Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2021/C 148/01)

Ultima publicație

JO C 138, 19.4.2021

Publicații anterioare

JO C 128, 12.4.2021

JO C 110, 29.3.2021

JO C 98, 22.3.2021

JO C 88, 15.3.2021

JO C 79, 8.3.2021

JO C 72, 1.3.2021

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 2 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Riigikohus – Estonia) – Procedură penală privind pe H.K.

(Cauza C-746/18) (1)

(Trimitere preliminară - Prelucrarea datelor cu caracter personal în sectorul comunicațiilor electronice - Directiva 2002/58/CE - Furnizori de servicii de comunicații electronice - Confidențialitatea comunicațiilor - Restrângeri - Articolul 15 alineatul (1) - Articolele 7, 8 și 11, precum și articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Legislație care prevede stocarea generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și a datelor de localizare de către furnizorii de servicii de comunicații electronice - Accesul autorităților naționale la datele stocate în vederea desfășurării unor investigații - Combaterea infracționalității în general - Autorizație dată de Ministerul Public - Utilizarea datelor ca elemente de probă în cadrul procesului penal - Admisibilitate)

(2021/C 148/02)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Riigikohus

Partea din procedura penală principală

H.K.

Cu participarea: Prokuratuur

Dispozitivul

1)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, citit în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care permite accesul autorităților publice la un ansamblu de date de transfer sau de date de localizare care pot să furnizeze informații cu privire la comunicațiile efectuate de un utilizator al unui mijloc de comunicare electronică sau cu privire la localizarea echipamentelor terminale pe care le utilizează acesta și să permită să se deducă concluzii precise cu privire la viața sa privată, în scopul prevenirii, investigării, detectării și urmăririi penale a infracțiunilor, fără ca acest acces să fie limitat la proceduri care vizează combaterea infracționalității grave sau prevenirea amenințărilor grave la adresa siguranței publice, independent de întinderea perioadei pentru care se solicită accesul la aceste date, de volumul sau de natura datelor disponibile pentru o astfel de perioadă.

2)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, citit în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care conferă competență Ministerului Public, a cărui misiune este de a conduce procedura de urmărire penală și de a exercita, dacă este cazul, acțiunea publică în cadrul unei proceduri ulterioare, pentru a autoriza accesul unei autorități publice la datele de transfer și la datele de localizare în scopul desfășurării unei urmăriri penale.

---

(1)  JO C 54, 11.2.2019.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 2 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – A.B., C.D., E.F., G.H., I.J./Krajowa Rada Sądownictwa

(Cauza C-824/18) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 2 și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE - Stat de drept - Protecție jurisdicțională efectivă - Principiul independenței judecătorilor - Procedura de numire pe un post de judecător la Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia) - Numire de către Președintele Republicii Polone pe baza unei rezoluții adoptate de Consiliul Național al Magistraturii - Lipsa de independență a acestui consiliu - Lipsa de efectivitate a căii de atac jurisdicționale deschise împotriva unei astfel de rezoluții - Hotărâre a Trybunał Konstytucyjny (Curtea Constituțională, Polonia) prin care se abrogă dispoziția pe care se întemeiază competența instanței de trimitere - Adoptarea unei legislații care prevede închiderea de plin drept a procedurii în cauzele pendinte și care exclude pentru viitor orice cale de atac jurisdicțională în astfel de cauze - Articolul 267 TFUE - Posibilitatea și/sau obligația instanțelor naționale de a efectua o trimitere preliminară și de a o menține - Articolul 4 alineatul (3) TUE - Principiul cooperării loiale - Supremația dreptului Uniunii - Competența de a lăsa neaplicate dispozițiile naționale care nu sunt conforme cu dreptul Uniunii)

(2021/C 148/03)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamanți: A.B., C.D., E.F., G.H., I.J.

Pârâtă: Krajowa Rada Sądownictwa

Cu participarea: Prokurator Generalny, Rzecznik Praw Obywatelskich

Dispozitivul

1)

În prezența unor modificări ale ordinii juridice naționale care, în primul rând, privează o instanță națională de competența sa de a se pronunța în primă și în ultimă instanță asupra unor căi de atac introduse de candidați pentru posturi de judecători la o instanță precum Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia) împotriva unor decizii ale unui organ precum Krajowa Rada Sądownictwa (Consiliul Național al Magistraturii, Polonia) de a nu prezenta Președintelui Republicii Polone candidatura acestora, ci pe cea a altor candidați în vederea unei numiri pe posturile respective, care, în al doilea rând, prevăd o închidere de plin drept a procedurii în astfel de căi de atac în cazul în care ele sunt încă pendinte, excluzând posibilitatea ca examinarea lor să continue sau ca acestea să fie reintroduse, și care, în al treilea rând, privează în acest mod o asemenea instanță națională de posibilitatea de a obține un răspuns la întrebările preliminare adresate Curții: — articolul 267 TFUE și articolul 4 alineatul (3) TUE trebuie interpretate în sensul că se opun unor asemenea modificări atunci când se constată, aspect care trebuie apreciat de instanța de trimitere pe baza tuturor elementelor pertinente, că aceste modificări au avut ca efecte specifice împiedicarea Curții să se pronunțe cu privire la întrebări preliminare precum cele care i au fost adresate de această instanță și excluderea oricărei posibilități de reiterare în viitor, de către o instanță națională, a unor întrebări similare acestora; — articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE trebuie interpretat în sensul că se opune unor astfel de modificări atunci când se constată, aspect care trebuie apreciat de instanța de trimitere pe baza tuturor elementelor pertinente, că aceste modificări sunt de natură să dea naștere unor îndoieli legitime, în percepția justițiabililor, referitoare la impenetrabilitatea judecătorilor numiți de Președintele Republicii Polone, pe baza deciziilor Krajowa Rada Sądownictwa (Consiliul Național al Magistraturii) menționate, în privința unor elemente exterioare, în special a unor influențe directe sau indirecte ale puterilor legislativă și executivă, și referitoare la neutralitatea lor în raport cu interesele care se înfruntă și, astfel, pot conduce la o lipsă a aparenței de independență sau de imparțialitate a judecătorilor respectivi de natură să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire justițiabililor într-o societate democratică și într-un stat de drept. În cazul unei încălcări dovedite a articolelor menționate, principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că impune instanței de trimitere să lase neaplicate modificările în cauză, indiferent dacă acestea sunt de origine legislativă sau constituțională, și să continue, în consecință, să își asume competența care îi aparținea de a soluționa litigiile cu care era sesizată înainte de survenirea acestor modificări.

2)

Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții prin care se modifică stadiul dreptului național în vigoare și în temeiul cărora: — pe de o parte, în pofida introducerii de către un candidat pentru un post de judecător la o instanță precum Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia) a unei căi de atac împotriva deciziei unui organ precum Krajowa Rada Sądownictwa (Consiliul Național al Magistraturii, Polonia) de a nu reține candidatura sa, ci de a prezenta Președintelui Republicii Polone pe cea a altor candidați, această decizie are un caracter definitiv în măsura în care îi prezintă pe acești alți candidați, astfel încât calea de atac respectivă nu împiedică numirea acestora din urmă de către Președintele Republicii, iar eventuala anulare a deciziei menționate, în măsura în care prin ea nu a fost prezentat reclamantul în vederea numirii, nu poate conduce la o nouă apreciere a situației acestuia din urmă în scopul atribuirii eventuale a postului în cauză și — pe de altă parte, o astfel de cale de atac nu poate fi întemeiată pe un motiv privind o evaluare necorespunzătoare a respectării de către candidați a criteriilor luate în considerare la adoptarea unei decizii referitoare la prezentarea propunerii de numire, atunci când se constată, aspect care trebuie apreciat de instanța de trimitere pe baza tuturor elementelor pertinente, că aceste dispoziții sunt de natură să dea naștere unor îndoieli legitime, în percepția justițiabililor, referitoare la impenetrabilitatea judecătorilor astfel numiți de Președintelui Republicii Polone pe baza deciziilor Krajowa Rada Sądownictwa (Consiliul Național al Magistraturii), în privința unor elemente exterioare, în special a unor influențe directe sau indirecte ale puterilor legislativă și executivă poloneze, și referitoare la neutralitatea lor în raport cu interesele care se pot înfrunta și, astfel, pot conduce la o lipsă a aparenței de independență sau de imparțialitate a judecătorilor respectivi de natură să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire justițiabililor într-o societate democratică și într-un stat de drept. În cazul unei încălcări dovedite a articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că impune instanței de trimitere să înlăture dispozițiile menționate în favoarea aplicării dispozițiilor naționale aflate anterior în vigoare, exercitând totodată ea însăși controlul jurisdicțional prevăzut de aceste din urmă dispoziții.

---

(1)  JO C 164, 13.5.2019.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 2 martie 2021 – Comisia Europeană/Republica Italiană, Banca Popolare di Bari Società Cooperativa per Azioni, Fondo interbancario di tutela dei depositi, Banca d'Italia

(Cauza C-425/19 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Intervenția unui consorțiu de drept privat între bănci în favoarea unuia dintre membrii săi - Autorizare a intervenției de către banca centrală a statului membru - Noțiunea de „ajutor de stat” - Imputabilitate în sarcina statului - Resurse ale statului - Indicii care permit să se concluzioneze în sensul imputabilității unei măsuri - Denaturare a elementelor de drept și de fapt - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă)

(2021/C 148/04)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Stancanelli, L. Flynn, A. Bouchagiar și D. Recchia, agenți)

Celelalte părți din procedură: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de P. Gentili și S. Fiorentino, avvocati dello Stato), Banca Popolare di Bari SCpA, fostă Tercas-Cassa di risparmio della provincia di Teramo SpA (Banca Tercas SpA) (reprezentanți: inițial A. Santa Maria, M. Crisostomo, E. Gambaro și F. Mazzocchi, avvocati, ulterior A. Santa Maria, M. Crisostomo și E. Gambaro, avvocati), Fondo interbancario di tutela dei depositi, (reprezentanți: M. Siragusa, G. Scassellati Sforzolini, G. Faella și A. Comino, avvocati), Banca d’Italia (reprezentanți: M. Perassi, M. Todino, L. Sciotto și O. Capolino, avvocati)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 238, 15.7.2019.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Słupsku (Polonia) la 22 iulie 2020 – Raiffeisen Bank lnternational AG/UI, MB

(Cauza C-329/20)

(2021/C 148/05)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Słupsku

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Raiffeisen Bank lnternational AG

Pârâți: UI, MB

Prin Ordonanța din 11 februarie 2021, Curtea (Camera a opta) a statuat că cererea de decizie preliminară formulată de Sąd Okręgowy w Słupsku Wydział I Cywilny (Tribunalul Districtual din Słupsk, Secția I civilă, Polonia), prin decizia din 22 iulie 2020, este vădit inadmisibilă.

Recurs introdus la 2 decembrie 2020 de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 23 septembrie 2020 în cauza T-174/19, Guillaume Vincenti/EUIPO

(Cauza C-653/20 P)

(2021/C 148/06)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Lukošiūtė și K. Tóth, agenți, B. Wägenbaur, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Guillaume Vincenti

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea Hotărârii pronunțate de Tribunal la 23 septembrie 2020 în cauza T-174/19, Guillaume Vincenti/EUIPO;

—	obligarea celeilalte părți din procedură la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă două motive:

În primul rând, Tribunalul ar fi încălcat articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin faptul că a declarat că funcționarul trebuia să fie ascultat înainte de luarea unei decizii de a nu-l promova.

Pe de o parte, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare prin faptul că nu a recunoscut că nu există un drept subiectiv la promovare și că faptul de a nu fi promovat nu constituie o atingere adusă drepturilor.

Pe de altă parte, Tribunalul ar fi încălcat de asemenea faptul că o decizie de nepromovare nu poate fi comparată cu un act administrativ care lezează.

În al doilea rând, Tribunalul ar fi constatat că nu se putea exclude că decizia ar fi putut conduce în mod rezonabil la un rezultat diferit dacă EUIPO ar fi ascultat funcționarul înainte de adoptarea sa. În această privință, ne aflăm în prezența unui viciu de motivare, întrucât Tribunalul nu a verificat argumentele recurentului.

Recurs introdus la 7 ianuarie 2021 de Republica Estonia împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 28 octombrie 2020 în cauza T-594/18, Pharma Mar/Comisia Europeană

(Cauza C-16/21 P)

(2021/C 148/07)

Limba de procedură: estona

Părțile

Recurentă: Republica Estonia (reprezentant: N. Grünberg)

Celelalte părți din procedură: Pharma Mar, SA (reprezentanți: M. Merola și V. Salvatore) și Comisia Europeană (reprezentanți: L. Haasbeek și A. Sipos)

Concluziile recurentei

Recurenta solicit Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 28 octombrie 2020;

—	obligarea fiecărei părți la suportarea propriilor cheltuieli de judecată efectuate în cadrul procedurii de recurs.

Motivele și principalele argumente

Republica Estonia invocă următoarele argumente:

1.

Tribunalul a interpretat în mod eronat cerința de imparțialitate prevăzută la articolul 63 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 (1) prin faptul că a afirmat că, în ceea ce privește experții implicați în activitatea unui grup de consultanță științifică (denumit în continuare „SAG”), pur și simplu pentru că sunt angajați de o clinică universitară, orice îndoială legitimă cu privire la posibile prejudecăți care ar putea exista în ceea ce privește imparțialitatea lor nu poate fi exclusă.

2.	În primul rând, când a examinat principiul imparțialității, în sensul articolului 63 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a statuat că o clinică universitară, în ansamblul său, poate fi echivalată cu o companie farmaceutică.

3.	În al doilea rând, când a examinat principiul imparțialității, Tribunalul a săvârșit o eroare vădită de apreciere în evaluarea medicamentului concurent și a legăturii dintre expert și fabricarea „medicamentului concurent”.

4.	În al treilea rând, când a examinat principiul imparțialității, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că nu a evaluat în mod adecvat legătura dinte experții în cauză și centrul de terapie celulară și influența experților în deciziile SAG.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Lennestadt (Germania) la 19 ianuarie 2021 – Nemzeti Útdíjfizetési Szolgáltató Zrt., Nationale Mauterhebung geschlossene Dienstleistungs AG/NW

(Cauza C-30/21)

(2021/C 148/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Lennestadt

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Nemzeti Útdíjfizetési Szolgáltató Zrt., Nationale Mauterhebung geschlossene Dienstleistungs AG

Pârât: NW

Întrebarea preliminară

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (1) trebuie interpretat în sensul că o procedură jurisdicțională inițiată de o societate de stat împotriva unei persoane fizice domiciliate în alt stat membru, în vederea recuperării unei taxe cu caracter de sancțiune ca urmare a utilizării neautorizate a unui drum care face obiectul unei taxe de trecere, intră în domeniul de aplicare al acestui regulament?

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2012, L 351, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Nejvyšší soud České republiky (Republica Cehă) la 1 februarie 2021 – RegioJet a. s.

(Cauza C-57/21)

(2021/C 148/09)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší soud České republiky

Părțile din procedura principală

Reclamantă: RegioJet a. s.

Celelalte participante la procedură: České dráhy, a.s., Česká republika – Ministerstvo dopravy

Întrebările preliminare

1)

Este în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2014/104/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile de despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene (denumită în continuare „directiva”), modalitatea procedurală în care instanța obligă la divulgarea probelor, în pofida faptului că, concomitent, Comisia desfășoară o procedură în vederea adoptării unei decizii în temeiul capitolului III din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (2) al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (denumit în continuare „regulamentul”), ceea ce duce la suspendarea de către instanță, pe această bază, a acțiunii privind repararea prejudiciului provocat de încălcarea dispozițiilor de drept în materie de concurență?

2)

Interpretarea articolului 6 alineatul (5) litera (a) și a articolului 6 alineatul (9) din directivă se opune unei reglementări interne care limitează divulgarea tuturor informațiilor prezentate în cadrul procedurii la cererea autorității în materie de concurență, de asemenea, în cazul informațiilor pe care o parte a procedurii este obligată să le creeze și să le păstreze (sau le creează și păstrează) în temeiul altor dispoziții legale, indiferent de procedura privind încălcarea dreptului concurenței?

3)

Situația în care autoritatea națională în materie de concurență suspendă acțiunea în momentul în care numai Comisia inițiază procedura de adoptare a deciziei în temeiul capitolului III din regulament se poate considera de asemenea a fi o încheiere a procedurii într-un alt fel, în sensul articolului 6 alineatul (5) din directivă?

4)

Luând în considerare funcția și obiectivele directivei, este în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) coroborat cu articolul 6 alineatul (5) din directivă modalitatea procedurală adoptată de instanța națională prin care aceasta aplică reglementarea națională care transpune articolul 6 alineatul (7) prin analogie cu unele categorii de informații, precum informațiile menționate la articolul 6 alineatul (5) din directivă, adică dispune divulgarea probelor cu mențiunea că instanța va analiza dacă măsurile de cercetare judecătorească includ informațiile care au fost colectate de o persoană fizică sau juridică în mod specific în cadrul procedurilor desfășurate de o autoritate în materie de concurență (în sensul articolului 6 alineatul (5) [lit. (a)] din directivă) doar după divulgarea acestor probe?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară – articolul 5 alineatul (4) din directivă trebuie interpretat în sensul că aplicarea de către instanță a unor măsuri eficiente de protecție a informațiilor confidențiale poate duce la excluderea accesului reclamantului sau al altor părți la procedură, precum și al împuterniciților acestora la conținutul probelor divulgate, înainte ca instanța să se pronunțe definitiv dacă probele divulgate sau unele dintre acestea se pot include în categoria probelor conform cu articolul 6 alineatul (5) litera (a) din directivă?

---

(1)  JO 2014, L 349, p. 1.

(2)  JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesverwaltungsgericht Steiermark (Austria) la 11 februarie 2021 – WY

(Cauza C-85/21)

(2021/C 148/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesverwaltungsgericht Steiermark

Părțile din procedura principală

Reclamant: WY

Autoritate pârâtă: Steiermärkische Landesregierung

Întrebarea preliminară

Articolul 21 TFUE trebuie interpretat în sensul că, în cazul unei pierderi ex lege a cetățeniei, prevăzută de dreptul național, și, ulterior, al pierderii subsecvente a statutului de cetățean al Uniunii, această dispoziție trebuie să fie luată în considerare în cadrul examinării proporționalității de la caz la caz, în conformitate cu principiile stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 12 martie 2019 în cauza 221/17, Tjebbes și alții (1), și poate constitui un obstacol în calea pierderii cetățeniei atunci când un resortisant a redobândit cetățenia anterioară printr-o declarație de reintegrare, iar pierderea iminentă a statutului de cetățean al Uniunii are consecințe importante asupra vieții sale familiale și profesionale?

---

(1)  ECLI:EU:C:2019:189.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Nejvyšší správní soud (Republica Cehă) la 18 februarie 2021 – HJ

(Cauza C-101/21)

(2021/C 148/11)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší správní soud

Părțile din procedura principală

Reclamant: HJ

Pârât: Ministerstvo práce a sociálních věcí

Întrebarea preliminară

Articolul 2 coroborat cu articolul 12 literele (a) și (c) din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (1) se opune jurisprudenței instanțelor naționale potrivit căreia directorul unei societăți comerciale nu este considerat „lucrător salariat” în scopuri legate de plata creanțelor salariale în conformitate cu Directiva 2008/94/CE pentru simplul motiv că directorul – lucrător salariat – este, în același timp, membru al unui organ statutar al respectivei societăți comerciale?

---

(1)  JO 2008, L 283, p. 36.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Úřad pro přístup k dopravní infrastruktuře (Republica Cehă) la 19 februarie 2021 – RegioJet a.s./České dráhy a.s.

(Cauza C-104/21)

(2021/C 148/12)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Úřad pro přístup k dopravní infrastruktuře

Părțile din procedura principală

Reclamantă: RegioJet a.s.

Pârâtă: České dráhy a.s.

Întrebările preliminare

1)	Panourile de informații care cuprind informații pentru pasageri pe suport de hârtie și care se găsesc în incinta gărilor reprezintă infrastructură de servicii în sensul articolului 3 [punctul] 11 din Directiva 2012/34 (1)?

2)

În temeiul articolului 288 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, Directiva 2012/34 este obligatorie pentru České dráhy a.s. în calitate de stat în sens larg? Particularii pot invoca față de societatea České dráhy a.s. efectul direct al directivei transpuse diferit sau netranspuse în dreptul național?

---

(1)  Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (JO 2012, L 343, p. 32).

Recurs introdus la 23 februarie 2021 de Maen Haykal împotriva Hotărârii Tribunalului din 16 decembrie 2020 în cauza T-189/19, Maen Haikal/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-113/21 P)

(2021/C 148/13)

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Recurent: Maen Haykal (reprezentant: S. Koev, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentului

—	declararea prezentului recurs ca fiind admisibil și fondat în întregime și a tuturor motivelor invocate în cadrul acestuia ca fiind fondate;

—	anularea în întregime a hotărârii Tribunalului atacată;

—	anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2019/87 a Consiliului din 21 ianuarie 2019 privind punerea în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei, în măsura în care acestea două îl privesc pe domnul Maen Haikal;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/85 (1) al Consiliului din 21 ianuarie 2019 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 (2) privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în măsura în care acestea două îl privesc pe domnul Maen Haikal;

—	anularea Deciziei (PESC) 2019/806 a Consiliului din 17 mai 2019 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei, în măsura în care îl privește pe domnul Maen Haikal;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/798 (3) al Consiliului din 17 mai 2019 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în măsura în care regulamentul îl privește pe domnul Maen Haikal;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata tuturor cheltuielilor efectuate de recurent, a cheltuielilor, a onorariilor și a altor costuri, legate de apărarea acestuia.

Motivele și principalele argumente

1.	Eroare de drept a Tribunalului întrucât a considerat că Consiliul a prezumat corect statutul de om de afaceri proeminent care desfășoară activități în Siria, deși nu a dat acestei prezumții niciun temei juridic și aceasta nu ar fi proporțională din perspectiva scopului legitim urmărit.

2.	Încălcarea principiului proporționalității – articolul 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.	Încălcarea normelor de probă, întrucât nu ar fi existat dovezi privind aplicarea prezumției și privind excluderea aplicării articolului 27 alineatul (3) și a articolului 28 alineatul (3) din Decizia 2013/255, în versiunea modificată prin Decizia 2015/1836.

4.	Eroare de apreciere, confirmată de actele Consiliului, prin care numele recurentului ar fi fost înlăturat din listele privind sancțiunile.

---

(1)  JO 2019, L 181, p. 4.

(2)  JO 2012, L 16, p. 1.

(3)  JO 2019, L 132, p. 1.

Acțiune introdusă la 26 februarie 2021 – Comisia Europeană/Irlanda

(Cauza C-125/21)

(2021/C 148/14)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Tomkin și S. Grünheid, agenți)

Pârâtă: Irlanda

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea legilor, regulamentelor și a dispozițiilor administrative necesare pentru a se conforma Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (1) sau, în orice caz, prin necomunicarea respectivelor dispoziții Comisiei, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 29 alineatele (1) și (2) din această decizie-cadru;

—	obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 29 alineatele (1) și (2) din Decizia-cadru 2008/909/JAI, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma dispozițiilor acestei decizii-cadru până la 5 decembrie 2011 și notifică măsurile respective Comisiei.

Comisia consideră că Irlanda și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 29 alineatele (1) și (2) din Decizia-cadru 2008/909/JAI întrucât nu a adoptat legile, regulamentele și dispozițiile administrative necesare pentru a se conforma deciziei-cadru sau, în orice caz, întrucât nu a notificat respectivele dispoziții Comisiei.

---

(1)  JO 2008, L 327, p. 27.

Acțiune introdusă la 26 februarie 2021 – Comisia Europeană/Irlanda

(Cauza C-126/21)

(2021/C 148/15)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Tomkin și S. Grünheid, agenți)

Pârâtă: Irlanda

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea legilor, regulamentelor și a dispozițiilor administrative necesare pentru a se conforma Deciziei-cadru 2008/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoașterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă (1) sau, în orice caz, prin necomunicarea respectivelor dispoziții Comisiei, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 27 din această decizie-cadru;

—	obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 27 din Decizia-cadru 2008/829/JAI, statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma dispozițiilor deciziei-cadru până la 1 decembrie 2012 și notifică Comisiei măsurile respective.

Comisia consideră că Irlanda și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 27 din Decizia-cadru 2008/829/JAI întrucât nu a adoptat legile, regulamentele și dispozițiile administrative necesare pentru a se conforma deciziei-cadru sau, în orice caz, întrucât nu a notificat respectivele dispoziții Comisiei.

---

(1)  JO 2009, L 294, p. 20.

Acțiune introdusă la 4 martie 2021 – Parlamentul European/Comisia Europeană

(Cauza C-137/21)

(2021/C 148/16)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: P. López-Carceller, J. Rodrigues, S. Alonso de León, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantului

—	constatarea faptului că prin neadoptarea actului delegat în temeiul articolului 7 alineatul (f) din Regulamentul 2018/1806 (1), Comisia a încălcat Tratatul;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic, mai precis încălcarea Tratatelor.

Potrivit Parlamentului, Comisia era obligată să adopte un act delegat, în temeiul articolului 7 alineatul (f) din Regulamentul 2018/1806. Prin Rezoluția din 22 octombrie 2020, Parlamentul a cerut Comisiei să adopte actul în discuție. Întrucât Comisia nu a adoptat actul delegat până la 22 decembrie 2020, Parlamentul a decis să introducă o acțiune în constatarea abținerii de a acționa în temeiul articolului 265 TFUE.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO 2018, L 303, p. 39).

Acțiune introdusă la 12 martie 2021 – Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-166/21)

(2021/C 148/17)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Perrin și M. Siekierzyńska, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că Republica Polonă, prin faptul că i-a privat pe importatorii de alcool etilic utilizat de scutirea obligatorie de acciză în cazul în care astfel de importatori nu se prevalează de regimul suspensiv de colectare a accizei respective, nu și-a îndeplinit obligațiile care rezultă din articolul 27 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (1) și din principiul proporționalității

—	obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Republica Polonă a adoptat o reglementare națională în temeiul căreia importatorii de alcool etilic utilizat pentru producerea de medicamente sunt privați de scutirea de accize dacă nu se prevalează de regimul suspensiv de colectare a accizelor respective.

Potrivit Comisiei, prin aceasta se încalcă obligațiile care rezultă din articolul 27 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice și din principiul proporționalității.

În temeiul dispoziției menționate din directiva citată anterior, Statele membre scutesc de accize produsele care intră sub incidența prezentei directive după îndeplinirea condițiilor stabilite de acestea în scopul asigurării aplicării corecte a respectivelor scutiri și al prevenirii oricărei evaziuni, evitări sau abuz. Comisia apreciază că, pentru a garanta aplicarea corectă a scutirii sau pentru evitarea oricărei evaziuni, evitări sau abuz, nu este necesar să se condiționeze scutirea de accize de aplicarea regimului suspensiv de colectare a accizei respective. Comisia consideră că acest lucru este contrar, în egală măsură, principiului proporționalității.

---

(1)  JO 1992, L 316, p. 21, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 152.

Hotărârea Tribunalului din 24 februarie 2021 – Universität Koblenz-Landau/EACEA

(Cauza T-108/18) (1)

(„Clauză compromisorie - Programe Tempus IV - Acorduri de grant - Natura contractuală a litigiului - Recalificarea acțiunii - Costuri eligibile - Nereguli sistemice și recurente - Rambursare integrală a sumelor plătite - Proporționalitate - Dreptul de a fi ascultat - Obligația de motivare - Articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale”)

(2021/C 148/18)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Universität Koblenz-Landau (Mainz, Germania) (reprezentanți: C. von der Lühe și I. Felder, avocați)

Pârâtă: Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) (reprezentanți: H. Monet, agent, asistați de R. van der Hout și C. Wagner, avocați)

Obiectul

Cu titlu principal, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea scrisorilor din 21 decembrie 2017 și 7 februarie 2018 ale EACEA referitoare la sumele plătite reclamantei în cadrul acordurilor de grant încheiate pentru realizarea a trei proiecte în domeniul educației superioare și, cu titlu subsidiar, o cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE prin care se solicită declararea ca neconstituit a dreptului de recuperare solicitat

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Universität Koblenz Landau la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 166, 14.5.2018.

Hotărârea Tribunalului din 24 februarie 2021 – Universität Koblenz-Landau/EACEA

(Cauza T-606/18) (1)

(„Clauză compromisorie - Programe Tempus - Acorduri de grant - Costuri eligibile - Suspendarea plăților - Rambursarea sumelor plătite - Obligația de motivare”)

(2021/C 148/19)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Universität Koblenz-Landau (Mainz, Germania) (reprezentanți: C. von der Lühe și I. Felder, avocați)

Pârâtă: Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (reprezentanți: H. Monet, agent, asistat de R. van der Hout și C. Wagner, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE prin care se solicită Tribunalului, pe de o parte, să constate inexistența creanței de 22 454,22 euro pe care EACEA consideră că o deține în temeiul acordului de grant nr. 2012-3075 privind realizarea proiectului „Qualification Frameworks in Central Asia: Bologna-Based Principles and Regional Coordination” și, pe de altă parte, să o oblige pe aceasta să plătească reclamantei suma de 41 408,15 euro în temeiul aceluiași acord, însoțită de dobânzi de întârziere

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Universität Koblenz-Landau la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

Hotărârea Tribunalului din 3 martie 2021 – Barata/Parlamentul

(Cauza T-723/18) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Promovare - Procedură de certificare - Excludere de pe lista definitivă a funcționarilor autorizați să urmeze programul de formare - Articolul 45a din statut - Acțiune în anulare - Comunicare prin scrisoare recomandată - Articolul 26 din statut - Trimitere poștală recomandată care nu a fost ridicată de destinatarul său - Momentul de la care începe să curgă termenul de introducere a acțiunii - Admisibilitate - Obligația de motivare - Dreptul de a fi ascultat - Principiul bunei administrări - Proporționalitate - Regim lingvistic”)

(2021/C 148/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: João Miguel Barata (Evere, Belgia) (reprezentanți: G. Pandey, D. Rovetta și V. Villante, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: J. Steele și I. Terwinghe, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită anularea deciziei din 23 iulie 2018, a actului din 7 decembrie 2017, a actului din 21 decembrie 2017, a scrisorii din 1 martie 2018 și a scrisorii din 22 martie 2018 referitoare la candidatura reclamantului la procedura de certificare din anul 2017, precum și a anunțului de concurs intern din 22 septembrie 2017

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul João Miguel Barata la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 72, 25.2.2019.

Hotărârea Tribunalului din 3 martie 2021 – EM/Parlamentul

(Cauza T-599/19) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Hărțuire morală - Cerere de asistență - Respingerea cererii - Pensionare - Obligația de asistență - Principiul bunei administrări - Obligația de solicitudine”)

(2021/C 148/21)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: EM (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocată)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: D. Boytha, C. González Argüelles și T. Lazian, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei Parlamentului din 31 octombrie 2018 de respingere a cererii de asistență formulate de reclamant, astfel cum a fost conformată prin decizia din 24 mai 2019 de respingere a reclamației și, pe de altă parte, obținerea reparării prejudiciilor material și moral pe care reclamantul pretinde că le-a suferit ca urmare a acestor decizii

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 383, 11.11.2019.

Hotărârea Tribunalului din 3 martie 2021 – Sahaj Marg Spirituality Foundation/EUIPO (Heartfulness)

(Cauza T-48/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă Heartfulness - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 148/22)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Sahaj Marg Spirituality Foundation (Manapakkam, India) (reprezentant: E. Manresa Medina, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: E. Sliwinska și V. Ruzek, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală din 26 noiembrie 2019 (cauza R 1266/2019-4), privind înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative Heartfulness

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Sahaj Marg Spirituality Foundation suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 87, 16.3.2020.

Ordonanța Tribunalului din 16 februarie 2021 – Ungureanu/Comisia

(Cauza T-753/19) (1)

(„Acțiune în despăgubire - Drept instituțional - Pretinsă nelegalitate întemeiată pe lipsa formulării unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, în conformitate cu articolul 258 TFUE - Puterea discreționară a Comisiei - Acțiune vădit inadmisibilă”)

(2021/C 148/23)

Limba de procedură: româna

Părțile

Reclamantă: Simeda Ungureanu (Cluj-Napoca, România) (reprezentant: R. Chiriţă, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Sipos și M. Carpus Carcea, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l a suferit ca urmare a încălcării de către Comisie a obligației sale de a asigura respectarea de către România a tratatelor și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe doamna Simeda Ungureanu la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 68, 2.3.2020.

Ordonanța Tribunalului din 17 februarie 2021 – ML/Comisia

(Cauza T-567/20) (1)

(„Acțiune în anulare și în despăgubire - Achiziții publice - Procedură de cerere de ofertă - Servicii de restaurant durabile pentru Comisie în Bruxelles și împrejurimile acestuia - Respingerea ofertei unui ofertant - Anularea cererii de ofertă - Nepronunțare asupra fondului”)

(2021/C 148/24)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ML (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocate)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. André și M. Ilkova, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei Comisiei din 30 iunie 2020 de respingere a ofertei depuse de reclamantă în cadrul procedurii de cerere de ofertă OIB/2019/CPN/039 privind serviciile de restaurant durabile pentru Comisie în Regiunea Bruxelles-Capitale și împrejurimile acesteia și, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care solicita repararea prejudiciilor pe care reclamanta pretinde că le-ar fi suferit ca urmare a acestei decizii.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra acțiunii.

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de ML.

3)	ML suportă jumătate din cheltuielile sale de judecată.

---

(1)  JO C 371, 3.11.2020.

Ordonanța Președintelui Tribunalului din 23 februarie 2021 – Symrise/ECHA

(Cauza T-656/20 R)

(„Măsuri provizorii - REACH - Substanța homosalat - Verificarea conformității înregistrărilor - Obligația de a furniza anumite informații care necesită testarea pe animale - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței”)

(2021/C 148/25)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Symrise AG (Holzminden, Germania) (reprezentanți: R. Cana, E. Mullier și H. Widemann, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (reprezentanți: W. Broere, N. Knight și M. Heikkilä, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, prin care se solicită dispunerea unor măsuri provizorii privind, pe de o parte, suspendarea executării deciziei A-009-2018 a Camerei de recurs a ECHA din 18 august 2020 privind dosarul de înregistrare a reclamantei pentru homosalat și, pe de altă parte, dispunerea prelungirii termenului acordat pentru comunicarea rezultatelor testelor pe durata suspendării.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2021 – KF/BEI

(Cauza T-37/21)

(2021/C 148/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: KF (reprezentanți: L. Levi și A. Blot, avocați)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei pârâtei din 13 octombrie 2020;

—	acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit; și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.	Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 8 alineatul (1), a articolului 46 alineatul (1) și a articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul pârâtei privind sistemul de pensii și pe o eroare vădită de apreciere a noțiunii juridice de nulitate.

2.	Al doilea motiv se întemeiază pe lipsa de imparțialitate din partea pârâtei.

Acțiune introdusă la 2 februarie 2021 – QB/Comisia

(Cauza T-71/21)

(2021/C 148/27)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: QB (reprezentant: R. Wardyn, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei PMO din 6 aprilie 2020 și a deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 3 noiembrie 2020, prin care Comisia Europeană a refuzat să îi acorde reclamantului indemnizația de expatriere;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe insuficienta motivare a deciziilor PMO și autorității împuternicite să facă numiri. — Reclamantul susține că PMO și autoritatea împuternicită să facă numiri nu au luat în considerare faptul că prevederile constituționale și legale aplicabile judecătorilor polonezi, conform principiului statului de drept, nu i-au permis reclamantului să intre în orice relație juridică cu Rețeaua Europeană de Formare Judiciară (EJTN) sau cu orice alt organism de drept privat din Polonia sau din străinătate; — El susține în plus că PMO și autoritatea împuternicită să facă numiri nu au luat în considerare faptul că, în conformitate cu dreptul polonez, reclamantul, care era judecător într-o funcție judiciară activă, nu putea fi supus supravegherii oricărei alte autorități decât Tribunalul Districtual din Lubartow și ierarhiei KSSiP (Școala Națională de Magistratură și Parchetul).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (1) din anexa VII la Statutul funcționarilor. — Se susține că expresia „serviciile efectuate pentru un alt stat” în sensul articolului 4 alineatul (1) din anexa VII la Statutul funcționarilor ar trebui să fie interpretată ca incluzând toate împrejurările care rezultă dintr-un serviciu efectuat pentru un alt stat și nu ar trebui să fie limitată la serviciile prestate pentru reprezentarea oficială a acestui stat, și că nici legislația, nici jurisprudența nu susțin aprecierea restrictivă a autorității împuternicite să facă numiri; — se susține în plus că KSSiP ar trebui să fie considerat drept un organism de stat central și, în consecință, că serviciile efectuate de reclamant în timpul delegației sale la KSSiP ar trebui să fie considerate drept servicii efectuate pentru statul polon; — reclamantul susține, în plus, că serviciile efectuate de acestea (1) erau subsidiare relației juridice dintre reclamant și KSSiP; — reclamantul susține, în plus, că ocupația sa principală în cursul perioadei de referință a fost munca sa pentru KKSiP în Polonia.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere. — Se susține că reclamantul a păstrat o legătură specifică cu Polonia, ceea ce a împiedicat crearea unei legături durabile cu Belgia; — în plus, reclamantul susține că situația sa juridică și de fapt nu i-au permis să se integreze în societatea belgiană.

---

(1)  Notă: frază omisă pentru a asigura anonimatul.

Acțiune introdusă la 5 februarie 2021 – Van Walle/ECDC

(Cauza T-83/21)

(2021/C 148/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Ivo Van Walle (Järfälla, Suedia) (reprezentanți: L. Levi și A. Champetier, avocați)

Pârât: Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 30 martie 2020 de a nu prelungi contractul acestuia;

—	anularea, dacă este necesar, a deciziei din 26 octombrie 2020 prin care i se respinge plângerea din 24 iunie 2020;

—	obligarea la plata retroactivă a salariului său net între 31 octombrie 2020 și data reintegrării sale;

—	obligarea la repararea prejudiciului său material de 30 000 de euro și la repararea prejudiciului său moral care poate fi evaluat, ex aequo et bono, la 20 000 de euro;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv se întemeiază pe erori vădite de apreciere.

2.	Al doilea motiv se întemeiază pe un abuz de putere.

3.	Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea obligației de diligență.

4.	Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului de a fi ascultat.

Acțiune introdusă la 16 februarie 2021 – Amort și alții/Comisia

(Cauza T-96/21)

(2021/C 148/29)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamanți: Heidi Amort (Jenesien, Italia) și alți 35 de reclamanți (reprezentant: R. Holzeisen, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului anularea deciziei de punere în aplicare care face obiectul acțiunii.

Motivele și principalele argumente

Acțiune formulată împotriva Deciziei de punere în aplicare COM(2021) 94 (final) a Comisiei Europene din 6 ianuarie 2021 de acordare a unei autorizații de introducere pe piață condiționate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului pentru „Comirnaty – Vaccin de tip ARNm COVID-19 (cu nucleozide modificate)” împotriva COVID-19, medicament de uz uman este întemeiată pe următoarele motive.

1.

Primul motiv: decizia de punere în aplicare atacată încalcă articolul 2 punctele 1 și 2 din Regulamentul (CE) nr. 507/2006 (1). Este dovedit științific că panica răspândită la nivel mondial din cauza unei rate ridicate a mortalității, pretins asociată cu infectarea cu SARS-CoV-2, este neîntemeiată. În plus, OMS și Uniunea Europeană nu au recunoscut în mod corespunzător situația de urgență în sensul unei amenințări la adresa sănătății publice.

2.

Al doilea motiv: decizia de punere în aplicare atacată încalcă articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 507/2006, din cauza: — lipsei unui raport beneficii/riscuri, în conformitate cu articolul 1 punctul 28a din Directiva 2001/83/CE (2), care să fie pozitiv; — lipsei cerinței prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 507/2006, întrucât solicitantul nu este probabil în măsură să furnizeze date clinice cuprinzătoare; — lipsei cerinței prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 507/2006, întrucât medicamentul autorizat nu răspunde unor necesități medicale nesatisfăcute; — lipsei cerinței prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 507/2006.

3.	Al treilea motiv: încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1394/2007 (3), a Directivei 2001/83/CE și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 (4).

4.	Al patrulea motiv: încălcarea gravă a articolelor 168 și 169 TFUE, precum și a articolelor 3, 35 și 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 507/2006 al Comisiei din 29 martie 2006 privind autorizația de introducere pe piață condiționată pentru medicamente de uz uman care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2006, L 92, p. 6, Ediție specială, 13/vol. 53, p. 45).

(2)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1394/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind medicamentele pentru terapie avansată și de modificare a Directivei 2001/83/CE și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 (JO 2007, L 324, p. 121).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83).

Acțiune introdusă la 16 februarie 2021 – Synesis/Consiliul

(Cauza T-97/21)

(2021/C 148/30)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Synesis OOO (Minsk, Belarus) (reprezentanți: G. Lansky și A. Egger, avocați)

Pârâtă: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea, în conformitate cu articolul 263 TFUE, a Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2020/2130 a Consiliului din 17 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO 2020, L 426I, p. 14), precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2129 al Consiliului din 17 decembrie 2020 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO 2020, L 426I, p. 1), în măsura în care o privesc pe reclamantă;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta invocă cinci motive de nelegalitate a actelor atacate, în măsura în care o privesc, un motiv unic potrivit căruia Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere și în special și-a încălcat obligațiile de verificare. Consiliul nu a prezentat probe concrete pentru a justifica validitatea înscrierii în actele atacate a reclamantei pe listă.

Acțiune introdusă la 22 februarie 2021 – Maternus/EUIPO – adp Gauselmann (WILD)

(Cauza T-116/21)

(2021/C 148/31)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Maternus GmbH (München, Germania) (reprezentanți: M. Zoebisch și R. Drozdz, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: adp Gauselmann GmbH (Espelkamp, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta.

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „WILD” – cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 9 515 248.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității.

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 9 decembrie 2020 în cauza R 932/2019-1.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (a) și a articolului 59 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 25 februarie 2021 – Stowarzyszenie chłodnictwa klimatyzacji i pomp ciepła/Comisia

(Cauza T-123/21)

(2021/C 148/32)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Stowarzyszenie chłodnictwa klimatyzacji i pomp ciepła (Varșovia, Polonia) (reprezentant: A. Galos, radca prawny)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei Europene, notificată la 15 decembrie 2020, de stabilire a cantității de cote alocate reclamantei în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr 842/2006 (1), în măsura în care Comisia a efectuat o reducere a cotelor în temeiul articolului 25 din regulamentul menționat, și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv întemeiat pe aplicarea incorectă a Regulamentului nr. 517/2014 ca urmare a interpretării eronate a noțiunii de „introducere pe piață” care este prevăzută la articolul 2 punctul 10 din acest regulament.

---

(1)  JO 2014, L 150, p. 195.

Acțiune introdusă la 27 februarie 2021 – Bancode Investimento Global/EUIPO – Banco BIC Português (EUROBIC)

(Cauza T-125/21)

(2021/C 148/33)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Banco de Investimento Global SA (Lisabona, Portugalia) (reprezentant: N. Lucas, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Banco BIC Português SA (Lisabona, Portugalia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „EUROBIC” – cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 16 775 199.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 25 noiembrie 2020 în cauza R 607/2019-1.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea că, potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, există un risc de confuzie între mărcile anterioare ale Banco de Investimento Global SA și marca în litigiu și, în consecință, anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 95 alineatele (1) și (2) și a articolului 97 alineatul (1) literele (c) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 26 februarie 2021 – AO Nevinnomysskiy Azot și NAK „Azot”/Comisia

(Cauza T-126/21)

(2021/C 148/34)

Limba de procedură: engleză

Părțile

Reclamante: AO Nevinnomysskiy Azot (Nevinnomyssk, Rusia) și AO Novomoskovskaya Aktsionernaya Kompania NAK „Azot” (Novomoskovsk, Rusia) (reprezentanți: P. Vander Schueren și E. Gergondet, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2100 din 15 decembrie 2020 (1) în măsura în care le privește pe reclamante;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante în legătură cu această procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă un motiv unic, întemeiat pe faptul că pârâta nu a primit o cerere de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor care să conțină „elemente de probă suficiente” și a săvârșit, așadar, erori vădite de apreciere, a încălcat articolul 11 alineatul (2) și (5) și articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1036 (2) și nu și-a respectat obligația de a examina cu atenție și cu imparțialitate toate aspectele relevante ale speței atunci când a deschis reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor.

---

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2100 al Comisiei din 15 decembrie 2020 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2020, L 425, p. 21).

(2)  Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21).

Acțiune introdusă la 2 martie 2021 – CCPL și alții/Comisia

(Cauza T-130/21)

(2021/C 148/35)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: CCPL – Consorzio Cooperative di Produzione e Lavoro SC (Reggio Emilia, Italia), Coopbox Group SpA (Bibbiano, Italia), Coopbox Eastern s.r.o. (Nové Mesto nad Váhom, Slovacchia) (reprezentanți: E. Cucchiara și E. Rocchi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea amenzii aplicate reclamantelor; sau

—	în subsidiar, reducerea cuantumului acesteia; și, în orice caz,

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei Comisiei Europene din 17 decembrie 2020 nr. C(2020) 8940 final în cazul AT.39563 – Ambalaje alimentare pentru vânzarea cu amănuntul având ca obiect încălcarea articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1 p.1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167). — Se arată în această privință că valoarea luată în considerare de Comisie în vederea calculării limitei de 10 % prevăzute la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 este vădit eronată, în măsura în care acea valoare include totalul facturat de grupul CCPL, deși Comisia nu ar fi dovedit așa-numita parental liability a societății-mame a grupului.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor proporționalității și egalității de tratament în stabilirea cuantumului sancțiunii. — Se arată în această privință că amenda aplicată reclamantelor este vădit disproporționată în mod nejustificat în raport cu cea aplicată celorlalte părți. Aplicarea mecanică a limitei de 10 % pentru fiecare dintre încălcările contestate contravine principiilor proporționalității și egalității de tratament, precum și principiilor individualizării și adaptării amenzii.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisia Europeană a obligației de motivare prevăzute la articolul 296 TFUE întrucât a ținut seama numai în parte de elementele referitoare la lipsa capacității contributive furnizate de grupul CCPL. — . Se arată în această privință că, deși decizia atacată recunoaște situația de criză foarte gravă prin care trec reclamantele, nu a ținut seama suficient de aceasta în adaptarea sancțiunii.

Acțiune introdusă la 3 martie 2021 – Telefónica Germany/EUIPO (LOOP)

(Cauza T-132/21)

(2021/C 148/36)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Telefónica Germany GmbH & Co. OHG (München, Germania) (reprezentanți: A. Fottner și M. Müller, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală LOOP – cererea de înregistrare nr. 018008477.

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 17 decembrie 2020 în cauza R 644/2020-4.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în măsura în care prin aceasta se respinge cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 018008477;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața Tribunalului, precum și a cheltuielilor de judecată aferente procedurii de examinare și a procedurii în fața camerei de recurs.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului și a articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și a articolului 41 alineatul (1) din cartă coroborat cu articolul 20 și cu articolul 21 alineatul (1) din cartă.

Acțiune introdusă la 5 martie 2021 – Amort și alții/Comisia

(Cauza T-136/21)

(2021/C 148/37)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamanți: Heidi Amort (Jenesien, Italia) și alți 37 de reclamanți (reprezentant: R. Holzeisen, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului anularea deciziei de punere în aplicare care face obiectul acțiunii.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea formulată împotriva Deciziei de punere în aplicare COM(2021) 94 (final) a Comisiei Europene din 6 ianuarie 2021 de acordare a unei autorizații de introducere pe piață condiționate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului pentru „COVID-19 Vaccine Moderna – Vaccin de tip ARNm COVID-19 (cu nucleozide modificate)”, medicament de uz uman este întemeiată pe următoarele motive.

1.

Primul motiv: decizia de punere în aplicare atacată încalcă articolul 2 punctele 1 și 2 din Regulamentul (CE) nr. 507/2006 (1). Este dovedit științific că panica răspândită la nivel mondial din cauza unei rate ridicate a mortalității, pretins asociată cu infectarea cu SARS-CoV-2, este neîntemeiată. În plus, OMS și Uniunea Europeană nu au recunoscut în mod corespunzător situația de urgență în sensul unei amenințări la adresa sănătății publice.

2.

Al doilea motiv: decizia de punere în aplicare atacată încalcă articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 507/2006, din cauza: — lipsei unui raport beneficii/riscuri, în conformitate cu articolul 1 punctul 28a din Directiva 2001/83/CE (2), care să fie pozitiv; — lipsei cerinței prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 507/2006, întrucât solicitantul nu este probabil în măsură să furnizeze date clinice cuprinzătoare; — lipsei cerinței prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 507/2006, întrucât necesitățile medicale nesatisfăcute nu vor fi îndeplinite prin intermediul medicamentului autorizat; — lipsei cerinței prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 507/2006.

3.	Al treilea motiv: încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1394/2007 (3), a Directivei 2001/83/CE și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 (4).

4.	Al patrulea motiv: încălcarea gravă a articolelor 168 și 169 TFUE, precum și a articolelor 3, 35 și 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 507/2006 al Comisiei din 29 martie 2006 privind autorizația de introducere pe piață condiționată pentru medicamente de uz uman care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2006, L 92, p. 6, Ediție specială, 13/vol. 53, p. 45).

(2)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1394/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind medicamentele pentru terapie avansată și de modificare a Directivei 2001/83/CE și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 (JO 2007, L 324, p. 121).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83).

Acțiune introdusă la 7 martie 2021 – WIZZ Air Hungary/Comisia

(Cauza T-142/21)

(2021/C 148/38)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: WIZZ Air Hungary Légiközlekedési Zrt. (Budapesta, Ungaria) (reprezentanți: E. Vahida, S. Rating și I. Metaxas-Maranghidis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (UE) a pârâtei din 20 august 2020 privind ajutorul de stat SA.57026 (2020/N) – România COVID-19: Ajutor în favoarea Blue Air (1) și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.	Primul motiv, prin care se invocă faptul că pârâta a aplicat greșit articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și a săvârșit o eroare vădită de apreciere în evaluarea proporționalității ajutorului în raport pagubele provocate de criza COVID-19.

2.	Al doilea motiv, prin care se invocă faptul că analiza de către pârâtă a condițiilor de eligibilitate și de compatibilitate pentru ajutorul pentru salvare este viciată.

3.

Al treilea motiv, prin care se invocă faptul că pârâta a încălcat prevederi specifice ale TFUE și principiile generale ale dreptului european privind interzicerea discriminării, libera prestare a serviciilor și libertatea de stabilire, care au susținut liberalizarea transportului aerian în UE de la sfârșitul anilor 1980 (2).

4.	Al patrulea motiv, prin care se invocă faptul că pârâta s-a întemeiat pe dovezi inexistente sau inadecvate.

5.	Al cincilea motiv, prin care se invocă faptul că pârâta a omis să inițieze o procedură oficială de investigare, în pofida unor dificultăți serioase, și a încălcat drepturile procedurale ale reclamantei.

6.	Al șaselea motiv, prin care se invocă faptul că pârâta și-a încălcat obligația de motivare.

---

(1)  JO 2020, C 430, p. 2.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE) (JO 2008, L 293, p. 3-20).