—

având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 4, 9 și 151 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale Organizației Națiunilor Unite adoptate de liderii mondiali în septembrie 2015 și aprobate de Consiliu, în special ODD 1, 3, 8 și 11,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21 privind nediscriminarea, articolul 26 privind integrarea persoanelor cu dizabilități și articolul 34 alineatul (3), și recunoașterea și respectarea de către Uniune a dreptului la asistență socială și la asistență pentru locuință,

—

având în vedere Carta socială europeană semnată la Torino pe 18 octombrie 1961,

—

având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiul 19 privind locuințele și asistența pentru persoanele fără locuință,

—

având în vedere Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989,

—

având în vedere recomandările specifice de țară din 25 mai 2018 pentru toate cele 28 de state membre privind locuințele,

—

având în vedere Carta ONU privind locuințele sustenabile și obiectivul său de a „asigura accesul la locuințe decente, adecvate, la prețuri accesibile și salubre pentru toți”,

—

având în vedere rezoluția sa legislativă din 10 iulie 2020 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (1),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale (2),

—

având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la politicile de ocupare a forței de muncă și politicile sociale ale zonei euro (3),

—

având în vedere rezoluția sa legislativă din 4 aprilie 2019 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul social european Plus (FSE+) (4),

—

având în vedere articolul 227 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Comisia pentru petiții a primit petiția nr. 0546/2020 și alte câteva petiții care exprimă îngrijorarea față de situația a peste 4 milioane de cetățeni europeni fără locuință, și întrucât se pare că numărul persoanelor fără locuință din UE a crescut cu peste 70 % în ultimii 10 ani;

B.

întrucât lipsa locuinței atrage direct greutăți în exercitarea altor drepturi fundamentale, cum ar fi accesul la îngrijirile de sănătate, și întrucât persoanele fără locuință sunt deseori ținta unor infracțiuni generate de ură și violență, inclusiv stigmatizarea socială;

C.

întrucât aceste petiții fac un apel la Uniunea Europeană să nu lase pe nimeni în urmă și să adopte de urgență o acțiune concertată, luând măsuri preventive care să reducă durabil riscul și amploarea fenomenului oamenilor fără locuință;

D.

întrucât, în ierarhia nevoilor umane, locuințele oferă un spațiu pentru a trăi, permițând astfel satisfacerea altor nevoi de bază și superioare;

E.

întrucât Uniunea combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și protecția sociale, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului;

F.

întrucât în definirea și punerea în aplicare a politicilor și a acțiunilor sale, Uniunea trebuie să ia în considerare cerințe legate de un nivel ridicat al ratei de angajare, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, politicile pentru locuințe sociale și un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane;

G.

întrucât faptul că în UE nu există o singură definiție larg adoptată a lipsei de locuință și a excluziunii de la obținerea unei locuințe îngreunează evaluarea amplorii lipsei de adăpost în statele membre ale UE;

H.

întrucât numărul persoanelor fără adăpost a crescut în ultimul deceniu în mai multe țări din UE; întrucât cauzele acestei creșteri sunt o combinație între creșterea costurilor imobiliare, impactul crizei economice, reducerea protecției sociale și politicile improprii pentru face față fenomenului persoanelor fără locuință în multe state membre; întrucât prețurile locuințelor au crescut cu 5 % în zona euro (ZE-19) și cu 5,2 % în UE-27 în al doilea trimestru al anului 2020, comparativ cu același trimestru al anului precedent;

I.

întrucât UE nu are prerogative directe în politica locativă, dar poate afecta indirect condițiile de locuit din statele membre prin reglementări, cum ar fi legislația privind ajutoarele de stat, legislația fiscală și legislația concurenței, precum și prin măsuri cum ar fi recomandările și orientările;

J.

întrucât Fondul social european este constituit pentru a mări șansele de angajare ale lucrătorilor pe piața internă și a contribui astfel la creșterea nivelului de trai, ajutând persoanele fără adăpost să aibă acces la locuințe sociale;

K.

întrucât s-a recurs și la alte fonduri structurale și de investiții europene, cum ar fi FEDR, pentru proiecte imobiliare și pentru a răspunde nevoilor comunităților defavorizate;

L.

întrucât Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane sprijină măsurile întreprinse de statele membre pentru a le oferi alimente și/sau ajutor material celor mai sărace persoane;

M.

întrucât problema persoanelor fără adăpost a fost menționată tot mai des în ultimele rapoarte ale semestrului european;

N.

întrucât nerezolvarea problemei lipsei de adăpost generează costuri sociale foarte ridicate în domeniile justiției și sănătății;

O.

întrucât politicile de protecție socială, bazate pe dispoziții generale universale, însoțite de măsuri bine focalizate, joacă un rol foarte important în prevenirea lipsei de adăpost;

P.

întrucât dovezile adunate cu privire la impactul crizei Covid-19 asupra accesibilității locuințelor în UE arată că pe termen mediu recesiunea economică și pierderea locului de muncă și a venitului ar putea mări și mai mult costurile excesive legate de locuințe și procentul de oameni fără de adăpost în Europa;

Q.

întrucât profilul populației fără adăpost s-a modificat, iar în rândul său găsim acum mai mulți tineri și copii, bătrâni, imigranți, romi și alte minorități defavorizate, în timp ce femeile și familiile reprezintă categorii tot mai amenințate să rămână fără locuință;

R.

întrucât a avea acces la o locuință decentă și a face parte din societate sunt aspecte esențiale care le permit oamenilor să își împlinească potențialul și să contribuie la societate;

S.

întrucât, în general, problema lipsei de adăpost este cauzată de întrepătrunderea complexă a unor factori structurali, instituționali și personali;

T.

întrucât lipsa de adăpost și excluziunea locativă constituie o problemă socială pentru care ar trebui găsită o soluție permanentă;

U.

întrucât anumite state membre îi incriminează pe oamenii străzii și comportamentele asociate cu acest fenomen;

V.

întrucât, în anumite state membre, persoanele fără adăpost au acces permanent la adăpost doar în timpul iernii și nu pe tot parcursul anului;

W.

întrucât, în anumite state membre, serviciile de protecție socială locale au doar un rol pasiv în ajutarea persoanelor fără adăpost să se reintegreze în societate;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

—

având în vedere petiția nr. 0653/2020,

—

având în vedere articolul 21 alineatul (1) și articolul 67 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Protocolul la Tratatul de la Amsterdam de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene (1),

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (2),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 30 martie 2020 intitulată „Orientări privind exercitarea liberei circulații a lucrătorilor pe perioada epidemiei de COVID-19” (C(2020)2051),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 16 iulie 2020 intitulată „Orientări privind lucrătorii sezonieri din UE în contextul pandemiei de COVID-19” (C(2020)4813),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 13 mai 2020 intitulată „Către o abordare etapizată și coordonată pentru restabilirea liberei circulații și ridicarea controalelor la frontierele interne – COVID-19” (C(2020)3250),

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale (3), precum și Rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la situația din spațiul Schengen în urma epidemiei de COVID-19 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de COVID-19 (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 intitulată „COVID-19: coordonarea la nivelul UE a evaluărilor sanitare și a clasificării riscurilor și consecințele pentru spațiul Schengen și piața unică (6),

—

având în vedere Recomandarea (UE) 2020/1475 a Consiliului din 13 octombrie 2020 privind o abordare coordonată a restricționării liberei circulații ca răspuns la pandemia de COVID-19 (7),

—

având în vedere deliberările referitoare la petiția nr. 0653/2020 din cadrul reuniunii Comisiei pentru petiții din 2 iulie 2020,

—

având în vedere articolul 227 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Comisia pentru petiții a primit petiția nr. 0653/2020 din partea reprezentanților regiunilor de frontieră belgiene/germane/olandeze/luxemburgheze, prin care aceștia își exprimă îngrijorarea cu privire la închiderea bruscă a frontierelor interne ale UE ca răspuns la pandemia de COVID-19 și la consecințele diferitelor măsuri introduse de diferitele state membre asupra cetățenilor din UE, în special asupra celor care locuiesc în regiunile de frontieră;

B.

întrucât regiunile de frontieră reprezintă 40 % din teritoriul Uniunii Europene, iar în aceste regiuni locuiește 30 % din populația UE;

C.

întrucât acquis-ul Schengen a fost esențial în transformarea regiunilor frontaliere în locuri de schimb economic și social, precum și în regiuni model de cooperare teritorială și inovare instituțională;

D.

întrucât pandemia de COVID-19 constituie o amenințare gravă la adresa sănătății publice, având impact asupra sănătății și vieții tuturor persoanelor care trăiesc în UE și asupra sistemelor de sănătate și de îngrijire ale statelor membre;

E.

întrucât, ca răspuns la pandemia de COVID-19, majoritatea statelor membre au reintrodus controale la frontierele interne sau și-au închis frontierele; întrucât au fost introduse și continuă să se aplice restricții temporare de călătorie din țări terțe, dar și din state membre ale UE în spațiul Schengen; întrucât aceste măsuri nu au fost coordonate între statele membre sau cu instituțiile UE;

F.

întrucât peste 17 milioane de cetățeni ai UE locuiesc și muncesc într-o altă țară din UE decât țara ai cărei cetățeni sunt (3,9 % din totalul forței de muncă în 2018);

G.

întrucât, potrivit Codului frontierelor Schengen, controalele la frontierele interne pot fi introduse de statele membre ca o măsură excepțională și ca ultimă soluție în cazul unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne și trebuie să respecte principiul proporționalității; întrucât, în acest caz, este necesar să fie transmisă o notificare celorlalte state membre și Comisiei,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 114,

—

având în vedere articolele 169, 191, 192 și 193 din TFUE,

—

având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori (1),

—

având în vedere Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor (2),

—

având în vedere Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri (3),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iunie 2018 de instituire a programului privind piața unică, competitivitatea întreprinderilor, inclusiv a întreprinderilor mici și mijlocii, și statisticile europene (COM(2018)0441),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor (4),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „O strategie europeană privind datele” (COM(2020)0066),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară – Pentru o Europă mai curată și mai competitivă” (COM(2020)0098),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a pachetului privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european (7),

—

având în vedere publicația Comisiei din octombrie 2018 intitulată „Behavioural Study on Consumers' Engagement in the Circular Economy” (Studiu comportamental privind implicarea consumatorilor în economia circulară),

—

având în vedere raportul Centrului Comun de Cercetare din 2019 intitulat „Analysis and development of a scoring system for repair and upgrade of products” (Examinarea și dezvoltarea unui sistem de punctaj pentru repararea și modernizarea produselor),

—

având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu din 4 decembrie 2019 intitulat „Mediul european – stare și perspective 2020”,

—

având în vedere studiul din martie 2020 comandat de Comisia sa pentru piața internă și protecția consumatorilor și intitulat „Promoting product longevity” (Promovarea longevității produselor),

—

având în vedere analiza aprofundată din aprilie 2020 comandată de Comisia sa pentru piața internă și protecția consumatorilor și intitulată „Sustainable Consumption and Consumer Protection Legislation” (Consumul sustenabil și legislația pentru protecția consumatorilor),

—

având în vedere raportul Organizației Europene a Consumatorilor (BEUC) din 18 august 2015 institulat „Durable goods: More sustainable products, better consumer rights – Consumer expectations from the EU’s resource efficiency and circular economy agenda” (Produse durabile: produse mai sustenabile, drepturi mai bune ale consumatorilor – Așteptările consumatorilor cu privire la Agenda UE privind utilizarea eficientă a resurselor și economia circulară),

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0209/2020),

A.

întrucât epuizarea resurselor naturale și proliferarea deșeurilor impun adoptarea unor modele de producție și de consum sustenabile care țin cont de limitele planetei, acordându-se prioritate unei utilizări mai eficace și sustenabile a resurselor;

B.

întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat că este nevoie să creăm modele de afaceri noi și mai reziliente și să sprijinim întreprinderile europene, în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), microîntreprinderile și lucrătorii independenți;

C.

întrucât o piață unică sustenabilă trebuie să reflecte apelul (8) lansat de Parlament privind adoptarea unui Pact verde european ambițios; întrucât, prin urmare, este esențial să se elaboreze o strategie bazată pe cercetare pentru a crește durabilitatea produselor, precum și posibilitatea de reutilizare, modernizare și reparare a acestora; întrucât această strategie ar trebui să creeze locuri de muncă și oportunități de creștere și de inovare pentru întreprinderile europene, să sprijine competitivitatea acestora la scară mondială și să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor;

D.

întrucât o strategie comună și cuprinzătoare nu este echivalentă cu o abordare universală; întrucât ar fi mai adecvată o abordare diferențiată bazată pe particularitățile fiecărei categorii de produs și ale fiecărui sector în parte, precum și pe piață și pe evoluțiile tehnologice; întrucât punerea în aplicare efectivă și asigurarea respectării normelor existente sunt esențiale pentru o piață unică funcțională și sustenabilă;

E.

întrucât este esențial să se mobilizeze fonduri suficiente prin programe financiare precum Programul privind piața unică, în vederea unei tranziții către neutralitatea climatică și economia circulară, cu scopul de a finanța cercetarea și dezvoltarea în domeniul produselor sustenabile, precum și campanii de sensibilizare vizând întreprinderile și consumatorii;

F.

întrucât consumatorii sunt dispuși să pornească pe calea către o economie circulară, fiind de trei ori mai probabil ca aceștia să cumpere un produs dacă este etichetat ca fiind mai durabil și reparabil, astfel cum reiese din studiul comportamental al Comisiei din 2018, însă există în continuare obstacole, inclusiv o asimetrie a informațiilor; întrucât sunt necesare informații clare, fiabile și transparente privind caracteristicile unui produs, inclusiv durata estimată de viață și posibilitatea de reparare a acestuia, pentru sensibilizarea consumatorilor și o concurență loială între întreprinderi; întrucât, așadar, informațiile existente trebuie îmbunătățite, evitând totodată o supraîncărcare cu informații;

G.

întrucât durata de viață a unui produs și modul în care acesta îmbătrânește depinde de diverși factori naturali sau artificiali, cum ar fi compoziția sa, funcționalitatea, costul reparării, tiparele de consum și utilizarea; întrucât durata de viață estimată a unui produs trebuie măsurată pe baza unor teste și criterii obiective, care să reflecte condițiile reale de utilizare, și trebuie să fie determinată înainte de a introduce produsul pe piață;

H.

întrucât Directiva (UE) 2019/771 urmează să fie revizuită înainte de 2024; întrucât în cadrul pregătirilor pentru această revizuire ar trebui să fie evaluate o serie de măsuri menite să creeze condițiile propice pentru creșterea durabilității produselor și asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, precum și a unui mediu de afaceri competitiv; întrucât perioada de garanție de doi ani prevăzută de lege s-ar putea să nu fie adecvată pentru toate categoriile de produse care se estimează că ar avea o durată de viață mai îndelungată;

I.

întrucât, într-o rezoluție anterioară (9), Parlamentul European a solicitat introducerea unor măsuri prin care să se remedieze problema obsolescenței programate a produselor și a programelor informatice, inclusiv elaborarea unei definiții comune pentru testarea și depistarea practicilor problematice; întrucât este nevoie să se dezvolte o strategie comună pentru piața unică și să se ofere securitate juridică atât întreprinderilor, cât și consumatorilor, precum și să se obțină încrederea acestora;

J.

întrucât durata de viață a programelor informatice este esențială pentru durata de viață a aparaturii electronice; întrucât, dat fiind că programele informatice devin învechite din ce în ce mai rapid, aparatele electronice trebuie să fie adaptabile pentru a rămâne competitive pe piață (10);

K.

întrucât 79 % dintre cetățenii UE consideră că producătorilor ar trebui să li se impună să faciliteze repararea dispozitivelor digitale sau înlocuirea componentelor individuale ale acestora (11); întrucât produsele de înaltă calitate cresc semnificativ competitivitatea întreprinderilor europene;

L.

întrucât un sondaj realizat în decembrie 2015 (12) a scos în evidență faptul că 59 % dintre consumatori nu știau că perioada de garanție legală din UE este de cel puțin doi ani; întrucât cunoștințele consumatorilor în ceea ce privește drepturile de nivel înalt cu privire la garanția legală ar putea fi îmbunătățite, iar această îmbunătățire ar contribui la o utilizare mai sustenabilă a produselor;

M.

întrucât creșterea comerțului electronic a determinat necesitatea unui control mai bun al conformității bunurilor și serviciilor care provin din țări terțe cu standardele de mediu și de siguranță ale UE, precum și cu drepturile consumatorilor;

N.

întrucât o piață unică sustenabilă necesită o supraveghere eficace a pieței în vederea asigurării unei aplicări adecvate a acestor norme, în cadrul căreia supravegherea pieței și autoritățile vamale joacă un rol esențial;

O.

întrucât încurajarea unei mentalități a reparațiilor și a reutilizării și stimularea încrederii în piața bunurilor de ocazie ar putea constitui surse de oportunități economice și sociale, ar genera locuri de muncă și, în circumstanțe specifice, ar promova competitivitatea sectorului industrial european; întrucât, în anumite cazuri, există obstacole care îi împiedică pe consumatori să opteze pentru reparație, de exemplu lipsa accesului la piese de schimb, lipsa de standardizare și de interoperabilitate, precum și indisponibilitatea serviciilor de reparație; întrucât acest lucru are un impact negativ asupra sectorului reparațiilor;

P.

întrucât, potrivit unui raport Eurobarometru (13), 77 % dintre cetățenii UE ar prefera să își repare dispozitivele, nu să le înlocuiască; întrucât întreprinderile de reparații ar putea fi o sursă de locuri de muncă la nivel local și de cunoștințe specifice în Europa;

Q.

întrucât prelungirea duratei de viață a unui tip de produs care este în plin proces de îmbunătățire semnificativă a eficienței sale de mediu ar trebui să fie pusă în balanță cu gradul de adoptare a acestor produse îmbunătățite și, prin urmare, nu ar trebui să ducă la întârzieri în introducerea de noi tehnologii inovatoare care ar putea genera câștiguri importante din punct de vedere ecologic;

R.

întrucât extinderea digitalizării le oferă societăților noastre noi canale pentru schimbul de informații și ajută la crearea unei piețe sustenabile bazate pe responsabilitate, transparență, schimbul de informații și o utilizare mai eficace a resurselor;

S.

întrucât platformele online ar putea să își respecte într-o măsură mai mare responsabilitatea de a le furniza consumatorilor informații fiabile privind produsele și serviciile pe care le oferă;

T.

întrucât sectorul digital contribuie la inovare și la promovarea unei economii sustenabile; întrucât ar trebui să se abordeze impactul asupra mediului din punctul de vedere al consumului de energie și de resurse asociat infrastructurii sale; întrucât mijloacele mai sustenabile de ambalare și de livrare sunt esențiale pentru crearea unei economii circulare;

U.

întrucât achizițiile publice verzi și sustenabile reprezintă un instrument strategic care poate fi utilizat pentru a contribui, alături de alte politici importante, la tranziția industrială a Europei și la consolidarea rezilienței sale și a autonomiei strategice deschise; întrucât utilizarea strategică a achizițiilor sustenabile poate aduce beneficii atât întreprinderilor, cât și consumatorilor prin stimularea cererii și ofertei de bunuri sustenabile și făcând ca aceste produse să fie eficiente din punctul de vedere al costurilor și atractive pentru consumatori;

V.

întrucât este nevoie să se combată afirmațiile false legate de caracterul ecologic și să se abordeze practicile de dezinformare ecologică prin metode eficace, inclusiv privind modul în care trebuie să fie dovedite astfel de afirmații;

W.

întrucât publicitatea are efecte asupra nivelurilor și tiparelor de consum; întrucât publicitatea ar putea ajuta întreprinderile și consumatorii să facă alegeri sustenabile, în cunoștință de cauză,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

—

având în vedere Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (1),

—

având în vedere Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008 (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (5),

—

având în vedere Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune (6),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind ENISA (Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică) și privind certificarea securității cibernetice pentru tehnologia informației și comunicațiilor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 526/2013 (Regulamentul privind securitatea cibernetică) (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 12 februarie 2020 referitoare la procesele decizionale automatizate: asigurarea protecției consumatorilor și libera circulație a bunurilor și a serviciilor (8),

—

având în vedere rezoluția sa din 12 februarie 2019 referitoare la o politică industrială europeană cuprinzătoare în domeniul inteligenței artificiale și al roboticii (9),

—

având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2018 referitoare la tehnologia blockchain: o politică comercială orientată spre viitor (10),

—

având în vedere rezoluția sa din 12 decembrie 2018 referitoare la pachetul privind piața unică (11),

—

având în vedere raportul său interimar din 14 noiembrie 2018 privind cadrul financiar multianual 2021-2027 – poziția Parlamentului în vederea încheierii unui acord (12),

—

având în vedere rezoluția sa din 3 octombrie 2018 referitoare la tehnologiile registrelor distribuite și tehnologiile blockchain: consolidarea încrederii prin eliminarea intermedierii (13),

—

având în vedere rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la standardele europene pentru secolul 21 (14),

—

având în vedere rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi (15),

—

având în vedere rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la Strategia privind piața unică (16),

—

având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 15 aprilie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. … /2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind siguranța produselor de consum și de abrogare a Directivei 87/357/CEE a Consiliului și a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17),

—

având în vedere programul de lucru al Comisiei pe 2020 intitulat „O Uniune mai ambițioasă” (COM(2020)0037),

—

având în vedere raportul Comisiei din 19 februarie 2020 privind implicațiile în materie de siguranță și răspundere ale inteligenței artificiale, ale internetului obiectelor și ale roboticii (COM(2020)0064),

—

având în vedere Cartea albă a Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „Inteligența artificială – O abordare europeană axată pe excelență și încredere” (COM(2020)0065),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (COM(2020)0067),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 privind un plan de acțiune pe termen lung pentru o mai bună implementare și asigurare a respectării normelor pieței unice (COM(2020)0094),

—

având în vedere Orientările în materie de etică pentru o inteligență artificială (IA) fiabilă elaborate de Grupul de experți la nivel înalt al Comisiei privind inteligența artificială, publicate la 8 aprilie 2019,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 8 aprilie 2019 intitulată „Cum construim încrederea cetățenilor într-o inteligență artificială centrată pe factorul uman” (COM(2019)0168),

—

având în vedere raportul intitulat „Politica și recomandările de investiții în inteligență artificială fiabilă” realizat de Grupul de experți la nivel înalt al Comisiei privind inteligența artificială, publicat la 26 iunie 2019,

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0207/2020),

A.

întrucât piața unică a bunurilor este unul dintre principalele fundamente economice ale UE, iar comerțul cu bunuri generează în prezent aproximativ un sfert din PIB-ul UE și trei sferturi din schimburile comerciale din interiorul UE;

B.

întrucât Directiva privind siguranța generală a produselor (Directiva 2001/95/CE, DSGP) a fost adoptată în 2001, iar obiceiurile de cumpărare ale consumatorilor s-au schimbat, din cauza creșterii vânzărilor în cadrul comerțului electronic; întrucât o tentativă anterioară de reformă a DGSP, prezentată de Comisia Europeană în 2013, nu a reușit;

C.

întrucât este inacceptabil faptul că consumatorii din Uniune sunt expuși la produse care nu respectă cerințele de siguranță ale UE sau care sunt ilegale din alt motiv, prezentând probleme care variază de la conținutul de substanțe chimice periculoase la software-uri nesigure și la alte riscuri pentru siguranță; întrucât, pentru a se atinge un nivel ridicat de protecție a sănătății și siguranței consumatorilor, este nevoie de un cadru legislativ cu caracter orizontal care să acționeze ca o plasă de siguranță și să mărească protecția consumatorilor;

D.

întrucât comerțul cu bunuri pe piața unică are de-a face cu dinamica comerțului mondial cu bunuri și cu eficiența lanțurilor de aprovizionare; întrucât este deci esențial să se asigure că frontierele externe ale UE sunt mai dotate cu instrumente mai eficace și mai armonizate, pentru a detecta produsele nesigure din țări terțe și a împiedica circulația lor pe piața unică, în beneficiul întreprinderilor care respectă regulile și cu scopul de a proteja în mod corespunzător și eficace drepturile consumatorilor;

E.

întrucât autoritățile competente ar trebui să țină seama în mod corespunzător de principiul precauției atunci când iau măsuri pentru a asigura siguranța consumatorilor, în special în cazul produselor ce au noi tehnologii digitale încorporate și care ar putea fi periculoase;

F.

întrucât tehnologiile emergente transformă caracteristicile produselor și trebuie abordate, astfel încât să asigure protecția consumatorilor și securitatea juridică, fără a împiedica inovarea; întrucât raportul Comisiei privind siguranța și răspunderea în materie de tehnologii ce implică inteligența artificială (AI), internetul obiectelor și robotica pregătește terenul pentru realizarea acestui lucru;

G.

întrucât numărul produselor periculoase notificate prin sistemul european de alertă rapidă „Safety Gate” (RAPEX) rămâne foarte mare, la fel ca volumul vânzărilor de produse periculoase și neconforme, iar respectarea cadrului de reglementare al UE, în special a normelor privind siguranța produselor, inclusiv în timpul procesului de fabricație, contribuie la siguranța produselor;

H.

întrucât siguranța încă din stadiul proiectării și siguranța implicită a produselor sunt fundamentale, deoarece siguranța din stadiul proiectării poate îmbunătăți siguranța produselor de pe piață;

I.

întrucât sistemul UE de supraveghere a pieței se axează mai ales pe operatorii economici prezenți pe piața unică și întrucât evoluțiile comerțului electronic determină introducerea directă pe piață a multor produse din țări terțe; întrucât multe dintre aceste produse nu respectă însă cerințele de siguranță ale Uniunii Europene și riscă, prin urmare, să aducă prejudicii consumatorilor, care deseori nu sunt conștienți de aceste pericole;

J.

întrucât nivelul de protecție a consumatorilor nu ar trebui să depindă de opțiunea consumatorului de a face cumpărături dintr-un magazin online sau dintr-un magazin fizic și întrucât ar trebui să se încurajeze mai mult inițiativele voluntare introduse de unele platforme digitale și piețe online; întrucât, pentru a proteja suficient consumatorii, este nevoie și de alte acțiuni, fiindcă multe produse vândute pe piețele online nu respectă normele de siguranță ale UE și, așadar, este necesar un cadru de reglementare mai cuprinzător care să asigure responsabilitatea și răspunderea platformei;

K.

întrucât trasabilitatea produselor de-a lungul lanțului de aprovizionare este esențială pentru îmbunătățirea siguranței și protejarea consumatorilor;

L.

întrucât în UE numeroase mărfuri contrafăcute au fost raportate ca fiind periculoase și au prezentat un risc serios pentru sănătatea și siguranța consumatorilor,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO),

—

având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, precum și Convenția UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale,

—

având în vedere rezoluțiile relevante ale Adunării Generale a ONU, ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU și rapoartele privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare ale raportorului special al ONU, în special cel din 23 aprilie 2020 intitulat „Pandemia și libertatea de opinie și de exprimare”,

—

având în vedere Declarația comună din 3 martie 2017 prezentată de către raportorul special al ONU privind libertatea de opinie și de exprimare, reprezentantul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) pentru libertatea mass-mediei, raportorul special al Organizației Statelor Americane (OAS) pentru libertatea de exprimare și raportorul special al Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor (ACHPR) privind libertatea de exprimare și accesul la informație, intitulată „Libertatea de exprimare și «știrile false», dezinformarea și propaganda”,

—

având în vedere Planul de acțiune al ONU privind siguranța jurnaliștilor și problema impunității,

—

având în vedere Comentariul general nr. 34 al Comitetului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU cu privire la articolul 19 din PIDCP („libertatea de opinie și de exprimare”),

—

având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și angajamentele asumate în cadrul acesteia în ceea ce privește, printre altele, promovarea unor societăți pașnice și favorabile incluziunii pentru o dezvoltare durabilă, inclusiv prin asigurarea accesului public la informații și prin protejarea libertăților fundamentale,

—

având în vedere activitatea desfășurată de Consiliul Europei pentru a promova protecția și siguranța jurnaliștilor, inclusiv Recomandarea CM/Rec(2018)1 a Comitetului de Miniștri către statele membre referitoare la pluralismul mass-mediei și transparența proprietății asupra mass-mediei și declarația Comitetului de Miniștri privind sustenabilitatea financiară a jurnalismului de calitate în era digitală, Recomandarea CM/Rec(2016)4 a Comitetului de Miniștri către statele membre referitoare la protecția jurnalismului și la siguranța jurnaliștilor și a altor actori din domeniul mass-mediei și raportul său anual pentru anul 2020, intitulat „Hands off press freedom: Attacks on media in Europe must not become a new normal” (Nu vă atingeți de libertatea presei: atacurile asupra mass-mediei din Europa nu trebuie să devină o normalitate),

—

având în vedere Rezoluția 2300 din 1 octombrie 2019 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) referitoare la îmbunătățirea protecției avertizorilor în toată Europa,

—

având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 10 iunie 2020, intitulată „Combaterea dezinformării în legătură cu COVID-19 – Asigurarea unei informări corecte” (JOIN(2020)0008),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 ianuarie 2020 privind Programul de lucru al Comisiei pe 2020 (COM(2020)0027),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 17 iulie 2019, intitulată „Consolidarea statului de drept în cadrul Uniunii: Plan de acțiune” (COM(2019)0343),

—

având în vedere Strategia Comisiei privind egalitatea de gen 2020-2025,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2018 intitulată „Combaterea dezinformării online: o abordare europeană” (COM(2018)0236),

—

având în vedere Codul Comisiei de practici privind combaterea dezinformării online, convenit la 26 septembrie 2018,

—

având în vedere Recomandarea Comisiei din 1 martie 2018 privind măsuri de combatere eficace a conținutului ilegal online (C(2018)1177),

—

având în vedere Planul de acțiune al Comisiei împotriva dezinformării din 5 decembrie 2018,

—

având în vedere Codul de conduită al Comisiei privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură în mediul online, lansat în mai 2016, și a patra rundă de evaluare a acestuia, care a avut drept rezultat documentul „Fișă informativă – a 4-a rundă de monitorizare a Codului de conduită”,

—

având în vedere Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (1),

—

având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva privind serviciile mass-media audiovizuale sau DSMAV) (2) și Directiva (UE) 2018/1808 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 noiembrie 2018 de modificare a Directivei 2010/13/UE (3),

—

având în vedere Raportul din 2020 al Grupului autorităților europene de reglementare pentru serviciile mass-media audiovizuale, intitulat:„Disinformation: Assessment of the implementation of the Code of Practice” (Dezinformarea: evaluarea punerii în aplicare a Codului de bune practici),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 25 mai 2020 privind educația în domeniul mass-mediei într-o lume în continuă schimbare,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind consolidarea conținutului european în economia digitală, care recunosc relevanța conținutului generat de mass-media, „precum și alte sectoare culturale și creative”, ca „elemente esențiale ale dezvoltării sociale și economice a Europei”,

—

având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI din 28 noiembrie 2008 a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (4),

—

având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate la 12 mai 2014, în care libertatea artistică este recunoscută drept o componentă inerentă a libertății de exprimare, alături de libertatea presei,

—

având în vedere actualizarea raportului special al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 24 aprilie 2020 intitulat „Short Assessment of Narratives and Disinformation around the COVID-19/Coronavirus Pandemic” (Evaluare succintă a discursurilor și dezinformării legate de pandemia de COVID-19/Coronavirus),

—

având în vedere activitatea desfășurată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA),

—

având în vedere concluziile clasamentului mondial al libertății presei, publicate de Reporteri fără Frontiere, și ale Instrumentului de monitorizare a pluralismului mass-mediei al Centrului pentru pluralism și libertate în mass-media al Institutului Universitar European,

—

având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 9 ianuarie 2020 referitoare la audierile în curs în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE privind Polonia și Ungaria (6),

—

având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la discriminarea publică și discursurile de incitare la ură împotriva persoanelor LGBTI, inclusiv conceptul de „zone fără LGBTI” (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la statul de drept în Malta, după recentele dezvăluiri privind asasinarea jurnalistei Daphne Caruana Galizia (8),

—

având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen (9),

—

având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la ingerințele electorale externe și dezinformarea în procesele democratice naționale și europene (10),

—

având în vedere rezoluția sa din 19 septembrie 2019 referitoare la importanța memoriei istorice europene pentru viitorul Europei (11),

—

având în vedere rezoluția sa din 28 martie 2019 referitoare la situația statului de drept și lupta împotriva corupției în UE, în special în Malta și Slovacia (12),

—

având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2017 (13),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la egalitatea de gen în sectorul mass-mediei din UE (14),

—

având în vedere rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la prevenirea și combaterea hărțuirii morale și a hărțuirii sexuale la locul de muncă, în spațiile publice și în viața politică a UE (15),

—

având în vedere rezoluția sa din 14 noiembrie 2018 referitoare la necesitatea unui mecanism cuprinzător la nivelul UE pentru protejarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale (16),

—

având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la folosirea datelor utilizatorilor Facebook de către Cambridge Analytica și impactul asupra protecției datelor (17),

—

având în vedere rezoluția sa din 3 mai 2018 referitoare la pluralismul și libertatea mass-mediei în Uniunea Europeană (18),

—

având în vedere rezoluția sa din 19 aprilie 2018 referitoare la protecția jurnaliștilor de investigație din Europa: cazul jurnalistului slovac Ján Kuciak și al Martinei Kušnírová (19),

—

având în vedere rezoluția sa din 12 decembrie 2017 referitoare la raportul privind cetățenia UE în 2017: consolidarea drepturilor cetățenilor într-o Uniune a schimbărilor democratice (20),

—

având în vedere rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice (21),

—

având în vedere rezoluția sa din 15 iunie 2017 referitoare la platformele online și piața unică digitală (22),

—

având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la implicațiile megadatelor asupra drepturilor fundamentale: viața privată, protecția datelor, nediscriminarea, securitatea și impunerea respectării legii (23),

—

având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la statul de drept în Malta (24),

—

având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (25),

—

având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupția și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun (26),

—

având în vedere studiul din 28 februarie 2019 al Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale din cadrul Parlamentului European intitulat „Dezinformarea și propaganda – impactul asupra funcționării statului de drept în UE și în statele sale membre”,

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizul Comisiei pentru cultură și educație,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0205/2020),

A.

întrucât libertatea mass-mediei, pluralismul, independența și siguranța jurnaliștilor sunt elemente esențiale ale dreptului la libertatea de exprimare și de informare și sunt vitale pentru funcționarea democratică a UE și a statelor sale membre; întrucât principalele sarcini democratice ale mass-mediei includ consolidarea transparenței și a responsabilității democratice; întrucât mass-media are un rol esențial în societatea democratică, acționând în calitate de „câine de pază” public, contribuind în același timp la informarea și capacitarea cetățenilor, ajutându-i să înțeleagă mai bine peisajul politic și social actual, și stimulând participarea lor conștientă la viața democratică;

B.

întrucât criza a scos în evidență rolul esențial pe care l-au jucat jurnaliștii care le oferă cetățenilor informații fiabile și verificate; întrucât, în acest context, ar trebui intensificate eforturile pentru a asigura condiții de lucru sigure și adecvate pentru jurnaliști; întrucât jurnalismul de investigație ar trebui luat în considerare în mod special în contextul combaterii corupției și a administrării defectuoase în UE;

C.

întrucât unele state membre limitează libertatea mass-mediei prin mijloace economice, cum ar fi publicitatea publică denaturată în rândul organelor de presă, care modifică concurența, acestea controlând în mod direct mass-media publică pentru a influența deciziile editoriale și pentru a asigura, astfel, loialitatea proguvernamentală; întrucât autoritățile publice ar trebui să adopte un cadru juridic și de reglementare care să favorizeze dezvoltarea unor mijloace de comunicare libere, independente și pluraliste;

D.

întrucât toate statele membre trebuie să adere la valorile consacrate în articolul 2 din TUE;

E.

întrucât capturarea mass-mediei, lipsa transparenței instituționale, discursul de incitare la ură și dezinformarea sunt din ce în ce mai mult exploatate în scopuri politice, ca instrumente de intensificare a polarizării sociale; întrucât combaterea acestor fenomene nu este relevantă numai pentru domeniul drepturilor omului, ci reprezintă, de asemenea, un factor fundamental pentru apărarea statului de drept și a democrației în UE;

F.

întrucât, conform clasamentului mondial al libertății presei din 2020, pandemia de COVID-19 a evidențiat și a amplificat multe alte crize care amenință dreptul la informații raportate în mod liber, independente, diverse și fiabile; întrucât indicele a scos la iveală diferențe semnificative între statele membre individuale, unele figurând la punctaj printre primele clasate la nivel mondial, în timp ce altele s-au situat în coada clasamentului, rezultatul fiind o diferență de peste 100 de locuri între statele membre cele mai performante și statele cele mai slabe; întrucât mai multe state membre au regresat în clasamentele internaționale legate de libertatea presei;

G.

întrucât libertatea mass-mediei a fost afectată în ultimii ani și, deși pandemia de COVID-19 a agravat această deteriorare, ea a adus în prim plan, de asemenea, importanța mass-mediei și a dreptului de acces la informații fiabile;

H.

întrucât, conform Raportului Digital News din 2019 al Institutului Reuters, nivelul mediu de încredere (la nivel mondial) în știri a scăzut, în general, cu două puncte procentuale, la 42 % în comparație cu 2018, mai puțin de jumătate din respondenți (49 %) declarând că au încredere în mijloacele de informare în masă pe care le utilizează; întrucât încrederea în știrile găsite prin intermediul căutărilor (33 %) și al platformelor de comunicare socială (23 %) rămâne stabilă, dar la un nivel extrem de scăzut;

I.

întrucât transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei reprezintă o condiție prealabilă absolut necesară pentru asigurarea pluralismului mass-mediei și a jurnalismului independent;

J.

întrucât jurnaliștii și alți actori din domeniul mass-mediei se confruntă în UE, în continuare, cu violența, amenințările, hărțuirea, presiunea, (auto)cenzura, dezaprobarea publică și chiar cu asasinarea, ca urmare a faptului că își fac meseria de protejare a interesului public; întrucât, în ultimii ani, s-a dezvoltat un model de intimidare din ce în ce mai extins care vizează reducerea la tăcere a jurnaliștilor, fiind necesare în acest sens acțiuni urgente pentru a sprijini rolul esențial al mass-mediei independentă în asigurarea respectării principiilor statului de drept; întrucât asasinarea lui Daphne Caruana Galizia și a lui Ján Kuciak sunt două exemple profund tragice ale măsurii în care jurnaliștii de investigație devin ținte, deoarece dezvăluie fapte de corupție, apără democrația și statul de drept;

K.

întrucât amenințările la adresa libertății mass-mediei includ hărțuirea și atacurile îndreptate împotriva jurnaliștilor, sfidarea protecției juridice a acestora și capturarea mass-mediei, precum și acțiunile motivate politic din sectorul mediatic;

L.

întrucât jurnalistele se confruntă cu forme specifice de violență bazată pe gen, cum ar fi hărțuirea sexuală și cea online; întrucât peste 70 % din femeile care lucrează în mass-media au suferit mai multe tipuri de hărțuire, de amenințare sau de atac online; întrucât 52 % dintre femei au fost victima acestor tipuri de delicte doar în ultimul an; întrucât hărțuirea online și abuzul au deseori un caracter marcant sexual, nefiind bazate pe conținutul activității victimelor, ci pe trăsăturile lor fizice, pe apartenența culturală sau pe viața lor privată; întrucât aceste amenințări le determină pe jurnaliste să se autocenzureze și au un efect de intimidare asupra libertății presei și a libertății de exprimare; întrucât cercetările găsesc în mod constant dovezi potrivit cărora femeile se află în minoritate în sectoarele media, în special în rolurile creative, fiind grav subreprezentate la nivelurile decizionale înalte (27);

M.

întrucât, în mai multe state membre, acțiunile strategice în justiție împotriva mobilizării publice (SLAPP) constituie o practică utilizată în mod constant pentru a-i speria pe jurnaliști astfel încât aceștia să renunțe la investigațiile care vizează corupția și alte chestiuni de interes public;

N.

întrucât, pe lângă actele de violență, intimidare și hărțuire îndreptate împotriva jurnaliștilor, autorii infracțiunilor nu sunt urmăriți în justiție, impunitatea având un efect de intimidare; întrucât OSCE semnalează prevalența impunității, având în vedere, de exemplu, că mai puțin de 15 % din cazurile de asasinare a jurnaliștilor sunt soluționate în regiunea OSCE;

O.

întrucât dreptul jurnaliștilor de a semnala și de a investiga trebuie consolidat mai mult și protejat în mod eficace;

P.

întrucât, pentru a consolida libertatea mass-mediei, sunt necesare informații credibile și detaliate cu privire la sfera și la natura provocărilor cu care se confruntă statele membre și UE în ansamblul său, inclusiv cu privire la cazurile individuale de încălcare a principiilor independenței mass-mediei sau a drepturilor fundamentale ale jurnalistului;

Q.

întrucât libertatea artistică este o parte integrantă a dreptului fundamental la libertatea de exprimare, fiind esențială pentru diversitatea culturală și sănătatea democratică a Europei; întrucât atacurile la libertatea artistică se înmulțesc, dar rămân invizibile;

R.

întrucât criza mondială provocată de COVID-19 are un impact social și economic devastator asupra sectorului mass-mediei; întrucât mass-media a înregistrat pierderi considerabile ale veniturilor din publicitate; întrucât mii de lucrători media au pierdut sau riscă să își piardă locul de muncă, fie temporar, fie permanent; întrucât acest lucru a avut un impact deosebit de puternic asupra jurnaliștilor și a profesioniștilor independenți din mass-media, al căror număr este în creștere în întreaga UE, constituind deja o proporție semnificativă a tuturor jurnaliștilor și profesioniștilor din mass-media din Europa; întrucât din aceasta derivă un risc grav de a favoriza și mai mult concentrarea informației în mâinile câtorva persoane și de a împiedica răspândirea informațiilor din surse libere și independente; întrucât sustenabilitatea financiară a locului de muncă și independența financiară constituie o componentă esențială a libertății presei;

S.

întrucât veniturile din publicitatea digitală aduc adesea beneficii actorilor din afara UE, iar veniturile din mass-media europeană se află în declin puternic, punând în pericol viitorul companiilor de publicitate tradiționale finanțate din publicitate, cum ar fi canalele TV comerciale, ziarele și revistele;

T.

întrucât, în unele state membre, ajutoarele de stat pentru mass-media nu au fost acordate într-un mod transparent, ceea ce prezintă un risc serios pentru independența și credibilitatea acesteia;

U.

întrucât modelul de afaceri al platformelor sociale, bazat pe publicitatea orientată cu maximă precizie, joacă un rol în răspândirea și amplificarea discursului de incitare la ură, instigând la discriminare și violență, și încurajarea radicalizării, care conduc la extremism violent, inclusiv prin faptul că vehiculează conținuturi ilegale; întrucât combaterea tuturor formelor de intoleranță face parte integrantă din protecția drepturilor omului, astfel cum este dezvoltată de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului;

V.

întrucât pandemia de COVID-19 a dus la stigmatizarea, inclusiv mediatică, a unor persoane deosebit de vulnerabile, ceea ce a favorizat polarizarea societății europene și proliferarea discursurilor de incitare la ură;

W.

întrucât fenomenul violenței cibernetice (inclusiv discursurile online de incitare la ură, urmărirea cibernetică și hărțuirea online) este din ce în ce mai răspândit; întrucât femeile care au un rol public, printre alți politicieni, jurnaliști și activiști care luptă pentru drepturile femeilor și pentru drepturile minorităților sexuale, devin ținta principală a hărțuirii cibernetice și a violenței online;

X.

întrucât DSMAV obligă autoritățile din fiecare stat membru să se asigure că serviciile mass-media audiovizuale și platformele de partajare a materialelor video iau măsuri pentru a proteja publicul larg împotriva programelor, a materialelor video generate de utilizatori și a comunicărilor comerciale audiovizuale care conțin incitări la violență sau la ură îndreptate împotriva unui grup de persoane sau împotriva unui membru al unui grup, pe baza oricăror criterii menționate la articolul 21 din Carta UE a drepturilor fundamentale; întrucât DSMAV obligă statele membre să asigure independența autorităților de reglementare a mass-mediei;

Y.

întrucât răspândirea informării eronate și a dezinformării, precum și acțiunile disproporționate care vizează combaterea acestora pe platformele digitale reprezintă o amenințare la adresa libertății de informare, a discursului democratic și a independenței mass-mediei, și a sporit necesitatea unei mass-media tradiționale și de înaltă calitate; întrucât analiza datelor și algoritmii au un impact din ce în ce mai mare asupra informațiilor puse la dispoziția cetățenilor;

Z.

întrucât răspândirea la scară masivă a informațiilor provenite din surse diferite, dificil de verificat, împreună cu rolul tot mai mare al platformelor de comunicare socială și de mesagerie au un efect negativ asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE; întrucât pandemia de COVID-19 a accelerat impactul dezinformării online, uneori având consecințe grave pentru sănătatea publică, și a făcut și mai evidentă nevoia de a asigura informații libere și independente în scopul protejării drepturilor fundamentale ale cetățenilor; întrucât absența unei strategii de comunicare coordonate la nivelul UE a favorizat valul de dezinformare în ceea ce privește pandemia, în special pe platformele de comunicare socială și de mesagerie;

AA.

întrucât dezinformarea și informațiile incorecte legate de COVID-19 pot provoca panică și discordie în rândul societății și trebuie combătute; întrucât măsurile de combatere a informațiilor eronate și a dezinformării nu pot fi folosite ca pretext pentru introducerea unor restricții disproporționate privind libertatea presei, subminând pluralismul mass-mediei și punând în pericol siguranța jurnaliștilor; întrucât rapoartele indică faptul că, în statele membre și în regiunile din vecinătate, au fost derulate campanii coordonate în cadrul cărora au fost promovate informații false cu privire la sănătate și dezinformarea cu privire la UE și la partenerii săi; întrucât Comisia a abordat aceste fenomene în recenta sa comunicare comună privind combaterea dezinformării în legătură cu COVID-19; întrucât unele guverne au profitat de legislația de urgență și, deși unele dintre restricții vor fi temporare, altele riscă să fie prelungite mult timp după încetarea crizei în domeniul sănătății, întrucât pluralismul surselor de informații, răspunderea și transparența instituțională reprezintă o barieră fundamentală de apărare împotriva dezinformării;

AB.

întrucât serviciile publice de mass-media cu adevărat independente și finanțate în mod corespunzător care operează pe diverse platforme sunt esențiale pentru funcționarea democrației în UE,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele sale 9, 151, 152, articolul 153 alineatele (1) și (2), precum și articolul 173 care se referă la politica industrială a UE și, printre altele, la competitivitatea industriei Uniunii,

—

având în vedere articolele 14, 27 și 30 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere TFUE și Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 5 alineatul (3) din TUE și Protocolul nr. 2 la acesta privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—

având în vedere articolul 3 alineatul (3) din TUE, care se referă la piața internă, la dezvoltarea durabilă și la economia socială de piață,

—

având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale,

—

având în vedere concluziile privind indicele economiei și societății digitale 2020, publicat la 11 iunie 2020,

—

având în vedere documentul Comisiei din 2 iunie 2020 privind foaia de parcurs a strategiei privind medicamentele – accesul pacienților la medicamente în timp util și la prețuri accesibile;

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație”, (COM(2020)0456),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Adaptarea programului de lucru al Comisiei pentru 2020” (COM(2020)0440),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „O strategie europeană privind datele” (COM(2020)0066),

—

având în vedere Cartea albă a Comisiei Europene din 19 februarie 2020 intitulată „Inteligența artificială – O abordare europeană axată pe excelență și încredere” (COM(2020)0065),

—

având în vedere raportul Comisiei din 19 februarie 2020 privind implicațiile în materie de siguranță și răspundere ale inteligenței artificiale, ale internetului obiectelor și ale roboticii (COM(2020)0064),

—

având în vedere rezoluția sa din 15 mai 2020 referitoare la noul cadru financiar multianual, resursele proprii și planul de redresare (1),

—

având în vedere previziunile economice europene elaborate de Comisie: primăvara 2020,

—

având în vedere Concluziile din 23 aprilie 2020 ale președintelui Consiliului European în urma videoconferinței cu membrii Consiliului European,

—

având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale (2),

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant din 8 aprilie 2020 privind răspunsul UE pe plan mondial la COVID-19 (JOIN(2020)0011),

—

având în vedere concluziile președintelui Consiliului European din 17 martie 2020 în urma videoconferinței cu membrii Consiliului European pe tema pandemiei de COVID-19,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 13 martie 2020 intitulată „Un răspuns coordonat al UE la epidemia de COVID-19” (COM(2020)0112),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară – Pentru o Europă mai curată și mai competitivă” (COM(2020)0098), concluziile intitulate „Mai multă circularitate – Tranziția la o societate durabilă” adoptate de către Consiliu în cea de-a 3716-a sa reuniune, desfășurată la 4 octombrie 2019 (12791/19) și Comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2015 intitulată „Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” (COM(2015)0614),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O nouă strategie industrială pentru Europa” (COM(2020)0102),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O strategie pentru IMM-uri pentru o Europă sustenabilă și digitală” (COM(2020)0103),

—

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1999 (Legea europeană a climei) din 4 martie 2020 (COM(2020)0080),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (COM(2020)0067),

—

având în vedere programul de lucru al Comisiei pe 2020 intitulat „O Uniune mai ambițioasă” (COM(2020)0037),

—

având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european (3),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 ianuarie 2020 privind Planul de investiții pentru o Europă durabilă (COM(2020)0021),

—

având în vedere raportul Comisiei din 28 noiembrie 2019 intitulat „Planul general pentru o transformare competitivă a industriilor energointensive ale UE în perspectiva unei economii circulare neutre din punctul de vedere al impactului asupra climei până în 2050” (raport elaborat de Grupul la nivel înalt pentru industriile mari consumatoare de energie),

—

având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la echitatea fiscală într-o economie digitalizată și globalizată: BEPS 2.0 (4),

—

având în vedere Concluziile Consiliului European din 12 decembrie 2019 (EUCO 29/19),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european (COM(2019)0640),

—

având în vedere Concluziile Consiliului European din 20 iunie 2019 intitulate „O nouă agendă strategică pentru UE 2019-2024” (EUCO 9/19),

—

având în vedere Concluziile privind o viitoare strategie pentru politica industrială a UE, așa cum au fost adoptate de Consiliu în cea de-a 3655-a sa reuniune, care a avut loc la 29 noiembrie 2018 (14832/2018),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 22 mai 2018 intitulată „O nouă agendă europeană pentru cultură” (COM(2018)0267),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2017 intitulată „Investițiile într-o industrie inteligentă, inovatoare și durabilă. O strategie reînnoită privind politica industrială a UE” (COM(2017)0479),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2017 referitoare la elaborarea unei ambițioase strategii industriale europene ca prioritate strategică pentru creștere economică, ocuparea forței de muncă și inovare în Europa (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2017 referitoare la digitalizarea industriei europene (6),

—

având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei privind elaborarea unei strategii industriale a UE ambițioase ca prioritate strategică pentru creșterea economică, ocuparea forței de muncă și inovarea din Europa (O-000047/2017),

—

având în vedere rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală (7),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „,Digitalizarea industriei europene – Valorificarea deplină a pieței unice digitale” (COM(2016)0180),

—

având în vedere Acordul de la Paris, ratificat de Parlamentul European la 4 octombrie 2016,

—

având în vedere rezoluția sa din 5 octombrie 2016 referitoare la necesitatea unei politici europene de reindustrializare, în contextul recentelor cazuri Caterpillar și Alstom (8),

—

având în vedere Concluziile Consiliului European din 15 decembrie 2016 și din 23 iunie 2017,

—

având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la o politică coerentă a UE pentru industriile culturale și creative (9),

—

având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la Agenda privind competitivitatea industrială, concluziile privind transformarea digitală a industriei europene și cele referitoare la pachetul privind tehnologiile pieței unice digitale și modernizarea serviciilor publice,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Comerț pentru toți – Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

—

având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității (10),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Pentru o renaștere industrială europeană” (COM(2014)0014),

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 22 mai 2013 și 22 martie 2019 (EUCO 1/19),

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru afaceri juridice,

—

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru pescuit,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A9-0197/2020),

A.

întrucât Uniunea Europeană are nevoie de o nouă strategie industrială în concordanță cu obiectivul atingerii neutralității climatice până cel târziu în 2050, care va crea condițiile pentru o societate inovatoare, favorabilă incluziunii, rezilientă, digitalizată și va avea o contribuție majoră la competitivitatea globală a industriilor europene; întrucât această strategie ar trebui să mențină niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă și locuri de muncă de calitate, fără a lăsa pe nimeni în urmă; întrucât o astfel de strategie trebuie să asigure tranziția dublă la o bază industrială europeană modernă, digitalizată, care valorifică întregul potențial al surselor regenerabile de energie, este eficientă din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al utilizării resurselor și neutră climatic; întrucât strategia ar trebui, de asemenea, să consolideze poziția de lider a Europei la nivel mondial și să reducă dependența Uniunii față de alte părți ale lumii în lanțurile valorice strategice prin diversificarea și creșterea sustenabilității acestora, evitând delocalizarea industriilor europene și menținând în același timp o piață deschisă;

B.

întrucât pandemia de COVID-19 și consecințele acesteia au dus la o încetinire fără precedent a creșterii economice în Europa, care riscă să exacerbeze inegalitățile și tensiunile sociale din Uniunea Europeană, în special în rândul celor mai vulnerabili cetățeni;

C.

întrucât competitivitatea industrială și politica privind clima se consolidează reciproc și reindustrializarea inovatoare și fără efecte negative asupra climei va crea locuri de muncă locale și va asigura competitivitatea economiei europene; întrucât o astfel de abordare ar trebui să fie aplicată în toate politicile care vizează tranziția verde și digitală;

D.

întrucât Uniunea trebuie să deblocheze potențialul antreprenorial neexploatat al anumitor grupuri sociale în care acesta trebuie să fie pe deplin dezvoltat, inclusiv tinerii, migranții, persoanele în vârstă și femeile; întrucât strategia industrială a Uniunii ar putea reprezenta o ocazie de a încuraja cultura antreprenorială în rândul grupurilor subreprezentate sau defavorizate și de a le permite să contribuie plenar la tranziția digitală și verde;

E.

întrucât toate sectoarele economiei, în special IMM-urile, au fost afectate de pandemia de COVID-19 și de declinul economic fără precedent pe care l-a creat, unele sectoare ajungând chiar la o stagnare completă; întrucât, în acest context, o redresare rapidă și justă nu se va realiza prin menținerea statu-quo-ului și orice strategie industrială orientată spre viitor ar trebui să înceapă prin măsuri de redresare industrială și a competitivității globale pe termen lung, mai ales în sectoarele de creștere și în sectoarele cele mai afectate de restricțiile de deplasare legate de pandemia de COVID-19;

F.

întrucât noile datorii contractate pentru a supraviețui încetinirii creșterii economice sunt susceptibile de a lăsa întreprinderile cu o structură financiară mai fragilă, ceea ce va duce la o creștere economică lentă și la lipsa capacităților de investiții pe termen scurt, mediu și lung pentru dubla tranziție către o economie digitalizată, neutră din punct de vedere climatic, care utilizează eficient resursele și este circulară;

G.

întrucât în aceste împrejurări Uniunea are nevoie de o strategie industrială care să aibă două faze distincte, una axată pe recuperare, iar cealaltă pe reconstrucție și reziliență; întrucât redresarea economică ar trebui să se bazeze pe o abordare solidă din punct de vedere social și ecologic și ar trebui să sprijine reconstrucția industrială pentru o transformare digitală și ecologică de succes, cu o forță de muncă calificată care să însoțească aceste transformări și să asigure o tranziție echitabilă și justă;

H.

întrucât sectorul industrial din Europa este caracterizat de interdependență și există relații strânse între statele membre și abordări diferite față de întreprinderi în funcție de dimensiuni; întrucât, prin urmare, o politică europeană coordonată care să garanteze că întregul lanț de producție poate aduce beneficii, de la întreprinderi mari la IMM-uri, va avea un succes mai mare în creșterea competitivității și sustenabilității Europei pe plan mondial;

I.

întrucât Uniunea ar trebui să continue să încheie acorduri comerciale multilaterale și bilaterale ambițioase; întrucât înainte de criza COVID-19 industria europeană, deși rămânând pilon al economiei Uniunii și angajând aproximativ 32 de milioane de persoane, se afla deja la o răscruce, contribuția sa la PIB-ul UE scăzând de la 23 % la 19 % în ultimii 20 de ani; întrucât în prezent aceasta se confruntă cu o intensă concurență la nivel internațional și este adesea afectată de măsuri comerciale din ce în ce mai protecționiste din partea unor țări terțe care nu aplică standarde de mediu și sociale ridicate;

J.

întrucât noua strategie industrială europeană trebuie să asigure tranziția dublă la o bază industrială europeană competitivă și sustenabilă; întrucât această transformare constituie o șansă ca Europa să își modernizeze bazele industriale, să mențină și să repatrieze locurile de muncă și producția industrială esențială și să dezvolte competențe și capacități esențiale pentru efortul global de a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD);

K.

întrucât strategia trebuie să ofere cadrul de reglementare necesar pentru a permite tranziția dublă, precum și infrastructurile și resursele financiare necesare și să se concentreze pe principiul „eficiența energetică pe primul loc”, pe economisirea energiei și a resurselor, pe energiile regenerabile și pe tehnologiile energetice cu emisii |de carbon zero și reduse, pe circularitate și netoxicitate;

L.

întrucât după criza provocată de pandemia de COVID-19, schimbările climatice și degradarea mediului rămân unele dintre cele mai mari amenințări și necesită o abordare comună cuprinzătoare; întrucât emisiile industriale din UE contribuie la emisiile totale de gaze cu efect de seră (GES) din Europa; întrucât decarbonizarea industriei mari consumatoare de energie rămâne una dintre cele mai mari probleme în calea realizării neutralității climatice până cel târziu în 2050; întrucât toate sectoarele ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii în domeniul climei;

M.

întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat rolul crucial al activelor digitale, inclusiv al conectivității și al rețelelor, precum și al competențelor digitale, ca instrumente care permit lucrătorilor și întreprinderilor să își adapteze modul în care își îndeplinesc sarcinile și operațiunile la situația de urgență; întrucât reziliența infrastructurii digitale și îmbunătățirea competențelor digitale ale forței de muncă sunt domenii prioritare menite să stimuleze competitivitatea întreprinderilor europene, în special a IMM-urilor;

N.

întrucât noua strategie industrială a Uniunii ar trebui să se concentreze pe o conectivitate sporită, pe îmbunătățirea stratificării digitale, pe internetul industrial al obiectelor, pe inteligența artificială, pe tehnologiile registrelor digitale, pe tehnica de calcul de hiperperformanță și informatica cuantică; întrucât sectorul digital va contribui și la Pactul verde european și la tranziția industrială la neutralitatea climatică atât ca sursă de soluții tehnologice și prin optimizarea proceselor industriale, cât și prin îmbunătățirea eficienței energetice și a performanței economiei circulare a sectorului digital în sine;

O.

întrucât suveranitatea și autonomia strategică a Uniunii necesită o bază industrială autonomă și competitivă și investiții masive în cercetare și inovare pentru a se impune ca forță de prim ordin în tehnologii generice esențiale și soluții inovatoare și pentru a asigura competitivitatea la nivel mondial; întrucât strategia industrială a Uniunii ar trebui să conțină un plan de acțiune pentru a consolida, a scurta, a face mai sustenabile și a diversifica lanțurile de aprovizionare ale industriilor europene cu scopul de a reduce dependența excesivă de câteva piețe și a crește reziliența acestora; întrucât ar trebui să existe și o strategie de relocalizare inteligentă, cu scopul de a reimplanta industriile în Europa, precum și de a crește producția și investițiile și a relocaliza producția industrială în sectoare de importanță strategică pentru Uniune,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.

74.

75.

76.

77.

78.

79.

80.

81.

82.

83.

84.

85.

86.

87.

88.

89.

90.

91.

92.

93.

94.

95.

96.

97.

98.

99.

100.

101.

102.

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—

având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 8 aprilie 2020 privind răspunsul UE pe plan mondial la COVID-19 (JOIN(2020)0011),

—

având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Parlamentului European și a Consiliului din 22 aprilie 2020 privind acordarea de asistență macrofinanciară partenerilor vizați de politica de extindere și de politica de vecinătate în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19 (COM(2020)0163),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 aprilie 2020 intitulată „Sprijinirea Balcanilor de Vest pentru combaterea COVID-19 și redresarea post-pandemică, Contribuția Comisiei în perspectiva reuniunii liderilor UE și ai Balcanilor de Vest din 6 mai 2020” (COM(2020)0315),

—

având în vedere declarația din 5 mai 2020 a Înaltului Reprezentant, Josep Borrell, în numele Uniunii Europene, referitoare la drepturile omului în timpul pandemiei de coronavirus,

—

având în vedere Rezoluția 2532(2020) a Consiliului de Securitate al ONU privind încetarea ostilităților în contextul pandemiei de coronavirus (COVID-19) și exprimarea sprijinului pentru António Guterres, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite (ONU),

—

având în vedere solicitarea Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet, de a reevalua impactul regimurilor de sancțiuni economice extinse în contextul pandemiei de COVID-19,

—

având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 10 iunie 2020, intitulată „Combaterea dezinformării în legătură cu COVID-19 – Asigurarea unei informări corecte” (JOIN(2020)0008),

—

având în vedere actualizarea raportului special al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) intitulat Short assessment of narratives and disinformation around the Covid-19 pandemic (Succintă evaluare a discursurilor și a dezinformării în contextul pandemiei de COVID-19) din 1 aprilie 2020 și 20 mai 2020,

—

având în vedere discursul Președintei Comisiei Europene Ursula von der Leyen din 16 septembrie 2020 privind starea Uniunii,

—

având în vedere orientările Comisiei din 25 martie 2020 privind protejarea activelor și a tehnologiei europene cruciale în contextul crizei actuale,

—

având în vedere nota consultativă a Comisiei din 16 iunie 2020 intitulată „O politică comercială reînnoită pentru o Europă mai puternică”,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 8 iunie 2020 privind Răspunsul pe plan mondial al Echipei Europa la pandemia de COVID-19,

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 17-21 iulie 2020 privind planul de redresare și cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027,

—

având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene din 28 iunie 2016,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 13 iulie 2020 privind prioritățile UE prezentate cu ocazia celei de-a 75-a Adunări Generale a Organizației Națiunilor Unite, desfășurate sub tema „Promovarea multilateralismului și a unei Organizații puternice și eficiente a Națiunilor Unite care produce rezultate pentru toți”,

—

având în vedere declarația din 30 martie 2020 a copreședinților Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane (EUAL) privind pandemia de COVID-19,

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale (1),

—

având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, așa cum a fost adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 25 septembrie 2015, precum și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

—

având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2018 conținând recomandări adresate Comisiei privind vizele umanitare (2),

—

având în vedere Liniile directoare ale UE din 8 decembrie 2008 privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa lor,

—

având în vedere Codul de bună conduită electorală al Comisiei de la Veneția,

—

având în vedere rapoartele anuale ale Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună,

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0204/2020),

A.

întrucât virusul SARS-CoV-2 a provocat o pandemie la nivel mondial care afectează milioane de vieți, generând o criză globală de sănătate, economică, socială și umanitară fără precedent, creând tensiuni sistemice de guvernanță globală, cu consecințe profunde și pe termen lung pentru relațiile internaționale, care afectează aspecte esențiale ale politicii externe și ale securității și apărării UE, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii Europene; întrucât UE a fost ținta unor acțiuni de dezinformare, a unor atacuri cibernetice și a altor tipuri de interferențe rău-intenționate din partea unor terți, care vizează destabilizarea instituțiilor UE și a statelor membre;

B.

întrucât pandemia afectează în mod disproporționat cele mai vulnerabile țări și întrucât unele țări nu au reacționat și nu au luat măsuri de securitate adecvate și rapide pentru a reduce răspândirea bolii; întrucât guvernul chinez a minimizat importanța epidemiei de COVID-19 la izbucnirea acesteia; întrucât discursurile care se referă mai degrabă la caracteristicile geografice și nu la terminologia medicală atunci când menționează boala COVID-19 sunt stigmatizate; întrucât virusul a ucis aproximativ un milion de persoane la nivel mondial și a demonstrat că numai prin coordonare și solidaritate între țări poate fi ținut sub control și îi pot fi atenuate efectele;

C.

întrucât UE are responsabilitatea de a acționa ca actor mondial și de a-și adapta prioritățile și politicile, inclusiv politica externă, în concordanță cu schimbarea situației geopolitice din lume și cu lupta mondială împotriva COVID-19; întrucât UE trebuie să își asume rolul de lider într-o manieră previzibilă și respectându-și angajamentul față de libertățile fundamentale și statul de drept ca parte a eforturilor multilaterale și internaționale și în acord cu poziția sa în cadrul economiei mondiale; întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a subliniat încă o dată necesitatea de a consolida multilateralismul și ordinea bazată pe norme pentru a face mai bine față provocărilor globale;

D.

întrucât pandemia și efectele sale economice și sociale pot contribui în continuare la revendicările politice care decurg din inegalitatea și marginalizarea percepute; întrucât declinul economic mondial a avut un impact deosebit de grav asupra celor mai vulnerabile economii; întrucât pandemia de COVID-19 a exacerbat problema persistentă a deficitelor de medicamente la nivel global, cu consecințe acute în țările în curs de dezvoltare;

E.

întrucât pandemia a agravat situația umanitară critică a persoanelor vulnerabile, în special în zonele de conflict, în taberele de refugiați și în statele fragile, precum și în rândul comunităților indigene; întrucât UE a reiterat apelul lansat de ONU la încetarea imediată a focului la nivel mondial și la relaxarea sancțiunilor în contextul pandemiei, astfel încât să se asigure că sunt livrate echipamentele și materialele esențiale necesare pentru combaterea coronavirusului; întrucât asistăm, în consecință, la un declin al libertăților și al democrației la nivel mondial, ceea ce pune și mai multe presiuni asupra unei ordini multilaterale aflate deja în criză;

F.

întrucât în întreaga lume femeile care au parteneri de viață violenți au fost nevoite să rămână acasă, unde au fost la cheremul agresorilor lor pentru perioade mai lungi de timp; întrucât, în timp ce liniile telefonice de asistență și adăposturile pentru victimele violenței domestice din întreaga lume raportează o creștere a apelurilor de ajutor, în anumite țări rapoartele privind actele de violență în familie și apelurile de urgență au crescut cu peste 25 % de la adoptarea măsurilor de distanțare socială,