Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2021/C 163/01)

Ultima publicație

JO C 148, 26.4.2021

Publicații anterioare

JO C 138, 19.4.2021

JO C 128, 12.4.2021

JO C 110, 29.3.2021

JO C 98, 22.3.2021

JO C 88, 15.3.2021

JO C 79, 8.3.2021

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 4 martie 2021 – Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-664/18) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Mediu - Directiva 2008/50/CE - Calitatea aerului înconjurător - Articolul 13 alineatul (1) și anexa XI - Depășire sistematică și persistentă a valorilor-limită anuale pentru dioxid de azot (NO2) în unele zone din Regatul-Unit - Articolul 23 alineatul (1) - Anexa XV - Perioadă de depășire „cât mai scurtă cu putință” - Măsuri adecvate)

(2021/C 163/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial J. Norris și K. Petersen, ulterior E. Manhaeve și J. Norris, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: F. Shibli, agent, asistat de J. Morrison, Barrister)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Republica Federală Germania (reprezentanţi: inițial T. Henze și S. Eisenberg, ulterior J. Möller și S. Eisenberg, agenți, asistați de U. Karpenstein, F. Fellenberg et K. Dingemann, avocați)

Dispozitivul

1)

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, prin faptul că a depășit în mod sistematic și persistent în 16 zone din Regatul Unit valorile-limită anuale stabilite pentru dioxidul de azot (NO2), și anume în zonele UK0001 (zona urbană Greater London), UK0002 (zona urbană West Midlands), UK0003 (zona urbană Greater Manchester), UK 0004 (zona urbană West Yorkshire), UK 0013 (zona urbană Teesside), UK0014 (The Potteries), UK0018 (Kingston upon Hull), UK0019 (zona urbană Southampton), UK0024 (zona urbană Glasgow), UK0029 (Eastern), UK0031 (South East), UK0032 (East Midlands), UK0033 (North West & Merseyside), UK0034 (Yorkshire & Humberside), UK0035 (West Midlands) și UK0036 (North East), precum și valorile-limită orare stabilite pentru NO2 în zona UK0001 (zona urbană Greater London) de la 1 ianuarie 2010 până în anul 2017 inclusiv, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 alineatul (1) coroborat cu anexa XI la Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa și întrucât nu a adoptat, începând de la 11 iunie 2010, măsurile adecvate pentru a asigura respectarea valorilor limită stabilite pentru NO2 în ansamblul acestor zone, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Directiva 2008/50/CE interpretat separat și în coroborare cu anexa XV la aceeași directivă și în special obligația, prevăzută la articolul 23 alineatul (1) al doilea paragraf din directiva menționată, de a se asigura ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă cu putință.

2)	Obligă Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 445, 10.12.2018.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 4 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Förvaltningsrätten i Malmö – Suedia) – A/Migrationsverket

(Cauza C-193/19) (1)

(Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Controale la frontiere, azil și imigrație - Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen - Consultarea Sistemului de Informații Schengen (SIS) cu ocazia examinării unei cereri de eliberare a unui permis de ședere formulate de un resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei alerte emise în acest sistem în scopul de a i se refuza intrarea - Articolul 25 alineatul (1) - Codul frontierelor Schengen - Condiții de intrare pentru resortisanții țărilor terțe - Articolul 6 alineatele (1) și (5) - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 7 și articolul 24 alineatul (2) - Refuz de reînnoire a unui permis de ședere în scopul reîntregirii familiei pentru motivul că identitatea solicitantului nu este stabilită cu certitudine)

(2021/C 163/03)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Förvaltningsrätten i Malmö

Părțile din procedura principală

Reclamant: A

Pârât: Migrationsverket

Dispozitivul

Articolul 25 alineatul (1) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen (Luxemburg) la 19 iunie 1990 și intrată în vigoare la 26 martie 1995, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 265/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 martie 2010, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru care permite eliberarea, prelungirea sau reînnoirea unui permis de ședere în scopul reîntregirii familiei, solicitate de pe teritoriul acestui stat membru de un resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei alerte în Sistemul de Informații Schengen emise în scopul de a i se refuza intrarea în spațiul Schengen și a cărui identitate nu a putut fi stabilită prin intermediul unui document de călătorie valabil, atunci când interesele statului membru care a emis alerta, consultat în prealabil, au fost luate în considerare, iar permisul de ședere nu a fost eliberat, prelungit sau reînnoit decât pentru „motive serioase”, în sensul acestei dispoziții.

Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen), în special articolul 6 alineatul (1) litera (a) din acesta, trebuie interpretat în sensul că nu se aplică unui resortisant al unei țări terțe care se află într-o asemenea situație.

---

(1)  JO C 155, 6.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 3 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Valenciana – Spania) – Promociones Oliva Park SL/Tribunal Económico Administrativo Regional (TEAR) de la Comunidad Valenciana

(Cauza C-220/19) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2008/118/CE - Regim general al accizelor - Articolul 1 alineatul (2) - Taxe indirecte suplimentare asupra produselor accizabile - Directiva 2009/28/CE - Promovarea utilizării energiei din surse regenerabile - Articolul 1 și articolul 3 alineatele (1) și (2), precum și alineatul (3) litera (a), această din urmă literă fiind interpretată în lumina articolului 2 litera (k) - Directiva 2009/72/CE - Norme comune pentru piața internă a energiei electrice - Impozit pe valoarea de producție a energiei electrice - Natura și structura impozitului - Impozit aplicat în același mod energiei electrice produse din surse regenerabile și celei produse din surse neregenerabile)

(2021/C 163/04)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Valenciana

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Promociones Oliva Park SL

Pârâtă: Tribunal Económico Administrativo Regional (TEAR) de la Comunidad Valenciana

Dispozitivul

1)

Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede perceperea unui impozit aplicat producției și introducerii de energie electrică în rețeaua electrică pe teritoriul național și a cărui bază de impozitare este constituită din cuantumul total al veniturilor contribuabilului obținute din desfășurarea acestor activități, fără a lua în considerare cantitatea de energie electrică produsă efectiv și introdusă în această rețea.

2)

Articolul 1 și articolul 3 alineatele (1) și (2), precum și alineatul (3) litera (a) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei electrice din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE, această din urmă literă fiind coroborată cu articolul 2 al doilea paragraf litera (k) din aceeași directivă, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede perceperea unui impozit care se aplică în cotă unică producției de energie electrică și introducerii sale în rețeaua electrică, inclusiv atunci când această energie electrică este produsă din surse regenerabile, și care nu are ca obiectiv protecția mediului, ci sporirea volumului veniturilor bugetare

3)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE și articolele 32-34 din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede perceperea unui impozit național care se aplică producției și introducerii de energie electrică în rețeaua electrică pe teritoriul unui stat membru în cazul în care acest impozit nu este aplicabil introducerii în această rețea a energiei electrice produse în celelalte state membre.

---

(1)  JO C 213, 24.6.2019.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 martie 2021 – Comisia Europeană/Fútbol Club Barcelona, Regatul Spaniei

(Cauza C-362/19 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Ajutor acordat în favoarea anumitor cluburi de fotbal profesionist - Articolul 107 alineatul (1) TFUE - Noțiunea de „avantaj” - Schemă de ajutor - Regulamentul (UE) 2015/1589 - Articolul 1 litera (d) - Cotă redusă de impozitare - Entități fără scop lucrativ - Deducere fiscală mai puțin avantajoasă - Incidență - Recurs incident - Articolele 169 și 178 din Regulamentul de procedură al Curții)

(2021/C 163/05)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Němečková, B. Stromsky și G. Luengo, agenți)

Celelalte părți din procedură: Fútbol Club Barcelona (reprezentanți: R. Vallina Hoset, J. Roca Sagarra, J. del Saz Cordero, A. Sellés Marco și R. Salas Lúcia, abogados), Regatul Spaniei (reprezentanți: S. Centeno Huerta, J. Ruiz Sánchez și A. Rubio González, agenți)

Dispozitivul

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 26 februarie 2019, Fútbol Club Barcelona/Comisia (T-865/16, EU:T:2019:113), în măsura în care admite al doilea motiv invocat în primă instanță și anulează Decizia (UE) 2016/2391 a Comisiei din 4 iulie 2016 privind ajutorul de stat SA.29769 (2013/C) (ex 2013/NN) pus în aplicare de Spania în favoarea anumitor cluburi de fotbal.

2)	Respinge acțiunea introdusă în cauza T 865/16 de Fútbol Club Barcelona, având ca obiect anularea Deciziei 2016/2391.

3)	Fútbol Club Barcelona suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Comisia Europeană în cadrul procedurii în fața Tribunalului Uniunii Europene.

4)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cadrul prezentului recurs.

5)	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 238, 15.7.2019.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 3 martie 2021 (cereri de decizie preliminară formulate de Corte suprema di cassazione – Italia) – Poste Italiane SpA) (C-434/19), Agenzia delle entrate – Riscossione (C-435/19)/Riscossione Sicilia SpA agente riscossione per la provincia di Palermo e delle altre provincie siciliane (C-434/19), Poste Italiane SpA (C-435/19)

(Cauzele conexate C-434/19 și C-435/19) (1)

(Trimitere preliminară - Ajutoare de stat - Concurență - Articolul 107 alineatul (1) TFUE - Condiții de aplicare - Articolul 106 alineatul (2) TFUE - Servicii de interes economic general - Gestionarea serviciului de cont curent poștal pentru recuperarea impozitului municipal pe bunuri imobile - Întreprinderi care beneficiază de drepturi speciale sau exclusive acordate de statele membre - Comisioane stabilite unilateral de întreprinderea beneficiară - Abuz de poziție dominantă - Articolul 102 TFUE - Inadmisibilitate)

(2021/C 163/06)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurente: Poste Italiane SpA (C-434/19), Agenzia delle entrate – Riscossione (C-435/19)

Intimate: Riscossione Sicilia SpA agente riscossione per la provincia di Palermo e delle altre provincie siciliane (C-434/19), Poste Italiane SpA (C-435/20)

cu participarea: Poste italiane SpA – Bancoposta (C-435/19)

Dispozitivul

Articolul 107 TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă un „ajutor de stat”, în sensul acestei dispoziții, măsura națională prin care concesionarii însărcinați cu perceperea imposta comunale sugli immobili (impozitul municipal pe bunuri imobile) sunt obligați să dispună de un cont curent deschis pe numele lor la Poste Italiane SpA, pentru a permite plata acestui impozit de către contribuabili, și să plătească un comision pentru gestionarea acestui cont curent, cu condiția ca această măsură să fie imputabilă statului, să confere un avantaj selectiv Poste Italiane prin intermediul resurselor de stat și să fie susceptibilă să denatureze concurența și schimburile comerciale dintre statele membre, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

---

(1)  JO C 328, 30.9.2019.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Vänersborgs tingsrätt, mark- och miljödomstolen – Suedia) – Föreningen Skydda Skogen (C-473/19), Naturskyddsföreningen i Härryda, Göteborgs Ornitologiska Förening (C-474/19)/Länsstyrelsen i Västra Götalands län, B.A.B. (C-473/19), U.T.B. (C-474/19)

(Cauzele conexate C-473/19 și C-474/19) (1)

(Trimitere preliminară - Mediu - Directiva 92/43/CEE - Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică - Articolul 12 alineatul (1) - Directiva 2009/147/CE - Conservarea păsărilor sălbatice - Articolul 5 - Silvicultură - Interdicții prin care se urmărește garantarea conservării speciilor protejate - Proiect de exploatare forestieră definitivă - Sit care găzduiește specii protejate)

(2021/C 163/07)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Vänersborgs tingsrätt, mark- och miljödomstolen

Părțile din procedura principală

Reclamante: Föreningen Skydda Skogen (C-473/19), Naturskyddsföreningen i Härryda, Göteborgs Ornitologiska Förening (C-474/19)

Pârâte: Länsstyrelsen i Västra Götalands län, B.A.B. (C-473/19), U.T.B. (C-474/19)

Dispozitivul

1)

Articolul 5 din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice trebuie interpretat în sensul că se opune unei practici naționale potrivit căreia interdicțiile prevăzute la această dispoziție vizează numai speciile enumerate în anexa I la această directivă, cele care prezintă un anumit nivel de risc sau care înregistrează o scădere pe termen lung a populației.

2)

Articolul 12 alineatul (1) literele (a)-(c) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, se opune unei practici naționale potrivit căreia, în cazul în care o activitate umană precum o activitate de exploatare forestieră sau de amenajare a teritoriului nu vizează în mod evident uciderea sau perturbarea speciilor de animale, interdicțiile prevăzute la această dispoziție se aplică numai dacă există un risc de efecte negative asupra stadiului de conservare a speciilor în cauză și, pe de altă parte, protecția oferită prin dispoziția menționată nu încetează să se aplice speciilor care au atins un stadiu corespunzător de conservare.

3)

Articolul 12 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/43 trebuie interpretat în sensul că se opune unei practici naționale potrivit căreia, în pofida măsurilor de precauție, se pierde funcționalitatea ecologică permanentă a habitatului speciei în cauză într-o anumită zonă, prin modificare, distrugere sau degradare, în mod direct sau indirect, în mod individual sau cumulativ, astfel încât interdicția este aplicată numai în cazul în care stadiul de conservare a speciei în cauză riscă să se deterioreze.

---

(1)  JO C 288, 26.8.2019.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 4 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) – Portugalia) – Frenetikexito – Unipessoal Lda/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-581/19) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 2 alineatul (1) litera (c) - Prestații supuse TVA ului - Scutiri - Articolul 132 alineatul (1) litera (c) - Prestarea de îngrijiri medicale în exercitarea profesiunilor medicale și paramedicale - Monitorizare și consiliere nutriționale - Activități sportive, de menținere a bunăstării și a condiției fizice - Noțiunile de prestație complexă unică”, de „prestație accesorie prestației principale” și de „independență a prestațiilor” - Criterii)

(2021/C 163/08)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Frenetikexito – Unipessoal Lda

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Dispozitivul

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretată în sensul că, sub rezerva unei verificări de către instanța de trimitere, un serviciu de monitorizare nutrițională furnizat de un profesionist certificat și autorizat în cadrul unor unități sportive și, eventual, în cadrul unor programe care includ și servicii de menținere a bunăstării și a condiției fizice constituie o prestare de servicii distinctă și independentă și nu este susceptibilă să intre sub incidența scutirii prevăzute la articolul 132 alineatul (1) litera (c) din această directivă.

---

(1)  JO C 383, 11.11.2019.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 4 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Oberlandesgericht Düsseldorf – Germania) – Agrimotion S.A./ADAMA Deutschland GmbH

(Cauza C-912/19) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Introducerea pe piață a produselor fitosanitare - Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 - Articolul 52 alineatul (1) - Permis de comerț paralel - Caracterul personal al acestui permis)

(2021/C 163/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Agrimotion S.A.

Pârâtă: ADAMA Deutschland GmbH

Dispozitivul

Articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului trebuie interpretat în sensul că numai titularul unui permis de comerț paralel poate introduce un produs fitosanitar pe piața statului membru care a acordat acest permis.

---

(1)  JO C 95, 23.3.2020.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 4 martie 2021 – Carmen Liaño Reig/ Comitetul unic de rezoluție (SRB)

(Cauza C-947/19 P) (1)

(„Recurs - Uniunea economică și monetară - Uniune bancară - Redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții - Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) - Procedură de rezoluție - Adoptarea unei scheme de rezoluție în ceea ce privește Banco Popular Español SA - Regulamentul (UE) nr. 806/2014 - Articolul 24 - Instrument de vânzare a activității - Articolul 21 - Reducerea valorii contabile și conversia instrumentelor de capital - Instrumente de fonduri proprii de nivel 2 - Acțiune în anulare - Anulare în parte - Caracter neseparabil - Inadmisibilitate)

(2021/C 163/10)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Carmen Liaño Reig (reprezentant: F. López Antón, abogado)

Cealaltă parte din procedură: Comitetul unic de rezoluție (SRB) (reprezentanți: A. Valavanidou, S. Branca și J. King, agenți, asistați de B. Meyring și T. Klupsch, Rechtsanwälte, F. B. Fernández de Trocóniz Robles, abogado)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	O obligă pe doamna Carmen Liaño Reig la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 87, 16.3.2020.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 3 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Düsseldorf – Germania) – VS/Hauptzollamt Münster

(Cauza C-7/20) (1)

(Trimitere preliminară - Uniune vamală - Codul vamal al Uniunii - Regulamentul (UE) nr. 952/2013 - Articolul 87 alineatul (4) - Locul nașterii datoriei vamale - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 2 alineatul (1) - Articolele 70 și 71 - Faptul generator și exigibilitatea TVA-ului la import - Locul nașterii datoriei fiscale - Constatarea nerespectării unei obligații impuse de legislația vamală a Uniunii - Bun introdus fizic pe teritoriul vamal al Uniunii într-un stat membru, însă intrat în circuitul economic în statul membru în care s-a efectuat constatarea)

(2021/C 163/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamant: VS

Pârât: Hauptzollamt Münster

Dispozitivul

Articolul 71 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că taxa pe valoarea adăugată la import aferentă unor bunuri supuse unor taxe vamale ia naștere în statul membru în care a avut loc constatarea nerespectării unei obligații impuse de legislația vamală a Uniunii atunci când bunurile în cauză, chiar dacă au fost introduse fizic pe teritoriul vamal al Uniunii într-un alt stat membru, au intrat în circuitul economic al Uniunii în statul membru în care s-a efectuat constatarea menționată.

---

(1)  JO C 137, 27.4.2020.

Recurs introdus la 26 august 2020 de CF, TB, LO S.A. și UM S.L. împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șasea) din 25 iunie 2020 în cauza T-22/19, Noguer Enríquez şi alţii/Comisia

(Cauza C-403/20 P)

(2021/C 163/12)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurente: CF, TB, LO S.A. și UM S.L. (reprezentanți: J. Álvarez González și S. San Felipe Menéndez, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Prin Ordonanţa din 3 martie 2021, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a şaptea) a respins recursul ca fiind în parte vădit inadmisibil şi în parte vădit nefondat şi a statuat ca CF, TB, LO S:A. şi UM S.L. să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de tribunal correctionnel de Limoges (Franța) la 23 octombrie 2020 – procedură penală privind pe DS

(Cauza C-557/20)

(2021/C 163/13)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal correctionnel de Limoges

Partea din procedura principală

DS

cu participarea: Union française des maréchaux-ferrants

Prin Ordonanța din 16 martie 2021, Curtea (Camera a șasea) a declarat că cererea de decizie preliminară introdusă de tribunal correctionnel de Limoges (Franța) prin decizia din 11 septembrie 2020 este vădit inadmisibilă.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 16 octombrie 2020 – AR/St. Vincenz-Krankenhaus GmbH

(Cauza C-727/20)

(2021/C 163/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Recurentă: AR

Intimată: St. Vincenz-Krankenhaus GmbH

Întrebările preliminare

1)

Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE (1) și articolul 31 alineatul (2) din cartă se opun interpretării unei reglementări naționale precum articolul 7 alineatul (3) din BUrIG [Mindesturlaubsgesetz für Arbeitnehmer (Bundesurlaubsgesetz), Legea privind concediul minim acordat lucrătorilor (Legea federală privind concediul)], potrivit căreia dreptul la concediu anual plătit, neefectuat până în prezent, al unui lucrător în cazul căruia a intervenit o incapacitate permanentă de muncă pentru motivul îmbolnăvirii în cursul anului corespunzător concediului, dar care ar fi putut încă efectua concediul – cel puțin parțial – înainte de îmbolnăvirea sa în cursul anului corespunzător concediului, în situația incapacității de muncă persistente fără întrerupere după 15 luni de la sfârșitul anului corespunzător concediului, se stinge inclusiv în cazul în care angajatorul nu a oferit lucrătorului în mod efectiv posibilitatea de a-și exercita dreptul la concediu, prin punerea în întârziere și informarea corespunzătoare?

2)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, în aceste condiții, în cazul incapacității de muncă persistente, este de asemenea exclusă stingerea acestui drept la un moment ulterior?

---

(1)  Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO 2003, L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hamburg (Germania) la 22 ianuarie 2021 – flightright GmbH/Ryanair DAC, fostă Ryanair Ltd

(Cauza C-37/21)

(2021/C 163/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: flightright GmbH

Pârâtă: Ryanair DAC, fostă Ryanair Ltd

Întrebările preliminare

1)

Acordarea cu întârziere a permisiunii de decolare de către gestionarul traficului aerian constituie în sine o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) sau această întrebare trebuie să primească un răspuns negativ întrucât întârzierile în acordarea de către gestionarul traficului aerian a permisiunii de decolare, așa-numitele realocări de sloturi orare, nu reprezintă un eveniment „dincolo de ceea ce este obișnuit” în transportul aerian, ci un eveniment care face parte din procesele obișnuite și previzibile și din contextul general al transportului aerian internațional, fiind un eveniment inerent exercitării normale a activității operatorilor de transport aerian?

2)

Așa-numitele realocări de sloturi orare efectuate de gestionarul traficului aerian în transportul aerian internațional, deja cunoscute de instanțele de judecată, nu sunt împrejurări situate dincolo de ceea ce este obișnuit, în sensul jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, ci efecte colaterale obișnuite, normale și previzibile ale transportului aerian sau este necesar ca, în cadrul litigiului, să se dovedească acest lucru prin intermediul unor expertize, ceea ce ar fi posibil numai dacă realocările de sloturi orare intervin extrem de rar, iar nu în mod constant în transportul aerian internațional?

3)

Realocările de sloturi orare efectuate de gestionarul traficului aerian trebuie considerate împrejurări excepționale în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 numai atunci când ele însele au la origine împrejurări care pot fi calificate drept excepționale în sensul articolului 5 alineatul (3) din acest regulament, așadar, de exemplu, un accident sau o amenințare teroristă, dar nu condiții meteorologice frecvente la momentul și la locul evenimentului, care afectează temporar transportul aerian?

4)

Vremea nefavorabilă ca motiv pentru realocarea unui slot orar reprezintă o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 numai atunci când vremea nefavorabilă îndeplinește, la rândul său, elementele constitutive ale unei împrejurări excepționale, atunci când vremea nefavorabilă în locul respectiv și în perioada respectivă se situează, la rândul său, „dincolo de ceea ce este obișnuit”, la rândul său nu face parte din „condițiile meteorologice obișnuite și previzibile” în locul respectiv și în perioada respectivă, ci „se diferențiază de acestea”?

5)

Condițiile meteorologice nefavorabile, care, într-un loc determinat și într-o perioadă determinată, nu se situează „dincolo de ceea ce este obișnuit”, nu se diferențiază de condițiile meteorologice obișnuite și previzibile într-un loc determinat și într-o perioadă determinată, constituie evenimente inerente exercitării normale a activității operatorilor de transport aerian și se încadrează în contextul normal al transportului aerian în sensul interpretării articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul privind drepturile pasagerilor de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Wien (Austria) la 1 februarie 2021 – FK

(Cauza C-58/21)

(2021/C 163/16)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Wien

Părțile din procedura principală

Recurent: FK

Intimată: Rechtsanwaltskammer Wien

Întrebările preliminare

1)

Cum trebuie interpretat articolul 13 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (1) în cazul în care, din punct de vedere cantitativ, centrul de interes al activității unei persoane se află într-o țară terță în care ea are de asemenea reședința, iar această persoană desfășoară, în plus, o activitate în două state membre (Republica Federală Germania și Austria), activitatea fiind împărțită între aceste două state membre astfel încât partea net preponderentă se desfășoară în unul dintre acestea (în speță, în Republica Federală Germania)? În ipoteza în care din interpretarea acestei dispoziții ar rezulta aplicabilitatea legislației austriece, [se pune următoarea întrebare]:

2)

Dispozițiile articolului 50 alineatul (2) punctul 2 litera c) subpunctul aa) din Regulamentul privind profesia de avocat (Rechtsanwaltsordnung) (2) și dispozițiile articolului 26 alineatul (1) punctul 8 din Statutul din 2018 privind partea A, care sunt întemeiate pe primele dispoziții menționate, sunt autorizate de dreptul Uniunii sau acestea încalcă dreptul Uniunii, precum și drepturilor garantate de dreptul Uniunii, în măsura în care impun drept condiție necesară pentru acordarea unei pensii pentru limită de vârstă renunțarea la exercitarea profesiei de avocat pe teritoriul național și în străinătate [articolul 50 alineatul (2) litera c) subpunctul aa)], respectiv în orice loc [articolul 26 alineatul (1) punctul 8 din Statutul din 2018 privind partea A]?

---

(1)  JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82.

(2)  RGBl. nr. 96/1868 idF BGBl I nr. 10/2017.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag, sediul din Zwolle (Țările de Jos) la 29 ianuarie 2021 – O.T.E./Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-66/21)

(2021/C 163/17)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag, sediul din Zwolle

Părțile din procedura principală

Reclamant: O.T.E.

Pârât: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Întrebările preliminare

1)

a. Dat fiind că Țările de Jos nu au stabilit, în dreptul intern, începutul perioadei de gândire garantate de articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2004/81/CE (1), această dispoziție trebuie interpretată în sensul că perioada de gândire începe de drept la momentul în care resortisantul țării terțe semnalează (comunică) autorităților neerlandeze traficul de ființe umane? b. Dat fiind că Țările de Jos nu au stabilit, în dreptul intern, durata perioadei de gândire garantate de articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2004/81/CE, această dispoziție trebuie interpretată în sensul că perioada de gândire încetează de drept după ce traficul de ființe umane a fost denunțat sau după ce resortisantul în cauză al unei țări terțe își exprimă dorința de a renunța la depunerea unu denunț?

2)	Prin măsurile de îndepărtare în sensul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 2004/81/CE trebuie să se înțeleagă, de asemenea, măsurile de îndepărtare a unui resortisant al unei țări terțe de pe teritoriul statului membru pe teritoriul altui stat membru?

3)

a. Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2004/81/CE se opune adoptării unei decizii de transfer în timpul perioadei de gândire garantate de alineatul (1) al acestui articol? b. Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2004/81/CE se opune executării unei decizii de transfer deja adoptate sau pregătirii executării acesteia în timpul perioadei de gândire garantate de alineatul (1) al acestui articol?

---

(1)  Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente (JO 2004, L 261, p. 19, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 35).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag, sediul din 's-Hertogenbosch (Țările de Jos) la 4 februarie 2021 – X/Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-69/21)

(2021/C 163/18)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag, sediul din 's-Hertogenbosch

Părțile din procedura principală

Apelant: X

Intimat: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Întrebările preliminare

1)

O creștere semnificativă a intensității durerii din cauza lipsei unui tratament medical, în cazul unui tablou clinic neschimbat, poate constitui o situație care contravine articolului 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) coroborat cu articolele 1 și 4 din cartă, dacă nu este permisă o amânare a obligației de plecare care reiese din Directiva 2008/115/CE (1) (denumită în continuare „Directiva privind returnarea”)?

2)

Stabilirea unui termen fix în care consecințele lipsei unui tratament medical trebuie să se materializeze pentru ca impedimentele medicale pentru o obligație de returnare rezultată din Directiva privind returnarea să trebuiască să fie acceptate este compatibilă cu articolul 4 din cartă coroborat cu articolul 1 din cartă? Dacă stabilirea unui termen fix nu încalcă dreptul Uniunii, unui stat membru îi este permis să stabilească un termen general care să fie identic pentru toate afecțiunile medicale și pentru toate consecințele medicale posibile?

3)	Prevederea că consecințele expulzării efective trebuie evaluate numai atunci când se examinează dacă și în ce condiții străinul poate călători este compatibilă cu articolul 19 alineatul (2) din cartă coroborat cu articolele 1 și 4 din cartă și cu Directiva privind returnarea?

4)

Articolul 7 din cartă coroborat cu articolele 1 și 4 din cartă și în lumina Directivei privind returnarea impune ca situația medicală a străinului și tratamentul pe care îl urmează pentru aceasta în statul membru să fie evaluate atunci când se examinează dacă considerații legate de viața privată trebuie să determine acceptarea șederii? Articolul 19 alineatul (2) din cartă coroborat cu articolele 1 și 4 din cartă și în lumina Directivei privind returnarea impune ca, pentru a evalua dacă problemele medicale pot constitui impedimente în calea expulzării, trebuie luate în considerare viața privată și cea de familie, în sensul articolului 7 din cartă?

---

(1)  Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO 2008, L 348, p. 98).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 12 februarie 2021 – Lietuvos Respublikos vidaus reikalų ministerija

(Cauza C-88/21)

(2021/C 163/19)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Parteae din procedura principală

Lietuvos Respublikos vidaus reikalų ministerija

Întrebările preliminare

1)

Articolul 39 din Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen de a doua generație (SIS II), în special articolul 39 alineatul (3) din aceasta, trebuie interpretat în sensul că impune obligația de a interzice înmatricularea obiectelor pentru care a fost emisă o alertă în Sistemul de Informații Schengen, în pofida faptului că semnalarea nu mai este relevantă (vehiculul a fost localizat, procedura penală în statul membru în care a fost localizat vehiculul a încetat în lipsa unei infracțiuni săvârșite în statul membru respectiv, iar statul care a emis alerta a fost informat, însă omite să procedeze la eliminarea alertei din sistem)?

2)

Articolul 39 din Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen de a doua generație (SIS II), în special articolul 39 alineatul (3) din aceasta, trebuie interpretat în sensul că impune unui stat membru care a localizat un obiect pentru care a fost emisă o alertă în temeiul articolului 38 alineatul (1) din decizia menționată să adopte norme de drept intern prin care să se interzică orice acțiune în raport cu obiectul localizat, cu excepția acțiunilor care permit atingerea unui obiectiv prevăzut la articolul 38 (confiscarea sau folosirea ca probă în cursul procedurilor penale)?

3)

Articolul 39 din Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen de a doua generație (SIS II), în special articolul 39 alineatul (3) din aceasta, trebuie interpretat în sensul că permite statelor membre să instituie un regim juridic care să prevadă derogări de la interdicția de înmatriculare a vehiculelor pentru care a fost introdusă o alertă în SIS în temeiul articolului 38 din decizia menționată, după ce autoritățile competente ale statului membru au luat măsuri pentru ca statul care a introdus alerta să fie informat cu privire la obiectul localizat?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 12 februarie 2021 – UAB „Romega”/Valstybinė maisto ir veterinarijos tarnyba

(Cauza C-89/21)

(2021/C 163/20)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UAB „Romega”

Pârâtă: Valstybinė maisto ir veterinarijos tarnyba

Întrebarea preliminară

Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 (1) al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare și articolul 14 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (2) al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare trebuie interpretate în sensul că conferă autorităților de supraveghere competente ale unui stat membru puterea de apreciere pentru a stabili că acea carne proaspătă de pasăre care îndeplinește cerințele prevăzute la rândul 1.28 din capitolul 1 din anexa I la Regulamentul nr. 2073/2005 nu îndeplinește cerințele articolului 14 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 178/2002 în situația în care un produs alimentar care se încadrează în respectiva categorie de produse alimentare este contaminat de alte serotipuri de salmonela decât cele la care se face referire la rândul 1.28 din capitolul 1 din anexa I la Regulamentul nr. 2073/2005, astfel cum s-a constatat în speță?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare (JO 2005, L 338, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 51, p. 141).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO 2002, L 31, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 68).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad – Blagoevgrad (Bulgaria) la 16 februarie 2021 – MV – 98/Nachalnik na otdel „Operativni deynosti” – Sofia v Glavna direktsia „Fiskalen kontrol” pri Tsentralno upravlenie na Natsionalna agentsia za prihodite

(Cauza C-97/21)

(2021/C 163/21)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad – Blagoevgrad

Părțile din procedura principală

Reclamant: MV – 98

Pârât: Nachalnik na otdel „Operativni deynosti” – Sofia v Glavna direktsia „Fiskalen kontrol” pri Tsentralno upravlenie na Natsionalna agentsia za prihodite

1)

Articolul 273 din Directiva 2006/112/CE (1) a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că permit o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal în temeiul căreia se pot cumula, împotriva aceleiași persoane, o procedură administrativă de dispunere a unei măsuri administrative coercitive și o procedură administrativă cu caracter penal de impunere a unei sancțiuni pecuniare pentru o faptă care constă în neînregistrarea și neținerea evidenței vânzării de mărfuri prin emiterea unui document justificativ privind vânzarea?

1.1)

În cazul unui răspuns afirmativ, articolul 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu permit o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal în temeiul căreia se pot cumula, împotriva aceleiași persoane, o procedură administrativă de dispunere a unei măsuri administrative coercitive și o procedură administrativă cu caracter penal de impunere a unei sancțiuni pecuniare pentru o faptă care constă în neînregistrarea și neținerea evidenței vânzării de mărfuri prin emiterea unui document justificativ privind vânzarea, ținând seama de faptul că această reglementare nu impune, în același timp, autorităților competente pentru desfășurarea ambelor proceduri și instanțelor obligația de asigurare a unei aplicări eficiente a principiului proporționalității, având în vedere severitatea tuturor măsurilor cumulate în raport cu gravitatea încălcării concrete?

2)

În cazul în care aplicabilitatea articolului 50 și a articolului 52 alineatul (1) din cartă nu se confirmă în speță, articolul 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu permit o reglementare națională precum articolul 186 alineatul 1 din ZDDS [Zakon za danak varhu dobavenata stoynost (Legea privind TVA)] care prevede, împotriva aceleiași persoane, pentru o faptă care constă în neînregistrarea și neținerea evidenței vânzării de mărfuri prin emiterea unui document justificativ privind vânzarea, pe lângă impunerea unei sancțiuni pecuniare în temeiul articolului 185 alineatul 2 din ZDDS, dispunerea măsurii administrative coercitive de „sigilare a localului comercial” pentru o durată de 30 de zile?

3)

Articolul 47 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că permite măsuri introduse de legiuitorul național pentru a garanta interesul prevăzut la articolul 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, precum executarea provizorie a măsurii administrative coercitive de „sigilare a localului comercial” pentru o durată de 30 de zile, în scopul protejării unui interes public prezumat, în timp ce protecția jurisdicțională se limitează la aprecierea unui interes privat opus, comparabil?

---

(1)  JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Spetsializiran nakazatelen sad (Bulgaria) la 22 februarie 2021 – Procedură penală privind pe IR

(Cauza C-105/21)

(2021/C 163/22)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Spetsializiran nakazatelen sad (Bulgaria)

Inculpat

IR

Întrebările preliminare

1)

Este compatibil cu articolul 6 din cartă coroborat cu articolul 5 paragrafele 4 și 2, precum și cu paragraful 1 litera c din CEDO, cu articolul 47 din cartă, cu dreptul de liberă circulație și ședere, cu principiul echivalenței, precum și cu principiul încrederii reciproce împrejurarea ca autoritatea judiciară emitentă în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584 să nu depună niciun fel de eforturi în scopul informării persoanei căutate cu privire la elementele de fapt și de drept ale arestării sale și la posibilitățile de a recurge la o cale de atac împotriva acesteia, în timp ce această persoană se află pe teritoriul statului membru de executare?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ, principiul supremației dreptului Uniunii asupra dreptului național impune autorității judiciare emitente să nu efectueze această informare și, de asemenea, în cazul în care persoana căutată solicită revocarea mandatului de arestare național în pofida acestei lipse de informare, impune acestei autorități să examineze pe fond cererea respectivă numai după predarea persoanei căutate?

3)	Ce instrumente juridice din dreptul Uniunii sunt de natură să permită efectuarea unei astfel de informări?

Recurs introdus la 25 februarie 2021 de Oriol Junqueras i Vies împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șasea) din 15 decembrie 2020 în cauza T-24/20, Junqueras i Vies/Parlamentul

(Cauza C-115/21 P)

(2021/C 163/23)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurent: Oriol Junqueras i Vies (reprezentant: A. Van den Eynde Adroer, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Concluziile recurentului

—	Anularea și revocarea Ordonanței din 15 decembrie 2020 a Tribunalului Uniunii Europene (Camera a șasea) dată în cauza T-24/20;

—	declararea admisibilității recursului formulat de recurent;

—	dispunerea redeschiderii procedurii pentru ca, după declararea admisibilității recursului, Tribunalul Uniunii Europene (Camera a șasea) să continue desfășurarea acesteia;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii referitoare la excepția de inadmisibilitate și prezentei proceduri de recurs.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv: Eroare de drept în interpretarea și în aplicarea în speță a articolului 13 alineatul (3) și a articolului 7 alineatul (3) din Actul Electoral European (1976) (1). Nu este vorba despre invalidarea mandatului, ci despre aplicarea unei cauze de incompatibilitate intervenită, care nu este prevăzută în sensul articolului 7 alineatul (3) din Actul Electoral European (1976). Parlamentul European nu putea să ia act de invalidarea mandatului domnului Junqueras, și nici de aplicarea vreunei cauze de incompatibilitate stabilită în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Actul Electoral European (1976), întrucât nu erau aplicabile nici una, nici alta, întrucât atunci când Parlamentul European „ia act”, conferă efecte juridice unei decizii care nu putea avea astfel de efecte, iar aceasta devine un act atacabil în sensul articolului 263 TFUE, cu încălcarea drepturilor domnului Junqueras (în special, a articolelor 39 CDFUE [Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene] și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene).

Al doilea motiv: Eroare de drept în interpretarea și în aplicarea articolului 4 alineatul (7) din Regulamentul de procedură [al Parlamentului European]. Ordonanța atacată este afectată de o eroare de drept întrucât se consideră că Parlamentul European nu este competent pentru a refuza să recunoască în conformitate cu articolul menționat cauzele de incompatibilitate. Prin faptul că nu a aplicat articolul 4 alineatul (7) din Regulamentul [său] de procedură, decizia Parlamentului European este o decizie care modifică situația juridică a domnului Junqueras, aducând atingere drepturilor acestuia (în mod special în sensul articolelor 39 C[D]FUE și 9 [din] Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene) și prin urmare ordonanța atacată este afectată de o eroare de drept, întrucât se consideră că nu este atacabilă potrivit articolului 263 TFUE.

Al treilea motiv: Interpretare eronată a articolelor 8 și 12 din Actul Electoral European (1976) și a articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul de procedură [al Parlamentului European], întrucât cauza de incompatibilitate aplicată domnului Junqueras nu este proprie procedurii electorale. Nu se poate deduce că statul poate stabili cauza de incompatibilitate menționată în conformitate cu legislația privind procedura electorală prevăzută de Actul Electoral European (1976). Ordonanța este afectată de o eroare de drept întrucât nu consideră contrare articolului 39 CDFUE (ambele alineate), 41 CDFUE (alineatele (1) și (2)) și 21 CDFUE (alineatul (2)), articolul 13 alineatul (3) din Actul Electoral European (1976) și articolul 4 alineatul (7) din Regulamentul de procedură [al Parlamentului European], întrucât prevăd limitări ale drepturilor, contrar articolului 52 alineatele (1) și (3) CDFUE. Ordonanța este afectată de o eroare de drept, întrucât nu ține seama de plasarea CDFUE în ierarhia normativă ca drept primar al Uniunii Europene. Rezultă în mod clar că prin aplicarea unor dispoziții contrare CDFUE, actul atacat este o decizie cu efecte asupra situației juridice a domnului Junqueras, care poate fi atacat potrivit articolului 263 TFUE, motiv pentru care ordonanța atacată este afectată de o eroare de drept. În subsidiar, ordonanța ar fi trebuit să confere o interpretare a articolului 13 alineatul (3) din Actul Electoral European (1976) și a articolului 4 alineatul (7) din Regulamentul de procedură [al Parlamentului European], conformă cu drepturile protejate de CDFUE și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, ținând seama de asemenea de circumstanțele excepționale ale speței și de informațiile de care dispunea Parlamentul European. Ordonanța atacată este afectată de o eroare de drept întrucât nu se consideră că în speță se putea ajunge într-adevăr la concluzia că exista o eroare materială în conformitate cu articolul 4 alineatul (7) din Regulamentul de procedură [al Parlamentului European] care permitea Parlamentului European să refuze să declare caracterul vacant al locului [unui deputat european] sau să recunoască cauza de incompatibilitate aplicată. Astfel, ordonanța atacată este afectată de o eroare de drept, întrucât actul atacat este o decizie cu efecte juridice în privința domnului Junqueras și poate fi atacată în conformitate cu articolul 263 TFUE.

Al patrulea motiv: Ordonanța atacată cu recurs este afectată de o eroare de drept întrucât se consideră că o inițiativă a președintelui Parlamentului European este conformă cu articolul 8 din Regulamentul de procedură [al Parlamentului European] nu este obligatorie potrivit dreptului Uniunii Europene. Ordinea juridică trebuie interpretată în ansamblu, iar articolul 39 CDFUE (cu aplicare obligatorie de către statele membre potrivit articolului 51 alineatul (1) CDFUE), obligația de cooperare loială și articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și articolul 6 din Regulamentul de procedură [al Parlamentului European] fac obligatorie respectarea drepturilor domnului Junqueras, în cazul în care statul membru este notificat cu privire la această situație de președintele Parlamentului European în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul de procedură [al Parlamentului European]. Ordonanța atacată cu recurs recurge la o interpretare eronată potrivit căreia în speță nu există circumstanțe speciale care presupun că inactivitatea Parlamentului European este un act atacabil (diverse cereri anterioare pentru protejarea imunității domnului Junqueras nesoluționate și, mai ales, o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene care îi recunoaște calitatea de [membru al Parlamentului European] ales și permite să se constate încălcarea drepturilor sale prin inexistența unei cereri de ridicare a imunității acestuia). Ordonanța atacată cu recurs recurge la o interpretare eronată potrivit căreia în circumstanțele speciale ale speței, refuzul de a soluționa o cerere de protecție urgentă în sensul articolului 8 din Regulamentul de procedură [al Parlamentului European], este o decizie care îi neagă domnului Junqueras efectele juridice în cadrul protecției imunității acestuia, și care este prin urmare, atacabilă în conformitate cu articolul 263 TFUE.

---

(1)  JO L 278 din 8.10.1976, p. 5.

Recurs introdus la 25 februarie 2021 de PlasticsEurope împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 16 decembrie 2020 în cauza T-207/18, PlasticsEurope/ECHA

(Cauza C-119/21 P)

(2021/C 163/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: PlasticsEurope (reprezentanți: R. Cana, avocat, E. Mullier, avocată)

Celelalte părți din procedură: Agenția Europeană pentru Produse Chimice, Republica Federală Germania, Republica Franceză, ClientEarth

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului pronunțate în cauza T-207/18;

—	anularea actului atacat;

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la acțiunea în anulare formulată de recurentă;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată aferente procedurii desfășurate în fața Tribunalului și a celor efectuate de intervenienți.

Motivele și principalele argumente

1.

Marja de apreciere care este recunoscută Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) pentru evaluarea substanțelor care trebuie identificate ca substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită în temeiul articolului 57 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (Regulamentul REACH) nu poate fi interpretată astfel încât să permită ECHA să săvârșească erori vădite în selecția și în evaluarea „dovezilor științifice” în temeiul articolului 57 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/ 2006 menționat. (1) Cu toate acestea, Tribunalul a admis acest fapt, considerând că nu se poate concluziona în sensul existenței unei erori vădite de apreciere decât dacă ECHA a ignorat complet și eronat un studiu științific fiabil și dacă includerea acestui studiu ar fi modificat evaluarea globală a elementelor de probă astfel încât decizia finală ar fi fost lipsită de plauzibilitate. Tribunalul a admis, de asemenea, că rezultatele studiilor științifice nefiabile puteau fi invocate de ECHA și că fiabilitatea lor scăzută nu se opune luării lor în considerare. Tribunalul a admis chiar și invocarea unor studii științifice puțin fiabile și neconcludente atunci când rezultatele acestora confirmă ipoteza vizată a ECHA privind pretinsa proprietate periculoasă a substanței. Procedând astfel, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept și ar fi încălcat principiul excelenței științifice.

2.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a interpretat în mod eronat articolul 57 litera (f) din Regulamentul REACH, precum și dreptul recurentei de a fi ascultată, prin faptul că a interpretat în mod eronat argumentele recurentei în ceea ce privește cerința de a stabili că substanța suscită un nivel de îngrijorare echivalent cu efectele substanțelor identificate în temeiul articolului 57 literele (a)-(e) din Regulamentul REACH.

3.	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aprecierea elementelor de probă referitoare la argumentele recurentei cu privire la fiabilitatea studiilor științifice și a denaturat elementele de probă care i-au fost prezentate.

4.	Considerând că aprecierea dovezilor științifice de către ECHA ar fi susținută de principiul precauției, Tribunalul a efectuat o interpretare eronată a acestui principiu și a săvârșit, așadar, o eroare de drept.

5.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că intermediarii nu sunt exceptați de la identificare în temeiul articolelor 57 și 59 din Regulamentul REACH pentru motivul că aceste dispoziții nu vizează decât proprietățile intrinseci ale unei substanțe, iar nu utilizarea acesteia (ceea ce ar include sau nu caracterul intermediar al substanței) și că nu era disproporționat ca ECHA să procedeze astfel.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1907/ 2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2007, L 396, p.1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3)

Recurs introdus la 26 februarie 2021 de International Skating Union împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 16 decembrie 2020 în cauza T-93/18, International Skating Union/Comisia Europeană

(Cauza C-124/21 P)

(2021/C 163/25)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: International Skating Union (reprezentant: J.-F. Bellis, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Mark Jan Hendrik Tuitert, Niels Kerstholt, European Elite Athletes Association

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene pronunțate în cauza International Skating Union/Comisia (T-93/18), în măsura în care respinge acțiunea reclamanților;

—	anularea Deciziei Comisiei din 8 decembrie 2017 în cazul AT. 40208 –Normele de eligibilitate ale Uniunii Internaționale de Patinaj și

—	obligarea Comisiei și a intervenienților în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și procedurii în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv: Tribunalul a încălcat articolul 263 TFUE și jurisprudența Curții referitoare la articolul 101 TFUE statuând că normele de eligibilitate ale ISU restrâng concurența prin obiect.

Partea întâi: Tribunalul nu a examinat niciunul dintre argumentele recurentei prin care se contestă aprecierea Comisiei privind faptele care susțin calificarea drept restrângere a concurenței prin obiect astfel cum figurează în Decizia Comisiei din 8 decembrie 2017 în cazul AT. 40208 –Normele de eligibilitate ale Uniunii Internaționale de Patinaj (denumită în continuare „decizia atacată”).

Toate argumentele recurentei prin care se urmărește contestarea aprecierii faptelor de către Comisie în susținerea constatării, care figurează la articolul 1 din decizia atacată, potrivit căreia UIP a încălcat articolul 101 TFUE prin „adoptarea și punerea în aplicare” a normelor de eligibilitate, au fost fie considerate în mod eronat inoperante sau lipsite de relevanță, fie au fost pur și simplu ignorate.

Partea a doua: Tribunalul a redefinit restrângerea concurenței în discuție în speță, cu încălcarea obligației sale de a nu substitui motivarea Comisiei cu propria motivare și califică, în mod eronat, elementele discutate de Comisie în secțiunea 8.5 din decizia atacată ca fiind relevante pentru a constata existența unei restrângeri a concurenței prin obiect, încălcând jurisprudența Curții referitoare la articolul 101 TFUE.

În loc să controleze constatarea încălcării astfel cum a fost stabilită în decizia atacată, Tribunalul a construit o nouă restrângere a concurenței prin obiect, dedusă:1) printr-o lectură abstractă a normelor de eligibilitate ale UIP fără vreo examinare a modului în care acestea au fost aplicate în practică și 2) pe baza elementelor discutate de Comisie în secțiunea 8.5 din decizia atacată, care nu fac parte din constatarea încălcării prin obiect în decizia menționată (punctul 8.3).

Partea a treia: Tribunalul a săvârșit erori de drept în analiza celor patru elemente invocate de Comisie pentru a considera că normele de eligibilitate ale UIP sunt restrângeri ale concurenței sunt prin obiect.

Conținutul normelor de eligibilitate: Nicio concluzie cu privire la obiectul restrictiv invocat al normelor nu poate fi dedusa din nivelul sancțiunilor adoptate pentru punerea lor în aplicare. Există efecte negative asupra concurenței, rezultate din sancțiuni, numai atunci când refuzul de a autoriza o competiție este nejustificat. Nivelul sancțiunilor în sine nu are nicio relevanta in ceea ce privește conținutul reglementării.

Obiectivele normelor de eligibilitate ale UIP: Având în vedere recunoașterea faptului că sistemul de autorizare prealabilă a UIP urmărește un obiectiv legitim, Tribunalul ar fi trebuit să deducă că normele de eligibilitate ale UIP nu pot restrânge concurența prin obiect.

Contextul juridic și economic în care se înscriu normele de eligibilitate ale UIP: Tribunalul interpretează în mod eronat Hotărârea Cartes bancaires (C-67/13) considerând irelevant faptul că toate competițiile de patinaj artistic ale terților au fost aprobate de UIP pentru motivul că nu există „interacțiuni” între piața patinajului artistic și piața relevantă a patinajului de viteză.

Intenția UIP de a restrânge concurența: Faptul că intenția nu constituie un element necesar în cadrul unei analize „prin obiect” nu permite Tribunalului să respingă ca inoperante argumentele recurentei prin care urmărește să conteste aprecierea faptelor efectuată de Comisie în considerentele 175-178 ale deciziei atacate pe care s-a întemeiat Comisia pentru a concluziona că UIP a încălcat articolul 101 TFUE prin adoptarea și punerea în aplicare a normelor de eligibilitate.

Al doilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept nerăspunzând la al patrulea motiv al cererii introductive a recurentei potrivit căruia decizia UIP de a nu aproba competiția Dubai Icederby 2014 nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 TFUE, întrucât această decizie urmărea un obiectiv legitim în conformitate cu Codul etic al UIP, care interzice orice formă de susținere a pariurilor.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a calificat în mod eronat motivul recurentei în sensul că implică o discuție abstractă privind legitimitatea obiectivului de protecție a integrității patinajului de viteză. Acest motiv a contestat refuzul Comisiei de a recunoaște temeinicia preocupărilor etice ale UIP cu privire la conceptul de competiții de patinaj de viteză combinate cu pariuri la fața locului, care urmau să fie prezente în cadrul competiției de la Dubai. Tribunalul nu a luat în considerare elementele de probă prezentate de recurentă, mai precis raportul privind dezbaterea din cadrul Adunării Naționale Coreene, care a respins acest concept având în vedere riscul ridicat de manipulări, confirmând astfel validitatea preocupărilor etice ale UIP. Dubai Icederby este singura competiție de patinaj artistic al unui terț care nu a fost aprobată în cadrul sistemului de autorizare prealabilă a UIP.

Recurs introdus la 26 februarie 2021 de American Airlines, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 16 decembrie 2020 în cauza T-430/18, American Airlines/Comisia

(Cauza C-127/21 P)

(2021/C 163/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: American Airlines, Inc. (reprezentanți: J.-P. Poitras, avocat, J. Ruiz Calzado, avocat, J. Wileur, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Delta Air Lines, Inc.

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	anularea Deciziei C(2017) 2788 final a Comisiei din 30 aprilie 2018;

—	cu titlu subsidiar, dacă se consideră necesar, trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare în conformitate cu hotărârea Curții;

—	obligarea Comisiei la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată ale recurentei, aferente atât prezentei proceduri, cât și procedurii desfășurate în fața Tribunalului;

—	luarea oricărei alte măsuri pe care Curtea o consideră adecvată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă un motiv unic, întemeiat pe săvârșirea de către Tribunal a unei erori de drept atunci când a acceptat interpretarea juridică eronată a Comisiei potrivit căreia criteriul „utilizării adecvate” din clauza 1.10 din Angajamentele în favoarea fuziunii American Airlines-US Airways (denumite în continuare „angajamentele”) înseamnă numai „lipsa unei utilizări abuzive” și că, în consecință, hotărârea a confirmat în mod incorect Decizia C(2017) 2788 final a Comisiei din 30 aprilie 2018 prin care se acordă Delta Airlines drepturi de anterioritate (cazul M.6607 – US Airways/American Airlines).

Motivul cuprinde trei aspecte:

1.

În cadrul primului aspect, recurenta se concentrează pe abordarea juridică corectă pentru interpretarea criteriului „utilizare adecvată” pentru atribuirea drepturilor de anterioritate în temeiul clauzei 1.10 din angajamente și demonstrează că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în abordarea sa interpretativă.

2.

În cadrul celui de al doilea aspect, recurenta demonstrează că Tribunalul a săvârșit de asemenea o eroare de drept atunci când a acceptat analiza Comisiei potrivit căreia „utilizare adecvată” înseamnă numai „lipsa unei utilizări abuzive”, acceptând astfel în mod eronat că Delta nu exploatează 470 de sloturi corective.

3.	În cadrul celui de al treilea aspect, recurenta explică erorile juridice suplimentare săvârșite de Tribunal în interpretarea clauzei 1.9 din angajamente, în special formularea „în conformitate cu oferta” întemeiată pe o analiză juridică eronată a formularului RM.

Acțiune introdusă la 5 martie 2021 – Parlamentul European/Comisia Europeană

(Cauza C-144/21)

(2021/C 163/27)

Limba de procedură: engleză

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: L. Visaggio, C. Ionescu Dima, M. Menegatti, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantului

—

anularea articolului 1 alineatele (1) și (5) și a articolelor 2, 3, 4, 5, 7, 9 și 10 din Decizia de punere în aplicare C(2020) 8797 a Comisiei din 18 decembrie 2020 privind acordarea unei autorizații pentru anumite utilizări ale trioxidului de crom în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (1) (Chemservice GmbH și alții) în măsura în care privesc autorizațiile referitoare la utilizările 2, 4 și 5 (și la utilizarea 1, în legătură cu formularea de amestecuri pentru utilizările 2, 4 și 5) numerotate de la REACH/20/18/0 la REACH/20/18/27;

—	cu titlu subsidiar, anularea în integralitate a Deciziei de punere în aplicare C(2020) 8797 a Comisiei din 18 decembrie 2020;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale, reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe faptul că decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea cerințelor stabilite de articolul 60 alineatele (4) și (7) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului și, prin urmare, trebuie să fie anulată în măsura în care privește autorizațiile pentru utilizările 2, 4 și 5 (și pentru utilizarea 1, în legătură cu formularea de amestecuri pentru utilizările 2, 4 și 5) numerotate de la REACH/20/18/0 la REACH/20/18/27. Cu titlu subsidiar, în cazul în Curtea consideră că autorizațiile din decizia atacată pentru utilizarea 6 numerotate de la REACH/20/18/28 la REACH/20/18/34 sunt atât de inextricabil legate de autorizațiile pentru alte utilizări decât utilizările 2, 4 și 5 (și utilizarea 1, în legătură cu formularea de amestecuri pentru utilizările 2, 4 și 5) încât nu sunt detașabile de decizia atacată, reclamantul consideră că decizia trebuie anulată în integralitate.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3).

Hotărârea Tribunalului din 10 martie 2021 – ViaSat/Comisia

(Cauza T-245/17) (1)

(„Acțiune în constatarea abținerii de a acționa și în anulare - Rețele și servicii de comunicații electronice - Utilizarea armonizată a spectrului de frecvențe de 2 GHz - Sisteme paneuropene care furnizează servicii mobile prin satelit (MSS) - Decizia 2007/98/CE - Procedura armonizată de selectare a operatorilor - Autorizații pentru operatorii selectați - Decizia nr. 626/2008/CE - Solicitare de a acționa - Lipsa punerii în întârziere - Luare de poziție a Comisiei - Inadmisibilitate - Refuzul de a acționa - Act care nu este supus căilor de atac - Inadmisibilitate - Competența Comisiei”)

(2021/C 163/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ViaSat, Inc. (Carlsbad, California, Statele Unite) (reprezentanți: E. Righini, J. Ruiz Calzado, P. de Bandt, M. Gherghinaru și L. Panepinto, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Braun, L. Nicolae și V. Di Bucci, agenți)

Intervenienți în susținerea reclamantei: Regatul Țărilor de Jos (reprezentant: M. Bulterman, agent), Eutelsat SA (Paris, Franța) (reprezentanți: L. de la Brosse și C. Barraco-David, avocați)

Interveniente în susținerea pârâtei: EchoStar Mobile Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentant: A. Robertson, QC), Inmarsat Ventures Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: C. Spontoni, B. Amory, É. Barbier de La Serre, avocați, și A. Howard, barrister)

Obiectul

Cu titlu principal, o cerere întemeiată pe articolul 265 TFUE prin care se solicită constatarea faptului că Comisia s-a abținut în mod nelegal să ia anumite măsuri în cadrul aplicării armonizate a normelor în materie de furnizare de servicii mobile prin satelit (MSS) în banda de frecvență de 2 GHz și, cu titlu subsidiar, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea scrisorilor Comisiei din 14 și 21 februarie 2017 prin care aceasta a răspuns în urma solicitării de a acționa a reclamantei.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă ViaSat, Inc. să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3)	Obligă Eutelsat SA, Regatul Țărilor de Jos, EchoStar Mobile Ltd și Inmarsat Ventures Ltd să suporte propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 213, 3.7.2017.

Hotărârea Tribunalului din 10 martie 2021 – Ayuntamiento de Quart de Poblet/Comisia

(Cauza T-539/18) (1)

(„Clauză compromisorie - Program-cadru pentru inovaţie şi competitivitate (2007-2013) - Contractele «Highly scalable Deployment model of Inclusive E-GOvern» (DIEGO) şi «Speeding Every European Digital» (SEED) - Note de debit - Costuri eligibile - Justificarea costurilor - Fiabilitatea extraselor sarcinilor consacrate în proiecte”)

(2021/C 163/29)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Ayuntamiento de Quart de Poblet (Quart de Poblet, Spania) (reprezentanți: B. Sanchis Piqueras și J. A. Rodríguez Pellitero, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Estrada de Solà și M. Ilkova, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE având ca obiect în esenţă constatarea inexistenţei creanţelor contractuale pe care Comisia pretinde să le deţină în raport cu reclamanta în temeil convenţiilor de subvenţie DIEGO şi SEED

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Ayuntamiento de Quart de Poblet suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, ş pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

Hotărârea Tribunalului din 10 martie 2021 – Kerry Luxembourg/EUIPO – Ornua (KERRYMAID)

(Cauza T-693/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale KERRYMAID - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară Kerrygold - Motiv relativ de refuz - Denumire geografică - Element dominant - Coexistență pașnică - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Aplicarea legii în timp”)

(2021/C 163/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Kerry Luxembourg Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: F. Traub, avocat, și I. Connor, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: H. O’Neill și S. Hanne, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Ornua Co-operative Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: E. Armijo Chávarri și A. Sanz Cerralbo, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 23 iulie 2019 (cauza R 2473/2013-5), referitoare la o procedură de opoziție între Kerry Luxembourg și Ornua

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Kerry Luxembourg Sàrl să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Ornua Co-operative Ltd.

---

(1)  JO C 413, 9.12.2019.

Hotărârea Tribunalului din 10 martie 2021 – FI/Comisia

(Cauza T-694/19) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Soț supraviețuitor - Pensie de urmaș - Articolele 18, 19 și 20 din anexa VIII la statut - Condiții de eligibilitate - Durata căsătoriei - Excepție de nelegalitate - Egalitate de tratament - Proporționalitate”)

(2021/C 163/31)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: FI (reprezentant: F. Moyse, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Mongin și T. Bohr, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtei: Parlamentul European (reprezentanți: J. Van Pottelberge și J. Steele, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Obiectul

Cerere formulată în temeiul articolului 270 TFUE și având ca obiect anularea deciziilor Comisiei din 8 martie și 1 aprilie 2019 de respingere a cererii de acordare a unei pensii de urmaș reclamantului

Dispozitivul

1)	Anulează deciziile Comisiei Europene din 8 martie 2019 și 1 aprilie 2019 de respingere a cererii de acordare a unei pensii de urmaș lui FI.

2)	Comisia Europeană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de FI.

3)	Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 399, 25.11.2019.

Hotărârea Tribunalului din 24 februarie 2021 – Liga Nacional de Fútbol Profesional/EUIPO (El Clasico)

(Cauza T-809/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă El Clasico - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter descriptiv - Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 163/32)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Liga Nacional de Fútbol Profesional (Madrid, Spania) (reprezentanți: C. Casas Feu și C. J. Riesco Losa, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: S. Palmero Cabezas și A. Crawcour, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 1 octombrie 2019 (cauza R 1966/2018-2) privind înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative El Clasico

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Liga Nacional de Fútbol Profesional la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 27, 27.1.2020.

Hotărârea Tribunalului din 24 februarie 2021 – Bezos Family Foundation/EUIPO – SNCF Mobilités (VROOM)

(Cauza T-56/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale VROOM - Marca națională verbală anterioară POP & VROOM - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 163/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bezos Family Foundation (Seattle, Washington, Statele Unite) (reprezentanți: A. Klett, M. Schaffner și M. Lambert Maillard, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Folliard-Monguiral și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: SNCF Mobilités, établissement public à caractère industriel et commercial (Saint-Denis, Franța)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 20 noiembrie 2019 (cauza R 1288/2019-5) privind o procedură de opoziție între SNCF Mobilités și Bezos Family Foundation

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Bezos Family Foundation la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 87, 16.3.2020.

Hotărârea Tribunalului din 24 februarie 2021 – Sonova/EUIPO – Digitmarket (B-Direct)

(Cauza T-61/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală B-Direct - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară bizdirect - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 163/34)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Sonova AG (Stäfa, Elveția) (reprezentant: A. Sabellek, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: R. Manea și A. Söder, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Digitmarket – Sistemas de lnformação SA (Maia, Portugalia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 28 noiembrie 2019 (cauza R 88/2019 1), referitoare la o procedură de opoziție între Digitmarket – Sistemas de Informação și Sonova

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Sonova AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 87, 16.3.2020.

Hotărârea Tribunalului din 10 martie 2021 – Hauz 1929/EUIPO – Houzz (HAUZ LONDON)

(Cauza T-66/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative HAUZ LONDON - Marca Uniunii Europene verbală anterioară HOUZZ - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 163/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Hauz 1929 Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: N. Lyberis, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: V. Ruzek, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Houzz, Inc. (Palo Alto, California, Statele Unite)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 19 noiembrie 2019 (cauza R 884/2019-5) privind o procedură de opoziție între Houzz și Hauz 1929.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Hauz 1929 Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 95, 23.3.2020.

Hotărârea Tribunalului din 10 martie 2021 – Hauz 1929/EUIPO – Houzz (HAUZ NEW YORK)

(Cauza T-67/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative HAUZ NEW YORK - Marca Uniunii Europene verbală anterioară HOUZZ - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 163/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Hauz 1929 Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: N. Lyberis, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: V. Ruzek, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Houzz, Inc. (Palo Alto, California, Statele Unite)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 19 noiembrie 2019 (cauza R 886/2019-5) privind o procedură de opoziție între Houzz și Hauz 1929.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Hauz 1929 Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 95, 23.3.2020.

Hotărârea Tribunalului din 10 martie 2021 – Hauz 1929/EUIPO – Houzz (HAUZ EST 1929)

(Cauza T-68/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative HAUZ EST 1929 - Marca Uniunii Europene verbală anterioară HOUZZ - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 163/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Hauz 1929 Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: N. Lyberis, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: V. Ruzek, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Houzz, Inc. (Palo Alto, California, Statele Unite)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 19 noiembrie 2019 (cauza R 885/2019-5) privind o procedură de opoziție între Houzz și Hauz 1929.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Hauz 1929 Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 95, 23.3.2020.

Hotărârea Tribunalului din 10 martie 2021 – Puma/EUIPO – CAMäleon (PUMA-System)

(Cauza T-71/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale PUMA-System - Mărcile Uniunii Europene figurative anterioare PUMA - Motiv relativ de refuz - Atingere adusă renumelui - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 163/38)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Puma SE (Herzogenaurach, Germania) (reprezentant: P. González-Bueno Catalán de Ocón, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: D. Gája și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: CAMäleon Produktionsautomatisierung GmbH (Dettenhausen, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 27 noiembrie 2019 (cauza R 404/2019-1) privind o procedură de opoziție între Puma și CAMäleon Produktionsautomatisierung.

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 27 noiembrie 2019 (cauza R 404/2019-1) în măsura în care Camera de recurs a respins acțiunea formulată de Puma SE întrucât cererea de înregistrare a semnului verbal Puma-System ca marcă a Uniunii Europene desemnează produsele și serviciile care fac parte din clasele 7, 9, 16 și 42 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și care corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri: — clasa 7: „șurubelniță electrică”; — clasa 9: „material informatic”, „calculatoare”, „echipamente de prelucrare a datelor și calculatoare”, „periferice informatice”, „periferice adaptate pentru utilizarea cu calculatoare”, „suporturi de date magnetice și optice”, „imprimante pentru calculatoare”, „detectoare de căldură” și „instrumente de măsurare”; — clasa 16: „cataloage privind programele informatice”, „manuale de utilizare a programelor informatice”, „manuale de instrucțiuni”, „manuale de instrucțiuni pentru calculatoare, telefoane mobile și calculatoare de buzunar” și „cărți”; — clasa 42: „actualizarea și întreținerea programelor de calculator și informatice”, „configurarea materialului informatic prin intermediul programelor de calculator”, „configurarea rețelelor informatice prin intermediul programelor de calculator”, „configurarea programelor informatice”, „consultanță în hardware și software” și „servicii de asistență tehnică software”.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Puma și EUIPO suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 114, 6.4.2020.

Hotărârea Tribunalului din 10 martie 2021 – Golvabia Innovation/EUIPO (MaxWear)

(Cauza T-99/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MaxWear - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 163/39)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Golvabia Innovation AB (Anderstorp, Suedia) (reprezentant: D. Thorbjörnsson, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: T. von Schantz și J. Crespo Carrillo, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 19 decembrie 2019 (cauza R 888/2019-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal MaxWear ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Golvabia Innovation AB la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 129, 20.4.2020.

Ordonanța Tribunalului din 4 martie 2021 – Brand IP Licensing/EUIPO – Facebook (lovebook)

(Cauza T-728/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Retragerea cererii de înregistrare - Nepronunțare asupra fondului”)

(2021/C 163/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Brand IP Licensing Ltd (Tortola, Insulele Virgine Britanice) (reprezentant: J. MacKenzie, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: L. Rampini și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: Facebook, Inc. (Menlo Park, California, Statele Unite) (reprezentant: Y. Zhou, solicitor)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 2 octombrie 2018 (cauza R 2279/2017-2) privind o procedură de opoziție între Facebook și Brand IP Licensing

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Brand IP Licensing Ltd și Facebook, Inc. să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 54, 11.2.2019.

Ordonanța Tribunalului din 23 februarie 2021 – Frutas Tono/EUIPO – Agrocazalla (Marién)

(Cauza T-587/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Intervenție a celelalte părți la procedura în fața camerei de recurs - Memoriu în răspuns depus cu nerespectarea termenului - Respingerea cererii de intervenție în temeiul articolului 173 alineatul (1) din Regulamentul de procedură - Anularea mărcii verbale anterioare care a constituit temeiul deciziei atacate - Nepronunțare asupra fondului”)

(2021/C 163/41)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Frutas Tono, SL (Benifairó de la Valldigna, Spania) (reprezentant: A. Cañizares Doménech, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Agrocazalla, SL (Lorca, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei camerei a patra de recurs a EUIPO din 25 iunie 2019 (cauza R 171/2018-4) privind o procedură de opoziție între Agrocazalla și Frutas Tono

Dispozitivul

1)	Respinge cererea Agrocazalla, SL de a participa la procedură.

2)	Agrocazalla suportă propriile cheltuieli de judecată.

3)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra acțiunii.

4)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 363, 28.10.2019.

Ordonanța Tribunalului din 5 martie 2021 – Aquind și alții/Comisia

(Cauza T-885/19) (1)

(„Acțiune în anulare - Energie - Infrastructuri energetice transeuropene - Regulamentul (UE) nr. 347/2013 - Delegare de competențe în favoarea Comisiei - Articolul 290 TFUE - Act delegat de modificare a listei proiectelor de interes comun a Uniunii - Natura actului pe durata termenului în care Parlamentul și Consiliul pot formula obiecțiuni - Act nesupus căilor de atac - Inadmisibilitate vădită”)

(2021/C 163/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Aquind Ltd (Wallsend, Regatul-Unit), Aquind Energy Sàrl, (Luxemburg, Luxemburg), Aquind SAS (Rouen, Franța) (reprezentanți: S. Goldberg, C. Davis, J. Bille, solicitors, și E. White, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: O. Beynet, Y. Marinova și B. De Meester, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Federală Germania (reprezentanți: J. Möller, D. Klebs, S. Heimerl și S. Costanzo, agenți), Regatul Spaniei (reprezentant: J. Ruiz Sánchez, agent), Republica Franceză (reprezentanți: A.-L. Desjonquères, C. Mosser și A. Daniel, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea Regulamentului delegat (UE) 2020/389 al Comisiei din 31 octombrie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista proiectelor de interes comun a Uniunii (JO 2020, L 74, p. 1),

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Obligă Aquind Ltd, Aquind Energy Sàrl și Aquind SAS la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisie, inclusiv a celor aferente procedurii de măsuri provizorii.

3)	Republica Federală Germania, Regatul Spaniei și Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 68, 2.3.2020.

Ordonanța Tribunalului din 4 martie 2021 – NEC OncoImmunity/EASME

(Cauza T-132/20) (1)

(„Acțiune în anulare - Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – «Orizont 2020» - Acord de grant - Scrisoare de reziliere - Act care se înscrie într-un cadru pur contractual de care este indisociabil - Inadmisibilitate - Regulamentul nr. 1290/2013 - Pierderea statutului de IMM”)

(2021/C 163/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: NEC OncoImmunity AS (Oslo, Norvegia) (reprezentanți: T. Nordby, R. Bråthen și O. Brouwer, avocați)

Pârâtă: Agenția Executivă pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (reprezentanți: G. Niddam și A. Galea, agenți, asistate de D. Waelbroeck și A. Duron, avocați)

Obiectul

Cu titlu principal, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se solicită anularea pretinsei decizii cuprinse în scrisoarea EASME nr. ARES (2019) 7905893 din 23 decembrie 2019 privind rezilierea acordului de grant încheiat în cadrul Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – „Orizont 2020” și, cu titlu subsidiar, cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE prin care se urmărește să se constate încălcarea termenilor acordului menționat

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă NEC OncoImmunity AS la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 161, 11.5.2020.

Ordonanța Tribunalului din 26 februarie 2021 – Vulkano Research and Development/EUIPO – Ega (EGA Master)

(Cauza T-135/20) (1)

(„Marca Uniunii Europene - Procedură de anulare - Retragerea cererii de declarare a nulității - Nepronunțare asupra fondului”)

(2021/C 163/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Vulkano Research and Development, SL (Vitoria-Gasteiz, Spania) (reprezentanți: V. Wellens și C. Schellekens, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: D. Walicka și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Ega sp. z o.o. sp.k. (Starogard Gdański, Polonia) (reprezentanți: K. Błach Morysińska și K. Dobrowolski, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 13 decembrie 2019 (cauza R 1038/2018-1) privind o procedură de anulare între Ega și Vulkano Research and Development.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Vulkano Research and Development, SL și Ega sp. z o.o. sp.k. suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și, fiecare, jumătate din cheltuielile efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 161, 11.5.2020.

Ordonanța Tribunalului din 8 martie 2021 – KG/Parlamentul

(Cauza T-251/20) (1)

(„Acțiune în anulare și în despăgubire - Funcție publică - Pensie - Beneficiul coeficientului corector în stabilirea drepturilor la pensie - Refuz de a lua poziție cu privire la cererea reclamantului - Lipsa unui act care lezează - Inadmisibilitate”)

(2021/C 163/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: KG (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Champetier, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: T. Lazian și I. Terwinghe, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită, pe de o parte, anularea scrisorii Parlamentului din 30 august 2019 prin care acesta a refuzat să adopte o decizie privind aplicarea coeficientului corector în viitoarea stabilire a drepturilor la pensie ale reclamantei, precum și a deciziei de respingere a reclamației introduse împotriva scrisorii menționate și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pe care reclamanta pretinde că l-ar fi suferit din aceasta.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 247, 27.7.2020.

Ordonanța Tribunalului din 25 februarie 2021 – Ultrasun/EUIPO (ULTRASUN)

(Cauza T-437/20) (1)

(„Acţiune în anulare - Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale ULTRASUN - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Acţiune vădit lipsită de orice temei în drept”)

(2021/C 163/46)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Ultrasun AG (Zürich, Elveția) (reprezentanți: A. von Mühlendahl și H. Hartwig, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: E. Markakis, agent)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 27 aprilie 2020 (cauza R 1453/2019-4), privind o cerere de înregistrare a semnului verbal ULTRASUN ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Ultrasun AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 279, 24.8.2020.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 23 februarie 2021 – Symrise/ECHA

(Cauza T-655/20 R)

(„Măsuri provizorii - REACH - Substanța salicilat 2-etilhexil - Verificarea conformității înregistrărilor - Obligația de a furniza anumite informații care impun testarea pe animale - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței”)

(2021/C 163/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Symrise AG (Holzminden, Germania) (reprezentanți: R. Cana, E. Mullier și H. Widemann, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (reprezentanți: W. Broere, N. Knight și M. Heikkilä, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, prin care se solicită dispunerea unor măsuri provizorii privind, pe de o parte, suspendarea executării Deciziei A-010-2018 a Camerei de recurs a ECHA din 18 august 2020 privind dosarul de înregistrare al reclamantei pentru salicilat 2-etilhexil și, pe de altă parte, prelungirea termenului acordat pentru comunicarea rezultatelor testelor pe durata suspendării.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța Tribunalului din 10 martie 2021 – El Corte Inglés/EUIPO – Kassl (STUDIO KASSL)

(Cauza T-7/21) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Retragerea cererii de înregistrare - Nepronunțare asupra fondului”)

(2021/C 163/48)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: El Corte Inglés, SA (Madrid, Spania) (reprezentant: J. L. Rivas Zurdo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. F. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Kassl Holding BV (Amsterdam, Țările de Jos)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 29 octombrie 2017 (cauza R 880/2020-4), privind o procedură de opoziție între El Corte Inglés și Kassl.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 62, 22.2.2021.

Acțiune introdusă la 7 decembrie 2020 – Kirimova/EUIPO

(Cauza T-727/20)

(2021/C 163/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Nigar Kirimova (München, Germania) (reprezentant: A. Parassina, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate a directorului executiv al EUIPO din 30 septembrie 2020;

—	obligarea EUIPO să îi acorde reclamantului o derogare de la cerința privind cetățenia în temeiul articolului 120 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (1) (denumit în continuare „RMUE”);

—	obligarea EUIPO să îl includă pe reclamant în lista reprezentanților autorizați în temeiul articolului 120 din RMUE;

—	obligarea EUIPO la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin cererea introductivă, reclamantul solicită anularea deciziei nr. ER 93419-2020 a directorului executiv al EUIPO din 30 septembrie 2020 privind cererea reclamantului de includere în lista reprezentanților autorizați în temeiul articolului 120 din RMUE și de acordare a unei derogări în temeiul articolului 120 alineatul (4) litera (b) din RMUE.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului securității juridice.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe nerespectarea articolului 120 alineatul (4) litera (b) din RMUE, întrucât nu a fost interpretat și aplicat în lumina principiilor de bază ale Uniunii Europene și a interdicției fundamentale a discriminării.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului bunei administrări printr-un abuz de putere discreționară.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolelor 94 și 97 din RMUE prin nerespectarea dreptului de a fi ascultat.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe o apreciere incorectă a probelor aflate la baza cauzei.

---

(1)  JO 2017, L 154, p. 1.

Acțiune introdusă la 22 ianuarie 2021 – România/Comisia

(Cauza T-33/21)

(2021/C 163/50)

Limba de procedură: româna

Părțile

Reclamantă: România (reprezentante: E. Gane și L. Bațagoi, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1734 a Comisiei din 18 noiembrie 2020 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (1) în ceea ce privește cheltuielile în suma totală de 18 717 475,08 euro efectuate de agenția de plăți acreditată din România și declarate în cadrul FEADR, reprezentând corecții de tip forfetar (25 %) aplicate plăților efectuate în anii financiari 2017, 2018, 2019 pentru măsura 215, submăsura 1a din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe exercitarea necorespunzătoare de către Comisie a competenței de a exclude sume de la finanțarea Uniunii în temeiul articolului 52 din Regulamentul nr. 1306/2013, cu încălcarea articolelor 76-78 din Regulamentul nr. 1605/2002, a articolului 40 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1698/2005, a articolului 12 alineatele (6) și (7) din Regulamentul nr. 907/2014, precum și a principiilor securității juridice, încrederii legitime și bunei administrări — După ce a acceptat metodologia de calcul a plăților aferente submăsurii 1a și rezultatul acesteia, prin adoptarea Deciziei de punere în aplicare C(2012)3529 final de aprobare a revizuirii programului de dezvoltare rurală al României pentru perioada de programare 2007-2013, Comisia trebuia să își asume responsabilitatea în cazul în care, în urma unor audituri ulterioare, acestea erau considerate contrare articolului 40 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1698/2005. — Totodată, în mod greșit Comisia a concluzionat, în urma auditurilor derulate, că metodologia de calcul privind plățile aferente submăsurii 1a conduce la o supracompensare a beneficiarilor, încălcând astfel articolul 40 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1698/2005. — Comisia a aplicat în mod eronat atât articolul 12 alineatele (6) și (7) din Regulamentul nr. 907/2014, cât și propriile Orientări privind calcularea corecțiilor financiare atunci când a stabilit motivul aplicării corecțiilor și tipul respectivelor corecții. — Decizia atacată încalcă principiul protecției încrederii legitime, în contextul în care, prin adoptarea Deciziei de punere în aplicare C(2012)3529 final, Comisia a creat așteptări legitime atât pentru autoritățile române, cât și pentru beneficiari cu privire la regularitatea metodologiei de calcul a plăților aferente submăsurii 1a și a rezultatului său. — Prin conduita sa, concretizată în poziționări divergente și răspunsul tardiv oferit autorităților române în legătură cu o situație la originea căreia s-a aflat ea însăși, Comisia a încălcat principiile securității juridice și bunei administrări.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare prevăzute de articolul 296 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene — Comisia nu a argumentat în mod suficient și adecvat, în ceea ce privește submăsura 1a, de ce o metodologie de calcul presupus greșită constituie o situație ce se circumscrie ipotezelor reglementate de articolul 12 alineatele (6) și (7) din Regulamentul nr. 907/2014, respectiv o neregulă, în sensul Orientărilor Comisiei privind calcularea corecțiilor financiare, și nici poziția sa oscilantă privind încadrarea juridică a unei metodologii de calcul presupus greșite.

---

(1)  JO 2020, L 390, p. 10.

Acțiune introdusă la 3 februarie 2021 – Sistem ecologica/Comisia

(Cauza T-81/21)

(2021/C 163/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă:„Sistem ecologica” production, trade and services d.o.o. Srbac (Srbac, Bosnia-Herțegovina) (reprezentanți: D. Diris, D. Rjabynina, și C. Kocks, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

constatarea faptului că OLAF nu a adoptat în privința sa măsurile prevăzute de reglementarea aplicabilă, și anume să îi notifice decizia de a deschide anchete sau o investigație care o privesc individual, să o informeze cu privire la anchetele sau investigațiile susceptibile să o implice personal și să îi permită să își exprime punctele de vedere cu privire la toate faptele care o privesc înainte ca concluziile referitoare la aceasta să fie deduse din anchetele sau investigațiile respective;

—	anularea deciziei adoptate de OLAF la 25 noiembrie 2020 prin care s-a respins cererea reclamantei de a avea acces la dosarul anchetei;

—	anularea deciziei adoptate de OLAF la 25 noiembrie 2020 de a considera observațiile reclamantei drept plângeri;

—	anularea deciziei adoptate de OLAF la 27 noiembrie 2020 prin care s-au respins plângerile formulate de reclamantă la 16 octombrie 2020;

—	anularea deciziei adoptate de OLAF la 8 decembrie 2020 privind închiderea anchetei;

—	anularea deciziei adoptate de OLAF la 21 decembrie 2020 potrivit căreia plângerile reclamantei din 14 decembrie 2020 nu vor fi considerate plângeri;

—	declararea faptului că informațiile și datele referitoare la aceasta, precum și orice probă relevantă comunicate autorităților naționale constituie probe inadmisibile, printre care raportul de misiune al OLAF din 16 ianuarie 2020, comunicarea din 9 iunie 2020 și raportul final din 8 decembrie 2020;

—	declararea ca nelegală a oricăror proceduri de investigare conduse în cadrul anchetei ulterioare deciziilor respective;

—	declararea oricăror concluzii deduse din aceste investigații ca nelegale;

—	declararea oricărei informații comunicate autorităților naționale ca nelegală, printre care comunicarea din 9 iunie 2020 și raportul final din 8 decembrie 2020;

—

obligarea Comisiei la plata către reclamantă a sumei de 3 026 388,74 euro pentru repararea prejudiciului suferit, cuantum determinat în mod provizoriu, majorat cu dobânda de 8 % pe an începând cu 15 iunie 2020 până la efectuarea plății integrale, ca urmare a comportamentului ilicit al OLAF, a pierderilor cauzate activităților profesionale ale reclamantei și a atingerii aduse reputației sale;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă 14 motive.

1.	Primul motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor transparenței și independenței investigației OLAF.

2.	Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului imparțialității.

3.	Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului de a nu se autoincrimina.

4.	Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului de a fi informat în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 (1).

5.	Al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului de a fi ascultat înainte de adoptarea măsurilor nefavorabile.

6.	Al șaselea motiv se întemeiază pe încălcarea prezumției de nevinovăție.

7.	Al șaptelea motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor confidențialității și protecției datelor, în temeiul articolului 10 din Regulamentul nr. 883/2013.

8.	Al optulea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 41 alineatul (2) litera (b) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene: încălcarea dreptului reclamantei de a avea acces la dosar și a principiului bunei administrări.

9.	Al nouălea motiv se întemeiază pe încălcarea Regulamentului nr. 1049/2001 (2).

10.	Al zecelea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului diligenței.

11.	Al unsprezecelea motiv se întemeiază pe încălcarea obligației de motivare.

12.	Al doisprezecelea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantei.

13.	Al treisprezecelea motiv se întemeiază pe anularea deciziilor OLAF.

14.	Al paisprezecelea motiv se întemeiază pe răspunderea extracontractuală a OLAF ca urmare a prejudiciului suferit de reclamantă.

---

(1)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO 2013, L 248, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43).

Acțiune introdusă la 5 februarie 2021 – Primagra/Comisia

(Cauza T-101/21)

(2021/C 163/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Primagra a.s. (Milín, Republica Cehă) (reprezentanți: S. Sobolová și O. Billard, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea interdicției de a atribui granturi impusă prin scrisoarea pârâtei din 22 octombrie 2020 cu numărul de referință ARES (2020) 5759350;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a drepturilor fundamentale ale reclamantei, în mod direct și indirect, întrucât aceasta din urmă nu și-a putut exercita dreptul de a fi ascultată în cursul investigației care a condus la adoptarea măsurii în litigiu

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe necompetența pârâtei de a efectua audituri specifice privind granturile și de a decide cu privire la cererile specifice de granturi din fondurile structurale și de investiții europene, întrucât aceasta nu are decât dreptul de a examina conformitatea generală a sistemelor de gestionare și de control puse în aplicare de statele membre, dar nu are nicio competență de a efectua audituri detaliate și de a decide cu privire la cereri de grant specifice formulate de întreprinderi individuale.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe necompetența pârâtei de a interpreta și de a aplica dreptul național al statelor membre, întrucât competențele sale sunt strict limitate de principiul atribuirii prevăzut la articolele 5 și 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană, orice derogare de la acest principiu fiind de strictă interpretare, iar coroborarea principiului atribuirii cu dispozițiile tratatelor implică în mod clar faptul că pârâta nu are nicio competență de a aplica dreptul național al statelor membre. În orice caz, dispozițiile legii cehe invocate de pârâtă nu pot face obiectul unui control în temeiul Regulamentului nr. 1303/2013 (1) care constituie temeiul legal al procedurii de audit ce a condus la adoptarea măsurii în litigiu.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta nu a demonstrat conținutul legii cehe și a săvârșit erori în interpretarea și în aplicarea acesteia. În loc să dovedească conținutul legii cehe, astfel cum solicită jurisprudența Curții de Justiție, pârâta a efectuat o interpretare eronată a legii cehe, în special a articolului 4c din Legea privind conflictele de interese, ignorând în mod deliberat jurisprudența instanțelor cehe referitoare la procedura de audit care a condus la adoptarea măsurii în litigiu.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe erorile pârâtei în interpretarea și în aplicarea dreptului Uniunii, întrucât aceasta a concluzionat în mod eronat în sensul încălcării articolului 61 din Regulamentul financiar (2) și nu a luat în considerare faptul că reglementarea cehă privind conflictele de interese se opune principiilor de bază ale dreptului Uniunii.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 320).

(2)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p. 1).

Acțiune introdusă la 3 martie 2021 – Malacalza Investimenti și Malacalza/BCE

(Cauza T-134/21)

(2021/C 163/53)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamanți: Malacalza Investimenti Srl (Genova, Italia) și Vittorio Malacalza (Genova) (reprezentanți: L. Boggio, S. Carbone și A. D’Angelo, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	obligarea Băncii Centrale Europene la plata cu titlu de daune interese:

—	în favoarea Malacalza Investimenti s.r.l. a sumei de 870 525 670 de euro ori a altei sume mai mari sau mai mici reținute ca fiind justă, determinată, dacă este necesar, ex aequo et bono;

—	în favoarea ing. Vittorio Malacalza a sumei de 4 546 022 de euro ori a altei sume mai mari sau mai mici reținute ca fiind justă, determinată, dacă este necesar, ex aequo et bono;

—	în favoarea ambilor reclamanți, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Obiectul prezentei cauze este reprezentat de o cerere întemeiată pe articolele 268 și 340 TFUE prin care se urmărește recuperarea prejudiciilor produse reclamanților printr-o serie de comportamente ale BCE, în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere a Banca Carige S.p.A. (denumită în continuare „Carige”) și constând fie în omisiuni ale unor intervenții necesare, fie în acțiuni cauzatoare de prejudicii.

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă următoarele motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Banca Centrală Europeană (BCE) a contribuit la determinarea unei reprezentări a situației și a perspectivelor Carige, conform căreia acționarii au investit resurse considerabile în achiziționarea de acțiuni Carige și în subscrierea și plata unor majorări de capital; ulterior însă a înșelat această încredere prin comportamentul său și prin adoptarea de prevederi contradictorii, impunând măsuri nejustificate, disproporționate și nelegitime din alte puncte de vedere, care fac parte dintr-o conduită globală ilicită și prejudiciabilă. În această privință, reclamanții se referă în special, printre altele, la: (i) așteptările privind situația Carige determinată de executarea majorărilor de capital din 2014 și 2015; (ii) înșelarea ulterioară a acestor așteptări ca urmare a comportamentelor și a măsurilor BCE; (iii) nelegalitatea acestor măsuri și caracterul ilicit al conduitei globale care îi privește pe aceștia; (iv) așteptările privind situația Carige determinată de executarea majorării de capital din 2017; (v) înșelarea ulterioară a acestor așteptări ca urmare a comportamentelor și a măsurilor BCE; (vi) nelegalitatea acestor măsuri și caracterul ilicit al conduitei globale care îi privește pe aceștia; (vii) nelegalitatea măsurilor BCE – care au produs prejudicii grave constând în pierderi de valoare a acțiunilor acționarilor Carige – care ar fi impus renunțarea la credite neperformante într-un mod și într-o măsură nejustificate, disproporționate și contrare principiului egalității de tratament și altor principii.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a intervenit prin condiționări improprii și prin ingerințe în guvernanța Carige, favorizând o gestionare autocratică a acesteia de către administratorii delegați, contrară normelor de drept al societăților și dialecticii normale a organului administrativ colegial, pentru asigurarea executării măsurilor impuse în mod incorect, împiedicând astfel o reacție la practicile de gestiune improprii și prejudiciabile și determinând un factor de slăbire a Carige.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a contribuit la crearea condițiilor pe care le-a folosit drept temei al propriei decizii nelegale de supunere a Carige unei administrări extraordinare și că a contribuit, în acest mod și prin comportamente ulterioare, la determinarea majorării nelegale de capital cu excluderea dreptului de opțiune, deliberată în 2019, care a provocat o pierdere de valoare semnificativă a acțiunilor acționarilor.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că motivele răspunderii BCE privesc clauza generală prevăzută la articolul 340 alineatele (2) și (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și contradicția, referitoare la mai multe aspecte, dintre comportamentele și măsurile BCE și îndatoririle inerente atribuțiilor sale de supraveghere, precum și legate de apărarea gestionării corecte și prudente a băncilor, de încălcarea principiilor protecției proprietății, proporționalității, bunei administrări, egalității, imparțialității și egalității de tratament, transparenței, bunei-credințe și protecției încrederii legitime, cu referire în special la articolele 17, 20 și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013, care atribuie Băncii Centrale Europene sarcini specifice privind politicile de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, L 287, p. 63).

5.	Al cincilea motiv, întemeiat, în ceea ce îl privește în special pe reclamantul Vittorio Malacalza, în calitatea sa de fost administrator și vicepreședinte al Carige, pe fapte și motive specifice legate de poziția sa.

Acțiune introdusă la 11 martie 2021 – El Corte Inglés/EUIPO – Rimex Trading (UNK UNIK)

(Cauza T-144/21)

(2021/C 163/54)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: El Corte Inglés, SA (Madrid, Spania) (reprezentant: J.L. Rivas Zurdo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Rimex Trading (Sofía, Bulgaria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă UNK UNIK – cererea de înregistrare nr. 17 940 710

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 10 decembrie 2020 în cauza R 2889/2019-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care respinge calea de atac a celeilalte părţi din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs şi confirmă decizia diviziei de opoziţie de respingere a opoziţiei B 3 069 013 şi de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 17 940 710 UNK UNIK (figurativă),

—	obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părţii sau a părţilor care au calitatea de pârât în prezenta acţiune.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului.

Acțiune introdusă la 12 martie 2021 – Gugler France/EUIPO – Gugler (GUGLER)

(Cauza T-147/21)

(2021/C 163/55)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Gugler France (Les Auxons, Franța) (reprezentant: A. Grolée, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Alexander Gugler (Maxdorf, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă GUGLER – marca Uniunii Europene nr. 3 324 902

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 9 decembrie 2020 în cauza R 893/2020-5

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	anularea înregistrării mărcii Uniunii Europene nr. 3 324 902 în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului;

—	obligarea EUIPO și/sau a lui Alexander Gugler să suporte cheltuielile de judecată aferente procedurii în fața EUIPO și în fața Tribunalului efectuate de Gugler France.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94.

Rectificare la comunicarea din Jurnalul Oficial privind cauza C-518/20

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 19din 18 ianuarie 2021 )

(2021/C 163/56)

Cuprinsul comunicării din Jurnalul Oficial privind cauza C-518/20, Fraport, se va citi după cum urmează:

---

(1)  Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO 2003, L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3).