—

având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online (2),

—

având în vedere Directiva (UE) 2019/770 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale (3),

—

având în vedere Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivei 2009/22/CE și de abrogare a Directivei 1999/44/CE (4),

—

având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori care modifică Directiva 84/450/CEE a Consiliului, Directivele 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (5),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (6),

—

având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 septembrie 2010 referitoare la realizarea pieței interne în ceea ce privește comerțul electronic (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2017 referitoare la platformele online și piața unică digitală (9),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 ianuarie 2012 intitulată „Un cadru coerent pentru creșterea încrederii în piața unică digitală a comerțului electronic și a serviciilor online” (COM(2011)0942),

—

având în vedere Recomandarea Comisiei (UE) 2018/334 din 1 martie 2018 privind măsuri de combatere eficace a conținutului ilegal online (10) și Comunicarea Comisiei din 28 septembrie 2017 intitulată „Combaterea conținutului ilegal online: către o responsabilitate sporită a platformelor online” (COM(2017)0555),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2018 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Combaterea dezinformării online: o abordare europeană” (COM(2018)0236), care se referă la informațiile false sau înșelătoare create, prezentate și răspândite pentru a obține un câștig economic sau pentru a induce publicul în eroare în mod deliberat, putând prejudicia interesul public,

—

având în vedere Memorandumul de înțelegere privind vânzarea pe internet a mărfurilor contrafăcute din 21 iunie 2016 și revizuirea acestuia prin Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European din 29 noiembrie 2017, intitulată „Un sistem echilibrat de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală care să abordeze provocările societale actuale” (COM(2017)0707),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (ECON-VI/048) din 5 decembrie 2019, intitulat „Un cadru european de răspunsuri normative la economia colaborativă”,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (11),

—

având în vedere Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE (12),

—

având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (13),

—

având în vedere Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date (14), Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (15), și Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (16),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 martie 2020, intitulată „O strategie pentru IMM-uri pentru o Europă sustenabilă și digitală” (COM(2020)0103),

—

având în vedere Cartea albă intitulată „Inteligența artificială – O abordare europeană axată pe excelență și încredere” din 19 februarie 2020 (COM(2020)0065),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (COM(2020)0067),

—

având în vedere angajamentele asumate de Comisie în documentul său intitulat „Orientări politice pentru viitoarea Comisie Europeană 2019-2024”,

—

având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulat „Diagrama costului non-Europei 2019-2024”, care arată că câștigul potențial al finalizării pieței unice digitale a serviciilor ar putea fi de până la 100 miliarde EUR,

—

având în vedere studiul realizat de Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții din cadrul Parlamentului European intitulat „Directiva privind comerțul electronic ca piatră de temelie a pieței interne”, care subliniază patru priorități pentru îmbunătățirea Directivei privind comerțul electronic,

—

având în vedere studiile realizate de Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții pentru atelierul pe tema „Norme privind comerțul electronic adaptate erei digitale”, organizat de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor (IMCO),

—

având în vedere studiul de evaluare a valorii adăugate europene realizat de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, intitulat „Digital Services Act: European added value assessment” („Actul legislativ privind serviciile digitale: evaluarea valorii adăugate europene”) (17),

—

având în vedere vademecumul Directivei 98/48/CE, care introduce un mecanism pentru transparența normelor privind serviciile societății informaționale,

—

având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizele Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0181/2020),

A.

întrucât comerțul electronic influențează viața de zi cu zi a oamenilor, întreprinderilor și consumatorilor din Uniune și întrucât, atunci când este practicat în condiții echitabile și reglementate de concurență, poate contribui în mod pozitiv la valorificarea potențialului pieței unice digitale, mări încrederea consumatorilor și oferi operatorilor nou-veniți, inclusiv microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii, noi oportunități de piață pentru creșterea economică durabilă și crearea de locuri de muncă;

B.

întrucât Directiva 2000/31/CE („Directiva privind comerțul electronic”) este unul dintre cele mai reușite acte legislative ale Uniunii și a conturat piața unică digitală așa cum o cunoaștem astăzi; întrucât Directiva privind comerțul electronic a fost adoptată în urmă cu 20 de ani, pachetul referitor la Actul legislativ privind serviciile digitale („ALSD”) ar trebui să țină cont de transformarea rapidă și de expansiunea comerțului electronic în toate formele sale, cu multitudinea sa de servicii, produse, furnizori și diferite legislații sectoriale; întrucât, de la adoptarea Directivei privind comerțul electronic, Curtea de Justiție a Uniunii Europene („Curtea”) a pronunțat o serie de hotărâri în legătură cu aceasta;

C.

întrucât, în prezent, statele membre au o abordare fragmentată pentru combaterea conținutului ilegal online; întrucât, drept consecință, furnizorii de servicii în cauză se pot regăsi în situația de a fi obligați să respecte o întreagă gamă de cerințe juridice, care pot fi divergente din punctul de vedere al conținutului și al sferei de aplicare; întrucât se pare că nu se asigură punerea în aplicare și că există o lipsă de cooperare între statele membre, precum și provocări în ceea ce privește cadrul juridic în vigoare;

D.

întrucât serviciile digitale trebuie să respecte pe deplin normele privind drepturile fundamentale, în special viața privată, protecția datelor cu caracter personal, nediscriminarea, libertatea de exprimare și de informare, precum și pluralismul mass-mediei și diversitatea culturală și drepturile copilului, consacrate în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”);

E.

întrucât, în comunicarea sa intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei”, Comisia s-a angajat să adopte, ca parte a ALSD, norme noi și revizuite pentru platformele online și furnizorii de servicii de informare online, să consolideze supravegherea politicilor privind conținutul ale platformelor în Uniune și să analizeze normele ex ante;

F.

întrucât pandemia de COVID-19 a adus noi provocări sociale și economice care afectează profund cetățenii și economia; întrucât, în același timp, pandemia de COVID-19 demonstrează reziliența sectorului comerțului electronic și potențialul său de forță motrice pentru relansarea economiei europene; întrucât pandemia a scos în evidență, de asemenea, deficiențele cadrului de reglementare actual, în special în ceea ce privește acquis-ul în domeniul protecției consumatorilor; întrucât acest lucru impune luarea de măsuri la nivelul Uniunii pentru a avea o abordare mai coerentă și mai coordonată cu scopul de a aborda dificultățile identificate și de a evita ca acestea să apară din nou în viitor;

G.

întrucât pandemia de COVID-19 a demonstrat și cât de vulnerabili sunt consumatorii UE la practicile comerciale înșelătoare ale comercianților necinstiți care vând online produse ilegale, care nu respectă normele Uniunii în materie de siguranță, și la alte condiții inechitabile; întrucât pandemia de COVID-19 a arătat, în special, că platformele și serviciile de intermediere online trebuie să-și îmbunătățească eforturile de depistare și eliminare rapidă a afirmațiilor false și de combatere a practicilor înșelătoare ale comercianților necinstiți, în special ale celor care vând echipamente medicale contrafăcute sau produse periculoase online, într-un mod consecvent și coordonat; întrucât Comisia a salutat reacția platformelor după trimiterea către acestea a scrisorilor din 23 martie 2020; întrucât este nevoie de măsuri la nivelul Uniunii pentru o abordare mai coerentă și coordonată de combatere a acestor practici înșelătoare și de protecție a consumatorilor;

H.

întrucât ALSD ar trebui să asigure o protecție cuprinzătoare a drepturilor consumatorilor și utilizatorilor din Uniune și, prin urmare, domeniul său de aplicare teritorial ar trebui să acopere activitățile furnizorilor de servicii ale societății informaționale stabiliți în țări terțe în cazul în care serviciile acestora, care intră sub incidența ALSD, se adresează consumatorilor sau utilizatorilor din Uniune;

I.

întrucât ALSD ar trebui să clarifice natura serviciilor digitale care intră în domeniul său de aplicare, menținând în același timp caracterul orizontal al Directivei privind comerțul electronic, care să se aplice nu numai platformelor online, ci tuturor furnizorilor de servicii ale societății informaționale, astfel cum sunt definiți în dreptul Uniunii;

J.

întrucât ALSD nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (UE) 2016/679 („RGPD”), care stabilește un cadru juridic pentru protecția datelor personale, Directivei (UE) 2019/790 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală, Directivei 2010/13/UE privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale și Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice;

K.

întrucât ALSD nu ar trebui să aducă atingere Directivei 2005/29/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/2161, nici Directivelor (UE) 2019/770 și (UE) 2019/771 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale, respectiv privind contractele de vânzare de bunuri, nici Regulamentului (UE) 2019/1150 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online;

L.

întrucât ALSD nu ar trebui să aducă atingere cadrului stabilit de Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieței interne;

M.

întrucât anumite tipuri de conținut ilegal, care constituie un motiv major de îngrijorare, au fost deja definite în dreptul intern și în dreptul Uniunii, cum ar fi discursurile ilegale de incitare la ură, și nu ar trebui să fie redefinite în cadrul ALSD;

N.

întrucât sporirea transparenței și sprijinirea cetățenilor pentru a dobândi competențe digitale și în domeniu mass-media în ceea ce privește diseminarea conținuturilor dăunătoare, a discursurilor de incitare la ură și a dezinformării, precum și pentru a-și dezvolta gândirea critică, și consolidarea jurnalismului independent și a calității mass-mediei vor contribui la promovarea unui conținut divers și de calitate;

O.

întrucât baza de date WHOIS este o bază de date accesibilă publicului și un instrument util pentru a găsi proprietarul unui nume de domeniu specific pe internet, precum și datele și persoana de contact asociate fiecărui nume de domeniu;

P.

întrucât ALSD ar trebui să urmărească asigurarea securității juridice și a clarității, inclusiv în cadrul pieței de închiriere pe termen scurt și al serviciilor de mobilitate, prin promovarea transparenței și a unor obligații de informare mai clare;

Q.

întrucât acordul Comisiei cu anumite platforme ale sectorului închirierilor pe termen scurt privind schimbul de date la care s-a ajuns în martie 2020 le va permite autorităților locale să înțeleagă mai bine dezvoltarea economiei colaborative și schimbul fiabil și continuu de date, precum și un proces de elaborare a politicilor bazat pe date concrete; întrucât sunt necesare măsuri suplimentare pentru a iniția un cadru mai cuprinzător de schimb de date pentru platformele online de închiriere pe termen scurt;

R.

întrucât pandemia de COVID-19 a avut un impact grav asupra sectorului turismului din Uniune și a demonstrat necesitatea de a continua sprijinirea cooperării în ceea ce privește coridoarele ecologice pentru a asigura buna funcționare a lanțurilor de aprovizionare ale Uniunii și circulația mărfurilor în rețeaua de transport a Uniunii;

S.

întrucât evoluția constantă a dezvoltării și utilizării platformelor de internet pentru o gamă largă de activități, inclusiv activități comerciale, de transport și de turism și de partajare a bunurilor și serviciilor, au modificat modul în care utilizatorii și întreprinderile interacționează cu furnizorii de conținut, comercianții și alte persoane care furnizează bunuri și servicii; întrucât piața unică digitală nu poate reuși fără încrederea utilizatorilor în platforme online care respectă toate reglementările aplicabile și interesele legitime ale utilizatorilor; întrucât orice cadru de reglementare viitor ar trebui să abordeze, de asemenea, modelele de afaceri invazive, inclusiv manipularea comportamentelor și practicile discriminatorii, care au efecte negative majore asupra funcționării pieței unice și a drepturilor fundamentale ale utilizatorilor;

T.

întrucât statele membre ar trebui să facă eforturi pentru a îmbunătăți accesul la justiție și la mecanismele de aplicare a legii și eficiența lor în ceea ce privește stabilirea caracterului ilegal al conținutului online și soluționarea litigiilor privind eliminarea conținutului sau blocarea accesului la acesta;

U.

întrucât cerințele ALSD ar trebui să fie ușor de pus în aplicare de furnizorii de servicii ale societății informaționale; întrucât intermediarii online ar putea cripta sau împiedica în alt mod accesul părților terțe la conținutul lor, inclusiv intermediarii de servicii de găzduire care stochează conținutul;

V.

întrucât o modalitate eficientă de reducere a activităților ilegale permite dezvoltarea unor noi modele de afaceri inovatoare și consolidează piața unică digitală prin eliminarea barierelor nejustificate din calea liberei circulații a conținuturilor digitale; întrucât barierele, care creează piețe naționale fragmentate, contribuie la crearea unei cereri de conținut ilegal;

W.

întrucât serviciile digitale ar trebui să pună la dispoziția consumatorilor mijloace directe și eficiente de comunicare ușor de accesat, de identificat și de accesat, cum ar fi adrese de e-mail, formulare de contact electronice, roboți de chat, mesagerie instantanee sau de reapelare telefonică, și ar trebui să garanteze că informațiile referitoare la aceste mijloace de comunicare sunt accesibile consumatorilor în mod clar, ușor de înțeles și, dacă este posibil, uniform, și că cererile consumatorilor sunt direcționate la diferitele servicii digitale de bază ale furnizorului de servicii digitale;

X.

întrucât ALSD ar trebui să garanteze dreptul consumatorilor de a fi informați în cazul în care un serviciu este activat de inteligența artificială („IA”), utilizează instrumente automatizate de luare a deciziilor sau de învățare automată sau instrumente automatizate de recunoaștere a conținutului; întrucât ALSD ar trebui să ofere posibilitatea de a nu accepta, de a limita sau de a personaliza utilizarea oricăror caracteristici de personalizare automată, în special în vederea stabilirii unor ordini, și de a vizualiza conținutul într-o ordine neorganizată, și ar trebui să ofere mai mult control utilizatorilor cu privire la modul în care este ordonat conținutul;

Y.

întrucât protecția datelor cu caracter personal care fac obiectul unor procese automatizate de luare a deciziilor este deja reglementată, printre altele, de RGPD, iar ALSD nu ar trebui să urmărească repetarea sau modificarea dispozițiilor respective;

Z.

întrucât Comisia ar trebui să se asigure că ALSD păstrează abordarea centrată pe om în ceea ce privește IA, în conformitate cu normele în vigoare privind libera circulație a serviciilor bazate pe IA, respectând, în același timp, valorile și drepturile fundamentale consacrate în tratate;

AA.

întrucât autoritățile naționale de supraveghere, în cazul în care acest lucru este permis de dreptul Uniunii, ar trebui să aibă acces la documentația privind software-urile și seturile de date ale algoritmilor examinați;

AB.

întrucât conceptele de transparență și explicabilitate a algoritmilor ar trebui înțelese ca o obligație de a prezenta informațiile furnizate utilizatorului într-o formă concisă, transparentă, inteligibilă și ușor accesibilă, utilizând un limbaj clar și simplu;

AC.

întrucât este important să se stabilească măsuri care să asigure o aplicare și o supraveghere eficiente; întrucât conformarea la dispoziții ar trebui să fie întărită prin sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, inclusiv aplicarea de amenzi proporționale;

AD.

întrucât ALSD ar trebui să echilibreze drepturile tuturor utilizatorilor și să garanteze că măsurile sale nu sunt elaborate pentru a favoriza un interes legitim în detrimentul altuia și să împiedice utilizarea măsurilor ca instrumente ofensive în conflictele dintre întreprinderi sau sectoare;

AE.

întrucât mecanismul ex ante al pieței interne ar trebui să se aplice atunci când dreptul concurenței este insuficient pentru a aborda în mod adecvat disfuncționalitățile identificate ale pieței;

AF.

întrucât măsurile legislative propuse în cadrul ALSD ar trebui să fie bazate pe dovezi; întrucât Comisia ar trebui să efectueze o evaluare aprofundată a impactului, bazată pe date, statistici, analize și studii relevante privind diferitele opțiuni disponibile; întrucât evaluarea impactului ar trebui, de asemenea, să evalueze și să analizeze produsele nesigure și periculoase vândute prin intermediul piețelor online; întrucât evaluarea impactului ar trebui să țină seama, de asemenea, de lecțiile învățate din pandemia de COVID-19 și să ia în considerare rezoluțiile Parlamentului European; întrucât ALSD ar trebui să fie însoțit de orientări de punere în aplicare,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.

74.

75.

76.

77.

78.

79.

80.

81.

82.

83.

84.

85.

86.

87.

88.

89.

90.

91.

—

având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online (1),

—

având în vedere Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (3) (denumit în continuare „Regulamentul general privind protecția datelor”),

—

având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (4),

—

având în vedere Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială (5),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iunie 2018 de instituire a programului Europa digitală pentru perioada 2021-2027 (COM(2018)0434),

—

având în vedere Recomandarea (UE) 2018/334 a Comisiei din 1 martie 2018 privind măsuri de combatere eficace a conținutului ilegal online (6),

—

având în vedere Convenția privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (7), precum și Convenția pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, semnată la 10 iunie 1958 la New York,

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2018 referitoare la tehnologiile registrelor distribuite și tehnologiile blockchain: consolidarea încrederii prin eliminarea intermedierii (8),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 19 februarie 2020 intitulată „O strategie europeană privind datele” (COM(2020)0066),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (COM(2020)0067),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 25 mai 2016 intitulată „Platforme online și piața unică digitală – Oportunități și provocări pentru Europa” (COM(2016)0288),

—

având în vedere studiul de evaluare a valorii adăugate europene realizat de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, intitulat „Digital Services Act: European added value assessment” („Actul legislativ privind serviciile digitale: evaluarea valorii adăugate europene”) (9),

—

având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și cel al Comisiei pentru cultură și educație,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0177/2020),

A.

întrucât serviciile digitale, care reprezintă un element fundamental al economiei Uniunii și asigură mijloacele de subzistență ale multora dintre cetățenii săi, trebuie să fie reglementate într-un mod care să garanteze drepturile fundamentale și alte drepturi ale cetățenilor, sprijinind în același timp dezvoltarea și progresul economic, mediul digital și promovând încrederea online, ținând cont de interesele utilizatorilor și ale tuturor participanților la piață, inclusiv ale IMM-urilor și ale întreprinderilor nou-înființate;

B.

întrucât unele norme privind prestatorii de servicii online de partajare de conținut și serviciile mass-media audiovizuale au fost recent actualizate, în special prin Directiva (UE) 2018/1808 și Directiva (UE) 2019/790, o serie de aspecte esențiale de drept civil și comercial nu au fost abordate satisfăcător în dreptul Uniunii sau în dreptul național și întrucât importanța acestei chestiuni a fost accentuată de evoluția rapidă și accelerată din ultimele decenii în domeniul serviciilor digitale, în special de apariția unor noi modele de afaceri, tehnologii și realități sociale; întrucât, în acest context, este necesară o actualizare cuprinzătoare a dispozițiilor esențiale de drept civil și comercial aplicabile entităților comerciale care își desfășoară activitatea online;

C.

întrucât unele firme care oferă servicii digitale beneficiază, din cauza unor efecte puternice de rețea impulsionate de date, de o putere semnificativă pe piață, ceea ce le permite să își impună practicile de afaceri utilizatorilor, îngreunând din ce în ce mai mult concurența din partea altor actori, în special a întreprinderilor nou-înființate și a IMM-urilor, și chiar intrarea pe piață a unor noi firme;

D.

întrucât asigurarea aplicării ex post a legislației în domeniul concurenței nu poate aborda efectiv impactul puterii pe piață a anumitor platforme online, inclusiv asupra concurenței echitabile pe piața unică digitală;

E.

întrucât platformele care găzduiesc conținuturi au evoluat, transformându-se din simple mijloace de afișare a conținuturilor în organisme și actori pe piață sofisticați, îndeosebi rețelele sociale care colectează și exploatează datele de utilizare; întrucât utilizatorii au motive întemeiate să aștepte condiții echitabile în ceea ce privește accesul, transparența, tarifele și soluționarea conflictelor pentru utilizarea unor astfel de platforme și pentru modul în care acestea folosesc datele utilizatorilor; întrucât transparența poate contribui la creșterea semnificativă a încrederii în serviciile digitale;

F.

întrucât platformele care găzduiesc conținuturi pot decide ce conținut este arătat utilizatorilor lor, influențând profund modul în care obținem și comunicăm informațiile, astfel încât platformele care găzduiesc conținuturi au devenit, practic, spații publice în sfera digitală; întrucât spațiile publice trebuie gestionate într-un mod care protejează interesele publice și respectă drepturile fundamentale și drepturile utilizatorilor care decurg din dreptul civil, în special dreptul la libertatea de exprimare și de informare;

G.

întrucât respectarea legii în lumea digitală implică nu numai respectarea efectivă a drepturilor fundamentale, în special libertatea de exprimare și de informare, protejarea vieții private, siguranța și securitatea, nediscriminarea, respectarea proprietății și a drepturilor de proprietate intelectuală, ci și accesul la justiție și respectarea garanțiilor procedurale; întrucât delegarea deciziilor privind legalitatea conținuturilor sau delegarea de competențe de asigurare a respectării legii către firme private subminează transparența și respectarea garanțiilor procedurale, ducând la o abordare fragmentată; întrucât este necesară, prin urmare, o procedură juridică accelerată, cu garanții adecvate, pentru a se asigura existența unor căi de atac efective;

H.

întrucât instrumentele automatizate nu pot în prezent să diferențieze în mod fiabil conținutul ilegal de conținutul legal într-un anumit context și, prin urmare, mecanismele de detectare și de îndepărtare automată a conținutului pot suscita îngrijorări din punct de vedere juridic, în special în ceea ce privește posibile restrângeri ale libertății de exprimare și de informare, protejată în temeiul articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât utilizarea mecanismelor automate ar trebui, așadar, să fie proporțională, acoperind doar cazurile justificate și urmând proceduri transparente;

I.

întrucât articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene protejează, de asemenea, libertatea și pluralismul în mass-media, care, pentru a-și atinge publicul, este din ce în ce mai dependentă de platformele online;

J.

întrucât serviciile digitale sunt utilizate zilnic de majoritatea europenilor, însă fac obiectul unui set din ce în ce mai amplu de norme în cadrul Uniunii, ceea ce duce la o fragmentare considerabilă a pieței și, prin urmare, la insecuritate juridică pentru utilizatorii europeni și pentru serviciile transfrontaliere; întrucât regimurile de drept civil care reglementează practicile platformelor care găzduiesc conținuturi în ceea ce privește moderarea conținuturilor se bazează pe anumite dispoziții sectoriale la nivelul Uniunii și la nivel național, cu diferențe semnificative între obligațiile impuse și între mecanismele de asigurare a respectării legii implementate în diferitele regimuri de drept civil; întrucât această situație a condus la un set fragmentat de norme pentru piața unică digitală, ceea ce necesită un răspuns la nivelul Uniunii;

K.

întrucât actualul model de afaceri al anumitor platforme care găzduiesc conținuturi urmărește să promoveze conținuturi ce pot să atragă atenția utilizatorilor și să genereze, prin urmare, mai multe date pentru crearea de profiluri pentru a oferi o publicitate mai eficace și specifică, mărind astfel profiturile; întrucât această creare de profiluri, împreună cu publicitatea specifică, poate duce adesea la amplificarea conținutului ce vizează exploatarea emoțiilor, încurajând și facilitând adesea elementele senzaționale în fluxurile de știri și în sistemele de recomandare, ceea ce poate conduce la manipularea utilizatorilor;

L.

întrucât furnizarea către utilizatori de publicitate contextualizată necesită mai puține date ale utilizatorilor decât publicitatea care vizează comportamentele, fiind mai puțin intruzivă;

M.

întrucât alegerea logicii algoritmice din spatele sistemelor de recomandare, al serviciilor de comparare, al organizării conținuturilor sau al amplasării de publicitate rămâne la discreția platformelor care găzduiesc conținuturile, supravegherea publică fiind greu de exercitat, ceea ce ridică probleme legate de responsabilitate și transparență;

N.

întrucât platformele care găzduiesc conținuturi cu putere semnificativă pe piață le oferă utilizatorilor lor posibilitatea să își folosească profilurile pentru a intra pe site-uri ale unor părți terțe, permițându-le să urmărească activitățile lor chiar și în afara propriului mediu de platformă, ceea ce constituie un avantaj concurențial în privința accesului la date pentru algoritmii de organizare a conținuturilor;

O.

întrucât așa-numitele contracte inteligente, care se bazează pe tehnologii ale registrelor distribuite, inclusiv tehnologii blockchain, permițând păstrarea descentralizată și complet trasabilă a evidențelor și autoexecuția, sunt utilizate într-o serie de domenii fără un cadru juridic adecvat; întrucât legalitatea unor astfel de contracte și aplicabilitatea lor în situații transfrontaliere sunt incerte;

P.

întrucât termenele și condițiile de utilizare a platformelor, care nu sunt negociabile, indică adesea atât dreptul aplicabil, cât și instanțele competente din afara Uniunii, ceea ce poate împiedica accesul la justiție; întrucât Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (10) stabilește norme privind competența judiciară; întrucât Regulamentul general privind protecția datelor clarifică dreptul persoanei vizate de a introduce acțiuni în calitate de particular direct împotriva operatorului sau a persoanei împuternicite de operator, indiferent dacă prelucrarea are sau nu loc în Uniune și indiferent dacă operatorul își are sau nu sediul în Uniune; întrucât articolul 79 din Regulamentul general privind protecția datelor prevede că acțiunea se introduce în fața instanțelor din statul membru unde operatorul sau persoana împuternicită de operator are un sediu sau, alternativ, în statul membru în care persoana vizată își are reședința obișnuită;

Q.

întrucât accesul la date fără caracter personal și extragerea acestora reprezintă un factor important în creșterea economiei digitale; întrucât standardele juridice și garanțiile adecvate în materie de protecție a datelor cu privire la interoperabilitatea datelor pot juca un rol important în asigurarea unor condiții echitabile pe piață, prin îndepărtarea efectelor de blocare;

R.

întrucât este important să se evalueze posibilitatea de a însărcina o entitate europeană cu responsabilitatea de a asigura o abordare armonizată a aplicării Actului legislativ privind serviciile digitale în întreaga Uniune, de a facilita coordonarea la nivel național, precum și de a răspunde noilor oportunități și provocări, în special celor de natură transfrontalieră, care decurg din evoluțiile tehnologice în curs,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 2,

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 16 și 114,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 6, articolul 7, articolul 8, articolul 11, articolul 13, articolul 21, articolul 22, articolul 23, articolul 24, articolul 26, articolul 38 și articolul 47,

—

având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE [Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD)] (2), ,

—

având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (3),

—

având în vedere Directiva (UE) 2018/1808 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 noiembrie 2018 de modificare a Directivei 2010/13/UE privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) având în vedere evoluția realităților pieței (4),

—

având în vedere Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE (5) (Directiva privind drepturile de autor),

—

având în vedere Recomandarea Comisiei (UE) 2018/334 din 1 martie 2018 privind măsuri de combatere eficace a conținutului ilegal online (6),

—

având în vedere Evaluarea Europol privind amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea organizată online (IOCTA) din 18 septembrie 2018,

—

având în vedere jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și cel al Comisiei pentru cultură și educație,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0172/2020),

A.

întrucât drepturile fundamentale, cum ar fi protecția vieții private și a datelor cu caracter personal, principiul nediscriminării, precum și libertatea de exprimare și de informare, trebuie să fie integrate în centrul unei politici a UE reușite și sustenabile în materie de servicii digitale; întrucât aceste drepturi trebuie abordate atât în litera legii, cât și în spiritul punerii lor în aplicare;

B.

întrucât tipurile de servicii digitale și rolurile furnizorilor de servicii digitale s-au modificat drastic de la adoptarea Directivei privind comerțul electronic în urmă cu 20 de ani;

C.

întrucât încrederea utilizatorilor nu poate fi câștigată decât prin servicii digitale care respectă drepturile lor fundamentale, ceea ce ar garanta nu numai acceptarea serviciilor, ci și un avantaj competitiv și modele de afaceri stabile pentru întreprinderi;

D.

întrucât normele privind protecția datelor aplicabile tuturor furnizorilor care oferă servicii digitale pe teritoriul UE au fost actualizate și armonizate recent în întreaga UE prin Regulamentul general privind protecția datelor; întrucât normele privind protecția vieții private pentru comunicațiile electronice, care constituie un subset de servicii digitale, intră sub incidența Directivei asupra confidențialității și comunicațiilor electronice și sunt în prezent în curs de revizuire;

E.

întrucât volumul tuturor tipurilor de conținut generat de utilizatori partajat și de servicii furnizate prin intermediul platformelor online, inclusiv de servicii de cloud, a crescut exponențial și într-un ritm fără precedent datorită tehnologiilor avansate; întrucât acest fenomen este valabil și în cazul conținuturilor ilegale, cum ar fi imaginile ce prezintă materiale online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și conținutul care este legal, dar care poate fi dăunător pentru societate și democrație, cum ar fi dezinformarea cu privire la remediile împotriva COVID-19;

F.

întrucât discursul online de incitare la ură și dezinformarea au devenit tot mai răspândite în ultimii ani, pe măsură ce persoane și actori perturbatori se folosesc de platformele online pentru a crește polarizarea, care, la rândul ei, este utilizată în scopuri politice; întrucât femeile, persoanele de culoare, persoanele care aparțin sau sunt percepute ca aparținând minorităților etnice sau lingvistice și persoanele LGBTIQ sunt adesea ținta discursului discriminatoriu de incitare la ură, cu intimidare, cu amenințări și blamare online;

G.

întrucât această tendință a fost facilitată de platformele online al căror model de afaceri se bazează pe colectarea și analiza datelor utilizatorilor cu scopul de a genera un volum mai mare de trafic și „clicuri” și, în consecință, de date pentru crearea de profiluri și, prin urmare, un profit mai mare; întrucât acest lucru duce la amplificarea conținutului senzaționalist; întrucât discursul de incitare la ură și dezinformarea dăunează interesului public, subminând discursul public decent și onest, și implică diverse amenințări la adresa siguranței publice, deoarece pot incita la violență în lumea reală; întrucât combaterea acestui tip de conținut este esențială pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale și a apăra statul de drept și democrația în UE;

H.

întrucât platformele de comunicare socială și alte platforme de distribuire de conținut utilizează tehnici de creare de profiluri pentru a-și direcționa și distribui conținutul, precum și publicitate; întrucât datele colectate din urmele digitale ale persoanelor pot fi extrase prin metode care permit o deducție foarte precisă a unor informații cu caracter personal foarte intime, în special atunci când aceste date sunt combinate cu alte seturi de date; întrucât Cambridge Analytica și scandalurile în care a fost implicată platforma Facebook au evidențiat riscurile care decurg din operațiunile opace de prelucrare a datelor utilizate de platformele online, scoțând la iveală faptul că unii alegători au fost ținta publicității politice personalizate și, uneori, chiar și a dezinformării selective;

I.

întrucât algoritmii automatizați care decid modul de manipulare, prioritizare, distribuire și ștergere a conținutului terților pe platformele online, inclusiv în timpul campaniilor politice și electorale, reproduc adesea modelele discriminatorii existente în societate, expunând astfel persoanele deja afectate unui risc ridicat de discriminare; întrucât utilizarea pe scară largă a algoritmilor pentru eliminarea sau blocarea conținuturilor generează, de asemenea, preocupări privind statul de drept și ridică întrebări legate de legalitate, legitimitate și proporționalitate;

J.

întrucât un număr mic de furnizori de servicii, în mare parte din afara Europei, au o putere semnificativă pe piață și exercită o influență asupra drepturilor și libertăților persoanelor, societăților și democrațiilor noastre, controlând felul în care sunt prezentate informațiile, serviciile și produsele, ceea ce are, prin urmare, un impact important asupra funcționării statelor membre și asupra cetățenilor lor; întrucât deciziile acestor platforme pot avea consecințe de amploare asupra libertății de exprimare și de informare, precum și asupra libertății și pluralismului mass-mediei;;

K.

întrucât abordarea politică urmată pentru a combate conținuturile ilegale online în UE s-a axat până în prezent, în principal, pe o cooperare voluntară și pe retrageri de conținut autorizate prin hotărâre judecătorească, însă tot mai multe state membre încep să adopte noi acte legislative naționale pentru a aborda problema conținutului ilegal într-un mod nearmonizat; întrucât dispozițiile privind combaterea anumitor tipuri de conținut ilegal au fost incluse în legislația sectorială recentă la nivelul UE;

L.

întrucât numai o abordare bazată pe autoreglementarea platformelor nu asigură o transparență, o responsabilitate și o supraveghere adecvate; întrucât o astfel de abordare nu furnizează autorităților publice, societății civile și utilizatorilor informații adecvate nici despre modul în care platformele abordează conținuturile și activitățile ilegale și conținuturile care încalcă termenii și condițiile impuse de acestea, dar nici despre modul în care acestea gestionează conținutul în general;

M.

întrucât o astfel de abordare nu poate garanta respectarea drepturilor fundamentale și creează o situație în care responsabilitățile jurisdicționale sunt încredințate parțial unor entități private, ceea ce prezintă un risc de interferență cu dreptul la libertatea de exprimare;

N.

întrucât supravegherea reglementară și controlul sunt specifice fiecărui sector în UE; întrucât o coordonare suplimentară și mai cuprinzătoare între diferitele organisme de supraveghere din întreaga UE ar fi benefică;

O.

întrucât lipsa unor date publice serioase și comparabile cu privire la incidența conținuturilor ilegale și dăunătoare online, la semnalizarea și eliminarea acestora prin hotărâre judecătorească sau prin autoreglementare, precum și cu privire la monitorizarea efectuată de autoritățile competente creează un deficit de transparență și responsabilitate, atât în sectorul privat, cât și în sectorul public; întrucât există o lipsă de informații cu privire la algoritmii utilizați de platforme și site-urile web și la modul în care platformele abordează eliminarea eronată a conținuturilor;

P.

întrucât exploatarea sexuală online a copiilor este una dintre formele de conținut ilegal care este facilitată de evoluțiile tehnologice; întrucât volumul imens de material care conține abuzuri sexuale asupra copiilor și care circulă online îngreunează foarte mult detectarea, investigarea și mai ales eforturile de identificare a victimelor; întrucât, potrivit Europol, în ultimul an, au fost raportate Centrului național pentru copiii pierduți și exploatați (NCMEC) din SUA cu 106 % mai multe cazuri de partajare online de material care conține abuzuri sexuale asupra copiilor;

Q.

întrucât, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), aceste conținuturi ar trebui eliminate prin hotărâri judecătorești pronunțate de instanțe dintr-un stat membru; întrucât, furnizorii de servicii de găzduire pot recurge la instrumente și tehnologii de căutare automată pentru a detecta și elimina conținuturile care sunt echivalente unui conținut declarat ilegal anterior, dar nu ar trebui să fie obligați să monitorizeze, în general, informațiile pe care le stochează sau să caute în mod activ fapte sau circumstanțe care indică o activitate ilegală, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE;

R.

întrucât o identificare electronică fiabilă este elementară pentru a asigura accesul securizat la serviciile digitale și pentru a efectua tranzacții electronice într-un mod mai sigur; întrucât, în prezent, numai 15 state membre au informat Comisia în legătură cu sistemul lor de identitate electronică pentru recunoașterea transfrontalieră în cadrul Regulamentului (UE) nr. 910/2014 (7) („Regulamentul e-IDAS”);

S.

întrucât internetul și platformele online continuă să fie o locație-cheie pentru activitățile grupurilor teroriste și sunt utilizate ca instrument de răspândire a propagandei, de recrutare și de promovare a activităților acestora;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

—

având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1488 al Consiliului din 28 septembrie 2018 privind instituirea întreprinderii comune pentru calculul european de înaltă performanță (1),

—

având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (2) (Directiva privind egalitatea rasială),

—

având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (3) (Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (4) (RGPD) și Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (5),

—

având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (6),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iunie 2018 de instituire a programului Europa digitală pentru perioada 2021-2027 (COM(2018)0434),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Pactul verde european (COM(2019)0640),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 19 februarie 2020 intitulată „Inteligența artificială – O abordare europeană axată pe excelență și încredere” (COM(2020)0065),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 19 februarie 2020 intitulată „O strategie europeană privind datele” (COM(2020)0066),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (COM(2020)0067),

—

având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene privind conturarea viitorului digital al Europei din iunie 2020,

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la normele de drept civil privind robotica (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2017 referitoare la digitalizarea industriei europene (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2018 referitoare la sistemele de arme autonome (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la egalitatea limbilor în epoca digitală (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 februarie 2019 referitoare la o politică industrială europeană cuprinzătoare în domeniul inteligenței artificiale și al roboticii (11),

—

având în vedere raportul din 8 aprilie 2019 al Grupului de experți la nivel înalt privind inteligența artificială creat de Comisie, intitulat „Ethics Guidelines for Trustworthy AI” („Îndrumar etic pentru o inteligență artificială fiabilă”),

—

având în vedere studiul privind valoarea adăugată europeană realizat de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, intitulat „European framework on ethical aspects of artificial intelligence, robotics and related technologies” (12) („Cadrul european privind aspectele etice asociate cu inteligența artificială, robotică și tehnologii conexe: valoarea adăugată europeană”),

—

având în vedere informările și studiile pregătite la cererea Comitetului pentru viitorul științei și tehnologiei (STOA), gestionat de Unitatea de prospectivă științifică din cadrul Serviciului de cercetare al Parlamentului European intitulate „What if algorithms could abide by ethical principles?” („Ce-ar fi dacă algoritmii ar respecta principii etice?”), „Artificial Intelligence ante portas: Legal & ethical reflections” („Inteligența artificială ante portas: reflecții etice și juridice”), „A governance framework for algorithmic accountability and transparency” („Un cadru de guvernanță pentru responsabilitatea și transparența algoritmilor”), „Should we fear artificial intelligence?” („Ar trebui să ne temem de inteligența artificială?”) și „The ethics of artificial intelligence: Issues and initiatives” („Etica inteligenței artificiale: probleme și inițiative”),

—

având în vedere Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale, Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare,

—

având în vedere Recomandarea Consiliului OCDE referitoare la inteligența artificială, adoptată la 22 mai 2019,

—

având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru cultură și educație,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0186/2020),

A.

întrucât dezvoltarea, implementarea și utilizarea inteligenței artificiale („IA”), a roboticii și a tehnologiilor conexe sunt efectuate de oameni, iar alegerile lor determină potențialul acestor tehnologii de a aduce beneficii societății;

B.

întrucât acum se promovează și se dezvoltă rapid inteligența artificială, robotica și tehnologiile conexe care au potențialul de a genera oportunități pentru întreprinderi și beneficii pentru cetățeni și care pot avea un impact direct asupra tuturor aspectelor societăților noastre, inclusiv asupra drepturilor fundamentale și a principiilor și valorilor sociale și economice, și care au o influență de durată asupra tuturor domeniilor de activitate;

C.

întrucât inteligența artificială, robotica și tehnologiile conexe vor aduce, de asemenea, schimbări substanțiale pe piața muncii și la locul de muncă; întrucât ele ar putea înlocui lucrătorii care fac activități repetitive, ar putea facilita sistemele de lucru bazate pe colaborarea dintre oameni și mașini, ar putea îmbunătăți competitivitatea și prosperitatea și ar putea crea noi oportunități de muncă pentru lucrătorii calificați, dar, în același timp, ar pune probleme mari de reorganizare a forței de muncă;

D.

întrucât dezvoltarea inteligenței artificiale, a roboticii și a tehnologiilor conexe pot contribui și la realizarea obiectivelor de sustenabilitate ale Pactului verde european în multe sectoare diferite; întrucât tehnologiile digitale pot amplifica impactul politicilor în ceea ce privește protecția mediului; întrucât ele mai pot contribui și la reducerea congestionării traficului și a emisiilor de gaze cu efect de seră și a poluanților atmosferici;

E.

întrucât, în sectoare precum transportul public, sistemele de transport inteligente pe bază de IA pot fi utilizate pentru a reduce la minimum statul la rând, pentru a optimiza traseul, a le permite persoanelor cu dizabilități să fie mai independente, și a mări eficiența energetică, potențând astfel eforturile de decarbonizare și reducând amprenta ecologică;

F.

întrucât aceste tehnologii aduc cu ele noi oportunități de afaceri care pot contribui la redresarea industriei Uniunii după actuala criză economică și sanitară, dacă vor fi folosite mai mult, de exemplu, în sectorul transporturilor; întrucât astfel de oportunități pot crea noi locuri de muncă, deoarece adoptarea acestor tehnologii are potențialul de a crește nivelurile de productivitate ale întreprinderilor și de a contribui la mărirea eficienței; întrucât programele de inovare din acest domeniu pot permite clusterelor regionale să prospere;

G.

întrucât Uniunea și statele sale membre au o responsabilitate deosebită de a exploata, a promova și a mări valoarea adăugată a inteligenței artificiale și de a se asigura că tehnologiile IA sunt sigure și contribuie la bunăstarea și interesul general al cetățenilor lor, întrucât pot aduce o contribuție imensă la realizarea obiectivului comun de a îmbunătăți viața cetățenilor și de a promova prosperitatea în Uniune, contribuind la dezvoltarea unor strategii și a unei inovări mai bune într-o serie de domenii și sectoare; întrucât, pentru a exploata întregul potențial al inteligenței artificiale și a-i face pe utilizatori conștienți de avantajele și provocările pe care la aduc tehnologiile IA, este necesar să se includă AI sau alfabetizarea digitală în educație și formare, inclusiv în ceea ce privește promovarea incluziunii digitale, și să se desfășoare campanii de informare la nivelul Uniunii care să prezinte în mod fidel toate aspectele dezvoltării IA;

H.

întrucât un cadru comun de reglementare al Uniunii pentru dezvoltarea, implementarea și utilizarea inteligenței artificiale, a roboticii și a tehnologiilor conexe (un „cadru de reglementare pentru IA”) ar trebui să le dea cetățenilor posibilitatea de a împărți beneficiile obținute din potențialul lor, protejându-i totodată de potențialele riscuri ale acestor tehnologii și încurajând fiabilitatea lor în Uniune și în lume; întrucât cadrul respectiv ar trebui să se bazeze pe legile și valorile Uniunii și să se ghideze după principiile transparenței, explicabilității, echității, răspunderii și responsabilității;

I.

întrucât acest cadru de reglementare are o importanță esențială în evitarea fragmentării pieței unice, determinată de legislațiile naționale diferite și va contribui la stimularea unor investiții foarte necesare, la dezvoltarea infrastructurii de date și la sprijinirea cercetării; întrucât aceasta ar trebui să constea în obligații juridice și principii etice comune, astfel cum se prevede în propunerea de regulament solicitată în anexa la prezenta rezoluție; întrucât cadrul ar trebui să fie stabilit în conformitate cu principiul unei mai bune legiferări;

J.

întrucât Uniunea a instituit un cadru juridic strict pentru a asigura, printre altele, protejarea datelor cu caracter personal și a vieții private și nediscriminarea, pentru a promova egalitatea de gen, protecția mediului și drepturile consumatorilor; întrucât un astfel de cadru juridic ce constă într-un corpus atât de extins de legislație orizontală și sectorială, inclusiv normele existente privind siguranța produselor și răspunderea, va continua să se aplice în legătură cu inteligența artificială, robotica și tehnologiile conexe, deși pot fi necesare unele ajustări ale unor instrumente juridice specifice pentru a reflecta transformarea digitală și a aborda noile provocări create de utilizarea inteligenței artificiale;

K.

întrucât există preocupări potrivit cărora cadrul juridic actual al UE, inclusiv legislația privind consumatorii și acquis-ul UE în domeniul social și al ocupării forței de muncă, legislația privind protecția datelor, siguranța produselor și supravegherea pieței, precum și antidiscriminarea, s-ar putea să nu mai fie adecvat scopului de a combate cu eficacitate riscurile create de inteligența artificială, de robotică și de tehnologiile conexe;

L.

întrucât, pe lângă ajustările legislației existente, chestiunile juridice și etice legate de tehnologiile IA ar trebui abordate printr-un cadru de legislație a Uniunii eficace, cuprinzător și adaptat exigențelor viitorului, care să reflecte principiile și valorile Uniunii consacrate în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), care ar trebui să nu suprareglementeze, umplând numai lacunele legislative existente, și să crească securitatea juridică atât pentru agenții economici, cât și pentru cetățeni, mai ales prin prevederea unor măsuri obligatorii de prevenire a practicilor care vor submina fără îndoială drepturile fundamentale;

M.

întrucât orice nou cadru de reglementare trebuie să țină seama de toate interesele implicate; întrucât o examinare atentă a consecințelor oricărui nou cadru de reglementare asupra tuturor actorilor în cadrul unei evaluări a impactului ar trebui să fie o condiție prealabilă obligatorie pentru următoarele etape legislative; întrucât rolul crucial al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și al întreprinderilor nou-înființate, în special în economia europeană, justifică o abordare strict proporțională, pentru a le permite acestora să se dezvolte și să inoveze;

N.

întrucât inteligența artificială, robotica și tehnologiile conexe pot avea implicații grave pentru integritatea materială și imaterială a persoanelor, grupurilor și societății în ansamblu, iar acest eventual prejudiciu individual și colectiv trebuie să se reflecte în răspunsurile legislative;

O.

întrucât, pentru a respecta cadrul de reglementare al Uniunii în domeniul IA, ar putea fi nevoie să se adopte norme specifice pentru sectorul transporturilor din Uniune;

P.

întrucât tehnologiile IA sunt de importanță strategică pentru sectorul transporturilor, și datorită faptului că măresc siguranța și accesibilitatea tuturor modurilor de transport și creează noi oportunități de angajare și modele de afaceri mai sustenabile; întrucât o de abordare de către Uniune a dezvoltării IA, a roboticii și a tehnologiilor conexe din domeniul transporturilor are potențialul de a crește competitivitatea globală și autonomia strategică a economiei Uniunii;

Q.

întrucât eroarea umană este unul dintre factorii care intervin în aproximativ 95 % din totalul accidentelor rutiere din Uniune; întrucât Uniunea și-a propus să reducă numărul anual de accidente rutiere mortale pe teritoriul său cu 50 % până în 2020 față de 2010, dar, având în vedere rezultatele stagnante, și-a reînnoit eforturile în noul său cadru de politică privind siguranța rutieră 2021-2030 – Etapele următoare către „viziunea zero”; întrucât, în acest sens, IA, automatizarea și alte noi tehnologii au un potențial enorm și o importanță vitală pentru creșterea siguranței rutiere, reducând posibilitatea apariției erorilor umane,

R.

întrucât cadrul de reglementare al Uniunii în domeniul IA ar trebui să reflecte, de asemenea, necesitatea de a asigura respectarea drepturilor lucrătorilor; întrucât ar trebui să se aibă în vedere Acordul-cadru al partenerilor sociali europeni privind digitalizarea din iunie 2020;

S.

întrucât anvergura cadrului de reglementare al Uniunii în domeniul IA ar trebui să fie adecvată, proporțională și evaluată în detaliu; întrucât, deși acesta ar trebui să vizeze o gamă largă de tehnologii și de componente ale acestora, inclusiv algoritmi, programe informatice și date utilizate sau produse de acestea, o abordare specifică bazată pe risc este necesară pentru evitarea piedicilor în calea viitoarelor inovații și a creării unor sarcini inutile, în special pentru IMM-uri; întrucât diversitatea aplicațiilor care au la bază inteligența artificială, robotica și tehnologiile conexe complică găsirea unei soluții unice care să fie adecvate pentru întregul spectru al riscurilor;

T.

întrucât analiza datelor și IA au un impact din ce în ce mai mare asupra informațiilor puse la dispoziția cetățenilor; întrucât aceste tehnologii, dacă sunt utilizate în mod abuziv, pot pune în pericol drepturile fundamentale la libertatea de exprimare și la informare, precum și libertatea și pluralismul mass-mediei;

U.

întrucât domeniul de aplicare geografic al cadrului de reglementare al Uniunii în domeniul IA ar trebui să acopere toate componentele inteligenței artificiale, ale roboticii și ale tehnologiilor conexe dezvoltate, implementate sau utilizate în Uniune, inclusiv în cazurile în care o parte a tehnologiilor s-ar putea afla în afara Uniunii sau nu au un loc anume;

V.

întrucât cadrul de reglementare al Uniunii în domeniul IA ar trebui să cuprindă toate etapele relevante, și anume dezvoltarea, implementarea și utilizarea tehnologiilor relevante și a componentelor lor, care reclamă luarea în considerare în mod cuvenit a obligațiilor juridice și a principiilor etice, și ar trebui să stabilească condițiile necesare care să asigure faptul că dezvoltatorii, operatorii și utilizatorii acestor tehnologii respectă în totalitate aceste obligații și principii;

W.

întrucât o abordare armonizată a principiilor etice referitoare la inteligența artificială, la robotică și la tehnologiile conexe face necesară o înțelegere comună la nivelul Uniunii a acestor concepte și a unor concepte precum algoritmi, programe informatice, date sau recunoașterea biometrică;

X.

întrucât acțiunea la nivelul Uniunii este justificată de nevoia de a evita fragmentarea legislativă sau simpla înșiruire de reglementări naționale fără un numitor comun, precum și de nevoia de a asigura o aplicare uniformă a principiilor etice comune consacrate în lege atunci când se dezvoltă, se implementează și utilizează inteligența artificială, robotica și tehnologiile conexe; întrucât sunt necesare norme clare în cazul în care riscurile sunt semnificative;

Y.

întrucât principiile etice comune sunt eficiente doar dacă sunt consacrate și în lege și dacă sunt identificate persoanele responsabile de asigurarea, evaluarea și monitorizarea conformității;

Z.

întrucât orientările în materie de etică, precum principiile adoptate de Grupul de experți la nivel înalt privind inteligența artificială, oferă un bun punct de plecare, dar pot asigura faptul că dezvoltatorii, operatorii și utilizatorii adoptă o conduită loială și garantează protecția eficace a persoanelor; întrucât aceste orientări sunt cu atât mai relevante în cazul tehnologiilor inteligenței artificiale, roboticii și tehnologiilor conexe cu grad ridicat de risc;

AA.

întrucât fiecare stat membru ar trebui să desemneze o autoritate națională de supraveghere responsabilă de asigurarea, evaluarea și monitorizarea conformității cu cadrul de reglementare al Uniunii în domeniul AI a dezvoltării, implementării și utilizării inteligenței artificiale, a roboticii și a tehnologiilor conexe, precum și de asigurarea cadrului de desfășurare a discuțiilor și a schimburilor de opinii, în strânsă cooperare cu părțile interesate relevantă și cu societatea civilă; întrucât autoritățile naționale de cooperare ar trebui să coopereze între ele;

AB.

întrucât, pentru a asigura o abordare armonizată în întreaga Uniune și funcționarea optimă a pieței unice digitale, ar trebui să se evalueze coordonarea la nivelul Uniunii de către Comisie și/sau instituțiile, organele, oficiile și agențiile relevante ale Uniunii care pot fi desemnate în acest context, în ceea ce privește noile perspective și probleme, în special cele de natură transfrontalieră, care decurg din evoluțiile tehnologice actuale, întrucât, în acest sens, Comisia ar trebui să fie însărcinată cu găsirea unei soluții adecvate pentru a structura această coordonare la nivelul Uniunii,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.