. Möller și T. Henze, agenți, ulterior J. Möller și S. Eisenberg, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Suediei (reprezentanți: inițial C. Meyer-Seitz, A. Falk, H. Shev, J. Lundberg și H. Eklinder, agenți, ulterior C. Meyer-Seitz, H. Shev și H. Eklinder, agenți)

Dispozitivul

1)

Prin faptul că a omis să transpună în mod corect: — articolul 2 punctul 21 din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE și articolul 2 punctul 20 din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE; — articolul 19 alineatele (3) și (8) din Directivele 2009/72 și 2009/73; — articolul 19 alineatul (5) din Directivele 2009/72 și 2009/73; — articolul 37 alineatul (1) litera (a) și alineatul (6) literele (a) și (b) din Directiva 2009/72, precum și articolul 41 alineatul (1) litera (a) și alineatul (6) literele (a) și (b) din Directiva 2009/73, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestor directive.

2)	Obligă Republica Federală Germania la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 54, 11.2.2019.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 2 septembrie 2021 (cereri de decizie preliminară formulate de Consiglio di Stato – Italia) – Sisal SpA (C-721/19), Stanleybet Malta Ltd (C-722/19), Magellan Robotech Ltd (C-722/19)/Agenzia delle Dogane e dei Monopoli, Ministero dell'Economia e delle Finanze

(Cauzele conexate C-721/19 și C-722/19) (1)

(Trimitere preliminară - Articolele 49 și 56 TFUE - Libera prestare a serviciilor - Restricții - Directiva 2014/23/UE - Proceduri de atribuire a contractelor de concesiune - Articolul 43 - Modificări substanțiale - Jocuri loto cu pretrageri - Reglementare națională care prevede reînnoirea unei concesiuni fără o nouă procedură de cerere de ofertă - Directiva 89/665/CEE - Articolul 1 alineatul (3) - Interesul de a exercita acțiunea)

(2021/C 431/19)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Sisal SpA (C-721/19), Stanleybet Malta Ltd (C-722/19), Magellan Robotech Ltd (C-722/19)

Intimate: Agenzia delle Dogane e dei Monopoli, Ministero dell'Economia e delle Finanze

cu participarea: Lotterie Nazionali Srl, Lottomatica Holding Srl, fostă Lottomatica SpA (C-722/19)

Dispozitivul

1)

Dreptul Uniunii și în special articolul 43 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care impune reînnoirea unui contract de concesiune fără o nouă procedură de atribuire, în condițiile în care acesta a fost atribuit unui singur concesionar, deși dreptul național aplicabil prevedea că o asemenea concesiune trebuia să fie atribuită, în principiu, mai multor operatori economici, cel mult patru, atunci când această reglementare națională constituie punerea în aplicare a unei clauze conținute în contractul de concesiune inițial care prevede opțiunea unei astfel de reînnoiri.

2)

Dreptul Uniunii și în special articolul 43 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2014/23 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede, pe de o parte, că reînnoirea unei concesiuni va fi decisă cu doi ani înainte de încetarea sa și, pe de altă parte, o modificare a modalităților de plată a contraprestației financiare datorate de concesionar, astfel încât să se asigure venituri noi și mai mari la bugetul statului, atunci când această modificare nu este substanțială în sensul articolului 43 alineatul (4) din directiva menționată.

3)

Articolul 43 alineatul (4) din Directiva 2014/23 și articolul 1 alineatul (3) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23, trebuie interpretate în sensul că un operator economic poate introduce o cale de atac împotriva unei decizii de reînnoire a unei concesiuni pentru motivul că condițiile de executare a contractului de concesiune inițial au fost modificate substanțial, deși nu a participat la procedura inițială de atribuire a acestei concesiuni, dacă, în momentul în care ar trebui să intervină reînnoirea concesiunii, acesta face dovada unui interes de a i se atribui o astfel de concesiune.

---

(1)  JO C 432, 23.12.2019.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour d'appel de Paris – Franța) – Republica Moldova/Société Komstroy, succesoare în drepturi a Energoalians

(Cauza C-741/19) (1)

(Trimitere preliminară - Tratatul privind Carta Energiei - Articolul 26 - Inaplicabilitate între statele membre - Hotărâre arbitrală - Control jurisdicțional - Competența unei instanțe a unui stat membru - Litigiu între un operator dintr-un stat terț și un stat terț - Competența Curții - Articolul 1 punctul 6 din Tratatul privind Carta Energiei - Noțiunea de „investiție”)

(2021/C 431/20)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Republica Moldova

Pârâtă: Société Komstroy, succesoare în drepturi a societății Energoalians

Dispozitivul

Articolul 1 punctul 6 și articolul 26 alineatul (1) din Tratatul privind Carta energiei, semnat la Lisabona la 17 decembrie 1994, aprobat în numele Comunităților Europene prin Decizia 98/181/CE, CECO, Euratom a Consiliului și a Comisiei din 23 septembrie 1997, trebuie interpretate în sensul că achiziționarea de către o întreprindere a unei părți contractante la acest tratat a unei creanțe rezultate dintr-un contract de furnizare a energiei electrice, care nu este asociată unei investiții, deținută de o întreprindere dintr-un stat terț la tratatul menționat față de o întreprindere publică a unei alte părți contractante la același tratat, nu constituie o „investiție” în sensul acestor dispoziții.

---

(1)  JO C 413, 9.12.2019.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Brașov – România) – Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov/LG, MH

(Cauza C-790/19) (1)

(Trimitere preliminară - Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului - Directiva (UE) 2015/849 - Directiva 2005/60/CE - Infracțiune de spălare a banilor - Spălarea banilor săvârșită de autorul infracțiunii predicat („autospălare”))

(2021/C 431/21)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Brașov

Părțile din procedura principală

Reclamant: Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov

Pârâți: LG, MH

cu participarea: Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede că infracțiunea de spălare a banilor, în sensul acestei dispoziții, poate fi săvârșită de autorul activității infracționale care a generat banii în cauză.

---

(1)  JO C 54, 17.2.2020.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Gera – Germania) – Toropet Ltd./Landkreis Greiz

(Cauza C-836/19) (1)

(Trimitere preliminară - Sănătate publică - Norme sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman - Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 - Articolul 9 litera (d) și articolul 10 literele (a) și (f) - Clasificare a produselor - Descompunere, deteriorare și prezența corpurilor străine în material - Incidență asupra clasificării inițiale)

(2021/C 431/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Gera

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Toropet Ltd.

Pârât: Landkreis Greiz

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1), articolul 9 litera (h) și articolul 10 literele (a) și (f) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală), citite în lumina articolului 4 alineatul (2) din acest regulament, trebuie să fie interpretate în sensul că subprodusele de origine animală clasificate inițial ca material de categoria 3, în conformitate cu articolul 10 literele (a) și (f) din acesta din urmă, alterate printr-un fenomen de descompunere sau printr-o deteriorare ori amestecate cu corpuri străine precum bucăți de tencuială sau rumeguș, astfel încât nu mai sunt adecvate alimentației umane și/sau nu sunt lipsite de orice risc pentru sănătatea publică sau animală, nu respectă nivelul de risc asociat acestei clasificări și, prin urmare, trebuie să fie reclasificate într-o categorie inferioară.

---

(1)  JO C 87, 16.3.2020.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Köln – Germania) – Vodafone GmbH/Bundesrepublik Deutschland, reprezentată de Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und Eisenbahnen

(Cauza C-854/19) (1)

(Trimitere preliminară - Comunicații electronice - Regulamentul (UE) 2015/2120 - Articolul 3 - Acces la internetul deschis - Articolul 3 alineatul (1) - Drepturile utilizatorilor finali - Articolul 3 alineatul (2) - Interzicerea contractelor și a practicilor comerciale care limitează exercitarea drepturilor utilizatorilor finali - Articolul 3 alineatul (3) - Obligația de tratament egal și nediscriminatoriu al traficului - Posibilitatea de a pune în aplicare măsuri rezonabile de gestionare a traficului - Opțiune tarifară suplimentară „tarif zero” - Excluderea „tarifului zero” în caz de roaming)

(2021/C 431/23)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Vodafone GmbH

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland, reprezentată de Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und Eisenbahnen

Dispozitivul

Articolul 3 din Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii trebuie interpretat în sensul că o limitare a utilizării în roaming, ca urmare a activării unei opțiuni tarifare „tarif zero”, este incompatibilă cu obligațiile care decurg din alineatul (3) al acestui articol.

---

(1)  JO C 87, 16.3.2020.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din2 septembrie 2021 – European Federation of Public Service Unions (EPSU)/Comisia Europeană, Jan Willem Goudriaan

(Cauza C-928/19 P) (1)

(Recurs - Drept instituțional - Politica socială - Articolele 154 și 155 TFUE - Dialog social între partenerii sociali la nivelul Uniunii Europene - Informare și consultare a funcționarilor și a angajaților din administrația guvernelor centrale ale statelor membre - Acord încheiat între partenerii sociali - Cerere comună a părților semnatare ale acestui acord de a-l pune în aplicare la nivelul Uniunii - Refuz al Comisiei Europene de a prezenta Consiliului Uniunii Europene o propunere de decizie - Gradul de control jurisdicțional - Obligația de motivare a deciziei de refuz)

(2021/C 431/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: European Federation of Public Service Unions (EPSU) (reprezentanți: R. Arthur, Solicitor, K. Apps, Barrister)

Celelalte părți din procedură: Jan Willem Goudriaan (reprezentanți: R. Arthur, Solicitor, K. Apps, Barrister), Comisia Europeană (reprezentanți: I. Martínez del Peral, M. Kellerbauer și B.-R. Killmann, agenți)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă European Federation of Public Service Unions (EPSU) să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 68, 2.3.2020.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil du Contentieux des Étrangers – Belgia) – X/État belge

(Cauza C-930/19) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2004/38/CE - Articolul 13 alineatul (2) - Dreptul de ședere al membrilor familiei unui cetățean al Uniunii - Căsătorie între un cetățean al Uniunii și un resortisant al unei țări terțe - Păstrarea, în caz de divorț, a dreptului de ședere al unui resortisant al unei țări terțe victimă a unor acte de violență domestică săvârșite de soțul său - Obligația de a demonstra existența unor resurse suficiente - Inexistența unei astfel de obligații în Directiva 2003/86/CE - Validitate - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 20 și 21 - Egalitate de tratament - Diferență de tratament după cum susținătorul reîntregirii este cetățean al Uniunii sau resortisant al unei țări terțe - Lipsa caracterului comparabil al situațiilor)

(2021/C 431/25)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil du Contentieux des Étrangers

Părțile din procedura principală

Reclamant: X

Pârât: État belge

Dispozitivul

Examinarea întrebării preliminare adresate de instanța de trimitere nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 13 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE în raport cu articolul 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

---

(1)  JO C 77, 9.3.2020.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 2 septembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Győri Ítélőtábla – Ungaria) – JZ/OTP Jelzálogbank Zrt., OTP Bank Nyrt., OTP Faktoring Követeléskezelő Zrt.

(Cauza C-932/19) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Clauze abuzive - Directiva 93/13/CEE - Articolul 1 alineatul (2) - Articolul 6 alineatul (1) - Împrumut exprimat în monedă străină - Diferență între cursul de schimb aplicabil la deblocarea fondurilor împrumutate și cel aplicabil la rambursarea lor - Reglementare a unui stat membru care prevede înlocuirea unei clauze abuzive cu o dispoziție de drept național - Posibilitatea instanței naționale de a invalida în întregime contractul care conține clauza abuzivă - Eventuală luare în considerare a protecției oferite de respectiva reglementare și a voinței consumatorului în ceea ce privește aplicarea acesteia)

(2021/C 431/26)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Győri Ítélőtábla

Părțile din procedura principală

Apelant: JZ

Intimate: OTP Jelzálogbank Zrt., OTP Bank Nyrt., OTP Faktoring Követeléskezelő Zrt.

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații naționale care, în ceea ce privește contractele de împrumut încheiate cu un consumator, sancționează cu nulitatea o clauză privind diferența de schimb valutar considerată ca având caracter abuziv și obligă instanța națională competentă să o înlocuiască cu o dispoziție de drept național care impune utilizarea unui curs de schimb oficial, fără să prevadă posibilitatea ca această instanță să admită cererea consumatorului în cauză prin care se solicită anularea în întregime a contractului de împrumut, chiar și atunci când instanța ar aprecia că menținerea contractului ar fi contrară intereselor consumatorului, în special având în vedere riscul valutar pe care acesta ar continua să îl suporte în temeiul unei alte clauze din contractul menționat, cu condiția ca această instanță să fie, în schimb, în măsură să constate, în cadrul exercitării puterii sale suverane de apreciere și fără ca voința exprimată de consumator să poată prevala asupra acesteia, că punerea în aplicare a măsurilor prevăzute de legislația națională respectivă permite restabilirea în drept și în fapt a situației în care s-ar fi găsit consumatorul în lipsa acestei clauze abuzive.

---

(1)  JO C 161, 11.5.2020.

Recurs introdus la 3 septembrie 2021 de Fondazione Cassa di Risparmio di Pesaro și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 30 iunie 2021 în cauza T-635/19, Fondazione Cassa di Risparmio di Pesaro și alții/Comisia

(Cauza C-549/21 P)

(2021/C 431/27)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurente: Fondazione Cassa di Risparmio di Pesaro, Montani Antaldi Srl, Fondazione Cassa di Risparmio di Fano, Fondazione Cassa di Risparmio di Jesi, Fondazione Cassa di Risparmio della Provincia di Macerata (reprezentanți: A. Sandulli, S. Battini, B. Cimino, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea Hotărârii din 30 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Uniunii Europene, Camera a treia, în cauza Fondazione Cassa di Risparmio di Pesaro și alții/Comisia (T-635/19);

—

în consecință, astfel cum s-a solicitat în primă instanță, stabilirea și constatarea răspunderii extracontractuale a Comisiei Europene pentru împiedicarea, prin instrucțiuni nelegale transmise autorităților italiene, recapitalizarea Banca delle Marche de către Fondo Interbancario italiano per Tutela dei Depositi;

—	prin urmare, obligarea Comisiei Europene să repare prejudiciile cauzate recurentelor, evaluate potrivit criteriilor expuse în cererea de chemare în judecată sau într-un cuantum diferit considerat ca fiind echitabil;

—	sau, în orice caz, trimiterea cauzei la Tribunal în vederea examinări restului motivelor acțiunii în rimă instanță;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente ambelor grade de jurisdicție.

Motivele și principalele argumente

1.

Primul motiv de recurs: vădita denaturare și apreciere eronată a situație de fapt și a elementelor de probă prezentate în primă instanță, neexaminarea unui element de fapt determinant, precum și motivarea ilogică și eronată Potrivit Tribunalului, materialul probator de la dosar nu ar fi suficient pentru a demonstra că decizia autorităților italiene a fost condiționată în mod decisiv de Comisie și că, astfel, acestea nu ar fi decis în mod autonom, pe baza propriilor evaluări, termenele, modalitățile și condițiile rezoluției Banca delle Marche. Pe scurt, potrivit Tribunalului, rezoluția Banca delle Marche de către autoritățile italiene ar fi fost în esență determinată de starea de incapacitate a acesteia. Pentru acest motiv, deși s-a opus/a împiedicat salvarea de către FITD, Comisia nu poate fi considerată responsabilă de decizia de rezoluție a Banca delle Marche. Această expunere demonstrează o denaturare vădită a elementelor de probă. Ansamblul elementelor de fapt, al probelor și al indiciilor apărute și documentele confidențiale obținute în cursul procedurii sunt fără echivoc: autoritățile italiene au răspuns, în fiecare etapă, condiționării eficiente și insurmontabile rezultate din instrucțiunile primite de la Comisia Europeană. Din înscrisurile de la dosarul din primă instanță reiese astfel cu certitudine: (i) că autoritățile italiene au încercat orice soluție alternativă posibilă la rezoluția Banca delle Marche și că acest lucru a fost făcut imposibil de opoziția Comisiei Europene; (ii) că aceste soluții alternative ar fi limitat într-o foarte mare măsură efectele negative asupra deținătorilor de acțiuni și de obligațiuni.

2.

Al doilea motiv de recurs: încălcarea și/sau aplicarea greșită a articolului 340 al doilea paragraf TFUE, în special a cerințelor referitoare la constatarea unei legături de cauzalitate stabilite de dreptul Uniunii, precum și la încălcarea principiului efectivității și al proximității probei În cadrul verificării legăturii de cauzalitate, Tribunalul a confundat în mod vădit cauza „determinantă” și cauza „exclusivă” a prejudiciului. Este cert că comportamentul Comisiei ar putea să nu fi fost cauza „exclusivă” a rezoluției Banca delle Marche. Cu toate acestea, astfel cum au probat și au demonstrat pe larg recurentele în cadrul proceduri în primă instanță, acest comportament al Comisiei a reprezentat cu siguranță o cauză „determinantă” a acestei rezoluții. Prin urmare, excluzând existența unei legături de cauzalitate pentru simplu motiv că comportamentul denunțat al instituției europene nu fusese cauza „exclusivă” a prejudiciului invocat de recurenți, Tribunalul a săvârșit o eroare vădită de drept în interpretarea noțiunii de „legătură de cauzalitate suficient de directă”. De aici rezultă încălcarea și/sau aplicarea eronată a articolului 340 al doilea paragraf TFUE și a principiului efectivității și proximității probei.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – Spania/Comisia

(Cauza T-355/18) (1)

(„Regim lingvistic - Anunț de concursuri generale pentru recrutarea de administratori în domeniul sănătății publice și al siguranței alimentare - Limitarea alegerii celei de a doua limbi dintre patru limbi - Regulamentul nr. 1 - Articolul 1d alineatul (1), articolul 27 și articolul 28 litera (f) din statut - Discriminare bazată pe limbă - Interesul serviciului - Proporționalitate”)

(2021/C 431/28)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentanți: S. Centeno Huerta și L. Aguilera Ruiz, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: N. Ruiz García, L. Vernier, D. Milanowska, I. Galindo Martín și T. Lilamand, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, având ca obiect anularea Anunțului de concursuri generale EPSO/AD/340/18, pentru constituirea unei liste de rezervă în domeniul sănătății și al siguranței alimentare (audit, inspecție și evaluare) și EPSO/AD/341/18, pentru constituirea unei liste de rezervă în domeniul siguranței alimentare (politică și legislație) (JO 2018, C 97 A, p. 1).

Dispozitivul

1)	Anulează Anunțul de concursuri generale EPSO/AD/340/18, pentru constituirea unei liste de rezervă în domeniul sănătății și al siguranței alimentare (audit, inspecție și evaluare) și EPSO/AD/341/18, pentru constituirea unei liste de rezervă în domeniul siguranței alimentare (politică și legislație).

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Regatul Spaniei.

---

(1)  JO C 285, 13.8.2018.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – AH/Eurofound

(Cauza T-52/19) (1)

(„Funcție publică - Agenți contractuali - Divulgarea unor date cu caracter personal - Cerere de asistență - Respingerea cererii - Necompetența autorului actului cauzator de prejudicii - Act elaborat și semnat de un cabinet de avocatură extern - Răspundere - Prejudiciu moral”)

(2021/C 431/29)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: AH (reprezentant: N. de Montigny, avocată)

Pârâtă: Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (reprezentanți: F. van Boven și M. Jepsen, agenți, asistați de C. Callanan, solicitor)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită, pe de o parte, anularea deciziei din 22 martie 2018, elaborată și semnată de un cabinet de avocatură extern, privind o cerere de asistență a reclamantului în legătură cu divulgarea datelor sale cu caracter personal, precum și o cerere de despăgubire și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pe care acesta pretinde că l-a suferit ca urmare a deciziei respective, precum și a divulgării menționate

Dispozitivul

1)	Anulează decizia din 22 martie 2018 elaborată și semnată de un cabinet de avocatură extern, privind o cerere de asistență a lui AH cu privire la divulgarea datelor sale cu caracter personal.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de AH.

---

(1)  JO C 112, 25.3.2019.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – Spania/Comisia

(Cauza T-554/19) (1)

(„Regim lingvistic - Anunț de concurs general pentru recrutarea de administratori în domeniile dreptului concurenței, dreptului financiar, dreptului Uniunii Economice și Monetare, normelor financiare aplicabile bugetului Uniunii și protecției monedelor euro împotriva falsificării - Limitarea alegerii celei de a doua limbi dintre patru limbi - Regulamentul nr. 1 - Articolul 1d alineatul (1), articolul 27 și articolul 28 litera (f) din statut - Discriminare bazată pe limbă - Interesul serviciului - Proporționalitate”)

(2021/C 431/30)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: L. Aguilera Ruiz, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: I. Galindo Martín, T. Lilamand și D. Milanowska, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, având ca obiect anularea Anunțului de concurs general EPSO/AD/374/19, pentru constituirea unei liste de rezervă în domeniile dreptului concurenței, dreptului financiar, dreptului Uniunii Economice și Monetare, normelor financiare aplicabile bugetului Uniunii și protecției monedelor euro împotriva falsificării (JO 2019, C 191 A, p. 1).

Dispozitivul

1)	Anulează Anunțul de concurs general EPSO/AD/374/19, pentru constituirea unei liste de rezervă în domeniile dreptului concurenței, dreptului financiar, dreptului Uniunii Economice și Monetare, normelor financiare aplicabile bugetului Uniunii și protecției monedelor euro împotriva falsificării.

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Regatul Spaniei.

---

(1)  JO C 319, 23.9.2019.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – AH/Eurofound

(Cauza T-630/19) (1)

(„Funcție publică - Agenți contractuali - Hărțuire morală - Cerere de asistență - Acțiune în anulare - Litispendență - Interesul de a exercita acțiunea - Admisibilitate - Regulă de concordanță între cererea introductivă și reclamație - Obligația de motivare - Necompetența autorului actului - Eroare de apreciere - Răspundere - Prejudiciu moral”)

(2021/C 431/31)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: AH (reprezentant: N. de Montigny, avocată)

Pârâtă: Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (reprezentanți: F. van Boven și M. Jepsen, agenți, asistați de C. Callanan, solicitor)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 din TFUE privind, pe de o parte, anularea deciziei Eurofound din 9 noiembrie 2018 de încheiere a anchetei administrative AI-2018/01 inițiată ca urmare a cererii de asistență pentru hărțuire morală formulată de reclamant împotriva superiorilor săi și, pe de altă parte, despăgubirea prejudiciului moral pe care reclamantul l-ar fi suferit ca urmare a acestei decizii.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	AH va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound).

---

(1)  JO C 383, 11.11.2019.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – Qx World/ EUIPO – Mandelay (EDUCTOR)

(Cauza T-84/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală EDUCTOR - Marca neînregistrată anterioară EDUCTOR - Articolul 53 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 60 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001] - Articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 - Articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 - Articolul 95 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 - Articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 - Articolul 6a din Convenția de la Paris”)

(2021/C 431/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Qx World Kft. (Budapesta, Ungaria) (reprezentanți: Á. László și A. Cserny, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Crespo Carrillo și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Mandelay Magyarország Kereskedelmi Kft. (Mandelay Kft.) (Szigetszentmiklós, Ungaria) (reprezentanți: V. Luszcz, C. Sár și É. Ulviczki, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 25 noiembrie 2019 (cauza R 1310/2019-5), referitoare la o procedură de declarare a nulității între Qx World și Mandelay

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 25 noiembrie 2019.

2)	Qx World Kft, EUIPO și Mandelay Kft suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 114, 6.4.2020.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – IY/Parlamentul

(Cauza T-154/20) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Grup politic - Concediere - Eroare vădită de apreciere - Abuz de putere - Dreptul de a fi ascultat - Egalitate de tratament - Obligația de solicitudine - Principiul bunei administrări - Răspundere”)

(2021/C 431/33)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: IY (reprezentanți: T. Bontinck și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: N. Scafarto și I. Lázaro Betancor, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect, pe de o parte, anularea Deciziei Parlamentului din 4 iulie 2019 de a pune capăt contractului de agent temporar al reclamantului și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pe care reclamantul l-ar fi suferit din cauza acestei decizii

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe IY la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 201, 15.6.2020.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – IZ/Parlamentul

(Cauza T-155/20) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Grup politic - Concediere - Eroare vădită de apreciere - Abuz de putere - Dreptul de a fi ascultat - Egalitate de tratament - Obligația de solicitudine - Principiul bunei administrări - Răspundere”)

(2021/C 431/34)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: IZ (reprezentanți: T. Bontinck și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: C. González Argüelles și I. Lázaro Betancor, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect, pe de o parte, anularea Deciziei Parlamentului din 4 iulie 2019 de a pune capăt contractului de agent temporar al reclamantului și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pe care reclamantul l-ar fi suferit din cauza acestei decizii

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe IZ la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 201, 15.6.2020.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – JA/Parlamentul

(Cauza T-156/20) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Grup politic - Concediere - Eroare vădită de apreciere - Abuz de putere - Dreptul de a fi ascultat - Egalitate de tratament - Obligația de solicitudine - Principiul bunei administrări - Responsabilitate”)

(2021/C 431/35)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: JA (reprezentanți: T. Bontinck și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: I. Lázaro Betancor și N. Scafarto, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei Parlamentului din 4 iulie 2019 de a pune capăt contractului de agent temporar al reclamantului și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pe care reclamantul l-ar fi suferit ca urmare a acestei decizii.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe JA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 201, 15.6.2020.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – SBG/EUIPO – VF International (GEØGRAPHICAL NØRWAY)

(Cauza T-458/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală GEØGRAPHICAL NØRWAY - Motiv absolut de refuz - Cauză de nulitate absolută - Articolul 51 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Rea-credință - Obligația de motivare”)

(2021/C 431/36)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Super Brand Licencing (SBG) (Villeurbanne, Franța) (reprezentanți: T. de Haan și A. Sion, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Hanf și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: VF International Sagl (Stabio, Elveția) (reprezentanți: T. van Innis și A. Van der Planken, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 6 aprilie 2020 (cauza R 1178/2019-1) privind o procedură de declarare a nulității între VF International și SBG

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 6 aprilie 2020 (cauza R 1178/2019-1).

2)	Obligă EUIPO și VF International Sagl la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 287, 31.8.2020.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – SBG/EUIPO – VF International (GEOGRAPHICAL NORWAY EXPEDITION)

(Cauza T-459/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă GEOGRAPHICAL NORWAY EXPEDITION - Motiv absolut de refuz - Cauză de nulitate absolută - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Rea-credință - Obligația de motivare”)

(2021/C 431/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Super Brand Licencing (SBG) (Villeurbanne, Franța) (reprezentanți: T. de Haan și A. Sion, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Hanf și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: VF International Sagl (Stabio, Elveția) (reprezentanți: T. van Innis și A. Van der Planken, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 6 aprilie 2020 (cauza R 664/2019-1) privind o procedură de declarare a nulității între VF International și SBG

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 6 aprilie 2020 (cauza R 664/2019-1).

2)	Obligă EUIPO și VF International Sagl la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 287, 31.8.2020.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – SBG/EUIPO – VF International (Geographical Norway)

(Cauza T-460/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă Geographical Norway - Motiv absolut de refuz - Cauză de nulitate absolută - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Rea-credință - Obligația de motivare”)

(2021/C 431/38)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Super Brand Licencing (SBG) (Villeurbanne, Franța) (reprezentanți: T. de Haan și A. Sion, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Hanf și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: VF International Sagl (Stabio, Elveția) (reprezentanți: T. van Innis și A. Van der Planken, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 6 aprilie 2020 (cauza R 662/2019-1) privind o procedură de declarare a nulității între VF International și SBG

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 6 aprilie 2020 (cauza R 662/2019-1).

2)	Obligă EUIPO și VF International Sagl la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 287, 31.8.2020.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – SBG/EUIPO – VF International (GEOGRAPHICAL NORWAY)

(Cauza T-461/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală GEOGRAPHICAL NORWAY - Motiv absolut de refuz - Cauză de nulitate absolută - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Rea-credință - Obligația de motivare”)

(2021/C 431/39)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Super Brand Licencing (SBG) (Villeurbanne, Franța) (reprezentanți: T. de Haan și A. Sion, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Hanf și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: VF International Sagl (Stabio, Elveția) (reprezentanți: T. van Innis și A. Van der Planken, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 6 aprilie 2020 (cauza R 661/2019-1) privind o procedură de declarare a nulității între VF International și SBG

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 6 aprilie 2020 (cauza R 661/2019-1).

2)	Obligă EUIPO și VF International Sagl la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 287, 31.8.2020.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – Eos Products/EUIPO (Forma unui recipient sferic)

(Cauza T-489/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene tridimensionale - Forma unui recipient sferic - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 431/40)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Eos Products Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: S. Stolzenburg-Wiemer, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Walicka și M. Eberl, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 8 iunie 2020 (cauza R 2017/2019-4) privind o cerere de înregistrare a unui semn tridimensional constituit din forma unui recipient sferic ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Eos Products Sàrl la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 313, 21.9.2020.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – Sfera Joven/EUIPO – Koc (SFORA WEAR)

(Cauza T-493/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale SFORA WEAR - Mărcile Uniunii Europene figurative anterioare Sfera KIDS și Sfera - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Dovada utilizării serioase a mărcii anterioare - Articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 47 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2017/1001]”)

(2021/C 431/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sfera Joven, SA (Madrid, Spania) (reprezentant: J. Rivas Zurdo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Capostagno, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Andrzej Koc (Kobyłka, Polonia) (reprezentant: J. Aftyka, avocată)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 15 mai 2020 (cauza R 2030/2019-1) privind o procedură de opoziție între Sfera Joven și Andrzej Koc

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Sfera Joven, SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 320, 28.9.2020.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – QB/BCE

(Cauza T-555/20) (1)

(„Funcție publică - Personal al BCE - Raport de evaluare - Exercițiul de evaluare 2015 - Punerea în executare a Hotărârii Tribunalului - Articolul 266 TFUE - Obligația de imparțialitate - Ghid de evaluare a membrilor personalului BCE - Eroare vădită de apreciere - Răspundere”)

(2021/C 431/42)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: QB (reprezentantă: L. Levi, avocată)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: B. Ehlers și F. Malfrère, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene având ca obiect, pe de o parte, anularea raportului de evaluare a reclamantului pentru perioada de evaluare 2015 și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit din cauza acestui act

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	QB va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Banca Centrală Europeană (BCE).

---

(1)  JO C 359, 26.10.2020.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – Cara Therapeutics/EUIPO – Gebro Holding (KORSUVA)

(Cauza T-584/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale KORSUVA - Marca națională verbală anterioară AROSUVA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 431/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Cara Therapeutics, Inc. (Wilmington, Delaware, Statele Unite) (reprezentanți: J. Day, solicitor, și T. de Haan, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Ivanauskas și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Gebro Holding GmbH (Fieberbrunn, Austria) (reprezentant: M. Konzett, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 3 iulie 2020 (cauza R 2450/2019-4) privind o procedură de opoziție între Gebro Holding și Cara Therapeutics

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Cara Therapeutic, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 390, 16.11.2020.

Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2021 – Griesbeck/Parlamentul

(Cauza T-10/21) (1)

(„Drept instituțional - Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlament - Indemnizație pentru asistență parlamentară - Recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat - Sarcina probei - Dreptul la apărare - Eroare de apreciere - Proporționalitate”)

(2021/C 431/44)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Nathalie Griesbeck (Ancy-sur-Moselle, Franța) (reprezentanți: J.-L. Teheux, J.-M. Rikkers și G. Selnet, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: N. Görlitz, T. Lazian și M. Ecker, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei biroului Parlamentului din 5 octombrie 2020 de confirmare a deciziei chestorilor din 21 aprilie 2020 prin care se respinge reclamația îndreptată împotriva deciziei secretarului general al Parlamentului din 18 octombrie 2019 referitoare la recuperarea de la reclamantă a sumei de 111 872,18 euro plătite în mod nejustificat cu titlu de asistență parlamentară, a acestei decizii a secretarului general al Parlamentului și a notei de debit corespunzătoare din 24 octombrie 2019

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe doamna Nathalie Griesbeck să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Parlamentul European.

---

(1)  JO C 72, 1.3.2021.

Ordonanța Tribunalului din 1 septembrie 2021 – Be Smart/Comisia

(Cauza T-18/21) (1)

(„Ajutoare de stat - Plângere - Acțiune în constatarea abținerii de a acționa - Luare de poziție a Comisiei ulterior introducerii acțiunii și prin care se pune capăt abținerii de a acționa - Nepronunțare asupra fondului”)

(2021/C 431/45)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Be Smart Srl (Roma, Italia) (reprezentanți: F. Satta, G. Roberti, A. Romano și I. Perego, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Blanck și F. Tomat, agenți)

Obiectul

Cerere formulată în temeiul articolului 265 TFUE și prin care se urmărește să se obțină constatarea abținerii nelegale a Comisiei de a lua poziție cu privire la plângerea prezentată de reclamantă la 15 octombrie 2014 privind pretinse măsuri de ajutoare de stat acordate de Republica Italiană consorțiului universitar Cineca.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Comisia Europeană va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Be Smart Srl.

---

(1)  JO C 79, 8.3.2021.

Acțiune introdusă la 24 august 2021 – PV/Comisia

(Cauza T-78/21)

(2021/C 431/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: PV (reprezentant: D. Birkenmaier, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei cereri introductive ca admisibilă și fondată;

în consecință,

—

anularea următoarelor decizii: respingerea cererii inițiale D/191/20 din 20 iulie 2020, respingerea reclamației R/458/20 din 29 ianuarie 2021, respingerea reclamației R/137/21 din 1 iulie 2021, precum și respingerea reclamației R/512/20 din 26 februarie 2021 sub toate aspectele lor pe baza principiului general de drept „fraus omnia corrompit”, a unui dol caracterizat sau a unei desființări a drepturilor sociale astfel cum se interzice la articolul 34 din cartă;

—	anularea respingerii reclamației R/512/20 din 26 februarie 2021, ca urmare a unei încălcări a articolului 41 alineatul (2) litera (a) din cartă;

—

acordarea următoarelor despăgubiri pe baza articolelor 268 și 340 TFUE: — dispunerea reparării prejudiciului moral de 10 000 de euro și a prejudiciului material de 47 221,02 euro care decurg din respingerea acestor decizii contestate și care sunt estimate la un total de 147 221,02 euro, sub rezerva reevaluării, și care trebuie majorate cu dobânzi moratorii și compensatorii calculate până la data plății efective; în orice caz,

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente asistenței juridice.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă zece motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 1, 3 și 4 și a articolului 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și a articolului 1e alineatul (2) și a articolului 12a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”).

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului general de drept „fraus omnia corrompit” și a articolului 41 alineatul (1) din cartă ca urmare a utilizării unei semnături false în decizia de eliminare a tuturor drepturilor la pensie ale reclamantului.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe culpa dolosivă și pe deturnarea de fonduri care au condus la o nouă încălcare a principiului „fraus omnia corrompit”.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolelor 59 și 60 din statut, pe o încălcare a principiului legalității și a ordinii publice de către Oficiul pentru Administrarea și Plata Drepturilor Individuale (PMO) al Comisiei care nu ar avea competența de a elimina drepturile la pensie printr-o sancțiune arbitrară luată împotriva unei singure persoane.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe o încălcare caracterizată a articolului 34 din cartă cu o desființare a drepturilor sociale și pe o încălcare a articolului 77 din statut cu consecința eliminării drepturilor la pensie.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe o încălcare a regulii de drept „non bis in idem” și a articolului 50 din cartă, precum și a articolului 9 alineatul (3) din anexa IX la statut.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe o încălcare caracterizată a articolului 41 alineatul (2) litera (a) din cartă și pe o încălcare a dreptului de a fi ascultat.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului proporționalității, întrucât sancțiunea destituirii din funcție este sancțiunea cea mai severă prevăzută de statut și la care Comisia a adăugat, în plus, o eliminare pe viață a tuturor drepturilor la pensie.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe un abuz de putere de către serviciile PMO, pentru motivul că decizia de reducere „pro tempore” a drepturilor la pensie nu poate fi luată decât de AIPN tripartită în cadrul unei proceduri disciplinare de destituire din funcție, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (h) din anexa IX la statut.

10.

Al zecelea motiv întemeiat pe o încălcare a principiului egalității de tratament și a articolului 20 din cartă. Reclamantul susține că unui funcționar destituit din funcție pentru motive infinit mai grave decât cele de destituire a reclamantului i s-ar fi aplicat o sancțiune mai ușoară în ceea ce privește reținerile din pensia sa statutară.

Acțiune introdusă la 8 iulie 2021 — Ferriera Valsabbia și Valsabbia Investimenti/Comisia

(Cauza T-410/21)

(2021/C 431/47)

Limba de procedură: Italiana

Părțile

Reclamante: Ferriera Valsabbia SpA (Odolo, Italia), Valsabbia Investimenti SpA (Odolo) (reprezentanți: D. Fosselard, D. Slater și G. Carnazza, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluzii

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

i. obligarea Uniunii, reprezentată de Comisie, la plata unor dobânzi de întârziere pentru suma de 10 250 000 euro la rata stabilită de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii scadenței, majorată cu trei puncte procentuale și jumătate, pentru perioada cuprinsă între 9 martie 2010 și 14 noiembrie 2017, după deducerea dobânzilor în valoare de 372 812,31 euro, deja încasate de reclamante, pentru o sumă care se ridică astfel la 3 174 389,74 EUR sau, cu titlu subsidiar, la plata unor dobânzi de întârziere calculate la rata dobânzii pe care o va considera adecvată;

—

ii. obligarea Uniunii, reprezentată de Comisie, la plata unor dobânzi de întârziere pentru suma solicitată la punctul (i) precedent, pentru perioada cuprinsă între 14 noiembrie 2017 și data plății efective, la rata stabilită de BCE pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii scadenței, majorată cu trei puncte procentuale și jumătate, sau, în subsidiar, la rata dobânzii pe care Tribunalul o va considera adecvată;

—

iii. cu titlu subsidiar în raport cu punctul (ii) precedent, obligarea Uniunii, reprezentată de Comisie, la plata unor dobânzi de întârziere pentru suma menționată la punctul (i) pentru perioada cuprinsă între 2 martie 2021 și data plății efective, la rata stabilită de BCE pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii scadenței, majorată cu trei puncte procentuale și jumătate sau, în subsidiar, la rata dobânzii pe care Tribunalul o va considera adecvată;

—	iv. în plus sau cu titlu subsidiar, anularea comunicării Comisiei din 30 aprilie 2021 Ref. Ares (2021) 2904093;

—	v. obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

1.

Primul motiv, referitor la cererea de daune interese, întemeiat pe executarea eronată de către Comisie a Hotărârii din 21 septembrie 2017, Ferriera Valsabbia și alții/Comisia (86/15-P și C-87/15 P, EU:C:2017:717), cu încălcarea articolului 266 primul paragraf TFUE și a articolului 41 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În această privință, se susține că Comisia nu a efectuat plata integrală a dobânzilor de întârziere aplicate sancțiunii rambursate în urma pronunțării hotărârii.

2.

Al doilea motiv, referitor la cererea de anulare, întemeiat pe încălcarea și aplicarea eronată a articolelor 266 și 296 TFUE. Încălcarea și aplicarea eronată ale articolului 46 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Nemotivarea scrisorii Comisiei din 30 aprilie 2021. Eroare de drept și eroare vădită de apreciere. În această privință, se arată că scrisoarea prin care Comisia a refuzat să plătească reclamantelor dobânzile de întârziere este lipsită de o motivare adecvată și încalcă principiile în materia prescripției.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea și aplicarea greșită ale articolului 266 TFUE și ale Regulamentului delegat (UE) nr. 1268/2012 (1). În această privință, se arată că articolul 85a alineatul (2) din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2342/2002 (2), invocat de Comisie în scrisoarea sa din 30 aprilie 2021, nu mai era în vigoare la momentul rambursării sancțiunii și, prin urmare, nu mai era aplicabil.

---

(1)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO 2012, L 362, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE, EURATOM) n.2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO 2002, L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3).

Acțiune introdusă la 10 iulie 2021 – Feralpi/Comisia

(Cauza T-413/21)

(2021/C 431/48)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Feralpi Holding SpA (Brescia, Italia) (reprezentanți: G. Roberti și I. Perego, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

(i) în temeiul articolului 266 al doilea paragraf, al articolului 268 și al articolului 340 al doilea paragraf TFUE, obligarea Uniunii, reprezentată de Comisie, la repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a neplății de către Comisie a dobânzilor de întârziere la cuantumul amenzii care trebuiau plătite în executarea, în temeiul articolului 266 TFUE, a hotărârii de anulare a Curții de Justiție din 21 septembrie 2017, C-85/15 P, care trebuie calculate după cum urmează: (a) un cuantum al dobânzilor de întârziere datorate pentru cuantumul de 10 250 000,00 euro al amenzii plătite provizoriu de reclamantă, pentru perioada cuprinsă între 4 martie 2010 și 26 octombrie 2017, stabilit pe baza ratei stabilite de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele sale operațiuni de refinanțare în vigoare la 1 martie 2010 (și anume un procent), majorat cu trei puncte procentuale și jumătate, după deducerea dobânzilor bancare deja încasate, în valoare de 3 204 301,82 euro, sau, cu titlu subsidiar, calculat pe baza ratei dobânzii pe care Tribunalul o va considera adecvată; (b) un cuantum al dobânzilor de întârziere pentru cuantumul prevăzut la litera (a), pentru perioada cuprinsă între 26 octombrie 2017 și data plății efective, sau cu titlu subsidiar între 16 martie 2021 și data plății efective, determinat pe baza ratei dobânzii vizate la litera (a) sau, cu titlu subsidiar, pe baza unei alte rate a dobânzii pe care Tribunalul o va considera adecvată;

—	(ii) în temeiul articolului 263 al doilea paragraf, anularea deciziei cuprinse în scrisoarea Comisiei, Direcția Generală Buget, din 30 aprilie 2021 (Ref. Ares (2021)2904279) de respingere a cererii de rambursare a dobânzilor menționate a Feralpi Holding SpA din 16 martie 2021;

—	(iii) obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii în despăgubire, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe faptul că Comisia este obligată, în temeiul răspunderii sale extracontractuale, în conformitate cu articolul 266 al doilea paragraf și cu articolul 340 al doilea paragraf TFUE, să îi plătească reclamantei o despăgubire în cuantum egal cu cuantumul dobânzilor de întârziere datorate pentru amenda care i-a fost rambursată în executarea, în temeiul articolului 266 TFUE, a hotărârii de anulare Curții de Justiție din 21 septembrie 2017, C-85/15 P, și pentru cuantumul dobânzilor de întârziere datorate pentru această sumă.

În susținerea acțiunii în anulare, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe nemotivare. — În această privință, se arată că din motivarea comunicării Direcției Generale Buget nu reies motivele care o determină să considere că acțiunea reclamantei era prescrisă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE și a articolului 46 din Statutul Curții de Justiție. — În această privință, se arată că determinarea dies a quo de la care Direcția Generală Buget consideră că ar curge prescripția se întemeiază pe o interpretare eronată a articolului 266 TFUE și a articolului 46 din Statutul Curții de Justiție.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea și aplicarea eronată ale articolului 266 TFUE, ale Regulamentului nr. 966/2012 (1) și ale Regulamentului nr. 1268/2012 (2). — În această privință, se arată că Direcția Generală Buget a făcut referire la o normă care nu mai era în vigoare și că dispozițiile relevante ale Regulamentului nr. 966/2012 și ale Regulamentului nr. 1268/2012 trebuie, în orice caz, să fie aplicate în conformitate cu articolul 266 TFUE și nu scutesc Comisia de obligația care decurge din acesta din urmă.

---

(1)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO 2012, L 298, p. 1).

(2)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO 2012, L 362, p. 1).

Acțiune introdusă la 10 iulie 2021 – eSlovensko Bratislava/Comisia

(Cauza T-425/21)

(2021/C 431/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: eSlovensko Bratislava (Bratislava Staré Mesto, Slovacia) (reprezentant: B. Fridrich, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare C(2020)7415 final a Comisiei din 21 octombrie 2020 de modificare a Deciziei de punere în aplicare C(2018)6712 privind selectarea și acordarea subvențiilor în temeiul mecanismului pentru interconectare în Europa în domeniul telecomunicațiilor (anexa nr. 1), notificată eSlovensko Bratislava la 10 mai 2021 prin e-mail;

—	obligarea Comisiei la plata costurilor și a cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe pretinsa încălcare a unei norme fundamentale de procedură, pe excesul de putere, pe încălcarea tratatelor sau a oricărei norme de drept referitoare la aplicarea lor sau pe abuzul de putere, în special pe o analiză juridică inadecvată a situației de fapt și a constatărilor (încălcarea dreptului la o bună administrare, abuzul de putere, încălcarea principiului proporționalității, a principiului securității juridice, a normei de drept, a principiului protecției încrederii legitime și analiza juridică inadecvată a situației de fapt și a constatărilor în procesul de selecție și de acordare a subvențiilor în temeiul în temeiul mecanismului pentru interconectare în Europa 2018-1 CEF Telecom, cererea de ofertă CEF-TC- 2018-1, în special acțiunea nr. 2018-SK-IA-0019 Slovak Safer Internet Centre V depusă de eSlovensko Bratislava).

2.	Al doilea motiv întemeiat pe susținerea că Comisia ar fi trebuit să fie obligată la plata costurilor și a cheltuielilor de judecată în conformitate cu argumentele sus-menționate și cu pretinsul caracter arbitrar al deciziei contestate a Comisiei.

Acțiune introdusă la 16 iulie 2021 – Veen/Europol

(Cauza T-436/21)

(2021/C 431/50)

Limba de procedură: slovaca

Părțile

Reclamant: Leon Leonard Johan Veen (Oss, Țările de Jos) (reprezentant: T. Lysina, avocat)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	obligarea Uniunii Europene, reprezentată de Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), la plata către reclamant a sumei de 50 000 de euro,

—	obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii în răspundere extracontractuală introdusă în temeiul articolelor 268 și 340 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 50 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/794 (1) al Parlamentului European și al Consiliului, reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe tratamentul ilegal al datelor sale cu caracter personal de către pârâtă.

În cadrul motivului său, reclamantul arată că pârâta a depus la dosarul de urmărire penală, cu titlu de probă în procedura penală desfășurată în privința sa în Republica Slovacă, un raport al pârâtei care conține informații negative, false și nesusținute prin elemente de probă, referitoare la reclamant, aspect care a dat naștere faptei prejudiciabile. Reclamantul susține că acest comportament a adus atingere onoarei și reputației sale, precum și dreptului său la viață familială. Ca urmare a faptei prejudiciabile, reclamantul a suferit un prejudiciu moral pe care îl estimează la 50 000 de euro.

---

(1)  Regulamentul din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (JO 2016, L 135, p. 53).

Acțiune introdusă la 18 august 2021 – IMG/Comisia

(Cauza T-509/21)

(2021/C 431/51)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: International Management Group (IMG) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: L. Levi și J.-Y. de Cara, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și întemeiată; prin urmare

—

anularea Deciziei Comisiei din 8 iunie 2021 adoptate în temeiul executării Hotărârii Curții din 31 ianuarie 2019 (cauzele C-183/17 P și C-184/17 P) potrivit căreia reclamantul nu este eligibil pentru execuția fondurilor Uniunii potrivit modalităților de execuție indirectă aplicabile organizațiilor internaționale în cadrul normelor financiare aplicabile Uniunii;

—	obligarea pârâtei la repararea prejudiciului material și moral;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE. Reclamantul invocă în această privință o încălcare a autorității de lucru judecat a Hotărârii Curții din 31 ianuarie 2019.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări și a obligației de diligență din cauza unei încălcări a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia ar fi, în opinia reclamantului, afectată de erori de drept și de erori vădite de apreciere.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea termenului rezonabil.

Acțiune introdusă la 21 august 2021 – Associazione „Terra Mia Amici No Tap”/BEI

(Cauza T-514/21)

(2021/C 431/52)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Associazione „Terra Mia Amici No Tap” (Melendugno, Italia) (reprezentant: A. Calò, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	constatarea și declararea faptului că Banca Europeană de Investiții (BEI) a omis în mod culpabil să răspundă la cererea de revizuire prezentată de asociația reclamantă;

—	obligarea Băncii Europene de Investiții să emită o decizie de revocare a finanțării acordate în favoarea TAP AG;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea Convenției de la Arhus (1) și a Regulamentului (CE) n. 1367/2006 din 6 septembrie 2006 (2) („Regulamentul Arhus”) — În acest sens, se pretinde că, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul Aarhus, „[o]rice organizație non-guvernamentală care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 11 este îndreptățită să introducă o cerere de reexaminare internă la instituția sau organismul comunitar care adoptă un act administrativ în temeiul dreptului mediului sau care, în cazul unei pretinse omisiuni administrative, ar fi trebuit să adopte un astfel de act”. În speță, BEI ar fi trebuit să răspundă în condițiile prevăzute la articolul 10 din regulamentul menționat, ceea ce a omis să facă.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea punctului 36 din EIB Statement of Environmental and Social Principles and Standards del 2009 [Declarația BEI privind principiile și standardele sociale și de mediu (2009)]. — În această privință, se afirmă că, în special, articolul 36 stabilește că BEI impune ca toate proiectele pe care le finanțează să respecte cel puțin: — legislația națională de mediu aplicabilă; — legislația de mediu a Uniunii Europene aplicabilă, în special Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM) și directivele privind protecția mediului natural, precum și directivele sectoriale și directivele „transversale”; — principiile și normele convențiilor internaționale relevante privind mediul încorporate în dreptul Uniunii Europene. În opinia reclamantei, niciunul dintre punctele precedente nu a fost respectat în speță. Aceasta consideră acreditate următoarele încălcări: a. Legislația de mediu a Uniunii Europene și în special: a.I Considerentul (36) al Regulamentului (UE) 347/2013 (3) coroborat cu articolul 4 și cu articolul 14 din acesta (lipsa analizei costurilor și profitului); a.II Considerentul (31) al Regulamentului (UE) 347/2013 coroborat cu articolul 5 alineatul (1) și cu anexa IV nota 1 din Directiva 2011/92/UE (4) (efecte cumulative externe); a.III Considerentul (31) al Regulamentului (UE) 347/2013 coroborat cu articolul 5 alineatul (1) și cu anexa IV nota 1 din Directiva 2011/92/UE (efecte cumulative externe) – Interzicerea „Salami Slicing” (tactică de fragmentare); a.IV Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2011/92/UE și articolul 6 alineatele (3) și (4) din Directiva privind habitatele; a.V Articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2009/147 (5), Directiva privind păsările; a.VI Considerentul (30) al Regulamentului 1367/2006 și articolul 9 din acesta, coroborate cu articolul 6 din Directiva EIM (transparență și participare); a.VII Considerentul (28) și articolul 7 din Regulamentul (UE) 347/2013 (legislația privind habitatele); a.VIII Încălcarea articolului 191 alineatul (1) TFUE, luată în considerare împreună cu nerespectarea Declarației BEI privind principiile și standardele sociale și de mediu, aprobată de Consiliul de administrație la 3 februarie 2009. b. Legislația italiană, și în special: b.I Decretul legislativ 42/2004 pentru aplicarea Convenției privind peisajul, articolul 26. b.II Decretul legislativ 42/2004 pentru aplicarea Convenției privind peisajul, articolul 146; b.III Articolul 14 ter din Legea nr. 241 din 7 august 1990 privind reuniunea serviciilor; b.IV Norma A57 din Decretul ministerial de compatibilitate ambientală 223/14; b.V Decretul legislativ 152/06 (lipsa sancțiunilor); b.VI Articolul 452 quater din Codul penal (dezastru ambiental).

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea Regulamentului nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, din 17 aprilie 2013. — În această privință, se pretinde că niciodată nu a fost efectuată o analiză adecvată a costurilor și a profitului.

---

(1)  Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (JO 2005, L 124, p. 4, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 204).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009 (JO 2013, L 115, p. 39).

(4)  Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO 2012, L 26, p. 1).

(5)  Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO 2010, L 20, p. 7).

Acțiune introdusă la 24 august 2021 – European Paper Packaging Alliance/Comisia

(Cauza T-518/21)

(2021/C 431/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: European Paper Packaging Alliance (Haga, Țările de Jos) (reprezentanți: F. Di Gianni, A. Scalini și F. Pili, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea secțiunilor 2.1.2 și 2.2.1 precum și a tabelelor 4-2 și 4-8 din Orientările Comisiei privind produsele din plastic de unică folosință în conformitate cu Directiva (UE) 2019/904 (1) a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (2) în măsura în care acestea se referă la produse din hârtie acoperită cu material polimeric;

—	declararea, în subsidiar, a faptului că articolul 3 punctul 2 din Directiva (UE) 2019/904 este nelegal în măsura în care include produsele din hârtie acoperită cu material polimeric în definiția „produs din plastic de unică folosință”;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive și două excepții de nelegalitate.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că orientările pârâtei încalcă textul Directivei (UE) 2019/904 în măsura în care includ produsele din hârtie acoperită cu material polimeric în domeniul de aplicare al acestei directivei, printr-o interpretare eronată a expresiei „componentă structurală principală” prevăzută la articolul 3 punctul 1 din directiva menționată.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe faptul că includerea produselor din hârtie acoperită cu material polimeric în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2019/904 este contrară obiectivelor directivei și încalcă principiul proporționalității.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe faptul că pârâta și-a depășit competența prin adoptarea orientărilor contestate și a intrat în sfera competențelor legiuitorului Uniunii.

4.

Prima excepție de nelegalitate întemeiată pe faptul că articolul 3 punctul 2 din Directiva (UE) 2019/904 este nelegal în măsura în care determină aplicarea directivei menționate în privința produselor de hârtie acoperită cu material polimeric. Se afirmă de asemenea că această dispoziție este nelegală în măsura în care nu prevede un criteriu pentru a determina dacă un produs este sau nu parțial din plastic. În plus, se susține că dispoziția menționată încalcă principiile egalității și nediscriminării.

5.

A doua excepție de nelegalitate întemeiată pe faptul că aplicarea Directivei (UE) 2019/904 și, în special, a măsurilor restrictive prevăzute de aceasta pentru produsele din hârtie acoperită cu material polimeric, constituie o limitare nejustificată a libertății de a desfășura o activitate comercială și a dreptului de proprietate, consacrate la articolele 16 și respectiv 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

---

(1)  Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (OJ 2019 L 155, p. 1).

(2)  OJ 2021 C 216, p. 1-46.

Acțiune introdusă la 27 august 2021 – E. Breuninger/Comisia

(Cauza T-525/21)

(2021/C 431/54)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: E. Breuninger GmbH & Co. (Stuttgart, Germania) (reprezentant: M. Vetter, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei pârâtei din 28 mai 2021 (ajutor de stat SA.62784) în temeiul articolului 264 primul paragraf TFUE;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe o eroare vădită de apreciere Potrivit reclamantei, pârâta a săvârșit o eroare vădită de apreciere constatând, prin decizia atacată, că schema de ajutoare germană „Allgemeine Bundesregelung Schadensausgleich, COVID-19” („Regimul federal general de despăgubire, COVID-19) este compatibil cu articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE. Decizia de a rezerva, pentru întreprinderile care au mai multe domenii de activitate, dreptul de a solicita un ajutor acelora dintre ele care realizează cel puțin 80 % din cifra lor de afaceri din activități direct afectate de carantină, este arbitrară, iar autorizarea schemei de ajutoare este disproporționată. Pragul de 80 % suprimă fără un motiv obiectiv legătura de cauzalitate între ordinele de închidere și prejudiciul care a rezultat din aceasta pentru întreprinderile care au mai multe domenii de activitate, dat fiind că acestea, deși au fost afectate direct și într-o măsură semnificativă de măsurile statale, ar putea fi private de absolut orice despăgubire. Aceasta determină o denaturare a concurenței atât în raport cu concurenții în domeniile de activitate afectate de COVID-19, cât și în raport cu concurenții din domeniile de activitate neafectate de COVID-19.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor procedurale prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE Decizia pârâtei se întemeiază pe o examinare și o motivare lacunare. Pârâta nu a acordat reclamantei nicio posibilitate de a-și exprima rezervele, în cursul procedurii prealabile de examinare, în ceea ce privește compatibilitatea schemei de ajutoare cu piața internă. În plus, pârâta nu și-a motivat decizia de autorizare.

Acțiune introdusă la 1 septembrie 2021 – VP/Cedefop

(Cauza T-534/21)

(2021/C 431/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: VP (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârât: Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei pârâtului de a nu pune în aplicare punctele 1 și 2 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului din 16 decembrie 2020, VP/Cedefop (T-187/18);

—	anularea deciziei aferente de a nu reînnoi contractul reclamantului pe o perioadă nedeterminată cu efect retroactiv;

—	obligarea la repararea prejudiciului moral suferit de reclamant, evaluat ex aequo et bono la cincizeci de mii de euro;

—	obligarea la repararea prejudiciului material suferit de reclamant, corespunzător cheltuielilor aferente procedurii precontencioase necesare începând de la data hotărârii pronunțate în cauza T-187/18, VP/Cedefop; și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe faptul că decizia pârâtului de a nu pune în aplicare punctele 1 și 2 din dispozitivul Hotărârii din 16 decembrie 2020, VP/Cedefop (T-187/18) și, în consecință, de a nu reînnoi contractul reclamantului este afectată de încălcarea obligației de motivare.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe faptul că pârâtul nu și-a respectat obligația de diligență.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe faptul că pârâtul a încălcat principiile egalității de tratament și protecției încrederii legitime.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că pârâtul a săvârșit un abuz de putere.

Acțiune introdusă la 31 august 2021 – Tinnus Enterprises/EUIPO – Mystic Products (Fluid distribution equipment)

(Cauza T-535/21)

(2021/C 431/56)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Tinnus Enterprises LLC (Plano, Texas, Statele Unite) (reprezentant: T. Wuttke, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mystic Products Import & Export, SL (Badalona, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 1 431 829-0009

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 16 iunie 2021 în cauza R 1004/2018-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

modificarea deciziei atacate în sensul: — admiterii acțiunii reclamantei: — respingerii în totalitate a cererii ICD 10 297 de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat, formulată de persoana care solicită declararea nulității; — obligării persoanei care solicită declararea nulității să suporte cheltuielile efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs și a diviziei de anulare;

—	obligarea persoanei care solicită declararea nulității la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 24 martie 2021, Lego/EUIPO – Delta Sport Handelskontor (Bloc de construcție dintr-un set joc de construcție) (T-515/19, nepublicată, EU:T:2021:155).

—	încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 8 martie 2018, DOCERAM (C-395/16, EU:C:2018:172).

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului.

—	interpretarea eronată a cererii de brevet EP 3 005 948 A2 și a depozitului multiplu de desene sau modele industriale al reclamantei nr. 1 431 829-0001-0010.

Acțiune introdusă la 2 septembrie 2021 – PBL și WA/Comisia

(Cauza T-538/21)

(2021/C 431/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Penya Barça Lyon: Plus que des supporters (PBL) (Bron, Franța) și WA (reprezentant: J. Branco, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Direcției Generale Concurență a Comisiei Europene din 1 septembrie 2021 – COMP.C.4/AH/mdr 2021(092342);

—

obligarea Comisiei Europene: — să facă uz de prerogativele sale în temeiul articolului 116 paragraful 1 TFUE prin obligarea Fédération française de Football (Federația franceză de fotbal) să înceteze imediat orice denaturare a concurenței și să se conformeze Regulamentului UEFA privind acordarea licențelor de club și corectitudinea în domeniul financiar; — să inițieze o procedură privind încălcarea articolelor 107 și 108 TFUE și a articolului 12 din Regulamentul de procedură 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 împotriva Franței pentru ajutorul de stat ilegal acordat Paris Saint-Germain și să sesizeze, în consecință, Curtea de Justiție a Uniunii Europene;

—

precum și obligarea Comisiei să adopte, în temeiul articolului 13 din Regulamentul de procedură 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015, măsuri provizorii împotriva Franței prin care se urmărește încetarea prejudiciului cauzat reclamanților, prin obligarea acesteia să suspende deciziile normative următoare care creează o denaturare „neloială” a concurenței prin intermediul unui ajutor de stat ce creează un avantaj selectiv care afectează concurența și schimburile comerciale intra-Uniune în cadrul pieței unice a Uniunii Europene: — deliberările din 12 și 14 decembrie 2019 ale Adunărilor Generale și Federale ale Ligii de fotbal profesionist, precum și deliberarea din 10 decembrie 2020 a Adunării Generale a Ligii de fotbal profesionist, adoptate în numele Federației franceze de fotbal în exercitarea prerogativelor sale de putere publică; — decizia din 25 iunie 2021 prin care Comisia de control a cluburilor profesioniste din cadrul Direcției naționale de control al gestiunii LFP nu a luat nicio măsură administrativă împotriva PSG; — decizia Ligii de fotbal profesionist – nepublicată – prin care aceasta a omologat contractul semnat între M. Lionel Messi și Paris Saint-Germain.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii împotriva deciziei COMP.C.4/AH/mdr 2021(092342) a Comisiei Europene din 1 septembrie 2021 prin care reclamanților li se refuză calitatea de părți interesate în sensul articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul 2015/1589 (1), reclamanții invocă cinci motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe interesul reclamanților de a exercita acțiunea în prezenta procedură. Reclamanții reproșează Comisiei că nu ține seama de faptul că primul reclamant est membru („socio”) al Futbol Club Barcelona (denumit în continuare „FC Barcelona”) și că, în această calitate, el are dreptul de a depune o plângere care denunță un ajutor pretins ilegal.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe sesizarea prevăzută la articolul 116 TFUE. Reclamanții susțin printre altele în această privință că nu există în speță o disparitate între dispozițiile statelor membre care denaturează condițiile de concurență pe piața internă. Potrivit reclamanților, faptul că Liga de fotbal profesionist spaniolă impune, contrar Ligii de fotbal profesionist franceze, respectarea unei proporții între salarii și venituri eligibile de 70 % constituie o astfel de denaturare care penalizează, în practică, FC Barcelona.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe articolul 13 din Regulamentul 2015/1589. Reclamanții invocă prin acest motiv necesitatea de a obliga Franța să suspende ajutoarele și măsurile susceptibile să constituie ajutor de stat ilegal care nu este notificat cluburilor de fotbal profesionist prezente pe teritoriul său.

4.	Al patrulea motiv se întemeiază pe criteriile adoptate de Comisia Europeană și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru a defini ajutoarele de stat și aplicabilitatea în speță a articolului 108 TFUE.

5.	Al cincilea motiv se întemeiază pe urgența situației care justifică depunerea de către reclamanți a unei cereri de aplicare a procedurii accelerate și a unei cereri de măsuri provizorii.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).

Acțiune introdusă la 2 septembrie 2021 – Vivostore/EUIPO – Linda (VIVO LIFE)

(Cauza T-540/21)

(2021/C 431/58)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Vivostore Ltd (Winscombe, Regatul Unit) (reprezentant: T. Urek, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Linda AG (Köln, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: înregistrarea internațională mărcii Uniunii Europene „figurativă care cuprinde elementele verbale VIVO LIFE – cererea de înregistrare nr. 18 049 468

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 6 iulie 2021 în cauza R 1587/2020-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea sau modificarea deciziei atacate și confirmarea deciziei diviziei de opoziție a EUIPO din 16 iulie 2020 în cauza R 1587/2020-2;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 2 septembrie 2021 – Tinnus Enterprises/ EUIPO – Mystic Products (Fluid distribution equipment)

(Cauza T-545/21)

(2021/C 431/59)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Tinnus Enterprises LLC (Plano, Texas, Statele Unite) (reprezentant: T. Wuttke, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mystic Products Import & Export, SL (Badalona, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 1 431 829-0004

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 16 iunie 2021 în cauza R 1011/2018-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

modificarea deciziei atacate în sensul: — admiterii acțiunii reclamantei: — respingerii în totalitate a cererii ICD 10 306 de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat, formulată de persoana care solicită declararea nulității; — obligării persoanei care solicită declararea nulității să suporte cheltuielile efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs și a diviziei de anulare;

—	obligarea persoanei care solicită declararea nulității la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 24 martie 2021, Lego/EUIPO – Delta Sport Handelskontor (Bloc de construcție dintr-un set joc de construcție) (T-515/19, nepublicată, EU:T:2021:155).

—	încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 8 martie 2018, DOCERAM (C-395/16, EU:C:2018:172).

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului.

—	interpretarea eronată a cererii de brevet EP 3 005 948 A2 și a depozitului multiplu de desene sau modele industriale al reclamantei nr. 1 431 829-0001-0010.

Acțiune introdusă la 6 septembrie 2021 – Kalypso Media Group/EUIPO (COMMANDOS)

(Cauza T-550/21)

(2021/C 431/60)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Kalypso Media Group GmbH (Worms, Germania) (reprezentant: T. Boddien, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii verbale a Uniunii Europene „COMMANDOS”- cererea de înregistrare nr. 18 062 634

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 6 iulie 2021 în cauza R 1864/2020-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 6 septembrie 2021 – Worldwide Brands/EUIPO – Guangyu Wan (CAMEL)

(Cauza T-552/21)

(2021/C 431/61)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Worldwide Brands, Inc. Zweigniederlassung Deutschland (Köln, Germania) (reprezentanți: R. Ahijón Lana și J. Gracia Albero, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Eric Guangyu Wan (Vancouver, British Columbia, Canada)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „CAMEL” – marca Uniunii Europene nr. 1 015 593

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 5 iulie 2021 în cauza R 1548/2020-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în parte a deciziei atacate, în măsura în care a admis calea de atac formulată de cealaltă parte care s-a aflat pe rolul camerei de recurs și a respins cererea privind decăderea din drepturile asupra mărcii pentru produsele „cămăși”;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, precum și a celor efectuate în procedurile în fața diviziei de anulare și în fața Camerei întâi de recurs..

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 95 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului coroborat cu articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei;

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 18 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 6 septembrie 2021 – Tinnus Enterprises/EUIPO – Mystic Products (Fluid distribution equipment)

(Cauza T-555/21)

(2021/C 431/62)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Tinnus Enterprises LLC (Plano, Texas, Statele Unite) (reprezentant: T. Wuttke, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mystic Products Import & Export, SL (Badalona, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 1 431 829-0003

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 16 iunie 2021 în cauza R 1007/2018-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

modificarea deciziei atacate în sensul: — admiterii acțiunii reclamantei: — respingerii în totalitate a cererii ICD 10 300 de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat, formulată de persoana care solicită declararea nulității; — obligării persoanei care solicită declararea nulității să suporte cheltuielile efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs și a diviziei de anulare;

—	obligarea persoanei care solicită declararea nulității la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 24 martie 2021, Lego/EUIPO – Delta Sport Handelskontor (Bloc de construcție dintr-un set joc de construcție) (T-515/19, nepublicată, EU:T:2021:155).

—	încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 8 martie 2018, DOCERAM (C-395/16, EU:C:2018:172).

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului.

—	interpretarea eronată a cererii de brevet EP 3 005 948 A2 și a depozitului multiplu de desene sau modele industriale al reclamantei nr. 1 431 829-0001-0010.

Acțiune introdusă la 8 septembrie 2021 – HSBC Holdings și alții/Comisia

(Cauza T-561/21)

(2021/C 431/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: HSBC Holdings plc (Londra, Regatul Unit), HSBC Bank plc (Londra), HSBC Continental Europe (Paris, Franța) (reprezentanți: M. Demetriou și D. Bailey, Barristers, M. Simpson, Solicitor, C. Angeli, M. Giner Asins și C. Chevreste, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea articolului 1 din Decizia C(2021) 4600 final a Comisiei din 28 iunie 2021 notificată la 29 iunie 2021 (denumită în continuare „decizia atacată”) de modificare a Deciziei C(2016) 8530 final a Comisiei din 7 decembrie 2016 (denumită în continuare „Decizia din 2016”) [AT.39914 – Instrumente financiare derivate pe rata dobânzii în euro (Euro Interest Rate Derivatives, „EIRD”)] și a articolului 2 litera (b) din Decizia din 2016;

—	cu titlu subsidiar, reducerea în mod semnificativ a cuantumului amenzii aplicate reclamantelor la cuantumul pe care Tribunalul îl va considera adecvat și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante sau, cu titlu subsidiar, la plata unei proporții adecvate din cheltuielile de judecată efectuate de reclamante.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată a fost adoptată în afara termenului de prescripție de 10 ani care a început să curgă de la data încetării încălcării la 27 martie 2007. Prin urmare, competența pârâtei de a aplica din nou o amendă reclamantelor era prescrisă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a săvârșit o eroare de drept și/sau de apreciere atunci când a calculat valoarea vânzărilor reclamantelor pe baza încasărilor în numerar actualizate. Reclamantele susțin că încasările în numerar actualizate constituie un etalon arbitrar și inadecvat de măsură a valorii vânzărilor în sectorul instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii în euro. În special, încasările în numerar actualizate nu reflectă nici importanța economică a încălcării, nici măsura în care HSBC a contribuit la aceasta.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a apreciat în mod eronat și/sau a motivat în mod insuficient rata factorului de reducere pe care a utilizat-o la calcularea încasărilor în numerar actualizate ale reclamantelor.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a apreciat în mod eronat gravitatea încălcării săvârșite de reclamante, precum și aplicabilitatea și cuantumul sumei suplimentare.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că amenda aplicată reclamantelor este disproporționat de mare. În special, reclamantele susțin că pârâta a apreciat în mod eronat circumstanțele atenuante referitoare la încălcarea săvârșită de reclamante. Reclamantele susțin de asemenea că pârâta a acordat o importanță insuficientă faptului că participarea reclamantelor la încălcarea unică și continuă a fost atât mai puțin extinsă, cât și mai puțin gravă decât s-a reținut în Decizia din 2016, astfel cum s-a stabilit în Hotărârea Tribunalului din cauza T-105/17, HSBC/Comisia (1). Prin urmare, reclamantele solicită Tribunalului să stabilească o amendă mult mai redusă care să reflecte în mod adecvat comportamentul reclamantelor.

---

(1)  Hotărârea din 29 septembrie 2019, HSBC Holdings și alții/Comisia, T-105/17, EU:T:2019:675.

Acțiune introdusă la 10 septembrie 2021 – Harbaoui/EUIPO – Google (GC GOOGLE CAR)

(Cauza T-568/21)

(2021/C 431/64)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Zoubier Harbaoui (Paris, Franța) (reprezentant: R. Ciullo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Google LLC (Mountain View, California, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamantul în acțiunea de pe rolul Tribunalului

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative „GC GOOGLE CAR” – cererea de înregistrare nr. 18 007 095

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 18 iunie 2021 în cauza R 902/2020-1

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a Google LLC la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 10 septembrie 2021 – Harbaoui/EUIPO – Google (GOOGLE CAR)

(Cauza T-569/21)

(2021/C 431/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Zoubier Harbaoui (Paris, Franța) (reprezentant: R. Ciullo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Google LLC (Mountain View, California, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamantul din cauza de pe rolul Tribunalului

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene GOOGLE CAR – Cererea de înregistrare nr. 17 978 453

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 29 iunie 2021 în cauza R 904/2020-1

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a Google LLC la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 14 septembrie 2021 – Brand Energy Holdings BV/EUIPO (RAPIDGUARD)

(Cauza T-573/21)

(2021/C 431/66)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Brand Energy Holdings BV (Vlaardingen, Țările de Jos) (reprezentanți: A. Hönninger și F. Dechent, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene verbale „RAPIDGUARD” – cererea de înregistrare nr. 18 156 550

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 30 iunie 2021 în cauza R 294/2021-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 42 alineatul (1), coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 42 alineatul (1), coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (c) și cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Ordonanța Tribunalului din 3 septembrie 2021 – SMCK Hair Care Products/EUIPO – Carolina Herrera (COOL GIRL)

(Cauza T-670/20) (1)

(2021/C 431/67)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 19, 18.1.2021.

Ordonanța Tribunalului din 27 august 2021 – PJ/EIT

(Cauza T-12/21) (1)

(2021/C 431/68)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a opta a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 79, 8.3.2021.

Ordonanța Tribunalului din 27 august 2021 – PJ/EIT

(Cauza T-335/21) (1)

(2021/C 431/69)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a opta a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 310, 2.8.2021.