ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 349
European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 64
30 august 2021

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2021/C 349/01

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

1

 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

 

Curtea de Justiție

2021/C 349/02

Cauzele conexate C-804/18 și C-341/19: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 iulie 2021 (cereri de decizie preliminară formulate de Arbeitsgericht Hamburg, Bundesarbeitsgericht – Germania) – IX/WABE eV (C-804/18) și MH Müller Handels GmbH/MJ (C-341/19) (Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 2000/78/CE – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Interzicerea discriminărilor pe motive de apartenență religioasă sau convingeri – Normă internă a unei întreprinderi private care interzice la locul de muncă purtarea vizibilă a oricărui semn politic, filozofic sau religios sau purtarea de semne politice, filozofice sau religioase evidente și de mari dimensiuni – Discriminare directă sau indirectă – Proporționalitate – Evaluare comparativă a libertății de religie și a altor drepturi fundamentale – Legitimitatea politicii de neutralitate adoptate de angajator – Necesitatea de a stabili existența unui prejudiciu economic al angajatorului)

2

2021/C 349/03

Cauza C-453/19 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 15 iulie 2021 – Deutsche Lufthansa AG/Comisia Europeană, Land Rheinland-Pfalz, Ryanair DAC (Recurs – Ajutoare de stat – Ajutoare în favoarea unor aeroporturi și a unor companii aeriene – Decizie de calificare a măsurilor în favoarea aeroportului Frankfurt-Hahn drept ajutoare de stat compatibile cu piața internă și de constatare a inexistenței ajutoarelor de stat în favoarea companiilor aeriene care utilizează acest aeroport – Inadmisibilitatea unei acțiuni în anulare – Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE – Persoană fizică sau juridică ce nu este vizată direct și individual de decizia în cauză – Protecție jurisdicțională efectivă)

3

2021/C 349/04

Cauza C-535/19: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa (Senāts) – Letonia) – A/Latvijas Republikas Veselības ministrija [Trimitere preliminară – Libera circulație a persoanelor – Cetățenia Uniunii – Regulamentul (CE) nr. 883/2004 – Articolul 3 alineatul 1 litera (a) – Prestații de boală – Noțiune – Articolul 4 și articolul 11 alineatul (3) litera (e) – Directiva 2004/38/CE – Articolul 7 alineatul 1 litera (b) – Drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni – Condiția de a dispune de asigurări medicale complete – Articolul 24 – Egalitate de tratament – Resortisant al unui stat membru fără activitate economică cu reședința legală pe teritoriul altui stat membru – Refuzul statului membru gazdă de a afilia această persoană la sistemul său public de asigurări de sănătate]

4

2021/C 349/05

Cauza C-742/19: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Vrhovno sodišče Republike Slovenije – Slovenia) – B.K./Republika Slovenija (Ministrstvo za obrambo) [Trimitere preliminară – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Organizarea timpului de lucru – Membri ai forțelor armate – Aplicabilitatea dreptului Uniunii – Articolul 4 alineatul (2) TUE – Directiva 2003/88/CE – Domeniu de aplicare – Articolul 1 alineatul (3) – Directiva 89/391/CEE – Articolul 2 alineatul (2) – Activități ale militarilor – Noțiunea de timp de lucru – Perioadă de gardă – Litigiu privind remunerația lucrătorului]

5

2021/C 349/06

Cauza C-758/19: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Protodikeio Athinon – Grecia) – OH/ID [Trimitere preliminară – Articolele 268, 270, 340 și 343 TFUE – Protocolul (nr. 7) privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene – Articolele 11, 17 și 19 – Fost membru al Comisiei Europene – Imunitate de jurisdicție – Acțiune în răspundere extracontractuală – Ridicare a imunității – Competența Curții de Justiție a Uniunii Europene]

6

2021/C 349/07

Cauza C-795/19: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Riigikohus – Estonia) – XX/Tartu Vangla [Trimitere preliminară – Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78/CE – Interzicerea discriminării pe motive de handicap – Articolul 2 alineatul (2) litera (a) – Articolul 4 alineatul (1) – Articolul 5 – Reglementare națională care prevede cerințe în materie de acuitate auditivă a agenților de penitenciar – Nerespectarea pragurilor de percepție sonoră minime impuse – Imposibilitate absolută de menținere în funcție]

6

2021/C 349/08

Cauza C-848/19 P: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 iulie 2021 – Republica Federală Germania/ Republica Polonă, Comisia Europeană, Republica Letonia și Republica Lituania [Recurs – Articolul 194 alineatul (1) TFUE – Principiul solidarității energetice – Directiva 2009/73/CE – Piața internă în sectorul gazelor naturale – Articolul 36 alineatul (1) – Decizia Comisiei Europene privind reexaminarea condițiilor de derogare a gazoductului OPAL de la normele referitoare la accesul terților și la reglementarea privind tarifele în urma unei cereri a autorității germane de reglementare – Acțiune în anulare]

7

2021/C 349/09

Cauza C-851/19 P: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 15 iulie 2021 – DK/Service européen pour l’action extérieure (Recurs – Funcție publică – Procedură disciplinară – Sancțiune disciplinară – Stabilirea acestei sancțiuni – Reținerea unei sume din pensie – Condamnare penală și civilă în fața instanțelor naționale – Repararea, în tot sau în parte, a prejudiciului moral cauzat Uniunii Europene – Lipsa incidenței acestei reparații – Articolul 10 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene – Principiul egalității de tratament – Principiul proporționalității)

8

2021/C 349/10

Cauza C-30/20: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 2 de Madrid – Spania) – RH/AB Volvo, Volvo Group Trucks Central Europ GmbH, Volvo Lastvagnar AB, Volvo Group España SA [Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 – Articolul 7 punctul 2 – Competența în materie delictuală sau cvasidelictuală – Locul materializării prejudiciului – Înțelegere declarată contrară articolului 101 TFUE și articolului 53 din Acordul privind Spațiul Economic European – Stabilirea competenței internaționale și teritoriale – Concentrarea competențelor în favoarea unei instanțe specializate]

8

2021/C 349/11

Cauza C-60/20: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Administratīvā apgabaltiesa – Letonia) – Latvijas dzelzceļš VAS/Valsts dzelzceļa administrācija [Trimitere preliminară – Transport feroviar – Directiva 2012/34/UE – Spațiu feroviar unic european – Articolul 13 alienatele (2) și (6) – Acces la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe – Regulamentul (UE) 2017/2177 – Reconversie a infrastructurilor – Competențe ale organismului de reglementare]

9

2021/C 349/12

Cauza C-190/20: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – DocMorris NV/Apothekerkammer Nordrhein (Trimitere preliminară – Medicamente de uz uman care se eliberează pe bază de prescripție medicală – Directiva 2001/83/CE – Domeniu de aplicare – Publicitate efectuată de o farmacie cu vânzare prin corespondență prin care urmărește să influențeze nu alegerea clientului pentru un anumit medicament, ci alegerea farmaciei – Joc promoțional – Libera circulație a mărfurilor – Reglementare națională – Interdicție de oferire, anunțare sau acordare a unor avantaje și a altor cadouri publicitare în domeniul produselor terapeutice – Modalități de vânzare care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 34 TFUE)

10

2021/C 349/13

Cauza C-241/20: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de première instance du Luxembourg – Belgia) – BJ/État belge (Trimitere preliminară – Libera circulație a lucrătorilor – Libera circulație a capitalurilor – Impozit pe venit – Legislație privind evitarea dublei impuneri – Venituri încasate în alt stat membru decât cel de reședință – Modalități de calcul al scutirii în statul membru de reședință – Pierderea unei părți din beneficiul anumitor avantaje fiscale)

10

2021/C 349/14

Cauza C-325/20: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – BEMH, Conseil national des centres commerciaux/Premier ministre, Ministère de l’Économie, des Finances et de la Relance, Ministre de la cohésion des territoires et des relations avec les collectivités territoriales (Trimitere preliminară – Directiva 2006/123/CE – Articolul 14 punctul 6 – Libertatea de stabilire – Autorizație de exploatare comercială eliberată de un organism colegial – Organism compus printre altele din personalități calificate care reprezintă structura economică – Personalități care pot constitui sau reprezenta operatori concurenți ai solicitantului – Interzicere)

11

2021/C 349/15

Cauza C-362/20: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van beroep te Antwerpen – Belgia) – Openbaar Ministerie, Federale Overheidsdienst Financiën/Profit Europe NV, Gosselin Forwarding Services NV [Trimitere preliminară – Politica comercială – Regulamentul (UE) nr. 1071/2012 – Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 430/2013 – Tariful vamal comun – Clasificare tarifară – Nomenclatura combinată – Subpozițiile 7307 11 10, 7307 19 10 și 7307 19 90 – Domeniu de aplicare – Clasificare tarifară care rezultă dintr-o hotărâre a Curții – Taxe antidumping definitive la importurile de accesorii turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă – Aplicabilitatea taxelor antidumping definitive la accesoriile turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă cu grafit sferoidal]

12

2021/C 349/16

Cauzele conexate C-584/20 și C-621/20: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 iulie 2021 – Comisia Europeană/Landesbank Baden-Württemberg (C-584/20 P), Comitetul unic de rezoluție/Landesbank Baden-Württemberg (C-621/20 P) [Recurs – Uniune bancară – Mecanismul unic de rezoluție (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2017 – Autentificarea unei decizii a Comitetului unic de rezoluție (SRB) – Obligația de motivare – Date confidențiale – Legalitatea Regulamentului delegat (UE) 2015/63]

13

2021/C 349/17

Cauza C-709/20: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Appeal Tribunal (Northern Ireland) – Regatul Unit) – CG/The Department for Communities in Northern Ireland (Trimitere preliminară – Cetățenia Uniunii – Resortisant al unui stat membru fără activitate economică, care are reședința pe teritoriul unui alt stat membru în temeiul dreptului național – Articolul 18 primul paragraf TFUE – Nediscriminare pe motiv de cetățenie sau naționalitate – Directiva 2004/38/CE – Articolul 7 – Condiții de obținere a unui drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni – Articolul 24 – Prestații de asistență socială – Noțiune – Egalitate de tratament – Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord – Perioadă de tranziție – Dispoziție națională care îi exclude de la beneficiul unei prestații de asistență socială pe cetățenii Uniunii care dispun de un drept de ședere pe durată determinată în temeiul dreptului național – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolele 1, 7 și 24)

14

2021/C 349/18

Cauza C-244/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Giurgiu (România) la data de 16 aprilie 2021 – C.I.I. / Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu

15

2021/C 349/19

Cauza C-267/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (România) la data de 23 aprilie 2021 – Uniqa Asigurări SA / Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

15

2021/C 349/20

Cauza C-320/21 P: Recurs introdus la 21 mai 2021 de Ryanair DAC împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea extinsă) din 14 aprilie 2021 în cauza T-379/20, Ryanair/Comisia (SAS, Suedia; Covid-19)

16

2021/C 349/21

Cauza C-321/21 P: Recurs introdus la 21 mai 2021 de Ryanair DAC împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea extinsă) din 14 aprilie 2021 în cauza T-378/20, Ryanair/Comisia (SAS, Danemarca; Covid-19)

17

2021/C 349/22

Cauza C-336/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesgericht Korneuburg (Austria) la 27 mai 2021 – L GmbH/F GmbH, BW, SW

18

2021/C 349/23

Cauza C-353/21 P: Recurs introdus la 4 iunie 2021 de Ryanair DAC împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea extinsă) din 14 aprilie 2021 în cauza T-388/20, Ryanair/Comisia (Finnair I, Covid-19)

18

2021/C 349/24

Cauza C-354/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 4 iunie 2021 – R.J.R./Valstybės įmonė Registrų centras

19

2021/C 349/25

Cauza C-363/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte dei Conti (Italia) la 9 iunie 2021 – Ferrovienord SpA/Istituto Nazionale di Statistica – ISTAT

20

2021/C 349/26

Cauza C-364/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte dei Conti (Italia) la 10 iunie 2021 – Federazione Italiana Triathlon/Istituto Nazionale di Statistica – ISTAT, Ministero dell'Economia e delle Finanze

21

2021/C 349/27

Cauza C-370/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht München (Germania) la 15 iunie 2021 – DOMUS-SOFTWARE-AG/Marc Braschoß Immobilien GmbH

22

2021/C 349/28

Cauza C-378/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzgericht (Austria) la 21 iunie 2021 – P GmbH

22

2021/C 349/29

Cauza C-380/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 18 ianuarie 2021 – Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)/Ryanair DAC

23

2021/C 349/30

Cauza C-405/21: Cerere de decizie preliminară introdusă de Višje sodišče v Mariboru (Slovenia) la 30 iunie 2021 – FV/NOVA KREDITNA BANKA MARIBOR d.d.

23

 

Tribunalul

2021/C 349/31

Cauza T-245/18: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Benavides Torres/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Înscrierea numelui reclamantului în liste – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Principiul bunei administrări – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare de apreciere)

24

2021/C 349/32

Cauza T-246/18: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Moreno Pérez/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela – Înghețarea fondurilor – Liste ale persoanelor entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Înscrierea numelui reclamantului pe liste – Menținerea numelui reclamantului pe liste – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Principiul bunei administrări – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare de apreciere)

24

2021/C 349/33

Cauza T-247/18: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Lucena Ramírez/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela – Înghețarea fondurilor – Liste ale persoanelor entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Înscrierea numelui reclamantului pe liste – Menținerea numelui reclamantului pe liste – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Principiul bunei administrări – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare de apreciere)

25

2021/C 349/34

Cauza T-248/18: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Cabello Rondón/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela – Înghețarea fondurilor – Liste ale persoanelor entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Înscrierea numelui reclamantului pe liste – Menținerea numelui reclamantului pe liste – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Principiul bunei administrări – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare de apreciere – Libertatea de exprimare)

26

2021/C 349/35

Cauza T-249/18: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Saab Halabi/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela – Înghețarea fondurilor – Liste ale persoanelor entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Înscrierea numelui reclamantului pe liste – Menținerea numelui reclamantului pe liste – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Principiul bunei administrări – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare de apreciere)

27

2021/C 349/36

Cauza T-550/18: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Harrington Padrón/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela – Înghețarea fondurilor – Liste ale persoanelor entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Înscrierea numelui reclamantei pe liste – Eroare de apreciere – Dreptul de proprietate)

27

2021/C 349/37

Cauza T-551/18: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Oblitas Ruzza/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Înscrierea numelui reclamantului în liste – Menținerea numelui reclamantului în liste – Eroare de apreciere – Drept de proprietate)

28

2021/C 349/38

Cauza T-552/18: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Moreno Reyes/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Înscrierea numelui reclamantului în liste – Menținerea numelui reclamantului în liste – Eroare de apreciere)

29

2021/C 349/39

Cauza T-553/18: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Rodríguez Gómez/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Înscrierea numelui reclamantului în liste – Menținerea numelui reclamantului în liste – Eroare de apreciere – Drept de proprietate)

29

2021/C 349/40

Cauza T-554/18: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Hernández Hernández/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Înscrierea numelui reclamantului în liste – Menținerea numelui reclamantului în liste – Eroare de apreciere – Drept de proprietate)

30

2021/C 349/41

Cauza T-32/19: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Harrington Padrón/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela – Înghețarea fondurilor – Liste ale persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Menținerea numelui reclamantului pe liste – Eroare de apreciere)

31

2021/C 349/42

Cauza T-35/19: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Benavides Torres/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela – Înghețarea fondurilor – Liste ale persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Menținerea numelui reclamantului pe liste – Eroare de apreciere)

31

2021/C 349/43

Cauza T-632/19: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – DD/FRA (Funcție publică – Agenți temporari – Concluzii în despăgubire – Prejudiciu moral – Executarea hotărârilor Tribunalului Funcției Publice și ale Tribunalului)

32

2021/C 349/44

Cauza T-75/20: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Abitron Germany/EUIPO – Hetronic International (NOVA) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală NOVA – Marca națională neînregistrată anterioară NOVA – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (4) și articolul 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 8 alineatul (4) și, respectiv, articolul 60 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Trimitere la legislația națională care reglementează marca anterioară – Motiv absolut de refuz – Lipsa relei credințe – Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001]]

32

2021/C 349/45

Cauza T-181/20: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Griba/OCSP (Stark Gugger) (Soiuri de plante – Cerere de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de mere Stark Gugger – Examinare tehnică – Locul testărilor – Egalitate de tratament – Dreptul la apărare – Obligația de motivare)

33

2021/C 349/46

Cauza T-182/20: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Griba/OCSP (Gala Perathoner) (Soiuri de plante – Cerere de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de mere Gala Perathoner – Examinare tehnică – Locul testărilor – Egalitate de tratament – Dreptul la apărare – Obligația de motivare)

34

2021/C 349/47

Cauza T-297/20: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Fashioneast și AM.VI./EUIPO – Moschillo (RICH JOHN RICHMOND) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de decădere – Marca Uniunii Europene figurativă RICH JOHN RICHMOND – Lipsa utilizării serioase a mărcii – Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Utilizare sub o formă care diferă prin elemente care alterează caracterul distinctiv al mărcii – Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 18 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul 2017/1001]]

34

2021/C 349/48

Cauza T-389/20: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – KO/Comisia [Funcție publică – Agenți temporari – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut – Refuz de acordare a indemnizației de expatriere – Reședință obișnuită – Perioadă de stagiu]

35

2021/C 349/49

Cauza T-399/20: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Cole Haan/EUIPO – Samsøe & Samsøe Holding (Ø) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Ø – Marca internațională figurativă anterioară φ – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Similitudinea semnelor – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]

35

2021/C 349/50

Cauza T-488/20: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Guerlain/ EUIPO (Forma unui ruj alungită, conică și cilindrică) [Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene tridimensionale – Forma unui ruj alungită, conică și cilindrică – Motiv absolut de refuz – Caracter distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]

36

2021/C 349/51

Cauza T-527/20: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Aldi/EUIPO (CUCINA) [Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative CUCINA – Motive absolute de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]

37

2021/C 349/52

Cauza T-622/20: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Aldi/EUIPO (Cachet) [Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Cachet – Motive absolute de refuz – Caracter descriptiv – Caracter distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]

37

2021/C 349/53

Cauza T-740/20: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Arnautu/Parlamentul (Drept instituțional – Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlament – Indemnizație de asistență parlamentară – Recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit – Excepție de nelegalitate – Dreptul la apărare – Eroare de apreciere)

38

2021/C 349/54

Cauza T-749/20: Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Veronese/EUIPO – Veronese Design Company (VERONESE) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene figurativă VERONESE – Marca Uniunii Europene verbală anterioară VERONESE – Motiv relativ de refuz – Lipsa riscului de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 207/2009 [devenite articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 60 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Decizie adoptată ca urmare a anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare – Articolul 72 alineatul (6) din Regulamentul 2017/1001 – Autoritate de lucru judecat]

38

2021/C 349/55

Cauza T-389/21: Acțiune introdusă la 5 iulie 2021 – Landesbank Baden-Württemberg/SRB

39

2021/C 349/56

Cauza T-390/21: Acțiune introdusă la 5 iulie 2021 – DZ Bank/SRB

41

2021/C 349/57

Cauza T-391/21: Acțiune introdusă la 5 iulie 2021 – Deutsche Kreditbank/SRB

41

2021/C 349/58

Cauza T-392/21: Acțiune introdusă la 5 iulie 2021 – Landesbank Hessen-Thüringen Girozentrale/SRB

43

2021/C 349/59

Cauza T-393/21: Acțiune introdusă la 5 iulie 2021 – Max Heinr. Sutor/SRB

43

2021/C 349/60

Cauza T-394/21: Acțiune introdusă la 6 iulie 2021 – Bayerische Landesbank/SRB

45

2021/C 349/61

Cauza T-395/21: Acțiune introdusă la 6 iulie 2021 – DZ Hyp/SRB

46

2021/C 349/62

Cauza T-396/21: Acțiune introdusă la 7 iulie 2021 – Deutsche Bank/SRB

46

2021/C 349/63

Cauza T-404/21: Acțiune introdusă la 8 iulie 2021 – DVB Bank/SRB

48

2021/C 349/64

Cauza T-434/21: Acțiune introdusă la 17 iulie 2021 – TO/AEM

48

2021/C 349/65

Cauza T-435/21: Acțiune introdusă la 16 iulie 2021 – TK/Comisia

49

RO

 

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/1

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2021/C 349/01)

Ultima publicație

JO C 338, 23.8.2021

Publicații anterioare

JO C 329, 16.8.2021

JO C 320, 9.8.2021

JO C 310, 2.8.2021

JO C 297, 26.7.2021

JO C 289, 19.7.2021

JO C 278, 12.7.2021

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 iulie 2021 (cereri de decizie preliminară formulate de Arbeitsgericht Hamburg, Bundesarbeitsgericht – Germania) – IX/WABE eV (C-804/18) și MH Müller Handels GmbH/MJ (C-341/19)

(Cauzele conexate C-804/18 și C-341/19) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 2000/78/CE - Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Interzicerea discriminărilor pe motive de apartenență religioasă sau convingeri - Normă internă a unei întreprinderi private care interzice la locul de muncă purtarea vizibilă a oricărui semn politic, filozofic sau religios sau purtarea de semne politice, filozofice sau religioase evidente și de mari dimensiuni - Discriminare directă sau indirectă - Proporționalitate - Evaluare comparativă a libertății de religie și a altor drepturi fundamentale - Legitimitatea politicii de neutralitate adoptate de angajator - Necesitatea de a stabili existența unui prejudiciu economic al angajatorului)

(2021/C 349/02)

Limba de procedură: germana

Instanțe de trimitere

Arbeitsgericht Hamburg, Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamante: IX (C-804/18), MH Müller Handels GmbH (C-341/19)

Pârâți: WABE eV (C-804/18), MJ (C-341/19)

Dispozitivul

1)

Articolul 1 și articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că o normă internă a unei întreprinderi care interzice lucrătorilor să poarte orice semn vizibil care exprimă convingeri politice, filozofice sau religioase la locul de muncă nu constituie, față de lucrătorii care respectă anumite reguli vestimentare ca urmare a unor precepte religioase, o discriminare directă pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, în sensul acestei directive, în cazul în care această normă este aplicată în mod general și nediferențiat.

2)

Articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că o diferență de tratament bazată indirect pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, care decurge dintr-o normă internă a unei întreprinderi care interzice lucrătorilor purtarea oricărui semn vizibil care exprimă convingeri politice, filozofice sau religioase la locul de muncă, poate fi justificată de voința angajatorului de a respecta o politică de neutralitate politică, filozofică și religioasă față de clienții sau utilizatorii săi, în măsura în care, în primul rând, această politică răspunde unei nevoi reale a acestui angajator, a cărei stabilire revine în sarcina acestuia din urmă, luând în considerare printre altele așteptările legitime ale clienților sau utilizatorilor menționați, precum și consecințele defavorabile pe care acest angajator le-ar suferi în absența unei astfel de politici, ținând seama de natura activităților sale sau de contextul în care se înscriu acestea, în al doilea rând, această diferență de tratament este în măsură să asigure buna aplicare a acestei politici de neutralitate, ceea ce presupune ca această politică să fie urmărită în mod coerent și sistematic, și, în al treilea rând, această interdicție se limitează la strictul necesar în raport cu amploarea și cu gravitatea reale ale consecințelor defavorabile pe care angajatorul intenționează să le evite printr-o asemenea interdicție.

3)

Articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că o discriminare indirectă pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, în temeiul unei norme interne a unei întreprinderi care interzice purtarea la locul de muncă a unor semne vizibile care exprimă convingeri politice, filozofice sau religioase, cu obiectivul de a asigura o politică de neutralitate în cadrul acestei întreprinderi, nu poate fi justificată decât dacă o astfel de interdicție acoperă orice formă vizibilă de exprimare a convingerilor politice, filozofice sau religioase. O interdicție care este limitată la purtarea unor semne care exprimă convingeri politice, filozofice sau religioase evidente și de mari dimensiuni poate constitui o discriminare directă pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, care nu poate fi, în orice caz, justificată în temeiul aceleiași dispoziții.

4)

Articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că dispozițiile naționale care protejează libertatea de religie pot fi luate în considerare ca dispoziții mai favorabile, în sensul articolului 8 alineatul (1) din această directivă, în cadrul examinării caracterului adecvat al unei diferențe de tratament bazate indirect pe motive de apartenență religioasă sau convingeri.

(1)  JO C 182, 27.5.2019.

JO C 255, 29.7.2019.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/3

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 15 iulie 2021 – Deutsche Lufthansa AG/Comisia Europeană, Land Rheinland-Pfalz, Ryanair DAC

(Cauza C-453/19 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Ajutoare în favoarea unor aeroporturi și a unor companii aeriene - Decizie de calificare a măsurilor în favoarea aeroportului Frankfurt-Hahn drept ajutoare de stat compatibile cu piața internă și de constatare a inexistenței ajutoarelor de stat în favoarea companiilor aeriene care utilizează acest aeroport - Inadmisibilitatea unei acțiuni în anulare - Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE - Persoană fizică sau juridică ce nu este vizată direct și individual de decizia în cauză - Protecție jurisdicțională efectivă)

(2021/C 349/03)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Deutsche Lufthansa AG (reprezentant: A. Martin-Ehlers, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și S. Noë, agenți), Land Rheinland-Pfalz (reprezentant: C. Koenig, Professor), Ryanair DAC (reprezentanți: G. Berrisch, Rechtsanwalt, D. Vasbeck, avocat, și B. Byrne, solicitor)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Deutsche Lufthansa AG suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Comisia Europeană, de Landul Rheinland-Pfalz și de Ryanair DAC.

(1)  JO C 263, 5.8.2019.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa (Senāts) – Letonia) – A/Latvijas Republikas Veselības ministrija

(Cauza C-535/19) (1)

(Trimitere preliminară - Libera circulație a persoanelor - Cetățenia Uniunii - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Articolul 3 alineatul 1 litera (a) - Prestații de boală - Noțiune - Articolul 4 și articolul 11 alineatul (3) litera (e) - Directiva 2004/38/CE - Articolul 7 alineatul 1 litera (b) - Drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni - Condiția de a dispune de asigurări medicale complete - Articolul 24 - Egalitate de tratament - Resortisant al unui stat membru fără activitate economică cu reședința legală pe teritoriul altui stat membru - Refuzul statului membru gazdă de a afilia această persoană la sistemul său public de asigurări de sănătate)

(2021/C 349/04)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa (Senāts)

Părțile din procedura principală

Reclamant: A

Cu participrea: Latvijas Republikas Veselības ministrija

Dispozitivul

1)

Articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 988/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009, trebuie interpretat în sensul că prestațiile de îngrijiri medicale, finanțate de stat, care sunt acordate, independent de orice apreciere individuală și discreționară a nevoilor personale, persoanelor care se încadrează în categoriile de beneficiari definite de legislația națională constituie „prestații de boală”, în sensul acestei dispoziții, intrând astfel în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 988/2009.

2)

Articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 988/2009, coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care îi exclude de la dreptul de a fi afiliați la sistemul public de asigurări de sănătate al statului membru gazdă, pentru a beneficia de prestații de îngrijiri medicale finanțate de acest stat, pe cetățenii Uniunii inactivi din punct de vedere economic, resortisanți ai unui alt stat membru, care, în temeiul articolului 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 988/2009, intră sub incidența legislației statului membru gazdă și care își exercită dreptul de ședere pe teritoriul acestuia în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată.

Articolul 4 și articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 988/2009, precum și articolul 7 alineatul (1) litera (b) și articolul 24 din Directiva 2004/38 trebuie interpretate în sensul că, în schimb, nu se opun ca afilierea unor astfel de cetățeni ai Uniunii la acest sistem să nu fie gratuită, pentru a evita ca cetățenii menționați să devină o sarcină excesivă pentru finanțele publice ale statului membru gazdă.

(1)  JO C 328, 30.9.2019.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/5

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Vrhovno sodišče Republike Slovenije – Slovenia) – B.K./Republika Slovenija (Ministrstvo za obrambo)

(Cauza C-742/19) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția securității și a sănătății lucrătorilor - Organizarea timpului de lucru - Membri ai forțelor armate - Aplicabilitatea dreptului Uniunii - Articolul 4 alineatul (2) TUE - Directiva 2003/88/CE - Domeniu de aplicare - Articolul 1 alineatul (3) - Directiva 89/391/CEE - Articolul 2 alineatul (2) - Activități ale militarilor - Noțiunea de „timp de lucru” - Perioadă de gardă - Litigiu privind remunerația lucrătorului)

(2021/C 349/05)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Recurent: B.K.

Intimată: Republika Slovenija (Ministrstvo za obrambo)

Dispozitivul

1)

Articolul 1 alineatul (3) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, citit în lumina articolului 4 alineatul (2) TUE, trebuie interpretat în sensul că o activitate de gardă desfășurată de un militar este exclusă din domeniul de aplicare al acestei directive:

—

fie atunci când activitatea menționată intervine în cadrul formării sale inițiale, al unui antrenament operațional sau al unei operațiuni militare propriu-zise;

—

fie atunci când constituie o activitate atât de specifică încât nu se pretează unui sistem de rotație a efectivelor care să permită asigurarea respectării cerințelor directivei respective;

—

fie atunci când rezultă, având în vedere ansamblul împrejurărilor pertinente, că această activitate este executată în cadrul unor evenimente excepționale, a căror gravitate și amploare necesită adoptarea unor măsuri indispensabile protecției vieții, sănătății, precum și securității colectivității și a căror bună executare ar fi compromisă dacă toate normele prevăzute de directiva menționată ar trebui respectate;

—

fie atunci când aplicarea directivei amintite unei astfel de activități, prin faptul că impune autorităților implicate să instituie un sistem de rotație sau de planificare a timpului de lucru, nu s-ar putea realiza decât în detrimentul bunei desfășurări a operațiunilor militare propriu-zise.

2)

Articolul 2 din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o perioadă de gardă în care un militar este obligat să rămână în cazarma în care este repartizat, dar în care nu efectuează o muncă efectivă, să fie remunerată în mod diferit față de o perioadă de gardă în care efectuează prestații de muncă efectivă.

(1)  JO C 19, 20.1.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/6

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Protodikeio Athinon – Grecia) – OH/ID

(Cauza C-758/19) (1)

(Trimitere preliminară - Articolele 268, 270, 340 și 343 TFUE - Protocolul (nr. 7) privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene - Articolele 11, 17 și 19 - Fost membru al Comisiei Europene - Imunitate de jurisdicție - Acțiune în răspundere extracontractuală - Ridicare a imunității - Competența Curții de Justiție a Uniunii Europene)

(2021/C 349/06)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Protodikeio Athinon

Părțile din procedura principală

Reclamant: OH

Pârât: ID

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene beneficiază de competență exclusivă, cu excluderea competenței instanțelor naționale, de a soluționa o acțiune în răspundere extracontractuală formulată de un fost agent temporar al Comisiei Europene ca urmare a unui comportament culpabil pe care îl impută membrului acestei instituții al cărui colaborator era și care ar fi determinat instituția respectivă să înceteze raportul de muncă cu acest agent. O asemenea acțiune nu trebuie îndreptată împotriva membrului în cauză al Comisiei, ci împotriva Uniunii Europene, reprezentată de Comisie.

(1)  JO C 19, 20.1.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/6

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Riigikohus – Estonia) – XX/Tartu Vangla

(Cauza C-795/19) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Directiva 2000/78/CE - Interzicerea discriminării pe motive de handicap - Articolul 2 alineatul (2) litera (a) - Articolul 4 alineatul (1) - Articolul 5 - Reglementare națională care prevede cerințe în materie de acuitate auditivă a agenților de penitenciar - Nerespectarea pragurilor de percepție sonoră minime impuse - Imposibilitate absolută de menținere în funcție)

(2021/C 349/07)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Riigikohus

Părțile din procedura principală

Reclamant: XX

Pârât: Tartu Vangla

Cu participarea: Justiitsminister, Tervise- ja tööminister, Õiguskantsler

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (2) litera (a), articolul 4 alineatul (1) și articolul 5 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care prevede o imposibilitate absolută de menținere în funcție a unui agent de penitenciar a cărui acuitate auditivă nu respectă pragurile de percepție sonoră minime stabilite de această reglementare, fără a permite să se verifice dacă agentul respectiv este în măsură să îndeplinească funcția menționată, dacă este cazul după adoptarea unor amenajări corespunzătoare în sensul acestui articol 5.

(1)  JO C 19, 20.1.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/7

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 iulie 2021 – Republica Federală Germania/ Republica Polonă, Comisia Europeană, Republica Letonia și Republica Lituania

(Cauza C-848/19 P) (1)

(Recurs - Articolul 194 alineatul (1) TFUE - Principiul solidarității energetice - Directiva 2009/73/CE - Piața internă în sectorul gazelor naturale - Articolul 36 alineatul (1) - Decizia Comisiei Europene privind reexaminarea condițiilor de derogare a gazoductului OPAL de la normele referitoare la accesul terților și la reglementarea privind tarifele în urma unei cereri a autorității germane de reglementare - Acțiune în anulare)

(2021/C 349/08)

Limba de procedură: polona

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: J. Möller și D. Klebs, agenți, asistați de H. Haller, T. Heitling, L. Reiser și V. Vacha, avocați)

Celelalte părți din procedură: Republica Polonă (reprezentanți: B. Majczyna, M. Kawnik și M. Nowacki, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: O. Beynet și K. Herrmann, agenți), Republica Letonia (reprezentanți: inițial K. Pommere, V. Soņeca și E. Bārdiņš, ulterior K. Pommere, V. Kalniņa și E. Bārdiņš, agenți), Republica Lituania (reprezentanți: R. Dzikovič și K. Dieninis, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Republica Federală Germania să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Republica Polonă.

3)

Republica Letonia, Republica Lituania și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 27, 27.1.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/8

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 15 iulie 2021 – DK/Service européen pour l’action extérieure

(Cauza C-851/19 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Procedură disciplinară - Sancțiune disciplinară - Stabilirea acestei sancțiuni - Reținerea unei sume din pensie - Condamnare penală și civilă în fața instanțelor naționale - Repararea, în tot sau în parte, a prejudiciului moral cauzat Uniunii Europene - Lipsa incidenței acestei reparații - Articolul 10 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene - Principiul egalității de tratament - Principiul proporționalității)

(2021/C 349/09)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: DK (reprezentanți: inițial S. Orlandi și T. Martin, ulterior S. Orlandi, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Service européen pour l’action extérieure (reprezentanți: S. Marquardt și R. Spáč, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Îl obligă pe DK la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 68, 2.3.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 2 de Madrid – Spania) – RH/AB Volvo, Volvo Group Trucks Central Europ GmbH, Volvo Lastvagnar AB, Volvo Group España SA

(Cauza C-30/20) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Articolul 7 punctul 2 - Competența în materie delictuală sau cvasidelictuală - Locul materializării prejudiciului - Înțelegere declarată contrară articolului 101 TFUE și articolului 53 din Acordul privind Spațiul Economic European - Stabilirea competenței internaționale și teritoriale - Concentrarea competențelor în favoarea unei instanțe specializate)

(2021/C 349/10)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Mercantil no 2 de Madrid

Părțile din procedura principală

Reclamant: RH

Pârâte: AB Volvo, Volvo Group Trucks Central Europ GmbH, Volvo Lastvagnar AB, Volvo Group España SA

Dispozitivul

Articolul 7 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, în cadrul pieței afectate de acorduri coluzive privind stabilirea și majorarea prețurilor bunurilor, este competentă internațional și teritorial să se pronunțe, în temeiul locului materializării prejudiciului, asupra unei acțiuni în repararea prejudiciului cauzat de aceste acorduri contrare articolului 101 TFUE fie instanța în a cărei rază teritorială întreprinderea care se consideră prejudiciată a cumpărat bunurile afectate de acordurile respective, fie, în cazul unor achiziții efectuate de această întreprindere în mai multe locuri, instanța în a cărei rază teritorială se află sediul social al acesteia.

(1)  JO C 161, 11.5.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/9

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Administratīvā apgabaltiesa – Letonia) – „Latvijas dzelzceļš” VAS/Valsts dzelzceļa administrācija

(Cauza C-60/20) (1)

(Trimitere preliminară - Transport feroviar - Directiva 2012/34/UE - Spațiu feroviar unic european - Articolul 13 alienatele (2) și (6) - Acces la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe - Regulamentul (UE) 2017/2177 - Reconversie a infrastructurilor - Competențe ale organismului de reglementare)

(2021/C 349/11)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Administratīvā apgabaltiesa

Părțile din procedura principală

Apelantă:„Latvijas dzelzceļš” VAS

Intimată: Valsts dzelzceļa administrācija

Cu participarea: „Baltijas Ekspresis” AS

Dispozitivul

1)

Articolul 13 alineatele (2) și (6) din Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european trebuie interpretat în sensul că obligația de a furniza tuturor întreprinderilor feroviare un acces nediscriminatoriu la infrastructurile de servicii, în sensul articolului 3 punctul 11 din directiva menționată, care sunt vizate la punctul 2 din anexa II la aceasta, nu poate fi impusă proprietarilor unor astfel de infrastructuri care nu sunt operatorii acestora.

2)

Articolul 13 alineatul (6) din Directiva 2012/34 trebuie interpretat în sensul că nu este aplicabil unei situații în care proprietarul unei clădiri care adăpostește o infrastructură de servicii, în sensul articolului 3 punctul 11 din directiva menționată, care face obiectul unei utilizări, intenționează să pună capăt unui contract de închiriere având ca obiect această clădire în scopul schimbării destinației sale pentru uz propriu.

(1)  JO C 161, 11.5.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/10

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – DocMorris NV/Apothekerkammer Nordrhein

(Cauza C-190/20) (1)

(Trimitere preliminară - Medicamente de uz uman care se eliberează pe bază de prescripție medicală - Directiva 2001/83/CE - Domeniu de aplicare - Publicitate efectuată de o farmacie cu vânzare prin corespondență prin care urmărește să influențeze nu alegerea clientului pentru un anumit medicament, ci alegerea farmaciei - Joc promoțional - Libera circulație a mărfurilor - Reglementare națională - Interdicție de oferire, anunțare sau acordare a unor avantaje și a altor cadouri publicitare în domeniul produselor terapeutice - Modalități de vânzare care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 34 TFUE)

(2021/C 349/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Pârâtă și recurentă: DocMorris NV

Reclamantă și intimată în recurs: Apothekerkammer Nordrhein

Dispozitivul

1)

Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2012/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012, trebuie interpretată în sensul că nu se aplică unei reglementări naționale care interzice unei farmacii ce vinde medicamente prin corespondență să organizeze o acțiune publicitară sub forma unui joc promoțional care permite participanților să câștige obiecte din viața curentă, altele decât medicamentele, participarea la acest joc fiind condiționată de trimiterea unei comenzi pentru un medicament de uz uman care se eliberează pe baza unei prescripții medicale, însoțită de această prescripție.

2)

Articolul 34 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei asemenea reglementări naționale.

(1)  JO C 279, 24.8.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/10

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de première instance du Luxembourg – Belgia) – BJ/État belge

(Cauza C-241/20) (1)

(Trimitere preliminară - Libera circulație a lucrătorilor - Libera circulație a capitalurilor - Impozit pe venit - Legislație privind evitarea dublei impuneri - Venituri încasate în alt stat membru decât cel de reședință - Modalități de calcul al scutirii în statul membru de reședință - Pierderea unei părți din beneficiul anumitor avantaje fiscale)

(2021/C 349/13)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance du Luxembourg

Părțile din procedura principală

Reclamant: BJ

Pârât: État belge

Dispozitivul

1)

Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări fiscale a unui stat membru a cărei aplicare are drept consecință că un contribuabil cu reședința în acest stat membru pierde, în cadrul calculului impozitului său pe venit în statul membru menționat, o parte a beneficiului avantajelor fiscale acordate de acesta, pentru motivul că acest contribuabil obține o remunerație pentru exercitarea unei activități profesionale salariate în alt stat membru, impozabilă în acesta din urmă și scutită de impozitare în primul stat membru în temeiul unei convenții bilaterale pentru evitarea dublei impuneri.

2)

Împrejurarea că contribuabilul în cauză nu obține venituri semnificative în statul membru de reședință nu are incidență asupra răspunsului dat la prima întrebare preliminară, întrucât acest stat membru este în măsură să îi acorde avantajele fiscale în discuție.

3)

Împrejurarea că, în temeiul unei convenții pentru evitarea dublei impuneri între statul membru de reședință și statul membru al locului de muncă, contribuabilul în cauză, în cadrul impozitării veniturilor pe care le a obținut în al doilea stat membru, a beneficiat de avantajele fiscale prevăzute de legislația fiscală a acestuia nu are incidență asupra răspunsului dat la prima întrebare preliminară, întrucât nici această convenție, nici reglementarea fiscală a statului membru de reședință nu prevede luarea în considerare a acestor avantaje, iar acestea din urmă nu le includ pe unele dintre cele la care acest contribuabil are dreptul, în principiu, în statul membru de reședință.

4)

Împrejurarea că, în statul membru al locului de muncă, contribuabilul în cauză a obținut o reducere fiscală într un cuantum cel puțin echivalent cu cel al avantajelor fiscale pe care le-a pierdut în statul membru de reședință nu are incidență asupra răspunsului dat la prima întrebare preliminară.

5)

Articolul 63 alineatul (1) și articolul 65 alineatul (1) litera (a) TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări fiscale a unui stat membru a cărei aplicare are drept consecință faptul că un contribuabil cu reședința în acest stat membru pierde o parte a beneficiului avantajelor fiscale acordate de acesta, pentru motivul că acest contribuabil obține venituri dintr un apartament al cărui proprietar este în alt stat membru, impozabile în acesta din urmă și scutite de impozitare în primul stat membru în temeiul unei convenții bilaterale pentru evitarea dublei impuneri.

(1)  JO C 297, 7.9.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/11

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – BEMH, Conseil national des centres commerciaux/Premier ministre, Ministère de l’Économie, des Finances et de la Relance, Ministre de la cohésion des territoires et des relations avec les collectivités territoriales

(Cauza C-325/20) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2006/123/CE - Articolul 14 punctul 6 - Libertatea de stabilire - Autorizație de exploatare comercială eliberată de un organism colegial - Organism compus printre altele din personalități calificate care reprezintă structura economică - Personalități care pot constitui sau reprezenta operatori concurenți ai solicitantului - Interzicere)

(2021/C 349/14)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamante: BEMH, Conseil national des centres commerciaux

Pârâți: Premier ministre, Ministère de l’Économie, des Finances et de la Relance, Ministre de la cohésion des territoires et des relations avec les collectivités territoriales

Dispozitivul

Articolul 14 punctul 6 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede prezența, în cadrul unui organism colegial competent să emită un aviz cu privire la acordarea unei autorizații de exploatare comercială, a unor personalități calificate care reprezintă structura economică a zonei de atracție comercială pertinentă, iar aceasta chiar dacă personalitățile menționate nu iau parte la votul privind cererea de autorizare și se limitează la a prezenta situația acestei structuri economice, precum și impactul proiectului în cauză asupra acesteia din urmă, în măsura în care concurenții actuali sau potențiali ai solicitantului participă la desemnarea personalităților respective.

(1)  JO C 339, 12.10.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/12

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van beroep te Antwerpen – Belgia) – Openbaar Ministerie, Federale Overheidsdienst Financiën/Profit Europe NV, Gosselin Forwarding Services NV

(Cauza C-362/20) (1)

(Trimitere preliminară - Politica comercială - Regulamentul (UE) nr. 1071/2012 - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 430/2013 - Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura combinată - Subpozițiile 7307 11 10, 7307 19 10 și 7307 19 90 - Domeniu de aplicare - Clasificare tarifară care rezultă dintr-o hotărâre a Curții - Taxe antidumping definitive la importurile de accesorii turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă - Aplicabilitatea taxelor antidumping definitive la accesoriile turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă cu grafit sferoidal)

(2021/C 349/15)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Antwerpen

Părțile din procedura principală

Apelanți: Openbaar Ministerie, Federale Overheidsdienst Financiën

Intimate: Profit Europe NV, Gosselin Forwarding Services NV

Dispozitivul

Regulamentul (UE) nr. 1071/2012 al Comisiei din 14 noiembrie 2012 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de accesorii turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă, originare din Republica Populară Chineză și din Thailanda și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 430/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de stabilire a perceperii cu titlu definitiv a taxei provizorii instituite la importurile de accesorii turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă, originare din Republica Populară Chineză și din Thailanda și de închidere a procedurii în ceea ce privește Indonezia, în versiunea anterioară modificărilor aduse acestuia prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/262 al Comisiei din 14 februarie 2019, trebuie interpretate în sensul că taxele antidumping provizorii și definitive instituite prin aceste regulamente se aplică accesoriilor turnate filetate pentru tuburi și țevi din fontă cu grafit sferoidal originare din China.

(1)  JO C 399, 23.11.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/13

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 iulie 2021 – Comisia Europeană/Landesbank Baden-Württemberg (C-584/20 P), Comitetul unic de rezoluție/Landesbank Baden-Württemberg (C-621/20 P)

(Cauzele conexate C-584/20 și C-621/20) (1)

(Recurs - Uniune bancară - Mecanismul unic de rezoluție (MUR) - Fondul unic de rezoluție (FUR) - Calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2017 - Autentificarea unei decizii a Comitetului unic de rezoluție (SRB) - Obligația de motivare - Date confidențiale - Legalitatea Regulamentului delegat (UE) 2015/63)

(2021/C 349/16)

Limba de procedură: germana

Părțile

(Cauza C-584/20 P)

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Triantafyllou, A. Nijenhuis, V. Di Bucci și A. Steiblytė, agenți)

Celelalte părți din procedură: Landesbank Baden-Württemberg (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, Rechtsanwälte), Comitetul unic de rezoluție (CRU) (reprezentanți: K.-P. Wojcik, P. A. Messina, J. Kerlin și H. Ehlers, agenți, asistați de H.-G. Kamann și P. Gey, Rechtsanwälte, și F. Louis, avocat)

Intervenient în susținerea recurentei: Regatul Spaniei (reprezentanți: J. Rodríguez de la Rúa Puig, agent)

Intervenientă în susținerea Landesbank Baden-Württemberg: Fédération bancaire française (reprezentanți: A. Gosset-Grainville, M. Trabucchi și M. Dalon, avocați),

(Cauza C-621/20 P)

Recurent: Comitetul unic de rezoluție (CRU) (reprezentanți: K. P. Wojcik, P. A. Messina, J. Kerlin și H. Ehlers, agenți, asistați de H. G. Kamann și P. Gey, Rechtsanwälte, și F. Louis, avocat)

Celelalte părți din procedură: Landesbank Baden-Württemberg (reprezentanți: H. Berger et M. Weber, Rechtsanwälte), Comisia Europeană (reprezentanți: D. Triantafyllou, A. Nijenhuis, V. Di Bucci și A. Steiblytė, agenți)

Intervenient în susținerea recurentei: Regatul Spaniei (reprezentanți: J. Rodríguez de la Rúa Puig, agent)

Intervenientă în susținerea Landesbank Baden-Württemberg: Fédération bancaire française, cu sediul în Paris (Franța), reprezentată de A. Gosset-Grainville, M. Trabucchi și M. Dalon, avocats)

Dispozitivul

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 23 septembrie 2020, Landesbank Baden-Württemberg/SRB (T-411/17, EU:T:2020:435).

2)

Anulează Decizia Comitetului unic de rezoluție din sesiunea sa executivă din 11 aprilie 2017 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2017 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/SRF/2017/05), în măsura în care privește Landesbank Baden-Württemberg.

3)

Efectele deciziei Comitetului unic de rezoluție din sesiunea sa executivă din 11 aprilie 2017 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2017 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/SRF/2017/05), în măsura în care privește Landesbank Baden-Württemberg, sunt menținute până la intrarea în vigoare, într-un termen rezonabil care nu poate depăși șase luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, a unei noi decizii a Comitetului unic de rezoluție de stabilire a contribuției ex ante la Fondul unic de rezoluție a acestei instituții pentru anul 2017.

4)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii în primă instanță, cât și celei de recurs.

5)

Comitetul unic de rezoluție suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii în primă instanță, cât și celei de recurs, cheltuielile de judecată efectuate de Landesbank Baden-Württemberg aferente procedurii în primă instanță.

6)

Landesbank Baden-Württemberg, Fédération bancaire française și Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii de recurs.

(1)  JO C 423, 7.12.2020

JO C 443, 21.12.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/14

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 iulie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Appeal Tribunal (Northern Ireland) – Regatul Unit) – CG/The Department for Communities in Northern Ireland

(Cauza C-709/20) (1)

(Trimitere preliminară - Cetățenia Uniunii - Resortisant al unui stat membru fără activitate economică, care are reședința pe teritoriul unui alt stat membru în temeiul dreptului național - Articolul 18 primul paragraf TFUE - Nediscriminare pe motiv de cetățenie sau naționalitate - Directiva 2004/38/CE - Articolul 7 - Condiții de obținere a unui drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni - Articolul 24 - Prestații de asistență socială - Noțiune - Egalitate de tratament - Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord - Perioadă de tranziție - Dispoziție națională care îi exclude de la beneficiul unei prestații de asistență socială pe cetățenii Uniunii care dispun de un drept de ședere pe durată determinată în temeiul dreptului național - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 1, 7 și 24)

(2021/C 349/17)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Appeal Tribunal (Northern Ireland)

Părțile din procedura principală

Apelantă: CG

Intimat: The Department for Communities in Northern Ireland

Dispozitivul

Articolul 24 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretat în sensul că nu se opune reglementării unui stat membru gazdă care îi exclude de la beneficiul prestațiilor de asistență socială pe cetățenii Uniunii inactivi din punct de vedere economic care nu dispun de resurse suficiente și cărora statul membru menționat le-a acordat un drept de ședere temporară în condițiile în care aceste prestații sunt garantate resortisanților statului membru în cauză care se află în aceeași situație.

Cu toate acestea, din moment ce un cetățean al Uniunii are reședința în mod legal, în temeiul dreptului național, pe teritoriul unui alt stat membru decât cel al cărui resortisant este, autoritățile naționale competente să acorde prestații de asistență socială sunt obligate să verifice dacă un refuz de a acorda astfel de prestații întemeiat pe această reglementare nu îi expune pe cetățeanul menționat, precum și pe copiii aflați în îngrijirea sa unui risc concret și actual de încălcare a drepturilor lor fundamentale, astfel cum sunt acestea consacrate la articolele 1, 7 și 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Atunci când cetățeanul menționat nu dispune de nicio resursă pentru a se întreține și de a-și întreține copiii și este izolat, aceste autorități trebuie să se asigure că, în caz de refuz al prestațiilor de asistență socială, același cetățean poate totuși să trăiască împreună cu copiii săi în condiții demne. În cadrul acestei examinări, autoritățile menționate pot ține seama de ansamblul dispozitivelor de asistență prevăzute de dreptul național și de care cetățeanul vizat și copiii săi pot beneficia în mod efectiv.

(1)  JO C 110, 29.3.2021.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Giurgiu (România) la data de 16 aprilie 2021 – C.I.I. / Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu

(Cauza C-244/21)

(2021/C 349/18)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Tribunalul Giurgiu

Părţile din acţiunea principală

Petent-condamnat: C.I.I.

Intimat: Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu

Prin Ordonanța din 1 iulie 2021, Curtea (Camera a zecea) s-a declarat vădit necompetentă să răspundă la întrebarea adresată de Tribunalul Giurgiu (România) prin decizia din 9 aprilie 2021.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (România) la data de 23 aprilie 2021 – Uniqa Asigurări SA / Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

(Cauza C-267/21)

(2021/C 349/19)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: Uniqa Asigurări SA

Pârâte: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

Întrebarea preliminară

Dacă, în interpretarea dispozițiilor articolului 59 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1), serviciile de soluționare a daunelor prestate de către societățile corespondente pentru o societate de asigurare, în numele și pe seama acesteia din urmă, pot fi încadrate în categoria serviciilor prestate de consultanți, ingineri, birouri de consultanță, avocați, contabili și alte servicii similare, precum și prelucrările de date și furnizarea de informații?

(1)  Directiva 2006/112 a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006 L 347, p. l, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/16

Recurs introdus la 21 mai 2021 de Ryanair DAC împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea extinsă) din 14 aprilie 2021 în cauza T-379/20, Ryanair/Comisia (SAS, Suedia; Covid-19)

(Cauza C-320/21 P)

(2021/C 349/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Ryanair DAC (reprezentanți: E. Vahida și F.-C. Laprévote, avocați, S. Rating, abogado, I.-G. Metaxas-Maranghidis, dikigoros, și V. Blanc, avocată)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Franceză, Regatul Suediei, SAS AB

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—

anularea hotărârii atacate;

—

anularea, în temeiul articolelor 263 și 264 TFUE, a Deciziei C(2020) 2784 final a Comisiei din 24 aprilie 2020 privind ajutorul de stat SA.57061 (2020/N) – Suedia – Compensarea pagubelor provocate Scandinavian Airlines de pandemia de COVID-19; și

—

obligarea Comisiei la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Ryanair, și obligarea intervenienților în primă instanță și în prezentul recurs (dacă este cazul) la plata propriilor cheltuieli de judecată

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurenta invocă șase motive.

Primul motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a respins critica recurentei întemeiată pe încălcarea de către Comisie a cerinței potrivit căreia ajutorul acordat în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE nu este destinat reparării pagubelor suferite de o singură victimă.

Al doilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele în aplicarea articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și a principiului proporționalității în raport cu pagubele provocate SAS AB de pandemia de COVID-19.

Al treilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a respins critica recurentei întemeiată pe nerespectarea nejustificată a principiului nediscriminării.

Al patrulea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele întrucât a respins critica formulată de recurentă privind încălcarea libertății de stabilire și a liberei prestări a serviciilor.

Al cincilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele în ceea ce privește neinițierea unei proceduri oficiale de investigare.

Al șaselea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele în ceea ce privește lipsa motivării.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/17

Recurs introdus la 21 mai 2021 de Ryanair DAC împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea extinsă) din 14 aprilie 2021 în cauza T-378/20, Ryanair/Comisia (SAS, Danemarca; Covid-19)

(Cauza C-321/21 P)

(2021/C 349/21)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Ryanair DAC (reprezentanți: E. Vahida și F.-C. Laprévote, avocați, S. Rating, abogado, I.-G. Metaxas-Maranghidis, dikigoros, și V. Blanc, avocată)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Regatul Danemarcei, Republica Franceză, SAS AB

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—

anularea hotărârii atacate;

—

anularea, în temeiul articolelor 263 și 264 TFUE, a Deciziei C(2020) 2416 final a Comisiei din 15 aprilie 2020 privind ajutorul de stat SA.56795 (2020/N) – Danemarca – Compensarea pagubelor provocate Scandinavian Airlines de pandemia de COVID-19; și

—

obligarea Comisiei la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Ryanair, și obligarea intervenienților în primă instanță și în prezentul recurs (dacă este cazul) la plata propriilor cheltuieli de judecată

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurenta invocă șase motive.

Primul motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a respins critica recurentei întemeiată pe încălcarea de către Comisie a cerinței potrivit căreia ajutorul acordat în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE nu este destinat reparării pagubelor suferite de o singură victimă.

Al doilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele în aplicarea articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și a principiului proporționalității în raport cu pagubele provocate SAS de pandemia de COVID-19.

Al treilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a respins critica recurentei întemeiată pe nerespectarea nejustificată a principiului nediscriminării.

Al patrulea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele întrucât a respins critica formulată de recurentă privind încălcarea libertății de stabilire și a liberei prestări a serviciilor.

Al cincilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele în ceea ce privește neinițierea unei proceduri oficiale de investigare.

Al șaselea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele în ceea ce privește lipsa motivării.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesgericht Korneuburg (Austria) la 27 mai 2021 – L GmbH/F GmbH, BW, SW

(Cauza C-336/21)

(2021/C 349/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Korneuburg

Părțile din procedura principală

Apelantă: L GmbH

Intimați: F GmbH, BW, SW

Întrebările preliminare

1)

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) trebuie interpretat în sensul că un operator de transport aerian nu este obligat să despăgubească pasagerul în temeiul articolului 7 din acest regulament atunci când ajunge la destinația finală a pasagerului cu o întârziere de 7 ore și 41 de minute, ca urmare a faptului că aparatul de zbor a fost deteriorat de o descărcare electrică în timpul primului dintre cele două zboruri anterioare; tehnicianul unei întreprinderi de întreținere mandatate de operatorul de transport aerian, chemat după aterizare, a găsit avarii minore („some minor findings”), care nu afectau însă funcționalitatea avionului; zborul anterior a fost efectuat; cu toate acestea, în cursul unei verificări premergătoare efectuării zborului (pre-flight-check) anterioare zborului în cauză, s-a dovedit că aparatul de zbor nu mai era pentru moment utilizabil; și, în consecință, în locul aparatului de zbor prevăzut inițial și deteriorat, operatorul de transport aerian a utilizat o aeronavă de înlocuire care a efectuat zborul cu o întârziere la plecare de 7 ore și 40 de minute?

2)

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că, printre măsurile rezonabile pe care trebuie să le ia operatorul de transport aerian se numără și aceea de a oferi pasagerilor modificarea rezervării pentru un alt zbor, cu care aceștia ar fi ajuns la destinația finală cu o întârziere mai mică, deși operatorul de transport aerian a efectuat zborul cu o aeronavă care a înlocuit-o pe cea care nu mai era utilizabilă, pasagerii ajungând la destinația lor finală cu o întârziere mai mare?

(1)  Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1).

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/18

Recurs introdus la 4 iunie 2021 de Ryanair DAC împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea extinsă) din 14 aprilie 2021 în cauza T-388/20, Ryanair/Comisia (Finnair I, Covid-19)

(Cauza C-353/21 P)

(2021/C 349/23)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Ryanair DAC (reprezentanți: E. Vahida și F. C. Laprévote, avocați, S. Rating, abogado, I.-G. Metaxas-Maranghidis, dikigoros, și V. Blanc, avocată)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Finlanda

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—

anularea hotărârii atacate;

—

anularea, în temeiul articolelor 263 și 264 TFUE, a Deciziei C(2020) 3387 final a Comisiei din 18 mai 2020 privind ajutorul de stat SA.56809 (2020/N) – Finlanda – COVID 19: Garanție de stat acordată Finnair; și

—

obligarea Comisiei la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Ryanair, și obligarea intervenienților în primă instanță și în prezentul recurs (dacă este cazul) la plata propriilor cheltuieli de judecată

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurenta invocă cinci motive.

Primul motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele atunci când a respins critica formulată de recurentă întemeiată pe încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE.

Al doilea motiv: Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii prin faptul că a respins critica recurentei întemeiată pe nerespectarea nejustificată a principiului nediscriminării.

Al treilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele în ceea ce privește critica formulată de recurentă privind libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor.

Al patrulea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele în ceea ce privește neinițierea unei proceduri oficiale de investigare.

Al cincilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat în mod vădit faptele în ceea ce privește lipsa motivării.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 4 iunie 2021 – R.J.R./Valstybės įmonė Registrų centras

(Cauza C-354/21)

(2021/C 349/24)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Recurent: R.J.R.

Intimat: Valstybės įmonė Registrų centras

Întrebarea preliminară

Articolul 1 alineatul (2) punctul (l) și articolul 69 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor trebuie interpretate în sensul că nu se opun unor norme juridice ale statului membru în care este situat imobilul potrivit cărora dreptul de proprietate poate fi înscris în registrul funciar pe baza unui certificat european de moștenitor numai în cazul în care toate informațiile necesare pentru înscriere sunt indicate în acest certificat european de moștenitor?

(1)  JO 2012, L 201, p. 107

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte dei Conti (Italia) la 9 iunie 2021 – Ferrovienord SpA/Istituto Nazionale di Statistica – ISTAT

(Cauza C-363/21)

(2021/C 349/25)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte dei Conti

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Ferrovienord SpA

Pârât: Istituto Nazionale di Statistica – ISTAT

Cu participarea: Procura generale della Corte dei conti, Ministero dell’Economia e delle Finanze.

Întrebările preliminare

1)

Dacă regula aplicabilității directe a SEC 2010 (1) și principiul efectului util al acestui regulament și al Directivei [2011/85/UE] (2) se opun unei dispoziții naționale care limitează jurisdicția instanței naționale competente asupra aplicării corecte a SEC 2010 doar la aplicarea legislației naționale în materie de control al cheltuielilor publice, înlăturând principalul efect util al regulamentului [de drept al Uniunii], și anume verificarea transparenței și fiabilității soldurilor bugetare, prin care să se constate convergența Italiei spre OMT;

2)

Dacă regula aplicabilității directe a SEC 2010 și principiul efectului util al acestui regulament și al Directivei [2011/85/UE], în ceea ce privește separarea organizatorică dintre autoritățile bugetare și organismele de control, se opun unei dispoziții naționale care limitează efectele hotărârii instanței naționale competente în ceea ce privește aplicarea corectă a SEC 2010 doar la aplicarea legislației naționale în materie de control al cheltuielilor publice, excluzând orice control independent în ceea ce privește alocarea subiectivă a conturilor administrației publice italiene (așa cum a fost definită în sensul [dreptului Uniunii], prin care să se verifice convergența Italiei spre OMT;

3)

Dacă principiul statului de drept, sub forma efectivității controlului jurisdicțional și a echivalenței căilor de atac judiciare, se opune unei dispoziții naționale care:

a)

împiedică orice verificare jurisdicțională în ceea ce privește aplicarea exactă a SEC 2010 de către ISTAT în scopul definirii sectorului S.13 și, așadar, în ceea ce privește corectitudinea, transparența și fiabilitatea soldurilor bugetare, prin care să se verifice convergența Italiei spre OMT (încălcarea principiului efectivității protecției);

b)

expune reclamanta, în cazul în care interpretarea normei propusă de administrațiile pârâte ar fi considerată corectă, fie printr-o lege de interpretare autentică sau în alt mod, unei obligații de a exercita două căi de atac judiciare și riscurilor consecutive de hotărâri contradictorii cu privire la existența unui statut în temeiul dreptului [Uniunii], făcând în fapt imposibilă protecția efectivă a dreptului său în timp util pentru respectarea obligațiilor rezultate din acesta (respectiv exercițiul financiar) și anulând certitudinea dreptului în ceea ce privește existența statutului de administrație publică;

c)

tot în cazul în care interpretarea normei propusă de administrațiile pârâte ar fi considerată corectă, fie printr-o lege de interpretare autentică sau în alt mod, prevede că asupra corectitudinii definirii bugetului se poate pronunța o instanță diferită de cea căreia Constituția italiană îi rezervă jurisprudența în materie de drept bugetar.

(1)  Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană (JO 2013, L 174, p. 1).

(2)  Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre (JO 2011, L 306, p. 41).

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte dei Conti (Italia) la 10 iunie 2021 – Federazione Italiana Triathlon/Istituto Nazionale di Statistica – ISTAT, Ministero dell'Economia e delle Finanze

(Cauza C-364/21)

(2021/C 349/26)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte dei Conti

Părțile din procedura principală

Recurentă: Federazione Italiana Triathlon

Intimați: Istituto Nazionale di Statistica – ISTAT, Ministero dell'Economia e delle Finanze

Altă parte: Procura generale della Corte dei conti

Întrebările preliminare

1)

Dacă regula aplicabilității directe a SEC 2010 (1) și principiul efectului util al acestui regulament și al Directivei [2011/85/UE] (2) se opun unei dispoziții naționale care limitează jurisdicția instanței naționale competente asupra aplicării corecte a SEC 2010 doar la aplicarea legislației naționale în materie de control al cheltuielilor publice, înlăturând principalul efect util al regulamentului [de drept al Uniunii], și anume verificarea transparenței și fiabilității soldurilor bugetare, prin care să se constate convergența Italiei spre OMT;

2)

Dacă regula aplicabilității directe a SEC 2010 și principiul efectului util al acestui regulament și al Directivei [2011/85/UE], în ceea ce privește separarea organizatorică dintre autoritățile bugetare și organismele de control, se opun unei dispoziții naționale care limitează efectele hotărârii instanței naționale competente în ceea ce privește aplicarea corectă a SEC 2010 doar la aplicarea legislației naționale în materie de control al cheltuielilor publice, excluzând orice control independent în ceea ce privește alocarea subiectivă a conturilor administrației publice italiene (așa cum a fost definită în sensul [dreptului Uniunii], prin care să se verifice convergența Italiei spre OMT;

3)

Dacă principiul statului de drept, sub forma efectivității controlului jurisdicțional și a echivalenței căilor de atac judiciare, se opune unei dispoziții naționale care:

a)

împiedică orice verificare jurisdicțională în ceea ce privește aplicarea exactă a SEC 2010 de către ISTAT în scopul definirii sectorului S.13 și, așadar, în ceea ce privește corectitudinea, transparența și fiabilitatea soldurilor bugetare, prin care să se verifice convergența Italiei spre OMT (încălcarea principiului efectivității protecției);

b)

expune reclamanta, în cazul în care interpretarea normei propusă de administrațiile pârâte ar fi considerată corectă, fie printr-o lege de interpretare autentică sau în alt mod, unei obligații de a exercita două căi de atac judiciare și riscurilor consecutive de hotărâri contradictorii cu privire la existența unui statut în temeiul dreptului [Uniunii], făcând în fapt imposibilă protecția efectivă a dreptului său în timp util pentru respectarea obligațiilor rezultate din acesta (respectiv exercițiul financiar) și anulând certitudinea dreptului în ceea ce privește existența statutului de administrație publică;

c)

tot în cazul în care interpretarea normei propusă de administrațiile pârâte ar fi considerată corectă, fie printr-o lege de interpretare autentică sau în alt mod, prevede că asupra corectitudinii definirii bugetului se poate pronunța o instanță diferită de cea căreia Constituția italiană îi rezervă jurisprudența în materie de drept bugetar.

(1)  Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană (JO 2013, L174, p. 1).

(2)  Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre (JO 2011, L306, p. 41).

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht München (Germania) la 15 iunie 2021 – DOMUS-SOFTWARE-AG/Marc Braschoß Immobilien GmbH

(Cauza C-370/21)

(2021/C 349/27)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht München

Părțile din procedura principală

Apelantă: DOMUS-SOFTWARE-AG

Intimată: Marc Braschoß Immobilien GmbH

Întrebarea preliminară

Articolul 6 alineatele (1) și (2) din Directiva 2011/7/UE (1) coroborat cu articolul 3 din Directiva 2011/7 trebuie interpretat în sensul că, în cazul unor creanțe de plată a unei remunerații, născute periodic dintr-un raport contractual unic, pentru fiecare creanță individuală de plată a unei remunerații există un drept la plata unei sume fixe de 40 de euro, în calitate de despăgubire minimă?

(1)  Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (reformare) (JO 2011, L 48, p. 1).

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzgericht (Austria) la 21 iunie 2021 – P GmbH

(Cauza C-378/21)

(2021/C 349/28)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: P GmbH

Pârât: Finanzamt Österreich

Întrebările preliminare

1)

Atunci când, într-un caz precum cel din speță, nu există riscul pierderii de venituri fiscale, întrucât destinatarii serviciilor sunt consumatori finali care nu au drept de deducere, TVA-ul este datorat de emitentul unei facturi în conformitate cu articolul 203 din Directiva TVA (1)?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare și pentru ca emitentul unei facturi să datoreze TVA-ul în conformitate cu articolul 203 din Directiva TVA:

a.

Este posibil să se omită rectificarea facturilor în privința destinatarilor prestației atunci când, pe de o parte, este exclusă pierderea veniturilor fiscale și, pe de altă parte, este practic imposibilă rectificarea facturilor?

b.

Se opune regularizării TVA-ului faptul că consumatorii finali au suportat taxa în cadrul în cadrul prețului operațiunilor astfel încât o asemenea regularizare a TVA-ului ar conduce la îmbogățirea întreprinzătorului?

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 18 ianuarie 2021 – Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)/Ryanair DAC

(Cauza C-380/21)

(2021/C 349/29)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurent: Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

Intimată: Ryanair DAC

Întrebarea preliminară

Noțiunea de „persoană […] angajată în principal pe teritoriul statului membru unde are reședința”, care figurează la articolul 14 punctul 2 litera (a) subpunctul (ii) [din Regulamentul nr. 1408/71 (1), cu modificările ulterioare] poate fi interpretată în mod analog cu cea pe care (în domeniul cooperării judiciare în materie civilă, al competenței judiciare și în materia contractelor individuale de muncă) [Regulamentul (CE) nr. 44/2001 (2)], articolul 19 punctul 2 litera (a) [din acest din urmă regulament] o definește ca desemnând „locul în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea”, tot în sectorul aerian și în ceea ce privește personalul navigant [Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 (3)], astfel cum se arată în jurisprudența Curții menționată în motivare.

(1)  Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO 1971, L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 03, p. 74).

(3)  Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 privind armonizarea cerințelor tehnice și a procedurilor administrative în domeniul aviației civile (JO 1991, L 373, p. 4, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 93).

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Višje sodišče v Mariboru (Slovenia) la 30 iunie 2021 – FV/NOVA KREDITNA BANKA MARIBOR d.d.

(Cauza C-405/21)

(2021/C 349/30)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Višje sodišče v Mariboru

Părțile din procedura principală

Apelantă: FV

Intimată: NOVA KREDITNA BANKA MARIBOR d.d.

Întrebarea preliminară

Articolul 3 alineatul (1) coroborat cu articolele 8 și 8a din Directiva 93/13/CEE (1) a Consiliului trebuie interpretat în sensul că nu se opune unor dispoziții naționale care califică cele două condiții ale „bunei-credințe” și „dezechilibrului semnificativ” drept alternative (condiții distincte, autonome și independente între ele), astfel încât existența unor fapte determinante care țin doar de una dintre aceste două condiții este suficientă pentru a statua cu privire la caracterul abuziv al unei clauze contractuale?

(1)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1992, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

Tribunalul

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/24

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Benavides Torres/Consiliul

(Cauza T-245/18) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela - Înghețarea fondurilor - Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Înscrierea numelui reclamantului în liste - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Principiul bunei administrări - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Eroare de apreciere”)

(2021/C 349/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Antonio José Benavides Torres (Caracas, Venezuela) (reprezentanți: L. Giuliano și F. Di Gianni, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Kyriakopoulou, V. Piessevaux, P. Mahnič și A. Antoniadis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea, pe de-o parte, a Deciziei (PESC) 2018/90 a Consiliului din 22 ianuarie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 16 I, p. 14), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/88 al Consiliului din 22 ianuarie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 16 I, p. 6), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe domnul Antonio José Benavides Torres la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 200, 11.6.2018.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/24

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Moreno Pérez/Consiliul

(Cauza T-246/18) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela - Înghețarea fondurilor - Liste ale persoanelor entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Înscrierea numelui reclamantului pe liste - Menținerea numelui reclamantului pe liste - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Principiul bunei administrări - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Eroare de apreciere”)

(2021/C 349/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Maikel José Moreno Pérez (Caracas, Venezuela) (reprezentanți: L. Giuliano și F. Di Gianni, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Kyriakopoulou, P. Mahnič și A. Antoniadis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2018/90 a Consiliului din 22 ianuarie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 16 I, p. 14), și a Deciziei (PESC) 2018/1656 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 10), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/88 al Consiliului din 22 ianuarie 2018 privind punerea în aplicare al Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 16 I, p. 6), și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1653 al Consiliului din 6 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 1), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe domnul Maikel José Moreno Pérez la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 200, 11.6.2018.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/25

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Lucena Ramírez/Consiliul

(Cauza T-247/18) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela - Înghețarea fondurilor - Liste ale persoanelor entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Înscrierea numelui reclamantului pe liste - Menținerea numelui reclamantului pe liste - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Principiul bunei administrări - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Eroare de apreciere”)

(2021/C 349/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Tibisay Lucena Ramírez (Caracas, Venezuela) (reprezentanți: L. Giuliano și F. Di Gianni, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Kyriakopoulou, P. Mahnič și A. Antoniadis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2018/90 a Consiliului din 22 ianuarie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 16 I, p. 14), și a Deciziei (PESC) 2018/1656 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 10), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/88 al Consiliului din 22 ianuarie 2018 privind punerea în aplicare al Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 16 I, p. 6), și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1653 al Consiliului din 6 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 1), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

O obligă pe doamna Tibisay Lucena Ramírez la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 200, 11.6.2018.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/26

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Cabello Rondón/Consiliul

(Cauza T-248/18) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela - Înghețarea fondurilor - Liste ale persoanelor entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Înscrierea numelui reclamantului pe liste - Menținerea numelui reclamantului pe liste - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Principiul bunei administrări - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Eroare de apreciere - Libertatea de exprimare”)

(2021/C 349/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Diosdado Cabello Rondón (Caracas, Venezuela) (reprezentanți: L. Giuliano și F. Di Gianni, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Kyriakopoulou, P. Mahnič, V. Piessevaux și A. Antoniadis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2018/90 a Consiliului din 22 ianuarie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 16 I, p. 14), și a Deciziei (PESC) 2018/1656 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 10), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/88 al Consiliului din 22 ianuarie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 16 I, p. 6), și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1653 al Consiliului din 6 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 1), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe domnul Diosdado Cabello Rondón la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 200, 11.6.2018.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/27

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Saab Halabi/Consiliul

(Cauza T-249/18) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela - Înghețarea fondurilor - Liste ale persoanelor entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Înscrierea numelui reclamantului pe liste - Menținerea numelui reclamantului pe liste - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Principiul bunei administrări - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Eroare de apreciere”)

(2021/C 349/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Tarek William Saab Halabi (Caracas, Venezuela) (reprezentanți: L. Giuliano și F. Di Gianni, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Kyriakopoulou, V. Piessevaux, P. Mahnič și A. Antoniadis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2018/90 a Consiliului din 22 ianuarie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 16 I, p. 14), și a Deciziei (PESC) 2018/1656 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 10), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/88 al Consiliului din 22 ianuarie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 16 I, p. 6), și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1653 al Consiliului din 6 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 1), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe domnul Tarek William Saab Halabi la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 200, 11.6.2018.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/27

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Harrington Padrón/Consiliul

(Cauza T-550/18) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela - Înghețarea fondurilor - Liste ale persoanelor entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Înscrierea numelui reclamantei pe liste - Eroare de apreciere - Dreptul de proprietate”)

(2021/C 349/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Katherine Nayarith Harrington Padrón (Caracas, Venezuela) (reprezentanți: F. Di Gianni și L. Giuliano, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Antoniadis, S. Kyriakopoulou și P. Mahnič, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea Deciziei (PESC) 2018/901 a Consiliului din 25 iunie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 160 I, p. 12), și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/899 al Consiliului din 25 iunie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 160 I, p. 5), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

O obligă pe doamna Katherine Nayarith Harrington Padrón la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/28

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Oblitas Ruzza/Consiliul

(Cauza T-551/18) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela - Înghețarea fondurilor - Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Înscrierea numelui reclamantului în liste - Menținerea numelui reclamantului în liste - Eroare de apreciere - Drept de proprietate”)

(2021/C 349/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sandra Oblitas Ruzza (Caracas, Venezuela) (reprezentanți: F. Di Gianni și L. Giuliano, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Antoniadis, S. Kyriakopoulou și P. Mahnič, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea, pe de-o parte, a Deciziei (PESC) 2018/901 a Consiliului din 25 iunie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 160 I, p. 12) și a Deciziei (PESC) 2018/1656 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 10) și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/899 al Consiliului din 25 iunie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 160 I, p. 5) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1653 al Consiliului din 6 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 1), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

O obligă pe doamna Sandra Oblitas Ruzza la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/29

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Moreno Reyes/Consiliul

(Cauza T-552/18) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela - Înghețarea fondurilor - Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Înscrierea numelui reclamantului în liste - Menținerea numelui reclamantului în liste - Eroare de apreciere”)

(2021/C 349/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Xavier Antonio Moreno Reyes (Caracas, Venezuela) (reprezentanți: F. Di Gianni și L. Giuliano, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Antoniadis, S. Kyriakopoulou și P. Mahnič, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea, pe de-o parte, a Deciziei (PESC) 2018/901 a Consiliului din 25 iunie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 160 I, p. 12) și a Deciziei (PESC) 2018/1656 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 10) și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/899 al Consiliului din 25 iunie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 160 I, p. 5) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1653 al Consiliului din 6 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 1), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant.

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia (PESC) 2018/901 a Consiliului din 25 iunie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela, Decizia (PESC) 2018/1656 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/899 al Consiliului din 25 iunie 2018 privind punerea în aplicare al Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1653 al Consiliului din 6 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela, în măsura în care aceste acte îl privesc pe domnul Xavier Antonio Moreno Reyes.

2)

Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/29

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Rodríguez Gómez/Consiliul

(Cauza T-553/18) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela - Înghețarea fondurilor - Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Înscrierea numelui reclamantului în liste - Menținerea numelui reclamantului în liste - Eroare de apreciere - Drept de proprietate”)

(2021/C 349/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Delcy Eloina Rodríguez Gómez (Caracas, Venezuela) (reprezentanți: F. Di Gianni și L. Giuliano, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Antoniadis, S. Kyriakopoulou și P. Mahnič, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea, pe de-o parte, a Deciziei (PESC) 2018/901 a Consiliului din 25 iunie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 160 I, p. 12) și a Deciziei (PESC) 2018/1656 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 10) și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/899 al Consiliului din 25 iunie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 160 I, p. 5) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1653 al Consiliului din 6 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 1), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

O obligă pe doamna Delcy Eloina Rodríguez Gómez la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/30

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Hernández Hernández/Consiliul

(Cauza T-554/18) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela - Înghețarea fondurilor - Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Înscrierea numelui reclamantului în liste - Menținerea numelui reclamantului în liste - Eroare de apreciere - Drept de proprietate”)

(2021/C 349/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Socorro Elizabeth Hernández Hernández (Caracas, Venezuela) (reprezentanți: F. Di Gianni și L. Giuliano, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Antoniadis, S. Kyriakopoulou și P. Mahnič, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea, pe de-o parte, a Deciziei (PESC) 2018/901 a Consiliului din 25 iunie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 160 I, p. 12) și a Deciziei (PESC) 2018/1656 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 10) și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/899 al Consiliului din 25 iunie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 160 I, p. 5) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1653 al Consiliului din 6 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 1), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

O obligă pe doamna Socorro Elizabeth Hernández Hernández la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/31

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Harrington Padrón/Consiliul

(Cauza T-32/19) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela - Înghețarea fondurilor - Liste ale persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Menținerea numelui reclamantului pe liste - Eroare de apreciere”)

(2021/C 349/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Katherine Nayarith Harrington Padrón (Caracas, Venezuela) (reprezentanți: L. Giuliano și F. Di Gianni, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Antoniadis, S. Kyriakopoulou și P. Mahnič, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, având ca obiect anularea Deciziei (PESC) 2018/1656 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 10) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1653 al Consiliului din 6 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 1), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

O obligă pe doamna Katherine Nayarith Harrington Padrón la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 103, 18.3.2019.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/31

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Benavides Torres/Consiliul

(Cauza T-35/19) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Venezuela - Înghețarea fondurilor - Liste ale persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Menținerea numelui reclamantului pe liste - Eroare de apreciere”)

(2021/C 349/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Antonio José Benavides Torres (Caracas, Venezuela) (reprezentanți: L. Giuliano și F. Di Gianni, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Kyriakopoulou, V. Piessevaux, P. Mahnič și A. Antoniadis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei (PESC) 2018/1656 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 10) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1653 al Consiliului din 6 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2063 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 1), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe domnul José Benavides Torres la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 93, 11.3.2019.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/32

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – DD/FRA

(Cauza T-632/19) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Concluzii în despăgubire - Prejudiciu moral - Executarea hotărârilor Tribunalului Funcției Publice și ale Tribunalului”)

(2021/C 349/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: DD (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocate)

Pârâtă: Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (reprezentanți: M. O’Flaherty, agent, asistat de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește, în primul rând, repararea prejudiciului moral pe care reclamantul pretinde că l-ar fi suferit, în al doilea rând, anularea deciziei directorului FRA din 19 noiembrie 2018 prin care s-a respins cererea de despăgubiri a acestuia și, în al treilea rând, anularea, dacă este necesară, a deciziei din 12 iunie 2019 prin care s-a respins reclamația îndreptată împotriva deciziei menționate mai sus din 19 noiembrie 2018.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Îl obligă pe DD să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA).

(1)  JO C 406, 2.12.2019.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/32

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Abitron Germany/EUIPO – Hetronic International (NOVA)

(Cauza T-75/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală NOVA - Marca națională neînregistrată anterioară NOVA - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (4) și articolul 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 8 alineatul (4) și, respectiv, articolul 60 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Trimitere la legislația națională care reglementează marca anterioară - Motiv absolut de refuz - Lipsa relei credințe - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001]”)

(2021/C 349/44)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Abitron Germany GmbH (Langquaid, Germania) (reprezentanți: T. Dolde și K. Lüder, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Hetronic International, Inc. (Oklahoma City, Oklahoma, Statele Unite) (reprezentant: A. Wehlau, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 10 decembrie 2019 (cauza R 521/2019-4) privind o procedură de declarare a nulității între Abitron Germany și Hetronic International

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Abitron Germany GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 103, 30.3.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/33

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Griba/OCSP (Stark Gugger)

(Cauza T-181/20) (1)

(„Soiuri de plante - Cerere de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de mere Stark Gugger - Examinare tehnică - Locul testărilor - Egalitate de tratament - Dreptul la apărare - Obligația de motivare”)

(2021/C 349/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Griba Baumschulgenossenschaft landwirtschaftliche Gesellschaft (Terlano, Italia) (reprezentant: G. Würtenberger, avocat)

Pârât: Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (reprezentanți: M. Ekvad, O. Lamberti și F. Mattina, agenți, asistați de A. von Mühlendahl și H. Hartwig, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei de recurs a OCSP din 24 ianuarie 2020 (cauza A 008/2018) privind o cerere de protecție comunitară a soiurilor de plante pentru soiul de mere Stark Gugger

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Griba Baumschulgenossenschaft landwirtschaftliche Gesellschaft la plata cheltuielior de judecată.

(1)  JO C 191, 8.6.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/34

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Griba/OCSP (Gala Perathoner)

(Cauza T-182/20) (1)

(„Soiuri de plante - Cerere de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de mere Gala Perathoner - Examinare tehnică - Locul testărilor - Egalitate de tratament - Dreptul la apărare - Obligația de motivare”)

(2021/C 349/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Griba Baumschulgenossenschaft landwirtschaftliche Gesellschaft (Terlano, Italia) (reprezentant: G. Würtenberger, avocat)

Pârât: Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (reprezentanți: M. Ekvad, O. Lamberti și F. Mattina, agenți, asistați de A. von Mühlendahl și H. Hartwig, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei de recurs a OCSP din 17 ianuarie 2020 (cauza A 004/2016) privind o cerere de protecție comunitară a soiurilor de plante pentru soiul de mere Gala Perathoner

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Griba Baumschulgenossenschaft landwirtschaftliche Gesellschaft la plata cheltuielior de judecată.

(1)  JO C 191, 8.6.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/34

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Fashioneast și AM.VI./EUIPO – Moschillo (RICH JOHN RICHMOND)

(Cauza T-297/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene figurativă RICH JOHN RICHMOND - Lipsa utilizării serioase a mărcii - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Utilizare sub o formă care diferă prin elemente care alterează caracterul distinctiv al mărcii - Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 18 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul 2017/1001]”)

(2021/C 349/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Fashioneast Sàrl (Luxemburg, Luxemburg), AM.VI. Srl (Napoli, Italia) (reprezentanți: A. Camusso și M. Baghetti, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: R. Cottrell, J. Crespo Carrillo și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Moschillo Srl (Avellino, Italia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 16 martie 2020 (cauza R 1381/2019-2), privind o procedură de decădere între, pe de-o parte, Moschillo și, pe de altă parte, Fashioneast și AM.VI

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Fashioneast Sàrl și AM.VI. Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 255, 3.8.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/35

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – KO/Comisia

(Cauza T-389/20) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Remunerație - Indemnizație de expatriere - Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut - Refuz de acordare a indemnizației de expatriere - Reședință obișnuită - Perioadă de stagiu”)

(2021/C 349/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: KO (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Champetier, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Bohr și A.-C. Simon, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită anularea deciziei Oficiului pentru Administrarea și Plata Drepturilor Individuale (PMO) al Comisiei din 18 octombrie 2019 prin care se refuză reclamantei acordarea indemnizației de expatriere.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

O obligă pe KO la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 279, 24.8.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/35

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Cole Haan/EUIPO – Samsøe & Samsøe Holding (Ø)

(Cauza T-399/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Ø - Marca internațională figurativă anterioară φ - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 349/49)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamant: Cole Haan LLC (Greenland, New Hampshire, Statele Unite) (reprezentant: G. Vos, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: T. Frydendahl și A. Folliard-Monguiral, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Samsøe & Samsøe Holding A/S (Copenhaga, Danemarca) (reprezentant: C. Jardorf, avocată)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 aprilie 2020 (cauza R 1375/2019-4) privind o procedură de opoziție între Samsøe & Samsøe Holding și Cole Haan

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Cole Haan LLC la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

3)

Samsøe & Samsøe Holding A/S suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 271, 17.8.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/36

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Guerlain/ EUIPO (Forma unui ruj alungită, conică și cilindrică)

(Cauza T-488/20) (1)

(Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene tridimensionale - Forma unui ruj alungită, conică și cilindrică - Motiv absolut de refuz - Caracter distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001)

(2021/C 349/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Guerlain (Paris, Franța) (reprezentant: T. de Haan, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: S. Pétrequin, A. Folliard-Monguiral și V. Ruzek, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 2 iunie 2020 (cauza R 2292/2019-1) privind o cerere de înregistrare a unui semn tridimensional constituit din forma unui ruj alungită, conică și cilindrică ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 2 iunie 2020 (cauza R 2292/2019-1).

2)

Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor indispensabile efectuate de Guerlain în legătură cu procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO.

(1)  JO C 320, 28.9.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/37

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Aldi/EUIPO (CUCINA)

(Cauza T-527/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative CUCINA - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 349/51)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Aldi GmbH & Co. KG (Mülheim an der Ruhr, Germania) (reprezentanți: N. Lützenrath, C. Fürsen și M. Minkner, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Bosse și A. Söder, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 19 iunie 2020 (cauza R 463/2020-2), privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ CUCINA ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Aldi GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 329, 5.10.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/37

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Aldi/EUIPO (Cachet)

(Cauza T-622/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Cachet - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Caracter distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 349/52)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Aldi GmbH & Co. KG (Mülheim an der Ruhr, Germania) (reprezentanți: N. Lützenrath, C. Fürsen și M. Minkner, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: E. Śliwińska și D. Hanf, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 11 august 2020 (cauza R 452/2020-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Cachet ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 11 august 2020 (cauza R 452/2020-4) în măsura în care privește „produsele igienice pentru medicină” menționate în cererea de înregistrare a mărcii.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Aldi GmbH & Co. KG și EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 399, 23.11.2020.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/38

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Arnautu/Parlamentul

(Cauza T-740/20) (1)

(„Drept instituțional - Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlament - Indemnizație de asistență parlamentară - Recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit - Excepție de nelegalitate - Dreptul la apărare - Eroare de apreciere”)

(2021/C 349/53)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Marie-Christine Arnautu (Paris, Franța) (reprezentant: F. Wagner, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: N. Görlitz, T. Lazian și M. Ecker, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită, în primul rând, anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului din 21 septembrie 2020 privind recuperarea de la reclamantă a sumei de 87 203,46 euro plătite în mod necuvenit cu titlu de asistență parlamentară și, în al doilea rând, a notei de debit aferente acesteia din 22 octombrie 2020.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Doamna Marie-Christine Arnautu suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Parlamentul European.

(1)  JO C 44, 8.2.2021.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/38

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2021 – Veronese/EUIPO – Veronese Design Company (VERONESE)

(Cauza T-749/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă VERONESE - Marca Uniunii Europene verbală anterioară VERONESE - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 207/2009 [devenite articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 60 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Decizie adoptată ca urmare a anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare - Articolul 72 alineatul (6) din Regulamentul 2017/1001 - Autoritate de lucru judecat”)

(2021/C 349/54)

Limba de procedură: franceza

Părţile

Reclamantă: Veronese (Paris, Franța) (reprezentant: S. Herrburger, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: V. Ruzek, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Veronese Design Company Ltd (Kowloon, Hong Kong) (reprezentant: B. Lafont, avocată)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 26 octombrie 2020 (cauza R 1951/2020-4) privind o procedură de declarare a nulității între Veronese și Veronese Design Company

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Veronese la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 44, 8.2.2021.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/39

Acțiune introdusă la 5 iulie 2021 – Landesbank Baden-Württemberg/SRB

(Cauza T-389/21)

(2021/C 349/55)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Landesbank Baden-Württemberg (Stuttgart, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul Unic de Rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comitetului Unic de Rezoluție din 14 aprilie 2021 privind calcularea contribuțiilor ex-ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/2021/22), inclusiv a anexelor la aceasta, în măsura în care decizia atacată și anexele I, II și III la aceasta privesc contribuția reclamantei;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu subsidiar, în ipoteza în care Tribunalul ar admite că decizia atacată nu există din punct de vedere juridic ca urmare a utilizării de către pârât a limbii oficiale greșite, iar acțiunea în anulare ar fi, în consecință, inadmisibilă, fiind lipsită de obiect, reclamanta solicită Tribunalului:

—

constatarea inexistenței din punct de vedere juridic a deciziei atacate, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă zece motive.

1.

Primul motiv: decizia încalcă articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (1) coroborat cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 (2), întrucât nu este redactată în limba oficială germană care trebuie folosită în relația cu reclamanta.

2.

Al doilea motiv: decizia încalcă obligația de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE și la articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), întrucât prezintă numeroase lacune în motivare, în special în cadrul aplicării de către pârât a numeroase marje de apreciere prevăzute de lege și nu divulgă datele privind celelalte instituții.

3.

Al treilea motiv: decizia încalcă principiul protecției jurisdicționale efective în temeiul articolului 47 primul paragraf din cartă, întrucât controlul jurisdicțional al deciziei este practic imposibil și, astfel, este împiedicată protecția jurisdicțională efectivă a reclamantei.

4.

Al patrulea motiv: articolele 4-9 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (3), precum și anexa I la acesta, în versiunea modificată prin Regulamentul delegat (UE) 2016/1434 (4) (denumit în continuare „regulamentul delegat”) încalcă dreptul de rang superior, întrucât fac practic imposibil controlul jurisdicțional al deciziei și, astfel, este împiedicată protecția jurisdicțională efectivă a reclamantei.

5.

Al cincilea motiv: articolul 7 alineatul (4) a doua teză din regulamentul delegat încalcă dreptul de rang superior, întrucât permite o diferențiere inadecvată și disproporționată din punct de vedere obiectiv între membrii unui sistem instituțional de protecție (denumit în continuare „IPS”) și o pondere relativă a indicatorului IPS.

6.

Al șaselea motiv: decizia încalcă printre altele articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (5) și cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc, întrucât aplică reclamantei un factor de multiplicare de 5/9 pentru indicatorul IPS. O diferențiere între instituții la nivelul indicatorului IPS ar fi, datorită efectului de protecție cuprinzătoare al unui IPS, contrar sistemului și arbitrar.

7.

Al șaptelea motiv: articolele 6, 7 și 9 din regulamentul delegat, precum și anexa I la acesta încalcă dreptul de rang superior, printre altele întrucât aduc atingere cerinței calculării contribuțiilor în funcție de risc, principiului proporționalității și obligației de a lua pe deplin în considerare situația de fapt.

8.

Al optulea motiv: decizia încalcă libertatea reclamantei de a desfășura o activitate comercială în temeiul articolului 16 din cartă și al principiului proporționalității, întrucât multiplicatorii de ajustare pentru risc utilizați nu corespund profilului corect de risc, peste medie, al reclamantei.

9.

Al nouălea motiv: decizia încalcă articolele 16 și 20 din cartă, precum și principiul proporționalității și dreptul la bună administrare, ca urmare a erorilor vădite săvârșite de pârât în utilizarea a numeroase marje de apreciere.

10.

Al zecelea motiv: articolul 20 alineatul (1) prima și a doua teză din regulamentul delegat încalcă articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/EU (6), precum și cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc.

(1)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

(2)  Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3).

(3)  Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

(4)  Regulamentul delegat (UE) 2016/1434 al Comisiei din 14 decembrie 2015 de corectare a Regulamentului delegat (UE) 2015/63 al Comisiei de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2016, L 233, p. 1).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO 2013, L 176, p. 1).

(6)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/41

Acțiune introdusă la 5 iulie 2021 – DZ Bank/SRB

(Cauza T-390/21)

(2021/C 349/56)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: DZ Bank AG Deutsche Zentral-Genossenschaftsbank, Frankfurt am Main (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comitetului unic de rezoluție din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție, (SRB/ES/2021/22), inclusiv a anexelor la aceasta, în măsura în care decizia atacată, inclusiv anexa I, anexa II și anexa III la aceasta, privește contribuția reclamantei;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu subsidiar, în cazul în care Tribunalul ar considera că decizia atacată nu există din punct de vedere juridic în urma utilizării unei limbi oficiale eronate de către pârât și, prin urmare, acțiunea în anulare este inadmisibilă, fiind lipsită de obiect, reclamanta solicită Tribunalului:

—

constatarea faptului că decizia atacată nu există din punct de vedere juridic, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă zece motive care sunt, în esență, identice sau similare celor pe care se întemeiază cauza T-389/21, Landesbank Baden-Württemberg/SRB.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/41

Acțiune introdusă la 5 iulie 2021 – Deutsche Kreditbank/SRB

(Cauza T-391/21)

(2021/C 349/57)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Kreditbank AG (Berlin, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comitetului unic de rezoluție din 14 aprilie 2021 privind calcularea contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/2021/22), inclusiv a anexelor la aceasta, în măsura în care decizia atacată, inclusiv anexa I, anexa II și anexa III, privește contribuția reclamantei;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu subsidiar, în cazul în care Tribunalul ar considera că decizia atacată nu există din punct de vedere juridic în urma utilizării unei limbi oficiale eronate de către pârât și, prin urmare, acțiunea în anulare este inadmisibilă, fiind lipsită de obiect, reclamanta solicită Tribunalului:

—

constatarea faptului că decizia atacată nu există din punct de vedere juridic, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea cererii sale, reclamanta invocă opt motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (1) coroborat cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 (2), întrucât aceasta nu este redactată în limba germană, care trebuie utilizată față de reclamantă.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă obligația de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE și la articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), întrucât prezintă numeroase erori de motivare, în special la utilizarea a numeroase marje legale de apreciere de către pârât, și nu publică datele celorlalte instituții.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă principiul protecției jurisdicționale efective prevăzut la articolul 47 alineatul (1) din cartă, întrucât controlul jurisdicțional al deciziei este practic imposibil și astfel împiedică o protecție jurisdicțională efectivă a reclamantei.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că articolele 4-9 și anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2016/1434 (4) (denumit în continuare „regulamentul delegat”), au încălcat norme de rang superior, întrucât acestea au făcut practic imposibil controlul jurisdicțional al deciziei și astfel împiedică o protecție jurisdicțională efectivă a reclamantei.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că articolele 6, 7 și 9, precum și anexa I la regulamentul delegat au încălcat norme de rang superior, printre altele întrucât au încălcat cerința de calculare a contribuției proporțional cu riscurile, principiul proporționalității și principiul luării în considerare a ansamblului faptelor.

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă libertatea reclamantei de a desfășura o activitate comercială în conformitate cu articolul 16 din cartă și principiul proporționalității, întrucât multiplicatorii de ajustare pentru risc reținuți nu corespund profilului de risc bun în raport cu media al reclamantei.

7.

Al șaptelea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă articolele 16 și 20 din cartă, precum și principiul proporționalității și dreptul la bună administrare ca urmare a unor erori vădite la exercitarea a numeroase marje de apreciere de către pârât.

8.

Al optulea motiv întemeiat pe faptul că articolul 20 alineatul (1) prima și a doua teză din regulamentul delegat încalcă articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE (5), precum și cerința de calculare a contribuției proporțional cu riscurile.

(1)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

(2)  Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3).

(3)  Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

(4)  Regulamentul delegat (UE) 2016/1434 al Comisiei din 14 decembrie 2015 de corectare a Regulamentului delegat (UE) 2015/63 al Comisiei de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2016 L 233, p. 1).

(5)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/43

Acțiune introdusă la 5 iulie 2021 – Landesbank Hessen-Thüringen Girozentrale/SRB

(Cauza T-392/21)

(2021/C 349/58)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Landesbank Hessen-Thüringen Girozentrale (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocaţi)

Pârât: Comitetul Unic de Rezoluţie (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comitetului Unic de Rezoluţie din 14 aprilie 2021 cu privire la calcularea contribuțiilor ex-ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/SRF/2021/22), inclusiv a anexelor la aceasta, în măsura în care decizia atacată şi anexele I, II şi III la aceasta privesc contribuţia reclamantei;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu subsidiar, în ipoteza în care Tribunalul ar admite că decizia atacată nu există din punct de vedere juridic ca urmare a utilizării de către pârât a limbii oficiale greșite, iar acțiunea în anulare ar fi în consecință inadmisibilă, fiind lipsită de obiect, reclamanta solicită Tribunalului:

—

constatarea inexistenței din punct de vedere juridic a deciziei atacate, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă zece motive care sunt, în esenţă, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-389/21, Landesbank Baden-Württemberg/SRB.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/43

Acțiune introdusă la 5 iulie 2021 – Max Heinr. Sutor/SRB

(Cauza T-393/21)

(2021/C 349/59)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Max Heinr. Sutor OHG (Hamburg, Germania) (reprezentanți: A. Glos, M. Rätz și T. Kreft, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comitetului unic de rezoluție din 14 aprilie 2021 privind contribuțiile ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/2021/22), în măsura în care o privește pe reclamantă, inclusiv a comunicării pârâtului de interpretare a Deciziei din 14 aprilie 2021 referitoare la reclamantă în legătură cu datele pentru calcularea contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES2021/24);

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă 14 motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 5 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (1), întrucât pârâtul nu a exclus din calculul taxei bancare pentru anul 2021 fondurile clienților administrate în mod fiduciar. Articolul 5 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 trebuie utilizat pentru astfel de fonduri ale clienților indisponibile în caz de faliment cel puțin prin analogie.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității în temeiul articolului 70 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (2) coroborat cu articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE (3), întrucât decizia, doar pe baza pasivelor fiduciare, lipsite de riscuri, evidențiate de reclamantă în bilanț, a stabilit o taxă bancară de 100 de ori mai mare.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament, întrucât decizia tratează în mod diferit reclamanta în raport cu instituții de credit ale căror standarde naționale de contabilitate nu impun evidențierea pasivelor fiduciare sau care întocmesc bilanțul pe baza normelor IFRS, precum firme de investiții care administrează fonduri ale clienților, fără ca acest lucru să fie justificat în mod obiectiv.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), întrucât includerea pasivelor fiduciare, lipsite de riscuri, în baza de impozitare conduce la o creștere de 100 de ori a taxei bancare a reclamantei pentru anul 2021, fără ca o astfel de afectare să fie justificată.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 49 coroborat cu articolul 54 TFUE, întrucât decizia o restrânge pe reclamantă în activitatea sa comercială din statul membru al sediului său principal, iar această restrângere este disproporționată și o discriminează pe reclamantă în raport cu instituțiile de credit din alte state membre.

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 17 alineatele (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63, întrucât pârâtul nu a luat în considerare la stabilirea contribuției anuale de plată pentru perioada de contribuție 2021 datele raportate revizuite de reclamantă pentru anii de contribuție 2018-2020 și nu a redus în mod corespunzător taxa bancară pentru anul 2021 a reclamantei.

7.

Al șaptelea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat în conformitate cu articolul 41 alineatele (1) și (2) litera (a) din cartă, întrucât reclamantei nu i s-a acordat decât un termen efectiv de trei zile pentru a verifica în cadrul consultării proiectul unei comunicări individuale pentru perceperea taxei bancare pentru anul 2021 și pentru a transmite observații pârâtului.

8.

Al optulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din cartă, precum și a articolului 296 alineatul (2) TFUE, întrucât motivarea deciziei atacate nu permite reclamantei să verifice nivelul contribuției sale.

9.

Al nouălea motiv întemeiat pe încălcarea principiului protecției jurisdicționale efective prevăzut la articolul 47 alineatul (1) din cartă, întrucât motivarea nu permite reclamantei să verifice dacă este oportun să sesizeze instanța competentă.

10.

Al zecelea motiv (cu titlu subsidiar) întemeiat pe nulitatea articolelor 4-7 și 9, precum și a anexei I la Regulamentul delegat (UE) 2015/63, întrucât, din cauza interdependenței contribuțiilor și a utilizării datelor confidențiale ale terților, aceasta l-a obligat pe pârât să adopte o decizie care încalcă obligația de motivare.

11.

Al unsprezecelea motiv (cu titlu subsidiar) întemeiat pe nulitatea articolelor 4-7 și 9, precum și a anexei I la Regulamentul delegat (UE) 2015/63 pentru încălcarea principiului protecției jurisdicționale efective prevăzut la articolul 47 alineatul (1) din cartă.

12.

Al doisprezecelea motiv (cu titlu subsidiar) întemeiat pe nulitatea bazei de impozitare în temeiul articolului 14 alineatul (2) coroborat cu articolul 3 punctul 11 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 pentru încălcarea articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE și a principiului egalității de tratament.

13.

Al treisprezecelea motiv (cu titlu subsidiar) întemeiat pe nulitatea bazei de impozitare în temeiul articolului 14 alineatul (2) coroborat cu articolul 3 punctul 11 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 pentru încălcarea articolului 16 din cartă.

14.

Al paisprezecelea motiv (cu titlu subsidiar) întemeiat pe nulitatea bazei de impozitare în temeiul articolului 14 alineatul (2) coroborat cu articolul 3 punctul 11 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 pentru încălcarea articolului 49 coroborat cu articolul 54 TFUE.

(1)  Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

(3)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/45

Acțiune introdusă la 6 iulie 2021 – Bayerische Landesbank/SRB

(Cauza T-394/21)

(2021/C 349/60)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Bayerische Landesbank (München, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comitetului unic de rezoluție din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție, (SRB/ES/2021/22), inclusiv a anexelor la aceasta, în măsura în care decizia atacată, inclusiv anexa I, anexa II și anexa III la aceasta, privește contribuția reclamantei;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu subsidiar, în cazul în care Tribunalul ar considera că decizia atacată nu există din punct de vedere juridic în urma utilizării unei limbi oficiale eronate de către pârât și, prin urmare, acțiunea în anulare este inadmisibilă, fiind lipsită de obiect, reclamanta solicită Tribunalului:

—

constatarea faptului că decizia atacată nu există din punct de vedere juridic, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă zece motive care sunt, în esență, identice sau similare celor pe care se întemeiază cauza T-389/21, Landesbank Baden-Württemberg/SRB.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/46

Acțiune introdusă la 6 iulie 2021 – DZ Hyp/SRB

(Cauza T-395/21)

(2021/C 349/61)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: DZ Hyp AG (Hamburg, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârâtă: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comitetului unic de rezoluție din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție, (SRB/ES/2021/22), inclusiv a anexelor la aceasta, în măsura în care decizia atacată, inclusiv anexa I, anexa II și anexa III la aceasta, privește contribuția reclamantei;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu subsidiar, în cazul în care Tribunalul ar considera că decizia atacată nu există din punct de vedere juridic în urma utilizării unei limbi oficiale eronate de către pârâtă și, prin urmare, acțiunea în anulare este inadmisibilă, fiind lipsită de obiect, reclamanta solicită Tribunalului:

—

constatarea faptului că decizia atacată nu există din punct de vedere juridic, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă zece motive care sunt, în esență, identice sau similare celor pe care se întemeiază cauza T-389/21, Landesbank Baden-Württemberg/SRB.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/46

Acțiune introdusă la 7 iulie 2021 – Deutsche Bank/SRB

(Cauza T-396/21)

(2021/C 349/62)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Bank AG (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comitetului unic de rezoluție din 14 aprilie 2021 privind calcularea contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/2021/22), inclusiv a anexelor la aceasta, în măsura în care decizia atacată, inclusiv anexa I, anexa II și anexa III, privește contribuția reclamantei;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea cererii sale, reclamanta invocă opt motive:

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă obligația de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE și la articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), întrucât prezintă numeroase erori de motivare, în special la utilizarea a numeroase marje legale de apreciere de către pârât, și nu publică datele celorlalte instituții.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă principiul protecției jurisdicționale efective prevăzut la articolul 47 alineatul (1) din cartă, întrucât controlul jurisdicțional al deciziei este practic imposibil și astfel împiedică o protecție jurisdicțională efectivă a reclamantei.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că articolele 4-9 și anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2016/1434 (2) (denumit în continuare „regulamentul delegat”), au încălcat norme de rang superior, întrucât acestea au făcut practic imposibil controlul jurisdicțional al deciziei și astfel împiedică o protecție jurisdicțională efectivă a reclamantei.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 (3) coroborat cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (4) (denumit în continuare Regulamentul MUR), întrucât nivelul-țintă anual nu se bazează pe nivelul depozitelor garantate la începutul fazei de acumulare; cu titlu subsidiar, articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul MUR încalcă norme de rang superior.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că articolele 6, 7 și 9, precum și anexa I la regulamentul delegat au încălcat norme de rang superior, printre altele întrucât au încălcat cerința de calculare a contribuției proporțional cu riscurile, principiul proporționalității și principiul luării în considerare a ansamblului faptelor.

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă libertatea reclamantei de a desfășura o activitate comercială în conformitate cu articolul 16 din cartă și principiul proporționalității, întrucât multiplicatorii de ajustare pentru risc reținuți nu corespund profilului de risc bun în raport cu media al reclamantei și, prin urmare, riscurilor substanțial mai mici ale unei utilizări a Fondului unic de rezoluție în cazul unei rezoluții a reclamantei.

7.

Al șaptelea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă articolele 16 și 20 din cartă, precum și principiul proporționalității și dreptul la bună administrare din cauza unei erori vădite la exercitarea a numeroase marje de apreciere de către pârât.

8.

Al optulea motiv întemeiat pe faptul că articolul 20 alineatul (1) prima și a doua teză din regulamentul delegat încalcă articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE (5), precum și cerința de calculare a contribuției proporțional cu riscurile.

(1)  Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

(2)  Regulamentul delegat (UE) 2016/1434 al Comisiei din 14 decembrie 2015 de corectare a Regulamentului delegat (UE) 2015/63 al Comisiei de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2016 L 233, p. 1).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

(5)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/48

Acțiune introdusă la 8 iulie 2021 – DVB Bank/SRB

(Cauza T-404/21)

(2021/C 349/63)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: DVB Bank SE (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: H. Berger și M. Weber, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comitetului unic de rezoluție din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție, (SRB/ES/2021/22), inclusiv a anexelor la aceasta, în măsura în care decizia atacată, inclusiv anexa I, anexa II și anexa III la aceasta, privește contribuția reclamantei;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu subsidiar, în cazul în care Tribunalul ar considera că decizia atacată nu există din punct de vedere juridic în urma utilizării unei limbi oficiale eronate de către pârât și, prin urmare, acțiunea în anulare este inadmisibilă, fiind lipsită de obiect, reclamanta solicită Tribunalului:

—

constatarea faptului că decizia atacată nu există din punct de vedere juridic, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă zece motive care sunt, în esență, identice sau similare celor pe care se întemeiază cauza T-389/21, Landesbank Baden-Württemberg/SRB.

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/48

Acțiune introdusă la 17 iulie 2021 – TO/AEM

(Cauza T-434/21)

(2021/C 349/64)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: TO (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană de Mediu (AEM)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

să declare și să hotărască

—

anularea Deciziei AEM din 21 septembrie 2020, întrucât aceasta, după ce a decis să admită cererea de a obține rambursarea indemnizației de instalare care a fost dedusă în mod eronat de AEM la plata sumelor datorate în temeiul Hotărârii Tribunalului din 11 iunie 2019 în cauza T-462/17, decide totuși, acesta fiind motivul pentru care decizia este atacată, să refuze să dea curs celorlalte cereri pe care le-a formulat reclamanta printre altele în e-mailul său din 16 septembrie 2020 la care decizia atacată se referă în mod expres și care constau în a obține, în plus față de rambursarea indemnizației de instalare deduse în mod nejustificat,

—

soldul important – dar care nu este determinat din cauza inexistenței unui decont detaliat – încă datorat, majorat cu dobândă la indemnizația de concediere din 22 septembrie 2016, iar din data pronunțării hotărârii la cuantumul obligațiilor de plată până la data plății efective,

—

un decont detaliat al sumelor datorate reprezentând principalul, dobânda și accesoriile, precum și a sumelor deja plătite reclamantei care trebuie imputate cu prioritate asupra dobânzilor și accesoriilor și, ulterior, asupra capitalului, și

—

despăgubiri pentru greșeala de serviciu săvârșită, care a constat, pe de o parte, în încălcarea confidențialității acordate Tribunalului reclamantei, întrucât l-a informat pe noul angajator cu privire la litigiul cu AEM, prin intermediul fișei de remunerație care includea sumele plătite în debit și credit, și, pe de altă parte, în faptul că a refuzat să îi comunice schimbul de corespondență cu consilierul său de atunci, atât înainte, cât și după pronunțarea hotărârii menționate;

—

anularea deciziei luate de AEM, prin adoptarea deciziei atacate, de a refuza astfel executarea Hotărârii Tribunalului din 11 iunie 2019 în cauza T-462/17 în măsura atacată mai sus, în ceea ce privește principalul, dobânda și accesoriile;

—

executarea integrată a Hotărârii Tribunalului din 11 iunie 2019 în cauza T-462/17 în ceea ce privește principalul, dobânda și accesoriile, precum și repararea în întregime a prejudiciului pe care ea îl suferă și îl va suferi din cauza adoptării și a punerii în executare a acestei decizii atacate, urmând ca AEM să îi plătească:

—

suma corespunzătoare indemnizației de concediere la care aceasta a fost obligată, precum și indemnizația de instalare dedusă până la suma de 2 950 de euro dacă aceasta nu a fost, în mod improbabil, deja rambursată, totul majorat cu dobândă de la 22 septembrie 2016;

—

o sumă de 20 000 EUR cu titlu de compensație forfetară pentru paguba suferită prin divulgarea către terți a datelor sale personale, precum și pentru încălcarea normelor de confidențialitate, printre altele față de angajatorul actual al reclamantei;

—

o sumă de 20 000 EUR cu titlu de compensație forfetară pentru paguba suferită prin refuzului de a-i comunica schimbul de corespondență cu consilierul său, atât înainte, cât și după pronunțarea hotărârii;

—

obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Uniunii Europene.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE, precum și a principiilor bunei credințe și bunei administrări, pentru motivul că AEM nu a luat măsurile pe care le presupune executarea hotărârii Tribunalului pronunțate în beneficiul reclamantei.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), încălcarea obligației de motivare și încălcarea obligației de solicitudine.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe noua încălcare a datelor personale a reclamantei, ceea ce constituie o circumstanță agravantă în raport cu prima hotărâre, cu nerespectarea articolelor 7 și 8 din cartă și a articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO 2001, L 8, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 30, p. 142).

30.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 349/49

Acțiune introdusă la 16 iulie 2021 – TK/Comisia

(Cauza T-435/21)

(2021/C 349/65)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: TK (reprezentant: S. Orlandi, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei de a nu promova reclamantul în gradul AD 15 în cadrul exercițiului de promovare 2020;

—

anularea deciziilor de a promova în gradul AD 15 funcționarii înscriși pe lista funcționarilor promovați în cadrul exercițiului de promovare 2020;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, a articolului 45 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a principiul egalității de tratament. Reclamantul invocă de asemenea o excepție de nelegalitate a Deciziei SEC (2007) 605 a Comisiei din 10 mai 2007 privind principiile și procedurile aplicabile promovării personalului cu funcții de conducere, printre altele pentru motivul că aceasta nu prevede ca contestațiile să fie tratate de alt organ decât comitetul consultativ pentru promovarea personalului cu funcții de conducere. În plus, reclamantul susține că acest comitet ar trebui să dispună de posibilitatea de a admite o contestație fără să fie limitat de cotele de promovare care sunt epuizate la momentul stabilirii listei funcționarilor promovați.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe o eroare vădită de apreciere. Reclamantul invocă în această privință un ansamblu de indicii obiective referitoare printre altele la vechime și la punctele de merit și consideră că acest set de indicii dovedește netemeinicia deciziei atacate.