—

președintele și vicepreședintele nu sunt repartizați în mod permanent unei camere;

—

în fiecare an judecătoresc, vicepreședintele intră în compunerea fiecăreia dintre cele zece camere care judecă în complet de cinci judecători, în limita unei cauze pe cameră, potrivit următoarei ordini:

—

din cinci judecători, completul extins este format din vicepreședinte, din judecătorii completului de trei judecători sesizat inițial, precum și din unul dintre ceilalți judecători ai camerei vizate, determinat pe baza ordinii inverse stabilite la articolul 8 din Regulamentul de procedură;

—

din patru judecători, completul extins este format din vicepreședinte, din judecătorii completului de trei judecători sesizat inițial și din al patrulea judecător al camerei vizate.

1)

Noțiunea de „consumator”, utilizată la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1), trebuie să fie interpretată conform conținutului său definit în cadrul Directivei Consiliului din 22 decembrie 1986 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum (2) sau are un conținut autonom?

2)

La examinarea calității de „consumator”, este relevant scopul care rezultă din efectul legitim al contractului, care, în speță, acordă posibilitatea unui beneficiu viitor (proiect de investiții), sau este relevantă legătura contractului cu activitatea comercială sau profesională exercitată de persoana în cauză la momentul încheierii contractului?

3)

Noțiunea de „împrumut rambursabil în rate”, astfel cum este prevăzută la articolul 17 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, trebuie să fie interpretată în sensul că se referă numai la contracte cu privire la bunuri (bunuri corporale, bunuri mobile) sau include toate împrumuturile, inclusiv cele care rezultă dintr-un contract de credit bancar încheiat în scopul achiziționării unui bun imobil rezidențial?

4)

Întrucât, în ceea ce privește noțiunea de „domiciliu” prevăzută la articolul 62 alineatul (1), Regulamentul nr. 1215/2012 face trimitere la legislația națională a statului ale cărui instanței sunt sesizate, pot fi deduse criterii autonome (de exemplu, o caracteristică formală a legăturii cu un teritoriu determinat) pentru a se stabili dacă există un domiciliu pe teritoriul statului membru a cărui instanță a fost sesizată cu o acțiune împotriva unui consumator?

5)

În măsura în care un contract de credit încheiat în scopul achiziționării unui bun imobil rezidențial poate constitui un contract încheiat cu consumatorii în sensul articolului 17 alineatul (1) litera (c) din regulamentul menționat, cum trebuie să fie interpretată noțiunea de „reședință obișnuită” utilizată la articolul 19 punctul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială și, în special, este posibil ca aceasta să fie legată de centrul intereselor principale ale consumatorului?

6)

În cazul în care Regulamentul (UE) nr. 1215/2015 definește criterii autonome pentru garantarea aplicării sale efective în ceea ce privește noțiunea de „domiciliu”, competența teritorială trebuie să se stabilească și ea în temeiul acestei noțiuni?

1)

Introducerea unei dispoziții precum cea cuprinsă la articolul 1 alineatul 649 din Legea nr. 190/14, care reduce remunerația și comisioanele numai în privința unei categorii limitate și specifice de operatori, și anume numai în privința operatorilor de jocuri practicate cu aparate de joc, iar nu cu privire la toți operatorii din sectorul jocurilor este compatibilă cu exercitarea libertății de stabilire garantată de articolul 49 TFUE și cu exercitarea liberei prestări a serviciilor garantate de articolul 56 TFUE?

2)

Introducerea unei dispoziții precum cea menționată anterior, cuprinsă la articolul 1 alineatul 649 din Legea nr. 190/14, care, pentru motive exclusiv economice, reduce, pe durata unui acord de concesiune încheiat între o societate și o autoritate administrativă a statului italian, comisionul stipulat în acordul menționat este compatibilă cu principiul dreptului european al protecției încrederii legitime?

1)

Persoanele fizice proprietare de apartamente în cadrul unui imobil de apartamente aflat în coproprietate au calitatea de „consumatori” [în sensul articolului 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE (1) a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și al articolului 2 punctul 1 din Directiva 2011/83/UE (2) a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011] în raporturile juridice pe care le încheie pentru administrarea și întreținerea părților comune ale imobilului?

2)

Calitatea de „consumator” a persoanelor fizice proprietare de apartamente în cadrul unui imobil aflat în coproprietate depinde de natura raporturilor juridice pe care le încheie (contract individual de administrare și întreținere a părților comune, contract în temeiul articolului 2 din ZUES sau administrare de către adunarea generală a coproprietarilor)?

3)

O legislație care permite o diferență de tratament (în ceea ce privește calitatea de „consumator”) a proprietarilor unui imobil aflat în coproprietate, după cum au încheiat sau nu un contract individual pentru administrarea și întreținerea părților comune ale imobilului (în acest din urmă caz, organul de administrare este adunarea generală a coproprietarilor) este compatibilă cu Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011?

1)

Articolul 27 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 (1) („Regulamentul Dublin III”), eventual citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care prevede că acțiunea în suspendare obișnuită, introdusă împreună cu o acțiune în anulare împotriva unei decizii de transfer al solicitantului către un stat declarat competent să examineze cererea de protecție internațională, nu suspendă executarea transferului până la pronunțarea hotărârii privind cererea de suspendare menționată.

2)

Articolul 27 alineatul (3) din Regulamentul Dublin III, eventual citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care prevede că acțiunea în suspendare împotriva unei decizii de transfer al solicitantului către un stat competent să examineze cererea de protecție internațională nu suspendă executarea transferului până la pronunțarea hotărârii privind cererea de suspendare menționată decât cu cerința ca cererea de suspendare să fie introdusă în condiții de extremă urgență, atunci când solicitantul face obiectul unei măsuri de îndepărtare sau de returnare a cărei executare este iminentă, în special atunci când este menținut în detenție sau este pus la dispoziția guvernului și dacă nu a solicitat încă suspendarea obișnuită în același timp cu anularea sa.

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă reclamanții la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii de măsuri provizorii.

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Obligă Unie van Professionele Transporteurs en Logistieke Ondernemers (UPTR) la plata cheltuielilor de judecată.

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Nu mai este necesară pronunțarea asupra cererii de intervenție formulate de România.

3)

Dual Star Logistic SRL, Eliton Trans SRL, Agexim Spedition SRL, SC A & C International Road Cargo SRL și Uniunea Naţională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) vor suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene, cu excepția celor aferente cererii de intervenție.

4)

Dual Star Logistic, Eliton Trans, Agexim Spedition, SC A & C International Road Cargo, Uniunea Naţională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR), Parlamentul și Consiliul, precum și România vor suporta propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Îl obligă pe NG și pe ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexa la ordonanță la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene, inclusiv a celor aferente procedurii măsurilor provizorii.

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe domnul Stasys Jakeliūnas la plata cheltuielilor de judecată.

1)

Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului.

2)

Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

1)

Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)

Revocă Ordonanța din 2 iunie 2021, Puigdemont i Casamajó și alții/Parlamentul (T 272/21 R).

3)

Cererea privind cheltuielile de judecată ale părților principale se soluționează odată cu fondul.

4)

Regatul Spaniei va suporta propriile cheltuieli de judecată.

—

să declare acțiunea admisibilă și întemeiată și să anuleze Decizia C(2021) 3489 final a Comisiei din 20 mai 2021 C(2021) 3489 final privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (AT.40324 – Obligațiuni de stat europene) sau, cu titlu subsidiar, să reducă cuantumul amenzii la suma de 51,3 milioane de euro în conformitate cu metoda valorii nete negociate a UBS sau să reducă acest cuantum la suma de 60,6 milioane de euro în conformitate cu metoda valorii nete negociate a UBS sau să reducă acest cuantum cu cel puțin 65 % ca urmare a erorilor și a inexactităților identificate în metoda Comisiei; și

—

să oblige Comisia la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de UBS.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a aplicat normele Uniunii general aplicabile pentru calcularea cifrei de afaceri a instituțiilor financiare și, prin urmare, a încălcat principiile generale al egalității de tratament și al încrederii legitime.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu s-a conformat liniilor directoare pentru calculul amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1), procedând într-un mod atât arbitrar cât și cu o motivare insuficientă și, prin urmare, a încălcat jurisprudența relevantă și a încălcat dreptul la apărare al UBS.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a motivat suficient alegerea metodei aplicate.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a utilizat cele mai bune date disponibile în calcularea valorii vânzărilor UBS.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a aplicat propria metodă într-un mod material incorect și viciat de o serie de erori și inexactități materiale, drept pentru care UBS a primit o amendă într-un cuantum disproporționat.

—

Anularea Acordului comercial semnat la 30 decembrie 2020 de Consiliul Uniunii Europene și de guvernul britanic și a Deciziei 2021/689 de a-l semna, adoptată de Consiliul Uniunii Europene la 29 aprilie 2021, în măsura în care acestea aprobă articolul Comprov16 și în măsura în care nu mențin libertatea de circulație pentru britanicii care au legături strânse familiale și patrimoniale pe teritoriul Uniunii Europene în temeiul articolului VSTV 1;

—

obligarea Uniunii Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariilor de avocat care se ridică la suma de 5 000 de euro.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea statului de drept prin Acordul comercial de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul”). În această privință, reclamanții susțin că articolul COMPROV.16 din acest acord exclude cvasi-totalitatea dispozițiilor de la orice posibilitate de contestare în fața instanțelor și în special în fața instanțelor Uniunii.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanelor care au menținut în Uniunea Europeană legături strânse familiale și patrimoniale. Acest motiv se împarte în trei aspecte.

—

anularea deciziei Comisiei din 2 iunie 2021 de respingere a cererii reclamantului de acces la documentele Comisiei prin furnizarea de copii cu privire la toate comunicările Comisiei, începând cu data de 1 aprilie 2020,

în special în ceea ce privește cantitățile și locurile de livrare a vaccinurilor oferite de BioNTech, în măsura în care reclamantului nu i se permite accesul la acestea sau i se permite accesul numai în parte;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

1.

Primul motiv: reclamantul ar avea un drept de acces la documentele în litigiu ale Comisiei Europene în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1).

2.

Al doilea motiv: articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 nu s-ar opune dreptului de acces la informațiile în litigiu. Informațiile solicitate ar fi necesare atât pentru securitatea națională, pentru liniștea și ordinea publică, pentru bunăstarea economică a țării și pentru apărarea ordinii, cât și pentru protecția sănătății publice. Prin urmare, o eventuală ingerință în viața privată și în integritatea persoanelor ar fi admisibilă. În sfârșit, divulgarea informațiilor solicitate ar prezenta un interes public important.

3.

Al treilea motiv: articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 nu s-ar opune dreptului de acces la informațiile în litigiu. Nu ar exista nicio cauză de excludere în temeiul acestei dispoziții, din moment ce ea prevede o cauză de excludere limitată în timp și care privește doar deliberările în curs. În schimb, cererea de informații a reclamantului ar privi numai operațiuni încheiate.

4.

Al patrulea motiv: articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 nu se opune dreptului de acces la informațiile în litigiu. Această dispoziție nu ar proteja decât procesul decizional în curs. Or, cererea reclamantului ar avea ca obiect documentele referitoare la negocierile pârâtei în materie de livrări de vaccinuri. Aceste negocieri ar fi fost deja finalizate. Pe de altă parte, ar exista un interes public superior pentru divulgarea informațiilor în litigiu, având în vedere că achiziționarea vaccinurilor de către Uniune face de mai multe săptămâni obiectul unor discuții și rapoarte la scară europeană.

5.

Al cincilea motiv: articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 nu s-ar opune dreptului de acces la informațiile în litigiu. Divulgarea informațiilor nu ar aduce atingere intereselor comerciale ale unei persoane fizice sau juridice. Informațiile solicitate nu ar conține secrete comerciale în sensul Directivei (UE) 2016/943 (2).

—

anularea în tot sau în parte a articolului 1 a patra liniuță din Decizia C(2021) 3489 final a Comisiei din 20 mai 2021 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (AT.40324 – Obligațiuni de stat europene) și, în consecință, anularea în tot sau în parte a constatării de către Comisie a răspunderii reclamantelor;

—

cu titlu subsidiar, anularea în tot sau în parte a articolului 2 a doua liniuță din Decizia C(2021) 3489 final și, în consecință, anularea în tot sau în parte a amenzii aplicate reclamantelor;

—

cu titlu și mai subsidiar, reducerea semnificativă a amenzii aplicate reclamantelor la articolul 2 a doua liniuță din Decizia C(2021) 3489 final la suma pe care Tribunalul o va considera adecvată;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept atunci când a stabilit săvârșirea de către reclamante a unei încălcări „prin obiect” a articolului 101 alineatul (1) TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere în fapt și/sau în drept în ceea ce privește calificarea contactelor în cauză și atunci când a stabilit, în consecință, caracterul anticoncurențial al acestora.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere în fapt și/sau în drept în ceea ce privește durata încălcării pretins săvârșite de reclamante.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere în fapt și/sau în drept atunci când a stabilit existența unei încălcări unice și continue între 18 ianuarie 2011 și 28 noiembrie 2011.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcări ale unor norme fundamentale de procedură și ale tratatelor în ceea ce privește chestiunea răspunderii, inclusiv prezentarea de către Comisie a concluziilor sale și calificarea de către aceasta a contactelor în discuție, precum și pe încălcarea principiului egalității de tratament în ceea ce privește stabilirea duratei participării reclamantelor la presupusa încălcare.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere în fapt atunci când a adoptat o valoare de înlocuire a valorii vânzărilor bazată pe ipoteze care sunt de fapt inexacte material și nu a justificat utilizarea acestei valori; în plus, metoda propusă este în orice caz eronată în sine.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcări ale principiilor generale al proporționalității, al egalității de tratament și al individualizării sancțiunilor în ceea ce privește calculul amenzii aplicate reclamantelor pe baza valorii de înlocuire a valorii vânzărilor reținută de Comisie.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, precum și a obligației de motivare în ceea ce privește prezentarea de către Comisie a valorii de înlocuire a valorilor vânzărilor.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe erori de apreciere în fapt și pe încălcarea principiului egalității de tratament în aprecierea gravității participării reclamantelor la pretinsa încălcare.

10.

Al zecelea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a ținut seama, în calcularea amenzii care le-a fost aplicată reclamantelor, de rolul limitat al acestora, ca circumstanță atenuantă.

—

anularea deciziei atacate și autorizarea înregistrării mărcii (cerere înscrisă la EUIPO cu numărul 017867693);

—

obligarea EUIPO la plata propriilor cheltuieli de judecată;

—

obligarea C8 la plata propriilor cheltuieli de judecată;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de MCO(IP) Holdings Limited.

—

aplicarea eronată a principiului interdependenței, fapt care a condus la respingerea în mod eronat a înregistrării semnului;

—

aplicarea eronată a principiului interdependenței, fapt care a determinat camera de recurs să respingă în mod eronat acțiunea;

—

aplicarea eronată a principiului interdependenței prin admiterea opoziției și, prin urmare, prin respingerea în mod eronat a înregistrării semnului.

—

anularea deciziei atacate și autorizarea înregistrării mărcii (cerere înscrisă la EUIPO cu numărul 017867689);

—

obligarea EUIPO la plata propriilor cheltuieli de judecată;

—

obligarea C8 la plata propriilor cheltuieli de judecată;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de MCO(IP) Holdings Limited.

—

aplicarea eronată a principiului interdependenței, fapt care a condus la respingerea în mod eronat a înregistrării semnului;

—

aplicarea eronată a principiului interdependenței, fapt care a determinat camera de recurs să respingă în mod eronat acțiunea;

—

aplicarea eronată a principiului interdependenței prin admiterea opoziției și, prin urmare, prin respingerea în mod eronat a înregistrării semnului.

—

constatarea admisibilității acțiunii domnului Oleksandr Viktorovych Klymenko;

—

constatarea faptului că prin adoptarea măsurilor restrictive, anulate sau nu, împotriva domnului Klymenko, referitoare la:

—

Consiliul Uniunii Europene a angajat răspunderea extracontractuală a Uniunii Europene;

—

constatarea faptului că, în consecință, Uniunea Europeană este obligată să repare prejudiciul reclamantului care rezultă din aceasta;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene să repare prejudiciul care rezultă din atingerea adusă onorabilității și reputației care se ridică la 50 000 de euro, la care trebuie adăugate dobânzile legale și orice altă sumă care ar fi justificată;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene să îi acorde reclamantului o sumă de 500 de euro pentru fiecare lună în care numele acestuia a fost înscris pe listele în litigiu pentru repararea prejudiciului său moral care rezultă din dificultățile cauzate vieții sale cotidiene și din atingerea adusă sănătății sale, la care trebuie adăugate dobânzile legale și orice altă sumă care ar fi justificată;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe insuficiența motivării, care constituie o atingere adusă principiului respectării dreptului la apărare și dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe eroarea de apreciere care rezultă din încălcarea de către Consiliu a obligației sale de a dovedi temeinicia măsurilor restrictive adoptate.

—

în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant, anularea:

în consecință,

—

dispunerea eliminării numelui domnului George Haswani din anexele la actele sus-menționate;

—

obligarea Consiliului la plata sumei de 100 000 euro cu titlu de despăgubiri morale;

—

în temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, potrivit căruia partea care cade în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată, domnul Haswani solicită ca Consiliul să își suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele pe care el le-a prezentat și cu privire la care își rezervă dreptul de a le justifica în cursul procedurii.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil. Reclamantul reproșează Consiliului că i-a încălcat dreptul la apărare, în special dreptul de a fi ascultat înainte să fie luată decizia de menținere a includerii numelui său pe lista de sancțiuni.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare. Se reproșează Consiliului că s-a mulțumit să invoce considerații vagi și generale fără a menționa, în mod specific și concret, motivele pentru care acesta consideră, în exercitarea puterii sale discreționare de apreciere, că reclamantul trebuie să facă obiectul măsurilor restrictive în cauză.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității în atingerea adusă drepturilor fundamentale. Reclamantul apreciază în acest sens că măsura luată în privința sa este disproporționată prin raportare la obiectivul urmărit și constituie o ingerință disproporționată în libertatea de a desfășura o activitate comercială și în dreptul de proprietate, pentru motivul că măsura menționată vizează orice activitate economică influentă, fără alt criteriu.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe lipsa de probe. Reclamantul susține că, potrivit unei jurisprudențe constante, efectivitatea controlului jurisdicțional impune printre altele ca, în cadrul controlului legalității motivelor pe care se întemeiază decizia de includere sau de menținere a numelui unei persoane determinate pe listele de persoane vizate de sancțiuni, instanța Uniunii să se asigure că această decizie se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă. Or, afirmațiile Consiliului referitoare atât la „legături strânse cu regimul”, cât și cele care se raportau la un pretins rol de intermediar în cadrul tranzacțiilor petroliere dintre regim și Statul Islamic sunt lipsite de orice temei și trebuie așadar să fie respinse în mod definitiv.

5.

Al cincilea motiv referitor la cererea de despăgubire pentru repararea prejudiciilor suferite.

—

Anularea Deciziei (PESC) 2021/855 a Consiliului Uniunii Europene din 27 mai 2021 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC din 31 mai 2013 privind măsuri restrictive împotriva Siriei (1), în măsura în care i se aplică reclamantului;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/848 al Consiliului Uniunii Europene din 27 mai 2021 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 din 18 ianuarie 2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (2), în măsura în care i se aplică reclamantului, și

—

obligarea Consiliului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de reclamant.

—

Anularea deciziei camerei de recurs din cazul A-001-2021 (consolidată) a ACER [Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei] din 28 mai 2021 (denumită în continuare „decizia atacată a camerei de recurs”) de respingere a cererilor de anulare și de trimitere [la organismul competent] ale Deciziei nr. 33/2020 din 4 decembrie 2020 (denumită în continuare „Decizia Agenției”) de stabilire a metodologiei de coordonare regională a siguranței în funcționare în principala regiune de calcul al capacităților („metodologia de coordonare regională a siguranței în funcționare”);

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de camera de recurs atunci când a reținut că ACER era competentă să își depășească mandatul strict de aprobare a metodologiei elaborate de OTS, prevăzut la articolul 6 alineatul (3) și la articolul 6 alineatul (8) din Regulamentul 2017/1485 (1) și că era abilitată să elaboreze măsuri de politică, extinzând în mod semnificativ obiectul și întinderea coordonării regionale.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe omisiunea camerei de recurs de a-și motiva în mod adecvat decizia și astfel o încălcare a articolului 296 TFUE.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de camera de recurs, atunci când a constatat că metodologia de coordonare regională a siguranței în funcționare, prevăzută de Decizia Agenției, este conformă cu articolul 35 alineatul (5) din Regulamentul 2019/943 (2) și cu articolul 40 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2019/944 (3).

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de camera de recurs atunci când a presupus că posibilitatea de utilizare a modelului de dispecerizare centralizată de către OTS nu este afectată de metodologia de coordonare regională a siguranței în funcționare.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de camera de recurs, atunci când a constatat că metodologia de coordonare regională a siguranței în funcționare adoptată de Decizia Agenției nu omite să instituie norme echitabile în ceea ce privește schimburile transfrontaliere de energie electrică și să asigure compatibilitatea stimulentelor referitoare la gestionarea congestiilor și la investițiile în măsuri de remediere legate de hardware, cum ar fi transformatoarele defazor de reglaj (PST).

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de camera de recurs, atunci când a constatat că metodologia de coordonare regională a siguranței în funcționare adoptată de Decizia Agenției nu împiedică menținerea limitelor de siguranță în funcționare, în special a limitelor privind tensiunea, și așadar considerând că metodologia de coordonare regională a siguranței în funcționare este conformă cu dispozițiile legale relevante.

—

Anularea deciziei camerei de recurs din cazul A-001-2021 (consolidată) a ACER [Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei] din 28 mai 2021 (denumită în continuare „decizia atacată a camerei de recurs”) de respingere a cererilor de anulare și de trimitere [la organismul competent] ale Deciziei nr. 30/2020 din 30 noiembrie 2020 (denumită în continuare „Decizia Agenției”) privind propunerea OTS [operatori de transport și de sistem] din principalele regiuni de calcul al capacităților referitoare la metodologia de partajare a costurilor pentru redispecerizare și comercializare în contrapartidă (Metodologia de partajare a costurilor pentru redispecerizare și comercializare în contrapartidă);

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe următoarele erori de drept: o eroare de drept săvârșită de camera de recurs atunci când a constatat că competența ACER nu este limitată prin articolul 16 alineatul (13) din Regulamentul privind energia electrică și că ACER este în fapt competentă să adopte măsuri de politică prin care să sancționeze operațiunilor interzonale, contrare articolului 16 alineatul (13) din Regulamentul 2019/943 (1); o eroare de drept săvârșită de camera de recurs prin nerespectarea limitelor competenței ACER rezultate din articolul 9 alineatul (11) din Regulamentul 2015/1222 (2) al Comisiei; o eroare de drept, atunci când a constatat că competența ACER este conferită de articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul 2019/942 (3).

2.

Al doilea motiv întemeiat pe omisiunea camerei de recurs de a-și motiva în mod adecvat decizia și astfel o încălcare a articolului 296 TFUE.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe o eroare de drept, atunci când camera de recurs a constatat că descompunerea fluxurilor nu este incompatibilă cu definițiile prevăzute la articolul 2 din Metodologia ACER de partajare a costurilor pentru redispecerizare și comercializare în contrapartidă.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe o eroare de drept, întrucât camera de recurs a constatat că descompunerea fluxurilor în Metodologia ACER de partajare a costurilor pentru redispecerizare și comercializare în contrapartidă (supraevaluarea fluxului în buclă din zonele de ofertare importatoare) nu încalcă articolul 74 alineatul (6) literele (c) și (i) din Regulamentul 2015/1222 al Comisiei.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe o eroare de drept, întrucât camera de recurs a constatat că valoarea fluxului în buclă de 10 % din pragul stabilit de ACER nu este prea ridicată, ceea ce încalcă principiul „poluatorul plătește”, consacrat la articolul 16 alineatul (13) din Regulamentul 2019/943.

—

anularea Deciziei din 10 iunie 2021 a Comisiei privind ajutorul de stat SA.28599 [(C 23/2010) (ex NN 36/2010, ex CP 163/2009)] acordat de Regatul Spaniei pentru extinderea televiziunii digitale terestre în zone îndepărtate și mai puțin urbanizate (mai puțin în Castilla La Mancha);

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea dreptului Regatului Spaniei de a fi ascultat, prevăzut la articolul 41 alineatul (2) din cartă (1) și pe încălcarea articolului 4 alineatul (4), coroborat cu articolul 6 din Regulamentul 2015/1589 (2), întrucât sarcina probei privind selectivitatea a fost răsturnată în sarcina Regatului Spaniei.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE, prin faptul că Comisia și-a depășit competențele la punerea în aplicare a Hotărârii din 20 decembrie 2017, C-70/16 P, precum și încălcarea principiilor securității juridice și încrederii legitime și în special a principiului „reformatio in pejus” și a articolului 47 din Cartă.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la o bună administrare prevăzut la articolul 41 din cartă, din cauza întârzierii nejustificate de trei ani și șase luni pentru îndeplinirea obligației de motivare a selectivității impuse prin hotărâre.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, din cauza unei analize inadecvate a selectivității inversând sarcina probei.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 1 litera (d) din Regulamentul 2015/1589, prin calificarea măsurii drept „schemă de ajutor”.

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, prin introducerea unor criterii de cuantificare confuze și contradictorii în ceea ce privește definirea unui avantaj din aceeași decizie.

7.

Al șaptelea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, din cauza inexistenței unui avantaj pentru beneficiarii identificați și a unei erori de apreciere la stabilirea beneficiarului.

8.

Al optulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE din cauza unei erori de apreciere la stabilirea compatibilității.

—

anularea notificării emise la 14 iunie 2021 de departamentul „Operațiuni” în cadrul procedurii 50057C și în toate celelalte dosare în care reclamantul /titularul dreptului își are sediul în afara Uniunii, potrivit căreia reclamanta nu poate reprezenta clienți cu sediul în afara Uniunii Europene;

—

declararea nelegalității modificării practicii introduse în Orientările EUIPO privind reprezentarea profesională a avocaților spanioli în fața EUIPO (partea A din secțiunea 5 din anexa 1);

—

obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea Tratatelor, întrucât EUIPO a încălcat principiile securității juridice, încrederii legitime, proporționalității și nediscriminării prin notificarea reclamantei o neregulă privind competența de a acționa ca reprezentant în fața EUIPO, pentru motivul că în Spania, „abogados” pot reprezenta numai clienți care își au reședința permanentă în Uniune, cu excluderea celor care își au reședința permanentă în afara Uniunii, aceștia din urmă trebuind să fie reprezentați de un mandatar profesional care are titlul de „Agente Oficial de la Propiedad Industrial”.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 120 din Regulamentul (EU) 2017/1001 (1).

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe necompetența EUIPO de a priva avocații spanioli de dreptul, de care beneficiază din 1996, de a-și exercita profesia pe deplin și în mod necondiționat în fața EUIPO.

—

anularea deciziei Comisiei din 9 iunie 2021 de respingere a cererii reclamantului de acces la documentele Comisiei prin furnizarea de copii cu privire la toate procesele-verbale, rezumatele, memorandumurile, notele, actele reuniunilor, negocierile, deciziile, propunerile, transcrierile, e-mailurile, scrisorile, registrele telefonice – în special referitoare la Advance Purchase Agreements – și contractele concrete cu societățile farmaceutice în legătură cu furnizarea de vaccinuri împotriva COVID-19 pentru combaterea pandemiei de coronavirus a „Steering Committees” și a „Joint Negotiations Teams”. Prin Advance Purchase Agreements se înțelege orice contract de cumpărare, de furnizare, de garantare, de rezervare sau de dezvoltare a vaccinurilor împotriva COVID-19 pentru statele membre ale Uniunii prin intermediul Comisiei;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

1.

Primul motiv: Reclamantul ar avea un drept de acces la documentele în litigiu ale Comisiei Europene în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1). Refuzul Comisiei ar încălca această dispoziție.

2.

Al doilea motiv: Nicio cauză de excludere nu s-ar opune dreptului de acces al reclamantului. În special, cauza de excludere prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 nu s-ar opune cererii reclamantului. Comunicarea informațiilor solicitate ar fi necesară pentru numeroase obiective de interes public. Prin urmare, o eventuală ingerință în viața privată și în integritatea persoanelor ar fi admisibilă. În plus, riscul unui prejudiciu ar trebui dovedit în mod concret și efectiv. Or, pârâta nu și-ar fi îndeplinit obligația de a face această dovada.

—

declararea admisibilității cererii, împreună cu toate documentele anexate și copiile aferente;

—

admiterea cererii, anularea deciziei contestate și obligarea la decăderea din drepturile asupra mărcii Uniunii Europene nr. 8 914 855 pentru neutilizare;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

Nu s-a făcut dovada unei utilizări serioase a mărcii Uniunii Europene contestate [articolul 18 alineatul (1) litera (a) și articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 a Parlamentului European și a Consiliului].

—

anularea, pentru motivele expuse mai jos, a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2021/988 a Comisiei din 16 iunie 2021 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (1) (Decizia ad-hoc nr. 66), notificată cu numărul C(2021) 4118;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o interpretare eronată a Regulamentului (UE) nr. 1383/2015 (2) [considerentul (5)] și a articolului 53 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 639/2014 (3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1383/2015, precum și pe o încălcare a articolului 1 din Regulamentul (UE) nr. 1383/2015 și a principiilor caracterului rezonabil, nediscriminării și proporționalității, în ceea ce privește tratamentul comunicărilor tardive către baza de date informatizată pentru măsurile care prevăd o perioadă de reținere.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o interpretare eronată a Regulamentului (UE) nr. 1383/2015 [considerentul (5)] și a articolului 53 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 639/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1383/2015, precum și pe o încălcare a principiilor caracterului rezonabil, nediscriminării și proporționalității, în ceea ce privește tratamentul comunicărilor tardive către baza de date informatizată pentru măsurile care prevăd o perioadă de reținere.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o interpretare eronată a Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 (4) (articolul 7) în ceea ce privește termenul de comunicare către baza de date informatizată.

—

anularea, conform articolului 263 TFUE, a Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2021/1002 a Consiliului din 21 iunie 2021 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus (JO 2021, L 219I, p. 70), precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/997 al Consiliului din 21 iunie 2021 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO 2021, L 219I, p. 3), în măsura în care acestea îl privesc pe reclamant;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

—

anularea Deciziei din 13 iulie 2021 a Comisiei prin care aceasta i-a respins reclamantului accesul la documente ale Comisiei prin refuzul de a-i furniza copii ale întregii corespondențe pe care a purtat-o, de la 1 aprilie 2020, cu societatea AstraZeneca plc sau cu filialele sale, cu cancelaria federală germană sau cu ministrul federal al sănătății referitoare la societatea AstraZeneca plc sau la filialele sale și care privește în special cantitățile și termenele de livrare de vaccinuri împotriva COVID-19 propuse de AstraZeneca plc;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv: Reclamantul consideră că are dreptul de acces la documentele în litigiu ale Comisiei Europene în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1). Refuzul Comisiei încalcă, în opinia sa, această dispoziție.

2.

Al doilea motiv: Motivul de excludere prevăzut la articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 nu se opune dreptului de acces la documente al reclamantului. Acest motiv de excludere este limitat în timp și se aplică doar procedurilor și deliberărilor în curs. Procedura pendinte din Belgia împotriva AstraZeneca cu nr. 2021/48/C privește o cu totul altă situație de fapt și s-a finalizat deja prin Hotărârea din 18 iunie 2021. Nu sunt îndeplinite nici condițiile unei atingeri aduse principiilor egalității armelor și bunei administrări a justiției, întrucât toate procedurile susceptibile de a fi vizate sunt deja finalizate.