Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2021/C 391/01)

Ultima publicație

JO C 382, 20.9.2021

Publicații anterioare

JO C 368, 13.9.2021

JO C 357, 6.9.2021

JO C 349, 30.8.2021

JO C 338, 23.8.2021

JO C 329, 16.8.2021

JO C 320, 9.8.2021

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 6 iulie 2021 – Marina Karpeta-Kovalyova/Comisia Europeană

(Cauza C-717/20 P) (1)

(Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Funcție publică - Agenți contractuali - Soție a unui diplomat grec care a avut reședința la Bruxelles înainte de recrutarea sa - Definiția locului recrutării și a centrului de interese - Refuz de a i se acorda recurentei indemnizația de expatriere și beneficiile aferente acesteia - Recurs vădit nefondat)

(2021/C 391/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Marina Karpeta-Kovalyova (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Dispozitivul

1)	Respinge recursul ca fiind vădit nefondat.

2)	Doamna Marina Karpeta-Kovalyova suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 329, 16.8.2021.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale ordinario di Pordenone (Italia) la 14 ianuarie 2021 – PH/Regione Autonoma Friuli Venezia Giulia

(Cauza C-24/21)

(2021/C 391/03)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Pordenone

Părțile din procedura principală

Reclamant: PH

Pârâtă: Regione Autonoma Friuli Venezia Giulia

Întrebările preliminare

1)

Interdicția prevăzută la articolul 2.1 din Legea regională a Regiunii Friuli Venezia Giulia nr. 5/2011, care introduce măsuri de coexistență prin care se interzice cultivarea soiului de porumb MON 810 pe teritoriul Regione Friuli Venezia Giulia [Regiunea Friuli Venezia Giulia], este conformă cu întreaga economie a Directivei 2001/18 (1) sau este contrară acesteia, inclusiv în lumina Regulamentului nr. 1829/2003 (2) și a celor specificate în Recomandarea [2010]/C200/01 (3)?

2)	Interdicția menționată mai sus poate constitui și o măsură cu efect echivalent și este, prin urmare, contrară articolelor 34, 35 și 36 TFUE?

---

(1)  Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului – Declarația Comisiei (JO 2001, L 106, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 75).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Text cu relevanță pentru SEE) (JO 2003, L 268, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 41, p. 3).

(3)  Recomandarea Comisiei din 13 iulie 2010 privind orientările pentru elaborarea măsurilor naționale de coexistență pentru evitarea prezenței accidentale a OMG-urilor în culturile convenționale și ecologice (JO 2010, C 200, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 22 februarie 2021 – Deutsche Lufthansa AG/NB

(Cauza C-108/21)

(2021/C 391/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Apelantă: Deutsche Lufthansa AG

Intimat: NB

Întrebarea preliminară

O grevă a propriilor angajați ai operatorului de transport aerian generată de un apel sindical constituie o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) [din] Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)?

Cauza a fost radiată din registrul Curții prin decizia președintelui Curții din 17 iunie 2021.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 5 martie 2021 – Deutsche Lufthansa AG/ED

(Cauza C-140/21)

(2021/C 391/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Deutsche Lufthansa AG

Pârât: ED

Întrebarea preliminară

O grevă a propriilor angajați ai operatorului de transport aerian generată de un apel sindical constituie o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)?

Cauza a fost radiată din registrul Curții prin decizia președintelui Curții din 18 iunie 2021

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 15 martie 2021 – PJ/Deutsche Lufthansa AG

(Cauza C-167/21)

(2021/C 391/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamant: PJ

Pârâtă: Deutsche Lufthansa AG

Întrebarea preliminară

O grevă a propriilor angajați ai operatorului de transport aerian generată de un apel sindical constituie o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)?

Cauza a fost radiată din registrul Curții prin decizia președintelui Curții din 18 iunie 2021.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Frankfurt am Main (Germania) la 31 mai 2021 – FH/SunExpress Günes Ekspres Havacilik A.S.

(Cauza C-337/21)

(2021/C 391/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Frankfurt am Main

Părțile din procedura principală

Reclamant: FH

Pârâtă: SunExpress Günes Ekspres Havacilik A.S.

Întrebarea preliminară

Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) trebuie interpretat în sensul că, în cazul zborurilor care fac obiectul unei rezervări unice la diferiți operatori de transport aerian prin intermediul unui intermediar online, există un drept la compensație împotriva operatorului de transport aerian care efectuează primul segment de zbor atunci când întârzierea la sosire a zborului pe primul segment de zbor a fost mai mică de trei ore, dar aceasta a determinat pierderea zborului de legătură, motiv pentru care pasagerul a sosit la destinația finală cu o întârziere mai mare de trei ore și atunci când operatorul efectiv de transport aerian al primului segment de zbor nu era nici cocontractant al transportatorului celui de al doilea segment de zbor, nici nu avea cunoștință de împrejurarea că, concomitent, a fost rezervat și un zbor de legătură la un alt operator de transport aerian?

Cauza a fost radiată din registrul Curții prin decizia președintelui Curții din 28 iunie 2021.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy dla m.st. Warszawy w Warszawie (Polonia) la 7 iunie 2021 – J.K./TP S.A.

(Cauza C-356/21)

(2021/C 391/08)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy dla m.st. Warszawy w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamant: J.K.

Pârâtă: TP S.A.

Întrebările preliminare

Articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (c) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (1) trebuie interpretat în sensul că permite excluderea din domeniul de aplicare al acestei directive și, în consecință, excluderea de asemenea a aplicării sancțiunilor instituite în dreptul intern în temeiul articolului 17 din directiva menționată a libertății de alegere a cocontractantului, în măsura în care aceasta nu se bazează pe sex, origine rasială, origine etnică sau naționalitate, în situația în care discriminarea s-ar manifesta prin refuzul de a încheia un contract de drept civil în temeiul căruia munca ar fi prestată de o persoană fizică care desfășoară o activitate economică nesalariată, dacă motivul acestui refuz ar fi orientarea sexuală a potențialului cocontractant?

---

(1)  JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Warszawie (Polonia) la 14 iunie 2021 – Hewlett Packard Development Company LP/Senetic Spółka Akcyjna

(Cauza C-367/21)

(2021/C 391/09)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Hewlett Packard Development Company LP

Pârâtă: Senetic Spółka Akcyjna

Întrebările preliminare

1)

Articolul 36 a doua teză TFUE coroborat cu articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (1), precum și cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul că se opune unei practici a instanțelor naționale din statele membre potrivit căreia aceste instanțe: — atunci când soluționează cereri formulate de titularul unei mărci privind interzicerea importului, a exportului, a publicității referitoare la produse desemnate de o marcă a Uniunii sau privind dispunerea retragerii de pe piață a unor astfel de produse, — atunci când statuează în cadrul unor proceduri privind măsuri conservatorii de punere sub sechestru a unor produse desemnate de o marcă a Uniunii; se referă în cuprinsul hotărârilor la „produse care nu au fost introduse pe piață în Spațiul Economic European de către titularul mărcii sau cu acordul său” – cu consecința că determinarea produselor care poartă o marcă a Uniunii vizate de somațiile și interdicțiile impuse (și anume, determinarea produselor care nu au fost introduse pe piață în Spațiul Economic European de către titularul mărcii sau cu acordul acestuia) este, având în vedere formularea generală a conținutului hotărârii, lăsată la latitudinea autorității de executare, iar această autoritate – pentru a efectua aprecierile menționate – se bazează pe declarațiile titularului mărcii sau pe instrumentele furnizate de acesta (inclusiv instrumente informatice și baze de date), iar admisibilitatea contestării respectivelor aprecieri ale autorității de executare în fața unei instanțe în cadrul procedurii pe fond este exclusă sau limitată de natura căilor de atac de care dispune pârâtul în cadrul procedurilor privind măsurile conservatorii și de executare?

2)

Dispozițiile articolelor 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că exclud posibilitatea titularului unei mărci comunitare (în prezent a Uniunii) înregistrate de a se prevala de protecția prevăzută la articolele 9 și 102 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară [în prezent articolele 9 și 130 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene] în cazul în care: — titularul unei mărci comunitare (marcă a Uniunii) înregistrate desfășoară, în cadrul Spațiului Economic European și în afara acestuia, activitatea de distribuție a produselor care poartă această marcă prin intermediul unor distribuitori autorizați care pot continua să vândă produsele care poartă marca unor persoane care nu sunt destinatarii finali ai acestor produse și care fac parte din rețeaua oficială de distribuție, iar distribuitorii autorizați sunt obligați, în același timp, să cumpere bunuri exclusiv de la alți distribuitori autorizați sau de la titularul mărcii; — produsele care poartă marca comercială nu prezintă semne sau alte caracteristici distinctive care să permită identificarea locului introducerii lor pe piață de către titularul mărcii sau cu acordul acestuia; — pârâtul a achiziționat produsele care poartă marca înregistrată pe teritoriul Spațiului Economic European; — pârâtul a primit declarații de la vânzătorii produselor care poartă marca în sensul că aceste produse pot fi comercializate, în conformitate cu prevederile legii, pe teritoriul Spațiului Economic European; — titularul mărcii înregistrate a Uniunii nu pune la dispoziție niciun instrument informatic (sau alt instrument) și nu utilizează niciun sistem de marcare care să permită unui potențial cumpărător al produselor care poartă marca să verifice în mod independent legalitatea comercializării acestor produse pe teritoriul Spațiului Economic European înainte de achiziționarea produselor – și refuză să efectueze o astfel de verificare la cererea cumpărătorului?

---

(1)  JO 2017, L 154, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Varhoven administrativen sad (Bulgaria) la 17 iunie 2021 – Zamestnik-ministar na regionalnoto razvitie i blagoustroystvoto i rakovoditel na Upravlyavashtia organ na Operativna programa „Regioni v rastezh” 2014-2020/Obshtina Razlog

(Cauza C-376/21)

(2021/C 391/10)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Varhoven administrativen sad

Părțile din procedura principală

Recurent: Zamestnik-ministar na regionalnoto razvitie i blagoustroystvoto i rakovodite Upravlyavashtia organ na Operativna programa „Regioni v rastezh” 2014-2020

Intimată: Obshtina Razlog

Întrebările preliminare

1)

Articolul 160 alineatele (1) și (2) din Regulamentul 2018/1046 (1) și articolul 102 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 966/2012 trebuie interpretate în sensul că se aplică și în ceea ce privește entitățile contractante ale statelor membre ale Uniunii Europene atunci când contractele de achiziții publice atribuite de ele sunt finanțate din fonduri europene structurale și de investiții?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, principiile transparenței, proporționalității, egalității de tratament și nediscriminării, consacrate la articolul 160 alineatul (1) din Regulamentul 2018/1046 și la articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul nr. 966/2012, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei restrângeri depline a concurenței cu ocazia atribuirii unui contract de achiziții publice printr-o procedură de negociere fără publicare prealabilă, în cazul în care obiectul contractului de achiziții publice nu prezintă caracteristici speciale care să impună în mod obiectiv să fie executat numai de operatorul economic invitat la negociere? În special, articolul 160 alineatele (1) și (2) coroborat cu articolul 164 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 2018/1046 și articolul 102 alineatele (1) și (2) coroborat cu articolul 104 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 966/2012 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în procedura principală, potrivit căreia, după încetarea unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice pentru motivul că singura ofertă depusă nu este adecvată, entitatea contractantă poate invita să participe la o procedură de negociere fără publicare prealabilă un singur operator economic, în cazul în care obiectul contractului de achiziții publice nu prezintă caracteristici speciale care să impună în mod obiectiv să fie executat numai de operatorul economic invitat la negocieri?

---

(1)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour du travail de Mons (Belgia) la 21 iunie 2021 – Ville de Mons, Zone de secours Hainaut – Centre/RM

(Cauza C-377/21)

(2021/C 391/11)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour du travail de Mons

Părțile din procedura principală

Apelante, pârâte inițiale: Ville de Mons, Zone de secours Hainaut – Centre

Intimat, reclamant inițial: RM

Întrebarea preliminară

Clauza 4 din acordul-cadru pus în aplicare prin Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind Acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES (1) trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care, pentru calcularea remunerației pompierilor profesioniști angajați cu normă întreagă, recunoaște, cu titlu de vechime salarială, serviciile prestate cu fracțiune de normă în calitate de pompier voluntar în funcție de volumul de muncă, cu alte cuvinte de durata prestațiilor efectuate în mod real, potrivit principiului „prorata temporis”, iar nu în funcție de perioada în care au fost efectuate prestațiile?

---

(1)  JO 1998, L 14, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 35.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (România) la data de 22 iunie 2021 – Zenith Media Communications SRL / Consiliul Concurenţei

(Cauza C-385/21)

(2021/C 391/12)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Părţile din acţiunea principală

Recurentă-reclamantă: Zenith Media Communications SRL

Intimat-Pârât: Consiliul Concurenţei

Întrebările preliminare

Articolul 4 alineatul (3) TUE și articolul 101 TFUE se interpretează în sensul că:

1)

impun autorității de concurență din statul membru obligația de a interpreta norma națională care reglementează stabilirea sancțiunii amenzii în acord cu principiul proporționalității, în sensul că se impune verificarea împrejurării dacă cifra de afaceri totală, astfel cum este evidențiată în contul de profit și pierderi al bilanțului contabil aferent exercițiului financiar anterior, oferă o reflectare fidelă a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică?

2)

se opun, prin prisma principiului proporționalității, practicii autorității de concurență din statul membru de a impune o amendă raportată la cifra de afaceri evidențiată în contul de profit și pierderi al bilanțului contabil aferent exercițiului financiar anterior, care cuprinde sumele refacturate clienților finali aferente serviciilor cu privire la care s-a desfășurat activitatea de intermediere a achiziției de spațiu de media, iar nu doar comisioanele aferente activității de intermediere?

3)

se opun interpretării unei norme de drept național în sensul că responsabilitatea corectei înregistrări în contabilitate și a prezentării fidele a operațiunilor economico-financiare în conformitate cu realitatea economică revine întreprinderii sancționate, iar autoritatea de concurență din statul membru este ținută de modul de îndeplinire a acestei obligații de către întreprinderea sancționată?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Cluj (România) la data de 24 iunie 2021 – TJ / Inspectoratul General pentru Imigrări

(Cauza C-392/21)

(2021/C 391/13)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Cluj

Părţile din acţiunea principală

Recurent – reclamant: TJ

Intimat – pârât: Inspectoratul General pentru Imigrări

Întrebările preliminare

1)	Sintagma „dispozitiv de corecție special” prevăzută de articolul 9 din Directiva 90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind condițiile minime de securitate și sănătate pentru lucrul la monitor (1) se interpretează în sensul în care aceasta nu poate consta în ochelari de vedere?

2)	Prin sintagma „dispozitiv de corecție special” prevăzută de articolul 9 din Directiva 90/270/CEE a Consiliului se înțelege numai un dispozitiv care este folosit în exclusivitate la locul de muncă/în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu?

3)

Obligația furnizării unui dispozitiv de corecție special prevăzut de articolul 9 din Directiva 90/270/CEE a Consiliului se referă exclusiv la achiziționarea dispozitivului de către angajator sau se interpretează în sens larg, respectiv include și modalitatea decontării de către angajator a cheltuielilor necesare efectuate în scopul procurării dispozitivului de către angajat?

4)	Este în concordanță cu prevederile articolului 9 din Directiva 90/270/CEE a Consiliului modalitatea acoperirii acestor cheltuieli de către angajator, sub forma unui spor general la salariu, plătit în mod permanent sub denumirea „spor pentru condiții grele de muncă”?

---

(1)  JO 1990 L 156, p. 14, Ediţie specială, 05/vol. 2, p. 130.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 30 iunie 2021 – Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid, E, C/S, Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-402/21)

(2021/C 391/14)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Recurenți: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid, E, C

Intimați: S, Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Întrebările preliminare

1)	Cetățenii turci care beneficiază de drepturile prevăzute la articolul 6 sau la articolul 7 din Decizia nr. 1/80 pot invoca de asemenea articolul 13 din Decizia nr. 1/80 (1)?

2)	Din articolul 14 din Decizia nr. 1/80 rezultă că cetățenii turci nu mai pot invoca articolul 13 din Decizia nr. 1/80 dacă, din cauza conduitei lor personale, constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății?

3)

Noua restricție conform căreia dreptul de ședere al cetățenilor turci poate fi retras chiar și după 20 de ani pentru motive de ordine publică poate fi justificată pe baza percepțiilor sociale schimbate care au condus la această nouă restricție? Este suficient ca noua restricție să servească obiectivului de ordine publică sau este necesar, de asemenea, ca restricția să fie adecvată pentru atingerea acelui obiectiv și să nu depășească ceea ce este necesar în acest scop?

---

(1)  Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hof van Cassatie (Belgia) la 5 iulie 2021 – FU, DRV Intertrans BV

(Cauza C-410/21)

(2021/C 391/15)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie

Părțile din procedura principală

Apelanți: FU, DRV Intertrans BV

Întrebările preliminare

1)

Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială trebuie interpretat în sensul că: — dacă, după o solicitare din partea autorităților din statul membru de angajare de retragere, cu efect retroactiv, a certificatelor A1, autoritățile din statul membru care a emis certificatele A1 se limitează la a retrage temporar aceste certificate, menționând că acestea nu mai au forță obligatorie, astfel încât procedura penală poate fi continuată în statul membru de angajare, iar statul membru care a emis certificatele A1 va lua o decizie definitivă numai după ce procedura penală din statul membru de angajare este definitiv soluționată, încetează prezumția asociată certificatelor A1 potrivit căreia lucrătorii în cauză s-au afiliat în mod legal la sistemul de securitate socială al statului membru emitent, iar certificatele A1 respective nu mai sunt obligatorii pentru autoritățile din statul membru de angajare; — în cazul unui răspuns negativ la această întrebare, autoritățile din statul membru de angajare pot, în lumina jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, să nu ia în considerare certificatele A1 menționate pe motiv de fraudă?

2)

Articolul 13 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 883/2004/CE (2) din 29 aprilie 2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind coordonarea sistemelor de securitate socială, articolul 3 alineatul (1) litera (a) și articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 (3) din 21 octombrie 2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului și articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) 1072/2009 (4) din 21 octombrie 2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri trebuie interpretate în sensul că din împrejurarea că o întreprindere obține o licență de transport rutier într-un stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 și cu Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, și trebuie așadar să aibă un sediu real și stabil în acest stat membru, rezultă neapărat că s-a demonstrat astfel, în mod incontestabil, că ea își are sediul în acel stat membru, în sensul articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004/CE menționat anterior, pentru a determina sistemul de securitate socială aplicabil și a stabili că autoritățile statului membru de angajare sunt obligate să respecte această determinare?

---

(1)  JO 2009, L 284, p. 1.

(2)  JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82.

(3)  JO 2009, L 300, p. 51.

(4)  JO 2009, L 300, p. 72.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Craiova (România) la data de 14 iulie 2021 – RS

(Cauza C-430/21)

(2021/C 391/16)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Craiova

Părţile din acţiunea principală

Contestator petent: RS

Întrebările preliminare

1.

Principiul independenței judecătorilor, consacrat de articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE cu referire la articolul 2 TUE și la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, se opune unei dispoziții naționale, precum aceea a articolului 148 alineatul (2) din Constituția României, astfel cum a fost interpretată de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 390/2021, conform căreia instanțele naționale nu au abilitarea de a analiza conformitatea unei dispoziții naționale, constatată ca fiind constituțională printr-o decizie a Curții Constituționale, cu dispozițiile de drept ale Uniunii Europene?

2.

Principiul independenței judecătorilor, consacrat de articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE cu referire la articolul 2 TUE și la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, se opune unei dispoziții naționale, precum aceea a articolului 99 litera ș) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, care permite inițierea unei proceduri disciplinare și sancționarea disciplinară a judecătorului pentru nerespectarea unei decizii a Curții Constituționale, în condițiile în care judecătorul este chemat să stabilească prioritatea de aplicare a dreptului Uniunii Europene, în raport de considerentele unei decizii a Curții Constituționale, dispoziție națională ce îi înlătură judecătorului posibilitatea de a aplica hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pe care o consideră prioritară?

3.

Principiul independenței judecătorilor, consacrat de articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE cu referire la articolul 2 TUE și la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, se opune unor practici judiciare naționale care interzic judecătorului, cu consecința antrenării răspunderii disciplinare, să facă aplicarea jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene în proceduri penale precum contestația privind durata rezonabilă a procesului penal, reglementată de articolul 4881 din Codul de procedură penală din România?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 16 iulie 2021 – Liberty Lines SpA/Ministero delle Infrastrutture e dei Trasporti

(Cauza C-437/21)

(2021/C 391/17)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelantă: Liberty Lines SpA

Intimat: Ministero delle Infrastrutture e dei Trasporti

Întrebarea preliminară

Este contrară dreptului [Uniunii] și în special principiilor liberei circulații a serviciilor și deschiderii maxime a concurenței în domeniul achizițiilor publice de servicii publice o dispoziție precum articolul 47 alineatul 11-bis din Decretul-lege nr. 50 din 24 aprilie 2017, aprobat prin Legea nr. 96 din 21 iunie 2017, care:

—

asimilează sau cel puțin permite asimilarea prin lege a transportului maritim rapid de pasageri între portul Messina și cel din Reggio Calabria cu transportul feroviar pe mare între peninsulă și Sicilia, prevăzut la litera e) a articolului 2 din Decretul Ministerului Transporturilor și Navigației nr. 138 T din 31 octombrie 2000;

—	creează sau pare aptă să creeze o rezervă în favoarea Rete Ferroviaria Italiana S.p.a. de la serviciul de legătură feroviară pe mare, inclusiv prin utilizarea mijloacelor navale rapide între Sicilia și peninsulă?

Recurs introdus la 14 iulie 2021 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 5 mai 2021 în cauza T-611/18, Pharmaceutical Works Polpharma/EMA

(Cauza C-438/21 P)

(2021/C 391/18)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Haasbeek, S. Bourgois, A. Sipos, agenți)

Celelalte părți din procedură: Pharmaceutical Works Polpharma S.A., Agenția Europeană pentru Medicamente, Biogen Netherlands BV

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	respingerea acțiunii formulate în primă instanță; și

—	obligarea Pharmaceutical Works Polpharma S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva punctelor 181-218, punctelor 224-238, 248-265, 273-275, 280-282, 288, 289 și 292 din hotărârea atacată, precum și împotriva concluziilor cuprinse la punctele 295, 296 și în dispozitiv.

Comisia invocă patru motive de recurs:

1.

Tribunalul a denaturat în mod vădit faptele, ceea ce a condus la consecințe juridice vădit eronate, atunci când și-a întemeiat raționamentul în cadrul hotărârii atacate pe premisa incorectă potrivit căreia Fumaderm a fost evaluat de către Bundesinstitut für Arzneimittel und Mediczinprodukte din Germania („BfArM”) pentru prima și singura dată în 1994.

2.

Tribunalul a încălcat articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/83 (1), astfel cum a fost interpretat în jurisprudența Curții, prin faptul că a cerut – ca parte a evaluării de către EMA și Comisie a aspectului dacă două medicamente aparțin aceleiași autorizații generale de introducere pe piață (denumită în continuare „GMA”) – o (re-)evaluare a compoziției calitative de substanțe active a medicamentului inițial. În primul rând, Tribunalul a importat în mod nelegal în evaluarea GMA o evaluare care face parte din procedura de acordare a autorizației de introducere pe piață pentru medicamentul inițial. În al doilea rând, Tribunalul a creat în mod nelegal două noțiuni divergente de GMA, în funcție de aspectul dacă evaluarea GMA este efectuată de către Comisie și EMA sau de către o autoritate națională competentă.

3.

Tribunalul a încălcat sistemul de aplicare descentralizată a legislației Uniunii privind produsele farmaceutice instituit prin Regulamentul 726/2004 (2) și Directiva 2001/83, principiile atribuirii competențelor și subsidiarității astfel cum sunt acestea prevăzute la articolul 5 TUE, principiul încrederii reciproce, precum și articolul 6 alineatul (1), articolele 30 și 31 din Directiva 2001/83 și articolul 57 alineatul (1) și articolul 60 din Regulamentul 726/2004, atunci când a ajuns la concluzia că EMA și Comisia au competența și obligația – în cadrul evaluării aspectului dacă două medicamente aparțin aceleiași GMA – de a efectua o re-evaluare sau o verificare a evaluării efectuate anterior de o autoritate națională competentă a compoziției calitative de substanțe active a unuia dintre aceste medicamente.

4.	Tribunalul a depășit limitele controlului jurisdicțional prin substituirea evaluării științifice efectuate de autoritățile de reglementare competente cu propria evaluare.

---

(1)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO L 136, 30.4.2004, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83).

Recurs introdus la 14 iulie 2021 de Biogen Netherlands BV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 5 mai 2021 în cauza T-611/18, Pharmaceutical Works Polpharma/EMA

(Cauza C-439/21 P)

(2021/C 391/19)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Biogen Netherlands BV (reprezentant: C. Schoonderbeek, advocaat)

Celelalte părți din procedură: Pharmaceutical Works Polpharma S.A., Agenția Europeană pentru Medicamente, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	admiterea recursului;

—	anularea hotărârii atacate.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv de recurs: Tribunalul a aplicat în mod eronat articolul 277 TFUE prin nerecunoașterea faptului că excepția de nelegalitate invocată împotriva deciziei Comisiei din 30 ianuarie 2014 de acordare a autorizației de introducere pe piață a medicamentului Tecfidera era inadmisibilă întrucât decizia menționată ar fi putut fi atacată direct de către Polpharma de vreme ce aceasta este un act normativ care nu presupune măsuri de executare și o privea direct.

Al doilea motiv de recurs: în aprecierea sa legată de excepția de nelegalitate, Tribunalul a interpretat și a aplicat în mod eronat noțiunea de autorizație generală de introducere pe piață prevăzută la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE (1).

Al treilea motiv de recurs: Tribunalul a interpretat în mod eronat cerințele legale pentru autorizarea unei combinații de substanțe medicamentoase din 1994 și nu a recunoscut reînnoirea autorizației Fumaderm din 2013, în cadrul examinării acestui aspect.

Al patrulea motiv de recurs: Tribunalul a interpretat și a aplicat în mod eronat principiul recunoașterii reciproce a evaluărilor și deciziilor adoptate de autoritățile naționale atunci când a concluzionat că, în cazul de față, acest principiu nu se aplica EMA și Comisiei.

Al cincilea motiv de recurs: Tribunalul a aplicat în mod eronat nivelul de control jurisdicțional aplicabil în raport cu evaluările științifice și elementele de probă științifice, atunci când a efectuat propria evaluare a datelor științifice existente la dosar.

---

(1)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).

Recurs introdus la 15 iulie 2021 de Agenția Europeană pentru Medicamente împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 5 mai 2021 în cauza T-611/18, Pharmaceutical Works Polpharma/EMA

(Cauza C-440/21 P)

(2021/C 391/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Agenția Europeană pentru Medicamente (reprezentanți: S. Marino, S. Drosos, H. Kerr, agenți)

Celelalte părți din procedură: Pharmaceutical Works Polpharma S.A., Comisia Europeană, Biogen Netherlands BV

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	respingerea cererii de anulare formulate în cauza T-611/18; și

—	obligarea reclamantei în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei T-611/18 și a cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

Recursul formulat de EMA cuprinde patru motive.

1.

În cadrul primului motiv de recurs, EMA susține că Tribunalul a săvârșit o dublă eroare, în măsura în care nu a dedus din recenta reînnoire a autorizației de introducere pe piață privind o combinație de substanțe medicamentoase că reînnoirea menționată ar fi fost efectuată în pofida elementelor de probă disponibile la momentul reînnoirii și cu încălcarea standardelor de reglementare aplicabile la momentul reînnoirii.

2.

În cadrul celui de al doilea motiv de recurs, EMA susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, în măsura în care a considerat că EMA și Comisia Europeană exercită o funcție specială în temeiul căreia aceasta din urmă avea obligația să verifice efectul terapeutic al uneia dintre substanțele active ale unei combinații de substanțe medicamentoase autorizate la nivel național, atunci când stabilește drepturile în materie de protecție a datelor pentru o monoterapie autorizată la nivel central, care conține una dintre substanțele active ale combinației de substanțe medicamentoase.

3.

În cadrul celui de al treilea motiv de recurs, EMA susține că Tribunalul a săvârșit o eroare în interpretarea articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2001/83/CE (1), în măsura în care a considerat că criteriul privind autorizația generală de introducere pe piață implică verificarea de către Comisie a efectului terapeutic al uneia dintre substanțele active ale unei combinații de substanțe medicamentoase autorizate la nivel național.

4.

În cadrul celui de al patrulea motiv de recurs, EMA susține că Tribunalul și-a depășit domeniul de aplicare al competenței referitoare la controlul jurisdicțional, în măsura în care a procedat la o nouă examinare a anumitor elemente de probă științifice și în măsura în care a criticat Comisia pentru faptul că nu a investigat pretinsele îndoieli care ar fi planat în jurul acestor elemente de probă științifice.

---

(1)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag, zittingsplaats 's-Hertogenbosch (Țările de Jos) la 23 iulie 2021 – E, F/Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-456/21)

(2021/C 391/21)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag, zittingsplaats ’s Hertogenbosch

Părțile din procedura principală

Reclamante: E, F

Pârât: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Întrebările preliminare

1)

Articolul 10 alineatul (1) litera (d) din Directiva privind calificarea (1) trebuie să fie interpretat în sensul că standardele, valorile și comportamentele occidentale pe care le adoptă resortisanții țărilor terțe în timp ce locuiesc pe teritoriul statului membru și participă pe deplin în societate în cursul unei părți semnificative a etapei din viață în care își formează identitatea trebuie considerate o istorie comună ce nu poate fi modificată sau caracteristici atât de fundamentale pentru identitate încât nu ar trebui să i se ceară unei persoane să renunțe la acestea?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, resortisanții țărilor terțe care – indiferent de motive – au adoptat standarde și valori occidentale similare ca urmare a șederii efective în statul membru în cursul etapei din viață în care își formează identitatea trebuie să fie considerați „membri ai unui anumit grup social” în sensul articolului 10 alineatul (1) litera (d) din Directiva privind calificarea? Problema existenței unui „anumit grup social care are o identitate proprie în țara în cauză” trebuie să fie analizată din perspectiva statului membru sau trebuie să fie interpretată, în coroborare cu articolul 10 alineatul (2) din Directiva privind calificarea, în sensul că o pondere decisivă revine posibilității străinului de a demonstra că în țara de origine este privit ca făcând parte dintr-un anumit grup social sau cel puțin că îi este atribuită o asemenea caracteristică? Cerința ca occidentalizarea să poată duce la statutul de refugiat numai dacă derivă din motive religioase sau politice este compatibilă cu articolul 10 din Directiva privind calificarea coroborat cu principiul nereturnării și cu dreptul de azil?

3)

O practică judiciară națională în care, la analizarea unei cereri de protecție internațională, o autoritate decizională evaluează interesul superior al copilului fără a stabili (respectiv fără să se fi stabilit) mai întâi în mod concret (în fiecare procedură) care este acesta este compatibilă cu dreptul Uniunii, în special cu articolul 24 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) coroborat cu articolul 51 alineatul (1) din cartă? Răspunsul la această întrebare este diferit în cazul în care statul membru trebuie să analizeze o cerere de acordare a dreptului de ședere pentru motive obișnuite, iar interesul superior al copilului trebuie să fie luat în considerare în cadrul deciziei cu privire la această cerere?

4)

Având în vedere articolul 24 alineatul (2) din cartă, în ce mod și în care fază a analizării unei cereri de protecție internațională trebuie să fie luat în considerare și evaluat interesul superior al copilului, în special prejudiciul suferit de un minor ca urmare a șederii efective îndelungate într-un stat membru? Este relevant, în acest context, dacă șederea efectivă în discuție a fost legală? Atunci când se evaluează interesul superior al copilului în cadrul analizei menționate anterior, este relevant dacă statul membru a decis cu privire la cererea de protecție internațională în termenele stabilite de dreptul Uniunii, dacă nu s-a respectat o obligație de returnare impusă anterior și dacă statul membru nu a procedat la îndepărtare după emiterea unei decizii de returnare, permițând astfel continuarea șederii efective a minorului în statul membru?

5)

Având în vedere articolul 7 din cartă coroborat cu articolul 24 alineatul (2) din cartă, este compatibilă cu dreptul Uniunii o practică judiciară națională prin care se face distincție între prima cerere de protecție internațională și cererile ulterioare, în sensul că motivele obișnuite nu sunt luate în considerare în cazul cererilor ulterioare de protecție internațională?

---

(1)  Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO 2011, L 337, p. 9).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supreme Court (Irlanda) la 3 august 2021 – Procedură penală privind pe SN și SD. Alte părți: Governor of Cloverhill Prison, Ireland, Attorney General, Governor of Mountjoy prison

(Cauza C-479/21)

(2021/C 391/22)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court

Părțile din procedura principală

SN și SD

Întrebările preliminare

1.	Dispozițiile Acordului de retragere, care prevăd menținerea regimului MEA (1) în ceea ce privește Regatul Unit, în perioada de tranziție prevăzută în acordul respectiv, pot fi considerate obligatorii pentru Irlanda, având în vedere importanța conținutului lor cu privire la SLSJ (2)?

2.	Dispozițiile Acordului privind comerțul și cooperarea care prevăd menținerea regimului MEA în privința Regatului Unit după perioada de tranziție în cauză pot fi considerate obligatorii pentru Irlanda, având în vedere importanța conținutului lor cu privire la SLSJ?

---

(1)  Mandatul european de arestare.

(2)  Spațiul de libertate, securitate și justiție.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supreme Court (Irlanda) la 3 august 2021 – W O, J L/Minister for Justice and Equality

(Cauza C-480/21)

(2021/C 391/23)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court

Părțile din procedura principală

Reclamanți: W O, J L

Pârât: Minister for Justice and Equality

Întrebările preliminare

1)	Este oportună aplicarea criteriului stabilit în Hotărârea LM (1) și confirmat în Hotărârea L și P (2) în cazul în care există un risc real ca recurenții să fie judecați în fața unor instanțe care nu sunt instituite prin lege?

2)

Este oportună aplicarea criteriului stabilit în Hotărârea LM și confirmat în Hotărârea L și P în cazul în care o persoană care urmărește să conteste o cerere în temeiul unui mandat european de arestare nu poate îndeplini acest criteriu din cauza faptului că nu este posibil, la momentul respectiv, să se stabilească componența instanțelor în fața cărora va fi judecată, din cauza modului în care cauzele sunt repartizate aleatoriu?

3)

Lipsa unei căi de atac efective pentru a contesta validitatea numirii judecătorilor în Polonia, în condițiile în care este evident că recurenții nu pot dovedi în acest moment că instanțele în fața cărora vor fi judecați vor fi compuse din judecători care nu au fost numiți în mod valabil, reprezintă o încălcare a substanței dreptului la un proces echitabil care impune statului de executare să refuze predarea recurenților?

---

(1)  Cauza C-216/18 PPU, ECLI:EU:C:2018:586.

(2)  Cauzele C-354/20 PPU și C-412/20 PPU, ECLI:EU:C:2020:1033.

Recurs introdus la 13 august 2021 de Health Information Management (HIM) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea) din 9 iunie 2021 în cauza T-235/19, Health Information Management (HIM)/Comisia

(Cauza C-500/21 P)

(2021/C 391/24)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Health Information Management (HIM) (reprezentant: P. Zeegers, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

—	declararea prezentului recurs ca fiind admisibil și fondat, în consecință:

—	anularea punctelor 93-97 și 117-185 din Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 9 iunie 2021 pronunțată în cauza T-235/19, Health Information Management/Comisia;

—	anularea punctelor 1, 2, 3 și 5 din dispozitivul hotărârii atacate;

—	trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare pentru a-i permite acestuia din urmă să se pronunțe cu privire la cererea formulată de recurentă în cererea sa introductivă depusă la 4 aprilie 2019;

—	obligarea Comisiei Europene la plata integrală a cheltuielilor de judecată, inclusiv a costurilor și a onorariilor avocatului său, al căror cuantum este stabilit provizoriu la suma de 15 000 de euro fără TVA.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului său, Health Information Management invocă trei motive: (i) încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la o bună administrare consacrate la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale; (ii) încălcarea obligației de motivare în temeiul articolului 296 al doilea paragraf TFUE și (iii) încălcarea și aplicarea incorectă a articolului 272 TFUE și, în consecință, o încălcare a principiilor imparțialității și proporționalității.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 22 iulie 2021 – CCPL și alții/Comisia

(Cauza T-130/21 R)

(„Măsuri provizorii - Concurență - Înțelegeri - Piața ambalajelor alimentare pentru vânzarea cu amănuntul - Decizie de aplicare a unor amenzi - Garanție financiară - Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor - Capacitate contributivă - Cerere de suspendare a executării - Lipsa fumus boni juris”)

(2021/C 391/25)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamanți: CCPL – Consorzio Cooperative di Produzione e Lavoro SC (Reggio Emilia, Italia), Coopbox Group SpA (Bibbiano, Italia), Coopbox Eastern s.r.o. (Nové Mesto nad Váhom, Slovacia) (reprezentanți: E. Cucchiara și E. Rocchi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Rossi și T. Baumé, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE și având ca obiect suspendarea executării Deciziei C(2020) 8940 final a Comisiei din 17 decembrie 2020 de înlocuire a amenzilor aplicate prin Decizia C(2015) 4336 final a Comisiei din 24 iunie 2015 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE în privința CCPL – Consorzio Cooperative di Produzione e Lavoro SC, Coopbox Group SpA și Coopbox Eastern s.r.o. (cazul AT.39563 – Ambalaje alimentare pentru vânzarea cu amănuntul), în măsura în care impune reclamantelor furnizarea unei garanții financiare sau efectuarea plății provizorii a amenzilor aplicate.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 22 iulie 2021 – Aloe Vera of Europe/Comisia

(Cauza T-189/21 R)

(„Cerere de măsuri provizorii - Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 - Substanțe interzise, supuse restricțiilor sau aflate sub control comunitar - Regulamentul (UE) 2021/468 - Interdicția preparatelor pe bază de frunze din speciile de aloe care conțin derivați de hidroxiantrace - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2021/C 391/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Aloe Vera of Europe BV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentant: B. Van Vooren, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Farrell și B. Rous Demiri, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE și având ca obiect suspendarea executării Regulamentului (UE) 2021/468 al Comisiei din 18 martie 2021 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește speciile botanice care conțin derivați de hidroxiantracen (JO 2021, L 96, p. 6), pentru o durată de nouă luni de la data prezentei ordonanțe.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 27 iulie 2021 – Alliance française de Bruxelles-Europe și alții/Comisia

(Cauza T-285/21 R)

(„Măsuri provizorii - Contracte de achiziții publice de servicii - Prestare de servicii de formare lingvistică - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței”)

(2021/C 391/27)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Alliance française de Bruxelles Europe (Bruxelles, Belgia) și ceilalți 7 reclamanți ale căror nume figurează în anexa la ordonanță (reprezentant: E. van Nuffel d’Heynsbroeck, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Araujo Arce și M. Ilkova, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE și având ca obiect, pe de o parte, suspendarea executării Deciziei Comisiei din 19 aprilie 2021 de a atribui lotul nr. 4 (Formări lingvistice în franceză) din licitația referitoare la contractele-cadru pentru formare lingvistică în favoarea instituțiilor, organismelor și agențiilor Uniunii Europene (HR/2020/OP/0014), pe prima poziție, grupului CLL Centre de Langues – Allingua și, pe a doua poziție, grupului Alliance Europe Multilingue, compus din reclamanți, și, pe de altă parte, dispunerea oricărei alte măsuri provizorii pe care Tribunalul o va considera adecvată.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 20 iulie 2021 – TM/BCE

(Cauza T-440/21)

(2021/C 391/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: TM (reprezentanți: L. Levi și A. Champetier, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei Comitetului executiv din 15 decembrie 2020 de a o numi pe doamna P în postul de director general al Direcției generale Sisteme informatice, iar nu pe reclamant;

—	anularea, în caz de necesitate, a deciziei Comitetului executiv din 11 mai 2021 de respingere a căii de atac speciale formulate de reclamant împotriva deciziei de a nu fi numit;

—	plata către reclamant a unei despăgubiri în cuantum de 73 679,47 euro pentru prejudiciul material suferit ca urmare a deciziei din 15 decembrie 2020;

—	plata către reclamant a unei despăgubiri în cuantum de un euro simbolic pentru prejudiciul moral.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe încălcarea articolului 8a litera (c) din Condițiile de angajare și a articolelor 1a.1.1(b), 1a.2.1.1 și 1a.2.6.1 din Statutul personalului, pe nerespectarea anunțului de post vacant și pe încălcarea interesului serviciului.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea procedurii de recrutare 2020-2738- EXT din cauza încălcării articolului 1a.3.1.2 § 4 din Statutul personalului și pe un abuz de putere.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 1a.2.7.9, 1a.2.7.10 și 1a.2.7.11 din Statutul personalului, pe lipsa motivării și pe încălcarea principiului bunei administrări.

Acțiune introdusă la 2 august 2021 – Coulter Ventures/EUIPO – iWeb (R)

(Cauza T-457/21)

(2021/C 391/29)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Coulter Ventures LLC (Columbus, Ohio, Statele Unite) (reprezentant: R. Dissmann, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: iWeb GmbH (Berlin, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: cerere privind marca Uniunii Europene figurativă R – cererea de înregistrare nr. 13 750 849

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 2 iunie 2021 în cauza R 2789/2019-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura desfășurată în fața EUIPO.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 6 august 2021 – Franța/Comisia

(Cauza T-475/21)

(2021/C 391/30)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: F. Alabrune, T. Stéhelin, A L. Desjonquères și G. Bain, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2021/988 a Comisiei din 16 iunie 2021 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în măsura în care în aceasta este aplicată o corecție de 45 869 990,19 euro în ceea ce privește „Sprijinul cuplat facultativ” la motivele redactate „Măsura 24 – anul de cerere 2017 (exercițiul financiar 2018)” și „Măsura 24 – anul de cerere 2017 (exercițiul financiar 2019)” pentru exercițiile financiare 2018 și 2019;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic împotriva deciziei atacate.

Potrivit reclamantei, Comisia a săvârșit o eroare de drept, determinată de o interpretare eronată a articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 (1), prin faptul că a considerat că leguminoasele cultivate în amestec cu gramineele nu puteau fi eligibile pentru o schemă de sprijin cuplat facultativ.

În primul rând, articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 permite statelor membre să instituie o schemă de sprijin cuplat pentru practicile curente și stabilite într-un stat membru în sectorul culturilor proteice, care vizează leguminoasele cultivate pentru conținutul lor bogat în proteine.

În al doilea rând, articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013 trebuie să fie interpretat în sensul că sectorul culturilor proteice include practica, ce este curentă în special în Franța, a culturii amestecurilor de leguminoase furajere preponderente cu graminee.

Prin urmare, prin faptul că a considerat, adoptând decizia atacată, că o asemenea cultură a amestecurilor de leguminoase furajere preponderente cu graminee nu poate fi eligibilă pentru sprijinul cuplat facultativ prevăzut la articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1307/2013, Comisia a săvârșit o eroare de drept.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608).

Acțiune introdusă la 6 august 2021 – TransnetBW/ACER

(Cauza T-476/21)

(2021/C 391/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: TransnetBW GmbH (Stuttgart, Germania) (reprezentanți: T. Burmeister și P. Kistner, avocați)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei de apel a ACER nr. A-001-2021 din 28 mai 2021 (versiunea consolidată) referitoare la calea de atac împotriva Deciziei ACER nr. 30/2020 privind metodologia de partajare a costurilor pentru redispecerizare și comercializare în contrapartidă pentru regiunea de calcul al capacităților Core (denumită în continuare „decizia atacată”);

—	obligarea ACER la plata cheltuielilor de judecată efectuate de TransnetBW GmbH.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea domeniului de aplicare al metodologiei de partajare a costurilor pentru redispecerizare și comercializare în contrapartidă, astfel cum a fost confirmată prin decizia atacată. Metodologia de partajare a costurilor pentru redispecerizare și comercializare în contrapartidă, astfel cum a fost confirmată prin decizia atacată, extinde în mod nelegal aplicarea principiului poluatorul plătește la partajarea costurilor pentru măsurile de remediere aplicate în ceea ce privește aproape toate elementele rețelei de transport din regiunea de calcul al capacităților Core, deși este concepută, în temeiul legii, ca o derogare de la obligația generală a proprietarilor de rețea de a-și menține și de a-și extinde rețelele în funcție de nevoile pieței (principiul proprietarul plătește).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea definirii unui prag comun de flux în buclă de 10 % în metodologia de partajare a costurilor pentru redispecerizare și comercializare în contrapartidă, astfel cum a fost confirmată prin decizia atacată. ACER nu avea competența de a defini un prag comun de flux în buclă, iar Comisia de apel a ACER nu avea competența de a confirma pragul comun de flux în buclă. Pragul comun de flux în buclă era stabilit la un nivel prea scăzut, de 10 %, și se întemeia pe date insuficiente și contestate.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea penalizării fluxurilor în buclă superioare pragului. Penalizarea fluxurilor în buclă superioare pragului în comparație cu fluxurile interne nu are temei juridic, este contrară principiului poluatorul plătește, principiului nediscriminării, precum și principiului proporționalității și creează stimulente inadecvate.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că, în mod nelegal, Comisia de apel a ACER a efectuat doar o examinare limitată a aprecierilor complexe de ordin tehnic și economic a căror sarcină revenea ACER în cadrul procedurii de aprobare a metodologiei de partajare a costurilor pentru redispecerizare și comercializare în contrapartidă, ceea ce încalcă gradul obligatoriu de intensitate a controlului efectuat de Comisia de apel a ACER, astfel cum este definit de Tribunal în Hotărârea din 18 noiembrie 2020, Aquind/ACER, T-735/18.

Acțiune introdusă la 9 august 2021 – British Airways/Comisia

(Cauza T-480/21)

(2021/C 391/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: British Airways plc (Harmondsworth, Regatul Unit) (reprezentanți: A. Lyle-Smythe și R. O’Donoghue, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

obligarea Comisiei la plata de îndată a dobânzilor de întârziere în cuantum de 104 040 000 de euro la rata de refinanțare a BCE, la care se adaugă 3,5 %, pentru perioada cuprinsă între 14 februarie 2011 și 8 februarie 2016 (după deducerea sumei plătite deja cu titlu de „randament minim”) sau, cu titlu subsidiar, la o rată pe care Tribunalul o consideră adecvată;

—

obligarea Comisiei la plata dobânzii compuse (sau, cu titlu subsidiar, a dobânzilor de întârziere) aplicate cuantumului dobânzii de întârziere (sau oricărui alt cuantum în privința căruia Tribunalul dispune plata în conformitate cu punctul precedent) la rata de refinanțare a BCE, la care se adaugă 3,5 %, sau la orice altă rată pe care Tribunalul o consideră adecvată;

—	anularea deciziei Comisiei prin care aceasta a refuzat să plătească sumele sus-menționate prin scrisorile din 30 aprilie 2021 și 3 iulie 2021 și declararea acesteia ca fiind nulă și că nu produce efecte ex tunc;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată și a altor cheltuieli efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe dreptul British Airways de a solicita plata dobânzilor de întârziere prin intermediul unei acțiuni formulate potrivit articolului 266 TFUE, întrucât Comisia a fost obligată să plătească această sumă pentru a se conforma Hotărârii Tribunalului pronunțate în cauza C-48/11.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe dreptul British Airways de a solicita, cu titlu subsidiar, plata dobânzilor de întârziere prin intermediul unei acțiuni în răspundere extracontractuală formulate potrivit articolului 266 al doilea paragraf și al articolelor 268 și 340 TFUE.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe dreptul British Airways de a solicita în orice situație plata dobânzii compuse potrivit articolului 266 primul paragraf TFUE sau, cu titlu subsidiar, potrivit articolului 266 al doilea paragraf și al articolelor 268 și 340 TFUE, care este aplicată la suma ce ar fi trebuit să îi fie plătită la 8 februarie 2016.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că refuzul Comisiei de a plăti dobânzile de întârziere și dobânda compusă, menționat în scrisorile din 30 aprilie 2021 (1) și din 2 iulie 2021 (2), se întemeiază pe o încălcare a tratatelor (și anume, articolul 266 TFUE) și/sau a principiului general al dreptului Uniunii, potrivit căruia instituțiile Uniunii sunt obligate să plătească despăgubiri în urma unei hotărâri prin care o măsură este anulată. Reclamanta arată astfel că această decizie trebuie să fie anulată în conformitate cu articolul 263 TFUE.

---

(1)  Scrisoarea Comisiei din 30 aprilie 2021 adresată reclamantei.

(2)  Scrisoarea Comisiei din 2 iulie 2021 adresată reclamantei, Ref. ARES(2021)4317994.

Acțiune introdusă la 10 august 2021 – Neoperl/EUIPO (reprezentarea unui insert sanitar cilindric)

(Cauza T-487/21)

(2021/C 391/33)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Neoperl AG (Reinach, Elveția) (reprezentanți: H. Börjes Pestalozza și U. Kaufmann, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii de poziție a Uniunii Europene (reprezentarea unui insert sanitar cilindric) – cererea de înregistrare nr. 15 786 544

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 3 iunie 2021 în cauza R 2327/2019-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 95 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 11 august 2021 – Aquind și alții/ACER

(Cauza T-492/21)

(2021/C 391/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Aquind Ltd (Londra, Regatul Unit), Aquind Energy Sàrl (Luxemburg, Luxemburg), Aquind SAS (Rouen, Franța) (reprezentanți: S. Goldberg, L. Van den Hende, L. Malý și E. White, avocați)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER)

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Comisiei de apel din 4 iunie 2021; și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia de apel a pârâtei a săvârşit o eroare întrucât a concluzionat că apelul cu care fusese sesizată era inadmisibil. Reclamantele susțin că pârâta era competentă să adopte o nouă decizie în locul deciziei anulate (1) și să acorde o derogare pentru capacitatea de interconexiune AQUIND în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 (2). În plus, reclamantele susțin că Comisia de apel a pârâtei nu și-a îndeplinit obligația de a asigura executarea completă a Hotărârii Tribunalului din 18 noiembrie 2020 (3).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia de apel a pârâtei a încălcat cerințele prevăzute la articolul 25 alineatul (3) și la articolul 28 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/942 (4), precum și în regulamentul de procedură al Comisiei de apel. Reclamantele susțin că Comisia de apel a pârâtei nu a urmat procedura aplicabilă, întrucât unul dintre membrii săi a fost absent de la ședință, procedura orală nu constituie o probă, iar procesul-verbal al deliberărilor nu a fost publicat.

---

(1)  Decizia A-001-2018 a Comisiei de apel a ACER din 17 octombrie 2018.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 (JO 2009, L 211, p. 15).

(3)  Hotărârea din 18 noiembrie 2020, Aquind/ACER, T-735/18, EU:T:2020:542.

(4)  Regulamentul (UE) 2019/942 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 de instituire a Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (JO 2019, L 158, p. 22).

Acțiune introdusă la 6 august 2021 – Ryanair și Malta Air/Comisia

(Cauza T-494/21)

(2021/C 391/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Ryanair DAC (Swords, Irlanda) și Malta Air ltd. (Pietà, Malta) (reprezentanți: F.-C. Laprévote, E. Vahida, V. Blanc, S. Rating și I.-G Metaxas-Maranghidis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei pârâtei din 5 aprilie 2021 privind ajutorul de stat SA.59913 (2021/N) – Franța – COVID-19 – Recapitalizarea Air France și a Air France-KLM Holding (1) și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șapte motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe înlăturarea eronată de către pârâtă a KLM din domeniul de aplicare al deciziei atacate.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe aplicarea eronată de către pârâtă a Cadrului temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei în contextul actualei epidemii de COVID-19.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe aplicarea eronată de către pârâtă a articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a dispozițiilor specifice ale TFUE și a principiilor generale ale dreptului Uniunii care au stat la baza liberalizării transportului aerian în Uniune de la sfârșitul anilor '80 (și anume nediscriminarea, libera prestare a serviciilor (2) și libertatea de stabilire).

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta nu a inițiat o procedură formală de investigare în pofida unor dificultăți serioase și a încălcat drepturile procedurale ale reclamantelor.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a obligației sale de motivare.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 342 TFUE și de Regulamentul nr. 1/58 privind regimul lingvistic al actelor oficiale ale instituțiilor Uniunii (3).

---

(1)  JO 2021 C 240, p. 13.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE) (JO 2008, L 293, p. 3).

(3)  Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3).

Acțiune introdusă la 16 august 2021 – Lotion/EUIPO (BLACK IRISH)

(Cauza T-498/21)

(2021/C 391/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Lotion LLC (Woodland Hills, California, Statele Unite) (reprezentant: A. Deutsch, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale BLACK IRISH – cererea de înregistrare nr. 18 189 156

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 7 iunie 2021 în cauza R 199/2021-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	admiterea cererii în litigiu pentru produsele contestate și pentru produsele efectiv solicitate în cuprinsul cererii;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, inclusiv a celor efectuate în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea principiilor generale ale dreptului Uniunii Europene, în special a principiului egalității de tratament și a principiului bunei administrări.

Acțiune introdusă la 14 august 2021 – Ryanair/Comisia

(Cauza T-499/21)

(2021/C 391/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Ryanair DAC (Swords, Irlanda) (reprezentanți: E. Vahida, F.-C. Laprévote, V. Blanc, S. Rating și I.-G. Metaxas-Maranghidis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei pârâtei din 23 aprilie 2021 privind ajutorul de stat SA.62304 (2021/N) – Portugalia – COVID-19: Despăgubire acordată TAP Portugalia (1);și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe susținerea că pârâta a aplicat greșit articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și a săvârșit erori vădite de apreciere în examinarea proporționalității ajutorului în raport cu daunele cauzate de criza COVID-19.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe susținerea că pârâta a încălcat prevederi speciale din TFUE și principiile generale ale dreptului Uniunii care au stat la baza liberalizării transportului aerian în UE de la finalul anilor 1980 (de exemplu, nediscriminarea, libera prestare a serviciilor – aplicabile transportului aerian prin Regulamentul nr. 1008/2008 (2) – și libertatea de stabilire).

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe susținerea că pârâta nu a deschis procedura oficială de investigare în pofida dificultăților serioase și că a încălcat drepturile procedurale ale reclamantei.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe susținerea că pârâta și-a încălcat obligația de motivare.

---

(1)  JO 2021 C 240, p. 33.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE) (JO 2008, L 293, p. 3-20).

Acțiune introdusă la 16 august 2021 – Philip Morris Products/EUIPO (TOGETHER. FORWARD.)

(Cauza T-500/21)

(2021/C 391/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Philip Morris Products SA (Neuchâtel, Elveția) (reprezentant: L. Alonso Domingo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii verbale a Uniunii Europene „TOGETHER. FORWARD.” – cererea de înregistrare nr. 18 288 035

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 2 iunie 2021 în cauza R 417/2021-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului și, prin urmare, a alineatului (2) al articolului menționat prin aprecierea eronată a percepției consumatorului relevant;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului în privința mărcii în cauză.

Acțiune introdusă la 16 august 2021 – Philip Morris Products/EUIPO (Reprezentarea unei combinații de linii în alb și negru care formează unghiul unui cub)

(Cauza T-501/21)

(2021/C 391/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Philip Morris Products SA (Neuchâtel, Elveția) (reprezentant: L. Alonso Domingo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii figurative a Uniunii Europene (Reprezentarea unei combinații de linii în alb și negru care formează unghiul unui cub) – cererea de înregistrare nr. 18 252 130

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 3 iunie 2021 în cauza R 79/2021-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului prin aprecierea eronată a percepției consumatorului relevant;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului în privința mărcii în cauză.

Acțiune introdusă la 16 august 2021 – Philip Morris Products/EUIPO (Reprezentarea unei combinații de linii în alb și negru care formează un pătrat)

(Cauza T-502/21)

(2021/C 391/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Philip Morris Products SA (Neuchâtel, Elveția) (reprezentant: L. Alonso Domingo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii figurative a Uniunii Europene (Reprezentarea unei combinații de linii în alb și negru care formează un pătrat) – cererea de înregistrare nr. 18 252 146

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 26 mai 2021 în cauza R 78/2021-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului prin aprecierea eronată a percepției consumatorului relevant;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului în privința mărcii în cauză.