Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2021/C 310/01)

Ultima publicație

JO C 297, 26.7.2021

Publicații anterioare

JO C 289, 19.7.2021

JO C 278, 12.7.2021

JO C 263, 5.7.2021

JO C 252, 28.6.2021

JO C 242, 21.6.2021

JO C 228, 14.6.2021

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 iunie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Ondernemingsrechtbank Antwerpen – Belgia) – Mircom International Content Management & Consulting (M.I.C.M.) Limited/Telenet BVBA

(Cauza C-597/19) (1)

(Trimitere preliminară - Proprietate intelectuală - Drept de autor și drepturi conexe - Directiva 2001/29/CE - Articolul 3 alineatele (1) și (2) - Noțiunea de „punere la dispoziția publicului” - Descărcare prin intermediul unei rețele de la utilizator la utilizator (peer-to-peer) a unui fișier care conține o operă protejată și punerea la dispoziție concomitentă a unor segmente ale acestui fișier pentru a fi încărcate - Directiva 2004/48/CE - Articolul 3 alineatul (2) - Utilizare abuzivă a măsurilor, a procedurilor și a mijloacelor de reparație - Articolul 4 - Persoane îndreptățite să solicite aplicarea măsurilor, a procedurilor și a mijloacelor de reparație - Articolul 8 - Dreptul la informare - Articolul 13 - Noțiunea de „prejudiciu” - Regulamentul (UE) 2016/679 - Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (f) - Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal - Legalitatea prelucrării - Directiva 2002/58/CE - Articolul 15 alineatul (1) - Măsuri legislative prin care se urmărește limitarea domeniului de aplicare al drepturilor și obligațiilor - Drepturi fundamentale - Articolele 7 și 8, articolul 17 alineatul (2), precum și articolul 47 primul paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)

(2021/C 310/02)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Ondernemingsrechtbank Antwerpen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Mircom International Content Management & Consulting (M.I.C.M.) Limited

Pârâtă: Telenet BVBA

cu participarea: Proximus NV, Scarlet Belgium NV

Dispozitivul

1)

Articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că reprezintă o punere la dispoziția publicului, în sensul acestei dispoziții, încărcarea, de la echipamentul terminal al unui utilizator al unei rețele de la utilizator la utilizator (peer-to-peer) către astfel de echipamente ale altor utilizatori ai acestei rețele, a unor segmente, descărcate în prealabil de utilizatorul respectiv, ale unui fișier media care conține o lucrare protejată, deși aceste segmente pot fi utilizate ca atare numai după o anumită rată de descărcare. Este lipsit de relevanță faptul că, din cauza configurațiilor programului informatic de partajare BitTorrent client, încărcarea respectivă este generată în mod automat de acesta, atunci când utilizatorul, de la echipamentul terminal în care se produce încărcarea menționată, a subscris la acest program informatic dându-și consimțământul pentru aplicarea sa după ce a fost informat în mod corespunzător cu privire la caracteristicile acestuia.

2)

Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie interpretată în sensul că o persoană titular contractual al anumitor drepturi de proprietate intelectuală, care însă nu le utilizează ea însăși, ci se limitează să solicite daune interese unor contravenienți prezumați, poate beneficia, în principiu, de măsurile, de procedurile și de mijloacele de reparație prevăzute în capitolul II din această directivă, cu excepția cazului în care se stabilește, în temeiul obligației generale prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din aceasta și pe baza unei examinări globale și circumstanțiate, că cererea sa este abuzivă. În special, în ceea ce privește o cerere de informații întemeiată pe articolul 8 din directiva menționată, aceasta trebuie să fie de asemenea respinsă dacă este nejustificată sau neproporțională, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

3)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (f) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) coroborat cu articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, trebuie interpretat în sensul că nu se opune, în principiu, nici înregistrării sistematice, de către titularul unor drepturi de proprietate intelectuală, precum și de către un terț în numele acestuia, a unor adrese IP ale utilizatorilor de rețele de la utilizator la utilizator (peer-to-peer) ale căror conexiuni la internet ar fi fost utilizate în activități de contrafacere, nici comunicării numelor și a adreselor poștale ale acestor utilizatori către acest titular sau către un terț pentru a-i permite să introducă o acțiune în despăgubire în fața unei instanțe civile pentru un prejudiciu pretins cauzat de utilizatorii menționați, cu condiția însă ca inițiativele și solicitările în acest sens din partea titularului respectiv sau a unui astfel de terț să fie justificate, proporționale și neabuzive și să își găsească temeiul juridic într-o măsură legislativă națională, în sensul articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, care limitează domeniul de aplicare al normelor prevăzute la articolele 5 și 6 din această directivă, astfel cum a fost modificată.

---

(1)  JO C 383, 11.11.2019.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 iunie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van beroep te Brussel – Belgia) – Facebook Ireland Limited, Facebook Inc., Facebook Belgium BVBA/Gegevensbeschermingsautoriteit

(Cauza C-645/19) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 7, 8 și 47 - Regulamentul (UE) 2016/679 - Prelucrare transfrontalieră a datelor cu caracter personal - Mecanismul „ghișeului unic” - Cooperare loială și eficientă între autoritățile de supraveghere - Abilitări și competențe - Competența de a iniția proceduri judiciare)

(2021/C 310/03)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Brussel

Părțile din procedura principală

Apelante: Facebook Ireland Limited, Facebook Inc., Facebook Belgium BVBA

Intimată: Gegevensbeschermingsautoriteit

Dispozitivul

1)

Articolul 55 alineatul (1) și articolele 56-58, precum și articolele 60-66 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) coroborate cu articolele 7, 8 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că o autoritate de supraveghere a unui stat membru care, în temeiul legislației naționale adoptate în aplicarea articolului 58 alineatul (5) din acest regulament, are competența de a aduce în fața unei instanțe din acest stat membru orice pretins caz de încălcare a regulamentului menționat și, după caz, de a iniția proceduri judiciare poate exercita această competență în ceea ce privește o prelucrare de date transfrontalieră, în condițiile în care ea nu este „autoritatea de supraveghere principală”, în sensul articolului 56 alineatul (1) din același regulament, în ceea ce privește această prelucrare de date, atât timp cât este vorba despre una dintre situațiile în care Regulamentul 2016/679 îi conferă acestei autorități de supraveghere competența de a adopta o decizie prin care se constată că prelucrarea menționată încalcă normele prevăzute de acesta, precum și cu respectarea procedurilor de cooperare și de asigurare a coerenței prevăzute de acest regulament.

2)

Articolul 58 alineatul (5) din Regulamentul 2016/679 trebuie interpretat în sensul că, în cazul prelucrării transfrontaliere a datelor, exercitarea competenței unei autorități de supraveghere a unui stat membru, alta decât autoritatea de supraveghere principală, de a iniția o procedură judiciară, în sensul acestei dispoziții, nu impune ca operatorul sau persoana împuternicită de operator în privința prelucrării transfrontaliere de date cu caracter personal împotriva căruia este intentată această acțiune să dispună de un sediu principal sau de un alt sediu pe teritoriul acestui stat membru.

3)

Articolul 58 alineatul (5) din Regulamentul 2016/679 trebuie interpretat în sensul că competența unei autorități de supraveghere a unui stat membru, alta decât autoritatea de supraveghere principală, de a aduce în fața unei instanțe din acest stat orice pretins caz de încălcare a acestui regulament și, după caz, de a iniția proceduri judiciare, în sensul acestei dispoziții, poate fi exercitată atât în ceea ce privește sediul principal al operatorului care se află în statul membru de care aparține această autoritate, cât și în ceea ce privește un alt sediu al acestui operator, cu condiția ca acțiunea în justiție să vizeze o prelucrare a datelor efectuată în cadrul activităților acestui sediu și ca autoritatea menționată să fie competentă să exercite această competență, în conformitate cu ceea ce este expus în răspunsul la prima întrebare preliminară adresată.

4)

Articolul 58 alineatul (5) din Regulamentul 2016/679 trebuie interpretat în sensul că, atunci când o autoritate de supraveghere a unui stat membru care nu este „autoritatea de supraveghere principală”, în sensul articolului 56 alineatul (1) din acest regulament, a introdus anterior datei de 25 mai 2018 o acțiune în justiție vizând o prelucrare transfrontalieră de date cu caracter personal, și anume înainte de data la care regulamentul menționat a devenit aplicabil, această acțiune poate, din punctul de vedere al dreptului Uniunii, să fie menținută în temeiul dispozițiilor Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, care rămâne aplicabilă în ceea ce privește încălcările normelor pe care le prevede săvârșite până la data la care această directivă a fost abrogată. În plus, acțiunea menționată poate fi introdusă de această autoritate pentru încălcări săvârșite după această dată, în temeiul articolului 58 alineatul (5) din Regulamentul 2016/679, cu condiția ca aceasta să intre sub incidența uneia dintre situațiile în care, cu titlu de excepție, acest regulament conferă unei autorități de supraveghere a unui stat membru care nu este „autoritatea de supraveghere principală” o competență de a adopta o decizie prin care să se constate că prelucrarea datelor în cauză încalcă normele cuprinse în regulamentul menționat în ceea ce privește protecția drepturilor persoanelor fizice în raport cu prelucrarea datelor cu caracter personal și cu respectarea procedurilor de cooperare și de asigurare a coerenței prevăzute de același regulament, aspecte a căror verificare revine instanței de trimitere.

5)

Articolul 58 alineatul (5) din Regulamentul 2016/679 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție are efect direct, astfel încât o autoritate națională de supraveghere poate invoca dispoziția menționată pentru a intenta sau a relua o acțiune împotriva unor particulari chiar dacă această dispoziție nu a fost pusă în aplicare în mod specific în legislația statului membru în cauză.

---

(1)  JO C 406, 2.12.2019.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 iunie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Apelacyjny w Warszawie – Polonia) – Mittelbayerischer Verlag KG/SM

(Cauza C-800/19) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Articolul 7 punctul 2 - Competența specială în materie delictuală sau cvasidelictuală - Locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă - Persoană care invocă o încălcare a drepturilor sale referitoare la personalitate, rezultată din publicarea unui articol pe internet - Locul materializării prejudiciului - Centrul intereselor acestei persoane)

(2021/C 310/04)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Apelacyjny w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamant: Mittelbayerischer Verlag KG

Pârâtă: SM

Dispozitivul

Articolul 7 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că instanța de la locul în care se află centrul intereselor unei persoane care pretinde că drepturile sale referitoare la personalitate au fost încălcate printr-un conținut postat pe un site internet nu este competentă să soluționeze, în privința întregului prejudiciu invocat, o acțiune în răspundere introdusă de această persoană decât dacă acest conținut permite identificarea, în mod direct sau indirect, a acelei persoane în mod individual.

---

(1)  JO C 27, 27.1.2020.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 iunie 2021 – Republica Cehă/Comisia Europeană, Republica Polonă

(Cauza C-862/19 P) (1)

(Recurs - Fondul social european (FSE) - Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) - Anulare în parte a unor ajutoare pentru programe operaționale din Republica Cehă - Directiva 2004/18/CE - Articolul 16 litera (b) - Excludere specială - Contracte de achiziții publice de servicii referitoare la programe destinate difuzării)

(2021/C 310/05)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Recurentă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, O. Serdula, J. Vláčil și I. Gavrilová, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Ondrůšek și P. Arenas, agenți), Republica Polonă

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Republica Cehă suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 27, 27.1.2020.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 iunie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Klagenævnet for Udbud – Danemarca) – Simonsen & Weel A/S/Region Nordjylland și Region Syddanmark

(Cauza C-23/20) (1)

(Trimitere preliminară - Achiziții publice - Acord-cadru - Directiva 2014/24/UE - Articolul 5 alineatul (5) - Articolul 18 alineatul (1) - Articolele 33 și 49 - Anexa V partea C punctele 7, 8 și 10 - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1986 - Anexa II rubricile II.1.5) și II.2.6) - Proceduri de achiziții - Obligația de a indica în anunțul de participare sau în caietul de sarcini, pe de o parte, cantitatea estimată sau valoarea estimată și, pe de altă parte, cantitatea maximă sau valoarea maximă a produselor care urmează să fie furnizate în cadrul unui acord-cadru - Principiile transparenței și egalității de tratament - Directiva 89/665/CEE - Articolul 2d alineatul (1) - Proceduri care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice - Absența efectelor contractului - Excludere)

(2021/C 310/06)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Klagenævnet for Udbud

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Simonsen & Weel A/S

Pârâte: Region Nordjylland și Region Syddanmark

Cu participarea: Nutricia A/S

Dispozitivul

1)

Articolul 49 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE, punctele 7 și 8, precum și punctul 10 litera (a) din partea C din anexa V la această directivă coroborate cu articolul 33 din directiva menționată și cu principiile egalității de tratament și transparenței prevăzute la articolul 18 alineatul (1) din aceasta din urmă trebuie interpretate în sensul că anunțul de participare trebuie să indice cantitatea și/sau valoarea estimată, precum și o cantitate și/sau o valoare maximă a produselor care urmează să fie furnizate în temeiul unui acord-cadru și că odată ce această limită va fi atinsă, acordul-cadru respectiv își va epuiza efectele.

2)

Articolul 49 din Directiva 2014/24, precum și punctul 7 și punctul 10 litera (a) din partea C din anexa V la această directivă coroborate cu articolul 33 din directiva menționată și cu principiile egalității de tratament și transparenței prevăzute la articolul 18 alineatul (1) din aceasta din urmă trebuie interpretate în sensul că anunțul de participare trebuie să indice cantitatea și/sau valoarea estimată, precum și o cantitate și/sau o valoare maximă a produselor care urmează să fie furnizate în temeiul unui acord-cadru în mod global și că respectivul anunț poate stabili cerințe suplimentare pe care autoritatea contractantă ar decide să le adauge în acesta.

3)

Articolul 2d alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/665/CE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014, trebuie interpretat în sensul că nu este aplicabil în ipoteza în care un anunț de participare a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, chiar dacă, pe de o parte, cantitatea estimată și/sau valoarea estimată a produselor care urmează să fie furnizate în temeiul acordului-cadru avut în vedere nu reiese din acest anunț de participare, ci din caietul de sarcini, și, pe de altă parte, nici anunțul de participare amintit, nici acest caiet de sarcini nu menționează o cantitate maximă și/sau o valoare maximă a produselor care urmează să fie furnizate în temeiul respectivului acord-cadru.

---

(1)  JO C 95, 23.3.2020.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 iunie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzgericht – Germania) – K (C-58/20), DBKAG (C-59/20)/Finanzamt Österreich, fostă Finanzamt Linz

(Cauzele conexate C-58/20 și C-59/20) (1)

(Trimitere preliminară - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 135 alineatul (1) - Scutiri - Gestionarea de fonduri comune de plasament - Externalizare - Prestații furnizate de un terț)

(2021/C 310/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzgericht

Părțile din procedura principală

Recurente: K (C-58/20), DBKAG (C-59/20)

Autoritate intimată: Finanzamt Österreich, fostă Finanzamt Linz

Dispozitivul

Articolul 135 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că prestările de servicii furnizate de terți unor societăți de gestionare de fonduri comune de plasament, precum unele atribuții fiscale care constau în asigurarea impozitării conform legii naționale a veniturilor fondului obținute de participanți și acordarea unui drept de folosință a unui software care servește exclusiv la efectuarea unor calcule esențiale pentru gestionarea riscurilor și pentru măsurarea performanțelor, intră sub incidența scutirii prevăzute de această dispoziție, dacă ele prezintă o legătură intrinsecă cu gestionarea de fonduri comune de plasament și dacă sunt furnizate exclusiv pentru gestionarea unor astfel de fonduri, chiar dacă aceste prestări de servicii nu ar fi externalizate în totalitate.

---

(1)  JO C 191, 8.6.2020.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 17 iunie 2021 – Republica Lituania/Comisia Europeană, Republica Cehă

(Cauza C-153/20 P) (1)

(Recurs - Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) - Cheltuieli excluse de la finanțarea Uniunii Europene - Cheltuieli efectuate de Republica Lituania - Regulamentul (UE) nr. 65/2011 - Control administrativ - Control la fața locului - Calitatea controalelor - Calitatea solicitanților - Condiții create în mod artificial - Cheltuieli efectuate în cadrul proiectelor)

(2021/C 310/08)

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Recurentă: Republica Lituania (reprezentanți: R. Dzikovič și K. Dieninio, agenți)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Sauka și A. Steiblytė, agenți), Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, J. Pavliš și J. Vláčil, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Republica Lituania la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3)	Republica Cehă suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 215, 29.6.2020.

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 5 mai 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal du travail de Liège – Belgia) – VT/Centre public d’action sociale de Liège (CPAS)

(Cauza C-641/20) (1)

(„Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Directiva 2008/115/CE - Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală - Decizie de returnare - Cale de atac jurisdicțională - Drept de ședere provizoriu și dreptul la ajutoare sociale în perioada în care este pendinte calea de atac”)

(2021/C 310/09)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal du travail de Liège

Părțile din procedura principală

Reclamant: VT

Pârât: Centre public d’action sociale de Liège (CPAS)

Dispozitivul

Articolele 5 și 13 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală coroborate cu articolul 19 alineatul (2) și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și articolul 14 alineatul (1) litera (b) din această directivă trebuie să fie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care nu conferă un efect suspensiv de plin drept căii de atac formulate de un resortisant al unei țări terțe împotriva unei decizii de returnare, în sensul articolului 3 punctul 4 din directiva menționată, luată împotriva sa ca urmare a retragerii de către autoritatea competentă a statutului său de refugiat, în temeiul articolului 11 din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate și, în mod corelativ, nici un drept provizoriu de ședere și la acoperirea nevoilor sale de bază până la soluționarea acestei căi de atac, în cazul excepțional în care acest resortisant, afectat de o boală gravă, poate să fie expus, ca urmare a executării acestei decizii, unui risc serios de deteriorare gravă și ireversibilă a stării sale de sănătate. În acest context, instanța națională sesizată cu un litigiu a cărui soluționare este legată de o eventuală suspendare a efectelor deciziei de returnare trebuie să considere că, din moment ce calea de atac introdusă împotriva deciziei respective conține o argumentație care nu este vădit nefondată, prin care se urmărește să se demonstreze că executarea acestei decizii l-ar expune pe resortisantul unei țări terțe unui risc serios de deteriorare gravă și ireversibilă a stării sale de sănătate, această cale de atac are, de plin drept, un efect suspensiv.

---

(1)  JO C 44, 8.2.2021.

Recurs introdus la 16 decembrie 2020 de Eleanor Sharpston împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 6 octombrie 2020 în cauza T-180/20, Sharpston/Consiliul și Conferința reprezentanților guvernelor statelor membre

(Cauza C-684/20 P)

(2021/C 310/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Eleanor Sharpston (reprezentanți: N. Forwood, Barrister-at-Law, J. Robb, Barrister, J. Flynn, QC, și H. Mercer, QC)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene și Conferința reprezentanților guvernelor statelor membre

Prin Ordonanța din 16 iunie 2021, Curtea (Camera întâi) a respins recursul ca fiind, în parte, vădit inadmisibil și, în parte, vădit nefondat și a hotărât ca recurenta să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Recurs introdus la 16 decembrie 2020 de Eleanor Sharpston împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 6 octombrie 2020 în cauza T-550/20, Sharpston/Consiliul și reprezentanții guvernelor statelor membre

(Cauza C-685/20 P)

(2021/C 310/11)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Eleanor Sharpston (reprezentanți: N. Forwood, Barrister-at-Law, J. Robb, Barrister, J. Flynn, QC, și H. Mercer QC)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene și reprezentanții guvernelor statelor membre

Prin Ordonanța din 16 iunie 2021, Curtea (Camera întâi) a respins recursul ca fiind, în parte, vădit inadmisibil și, în parte, vădit nefondat și a hotărât ca recurenta să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy w Nysie (Polonia) la 21 decembrie 2020 – Centraal Justitieel Incassobureau, Ministerie van Veiligheid en Justitie (CJIB)/AP

(Cauza C-699/20)

(2021/C 310/12)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy w Nysie

Părțile din procedura principală

Reclamant: Centraal Justitieel Incassobureau, Ministerie van Veiligheid en Justitie (CJIB)

Pârât: AP

Prin Ordonanța din 8 iunie 2021, Curtea (Camera a șasea) a stabilit că cererea de decizie preliminară prezentată de Sąd Rejonowy w Nysie, II Wydział Karny (Tribunalul Districtual din Nysa, Secția a doua penală, Polonia), este vădit inadmisibilă.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landessozialgericht Nordrhein-Westfalen (Germania) la 4 mai 2021 – VA/Deutsche Rentenversicherung Bund

(Cauza C-283/21)

(2021/C 310/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landessozialgericht Nordrhein-Westfalen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: VA

Pârâtă: Deutsche Rentenversicherung Bund

Intervenient: RB

Întrebările preliminare

1)

În temeiul reglementării Țărilor de Jos – ca statul membru competent în conformitate cu titlul II din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (1) –, se ia în considerare o perioadă de creștere a copilului în sensul articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 (2) în măsura în care perioada de creștere a copilului în Țările de Jos, ca simplă perioadă de reședință, conferă dreptul la o pensie?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: Articolul 44 alineatul (2) din Regulamentul (CE) 987/2009 – în continuarea Hotărârii Curții din 23 noiembrie 2000 în cauza C-135/99 (3) și a Hotărârii Curții din 19 iulie 2012 în cauza C-522/10 (4) – trebuie interpretat extensiv în sensul că statul membru competent trebuie să ia în considerare perioada de creștere a copilului și atunci când, înainte și după creșterea copiilor, persoana care asigură creșterea copiilor realizează perioade relevante pentru calculul drepturilor la pensie pe baza activității sale de formare sau a activității salariate numai în cadrul sistemului acestui stat, dar nu a cotizat la acest sistem imediat înainte sau după creșterea copiilor?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82)

(2)  Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2009, L 284, p. 1)

(3)  ECLI:EU:C:2000:647, Elsen

(4)  ECLI:EU:C:2012:475, Reichel-Albert

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Kleve (Germania) la 14 mai 2021 – AB și alții/Ryanair DAC

(Cauza C-307/21)

(2021/C 310/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Kleve (Germania)

Părțile din procedura principală

Reclamantți: AB și alții

Pârâtă: Ryanair DAC

Întrebarea preliminară

Articolul 5 alineatul (1) litera (c) și articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) trebuie interpretate în sensul că, în cazul anulării unui zbor despre care pasagerul nu a fost informat cu cel puțin două săptămâni înainte de ora de plecare prevăzută, operatorul efectiv de transport aerian este obligat să plătească compensația chiar dacă operatorul de transport aerian a trimis informația, în timp util, la singura adresă de e-mail care i-a fost comunicată în cadrul rezervării, înainte de expirarea a două săptămâni, fără a ști însă că rezervarea a fost efectuată prin intermediul unei agenții, respectiv prin platforma de internet a acesteia și că, prin intermediul adresei de e-mail comunicate de platforma de rezervări, a putut fi contactată, în orice caz, agenția, iar nu în mod direct pasagerul?

---

(1)  Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte d'appello di Venezia (Italia) la 21 mai 2021 – Agecontrol SpA/ZR, Lidl Italia Srl

(Cauza C-319/21)

(2021/C 310/15)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte d'appello di Venezia

Părțile din procedura principală

Recurentă: Agecontrol SpA

Intimați: ZR, Lidl Italia Srl

Întrebarea preliminară

Articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul UE nr. 543/2011 al Comisiei (1) coroborat cu articolul 5 alineatele (1) și (8) din același regulament și cu articolele 113 și 113a din Regulamentul UE nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 (2) trebuie interpretat în sensul că impune redactarea unui document însoțitor pe care să fie indicate denumirea și țara de origine a fructelor și legumelor proaspete livrate preambalate sau în ambalajele originale aplicate de producător, în timpul transportului lor de la o platformă de distribuție a unei societăți de comercializare la un punct de vânzare al aceleiași societăți, independent de faptul că pe una dintre părțile ambalajului, fie imprimate direct pe ambalaj astfel încât să nu poată fi șterse, fie pe o etichetă care este parte integrantă din ambalaj sau este bine atașată acestuia, sunt prezentate informațiile externe prevăzute în capitolul I din Regulamentul UE nr. 543/2011 (printre care, cele referitoare la denumirea și țara de origine a produselor) și că aceste informații sunt indicate și în facturile emise de furnizorul de la care societatea care comercializează produsul l-a achiziționat și sunt păstrate la birourile contabile a acesteia din urmă și pe o fișă plasată într-un loc vizibil din interiorul mijlocului de transport cu care circulă produsul?

---

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (JO 2011, L 157, p. 1)

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (JO 2007, L 299, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Rieti (Italia) la 26 mai 2021 – Procedură penală privind pe G.B., R.H.

(Cauza C-334/21)

(2021/C 310/16)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Rieti

Inculpații din procedura principală

G.B., R.H.

Întrebările preliminare

1)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58 (1), analizat în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta de la Nisa, și, de asemenea, în virtutea principiilor stabilite de [Curtea de Justiție a Uniunii Europene] în Hotărârea din 2 martie 2021 în cauza C-746/18, trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale, prevăzută la articolul 132 alineatul 3 din decreto legislativo n. 196/2003 (Decretul legislativ nr. 196/2003), care atribuie procurorului, organ care se bucură de garanții de independență și autonomie depline și totale, conform normelor din capitolul IV al Constituției italiene, competența de a dispune, prin intermediul unei ordonanțe motivate, obținerea datelor privitoare la trafic și a datelor privitoare la localizare, în scopul unei urmăriri penale?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, ar fi posibilă furnizarea de clarificări interpretative ulterioare privitoare la o eventuală aplicare neretroactivă a principiilor stabilite de Hotărârea din 2 martie 2021, cauza C-746/18, ținând seama de cerințele prioritare de securitate juridică în domeniul prevenției, constatării și combaterii formelor grave de criminalitate sau a amenințărilor la adresa securității?

3)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, analizat în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta de la Nisa, în virtutea, de asemenea, a principiilor stabilite de [Curtea de Justiție a Uniunii Europene] prin Hotărârea din 2 martie 2021 în cauza C-746/18, trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale, prevăzută la articolul 132 alineatul 3 din decreto legislativo n. 196/2003 (Decretul legislativ nr. 196/2003), analizat în lumina articolului 267 alineatul 2 din Codice di procedura penale (Codul de procedură penală), care permite procurorului, în cazuri de urgență, obținerea imediată a datelor cu privire la traficul apelurilor telefonice, cu examinarea ulterioară și controlul din partea instanței competente?

---

(1)  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO 2002, L 201, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 36, p. 63).

Recurs introdus la 2 iunie 2021 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 24 martie 2021 în cauza T-374/20, KM/Comisia Europeană

(Cauza C-341/21 P)

(2021/C 310/17)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. S. Bohr și B. Mongin, agenți)

Celelalte părți din procedură: KM, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentei

Comisia solicită:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a șaptea) din 24 martie 2021, KM/Comisia, pronunțată în cauza T-374/20;

—	respingerea acțiunii;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului său, Comisia invocă trei motive.

Prin intermediul primului motiv de recurs, Comisia invocă o eroare de drept în ceea ce privește criteriile de apreciere a legalității deciziilor adoptate de legiuitor și o încălcare a obligației de motivare. În opinia sa, Tribunalul s-a îndepărtat de principiul potrivit căruia aprecierea legalității unui act de drept al Uniunii în raport cu drepturile fundamentale nu se poate baza pe afirmații întemeiate pe consecințele actului juridic într-un anumit caz; nelegalitatea unei dispoziții din statut nu poate fi întemeiată pe „caracterul inadecvat” al deciziei legiuitorului; Tribunalul nu a luat în considerare toate elementele care caracterizează cele două situații de comparat, cu încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 19 decembrie 2019 pronunțată în cauza C-460/18 P (1).

Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, Comisia reproșează o eroare de drept în interpretarea principiului nediscriminării, potrivit căreia situațiile prevăzute la articolele 18 și 20 din anexa VIII la statut ar fi comparabile. Momentul încheierii căsătoriei nu ar fi singurul criteriu care face diferența dintre articolele 18 și 20 din anexa VIII. În opinia sa, diferența s-ar baza pe o serie de elemente pe care Tribunalul a refuzat să le ia în considerare; Tribunalul ar fi trebuit să țină seama de scopul condiției privind durata minimă a căsătoriei din articolele 18 și 20 din anexa VIII, ceea ce ar fi făcut clare diferențele dintre acestea; aceeași concluzie s-ar aplica și în cazul discriminării pe motive de vârstă.

În sfârșit, prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, Comisia reproșează o eroare de drept în interpretarea articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale (2) și mai multe încălcări ale obligației de motivare. Pe de o parte, ar exista o eroare de drept în interpretarea articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale potrivit căreia consecințele decesului funcționarului pentru soțul supraviețuitor nu trebuie să fie diferite după cum căsătoria a avut loc înainte sau după încetarea funcției; pe de altă parte, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept în interpretarea obiectivului de prevenire a fraudelor și ar fi încălcat obligația de motivare.

---

(1)  Hotărârea din 19 decembrie 2019, HK/Comisia, ECLI:EU:C:2019:1119.

(2)  Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2012, C 326, p. 391).

Recurs introdus la 7 iunie 2021 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 24 martie 2021 în cauza T-374/20, KM/Comisia Europeană

(Cauza C-357/21 P)

(2021/C 310/18)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și M. Alver, agenți)

Celelalte părți din procedură: KM, Comisia Europeană și Parlamentul European

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	admiterea recursului și anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 24 martie 2021, în cauza T-374/20, KM/Comisia Europeană;

—	soluționarea fondului cauzei și respingerea acțiunii introduse în primă instanță ca nefondată;

—	obligarea reclamantului în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în cadrul prezentului recurs și al procedurii în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Consiliul invocă patru motive.

În cadrul primului motiv, Consiliul reproșează Tribunalului că a săvârșit erori de drept în ceea ce privește existența unei diferențe de tratament în legătură cu acordarea unei pensii de urmaș în temeiul articolului 18 sau al articolului 20 din anexa VIII la statut între soțul supraviețuitor al unui fost funcționar, care s-a căsătorit înainte de încetarea funcției, și soțul supraviețuitor al unui fost funcționar, care s-a căsătorit după încetarea funcției. Tribunalul nu a apreciat totuși comparabilitatea situațiilor în cauză în temeiul tuturor elementelor care le caracterizează, în special al situației juridice respective, ținând sama de obiectul și de finalitatea măsurii Uniunii în cauză. Astfel, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a stabilit că data căsătoriei este singurul element pe baza căruia se stabilește dacă este aplicabil articolul 18 sau articolul 20 din anexa VIII la statut, deși diferența de tratament este justificată prin diferența fundamentală de fapt și de drept dintre situația juridică a unui funcționar care se regăsește într-una dintre situațiile administrative prevăzute la articolul 35 din statut și cea a unui fost funcționar.

Consiliul invocă cu titlu subsidiar al doilea și al treilea motiv.

În cadrul celui de al doilea motiv, Consiliul invocă erori de drept în legătură cu întinderea controlului jurisdicțional efectuat de către Tribunal asupra deciziilor adoptate de legiuitorul Uniunii. Tribunalul a făcut trimitere la existența unei „simple” marje de apreciere a legiuitorului Uniunii, care implică o obligație de a verifica dacă nu este nerezonabil ca legiuitorul Uniunii să considere diferența de tratament creată ca fiind adecvată și necesară pentru atingerea scopului urmărit. Astfel, Tribunalul nu a ținut seama de faptul că instanța acordă legiuitorului Uniunii, în cadrul exercitării competențelor conferite acestuia, o marjă largă de apreciere în domeniile în care activitatea sa necesită decizii atât politice, cât și economice sau sociale și în care trebuie să efectueze evaluări și aprecieri complexe, ceea ce este cazul la organizarea unui sistem de securitate socială. Astfel, nu este vorba de aspectul dacă într-un asemenea domeniu măsura adoptată a fost singura sau cea mai adecvată posibil. Aceasta este nelegală numai atunci când aceasta este în mod vădit inadecvată pentru atingerea scopului pe care îl urmăresc instituțiile competente. Întrucât Tribunalul verifică mai mult decât doar aspectul dacă măsura în cauză este vădit inadecvată, acesta și-a substituit propria apreciere celei a legiuitorului și, astfel, a depășit limitele controlului său de legalitate.

În cadrul celui de al treilea motiv, Consiliul invocă erori de drept săvârșite de Tribunal la examinarea justificării diferenței de tratament. Această examinare este mai întâi afectată de o eroare de drept săvârșită de Tribunal la stabilirea întinderii controlului său asupra deciziei adoptate de legiuitor. În continuare, Tribunalul nu a ținut seama de jurisprudența potrivit căreia revine în sarcina reclamantului să aducă dovada incompatibilității unei dispoziții legale cu dreptul primar și nu este de competența instituției ca autor al actului să dovedească legalitatea acestuia. În plus, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a examinat caracterul justificat al diferenței de tratament în temeiul unei jurisprudențe potrivit căreia nu este suficientă o prezumție generală de fraudă pentru a justifica o măsură care aduce atingere obiectivelor Tratatului FUE și a concluzionat că articolul 20 din anexa VIII la statut instituie o prezumție generală și irefutabilă de fraudă împotriva căsătoriilor cu o durată de sub cinci ani. În sfârșit, de aici reiese că, având în vedere faptul că articolul 20 din anexa VIII la statut nu impune o prezumție de fraudă sau de inexistență a unei fraude în legătură cu o căsătorie, posibilitatea discutată în hotărârea atacată de a prezenta elemente obiective de probă pentru răsturnarea prezumției de fraudă nu este relevantă în speță.

În sfârșit, în cadrul celui de al patrulea motiv, Consiliul invocă erori de drept și o încălcare a obligației de motivare în legătură cu concluziile Tribunalului privind încălcarea interdicției de discriminare pe motive de vârstă. În hotărârea atacată, Tribunalul se bazează în mod alternativ pe vârsta soțului supraviețuitor sau pe vârsta funcționarului ori a fostului funcționar și își încalcă astfel obligația de motivare. În continuare, stabilirea unui dezavantaj special pentru persoanele de o anumită vârstă sau dintr-o anumită grupă de vârstă depinde în special de dovada faptului că reglementarea în discuție afectează în mod negativ o proporție mult mai mare a persoanelor de o anumită vârstă în raport cu persoane de altă vârstă; această dovadă nu a fost totuși făcută în speță. În sfârșit, chiar presupunând că există o asemenea diferență de tratament, care se bazează în mod indirect pe vârsta fostului funcționar la data căsătoriei, Tribunalul a omis să examineze dacă această diferență de tratament este totuși conformă cu articolul 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale (1) și dacă îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din cartă.

---

(1)  Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2012, C 326, p. 391).

Recurs introdus la 14 iunie 2021 de SGI Studio Galli Ingegneria Srl împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 14 aprilie 2021 în cauza T-285/19, SGI Studio Galli Ingegneria/Comisia

(Cauza C-371/21 P)

(2021/C 310/19)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: SGI Studio Galli Ingegneria Srl (reprezentanți: F.S. Marini, V. Catenacci, R. Viglietta, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții anularea Hotărârii Tribunalului, Camera a noua, din 14 aprilie 2021 și notificată părților în aceeași zi, pronunțată în cauza T-285/19, SGI Studio Galli Ingegneria/Comisia și, prin urmare, admiterea concluziilor formulate de SGI în fața Tribunalului, în ordinea în care au fost prezentate și, în consecință:

—

constatarea și declararea faptului că recurenta nu este obligată să plătească Comisiei Europene sumele solicitate de aceasta din urmă prin nota de debit nr. 3241902288 primită la 22 februarie 2019 și, în ultimul rând, prin nota de debit primită la 29 aprilie 2019 – ref. Ares (2019) 2858540, cu titlu de recuperare a contribuției financiare și de daune interese pentru presupusa neîndeplinire de către Studio Galli Ingegneria a obligațiilor care îi reveneau în temeiul acordului de subvenționare nr. 619120 referitor la proiectul denumit „MARSOL”;

—	constatarea și declararea inexistenței încălcărilor invocate de Comisie;

—

constatarea și declararea nelegalității, a lipsei de validitate și, în orice caz, a lipsei de temei ale scrisorii de informare prealabilă din 19 decembrie 2018, ale raportului de inspecție al OLAF, ale notei de debit din 22 februarie 2019 și ale renotificării din 2 aprilie 2019, precum și ale scrisorii finale de restabilire a sumei solicitate și de respingere a cererilor ulterioare ale SGI, din 29 aprilie 2019 – ref. Ares (2019) 2858540;

—	constatarea și declararea inexistenței creanței invocate de Comisie,

—	constatarea și declararea dreptului recurentei la contribuția financiară plătită efectiv de Comisie în temeiul acordului de subvenționare nr. 619120 pentru proiectul „MARSOL”;

—	în subsidiar, constatarea și declararea faptului că suma care face obiectul recuperării din partea Comisiei nu poate depăși 100 044,99 de euro, după cum reiese din explicațiile furnizate în contextul celui de al treilea motiv al acțiunii;

—	cu titlu încă mai subsidiar, obligarea Comisiei la plata către SGI a costurilor suportate pentru executarea proiectului „MARSOL”, cu titlu de îmbogățire fără justă cauză.

Motivele și principalele argumente

1.

Primul motiv de recurs întemeiat pe nelegalitatea hotărârii în măsura în care Tribunalul a respins primul motiv al acțiuni, pe încălcarea sau aplicarea incorectă a articolelor 41, 42 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și pe încălcarea principiului bunei-credințe contractuale, în special în sensul articolului 1134 din Codul civil belgian Hotărârea Tribunalului este atacată în măsura în care prin aceasta s-a considerat că, prin neluarea în considerare a cererii de suspendare a procedurii și de acces la dosarul procedurii de inspecție a OLAF, Comisia nu a încălcat drepturile consacrate la articolele 41, 42 și 47 din cartă și principiul bunei credințe contractuale. Or, având în vedere că societatea nu a avut posibilitatea materială de a răspunde la raportul final al OLAF din cauza unor probleme interne, se aduce atingere efectivității acestor drepturi, atât în cadrul procedurii administrative, cât și, în consecință, în cadrul procedurii judiciare.

2.

Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe nelegalitatea hotărârii, în măsura în care Tribunalul a respins al doilea motiv al acțiunii, pe încălcarea sau aplicarea incorectă a articolului 317 TFUE, a articolului 172a alineatul (1) din Regulamentul nr. 2342/2002 (1) , a articolului 31 alineatul (3)) literele (a) și (c) din Regulamentul nr. 1906/2006 (2) , precum și a articolului II.5 și a articolului II.14 alineatul (1) din condițiile generale ale acordului de subvenționare, pe încălcarea principiului prezumției de nevinovăție, al sarcinii probei și al echității prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 (3) și pe eroarea în aprecierea probelor cu încălcarea articolului 1315 din codul civil belgian Hotărârea Tribunalului este atacată în măsura în care prin aceasta s-a respins al doilea motiv al acțiunii, concluzionându-se că recurenta nu a demonstrat admisibilitatea costurilor directe și indirecte aferente personalului, nici în fața OLAF și a Comisiei, nici în cadrul procedurii judiciare. Dimpotrivă, Tribunalul nu a ținut seama de faptul că sumele imputate de OLAF nu se refereau la proiectul care face obiectul litigiului, ci la alte proiecte subvenționate și, prin urmare, nu a aplicat corect principiile prezumției de nevinovăție și sarcinii probei. În plus, înregistrările timpului de lucru prezentate în cauză trebuiau considerate ca elemente de probă suficiente pentru a constata admisibilitatea costurilor suportate și solicitate Comisiei, luând în considerare faptul că nu au fost formulate alte litigii și s-a confirmat încheierea proiectului.

3.

Al treilea motiv de recurs, întemeiat pe nelegalitatea hotărârii atacate în măsura în care Tribunalul a respins al treilea motiv al acțiunii, pe încălcarea principiului proporționalității, al echității și al bunei-credințe contractuale, pe încălcarea articolului 5 alineatul (4) TFUE și pe încălcarea articolului II.22 din acordul de subvenționare Hotărârea Tribunalului este atacată în măsura în care prin aceasta s-a respins al treilea motiv al acțiunii, considerându-se că Comisia nu a încălcat principiul proporționalității prin faptul că a solicitat rambursarea tuturor costurilor directe și indirecte aferente personalului. Or, întrucât procedura de inspecție a relevat inexactități doar cu privire la două persoane care participau la proiect, ar fi trebuit să fie solicitată doar rambursarea acestor costuri. În acest sens, trebuia să se țină seama în special de încheierea confirmată a proiectului și de verificarea costurilor efectuată de un profesionist extern și acceptată de Comisie. În subsidiar, și tot în temeiul principiului proporționalității, Tribunalul ar fi trebuit să admită cererea formulată în subsidiar privind stabilirea sumei care trebuia rambursată.

4.

Al patrulea motiv de recurs întemeiat pe nelegalitatea hotărârii în măsura în care Tribunalul a respins al patrulea motiv al acțiunii, pe încălcarea sau aplicarea incorectă a articolului 2 litera (b) din Regulamentul nr. 58/2003 (4) al Consiliului din 19 decembrie 2002 și a acordului de subvenționare, pe nemotivarea și pe caracterul contradictoriu al hotărârii întrucât contravine jurisprudenței Tribunalului și a Curții în materie de îmbogățire fără justă cauză Hotărârea Tribunalului este atacată în măsura în care prin aceasta s-a respins al patrulea motiv al acțiunii negându-se dreptul recurentei de a păstra contribuția financiară acordată pentru costurile directe și indirecte aferente personalului, conducând astfel la îmbogățirea fără justă cauză în beneficiul Comisiei. Întrucât în speță sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii, și anume îmbogățirea unei părți la contract, sărăcirea celeilalte părți și legătura de cauzalitate între îmbogățire și sărăcire, decizia Tribunalului este nelegală.

---

(1)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO 2002, L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1906/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a normelor de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților la acțiuni din cel de-al șaptelea Program-cadru și de difuzare a rezultatelor activităților de cercetare (2007-2013) (JO 2006 L 391, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 108).

(3)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO 2013, L 248, p. 1).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare (JO 2003, L 11, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 256).

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – Italia și Spania/Comisia

(Cauzele T-695/17 și T-704/17) (1)

(„Regim lingvistic - Anunț de concursuri generale pentru recrutarea de traducători în limbile germană, franceză, italiană și neerlandeză - Limitarea alegerii limbilor 2 și 3 ale concursurilor la limbile germană, engleză și franceză - Regulamentul nr. 1 - Articolul 1d alineatele (1) și (6), articolul 27 și articolul 28 litera (f) din statut - Discriminare bazată pe limbă - Interesul serviciului - Proporționalitate - Obligația de motivare”)

(2021/C 310/20)

Limbile de procedură: italiana și spaniola

Părțile

Reclamantă în cauza T-695/17: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistată de P. Gentili, avvocato dello Stato)

Reclamantă în cauza T-704/17: Regatul Spaniei (reprezentant: L. Aguilera Ruiz, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara, D. Milanowska, N. Ruiz García și L. Vernier, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea anunțului de concursuri generale organizate în vederea constituirii unor liste de rezervă pentru recrutarea de traducători (AD 5) de limbă germană (EPSO/AD/343/17), de limbă franceză (EPSO/AD/344/17), de limbă italiană (EPSO/AD/345/17) și de limbă neerlandeză (EPSO/AD/346/17) (JO 2017, C 224 A, p. 1)

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele T-695/17 și T-704/17 în vederea pronunțării hotărârii.

2)	Anulează anunțul de concursuri generale organizate în vederea constituirii unor liste de rezervă pentru recrutarea de traducători (AD 5) de limbă germană (EPSO/AD/343/17), de limbă franceză (EPSO/AD/344/17), de limbă italiană (EPSO/AD/345/17) și de limbă neerlandeză (EPSO/AD/346/17).

3)	Comisia Europeană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Republica Italiană în cauza T-695/17 și pe cele efectuate de Regatul Spaniei în cauza T-704/17.

---

(1)  JO C 424, 11.12.2017.

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – Krajowa Izba Gospodarcza Chłodnictwa i Klimatyzacji/Comisia

(Cauza T-126/19) (1)

((„Mediu - Regulamentul (UE) nr. 517/2014 - Gaze fluorurate cu efect de seră - Alocarea cotelor pentru introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor - Excepție de nelegalitate - Articolul 16 și anexele V și VI la Regulamentul nr. 517/2014 - Principiul nediscriminării - Obligația de motivare”))

(2021/C 310/21)

Limba de procedură: Error! Reference source not found.

Părțile

Reclamantă: Krajowa Izba Gospodarcza Chłodnictwa i Klimatyzacji (Varsovia, Polonia) (reprezentant: A. Galos, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. F. Brakeland, A. Becker, K. Herrmann și M. Jáuregui Gómez, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Parlamentul European (reprezentanți: L. Visaggio, A. Tamás și W. Kuzmienko, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: K. Michoel și I. Tchórzewska, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea deciziei Comisiei din 11 decembrie 2018 de alocare în favoarea reclamantei a unei cote de 4 096 de tone de echivalent CO2 de hidrofluorocarburi pentru anul 2019

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Krajowa Izba Gospodarcza Chłodnictwa i Klimatyzacji suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Comisia Europeană.

3)	Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 148, 29.4.2019.

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – Cipru/EUIPO – Filotas Bellas & Yios (Halloumi Vermion)

(Cauzele conexate T-281/19 și T-351/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marcă a Uniunii Europene figurativă Halloumi χαλλούμι Vermion grill cheese M BELAS PREMIUM GREEK DAIRY SINCE 1927 - Mărcile de certificare naționale verbale anterioare ΧΑΛΛΟΥΜΙ HALLOUMI - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Motiv relativ de declarare a nulității - Articolul 53 alineatul (1) litera (a) și articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenite articolul 60 alineatul (1) litera (a) și articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001]”)

(2021/C 310/22)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Republica Cipru (reprezentanți: S. Malynicz, QC, S. Baran, barrister, și V. Marsland, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Gája, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Filotas Bellas & Yios AE (Alexandreia Imathias, Grecia)

Obiectul

Acțiuni formulate împotriva Deciziilor Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 februarie 2019 (cauza R 2298/2017-4) și din 9 aprilie 2019 (cauza R 2297/2017-4) privind proceduri de declarare a nulității între Republica Cipru și Filotas Bellas & Yios

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile.

2)	Obligă Republica Cipru să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 213, 24.6.2019.

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – Lucaccioni/Comisia

(Cauza T-316/19) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Securitate socială - Articolul 73 din statut - Reglementare comună privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională - Boală profesională - Articolul 9 - Cerere de rambursare a cheltuielilor medicale - Articolul 23 - Consultarea unui alt medic - Refuz de a sesiza comisia medicală în temeiul articolului 22 - Neaplicarea prin analogie a articolului 22 alineatul (1) al doilea paragraf - Regula concordanței dintre cererea introductivă și reclamație - Aplicarea legii în timp”)

(2021/C 310/23)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Arnaldo Lucaccioni (San Benedetto del Tronto, Italia) (reprezentant: E. Bonanni, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Bohr și L. Vernier, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei din 2 august 2018 de respingere a cererilor reclamantului din 23 martie și din 8 iunie 2018 de sesizare a comisiei medicale în conformitate cu articolul 22 din Reglementarea comună privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională ale funcționarilor Comunităților Europene și, pe de altă parte, repararea prejudiciilor pe care reclamantul pretinde că le ar fi suferit ca urmare a acestei decizii

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Arnaldo Lucaccioni la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 238, 15.7.2019.

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – CE/Comitetul Regiunilor

(Cauza T-355/19) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Articolul 2 litera (c) din RAA - Contract pe perioadă nedeterminată - Reziliere anticipată cu preaviz - Articolul 47 litera (c) punctul (i) din RAA - Ruperea legăturii de încredere - Modalități de preaviz - Abuz de procedură - Dreptul de a fi ascultat - Principiul bunei administrări - Dreptul la apărare - Eroare vădită de apreciere”)

(2021/C 310/24)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: CE (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocată)

Pârât: Comitetul Regiunilor (reprezentanți: S. Bachotet și M. Esparrago Arzadun, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, având ca obiect, pe de o parte, anularea, cu titlu principal, a deciziei din 16 aprilie 2019 prin care Comitetul Regiunilor a reziliat contractul de muncă al reclamantei și, cu titlu subsidiar, a scrisorii din 16 mai 2019 prin care acesta a prelungit data până la care reclamanta putea să își recupereze efectele personale și să aibă acces la mesageria sa electronică în perioada de preaviz și, pe de altă parte, repararea prejudiciilor material și moral pe care reclamanta pretinde că le-ar fi suferit ca urmare a acestor decizii

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Comitetului Regiunilor din 16 aprilie 2019 de reziliere a contractului de muncă al lui CE în măsura în care privește modalitățile speciale de executare a preavizului.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată, inclusiv pe cele aferente procedurii măsurilor provizorii.

---

(1)  JO C 255, 29.7.2019.

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – PL/Comisia

(Cauza T-586/19) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Raport de evaluare a carierei - Exercițiul de evaluare 2017 - Desemnare a evaluatorului - Articolul 22a din statut - Dispoziții generale de punere în aplicare a articolului 43 din statut - Obligația de solicitudine - Termen rezonabil - Principiul imparțialității - Articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale - Obligația de motivare - Articolul 26 din statut - Dreptul la apărare”)

(2021/C 310/25)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: PL (reprezentanți: J. N. Louis și J. Van Rossum, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: I. Melo Sampaio și L. Vernier, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită anularea deciziei Comisiei din 12 octombrie 2018 de stabilire a raportului de evaluare a carierei reclamantului pentru anul 2017

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe PL la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 363, 28.10.2019.

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – Health Product Group/EUIPO – Bioline Pharmaceutical (Enterosgel)

(Cauza T-678/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă Enterosgel - Lipsa relei-credințe - Articolul 51 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 310/26)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Health Product Group sp. z o.o. (Varșovia, Polonia) (reprezentanți: M. Kondrat, M. Stępień și A. Przytuła, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: E. Markakis și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Bioline Pharmaceutical AG (Baar, lLveția) (reprezentanți: T. Grucelski, H. Gajek și M. Furmańska, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 8 august 2019 (cauza R 482/2018-4) privind o procedură de declarare a nulității între Health Product Group și Bioline Pharmaceutical

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Health Product Group sp. z o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 399, 25.11.2019.

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – RA/Curtea de Conturi

(Cauza T-867/19) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Promovare - Exercițiul de promovare 2016 - Decizia de a nu îl promova pe reclamant în gradul AD 11 - Lipsa raportului de notare - Comparare a meritelor - Executarea unei hotărâri a Tribunalului - Adoptarea unei noi decizii de nepromovare - Obligația de motivare - Articolul 45 din statut - Eroare vădită de apreciere”)

(2021/C 310/27)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: RA (reprezentant: S. Orlandi, avocat)

Pârâtă: Curtea de Conturi Europeană (reprezentanți: C. Lesauvage și A.-M. Feipel-Cosciug, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect, pe de-o parte, anularea deciziei din 27 februarie 2019 prin care Curtea de Conturi a decis să nu îl promoveze pe reclamant în gradul AD 11 și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-a suferit din cauza acestei decizii

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe RA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 68, 2.3.2020.

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – Davide Groppi/EUIPO – Viabizzuno (Lampă de masă)

(Cauza T-187/20) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă o lampă de masă - Desen sau model industrial comunitar anterior - Motiv de nulitate - Lipsa caracterului individual - Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002”)

(2021/C 310/28)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Davide Groppi Srl (Plaisance, Italia) (reprezentanți: F. Boscariol de Roberto, D. Capra și V. Malerba, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Viabizzuno Srl (Bentivoglio, Italia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 23 ianuarie 2020 (cauza R 126/2019-3) privind o procedură de declarare a nulității între Viabizzuno și Davide Groppi

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Davide Groppi Srl la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 191, 8.6.2020.

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – Chanel/EUIPO – Innovative Cosmetic Concepts (INCOCO)

(Cauza T-196/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală INCOCO - Mărci naționale verbale anterioare COCO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 310/29)

Limba de procedură: franceza

Părţile

Reclamantă: Chanel (Neuilly sur Seine, Franța) (reprezentant: J. Passa, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: S. Pétrequin, J. Crespo Carrillo și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Innovative Cosmetic Concepts LLC (Clifton, New Jersey, Statele Unite) (reprezentanți: I. Temiño Ceniceros, J. Oria Sousa-Montes și P. Revuelta Martos, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 16 ianuarie 2020 (cauza R 194/2019-1), privind o procedură de opoziție între Chanel și Innovative Cosmetic Concepts.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 16 ianuarie 2020 (cauza R 194/2019-1).

2)	Obligă EUIPO și Innovative Cosmetic Concepts LLC la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 201, 15.6.2020.

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – Fidia farmaceutici/EUIPO – Ioulia and Irene Tseti Pharmaceutical Laboratories (HYAL)

(Cauza T-215/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală HYAL - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Motiv absolut de refuz - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001] - Dreptul de a fi ascultat - Principiul contradictorialității - Obligația de motivare - Bună administrare și egalitate de tratament - Articolul 165 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001”)

(2021/C 310/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Fidia farmaceutici SpA (Abano Terme, Italia) (reprezentanți: R. Kunz Hallstein și H. P. Kunz Hallstein, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: E. Sliwinska, V. Ruzek și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Ioulia and Irene Tseti Pharmaceutical Laboratories SA (Atena, Grecia) (reprezentanți: C. Chrysanthis, P.-V. Chardalia și A. Vasilogamvrou, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 24 ianuarie 2020 (cauza R 613/2019-5) privind o procedură de declarare a nulității între Ioulia and Irene Tseti Pharmaceutical Laboratories și Fidia farmaceutici

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Fidia farmaceutici SpA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 201, 15.6.2020.

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – Smiley Miley/EUIPO – Cyrus Trademarks (MILEY CYRUS)

(Cauza T-368/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MILEY CYRUS - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară CYRUS - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 310/31)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Smiley Miley, Inc. (Nashville, Tennessee, Statele Unite) (reprezentant: J. B. Devaureix, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: V. Ruzek, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Cyrus Trademarks Ltd (Road Town, Insulele Virgine Britanice)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 2 aprilie 2020 (cauza R 2520/2018-4), privind o procedură de opoziție între Cyrus Trademarks și Smiley Miley.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 2 aprilie 2020 (cauza R 2520/2018-4).

2)	Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 255, 3.8.2020.

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – KT/BEI

(Cauza T-415/20) (1)

(„Funcție publică - Personalul BEI - Procedură disciplinară - Concediere pentru motive grave - Drept la apărare - Audierea martorilor - Delegare de competențe - Pregătirea deciziei atacate - Termen rezonabil - Imparțialitate - Protecția datelor cu caracter personal - Proporționalitate”)

(2021/C 310/32)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: KT (reprezentant: L. Levi, avocată)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții (reprezentanți: K. Carr și M. Loizou, agenți, asistați de A. Duron, avocată)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, având ca obiect anularea deciziei BEI din 24 martie 2020 de dispunere în privința reclamantei, ca sancțiune disciplinară, a unei concedieri pentru motive grave, fără preaviz, însă cu indemnizație de plecare.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	KT suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Banca Europeană de Investiții (BEI).

---

(1)  JO C 297, 7.9.2020.

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – Magnetec/EUIPO (CoolTUBE)

(Cauza T-481/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale CoolTUBE - Motiv absolut de refuz - Caracter distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 310/33)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Magnetec – Gesellschaft für Magnettechnologie mbH (Langenselbold, Germania) (reprezentanți: M. Kloth, R. Briske și D. Habel, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Söder, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 15 mai 2020 (cauza R 1755/2019-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal CoolTUBE ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 15 mai 2020 (cauza R 1755/2019-1).

2)	Obligă EUIPO la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Magnetec – Gesellschaft für Magnettechnologie mbH, inclusiv a cheltuielilor necesare efectuate în legătură cu procedura în fața camerei de recurs.

---

(1)  JO C 304, 14.9.2020.

Hotărârea Tribunalului din 16 iunie 2021 – Rezon/EUIPO (imot.bg)

(Cauza T-487/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative imot.bg - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Obligația de motivare - Articolul 94 alineatul (1) prima teză din Regulamentul 2017/1001 - Decizie parțial confirmativă”)

(2021/C 310/34)

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Rezon OOD (Sofia, Bulgaria) (reprezentant: M. Yordanova-Harizanova, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Folliard-Monguiral și P. Angelova Georgieva, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 2 iunie 2020 (cauza R 2270/2019-1) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ imot.bg ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Rezon OOD la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 329, 5.10.2020.

Ordonanța Tribunalului din 8 iunie 2021 – Shindler și alții/Consiliul

(Cauza T-198/20) (1)

(„Acțiune în anulare - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Acordul privind retragerea Regatului Unit din Uniune și din Euratom - Decizia Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea - Resortisanți ai Regatului Unit - Pierderea cetățeniei Uniunii - Lipsa afectării individuale - Act fără caracter normativ - Inadmisibilitate”)

(2021/C 310/35)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Harry Shindler (Porto d’Ascoli, Italia) și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexa ordonanței (reprezentant: J. Fouchet, avocat)

Pârât: Consiliului Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer, R. Meyer și J. Ciantar, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea, în tot sau în parte, a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO 2020, L 29, p. 7) și, pe de altă parte, a Deciziei (UE) 2020/135 a Consiliului din 30 ianuarie 2020 referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO 2020, L 29, p. 1).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe cu privire la cererile de intervenție formulate de Comisia Europeană și de British in Europe.

3)	Domnul Harry Shindler și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene, cu excepția celor aferente cererilor de intervenție.

4)	Domnul Shindler și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă, Consiliul, Comisia și British in Europe suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

---

(1)  JO C 201, 15.6.2020.

Ordonanța Tribunalului din 8 iunie 2021 – Price/Consiliul

(Cauza T-231/20) (1)

(„Acțiune în anulare - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Acordul privind retragerea Regatului Unit din Uniune și din Euratom - Decizia Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea - Resortisanți ai Regatului Unit - Pierderea cetățeniei Uniunii - Lipsa afectării individuale - Act fără caracter normativ - Inadmisibilitate”)

(2021/C 310/36)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: David Price (Le Dorat, Franța) (reprezentant: J. Fouchet, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer, R. Meyer și M.-M. Joséphidès, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea parțială, pe de o parte, a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO 2020, L 29, p. 7) și, pe de altă parte, a Deciziei (UE) 2020/135 a Consiliului din 30 ianuarie 2020 referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO 2020, L 29, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Nu este necesară pronunțarea asupra cererii de intervenție formulată de Comisia Europeană.

3)	Îl obligă pe domnul David Price să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene, inclusiv pe cele privind procedura de măsuri provizorii și cu excepția celor aferente cererii de intervenție.

4)	Domnul Price, Consiliul și Comisia suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

---

(1)  JO C 209, 22.6.2020.

Ordonanța Tribunalului din 8 iunie 2021 – Silver și alții/Consiliul

(Cauza T-252/20) (1)

(„Acțiune în anulare - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Acordul privind retragerea Regatului Unit din Uniune și din Euratom - Decizia Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea - Resortisanți ai Regatului Unit - Pierderea cetățeniei Uniunii - Lipsa afectării individuale - Act fără caracter normativ - Inadmisibilitate”)

(2021/C 310/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Joshua Silver (Regatul Unit) și ceilalți reclamanți, ale căror nume figurează în anexa ordonanței (reprezentanți: P. Tridimas, barrister, D. Harrison și A. von Westernhagen, solicitors)

Pârât: Consiliului Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer, R. Meyer și J. Ciantar, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea în parte a Deciziei (UE) 2020/135 a Consiliului din 30 ianuarie 2020 referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO 2020, L 29, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Nu mai este necesară pronunțarea cu privire la cererile de intervenție formulate de Comisia Europeană, de British in Europe, de Plaid Cymru – The Party of Wales, de European Democracy Lab, de ECIT și de European Alternatives Ltd.

3)	Îi obligă pe domnul Joshua Silver și pe ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene, cu excepția celor aferente cererilor de intervenție.

4)	Domnul Silver și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă, Consiliul, Comisia, British in Europe, Plaid Cymru – The Party of Wales, European Democracy Lab, ECIT și European Alternatives Ltd suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

---

(1)  JO C 215, 29.6.2020.

Ordonanța Tribunalului din 16 iunie 2021 – Sony Interactive Entertainment Europe/EUIPO – Huawei Technologies (GT8)

(Cauza T-420/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale GT8 - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară GT - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001] - Public relevant - Nivel de atenție - Acțiune vădit fondată”)

(2021/C 310/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sony Interactive Entertainment Europe Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: S. Malynicz, QC, și M. Maier, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: H. O’Neill și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Huawei Technologies Co. Ltd (Shenzhen, China)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 24 aprilie 2020 (cauza R 1611/2019-4) privind o procedură de opoziție între Sony Interactive Entertainment Europe și Huawei Technologies

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 24 aprilie 2020 (cauza R 1611/2019-4).

2)	Obligă EUIPO la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Sony Interactive Entertainment Europe Ltd.

---

(1)  JO C 287, 31.8.2020.

Ordonanța Tribunalului din 16 iunie 2021 – Sony Interactive Entertainment Europe/EUIPO – Huawei Technologies (GT3)

(Cauza T-421/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale GT3 - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară GT - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001] - Public relevant - Nivel de atenție - Acțiune vădit fondată”)

(2021/C 310/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sony Interactive Entertainment Europe Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: S. Malynicz, QC, ș- M. Maier, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: H. O’Neill și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Huawei Technologies Co. Ltd (Shenzhen, China)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 24 aprilie 2020 (cauza R 1609/2019-4) privind o procedură de opoziție între Sony Interactive Entertainment Europe și Huawei Technologies

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 24 aprilie 2020 (cauza R 1609/2019-4).

2)	Obligă EUIPO la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Sony Interactive Entertainment Europe Ltd.

---

(1)  JO C 287, 31.8.2020.

Ordonanța Tribunalului din 16 iunie 2021 – Sony Interactive Entertainment Europe Ltd/EUIPO – Huawei Technologies (GT5)

(Cauza T-422/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale GT5 - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară GT - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001] - Public relevant - Nivel de atenție - Acțiune vădit fondată”)

(2021/C 310/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sony Interactive Entertainment Europe Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: S. Malynicz, QC, și M. Maier, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: H. O’Neill și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Huawei Technologies Co. Ltd (Shenzhen, China)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 24 aprilie 2020 (cauza R 1600/2019-4) privind o procedură de opoziție între Sony Interactive Entertainment Europe și Huawei Technologies

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 24 aprilie 2020 (cauza R 1600/2019-4).

2)	Obligă EUIPO la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Sony Interactive Entertainment Europe Ltd.

---

(1)  JO C 287, 31.8.2020.

Ordonanța Tribunalului din 16 iunie 2021 – Sony Interactive Entertainment Europe/EUIPO – Huawei Technologies (GT9)

(Cauza T-423/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale GT9 - Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară GT - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 8 alineatul 5 din Regulamentul 2017/1001) - Public relevant - Nivel de atenție - Acțiune vădit fondată”)

(2021/C 310/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sony Interactive Entertainment Europe Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: S. Malynicz, QC, și M. Maier, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: H. O’Neill și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Huawei Technologies Co. Ltd (Shenzhen, China)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 24 aprilie 2020 (cauza R 1610/2019-4) privind o procedură de opoziție între Sony Interactive Entertainment Europe și Huawei Technologies

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 24 aprilie 2020 (cauza R 1610/2019-4).

2)	Obligă EUIPO la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Sony Interactive Entertainment Europe Ltd.

---

(1)  JO C 287, 31.8.2020.

Ordonanța Tribunalului din 14 iunie 2021 – TrekStor/EUIPO – Zagg (Husă de protecție pentru echipamente informatice)

(Cauza T-512/20) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă o husă de protecție pentru echipamente informatice - Motiv de nulitate - Utilizare neautorizată a unei opere protejate de legislația în domeniul dreptului de autor dintr-un stat membru - Articolul 25 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Cerere de audiere a unor martori - Acțiune vădit nefondată”)

(2021/C 310/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: TrekStor GmbH (Bensheim, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și N. Willich, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: Zagg Inc. (Midvale, Utah, Statele Unite) (reprezentanți: T. Schmitz și M. Breuer, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 8 iunie 2020 (cauza R 294/2019 3) privind o procedură de declarare a nulității între TrekStor și Zagg

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă TrekStor GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 378, 9.11.2020.

Ordonanța Tribunalului din 16 iunie 2021 – Sony Interactive Entertainment Europe/EUIPO – Huawei Technologies (GT10)

(Cauza T-558/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale GT10 - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară GT - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001] - Public relevant - Nivel de atenție - Acțiune vădit fondată”)

(2021/C 310/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sony Interactive Entertainment Europe Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: S. Malynicz, QC, și M. Maier, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: H. O’Neill și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Huawei Technologies Co. Ltd (Shenzhen, China)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 8 iulie 2020 (cauza R 2554/2019-4) privind o procedură de opoziție între Sony Interactive Entertainment Europe și Huawei Technologies

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 8 iulie 2020 (cauza R 2554/2019-4).

2)	Obligă EUIPO la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Sony Interactive Entertainment Europe Ltd.

---

(1)  JO C 371, 3.11.2020.

Ordonanța Tribunalului din 14 iunie 2021 – TrekStor/EUIPO – Zagg (Husă de protecție pentru echipamente informatice)

(Cauza T-564/20) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă o husă de protecție pentru echipamente informatice - Motiv de nulitate - Utilizare neautorizată a unei opere protejate de legislația în domeniul dreptului de autor dintr-un stat membru - Articolul 25 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Cerere de audiere a unor martori - Acțiune vădit nefondată”)

(2021/C 310/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: TrekStor GmbH (Bensheim, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și N. Willich, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: Zagg Inc. (Midvale, Utah, Statele Unite) (reprezentanți: T. Schmitz și M. Breuer, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 17 iunie 2020 (cauza R 296/2019-3) privind o procedură de declarare a nulității între TrekStor și Zagg

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă TrekStor GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 378, 9.11.2020.

Ordonanța Tribunalului din 14 iunie 2021 – TrekStor/EUIPO – Zagg (Husă de protecție pentru echipamente informatice)

(Cauza T-565/20) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă o husă de protecție pentru echipamente informatice - Motiv de nulitate - Utilizare neautorizată a unei opere protejate de legislația în domeniul dreptului de autor dintr-un stat membru - Articolul 25 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Cerere de audiere a unor martori - Acțiune vădit nefondată”)

(2021/C 310/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: TrekStor GmbH (Bensheim, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și N. Willich, avocați]

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: Zagg Inc. (Midvale, Utah, Statele Unite) (reprezentanți: T. Schmitz și M. Breuer, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 17 iunie 2020 (cauza R 297/2019-3) privind o procedură de declarare a nulității între TrekStor și Zagg

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă TrekStor GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 378, 9.11.2020.

Ordonanța Tribunalului din 8 iunie 2021 – One Voice/ECHA

(Cauza T-663/20) (1)

(„Acțiune în anulare - REACH - Substanța homosalat - Utilizare exclusivă pentru fabricarea produselor cosmetice - Verificarea conformității înregistrărilor - Articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 - Termen de introducere a acțiunii - Articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 771/2008 - Articolul 59 din Regulamentul de procedură - Inadmisibilitate”)

(2021/C 310/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: One Voice (Strasburg, Franța) (reprezentant: A. Ghersi, avocată)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (reprezentanți: W. Broere și L. Bolzonello, agenți, asistați de S. Raes, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei A-009-2018 a Camerei de recurs a ECHA din 18 august 2020 referitoare la verificarea conformității unui dosar de înregistrare pentru homosalat

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă One Voice la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 9, 11.1.2021.

Ordonanța Tribunalului din 8 iunie 2021 – One Voice/ECHA

(Cauza T-664/20) (1)

(„Acțiune în anulare - REACH - Substanța salicilat 2-etilhexil - Utilizare exclusivă pentru fabricarea de produse cosmetice - Verificarea conformității înregistrărilor - Articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 - Termen de introducere a acțiunii - Articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 771/2008 - Articolul 59 din Regulamentul de procedură - Inadmisibilitate”)

(2021/C 310/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: One Voice (Strasbourg, Franța) (reprezentant: A. Ghersi, avocată)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (reprezentanți: W. Broere și L. Bolzonello, agenți, asistați de S. Raes, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei A-010-2018 a Camerei de recurs a ECHA din 18 august 2020 privind verificarea conformității unui dosar de înregistrare pentru salicilat 2-etilhexil

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă One Voice la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 9, 11.1.2021.

Acțiune introdusă la 2 iunie 2021 – SY/Comisia

(Cauza T-312/21)

(2021/C 310/48)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: SY (reprezentant: T. Walberer, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului, în temeiul articolului 270 TFUE, al articolului 91 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și al articolelor 263 și 265 TFUE:

—

anularea listei de rezervă a concursului EPSO/AD/374/19-1, a deciziilor de angajare a candidaților înscriși pe lista de rezervă, a deciziilor comisiei de evaluare din 21 aprilie 2021 și din 14 ianuarie 2021 de a nu îl înscrie pe reclamant pe lista de rezervă din domeniul concurenței, a „addendumului” la anunțul de concurs EPSO/AD/374/19-1 din 5 noiembrie 2020 și a convocării reclamantului din 20 noiembrie 2020;

—

în subsidiar, anularea deciziilor comisiei de evaluare din 21 aprilie 2021 și din 14 ianuarie 2021 referitoare la reclamant și formularea în hotărâre a unor orientări concrete pentru pârâtă, necesare pentru a restabili în mod corespunzător situația juridică a reclamantului dinainte de încălcările dreptului, care să îi permită pârâtei înscrierea reclamantului pe lista de rezervă, direct sau după o nouă apreciere a prestației sale, anularea „addendumului” la anunțul de concurs EPSO/AD/374/19-1 din 5 noiembrie 2020 și a convocării reclamantului din 20 noiembrie 2020;

—	constatarea faptului că pârâta a încălcat articolul 265 TFUE întrucât nu a emis o decizie adresată reclamantului ca urmare a reclamației sale administrative din 17 ianuarie 2021;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiuni, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv: modificarea ulterioară și retroactivă a concursului ar fi nelegală, în lipsa unui temei juridic și din cauza unor drepturi care se opun acestei modificări, precum și a încălcării clarității juridice, a obligației de motivare și a drepturilor de participare.

2.	Al doilea motiv: interzicerea discriminării ar fi fost încălcată în legătură cu boala preexistentă a reclamantului, întrucât pârâta ar fi omis să îi acorde adaptările speciale pentru examen.

3.	Al treilea motiv: reclamantul ar fi fost discriminat din cauza unui decalaj în raport cu ceilalți participanți în cadrul centrului de evaluare pur electronic.

4.	Al patrulea motiv: reclamantul ar fi fost discriminat în raport cu colaboratorii pârâtei.

Acțiune introdusă la 8 iunie 2021 – Castel Frères/EUIPO – Shanghai Panati (Reprezentarea unor caractere chinezești)

(Cauza T-323/21)

(2021/C 310/49)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Castel Frères (Blanquefort, Franța) (reprezentant: T. de Haan, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Shanghai Panati Co. (Shanghai, China)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă (reprezentarea unor caractere chinezeşti) – marca Uniunii Europene nr. 6 785 109

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 22 martie 2021 în cauza R 753/2020-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de reclamantă în procedura care s-a aflat pe rolul Camerei a cincea de recurs a Oficiului.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) și a articolului 18 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 11 iunie 2021 – Wizz Air Hungary/Comisia

(Cauza T-332/21)

(2021/C 310/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Wizz Air Hungary Légiközlekedési Zrt. (Wizz Air Hungary Zrt.) (Budapesta, Ungaria) (reprezentanți: E. Vahida, S. Rating și I. G. Metaxas-Maranghidis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei pârâtei din 2 octombrie 2020 privind ajutorul de stat SA.56810 (2020/N) – România – COVID-19: Ajutor de stat în favoarea TAROM (1); și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe aplicarea eronată de către pârâtă a articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și pe săvârșirea unor erori vădite de apreciere cu privire la controlul proporționalității ajutorului cu prejudiciul cauzat de criza de COVID-19.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a dispozițiilor specifice ale TFUE și a principiilor generale ale dreptului Uniunii care au stat la baza liberalizării transportului aerian în Uniunea Europeană începând cu sfârșitul anilor 80 (cu alte cuvinte, principiile nediscriminării, liberei prestări a serviciilor – aplicate în domeniul transportului aerian prin Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 (2) – și al libertății de stabilire).

3.	Al treilea motiv întemeiat pe neinițierea unei proceduri oficiale de investigare în pofida dificultăților serioase și pe încălcarea drepturilor procedurale ale reclamantei.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a obligației de motivare.

---

(1)  JO 2021 C 94, p. 1.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE) (JO 2008 L 293, p. 3–20).

Acțiune introdusă la 14 iunie 2021 – Ryanair/Comisia

(Cauza T-333/21)

(2021/C 310/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Ryanair DAC (Swords, Irlanda) (reprezentanți: F.-C. Laprévote, E. Vahida, V. Blanc, S. Rating și I.-G. Metaxas-Maranghidis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei din 29 decembrie 2020 privind ajutorul de stat SA.59188 (2020/NN) – Italia – Alitalia COVID-19 Damage Compensation II (1) și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe un abuz de putere al pârâtei și pe încălcarea articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE prin prioritizarea revizuirii ajutorului și prin înghețarea investigării ajutorului de salvare ilegal acordat în favoarea Alitalia în 2017 și în 2019.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe aplicarea eronată a articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și pe o eroare vădită de apreciere din partea pârâtei în examinarea proporționalității ajutorului în raport cu prejudiciul produs de criza COVID-19.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a dispozițiilor specifice din TFUE și a principiilor generale de drept al Uniunii care au stat la baza liberalizării transportului aerian în Uniunea Europeană de la sfârșitul anilor '80 (și anume nediscriminarea, libera prestare a serviciilor, aplicate transportului aerian prin Regulamentul nr. 1008/2008 (2), și libertatea de stabilire).

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe neinițierea de către pârâtă a procedurii oficiale de investigare, în pofida unor dificultăți serioase, și pe nerespectarea drepturilor procedurale ale reclamantei.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de motivare.

---

(1)  JO 2021, C 134, p. 2.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (reformare) (JO 2008, L 293, p. 3).

Acțiune introdusă la 15 iunie 2021 – PJ/EIT

(Cauza T-335/21)

(2021/C 310/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: PJ (reprezentant: N. de Montigny, avocat)

Pârât: Institutul European de Inovare și Tehnologie

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 13 octombrie 2020 a directorului executiv prin care i se refuză beneficiul de a lucra la distanță de la locul său de origine;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei din 9 martie 2021 a directorului executiv de respingere a reclamației reclamantei introduse la 10 noiembrie 2020;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă opt motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de imparțialitate, de obiectivitate și de neutralitate a autorității abilitate să încheie contracte de muncă și pe adoptarea normelor interne de către o autoritate necompetentă.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe nemotivare.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea normelor interne și pe interpretarea arbitrară și nerezonabilă a acestora, precum și pe lipsa previzibilității și a securității juridice.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine, pe neluarea în considerare atât a intereselor instituției, cât și ale reclamantei și pe disproporționalitatea deciziei în raport cu interesul real al instituției.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie consacrat la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și a dreptului la concilierea între viața privată și viața profesională consacrat la articolul 33 din cartă.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului efectiv la muncă și la condiții de muncă echitabile.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe neluarea în considerare a unui eveniment de forță majoră.