Rezoluția Comitetului European al Regiunilor pe tema Conferinței privind viitorul Europei

(2021/C 300/01)

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR)

1.

este pe deplin convins de necesitatea unei dezbateri ample, cu adevărat incluzive, transparente, echilibrate din punct de vedere geografic și politic și descentralizate privind viitorul Uniunii Europene;

2.

salută lansarea mult-așteptată a lucrărilor legate de Conferința privind viitorul Europei, în pofida provocărilor persistente datorate pandemiei de COVID-19, și așteaptă cu interes să își poată aduce contribuția la obținerea unor rezultate ambițioase, de mare anvergură și durabile, care să aducă beneficii concrete pentru toți cetățenii UE;

3.

regretă întârzierea în lansarea conferinței, care va face ca procesul, conceput să dureze doi ani, să se reducă la un an; îndeamnă, cu toate acestea, să se sporească eforturile, pentru ca conferința să aibă succes în ceea ce privește participarea democratică și implicarea cetățenilor;

4.

subliniază că conferința ar trebui să fie un proces care să ofere tuturor cetățenilor posibilitatea de a se exprima, indiferent de proveniență, vârstă, origine sau loc de reședință; încurajează toți actorii să organizeze evenimente și să promoveze platforma digitală în întreaga societate, și nu numai în cadrul grupurilor obișnuite care participă la dezbaterile privind UE, astfel încât aceasta să ducă la o dezbatere pe deplin incluzivă;

5.

ia act de declarația comună semnată de Parlamentul European, Consiliul European și Comisia Europeană și salută, în special, referirile clare pe care aceasta le face la autoritățile locale și regionale, la parlamentele regionale și la principiile subsidiarității și proporționalității; își reiterează solicitarea de a se număra printre semnatarii acestei declarații comune;

6.

subliniază că în UE există aproximativ un milion de reprezentanți aleși la nivel local și regional, care lucrează în numele cetățenilor lor în cadrul a aproape 90 000 de autorități subnaționale, constituind cel mai amplu nivel de reprezentare democratică și cel mai apropiat de cetățeni din UE; împreună, aceștia sunt responsabili pentru jumătate din investițiile publice din UE și pentru punerea în aplicare a cu mult peste jumătate din legislația europeană, contribuind astfel în mod semnificativ la atingerea obiectivelor politice ale UE;

7.

reafirmă pozițiile prezentate în rezoluția sa din 12 februarie 2020 și reamintește că majoritatea subiectelor selectate spre dezbatere în cadrul conferinței, inclusiv clima, mediul, depopularea și provocarea demografică, sănătatea, educația, cultura, migrația, statul de drept, transformarea digitală, o economie mai puternică și justiția socială, țin de competența autorităților locale și regionale; subliniază, prin urmare, că conferința nu va putea formula propuneri concrete decât dacă o mare parte dintre ele rezultă în urma unui dialog activ cu nivelul subnațional și a unor consultări cu acesta din urmă;

8.

susține opinia conform căreia conferința ar trebui să urmeze o abordare deschisă în ceea ce privește reformarea politicilor și a instituțiilor și să deschidă calea pentru reforme durabile ale Uniunii Europene, care să depășească durata conferinței;

9.

consideră că conferința reprezintă o ocazie de a aduce Europa mai aproape de cetățenii săi și de a consolida sentimentul lor de apartenență la proiectul european prin intermediul „Casei europene a democrației”, autoritățile locale și regionale reprezentând temelia, statele membre zidurile, iar UE acoperișul acestei case; își ia angajamentul de a participa în mod activ la analizarea diferitelor căi politice de consolidare a guvernanței pe mai multe niveluri și de promovare a unei mai profunde integrări în Europa, în domenii în care acest lucru se impune și aduce valoare adăugată;

10.

consideră că, având în vedere pandemia actuală, a devenit esențial să se consolideze principiile democratice și rolul central al orașelor și regiunilor în oferirea unor răspunsuri credibile cetățenilor, și să se sublinieze importanța colaborării la toate nivelurile de guvernanță și dincolo de frontiere pentru a întâmpina provocările comune. Acest lucru ar trebui să se reflecte pe deplin în componența și regulamentul de procedură al conferinței;

11.

intenționează să joace un rol activ în cadrul conferinței prin participarea membrilor săi la comitetul executiv și, în calitate de delegați, la adunarea plenară a conferinței; își asumă angajamentul de a aduce o contribuție tematică la conferință cu privire la teme de interes major pentru autoritățile locale și regionale, inclusiv printr-o serie de dialoguri locale cu cetățenii, pe care le va organiza în întreaga UE; solicită participarea tinerilor și a persoanelor care reprezintă diversitatea societăților noastre ca o condiție prealabilă pentru desfășurarea unor discuții cuprinzătoare;

12.

consideră că adunarea plenară a conferinței ar trebui să se întemeieze pe baze democratice solide și, prin urmare, ar trebui să includă printre membrii săi un număr adecvat de reprezentanți ai parlamentelor și consiliilor regionale și locale, alături de omologii lor din Parlamentul European și din parlamentele naționale; subliniază necesitatea unei reprezentări echilibrate din punct de vedere geografic, politic și de gen în cadrul conferinței;

13.

subliniază necesitatea de a intensifica eforturile administrative pentru a include în dezbaterea Conferinței privind viitorul Europei vocea regiunilor ultraperiferice ale UE, a căror situație este unică și specifică în cadrul UE și care reprezintă „vârfuri de lance” ale UE pe alte continente;

14.

salută lansarea platformei digitale multilingve pentru Conferința privind viitorul Europei și se angajează să o promoveze și să contribuie la ea prin organizarea de dialoguri participative și furnizarea de feedback relevant; încurajează autoritățile locale și regionale să facă cunoscută platforma în rândul cetățenilor și să promoveze participarea întregii societăți, fără să se facă vreo deosebire în funcție de proveniență, de origine sau de locul de reședință;

15.

este de părere că toate tipurile de opinii despre UE și viitorul său trebuie să fie reprezentate, atât în cadrul evenimentelor, cât și în cadrul platformei digitale, pentru a organiza o conferință care să poată fi considerată un proces cu adevărat democratic; subliniază, cu toate acestea, că trebuie respectate valorile de bază și că, dintre aceste opinii, nu ar trebui să se permită exprimarea celor care aduc atingere demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept și respectării drepturilor omului și nici a celor care implică declarații abuzive, defăimătoare, de incitare la ură, rasiste sau care contravin ordinii publice; organizatorii și participanții trebuie să se angajeze să respecte întotdeauna aceste valori;

16.

subliniază că a început deja să organizeze dezbateri în sesiunile sale plenare și ședințele comisiilor, și să adopte avize pe teme relevante pentru lucrările conferinței. În plus, principalele manifestări ale CoR – cum ar fi Săptămâna europeană a regiunilor și orașelor, Conferința anuală EuroPCom și dialogurile și consultările cu cetățenii la nivel local și regional, precum și evenimentele organizate de grupurile politice ale Comitetului – se vor axa pe conferință;

17.

subliniază necesitatea de a intensifica eforturile la toate nivelurile administrative pentru ca în dezbaterea din cadrul Conferinței privind viitorul Europei să se facă auzită și vocea zonelor afectate de dezavantaje naturale sau demografice grave și permanente, cum ar fi zonele slab populate, teritoriile insulare, regiunile transfrontaliere sau regiunile muntoase;

18.

subliniază inițiativa sa actuală de a consulta cetățenii prin dialoguri locale și regionale găzduite de membrii CoR, o serie de manifestări de succes fiind deja organizate înainte de lansarea conferinței. Aceste manifestări înlesnesc interacțiunea cetățenilor cu politicienii de la toate nivelurile de guvernare și demonstrează că dezbaterea cu privire la direcția în care se îndreaptă Uniunea Europeană este foarte importantă pentru regiunile și orașele Europei;

19.

reamintește că conferința trebuie să implice toate zonele din Europa, urbane și rurale; subliniază rolul fundamental pe care l-ar putea juca nivelurile subnaționale pentru ca dezbaterile conferinței să ajungă în zonele rurale și pentru a permite ca nevoile specifice ale acestor zone să fie și ele luate în considerare;

20.

apreciază cooperarea interinstituțională și sinergiile sporite în ceea ce privește desfășurarea acestor activități și va sprijini alte acțiuni de sensibilizare prin cooperarea cu partenerii săi, cum ar fi: parlamentele regionale, prin intermediul Conferinței adunărilor legislative regionale europene (CALRE), a inițiativei REGLEG lansate de un grup de regiuni cu competențe legislative, a rețelei RegHub și a rețelei Alianța pentru coeziune; tinerii politicieni aleși, prin intermediul propriului program specific; politicienii regionali și locali responsabili pentru centrele Europe Direct; și proiectul-pilot „Construirea Europei împreună cu entitățile locale” (Building Europe with Local Entities – BELE);

21.

va continua să își consolideze cooperarea cu asociațiile europene și naționale de autorități locale și regionale, cu comunitățile de părți interesate din regiuni și orașe, cu camerele inferioare ale parlamentelor naționale și cu alți actori;

22.

se angajează să mărească impactul și aria de difuzare a mesajului conferinței, precum și să promoveze și să utilizeze forme inovatoare de democrație participativă. Autoritățile locale și regionale dispun de o experiență dovedită în ceea ce privește valorificarea contribuției cetățenilor în cadrul procesului decizional politic; invită statele membre să-și asume un rol activ în desfășurarea la nivel național a conferinței și să asigure implicarea autorităților locale și regionale. Este esențial ca ele să se alăture dezbaterii și reflecției, mobilizându-i pe cetățenii din regiunile lor, astfel încât vocea lor să fie auzită, iar așteptările lor să se concretizeze în procesul de luare a deciziilor politice;

23.

solicită stabilirea unui dialog european permanent cu cetățenii pentru a consolida democrația la toate nivelurile de guvernare și a-i încuraja pe cetățeni să se simtă responsabili în ceea ce privește proiectul european și să participe la acesta, astfel cum se indică în avizul său pe tema „Autoritățile locale și regionale în dialog permanent cu cetățenii” (1), adoptat în octombrie 2020; consideră că dialogurile cu cetățenii nu trebuie să reprezinte un exercițiu de comunicare într-o singură direcție, ci trebuie să contribuie la procesul de elaborare a politicilor la nivelul UE;

24.

subliniază că valorificarea contribuțiilor cetățenilor, și îndeosebi a recomandărilor finale ale conferinței, sunt la fel de importante ca metoda de contribuție; insistă asupra faptului că această valorificare ar trebui efectuată într-o manieră coordonată și incluzivă și ar trebui, de asemenea, să implice pe deplin CoR; consideră, totodată, că ar trebui să se acorde suficient timp conferinței pentru a putea prezenta propuneri concrete de îmbunătățire a cadrului instituțional și a pregătirii pentru viitor ale UE; recunoaște că, deși conferința poate câștiga încrederea publicului, ea poate, în egală măsură, pierde această încredere în cazul în care promisiunea de a oferi rezultate și de a ține seama de toate opiniile exprimate nu este îndeplinită; subliniază insistent că succesul conferinței va depinde în ultimă instanță de posibilitatea ca cetățenii să constate că vocile lor s-au făcut auzite și că și-au putut aduce contribuția la modelarea viitorului UE;

25.

subliniază că, pentru a sprijini misiunea sa politică și instituțională pe durata conferinței, CoR a înființat un Grup la nivel înalt privind democrația europeană (2), prezidat de fostul președinte al Consiliului European, dl Herman Van Rompuy, care va însufleți discuțiile cu privire la viziunea CoR asupra democrației europene, din perspectiva autorităților subnaționale, și la modalitățile de consolidare a impactului și a influenței autorităților locale și regionale și ale CoR asupra procesului decizional european;

26.

așteaptă cu interes să colaboreze cu Președinția slovenă a Consiliului UE și să prezinte contribuțiile autorităților locale și regionale la viitorul UE în cadrul celui de-al 9-lea Summit european al regiunilor și orașelor, care va avea loc în timpul Președinției franceze a Consiliului UE;

27.

încredințează președintelui său sarcina de a transmite prezenta rezoluție președintelui Parlamentului European, președintei Comisiei Europene, președintelui Consiliului European și Președinției Consiliului.

---

(1)  CDR 4989/2019.

(2)  Grupul la nivel înalt este prezidat de dl Herman Van Rompuy, președinte emerit al Consiliului European, și este alcătuit din șase alți membri: dl Joaquín Almunia și dna Androulla Vassiliou, foști comisari europeni, dnele Rebecca Harms și Maria João Rodrigues, foste deputate în Parlamentul European, dna Silja Markkula, președinta Forumului European de Tineret, și dl Tomasz Grosse, profesor la Universitatea din Varșovia.

Rezoluția Comitetului European al Regiunilor privind libera circulație în timpul pandemiei de COVID-19 (adeverința electronică verde) și intensificarea producției de vaccinuri

(2021/C 300/02)

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR)

1.

ia act de faptul că pandemia de COVID-19 a avut consecințe considerabile asupra liberei circulații a cetățenilor în interiorul și în afara Uniunii Europene și a afectat, în special, călătoriile transfrontaliere și posibilitatea lucrătorilor de a face naveta;

2.

consideră că vaccinarea, menită să-i protejeze pe cetățenii europeni de COVID-19 și de variantele emergente, este principala modalitate de a ține sub control pandemia și de a restabili libera circulație;

3.

regretă că, până în prezent, statele membre ale Uniunii Europene au rămas în urmă în ceea ce privește vaccinarea, din cauza unui demaraj lent în încheierea de contracte cu companiile farmaceutice pentru achiziționarea vaccinurilor, a lipsei lor de transparență în ceea ce privește aceste contracte și, ulterior, a întârzierilor în livrarea vaccinurilor și a dificultăților de organizare a campaniilor de vaccinare;

4.

insistă asupra faptului că o abordare comună în materie de verificare și certificare a statutului persoanelor în ceea ce privește COVID-19 este esențială pentru a asigura eficiența, eficacitatea și interoperabilitatea politicilor și a soluțiilor tehnice de monitorizare a pandemiei și pentru a facilita exercitarea dreptului la liberă circulație și ședere pe teritoriul tuturor statelor membre ale UE;

5.

salută propunerea de regulament a Comisiei Europene privind un cadru pentru eliberarea, verificarea și acceptarea adeverințelor interoperabile de vaccinare, de testare și de vindecare în vederea facilitării liberei circulații în timpul pandemiei de COVID-19 (Digital Green Certificate – adeverința electronică verde), precum și propunerea de regulament privind adeverințele electronice verzi pentru resortisanții țărilor terțe cu ședere sau reședință legală în UE;

6.

salută poziția PE de a înlocui numele adeverinței cu „certificatul UE COVID-19” pentru o mai bună înțelegere a utilității acestuia, facilitând astfel promovarea lui în rândul cetățenilor; subliniază că autoritățile locale și regionale au un rol important în promovarea certificatului în rândul locuitorilor și evidențiază valoarea adăugată a UE în acest context; invită, prin urmare, Comisia Europeană să colaboreze cu Comitetul European al Regiunilor în cadrul unei campanii comune;

Adeverința electronică verde

7.

își reiterează sprijinul exprimat în Rezoluția pe tema campaniei de vaccinare pentru combaterea pandemiei de COVID-19 (RESOL-VII/010) față de crearea unui formular standardizat și interoperabil care să certifice vaccinarea în scopuri medicale, având în vedere că această certificare este o necesitate medicală. Pentru a se evita discriminarea, această adeverință ar trebui eliberată în mod automat în Uniunea Europeană persoanelor vaccinate, celor care s-au vindecat de COVID-19 sau celor care au fost testate;

8.

insistă asupra faptului că adeverința verde nu este un nou document de călătorie care conferă noi drepturi sau privilegii, ci doar un instrument care are drept unic scop facilitarea exercitării libertății de circulație a persoanelor în perioada pandemiei de COVID-19;

9.

salută faptul că cadrul propus va oferi adeverințe interoperabile care să certifice nu numai vaccinarea împotriva COVID-19, ci și testarea și vindecarea, pentru a facilita exercitarea de către deținători a dreptului la liberă circulație între țările UE în perioada pandemiei de COVID-19 și pentru a îmbunătăți respectarea măsurilor sanitare în vigoare. Ar trebui să se ia în considerare cu mai multă atenție durata de valabilitate a certificatului și, eventual, necesitatea actualizării acestuia în viitor;

10.

își exprimă, însă, îngrijorarea cu privire la interoperabilitatea reală a acestor tehnologii între statele membre, în condițiile în care unele dintre ele intenționează deja să integreze adeverințele de vaccinare în aplicațiile lor de depistare a contacților, multe dintre acestea nefiind compatibile cu alte aplicații de acest tip din UE;

11.

consideră că adeverința electronică verde este un mijloc de combatere și de eliminare a amenințării pe care o constituie adeverințele false în materie de COVID-19, dat fiind că astfel de cazuri au fost deja raportate. Trebuie garantate standarde înalte de securitate, în special în ceea ce privește adeverințele pe suport de hârtie;

12.

insistă asupra faptului că adeverința electronică verde nu ar trebui să fie o condiție prealabilă pentru exercitarea dreptului la liberă circulație, și nici un document de călătorie, și subliniază principiul nediscriminării, în special față de persoanele nevaccinate;

13.

sugerează ca articolul 1 din propunerea de regulament să fie modificat pentru a clarifica faptul că adeverința electronică verde nu va afecta dreptul lucrătorilor transfrontalieri de a circula liber între domiciliu și locul de muncă în timpul pandemiei. De asemenea, ea nu ar trebui să afecteze libera circulație a mărfurilor și a serviciilor esențiale în cadrul pieței unice, inclusiv a consumabilelor medicale și a personalului medical prin așa-numitele „culoare verzi” de trecere a frontierei menționate în Comunicarea Comisiei referitoare la implementarea culoarelor verzi în temeiul Orientărilor privind măsurile de gestionare a frontierelor în vederea protejării sănătății și a asigurării disponibilității mărfurilor și serviciilor;

14.

insistă asupra faptului că nediscriminarea trebuie să însemne că persoanele care nu sunt vaccinate, dar care au un test valabil, prin care se confirmă că nu sunt contaminate, își pot exercita dreptul de a călători. Un astfel de test trebuie să fie disponibil pe scară largă și la un cost minim;

15.

sprijină acceptarea adeverințelor eliberate de țări terțe cetățenilor UE și membrilor familiilor acestora, în cazul în care aceste certificate sunt eliberate în conformitate cu standarde echivalente celor stabilite de regulament; se așteaptă ca un tratament similar să fie extins la resortisanții țărilor terțe cu ședere sau cu reședința legală, vaccinați în țări terțe;

16.

consideră că adeverința electronică verde ar trebui să se aplice numai vaccinurilor care au primit o aprobare europeană, printr-o decizie a Agenției Europene pentru Medicamente (EMA). Articolul 2 alineatul (3) din regulamentul Comisiei Europene ar trebui modificat în consecință;

17.

este de acord cu faptul că adeverința electronică verde ar trebui eliberată gratuit în format digital sau în format digital și pe suport de hârtie, în conformitate cu eforturile Uniunii Europene în materie de digitalizare. Articolul 3 alineatul (2) ar trebui modificat în consecință;

18.

subliniază că regulamentul ar trebui să recunoască organizarea internă a statelor membre și să respecte principiul subsidiarității, ținând seama de faptul că, în unele state membre, autoritățile naționale nu sunt singurele autorități care eliberează adeverințe de sănătate. Ar trebui să se facă trimitere la „autoritățile publice competente” în întregul regulament [începând cu articolul 3 alineatul (2)];

19.

solicită Comisiei Europene ca, după intrarea în vigoare a adeverinței electronice verzi, să coordoneze restricțiile privind libera circulație a persoanelor în interiorul UE, cum ar fi carantina, autoizolarea, un test pentru depistarea infectării cu COVID-19 sau refuzul intrării pe teritoriul unei țări. Insistă, în special, asupra faptului că statele membre ar trebui să informeze celelalte state membre și Comisia fără întârziere și înainte de introducerea unor astfel de restricții, prezentând motivele și indicațiile relevante privind domeniul de aplicare al măsurilor adoptate [modificarea articolului 10 alineatul (1)];

20.

solicită să se respecte protecția datelor din domeniul foarte sensibil și personal al sănătății și solicită legiuitorului european să evalueze în detaliu implicațiile adeverinței propuse pentru protecția datelor, în special în ceea ce privește conformitatea acesteia cu Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) și în ceea ce privește stocarea datelor și eventualitatea transferării datelor în afara Uniunii Europene; insistă asupra faptului că, odată cu încheierea pandemiei, datele nu vor mai trebui evaluate;

21.

reiterează necesitatea ca, la punerea în aplicare a acestui regulament de către statele membre și regiunile acestora, să se respecte drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la egalitate în fața legii și la nediscriminare, dreptul la liberă circulație și dreptul la o cale de atac eficientă. În acest sens, orice restricție privind drepturile fundamentale ar trebui să facă obiectul unor evaluări și verificări ale proporționalității;

22.

îndeamnă Parlamentul European și Consiliul European să adopte adeverința electronică verde cât mai curând posibil, pentru ca aceasta și sistemul aferent să fie pe deplin operaționale în această vară, ceea ce ar reprezenta un pas important pe calea redresării economiei UE;

23.

îndeamnă statele membre să dea dovadă de prudență în modul de utilizare a adeverinței electronice verzi. Serviciile de bază ar trebui să rămână la dispoziția tuturor cetățenilor;

Intensificarea producției de vaccinuri

24.

reafirmă că acțiunea Uniunii Europene ar trebui să respecte principiul solidarității. Accesul la vaccinare nu ar trebui să fie determinat de locul de trai sau de strategia economică a întreprinderilor private;

25.

solicită o creștere rapidă a producției de vaccinuri în Europa și sprijină eforturile Comisiei Europene de a intensifica această producție, în special prin creșterea numărului de unități de producție din Uniunea Europeană; solicită Comisiei Europene să analizeze dacă, în acest scop, ar trebui avute în vedere dispoziții ad-hoc privind ajutoarele de stat;

26.

consideră că, pentru a crește producția de vaccinuri, Uniunea Europeană ar putea explora noi soluții, cum ar fi o suspendare temporară a brevetelor pentru medicamentele și tehnologiile medicale destinate tratării sau prevenirii infecțiilor cu COVID-19;

27.

își reiterează apelul adresat legiuitorilor europeni de a prezenta propuneri solide și îndrăznețe pentru dezvoltarea și producerea de medicamente esențiale pe teritoriul european, pentru a asigura autonomia strategică a UE prin reducerea dependenței de țările terțe;

28.

reafirmă că vaccinarea populației europene trebuie să rămână principala prioritate a Uniunii Europene și salută mecanismul de autorizare a exporturilor de vaccinuri împotriva COVID-19 în afara UE ca un pas necesar pentru ca producătorii de vaccinuri să își îndeplinească obligațiile față de cetățenii UE; în același timp, insistă asupra faptului că acest proces de vaccinare poate fi eficient numai dacă Uniunea Europeană contribuie în continuare la furnizarea de vaccinuri în întreaga lume, mai ales în țările mai puțin dezvoltate, în primul rând în cadrul alianței COVAX, din care fac parte 142 de state.

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale dintr-o perspectivă locală și regională

(2021/C 300/03)

Raportoare generală: Anne KARJALAINEN (FI-PSE), membră a Consiliului Local Kerava Document de referință: Sesizare din partea Președinției portugheze Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Plan de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale COM(2021) 102 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații generale

1.

salută faptul că Președinția portugheză a Consiliului Uniunii Europene a inclus punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale (PEDS) ca obiectiv prioritar în programul său și a elaborat, la solicitarea Președinției, un aviz privind perspectiva locală și regională în perspectiva Summitului social de la Porto. Este important să existe un angajament la cel mai înalt nivel politic de a promova o Europă socială puternică și bunăstarea cetățenilor în actualul deceniu;

2.

salută cu entuziasm planul de acțiune al Comisiei Europene privind PEDS, care prezintă politicile și instrumentele concrete necesare pe termen lung ce vor sta la baza unor sisteme economice și sociale mai durabile pe viitor, în toate statele membre ale Uniunii Europene;

3.

salută faptul că planul de acțiune recunoaște importanța autorităților locale și regionale în punerea în aplicare, dezvoltarea și valoarea adăugată a inițiativelor. Autoritățile locale și regionale vor juca un rol esențial în sporirea vitalității regiunilor și în realizarea obiectivelor cantitative principale pentru 2030 în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, competențele și protecția socială, cu condiția să se pună la dispoziție fonduri suficiente pentru punerea în aplicare a planului de acțiune;

4.

subliniază că planul de punere în aplicare va sprijini și va promova eforturile autorităților locale și regionale de a pune în practică politici sociale și de ocupare a forței de muncă. Este important să privim dincolo de criza actuală și să realizăm investiții sociale pentru a consolida dimensiunea socială, precum și pentru a asigura buna funcționare a pieței interne;

5.

ia act de faptul că punerea în aplicare clară, coordonată și ambițioasă a PEDS va consolida angajamentul Uniunii Europene față de Agenda 2030 a ONU și de cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) ale acesteia, precum și implementarea echitabilă din punct de vedere social a Pactului verde european;

6.

observă că principiile subsidiarității și proporționalității vor determina nivelul la care UE și statele membre vor utiliza instrumentele de politică și măsurile legislative propuse pentru punerea în aplicare a PEDS;

Unirea forțelor în Porto

7.

îndeamnă statele membre, partenerii sociali și organizațiile societății civile care participă la Summitul social de la Porto să se angajeze în comun să accelereze punerea în aplicare a PEDS în domeniile care intră în sfera lor de competență, acordând prioritate cetățenilor. Majoritatea instrumentelor de punere în aplicare a principiilor pilonului sunt de competența statelor membre, a administrațiilor regionale și locale, precum și a partenerilor sociali și a societății civile. Succesul va depinde de angajamentul diferitelor niveluri de guvernare și al părților interesate și de responsabilitatea comună sprijinită de instituțiile europene. Regiunile și municipalitățile sunt dispuse să își joace rolul în construirea unei Europe sociale puternice și reziliente, care să garanteze că tranziția verde și cea digitală sunt echitabile și care să faciliteze redresarea în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, atât din punct de vedere economic, cât și social. Există un sprijin public clar în acest sens, nouă din zece cetățeni europeni considerând că o Europă socială este importantă (1);

8.

observă că Europa se confruntă cu cea mai mare criză sanitară, socială și economică a unei generații, o criză care pune la încercare solidaritatea europeană. Impactul pandemiei de COVID-19 asupra ocupării forței de muncă, a nivelurilor de sărăcie și a bunăstării psihologice a oamenilor va continua să se facă simțit multă vreme și va necesita investiții sociale și în sistemele de sănătate din partea tuturor nivelurilor de guvernare, combinații eficace de politici și resurse economice. Investițiile și măsurile care urmează să fie puse în aplicare în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență trebuie să aibă o dimensiune socială puternică pentru a consolida sistemele de securitate socială, a finanța locuri de muncă de bună calitate, a îmbunătăți și asigura serviciile publice, a reduce sărăcia și a promova egalitatea de gen. Accentul ar trebui pus pe protejarea, în primul rând, a celor mai vulnerabile persoane, cum ar fi persoanele expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială, familiile monoparentale și având femei drept cap de familie, cu dificultăți de asigurare a echilibrului dintre viața profesională și cea privată, persoanele cu handicap, migranții, victimele violenței de gen etc., și pe asigurarea unei redresări favorabile incluziunii și echitabile din punct de vedere social. Angajamentul fundamental față de libertatea economică a autorităților publice de a furniza, delega și finanța servicii de interes economic general este de o importanță majoră în acest sens;

9.

constată că Uniunea Europeană se află într-un moment de răscruce în care devin posibile, ba chiar necesare, noi perspective. Sistemele de protecție socială trebuie reformate într-o lume modelată de megatendințe globale. Este mai important ca niciodată să se investească în bunăstarea oamenilor și să se ia în considerare beneficiile economiei bunăstării. CoR consideră că Summitul social de la Porto reprezintă o ocazie importantă de a conveni asupra unor obiective comune, în care bunăstarea și egalitatea cetățenilor să se afle în centrul politicilor, iar chestiunile sociale să devină o prioritate de durată în Uniunea Europeană;

Obiective comune care urmează să fie proclamate la Porto

10.

sprijină cele trei obiective principale privind ocuparea forței de muncă, competențele și protecția socială prezentate în planul de acțiune, care trebuie atinse până la sfârșitul deceniului, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU. Noile obiective principale propuse vizează ca, până în 2030, cel puțin 78 % din populația UE cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani să aibă un loc de muncă, cel puțin 60 % din totalul adulților să participe la formare în fiecare an, iar numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială să se reducă cu cel puțin 15 milioane;

11.

subliniază că, pentru a atinge obiectivul privind ocuparea forței de muncă, va fi necesar să se creeze noi locuri de muncă de calitate, să se îmbunătățească ocuparea forței de muncă în rândul femeilor, să se faciliteze accesul tuturor tinerilor la locuri de muncă, acordând atenția cuvenită tinerilor care aparțin grupurilor defavorizate, și să se garanteze că grupurile subreprezentate pe piața forței de muncă sunt pe deplin integrate în aceasta. Criza provocată de pandemia de COVID-19 a afectat ocuparea forței de muncă în rândul femeilor, al tinerilor, al migranților și al persoanelor cu handicap. Ar trebui să se acorde atenție și dificultăților întâmpinate de persoanele care se confruntă cu discriminarea la locul de muncă din alte motive, cum ar fi vârsta, originea etnică și rasială, religia sau convingerile și orientarea sexuală;

12.

este de acord că inițiativele propuse în domeniul ocupării forței de muncă și al negocierii colective generale sunt importante pentru asigurarea unei mai bune protecții a lucrătorilor. Noile forme de ocupare a forței de muncă, mobilitatea forței de muncă, economia platformelor, programul de lucru flexibil și munca la distanță necesită un dialog între partenerii sociali și o implicare strânsă în punerea în aplicare a PEDS. Regretă, în același timp, că, pe lângă evaluarea experienței Instrumentului european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE), planul de acțiune nu ia în considerare o dezbatere privind un sistem european permanent de asigurări de șomaj;

13.

subliniază că noile strategii industriale, privind economia circulară și IMM-urile, precum și economia socială sprijină crearea de locuri de muncă de calitate și creșterea competitivității. Aceste strategii ar trebui, de asemenea, să reducă disparitățile de gen în ceea ce privește energia din surse regenerabile și locurile de muncă ecologice;

14.

atrage atenția asupra criteriilor de responsabilitate socială existente în achizițiile publice și a contribuției lor la prevenirea dumpingului social. Ca atare, propune condiționarea mai fermă a achizițiilor publice de aplicarea unor salarii echitabile și de îndeplinirea altor condiții de angajare prevăzute de lege și/sau de acordurile colective, inclusiv în lanțurile de subcontractare;

15.

subliniază necesitatea de a asigura echilibrul dintre viața profesională și cea privată și un acces mai bun la piața muncii pentru femei, ele fiind majoritatea covârșitoare a îngrijitorilor familiali, și de a acorda o atenție deosebită familiilor monoparentale și celor numeroase. Creșterea ratei de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor și reducerea diferențelor de remunerare vor îmbunătăți, de asemenea, pensiile femeilor și vor reduce riscul de sărăcie la vârsta pensiei;

16.

recomandă punerea în aplicare a Garanției pentru tineret cât mai curând posibil și acordarea unei atenții deosebite măsurilor de îmbunătățire a situației tinerilor cu vârsta între 15 și 29 de ani care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare. Modernizarea programelor de ucenicie și îmbunătățirea programelor de stagii vor îmbunătăți șansele tinerilor de a-și găsi un loc de muncă în sectoarele de creștere economică, lucru important în condițiile în care șomajul în rândul tinerilor a crescut brusc în întreaga Europă în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19. De asemenea, cere să se ia măsuri pentru a garanta că sistemele de promovare a ocupării forței de muncă în rândul tinerilor nu duc la locuri de muncă precare;

17.

subliniază că redresarea în urma acestei crize, tranziția verde și cea digitală, precum și schimbările demografice vor afecta în mod diferit regiunile și sectoarele Europei, necesitând o realocare a forței de muncă și o recalificare substanțială. CoR invită statele membre, autoritățile locale și regionale și partenerii sociali să găsească soluții pentru accesul adulților, în special al lucrătorilor în vârstă șomeri, la perfecționare și recalificare, utilizând bunele practici și sistemul EASE (2);

18.

propune ca obiectivele în materie de educație și competențe să fie integrate nu numai în punerea în aplicare a Spațiului european al educației, ci și a Spațiului european de cercetare și a Agendei pentru competențe în Europa, fără a lăsa pe nimeni în urmă în tranziția verde și în cea digitală;

19.

subliniază că autoritățile locale și regionale au un rol esențial în elaborarea politicilor legate de competențe și în furnizarea de formare. CoR solicită utilizarea uceniciilor în cadrul EASE (3) și al cadrului european pentru ucenicii (4), astfel încât, în special IMM-urile să poată oferi ucenicii tinerilor și să se urmărească îmbunătățirea situației de pe piața muncii a grupurilor subreprezentate;

20.

subliniază importanța garantării punerii în aplicare efective a Strategiei Uniunii Europene privind egalitatea de gen, acordând o atenție deosebită includerii femeilor în situații vulnerabile (victime ale violenței de gen, familii monoparentale etc.). Egalitatea de gen și recunoașterea diversității trebuie să fie integrate în punerea în aplicare a pilonului;

21.

subliniază că, în pofida eforturilor depuse, sărăcia și excluziunea socială nu au fost eradicate în Europa și se preconizează că pandemia de COVID-19 va agrava și mai mult situația. Deși obiectivul de reducere a sărăciei ar putea fi mai ambițios, în special având în vedere daunele sociale cauzate de pandemie, reducerea numărului celor afectați de sărăcie cu cel puțin 15 milioane – dintre care cel puțin o treime ar urma să fie copii – trebuie să fie prioritatea absolută a deceniului, necesitând o concentrare asupra cauzelor profunde ale sărăciei și asupra unor măsuri eficace, cu intervenții cuprinzătoare în zonele cele mai defavorizate. Sistemele naționale de sprijin pentru venit și serviciile conexe furnizează resursa finală pentru asigurarea unor condiții de viață decente;

22.

subliniază rolul esențial al serviciilor sociale publice la nivel local și regional în punerea în aplicare a principiilor-cheie ale drepturilor sociale pentru a atenua consecințele sociale negative ale pandemiei. Ele sunt vitale pentru ca redresarea economică să devină mai echitabilă și mai favorabilă incluziunii sociale, prin sprijinirea ocupării forței de muncă, a sănătății și a incluziunii sociale a persoanelor celor mai vulnerabile;

23.

subliniază importanța punerii în aplicare efective a Garanției europene pentru copii și a Strategiei UE privind drepturile copilului prin planuri naționale de îngrijire a copiilor, menite să promoveze egalitatea de șanse pentru toți copiii și a întrerupe ciclul intergenerațional al defavorizării prin asigurarea accesului la servicii esențiale pentru copiii expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială. Toți copiii trebuie să aibă acces la îngrijire, educație timpurie și preșcolară de calitate, la o alimentație sănătoasă și la activități după programul școlar. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită copiilor aflați în situații vulnerabile, cum ar fi copiii fără adăpost și copiii care nu beneficiază de îngrijire părintească, pentru a le oferi acestora îngrijire în cadrul comunității și al familiei și pentru a se asigura că niciun copil nu este lăsat în urmă. Așa cum se precizează în mod clar și în noua strategie cuprinzătoare a UE privind drepturile copilului, prevenirea și combaterea oricărei forme de violență și discriminare, consolidarea justiției în interesul copilului și a participării copiilor în societate sunt, de asemenea, priorități-cheie. Drepturile copilului trebuie protejate și în lumea digitală;

24.

subliniază, în același sens, necesitatea de a aborda în mod eficace nevoile unei populații din ce în ce mai numeroase în curs de îmbătrânire și de a le asigura o calitate a vieții, protejându-le dreptul la asistență socială de calitate, la îngrijire de zi și la îngrijire pe termen lung, sectoare care au fost afectate în mod semnificativ de pandemie și care se confruntă cu un deficit de forță de muncă calificată;

25.

subliniază că municipalitățile și regiunile joacă un rol important în furnizarea de servicii publice și că trebuie să existe suficiente resurse financiare pentru această sarcină importantă. Investițiile în infrastructura verde, digitală și socială vor reduce disparitățile regionale și vor îmbunătăți accesul la servicii publice la prețuri accesibile în zonele rurale, zonele urbane defavorizate, în zonele afectate de tranziția industrială și în zonele afectate de un handicap natural sau demografic grav și permanent, cum ar fi regiunile ultraperiferice și cele mai îndepărtate și izolate, în care accesul la resurse digitale este adesea mai limitat;

26.

constată că municipalitățile și orașele joacă un rol important în planificarea urbană și în furnizarea de locuințe publice, cooperative, durabile și la prețuri accesibile. Trebuie să existe o ofertă mai mare de locuințe decente pentru toți cetățenii, adaptate nevoilor lor specifice, cum ar fi cele pentru persoanele în vârstă și cele cu handicap, promovând astfel viața autonomă și prevenind instituționalizarea acestor persoane, și nevoilor familiilor numeroase și monoparentale, ale victimelor violenței de gen și ale tinerilor care au făcut obiectul unor măsuri de protecție ca minori. Soluțiile în materie de locuințe trebuie să fie integrate în planurile de dezvoltare locală care vizează crearea unor cartiere viabile. Abordările favorabile incluziunii, protectoare și participative ar trebui abordate nu doar prin strategia UE privind valul de renovări, ci și printr-un angajament ferm al UE și al statelor membre de a construi noi locuințe, inclusiv pentru închiriere pe termen lung. Este esențial să se permită autorităților locale și regionale să combine mai bine diversele surse de finanțare și să construiască locuințe durabile. Problema lipsei de adăpost trebuie abordată în mod integrat și global, punând în același timp accentul pe îmbunătățirea rețelelor de asistență socială și de sănătate pentru persoanele fără adăpost. Un exemplu în acest sens este abordarea „Locuința pe primul loc”, care a reușit să reducă lipsa de adăpost pe termen lung. Prin urmare, autoritățile locale și regionale ar trebui să facă parte din „Platforma europeană privind persoanele fără adăpost”. Comitetul regretă, în acest sens, că planul de acțiune nu stabilește niciun obiectiv cantitativ pentru combaterea lipsei de adăpost;

27.

subliniază că actorii locali și regionali au o oportunitate majoră de a influența emisiile în următoarele decenii, prin planificare și investiții durabile în ceea ce privește producția de energie, construcțiile și transporturile. Măsurile luate ca parte a valului european de renovări ale clădirilor pot spori numărul de locuri de muncă, îmbunătăți calitatea vieții și combate sărăcia energetică prin sprijinirea investițiilor în eficiența energetică în gospodăriile cu venituri reduse. Pentru a proteja drepturile chiriașilor și a evita gentrificarea, ar trebui aplicată neutralitatea costurilor locuinței (inclusiv, printre altele, chiria, energia și costurile de exploatare) atunci când este vorba de finanțare publică în cadrul valului de renovări;

28.

constată că pandemia de COVID-19 a adâncit și mai mult decalajul digital. CoR propune promovarea „coeziunii digitale” ca obiectiv al Uniunii Europene, pentru a introduce o infrastructură digitală adecvată, astfel încât serviciile electronice și educația digitală să fie accesibile tuturor. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită accesului grupurilor defavorizate și vulnerabile la instrumente digitale;

Tabloul de bord social

29.

subliniază că valorile medii naționale ale indicatorilor sociali nu reflectă toate provocările sociale din Uniunea Europeană. Acest lucru poate duce la rezultate înșelătoare, ocultând disparitățile sociale și regionale care există adesea în statele membre. Un tablou de bord social regional poate contribui la instituirea unei politici regionale solide de monitorizare, garantând că Pilonul social este pus în aplicare la toate nivelurile și că investițiile regionale sunt orientate către realizarea principiilor pilonului. Monitorizarea regională ar trebui să utilizeze datele deja colectate și să nu impună o sarcină administrativă regiunilor;

30.

consideră că este necesar să se promoveze o politică europeană comună puternică, eficientă și clară, pentru a asigura gestionarea adecvată a mișcărilor migratorii, pe deplin partajată de statele membre și de regiuni. Comitetul reiterează convingerea sa fermă că obiectivele Pactului privind migrația și azilul, în special realizarea solidarității între statele membre și a unei abordări cuprinzătoare care să reunească acțiunile în domeniile migrației, azilului, integrării și gestionării frontierelor, pot fi realizate numai de statele membre, atunci când acționează împreună în cadrul sistemului european comun de azil și când interesele și capacitățile fiecăruia dintre ele sunt mai bine recunoscute în mecanismul de solidaritate (5);

31.

ia act de importanța adăugării mai multor indicatori și a utilizării instrumentelor promovate chiar de Uniunea Europeană, cum ar fi Indicele progresului social regional, care trebuie să acopere, în linii mari, toate cele 20 de principii ale Pilonului social. Prezentarea cifrelor în cadrul tuturor indicatorilor ar trebui să fie defalcată în funcție de domeniile de interes, inclusiv în funcție de gen, deoarece egalitatea de gen este un principiu general al Pilonului european. CoR subliniază necesitatea de a dezvolta în continuare baza de cunoștințe și indicatorii recomandărilor specifice fiecărei țări, astfel încât obiectivele pilonului să poată fi realizate mai eficient. Autoritățile locale și regionale ar trebui să contribuie activ la dezbaterea privind îmbunătățirea tabloului de bord social;

Guvernanța socioeconomică

32.

ia act de faptul că semestrul european și Mecanismul de redresare și reziliență sunt în prezent cele mai importante instrumente legislative disponibile pentru a încuraja, sprijini și ghida guvernele naționale, astfel încât principiile Pilonului european al drepturilor sociale să devină realitate în Uniunea Europeană. CoR solicită ca PEDS să devină o prioritate în cadrul semestrului european, astfel încât redresarea în urma crizei actuale să fie cu adevărat favorabilă incluziunii și să abordeze excluziunea socială, sărăcia și inegalitatea;

33.

își reiterează solicitarea pentru o mai bună coordonare a politicilor economice și sociale între nivelul european și cel național în contextul semestrului european și solicită, totodată, o implicare mai puternică a autorităților locale și regionale în acest proces de coordonare, printr-o gestiune partajată bazată pe principiul subsidiarității. Conform acestui principiu, planificarea strategică și sarcinile de punere în aplicare trebuie delegate nu numai statelor membre, ci și autorităților locale și regionale, cele mai în măsură să răspundă în mod eficient la necesitățile și provocările locale (6);

34.

solicită instituirea, în contextul finanțării durabile, a unei „taxonomii sociale” ca instrument de facilitare a creșterii investițiilor în infrastructura socială, cum ar fi asistența medicală, educația sau locuințele. Un astfel de instrument ar putea contribui la abordarea provocărilor legate de accesibilitatea serviciilor esențiale prin recompensarea utilizării noilor tehnologii și a eforturilor de promovare a unei forțe de muncă calificate și de soluționare a deficitului de personal, ajutând totodată investițiile în infrastructura socială să fie mai bine recunoscute ca proiecte de investiții valoroase;

Finanțarea

35.

încurajează utilizarea cadrului financiar multianual și a instrumentului de redresare Next Generation EU pentru a pune în aplicare PEDS la nivel național, contribuind la tranziția verde și digitală, la echitatea socială și la reziliență;

36.

încurajează autoritățile de planificare să semnaleze cheltuielile din fondurile structurale și de investiții legate de punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale;

37.

solicită alocarea mai multor resurse la nivel local și regional din bugetele naționale și din fondurile UE, pentru a finanța măsuri, servicii și investiții sociale locale care să sprijine în special grupurile cele mai vulnerabile, cu respectarea principiilor egalității de șanse și nediscriminării;

38.

subliniază că, în planificarea alocării resurselor financiare, ar trebui să se utilizeze în mai mare măsură evaluările de impact distributive, astfel încât să se țină seama mai bine de impactul reformelor și al investițiilor sociale asupra diferitelor grupuri.

---

(1)  Sondajul Eurobarometru pe teme sociale, 03/2021.

(2)  Sprijinul activ eficace pentru ocuparea forței de muncă (EASE) C(2021) 1372.

(3)  Idem.

(4)  Recomandarea Consiliului privind un cadru european pentru programe de ucenicie de calitate și eficace, 2018.

(5)  CoR 4843/2020.

(6)  CoR 2167/2020.

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Pachetul privind extinderea 2020

(2021/C 300/04)

Raportor: Nikola DOBROSLAVIĆ (HR-PPE), prefectul județului Dubrovnik-Neretva Documente de referință: Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Comunicarea din 2020 privind Strategia de extindere a UE COM(2020) 660 final; SWD(2020) 350 final; SWD(2020) 351 final; SWD(2020) 352 final; SWD(2020) 353 final; SWD(2020) 354 final; SWD(2020) 355 final; SWD(2020) 356 final Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Un plan economic și de investiții pentru Balcanii de Vest COM(2020) 641 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații generale

1.

ia act cu mare interes de comunicarea Comisiei Europene privind politica de extindere a UE în 2020, de rapoartele privind țările candidate Albania, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia și Turcia, de rapoartele privind potențialele candidate Bosnia și Herțegovina și Kosovo (1) și de Comunicarea Comisiei privind Planul economic și de investiții pentru Balcanii de Vest;

2.

salută explicit evidențierea reînnoită a importanței geostrategice a procesului de extindere ca investiție în pace, stabilitate, securitate și creștere economică în întreaga Europă, precum și faptul că la summitul UE-Balcanii de Vest din mai 2020, de la Zagreb, s-a subliniat că perspectiva europeană privind Balcanii de Vest se bucură de sprijin fără echivoc; subliniază susținerea sa pentru aderarea tuturor țărilor din Balcanii de Vest, cu condiția ca acestea să îndeplinească toate criteriile de aderare; subliniază în acest context importanța transmiterii unor mesaje pozitive țărilor din Balcanii de Vest, care să le încurajeze să se angajeze în procesul îndelungat de aderare la UE;

3.

invită Comisia Europeană ca, la elaborarea pachetului privind extinderea, să mențină standarde înalte privind deschiderea, incluziunea și capacitatea de reacție și să indice în raportul său modul în care părțile interesate din țările implicate în procesul de aderare, în special reprezentanții autorităților locale și regionale, au fost implicate în pregătirea acestui document, respectiv a raportului intermediar și în ce măsură părțile interesate consultate au primit feedback cu privire la rezultatele consultării;

4.

reiterează faptul că reformele administrației publice din Balcanii de Vest, care sunt monitorizate sistematic de Comisia Europeană în conformitate cu principiile administrației publice, nu pot fi puse în aplicare fără o bună guvernanță la nivel local; invită Comisia Europeană să furnizeze indicatori de performanță mai preciși în sprijinul reformelor administrației publice în ceea ce privește descentralizarea fiscală, consolidarea capacității autorităților locale și regionale de a dezvolta și furniza servicii de calitate populației și întreprinderilor, precum și promovarea elaborării de politici favorabile incluziunii și bazate pe date concrete la nivel local și regional;

5.

ia act cu regret de progresele insuficiente înregistrate de țările din Balcanii de Vest în domeniile fundamentale ale statului de drept, ale funcționării instituțiilor democratice și ale luptei împotriva corupției, precum și de mediul care îngreunează în continuare funcționarea mass-mediei independente și dezvoltarea societății civile;

6.

subliniază că lipsa pluralismului politic sau suprimarea posturilor și intimidarea funcționarilor aleși de la nivel local care aparțin partidelor de opoziție reprezintă, în unele dintre țările din Balcanii de Vest, provocări majore pentru democrațiile locale din aceste țări;

7.

ia act cu îngrijorare de riscul ca, din cauza lipsei de progrese în procesul de extindere, toate țările din Balcanii de Vest să se afle cu atât mai mult sub influența unor terți, printre care Rusia și China, care doresc să își consolideze în permanență poziția în regiune;

8.

sprijină eforturile UE nu numai de a consolida reziliența țărilor din Balcanii de Vest, ci și de a asigura o cooperare strânsă în domeniul securității cibernetice și al comunicării strategice, pentru a garanta că toate activitățile economice finanțate din surse externe respectă valorile, normele și standardele UE, în special în domenii-cheie precum achizițiile publice, mediul, energia, infrastructura și concurența;

9.

salută sprijinul cuprinzător acordat de UE guvernelor din Balcanii de Vest pentru a face față provocărilor generate de pandemia de COVID-19 și pentru a răspunde în mod eficace nevoilor sanitare și socioeconomice urgente și invită Comisia Europeană să recunoască rolul important al autorităților locale și regionale în combaterea pandemiei de COVID-19 și să propună măsuri suplimentare de sprijinire a cooperării descentralizate între autoritățile locale și regionale și de consolidare a capacităților acestora de gestionare a crizelor;

10.

invită Comisia Europeană, în vederea creării unui cadru mai bun pentru autoritățile locale și regionale, să prezinte propuneri privind implicarea reprezentanților de la nivel național, regional și local din țările din Balcanii de Vest în lucrările Conferinței privind viitorul Europei; propune organizarea unei serii de dialoguri cu cetățenii în țările din Balcanii de Vest, pentru a le oferi acestora ocazia de a-și exprima îngrijorările și pentru a le îmbunătăți orizontul de așteptare cu privire la statutul de stat membru al Uniunii Europene;

Observații specifice fiecărei țări

11.

sprijină pe deplin adoptarea cu maximă celeritate a cadrului de negociere și deschiderea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord și Albania pentru a demonstra că sprijinul politic pentru procesul de extindere este abordat cu seriozitate și că se respectă promisiunea de a deschide negocierile de aderare cu țările care îndeplinesc criteriile necesare;

12.

ia act cu îngrijorare de necesitatea unor acțiuni mai ferme din partea Serbiei și Muntenegrului, două țări cu care sunt în curs negocieri de aderare, pentru a îmbunătăți condițiile-cadru pentru libertatea de exprimare și activitatea mass-mediei independente, precum și pentru a înregistra progrese în ceea ce privește independența sistemului judiciar și lupta împotriva corupției;

13.

salută progresele generale înregistrate până în prezent în negocierile de aderare cu Serbia, însă solicită reforme accelerate în domeniul statului de drept și al drepturilor fundamentale, precum și progrese în normalizarea relațiilor Serbiei cu Kosovoul, astfel cum se prevede în cadrul de negociere; îndeamnă autoritățile sârbe de la toate nivelurile de guvernare să comunice fără echivoc cu privire la aspirațiile țării de integrare în UE și la relațiile cu UE ca principal partener politic și economic al Serbiei;

14.

ia act cu regret de declinul dramatic al pluralismului politic din Serbia, de lipsa unei opoziții efective în parlamentul sârb și de mediul potrivnic dezvoltării democrației locale și reiterează necesitatea de a aborda deficiențele demult existente în procesul electoral printr-un dialog transparent și incluziv cu partidele politice și cu alte părți interesate relevante, în timp util înainte de următoarele alegeri, ținând seama de recomandările Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului;

15.

invită Comisia să încurajeze Muntenegru să își intensifice eforturile în vederea elaborării unor politici transparente și favorabile incluziunii, inclusiv a unei monitorizări centralizate mai eficiente a calității consultărilor publice cu părțile interesate;

16.

este preocupat de progresele limitate înregistrate de Bosnia și Herțegovina în ceea ce privește reformele prioritare evidențiate de Comisia Europeană în avizul său privind cererea acestei țări de aderare la UE (2) în legătură cu funcționarea instituțiilor democratice, statul de drept, protecția drepturilor fundamentale și reforma administrației publice, în special în legătură cu nerespectarea hotărârilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului și a hotărârii Curții Constituționale privind legile electorale, lipsa egalității popoarelor constitutive și respectarea drepturilor celorlalte părți ale populației, precum și progresele insuficiente în lupta împotriva corupției și pentru profesionalizarea și depolitizarea administrației publice;

17.

salută faptul că în decembrie 2020, după mai mult de 12 ani, au avut loc în cele din urmă alegeri locale la Mostar (Bosnia și Herțegovina), ceea ce reprezintă o contribuție importantă la consolidarea proceselor democratice, respectându-se principiile Cartei europene a autonomiei locale și ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și un stimulent pentru a încuraja Bosnia și Herțegovina să continue pe calea europeană;

18.

cu toate acestea, este preocupat de cazurile confirmate de fraudă electorală din Mostar și de discursul de incitare la ură urmat de incidente care i-au vizat pe unii dintre candidații la alegerile locale; îndeamnă, prin urmare, Parlamentul Bosniei și Herțegovinei să aducă modificările necesare legii electorale înainte de următoarele alegeri generale din 2022, pentru a împiedica fraudarea alegerilor în viitor; invită Delegația Uniunii Europene în Bosnia și Herțegovina, împreună cu alți reprezentanți ai comunității internaționale, să condamne cu fermitate discursurile de incitare la ură și atacurile împotriva candidaților, în special a candidaților femei, de felul celor care au avut loc înainte de alegerile din Mostar;

19.

invită Comisia să facă presiuni pentru găsirea de soluții pentru crearea unei asociații a localităților cu majoritate sârbă din Kosovo, demers pentru care Comitetul European al Regiunilor (CoR) oferă sprijin concret și posibilități de cooperare, pe baza rolului și expertizei sale, precum și să continue eforturile de normalizare a relațiilor cu Serbia și Kosovo;

20.

invită Comisia să își reitereze apelul adresat Consiliului de a aborda chestiunea liberalizării vizelor pentru Kosovo, în conformitate cu propriile sale recomandări și cu recomandările pozitive ale Parlamentului European, pe care CoR le sprijină cu fermitate;

21.

reiterează importanța reformelor legislative pentru a asigura o distribuție clară a competențelor și a resurselor financiare între administrațiile centrale și locale din Kosovo;

22.

îndeamnă Albania să facă progrese suplimentare în ceea ce privește prioritățile stabilite de Consiliu la punctul 10 din concluziile sale din 25 martie 2020;

23.

invită Albania să continue și să își consolideze reforma administrativă teritorială, ca parte a unui program mai amplu care vizează descentralizarea, consolidarea autonomiei fiscale a nivelului local și a capacității administrațiilor locale de a furniza servicii publice de calitate, precum și sporirea sprijinului politic pentru punerea în aplicare a obiectivelor Planului de acțiune privind descentralizarea și guvernanța locală până în 2022; îndeamnă autoritățile din Albania să procedeze la o reformă cuprinzătoare a sectorului funciar, să consolideze drepturile de proprietate și să avanseze rapid în ce privește procesul de înregistrare și compensare; încurajează Albania să adopte și să implementeze rapid legislația reziduală legată de Legea-cadru din 2017 privind protejarea minorităților naționale și salută adoptarea legii privind recensământul populației;

24.

solicită consolidarea în continuare a rolului Comitetului albanez pentru consultarea autorităților locale și naționale ca un bun exemplu de instituționalizare a rolului autorităților locale în procesul de elaborare a politicilor;

25.

subliniază că nu există un sistem integrat de planificare, gestionare și monitorizare a dezvoltării regionale în Macedonia de Nord, dar nici în majoritatea celorlalte țări din Balcanii de Vest, și solicită consolidarea capacității administrative și tehnice a structurilor operaționale responsabile de gestionarea fondurilor UE, în special în domeniul transporturilor și al protecției mediului;

26.

condamnă cu fermitate regresele continue ale Turciei în ce privește unele domenii fundamentale ale acquis-ului european, inclusiv faptul că, în urma intrării în vigoare a amendamentelor constituționale în Turcia, au persistat deficiențele de funcționare a democrației locale, situația în ceea ce privește principalele drepturi ale omului, valorile fundamentale ale UE și statul de drept s-a deteriorat drastic, iar controalele eficace și separarea puterilor în sistemul politic în ansamblu s-au fragilizat;

27.

este preocupat nu numai de practica continuă de demitere din funcție a primarilor aleși din sud-estul țării și de instalarea de administratori numiți de guvern în locul lor, ci și de arestarea altor reprezentanți locali; invită Turcia, în conformitate cu Carta europeană a autonomiei locale și cu recomandările Comisiei de la Veneția, să se abțină de la aplicarea unor măsuri care împiedică funcționarea democrației locale și sunt în detrimentul climatului democratic general, inclusiv la nivel regional și local;

28.

subliniază retorica anti-UE a Turciei și condamnă cu fermitate comportamentul ilegal și provocator al Turciei față de două state membre ale UE, respectiv Grecia și Cipru, și încălcările persistente ale suveranității acestor state și ale drepturilor lor suverane, precum și retorica de o agresivitate fără precedent îndreptată împotriva vecinilor săi, comportamente care sunt perfect incompatibile cu statutul de țară candidată;

29.

condamnă măsurile unilaterale luate de Turcia la Varosha, Cipru, și reiterează faptul că nu ar trebui întreprinse acțiuni care nu sunt în conformitate cu Rezoluțiile 550 și 789 ale Consiliului de Securitate al ONU; Comitetul Regiunilor sprijină reluarea rapidă a negocierilor, sub auspiciile ONU, și își menține angajamentul deplin față de o soluționare cuprinzătoare a problemei cipriote, în cadrul ONU și în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU și în concordanță cu principiile pe care se întemeiază UE. Se așteaptă la același lucru de la Turcia;

30.

reafirmă că este în interesul strategic al UE să încerce să soluționeze diferendele cu Turcia prin dialog și în conformitate cu dreptul internațional și să stabilească o cooperare reciproc avantajoasă; recomandă ca în cadrul cooperării în domeniul migrației și al refugiaților să se aloce fonduri UE pentru acțiuni directe ale autorităților regionale și locale implicate în gestionarea fluxurilor de migranți, a persoanelor strămutate și a refugiaților din Turcia; Acordul de readmisie UE-Turcia ar trebui pus efectiv și pe deplin în aplicare în raport cu toate statele membre, menționându-se totodată că cooperarea cu toate statele membre în domeniul justiției și al afacerilor interne rămâne un element esențial;

Rolul autorităților locale și regionale în procesul de extindere și în consolidarea cooperării regionale

31.

subliniază rolul important al autorităților locale și regionale în îndeplinirea criteriilor de aderare la UE și în punerea în aplicare a acquis-ului UE, în special în domeniile coeziunii economice și sociale, agriculturii și siguranței alimentare, protecției mediului, achizițiilor publice și politicii sociale; subliniază, de asemenea, contribuția importantă a autorităților locale și regionale la comunicarea impactului aderării la UE și la atragerea sprijinului cetățenilor în procesul de aderare;

32.

ia act cu regret de lipsa unor propuneri politice concrete ale UE pentru a oferi sprijin sistematic și strategic autorităților locale și regionale din țările din Balcanii de Vest, ceea ce CoR solicitase deja în avizele sale privind Pachetul de extindere 2018 și 2019;

33.

salută eforturile Comisiei Europene de a evalua sprijinul financiar oferit de UE autorităților locale din regiunile din țările implicate în procesul de aderare și din țările învecinate în perioada 2010-2018 și solicită diseminarea pe scară largă a rezultatelor concludente ale evaluărilor;

34.

invită Comisia Europeană să elaboreze instrumente eficiente în practică pentru a sprijini consolidarea eficace a capacităților autorităților locale și regionale din Balcanii de Vest, inclusiv programe tematice specifice de sprijin sau proiecte regionale de asistență tehnică, precum și schimburi continue, mentorat și colaborare în rețea;

35.

îndeamnă încă o dată Comisia să extindă inițiativa „Sprijin pentru îmbunătățirea guvernanței și a gestionării” (SIGMA) la nivelurile subnaționale ale administrației din țările candidate și potențial candidate, pentru a defini modele descentralizate ale reformelor administrației publice și pentru a sprijini îmbunătățirea guvernanței locale și a gestionării publice locale, ca parte din aplicarea acquis-ului comun;

36.

în plus, solicită Comisiei Europene să instituie metode operaționale ad-hoc, care să permită utilizarea instrumentelor TAIEX și a programelor de twinning pentru cooperarea dintre autoritățile locale și regionale din statele membre și cele din țările candidate și potențial candidate;

37.

evidențiază, pe de o parte, importanța continuării sprijinului acordat autorităților locale și regionale din Balcanii de Vest prin intermediul Comitetului European al Regiunilor și al grupurilor de cooperare relevante, de exemplu, Grupul de lucru pentru Balcanii de Vest și grupurile consultative mixte cu Muntenegru, Macedonia și Serbia, și, pe de altă parte, insistă asupra faptului că activitățile acestor grupuri trebuie să devină mai vizibile la nivel local și regional; de asemenea, subliniază în acest context urgența instituirii unui grup consultativ mixt cu Albania;

38.

invită Comisia să perfecționeze indicatorii utilizați pentru măsurarea progreselor înregistrate în reformele administrației publice în ceea ce privește implicarea autorităților locale și regionale în planificarea, elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor publice și să ia măsuri suplimentare pentru a consolida și a eficientiza consultările cu autoritățile locale și regionale în procesul de elaborare a acelor politici care au un impact asupra activității acestora și a calității serviciilor oferite de administrația locală cetățenilor;

39.

salută sprijinul acordat până în prezent de Comisie pentru consolidarea cooperării dintre tinerii din Balcanii de Vest, un aspect extrem de important pentru menținerea și dezvoltarea unor relații de bună vecinătate, inclusiv pentru sprijinirea inițiativelor precum Biroul Regional de Cooperare pentru Tineret; invită Comisia ca, în viitoarele inițiative de promovare a cooperării pentru tineret, să se asigure că autoritățile locale și regionale, în calitate de parteneri-cheie pentru asociațiile locale de tineret și instituțiile de învățământ, sunt mai îndeaproape implicate în punerea în aplicare a proiectelor pentru tineret care contribuie la consolidarea relațiilor de bună vecinătate;

40.

propune ca, în viitor, reprezentanții autorităților locale și regionale să fie, de asemenea, implicați în mod corespunzător în lucrările conferințelor interguvernamentale privind negocierile de aderare;

Statul de drept, drepturile fundamentale și condițiile-cadru pentru mass-media independentă

41.

reiterează faptul că statul de drept și funcționarea instituțiilor democratice sunt indicatori-cheie pe baza cărora UE evaluează progresele înregistrate de țările candidate în vederea aderării și își exprimă îngrijorarea cu privire la progresele limitate și la numeroasele probleme cauzate de lipsa voinței politice, de persistența anumitor elemente de acaparare a statului, de progresele limitate în domeniul independenței sistemului judiciar, de atitudinea contraproductivă a autorităților și de mediul neprielnic în care mass-media independentă își desfășoară activitatea în majoritatea țărilor candidate și potențial candidate;

42.

subliniază că un mediu propice pentru crearea și activitatea de succes a mass-mediei independente și a societății civile reprezintă o condiție necesară pentru sustenabilitatea și ireversibilitatea reformelor complexe puse în aplicare în timpul procesului de aderare, precum și fundamentul dezvoltării democrației locale;

43.

recomandă Comisiei să aplice cu consecvență condiționalitatea legată de respectarea normelor UE privind utilizarea fondurilor europene și a Planului economic și de investiții, în special în ceea ce privește achizițiile publice și transparența, și să stabilească indicatori clari în acest sens;

44.

subliniază că, datorită apropierii lor de cetățeni, autoritățile locale și regionale au un rol esențial în promovarea și apărarea valorilor europene și în protejarea drepturilor fundamentale și pot juca un rol important în combaterea rasismului, a discursurilor de incitare la ură și a discriminării, în promovarea egalității de gen, în protejarea grupurilor vulnerabile și a minorităților și în consolidarea coeziunii sociale;

45.

este ferm convins că, datorită rolului lor specific de factori de decizie locali și furnizori de servicii de interes public, autoritățile locale și regionale pot juca un rol mai important în abordarea unora dintre deficiențele din domeniul statului de drept și al drepturilor fundamentale, promovând o punere în aplicare mai transparentă și responsabilă a politicilor locale și asigurând o mai bună protecție a drepturilor grupurilor vulnerabile;

46.

invită Comisia să sprijine în continuare autoritățile locale și regionale din țările candidate și potențial candidate pentru a îmbunătăți standardele referitoare la implicarea publicului interesat în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor locale, inclusiv în planificarea participativă a investițiilor și în pregătirea bugetelor locale;

47.

avertizează cu privire la riscul ridicat de corupție în procedurile de achiziții publice la nivelul autorităților locale și regionale din țările candidate și potențial candidate și invită Comisia Europeană să utilizeze instrumente concrete pentru a promova o transparență cu caracter mai proactiv și un control îmbunătățit al calității în domeniul achizițiilor publice, precum și instituirea unei politici a datelor deschise în toate etapele procedurilor de achiziții publice;

48.

invită Comisia Europeană să recunoască mai bine rolul autorităților locale și regionale în soluționarea problemelor fundamentale la nivel local, să faciliteze dezvoltarea capacităților și competențelor lor în domeniul statului de drept și al drepturilor fundamentale și să le ajute să îndeplinească aceste sarcini prin furnizarea de mijloace și instrumente concrete, recunoscând totodată rolul și contribuția asociațiilor naționale și internaționale ale autorităților locale și regionale;

Rolul autorităților locale și regionale în punerea în aplicare a Planului economic și de investiții

49.

salută adoptarea Planului economic și de investiții pentru Balcanii de Vest, care va fi un instrument-cheie pentru sprijinirea redresării economice și a dezvoltării țărilor din regiune în viitorul apropiat și subliniază importanța implicării autorităților locale și regionale în planificarea și monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor și proiectelor de sprijin, în timp util și în mod adecvat, prin aplicarea unor standarde ridicate de transparență, acces la informații și publicarea datelor;

50.

solicită măsuri concrete pentru a extinde inițiativele UE privind transformarea ecologică și cea digitală la țările din Balcanii de Vest, subliniind rolul regiunii ca parte importantă a Europei, precum și importanța strategică a investițiilor în dezvoltarea economică și socială, într-o infrastructură de transport durabilă și protecția mediului în țările din regiune chiar înainte de aderarea la UE;

51.

subliniază că investițiile majore în infrastructură planificate în cadrul Planului economic și de investiții în domeniul transporturilor, energiei, infrastructurii verzi și digitale ar trebui să includă nu numai finanțarea rețelelor centrale, ci și a conectivității regionale și locale, pentru a garanta că investițiile aduc beneficii și populației locale, în special prin construirea de noi drumuri de acces în orașe și sate;

52.

sprijină principiul corelării investițiilor din Planul economic și de investiții cu reformele și invită Comisia Europeană să comunice, în contextul fiecărei investiții, reformele preconizate la nivel local și regional;

53.

observă că o mai mare vizibilitate a investițiilor UE la nivel regional și local, precum și o comunicare mai clară a principiilor și valorilor fundamentale, cum ar fi normele privind achizițiile publice, standardele de mediu și standardele de sustenabilitate financiară, ar trebui să contribuie la consolidarea angajamentului față de reforme în procesul de aderare la UE și la reducerea riscului unei influențe negative din partea actorilor externi din regiune (cum ar fi împrumuturile din China);

54.

sprijină eforturile de pregătire a noului ciclu de programare pentru asistența de preaderare (IPA III) și reiterează, în conformitate cu avizul său anterior (3), importanța acordării de sprijin tematic în cadrul IPA III pentru consolidarea capacității autorităților locale și regionale;

55.

invită Comisia Europeană să elaboreze orientări privind sprijinul acordat de UE autorităților locale și regionale din țările implicate în procesul de aderare în noua perioadă de finanțare 2021-2027, în conformitate cu orientările pe care le-a elaborat, pentru a sprijini societatea civilă și mass-media independentă din țările din regiune și să furnizeze informații clare privind obiectivele, rezultatele preconizate și indicatorii de măsurare a progreselor;

56.

invită, în acest sens, Comisia Europeană să înființeze un comitet regional independent care să monitorizeze punerea în aplicare a Planului economic și de investiții și a programului IPA III și să implice reprezentanți ai autorităților locale și regionale, ai societății civile și ai mass-mediei din țările implicate în procesul de aderare, pe baza unui apel public și a unor criterii transparente, stabilite dinainte;

57.

subliniază că transparența cu caracter proactiv și publicarea datelor sporesc încrederea publicului în ce privește utilizarea adecvată a fondurilor publice și invită Comisia să creeze un portal de date deschise cu informații detaliate, accesibile publicului prin intermediul unui motor de căutare, cu privire la toți beneficiarii Planului economic și de investiții și ai programului IPA III.

---

(1)  Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/1999, precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovoului.

(2)  SWD(2019) 222 final, COM(2019) 261 final.

(3)  Avizul Comitetului European al Regiunilor privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA III) COR 2018/04008; JO C 86, 7.3.2019.

Avizul Comitetului European al Regiunilor – O Uniune a egalității: Planul de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025

(2021/C 300/05)

Raportor: Yoomi RENSTRÖM (SE-PSE), membră a unei adunări locale: Consiliul Local Ovanåker Document de referință: Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O Uniune a egalității: Planul de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025 [COM(2020) 565 final]

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

1.

salută Comunicarea intitulată „O Uniune a egalității: Planul de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025”. Comitetul subliniază că egalitatea este una dintre valorile fundamentale pe care se întemeiază Uniunea Europeană, astfel cum se reflectă în tratate și în Carta drepturilor fundamentale, care conferă UE un mandat și o responsabilitate în combaterea discriminării;

2.

își exprimă îngrijorarea cu privire la constatările Raportului privind drepturile fundamentale din 2019, elaborat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), care confirmă faptul că minoritățile etnice și migranții continuă să se confrunte cu hărțuire și discriminare în întreaga UE, în pofida legislației europene în vigoare de mult timp împotriva rasismului. Potrivit acestui raport, doar 15 dintre cele 27 de state membre ale UE au planuri de acțiune și strategii specifice de combatere a rasismului și a discriminării etnice; există încă lacune în legislația națională care vizează incriminarea rasismului;

3.

este, de asemenea, preocupat de rezultatele Eurobarometrului special privind Discriminarea în UE (1). Potrivit raportului, aproape 59 % dintre respondenți consideră că discriminarea pe baza originii etnice este larg răspândită în țara lor, în special în ceea ce privește discriminarea bazată pe culoarea pielii. Cu toate acestea, percepțiile, opiniile și atitudinile variază încă foarte mult în funcție de grupul discriminat și, de asemenea, de la o țară la alta;

4.

salută angajamentul Comisiei de a realiza o evaluare cuprinzătoare a cadrului juridic existent al UE pentru combaterea discriminării, rasismului și xenofobiei, de a monitoriza aplicarea Directivei privind egalitatea rasială (2) și de a asigura punerea în aplicare corectă a Deciziei-cadru privind combaterea rasismului și a xenofobiei (3);

5.

subliniază că lupta împotriva discriminării în toate domeniile trebuie să fie o prioritate pentru UE, dar observă că, în forma sa actuală, există lacune în legislația UE împotriva discriminării, în sensul că anumite motive de discriminare sunt acoperite doar în domeniul ocupării forței de muncă. Comitetul invită reprezentanții statelor membre în Consiliu să încheie negocierile referitoare la Directiva orizontală privind egalitatea de tratament (4), care a fost blocată de când Comisia a propus-o în 2008;

6.

salută faptul că Comisia a recunoscut pentru prima dată că rasismul structural există și face parte din sistemul social, economic și politic în care trăim cu toții și consideră că este necesar ca această chestiune să fie abordată printr-o politică cuprinzătoare. Prin urmare, este necesară o schimbare a abordării UE în ceea ce privește rasismul;

7.

salută faptul că planul de acțiune propune o serie de măsuri care reunesc toate nivelurile de decizie din societate, împreună cu societatea civilă și organismele de promovare a egalității, pentru a combate mai eficient rasismul în Europa, de exemplu prin intermediul planurilor naționale de acțiune împotriva rasismului;

8.

ia act de faptul că planul de acțiune reprezintă un pas înainte către realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă prevăzute în Agenda 2030, în special obiectivul 10 privind reducerea inegalităților;

9.

anticipează că planul de acțiune pentru Pilonul european al drepturilor sociale, care urmează să fie publicat în 2021, va oferi sprijin suplimentar pentru egalitatea pe piața muncii, inclusiv pentru persoanele care aparțin unor minorități rasiale (5) sau etnice;

Rasismul structural – abordarea problemei subiacente

10.

subliniază importanța recunoașterii rădăcinilor istorice ale rasismului. Garantarea faptului că colonialismul, sclavia și Holocaustul sunt luate în considerare reprezintă un element important în promovarea incluziunii și a înțelegerii. Comitetul solicită contradiscursuri care condamnă rasismul, promovează incluziunea socială și capacitează oamenii, indiferent de originea rasială sau etnică;

11.

subliniază că un pas esențial în abordarea eficace a rasismului structural este identificarea domeniilor în care rasismul persistă, cum ar fi educația, locuințele, asistența medicală, ocuparea forței de muncă, accesul la serviciile publice, sistemul juridic, asigurarea respectării legii sau controlul migrației, precum și participarea și reprezentarea politică;

12.

îndeamnă Comisia să ia în considerare Planul de acțiune de combatere a rasismului, dintr-o perspectivă globală și comună, în cadrul politicii europene în domeniul imigrației și al politicii europene comune în materie de azil;

13.

subliniază necesitatea unor date cuprinzătoare privind discriminarea bazată pe rasă sau origine etnică în Europa. Dacă nu măsurăm și cuantificăm amploarea discriminării și a inegalității, va fi foarte dificil să le abordăm în mod eficace. Datele privind egalitatea pot oferi instrumente puternice de combatere a discriminării și a excluziunii și pot evidenția situația grupurilor expuse riscului de discriminare, cu scopul de a planifica politici favorabile incluziunii și de a asigura punerea lor în aplicare;

14.

consideră că datele privind egalitatea oferă o perspectivă asupra amplorii rasismului structural și asupra modului în care acesta poate fi combătut, dar că sunt necesare noi metode de colectare a datelor privind discriminarea și egalitatea. Respectarea deplină a standardelor constituționale, a legislației UE privind protecția datelor și a Cartei drepturilor fundamentale a UE este o condiție prealabilă pentru a atenua riscurile potențiale de utilizare incorectă sau abuzivă;

15.

salută decizia Comisiei de a colecta date privind diversitatea rasială și etnică a personalului său prin intermediul unui sondaj specific, voluntar și anonim, respectând astfel pe deplin normele de colectare a datelor. Subliniază, în acest sens, necesitatea ca toate organismele UE să efectueze evaluări similare, deoarece reprezentarea rasială și etnică la toate nivelurile administrației publice a UE este esențială pentru realizarea egalității;

16.

insistă, încă o dată, asupra „importanței aplicării unei perspective intersecționale, necesară pentru a implica în punerea în aplicare a strategiei persoanele aflate în situații de vulnerabilitate și care se pot confrunta cu discriminări multiple” (6), menționând în special grupurile vulnerabile, precum cel al femeilor migrante, al copiilor și adolescenților migranți neînsoțiți sau al persoanelor LGBTI, printre altele. În consecință, solicită Comisiei Europene să dezvolte în continuare, în cooperare cu statele membre, această abordare intersecțională și să elaboreze orientări pentru a facilita punerea în aplicare a acestora în cadrul planificării, al gestionării și al evaluării politicilor publice;

17.

reamintește că minorii străini neînsoțiți sunt un grup extrem de vulnerabil în fața rasismului și necesită o atenție specială, în conformitate cu prevederile Strategiei UE privind drepturile copilului 2021-2024;

18.

solicită integrarea politicilor de combatere a rasismului în toate politicile UE. Comitetul European al Regiunilor subliniază că toate politicile de combatere a discriminării ar trebui să aibă și o abordare intersecțională pentru a combate în mod eficient discriminarea multiplă;

19.

consideră că dimensiunea economică a rasismului structural este adesea ignorată. Acesta implică costuri economice semnificative, deoarece împiedică oamenii să își atingă potențialul. O societate mai puțin rasistă va fi mai puternică din punct de vedere economic;

20.

subliniază că pandemia de COVID-19 a evidențiat și a exacerbat inegalitățile, marginalizarea și discriminarea existente în Europa și a accentuat rasismul structural. Persoanele deja vulnerabile sunt și mai grav afectate. Pe lângă milioanele de lucrători care și-au pierdut locurile de muncă și veniturile, persoanele cele mai grav afectate sunt migranții aflați la frontiere, persoanele cu locuri de muncă precare, persoanele fără acte de identitate, familiile cu venituri mici, persoanele fără adăpost, persoanele în vârstă, femeile și persoanele cu handicap sau cu boli cronice – inclusiv multe minorități rasiale și etnice. Prin urmare, orice răspuns la pandemie ar trebui să adopte o abordare anti-discriminare și să aibă un impact direct și indirect asupra rasismului în diverse domenii ale societății;

21.

reiterează solicitarea sa privind „luarea de măsuri ferme în vederea protejării libertăților cetățenești și a democrației în această eră tot mai digitalizată, printre altele, prin diminuarea riscului unei supravegheri digitale totale și combaterea propagării știrilor false, a campaniilor de dezinformare, a discursurilor de incitare la ură și a discriminării, în special a rasismului, în spațiul digital, indiferent dacă aceste evoluții negative provin din interiorul sau din afara UE” (7);

22.

subliniază, de asemenea, că „este esențial ca orice viitor cadru de reglementare privind inteligența artificială să prevadă garanții care să garanteze că IA este imparțială și nu aplică discriminări pe criterii de gen, etnie, handicap sau orientare sexuală” (8);

23.

subliniază necesitatea abordării atitudinilor discriminatorii în rândul autorităților de aplicare a legii, a brutalității poliției și a profilurilor rasiale pentru anumite grupuri rasiale sau etnice și consideră că poliția și autoritățile de aplicare a legii trebuie să conducă prin puterea exemplului în domeniul combaterii rasismului și a discriminării;

24.

consideră că este esențial ca, în statele membre în care autoritățile locale și regionale au competențe polițienești, să se ia măsuri de combatere și prevenire a rasismului în aplicarea legii, să se controleze practicile polițienești, să se investească în formarea și dezvoltarea acestor autorități și să se prelucreze în mod transparent datele referitoare la stabilirea de profiluri rasiale. Autoritățile locale și regionale ar trebui, de asemenea, să elaboreze programe cuprinzătoare de prevenire a violențelor la nivelul comunității, bazate pe siguranța publică și pe respectarea deplină a standardelor UE în materie de nediscriminare în activitățile polițienești;

25.

subliniază încă o dată că „un rol fundamental în prevenirea și combaterea radicalizării violente revine unei societăți care respectă pe deplin drepturile omului pentru toate grupele de populație și care acționează în conformitate cu standardele internaționale și regionale, printre altele prin combaterea discriminării, rasismului și a altor forme de intoleranță” (9);

Autoritățile locale și regionale în prima linie

26.

salută faptul că Planul de acțiune al UE împotriva rasismului pentru perioada 2020-2025 plasează autoritățile locale și regionale în centrul luptei împotriva rasismului. Comitetul observă că, datorită apropierii lor de publicul larg, autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în promovarea și respectarea valorilor europene și se află în prima linie în ceea ce privește combaterea rasismului și a infracțiunilor motivate de ură, protejarea grupurilor vulnerabile și a minorităților și promovarea coeziunii sociale;

27.

solicită ca autoritățile locale și regionale să fie recunoscute ca parteneri strategici în elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea planurilor naționale de acțiune, având în vedere responsabilitățile lor și activitatea importantă de combatere a rasismului pe care o desfășoară deja în domeniile lor de competență;

28.

subliniază rolul-cheie jucat de autoritățile locale și regionale în promovarea sensibilizării, a formării și a educației împotriva rasismului, în special în rândul tinerilor;

29.

consideră că este extrem de important să se aloce resurse financiare autorităților locale și regionale în cadrul financiar multianual 2021-2027, din fondurile UE și din instrumentul Next Generation EU, pentru a promova incluziunea socială și a combate rasismul și discriminarea în domenii precum accesul la piața muncii, educație, bunăstare socială, asistență medicală și locuințe; Aceasta include acordarea unei atenții speciale grupurilor mai vulnerabile și alocarea de fonduri pentru protejarea minorilor neînsoțiți, deoarece, în multe cazuri, aceasta este responsabilitatea autorităților locale și regionale;

30.

consideră că, pe lângă adoptarea planurilor de acțiune împotriva rasismului la nivel național, ar putea fi util să existe planuri de acțiune locale și regionale. Acestea ar putea contribui la combaterea rasismului structural prin intermediul unor măsuri concrete. Acest lucru reflectă, de asemenea, poziția adoptată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) în raportul său din 2019, în care subliniază necesitatea de a dispune de planuri de acțiune la toate nivelurile în lupta împotriva rasismului. Autoritățile locale și regionale ar trebui sprijinite în mod corespunzător la elaborarea planurilor de acțiune de la nivel subnațional, inclusiv prin inițiative ad-hoc de consolidare a capacităților;

31.

ar putea fi implicat în acest proces și ar putea servi drept platformă pentru dezvoltarea în continuare a măsurilor de combatere a rasismului la nivel local și regional, de exemplu prin sprijinirea integrării sociale, combaterea sărăciei energetice și promovarea accesului la locuințe decente;

32.

subliniază importanța implicării autorităților naționale, regionale și locale, precum și a societății civile, pentru a conferi legitimitate planurilor naționale de acțiune împotriva rasismului și pentru a combate mai eficient rasismul în Europa. De asemenea, este important să se facă schimb de bune practici între diferite țări și autorități locale și regionale, împărtășind obiectivele și măsurile stabilite în planurile de combatere a rasismului elaborate de diferite niveluri de guvernanță;

33.

consideră că, pentru a valorifica potențialul viitoarelor propuneri ale Comisiei privind planurile naționale de acțiune împotriva rasismului, trebuie să existe procese solide pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare în termenul stabilit, cu obiective clare și măsurabile, și că progresele sunt monitorizate atât la nivel național, cât și la nivel european, Comisia asumându-și responsabilitatea deplină pentru partea sa de monitorizare;

34.

subliniază că o evaluare a eficacității planurilor naționale de acțiune împotriva rasismului ar trebui programată la doi ani de la instituirea lor, cu informarea completă a autorităților locale și regionale;

Comitetul European al Regiunilor, instituțiile UE și inițiativele de combatere a rasismului

35.

sprijină inițiativa Coaliției europene a orașelor împotriva rasismului (European Coalition of Cities Against Racism – ECCAR) a UNESCO și salută în special proiectele europene legate de combaterea rasismului, inclusiv recenta inițiativă de susținere a luptei împotriva rasismului (SUPport Everyday Fight Against Racism – SUPER), în cadrul programului Comisiei Europene „Drepturi, egalitate și cetățenie”;

36.

îndeamnă Comisia să implice în mod oficial Comitetul în fiecare an atunci când desemnează una sau mai multe „Capitale europene ale incluziunii și diversității”, ca modalitate de recunoaștere și evidențiere a eforturilor orașelor de a introduce strategii solide de incluziune la nivel local;

37.

este foarte interesat să participe în calitate de partener oficial la organizarea summitului de combatere a rasismului din 21 martie 2021, care va avea loc împreună cu Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale;

38.

consideră că, întrucât Comitetul și autoritățile locale și regionale se află în prima linie în lupta împotriva rasismului și a discriminării, acestea ar trebui să joace un rol oficial în schimburile, consultările periodice și dialogul cu instituțiile UE;

39.

salută eforturile ample ale Comisiei de a consolida politicile bazate pe valorile fundamentale și de a construi Uniunea Europeană a Egalității, printr-o serie de planuri de acțiune și strategii pentru a aborda problema discriminării pe motive specifice (rasă, gen, LGBTIQ, romi, copii, persoane cu handicap, antisemitism). Cu toate acestea, având în vedere caracterul transversal al strategiilor menționate mai sus, Comitetul consideră că este oportun să existe nu numai rapoarte individuale privind progresele înregistrate, ci și rapoarte intersectoriale, care să evalueze interacțiunea dintre diferitele strategii și efectele lor cumulate în cazul unor forme multiple de discriminare, la nivel național, regional și local;

40.

sprijină eforturile Comisiei de a dezvolta o Uniune a egalității care, cu ajutorul noului grup operativ intern privind egalitatea, să protejeze interesele tuturor persoanelor, indiferent de rasă sau origine etnică, prin integrarea egalității și a intersecționalității în toate politicile, legislația și programele de finanțare ale UE;

41.

așteaptă cu interes să fie implicat și să coopereze cu viitorul coordonator pentru combaterea rasismului, care urmează să fie numit de Comisie;

42.

va da curs solicitării Comisiei de a oferi un bun exemplu și de a îmbunătăți reprezentativitatea personalului CoR prin măsuri corespunzătoare de recrutare și selecție.

---

(1)  https://data.europa.eu/euodp/ro/data/dataset/S2251_91_4_493_ENG/resource/afca8c2e-a0a8-4a22-84ef-29a3a1fb9a1b

(2)  Directiva 2000/43/CE de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică.

(3)  Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului.

(4)  Propunere de directivă privind principiul egalității de tratament, COM(2008) 426 final.

(5)  Utilizarea termenului „origine rasială” în prezentul document, la fel ca în planul de acțiune, nu implică acceptarea teoriilor care încearcă să determine existența unor rase umane separate.

(6)  Avizul CoR 2016/2020 pe tema „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025”.

(7)  Avizul CoR 2354/2020 pe tema O strategie pentru viitorul digital al Europei și o strategie privind datele.

(8)  Avizul CoR 2014/2020 pe tema Cartea albă privind inteligența artificială – O abordare europeană axată pe excelență și încredere.

(9)  Avizul CoR 6329/2015 pe tema Combaterea radicalizării și a extremismului violent: mecanisme de prevenire la nivel local și regional.

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap

(2021/C 300/06)

Raportor general: Daniela BALLICO (IT-CRE), primarul orașului Ciampino (RM) Document de referință: Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030 COM(2021) 101 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

1.

subliniază că drepturile persoanelor cu handicap, astfel cum sunt consacrate la articolele 2, 9, 10, 19, 168 și 216 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și la articolele 2 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), la articolele 3, 15, 21, 23 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la articolul 3 și 17 din Pilonul european al drepturilor sociale, precum și în Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, ratificată la 26 noiembrie 2009, trebuie garantate și promovate în toate sectoarele și la toate nivelurile Uniunii Europene și ale statelor membre;

2.

salută comunicarea „O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030”, care propune acțiuni strategice ce vizează promovarea autonomiei și integrării acestor persoane, garantarea exercitării drepturilor lor în condiții de egalitate și protejarea celor mai vulnerabili cetățeni împotriva discriminării și marginalizării sociale;

3.

consideră că, datorită competențelor lor și eforturilor pe care le depun pentru a-și dezvolta aceste competențe, autoritățile locale și regionale trebuie să fie recunoscute drept parteneri strategici în procesul de concepere, punere în aplicare și monitorizare a strategiei;

4.

solicită o mai bună recunoaștere a autorităților locale și regionale, având în vedere că multe dintre politicile de incluziune a persoanelor cu handicap trebuie adoptate și puse în aplicare pe teren, de instanțe apropiate de aceste persoane. Pentru ca măsurile propuse să fie pe deplin asumate, pentru strategie sunt necesare – pe lângă politicile și resursele naționale, regionale și locale – și resurse suficiente din fondurile europene, pentru a realiza tranziția echitabilă a persoanelor cu handicap către o viață autonomă și participarea la viața comunității;

5.

subliniază importanța cadrului politic al strategiei și a acțiunilor sale, deoarece reprezintă o oportunitate reînnoită de a atinge obiective concrete care să facă posibile incluziunea și independența persoanelor cu handicap în Uniunea Europeană începând de la nivelul statelor membre. Strategia este prezentată într-un moment dificil, deoarece pandemia de COVID-19 a pus grav în pericol supraviețuirea, sănătatea și demnitatea persoanelor cu handicap, evidențiind toate deficiențele sistemelor de protecție și incluziune socială;

6.

salută instituirea unui cadru de măsuri menite să garanteze drepturile și posibilitățile persoanelor care se confruntă cu un handicap, fie fizic și/sau organic sau senzorial, fie intelectual, sau cu probleme de sănătate mentală sau cu handicap multiplu, aceste persoane reprezentând o cincime din populația europeană. Handicapul este un factor de risc mai ridicat de sărăcie, excluziune și depresie, în special atunci când mediul în care trăiesc aceste persoane nu este conceput pentru întreaga diversitate a manifestărilor umane;

7.

salută strategia privind Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care este primul plan de acțiune universal pentru a garanta drepturi și oportunități persoanelor cu handicap;

8.

sprijină lansarea în 2021 a platformei pentru persoanele cu handicap și solicită să participe ca observator la această platformă, care va fi creată de Comisia Europeană, pentru a asigura includerea efectivă a persoanelor cu handicap în toate politicile și programele. Subliniază necesitatea implicării depline a autorităților locale și regionale, deoarece sunt actori-cheie în gestionarea politicilor de pe teren care privesc în mod direct persoanele cu dizabilități;

9.

solicită o cooperare consolidată cu nivelurile instituționale europene reprezentative și subliniază, prin urmare, că CoR poate contribui la activitatea platformei prin mobilizarea autorităților locale și regionale în scopul sensibilizării opiniei publice cu privire la provocările noii strategii și la combaterea stereotipurilor și a discriminării persoanelor cu handicap și prin promovarea unui tratament adecvat și echitabil al acestor persoane în viața de zi cu zi;

10.

subliniază importanța colaborării cu organizațiile societății civile, cu asociațiile persoanelor cu handicap și cu membrii familiilor acestora pentru a pune în aplicare principiul „nimic despre noi fără noi”, asigurând mecanisme de participare a persoanelor cu handicap și a familiilor acestora prin intermediul organismelor din domeniu și creând, de asemenea, spații specifice pentru femeile și fetele cu handicap;

11.

reiterează importanța adoptării unei perspective transversale globale; solicită includerea unor acțiuni specifice referitoare la grupurile vulnerabile de persoane cu handicap care se confruntă cu obstacole ca urmare a combinării mai multor motive de discriminare, cum ar fi sexul, genul, orientarea sexuală, originea rasială sau etnică, vârsta, religia și credința, un aspect socioeconomic dificil sau altă situație de vulnerabilitate. În consecință, solicită Comisiei Europene să dezvolte în mai mare măsură această abordare transversală și să elaboreze inițiative pentru a facilita punerea sa în aplicare în privește planificarea, gestionarea și evaluarea politicilor publice;

12.

subliniază necesitatea de a adopta principiul conform căruia administrațiile publice ar trebui să dea un exemplu de structurare a incluziunii sociale și de garantare a drepturilor și a egalității de șanse pentru persoanele cu handicap, atât în integrarea pe piața deschisă a forței de muncă, cât și în furnizarea de servicii accesibile. În acest scop, și CoR, în calitate de angajator și actor instituțional, ar trebui, la rândul său, să urmeze acest principiu, prin puterea exemplului (lead by example), și să stabilească un calendar propriu;

13.

subliniază necesitatea, în special în domeniul integrării pe piața forței de muncă și al accesibilității bunurilor și serviciilor, de a evidenția modalitățile de implicare a sectorului privat, prin intermediul unui parteneriat public-privat;

14.

observă că strategia ia în considerare impactul pandemiei doar sub aspectul autonomiei și doar marginal din perspectiva educației incluzive. În plus, ia act de lipsa recunoașterii serviciilor informale de îngrijire, care privește în cea mai mare parte femeile și care s-a afirmat mai puternic ca oricând în timpul pandemiei, ca urmare a reducerii serviciilor la domiciliu, fenomen care a evidențiat importanța activităților de îngrijire și asistență medicală, precum și necesitatea de a îmbunătăți accesul la tehnologie în context personal și utilizarea acesteia;

15.

îndeamnă statele membre să includă măsuri specifice pentru persoanele cu handicap în programele lor naționale de reformă și în planurile naționale de redresare și reziliență;

Accesibilitate, autonomie și egalitate

16.

este de acord cu intenția Comisiei Europene de a lansa, în 2022, AccessibleEU, un centru de resurse care va reuni toate părțile interesate. De asemenea, recomandă: să se evalueze, până în 2023, funcționarea pieței interne a tehnologiei asistive; să se sprijine punerea în aplicare a cerințelor în materie de accesibilitate prevăzute în directivele privind achizițiile publice; să se evalueze aplicarea directivei privind accesibilitatea site-urilor web; să se efectueze un inventar al activităților legate de infrastructura feroviară și al nivelului lor de accesibilitate;

17.

salută ratificarea Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) de către UE și statele sale membre; invită Consiliul și toate statele membre să semneze Protocolul opțional la UNCRPD;

18.

este de acord cu Comisia Europeană cu privire la necesitatea de a monitoriza punerea în aplicare a diverselor directive privind accesibilitatea, astfel încât UE și toate instituțiile să poată implementa politici adecvate de punere în aplicare. Normele privind accesibilitatea ar trebui să fie respectate cu strictețe și îmbunătățite, pentru a oferi medii accesibile, atât în clădirile rezidențiale, cât și în toate elementele legate de lanțul de accesibilitate;

19.

reamintește că persoanelor cu handicap trebuie să li se ofere toate posibilitățile de a duce o viață independentă și să li se garanteze dreptul la autonomie de-a lungul întregii vieți. Este esențial să fie reglementată asistența personală pentru persoanele cu un nivel mai ridicat de dependență;

20.

subliniază rolul-cheie jucat de toate persoanele cu handicap în abordarea propriilor probleme, pe baza propriei experiențe. În acest sens, autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în recunoașterea necesității participării lor active la procesele decizionale, inclusiv în ceea ce privește accesibilitatea. Reamintește, în acest sens, Premiul european pentru orașe accesibile „Access City Award”, decernat anual de Comisia Europeană unui număr de trei orașe europene care s-au evidențiat prin eforturi de realizare a unui mediu urban mai accesibil tuturor cetățenilor și au acordat o atenție deosebită problemelor legate de vârstă și de nivelul mobilității în general și pledează pentru inițiative similare care să recompenseze facilitarea accesului în mediul rural și natural;

21.

îndeamnă Comisia Europeană să ia în considerare accesibilitatea ca un criteriu obligatoriu în revizuirea cadrului legislativ privind performanța energetică a clădirilor, prevăzută în 2021, astfel încât acestea să devină mai accesibile pentru persoanele cu handicap;

Exercitarea drepturilor conferite de UE

Libertatea de circulație și de ședere

22.

este de acord cu necesitatea de a adopta cardul european pentru persoanele cu handicap până la sfârșitul anului 2023, pentru a asigura exercitarea deplină a drepturilor conferite de Uniunea Europeană și, de asemenea, în vederea recunoașterii reciproce a statutului de persoană cu handicap în toate statele membre. Așteaptă cu interes viitoarea propunere a Comisiei privind cardul european și speră că se vor putea depăși dificultățile întâmpinate în faza de testare;

23.

sprijină intenția Comisiei de a colabora mai eficient cu statele membre pentru a implementa acest card cât mai curând posibil și, în același timp, de a depune eforturi în vederea armonizării criteriilor de recunoaștere a statutului de persoană cu handicap, esențială pentru a garanta dreptul la mobilitate în cadrul Uniunii Europene, începând cu dreptul la prestații și asistență similare, precum și la eliminarea barierelor.

Încurajarea participării la procesul democratic

24.

este de acord cu necesitatea, menționată în strategie, de a promova participarea la viața civică și politică a persoanelor cu handicap, care sunt încă discriminate chiar și atunci când își exercită dreptul de vot;

25.

invită Comisia Europeană să ia în considerare un acord european privind dreptul de vot al persoanelor cu handicap, astfel încât toate tipurile de obstacole să poată fi înlăturate și aceste persoane să aibă pe deplin dreptul de a-și exprima opțiunea politică în același mod ca orice alt cetățean european. Subliniază că, în prezent, Comisia a adoptat un program de consultări privind garantarea unor alegeri europene favorabile incluziunii, care nu include însă problematica persoanelor cu handicap. Recomandă ca programul să includă cât mai rapid și persoanele din această categorie și toate contextele în care au loc alegeri;

26.

este de părere că trebuie îmbunătățit accesul persoanelor cu handicap la întreaga gamă de îngrijiri medicale; de asemenea, este de acord cu evaluarea Comisiei Europene privind caracterul inadecvat al serviciilor de asistență socială și al serviciilor sociale și de sănătate, ale căror limite au ieșit în evidență în perioada pandemiei. Subliniază situația deosebit de dificilă existentă în zonele îndepărtate și rurale. Constată că problema segregării apare pentru prima dată într-un document european de o asemenea anvergură și salută abordarea ei. Consideră că este absolut corect să se abordeze problema segregării persoanelor cu handicap și a dezinstituționalizării lor pentru a-și exercita dreptul de a duce o viață în condiții de autonomie reală și deplină în comunitate, prin dezvoltarea unor servicii la nivelul comunității care să includă monitorizarea sănătății, digitalizarea sprijinului pentru autonomia personală și asistență personală și în care aceste persoane pot alege locul, modul în care vor să trăiască și cu cine;

Dezvoltarea de noi competențe pentru noi locuri de muncă

27.

atrage atenția că, în toate statele Uniunii Europene, criza provocată de pandemie a dus la pierderea de locuri de muncă în rândul persoanelor cu handicap. Reiterează, de asemenea, că fenomenul privește rudele persoanelor cu handicap care asigură îngrijirea acestora, în principal mamele, soțiile și fiicele;

28.

împărtășește opinia potrivit căreia accelerarea transformării digitale și a tranziției verzi oferă oportunități, datorită utilizării tehnologiilor informației și comunicațiilor, inteligenței artificiale și roboticii adaptate nevoilor persoanelor cu handicap, fiind necesar să se investească în competențele lor digitale;

29.

reamintește necesitatea de a colecta date comparabile privind handicapul, pentru a evalua mai bine situația persoanelor cu dizabilități în diferite contexte, de a măsura politicile și acțiunile, de a le monitoriza progresele și de a adopta măsuri adecvate;

30.

invită Comisia să abordeze în mod sistematic problema fluxurilor informative cu privire la situația persoanelor cu handicap, mai ales în mediul rural. După cum a solicitat Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) și a reafirmat Comitetul ONU pentru drepturile omului, este necesar să se completeze informațiile necesare nu numai cu date defalcate, ci și cu indicatori privind incluziunea, care să monitorizeze politicile și respectarea drepturilor persoanelor cu handicap;

31.

este de acord cu necesitatea de a adapta competențele persoanelor cu handicap prin rolul pe care îl pot juca educația și formarea profesională și următorul Plan de acțiune pentru educația digitală 2021-2027. Sprijină, de asemenea, strategia de punere în aplicare a acestor acțiuni, prin intensificarea colaborării cu statele membre, pentru ca acestea să dispună de programe incluzive și accesibile și de resursele necesare, urmărind utilizarea celor existente și completându-le; pe lângă aceasta, subliniază necesitatea de a intensifica promovarea accesului la studii universitare pentru persoanele cu handicap;

32.

subliniază necesitatea unor dispoziții specifice care să permită perfecționarea și recalificarea persoanelor cu handicap, în special pentru a valorifica potențialul tranziției digitale. Pe această bază, sprijină utilizarea uceniciei ca instrument de incluziune socială în cadrul inițiativei „Garanția pentru tineret”;

33.

sprijină inițiativa Comisiei Europene de a îndemna statele membre să stabilească obiective clare pentru creșterea ratei de ocupare a persoanelor cu handicap, în special pe piața deschisă a forței de muncă, și pentru consolidarea capacității serviciilor pentru ocuparea forței de muncă. Reiterează necesitatea de a facilita desfășurarea de activități independente și antreprenoriatul autonom în rândul persoanelor cu handicap. Îndeamnă statele membre să ia în considerare introducerea de facilități fiscale pentru întreprinderile care angajează persoane cu handicap sau o impozitare preferențială pentru persoanele cu handicap care desfășoară activități independente, în special activități antreprenoriale;

34.

salută elaborarea Planului de acțiune privind economia socială, care prevede crearea unui mediu mai favorabil economiei sociale, inclusiv crearea de oportunități pentru persoanele cu handicap. Solicită mai multe investiții în întreprinderile sociale care pun accent pe integrare. Susține că întreprinderile sociale pot promova un model orientat către piață pentru activități care, dacă sunt gestionate cu succes, pot fi extinse și sustenabile din punct de vedere financiar pe piața deschisă a forței de muncă (1);

Egalitatea accesului și nediscriminarea

35.

recunoaște că problema accesului la justiție nu este secundară și se referă în special la discriminarea instituțională a persoanelor cu un handicap intelectual, psihosocial și cu probleme de sănătate mintală. Îndeamnă statele membre să scoată în lumină cele mai bune practici dezvoltate, pentru a fi diseminate și a crea un efect multiplicator;

36.

amintește că un număr mare de cetățeni ai UE (…) suferă de o întârziere de dezvoltare și/sau de o boală psihică și poate fi plasat prin urmare sub tutelă plenară (plenary guardianship) sau sub curatelă (partial guardianship). Își exprimă îngrijorarea în legătură cu tutela plenară, prin care persoana respectivă își poate pierde în totalitate drepturile legale – deciziile care îi afectează marea majoritate a aspectelor propriei vieți sunt luate de reprezentantul său legal. Mulți adulți au fost plasați împotriva voinței într-o instituție, la cererea reprezentanților lor legali desemnați. CoR recomandă statelor membre să adopte reglementări pentru a pune în aplicare articolul 12 din UNCRPD (2) și să-i implice pe cei în cauză, familiile acestora, organizațiile care apără drepturile celor în cauză și pe specialiști în procesul decizional;

37.

consideră că este esențial să se abordeze problema combaterii violenței împotriva persoanelor cu handicap, în special a femeilor, copiilor și adolescenților cu handicap, precum și problema persoanelor cu handicap intelectual și relațional. Afirmă că este necesar să se intensifice acțiunile destinate acestui scop în cadrul noii strategii; De exemplu, structurile rezidențiale protejate ar trebui mai bine monitorizate, iar toate centrele de consiliere și adăposturile pentru femei ar trebui să fie pe deplin accesibile;

38.

este de acord că una dintre principalele provocări cu care se confruntă Uniunea Europeană în domeniul handicapului este necesitatea de a combate discriminarea în toate situațiile de viață ale persoanelor cu handicap;

39.

recunoaște că educația este principalul instrument de combatere a inegalităților, inclusiv a celor cu care se confruntă persoanele cu handicap. Este de acord că garanția unei educații favorabile incluziunii privește copiii, adolescenții, precum și adulții cu handicap. Recunoaște că programele europene în acest domeniu sprijină și promovează astfel de activități. Solicită autorităților locale și regionale și asociațiilor persoanelor cu handicap și membrilor familiilor acestora să participe la programele de învățare destinate persoanelor cu handicap pentru a promova schimbul de bune practici și solicită participarea activă a autorităților locale și regionale la integrarea politicilor de incluziune socială în politicile educative;

Îmbunătățirea accesului la artă și cultură, la activități recreative, de ocupare a timpului liber, sportive și turistice

40.

sprijină acțiunile de promovare a dezvoltării personalității persoanelor cu handicap și în special a copiilor și tinerilor, ca în cazul oricărei alte persoane, prin accesul la artă, la cultură, la activități recreative, de ocupare a timpului liber, sportive și turistice;

41.

subliniază, în special, rolul sportului în promovarea incluziunii persoanelor cu handicap și îndeamnă statele membre să promoveze programe care să faciliteze participarea copiilor, a fetelor, a tinerilor și a persoanelor cu handicap cu limitări mai pronunțate.

Puterea exemplului

42.

recunoaște importanța adoptării unui sistem multidimensional pentru punerea în aplicare eficientă a strategiei. Primul pas este includerea sistematică a persoanelor cu handicap în procesul decizional;

43.

subliniază necesitatea de a combate în mod eficace stereotipurile legate de handicapul fizic și mintal în discursul public, reprezentarea mediatică și procesul de educație, aplicând un nivel de toleranță zero față de prejudecățile și stigmatizarea bazate pe handicapuri fizice sau mintale, inclusiv față de utilizarea discriminatorie a limbajului. Autoritățile locale și regionale sunt foarte bine plasate pentru a conduce procesul prin puterea exemplului, atât în calitate de angajatori și de furnizori de servicii, cât și prin apropierea lor de cetățeni;

44.

salută angajamentul Comisiei de a consolida strategia de resurse umane, astfel încât persoanele cu handicap să fie încadrate în muncă și să beneficieze de amenajări corespunzătoare, pentru a fi la fel de eficiente ca și colegii lor: acestea se referă, printre altele, la accesibilitatea clădirilor și a tuturor instrumentelor de lucru, punându-se accentul pe conceperea, dezvoltarea și utilizarea tehnologiilor în serviciul persoanelor;

45.

sprijină necesitatea de a consolida cadrul de monitorizare pentru punerea în aplicare a strategiei, prin introducerea unor indicatori eficienți, care să se bazeze pe datele deja existente, de măsurare și evaluare a impactului incluziunii sociale a persoanelor cu handicap și prin propunerea și integrarea unor măsuri în urma acestor evaluări; reamintește importanța elaborării de rapoarte anuale care să rezume progresele statelor membre în ceea ce privește incluziunea persoanelor cu handicap și să prezinte bunele practici ale autorităților locale și regionale și ale asociațiilor persoanelor cu handicap și ale membrilor familiilor;

46.

invită Uniunea Europeană, statele membre și autoritățile regionale și locale să consolideze dimensiunea referitoare la persoanele cu handicap în sisteme statistice naționale și regionale, astfel încât să dispună de date fiabile și regulate, de comun acord cu Eurostat.

---

(1)  Eurofound (2021), Disability and labour market integration: Policy trends and support in EU Member States (Persoanele cu handicap și integrarea pe piața forței de muncă: Tendințe și sprijin la nivel politic în statele membre ale UE), https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef20013en.pdf

(2)  http://www.un.org/disabilities/documents/convention/convention_accessible_pdf.pdf.

Proiect de aviz al Comitetului European al Regiunilor – Substanțe chimice sigure și sustenabile pentru un mediu fără substanțe toxice în orașele și regiunile Europei

(2021/C 300/07)

Raportor: Adam STRUZIK (PL-PPE), mareșalul Voievodatului Mazovia Document de referință: Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – Către un mediu fără substanțe toxice COM/2020/667 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Importanța strategiei privind substanțele chimice

1.

salută călduros și sprijină măsurile care vizează punerea în aplicare a strategiei privind substanțele chimice, dat fiind că aceste substanțe domină aproape întreaga piață de producție și joacă un rol fundamental în viața de zi cu zi. Subliniază că aceste măsuri capătă o importanță deosebită pentru sănătatea umană, protecția mediului și economie, inclusiv pentru dezvoltarea de substanțe chimice sigure și sustenabile;

2.

recunoaște valoarea adăugată a strategiei în creșterea competitivității industriei chimice europene, valorificarea rolului-cheie al substanțelor chimice în asigurarea neutralității climatice, realizarea obiectivelor Acordului de la Paris, îndeplinirea obiectivelor ambițioase ale economiei circulare, sprijinirea planului de redresare și de tranziție energetică și integrarea diferitelor aspecte ale gestionării substanțelor chimice, inclusiv siguranța, eficiența energetică, impactul asupra mediului, știința și inovarea;

3.

subliniază că criza provocată de pandemia de COVID-19 a scos în evidență vulnerabilitatea societăților noastre la amenințări și nevoia de a le spori reziliența la șocuri economice, sociale și de mediu; reafirmă rolul central al noului Instrument european de redresare în sprijinirea UE, deschizând, în același timp, calea pentru o tranziție mai ecologică și justă și pentru un viitor durabil;

4.

consideră că suveranitatea tehnologică, o rețea rezilientă și sustenabilă de creare de valoare europeană și lanțurile valorice europene închise sunt esențiale, în special pentru punerea în aplicare a Pactului verde și a tranziției energetice; subliniază că, în interesul unor soluții durabile, este oportun să se evite relocarea producției sau a utilizării substanțelor reglementate în UE în țări terțe în care nu sunt garantate standarde ridicate comparabile în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă și de protecție a mediului – numai anumite condiții-cadru atractive și stabile pot menține sau restabili nivelurile de valoare adăugată și de producție în regiunile Europei și pot permite completarea lanțurilor valorice;

5.

solicită recunoașterea importanței guvernanței pe mai multe niveluri, pentru a corela în mod eficient țintele și obiectivele strategiei privind substanțele chimice cu redresarea ecologică a economiei europene. Subliniază că gama largă de subiecte acoperite de obiectivele strategiei privind substanțele chimice permite integrarea planurilor noi și a celor existente în sectorul chimic, precum și elaborarea și punerea în aplicare a unor măsuri care pot ține seama în mod corespunzător de nevoile pieței locale și pot completa eforturile naționale, în conformitate cu principiul subsidiarității;

6.

subliniază că planurile naționale de redresare și reziliență reprezintă o oportunitate de a fructifica potențialul guvernanței pe mai multe niveluri, inclusiv în implementarea strategiei privind substanțele chimice. Aceste acțiuni trebuie să fie sprijinite prin cadre de reglementare și resurse adecvate, implicând pe deplin autoritățile locale și regionale în definirea și punerea în aplicare a acestor planuri și acordându-le acces direct la fondurile UE;

7.

atrage atenția asupra unei serii de obstacole juridice, financiare și tehnice cu care se confruntă autoritățile locale și regionale în contextul gestionării substanțelor chimice. Un cadru juridic coerent, previzibil și simplificat va contribui la o abordare uniformă a evaluării și gestionării substanțelor chimice în toate țările UE. O astfel de măsură va limita apariția unor noi lacune juridice între UE și alte regiuni. În plus, subsidiile și asistența tehnică vor permite autorităților locale și regionale să sprijine investițiile legate de dezvoltarea, comercializarea, punerea în aplicare și adoptarea în cadrul societății a unor substanțe, materiale și produse sigure și sustenabile;

8.

salută posibilitatea sprijinirii de către Comisia Europeană a cercetării și inovării, inclusiv, printre altele, dezvoltarea de materiale avansate pentru aplicații în sectoarele energiei, construcțiilor, mobilității, sănătății, agriculturii și electronicii, pentru a asigura tranziția verde, cercetarea, dezvoltarea și implementarea unor procese de producție cu emisii scăzute de dioxid de carbon a unor materiale și substanțe chimice cu impact redus, adoptarea unor modele de afaceri inovatoare, inclusiv cele bazate pe o utilizare mai eficace a substanțelor chimice și a altor resurse, precum și reducerea la minimum a deșeurilor și a emisiilor (1);

Coerența strategiei privind substanțele chimice cu domeniile abordate de alte documente ale UE

9.

salută strânsa legătură cu principiile Pactului verde a strategiei de promovare a sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, legătură datorată numeroaselor măsuri de protejare a sănătății umane și a mediului. Punerea în aplicare de către industria chimică a unor reglementări juridice complexe poate contribui la garantarea unei aplicări transparente și a eficacității asigurării respectării lor. Introducerea de noi cerințe și restricții privind utilizarea substanțelor chimice în produsele de consum, inclusiv în detergenți, produse cosmetice și materiale care intră în contact cu alimentele, va contribui la îmbunătățirea stării mediului și a sănătății consumatorilor. Cu toate acestea, stabilitatea și eficacitatea schimbărilor planificate pentru industria chimică vor depinde în mare măsură de compatibilitatea cu soluțiile deja existente, și după caz, de timpul și de resursele prevăzute pentru realizarea lor;

10.

solicită să se definească o politică clară și coerentă care să permită să se garanteze, atât la nivel local și regional, cât și mondial, instrumente și resurse pentru promovarea industriei circulare, de la conceperea de soluții la punerea în aplicare, în mod sustenabil, a producției, distribuției, utilizării, reciclării, recuperării și eliminării substanțelor chimice, respectând în același timp mediul și sănătatea populației; în acest scop, solicită ca reglementările să fie mai clare în ce privește interfața substanțe chimice – produse – deșeuri (CPW Interface), astfel încât circularitatea să poată fi pusă în aplicare în toate statele membre;

Rolul specific al regiunilor și al autorităților locale

11.

exprimă interesul puternic și disponibilitatea regiunilor și a autorităților locale de a lua măsuri pentru a îmbunătăți producția în condiții de siguranță și utilizarea sustenabilă a substanțelor chimice. Aceste măsuri ar trebui să fie sprijinite printr-un cadru de reglementare și resurse adecvate, prin accesul deplin la cunoștințe și prin garantarea resurselor financiare pentru aceste autorități. În plus, autoritățile ar putea obține feedback cu privire la dificultățile și problemele legate de punerea în aplicare și aplicarea reglementărilor adoptate;

12.

având în vedere relația strânsă dintre autoritățile locale, regionale și cetățeni și cunoașterea directă a caracteristicilor specifice ale regiunilor, subliniază posibilitățile de pregătire și desfășurare a unor campanii de sensibilizare a opiniei publice cu privire la principiile și obiectivele strategiei privind substanțele chimice. Cooperarea directă dintre autoritățile locale și întreprinderile care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor permite o evaluare din punct de vedere practic a problemelor care decurg din aplicarea normelor introduse. Este important ca atât autoritățile locale, care sunt direct responsabile cu aplicarea legislației, cât și autoritățile care asigură respectarea acesteia să dispună de instrumente juridice adecvate în monitorizarea și controlul respectării normelor;

13.

constată că autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în punerea în aplicare a strategiei privind substanțele chimice. Având în vedere că aceste autorități cunosc în mod direct caracteristicile specifice ale diferitelor regiuni, subliniază importanța implicării lor în desfășurarea unei campanii de informare pentru a crește gradul de conștientizare (inclusiv în rândul IMM-urilor și al locuitorilor/cetățenilor), a încuraja anumite sectoare economice să găsească alternative la substanțele chimice dăunătoare și să depună eforturi de proiectare a unei producții de substanțe chimice și materiale sigure și sustenabile;

14.

consideră că este important ca, la atribuirea contractelor de achiziții publice, autoritățile locale și regionale să solicite ca produsele și bunurile achiziționate să conțină substanțe chimice sigure, contribuind astfel la dispariția treptată a produselor și bunurilor nedorite;

15.

subliniază importanța deosebită a capacității de inovare și de investiții a IMM-urilor pentru producția și utilizarea sigură și durabilă a materialelor, al căror potențial poate fi realizat cu succes prin sprijin și dialog la nivel local și regional. IMM-urile, în special, oferă substanțe chimice specifice pentru produse inovatoare de specialitate și de nișă și capacitatea de a le adapta pe acestea, în funcție de necesități. Întrucât au nevoie de cantități destul de mici și de o mare varietate de substanțe chimice, este mai probabil ca ele să fie afectate de faptul că procedurile stabilite pentru fiecare substanță sunt foarte costisitoare și de lungă durată și necesită informații sau cooperare din partea celor care solicită preînregistrarea, a titularilor autorizațiilor, a furnizorilor și a clienților. Sprijinul interregional poate fi foarte util în acest sens;

16.

solicită ca cerințele pentru autoritățile locale și IMM-uri să fie inteligibile, transparente și ușor de gestionat din punct de vedere administrativ; constată, în acest sens, că numeroase informații importante sunt încă disponibile numai în limba engleză, iar această barieră lingvistică reprezintă o problemă;

Organizarea procesului de punere în aplicare a strategiei

17.

consideră că, pentru a asigura punerea în aplicare cu succes a strategiei privind substanțele chimice, eforturile trebuie să fie definite conform unei abordări ascendente și să fie repartizate în mod echitabil între teritoriile UE, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, permițând totodată flexibilitatea necesară și luând în considerare raportul costuri-beneficii.

18.

subliniază necesitatea instituirii unui plan de punere în aplicare a strategiei privind substanțele chimice, care să crească sentimentul de siguranță al părților obligate, să reducă la minimum riscurile care decurg din procesele de punere în aplicare și să permită monitorizarea continuă a progreselor și o reacție rapidă la amenințări;

19.

în același timp, subliniază că funcționalitatea și reactivitatea anumitor substanțe chimice necesare pentru anumite utilizări fac adesea parte integrantă din proprietățile lor periculoase. Prin urmare, trebuie incluse și promovate, de asemenea, procese și tehnologii care să permită utilizarea în condiții de siguranță a substanțelor periculoase pe parcursul întregului lor ciclu de viață, garantând gestionarea lor corespunzătoare ca deșeuri și după scoaterea din uz. Trebuie identificate și excluse riscurile inacceptabile specifice;

20.

atrage atenția asupra faptului că punerea în aplicare a strategiei va necesita soluții flexibile și inovatoare, precum și noi modele de afaceri în vederea introducerii și promovării tehnologiilor inovatoare. Aceste măsuri vor duce la redresarea economiei, la creșterea competitivității IMM-urilor și la punerea în aplicare a unor soluții pentru îmbunătățirea sănătății umane și a stării mediului prin: — implementarea economiei circulare și a sistemelor agroindustriale durabile; — introducerea de soluții durabile, bazate pe biosubstanțe; — concretizarea politicilor în materie de sănătate și de mediu; — tranziția către o economie albastră durabilă; — utilizarea conectivității și ecosistemelor digitale, ca tehnologii de completare a strategiei; — o tranziție durabilă și echitabilă și crearea de noi locuri de muncă, subvenționând în același timp proiectele în conformitate cu principiile strategiei;

21.

recomandă consultarea autorităților locale și regionale în procesul de elaborare a planurilor naționale ale strategiei și a celor privind consolidarea rezilienței; încurajează Comisia Europeană să valorifice experiențele colectate de CoR prin intermediul rețelei sale de centre regionale a CoR;

22.

încurajează Comisia și autoritățile de reglementare a produselor chimice (ECHA, autoritățile statelor membre) și grupurile de experți (de exemplu, CER) să faciliteze o mai mare transparență procedurală și schimburi științifice cu întreprinderile și regiunile în cauză, în interesul unor soluții practice și durabile și invită Comisia să se asigure că modificările aduse legislației europene care decurg din această strategie sunt întotdeauna în conformitate cu Agenda pentru o mai bună reglementare a Comisiei Europene și, ca atare, fac întotdeauna obiectul evaluării de impact aferente. Acest lucru este necesar în special pentru evaluările de impact și identificarea și definirea „utilizărilor esențiale pentru societate”, care nu trebuie să conducă la excluderea utilizărilor sigure ale substanțelor fără o justificare adecvată; solicită să se analizeze dacă fiecare decizie de a înscrie o substanță pe lista substanțelor candidate (pentru autorizare) ar trebui să fie precedată de o analiză a opțiunilor de gestionare a riscurilor;

23.

recunoaște potențialul ridicat al sectoarelor agriculturii, textilelor, electronicii și construcțiilor în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiei privind substanțele chimice. Aceste sectoare sunt actori esențiali de-a lungul întregului proces și contribuie la dezvoltarea unor substanțe chimice durabile și sigure, întrucât utilizează pe scară largă astfel de substanțe în activitățile lor;

24.

subliniază că industria agricolă este un utilizator important al substanțelor chimice, inclusiv al produselor de protecție a plantelor și al îngrășămintelor, care afectează în mod direct sănătatea umană și starea mediului. Pactul verde se angajează să dezvolte producția de alimente ecologice, ceea ce va reduce, prin urmare, utilizarea substanțelor chimice în sectorul agricol. În acest sens, subliniază necesitatea de a găsi soluții inovatoare ca oportunitate pentru oamenii de știință de a dezvolta produse chimice bazate pe bioproduse;

Acordarea de sprijin prin măsuri de reglementare

25.

reamintește analiza efectuată de Agenția Europeană de Mediu (AEM), care arată că o punere în aplicare sub nivelul optim a legislației UE în domeniul mediului este, cel mai adesea, rezultatul unei coordonări ineficiente între autoritățile locale, regionale și naționale. Printre cauzele acestei situații se numără și lipsa capacității administrative, finanțarea insuficientă, lipsa de cunoștințe și de date, mecanismele insuficiente de asigurare a conformității și lipsa de integrare a politicilor. În acest context, subliniază necesitatea de a elimina lacunele din cadrul politicilor și al legislației existente, de a asigura coerența politicilor, stabilitatea reglementărilor și a alocării de fonduri pentru adaptarea antreprenorilor la noile cerințe și pentru formarea lucrătorilor din administrație;

26.

atrage atenția că schimbările puse în aplicare au pus la dispoziția autorităților regionale și locale mijloace juridice reale pentru a proteja teritoriile și locuitorii acestora atât de riscurile asociate utilizării substanțelor chimice, cât și de riscurile aferente gestionării substanțelor chimice periculoase pe durata tranziției din industria chimică;

27.

consideră că este necesar să se revizuiască și să se consolideze Regulamentele REACH și CLP și interfața lor cu legislația din domeniul securității și sănătății în muncă (SSM), simplificându-se procedurile. Atrage atenția asupra necesității ca, înainte de a introduce noi reglementări, Comisia Europeană să solicite punctele de vedere ale autorităților naționale responsabile cu punerea în aplicare a Regulamentului REACH și a legislației din domeniul SSM. Noile norme ar trebui să completeze legislația existentă și să o facă mai eficace în ceea ce privește aplicarea și asigurarea respectării ei, prin procese consacrate și funcționale;

28.

subliniază necesitatea de a înăspri reglementarea în ceea ce privește cerințele REACH referitoare la utilizarea în condiții de siguranță a substanțelor recuperate introduse pe piață;

29.

subliniază necesitatea de a utiliza un instrument unic pentru coordonarea acțiunii publice. Astfel se va asigura accesul la un rezumat actualizat al informațiilor privind inițiativele planificate și în curs ale autorităților în toate domeniile legislației privind substanțele chimice;

Consolidarea controlului și asigurarea respectării normelor

30.

observă că Europa are nevoie de o politică solidă și coordonată de asigurare a respectării legislației, în special în ce privește importurile, inclusiv cele provenite din vânzări online, care reprezintă cea mai mare parte a cazurilor de neconformitate cu normele privind substanțele din produse;

31.

atrage atenția asupra necesității de a monitoriza și de a raporta modificările aduse reglementărilor. Pe această bază, ar trebui să se reacționeze, să se controleze și să se asigure respectarea lor, precum și să se ia măsuri corective;

32.

subliniază necesitatea de a consolida monitorizarea și punerea în aplicare a legislației existente. O reglementare juridică coerentă și simplificată care acoperă întreaga piață a UE va favoriza o politică unică și coordonată pentru controlul și punerea ei în aplicare;

33.

subliniază că procedurile de autorizare prevăzute în sistem ar trebui să se aplice și producătorilor din afara UE, în același mod ca și producătorilor europeni. Prin urmare, strategia ar trebui să se concentreze pe crearea unor șanse egale pentru toate părțile interesate. Astfel se va crea un sistem în care toți antreprenorii, atât cei de pe piețele statelor membre, cât și cei din afara UE, să fie egali în fața legii, ceea ce va garanta competitivitatea și inovarea întreprinderilor europene;

Inovare și competitivitate

34.

subliniază că industria chimică are nevoie de o transformare a propriilor procese de producție, în vederea realizării neutralității climatice până în 2050. Tranziția energetică industrială va implica adesea modernizarea radicală sau înlocuirea completă a instalațiilor existente, ceea ce poate fi problematic, atunci când se implementează, simultan, inovații în vederea unor substanțe chimice sigure și sustenabile. Cu toate acestea, provocările legate de neutralitatea climatică și de soluțiile inovatoare pot contribui la menținerea și consolidarea competitivității întreprinderilor;

35.

atrage atenția asupra necesității de a proteja capacitatea de inovare și competitivitatea întreprinderilor europene, în special a IMM-urilor, în ceea ce privește protecția proprietății intelectuale. Măsurile planificate ar trebui să ia în considerare introducerea unor principii și cadre uniforme de către autoritățile relevante, de exemplu prin elaborarea unor condiții de reglementare credibile și prin asigurarea protecției informațiilor comerciale confidențiale pe care le dețin;

36.

recomandă ca în cursul introducerii schimbărilor legate de strategia privind substanțele chimice să se țină seama de timpul necesar pentru adaptarea sau transformarea instalațiilor și pentru gestionarea substanțelor chimice periculoase retrase de pe piața UE. Măsurile luate se pot repercuta asupra utilizatorilor de produse chimice din aval și asupra modelelor lor de afaceri. În acest context, în cursul implementării legislației europene, ar trebui să se țină seama de avizul întregii industrii referitor la alternativele posibile pentru a înlocui materiile prime/produsele eliminate, precum și să se efectueze o evaluare a impactului la care să participe autoritățile și comunitățile regionale și locale;

37.

consideră că autorizarea substanțelor în temeiul legislației privind substanțele chimice ar trebui să fie mai bine sincronizată cu ciclurile de investiții și inovare, în special pentru produsele complexe, precum și cu perioada de timp necesară pentru aprobarea produselor și a materialelor și pentru autorizațiile pentru instalații;

38.

subliniază importanța acțiunilor de dezvoltare a cunoștințelor științifice cu privire la substanțele chimice periculoase prezente în mediul înconjurător, inclusiv cele din sol și din aer, din apa potabilă, din faună și floră și din alimente, precum și la sursele acestor substanțe și la efectele lor asupra sănătății umane; prin urmare, salută intenția strategiei de a consolida principiul „poluatorul plătește”;

Lanțul fluxului de substanțe

39.

subliniază necesitatea de a sprijini eforturile diferitelor sectoare și întreprinderi de a înlocui substanțele care prezintă motive de îngrijorare prin promovarea cercetării și dezvoltării, prin investiții în substanțe chimice sustenabile și prin inovații tehnologice;

40.

subliniază necesitatea generalizării și introducerii de noi standarde și certificări referitoare la substanțele chimice sustenabile. Aplicarea criteriilor de mediu de către autoritățile regionale și locale ar influența motivația de a utiliza produse sustenabile și promovarea acestora;

41.

sprijină punerea în aplicare a conceptului de sustenabilitate încă din faza de proiectare a substanțelor. Produsele obținute din substanțe sustenabile ar trebui să poată fi reciclate complet, pentru a asigura o materie primă sigură pentru producția ulterioară. Procesul de fabricație este legat în mod direct și indisolubil de procesul de proiectare și dezvoltare a produsului. Dacă se ține seama de perspectiva ciclului de viață al unui produs în etapa de proiectare, producția durabilă va juca un rol de consolidare a creării de produse sustenabile, reducând sau eliminând efectele negative asupra mediului și societății. Scopul este ca industria chimică să nu fie numai o industrie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, ci și una eficientă din punct de vedere energetic, sigură pentru producție și utilizare și competitivă, iar provocările cu care se confruntă să poată fi depășite;

42.

subliniază că punerea în aplicare a strategiei privind substanțele chimice va depinde în mare măsură de realizarea obiectivelor economiei circulare. Reciclarea chimică reprezintă o oportunitate pentru industria chimică, deoarece contribuie la reducerea impactului asupra mediului și la descoperirea unor soluții inovatoare care permit utilizarea materialelor reciclate în produse, precum și producerea de materiale reciclabile de înaltă calitate. În acest context, subliniază necesitatea ca acest domeniu să facă obiectul unui sistem de sprijin specific pentru a încuraja utilizarea produselor reciclate;

43.

subliniază importanța aspectelor legate de necesitatea de a gestiona deșeurile rezultate din retragerea anumitor substanțe sau produse de pe piața UE. Este vorba nu numai de aspecte financiare, ci și de costuri de mediu. Cu privire la aceste aspecte, UE ar trebui să sprijine atât autoritățile regionale și locale, cât și întreprinderile în ceea ce privește modificarea modului de funcționare a instalațiilor sau modernizarea lor, precum și investițiile în inovații durabile care să garanteze decontaminarea fluxurilor de deșeuri, creșterea reciclării și reducerea depozitării deșeurilor, în special a materialelor plastice și a textilelor;

Evaluarea substanțelor chimice și accesul la informații privind substanțele chimice

44.

subliniază importanța cooperării interregionale în scopul creării unei politici coerente de promovare a substanțelor chimice sigure, adoptării de măsuri pentru a crește siguranța utilizării acestora și promovării producției circulare;

45.

subliniază importanța siguranței produselor, în special a evitării substanțelor care prezintă motive de îngrijorare și a asigurării unui acces ușor la informații privind compoziția chimică a unui produs, pe parcursul întregului său ciclu de viață;

46.

În acest sens, Comitetul atrage atenția asupra dreptului la informare pentru a permite consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză. Reamintește că acest lucru se poate realiza prin introducerea unor cerințe eficace în materie de informare și prin garantarea posibilității de a urmări prezența substanțelor periculoase din momentul fabricării produsului, inclusiv, printre altele, utilizând baza de date SCIP administrată de ECHA, precum și prin introducerea pașapoartelor pentru produse;

47.

subliniază necesitatea de a crea o bază de date a UE pe deplin interconectată și interdisciplinară privind securitatea chimică, care să fie înființată de Agenția Europeană pentru Produse Chimice; aceste acțiuni vor asigura instituirea unei abordări uniforme și transparente a substanțelor chimice, precum și a evaluării riscurilor pe care ele le generează. În plus, se va asigura astfel aplicarea unor definiții și criterii precise și lipsite de orice ambiguitate, întemeiate pe o bună înțelegere a utilizării substanțelor chimice și a expunerii potențiale și pe dovezi științifice solide și actualizate;

48.

consideră că evaluarea sustenabilității unui produs trebuie să țină seama de întregul ciclu de viață și să includă cel mai înalt nivel posibil de circularitate, inclusiv în ce privește randamentul materiilor prime, energia utilizată, utilizarea apei și a solului, precum și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a altor poluanți. În plus, ea ar trebui să se bazeze pe metodologiile de evaluare a sustenabilității produselor, pe care întreprinderile europene din industria chimică au început deja să le pregătească. Subliniază că această evaluare poate fi, de asemenea, o sursă principală de informații atunci când se iau decizii privind înlocuirea;

Bioeconomia

49.

atrage atenția asupra importanței cooperării dintre sectorul industrial și cel agricol. Sectorul agricol este o sursă importantă de informații pentru crearea și utilizarea de biosubstanțe, inclusiv în ceea ce privește potențialul biomasei ca materie primă pentru substanțele chimice. În același timp, reducerea semnificativă a pesticidelor, a insecticidelor și a altor produse agrochimice, în conformitate cu obiectivele stabilite în Strategia „De la fermă la consumator”, este esențială pentru conservarea biodiversității și reducerea daunelor aduse mediului;

50.

subliniază rolul hidrogenului în îmbunătățirea eficienței energetice și în dezvoltarea inovării. Tehnologiile pe bază de hidrogen reprezintă o prioritate pentru realizarea Pactului verde european și un element-cheie în transformarea industriei chimice, iar implementarea lor necesită elaborarea unor reglementări coerente și simplificate și acordarea unui sprijin financiar;

51.

recunoaște potențialul hidrogenului, care poate deveni un element-cheie în transformarea industriei chimice – una dintre cele mai mari consumatoare de energie. Subliniază însă că valorificarea acestui potențial necesită sprijin financiar;

Asigurarea competențelor

52.

capitalul uman este un domeniu important în punerea în aplicare a strategiei privind substanțele chimice. Atrage atenția asupra necesității de a asigura continuitatea personalului în contextul tranziției digitale și verzi, precum și al transformării/regândirii domeniului. De asemenea, este important să se acorde timp suficient pentru ca lucrătorii să fie formați în mod corespunzător în ce privește gestionarea substanțelor chimice. Perfecționarea și recalificarea lucrătorilor sunt esențiale pentru asigurarea competitivității;

53.

salută posibilitatea acordării de sprijin financiar din fondurile UE pentru perfecționarea și recalificarea lucrătorilor implicați în producția și utilizarea substanțelor chimice (2). Aceste măsuri vor crea noi oportunități economice, promovând în același timp justiția socială și reziliența, în special în regiunile cele mai vulnerabile, și vor contribui la realizarea tranziției verzi;

54.

subliniază că evaluarea adecvată a riscurilor, prioritizarea măsurilor, căutarea de substanțe și materiale sigure și durabile și discutarea avantajelor și dezavantajelor respective necesită cunoștințe foarte complexe, expertiză specializată și timp îndelungat din partea întreprinderilor și a autorităților și că există o nevoie continuă de informații, consiliere și formare.

Acordarea de sprijin financiar

55.

solicită crearea unui cadru bugetar care să garanteze condiții de concurență echitabile pentru transformarea industriei în direcția recurgerii la substanțe chimice și materiale sigure și sustenabile, încurajând schimbările de comportament și asigurând în același timp competitivitatea pe piețele europene și mondiale. Aceste acțiuni au scopul de a asigura o tranziție sustenabilă, capabilă să sprijine coeziunea socială și economică;

56.

În contextul crizei post-COVID-19, care are un impact considerabil asupra finanțelor și a funcționării autorităților locale și regionale, solicită Uniunii Europene să acorde acces direct la finanțare proiectelor care sprijină produsele chimice sustenabile. În plus, UE ar trebui să ofere un sprijin suplimentar regiunilor aflate în tranziție;

57.

subliniază necesitatea garantării unor instrumente juridice și financiare prin care să se poată promova și sprijini la nivel local și regional soluții inovatoare care să contribuie la apariția unei noi generații de substanțe chimice și la tranziția ecologică a industriei chimice;

58.

sprijină un fond specific pentru (bio)monitorizarea umană și de mediu la nivelul întregii UE, ca parte a programului Orizont Europa;

---

(1)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – Către un mediu fără substanțe toxice

(2)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – Către un mediu fără substanțe toxice

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Autoritățile locale și regionale și protecția mediului marin

(2021/C 300/08)

Raportor: Emma NOHRÈN (SE – Verzi), viceprimar al localității Lysekil Document de referință: Președinția portugheză a Consiliului

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

1.

salută sesizarea Președinției portugheze a Consiliului cu privire la rolul autorităților locale și regionale (ALR) în protejarea mediului marin;

2.

este profund îngrijorat că mediul marin al UE nu a atins o stare ecologică bună până în 2020, așa cum prevede Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” (MSFD) și în conformitate cu angajamentul UE față de Conferința ONU privind oceanele, din 2017;

3.

reamintește că planeta are nevoie de mări sănătoase, pentru funcții de susținere a vieții, cum ar fi producția de oxigen, reglarea climei, producția de alimente și multe alte servicii ecosistemice;

4.

constată că zonele de coastă sunt cele mai dens populate din UE și găzduiesc și o gamă largă de organisme; pentru a crește și a se dezvolta, peștii au nevoie de locuri propice pentru creștere și hrănire în aceste ecosisteme marine fragile. Comitetul își exprimă preocuparea în ceea ce privește stocurile de pește, inclusiv stocurile exploatate comercial, deoarece presiunea asupra litoralului este în creștere, din cauza dezvoltării urbane și a turismului;

5.

avertizează că starea coastelor și mărilor Uniunii este agravată și mai mult de presiunea exercitată de schimbările climatice și de acidificarea oceanelor, care schimbă caracteristicile fizice și chimice ale mărilor, aducându-le până la limite planetare în care apar mutații ireversibile ale condițiilor ecologice pentru viață pe Pământ;

6.

sprijină obiectivele și țintele de protejare a biodiversității din Pactul verde al UE și din Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030; subliniază că trebuie evidențiat și conștientizat mai mult rolul vital al oceanelor pentru UE; îndeamnă Comisia să includă obiective clare și măsurabile, însoțite de termene-limită, în planul său de acțiune pentru conservarea resurselor piscicole și pentru protejarea ecosistemelor marine, în conformitate cu cadrul politic global post-2020 privind biodiversitatea al CBD COP15 a ONU, plan care urmează să fie publicat până în 2021 (1); reamintește că rolul esențial al oceanelor și al coastelor noastre în strategiile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea ar trebui să fie luat în considerare în mod adecvat în soluțiile propuse (2);

7.

subliniază că 94 % din cetățenii UE cred că protecția mediului este importantă (3), ceea ce subliniază că protecția mediului trebuie pe deplin integrată în procesul de luare a deciziilor publice la toate nivelurile, într-o abordare sistematică și transsectorială;

8.

consideră că pandemia și restricțiile sale arată și mai mult importanța naturii pentru recreere, sănătate și bunăstare mintală; subliniază că valoarea reală a naturii și a biodiversității trebuie luată pe deplin în considerare atunci când ne reconstruim economia prin intermediul planurilor de redresare ecologică și de reziliență; subliniază că investițiile în mediul marin pot aduce beneficii socioeconomice pe termen scurt și beneficii ecologie pe termen mediu spre lung, printre altele, prin refacerea activă a ecosistemelor marine, prin extinderea monitorizării electronice la distanță (REM) și prin oprirea la sursă a poluării cu materiale plastice (4);

9.

subliniază că, pentru a reuși refacerea biodiversității și a stopa degradarea mediului, este esențial să se instituie o economie circulară veritabilă, bazată pe o producție responsabilă, cu obiective clare pentru reutilizarea bunurilor, reducerea consumului și reciclarea materialelor, ceea ce va reduce în mod considerabil utilizarea materiilor prime; este ferm convins că crizele interconectate legate de climă, biodiversitate și utilizarea resurselor ar trebui abordate împreună;

10.

subliniază că abordarea ecosistemică, principiul precauției și principiul „poluatorul plătește” sunt principii politice fundamentale care trebuie să stea la baza legislației UE privind mediul marin;

11.

consideră că este timpul să se acționeze, atât prin corectarea problemelor structurale legate de punerea în aplicare a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”, cât și prin lansarea de acțiuni care pot elibera potențialul neexploatat al autorităților locale și de la nivel subnațional de protejare a mediului marin al UE;

Îmbunătățirea implementării Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” grație contribuției autorităților locale și regionale

12.

subliniază că numeroase politici și decizii ale autorităților locale sau subnaționale în materie de planificare și acordare a autorizațiilor pentru activități umane cum ar fi construcțiile urbane, proiectele de transport, tratarea apelor reziduale, gestionarea deșeurilor, producția industrială, agricultura, producția de energie etc. au un impact – direct sau indirect – asupra calității apei, a mărilor și a biodiversității marine, atât în zonele de coastă, cât și pe mare; prin urmare, protecția mediului trebuie luată în considerare în toate modelele de luare a deciziilor publice; subliniază că achizițiile publice ecologice pot juca un rol esențial în a ajuta comunitățile și regiunile să devină eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și sustenabile din punct de vedere ecologic;

13.

felicită numeroasele consilii locale și regionale care cooperează deja între ele la o serie de măsuri de succes pentru îmbunătățirea mediului marin și așteaptă ca statele membre să ia pe deplin în considerare aceste eforturi, integrându-le în planificarea și evaluarea strategiilor lor naționale privind mediul marin; reiterează că statele membre au responsabilitatea de a asigura continuitatea, coordonarea și cooperarea în strategiile lor privind mediul marin, pentru a consolida și a îmbunătăți coordonarea verticală între autoritățile naționale, subnaționale și locale;

14.

observă că multe consilii locale și regionale nu sunt conștiente de dreptul lor de a acționa și nici de sarcinile care le revin în implementarea Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”; invită fiecare stat membru să evalueze procedurile instituite pentru a atinge obiectivele Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”, să clarifice responsabilitățile dintre diversele organisme decizionale și să le informeze cu privire la acestea, pentru a asigura eficacitatea și eficiența strategiei;

15.

subliniază necesitatea de a recunoaște rolul autorităților locale și subnaționale în punerea în aplicare a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”; invită Comisia să propună norme pentru statele membre cu privire la modul de integrare a acestor autorități în procedura de consultare și în procesul de identificare, concepere și planificare a măsurilor, clarificând responsabilitățile și încurajând o mai mare implicare și asumare a responsabilității din partea autorităților locale și regionale;

16.

ia act de disponibilitatea anumitor întreprinderi de a sprijini proiecte concrete de refacere; subliniază importanța continuității și a unei viziuni pe termen lung în strategia pentru mediul marin, inclusiv la nivel local; consideră că stabilirea unei direcții clare și transparente pentru strategia marină creează oportunități de investiții pentru întreprinderi;

17.

ia act de eforturile Comisiei de a armoniza, între statele membre, dar și cu țările vecine din afara UE, standardele, procesele, valorile-prag și raportarea legate de apă și biodiversitate în cadrul diverselor acte legislative ale UE;

18.

sprijină continuarea cooperării cu convențiile maritime regionale; subliniază că este esențială o înțelegere comună la nivel regional a ceea ce reprezintă o stare ecologică bună; este ferm convins că o abordare armonizată și o raportare sincronizată vor crea, în cele din urmă, sinergii și vor economisi resurse; invită statele membre să sprijine și să se angajeze în favoarea obținerii unui sistem de colectare a datelor armonizat și solid;

19.

subliniază că seriile de date pe termen lung sunt esențiale pentru a descoperi schimbări lente în mediu, identificând factorii determinanți ai degradării ecosistemelor și evaluând acțiunile și măsurile;

20.

recomandă ca statele membre să implice consiliile locale și regionale din zonele de coastă, care dispun de expertiză locală, în colectarea și evaluarea datelor; pledează pentru o atitudine deschisă față de inițiativele științifice cetățenești;

21.

felicită Comisia pentru portalul său web WISE Marine (5), disponibil pentru public și care cuprinde, printre altele, informații privind statutul fiecărui descriptor, așa cum a fost raportat de statele membre; acestea din urmă ar trebui, fără întârziere, să îmbunătățească raportarea electronică;

22.

este conștient că primul ciclu de punere în aplicare a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” a reprezentat un exercițiu complex și o provocare, dar subliniază că, fără a defini valori-prag și obiective clare, ambițioase și cuantificabile, nu se vor înregistra niciodată progrese; îndeamnă, prin urmare, ca aceste obiective să fie definite fără întârziere;

23.

subliniază că realizarea Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” depinde în totalitate de punerea în aplicare cu succes a Directivei-cadru privind apa și a Directivei privind apele urbane reziduale; prin urmare, solicită Comisiei să analizeze modalitățile de îmbunătățire a coordonării și coerenței dintre directive și să propună orientări pentru statele membre cu privire la modul de coordonare a punerii în aplicare a directivelor;

24.

consideră că este nevoie de o gestionare coerentă a spațiului maritim între diversele părți interesate; subliniază că abordarea ecosistemică reprezintă baza pentru punerea în aplicare a Directivei privind amenajarea spațiului maritim, în scopul aplicării deciziilor care contribuie la realizarea unei stări ecologice bune;

Fructificarea potențialului ALR

25.

sugerează ca comunitățile și regiunile de coastă să fructifice oportunitatea de a stimula economia locală, de a crea noi locuri de muncă și, în același timp, de a îmbunătăți starea apelor lor de coastă prin utilizarea Fondului european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură, a LIFE și a altor fonduri ale UE pentru măsuri și proiecte care contribuie la obiectivele Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”;

26.

subliniază că rezultatele măsurilor puse în aplicare la nivel local trebuie să contribuie la evaluarea strategiei marine naționale; evidențiază că măsurile ar trebui să fie, de preferință, pe termen lung, deoarece pentru rezultate este nevoie de timp, din cauza redresării lente în mediul marin; menționează că trebuie asigurate mijloace financiare pentru o evaluare adecvată pe termen lung;

27.

constată că turismul este unul din sectoarele economice majore ale regiunilor de coastă; subliniază că turismul durabil trebuie să aibă o viziune globală, ținând seama și de bunăstarea localnicilor și de viața „sub luciul apei” („life below the surface”);

28.

subliniază că deșeurile de plastic și zgomotul subacvatic generate de turism pot avea cel mai mare impact asupra animalelor marine și, ca atare, subliniază importanța conservării naturii și vieții marine, fiind principalele atracții ale coastei; încurajează comunitățile de coastă să promoveze concepte precum „golfurile silențioase” pentru practicarea caiacului sau zonele fără ambarcațiuni cu vâsle sau motorizate, combinând bunăstarea rezidenților din zonă cu cea a creaturilor ce trăiesc „sub luciul apei” („life below the surface”);

29.

observă că taxele portuare diferențiate din punct de vedere ecologic pot fi o cale eficientă prin care regiunile de coastă pot îmbunătăți mediul și pot reduce emisiile în mediul aerian și acvatic, alături de deșeuri și de zgomot;

30.

solicită ca autoritățile locale și regionale din zonele de coastă să fie consultate cu privire la deciziile privind direcționarea traficului naval;

31.

consideră că zonele mixte (terestre și maritime) protejate și bine gestionate pot îmbunătăți protecția zonelor fragile de tranziție între uscat și mediile marine și, în același timp, pot spori atractivitatea regiunilor de coastă ca centre de recreere și turism durabil;

32.

subliniază că și comunitățile și regiunile fără ieșire la mare depind de oceane pentru funcțiile de susținere a vieții, precum și pentru alimentație, recreere, transport, energie etc., fiind – totodată – responsabile de poluarea din amonte;

33.

încurajează autoritățile locale și regionale să-și lanseze propriile inițiative și să coopereze între ele, inclusiv la nivel transfrontalier și cu regiunile din amonte, pentru a identifica și a concepe măsuri de soluționare a unor probleme specifice precum poluarea cu plastic, excesul de nutrienți, poluarea prin scurgeri, traficul excesiv al ambarcațiunilor sau orice altă problemă care se cere soluționată; reiterează că sunt disponibile fonduri UE pentru a sprijini astfel de inițiative;

34.

este pregătit să sprijine orice inițiativă întreprinsă pentru a crea „Orașele UE pentru oceane sănătoase”, o platformă prin care orașele UE pot soluționa împreună problemele cauzate de pierderea biodiversității marine și de degradarea mediului marin;

35.

subliniază că interacțiunile dintre uscat și mare și interconectivitatea dintre diversele domenii de politică sunt aspecte complexe legate de conservarea mediului marin, ceea ce reprezintă o provocare pentru majoritatea autorităților locale și subnaționale ale căror capacități, resurse umane, timp și bani sunt reduse;

36.

este ferm convins că, furnizându-le sprijin pentru schimbul de cunoștințe, asistență tehnică și resurse poate elibera potențialul neexploatat al unor acțiuni și măsuri mai ambițioase la nivel subnațional, pentru o punere în aplicare mai eficientă a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”;

37.

sugerează utilizarea fondurilor UE relevante și înființarea unei „Academii oceanice a UE”, alcătuită din tineri cercetători din toate statele membre cu bune competențe de comunicare care, în cooperare cu universitățile, să inspire și să disemineze constant noi cunoștințe și informații cu privire la importanța oceanelor sănătoase, legăturile dintre mediul marin și alte politici, posibilele măsuri și bunele practici;

38.

invită Comisia să pună în aplicare principiul subsidiarității și să creeze un Grup operativ european pentru biodiversitate marină 2030, format dintr-un grup de manageri de proiecte operaționale de mediu care să fie la dispoziția autorităților subnaționale pentru a le permite să lanseze proiecte și măsuri voluntare pentru a aborda o anumită problemă într-o anumită subdiviziune marină sau zonă terestră; propune ca acest grup operativ să ajute regiunile coresponsabile să dobândească competențele necesare prin contractarea de experți, acordarea de sprijin operațional pentru planificare și organizare și prin consilierea cu privire la proiecte și modalități de solicitare a finanțării din partea UE;

Domenii în care UE trebuie să asigure condiții de concurență echitabile

39.

salută obiectivele Strategiei „De la fermă la consumator” de reducere a pesticidelor și a nutrienților și constată că una dintre principalele surse de eutrofizare a mărilor UE este reprezentată de îngrășămintele agricole. Consideră că noile ținte trebuie să garanteze durabilitatea mediului și sustenabilitatea economică și socială;

40.

subliniază importanța pentru mediul marin a implementării eficiente a unui plan de acțiune ambițios al UE privind reducerea la zero a poluării apei, aerului și solului, plan care urmează să fie publicat în mai 2021;

41.

înțelege că azotul și fosforul – ca substanțe nutritive – sunt materii prime esențiale și că fosforul este inclus pe lista UE a materiilor prime critice; a fost informat că substanțele nutritive pot fi reciclate eficient din epurarea apelor uzate și pot înlocui materiile prime virgine din minerit; invită Comisia să propună norme UE privind obligațiile în materie de cote pentru nutrienții reciclați din îngrășămintele comercializate în UE;

42.

sprijină ferm propunerea Comisiei de a crea o rețea coerentă de zone marine protejate (ZMP) și gestionate eficient, care să acopere 30 % din mările UE, inclusiv prin zone de refacere a stocurilor de pește, astfel cum se prevede în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), și zone în care tehnicile de pescuit și activitățile economice cele mai distructive sunt restricționate;

43.

este de acord cu obiectivul ca 10 % din mările UE să beneficieze de un nivel ridicat de protecție, inclusiv zonele în care toate capturile și toate activitățile economice sunt interzise, adică zonele fără capturi; subliniază că rețeaua ZMP trebuie să fie reprezentativă pentru diversitatea ecosistemelor marine ale UE și că fiecare ZMP trebuie să aibă un organ de conducere și un plan de gestionare, cu obiective și măsuri de conservare clare și cu o monitorizare adecvată;

44.

este alarmat de protecția deficitară și de insuficiența monitorizării și controlului în actualele ZMP ale UE; observă că, potrivit AEM (6), mai puțin de 1 % din ZMP din UE ar putea fi considerate rezerve marine cu protecție deplină; constată că, adesea, multe activități umane nu sunt reglementate în ZMP, cum ar fi extracția petrolului în larg, extracția de minereuri, dragarea, traficul maritim, pescuitul și acvacultura etc.; solicită restricții privind activitățile cele mai distructive din ZMP, la un nivel coerent al rețelei;

45.

subliniază că, potrivit unui raport al Curții de Conturi (7), o mare parte a legislației UE în domeniul mediului, cum ar fi Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” și directivele privind natura, nu a fost pusă în aplicare în mod suficient și că, dată fiind starea mediului marin, sunt necesare măsuri de conservare mai stricte; îndeamnă Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de punere în aplicare a măsurilor respective, pentru a permite o protecție mai eficientă a mediului marin;

46.

subliniază că, începând cu 2013 și cu reforma PCP, am devenit pe deplin conștienți de modul în care schimbările climatice și acidificarea oceanelor afectează oceanele și de cât de rapid apar aceste schimbări; consideră că nu mai putem să ne concentrăm exclusiv asupra maximizării randamentului pescuitului ca obiectiv central al gestionării pescuitului în UE; este ferm convins că obiectivul trebuie să fie de a face posibilă refacerea populațiilor de pești la niveluri superioare celor care le permit să își îndeplinească rolul esențial în ecosistemele marine, pentru a introduce un tampon pentru impactul tot mai mare al factorilor de stres (cum ar fi schimbările climatice și declinul biodiversității), astfel încât ecosistemele respective să poată furniza în continuare servicii critice, cum ar fi producția de oxigen, reglarea climei, stocarea carbonului și furnizarea de alimente;

47.

este ferm convins că toate tipurile de subvenții dăunătoare pescuitului care contribuie la capacități excedentare de pescuit, la pescuit excesiv, la schimbări climatice și la acidificarea oceanelor trebuie să înceteze; solicită un sprijin sporit în cercetare și inovare pentru a contribui la reducerea amprentei ecologice a flotei navale europene, mai ales prin dezvoltarea de combustibili alternativi care ar putea fi utilizați în ambarcațiunile existente, dar și prin eliminarea scutirii carburanților utilizați în domeniul pescuitului din Directiva privind impozitarea energiei;

48.

atrage atenția asupra recuperării lente a ecosistemelor marine de adâncime vulnerabile și, prin urmare, asupra necesității de a implementa eficient Regulamentul UE privind pescuitul de adâncime; reamintește cerința de a pune capăt pescuitului cu unelte de pescuit de fund la adâncimi sub 400 m în zonele în care se știe că există sau pot exista ecosisteme marine vulnerabile (EMV); îndeamnă să se delimiteze amprenta pescuitului de fund în zonele cu adâncimi cuprinse între 400 și 800 de metri și să fie închise zonele în care există sau pot apărea ecosisteme marine vulnerabile;

49.

îndeamnă Comisia să aplice mai riguros abordarea ecosistemică în gestionarea pescuitului, inclusiv prin aplicarea treptată a abordărilor bazate pe specii multiple, pentru a reduce la minimum efectele negative ale activităților de pescuit și ale altor factori, precum schimbările climatice, pentru ecosistemele marine, stocurile de pești și societate, asigurând reziliența oceanelor la schimbările climatice; reiterează că documentarea riguroasă a activităților de pescuit și calitatea datelor sunt aspecte esențiale pentru o mai bună gestionare a activităților de pescuit; solicită Comisiei Europene și statelor membre să ia măsurile necesare pentru a îmbunătăți colectarea de date despre pescuitul de agrement, ținând cont de impactul său asupra mediului și de valoarea sa socioeconomică;

50.

salută propunerea Comisiei privind Legea europeană a climei; subliniază rolul-cheie al oceanelor în reglarea climei Pământului și în asigurarea funcțiilor de susținere a vieții; subliniază că oceanele sunt supuse unei presiuni puternice și se deteriorează rapid; invită, prin urmare, Comisia să propună o lege privind oceanele, după modelul celei privind clima;

51.

este ferm convins că punerea în practică a propunerilor din prezentul aviz ar putea elibera potențialul ALR în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”. UE trebuie să-și demonstreze poziția de lider în procesul de pregătire a cadrului global post-2020 privind biodiversitatea și în punerea sa în aplicare, dar și în legătură cu obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 14 al ONU: conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine;

52.

îndeamnă Comisia să își intensifice eforturile pentru a ajunge la un echilibru între capacitatea flotei de pescuit și stocurile de pește, utilizând instrumente din cadrul PCP și al regulamentelor FEPAM într-un mod mai coordonat și mai activ;

53.

este profund îngrijorat de utilizarea tot mai frecventă a instalațiilor de epurare de către nave ca modalitate de a respecta limitele reduse ale emisiilor de sulf; atrage atenția că apa evacuată din epuratoare conține substanțe foarte toxice cu impact pe termen lung asupra mediului marin, cauzând bioacumulare, acidifiere și eutrofizare; invită Comisia să propună interzicerea în UE a deversării apei din epuratoare și măsuri de stimulare a utilizării în transportul maritim a unor soluții alternative la combustibilii grei;

54.

invită Comisia să instituie un Fond pentru oceane, așa cum s-a propus în raportul Parlamentului European privind sistemul global de colectare a datelor privind consumul de păcură al navelor, de modificare a Regulamentului (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului (8), pentru a îmbunătăți eficiența energetică a navelor și a sprijini investițiile în tehnologii și infrastructuri inovatoare de decarbonizare a sectorului transportului maritim și utilizarea combustibililor alternativi durabili produși din surse regenerabile și a tehnologiilor de propulsie cu emisii zero; sprijină propunerea de a utiliza 20 % din veniturile fondului pentru a contribui la protejarea, refacerea și o mai bună gestionare a ecosistemelor marine afectate de încălzirea globală, cum ar fi zonele marine protejate;

55.

invită Comisia ca, în cadrul revizuirii Directivei privind ambarcațiunile de agrement și motovehiculele nautice, să adopte limite ambițioase pentru emisiile de gaze și de zgomot, inclusiv emisiile subacvatice și cele deasupra luciului de apă; îndeamnă Comisia să includă motoarele acționate electric în domeniul de aplicare al directivei;

56.

este profund îngrijorat de poluarea ireversibilă a mediului cauzată de eliberarea de microplastice în mediu; subliniază că costurile de curățare a microplasticelor din apă sunt suportate de autoritățile locale, de stațiile de tratare a apei și de societățile de furnizare a apei; invită, prin urmare, Comisia să adopte măsuri de reglementare stricte și obligatorii pentru a reduce eliberarea neintenționată de microplastice la sursă și o strategie generală de eliminare treptată a microplasticelor adăugate intenționat, inclusiv a nanoplasticelor și a polimerilor biodegradabili și solubili;

57.

subliniază că terenurile de sport sunt unul dintre cei mai mari contribuitori care eliberează în mediu microplastice adăugate intenționat și că comunitățile locale și municipalitățile sunt, în principal, cele care suportă costurile măsurilor de atenuare a acestor deversări; subliniază că există mai multe alternative naturale la granulele de cauciuc și, prin urmare, invită Comisia să adopte o interdicție pentru toate noile infiltrări granulare pentru terenurile de sport, cu o perioadă de tranziție de șase ani;

58.

recunoaște că sistemele de returnare a garanției sunt instrumente eficiente de atingere a obiectivului obligatoriu privind o rată de colectare de 90 % a recipientelor din plastic pentru băuturi până în 2029, astfel cum prevede Directiva UE privind materialele plastice de unică folosință; cere statelor membre care nu dispun încă de un sistem de returnare a garanției pentru recipientele din plastic pentru băuturi să instituie un astfel de sistem și sugerează să se inspire din experiențele de succes ale statelor membre învecinate; invită Comisia să îndrume statele membre să utilizeze sisteme naționale compatibile de returnare a garanției, ca un pas către o piață unică a ambalajelor.

---

(1)  COM(2020) 380 final.

(2)  Astfel cum se subliniază în Raportul special al Grupului interguvernamental pentru schimbări climatice (IPCCC) privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare.

(3)  (CE, 2017b) Raportul AEM 17/2019: Mesaje marine II.

(4)  Cf. https://www.birdlife.org/sites/default/files/turning_the_tide_june2020_1.pdf

(5)  https://water.europa.eu/marine

(6)  Cf. Cadrul 3.2 din Raportul AEM 17/2019: Mesaje marine II.

(7)  Raportul special nr. 26/2020 al Curții de Conturi: Mediul marin: protecția oferită de UE este extinsă, dar lipsită de profunzime

(8)  https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2015/757/oj

Avizul Comitetului European al Regiunilor — Experiențe și învățăminte desprinse de regiuni și orașe în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19

(2021/C 300/09)

Raportor: doamna Joke SCHAUVLIEGE (BE-PPE), vicepreședintă a Parlamentului flamand

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații preliminare

1.

constată că criza sanitară provocată de pandemia de COVID-19 a necesitat un răspuns amplu și cuprinzător, care să țină seama nu numai de situațiile naționale, ci și de cele internaționale și transfrontaliere, precum și de nevoile locale și regionale;

2.

își afirmă angajamentul de a colabora îndeaproape cu orașele și regiunile europene și cu rețelele acestora, cu statele membre, cu instituțiile UE și cu organizațiile internaționale, pentru a face bilanțul învățămintelor desprinse în ceea ce privește gestionarea crizei provocate de pandemia de COVID-19 și redresarea la toate nivelurile de guvernanță, în scopul de a îmbunătăți capacitățile de răspuns ale UE în contextul unor viitoare pandemii și al altor tipuri de situații de criză;

3.

observă că rolul autorităților locale și regionale nu poate fi subestimat în acest caz. Ele au avantajul proximității față de cetățeni, ceea ce le permite să înțeleagă nevoile locale; totodată, constituie prima linie de răspuns. Diversele forme de implicare a societății civile joacă, de asemenea, un rol foarte important în asigurarea legăturii cu cetățenii și furnizarea de servicii acestora;

4.

atrage atenția asupra faptului că 19 dintre cele 27 de state membre atribuie autorităților locale și regionale responsabilități primare și/sau exclusive în materie de sănătate publică;

5.

subliniază că autoritățile locale și regionale s-au aflat – și continuă să se afle – în prima linie în lupta împotriva pandemiei de COVID-19, oferind răspunsuri, în calitate de nivel cel mai apropiat de cetățeni, la urgențele sanitare, sociale și economice cu care se confruntă comunitățile lor și orientând societatea noastră către o redresare durabilă și rezilientă;

6.

este convins că este necesară o coordonare sporită între toate nivelurile de guvernanță pentru a asigura un răspuns coerent și eficace la crizele viitoare. Acest lucru este valabil nu numai în domenii precum achiziționarea de echipamente medicale, ci și în cazul dispozițiilor transfrontaliere, al închiderii frontierelor și al circulației persoanelor, al sprijinului economic, precum și al schimbului de informații și al activităților prospective care vin în sprijinul unei mai bune pregătiri;

7.

este, de asemenea, convins că, în cadrul Conferinței privind viitorul Europei, ar trebui să se ia în discuție chestiunea aprofundării competențelor UE în domeniul sănătății (articolul 168 din TFUE) pentru a asigura o mai bună coordonare, cooperare și un răspuns eficient la viitoarele amenințări la adresa sănătății. Trebuie dezvoltată o cooperare europeană consolidată, ținând seama de principiul subsidiarității;

8.

reiterează faptul că regiunile de frontieră au fost afectate în mod deosebit de pandemie ca urmare a poziției lor geografice. În condițiile în care măsurile adoptate în țările învecinate sunt mai curând ambigue, locuitorii și antreprenorii din zonele de frontieră s-au confruntat cu o profundă incertitudine și mari dificultăți. Prin urmare, sunt necesare mai multe consultări privind, printre altele, închiderea frontierelor, restricțiile privind libera circulație a persoanelor, măsurile de sprijin economic și alte reglementări. Regiunile de frontieră ar putea fi utilizate, de fapt, ca teren de testare pentru o abordare europeană mai eficace;

9.

salută măsurile luate și noile propuneri prezentate de Uniunea Europeană în contextul luptei împotriva COVID-19 și în scopul de a sprijini redresarea întregii Uniuni în urma crizei; propune ca eficacitatea lor pe teren să fie evaluată temeinic pe baza experiențelor din zonele rurale, orașe și regiuni;

10.

face bilanțul Barometrului regional și local pentru 2020 al Comitetului Regiunilor (1), care oferă dovezi detaliate privind impactul pandemiei de COVID-19 la nivel local și regional și prezintă exemple concrete de bune practici, precum și provocările întâmpinate de orașe și regiuni, inclusiv de zonele rurale și regiunile mai puțin dezvoltate;

11.

solicită instituțiilor europene și guvernelor naționale să implice autoritățile locale și regionale în pregătirea planurilor naționale și europene de redresare și reziliență în contextul pandemiei de COVID-19 și al unor eventuale pandemii viitoare; este convins că, pentru a fi eficace, aceste măsuri necesită o dimensiune locală și regională;

O criză care afectează sistemele de sănătate regionale

12.

subliniază responsabilitățile autorităților locale și regionale în domeniul sănătății publice în numeroase state membre; salută acțiunile întreprinse de comune, orașe și regiuni în scopul de a proteja sănătatea cetățenilor lor, de a gestiona serviciile de sănătate esențiale, de a sprijini lucrătorii din domeniul sănătății și de a investi în sistemele de sănătate de pe teritoriile lor, în strânsă colaborare cu societatea civilă și alți actori și într-un climat de enormă presiune, dat fiind contextul de maximă urgență sanitară;

13.

își exprimă convingerea că, în ceea ce privește crearea unei viitoare uniuni europene a sănătății și dezbaterea privind competențele în materie de sănătate, anunțată în contextul Conferinței privind viitorul UE, este necesară implicarea autorităților locale și regionale în aceste discuții cu privire la aprofundarea competențelor UE în materie de sănătate, în conformitate cu principiul subsidiarității;

14.

atrage atenția asupra disparităților regionale existente la nivel de sisteme de sănătate și a blocajelor în ceea ce privește pregătirea pentru situații de urgență, scoase în evidență de Barometrul regional și local pentru 2020 al CoR; solicită guvernelor naționale și instituțiilor UE să ia măsuri pentru a reduce aceste disparități, pe baza experiențelor recente înregistrate de orașe și regiuni pe teren. În cadrul semestrului european, ar trebui să se pună mai mult accentul pe importanța majoră a investițiilor publice în sistemele de sănătate;

15.

subliniază că raportarea la nivelul UE privind performanța în domeniul asistenței medicale și datele pentru o mai bună pregătire ar trebui să includă o dimensiune locală și regională, și să nu se bazeze doar pe datele de la nivel național. Acest lucru este deosebit de important pentru a menține libertatea de circulație a persoanelor, în special a lucrătorilor transfrontalieri, în zonele în care răspândirea virusului este sub control;

16.

solicită o strategie solidă și consolidată a UE în materie de vaccinuri, care să demonstreze solidaritate. Consideră că este important, din motive de calitate și siguranță, să se mențină procesul comun de livrare a vaccinurilor împotriva COVID-19 la nivelul UE. Subliniază că UE ar trebui să mențină și să apere piața comună a vaccinurilor și a echipamentelor de protecție. Nicio țară nu ar trebui să fie în măsură să oprească livrările sau să semneze propriile contracte cu producătorii de vaccinuri. Având în vedere că UE cheltuiește sume mari pentru dezvoltare și pentru instalațiile de producție, este important ca acordurile semnate la nivelul UE să fie transparente și să impună cerințe clare privind furnizarea vaccinurilor;

17.

este convins că UE trebuie să abordeze problema deficitelor și să își reducă dependența față de țările terțe, încurajând statele membre și întreprinderile să readucă pe teritoriul european producția anumitor medicamente, substanțe critice, inclusiv vaccinuri, și echipamente de protecție, pentru a asigura autonomia strategică a UE și pentru a spori gradul de pregătire și reziliență în condiții normale și în situații de criză;

18.

își exprimă convingerea că este imperativ ca regiunile europene să colecteze date de înaltă calitate și foarte sigure, relevante pentru factorii sanitari, demografici și socioeconomici ai populației, cu scopul de a identifica grupurile vulnerabile și de a promova eficacitatea politicilor din domeniul asistenței medicale. Acest demers trebuie finanțat în mod corespunzător și durabil;

19.

subliniază că toate nivelurile vor trebui să investească în formarea și dezvoltarea rezilienței personalului lor local din domeniul sănătății, consolidând capacitățile în zonele cu cele mai mari carențe în acest domeniu și furnizând o justificare bugetară pentru aceste măsuri;

20.

subliniază că cooperarea transfrontalieră ar trebui să facă parte din toate planurile de urgență. Europa trebuie să sporească solidaritatea între statele sale membre și regiunile sale și să includă abordări ascendente. Cooperarea cu cei mai defavorizați se impune și la nivel internațional, deoarece unul din învățămintele desprinse este că din criza sanitară nu se poate ieși decât împreună – sau deloc. Investițiile comune pot fi mult mai eficace, după cum s-a demonstrat în mod clar în domeniul sănătății atunci când diverse regiuni și țări au preluat pacienți de peste granițe. Mai mult, achiziționarea de echipamente de protecție și o abordare comună a colectării de cunoștințe și a cercetării cu privire la toate subiectele legate de pandemie ar fi adus o valoare adăugată majoră. Europa trebuie să își consolideze și să își protejeze activitățile de cercetare și producția internă de vaccinuri și materiale și echipamente legate de această pandemie și de alte posibile pandemii viitoare, pentru a-și asigura autonomia și a nu depinde de piețe externe;

21.

solicită acțiuni pentru a spori credibilitatea, responsabilitatea și respectul reciproc între diferitele niveluri de guvernanță prin împărțirea corectă a responsabilităților între diferitele niveluri și prin asigurarea unei bune comunicări; o mai bună coordonare între nivelurile de politică, în contexte formale și informale, ar putea fi realizată prin crearea unor grupuri de lucru eficiente între nivelurile național, regional și local, și prin sprijinirea adecvată a actorilor locali, atât din punct de vedere financiar, cât și în ceea ce privește cadrele și orientările;

22.

este convins de necesitatea ca regiunile europene să realizeze o evaluare specifică a impactului pandemiei asupra sănătății mintale a populației în general, și în special în rândul grupurilor celor mai vulnerabile, să intensifice investițiile în sănătatea mintală și să elaboreze strategii de protecție a copiilor și a tinerilor, în contextul crizei sanitare;

Impactul pandemiei asupra zonelor rurale

23.

subliniază că pandemia a exacerbat multe dintre problemele cunoscute din zonele rurale și a scos în evidență, încă o dată, vulnerabilitatea acestor regiuni. Subliniază, însă, că zonele rurale, în special fermierii, au jucat un rol esențial în consolidarea rezilienței sistemelor alimentare europene în timpul pandemiei; pentru a asigura o cantitate suficientă de alimente, la prețuri abordabile și accesibile, fermierii vor avea nevoie de ajutor pentru atenuarea amenințărilor actuale și viitoare. Cele mai recente metode și tehnologii agricole inovatoare ar putea fi un element-cheie în acest sens;

24.

subliniază că, în general, politicile sunt elaborate din perspectiva orașelor și a zonelor urbane. Aceste politici nu sunt întotdeauna bine adaptate la contextul, nevoile și oportunitățile diferite ale zonelor rurale; îndeamnă Comisia Europeană să ia măsuri pentru a se ține mai bine seama de contextul rural. În contextul actual, identifică riscul ca, din cauza naturii urgente a crizei, planul de redresare și alte politici ale UE să fie puse în aplicare într-un mod mai favorabil orașelor și zonelor urbane. Dacă planul de redresare nu implică regiunile în procesul de elaborare și punere în aplicare, nu vor fi luate în considerare anumite nevoi și oportunități pentru zonele rurale. În plus, este important să se sublinieze faptul că politica rurală nu se limitează la politica agricolă și include politica socială și de guvernanță a serviciilor pentru zonele rurale, care sunt adesea marginale din punct de vedere productiv, dar sunt esențiale pentru aspectele legate de mediu, peisaj și protecția biodiversității. Trebuie să se acorde mai multă atenție dezvoltării întreprinderilor, serviciilor, inovării, protecției speciilor sălbatice și peisajului și accesibilității în zonele rurale;

25.

salută consultarea Comisiei Europene privind o nouă viziune pe termen lung pentru zonele rurale; subliniază că, pentru a face față diferitelor provocări, este important ca Comisia Europeană să stabilească obiective și indicatori specifici pentru ele. Pentru a evita apariția unor sisteme paralele, astfel de obiective și indicatori ar trebui integrați în monitorizarea și dezvoltarea din contextul dezvoltării regionale. Astfel, caracterul voluntar al documentului ar fi atenuat, iar statele membre și factorii de decizie politică ar fi încurajați să reflecteze asupra modului optim de a realiza aceste obiective. Pe baza rapoartelor diferitelor state membre privind obiectivele și indicatorii specifici, ar fi posibil să se monitorizeze progresele înregistrate și, dacă este necesar, să se prevadă un buget sau un sprijin suplimentar. Câteva exemple concrete sunt: — tranziția digitală – obiective privind infrastructura pentru internetul de mare viteză, abordare adaptată pentru satele/zonele rurale inteligente, obiective privind competențele digitale; — calitatea și furnizarea serviciilor de sănătate, educație, formare a competențelor și bandă largă; — intervenții de proximitate în ce privește bunăstarea socială și ecologică, prin identificarea activă și satisfacerea nevoilor populației;

26.

subliniază că impactul pandemiei asupra zonelor rurale nu este în mod obligatoriu doar unul negativ. Munca la distanță poate avea un impact pe termen lung asupra pieței forței de muncă, deoarece ea oferă atât întreprinderilor, cât și angajaților noi posibilități de a lucra în afara orașelor. Dacă zonele rurale sunt conectate prin acces rapid în bandă largă și, în același timp, pot oferi servicii publice importante, decizia cetățenilor de a se muta la țară devine și mai ușoară;

27.

este convins că dubla tranziție, digitală și ecologică, poate oferi oportunități de a sprijini redresarea rurală;

28.

subliniază că femeile au jucat un rol esențial în timpul pandemiei în zonele rurale, asumându-și responsabilitatea pentru îngrijirea mediului și a oamenilor. Solicită insistent Comisiei Europene ca orice politică consacrată zonelor rurale să ia în considerare dimensiunea de gen;

29.

subliniază că, în situațiile caracterizate printr-o evoluție rapidă, lipsa de informații care să permită luarea unor decizii în cunoștință de cauză devine și mai evidentă. Schimbul de date între regiuni și statele membre poate contribui la abordarea acestei provocări. Pentru a permite acest lucru, trebuie puse în aplicare anumite tehnologii și infrastructuri. Platformele de partajare a datelor pot contribui la punerea rapidă la dispoziție a datelor. Sistemele existente pot fi adaptate pe baza unor informații noi. Acest lucru este valabil pentru sectorul sănătății, dar este foarte util și pentru alte sisteme care au fost puternic influențate de provocările logistice, de schimbările în ceea ce privește forța de muncă etc. Este imperativ să se creeze noi forme de coordonare în lanțurile de aprovizionare (materiale, resurse naturale, gestionarea deșeurilor etc.), să se reconstruiască lanțul agroalimentar și să se dezvolte moduri de gândire mai circulare și interconectate;

30.

subliniază că flexibilitatea de a utiliza fondurile neangajate din FEADR pentru a aborda problemele de lichiditate legate de COVID-19 ale fermierilor și IMM-urilor din zonele rurale a fost benefică pentru statele membre care aveau o rată scăzută de absorbție a acestor fonduri, în timp ce statele membre care își utilizaseră deja fondurile alocate nu au putut beneficia de această măsură (2);

31.

recomandă să se realizeze investiții în consolidarea rezilienței lanțurilor de aprovizionare agroalimentare, atât la nivel local, cât și la nivel mondial, punând accentul pe producția durabilă, pe lanțurile circulare și, eventual, pe menținerea valorii locale. Punerea accentului pe diversitatea furnizorilor și a clienților și crearea de amortizoare, de rezerve și de redundanțe în lanțurile de aprovizionare par a fi promițătoare din perspectiva rezilienței, dar pot fi, totodată, costisitoare pentru întreprinderile individuale;

32.

consideră că pandemia ar putea fi considerată o oportunitate de a accelera tranziția ecologică în zonele noastre rurale, de exemplu, prin punerea în aplicare a unor sisteme alimentare locale sau regionale și prin atingerea mai rapidă a obiectivelor cantitative ale Strategiei „De la fermă la consumator” și, la un nivel mai general, a obiectivelor Pactului verde european, cu condiția să nu fie amenințată securitatea economică a agricultorilor și întreprinderilor din UE;

33.

ia act de faptul că Comisia Europeană propune să evalueze reziliența sistemului alimentar și să elaboreze un plan de urgență pentru a asigura aprovizionarea cu alimente și securitatea alimentară în perioade de criză. Planul va institui un mecanism de răspuns la crizele alimentare coordonat de Comisia Europeană și cu implicarea statelor membre. Acesta va include diverse sectoare (ca de exemplu agricultura, pescuitul, siguranța alimentară, forța de muncă, sănătatea și transporturile, energiile alternative și agro-energia), în funcție de natura crizei. Va fi important să se garanteze că ALR din zonele rurale sunt, de asemenea, în măsură să contribuie la acest mecanism;

34.

sprijină crearea de noi oportunități de participare a cetățenilor, împreună cu organizațiile din sectoarele public și privat, și consolidarea rolului comunităților în materie de co-creare, în scopul de a dezvolta soluții la problemele actuale din zonele urbane și rurale, de exemplu prin crearea de bunuri comune rurale și urbane;

35.

subliniază rolul pe care l-au jucat în timpul pandemiei rețelele de solidaritate și economia colaborativă în comunitățile rurale, inclusiv ca punte între zonele rurale și cele urbane;

36.

este convins că, pentru a aborda provocările crizei generate de pandemia de COVID-19 în zonele rurale, este util să se sprijine și să se consolideze inițiativa LEADER și să se acorde atenție, în toate statele membre, dezvoltării activităților comunitare și economice relevante, să se renunțe la restrângerea câmpului de acțiune la agricultură și să se exploreze conceptul de sate inteligente ca modalitate de a permite o mai mare flexibilitate. Este necesar să se adapteze cerințele administrative, astfel încât voluntarii sau grupurile de rezidenți să poată participa, de asemenea, la program. De asemenea, va fi necesară o abordare ascendentă și mai flexibilă pentru a găsi un echilibru între soluționarea nevoilor pe termen scurt ale populației locale și introducerea inovării la nivel local. Acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin conectarea grupurilor de acțiune locală cu rețelele de inovatori;

37.

subliniază că o rezervă agricolă eficace pentru situații de criză reprezintă în mod clar o parte esențială a setului de instrumente pentru a răspunde oricărei situații viitoare de urgență pandemică, și că ea trebuie finanțată în mod corespunzător și durabil;

38.

solicită ca autoritățile locale și regionale, inclusiv cele din regiunile ultraperiferice, să fie implicate în crearea noilor instrumente ale UE, cum ar fi planurile de redresare Next Generation EU și mecanismul de răspuns la situațiile de criză alimentară propus de Comisie în cadrul Strategiei „De la fermă la consumator”;

39.

subliniază că grupurile operaționale din cadrul Parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii reprezintă un instrument util pentru sprijinirea inovării în agricultură. Un mecanism similar ar trebui propus pentru a stimula inovarea rurală dincolo de sectorul agricol. Această abordare ar trebui să includă toți actorii relevanți care dispun de cunoștințe și expertiză în ceea ce privește o provocare rurală specifică, și să sprijine crearea de rețele de „intermediari ai cunoașterii” pentru inovare în zonele rurale, de exemplu pe teme precum sănătatea sau educația;

40.

subliniază importanța nivelului regional în ceea ce privește definirea problemelor celor mai stringente legate de sistemele alimentare, pentru o mai bună înțelegere a sistemelor alimentare locale, în scopul de a utiliza mai bine capacitatea actorilor locali; evidențiază necesitatea unei analize globale a sistemelor alimentare locale, care să nu se concentreze numai asupra lanțurilor scurte de aprovizionare, ci să implice și marii distribuitori, de exemplu prin încurajarea supermarketurilor să împărtășească informații și date cu privire la produsele alimentare care provin din regiune sau din afara acesteia; subliniază necesitatea de a dezvolta strategii alimentare locale, utilizând criza drept oportunitate pentru a reconstrui procesele de producție într-un mod mai durabil; sprijină măsurile menite să transfere producția de alimente mai aproape de teritorii și să implice orașele și zonele rurale în guvernanța alimentară;

Recomandări privind schemele de ajutor pentru mediul rural ale Comisiei Europene pe durata crizei

41.

ia act de faptul că UE a făcut posibil sprijinul din partea guvernelor naționale în două moduri. În primul rând, a creat un nou instrument, SURE, pentru a oferi țărilor împrumuturi în valoare de până la 100 miliarde EUR, susținute de garanții furnizate de statele membre. Fermierii, întreprinderile de prelucrare a alimentelor și alte întreprinderi rurale, cum ar fi cele din sectorul hotelier, au beneficiat de aceste scheme, care garantează că lucrătorii primesc un venit și că întreprinderile își păstrează personalul. În al doilea rând, a relaxat condițiile și pragurile pentru acordarea de ajutoare de stat de către statele membre întreprinderilor afectate. Acest ultim aspect a fost cel mai semnificativ, deoarece a permis acordarea unui sprijin în valoare de miliarde de euro fermierilor și pescarilor pe durata pandemiei;

42.

subliniază că facilitarea circulației transfrontaliere a lucrătorilor sezonieri și a produselor agricole au fost cele două măsuri directe luate la nivelul UE pentru a evita perturbarea lanțurilor de aprovizionare cu produse agroalimentare. Pe termen lung, pentru a asigura siguranța alimentară europeană, ar fi mai eficient să se dezvolte un sistem alimentar teritorial. Subliniază că ar putea fi necesară o revizuire a reglementărilor în materie de concurență pentru a dezvolta lanțuri scurte și locale de aprovizionare cu alimente;

43.

consideră că este necesar să se recunoască politica rurală ca o politică autonomă, alături de politica agricolă, care să fie aliniată în mod explicit la politica regională și integrată în aceasta. Dezvoltarea rurală este mai cuprinzătoare decât antreprenoriatul în agricultură și gestionarea terenurilor agricole. În cadrul unei astfel de politici, ar trebui să fie tratate prioritar și măsurile de promovare a dezvoltării economice, a turismului, a serviciilor rurale, a dezvoltării rețelelor în bandă largă, a accesibilității și a comunicării;

44.

sugerează că trebuie explorate măsuri de sporire a flexibilității bugetului UE. De exemplu, utilitatea instrumentului de marjă unic ar crește dacă s-ar elimina cerința ca sumele mobilizate peste plafoanele anuale respective să fie deduse din marja corespunzătoare pentru anul în curs sau anii viitori. O altă opțiune ar fi creșterea dimensiunii maxime permise a Instrumentului de flexibilitate;

45.

subliniază că o rezervă agricolă eficace pentru situații de criză reprezintă în mod clar o parte esențială a setului de instrumente pentru a răspunde oricărei situații viitoare de urgență pandemică, și că ea trebuie finanțată în mod corespunzător și durabil;

46.

ia act de faptul că un element-cheie al răspunsului UE la criza provocată de pandemia de COVID-19 a fost acela de a permite furnizarea unor răspunsuri naționale. Acest lucru s-a realizat prin flexibilitatea dispozițiilor în domeniul concurenței și, în special, a normelor privind ajutoarele de stat. Flexibilitatea normelor privind ajutoarele de stat a jucat un rol esențial în definirea marjei de manevră a autorităților publice în ceea ce privește sprijinirea întreprinderilor și gospodăriilor și, prin urmare, a capacității lor de a atenua impactul pandemiei actuale. Sugerează că sprijinul acordat de guvernele naționale ar trebui monitorizat cu atenție, astfel încât să se evite distorsiunile între statele membre;

47.

susține crearea unui mecanism menit să inițieze, în cadrul statelor membre, dialoguri politice între toate părțile interesate relevante (inclusiv autoritățile regionale, comunitatea de afaceri și societatea civilă, dar și alți participanți). Pentru autoritățile locale și regionale, în special, este esențial ca nevoile lor de investiții, inclusiv pentru zonele rurale, să se reflecte pe deplin în planurile de redresare ale statelor membre;

48.

recomandă să se realizeze investiții în consolidarea rezilienței lanțurilor de aprovizionare agroalimentare, atât la nivel local, cât și la nivel mondial. Din perspectiva rezilienței, este necesar să se reglementeze piețele, să se consolideze poziția fermierilor față de alte părți interesate din sector, să se modifice normele internaționale privind schimburile comerciale agricole, astfel încât să se promoveze o mai mare echitate și solidaritate în relațiile comerciale și să se dezvolte sisteme alimentare teritoriale;

Presiuni neprevăzute asupra finanțelor publice locale și regionale

49.

subliniază că punerea în aplicare a diferitelor măsuri de urgență a avut un impact dramatic asupra finanțelor publice și a economiilor locale și regionale, asupra organizării serviciilor publice și asupra activităților autorităților locale și regionale, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. În același timp, autoritățile locale și regionale se confruntă cu o cerere sporită de servicii de sănătate, sanitare și sociale pentru cetățeni, transporturi publice, educație și alte servicii publice, precum și de stimulente economice pentru întreprinderile locale și de intervenții în vederea asigurării durabilității și a neutralității climatice;

50.

solicită ca guvernele naționale și Uniunea Europeană să pună la dispoziția autorităților locale și regionale mai multe resurse, pentru a stimula sistemele lor de sănătate și de îngrijire și a mări nivelul de pregătire pentru situații de urgență, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung;

51.

subliniază că întreprinderile rurale au nevoie de acces la credite și la capital. Băncile închid o serie de sucursale din mediul rural, pe măsură ce birourile fizice se transformă în birouri virtuale. Prin promovarea capitalului de risc, UE poate oferi acest acces, astfel încât întreprinderile rurale să beneficieze de aceleași oportunități de dezvoltare ca și cele din zonele mai dens populate;

52.

invită instituțiile europene să se asigure că există suficientă claritate în ceea ce privește interacțiunea dintre diferitele noi mecanisme de finanțare, inclusiv Mecanismul de redresare și reziliență, pe de o parte, și sistemele existente la nivel național și la nivelul UE, pe de altă parte, pentru a evita o complexitate suplimentară și rate de absorbție potențial scăzute la nivel local și regional (3). Încurajează statele membre și Comisia Europeană să implice mai bine nivelurile local și regional în efortul general de redresare. Rolul lor în prima linie a pandemiei, în investițiile publice și în aceste două tranziții trebuie să facă parte din planul central de redresare;

53.

scoate în evidență constatările recentului său raport privind punerea în aplicare a ajutoarelor de stat; remarcă faptul că actualele hărți și actualul cadru privind ajutoarele de stat regionale nu reflectă în mod adecvat situația reală din regiunile UE, din cauza noilor provocări generate de pandemia de COVID-19 și a efectelor sale economice pe termen scurt și mediu; subliniază că experiențele de pe teren indică necesitatea unor abordări și instrumente mai flexibile pentru a ajuta autoritățile publice să abordeze în mod eficient impactul resimțit la nivel regional și local;

54.

subliniază că investițiile sociale ar trebui consolidate și considerate o prioritate-cheie pentru o redresare echitabilă, egalitară și favorabilă incluziunii, punându-se accentul pe infrastructura socială accesibilă și pe serviciile sociale la nivel local și regional pentru a îmbunătăți coeziunea economică, socială și teritorială, asigurându-se o combinație adecvată de politici și resurse financiare pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale și a agendei privind ODD. În acest sens, este necesar, de asemenea, să se stimuleze în continuare tranziția digitală și inovarea socială;

55.

subliniază că planul de redresare al UE ar trebui să fie orientat către o dezvoltare ecologică și durabilă, care este atât de importantă nu numai pentru populație, ci și pentru mediu, și care va conduce la o nouă redresare normală. Pandemia ne-a demonstrat că avem nevoie de o infrastructură mai verde, de o mobilitate ecologică și de un turism sustenabil;

Recomandări referitoare la normele privind ajutoarele de stat

56.

subliniază faptul că, pentru unele state membre, sprijinul masiv din partea statului echivalează cu creșterea deficitelor publice și a nivelurilor datoriei publice într-o perioadă de scădere a veniturilor fiscale și de creștere a cheltuielilor aferente indemnizațiilor de șomaj, ceea ce s-ar putea dovedi deosebit de riscant, în special pentru statele membre afectate în mod deosebit de pandemie, care sunt de fapt și cele mai mari economii din zona euro. Pe de altă parte, teama de o creștere a nivelului datoriei poate determina unele state membre să amâne investițiile sau cheltuielile în sectoare esențiale pentru redresare, ceea ce va duce, cel mai probabil, de asemenea, la adâncirea divergențelor economice în cadrul pieței unice;

57.

atrage atenția asupra faptului că existența unor norme și condiții excesive și foarte stricte în ceea ce privește controlul exercitat de Comisie poate reprezenta un obstacol în calea capacității autorităților publice de a-și îndeplini în mod eficace rolul în toate aceste misiuni, în timp ce, pe de altă parte, o flexibilitate foarte largă în materie de ajutoare de stat riscă să ducă la adâncirea inegalităților regionale din cadrul UE. Se pare că noua realitate de după pandemia de coronavirus obligă toate părțile interesate să redefinească echilibrul corect între cele două limite;

58.

salută extinderea cadrului temporar privind ajutoarele de stat până în decembrie 2021. Dacă după vară va avea loc o nouă izbucnire epidemică sau o reluare a măsurilor restrictive de limitare a circulației persoanelor, daunele economice vor fi mult mai mari, iar sprijinul excepțional temporar va fi și mai necesar, și pentru o perioadă mai îndelungată, pentru a se evita ca întreprinderile cu o situație intrinsecă solidă să dea faliment. Prin urmare, ar fi de dorit o prelungire a cadrului temporar până la sfârșitul pandemiei de coronavirus, în special în cazul regiunilor celor mai afectate de criză;

59.

subliniază necesitatea de a adapta diverse norme. Se observă, de exemplu, că, pe lângă recenta modificare a Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare (RGECA) în ceea ce privește întreprinderile aflate în dificultate, este necesar un criteriu mai flexibil pentru astfel de întreprinderi, în special pentru sectorul întreprinderilor nou-înființate și al celor în curs de extindere, care au adesea cicluri de finanțare periodice și devin, astfel, din punct de vedere tehnic, întreprinderi aflate în dificultate, chiar și atunci când sunt în mod intrinsec solide și înregistrează o creștere rapidă. În consecință, este urgent să se acorde o mai mare flexibilitate în ceea ce privește regimul de minimis, deși ar fi de dorit să se completeze domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (4), prevăzându-se, pe lângă ajutoarele destinate reparării daunelor provocate de anumite dezastre naturale (articolul 50), și ajutoare destinate reparării daunelor provocate de evenimente pandemice. Ar fi utilă o „adaptare” a normelor privind cumularea, întrucât, în circumstanțe precum cele existente, trebuie permisă cumularea ajutoarelor în temeiul regimului de minimis sau al RGECA cu ajutoarele acordate în temeiul cadrului temporar privind ajutoarele de stat, ținând seama de intensitatea acestora, și în ceea ce privește costurile eligibile respective;

60.

se declară în favoarea transferului sarcinii probei astfel încât reclamantul și/sau Comisia Europeană să trebuiască să demonstreze că un serviciu local reprezintă o amenințare pentru comerțul intracomunitar. Se afirmă că, dacă sarcina probei ar reveni Comisiei, securitatea juridică și disponibilitatea de a acționa a factorilor de decizie de la nivel local ar crește, iar numărul plângerilor ar scădea. Se semnalează că există o nevoie urgentă de a schimba situația actuală, deoarece un număr mare de măsuri sunt periclitate în ceea ce privește recuperarea fondurilor, dat fiind că beneficiarii individuali ai ajutoarelor nu sunt în măsură să furnizeze dovezi amănunțite. În acest context, ar putea fi, de asemenea, utilă extinderea criteriului privind impactul negativ asupra comerțului sau definirea mai precisă a termenului „local”;

61.

observă că regiunile și orașele se confruntă cu o nouă realitate, caracterizată de provocările socioeconomice generate de pandemia de coronavirus. Această nouă realitate necesită abordări și instrumente politice mai flexibile, care să ajute autoritățile publice să abordeze în mod eficient impactul resimțit la nivel regional și local. În acest sens, hărțile actuale ale ajutoarelor regionale (perioada de programare 2014-2020) nu reflectă în mod adecvat situația reală din regiunile UE, având în vedere noile provocări care decurg din pandemia de COVID-19 și efectele economice pe termen scurt și mediu ale acesteia. În mod similar, acoperirea demografică totală, valoarea maximă permisă a ajutoarelor și tipul de investiții prevăzute în cadrul privind ajutoarele de stat regionale ar trebui să fie majorate/extinse pentru a face față noilor provocări socioeconomice cu care se confruntă regiunile UE ca urmare a pandemiei;

62.

avertizează că hărțile ajutoarelor regionale care urmează să fie adoptate înainte de sfârșitul anului 2021, și care sunt elaborate pe baza datelor statistice anterioare anului 2020, ar putea îngreuna redresarea economică a regiunilor celor mai defavorizate până la adoptarea evaluării intermediare din 2024. Într-adevăr, dat fiind că se bazează pe date statistice de dinainte de 2020, aceste hărți nu vor reflecta cu exactitate situația economică a regiunilor menționate la literele (a) și (c) și pot crea dificultăți pentru redresarea economică a acestor regiuni, prin reducerea intensității maxime permise sau prin impunerea anumitor restricții privind acordarea de ajutoare întreprinderilor mari, ca urmare a modificării clasificării anumitor regiuni. Prin urmare, Comitetul Regiunilor invită Comisia Europeană să țină seama de această situație și să ia măsuri, dincolo de revizuirea intermediară din 2024, pentru a se garanta că regiunile cele mai defavorizate menționate la literele (a) și (c) nu sunt afectate negativ de modificări ale clasificării lor, care le-ar putea îngreuna redresarea;

63.

recunoaște necesitatea de a evalua impactul pandemiei la nivel regional, pentru a ține cont de el în hărțile ajutoarelor regionale, printr-o evaluare la jumătatea perioadei realizată în 2024. În mod similar, inegalitățile economice sporite și distribuția inechitabilă a beneficiilor pieței unice generate de intervenția asimetrică a statului în întreaga UE trebuie, de asemenea, evaluate din perspectiva riscului ca unii cetățeni/unele state membre să înceteze să susțină o piață unică ale cărei beneficii sunt distribuite în mod inechitabil. Astfel, ar fi util ca Comisia, care supraveghează aceste măsuri și sumele implicate, să efectueze o analiză a impactului acestora asupra pieței unice și a inegalităților regionale. Acest lucru ar contribui la elaborarea politicilor și ar asigura o mai bună orientare a tuturor politicilor relevante ale UE către nevoile specifice ale teritoriilor UE;

64.

consideră că principiile generale ale normelor privind ajutoarele de stat, cum ar fi efectul stimulativ, nu pot constitui un obstacol în calea punerii în aplicare a fondurilor UE pentru redresare. În acest sens, invită Comisia Europeană să considere că efectul stimulativ este obținut în cazul în care ajutorul are unul sau mai multe dintre următoarele rezultate: o creștere considerabilă a dimensiunii proiectului sau a activității ca urmare a ajutorului; o creștere considerabilă a acoperirii geografice a proiectului sau a activității, ca urmare a ajutorului; o creștere considerabilă a sumei investite de beneficiarul proiectului sau al activității ca urmare a ajutorului; o creștere considerabilă a vitezei de punere în aplicare a proiectului sau a activității, ca urmare a ajutorului;

65.

constată că aplicarea normelor privind ajutoarele de stat este, în mod inerent, strâns legată de utilizarea instrumentelor politicii de coeziune. De asemenea, s-a recomandat ca utilizarea opțiunilor simplificate în materie de costuri menționate în RGECA să fie transpusă și în Orientările privind ajutoarele de stat regionale și să nu se limiteze doar la operațiunile cofinanțate din fondurile ESI. Aceste dispoziții asigură un compromis interesant între monitorizarea necesară a fondurilor publice și o sarcină administrativă rezonabilă și accesibilă. În plus, dispozițiile privind relocarea, în special cele referitoare la politica de coeziune, au fost identificate ca fiind neclare și insuficient de bine definite. Propunerea de a acorda imediat derogări în materie de ajutoare de stat în contextul aprobării programelor operaționale confirmă legăturile strânse dintre normele privind concurența și cele privind politica de coeziune;

Sprijinirea tranziției digitale în zonele rurale

66.

ia act de constatările Barometrului regional și local pentru 2020 al CoR (5), în care se afirmă că noile soluții digitale adoptate de autoritățile locale și regionale ca răspuns la criza provocată de pandemia de COVID-19 ar putea consolida tranziția digitală în curs, dar riscă, totodată, să exacerbeze „decalajul digital”, inclusiv între zonele rurale și cele urbane;

67.

subliniază că viitorul zonelor rurale depinde de dotarea lor cu suficiente servicii și infrastructuri de bază și, bineînțeles, de eliminarea decalajului digital. Subliniază importanța crucială a tranziției către o economie și o societate durabile și neutre din punct de vedere climatic. Modelele de afaceri durabile și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, care pun accentul pe economia circulară și utilizarea sporită a biomaterialelor, deschid noi oportunități care se cer valorificate prin intermediul instrumentelor UE;

68.

solicită politici și fonduri care să sprijine o conectivitate digitală ridicată pentru toate regiunile și autoritățile locale din UE – inclusiv zonele rurale – pentru a se garanta că cetățenii și întreprinderile se pot adapta la criză și la lumea muncii, aflată în schimbare; observă că o utilizare sporită a telemuncii poate cauza schimbări demografice și economice, ca urmare a deplasărilor dinspre orașe către zonele intermediare sau rurale. Observă, cu toate acestea, că o astfel de schimbare ar putea fi posibilă numai prin dezvoltarea unor legături durabile de mobilitate între zonele rurale, intermediare și urbane;

69.

solicită investiții în furnizarea de internet de mare viteză pe întreg teritoriul, acordând o atenție deosebită zonelor rurale și celor mai puțin dezvoltate. Pe lângă aceasta, va fi important să se elaboreze strategii pentru a pune la dispoziția gospodăriilor (rurale) echipamentele necesare, la un preț abordabil și de o calitate corespunzătoare. O acțiune foarte specifică din partea UE ar putea fi acordarea de stimulente întreprinderilor pentru a dona echipamente informatice cetățenilor. Este necesară stabilirea de obiective specifice pentru zonele rurale în ceea ce privește furnizarea de servicii în bandă largă și asigurarea de echipamente informatice și de competențe. Actualul raport DESI (indice al economiei și societății digitale) ar trebui să furnizeze aceste informații;

70.

subliniază necesitatea unei educații și formări în domeniul digital destinate persoanelor care au nevoie de competențe mai bune în materie, luând în considerare diferitele grupe de vârstă, niveluri de venit și grupurile-țintă specifice, cum ar fi fermierii. Școlile, precum și alte centre comunitare și de activități sociale, pot juca un rol important în proiectele de digitalizare (pentru toate grupele de vârstă), dar și alte agenții și întreprinderi pot face acest lucru;

71.

solicită ca programul Europa digitală, cu rețeaua sa de centre europene de inovare digitală, să acorde o atenție deosebită nevoilor zonelor rurale și să ofere servicii adaptate prin intermediul unor platforme care să înțeleagă în profunzime nevoile lor specifice, în strânsă legătură cu comunitățile locale;

72.

subliniază, în ceea ce privește măsurile de flexibilitate introduse de UE în punerea în aplicare a fondurilor ESI pentru a contribui la soluționarea crizei, că, în numeroase state membre, s-a observat o reducere efectivă a fondurilor structurale și de coeziune pentru zonele rurale. Posibilitatea de a majora rata de cofinanțare a UE a avut efectul negativ de a reduce transferurile globale către zonele rurale, deoarece a permis reducerea cofinanțării naționale;

Bunăstarea, sărăcia și calitatea vieții

73.

subliniază că sărăcia și bunăstarea în orașe și în zonele rurale sunt influențate de diferiți factori. Abordarea problemelor se bazează adesea pe realitățile urbane. În plus, nu există multe cercetări comparative cu privire la diferitele aspecte ale bunăstării, ceea ce îngreunează, de asemenea, adaptarea abordării la contextul rural;

74.

subliniază necesitatea de a investi în cercetarea (comparativă) privind bunăstarea, sărăcia și calitatea vieții în zonele rurale, pentru a înțelege mai bine provocările specifice cu care se confruntă aceste zone;

75.

subliniază că voluntarii sunt esențiali pentru bunăstare și calitatea vieții și au jucat un rol important în răspunsul la criza provocată de pandemia de COVID-19. Voluntarii și organizațiile de voluntari sunt adesea organizați la nivel foarte local, în cartiere sau la nivel de stradă. Această proximitate le-a permis să ajute, atunci când a fost necesar, comunicându-le cetățenilor măsurile luate sau furnizându-le produse alimentare și/sau servicii sociale și de asistență medicală. Se recomandă ca autoritățile locale și regionale să valorifice aceste rețele de voluntari existente pentru a găsi noi modalități de a face ca ajutoarele să ajungă la persoanele care se confruntă cu sărăcia sau care au probleme în materie de bunăstare. Pentru a debloca potențialul acestor organizații de voluntari, fondurile UE ar putea prevedea un alt tip de cofinanțare pentru ele. De exemplu, autorizarea utilizării orelor de muncă voluntară ca cofinanțare le-ar permite acestor organizații să solicite mai ușor finanțare din partea UE;

76.

subliniază că toate nivelurile de guvernare trebuie să pregătească în cunoștință de cauză o strategie de comunicare pentru a se asigura că cetățenii sunt conștienți de riscurile existente și pentru a-i îndruma să adopte comportamente corecte. Coerența mesajelor, furnizarea de surse de informații fiabile și accesibile și utilizarea unor materiale vizuale adecvate constituie aspecte importante ale acestei strategii. Este necesar să se asigure formarea unor echipe de comunicatori care se pot adresa direct cetățenilor și formarea de funcționari publici și experți în comunicare; subliniază necesitatea de a recunoaște rolul autorităților locale în această strategie de comunicare, dat fiind că ele pot contribui la crearea unei punți între factorii de decizie politică, experți și cetățeni;

77.

subliniază importanța monitorizării respectării principiului subsidiarității. Măsurile de urgență nu trebuie să conducă la centralizarea puterilor de către guvernele naționale, limitând astfel rolul parlamentelor naționale și al autorităților locale și regionale;

78.

subliniază că unii lucrători vulnerabili, cum ar fi lucrătorii pe platforme digitale, lucrătorii care efectuează livrări sau conducătorii auto, precum și lucrătorii care furnizează asistență și îngrijire persoanelor dependente, sunt esențiali pentru economia noastră și ar trebui să fie mai bine recunoscuți în cadrul societății noastre. În plus, lucrătorilor în regim de telemuncă trebuie să li se garanteze dreptul de a se deconecta;

79.

constată că, potrivit datelor Eurostat, se estimează că criza a dus la un număr suplimentar de 900 000 de șomeri în primele trei luni ale crizei. Prin urmare, eforturile de redresare ale UE trebuie să aibă o puternică dimensiune socială, pentru a proteja sistemele de securitate socială, a menține locurile de muncă ale lucrătorilor și a evita concedierile nejustificate;

80.

subliniază că criza a agravat inegalitățile de gen și violența pe criterii de gen. Numărul cazurilor de violență domestică a crescut cu o treime în unele țări ale UE în urma izolării. Mai mult, criza provocată de pandemia de COVID-19 are o dimensiune de gen evidentă. În același timp, pandemia a exacerbat inegalitățile, marginalizarea și discriminarea existente în Europa și a accentuat rasismul structural. În mod similar, a avut un impact negativ asupra grupurilor celor mai vulnerabile, inclusiv asupra persoanelor mai în vârstă și a celor cu handicap;

81.

subliniază că orașele, regiunile și liderii UE pot construi o Europă socială mai puternică conlucrând în cadrul unui parteneriat strategic reînnoit; în plus, arată că tocmai cooperarea dintre zonele urbane și rurale are un mare potențial de a reconstrui economia („unirea forțelor”);

82.

subliniază că investițiile sociale ar trebui consolidate, ca prioritate-cheie pentru o redresare echitabilă și favorabilă incluziunii. Avem oportunitatea de a face mai mult decât să anulăm temporar efectele pandemiei și să reîncepem de unde rămăsesem. Putem să reconstruim mai bine. Ar trebui să ne asigurăm că toți europenii au acces la asistență medicală de calitate și accesibilă din punct de vedere financiar. Ar trebui să creăm mai multe locuri de muncă de calitate cu condiții de muncă echitabile, mai multe parcursuri educative favorabile incluziunii și acțiuni de formare în domeniul competențelor, să asigurăm locuințe decente și la prețuri accesibile, să oferim un sprijin activ persoanelor cele mai vulnerabile și să promovăm egalitatea de șanse pentru toți. În acest scop, avem nevoie de investiții solide în infrastructura socială și în serviciile sociale de la nivel local și regional, asigurând combinația de politici adecvată și resursele financiare necesare pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale și a agendei privind ODD;

83.

Subliniază necesitatea unei strategii transfrontaliere și a unei coordonări transfrontaliere în materie de comunicare, măsuri și redresare. Observă că solidaritatea transfrontalieră între autorități locale și regionale a fost consolidată în mod remarcabil (în ceea ce privește punerea în comun a unor echipamente medicale, acțiunile caritabile etc.). În același timp, din pricina diferitelor măsuri adoptate la nivel național, care, uneori, au creat un climat de înstrăinare, oamenii obișnuiți aflați de cealaltă parte a frontierei au început să devină suspicioși și temători. Chiar și în cazuri de integrare puternică, cum ar fi Benelux și statele Consiliului nordic, au luat naștere numeroase conflicte, iar restabilirea încrederii va necesita timp;

84.

subliniază că transparența reprezintă un aspect fundamental într-o situație de criză: cetățenii trebuie să știe cine răspunde și de ce anume. În unele privințe, pandemia a afectat profund modul în care se realizează procesul de elaborare a politicilor; CoR ia act de faptul că, în contextul unei astfel de pandemii, poate fi evaluată calitatea generală a unei democrații;

85.

atrage atenția asupra faptului că o bună comunicare necesită utilizarea unui limbaj ușor de înțeles, atât la nivelul termenilor utilizați, cât și în ceea ce privește respectarea modului în care cetățenii se exprimă și pot înțelege mesajele, diferențele culturale și opiniile; remarcă faptul că comunicarea adresată persoanelor care se declară împotriva utilizării vaccinurilor reprezintă o provocare specifică în acest sens, la fel ca și dezmințirea știrilor false.

86.

dacă este ceva de învățat din această criză, este vorba tocmai de interdependența tuturor oamenilor de pe planetă și de importanța unei monitorizări atente a problemelor reale, prin asigurarea unui feedback constant între nivelul local și cel global. Am realizat că ne confruntăm cu o criză mondială, care necesită un răspuns global și bazat pe solidaritate. Acest lucru implică o cooperare internațională mai strânsă, pentru a contribui și la satisfacerea necesităților regiunilor mai sărace, prevenind totodată circulația liberă a virusului, care ar putea duce la apariția unor mutații mai periculoase. Este clar că cooperarea descentralizată a regiunilor și orașelor noastre s-a dovedit a fi un instrument privilegiat al cooperării internaționale europene menite să contribuie la provocările cu care se confruntă cele mai defavorizate teritorii în ce privește accesul universal și de înaltă calitate la serviciile publice atât de necesare în vederea realizării obiectivului final, și anume ca toată lumea să iasă în același timp și împreună din această criză mondială.

---

(1)  Comitetul European al Regiunilor: Barometrul regional și local pentru 2020: Barometrul regional și local anual al UE (europa.eu)

(2)  Ibid.

(3)  Comitetul European al Regiunilor: Barometrul regional și local pentru 2020: Barometrul regional și local anual al UE (europa.eu)

(4)  Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat (JO L 187, 26.6.2014, p. 1).

(5)  Ibid.

Avizul Comitetului European al Regiunilor — Uniunea Europeană a sănătății: consolidarea rezilienței UE

(2021/C 300/10)

Raportor: domnul Roberto CIAMBETTI (IT-CRE), președintele Consiliului Regional Veneto

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații generale – Pandemia de COVID-19

1.

constată că, din cauza pandemiei, tema sănătății publice a dobândit o importanță și mai mare pe agenda regiunilor, a orașelor, a statelor membre și a Uniunii Europene, devenind una dintre principalele priorități politice;

2.

în acest context, salută Comunicarea privind Uniunea sănătății, care propune consolidarea cadrului actual de securitate sanitară al UE, care datează din 2013. Acest cadru parțial depășit include Decizia privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate, care a facilitat schimbul de informații și a sprijinit adoptarea de măsuri naționale specifice, dar nu a fost în măsură să răspundă în mod adecvat actualei pandemii;

3.

împărtășește opinia Comisiei Europene cu privire la necesitatea de a face mai multe investiții publice în sistemele naționale de sănătate, astfel încât să le fie furnizate resursele și mijloacele de care au nevoie pentru a ieși din criza actuală și a le consolida reziliența pe termen lung. Aceste obiective ar trebui să se reflecte în recomandările specifice fiecărei țări din cadrul semestrului european. În multe locuri, pandemia a evidențiat nu numai lipsa activării timpurii a serviciilor de îngrijire intensivă și neintensivă (paturi, echipamente, cadre medicale competente), ci și încetineala serviciilor sanitare locale și paliative, lucru care, în special în perioadele de cerere maximă de tratament, a făcut ca diversele sisteme de sănătate din statele membre să se confrunte cu mari dificultăți; în același timp, sistemele de sănătate și cadrele medicale din multe țări s-au dovedit capabile să își adapteze rapid activitățile la noile condiții cauzate de pandemia de COVID-19;

4.

salută propunerea Comisiei Europene pentru un mandat consolidat de punere în aplicare a unui răspuns coordonat la nivelul UE în cadrul Comitetului pentru securitate sanitară, abilitat prin recomandări specifice ale Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) cu privire la măsurile de răspuns;

5.

amintește că pandemia de COVID-19 a fost însoțită de restricții importante ale libertății de circulație în interiorul Uniunii Europene, afectând în special regiunile de frontieră. Își reiterează, prin urmare, apelul în favoarea unui cadru juridic al UE care să permită gestionarea eficientă a serviciilor publice transfrontaliere și să răspundă nevoilor cetățenilor care trăiesc în aceste zone (1). Un astfel de cadru ar trebui să se concentreze pe propunerea recentă de regulament al UE privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate (2);

6.

apreciază că comunicarea cuprinde propuneri privind contramăsuri medicale, inclusiv multe acțiuni precum crearea de rezerve la nivel european, intensificarea producției, achiziții publice comune și îmbunătățirea evaluării cererii de vaccinuri, echipamente individuale de protecție, dispozitive medicale și terapeutice, echipamente de laborator și de testare, păstrând, în același timp, compatibilitatea cu principiul subsidiarității. Pentru a-și spori reziliența, a aborda deficiențele în perioade de criză și a oferi asistență științifică și tehnică, inclusiv formare, UE trebuie să devină mai autonomă și mai puțin dependentă de țările terțe în legătură cu consumabilele medicale destinate sectorului sănătății, astfel cum se menționează în strategia farmaceutică a UE;

Colaborarea dintre ECDC și autoritățile locale

7.

consideră că se impune ca ECDC să poată colabora direct cu fiecare regiune din statele membre sau cu grupuri ale acestora, pentru a facilita analiza situațiilor epidemiologice specifice ce pot apărea. Această colaborare ar putea include și sprijinirea instruirii tuturor celor implicați și facilitarea circulației informațiilor și a comunicării;

8.

îndeamnă Comisia Europeană să restabilească Rețeaua europeană pentru boli foarte infecțioase (EuroNHID), o rețea cofinanțată de experți în gestionarea acestor boli, din centre naționale sau regionale înființate pentru îngrijirea celor care suferă de astfel de maladii;

9.

consideră că este necesar să se investească mai mult în cercetarea științifică în cadrul UE, având în vedere că tranziția către o societate mai rezilientă necesită schimbări tehnologice semnificative;

10.

constată că, în zonele transfrontaliere, este necesar să se creeze baze de date transfrontaliere, partajate între statele și regiunile învecinate, care să identifice stocurile medicale și echipamentele individuale de protecție disponibile;

11.

consideră că Comisia Europeană, în cooperare cu statele membre și regiunile, ar trebui să se angajeze să creeze o bază comună de date generale în domeniul sănătății, care să permită gestionarea și monitorizarea cuprinzătoare a problemelor comune, ținând seama că pandemiile nu se opresc la frontiere și că societatea actuală este globalizată: teritoriile individuale nu sunt izolate, contactele dintre ele și restul lumii fiind inevitabile, iar mijloacele de transmitere a agenților patogeni pot fi identificate, eventual, abia la final;

Conferința privind viitorul Europei

12.

consideră că Conferința privind viitorul Europei este o platformă adecvată pentru discutarea dezvoltării viitoare a rolului UE în domeniul sănătății și promovarea lui, astfel încât să răspundă așteptărilor cetățenilor, și pentru a îmbunătăți eficiența sistemelor de sănătate europene. Dezvoltarea cooperării europene consolidate trebuie să țină seama de principiul subsidiarității și de responsabilitatea principală a statelor membre, atât în ceea ce privește asistența medicală, serviciile sociale și sănătatea publică, cât și pregătirea pentru situații de criză și gestionarea lor;

13.

constată că, deși politica în domeniul sănătății rămâne o competență principală a statelor membre, este necesar să se lanseze, în cursul dezbaterii privind viitorul Europei, un proces de reflecție destinat îmbunătățirii coordonării în domeniul sănătății și consolidării răspunsului UE la amenințările transfrontaliere grave la adresa sănătății, ținând seama, totodată, de diversitatea structurilor din domeniul sănătății de la nivel subnațional și de diversele competențe ale autorităților din domeniul sănătății din fiecare stat membru. Datorită acestor îmbunătățiri, statele membre ale UE ar putea, printre altele, să recunoască de comun acord o urgență de sănătate publică la nivel macroregional sau la nivelul Uniunii. Ele ar putea, de asemenea, să sporească capacitatea rescEU, inclusiv capacitățile de creare de stocuri și de echipe medicale de urgență;

14.

consideră că, în multe state membre, autoritățile locale și regionale au responsabilități și competențe importante în domeniul sănătății publice. CoR, ca adunare a reprezentaților regionali și locali din UE, trebuie să aibă o puternică reprezentare în toate discuțiile de la nivelul Uniunii privind competențele în domeniul sănătății, inclusiv în contextul Conferinței privind viitorul Europei;

15.

își exprimă dorința de a se implica îndeaproape în activitatea Summitului mondial privind sănătatea, care va avea loc în Italia, în 2021, și va permite UE să conducă reflecția la nivel internațional cu privire la modalitățile de consolidare a securității sanitare în lume în perioadă de pandemie;

Rolul autorităților regionale și locale

16.

reiterează că autoritățile locale și regionale se află în avanpostul luptei împotriva pandemiei de COVID-19. Acestea desfășoară acțiuni importante și în multe state membre au responsabilități legate de protejarea sănătății cetățenilor, angajând o cotă semnificativă a forței de muncă din domeniul asistenței medicale și finanțând și gestionând sisteme de sănătate și unități de îngrijire pe termen scurt și lung. În plus, acestea au responsabilități legate de conceperea și punerea în aplicare a politicilor în domeniul sănătății, precum și de activitățile de prevenire și de promovare a sănătății. În acest sens, formele de autonomie regională sunt esențiale pentru a permite modificarea rapidă a structurii organizatorice existente, astfel încât să se poată reacționa prompt în situații de urgență;

17.

subliniază că o regiune care poate comunica direct cu UE este capabilă să găsească cele mai bune soluții pe termen scurt pentru rezolvarea situațiilor de urgență și va fi în măsură să utilizeze mai bine resursele cele mai adecvate nevoilor sale, deoarece realitățile regionale din fiecare stat sunt adesea eterogene, iar nevoile diferitelor regiuni nu coincid;

18.

regretă însă că comunicarea nu se referă în mod specific la nivelul regional și la cel local ca elemente-cheie ale politicii din domeniul sănătății, ci doar reflectă rolul regiunilor de frontieră în cooperarea transfrontalieră în domeniul respectiv.

19.

consideră, de asemenea, că este necesară o mai bună coordonare între toate nivelurile de guvernare, pentru a preveni o situație în care autonomia esențială a fiecărei zone locale sau regiuni duce la inegalități în tratamentul acordat pacienților;

20.

subliniază necesitatea de a crea o rețea de excelență între sectorul public și cel privat, care să includă, în cazul unor urgențe majore în domeniul sănătății publice, spitale de referință specializate în studierea și tratarea bolilor infecțioase cu transmitere prin aer, prin contact sau prin vectori;

Lecții învățate în urma pandemiei

21.

observă că sistemele de sănătate ale statelor membre au demonstrat grade diferite de pregătire pentru situații de criză. În unele cazuri, ele nu au fost pregătite să facă față unei astfel de crize, din cauza cheltuielilor insuficiente cu sănătatea publică și a deficitului de personal medical, în timp ce altele au demonstrat o mai mare reziliență. Acest lucru demonstrează că este necesar ca Comisia Europeană să poată evalua periodic, în strânsă cooperare cu fiecare stat membru, nivelul de pregătire pentru a face față epidemiilor;

22.

salută, în acest sens, propunerea Comisiei Europene de a organiza, în virtutea unui rol de coordonare, teste de rezistență a sistemelor de sănătate din statele membre, pentru a asigura funcționarea planului de pregătire și răspuns al Uniunii. Reamintește că aceste teste de rezistență ar trebui să implice pe deplin, în funcție de competențe, regiunile și orașele din statele membre în cauză;

23.

solicită să se asigure dezvoltarea continuă a platformelor și aplicațiilor digitale, inclusiv a platformei de supraveghere instituite în temeiul articolul 14 din Regulamentul privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate; în plus, solicită ca autoritățile locale și regionale să fie implicate în pregătirea, monitorizarea și testarea de rezistență a planurilor obligatorii propuse în materie de pregătire și răspuns la crize sanitare și care urmează să fie elaborate la nivel național și la nivelul UE;

24.

recomandă ca activitățile de previziune propuse și cerințele sporite în materie de raportare privind datele și performanța din domeniul asistenței medicale să includă și o dimensiune regională, pe lângă cea națională;

25.

observă că serviciile sociale și de sănătate locale și structurile intermediare au jucat un rol esențial în sprijinirea spitalelor, permițând atât o concentrare a anumitor facilități pe rolul de „spitale COVID”, cât și primirea unor persoane neinfectate sau vindecate care trebuie să își finalizeze parcursul de îngrijire; subliniază necesitatea de a extinde asistența medicală locală și teritorială, în vederea îngrijirii pacienților înainte și după sosirea în spital. Atât Comisia Europeană, cât și CoR ar trebui să joace un rol important în diseminarea bunelor practici în acest domeniu;

26.

constată că pandemia a afectat în mod deosebit cele mai fragile părți ale societății (persoane în vârstă, bolnavi, copii și tineri), evidențiind uneori fragilitatea sistemului socioeconomic global și vulnerabilitatea în raport cu tehnologia (munca inteligentă, școala la distanță etc.); subliniază că aceste sectoare necesită, prin urmare, un sprijin mai bine direcționat, inclusiv din partea UE;

27.

consideră că este necesar să se consolideze capacitatea de coordonare post-pandemie prin promovarea unor stiluri de viață durabile la nivel local, bazate pe acordarea întregii atenții cetățenilor, prin crearea unui cadru de stimulente și standarde inteligente capabile să stimuleze și să recompenseze comportamentul civic care vizează binele comun;

28.

solicită ca achizițiile publice comune ale UE să fie utilizate pentru achiziționarea de vaccinuri și medicamente împotriva COVID-19, folosirea lor trebuind să se facă într-un mod mai sistematic, pentru a evita concurența între statele membre. De asemenea, solicită utilizarea lor pentru a asigura un acces echitabil și la prețuri accesibile la alte medicamente și dispozitive medicale, în special pentru noi antibiotice inovatoare, noi vaccinuri și medicamente curative și medicamente pentru boli rare;

Investiții în sistemele de sănătate

29.

subliniază că, în ceea ce privește investiția în sistemele de sănătate, comunicarea menționează sprijinirea statelor membre în vederea îmbunătățirii rezilienței, accesibilității și eficacității sistemelor lor de sănătate, în corelare cu semestrul european, tabloul de bord social, Mecanismul de redresare și reziliență și planurile naționale. Susține că este necesar să se asigure și/sau să se consolideze implicarea autorităților locale și regionale în toate aceste instrumente și procese, în conformitate cu principiul subsidiarității;

30.

identifică drept prioritate strategică promovarea serviciilor de asistență de bază la distanță de către echipe integrate de profesioniști, pentru tratarea și monitorizarea la domiciliu a pacienților cu afecțiuni cronice și multimorbidități; subliniază că telemedicina poate transforma din ce în ce mai mult casa într-un loc de îngrijire, cu economii economice și sociale clare și o eficiență ridicată a tratamentului, a profilaxiei și a vindecării;

31.

consideră că statele membre pot coopera pentru a garanta adecvarea cadrului contractual identic la tratamentul financiar echivalent pentru cadrele medicale, astfel încât să nu se creeze, în condiții profesionale egale, domenii privilegiate, care să fie mai atractive pentru lucrătorii din domeniul sănătății, și domenii defavorizate, care nu pot recruta astfel de lucrători;

32.

consideră că remunerarea echitabilă și suplimentarea salariilor pentru lucrătorii din domeniul sănătății din prima linie sunt esențiale pentru menținerea rezilienței sistemelor de sănătate. Remunerarea contribuie la recunoașterea profesionalismului lucrătorilor din sectoarele sănătății și reprezintă un mod de exprimare a recunoștinței pentru cei care, prin abnegația lor au contribuit în diversele state membre la reziliența sistemelor de sănătate în timpul pandemiei;

33.

consideră că lucrătorii din sectoarele situate între cele care acordă asistență doar de îngrijire personală și cele care necesită competențe în materie de asistență medicală pot contribui la satisfacerea nevoilor instituțiilor de îngrijire și pot asigura flexibilitatea necesară în serviciile sociale și de sănătate;

34.

consideră necesar ca statele membre să evalueze permanent dotarea și competențele personalului, garantând că pot face față sarcinilor, în caz de urgențe sistemice (de exemplu, prelevări de probe și vaccinuri), pentru întreaga populație;

Strategia privind vaccinurile

35.

invită statele membre să implice autoritățile locale și regionale în campania de vaccinare împotriva SARS-CoV2, astfel încât acestea să contribuie la punerea la dispoziție și distribuirea la timp a vaccinurilor și să furnizeze cetățenilor informații concrete clare privind vaccinurile, pentru a combate dezinformarea;

36.

sprijină schimbul de bune practici între autoritățile locale și regionale din UE în combaterea reticenței față de vaccinare și înțelege motivele reticenței față de vaccinare, atât ale cadrelor medicale, cât și ale personalului de asistență socială;

37.

este ferm convins că a fost o decizie corectă ca Uniunea Europeană să poată achiziționa vaccinuri în numele statelor membre. Susține că, pentru a crește disponibilitatea vaccinurilor, a medicamentelor și a altor materiale medicale, UE ar trebui să încerce să își reducă la minimum dependența de țările terțe în ceea ce privește producția acestora. Consideră, de asemenea, că întreprinderile care au dezvoltat vaccinuri prin utilizarea fondurilor publice ar trebui să își pună brevetele la dispoziția altor companii pentru a stimula capacitățile de producție în Europa;

38.

consideră că strategia privind vaccinurile ar trebui să evolueze odată cu progresele în vaccinarea populației, astfel încât această strategie să vizeze mai întâi grupurile de risc și personalul din serviciile esențiale, cum ar fi cadrele medicale și personalul de asistență socială, și apoi să fie extinsă la grupuri mai largi, inclusiv în funcție de reducerea restricțiilor sociale și economice de pe teren;

39.

sprijină crearea unui model organizatoric care să permită unui număr cât mai mare de persoane să fie vaccinate cât mai repede posibil, prin utilizarea tuturor dozelor din flacoanele individuale;

Strategia de combatere a dezinformării în materie de sănătate

40.

solicită să se ia măsuri pentru a monitoriza și a combate dezinformarea în materie de sănătate, în mod coordonat între toate statele membre. Întrucât autoritățile locale și regionale se confruntă cel mai direct cu provocări în materie de sănătate în majoritatea statelor membre, aceste autorități sunt cele mai afectate în mod nemijlocit de răspândirea adesea deliberată a dezinformării în materie de sănătate. Este imperativ ca autoritățile locale și regionale să beneficieze de un sprijin unic și coordonat, pentru a putea combate eficient această problemă.

---

(1)  COTER-VII/005.

(2)  COM(2020) 727 final.

Avizul Comitetului European al Regiunilor — Consolidarea unei economii neutre climatic: o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic

(2021/C 300/11)

Raportor: domnul Gunārs ANSIŅŠ (LV-RE), membru al Consiliului Local Liepāja Documente de referință: Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Consolidarea unei economii neutre climatic: o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic [COM(2020) 299 final] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O strategie a UE privind valorificarea potențialului energiei din surse regenerabile offshore pentru un viitor neutru climatic [COM(2020) 741 final] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o strategie a UE de reducere a emisiilor de metan [COM(2020) 663 final]

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Asigurarea continuității energiei electrice, interconectarea rețelelor de energie electrică în Uniunea Europeană și tranziția către o energie curată

1.

subliniază că actuala criză a scos în evidență necesitatea de a asigura continuitatea aprovizionării cu energie și curent electric în toate regiunile europene, inclusiv în situațiile în care lanțurile de aprovizionare globale ar putea fi perturbate;

2.

consideră că regiunile europene prezintă caracteristici energetice foarte diverse în ceea ce privește cererea de energie electrică, potențialul de producție și infrastructurile disponibile, inclusiv în interiorul aceleiași țări, și că, prin urmare, pe lângă conexiunile internaționale dintre sisteme, sunt necesare eforturi suplimentare pentru dezvoltarea de infrastructuri interregionale în interiorul aceleiași țări, în special pentru a asigura transferul energiei din surse regenerabile din regiunile bogate în resurse, iar aceste infrastructuri ar trebui să fie sprijinite dintr-o perspectivă europeană globală, având în vedere că contribuie la coeziunea pieței europene a energiei electrice;

3.

subliniază că este, de asemenea, important să se consolideze cooperarea transnațională prin realizarea în comun a unor proiecte energetice și prin creșterea capacității conexiunilor transnaționale, pentru a acoperi eventualele deficite de energie electrică în timpul orelor de vârf. În același timp, trebuie luate măsuri astfel încât capacitatea centralelor electrice să nu scadă sub nivelul minim național necesar pentru securitatea aprovizionării;

4.

subliniază că Uniunea Europeană importă în prezent 58 % din energia de care are nevoie, în principal sub formă de petrol și gaze naturale. Tranziția către o energie curată va reduce dependența UE de combustibilii fosili și de importul acestora. Strategia UE pentru integrarea sistemului energetic va contribui la acest proces și la îndeplinirea obiectivelor în materie de energie și climă. În contextul tranziției către purtători de energie mai curați, UE în ansamblu va consuma mai puțină energie, inclusiv prin măsurile privind utilizarea eficientă a energiei, va crește numărul producătorilor de energie, prin intermediul instrumentelor de autoconsum și al comunităților energetice, va utiliza într-o măsură din ce în ce mai mare resurse regenerabile interne și își va diversifica treptat importurile de energie. Economiile de energie, diversificarea și producția locală de energie vor contribui la creșterea rezilienței economiei europene și la reducerea dependenței de sursele externe;

5.

subliniază importanța hidrogenului curat, în principal din surse regenerabile, astfel cum s-a subliniat în Strategia pentru integrarea sistemului energetic al UE, pentru integrarea și decarbonizarea în continuare a sistemului energetic; solicită, în acest sens, punerea în aplicare rapidă a strategiei UE privind hidrogenul și face trimitere la avizul său privind hidrogenul curat; se așteaptă ca pachetul legislativ anunțat de Comisia Europeană, intitulat „Pregătiți pentru 55” (Fit for 55), și viitoarea revizuire a pieței gazelor din UE să pună în aplicare solicitările formulate în acest aviz și să promoveze integrarea sectorială;

6.

subliniază că este important să se faciliteze și să se promoveze o varietate de soluții și combinații de sisteme energetice, ținând seama de evoluțiile tehnologice și de condițiile diferite din regiunile UE în ceea ce privește clima, geografia, infrastructura, sistemele energetice etc. Cadrul de reglementare al UE ar trebui, în măsura posibilului, să fie neutru din punct de vedere tehnologic în ceea ce privește reducerea emisiilor și sustenabilitatea, ținând seama de toate alternativele existente, în special de cele disponibile la nivel local, și să evite reglementarea excesivă și creșterea sarcinilor administrative pentru soluțiile durabile și sigure, urmărind, totodată, să reducă sărăcia energetică a familiilor. Producția de energie prin fisiune nucleară nu îndeplinește criteriul de durabilitate;

7.

este profund îngrijorat de construirea gazoductului Nord Stream 2, care amenință securitatea energetică europeană, crește dependența UE de Federația Rusă, nu ține cont de interesele multor țări din UE și din afara UE și se va confrunta în mod inevitabil cu o obsolescență timpurie, având în vedere obiectivele generale ale Uniunii în materie de decarbonizare. Sprijină opinia Parlamentului European potrivit căreia finalizarea acestui proiect politic trebuie să înceteze imediat;

8.

reamintește cele cinci dimensiuni ale realizării uniunii energetice: creșterea securității energetice, consolidarea pieței interne a energiei, creșterea eficienței energetice, reducerea emisiilor de CO2 („decarbonizarea economiei”), promovarea cercetării și a inovării în sectorul energetic. Consideră că asigurarea continuității energiei electrice trebuie tratată prioritar – în special în caz de criză, inclusiv de criză energetică – pentru a asigura funcționarea continuă a infrastructurii critice în toate regiunile. În acest context, pe lângă capacitățile de producție suficiente și flexibile, sunt necesare soluții pentru capacitatea de producție și stocare locală și instrumente de flexibilitate pentru a crea soluții pentru situațiile de urgență și de criză și de întreruperi din toate zonele locuite, în special în regiunile mai puțin dezvoltate, în regiunile slab populate și în regiunile cu sisteme energetice izolate. În același timp, ar trebui subliniată necesitatea modernizării transmisiilor de energie electrică. Este necesar să se insiste asupra înlăturării barierelor fizice din calea dezvoltării unor interconexiuni de bună calitate între toate regiunile UE pentru a garanta o integrare reală a sistemului de energie electrică. Faptul că mai multe sisteme energetice naționale funcționează în mod sincron reduce în mod semnificativ costurile de funcționare ale sistemului energetic și îmbunătățește securitatea prin reducerea impactului negativ potențial al accidentelor locale asupra stabilității sistemului energetic și prin simplificarea menținerii parametrilor de funcționare esențiali ai acestuia, cum ar fi frecvența de rețea;

9.

subliniază că ar trebui să se acorde o atenție deosebită și gestionării și rentabilității sistemului de energie electrică, precum și soluțiilor locale de producție și stocare a energiei (baterii eficiente din punctul de vedere al costurilor, centrale cu acumulare prin pompare și alte soluții) și de autoconsum partajat;

Rolul specific al autorităților locale și regionale

10.

subliniază că strategia UE de integrare energetică este esențială pentru redresarea economică a autorităților locale și regionale, în special în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19. Pentru a realiza tranziția către un sistem energetic mai integrat, este important ca eficiența energetică să devină un obiectiv-cheie al autorităților de la nivel local și regional, ținând seama de contextul mai larg, în special de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și de regiunile mai puțin dezvoltate. Eficiența energetică reduce investițiile totale și costurile necesare pentru producția, infrastructura și consumul de energie. Ea reduce, de asemenea, utilizarea terenurilor și a materialelor, precum și poluarea și pierderea biodiversității. Integrarea sistemului energetic poate ajuta autoritățile locale și regionale să obțină o mai mare eficiență energetică, deoarece resursele disponibile vor fi utilizate pentru tranziția către tehnologii energetice mai eficiente;

11.

consideră că autoritățile locale și regionale ar trebui să încurajeze atât creșterea ponderii energiei din surse regenerabile, cât și îmbunătățirea politicilor și a măsurilor, în special în sectorul încălzirii, răcirii și transporturilor. În plus, trebuie elaborat un plan mai clar pentru economiile de energie, în special în sectoarele transporturilor și al clădirilor;

12.

subliniază că transporturile reprezintă aproximativ 30 % din consumul final de energie din Uniunea Europeană, că ele depind în primul rând de produsele petroliere, și că decarbonizarea lor necesită o mai mare electrificare a consumului final, atât pentru o utilizare directă în transporturi, cât și pentru generarea de noi purtători de energie în calitate de combustibili, fără a respinge nicio soluție tehnologică din motive nejustificate. Consideră, de asemenea, că este necesar să se dezvolte infrastructurile energetice necesare în acest scop și, pe această cale, să se aducă o contribuție semnificativă la reducerea dependenței energetice de țări terțe, sporind astfel securitatea energetică a Europei;

13.

subliniază că clădirile sunt responsabile pentru 40 % din consumul de energie din Europa și că, prin urmare, un plan sistematic de reducere a consumului de energie și de promovare a utilizării energiei din surse regenerabile în parcul imobiliar poate contribui în mod semnificativ la reducerea dependenței energetice de țările terțe și, astfel, la creșterea securității energetice a Europei;

14.

subliniază că investițiile pentru îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor ar trebui să fie susținute printr-un buget adecvat, pentru a-i sprijini pe cetățeni în realizarea acestor investiții cu beneficii considerabile; autoritățile locale ar trebui să fie implicate în planificarea și gestionarea acestor resurse;

15.

invită Comisia să sprijine, pe cât posibil, examinarea opțiunilor disponibile la renovarea clădirilor supuse unor condiții restrictive ca urmare a apartenenței lor la patrimoniul peisagistic sau istoric, pentru a asigura o integrare respectuoasă a energiilor regenerabile și solicită ca această chestiune să devină una dintre pietrele de temelie ale noului Bauhaus european;

Consolidarea infrastructurii existente a fiecărei regiuni, aliniind, în același timp, cele mai bune căi de dezvoltare la particularitățile regionale ale acestora

16.

consideră că, la integrarea sistemelor energetice, este esențial să se evalueze impactul măsurilor asupra creșterii economice în fiecare regiune și, în special, asupra realizării obiectivelor politicii de coeziune prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Aceasta este singura modalitate de a realiza o dezvoltare echilibrată și o concurență reală pe o piață deschisă. Din păcate, unul dintre obstacole este diferența semnificativă în ceea ce privește prețurile la energie pentru utilizatorii finali;

17.

consideră că trebuie să se țină seama de efortul suplimentar necesar în regiunile ultraperiferice pentru a depăși obstacolele tehnice reprezentate de sisteme care nu sunt interconectate, fără acces la piața internă a energiei și fără servicii inerente. El implică investiții uriașe în infrastructuri energetice (capacități de rezervă, rețele de transmisie, inclusiv cabluri submarine interinsulare, sisteme de stocare a energiei, rețele inteligente și logistică pentru accesul la combustibili mai puțin poluanți și pentru transportul și stocarea acestora), care, în ansamblu, pot garanta siguranța și calitatea aprovizionării cu energie și integrarea resurselor endogene, în special a energiilor din surse regenerabile variabile;

18.

subliniază că, fără a nega soluțiile inovatoare la integrarea sistemului energetic, este necesar, în principal, să se consolideze infrastructura de bază existentă a fiecărei regiuni, ale cărei puncte forte și avantaje au fost demonstrate în practică. Având în vedere că situațiile din regiuni variază foarte mult în ceea ce privește clima și infrastructura, ar trebui căutate soluții creative și inteligente pentru punctele slabe din infrastructura de bază a fiecărei regiuni. Prin urmare, ar fi greșit să se afirme că utilizarea energiei electrice pentru încălzirea clădirilor ar trebui să crească în toate regiunile, deoarece în mai multe țări rețele publice de termoficare sunt bine dezvoltate. În Letonia, de exemplu, acestea aprovizionează cu energie termică peste 70 % din populație, iar cantitatea de energie furnizată consumatorilor este apropiată de cantitatea de energie electrică consumată efectiv în țară. Termoficarea poate contribui prin stocarea energiei și generarea de energie electrică și prin utilizarea resurselor energetice care nu pot fi exploatate la nivelul clădirilor. În cazul rețelelor de încălzire centralizate sau de bloc sau în cazul termoficării, trebuie ca purtătorii de energie să treacă progresiv la energia din surse regenerabile;

Eficiența din punctul de vedere al costurilor pentru cetățeni și întreprinderi

19.

subliniază că dezvoltarea în continuare a sistemului energetic trebuie mereu însoțită de o evaluare a posibilităților de realizare a unor economii pentru întreprinderi și cetățeni. Principiul „eficiența energetică pe primul loc” ar trebui să vizeze reducerea impactului asupra climei și creșterea eficienței din punctul de vedere al utilizării resurselor a sistemelor integrate de aprovizionare cu energie, precum și îmbunătățirea eficienței pentru utilizatorii finali. În același timp însă, trebuie să se garanteze că tranziția nu contravine intereselor consumatorilor, și anume că eforturile de îmbunătățire a eficienței energetice nu conduc la creșterea tarifelor la energie sau la alte costuri pentru cetățeni și întreprinderi fără să existe o compensație adecvată;

20.

consideră că obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ar trebui pus în aplicare în modul cel mai avantajos și eficient din perspectiva statului membru în cauză, îndeosebi pentru grupurile sale vulnerabile din punct de vedere social. De asemenea, în cadrul tranziției viitoare către energia din surse regenerabile, este încă necesar să se țină seama de prerogativa fiecărui stat membru și a fiecărei autorități regionale și locale de a-și stabili propriul mix energetic și structura generală a aprovizionării sale cu energie;

21.

subliniază că, atât în contextul legislației UE, cât și în contextul activității sale viitoare, Comisia ar trebui să contribuie pe deplin la îmbunătățirea cunoștințelor și a informării publicului din UE cu privire la utilizarea tehnologiilor în domeniul energiei din surse regenerabile și la promovarea producției de astfel de energie, știut fiind că opoziția publică față de anumite tehnologii în domeniul energiei regenerabile, respectiv față de metodele de producție, împreună cu acele norme care nu sunt adaptate la dezvoltarea tehnologică, constituie un obstacol major în calea dezvoltării energiei din surse regenerabile. Importantă este nu numai sensibilizarea comunităților locale, ci și comunicarea ideii că energiile regenerabile aduc beneficii concrete, tocmai pentru aceste comunități;

22.

menționează că ar trebui să se acorde o atenție deosebită soluțiilor care contribuie la reducerea decalajelor semnificative dintre utilizatorii finali pe piața internă a UE în ceea ce privește prețurile la energie (inclusiv toate costurile aferente). Utilizarea sporită a resurselor regenerabile în sistemul energetic ar trebui evaluată, de asemenea, din punctul de vedere al costului pentru utilizatorul final. Prin urmare, se recomandă explorarea unor soluții inovatoare și ușor de utilizat de către consumatori în acest domeniu;

Drumul către neutralitatea climatică în 2050

23.

reamintește că trebuie să se țină seama de eforturile suplimentare realizate de regiunile cu sisteme de energie electrică izolate, pentru care nu sunt încă disponibile soluții tehnologice inovatoare care să permită interconectarea cu alte rețele integrate, așa cum este cazul regiunilor ultraperiferice, în care trebuie avute în vedere soluții alternative care, în ansamblu, pot garanta siguranța și calitatea aprovizionării cu energie, asigurând în același timp neutralitatea climatică;

24.

consideră că obiectivele UE privind emisiile de gaze cu efect de seră și neutralitatea climatică până în 2050 pot fi realizate numai prin corelarea eforturilor în materie de economisire a energiei, eficiență energetică, energie din surse regenerabile și utilizare a căldurii reziduale. Pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră în toate sectoarele, pe lângă creșterea eficienței energetice și promovarea utilizării resurselor regenerabile de energie, trebuie dezvoltate, de asemenea, legături cu infrastructura de bază;

25.

subliniază că, pentru ca Europa să își atingă în ansamblu obiectivul de neutralitate climatică până în 2050, aspectul primordial pentru sistemul energetic din fiecare regiune nu constă în creșterea procentuală a ponderii actuale a energiei verzi din consumul total, ci în planuri concrete pentru fiecare regiune în parte pentru a atinge obiectivul comun al UE – cu alte cuvinte, trebuie stabilită ponderea energiei verzi în consumul total din fiecare regiune. În lumina realizărilor existente (1), este evident că eforturile naționale și regionale de integrare a sistemului energetic vor varia în mod semnificativ. Pentru unele regiuni, provocarea va consta în creșterea ponderii energiei verzi în consumul de energie, în timp ce în altele se vor lua măsurile necesare pentru a utiliza energia într-un mod mai eficient, în timp ce alte regiuni vor continua să îmbunătățească infrastructura lor de bază. Prin urmare, abordarea regională a punerii în aplicare a strategiei UE pentru integrarea sistemului energetic pe teren este o condiție prealabilă pentru o economie dinamică neutră climatic;

Perspective pentru tehnologiile din domeniul energiei din surse regenerabile offshore

26.

salută Strategia UE pentru valorificarea potențialului energiei din surse regenerabile offshore pentru un viitor neutru climatic, considerând-o o strategie realistă; subliniază necesitatea unei planificări concrete pentru a crește capacitatea surselor de energie regenerabile, printre care și capacitatea instalată a energiei eoliene offshore. Atingerea obiectivelor climatice pentru 2030 și 2040 necesită dezvoltarea în timp util a energiilor regenerabile consacrate și eficiente din punctul de vedere al costurilor, cum ar fi energia eoliană onshore și solară. Statele membre au nevoie de dezvoltarea energiei din surse regenerabile pentru a atinge obiectivul de reducere la zero a poluării și de neutralitate climatică până în 2050. În acest sens, extinderea este importantă și pentru producția de hidrogen din surse regenerabile de energie, în vederea decarbonizării sectoarelor în care emisiile sunt dificil de redus;

27.

împărtășește opinia potrivit căreia tehnologiile din domeniul energiei din surse regenerabile (cum ar fi energia hidraulică, geotermală, solară, maremotrică, energia valurilor, sistemele eoliene și fotovoltaice offshore plutitoare, producția offshore de hidrogen) ar trebui promovate în mod specific, sprijinind, totodată, obiectivele economice și de mediu ale UE; subliniază, în același timp, necesitatea unui plan clar de dezvoltare în continuare a rețelelor și instalațiilor de producție a energiei din surse regenerabile, cum ar fi rețelele offshore și a generării de energie eoliană offshore cu o viitoare conexiune directă la interconexiunile transfrontaliere. Producția de energie offshore combinată cu transportul transfrontalier de energie ar conduce la economii semnificative în ceea ce privește costurile și utilizarea spațiului maritim. Cu toate acestea, pescuitul și traficul navelor nu trebuie să fie restricționate;

28.

solicită, în ceea ce privește biodiversitatea, cerințe clare și practice pentru utilizarea surselor regenerabile de energie offshore. Obiectivele „energiei ecologice” și „biodiversității” nu ar trebui considerate ca fiind contradictorii. Dimpotrivă, este necesar să se găsească modalități concrete de realizare a acestora pentru a accelera exploatarea potențialului energetic offshore și pentru a asigura o amenajare concretă a spațiului maritim care să fie nu numai în conformitate cu cerințele în materie de biodiversitate, perturbând mai puțin viața marină, ci și să răspundă dorinței cetățenilor de a conserva peisajul marin, potențialului tot mai mare al ecoturismului și cerințelor privind atractivitatea mediului natural;

29.

reamintește potențialul insulelor și al regiunilor ultraperiferice de a dezvolta energii marine regenerabile, care ar putea juca un rol esențial în tranziția lor către o economie neutră și care ar putea aduce beneficii industriei, economiei și societății din întreaga UE;

30.

subliniază că utilizarea energiei offshore poate crea noi locuri de muncă sau poate duce la recalificarea unui număr mai mare de lucrători. Totuși, acest lucru nu ar trebui să limiteze actualele forme de ocupare a forței de muncă și oportunitățile pe care le oferă acestea. O recalificare a forței de muncă, în conformitate cu nevoile specifice ale sectorului energiei din surse regenerabile offshore, este imperios necesară;

31.

solicită ca porturile să joace un rol special în cadrul strategiei UE privind energia din surse regenerabile offshore. Ele ar trebui modernizate pentru a profita de aceste noi oportunități de afaceri – asamblarea, fabricarea și întreținerea instalațiilor de producere a energiei offshore;

32.

salută opinia Comisiei potrivit căreia, pentru a realiza extinderea propusă în „Strategia UE privind realizarea potențialului energiei din surse regenerabile offshore pentru un viitor neutru climatic”, toate părțile interesate – statele membre, autoritățile locale și regionale, cetățenii UE, partenerii sociali și ONG-urile – trebuie să colaboreze; subliniază necesitatea securității juridice și a clarității pentru a asigura progrese continue și tot mai substanțiale în domeniul energiei din surse regenerabile offshore, deoarece investițiile stau, în general, sub semnul unei utilizări intensive a capitalului, în special în faza inițială a proiectelor;

Strategia UE de reducere a emisiilor de metan – noi oportunități

33.

constată că, în conformitate cu Strategia UE de reducere a emisiilor de metan, doar 5 % din emisiile globale de metan sunt cauzate de UE. Astfel, chiar și cele mai ambițioase planuri ale UE de reducere a emisiilor de metan ar avea un impact redus asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial. Importurile pe piața internă ar trebui să fie permise numai din țări (sau din anumite părți ale acestora) care aplică aceleași standarde de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ca și UE. Aceasta este singura modalitate de a garanta că obiectivele climatice stabilite de UE nu subminează competitivitatea globală a UE și a întreprinderilor sale;

34.

solicită o detectare mai rapidă a scurgerilor de metan, atât prin programul Copernicus, cât și prin alte instrumente, dacă Copernicus nu va fi în măsură să furnizeze date suficiente. Este esențial să se identifice cu precizie locurile în care sunt eliberate cantități mari de metan în țările terțe. Aceste informații trebuie să fie făcute publice, astfel încât cetățenii UE să poată lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la achiziționarea de bunuri produse în astfel de locuri. Conform „World Energy Outlook” („Perspectivele energetice mondiale”) ale Agenției Internaționale a Energiei, instalațiile petroliere și gaziere emit cantități foarte diferite de metan la nivel mondial. Prin urmare, există un potențial semnificativ de reducere a emisiilor de metan în acest domeniu. Ca atare, CoR solicită atât evitarea scurgerilor de metan de-a lungul lanțurilor de producție, transport și reciclare din cadrul UE, cât și prevenirea importurilor de combustibili fosili care poluează ca urmare a scurgerilor de metan în timpul extracției, prelucrării și transportului;

35.

subliniază că, în conformitate cu Strategia UE de reducere a emisiilor de metan, aproximativ 41 % din emisiile globale de metan provin din surse naturale (biogenice), cum ar fi zonele umede sau incendiile forestiere. Prevenirea și combaterea eficientă a incendiilor forestiere în UE ar trebui să devină un obiectiv prioritar. Acestea au un impact nu numai asupra încălzirii globale, dar pot avea un impact semnificativ asupra naturii, cetățenilor și întreprinderilor din Europa. CoR solicită, de asemenea, să se analizeze măsura în care UE ar putea contribui mai eficient la stingerea și prevenirea incendiilor forestiere în țările terțe în care ard în fiecare an zone forestiere semnificative;

36.

solicită, în același timp, să se garanteze că obiectivele de reducere a metanului nu subminează convergența regiunilor europene și nu sporesc disparitățile socioeconomice dintre regiunile europene;

37.

solicită, în contextul PAC (politica agricolă comună), măsuri eficiente de reducere a emisiilor de metan din agricultură. În contextul noilor programe ecologice, sistemele cu consum redus de resurse, cum ar fi pășunatul și măsurile de protecție a solului, pot aduce o contribuție importantă în acest sens;

38.

solicită să se acorde mai multă atenție producătorilor europeni în ceea ce privește dezvoltarea tehnologiilor și utilizarea acestora, astfel încât obiectivele de reducere a metanului să nu conducă la costuri și mai mari pentru cetățeni și întreprinderi, în special pentru agricultori și crescătorii de animale. În același timp, trebuie să se garanteze că reducerea emisiilor de metan generate de agricultură și creșterea animalelor nu duce la o creștere a prețurilor la alimente;

Concluzii

39.

subliniază că, pe lângă exploatarea noilor oportunități privind energia din surse regenerabile, este în continuare important să se asigure cu predilecție extinderea rețelei europene și conectarea fiecărei regiuni la rețeaua energetică europeană comună. Acest lucru va permite ca resursele regenerabile disponibile în diferite locuri să se completeze mai bine. Standardele minime pentru securitatea aprovizionării cu energie electrică și menținerea stabilității rețelei reprezintă, la rândul lor, o chestiune urgentă;

40.

subliniază că este important să se țină seama de disparitățile regionale existente, îndeosebi de situația zonelor rurale și slab populate, și, de asemenea, să se sprijine soluții eficiente din punctul de vedere al costurilor, garantându-se reducerea costurilor la energie pentru cetățenii și întreprinderile europene, și îndeosebi pentru grupurile vulnerabile, și evitând agravarea eventualelor condiții de sărăcie energetică pentru cele mai vulnerabile categorii de persoane;

41.

ia act de faptul că pandemia de COVID-19 întărește necesitatea unei tranziții energetice care să contribuie la o societate și la o economie mai durabile și care să asigure capacitatea fiecărei regiuni europene de a furniza servicii de bază în situații de criză. Tranziția trebuie să fie echitabilă, eșalonată și ireversibilă, deoarece soluțiile pe termen scurt și nesustenabile ar putea conduce mai degrabă la prejudicii decât la beneficii;

42.

subliniază necesitatea unei implicări mai sistematice a autorităților locale și regionale în procesul decizional în contextul tranziției energetice. Trebuie să se asigure implicarea autorităților locale și regionale relevante în pregătirea planurilor energetice și climatice naționale, prin intermediul unui dialog pe mai multe niveluri privind clima și energia, dacă este cazul. CoR își reiterează apelul adresat statelor membre și Comisiei de a institui o platformă permanentă pentru dialogul pe mai multe niveluri pe teme energetice. Acest lucru ar putea promova implicarea activă a autorităților locale și regionale, a organizațiilor societății civile, a mediului de afaceri și a altor părți interesate în punerea în practică a tranziției energetice. CoR subliniază că Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (2) privind energia din surse regenerabile a oferit o bază foarte bună pentru comunitățile de energie din surse regenerabile. Statele membre sunt invitate să pună în aplicare această directivă menită să sporească participarea cetățenilor la comunitățile energetice;

43.

subliniază că, pentru a atinge noile obiective, este esențial să se coopereze cu autoritățile locale și regionale în procesul de elaborare și punere în aplicare a politicilor și să se asigure informarea și sensibilizarea corespunzătoare a cetățenilor și a întreprinderilor cu privire la acestea. Aceasta este baza pentru conturarea unui viitor comun sustenabil;

44.

subliniază că, având în vedere relevanța participării cetățenilor, este important să se țină seama de faptul că punerea în aplicare cu succes a Strategiei pentru integrarea sistemului energetic al UE este de neconceput fără inițiative care să promoveze fluxul de informații ascendent, schimbul de informații și educația la nivel local. CoR observă că implicarea adecvată a părților interesate va facilita nu numai acceptarea publică a politicilor, ci și evaluarea cuprinzătoare și transparentă a progreselor înregistrate.

---

(1)  Eurostat, „Ponderea energiei din surse regenerabile în UE a ajuns la 19,7 % în 2019”, https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/ddn-20201218-1

(2)  Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Planul de acțiune pentru educația digitală 2021-2027

(2021/C 300/12)

Raportor general: Gillian COUGHLAN (IE-Renew Europe), membră a Consiliului Comitatului Cork Document de referință: Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Planul de acțiune pentru educația digitală 2021-2027 – Resetarea educației și formării pentru era digitală COM(2020) 624

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

1.

menționează că societatea de astăzi este încurajată să pătrundă cu tot mai mare viteză în „era digitală” în domeniul educației, ca urmare a restricțiilor sociale impuse în contextul pandemiei de COVID-19;

2.

solicită, cu toate acestea, să se rețină că, atunci când ne referim la educație și formare, ne referim la dezvoltarea gândirii critice a copiilor de vârstă mică, a adolescenților ușor impresionabili și a adulților mânați de curiozitate, la autonomia bazată pe competențe atât fizice, cât și intelectuale, a comercianților, profesioniștilor, lucrătorilor manuali, personalului de întreținere, angajaților din sectorul serviciilor, antreprenorilor și agricultorilor – pe scurt, ne referim întotdeauna la oameni;

3.

avertizează că este important să se facă o distincție în această privință, între educația digitală și învățarea online sau de la distanță, care a fost impusă în mod precipitat în timpul primelor măsuri de izolare impuse populației și adaptată pentru măsurile de izolare ulterioare. Realitatea de astăzi nu corespunde cu viziunea europeană în ce privește educația digitală;

4.

este de acord că, în același timp, criza provocată de pandemia de COVID-19 a evidențiat principalii factori favorizanți pentru o educație și o formare digitală eficace și a accelerat ritmul acestei schimbări, punând în evidență avantajele, dezavantajele, oportunitățile și limitările pe care le presupune educația digitală;

5.

reamintește că organizarea sistemelor de învățământ este o competență națională, care nu aduce atingere repartizării interne a competențelor din fiecare stat membru; cu toate acestea, noile provocări necesită o coordonare europeană sporită sau politici de sprijin consolidate în cadrul Spațiului european al educației: este necesară, în acest sens, aplicarea standardelor tehnologice internaționale, precum și a recomandărilor UE;

6.

reafirmă (1) că sprijinul autorităților locale și regionale în favoarea educației și incluziunii digitale este esențial atât pentru elevi/studenți, cât și pentru cetățeni;

7.

salută eforturile depuse de Uniunea Europeană, în ultimele două decenii, pentru a îmbunătăți competențele digitale ale cetățenilor europeni, culminând cu Planul de acțiune pentru educația digitală 2021-2027 și cu obiectivul de a facilita asigurarea unei educații de înaltă calitate, favorabile incluziunii, accesibile, eficace, care să combine metodologii de predare la distanță, online și mixte;

8.

subliniază importanța conceptului de coeziune digitală, astfel cum este prezentat în avizul „Europa digitală pentru toți” (2), ca dimensiune suplimentară importantă a conceptului tradițional de coeziune economică, socială și teritorială definit în Tratatul UE. Solicită ca acesta să fie extins la sfera educațională și avut în vedere în contextul următoarelor modificări ale Tratatului. Este un pas necesar pentru a aborda provocările societale, date fiind nevoile din ce în ce mai mari în materie de digitalizare, garantându-se, în același timp, că nicio persoană sau regiune nu este lăsată în urmă;

Alfabetizarea digitală pentru toți

9.

este conștient de faptul că importanța competențelor digitale depășește sfera pieței forței de muncă, având un rol din ce în ce mai important în viața privată și publică a cetățenilor noștri, în special în ceea ce privește învățarea, accesul la informații și produse, precum și serviciile publice și private, incluziunea socială și multe alte aplicații cotidiene;

10.

recomandă ca Planul de acțiune pentru educația digitală să se bazeze pe cele mai bune practici, conform abordărilor din alte sectoare, de exemplu în sectorul afacerilor, păstrând, în același timp, expertiza profesioniștilor din domeniul educației și implicarea interpersonală importantă în sala de clasă;

11.

este convins că este imperios necesar să se garanteze că educația digitală ajunge și la persoanele și grupurile cele mai vulnerabile și că ea devine un factor care facilitează coeziunea socială. Uniunea Europeană trebuie să depună eforturi susținute pentru a crea o societate în care fiecare să poată participa, indiferent de vârstă, gen, mediu social, etnie, capacitate fizică și intelectuală;

12.

avertizează, de asemenea, că conectivitatea instituțiilor educaționale rurale și a celor situate în zone îndepărtate și insulare va fi esențială pentru depășirea decalajelor existente cauzate de dispersia și izolarea populației în raport cu marile orașe, și subliniază că decalajul digital dintre orașele mari, zonele rurale, zonele îndepărtate și insulare trebuie să fie abordat în mod corespunzător prin Planul de acțiune pentru educația digitală și prin măsurile naționale care îl vor pune în aplicare;

13.

invită Comisia Europeană să promoveze în mod activ dreptul persoanelor cu handicap la o educație digitală favorabilă incluziunii și îndeamnă Comisia și statele membre să identifice caracteristicile unei educații digitale concepute și adaptate pentru persoanele cu dizabilități, să investească și să schimbe informații în acest domeniu; nevoile în materie de educație și de competențe ale grupurilor vulnerabile ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare și abordate prin asigurarea accesului egal la o educație de bază de înaltă calitate;

14.

de asemenea, este important să se ia în considerare nevoile minorităților naționale și să se permită crearea și accesul la conținuturi, în conformitate cu dreptul lor de a studia în limba maternă;

Intersecția dintre educația digitală și tranziția digitală

15.

subliniază că, de acum înainte, societatea și economia europeană și mondială vor căuta persoane cu aptitudini și abilități care să devină arhitecții, constructorii și locuitorii perfect adaptați ai acestei noi lumi digitale și subliniază nevoia ce rezultă de aici, de a investi în definirea, dezvoltarea și achiziția competențelor digitale de bază și avansate;

16.

regretă că, deși în creștere treptată, 35 % din forța de muncă activă din Europa nu deține în prezent competențe digitale de bază (3), în timp ce 90 % din locurile de muncă actuale necesită cel puțin un nivel minim de alfabetizare digitală. Având în vedere tranziția digitală prognozată, este clar că numărul și nivelul competențelor digitale de bază necesare vor crește în mod substanțial;

17.

este profund îngrijorat de faptul că există un decalaj evident în ceea ce privește competențele digitale de bază între persoanele care ocupă un loc de muncă și șomeri, persoanele mai în vârstă și cele cu un nivel mai scăzut de educație (4), precum și un decalaj evident tot mai mare între femei și bărbați în ceea ce privește educația digitală. Un pas în direcția potrivită va fi încurajarea fetelor să urmeze programe de studii în domeniile STI(A)M (pentru a reduce decalajul digital de gen); invită Comisia Europeană și statele membre să utilizeze punerea în aplicare a Mecanismului de redresare și reziliență, a programului Europa digitală, a programului Erasmus +, a programului Orizont Europa și a Fondului social european în scopul promovării participării femeilor în domeniile STI(A)M, pentru a se asigura că finanțarea reduce acest decalaj prin sprijinirea furnizorilor de educație digitală;

18.

își exprimă, de asemenea, îngrijorarea privind decalajul digital clar existent în întreaga comunitate educativă din zonele rurale (cadre didactice, studenți și familii); cere Comisiei Europene și statelor membre să profite de aplicarea Mecanismului de redresare și reziliență și a Fondului social european pentru a garanta că finanțarea va reduce acest decalaj prin investiții specifice în acele regiuni care se confruntă cu provocări demografice și cu lipsa unor investiții semnificative și constante, prin definirea unor proiecte stabile și durabile în timp, care să aibă un impact asupra întregii comunități educative;

19.

în acest scop, sprijină, de asemenea, obiectivul Agendei pentru competențe de a garanta că 70 % dintre persoanele cu vârste cuprinse între 16 și 74 de ani dețin competențe digitale de bază până în 2025;

20.

recomandă, de asemenea, ca toate programele de formare și de ucenicie să includă, indiferent de competențele predate, o dimensiune digitală, care să depășească programul inițiativei privind stagiile „Oportunități digitale” (Digital Opportunity), și ca platforma europeană de schimb propusă să creeze conținuturi pentru aceste cursuri care să corespundă cu cele necesare obținerii unui permis de conducere informatic internațional – ICDL, pe lângă Certificatul european de competențe digitale, care se va baza pe autoevaluare;

21.

subliniază necesitatea de a integra educația digitală în învățarea pe tot parcursul vieții și adresează un apel sectoarelor public și privat să își asume responsabilitățile care le revin în materie de educare și formare a cetățenilor, astfel încât ei să devină și să rămână competitivi pe piața muncii și, totodată, să se poată dezvolta deplin pe plan personal;

Educația digitală – oportunități și provocări

22.

crede în beneficiile importante pe care digitalizarea educației le poate avea dacă se concentrează pe cursant, este adaptată vârstei și orientată spre dezvoltare. Ea ar garanta o educație accesibilă și favorabilă incluziunii, ar disponibiliza resurse pentru realizarea unei educații de calitate pentru toți și ar asigura respectarea dreptului la educație ca drept fundamental al omului;

23.

solicită finanțare publică directă care să vizeze dezvoltarea de noi modele de predare și promovarea competențelor secolului 21 la toate nivelurile de învățământ, de la școală la universitate, precum și simplificarea în continuare a structurii programelor de finanțare ale UE, permițând astfel un număr mai mare de părți interesate participante și o extindere a parteneriatelor dintre industrie și mediul academic;

24.

solicită ca utilizarea etică a inteligenței artificiale și utilizarea datelor în educație și formare pentru cadrele didactice să fie consolidate și ca activitățile legate de cercetare și inovare să fie sprijinite prin intermediul programului Orizont Europa;

25.

invită Comisia Europeană să facă accesibile și cunoscute diferitele programe și măsuri prin intermediul canalelor de informare și comunicare ușor de utilizat și prin sprijinirea sistemului de punere în aplicare descentralizată prin intermediul diferitelor rețele ale UE, cum ar fi centrele de inovare digitală;

26.

își oferă sprijinul pentru difuzarea campaniei de sensibilizare „Conectivitate pentru școli” (Connecitivty4Schools);

27.

este preocupat de intensificarea violenței și a hărțuirii digitale și subliniază că trebuie prevenite astfel de comportamente prin educație;

28.

solicită ca la început să se utilizeze, cu implicarea regiunilor și orașelor, un sistem de bonuri valorice pentru a demara cercetarea și dezvoltarea în materie de oportunități de educație digitală;

29.

este alarmat de frustrările generate de conectivitatea și echipamentele inadecvate, care au fost exprimate de mulți elevi și profesori în orașele și regiunile europene în ultimul an; își reiterează, pe de o parte, mesajul (5) referitor la faptul că trebuie schimbate prioritățile în dezvoltarea infrastructurii educaționale locale și că autoritățile locale și regionale vor sprijini trecerea la o infrastructură educațională modernă, funcțională, digitală și ecologică în comunitățile lor; pe de altă parte, solicită guvernelor naționale să pună la dispoziția tuturor profesorilor și elevilor un dispozitiv digital educațional adecvat, precum și acces gratuit la aplicațiile și platformele de comunicare digitală și educație, fie prin finanțare din partea UE, fie prin programe naționale de finanțare sau de parteneriat cu întreprinderile locale;

30.

subliniază că pandemia a scos în evidență competențele de neînlocuit ale profesorului. Interacțiunea umană, intervențiile care au rolul de a modera, a încuraja, a demonstra, a explica, a corecta, a evalua, a consilia, a sprijini, bazate pe experiență și cunoștințe – toate acestea sunt furnizate de profesori. Solicită dezvoltarea acestor competențe în așa fel încât ele să corespundă cadrelor digitale, întrucât profesorii joacă un rol deosebit de important în ceea ce privește utilizarea și integrarea tehnologiilor digitale în educație și învățare;

31.

avertizează, cu toate acestea, că tehnologiile educaționale ar trebui să rămână un instrument și nu să înlocuiască prezența fizică în procesul de educație, deoarece interacțiunea umană, inclusiv comunicarea între profesori și elevi/studenți, precum și cea dintre elevi/studenți și colegii lor, este esențială pentru bunăstarea și dezvoltarea elevilor;

32.

consideră că sunt îngrijorătoare rezultatele recente ale studiilor (6) care indică faptul că doar 40 % dintre profesori se simt pregătiți să utilizeze tehnologiile digitale în procesul de predare;

33.

sugerează ca modelele de formare a cadrelor didactice din întreaga Uniune Europeană să fie mai bine armonizate printr-o cooperare consolidată între universitățile noastre și între centrele de formare continuă a cadrelor didactice și îndeamnă la crearea unor „centre” fizice în orașele universitare, astfel încât profesorii din întregul sistem de învățământ să poată beneficia de perfecționare profesională de calitate și continuă la locul de muncă; de asemenea, propune ca, în activitatea didactică de zi cu zi, să poată fi reutilizat conținutul folosit pentru formarea continuă a cadrelor didactice, fiind necesar ca el să fie disponibil și cu acces liber;

34.

este de acord cu ideea unor Cadre privind conținuturile educației digitale; cu toate acestea, ar dori asigurări cu privire la faptul că finanțarea va fi furnizată la nivel regional, pentru a garanta că toți profesorii au sentimentul apartenenței la centrul respectiv și că limbile regionale se bucură de sprijin, cu resurse adaptate pentru toți;

35.

pledează pentru un Cadru european privind conținuturile educației digitale, care să dispună de propria unitate tehnologică în scopul de a elabora conținuturi standardizate, în conformitate cu modelul de referință pentru obiecte cu conținut partajabil (Shareable Content Object Reference Model – SCORM) și cu modelul pentru resurse educative deschise (Open Educations Resources – OER), și de a sprijini profesorii și alte categorii profesionale la crearea de conținuturi și de resurse pedagogice și de evaluare, respectând criteriile de producție menționate mai sus. Este necesar să se asigure consolidarea cooperării și schimburile de materiale și de bune practici pedagogice; recomandă ca această unitate să sprijine ministerele de învățământ naționale în ce privește evaluarea aplicațiilor tehnologice, astfel încât banii să fie investiți în cea mai bună tehnologie, să se efectueze un control riguros și să se utilizeze în mod corespunzător toate datele colectate;

36.

invită Comisia să sprijine, prin măsuri adecvate, printre altele în cadrul programelor Erasmus +, Orizont Europa și InvestEU, crearea de platforme paneuropene pentru diseminarea pe scară largă a conținutului și instrumentelor educaționale în mod incluziv și plurilingv, ținând seama de limbile regionale;

37.

subliniază investițiile făcute de UE în cultura digitală, menționând exemplul Europeana, care – prin oferta de conținut digital despre istoria și cultura europeană – a contribuit la diversificarea învățământului în școlile din întreaga Uniune Europeană;

38.

sprijină și solicită multiplicarea inițiativelor, cum ar fi proiectul de școală digitală al Centrului Comun de Cercetare, care să permită cursuri online deschise, gratuite și accesibile în masă (MOOC);

39.

subliniază necesitatea unei culturi digitale în rândul comunității educative. Într-o epocă în care pare că toate cunoștințele pot fi accesate pe internet, este esențial ca comunitatea educativă să fie în măsură să distingă și să trieze faptele concrete de punctele de vedere individuale și să fie în măsură să analizeze și să colecteze date în mod autonom;

40.

de asemenea, este important să se găsească modalități de a-i ajuta pe părinți să își sprijine copiii, astfel încât aceștia să aibă acces la educația digitală;

41.

ia act de faptul că familiile, elevii și diversele categorii profesionale din domeniul educației au semnalat cazuri grave de hărțuire cibernetică; constată, de asemenea, că trebuie furnizată și finanțată în continuare consilierea psihologică a elevilor și studenților de toate vârstele;

42.

invită Comisia să abordeze natura specifică a datelor educaționale și riscul pe care îl reprezintă lipsa reglementării privind schimbul și stocarea acestora; invită, de asemenea, Comisia să implice Comitetul european pentru protecția datelor (CEPD) în procesul de reflecție privind crearea unui statut specific pentru datele referitoare la elevi și cursanți și să sporească gradul de conștientizare în rândul tuturor părților implicate în educația digitală (profesori, elevi, studenți, cursanți și părinți) cu privire la importanța securității cibernetice, precum și să găsească moduri de a îmbunătăți în permanență securitatea cibernetică în acest domeniu.

---

(1)  Avizul CoR „Realizarea Spațiului european al educației până în 2025”, martie 2021.

(2)  COR-2019-03332, Avizul CoR pe tema „Europa digitală pentru toți: furnizarea pe teren a unor soluții digitale inteligente și favorabile incluziunii” (adoptat în octombrie 2019).

(3)  Curtea de Conturi Europeană, „Acțiuni ale UE pentru abordarea nivelului scăzut de competențe digitale”, Documentul de analiză nr. 2, 2021.

(4)  Ibid.

(5)  Avizul CoR „Realizarea Spațiului european al educației până în 2025”, martie 2021.

(6)  Ancheta internațională privind predarea și învățarea (TALIS) a OCDE, 2018.