—

având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (CDC) din 20 noiembrie 1989,

—

având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

—

având în vedere articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (1),

—

având în vedere Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (2),

—

având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiul 11 privind îngrijirea și sprijinirea copiilor,

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 mai 2018 referitoare la protecția copiilor migranți (3) și Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2017 privind protecția copiilor migranți (COM(2017)0211),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2019 referitoare la drepturile persoanelor intersexuale (4),

—

având în vedere Comentariul general nr. 10 al Comitetului pentru drepturile copilului din 25 aprilie 2007 privind drepturile copilului în justiția pentru minori,

—

având în vedere Comentariul general nr. 13 al Comitetului pentru drepturile copilului din 18 aprilie 2011 privind dreptul copilului la protecție împotriva oricărei forme de violență,

—

având în vedere Comentariul general nr. 14 al Comitetului pentru drepturile copilului din 29 mai 2013 privind dreptul copilului ca interesul său superior să fie considerat primordial,

—

având în vedere articolul 37 din CDC a ONU, Comentariul general nr. 6 al Comitetului pentru drepturile copilului din 1 septembrie 2005 și Raportul Comitetului pentru drepturile copilului al ONU din 28 septembrie 2012, intitulat Report of the 2012 Day of General Discussion on the Rights of All Children in the Context of International Migration (Raport al zilei de discuții generale privind drepturile tuturor copiilor în contextul migrației internaționale),

—

având în vedere raportul UNICEF intitulat The State of the World’s Children 2019 (Situația copiilor în lume 2019),

—

având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât articolul 1 din CDC prevede că „în sensul prezentei Convenții, prin copil se înțelege orice ființă umană cu vârsta sub 18 ani în afară de cazul în care, în conformitate cu legislația aplicabilă în cazul copiilor, majoratul este atins mai devreme”;

B.

întrucât în Europa trăiesc 100 de milioane de copii, care reprezintă peste 20 % din populația UE, iar copiii sub 18 ani reprezintă mai mult de 40 % din populația țărilor în curs de dezvoltare;

C.

întrucât promovarea drepturilor copilului este un obiectiv explicit al politicilor UE și întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede ca interesul superior al copilului să fie considerat preeminent în toate acțiunile UE;

D.

întrucât CDC este tratatul internațional privind drepturile omului ratificat la scara cea mai largă, fiind ratificat de toate statele membre și stabilind obligația juridică clară a acestora de a promova, proteja și apăra drepturile tuturor copiilor din jurisdicția lor; întrucât Parlamentul European va găzdui, la 20 noiembrie, o conferință la nivel înalt pentru a celebra cea de a 30-a aniversare a CDC; întrucât Președintele Parlamentului European a promis că Ziua mondială a copiilor va fi sărbătorită în fiecare an la data de 20 noiembrie printr-un eveniment în care vor fi implicați copii, organizat la sediul Parlamentului European;

E.

întrucât drepturile copilului continuă să fie încălcate în multe părți ale lumii, inclusiv în statele membre ale UE, ca urmare a violenței, abuzului, exploatării, sărăciei, excluziunii sociale și discriminării pe motive de religie, handicap, gen, identitate sexuală, vârstă, etnie, migrație sau statut de rezidență;

F.

întrucât articolul 12 din CDC și articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene respectă drepturile copilului de a fi ascultat și de a se ține seama de opinia sa privind chestiuni care îl privesc, în funcție de vârsta și de gradul său de maturitate;

G.

întrucât articolul 5 din CDC prevede că „statele părți respectă responsabilitățile, drepturile și îndatoririle părinților sau, după caz, ale membrilor familiei extinse sau ale comunității, conform cutumelor locale, ale tutorilor legali sau altor persoane responsabile din punct de vedere legal de copil, de a oferi copilului o îndrumare și o orientare adecvate în exercitarea drepturilor recunoscute prin prezenta convenție, de o manieră corespunzătoare capacităților în continuă dezvoltare ale copilului”;

H.

întrucât aspectele globale, cum ar fi schimbările climatice, noile tehnologii și digitalizarea, creează noi amenințări pentru copii, dar și noi oportunități de învățare și creare de legături;

I.

întrucât UE s-a angajat să pună în aplicare cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD), atât în politicile sale interne, cât și externe, inclusiv ODD 16.2 pentru „încetarea abuzului, a exploatării, a traficului și a tuturor formelor de violență și de tortură împotriva copiilor”;

J.

întrucât, în UE, aproape 25 de milioane de copii sub 18 ani sunt expuși riscului de sărăcie și excluziune socială; întrucât sărăcia privează copiii de oportunități educaționale, de servicii de îngrijire, de acces la asistență medicală, de alimente și locuințe adecvate, de sprijin familial și chiar de protecție împotriva violenței și poate avea efecte foarte îndelungate; întrucât Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene a subliniat că lupta împotriva sărăciei în rândul copiilor ține, de asemenea, de drepturile fundamentale și este o obligație juridică (5);

K.

întrucât Consensul european pentru dezvoltare revizuit descrie copiii și tinerii ca agenți ai dezvoltării și ai schimbării, precum și contribuitori esențiali la Agenda 2030, inclusiv prin capacitatea lor de a inova; întrucât Consensul afirmă, de asemenea, că UE și statele sale membre vor consolida drepturile tinerilor și le vor permite să desfășoare activități publice prin promovarea participării lor la economiile, societățile și procesul decizional de la nivel local;

L.

întrucât investițiile în viitorul copiilor, importanța protejării copiilor printr-o strategie cuprinzătoare privind drepturile lor și înființarea „Garanției pentru copii” ca instrument de combatere a sărăciei și de asigurare a accesului acestora la serviciile de bază sunt evidențiate ca priorități absolute în scrisorile de misiune ale vicepreședintei Comisiei pentru democrație și demografie, Dubravka Šuica, și ale comisarului desemnat pentru ocuparea forței de muncă, Nicolas Schmit;

M.

întrucât copiii reprezintă un grup vulnerabil care este puternic afectat de consecințele negative ale schimbărilor climatice și se numără printre victimele efectelor dăunătoare ale acestora, cum ar fi seceta, inundațiile și furtunile, crizele alimentare și poluarea; întrucât peste unul din patru decese în rândul copiilor sub cinci ani la nivel mondial este legat în mod direct sau indirect de riscurile de mediu (6);

N.

întrucât, aproape una din patru victime ale traficului de persoane înregistrat în UE este un copil, inclusiv în interiorul propriului său stat membru; întrucât sunt vizate, în primul rând, fetele, care fac obiectul traficului de persoane în scopul exploatării sexuale (7);

O.

întrucât abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor în mediul online reprezintă o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale copiilor, având ca rezultat traume enorme și efecte dăunătoare de lungă durată asupra victimelor copii, care se pot resimți până târziu la vârsta adultă, și reprezintă un fenomen în continuă evoluție; întrucât noile forme de criminalitate, cum ar fi „pornografia vindicativă” și extorsiunea de favoruri sexuale („sextortion”) sunt în creștere pe internet și trebuie să fie abordate de statele membre prin măsuri concrete; întrucât, potrivit celor mai recente date, numărul de imagini care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor în mediul online a crescut dramatic și într-un ritm fără precedent, odată cu utilizarea pe scară largă a internetului, și se estimează că 45 de milioane de imagini și videoclipuri sunt semnalate drept abuzuri sexuale asupra copiilor (8);

P.

întrucât dreptul copiilor la educație trebuie garantat întotdeauna,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Algeria, în special Rezoluția din 30 aprilie 2015 referitoare la trimiterea la închisoare a lucrătorilor și activiștilor pentru drepturile omului în Algeria (1), precum și Rezoluția sa din 27 martie 2019 referitoare la situația de după Primăvara arabă: calea de urmat pentru regiunea MENA (Orientul Mijlociu și Africa de Nord) (2),

—

având în vedere informațiile actualizate privind Algeria din Raportul anual pe 2018 al UE privind drepturile omului și democrația în lume, adoptat de Consiliul European la 18 martie 2019,

—

având în vedere cea de-a 11-a sesiune a Consiliului de asociere UE – Algeria din 14 mai 2018,

—

având în vedere cea de-a treia evaluare periodică universală privind Algeria, adoptată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului la cea de a 36-a sa sesiune din 21-22 septembrie 2017,

—

având în vedere prioritățile parteneriatului comun, adoptate în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV) revizuite de către Republica Algeriană Democratică și Populară și Uniunea Europeană, la 13 martie 2017, priorități care se axează pe punerea în aplicare a revizuirii constituționale și pe sprijinul acordat de UE progresului democrației și drepturilor omului în Algeria,

—

având în vedere Acordul de asociere dintre UE și Algeria (3), în special articolul 2, care prevede că respectarea principiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului trebuie să constituie un element esențial al acordului și să inspire politicile interne și internaționale ale părților la acord,

—

având în vedere Constituția Algeriei, revizuită la 7 februarie 2016, îndeosebi articolele 2, 34-36, 39, 41, 42, 48 și 54,

—

având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, pedeapsa cu moartea, tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, libertatea de exprimare online și offline și apărătorii drepturilor omului, precum și noul cadru strategic și plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, care vizează să pună protecția și supravegherea drepturilor omului în centrul tuturor politicilor UE,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC), Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și Convenția cu privire la drepturile copilului,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și Declarația ONU asupra eliminării tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie sau convingere,

—

având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

—

având în vedere Legea algeriană nr. 12-06 privind asociațiile și Ordonanța nr. 06-03 care reglementează lăcașurile de cult de altă religie decât cea musulmană,

—

având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Algeria este un vecin apropiat și un partener-cheie al Uniunii Europene și al regiunii nord-africane;

B.

întrucât la 16 februarie 2019, la zece zile după ce Abdelaziz Bouteflika și-a anunțat candidatura pentru un al cincilea mandat prezidențial, în Algeria au început proteste pașnice, cunoscute sub numele de Hirak (Mișcarea); întrucât la 2 aprilie 2019 Bouteflika a demisionat; întrucât președintele Consiliului Națiunii, Abdelkader Bensalah, a preluat funcția de șef interimar al statului; întrucât comandamentul militar condus de generalul-locotenent Ahmed Gaïd Salah a preluat în mod deschis puterea din țară după demisia lui Bouteflika;

C.

întrucât Abdelaziz Bouteflika fusese președinte din 1999; întrucât revizuirea constituțională din 2016 a limitat la două numărul maxim de mandate prezidențiale exercitate de viitorii președinți; întrucât revizuirea constituțională nu a putut fi aplicată retroactiv, ceea ce a însemnat că Bouteflika a fost autorizat să candideze pentru un al cincilea mandat; întrucât alegerile prezidențiale, prevăzute inițial pentru 18 aprilie 2019, au fost mai întâi amânate până la 4 iulie 2019 și, ulterior, până la 12 decembrie 2019;

D.

întrucât în întreaga țară au avut loc demonstrații pașnice în lunile februarie, martie și aprilie 2019, apoi în fiecare zi de marți și de vineri din ultimele 40 de săptămâni; întrucât, în ultimele săptămâni, protestatarii au organizat marșuri pe timp de noapte în întreaga țară;

E.

întrucât Hirak se bucură de un sprijin larg și constituie cea mai mare mișcare de protest din Algeria; întrucât tinerii reprezintă majoritatea demonstranților; întrucât demonstranții cer să se pună capăt corupției, lipsei de oportunități de angajament politic, ratei ridicate a șomajului și represiunii demonstrațiilor și cer un cadru mai pluralist și mai incluziv de pregătire pentru alegeri libere, ca parte a unei tranziții politice mai ample;

F.

întrucât clasamentul mondial al libertății presei din 2019 situează Algeria pe locul 141 din cele 180 de state analizate, descrie libertatea presei din această țară ca fiind „amenințată” și observă că jurnaliștii se confruntă cu persecuții frecvente; întrucât organizațiile de mass-media independente, cetățenii reporteri de pe platformele de comunicare socială și alte canale de informare se confruntă cu o cenzură structurală din partea autorităților algeriene pentru orice relatare considerată ca fiind în sprijinul pozițiilor disidente;

G.

întrucât, din ianuarie 2018, autoritățile algeriene au închis mai multe biserici, marea majoritate a acestora făcând parte din Église protestante d’Algérie (EPA), organizația-umbrelă recunoscută legal a bisericilor protestante din Algeria;

H.

întrucât redactorul-șef al postului public de radio La Chaîne 3, Meriem Abdou, a demisionat la 23 februarie 2019, protestând împotriva tratamentului părtinitor de care a avut parte mișcarea Hirak; întrucât mai mulți alți jurnaliști au fost arestați sau supuși la intimidări, printre care fostul corespondent al France 24 Arabic, Sofiane Merakchi, și jurnaliștii Azeb El Sheihk și Abdelmouji Khelladi, aflați în detenție din 26 septembrie 2019, respectiv din 14 octombrie 2019;

I.

întrucât, la 4 martie 2019, Nadia Madassi, care a prezentat emisiunea Canal Algérie în ultimii 15 ani, a demisionat acuzând că a fost cenzurată; întrucât, la 5 martie 2019, Ministerul Comunicațiilor a sancționat ziarul Echorouk și canalul de televiziune El Bilad pentru că au relatat despre demonstrații; întrucât grupul de pe Facebook „Algérie — Debout!”, cu peste 500 000 de membri, a fost închis, iar fondatorul și administratorul său, Sofiane Benyounes, a fost hărțuit și interogat de mai multe ori înainte de a fi pus sub acuzare; întrucât publicațiile Jeune Afrique, Tout Sur l’Algerie, Algérie Part, Interlignes și Observ’Algérie au fost cenzurate;

J.

întrucât protestatari Hirak, apărători ai drepturilor omului, jurnaliști și bloggeri sunt vizați sau arestați din ce în ce mai des pentru a fi împiedicați să își exercite libertatea de exprimare, de asociere sau de întrunire pașnică;

K.

întrucât Baroul din Algeria (Union nationale des ordres des avocats, UNOA) a denunțat în unanimitate arestarea unor activiști ai Hirak și suprimarea libertăților; întrucât, la 24 octombrie 2019, circa 500 de avocați au demonstrat la Alger pentru a cere respectarea dreptului protestatarilor la un proces corect și pentru la independența sistemului judiciar; întrucât UNOA a instituit o comisie pentru a-i sprijini pe avocații care îi apără pe protestatari și pe disidenții reținuți;

L.

întrucât, potrivit Ligii algeriene pentru apărarea drepturilor omului (Ligue algérienne pour la défense des droits de l’homme, LADDH), de la începutul mișcării Hirak, peste o sută de persoane au fost arestate și reținute în legătură cu protestele pașnice; întrucât acuzațiile pentru arestarea și reținerea acestora — „subminarea unității naționale și a integrității teritoriale”, „incitare la întrunire” și „slăbirea moralului armatei” — sunt vagi și încalcă standardele internaționale în domeniul drepturilor omului;

M.

întrucât Lakhdar Bouregaa, un veteran al războiului de independență, în vârstă de 87 ani, a fost arestat la 29 iunie 2019 pentru că l-a criticat pe șeful armatei; întrucât Nour el Houda Dahmani, o studentă la drept în vârstă de 22 de ani, a fost eliberată la 25 noiembrie 2019, după ce a fost condamnată la șase luni de închisoare în urma unui marș studențesc care a avut loc la 17 septembrie 2019, și a devenit un model care a inspirat marșurile săptămânale ale studenților; întrucât Ibrahim Daouadji și alți patru activiști au fost arestați la 12 octombrie 2019 pentru că au contestat o vizită din partea ministrului tineretului;

N.

întrucât Kamal Eddine Fekhar, medic și apărător al drepturilor omului, apărător al comunității Amazigh At-Mzab și fost membru al LADDH, a decedat în detenție la 28 mai 2019, în urma arestării sale pe fondul protestelor la scară largă, după 53 de zile de greva foamei, din cauza a ceea ce se crede a fi rezultatul condițiilor în care a fost deținut și al neglijenței medicale; întrucât Ramzi Yettou, un tânăr de 22 ani, a decedat în urma rănilor suferite după ce a fost bătut cu brutalitate de către poliție în aprilie 2019;

O.

întrucât Karim Tabbou, figură marcantă a opoziției, fost secretar general al partidului istoric de opoziție, Frontul Forțelor Socialiste (Front des Forces socialistes, FFS) și în prezent șeful partidului Uniunea Social-Democrată, partid nerecunoscut, a fost arestat la 12 septembrie 2019; întrucât acesta a fost eliberat de Tribunalul Tipaza la 26 septembrie 2019, dar mai puțin de 14 ore mai târziu a fost arestat din nou într-o altă jurisdicție (Sidi M’Hamed), dar în condiții similare, și în prezent este deținut în regim de izolare de facto;

P.

întrucât mai mulți membri ai asociației Rassemblement actions jeunesse (RAJ), inclusiv fondatorul său Hakim Addad, președintele său Abdelouahab Fersaoui, și membrii Massinissa Aissous, Djalal Mokrani, Ahmed Bouider, Kamel Ouldouali, Karim Boutata, Ahcene Kadi, Wafi Tigrine și Khireddine Medjani au fost arestați în timpul demonstrațiilor pașnice în sprijinul deținuților de conștiință din Algeria;

Q.

întrucât mai mulți protestatari, cum ar fi Samir Belarbi, Fodil Boumala, Fouad Ouicher, Saida Deffeur și Raouf Rais, care rămân în detenție, precum și apărători ai drepturilor omului, printre care și Said Boudour, Hamid Goura și Slimane Hamitouche – — sunt urmăriți penal pentru „slăbirea moralului armatei”;

R.

întrucât, la 11 noiembrie 2019, tribunalul Sidi M’Hamed din Alger a deschis procesul a 42 de activiști, printre care se numără un membru al Adunării populare provinciale din Wilaya, Samira Messouci, acuzată de „compromiterea integrității teritoriului național” pentru că a fluturat steagul berber; întrucât acest steag a fluturat alături de drapelul național în întreaga țară în timpul demonstrațiilor săptămânale; întrucât mai multe tribunale din țară au eliberat demonstranți arestați pentru aceeași acuzație;

S.

întrucât Constituția algeriană consacră libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de asociere, care este definită în detaliu de Legea nr. 12-06; întrucât Legea nr. 12-06 prevede ca orice asociație, inclusiv cele care au fost deja înregistrate în mod corespunzător, să se înregistreze și să obțină o confirmare de înregistrare din partea Ministerului de Interne pentru a putea funcționa în mod legal; întrucât cererile de înregistrare prealabilă ale mai multor organizații ale societății civile, organizații neguvernamentale, religioase și caritabile, cum ar fi LADDH, EuromedRights, RAJ, Amnesty International, Asociația protestantă din Algeria, Comisia națională pentru grupări religioase nemusulmane și Asociația feministă pentru dezvoltare personală și exercitarea cetățeniei (AFEPEC) sunt încă nefinalizate, în ciuda îndeplinirii tuturor cerințelor legale; întrucât, prin urmare, acestea nu au statut juridic oficial;

T.

întrucât, în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, pe care Algeria l-a ratificat, guvernele trebuie să asigure dreptul la libertatea religioasă, de gândire și de conștiință al tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția lor, în special al minorităților religioase; întrucât acest drept include libertatea de a-și exercita religia sau convingerea la libera alegere, fie public, fie privat, singur sau împreună cu alte persoane,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cuba, în special cea din 17 noiembrie 2004 referitoare la Cuba (1), cea din 2 februarie 2006 referitoare la politica UE față de guvernul cubanez (2), cea din 21 iunie 2007 referitoare la Cuba (3), cea din 11 martie 2010 referitoare la prizonierii de conștiință din Cuba (4), cea din 5 iulie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului de dialog politic și de cooperare (ADPC) între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Cuba, pe de altă parte (5), precum și cea din 15 noiembrie 2018 (6),

—

având în vedere ADPC dintre Uniunea Europeană și Cuba, semnat în decembrie 2016 și aplicat provizoriu de la 1 noiembrie 2017,

—

având în vedere cel de al doilea consiliu mixt UE-Cuba, organizat la 9 septembrie 2019 la Havana,

—

având în vedere cel de al doilea dialog oficial UE-Cuba privind drepturile omului, desfășurat în temeiul ADPC UE-Cuba, la 3 octombrie 2019 la Bruxelles,

—

având în vedere evaluarea periodică universală a Cubei efectuată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului în mai 2018,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și alte tratate și instrumente internaționale în domeniul drepturilor omului,

—

având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1984 și la care Cuba este stat parte,

—

având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, la care Cuba este parte semnatară,

—

având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 1 octombrie 2019, José Daniel Ferrer, lider al opoziției, din Uniunea Patriotică a Cubei (UNPACU), a fost reținut în mod arbitrar fără să fie pus sub acuzare și i s-a refuzat orice contact cu exteriorul timp de cel puțin 72 de ore;

B.

întrucât autoritățile cubaneze îl tot arestează, hărțuiesc și intimidează de peste un deceniu din cauza activismului său politic pașnic; întrucât, în 2018, a fost încarcerat în regim de izolare timp de 10 zile;

C.

întrucât, la 2 noiembrie 2019, dl Ferrer a reușit să transmită o scrisoare în care declara că a fost torturat și maltratat, că i s-a pus viața în pericol în timp ce se afla în detenție și că nu i s-a acordat o îngrijire medicală adecvată; întrucât, potrivit informațiilor furnizate de familia sa la 15 noiembrie 2019, este deținut în închisoarea Aguadores din Santiago de Cuba, unde a fost plasat într-o celulă de izolare; întrucât, la 7 noiembrie 2019, soția sa l-a văzut câteva minute și a confirmat că Ferrer se află într-o stare critică, pierzându-și jumătate din greutatea corporală, și ca urmare a unei greve a foamei pe care a început-o;

D.

întrucât, potrivit mai multor ONG-uri, el este doar unul dintre cei aproximativ 120 de prizonieri politici din Cuba; întrucât numeroși jurnaliști independenți, disidenți pașnici și apărători ai drepturilor omului, în cea mai mare parte membri ai opoziției democratice, sunt persecutați, deținuți arbitrar sau încarcerați în Cuba, în special José Guía Piloto, Silverio Portal Contreras, Mitzael Díaz Paseiro, Orlando Zapata Tamayo, Eliecer Bandera Barrera, Edilberto Ronal Azuaga și Roberto de Jesús Quiñones Haces;

E.

întrucât la 28 octombrie 2019 a decedat Armando Sosa Fortuny, prizonierul politic cubanez care a petrecut cel mai mult timp în închisoare, și anume 43 ani; întrucât autoritățile cubaneze nu au fost de acord să îl elibereze, în pofida sănătății sale în declin;

F.

întrucât, în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului, orice persoană arestată sau reținută trebuie să fie informată cu privire la motivele arestării și să fie adusă în fața unui judecător fără întârziere;

G.

întrucât acțiunile guvernului cubanez încalcă dispozițiile articolului 1 alineatul (5) și ale articolului 22 din ADPC dintre Uniunea Europeană și Cuba, semnat în 2016, în care guvernul cubanez se angajează să susțină și să îmbunătățească drepturile omului;

H.

întrucât, la 5 iulie 2017, Parlamentul a aprobat ADPC; întrucât în decizia sa de aprobare, Parlamentul și-a exprimat în mod clar îngrijorarea profundă cu privire la situația drepturilor omului în Cuba și a inclus o clauză de suspendare în cazul încălcării dispozițiilor privind drepturile omului;

I.

întrucât dialogul privind drepturile omului dintre UE și Cuba, condus de reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, a început în 2015, a cincea rundă având loc la 9 octombrie 2018; întrucât, la 3 octombrie 2019, UE și Cuba au organizat cel de al doilea dialog oficial privind drepturile omului; întrucât acesta nu a produs niciun rezultat concret, în pofida realegerii Cubei în Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU pe perioada 2017-2019; întrucât orice dialog politic trebuie să includă un dialog direct și intens cu societatea civilă și cu toți actorii politici din opoziție, fără nicio restricție;

J.

întrucât, în perioada celei de a doua reuniuni a consiliului mixt UE-Cuba, care a avut loc la 9 septembrie 2019 la Havana, au fost arestați în mod arbitrar peste 100 de activiști; întrucât UE a trecut aceste acțiuni sub tăcere și, de asemenea, a păstrat tăcerea cu privire la cazul domnului Ferrer;

K.

întrucât Parlamentul le-a acordat Premiul Saharov pentru libertatea de gândire activiștilor cubanezi de trei ori: lui Oswaldo Payá în 2002, Doamnelor în Alb în 2005 și lui Guillermo Fariñas în 2010; întrucât laureații Premiului Saharov și rudele lor sunt încă hărțuiți și intimidați periodic și sunt împiedicați să părăsească țara și să participe la evenimente internaționale;

L.

întrucât drepturile omului, libertatea, demnitatea și interesul persoanelor sunt cel mai bine reprezentate și apărate într-o democrație,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Haiti, în special Rezoluția sa din 19 ianuarie 2011 referitoare la situația din Haiti la un an după cutremur: ajutorul umanitar și reconstrucția (1) și Rezoluția sa din 8 februarie 2018 referitoare la sclavia copiilor în Haiti (2),

—

având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume 2018 și în special actualizarea informațiilor despre Haiti din acest raport, adoptat de Consiliu la 13 mai 2019,

—

având în vedere raportul final al misiunii UE de monitorizare post-electorală din Haiti din perioada 19-23 noiembrie 2018,

—

având în vedere raportul anual din iulie 2017 al Misiunii de stabilizare a ONU în Haiti (MINUSTAH) și al Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR al ONU) privind situația drepturilor omului în Haiti în perioada 1 iulie 2015-31 decembrie 2016,

—

având în vedere raportul MINUSTAH și OHCHR al ONU referitor la acuzațiile de încălcare a drepturilor omului și de abuzuri din 13 și 14 noiembrie 2018 din districtul La Saline, Port-au-Prince,

—

având în vedere evaluarea periodică universală (EPU) referitoare la Haiti, adoptată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului la cea de a 34-a sa sesiune, la 17 martie 2017,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, adoptat de Adunarea Generală a ONU la 16 decembrie 1966, la care Haiti este stat parte,

—

având în vedere Acordul de la Cotonou,

—

având în vedere Declarația drepturilor omului a ONU,

—

având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, la care Haiti este stat semnatar,

—

având în vedere Rezoluția 2476 (2019) a Consiliului de Securitate al ONU din 25 iunie 2019,

—

având în vedere raportul final privind misiunea UE de observare a alegerilor din 2015,

—

având în vedere declarația din 7 noiembrie 2019 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate în numele Uniunii Europene, referitoare la situația din Haiti,

—

având în vedere articolul publicat de Amnesty International la 31 octombrie 2019, care face dovada utilizării excesive a forței împotriva protestatarilor,

—

având în vedere raportul Oficiului ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare de la 1 octombrie 2019 referitor la situația din Haiti,

—

având în vedere declarația delegației Uniunii Europene în Haiti din 28 mai 2019,

—

având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât guvernul a anunțat în iulie 2018 că va elimina subvențiile, permițând creșterea prețurilor combustibililor cu până la 50 %, ceea ce a condus la proteste pe scară largă și la cele mai grave tulburări civile din această țară din ultimii ani; întrucât această măsură a răspuns reducerilor convenite cu Fondul Monetar Internațional (FMI), în februarie 2018, în schimbul împrumuturilor financiare în valoare de 96 de milioane USD, cu scopul de a ajuta această țară să își plătească datoria externă;

B.

întrucât demonstrațiile organizate de liderii opoziției solicită demisia președintelui Jovenel Moïse din cauza inflației galopante, a acuzațiilor de corupție sistematică la nivelul administrației, în care este implicat și fostul președinte Michel Martelly, și a insecurității economice și alimentare, fără a beneficia de o atenție deosebită pe plan mondial; întrucât demonstrațiile începute cu peste un an în urmă în semn de protest împotriva scandalurilor de corupție în care sunt implicate autoritățile din Haiti au avut aproximativ o sută de victime și au escaladat, transformându-se într-o conflagrație majoră; întrucât corupția pare a fi o problemă endemică a societății și a politicii haitiene;

C.

întrucât forțele de ordine publică au folosit muniție de război și gaze lacrimogene pentru a reprima protestele; întrucât, în februarie, 41 de persoane au murit și 100 au fost rănite la proteste, potrivit OHCHR al ONU; întrucât, potrivit ultimelor cifre furnizate de OHCHR, între 15 septembrie și 1 noiembrie 2019 au murit cel puțin 42 de persoane în urma unor proteste similare, dintre care 19 au fost ucise de autoritățile de aplicare a legii, și 86 de persoane au fost rănite;

D.

întrucât Haiti nu mai are guvern din martie 2019, ceea ce împiedică țara să acceseze fonduri de ajutor internațional și împrumuturi acordate de Banca Mondială; întrucât, din ianuarie 2020, Haiti nu va mai avea parlament, din cauză că nu a reușit să organizeze alegeri parlamentare în octombrie 2019; întrucât dl Moïse și-a exprimat intenția de a introduce reforme constituționale, care să consolideze competențele funcției de președinte;

E.

întrucât nu a fost inițiată nicio acțiune juridică, în pofida demonstrațiilor; întrucât această impunitate și lipsa de atenție din partea comunității internaționale au ațâțat și mai mult violențele; întrucât criza prelungită și continuă a avut, de asemenea, drept consecință o limitare și mai mare a accesului la asistență medicală, alimente, educație și alte necesități, și a provocat noi penurii de energie electrică și de combustibil;

F.

întrucât multe comunități încă nu au acces la rețeaua de electricitate în urma cutremurului din 2010, și depind de generatoare de curent pentru necesitățile lor de zi cu zi; întrucât creșterea prețului combustibililor a limitat și mai mult oportunitățile economice;

G.

întrucât există dovezi credibile că poliția, înarmată cu arme semiautomate, a tras cu muniție de război în timpul protestelor, încălcând dreptul internațional al drepturilor omului și standardele privind utilizarea forței; întrucât jurnaliștii sunt ținta hărțuirilor continue și a agresiunilor fizice; întrucât Néhémie Joseph, jurnalist la Radio Méga, care a acoperit protestele, a fost împușcat mortal în mașina sa la 11 octombrie 2019, fotojurnalistul Chery Dieu-Nalio de la Associated Press a fost împușcat în față în septembrie 2019, reporterul Radio Sans Fin, Pétion Rospide, a fost împușcat mortal în mașina sa în iunie 2019, iar jurnalistul Vladjimir Legagneur a dispărut în martie 2018;

H.

întrucât și în alte cazuri vinovații au rămas nepedepsiți, de exemplu în cazul masacrului din La Saline, la periferia capitalei Port-au-Prince, din octombrie 2018, când 70 de persoane au fost ucise în mod arbitrar și 13 femei au fost violate; întrucât guvernul a pus masacrul pe seama unui război între bande; întrucât Organizația Statelor Americane (OAS) și Misiunea ONU pentru sprijinirea justiției în Haiti (MINUJUSTH), pe baza informațiilor colectate de Rețeaua Națională pentru Drepturile Omului (RNDDH) pun acest masacru pe seama unei tentative a soției președintelui, Martine Moïse, și a mai multor reprezentanți ai guvernului de a mitui populația din La Saline ca să înceteze demonstrațiile împotriva președintelui Moïse, și presupun că masacrul a fost o consecință a refuzului acesteia de a accepta mita; întrucât organizațiile pentru apărarea drepturilor omului din Haiti au solicitat ca o misiune a OAS să investigheze masacrul;

I.

întrucât situația în materie de securitate din țară s-a deteriorat drastic din octombrie 2017, când forțele de menținere a păcii ale Misiunii ONU de stabilizare în Haiti (UNSTAMIH) au fost înlocuite de MINUJUSTH, al cărui personal are o formare polițienească limitată;

J.

întrucât discriminarea de gen continuă să reprezinte o preocupare gravă în această țară; întrucât indicele inegalității de gen (IIG) al Haiti este de 0,593, ceea ce plasează țara pe locul 142 din 159 în clasamentul din 2015; întrucât discriminarea, stigmatizarea, excluziunea și violența împotriva persoanelor LGBTI sunt sistemice și larg răspândite în Haiti; întrucât educația tinerelor fete este slabă sau inexistentă; întrucât legile care incriminează violul și violența domestică nu au fost adoptate până în 2005, codul penal nu a fost revizuit din 1835, iar femeile și fetele se confruntă adesea cu o protecție juridică inegală; întrucât, la 7 noiembrie 2019, 10 deținute, inclusiv o fată de 15 ani, au fost violate în închisoarea civilă din Gonaives; întrucât supraaglomerarea, penuria de alimente, lipsa vizitelor familiale și alte condiții inumane sunt larg răspândite în sistemul penitenciar haitian de la începutul protestelor;

K.

întrucât majoritatea copiilor din Haiti nu au putut merge la școală de la începutul anului școlar, în luna septembrie; întrucât analfabetismul și accesul la educație reprezintă probleme majore în Haiti, dat fiind că jumătate din numărul total al haitienilor cu vârsta de cel puțin 15 ani sunt analfabeți și cel puțin 350 000 de copii și tineri nu sunt înscriși în sistemul de învățământ primar și secundar în întreaga țară;

L.

întrucât sistemul Restavèk, o formă de sclavie modernă, este încă practicat, constând în faptul că în gospodăriile sărace, părinții își trimit copiii să trăiască în alte familii și să lucreze pentru acestea, ca servitori, iar copiii suferă adesea abuzuri și rele tratamente și nu au acces la educație;

M.

întrucât Haiti, care este pe locul 168 în clasamentul mondial realizat de PNUD pe baza indicelui dezvoltării umane, mai jos decât în clasamentele anterioare, are nevoie permanentă de ajutor umanitar și pentru dezvoltare: întrucât, potrivit Băncii Mondiale, Haiti rămâne cea mai săracă țară din cele două Americi și unul dintre statele cele mai sărace din lume, 59 % din populație trăind sub pragul național de sărăcie, 24 % sub pragul național de sărăcie extremă și peste 40 % fiind șomeri; întrucât corupția de la nivelul guvernului este scăpată de sub control, iar în clasamentul realizat de Transparency International pe baza Indicelui de percepție a corupției din 2018 Haiti este pe locul 161 din 180 de state monitorizate;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

—

având în vedere declarația din 22 octombrie 2019 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate referitoare la procesul electoral din Bolivia, și pe cea din 15 noiembrie 2019 referitoare la situația din Bolivia,

—

având în vedere declarația din 21 octombrie 2019 a Misiunii Organizației Statelor Americane (OAS) de observare a alegerilor din Bolivia,

—

având în vedere declarația din 10 noiembrie 2019 a Grupului de auditori referitoare la procesul electoral din Bolivia,

—

având în vedere declarația din 16 noiembrie 2019 a Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet,

—

având în vedere referendumul constituțional desfășurat în Bolivia la 21 februarie 2016,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Bolivia,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

—

având în vedere cele mai recente declarații de presă publicate de Comisia interamericană pentru drepturile omului privind Bolivia, în special cele din 23 octombrie, 12 noiembrie și 19 noiembrie 2019,

—

având în vedere Constituția Boliviei,

—

având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 20 octombrie 2019, au avut loc alegeri prezidențiale și legislative în Bolivia într-o atmosferă extrem de polarizată, dat fiind faptul că președintele Evo Morales este o figură controversată și că au existat controverse cu privire la acceptarea candidaturii sale;

B.

întrucât, după ce a pierdut referendumul de modificare a Constituției Boliviei în 2016, Evo Morales a candidat pentru un al patrulea mandat, cu aprobarea Curții Constituționale, o decizie care a demonstrat o lipsă clară de independență a sistemului judiciar din Bolivia;

C.

întrucât, după numărarea a peste 80 % din voturi de către sistemul rapid și sigur de transmitere a rezultatelor provizorii („Fast and Secure Transmission of Preliminary Results-TREP”), Curtea Electorală Supremă a oprit publicarea rezultatelor provizorii; întrucât, în acel stadiu, cifrele indicau în mod clar că ar fi trebuit să aibă loc un al doilea tur de scrutin; întrucât 24 de ore mai târziu, Curtea Electorală Supremă „a prezentat date ce arătau o schimbare inexplicabilă a tendinței, care au modificat radical soarta alegerilor și au cauzat o pierdere a încrederii în procesul electoral”, potrivit declarațiilor OAS; întrucât Curtea Constituțională a exclus posibilitatea unui al doilea tur de scrutin pe baza faptului că diferența procentuală necesară de 10 % dintre primii doi candidați fusese atinsă;

D.

întrucât acțiunile Tribunalului Electoral Suprem au declanșat dezacorduri și suspiciuni de fraudă nu numai în rândul susținătorilor candidaților opoziției, ci și în rândul observatorilor naționali și internaționali și al majorității comunității internaționale;

E.

întrucât președintele Morales s-a auto-proclamat în mod public câștigătorul alegerilor, chiar înainte ca toate rezultatele oficiale să fi fost transmise și anunțate public;

F.

întrucât declarațiile OAS, ale UE și ale comunității internaționale au exprimat îngrijorarea profundă cu privire la întreruperea nejustificată a numărării voturilor, indicând o posibilă abordare părtinitoare din partea observatorilor Comisiei electorale; întrucât recomandarea interlocutorilor naționali și internaționali a fost să se organizeze un al doilea tur de scrutin ca modalitate de a ieși din criza politică;

G.

întrucât întreruperea neașteptată a numărării voturilor și proclamarea victoriei de către președintele Morales au dus la proteste masive și la mobilizarea susținătorilor opoziției, precum și a susținătorilor președintelui; întrucât aceste demonstrații reprezintă o sursă de îngrijorare pentru întreaga comunitate internațională și, până în prezent, au dus la uciderea a cel puțin 32 de persoane, alte sute de persoane fiind rănite și peste 600 de persoane arestate; întrucât țara suferea de penurii de alimente și de carburanți care au consecințe grave asupra populației civile din cauza blocării străzilor de către susținătorii lui Morales; întrucât există îngrijorări din cauza violenței, a acuzațiilor de utilizare inutilă și disproporționată a forței de către forțele de securitate și a fracturării societății;

H.

întrucât organismul responsabil de organizarea alegerilor a fost lipsit de orice credibilitate, unul dintre membrii săi demisionând în cursul numărării voturilor; întrucât opoziția nu a recunoscut rezultatul alegerilor desfășurate în astfel de circumstanțe și a denunțat presupusa fraudă electorală;

I.

întrucât UE nu a trimis o misiune cuprinzătoare de observare a alegerilor, ci a fost reprezentată doar de o mică echipă tehnică formată din trei funcționari de rang inferior;

J.

întrucât, în scopul restabilirii încrederii, atât guvernul, cât și autoritățile electorale au acceptat efectuarea unui audit tehnic obligatoriu de către o echipă profesionistă din cadrul OAS; întrucât acest audit a beneficiat de sprijinul Secretarului General al ONU;

K.

întrucât, la 10 noiembrie 2019, auditul OAS a dezvăluit nereguli și acțiuni de manipulare majore în timpul alegerilor, a solicitat anularea rezultatelor alegerilor și a recomandat un nou proces electoral care să includă noi autorități electorale pentru a asigura desfășurarea unor alegeri credibile;

L.

întrucât, după prezentarea raportului de audit al OAS la 10 noiembrie 2019, care solicita anularea și organizarea din nou a procesului electoral, numeroși înalți demnitari de stat au demisionat, inclusiv președintele, vicepreședintele, președintele Senatului și reprezentanții Comisiei electorale; întrucât Evo Morales și alți membri ai guvernului său au trebuit să demisioneze, să părăsească țara și să renunțe la funcțiile lor; întrucât ofițeri superiori din forțele armate au sugerat fostului președinte Evo Morales că ar trebui să demisioneze; întrucât forțele armate și poliția ar trebui să se abțină de la a influența procesele politice și ar trebui să rămână sub controlul autorităților civile;

M.

întrucât Jeanine Añez a semnat un decret controversat care protejează forțele armate de urmăriri penale pentru actele comise în numele restaurării ordinii publice;

N.

întrucât o serie de demisii au permis celui de al doilea vicepreședinte, dna Jeanine Áñez, să preia președinția interimară, pentru a convoca rapid noi alegeri prezidențiale, deoarece aceasta este singura modalitate democratică și constituțională de a soluționa criza actuală;

O.

întrucât, la 23 noiembrie 2019, ambele camere ale Parlamentului Boliviei au adoptat în unanimitate o lege care pregătește terenul pentru noile alegeri prezidențiale și care ulterior a fost promulgată de președinta interimară Añez; întrucât legea adoptată le interzice celor care au exercitat două mandate consecutive de președinte să candideze din nou, astfel încât Evo Morales devine ineligibil;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

—

având în vedere Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

—

având în vedere acordul adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților la CCONUSC (COP 21) de la Paris din 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

—

având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (CBD),

—

având în vedere cele mai recente și mai cuprinzătoare dovezi științifice privind efectele dăunătoare ale schimbărilor climatice, prezentate în Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) intitulat „Încălzirea globală cu 1,5 C”, cel de-al cincilea raport de evaluare al IPCC și raportul de sinteză la acesta, Raportul special al IPCC privind schimbările climatice și terenurile și Raportul special al IPCC privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare,

—

având în vedere amenințarea uriașă de pierdere a biodiversității, descrisă în rezumatul destinat factorilor de decizie din Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice, publicat la 29 mai 2019 de Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice,

—

având în vedere cea de-a 25-a Conferință a părților la CCONUSC (COP 25), care va avea loc la Madrid, Spania, între 2 și 13 decembrie 2019,

—

având în vedere cea de-a 26-a Conferință a părților la CCONUSC, care va avea loc în decembrie 2020, precum și faptul că toate părțile la CCONUSC trebuie să își crească contribuțiile stabilite la nivel național, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris,

—

având în vedere cea de-a 15-a Conferință a părților la Convenția privind diversitatea biologică (COP 15), care va avea loc în Kunming, China, în octombrie 2020, unde părțile vor trebui să decidă asupra cadrului global post-2020 pentru a stopa pierderea biodiversității,

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la schimbările climatice – o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei în conformitate cu Acordul de la Paris (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la Conferința ONU din 2019 privind schimbările climatice, care va avea loc la Madrid, Spania (COP 25) (2),

—

având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât o acțiune imediată și ambițioasă este crucială pentru a limita încălzirea globală la 1,5 oC și pentru a evita pierderea masivă a biodiversității;

B.

întrucât această acțiune trebuie să se bazeze pe știință și trebuie să îi implice pe cetățeni și toate sectoarele societății și ale economiei, inclusiv industria, într-un mod echilibrat din punct de vedere social și sustenabil; întrucât această acțiune trebuie să sprijine competitivitatea economiilor noastre și să fie însoțită de măsuri sociale și incluzive solide, care să asigure o tranziție corectă și echitabilă care să sprijine crearea de locuri de muncă, respectând totodată necesitatea unui standard ridicat de bunăstare și garantând locuri de muncă și posibilități de formare noi și de înaltă calitate;

C.

întrucât nicio situație de urgență nu ar trebui utilizată vreodată pentru a eroda instituțiile democratice sau pentru a submina drepturile fundamentale; întrucât toate măsurile vor fi întotdeauna adoptate printr-un proces democratic,

1.

2.

3.

4.

5.

—

având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

—

având în vedere acordul adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților la CCONUSC (COP21) de la Paris din 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

—

având în vedere cea de-a 24-a Conferință a părților la CCONUSC (COP24), cea de-a 14-a sesiune a Reuniunii părților la Protocolul de la Kyoto (CMP14) și cea de-a treia parte a primei sesiuni a Conferinței părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris (CMA1.3), desfășurate la Katowice, Polonia, în perioada 2-14 decembrie 2018,

—

având în vedere decizia biroului COP a CCONUSC din 1 noiembrie 2019 de a accepta propunerea guvernului chilian, în calitate de viitoare președinție, de a organiza COP25 la Madrid, Spania, în perioada 2-13 decembrie 2019,

—

având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD),

—

având în vedere summitul pentru acțiuni climatice organizat de Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite la 23 septembrie 2019,

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la Conferința ONU din 2018 privind schimbările climatice de la Katowice, Polonia (COP24) (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la schimbările climatice – o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei în conformitate cu Acordul de la Paris (2),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei” (COM(2018)0773),

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 20 iunie 2019,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 4 octombrie 2019,

—

având în vedere contribuția preconizată stabilită la nivel național a UE și statelor membre transmisă CCONUSC la 6 martie 2015 de către Letonia și Comisia Europeană,

—

având în vedere Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) privind o încălzire globală de 1,5 oC, cel de-al 5-lea raport de evaluare (AR5) al său și raportul său de sinteză, Raportul său special privind schimbările climatice și terenurile și Raportul său special privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare;

—

având în vedere raportul emblematic al Comisiei mondiale privind adaptarea referitor la adaptarea la schimbările climatice,

—

având în vedere al nouălea raport de sinteză al Programului ONU pentru Mediu (UNEP) din noiembrie 2018 (Raportul pe 2018 privind decalajele în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră) și al patrulea său raport pentru 2018 privind decalajele în ceea ce privește adaptarea,

—

având în vedere evaluarea indicatorilor realizată de Agenția Europeană de Mediu, intitulată „Pierderile economice cauzate de fenomenele climatice extreme în Europa”, publicată la 2 aprilie 2019,

—

având în vedere Declarația privind situația climatică la nivel mondial în 2018 a Organizației Meteorologice Mondiale din martie 2019 și al 14-lea buletin al său privind gazele cu efect de seră din 22 noiembrie 2018,

—

având în vedere Declarația din Silezia privind solidaritatea și tranziția echitabilă, Declarația ministerială din Silezia intitulată „Păduri pentru climă” și Parteneriatul pentru a favoriza împreună schimbarea pentru electromobilitate și transport cu emisii zero, semnate în cadrul Conferinței privind schimbările climatice COP24,

—

având în vedere rezumatul pentru factorii de decizie al Raportului de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) din 29 mai 2019,

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la Planul de acțiune pentru natură, cetățeni și economie (3),

—

având în vedere Raportul de sinteză la nivel înalt al celor mai recente informații științifice privind clima, realizat la inițiativa Grupului științific consultativ al Summitului ONU pentru acțiuni climatice din 2019, intitulat „United in Science”,

—

având în vedere sondajul Eurobarometru din aprilie 2019 privind schimbările climatice,

—

având în vedere întrebarea adresată Consiliului (O-000029/2019 – B9-0055/2019) și cea adresată Comisiei (O-000030/2019 – B9-0056/2019) privind Conferința ONU din 2019 de la Madrid (Spania) privind schimbările climatice (COP25),

—

având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Acordul de la Paris a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016; întrucât, începând cu 19 noiembrie 2019, 187 dintre cele 197 de părți la CCONUSC și-au depus instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la ONU;

B.

întrucât, la 6 martie 2015, UE și statele sale membre au transmis CCONUSC contribuția lor preconizată stabilită la nivel național, prin care se angajează să respecte un obiectiv obligatoriu de reducere cu cel puțin 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) la nivel intern până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990;

C.

întrucât angajamentele asumate până acum de semnatarii Acordului de la Paris nu vor fi suficiente pentru atingerea obiectivului său comun; întrucât actualele contribuții stabilite la nivel național (CSN) prezentate de UE și statele sale membre nu sunt conforme cu obiectivele stabilite în Acordul de la Paris și trebuie revizuite;

D.

întrucât raportul IPCC referitor la creșterea temperaturii cu 1,5 oC demonstrează că efectele creșterii temperaturii cu 1,5 oC sunt susceptibile să fie mult mai puțin grave decât în cazul unei creșteri cu 2 oC;

E.

întrucât ultimii patru ani (2015-2018) au fost cei mai calzi patru ani de la înregistrarea temperaturilor la nivel mondial și întrucât în anul 2018 s-a înregistrat un nivel record de emisii de carbon la nivel mondial; întrucât luna iulie din 2019 a fost cea mai caldă lună înregistrată, iar anul 2019 continuă în tendința actuală, perioada 2015-2019 putând să devină, potrivit OMM, cea în care s-au înregistrat cei mai calzi cinci ani;

F.

întrucât, potrivit OMM, concentrația mondială de CO2 a fost de 407,8 părți per milion (ppm) în 2018, cu 2,2 ppm mai mare decât în 2017, iar concentrațiile de CO2 sunt pe cale să atingă sau chiar să depășească 410 ppm până la sfârșitul anului 2019;

G.

întrucât, în cadrul unei mișcări globale, au avut loc greve pentru climă în 185 de țări din întreaga lume, 7,6 milioane de oameni ieșind în stradă în septembrie 2019, ceea ce constituie cea mai mare mobilizare pentru climă din istorie;

H.

întrucât preambulul Acordului de la Paris recunoaște „importanța asigurării integrității tuturor ecosistemelor, inclusiv a oceanelor”, iar articolul 4 alineatul (1) litera (d) din CCONUSC subliniază că părțile la acesta promovează gestionarea durabilă, conservarea și consolidarea absorbanților și rezervoarelor tuturor gazelor cu efect de seră, incluzând biomasa, pădurile și oceanele, precum și alte ecosisteme terestre, de coastă sau marine;

I.

întrucât Chile, în calitate de viitor președinte al COP25, a indicat deja că va evidenția rolul oceanelor în combaterea încălzirii globale, o decizie care se dovedește și mai relevantă după publicarea unui nou raport alarmant al IPCC privind încălzirea oceanelor;

J.

întrucât pădurile contribuie substanțial la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea; întrucât aproximativ 10 % din emisiile de GES ale UE sunt absorbite de pădurile în creștere; întrucât despădurirea este responsabilă de aproape 20 % din emisiile globale de GES, fiind cauzată în special de creșterea sectorului zootehnic, a producției de soia și de ulei de palmier, produse destinate inclusiv pieței UE; întrucât UE ar trebui să își reducă contribuțiile indirecte la despădurire („despăduririle încorporate”), pentru care poartă o răspundere;

K.

întrucât Parlamentul a solicitat Comisiei de mai multe ori până acum, inclusiv în Rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la schimbările climatice, să examineze stabilirea prețurilor la CO2 în sectoare care nu sunt încă acoperite de schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS);

L.

întrucât schimbările climatice afectează în mod disproporționat țările în curs de dezvoltare, în pofida faptului că emit mult mai puțin CO2 decât țările dezvoltate,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.

74.

75.

76.

77.

78.

79.

80.

81.

82.

83.

84.

85.

86.

87.

88.

89.

90.

91.

92.

93.

94.

95.

96.

97.

98.

99.

100.

101.

102.

103.

104.

105.

106.

107.

108.

109.

110.

111.

112.

113.

114.

115.

116.

117.

118.

119.

120.

121.

122.

123.

124.

125.

126.

127.

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, care a fost deschisă spre semnare la 11 mai 2011, la Istanbul (denumită în continuare „Convenția de la Istanbul”),

—

având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptate la 15 septembrie 1995, în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale a ONU privind femeile, precum și documentele finale rezultate în urma acesteia, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing + 5 (2005), Beijing + 15 (2010) și Beijing + 20 (2015),

—

având în vedere dispozițiile instrumentelor juridice ale ONU în domeniul drepturilor omului, în special cele referitoare la drepturile femeilor,

—

având în vedere propunerea de decizie a Consiliului din 4 martie 2016 (COM(2016)0109),

—

având în vedere Decizia (UE) 2017/865 a Consiliului din 11 mai 2017 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală (1),

—

având în vedere Decizia (UE) 2017/866 a Consiliului din 11 mai 2017 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, în ceea ce privește azilul și nereturnarea (2),

—

având în vedere Convenția de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din 23 mai 1969 și articolele 26 și 27 din aceasta,

—

având în vedere hotărârile relevante ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

—

având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (3),

—

având în vedere Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind ordinul european de protecție (4) și Regulamentul (UE) nr. 606/2013 din 12 iunie 2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă (5),

—

având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (6) și Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (7),

—

având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (8) și Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (9), care definesc și condamnă hărțuirea și hărțuirea sexuală,

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 aprilie 2019 de solicitare a unui aviz din partea Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea cu tratatele a propunerilor de aderare a Uniunii Europene la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice și privind procedura de aderare (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la prevenirea și combaterea hărțuirii morale și a hărțuirii sexuale la locul de muncă, în spațiile publice și în viața politică a UE (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2017 referitoare la combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE (12),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (COM(2016)0109 – 2016/0062(NLE)) (13),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post 2015 (14),

—

având în vedere Liniile directoare ale UE din 8 decembrie 2008 privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa lor,

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015 intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

—

având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) din martie 2014 intitulat „Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE”,

—

având în vedere avizul Comisiei de la Veneția din 14 octombrie 2019 referitor la Armenia, în legătură cu implicațiile constituționale ale ratificării Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

—

având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (15),

—

având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală a UE; întrucât egalitatea de tratament și nediscriminarea sunt drepturi fundamentale consacrate în tratate și în Carta drepturilor fundamentale și ar trebui respectate pe deplin;

B.

întrucât, potrivit Indicelui egalității de gen al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), niciun stat membru al UE nu a reușit încă să asigure pe deplin egalitatea între femei și bărbați; întrucât eliminarea violenței de gen este o condiție prealabilă pentru realizarea acestui obiectiv;

C.

întrucât combaterea violenței de gen este una dintre prioritățile angajamentului strategic al UE pentru egalitatea de gen 2016-2019;

D.

întrucât, așa cum este definită în Convenția de la Istanbul, „violența împotriva femeilor” este „înțeleasă ca o încălcare a drepturilor omului și o formă de discriminare împotriva femeilor și înseamnă orice act de violență pe gen care provoacă sau poate provoca femeilor prejudicii fizice, sexuale, psihice sau economice sau suferințe, inclusiv amenințarea cu astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă survine în public sau în viața privată”;

E.

întrucât termenul „feminicid” a fost definit de Mecanismul de monitorizare al Convenției de la Belém do Pará (MESECVI) ca „moartea violentă a femeilor din cauze de gen, indiferent dacă are loc în familie, în cadrul unui parteneriat domestic sau în cadrul oricărei alte relații interpersonale; în comunitate, comisă de orice persoană sau comisă sau tolerată de către stat sau agenții săi, prin acțiune sau omisiune” (16);

F.

întrucât Convenția de la Istanbul stipulează că toate prevederile sale, în special măsurile de protejare a drepturilor victimelor, trebuie să fie garantate „fără discriminare din orice motiv, cum ar fi sexul, genul, rasa, culoarea, limba, religia, opiniile politice sau de altă natură, originea națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea, orientarea sexuală, identitatea de gen, vârsta, starea de sănătate, dizabilitatea, starea civilă, statutul de emigrant sau de refugiat, sau alt statut”;

G.

întrucât violența împotriva femeilor și violența de gen, atât fizică, cât și psihică, sunt larg răspândite și afectează femeile de la toate nivelurile societății, indiferent de vârstă, educație, venit, poziția socială sau țara de origine sau de reședință;

H.

întrucât violența de gen este atât o cauză, cât și o consecință a inegalităților structurale cu care se confruntă femeile în multe aspecte ale vieții – muncă, sănătate și accesul la resurse financiare, competențe și cunoștințe, precum și gestionarea timpului personal; întrucât combaterea violenței de gen necesită o înțelegere a cauzelor sale și a factorilor care contribuie la aceasta;

I.

întrucât atunci când se încearcă explicarea prevalenței violenței împotriva femeilor în societățile noastre, este important să se recunoască existența violenței structurale sau instituționale, care poate fi definită ca subordonarea femeilor în viața economică, socială și politică;

J.

întrucât femeile din UE nu se bucură de aceeași protecție împotriva violenței de gen ca consecință a diferențelor de politici și de legislație între statele membre;

K.

întrucât adesea sistemele judiciare nu oferă suficient sprijin femeilor; întrucât, în multe cazuri, victima poate face obiectul unor comentarii degradante din partea unor funcționari însărcinați cu aplicarea legii sau se află într-o poziție de dependență, ceea ce îi accentuează teama de a denunța violența;

L.

întrucât în deceniul în curs se constată o ofensivă vizibilă și organizată la nivel mondial și european împotriva egalității de gen și a drepturilor femeilor, inclusiv împotriva sănătății sexuale și reproductive și drepturile aferente (SRHR);

M.

întrucât sondajul din 2014 realizat de FRA a arătat că o treime din toate femeile din Europa s-au confruntat cu acte de violență fizică sau sexuală cel puțin o dată de la vârsta de 15 ani, că 55 % dintre femei s-au confruntat cu una sau mai multe forme de hărțuire sexuală, 11 % au fost victime ale hărțuirii cibernetice, una din 20 (5 %) a fost violată și peste o zecime au fost victime ale violenței sexuale cu utilizarea forței; întrucât în multe state membre peste jumătate din femeile victime ale omorului sunt ucise de un partener intim, de o rudă sau de un membru al familiei; întrucât victimele au denunțat la poliție cele mai grave incidente de violență comise de către partener în doar 14 % din cazuri și cele mai grave incidente de violență comisă de altcineva decât partenerul în doar 13 % din cazuri, ceea ce înseamnă că proporția nedenunțărilor este foarte mare; întrucât mișcarea #metoo din ultimii ani a încurajat femeile și fetele să denunțe cazurile de abuz, violență și hărțuire;

N.

întrucât în UE mai există încă forme moderne de sclavie și trafic de ființe umane, care afectează în principal femeile; întrucât 71 % din victimele traficului de ființe umane din întreaga lume sunt femei și fete, iar trei sferturi dintre acestea sunt exploatate sexual (17);

O.

întrucât violența și hărțuirea online au adesea consecințe fizice și creează un risc serios de generare a unor astfel de violențe prin stimularea utilizatorilor online de a imita violența și hărțuirea întâlnită online și de a recurge la săvârșirea unor astfel de acte;

P.

întrucât anumite categorii de femei și fete, cum ar fi femeile migrante, refugiatele și solicitantele de azil, femeile și fetele cu dizabilități, femeile LBTI și femeile de etnie romă se confruntă cu forme multiple și convergente de discriminare și se află, prin urmare, într-o situație și mai vulnerabilă, care implică un risc crescut de violență de gen și sunt împiedicate să aibă acces la justiție și serviciile de sprijin și protecție, precum și să se bucure de drepturile lor fundamentale;

Q.

întrucât femeile victime ale violenței de gen și copiii lor au adesea nevoie de sprijin și protecție speciale, din cauza riscului ridicat de repetare a agresiunii, de intimidare sau de răzbunare asociat acestui tip de violență;

R.

întrucât violența de gen subminează drepturile omului, stabilitatea și securitatea socială, sănătatea publică, șansele educaționale și de angajare ale femeilor, precum și calitatea vieții și perspectivele de dezvoltare ale copiilor și comunităților;

S.

întrucât expunerea la violență fizică, sexuală sau psihologică și la abuzuri are un impact grav asupra victimelor și poate duce la vătămări de natură fizică, sexuală, emoțională sau psihică de lungă durată ori la prejudicii economice și financiare;

T.

întrucât impunitatea pentru autorii crimelor împotriva femeilor persistă și trebuie eradicată prin garantarea urmăririi penale a făptașilor, precum și a faptului că femeile și fetele care sunt victime ale violenței beneficiază de un sprijin adecvat și de recunoaștere din partea sistemului judiciar; întrucât este esențial să se ofere cursuri de formare furnizorilor de servicii care combat violența împotriva femeilor, cum ar fi funcționarii responsabili cu aplicarea legii, judecătorii sau factorii de decizie;

U.

întrucât UE trebuie să ia toate măsurile necesare, în cooperare cu statele membre, pentru a promova și a proteja dreptul tuturor femeilor și fetelor de a trăi într-un mediu lipsit de violență atât în sfera publică, cât și în cea privată;

V.

întrucât, după opt ani de la aprobare, Convenția de la Istanbul nu a fost încă ratificată de toate statele membre, nici de UE,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Federația Rusă,

—

având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția europeană a drepturilor omului);

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

—

având în vedere Convenția europeană de asistență judiciară în materie penală,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere principiile fundamentale ale ONU privind independența sistemului judiciar,

—

având în vedere schimbul recent de opinii din cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din 12 noiembrie 2019 (1),

—

având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, ca o consecință directă a Pactului Ribbentrop-Molotov, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) comunistă a anexat Republica Lituania, pe lângă alte țări;

B.

întrucât Federația Rusă, dat fiind faptul că și-a asumat angajamente în temeiul Declarației universale a drepturilor omului și Convenției europene a drepturilor omului și în calitate de membră cu drepturi depline a Consiliului Europei și a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, s-a obligat să respecte principiile democrației și ale statului de drept, precum și libertățile fundamentale și drepturile omului;

C.

întrucât, între 11 și 13 ianuarie 1991, forțele armate ale URSS au comis un act de agresiune împotriva statului independent Lituania și a poporului său, care încerca să apere pașnic turnul televiziunii din Vilnius, atac soldat cu 14 morți și aproape 800 de răniți; întrucât forțele armate sovietice și-au continuat acțiunile de reprimare până la tentativa de lovitură de stat de la Moscova din august 1991;

D.

întrucât acțiunea sângeroasă a fost denunțată de întreaga lume, inclusiv de președintele Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Federative Socialiste (RSFS) Ruse în timpul unei demonstrații de masă care a avut loc la Moscova câteva zile mai târziu;

E.

întrucât Federația Rusă, în Tratatul dintre Republica Lituania și Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă privind baza relațiilor dintre cele două state din 29 iulie 1991, a recunoscut restaurarea independenței Republicii Lituania din 11 martie 1990;

F.

întrucât Federația Rusă și-a asumat drepturile și obligațiile fostei Uniuni Sovietice și este statul său succesor;

G.

întrucât, la 27 martie 2019, Tribunalul Regional din Vilnius a pronunțat o hotărâre în așa-numitul „proces 13 Ianuarie”, în care Dmitri Yazov, fost ministru al apărării al Uniunii Sovietice, Vladimir Ushopcik, fost comandant al garnizoanei sovietice din Vilnius, Mihail Golovatov, fost comandant al forțelor speciale ale KGB, precum și 64 de cetățeni ruși, bieloruși și ucraineni au fost găsiți vinovați de crime de război și crime împotriva umanității pentru implicarea lor în actul de agresiune comis împotriva statului lituanian;

H.

întrucât toți autorii acestui atac, cu excepția a doi dintre ei, Iuri Mel și Ghenadie Ivanov, foști ofițeri în armata sovietică, au fost judecați în lipsă și întrucât inculpații au primit pedepse de până la 14 ani de închisoare; întrucât hotărârile judecătorești din primăvara lui 2019 se referă la evenimentele tragice survenite în urma declarației lituaniene de independență din 11 martie 1990 și a tentativelor sovietice de a obliga Lituania să își revoce declarația de independență, care au început cu o blocadă economică în prima jumătate a anului 1990 și au culminat cu o acțiune brutală de răsturnare a guvernului lituanian în ianuarie 1991;

I.

întrucât, în perioada anchetei premergătoare procesului în care s-a judecat cauza 13 ianuarie, autoritățile din Republica Lituania au solicitat activ autorităților competente din Federația Rusă să le ofere asistență juridică în cadrul acestor proceduri penale, dar Federația Rusă nu a cooperat;

J.

întrucât se crede că Federația Rusă îi adăpostește și îi protejează în mod activ pe principalii responsabili și pe autorii actelor de agresiune armată împotriva civililor nevinovați și neînarmați, cum ar fi ofițerul cu rang înalt responsabil din timpul evenimentelor din ianuarie 1991, Mihail Golovatov, și ia toate măsurile posibile pentru a-i ajuta să scape de răspundere;

K.

întrucât reacția inițială a Rusiei la hotărârea judecătorească a fost negativă, Duma de Stat din Rusia susținând că procesul a fost „motivat politic” și a constituit „o încercare de a rescrie istoria”, iar Ministerul de Externe rus a anunțat că „va reacționa negreșit”;

L.

întrucât, în perioada iulie 2018-aprilie 2019, Comisia de Anchetă a Federației Ruse a inițiat mai multe proceduri penale împotriva procurorilor, anchetatorilor și judecătorilor lituanieni implicați în cercetarea și judecarea procesului 13 Ianuarie, în temeiul articolelor 299 și 305 din Codul Penal al Federației Ruse, care prevăd răspunderea penală pentru „acuzarea penală cu bună știință a unei persoane nevinovate” și pentru „pronunțarea cu bună știință de către unul sau mai mulți judecători a unei hotărâri, decizii sau altui act juridic injust”;

M.

întrucât această anchetă penală motivată politic inițiată de Federația Rusă ar putea avea ca rezultat eforturi vizând utilizarea abuzivă a sistemului Interpol și a altor acorduri de cooperare bilaterale și multilaterale pentru a restricționa drepturile procurilor care desfășoară ancheta și ale judecătorilor din procesul 13 Ianuarie în timpul perchezițiilor, interogatoriilor și arestărilor; întrucât Federația Rusă ar putea încerca să obțină mandate internaționale de arestare pe numele oficialilor lituanieni implicați în aceste proceduri;

N.

întrucât mass-media controlată de stat din Federația Rusă, precum și reprezentanții săi oficiali duc o campanie de propagandă și dezinformare, menită să dezvolte teorii ale conspirației cu privire la procesul 13 ianuarie, ca parte a amenințărilor hibride la adresa UE și a democrațiilor care o alcătuiesc;

O.

întrucât statul de drept, inclusiv independența sistemului judiciar, este una dintre valorile comune pe care se întemeiază Uniunea Europeană; întrucât Comisia, împreună cu Parlamentul și Consiliul, este responsabilă, în temeiul tratatelor, de garantarea respectării statului de drept ca valoare fundamentală a Uniunii și de garantarea respectării legislației, valorilor și principiilor Uniunii Europene;

P.

întrucât judecătorii din orice stat membru sunt și judecători ai Uniunii Europene în ansamblul său;

Q.

întrucât independența sistemului judiciar este fundamentul statului de drept și este esențială pentru funcționarea democrației și respectarea drepturilor omului; întrucât independența sistemului judiciar este consacrată la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale și la articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului;

R.

întrucât principiile fundamentale ale ONU privind independența sistemului judiciar stipulează că este de datoria tuturor guvernelor și a altor instituții să respecte independența sistemului judiciar; întrucât ele stipulează, de asemenea, că este interzisă orice interferență neadecvată sau necuvenită în procedurile judiciare (2);

S.

întrucât Declarația universală a drepturilor omului consacră, în special, principiile egalității în fața legii, prezumției de nevinovăție și dreptului la o audiere publică și echitabilă de către o instanță competentă, independentă și imparțială, stabilită prin lege;

T.

întrucât articolul 1 din Convenția europeană de asistență judiciară în materie penală – care a fost ratificată de Federația Rusă – stipulează că „părțile contractante se angajează să își ofere reciproc, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, în cea mai mare măsură, asistență în cadrul procedurilor vizând infracțiuni a căror sancționare, la momentul formulării solicitării de asistență, este de competența autorităților judiciare ale părții solicitante”,

U.

întrucât Federația Rusă încalcă tot mai mult legislația internațională și angajamentele internaționale și adoptă poziții care contravin bunelor relații de vecinătate, subminând astfel orice perspective de cooperare pe viitor,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

—

având în vedere decizia din 2 octombrie 2019, pronunțată de arbitrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) în litigiul referitor la subvențiile primite de Airbus (DS316), de a autoriza SUA să ia măsuri de retorsiune față de exporturi ale UE în valoare de 7,5 miliarde USD (6,8 miliarde EUR),

—

având în vedere decizia oficială adoptată de Organul OMC de soluționare a litigiilor la 14 octombrie 2019, care dă undă verde acestor sancțiuni,

—

având în vedere decizia SUA de a introduce un nou tarif de 25 % „ad valorem” la unele produse agricole și neagricole și 10 % „ad valorem” la produse neagricole începând cu 18 octombrie 2019,

—

având în vedere articolele relevante ale Regulamentului (UE) nr. 1144/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind acțiunile de informare și promovare referitoare la produsele agricole puse în aplicare pe piața internă și în țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului (1) (denumit în continuare „Regulamentul privind promovarea”) și Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 18 noiembrie 2019 privind adoptarea programului de lucru pentru 2020 în ceea ce privește acțiunile de informare și promovare referitoare la produsele agricole puse în aplicare pe piața internă și în țările terțe,

—

având în vedere articolele relevante ale Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole (2) (Regulamentul privind organizarea comună unică a piețelor – OCP unică),

—

având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât SUA este cea mai importantă destinație pentru exporturile agricole din UE-28, care au reprezentat 22,3 miliarde EUR în 2018 (16,2 % din totalul exporturilor de produse agroalimentare) și, prin urmare, reprezintă o piață de neînlocuit atât din punctul de vedere al valorii, cât și al volumului;

B.

întrucât exporturi de produse agroalimentare în valoare de 4,3 miliarde EUR (60 % din valoarea totală a măsurilor de retorsiune) vor fi afectate de noile tarife, care se vor ridica la 1,1 miliarde EUR;

C.

întrucât Regatul Unit, Franța, Spania, Italia, Germania și Irlanda sunt principalele țări afectate de decizia SUA, iar sectoarele agroalimentare din alte state membre ale UE vor fi, de asemenea, afectate negativ;

D.

întrucât principalele produse agricole afectate de sancțiunile SUA vor fi produse emblematice ale UE care au o valoare adăugată foarte mare și sunt adesea protejate de sistemele de calitate ale UE (vinul și băuturile spirtoase, cum ar fi whisky-ul „single malt”, uleiul de măsline și produsele lactate precum untul și brânza);

E.

întrucât sunt vizate și alte produse agricole, cum ar fi măslinele de masă, carnea de porc, cafeaua, biscuiții dulci, fructele procesate, citricele, scoicile, băuturile alcoolice și cașmirul, deși într-o mai mică măsură;

F.

întrucât, în urma embargoului impus de Rusia, fermierii și operatorii din lanțul agroalimentar sunt din nou victime ale unui conflict comercial non-agricol pe care nu îl pot controla și întrucât decizia SUA de a aplica aceste tarife poate continua să se aplice pe o perioadă nedeterminată până când statele membre vor respecta rezoluția OMC privind litigiul Airbus;

G.

întrucât măsurile de retorsiune luate SUA vor aduce și mai multă incertitudine economică și juridică pentru producătorii europeni, într-un sector caracterizat deja de volatilitate, și mai multă instabilitate pe piața internă a UE, perturbată deja de embargoul impus de Rusia și care trebuie să se pregătească pentru consecințele economice ale eventualei retrageri a Regatului Unit din UE;

H.

întrucât, în conformitate cu dispozițiile din propria legislație, SUA pot introduce un așa-numit carusel tarifar care ar avea un efect de domino asupra altor produse, ar amplifica consecințele economice ale măsurilor de retorsiune și ar avea un impact disproporționat asupra sectorului agroalimentar;

I.

întrucât litigiul privind subvențiile acordate Boeing este încă pendinte în fața OMC;

J.

întrucât, pentru anumite sectoare, precum cel al măslinelor de masă (afectat deja de aplicarea tarifelor SUA începând din noiembrie 2017) și al uleiului de măsline, decizia SUA va înrăutăți și mai mult situația și așa fragilă a pieței interne, în timp ce în cazul altor produse, precum vinul, whisky-ul și produsele lactate, riscă să perturbe grav întreaga piață; întrucât o astfel de decizie ar amenința, prin urmare, creșterea, investițiile și crearea de locuri de muncă și ar conduce la o pierdere semnificativă a competitivității și a cotei de piață, obținută după mulți ani de eforturi și care va fi greu de recuperat;

K.

întrucât tarifele vor conduce la creșteri semnificative ale prețurilor pentru consumatori și la pierderi economice și de locuri de muncă pentru întreprinderile de ambele părți ale Atlanticului, fiind în final în beneficiul producătorilor din afara UE și al SUA;

L.

întrucât, în conformitate cu normele actuale ale UE, campaniile de promovare care au fost deja aprobate și care vizează piața SUA nu pot fi reprogramate, iar unele acțiuni deja întreprinse pentru a promova produsele cu valoare foarte ridicată s-ar putea dovedi inutile dacă se vor aplica tarifele SUA,

M.

întrucât agricultura UE, caracterizată de anumite vulnerabilități, este din ce în ce mai integrată pe piețele internaționale, fapt ce dovedește importanța unor relații comerciale constructive în general și a menținerii unui lanț de aprovizionare cu alimente cu produse de înaltă calitate, care să răspundă cererii clienților,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

—

având în vedere Acordul de la Marrakech din 15 aprilie 1994 privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC),

—

având în vedere articolul 17 din Memorandumul de înțelegere privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor, prin care s-a înființat organul permanent de apel din cadrul Organului de soluționare a litigiilor al OMC,

—

având în vedere comunicarea semnată de Uniunea Europeană, China, Canada, India, Norvegia, Noua Zeelandă, Elveția, Australia, Republica Coreea, Islanda, Singapore, Mexic, Costa Rica și Muntenegru adresată Consiliului General al OMC la 11 decembrie 2018 (WT/GC/W/752/Rev. 2) și comunicarea semnată de Uniunea Europeană, China, India și Muntenegru adresată Consiliului General al OMC la 11 decembrie 2018 (WT/GC/W/753/Rev.1),

—

având în vedere acordul dintre UE și Canada privind procedura provizorie de arbitraj în apel, încheiat la 25 iulie 2019, în temeiul articolului 25 din Memorandum de înțelegere privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor, precum și un acord similar cu Norvegia, convenit la 21 octombrie 2019,

—

având în vedere procesul informal privind chestiuni referitoare la funcționarea organului de apel, desfășurat sub auspiciile Consiliului General și rapoartele puse la dispoziția Consiliului General al OMC de către ambasadorul Noii Zeelande, David Walker, 28 februarie 2019 (JOB/GC/215), la 7 mai 2019 (JOB/GC/217), la 23 iulie 2019 (JOB/GC/220) și la 15 octombrie 2019 (JOB/GC/222), precum și proiectul de decizie al Consiliului General privind funcționarea organului de apel, prezentat de ambasadorul David Walker Consiliului General la 15 octombrie 2019, anexat la raportul său din aceeași dată,

—

având în vedere declarația Comisiei din 26 noiembrie 2019,

—

având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru comerț internațional,

A.

întrucât OMC a fost creată pentru a întări multilateralismul, a promova un regim economic incluziv la nivel mondial și a stimula un sistem comercial multilateral deschis, bazat pe reguli și nediscriminatoriu;

B.

întrucât sistemul de soluționare a litigiilor din cadrul OMC, grație caracterului său obligatoriu, celor două niveluri de examinare a dosarelor și independenței și imparțialității judecătorilor implicați, a contribuit cu succes la asigurarea respectării normelor OMC și la securitatea și previzibilitatea sistemului comercial multilateral, evitându-se astfel recurgerea la măsuri unilaterale;

C.

întrucât organului de apel al OMC îi revine un rol esențial în cadrul sistemului de soluționare a litigiilor al OMC;

D.

întrucât, începând cu 2017, SUA blochează înlocuirea oricăruia dintre cei șapte membri ai organului de apel și respinge numeroasele propuneri de a lansa procesul de selecție pentru a completa posturile vacante rămase;

E.

întrucât mandatele a doi dintre cei trei membri ai organului de apel vor expira la 10 decembrie 2019, acesta nemaifiind în măsură să examineze noi cazuri de apel, deoarece pentru aceasta trebuie să existe trei membri,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.