Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2021/C 128/01)

Ultima publicație

JO C 110, 29.3.2021

Publicații anterioare

JO C 98, 22.3.2021

JO C 88, 15.3.2021

JO C 79, 8.3.2021

JO C 72, 1.3.2021

JO C 62, 22.2.2021

JO C 53, 15.2.2021

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 februarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Monomeles Protodikeio Lasithiou – Grecia) – M.V. și alții/ Organismos Topikis Aftodioikisis (O.T.A.) „Dimos Agiou Nikolaou”

(Cauza C-760/18) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Clauza 5 - Măsuri de prevenire a abuzurilor ce rezultă din folosirea contractelor sau a raporturilor de muncă pe durată determinată succesive - Contracte de muncă pe durată determinată în sectorul public - Contracte succesive sau primul contract prelungit - Măsură legală echivalentă - Interdicție constituțională absolută de a transforma contracte de muncă pe durată determinată în contracte pe durată nedeterminată - Obligația de interpretare conformă)

(2021/C 128/02)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Monomeles Protodikeio Lasithiou

Părțile din procedura principală

Reclamanți: M.V. și alții

Pârât: Organismos Topikis Aftodioikisis (O.T.A.) „Dimos Agiou Nikolaou”

Dispozitivul

1)

Clauza 1 și clauza 5 punctul (2) din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretate în sensul că expresia „contracte de muncă pe durată determinată succesive” care figurează în acestea include și prelungirea de plin drept a contractelor de muncă pe durată determinată ale lucrătorilor din sectorul salubrizării al colectivităților teritoriale, intervenită în conformitate cu dispoziții naționale exprese și în pofida faptului că nu a fost respectată forma scrisă, prevăzută în principiu pentru încheierea contractelor succesive.

2)

Clauza 5 punctul (1) din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretată în sensul că, atunci când a avut loc o folosire abuzivă a contractelor de muncă pe durată determinată succesive, în sensul acestei dispoziții, obligația instanței de trimitere de a efectua, în măsura posibilului, o interpretare și o aplicare ale tuturor dispozițiilor relevante ale dreptului intern de natură să sancționeze acest abuz în mod corespunzător și să înlăture consecințele încălcării dreptului Uniunii include aprecierea aspectului dacă dispozițiile unei reglementări naționale anterioare, încă în vigoare, care permit transformarea succesiunii de contracte pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, pot, după caz, să se aplice în scopul acestei interpretări conforme, deși dispoziții naționale de natură constituțională interzic în absolut o astfel de transformare în sectorul public.

---

(1)  JO C 103, 18.3.2019.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 februarie 2021 – RFA International LP/Comisia Europeană

(Cauza C-56/19 P) (1)

(Recurs - Dumping - Import de ferosiliciu originar din Rusia - Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Articolul 11 alineatele (9) și (10) - Respingere a cererilor de rambursare a taxelor antidumping achitate - Preț de export construit - Apreciere a reflectării taxelor antidumping în prețurile de revânzare și în prețurile de vânzare ulterioare în Uniunea Europeană - Obligație de a aplica aceeași metodă ca în ancheta care a avut ca rezultat impunerea taxei antidumping - Schimbarea circumstanțelor - Deducerea taxelor antidumping achitate - Elemente de probă concludente)

(2021/C 128/03)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: RFA International LP (reprezentanți: B. Evtimov, advokat, M. Krestiyanova și E. Borovikov, avocats, N. Tuominen, avocată și D. O’Keeffe, solicitor)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial de J.-F. Brakeland, A. Demeneix și P. Němečková, ulterior de J.-F. Brakeland și P. Němečková, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă RFA International LP la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 155, 6.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 februarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State, Grondwettelijk Hof – Belgia) – Katoen Natie Bulk Terminals NV, General Services Antwerp NV (C-407/19), Middlegate Europe NV (C-471/19)/ Belgische Staat (C-407/19), Ministerraad (C-471/19)

(Cauzele conexate C-407/19 și C-471/19) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 45 TFUE - Libera circulație a lucrătorilor - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Articolul 56 TFUE - Libera prestare a serviciilor - Desfășurare a activităților portuare - Muncitori portuari - Acces la profesie și recrutare - Modalități de recunoaștere a muncitorilor portuari - Muncitori portuari care nu fac parte din contingentul de lucrători prevăzut de legislația națională - Limitare a duratei contractului de muncă - Mobilitate a muncitorilor portuari între diferite zone portuare - Lucrători care efectuează o muncă logistică - Certificat de securitate - Motive imperative de interes general - Securitate în zonele portuare - Protecția lucrătorilor - Proporționalitate)

(2021/C 128/04)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State, Grondwettelijk Hof

Părțile din procedura principală

Reclamante: Katoen Natie Bulk Terminals NV, General Services Antwerp NV (C-407/19), Middlegate Europe NV (C-471/19)

Pârâți: Belgische Staat (C-407/19), Ministerraad (C-471/19)

Cu participarea: Katoen Natie Bulk Terminals NV, General Services Antwerp NV, Koninklijk Verbond der Beheerders van Goederenstromen (KVBG) CVBA, MVH Logistics en Stuwadoring BV

Dispozitivul

1)

Articolele 49 și 56 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care obligă persoanele sau întreprinderile care doresc să desfășoare activități portuare într-o zonă portuară, inclusiv activități străine de încărcarea și de descărcarea navelor în sens strict, să recurgă doar la muncitori portuari recunoscuți ca atare în conformitate cu condițiile și modalitățile stabilite în aplicarea acestei reglementări, în măsura în care condițiile și modalitățile menționate, pe de o parte, sunt întemeiate pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil și care permit muncitorilor portuari ai altor state membre să demonstreze că îndeplinesc, în statul lor de origine, cerințe echivalente celor aplicate muncitorilor portuari naționali și, pe de altă parte, nu stabilesc un contingent limitat de muncitori care pot face obiectul unei asemenea recunoașteri.

2)

Articolele 45, 49 și 56 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia: — recunoașterea muncitorilor portuari revine unei comisii administrative constituite în mod paritar din membri desemnați de organizațiile patronale și de organizațiile lucrătorilor; — această comisie decide de asemenea, în funcție de nevoia de forță de muncă, dacă muncitorii recunoscuți trebuie sau nu să fie incluși într-un contingent de lucrători portuari, înțelegându-se că, pentru muncitorii portuari neincluși în acest contingent, durata recunoașterii lor este limitată la durata contractului lor de muncă, astfel încât trebuie inițiată o nouă procedură de recunoaștere pentru fiecare nou contract pe care aceștia îl încheie, și — nu se prevede niciun termen maxim în care comisia menționată trebuie să decidă.

3)

Articolele 45, 49 și 56 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale potrivit căreia, cu excepția cazului în care poate demonstra că îndeplinește în alt stat membru condiții echivalente, un lucrător trebuie, pentru a fi recunoscut drept muncitor portuar: — să fie declarat apt din punct de vedere medical pentru munca portuară de către un serviciu extern pentru prevenire și protecție la locul de muncă la care este afiliată o organizație la care toți angajatorii care își desfășoară activitatea în zona portuară în cauză trebuie să se afilieze în mod obligatoriu; — să promoveze testele psihotehnice realizate de organul desemnat în acest sens de organizația patronală menționată; — să urmeze timp de trei săptămâni cursuri pregătitoare referitoare la securitatea la locul de muncă și care vizează obținerea unei calificări profesionale și — să promoveze proba finală, — în măsura în care misiunea încredințată organizației patronale și, dacă este cazul, sindicatelor muncitorilor portuari recunoscuți în desemnarea organelor însărcinate cu efectuarea unor astfel de examene, teste sau probe nu este de natură să repună în discuție caracterul transparent, obiectiv și imparțial al acestora din urmă.

4)

Articolele 45, 49 și 56 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia muncitorii portuari, recunoscuți ca atare în conformitate cu regimul juridic care le era aplicabil înainte de intrarea în vigoare a acestei reglementări, păstrează, în temeiul acesteia din urmă, calitatea de muncitori portuari recunoscuți și sunt incluși în contingentul de muncitori portuari prevăzut de reglementarea menționată.

5)

Articolele 45, 49 și 56 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede că transferul unui muncitor portuar în contingentul de lucrători ai unei alte zone portuare decât cea în care a obținut recunoașterea sa este supus unor condiții și modalități stabilite printr-un contract colectiv de muncă, în măsura în care acestea din urmă se dovedesc necesare și proporționale în raport cu obiectivul de a asigura securitatea în fiecare zonă portuară, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

6)

Articolele 45, 49 și 56 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede că lucrătorii logistici trebuie să dispună de un „certificat de securitate”, emis pe baza prezentării cărții lor de identitate și a contractului lor de muncă și ale cărui modalități de emitere, precum și procedura care trebuie urmată pentru obținerea sa sunt stabilite printr-un contract colectiv de muncă, în măsura în care condițiile de eliberare a unui astfel de certificat sunt necesare și proporționale cu obiectivul de a garanta securitatea în zonele portuare, iar procedura prevăzută pentru obținerea sa nu impune sarcini administrative nerezonabile și disproporționate.

---

(1)  JO C 288, 26.8.2019.

JO C 348 du 14.10.2019.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 11 februarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal – Irlanda) – Procedură penală privind pe K.M.

(Cauza CauzaC-77/20) (1)

(„Trimitere preliminară - Politica comună în domeniul pescuitului - Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 - Sistem de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului - Utilizarea la bordul unei nave de pescuit a unui utilaj capabil să sorteze pești în mod automat, după dimensiuni - Articolul 89 - Măsuri care urmăresc să asigure respectarea normelor - Articolul 90 - Sancțiuni penale - Principiul proporționalității”)

(2021/C 128/05)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal

Partea din procedura penală principală

K.M.

Cu participarea: The Director of Public Prosecutions

Dispozitivul

Articolele 89 și 90 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem de control al Uniunii pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006, interpretate în lumina principiului proporționalității consacrat la articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că, sub rezerva verificărilor a căror efectuare revine instanței de trimitere, acestea nu se opun unei dispoziții naționale care, pentru a sancționa o încălcare a articolului 32 din Regulamentul (CE) nr. 850/98 al Consiliului din 30 martie 1998 pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 227/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013, prevede nu numai aplicarea unei amenzi, ci și confiscarea obligatorie a capturilor și a uneltelor de pescuit interzise sau neconforme aflate la bordul navei în cauză.

---

(1)  JO C 137, 27.4.2020.

Recurs introdus la 31 iulie 2020 de AL împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 10 iunie 2020 în cauza T-83/19, AL/Comisia

(Cauza C-356/20 P)

(2021/C 128/06)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: AL (reprezentanți: S. Rodrigues, A. Blot, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Prin Ordonanța din 10 decembrie 2020, Curtea (Camera a șasea) a respins recursul ca vădit nefondat.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Nederlandstalige ondernemingsrechtbank Brussel (Belgia) la 26 octombrie 2020 – Q, R, S/United Airlines, Inc.

(Cauza C-561/20)

(2021/C 128/07)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Nederlandstalige ondernemingsrechtbank Brussel

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Q, R, S

Pârâtă: United Airlines, Inc.

Întrebările preliminare

1)

Articolul 3 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 din Regulamentul (CE) 261/2004 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, așa cum sunt interpretate de Curte, trebuie interpretate în sensul că un pasager are dreptul la compensație financiară din partea unui operator de transport aerian necomunitar, atunci când ajunge la destinația sa finală cu o întârziere de mai mult de trei ore ca urmare a unei întârzieri a ultimului zbor, ale cărui loc de plecare și loc de sosire sunt situate pe teritoriul unei țări terțe, fără escală pe teritoriul unui stat membru, în cadrul unui zbor cu corespondență care începe pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru, toate zborurile fiind efectuate, din punct de vedere material, de acest operator de transport aerian necomunitar, și rezervate de pasager printr-o rezervare unică la un operator de transport aerian comunitar care nu a efectuat niciunul din aceste zboruri din punct de vedere material?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, Regulamentul (CE) 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, astfel cum a fost interpretat în cadrul primei întrebări, încalcă dreptul internațional, în special principiul suveranității complete și exclusive a unui stat asupra teritoriului său și a spațiului său aerian, deoarece această interpretare face ca dreptul Uniunii să fie aplicabil unei situații care se derulează pe teritoriul unei țări terțe?

---

(1)  JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 7/vol. 12, p. 218

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag cu sediul în Haarlem (Țările de Jos) la 2 noiembrie 2020 – F, A, G, H, I/Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-579/20)

(2021/C 128/08)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag cu sediul în Haarlem

Părțile din procedura principală

Reclamanți: F, A, G, H, I

Pârât: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Întrebările preliminare

1)

Articolul 15 partea introductivă și litera (c) din Directiva privind calificarea (1) urmărește să asigure protecție numai în situația excepțională în care gradul de violență generalizată în caz de conflict armat intern sau internațional atinge un nivel atât de ridicat încât există motive serioase și întemeiate de a crede că un civil trimis în țara în discuție sau, dacă este cazul, în regiunea în discuție este expus, ca urmare a simplei sale prezențe pe teritoriile menționate, unui risc real de a suferi amenințarea menționată în această parte a articolului? Această situație excepțională intră în sfera noțiunii „most extreme case of general violence”, în sensul Hotărârii N.A. împotriva Regatului Unit (2)? În cazul unui răspuns negativ la prima parte a primei întrebări:

2)

Articolul 15 partea introductivă și litera (c) din Directiva privind calificarea trebuie interpretat în sensul că și un grad mai mic de violență generalizată decât situația excepțională menționată anterior, coroborat cu situația personală și individuală a unui solicitant, poate duce la concluzia că există motive serioase și întemeiate de a crede că un solicitant trimis în țara respectivă sau în regiunea în cauză este expus unui risc de a suferi amenințările menționate în această parte a articolului? În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare:

3)

Trebuie folosită, în acest context, o scară progresivă cu o diferențiere în privința gradelor posibile de violență generalizată și a măsurii corespunzătoare pe care o are situația individuală? Care sunt circumstanțele personale și individuale care pot avea un rol în evaluarea autorității decizionale și a instanței naționale? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

4)

Prevederile articolului 15 din Directiva privind calificarea sunt considerate respectate atunci când unui solicitant aflat într-o situație în care există un nivel de violență generalizată mai puțin ridicat decât în situația extraordinară menționată, care poate demonstra că este afectat în mod specific, ca urmare a unor elemente proprii situației sale personale (printre altele), i se acordă protecție subsidiară numai în temeiul articolului 15 partea introductivă și litera (a) sau (b) din această Directiva privind calificarea?

---

(1)  Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO 2011, L 337, p. 9).

(2)  Curtea EDO, 17 iulie 2008, CE:ECHR:2008:07l7JUDO02590407.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag, zittingsplaats Amsterdam (Țările de Jos) la 24 noiembrie 2020 – E.K./Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-624/20)

(2021/C 128/09)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag, zittingsplaats Amsterdam

Părțile din procedura principală

Reclamantă: E.K.

Pârât: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Întrebările preliminare

1)	Statele membre sunt competente să stabilească dacă dreptul de ședere în temeiul articolului 20 TFUE are sau nu are caracter temporar ca atare sau acest aspect trebuie definit de dreptul Uniunii?

2)

În cazul în care este aplicabilă o interpretare a dreptului Uniunii, în scopul aplicării Directivei 2003/109/CE (1), este necesar să se facă distincție între diferitele drepturi de ședere condiționate de care beneficiază resortisanții unor țări terțe în temeiul dreptului Uniunii, printre care dreptul de ședere condiționat al unui membru de familie al unui cetățean al Uniunii în temeiul Directivei privind șederea, și dreptul de ședere prevăzut la articolul 20 TFUE?

3)	Dreptul de ședere în temeiul articolului 20 TFUE, care, prin natura sa, este subordonat existenței unei relații de dependență între resortisantul unei țări terțe și cetățeanul Uniunii, fiind așadar limitat, are caracter temporar?

4)

În măsura în care dreptul de ședere în temeiul articolului 20 TFUE are caracter temporar, articolul 3 alineatul (2) litera (e) din directivă (în acest caz) trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia numai permisele de ședere prevăzute de dreptul național sunt excluse de la dobândirea statutului de rezident pe termen lung în sensul acestei directive?

---

(1)  Directiva Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO 2004, L 16, p. 44, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 225).

Recurs introdus la 23 noiembrie 2020 de Arkadiusz Kaminski împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 23 septembrie 2020 în cauza T-677/19, Polfarmex/EUIPO – Kaminski

(Cauza C-626/20 P)

(2021/C 128/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Arkadiusz Kaminski (reprezentanți: E. Pijewska, M. Mazurek și W. Trybowski, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Polfarmex S.A

Prin Ordonanța din 28 ianuarie 2020, Curtea de Justiție (Camera de admitere în principiu a recursurilor) a decis ca recursul să nu fie admis în principiu și a dispus ca domnul Arkadiusz Kaminski să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de rechtbank Amsterdam (Țările de Jos) la 7 decembrie 2020 – Mandat european de arestare emis împotriva lui X; cealaltă parte din procedură: Openbaar Ministerie

(Cauza C-665/20)

(2021/C 128/11)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din procedura principală

Mandat european de arestare emis împotriva: X

Cealaltă parte din procedură: Openbaar Ministerie

Întrebările preliminare

1)

Articolul 4 punctul 5 din Decizia-cadru 2002/584/JAI (1) trebuie, într-adevăr, interpretat în sensul că, atunci când un stat membru alege să transpună această dispoziție în dreptul său intern, autoritatea judiciară de executare trebuie să dispună de o anumită marjă de apreciere în ceea ce privește aspectul dacă trebuie sau nu trebuie să refuze executarea MEA?

2)	Noțiunea „aceleași fapte” de la articolul 4 punctul 5 din Decizia-cadru 2002/584/JAI trebuie interpretată în același mod precum aceeași noțiune de la articolul 3 punctul 2 din Decizia-cadru 2002/584/JAI și, în caz contrar, cum trebuie interpretată această noțiune din prima dispoziție menționată?

3)

Condiția menționată la articolul 4 punctul 5 din Decizia-cadru 2002/584/JAI ca „sentința să fi fost executată […] sau să nu mai poată fi executată, în conformitate cu dreptul țării de condamnare” trebuie interpretată în sensul că include o situație în care persoana căutată a fost condamnată definitiv, pentru aceleași fapte, la o pedeapsă privativă de libertate pe care a executat-o în parte în țara de condamnare și care în rest a fost anulată de o autoritate nejudiciară a acelei țări, în cadrul unei măsuri generale de clemență care se aplică și condamnaților care au comis fapte grave, precum persoana căutată, și care nu se bazează pe considerente raționale de politică penală?

---

(1)  Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour constitutionnelle (Belgia) la 10 decembrie 2020 – Airbnb Ireland UC/Région de Bruxelles-Capitale

(Cauza C-674/20)

(2021/C 128/12)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour constitutionnelle

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Airbnb Ireland UC

Pârâtă: Région de Bruxelles-Capitale

Întrebările preliminare

1)

Articolul 1 alineatul (5) litera (a) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă, („Directiva privind comerţul electronic”) (1) trebuie interpretat în sensul că o legislație națională care obligă furnizorii unui serviciu de intermediere care are ca obiect să pună în legătură, prin intermediul unei platforme electronice, în schimbul unei remunerații, potențiali locatari cu locatori profesioniști sau neprofesioniști care oferă servicii de cazare de scurtă durată, să comunice, la cererea scrisă a administrației fiscale și sub sancțiunea unei amenzi administrative, „datele operatorului și datele de contact ale unităților de cazare turistică, precum și numărul de nopți și de unități de cazare exploatate în cursul anului anterior”, în scopul identificării persoanelor obligate la plata unei taxe regionale pe unitățile de cazare turistică și pe veniturile lor impozabile, ţine de „domeniul fiscal” și, prin urmare, trebuie considerată exclusă din domeniul de aplicare al acestei directive?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolele 1-3 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (2) trebuie interpretate în sensul că această directivă este aplicabilă unei legislații naționale precum cea descrisă în prima întrebare preliminară? În orice eventualitate, articolul 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se aplică unei astfel de legislații?

3)	Articolul 15 alineatul (2) din Directiva 2000/31/CE trebuie interpretat în sensul că este aplicabil unei legislații naționale precum cea descrisă în prima întrebare preliminară și că permite existența unei astfel de legislații?

---

(1)  JO 2000, L 178, p. 1, Ediţie specială, 13/vol. 29, p. 257.

(2)  JO 2006, L 376, p. 36, Ediţie specială, 13/vol. 58, p. 50.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Grondwettelijk Hof (Belgia) la 21 decembrie 2020 – Orde van Vlaamse Balies, IG, Belgian Association of Tax Lawyers, CD, JU/Vlaamse Regering

(Cauza C-694/20)

(2021/C 128/13)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Grondwettelijk Hof

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Orde van Vlaamse Balies, IG, Belgian Association of Tax Lawyers, CD, JU

Pârât: Vlaamse Regering

Întrebarea preliminară

Articolul 1 punctul 2 din Directiva (UE) 2018/822 (1) a Consiliului din 25 mai 2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării încalcă dreptul la un proces echitabil garantat prin articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și dreptul la respectarea vieții private garantat prin articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care noul articol 8ab alineatul (5), pe care l-a introdus în Directiva 2011/16/UE (2) a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE, prevede că, dacă un stat membru ia măsurile necesare pentru a da intermediarilor dreptul la o derogare de la depunerea informațiilor cu privire la o modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării în cazul în care obligația de raportare ar încălca privilegiul profesional legal în temeiul dreptului intern al statului membru respectiv, acest stat membru este obligat să impună intermediarilor să notifice fără întârziere oricărui alt intermediar sau, dacă nu există un alt intermediar, contribuabilului relevant obligațiile de raportare care îi revin, în măsura în care această obligație are drept consecință faptul că un avocat care acționează ca intermediar devine obligat să comunice altui intermediar, care nu este clientul său, informații pe care le obține în exercitarea activităților esențiale ale profesiei sale, și anume apărarea sau reprezentarea clientului în justiție și acordarea de consultanță juridică, chiar și în afara oricărei proceduri judiciare?

---

(1)  JO 2018, L 139, p. 1.

(2)  JO 2011, L 64, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 23 decembrie 2020 – Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid/C, B

(Cauza C-704/20)

(2021/C 128/14)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Părțile din procedura principală

Apelant: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Intimați: C, B

Întrebarea preliminară

Dreptul Uniunii, în special articolul 15 alineatul (2) din Directiva privind returnarea (2008/115/CE) (1) și articolul 9 din Directiva privind primirea (2013/33/UE) (2), coroborate cu articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2007 C 303/01), obligă la o revizuire din oficiu, în sensul că instanța este obligată să evalueze din proprie inițiativă (ex officio) dacă au fost îndeplinite toate condițiile de luare în custodie publică, inclusiv condițiile a căror îndeplinire nu a fost contestată de străin, deși a avut posibilitatea să facă acest lucru?

---

(1)  Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO 2008, L 348, p. 98).

(2)  Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO 2013, L 180, p. 96).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 24 decembrie 2020 – GJ/Ryanair DAC

(Cauza C-712/20)

(2021/C 128/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamant: GJ

Pârâtă: Ryanair DAC

Întrebarea preliminară

O grevă a propriilor angajați ai operatorului de transport aerian generată de un apel sindical constituie o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) [din] Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, S. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Centrale Raad van Beroep (Țările de Jos) la 24 decembrie 2020 – Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank, Y/X, Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank

(Cauza C-713/20)

(2021/C 128/16)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Centrale Raad van Beroep

Părțile din procedura principală

Apelanți: Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank, Y

Intimați: X, Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank

Întrebările preliminare

1)

Articolul 11 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul 883/2004 (1) trebuie interpretat în sensul că un lucrător rezident într-un stat membru, care lucrează pe teritoriul altui stat membru pe baza unui contract de muncă temporară care prevede că raportul de muncă încetează de îndată ce încetează misiunea, după care acesta este reluat, rămâne, în perioadele intermediare, sub incidența legislației acestui ultim stat membru, atât timp cât lucrătorul nu și-a întrerupt temporar activitatea?

2)	Care sunt factorii relevanți pentru a evalua, în astfel de cazuri, dacă există sau nu o întrerupere temporară a activității?

3)	După cât timp un lucrător care nu mai are un raport contractual de muncă trebuie considerat că și-a întrerupt temporar activitatea în țara de angajare, cu excepția cazului în care se indică elemente concrete în sens contrar?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82)

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 29 decembrie 2020 – Procedura de insolvență deschisă împotriva patrimoniului Galapagos BidCo. S.a.r.l., cu participarea DE, în calitate de administrator judiciar al Galapagos S. A., Hauck Aufhäuser Fund Services S. A. și Prime Capital S. A.

(Cauza C-723/20)

(2021/C 128/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Galapagos BidCo. S.a.r.l.

Intimați: DE, în calitate de administrator judiciar al Galapagos S. A., Hauck Aufhäuser Fund Services S. A. și Prime Capital S. A.

Întrebările preliminare

1)

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/848 (1) trebuie interpretat în sensul că o societate debitoare al cărei sediu social este situat într-un stat membru nu are centrul intereselor sale principale într-un al doilea stat membru în care se află locul administrației sale centrale, astfel cum poate fi determinat prin elemente obiective și verificabile de către terți, în cazul în care, în împrejurări precum cele din procedura principală, societatea debitoare a mutat acest loc al administrației centrale dintr-un al treilea stat membru în cel de al doilea stat membru în timp ce în al treilea stat membru era depusă o cerere de deschidere a unei proceduri principale de insolvență, care nu fusese încă soluționată, cu privire la patrimoniul său?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/848 trebuie să fie interpretat în sensul că: a) instanțele judecătorești din statul membru pe teritoriul căruia debitorul are centrul intereselor principale la momentul depunerii cererii de deschidere a procedurii de insolvență rămân competente internațional pentru a hotărî cu privire la deschiderea acestei proceduri atunci când debitorul mută centrul intereselor sale principale pe teritoriul unui alt stat membru după depunerea cererii, dar înainte de pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii de insolvență, și b) că această prorogare a competenței internaționale a instanțelor judecătorești dintr-un stat membru exclude competența instanțelor judecătorești dintr-un alt stat membru de a se pronunța cu privire la alte cereri de deschidere a procedurii principale de insolvență care, după mutarea centrului intereselor principale ale debitorului în alt stat membru, vor fi depuse la o instanță judecătorească din acest alt stat membru?

---

(1)  JO 2015, L 141 p. 19.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Judecătoria Miercurea Ciuc (România) la data de 4 ianuarie 2021 – Pricoforest SRL / Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR)

(Cauza C-13/21)

(2021/C 128/18)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Judecătoria Miercurea Ciuc

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: Pricoforest SRL

Pârâtă: Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR)

Întrebările preliminare

1)

Noțiunea de „rază de 100 km” din cuprinsul articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 (1) trebuie interpretată în sensul că o linie dreaptă trasată pe hartă între sediul întreprinderii și destinație trebuie să fie mai mică de 100 km sau în sensul că distanța efectiv parcursă de vehicul trebuie să fie mai mică de 100 km?

2)

Dispozițiile articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 trebuie interpretate în sensul că efectuarea de transporturi dintre cele prevăzute în această normă, dintre care unele pe o rază de 100 km de la sediul întreprinderii, iar unele cu depășirea acestei raze, într-un interval de timp de o lună, în contextul exceptării situației de la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 de la aplicarea acestui regulament printr-o dispoziție națională, presupune exceptarea tuturor transporturilor respective de la aplicarea regulamentului, doar a celor efectuate [fără] depășirea razei de 100 km sau a niciunuia dintre ele?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului Eeuropean și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului (JO 2006, L 102, p. 1, Ediţie specială 05/vol. 8, p. 214).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 12 ianuarie 2021 – Uniqa Versicherungen AG/VU

(Cauza C-18/21)

(2021/C 128/19)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Uniqa Versicherungen AG

Pârât: VU

Întrebarea preliminară

Dispozițiile articolelor 20 și 26 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (1) trebuie interpretate în sensul că se opun întreruperii termenului de 30 de zile prevăzut pentru a formula opoziție la o somație europeană de plată, prevăzut la articolul 16 alineatul (2) din acest regulament, prin articolul 1 alineatul (1) din Bundesgesetz betreffend Begleitmaßnahmen zu COVID-19 in der Justiz (Legea federală austriacă privind măsurile de însoțire referitoare la COVID-19 în domeniul justiției), în temeiul căruia, în cauzele civile, toate termenele procedurale al căror fapt generator a intervenit după 21 martie 2020 sau care nu au expirat încă până la această dată se întrerup până la 30 aprilie 2020 și încep să curgă din nou de la 1 mai 2020?

---

(1)  JO 2006, L 399, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 108.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag zittingsplaats Haarlem (Țările de Jos) la 13 ianuarie 2021 – I, S/Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-19/21)

(2021/C 128/20)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag zittingsplaats Haarlem

Părțile din procedura principală

Reclamanți: I, S

Pârât: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Întrebările preliminare

1)

Articolul 27 din Regulamentul Dublin (1) trebuie interpretat în sensul că acesta obligă statul membru solicitat, în mod individual sau coroborat cu articolul 47 din cartă, să prevadă pentru solicitantul care are reședința în statul membru solicitant și dorește transferul în temeiul articolului 8 (sau al articolului 9 sau 10) din Regulamentul Dublin sau pentru membrul de familie al solicitantului prevăzut la articolul 8, 9 sau 10 din Regulamentul Dublin, o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judiciare împotriva refuzului cererii de preluare?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare și în care articolul 27 din Regulamentul Dublin nu poate constitui un temei pentru o cale de atac efectivă, articolul 47 din cartă trebuie interpretat, coroborat cu dreptul fundamental la unitatea familiei și cu interesul superior al copilului [astfel cum sunt prevăzute la articolele 8-10 și în considerentul (19) din Regulamentul Dublin], în sensul că acesta obligă statul membru solicitat să prevadă pentru solicitantul care are reședința în statul membru solicitant și dorește transferul în temeiul articolelor 8-10 din Regulamentul Dublin sau pentru membrul de familie al solicitantului prevăzut la articolele 8-10 din Regulamentul Dublin, o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judiciare împotriva refuzului cererii de preluare?

3)	În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1 sau la întrebarea 2 (a doua parte), în ce mod și de către care stat membru trebuie comunicate solicitantului sau membrului de familie al acestuia decizia de refuz a statului membru solicitat și dreptul de a formula o cale de atac împotriva acesteia?

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO 2013, L 180, p. 31).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Gericht Erster Instanz Eupen (Belgia) la 14 ianuarie 2021 – IO/Regiunea Valonă

(Cauza C-23/21)

(2021/C 128/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Gericht Erster Instanz Eupen (Belgia)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: IO

Pârâtă: Regiunea Valonă

Întrebările preliminare

1)

O reglementare națională, precum cea aplicată de Regiunea Valonă, care condiționează utilizarea unui vehicul profesional scutit de obligația unei reînmatriculări, vehicul pus la dispoziția unui conducător de întreprindere (sau liber profesionist) cu reședința în Belgia de către o întreprindere (cu sau fără personalitate juridică) cu sediul în alt stat membru, de deținerea la bordul vehiculului de către acest conducător de întreprindere (sau liber profesionist) a unui atestat eliberat de întreprindere (cu sau fără personalitate juridică) sau a unei dovezi a unei dispoziții primite [cu alte cuvinte un atestat în sensul articolului 3 alineatul (2) punctul 2 din Decretul regal din 20 iulie 2001], este contrară reglementării Uniunii relevante și în special articolului 49 (libertatea de stabilire) și articolului 56 (libera circulație a serviciilor) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)?

2)

Cerința pentru utilizarea unui vehicul profesional înmatriculat în străinătate, pus la dispoziția unui asociat și conducător de întreprindere cu reședința în Belgia, și anume că acesta trebuie să obțină un salariu sau un venit din întreprindere, este compatibilă cu reglementarea Uniunii relevantă și în special cu articolul 49 (libertatea de stabilire) și cu articolul 56 (libera circulație a serviciilor) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)?

3)

O reglementare națională, precum cea descrisă mai sus și aplicată de Regiunea Valonă, este justificată prin imperative de ordine publică sau alte măsuri de protecție, iar respectarea reglementării naționale interpretate în sensul că prevede în mod obligatoriu prezența la bordul vehiculului atât a unei dovezi a unei dispoziții primite, cât și a unui atestat al întreprinderii privind punerea la dispoziție a vehiculului, este necesară pentru atingerea scopului urmărit sau acest scop ar fi putut fi atins și prin mijloace mai puțin stricte și mai puțin formale?

Cerere de decizie preliminară introdusă de College van Beroep voor het bedrijfsleven (Țările de Jos) la 22 ianuarie 2021 – Sense Visuele Communicatie en Handel vof (care acționează, de asemenea, sub denumirea De Scharrelderij)/Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit

(Cauza C-36/21)

(2021/C 128/22)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het bedrijfsleven

Părțile din procedura principală

Recurentă: Sense Visuele Communicatie en Handel vof (care acționează, de asemenea, sub denumirea De Scharrelderij)

Intimat: Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit

Întrebarea preliminară

Dreptul Uniunii se opune posibilității de a se evalua, pe baza principiului protecției încrederii legitime prevăzut de dreptul național, dacă un organ administrativ național a generat încredere cu încălcarea unei dispoziții de drept al Uniunii și a acționat, astfel, în mod ilegal potrivit dreptului național atunci când nu a acordat despăgubiri pentru prejudiciul suferit de un justițiabil ca urmare a acestui fapt, în cazul în care acest justițiabil nu poate invoca cu succes principiul protecției încrederii legitime prevăzut de dreptul Uniunii, deoarece este vorba despre o dispoziție clară de drept al Uniunii?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Ravensburg (Germania) la 22 ianuarie 2021 – VK/BMW Bank GmbH

(Cauza C-38/21)

(2021/C 128/23)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Ravensburg

Părțile din procedura principală

Reclamant: VK

Pârâtă: BMW Bank GmbH

Întrebările preliminare

1)

Cu privire la prezumția de legalitate prevăzută la articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf a treia teză și la articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a treia teză din EGBGB [Legea de punere în aplicare a Codului civil] a) Articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf a treia teză și articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a treia teză din EGBGB sunt incompatibile cu articolul 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48/CE (1) și cu articolul 14 alineatul (1) din această directivă, în măsura în care declară clauze contractuale contrare cerințelor articolului 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48 ca îndeplinind cerințele prevăzute la articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf prima și a doua teză și la articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a doua teză punctul 2 litera (b) din EGBGB? În cazul unui răspuns afirmativ: b) Din dreptul Uniunii, în special din articolul 10 alineatul (2) litera (p) și din articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2008/48, rezultă că articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf a treia teză și articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a treia teză din EGBGB sunt inaplicabile în măsura în care declară clauze contractuale contrare cerințelor articolului 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48 ca îndeplinind cerințele prevăzute la articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf prima și a doua teză din EGBGB și la articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a doua teză punctul 2 litera (b) din EGBGB? În cazul unui răspuns negativ la întrebarea II. 1 b):

2)

Cu privire la informațiile obligatorii în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48 a) Articolul 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că cuantumul dobânzii plătibile pe zi, care trebuie menționat în contractul de credit, trebuie să poată fi calculat pe baza ratei dobânzii aferente creditului, indicate în contract? b) Articolul 10 alineatul (2) litera (l) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că rata dobânzii de întârziere aplicabilă la data încheierii contractului de credit trebuie comunicată ca valoare absolută sau, cel puțin, trebuie indicată ca valoare absolută rata dobânzii de referință aplicabilă (în speță, rata dobânzii de bază în conformitate cu articolul 247 din BGB [Codul civil]), din care este stabilită, prin adăugare, rata dobânzii de întârziere aplicabilă (în speță, de cinci puncte procentuale, în conformitate cu articolul 288 alineatul (1) a doua teză din BGB), iar consumatorului trebuie să i se precizeze rata de referință (rata dobânzii de bază) și variabilitatea acesteia? c) Articolul 10 alineatul (2) litera (t) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că textul contractului de credit trebuie să conțină condițiile de formă esențiale în ceea ce privește accesul la o procedură extrajudiciară de contestare și la o cale de atac? În cazul unui răspuns afirmativ la cel puțin una dintre întrebările 2 a), 2 b) și 2 c): d) Articolul 14 alineatul (1) a doua teză litera (b) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că termenul de retragere începe să curgă numai atunci când informațiile prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48 au fost comunicate integral și exact? În cazul unui răspuns negativ: e) Care sunt criteriile determinante pentru a declanșa curgerea termenului de retragere în pofida unor informații incomplete sau incorecte? În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea II.1.a) și/sau la cel puțin una dintre întrebările II. 2.a), II.2.b) și II.2.c):

3)

În ceea ce privește decăderea din dreptul de retragere prevăzut la articolul 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48: a) Dreptul de retragere prevăzut la articolul 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48 este supus decăderii? În cazul unui răspuns afirmativ: b) Decăderea constituie o limitare în timp a dreptului de retragere, care trebuie reglementată printr-o lege adoptată de parlament? În cazul unui răspuns negativ: c) O decădere implică, din punct de vedere subiectiv, faptul că consumatorul a avut cunoștință despre menținerea dreptului său de retragere sau, cel puțin, este răspunzător pentru necunoașterea acesteia în sensul unei neglijențe grave? În cazul unui răspuns negativ: d) Posibilitatea creditorului de a transmite ulterior persoanei creditate informațiile prevăzute la articolul 14 alineatul (1) a doua teză litera (b) din Directiva 2008/48, declanșând astfel curgerea termenului de retragere, se opune aplicării cu bună-credință a normelor de decădere? În cazul unui răspuns negativ: e) Acest lucru este compatibil cu principiile consacrate ale dreptului internațional care sunt obligatorii pentru instanța germană în temeiul Legii fundamentale? În cazul unui răspuns afirmativ: f) Cum ar trebui să soluționeze practicienii din domeniul dreptului german un conflict între cerințele imperative ale dreptului internațional și cerințele Curții de Justiție a Uniunii Europene?

4)

În ceea ce privește exercitarea abuzivă a dreptului de retragere al consumatorului prevăzut la articolul 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48: a) Exercitarea dreptului de retragere prevăzut la articolul 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48 poate constitui un abuz de drept? În cazul unui răspuns afirmativ: b) Admiterea unei exercitări abuzive a dreptului de retragere constituie o limitare în timp a dreptului de retragere, care trebuie reglementată printr-o lege adoptată de parlament? În cazul unui răspuns negativ: c) Admiterea unei exercitări abuzive a dreptului de retragere implică, din punct de vedere subiectiv, faptul că consumatorul a avut cunoștință despre menținerea dreptului său de retragere sau, cel puțin, că este răspunzător pentru necunoașterea sa în sensul unei neglijențe grave? În cazul unui răspuns negativ: d) Potrivit principiului bunei credințe, posibilitatea creditorului de a transmite ulterior persoanei creditate informațiile prevăzute la articolul 14 alineatul (1) a doua teză litera (b) din Directiva 2008/48, declanșând astfel curgerea termenului de retragere, se opune admiterii unei exercitări abuzive a dreptului de retragere? În cazul unui răspuns negativ: e) Acest lucru este compatibil cu principiile consacrate ale dreptului internațional care sunt obligatorii pentru instanța germană în temeiul Legii fundamentale? În cazul unui răspuns afirmativ: f) Cum ar trebui să soluționeze practicienii din domeniul dreptului german un conflict între cerințele imperative ale dreptului internațional și cerințele Curții de Justiție a Uniunii Europene?

---

(1)  Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66).

Cerere de decizie preliminară introdusă de rechtbank Den Haag, zittingsplaats 's-Hertogenbosch (Țările de Jos) la 26 ianuarie 2021 – X/Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-39/21)

(2021/C 128/24)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag, zittingsplaats 's-Hertogenbosch

Părțile din procedura principală

Reclamant: X

Pârât: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Întrebările preliminare

1)

Având în vedere articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolele 6 și 53 din cartă și în lumina articolului 15 alineatul (2) partea introductivă și litera (b) din Directiva privind returnarea (1), a articolului 9 alineatul (3) din Directiva privind primirea (2) și a articolului 28 alineatul (4) din Regulamentul Dublin (3), statelor membre le este permis să organizeze procedura judiciară în care se poate contesta detenția străinilor impusă de autorități astfel încât judecătorului îi este interzis să examineze și să evalueze din oficiu toate aspectele legalității detenției și, în cazul constatării din oficiu că aceasta este ilegală, să pună capăt imediat acestei detenții ilegale și să dispună eliberarea imediată a străinului? În cazul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene consideră că o astfel de reglementare națională este incompatibilă cu dreptul Uniunii, aceasta înseamnă de asemenea că, dacă străinul îi solicită judecătorului să fie pus în libertate, acest judecător este întotdeauna obligat să examineze și să evalueze din oficiu, în mod activ și aprofundat, toate faptele și elementele relevante pentru legalitatea detenției?

2)

Având în vedere articolul 24 alineatul (2) din cartă coroborat cu articolul 3 punctul 9 din Directiva privind returnarea, cu articolul 21 din Directiva privind primirea și cu articolul 6 din Regulamentul Dublin, răspunsul la prima întrebare este diferit dacă străinul deținut de autorități este minor?

3)

Din dreptul la o cale de atac eficientă, astfel cum este garantat la articolul 47 din cartă coroborat cu articolele 6 și 53 din cartă și în lumina articolului 15 alineatul (2) partea introductivă și litera (b) din Directiva privind returnarea, a articolului 9 alineatul (3) din Directiva privind primirea și a articolului 28 alineatul (4) din Regulamentul Dublin, reiese că, dacă străinul îi solicită retragerea măsurii de luare în custodie publice și punerea în libertate, judecătorul din orice instanță trebuie să furnizeze o motivare de fond solidă pentru orice decizie privind această solicitare, în cazul în care calea de atac este, de altfel, gestionată precum în acest stat membru? În cazul în care Curtea consideră că o practică judiciară națională în care este suficient ca judecătorul din a doua instanță, deci cea mai înaltă, să pronunțe o decizie fără nicio motivare de fond este incompatibilă cu dreptul Uniunii, având în vedere modul în care este organizată, de altfel, această cale de atac în respectivul stat membru, aceasta înseamnă că o astfel de competență pentru judecătorul care decide în a doua instanță, deci cea mai înaltă, cu privire la probleme de azil și la cauzele obișnuite privind străinii, trebuie considerată, de asemenea, incompatibilă cu dreptul Uniunii, având în vedere poziția vulnerabilă a străinului, interesul semnificativ în procedurile legate de dreptul străinilor și constatarea că, spre deosebire toate celelalte proceduri administrative, în ceea ce privește protecția juridică, aceste proceduri prevăd pentru străin aceleași garanții procedurale limitate precum procedura de luare în custodie? Având în vedere articolul 24 alineatul (2) din cartă, răspunsul la aceste întrebări este diferit dacă străinul care contestă în justiție o decizie a autorităților cu privire la dreptul străinilor este minor?

---

(1)  Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO 2008, L 348, p. 98).

(2)  Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO 2013, L 180, p. 96).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO 2013, L 180, p. 31).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Ustavno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 28 ianuarie 2021 – Banka Slovenije/Državni zbor Republike Slovenije

(Cauza C-45/21)

(2021/C 128/25)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Ustavno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Banka Slovenije

Cealaltă parte din procedură: Državni zbor Republike Slovenije

Întrebările preliminare

1)

Articolul 123 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 21 din Protocolul nr. 4 trebuie interpretate în sensul că interzic ca o bancă centrală națională membră a Sistemului European al Băncilor Centrale să aibă o obligație de despăgubire din resurse proprii față de foștii titulari ai unor instrumente financiare anulate, pe care aceasta a decis să le anuleze în exercitarea competenței sale conferite de lege de a adopta măsuri cu caracter extraordinar în interes public în scopul prevenirii amenințărilor la adresa stabilității sistemului financiar, în cazul în care, în contextul unor proceduri jurisdicționale succesive, rezultă că, în cadrul anulării menționate a unor instrumente financiare, nu s-a respectat principiul potrivit căruia niciun titular al unui instrument financiar nu trebuie să se afle, din cauza unei măsuri cu caracter extraordinar, într-o situație mai gravă decât cea în care s-ar fi aflat dacă o astfel de măsură nu ar fi fost adoptată, în condițiile în care, în acest context, banca centrală națională răspunde: (a) pentru prejudiciul pe care ar fi putut să îl prevadă pe baza faptelor și a împrejurărilor, astfel cum se prezentau acestea la data deciziei băncii centrale și de care aceasta din urmă avea cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință, și (b) pentru prejudiciul care a rezultat din comportamentul unor persoane care au acționat în exercitarea unor asemenea competențe ale băncii centrale la instrucțiunile acesteia din urmă, dar care, în acest context, ținând seama de faptele și de împrejurările de care aveau cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință în conformitate cu atribuțiile acordate, nu au acționat cu diligența unei persoane experte și avizate?

2)

Articolul 123 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 21 din Protocolul nr. 4 trebuie interpretate în sensul că interzic ca o bancă centrală națională membră a Sistemului European al Băncilor Centrale să plătească din resurse proprii compensații monetare speciale unei părți a foștilor titulari ai unor instrumente financiare anulate (potrivit criteriului situației patrimoniale), ca urmare a anulării unor instrumente care a fost decisă de banca menționată mai sus în exercitarea competenței sale conferite de lege de a adopta măsuri cu caracter extraordinar în interes public în scopul prevenirii amenințărilor la adresa stabilității sistemului financiar, în condițiile în care, în acest context, pentru a avea dreptul la acordarea compensației, este suficient ca instrumentul financiar să fi fost anulat, fără a fi relevantă problema dacă a fost încălcat sau nu principiul potrivit căruia niciun titular al unui instrument financiar nu trebuie să se afle, din cauza unei măsuri cu caracter extraordinar, într-o situație mai gravă decât cea în care s-ar fi aflat dacă o astfel de măsură nu ar fi fost adoptată?

3)

Articolul 130 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 7 din Protocolul nr. 4 privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene trebuie interpretate în sensul că se opun ca unei bănci centrale naționale să i se impună plata de despăgubiri pentru prejudiciul produs ca urmare a exercitării competențelor sale legale, într-un cuantum de natură să aducă atingere capacității băncii menționate de a-și îndeplini în mod eficient misiunile? În această privință, pentru a concluziona că s-a încălcat principiul independenței financiare a băncii centrale naționale, prezintă relevanță condițiile prevăzute de lege în prezența cărora se poate impune obligația menționată mai sus?

4)

Articolele 53-62 din Directiva 2013/36/UE (1) sau articolele 44-52 din Directiva 2006/48/CE (2), care garantează confidențialitatea informațiilor confidențiale primite sau constituite în cadrul supravegherii prudențiale a băncilor, trebuie interpretate în sensul că aceste două directive garantează și confidențialitatea informațiilor care au fost primite sau care au fost constituite în cadrul punerii în aplicare a măsurilor care erau destinate salvării băncilor în scopul asigurării stabilității sistemului financiar, într-un moment în care riscurile de solvabilitate și de lichiditate a băncilor nu puteau fi eliminate prin intermediul măsurilor obișnuite de supraveghere prudențială, iar asemenea măsuri au fost totuși considerate măsuri de reorganizare în sensul Directivei 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit (3)?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare, articolele 53-62 din Directiva 2013/36/UE sau articolele 44-52 din Directiva 2006/48/CE, referitoare la protecția informațiilor confidențiale primite sau constituite în cadrul supravegherii prudențiale, trebuie interpretate în sensul că, pentru stabilirea protecției oferite de acestea, este relevantă Directiva 2013/36/UE, succesivă în timp, inclusiv atunci când este vorba despre informații confidențiale primite sau constituite în perioada de aplicare a Directivei 2006/48/CE, în situația în care astfel de informații au fost divulgate în perioada de aplicare a Directivei 2013/36/UE?

6)

În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare, articolul 53 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2013/36/UE [și articolul 44 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2006/48/CE, în funcție de răspunsul dat la întrebarea precedentă], trebuie interpretat în sensul că nu mai sunt informații confidențiale, pentru care se aplică obligația de respectare a secretului profesional, informațiile de care o bancă centrală națională dispune în calitate de organism de supraveghere și care au devenit publice la un anumit moment ulterior celui în care au fost constituite sau informațiile care ar putea constitui secret profesional, dar care datează de cel puțin cinci ani și care, prin urmare, sunt considerate, în principiu, ca urmare a trecerii termenului, informații istorice care și-au pierdut astfel caracterul confidențial? În cazul unor informații istorice care datează de cel puțin cinci ani, menținerea caracterului confidențial depinde de aspectul dacă confidențialitatea poate fi justificată de alte motive decât situația comercială a băncilor supuse supravegherii sau a altor întreprinderi?

7)

În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare, articolul 53 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2013/36/UE [și articolul 44 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2006/48/CE, în funcție de răspunsul dat la a cincea întrebare], trebuie interpretat în sensul că permite ca documentele confidențiale, care nu se referă la părți terțe implicate în eforturile de salvare a unei instituții de credit și care sunt relevante din punct de vedere juridic pentru soluționarea de către instanță a cauzei civile în despăgubire inițiate împotriva organismului competent să exercite supravegherea prudențială, să fie divulgate în mod automat, chiar înainte de inițierea procedurii jurisdicționale, tuturor reclamanților și mandatarilor acestora, fără a se iniția o procedură specifică pentru a decide cu privire la legalitatea divulgării fiecărui document către fiecare parte îndreptățită și fără a se efectua o ponderare a intereselor în joc în fiecare caz concret, iar aceasta chiar și în cazul în care este vorba despre informații referitoare la instituții de credit care nu se află în stare de faliment sau de lichidare forțată, dar care au beneficiat chiar de ajutor de stat în cadrul procedurii în care au fost anulate instrumentele financiare ale acționarilor și ale creditorilor subordonați ai instituțiilor de credit?

8)

În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare, articolul 53 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2013/36/UE [și articolul 44 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/48/CE, în funcție de răspunsul dat la a cincea întrebare], trebuie interpretat în sensul că permite publicarea pe internet într-un mod accesibil tuturor a unor documente confidențiale sau a unor rezumate ale acestor documente, care nu se referă la părți terțe implicate în eforturile de salvare a unei instituții de credit și care sunt relevante din punct de vedere juridic pentru soluționarea de către instanță a cauzei civile în despăgubire inițiate împotriva organismului competent să exercite supravegherea prudențială, în cazul în care este vorba despre informații referitoare la instituții de credit care nu se află în stare de faliment sau de lichidare forțată, dar care au beneficiat chiar de ajutor de stat în cadrul procedurii în care au fost anulate instrumentele financiare ale acționarilor și ale creditorilor subordonați ai instituțiilor de credit, în măsura în care se prevede totuși ca, în contextul publicării pe internet în discuție, să fie ocultate toate informațiile confidențiale?

---

(1)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO 2013, L 176, p. 338).

(2)  Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (JO 2006, L177, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 9, p. 3).

(3)  JO 2001, L 125, p.15, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 34.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tallinna Halduskohus (Estonia) la 28 ianuarie 2021 – Aktsiaselts M.V.WOOL/Põllumajandus- ja Toiduamet

(Cauza C-51/21)

(2021/C 128/26)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Tallinna Halduskohus

Părțile din procedura principală

Reclamant: Aktsiaselts M.V.WOOL

Pârâtă: Põllumajandus- ja Toiduamet (anterior Veterinaar- ja Toiduamet)

Întrebările preliminare

1)

Al doilea criteriu microbiologic menționat la articolul 3 alineatul (1) și punctul 1.2 din tabelul care figurează în capitolul 1 din anexa I la Regulamentul nr. 2073/2005 (1), „absența în 25 g”, ținând seama de acest regulament și de protecția sănătății publice, precum și de obiectivele urmărite prin Regulamentele nr. 178/2002 (2) și nr. 882/2004 (3), trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care operatorul din sectorul alimentar nu a fost în măsură să dovedească în mod satisfăcător autorității competente că produsele alimentare gata pentru consum, altele decât cele destinate sugarilor sau unor scopuri medicale speciale, care pot favoriza înmulțirea L. monocytogenes, nu depășesc limita de 100 ufc/g în timpul perioadei de conservare, criteriul microbiologic al „absenței în 25 g” se aplică de asemenea în ceea ce privește produsele introduse pe piață în timpul perioadei de conservare?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, al doilea criteriu microbiologic menționat la articolul 3 alineatul (1) și punctul 1.2 din tabelul care figurează în capitolul 1 din anexa I la Regulamentul nr. 2073/2005, „absența în 25 g”, ținând seama de acest regulament și de protecția sănătății publice, precum și de obiectivele urmărite prin Regulamentele nr. 178/2002 și nr. 882/2004, trebuie interpretat în sensul că, indiferent de aspectul dacă operatorul din sectorul alimentar este în măsură să dovedească în mod satisfăcător autorității competente că produsul alimentar nu depășește limita de 100 ufc/g în timpul perioadei de conservare, în privința acestui produs alimentar se aplică două criterii microbiologice alternative, și anume: 1) criteriul „absenței în 25 g” , atât timp cât produsul alimentar se află sub controlul operatorului din sectorul alimentar; și 2) criteriul „100 ufc/g”, după ce produsul alimentar a ieșit de sub controlul operatorului din sectorul alimentar?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele (JO 2005, L 338, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 51, p. 141).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO 2002, L 31, p. 1, 15/vol. 8, p. 68).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO 2004, L 165, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 58, p. 216).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour d'appel de Liège (Belgia) la 28 ianuarie 2021 – Pharmacie populaire – La Sauvegarde SCRL/État belge – SPF Finances

(Cauza C-52/21)

(2021/C 128/27)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Liège

Părțile din procedura principală

Apelantă: Pharmacie populaire – La Sauvegarde SCRL

Intimat: État belge – SPF Finances

Întrebarea preliminară

Articolul 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia societățile stabilite într-un prim stat membru care utilizează serviciile societăților stabilite într-un al doilea stat membru sunt obligate, pentru a evita instituirea unei contribuții de impozit pe profit egale cu 100 % sau cu 50 % din sumele facturate de acestea din urmă, să stabilească și să transmită administrației fiscale fișe și extrase recapitulative referitoare la aceste cheltuieli, în timp ce, dacă utilizează serviciile societăților rezidente, ele nu sunt supuse unei astfel de obligații pentru a evita instituirea cotizației menționate?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour d'appel de Liège (Belgia) la 28 ianuarie 2021 – Pharma Santé – Réseau Solidaris SCRL/État belge – SPF Finances

(Cauza C-53/21)

(2021/C 128/28)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Liège

Părțile din procedura principală

Apelantă: Pharma Santé – Réseau Solidaris SCRL

Intimat: État belge – SPF Finances

Întrebarea preliminară

Articolul 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia societățile stabilite într-un prim stat membru care utilizează serviciile societăților stabilite într-un al doilea stat membru sunt obligate, pentru a evita instituirea unei contribuții de impozit pe profit egale cu 100 % sau cu 50 % din sumele facturate de acestea din urmă, să stabilească și să transmită administrației fiscale fișe și extrase recapitulative referitoare la aceste cheltuieli, în timp ce, dacă utilizează serviciile societăților rezidente, ele nu sunt supuse unei astfel de obligații pentru a evita instituirea cotizației menționate?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Varhoven administrativen sa (Bulgaria) la 28 ianuarie 2021 – Direktor na Agentsia „Mitnitsi”/„IMPERIAL TOBACCO BULGARIA” EOOD

(Cauza C-55/21)

(2021/C 128/29)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Varhoven administrativen sad

Părțile din procedura principală

Recurent: Direktor na Agentsia „Mitnitsi”

Intimată:„IMPERIAL TOBACCO BULGARIA” EOOD

Întrebările preliminare

1.

Articolul 11 din Directiva 2008/118/CE (1) a Consiliului din 16 decembrie 2008 și articolul 17 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/64/UE (2) a Consiliului din 21 iunie 2011 trebuie interpretate în sensul că impun statelor membre obligația de a adopta norme privind rambursarea accizelor, inclusiv a accizelor aplicate tutunului prelucrat care este eliberat pentru consum și distrus sub supraveghere vamală?

2.	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare și al neîndeplinirii obligației unui stat membru de a adopta astfel de norme, persoanele interesate pot invoca efectul direct al dispozițiilor directivelor și al principiilor dreptului Uniunii?

3.	În cazul unui răspuns afirmativ la primele două întrebări, efectul direct al dispozițiilor menționate dă dreptul, pe baza situației de fapt stabilite în speță, la rambursarea accizei plătite exclusiv pe baza cererii și fără alte formalități?

---

(1)  Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE (JO 2009, L 9, p. 12).

(2)  Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (JO 2011, L 176, p. 24).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Mokestinių ginčų komisija prie Lietuvos Respublikos vyriausybės (Lituania) la 29 ianuarie 2021 – UAB „ARVI” ir ko/Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

(Cauza C-56/21)

(2021/C 128/30)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Mokestinių ginčų komisija prie Lietuvos Respublikos vyriausybės

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UAB „ARVI” ir ko

Pârâtă: Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

Întrebările preliminare

1)

O reglementare națională potrivit căreia o persoană înregistrată în scopuri de TVA poate avea dreptul de a opta pentru impunerea TVA-ului cu privire la un bun imobil scutit de TVA numai dacă acest bun este transferat unei persoane impozabile care s-a înregistrat ca plătitoare de TVA la momentul încheierii operațiunii este compatibilă cu interpretarea articolului 135 și a articolului 137 din directivă (1), precum și cu principiile neutralității fiscale și efectivității?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, interpretarea dispozițiilor de drept național potrivit cărora furnizorul unui bun imobil trebuie să regularizeze deducerea TVA-ului aplicat la achiziționarea bunului imobil transferat, în cazul în care acesta a optat pentru impunerea TVA-ului pentru livrarea bunului imobil și în cazul în care această opțiune nu este posibilă în temeiul cerințelor naționale din cauza neîndeplinirii unei singure condiții, și anume faptul că persoana care achiziționează bunul nu are calitatea de persoană înregistrată în scopuri de TVA, este conformă cu dispozițiile directivei care reglementează dreptul furnizorului de deducere a TVA-ului și regularizarea deducerii, precum și cu principiile neutralității TVA-ului și efectivității?

3)

O practică administrativă potrivit căreia, în împrejurări precum cele din prezenta cauză, furnizorul unui bun imobil este obligat să regularizeze deducerea taxei achitate în amonte cu privire la achiziționarea sau la producția de bunuri imobile, dat fiind faptul că operațiunea de vânzare a acelor bunuri imobile este considerată o livrare scutită de TVA din cauza inexistenței unui drept de a opta pentru impunerea TVA-ului (deoarece persoana care a achiziționat bunul nu dispunea de un număr de identificare în scopuri de TVA la momentul încheierii operațiunii), cu toate că, la momentul încheierii operațiunii, cumpărătorul bunurilor imobile solicitase deja înscrierea în registrul plătitorilor de TVA și a fost înregistrat în această calitate la o lună după încheierea operațiunii, este conformă cu dispozițiile directivei care reglementează dreptul furnizorului de deducere a TVA-ului și regularizarea deducerii, precum și cu principiul neutralității TVA-ului? Într-o astfel de ipoteză, trebuie să se stabilească dacă persoana care achiziționează bunul imobil care s-a înregistrat în scopuri de TVA ulterior operațiunii a utilizat efectiv bunul respectiv în cadrul activităților supuse TVA-ului și că nu există niciun indiciu de fraudă sau de abuz?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de cour administrative d'appel de Versailles (Franța) la 2 februarie 2021 – JP/Ministre de la Transition écologique, Premier ministre

(Cauza C-61/21)

(2021/C 128/31)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative d'appel de Versailles

Părțile din procedura principală

Reclamant: JP

Pârâți: Ministre de la Transition écologique, Premier ministre

Întrebările preliminare

1)

Normele aplicabile ale dreptului Uniunii Europene rezultate din dispozițiile articolului 13 alineatul (1) și ale articolului 23 alineatul (1) din Directiva 2008/50/CE [a Parlamentului European și a Consiliului] din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (1) trebuie interpretate în sensul că conferă particularilor, în cazul unei încălcări suficient de grave de către un stat membru al Uniunii Europene a obligațiilor ce rezultă din acestea, un drept la obținerea din partea statului membru în cauză a reparării prejudiciilor care le afectează sănătatea și care prezintă o legătură de cauzalitate directă și certă cu degradarea calității aerului?

2)

Presupunând că dispozițiile menționate mai sus pot conferi efectiv un asemenea drept la repararea prejudiciilor cauzate sănătății, care sunt condițiile la care este supusă conferirea acestui drept, în special în raport cu data la care trebuie apreciată existența neîndeplinirii obligațiilor imputabile statului membru în cauză?

---

(1)  JO 2008, L 152, p. 1.

Recurs introdus la 2 februarie 2021 de SGL Carbon SE împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 16 decembrie 2020 în cauza T-639/18, SGL Carbon SE/Comisia

(Cauza C-65/21 P)

(2021/C 128/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: SGL Carbon SE (reprezentanți: P. Sellar, avocat, K. Van Maldegem, avocat, M. Grunchard, avocată)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Regatul Spaniei și Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv, întemeiat pe faptul că este eronată în drept constatarea Tribunalului că argumentul recurentei potrivit căruia Comisia a săvârșit o eroare vădită nu a implicat în mod necesar și argumentul potrivit căruia Comisia a încălcat obligația de diligență.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a utilizat o presupusă lipsă de claritate juridică a punctului 4.1.3.5.5 din anexa I la Regulamentul nr. 1272/2008 (1) ca motiv de respingere a argumentului juridic care fusese formulat efectiv de recurentă.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul nu se putea baza pe constatarea complexității cadrului juridic pentru a justifica ignorarea de către Comisie a lipsei solubilității CTPHT (smoală, gudron de huilă, temperatură înaltă). Tribunalul susținuse de fapt contrariul în proceduri anterioare conexe (cauza T-689/13 DEP, Bilbaina de Alquitranes SA și alții/Comisia Europeană). Fără o explicație pentru punctul de vedere contrar, raționamentul Tribunalului este insuficient și contradictoriu.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a aplicat în mod eronat criteriul obligației normale de diligență. Atunci când a constatat că Comisia a acționat ca oricare altă autoritate administrativă care exercită o diligență necesară normală, acesta a utilizat un termen de comparație incorect și inadecvat pentru a evalua diligența necesară și caracterul normal al acțiunilor Comisiei.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că motivarea Tribunalului este insuficientă și contradictorie în măsura în care această instanță a reținut, fără să indice vreun element de probă și doar pe baza concluziilor avocatului general, că Comisia ar fi putut avea dificultăți în a-și corecta eroarea vădită de apreciere, sugerând astfel că abordarea Comisiei putea fi justificată.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că eroarea Comisiei putea fi justificată prin trimitere la principiul precauției, întrucât, potrivit unei jurisprudențe constante, acest principiu nu poate fi invocat în cursul clasificării unei substanțe.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO 2008, L 353, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 3 februarie 2021 – Iveco Orecchia SpA/APAM Esercizio SpA

(Cauza C-68/21)

(2021/C 128/33)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelantă: Iveco Orecchia SpA

Intimată: APAM Esercizio SpA

Întrebările preliminare

1)

Faptul că, în ceea ce privește în mod special furnizarea prin intermediul unui contract de achiziții publice a unor piese de schimb pentru autobuze destinate serviciului public, autorității contractante i se permite să accepte piese de schimb destinate unui vehicul determinat, realizate de alt fabricant decât producătorul vehiculului și, așadar, neomologate împreună cu vehiculul, care fac parte din unul dintre tipurile de componente menționate de reglementările tehnice enumerate în anexa IV (Lista cerințelor pentru omologarea CE de tip a vehiculelor) la directiva amintită anterior și care sunt oferite în cadrul unei proceduri de cerere de ofertă fără a fi însoțite de certificatul de omologare de tip și fără vreo informație privind omologarea efectivă, ci dimpotrivă, întemeindu-se pe premisa că omologarea de tip nu ar fi necesară, fiind suficientă doar o declarație de echivalență cu piesele de schimb originale omologate dată de ofertant, este conform cu dreptul Uniunii și în special cu dispozițiile Directivei 2007/46/CE (1) (prevăzute la articolele 10, 19 și 28 din directiva comunitară menționată), precum și cu principiile egalității de tratament și imparțialității, concurenței depline și bunei administrări?

2)

Faptul că, în legătură cu furnizarea prin intermediul unui contract de achiziții publice a unor piese de schimb pentru autobuze destinate serviciului public, ofertantului individual i se permite să se autocalifice drept „producător” al unei piese de schimb determinate care nu este originală și care este destinată unui vehicul determinat, în special în cazul în care face parte din unul dintre tipurile de componente menționate de reglementările tehnice enumerate în anexa IV (Lista cerințelor pentru omologarea CE de tip a vehiculelor) la Directiva 2007/46/CE, este conform cu dreptul Uniunii și în special cu articolul 3 punctul 27 din Directiva 2007/46/CE, sau un astfel de ofertant ar trebui, dimpotrivă, să facă dovada – pentru fiecare dintre piesele de schimb oferite astfel și pentru a atesta echivalența acestora cu specificațiile tehnice aferente procedurii de cerere de ofertă – că este persoana responsabilă în fața autorităților de omologare pentru toate aspectele procesului de omologare de tip sau de autorizare, precum și pentru garantarea conformității producției și a nivelului calitativ corespunzător și pentru realizarea în mod direct cel puțin a unora dintre etapele producției componentei care face obiectul procesului de omologare, iar, în caz afirmativ, prin ce mijloace trebuie să se facă dovada menționată?

---

(1)  Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directiva-cadru) (JO 2007, L 263, p.1).

Acțiune introdusă la 3 februarie 2021 – Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-70/21)

(2021/C 128/34)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Konstantinidis și M. Noll-Ehlers, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

A)

Constatarea faptului că Republica Elenă: — prin depășirea sistematică și continuată ale valorilor-limită ale concentrației de PM10, în ceea ce privește valoarea-limită zilnică în zona/aglomerarea ΕL0004 Salonic în vigoare din 2005, nu și-a îndeplinit obligația care îi revine în temeiul articolului 13 coroborat cu anexa XI la Directiva 2008/50/CE (1); — prin neadoptarea, începând cu 11 iunie 2010, a măsurilor necesare pentru a se conforma valorilor-limită de PM10 în zona aglomerarea Salonic ΕL0004, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Directiva 2008/50 (coroborat cu anexa XV punctul Ala directiva menționată), mai precis obligația – consacrată la articolul 23 alineatul (1) al doilea paragraf din directiva menționată – de stabilire a măsurilor potrivite pentru ca durata depășirii să fie cât mai scurtă posibil.

B)	Obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv al acțiunii, Comisia subliniază că Directiva 2008/50 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa impune statelor membre să limiteze expunerea cetățenilor la pulberi în suspensie (PM10). Comisia susține că, începând din 2005, dată la care respectarea valorilor-limită zilnice și anuale de PM10 a devenit obligatorie (inițial în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 1999/30, apoi în temeiul articolului 13 din Directiva 2008/50), Republica Elenă, pe baza rapoartelor anuale privind calitatea aerului pe care le-a transmis, nu a asigurat în mod continuu, respectarea valorilor zilnice maxime în aglomerarea EL0004 Salonic.

Prin intermediul celui de al doilea motiv al acțiunii, Comisia arată că articolul 23 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2008/50 impune statelor membre, în cazul depășirii valorilor-limită, o obligație clară și imediată de adoptare a unor planuri privind calitatea aerului care să cuprindă măsuri potrivite pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil. Comisia susține că Republica Elenă nu a elaborat un plan potrivit privind calitatea aerului pentru aglomerarea EL0004 Salonic, cu încălcarea articolului 23 alineatul 91) din Directiva 2008/50.

---

(1)  Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO 2008, L 152, p. 1).

Recurs introdus la 3 februarie 2021 de Química del Nalón SA, fostă Industrial Química del Nalón SA, împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 16 decembrie 2020 în cauza T-635/18, Industrial Química del Nalón SA/Comisia

(Cauza C-73/21 P)

(2021/C 128/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Química del Nalón SA, fostă Industrial Química del Nalón SA (reprezentanți: P. Sellar, avocat, K. Van Maldegem, avocat, M. Grunchard, avocată)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Regatul Spaniei și Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv, întemeiat pe faptul că este eronată în drept constatarea Tribunalului că argumentul recurentei potrivit căruia Comisia a săvârșit o eroare vădită nu a implicat în mod necesar și argumentul potrivit căruia Comisia a încălcat obligația de diligență.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a utilizat o presupusă lipsă de claritate juridică a punctului 4.1.3.5.5 din anexa I la Regulamentul nr. 1272/2008 (1) ca motiv de respingere a argumentului juridic care fusese formulat efectiv de recurentă.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul nu se putea baza pe constatarea complexității cadrului juridic pentru a justifica ignorarea de către Comisie a lipsei solubilității CTPHT (smoală, gudron de huilă, temperatură înaltă). Tribunalul susținuse de fapt contrariul în proceduri anterioare conexe (cauza T-689/13 DEP, Bilbaina de Alquitranes SA și alții/Comisia Europeană). Fără o explicație pentru punctul de vedere contrar, raționamentul Tribunalului este insuficient și contradictoriu.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a aplicat în mod eronat criteriul obligației normale de diligență. Atunci când a constatat că Comisia a acționat ca oricare altă autoritate administrativă care exercită o diligență necesară normală, acesta a utilizat un termen de comparație incorect și inadecvat pentru a evalua diligența necesară și caracterul normal al acțiunilor Comisiei.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că motivarea Tribunalului este insuficientă și contradictorie în măsura în care această instanță a reținut, fără să indice vreun element de probă și doar pe baza concluziilor avocatului general, că Comisia ar fi putut avea dificultăți în a-și corecta eroarea vădită de apreciere, sugerând astfel că abordarea Comisiei putea fi justificată.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că eroarea Comisiei putea fi justificată prin trimitere la principiul precauției, întrucât, potrivit unei jurisprudențe constante, acest principiu nu poate fi invocat în cursul clasificării unei substanțe.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO 2008, L 353, p. 1).

Recurs introdus la 4 februarie 2021 de Deza a.s. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 16 decembrie 2020 în cauza T-638/18, Deza a.s./Comisia

(Cauza C-74/21 P)

(2021/C 128/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Deza a.s. (reprezentanți: P. Sellar, avocat, K. Van Maldegem, avocat, M. Grunchard, avocată)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Regatul Spaniei și Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv, întemeiat pe faptul că este eronată în drept constatarea Tribunalului că argumentul recurentei potrivit căruia Comisia a săvârșit o eroare vădită nu a implicat în mod necesar și argumentul potrivit căruia Comisia a încălcat obligația de diligență.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a utilizat o presupusă lipsă de claritate juridică a punctului 4.1.3.5.5 din anexa I la Regulamentul nr. 1272/2008 (1) ca motiv de respingere a argumentului juridic care fusese formulat efectiv de recurentă.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul nu se putea baza pe constatarea complexității cadrului juridic pentru a justifica ignorarea de către Comisie a lipsei solubilității CTPHT (smoală, gudron de huilă, temperatură înaltă). Tribunalul susținuse de fapt contrariul în proceduri anterioare conexe (cauza T-689/13 DEP, Bilbaina de Alquitranes SA și alții/Comisia Europeană). Fără o explicație pentru punctul de vedere contrar, raționamentul Tribunalului este insuficient și contradictoriu.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a aplicat în mod eronat criteriul obligației normale de diligență. Atunci când a constatat că Comisia a acționat ca oricare altă autoritate administrativă care exercită o diligență necesară normală, acesta a utilizat un termen de comparație incorect și inadecvat pentru a evalua diligența necesară și caracterul normal al acțiunilor Comisiei.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că motivarea Tribunalului este insuficientă și contradictorie în măsura în care această instanță a reținut, fără să indice vreun element de probă și doar pe baza concluziilor avocatului general, că Comisia ar fi putut avea dificultăți în a-și corecta eroarea vădită de apreciere, sugerând astfel că abordarea Comisiei putea fi justificată.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că eroarea Comisiei putea fi justificată prin trimitere la principiul precauției, întrucât, potrivit unei jurisprudențe constante, acest principiu nu poate fi invocat în cursul clasificării unei substanțe.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO 2008, L 353, p. 1).

Recurs introdus la 3 februarie 2021 de Bilbaína de Alquitranes, SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 16 decembrie 2020 în cauza T-645/18, Bilbaína de Alquitranes SA/Comisia

(Cauza C-75/21 P)

(2021/C 128/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Bilbaína de Alquitranes, SA (reprezentanți: P. Sellar, avocat, K. Van Maldegem, avocat, M. Grunchard, avocată)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Regatul Spaniei și Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv, întemeiat pe faptul că este eronată în drept constatarea Tribunalului că argumentul recurentei potrivit căruia Comisia a săvârșit o eroare vădită nu a implicat în mod necesar și argumentul potrivit căruia Comisia a încălcat obligația de diligență.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a utilizat o presupusă lipsă de claritate juridică a punctului 4.1.3.5.5 din anexa I la Regulamentul nr. 1272/2008 (1) ca motiv de respingere a argumentului juridic care fusese formulat efectiv de recurentă.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul nu se putea baza pe constatarea complexității cadrului juridic pentru a justifica ignorarea de către Comisie a lipsei solubilității CTPHT (smoală, gudron de huilă, temperatură înaltă). Tribunalul susținuse de fapt contrariul în proceduri anterioare conexe (cauza T-689/13 DEP, Bilbaina de Alquitranes SA și alții/Comisia Europeană). Fără o explicație pentru punctul de vedere contrar, raționamentul Tribunalului este insuficient și contradictoriu.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a aplicat în mod eronat criteriul obligației normale de diligență. Atunci când a constatat că Comisia a acționat ca oricare altă autoritate administrativă care exercită o diligență necesară normală, acesta a utilizat un termen de comparație incorect și inadecvat pentru a evalua diligența necesară și caracterul normal al acțiunilor Comisiei.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că motivarea Tribunalului este insuficientă și contradictorie în măsura în care această instanță a reținut, fără să indice vreun element de probă și doar pe baza concluziilor avocatului general, că Comisia ar fi putut avea dificultăți în a-și corecta eroarea vădită de apreciere, sugerând astfel că abordarea Comisiei putea fi justificată.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că eroarea Comisiei putea fi justificată prin trimitere la principiul precauției, întrucât, potrivit unei jurisprudențe constante, acest principiu nu poate fi invocat în cursul clasificării unei substanțe.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO 2008, L 353, p. 1).

Hotărârea Tribunalului din 10 februarie 2021 – XC/Comisia

(Cauza T-488/18) (1)

(„Funcție publică - Recrutare - Concursul general EPSO/AD/338/17 - Decizie a comisiei de evaluare de a nu îl admite pe reclamant în etapa următoare a concursului - Principiul nediscriminării pe motiv de handicap - Acces la documente - Respingerea cererii de acces la întrebările adresate în timpul unei probe - Secretul lucrărilor comisiei de evaluare - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Concursul general EPSO/AD/356/18 - Listă de rezervă - Acțiune în anulare - Lipsa interesului de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate - Răspundere”)

(2021/C 128/38)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: XC (reprezentant: C. Bottino, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Spina și L. Vernier, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

În primul rând, cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei din 4 decembrie 2017 a comisiei de evaluare a concursului general EPSO/AD/338/17 de a nu îl admite pe reclamant în etapa următoare a concursului, în al doilea rând, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei C(2018) 3969 a Comisiei din 19 iunie 2018, în materie de acces la documente, al treilea rând, cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește anularea listei de rezervă a concursului general EPSO/AD/356/18, publicată la 22 mai 2019 și, în al patrulea rând, cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește repararea diverselor prejudicii pe care reclamantul pretinde că le-ar fi suferit.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe XC la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 270, 12.8.2019.

Hotărârea Tribunalului din 10 februarie 2021 – Santini și alții/Parlamentul

(Cauzele conexate T-345/19, T-346/19, T-364/19-T-366/19, T-372/19-T-375/19 și T-385/19) (1)

(„Drept instituțional - Statutul unic al deputaților europeni - Deputați europeni aleși în circumscripții italiene - Adoptare de către Ufficio di Presidenza della Camera dei deputati (Oficiul președinției Camerei Deputaților, Italia) a Deciziei nr. 14/2018 în materie de pensii - Modificarea cuantumului pensiilor deputaților naționali italieni - Modificarea corelativă de către Parlamentul European a cuantumului pensiilor anumitor foști deputați europeni aleși în Italia - Competența autorului actului - Obligație de motivare - Drepturi dobândite - Securitate juridică - Încredere legitimă - Drept de proprietate - Proporționalitate - Egalitate de tratament - Răspundere extracontractuală - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor”)

(2021/C 128/39)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamanți: Giacomo Santini (Trento, Italia) și ceilalți 9 reclamanți ale căror nume figurează în anexa la hotărâre (reprezentant: M. Paniz, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: S. Seyr și S. Alves, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea notelor din 11 aprilie 2019 precum și, în ceea ce îl privește pe reclamantul din cauza T-375/19, a celei din 8 mai 2019, întocmite, în cazul fiecăruia dintre reclamanți, de către Parlament și referitoare a adaptarea cuantumului pensiilor de care beneficiază reclamanții ca urmare a intrării în vigoare, la 1 ianuarie 2019, a Deciziei nr. 14/2018 a Ufficio di Presidenza della Camera dei deputati și, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE având ca obiect repararea prejudiciului pretins suferit de reclamanți ca urmare a acestor acte.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile.

2)	Îl obligă pe domnul Giacomo Santini și pe ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă la suportarea, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, a cheltuielilor de judecată efectuate de Parlamentul European.

---

(1)  JO C 263, 5.8.2019.

Hotărârea Tribunalului din 10 februarie 2021 – Forte/Parlamentul

(Cauza T-519/19) (1)

(„Drept instituțional - Statutul unic al deputatului european - Deputați europeni aleși în circumscripții italiene - Adoptarea de către Ufficio di Presidenza della Camera dei deputati (Oficiul președinției Camerei Deputaților, Italia) a Deciziei nr. 14/2018 în materie de pensii - Modificarea cuantumului pensiilor deputaților naționali italieni - Modificarea corelativă de către Parlamentul European a cuantumului pensiilor anumitor foști deputați europeni aleși în Italia - Competența autorului actului - Obligația de motivare - Drepturi dobândite - Securitate juridică - Încredere legitimă - Drept de proprietate - Proporționalitate - Egalitate de tratament”)

(2021/C 128/40)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Mario Forte (Napoli, Italia) (reprezentanți: C. Forte și G. Forte, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: S. Seyr și S. Alves, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea notei din 11 iunie 2019 întocmite de Parlament referitoare la adaptarea cuantumului pensiei de care beneficiază reclamantul în urma intrării în vigoare la 1 ianuarie 2019 a Deciziei nr. 14/2018 a Ufficio di Presidenza della Camera dei deputati.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Mario Forte suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Parlamentul European.

---

(1)  JO C 305, 9.9.2019.

Hotărârea Tribunalului din 10 februarie 2021 – Sophia Group/Parlamentul

(Cauza T-578/19) (1)

(„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Prestare de servicii de asistență pentru clădiri - Respingerea ofertei unui ofertant - Atribuirea contractului unui alt ofertant - Criterii de selecție - Criterii de atribuire - Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic - Folosirea de etichete și de certificări în cadrul formulării de criterii de atribuire - Obligația de motivare”)

(2021/C 128/41)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Sophia Group (Saint-Josse-ten-Noode, Belgia) (reprezentanți: Y. Schneider și C.-H. de la Vallée Poussin, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: L. Tapper Brandberg și B. Simon, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei din 30 iulie 2019 a Parlamentului de atribuire a lotului nr. 1 din contractul având ca obiect „prestații de servicii de Buildings HelpDesk” (cererea de ofertă 06A0010/2019/M011) unui alt ofertant.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Sophia Group la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii măsurilor provizorii.

---

(1)  JO C 363, 28.10.2019.

Ordonanța Tribunalului din 10 februarie 2021 – Herlyn și Beck/EUIPO – Brillux (B.home)

(Cauza T-821/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale B.home - Marca internațională verbală anterioară B-Wohnen - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 128/42)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Sonja Herlyn (Grünwald, Germania) și Christian Beck (Grünwald) (reprezentant: H. Hofmann, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: M. Fischer, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului: Brillux GmbH & Co. KG (Münster, Germania) (reprezentant: R. Schiffer, avocat)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 24 septembrie 2019 (cauza R 373/2019-5), referitoare la o procedură de opoziție între Brillux, pe de o parte, și doamna Herlyn și domnul Beck, pe de altă parte.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îi obligă pe doamna Sonja Herlyn și pe domnul Christian Beck la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 27, 27.1.2020.

Hotărârea Tribunalului din 10 februarie 2021 – El Corte Inglés/EUIPO – MKR Design (PANTHÉ)

(Cauza T-117/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative PANTHÉ - Mărcile naționale verbală și figurativă anterioare PANTHER și marca Uniunii Europene figurativă anterioară P PANTHER - Motiv relativ de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Dovada utilizării serioase a mărcii anterioare”)

(2021/C 128/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: El Corte Inglés, SA (Madrid, Spania) (reprezentant: J. L. Rivas Zurdo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: MKR Design Srl (Milano, Italia) (reprezentant: G. Dragotti, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 5 decembrie 2019 (cauza R 378/2019-5) privind o procedură de opoziție între El Corte Inglés și MKR Design

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă El Corte Inglés, SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 129, 20.4.2020.

Acțiune introdusă la 29 decembrie 2020 – Stockdale/Consiliul și alții

(Cauza T-776/20)

(2021/C 128/44)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Robert Stockdale (Bristol, Regatul Unit) (reprezentant: N. de Montigny, avocată)

Pârâți: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Serviciul European de Acțiune Externă, Reprezentantul Special al Uniunii Europene în Bosnia și Herțegovina

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

cu titlu principal:

—	în ceea ce privește decizia de concediere, declararea acesteia drept nelegală;

—

în ceea ce privește drepturile care decurg din contractul de drept privat: — recalificarea relației contractuale în contract de muncă pe durată nedeterminată; — dispunerea faptului că reclamantul a suferit o discriminare în ceea ce privește motivul de concediere invocat și obligarea pârâților, în acest temei, la plata a 10 000 de euro cu titlu de prejudiciu psihologic, evaluat ex aequo et bono; — constatarea încălcării de către pârâți a obligațiilor contractuale ale acestora și, în special, a notificării unui preaviz valabil în cadrul desfacerii unui contract pe durată nedeterminată; — dispunerea faptului că reclamantul a suferit un tratament inegal și ilegal și, în consecință, obligarea pârâților să îl reintegreze sau, cu titlu subsidiar, să îi plătească o indemnizație evaluată pe baza pierderii beneficiului executării contractului de muncă, dacă acesta ar fi continuat până la termenul său previzibil; — în consecință, obligarea pârâților să îi plătească reclamantului o indemnizație pentru concediere abuzivă (unfair dismissal), care va fi stabilită ulterior și fixată, cu titlu provizoriu, ex aequo et bono, la 393 850,08 euro; — obligarea pârâților să plătească dobânzile pentru sumele menționate mai sus;

—

în ceea ce privește celelalte drepturi, întemeiate pe tratamentul discriminatoriu aplicat reclamantului față de ceilalți agenți ai Uniunii Europene: — constatarea faptului că reclamantul ar fi trebuit să fie recrutat în calitate de agent temporar al unuia dintre primii trei pârâți și declararea faptului că primii trei pârâți au tratat reclamantul în mod discriminatoriu, fără justificare obiectivă, în ceea ce privește remunerarea sa, drepturile sale la pensie și avantajele aferente, precum și în ceea ce privește garanția unui loc de muncă ulterior; — obligarea primilor trei pârâți să despăgubească reclamantul pentru pierderea remunerației, a pensiei, a indemnizațiilor și a avantajelor, cauzată de încălcările dreptului comunitar vizate de prezenta cerere introductivă; — obligarea acestora să îi plătească dobânzile pentru aceste sume; — fixarea unui termen pentru părți pentru a stabili despăgubirea menționată, ținându-se seama de gradul și de treapta în care reclamantul ar fi trebuit să fie angajat, de evoluția medie a remunerației, de evoluția carierei sale, de alocațiile pe care ar fi trebuit să le perceapă în temeiul acestor contracte de agent temporar și compararea rezultatelor obținute cu remunerația efectiv percepută de reclamant;

—	obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

cu titlu subsidiar:

—	obligarea instituțiilor să despăgubească reclamantul în temeiul răspunderii extracontractuale, derivate din nerespectarea drepturilor sale fundamentale, în limita unei sume fixate cu titlu provizoriu, ex aequo et bono, la 400 000 de euro.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe răspunderea contractuală și extracontractuală a pârâților, pentru următoarele motive: — încălcarea dreptului material aplicabil contractului reclamantului; — discriminarea prin decizia de a-l concedia pentru motivul naționalității sale și inegalitatea de tratament în cadrul procedurii de concediere, în calitate de cetățean britanic în cadrul Uniunii Europene, precum și încălcarea dreptului de a fi ascultat; — abuzul de drept, prin folosirea succesivă a unor contracte pe durată determinată și încălcarea principiului proporționalității, precum și încălcarea principiului egalității de tratament și al nediscriminării; — incertitudinea juridică și încălcarea dreptului la o bună administrare, încălcarea Codului european al bunei conduite administrative și încălcarea dreptului la libera circulație a lucrătorilor.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea deciziei de concediere a reclamantului. Acest motiv se împarte în două critici. — Prima critică, întemeiată pe încălcarea dreptului aplicabil contractului său de muncă (calificarea contractului, normele în materie de concediere, inegalitatea de tratament în raport cu ceilalți agenți britanici care lucrează pentru Uniune, etc.). Cu titlu subsidiar, reclamantul susține că aceleași principii, consacrate de instrumentele juridice europene, s-ar putea aplica pentru a obține aceleași rezultate. — A doua critică, întemeiată pe existența unei discriminări între lucrători în cadrul instituțiilor, în special având în vedere drepturile recunoscute agenților temporari (neplata alocațiilor diverse, cotizația la fondul de pensie, rambursarea cheltuielilor, etc.).

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe existența răspunderii extracontractuale în sarcina instituțiilor Uniunii Europene, invocat de reclamant în cazul în care capetele sale de cerere legate de răspunderea contractuală a pârâților vor fi considerate drept inadmisibile sau nefondate.

Acțiune introdusă la 17 ianuarie 2021 – VI/Comisia

(Cauza T-20/21)

(2021/C 128/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: VI (reprezentanți: G. Pandey, D. Rovetta și V. Villante, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 7 octombrie 2020 a Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO), primită de reclamantă la 7 octombrie 2020, prin care s-a respins reclamația reclamantei depusă la 27 mai 2020, inclusiv cererea sa de despăgubire în cuantum de 50 000 de euro;

—	anularea deciziei comisiei de evaluare a EPSO din 27 februarie 2020 de respingere a cererii reclamantei având ca obiect reexaminarea deciziei comisiei de evaluare de a nu o admite la etapa următoare a concursului;

—	anularea deciziei comisiei de evaluare a EPSO din 26 iunie 2019 de a nu o înscrie pe reclamantă în lista de rezervă a concursului EPSO/AD/363/18 (AD 7) – Administratori în domeniul vamal;

—	anularea anunțului de concurs general EPSO/AD/363/18 – Administratori (AD 7) – Administratori în domeniul vamal, publicat la 11 octombrie 2018 (1), și a listei de rezervă în întregime, precum și a numelor candidaților care au fost înscriși în aceasta în urma concursului menționat mai sus;

—	obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri de 70 000 de euro pentru prejudiciile suferite ca urmare a deciziilor nelegale atacate menționate mai sus;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere a experienței profesionale a reclamantei – Neexaminarea unei cereri în temeiul articolului 90 alineatul (1) din Statutul funcționarilor – Abuz de putere al comisiei de evaluare și încălcarea articolului 27 din Statutul funcționarilor ca urmare a unei selecții vădit inadecvate a unui membru al comisiei pentru interviul reclamantei – Examinare inadecvată a răspunsurilor furnizate la întrebări de reclamantă – Încălcarea obligației de a efectua o evaluare comparativă și obiectivă a candidaților, precum și a principiilor egalității de tratament și egalității șanselor.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe examinarea inadecvată a răspunsurilor furnizate de reclamantă la întrebările adresate de un membru al comisiei de evaluare – Încălcarea punctului 1 din anexa I și a punctului 2 din anexa II la anunțul de concurs – Eroare vădită de apreciere a răspunsurilor furnizate de reclamant.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și a articolului 296 TFUE.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe lipsa de stabilitate a componenței comisiei de evaluare pe parcursul probei orale a concursului – Lipsa unor măsuri de coordonare suficiente puse în aplicare pentru a asigura o evaluare coerentă și obiectivă, egalitatea de șanse și egalitatea de tratament a candidaților.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 1, 2, 3 și 4 din Regulamentul nr. 1 din 1958 (2) – Încălcarea articolelor 1d și 28 din Statutul funcționarilor, precum și a articolului 1 alineatul (1) litera (f) din anexa III la acesta – Încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării.

---

(1)  JO 2018, C 368A, p. 1.

(2)  Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 517/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 de adaptare a anumitor regulamente și decizii în ceea ce privește libera circulație a mărfurilor, libera circulație a persoanelor, dreptul societăților comerciale, politica în domeniul concurenței, agricultura, siguranța alimentară, politica în domeniul veterinar și fitosanitar, politica în domeniul transporturilor, energia, fiscalitatea, statistica, rețelele transeuropene, sistemul judiciar și drepturile fundamentale, justiția, libertatea și securitatea, mediul, uniunea vamală, relațiile externe, politica externă, de securitate și apărare și instituțiile, având în vedere aderarea Republicii Croația (JO 2013, L 158, p. 1).

Acțiune introdusă la 14 ianuarie 2021 – Equinoccio-Compañía de Comercio Exterior/Comisia

(Cauza T-22/21)

(2021/C 128/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Equinoccio-Compañía de Comercio Exterior, SL (Madrid, Spania) (reprezentanți: D. Luff și R. Sciaudone, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea scrisorii Comisiei Europene din 4 noiembrie 2020 [ref. Ares(2020)6365704] referitoare la lichidarea garanției financiare invocate de Ministerul Științei, Industriei și Tehnologiei din Turcia – Direcția generală Uniune și afaceri externe – Direcția programelor financiare ale Uniunii

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de diligență, a obligației de imparțialitate, a principiului egalității armelor și a articolului 78 din Regulamentul financiar (1). — Se susține că Comisia nu a controlat decizia de a lichida garanția, adoptată de autoritățile turce. Astfel, Comisia a solicitat autorităților turce să controleze ele înseși această decizie. Acest comportament încalcă articolul 78 din Regulamentul financiar coroborat cu articolele 80, 81 și 82 din Regulamentul delegat (2). Potrivit acestor dispoziții, ordonatorul de credite al Uniunii trebuie să verifice personal documentele.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a obligației de motivare. — Reclamanta susține că decizia atacată nu i-a furnizat suficiente informații pentru a-i permite să verifice dacă actul în cauză este întemeiat sau dacă este afectat de un viciu care ar putea să îi permită să îi controleze legalitatea actului în fața instanței Uniunii și, pe de altă parte, pentru a-i permite aceleiași instanțe să controleze legalitatea acestuia.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat. — Se susține că reclamanta nu a participat la procedura administrativă pe care a desfășurat-o Comisia pentru a decide dacă să dea sau nu instrucțiuni delegației Uniunii la Ankara să contrasemneze lichidarea garanției.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității. — Reclamanta arată că Comisia a încălcat principiul proporționalității prin faptul că a omis să evalueze comparativ cererea autorității contractante și sumele datorate reclamantei.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere a condițiilor de lichidare a garanției. — Se susține că decizia atacată este afectată de o eroare vădită de apreciere a condițiilor, toate legate de pretinsa încălcare a contractului de serviciu, aplicabile lichidării garanției.

---

(1)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO 2012, L 298, p. 1).

(2)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO 2012, L 362, p. 1).

Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2021 – L’Oréal/EUIPO – Debonair Trading Internacional (SO COUTURE)

(Cauza T-30/21)

(2021/C 128/47)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: L’Oréal (Clichy, Franța) (reprezentanți: M. Treis și E. Strobel, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Debonair Trading Internacional Lda (Funchal, Portugalia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta.

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale SO COUTURE – cererea de înregistrare nr. 12 194 015.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității.

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 3 noiembrie 2020 în cauza R 158/2016-5.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului atunci când a efectuat aprecierea globală și aprecierea riscului de confuzie.

Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2021 – PZ/Comisia

(Cauza T-49/21)

(2021/C 128/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: PZ (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Champetier, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea raportului de evaluare pentru anul 2019 aferent perioadei 1 ianuarie-31 decembrie 2019, comunicat reclamantului la 19 februarie 2020;

—	precum și, în măsura în care este necesar, anularea deciziei din 23 octombrie 2020 (notificată reclamantului la 30 octombrie 2020) prin care s-a respins plângerea acestuia din 26 iunie 2020 și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv, prin intermediul căruia se invocă săvârșirea unor erori de apreciere de către pârâtă.

2.	Al doilea motiv, prin intermediul căruia se invocă încălcarea de către pârâtă a obligației sale de motivare.

3.	Al treilea motiv, prin intermediul căruia se invocă încălcarea dreptului său de a fi ascultat.

4.	Al patrulea motiv, prin intermediul căruia se invocă lipsa independenței evaluatorului.

Acțiune introdusă la 25 ianuarie 2021 – ClientEarth/Comisia

(Cauza T-52/21)

(2021/C 128/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ClientEarth AISBL (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: O. Brouwer, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei implicite a pârâtei din 16 noiembrie 2020, prin care aceasta a refuzat să acorde accesul la anumite documente solicitate privind controlul pescuitului, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 (1) și al Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 (2);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe aceea că, prin faptul că nu a adresat reclamantei o decizie expresă referitoare la cererea de acces a acesteia din urmă în termenele de soluționare a cererilor de confirmare prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, pârâta a refuzat implicit accesul în sensul articolului 8 alineatul (3) din același regulament. Reclamanta afirmă că această decizie implicită de refuz nu este motivată și susține, prin urmare, că decizia ar trebui anulată ca urmare a încălcării, de către Comisie, a obligației de motivare care i se impune în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001, al articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și al articolului 296 TFUE.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126).

Acțiune introdusă la 5 februarie 2021 – Mendes de Almeida/Consiliul

(Cauza T-75/21)

(2021/C 128/50)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Ana Carla Mendes de Almeida (Sobreda, Portugalia) (reprezentanți: R. Leandro Vasconcelos și M. Marques de Carvalho, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare 2020/1117 a Consiliului din 27 iulie 2020 de numire a procurorilor europeni ai Parchetului European, în ceea ce privește numirea lui José Eduardo Moreira Alves d’Oliveira Guerra, candidat desemnat de Portugalia pe postul de procuror european la Parchetul European ca agent temporar de grad AD 13, pentru o perioadă de trei ani care nu poate fi reînnoită începând de la data de 29 iulie 2020,

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea normelor aplicabile numirii procurorilor europeni, care garantează principiul independenței Parchetului european. Reclamanta susține că contestarea de către guvernul portughez, printr-o scrisoare adresată Consiliului Uniunii Europene la 29 noiembrie 2019, a clasificării realizate de comitetul de selecție la care face referire articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1939 a candidaților prezentați de propriul guvern, cu indicarea unui alt candidat preferat și aprobarea ei de către Consiliu pun sub semnul întrebării structura procedurii de numire procurorilor europeni, care are ca obiect asigurarea independenței Parchetului European și a procurorilor europeni. Legitimitatea procurorilor europeni rezultă din instituțiile Uniunii care participă la procesul de numire, în special Consiliul Uniunii Europene, dar și Parlamentul European, iar nu din participarea guvernelor naționale. Scrisoarea adresată de guvernul portughez și aprobarea sa de către Consiliu pun serios la îndoială independența și implicit credibilitatea Parchetului European și a procurorilor europeni.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe o eroare vădită în ceea ce privește motivele deciziei. Reclamanta susține în particular că scrisoarea din 29 noiembrie 2019, trimisă de guvernul portughez Consiliului, era viciată de erori grave, recunoscute chiar de guvern. Erorile respective constau în menționarea candidatului preferat de guvernul portughez în șase ocazii drept „Procurorul-General Adjunct José Guerra” și în afirmația că acest procuror exercita funcții investigative și de urmărire într-un proces important în materie de delicte împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. Apoi, acest procuror desemnat prin actul contestat nu era sau nu este Procuror-General Adjunct și nici nu a participat la respectivul proces în faza de urmărire. Deși este adevărat că Consiliul neagă că aceste două erori au fost relevante în adoptarea deciziei sale, nu este mai puțin adevărat că nu a făcut niciodată referire la ele, dar nici nu le-a corectat în pofida faptului că a acceptat susținerile invocate în continuare de guvernul portughez în scrisoare. În realitate, Consiliul a abordat doar problema erorilor din momentul în care au devenit publice faptele luate în considerare, ceea ce a stat în plus la originea unui oprobriu public considerabil, atât în Portugalia, cât și în Europa.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe abuzul de putere. Reclamanta susține că obiectivele avute în vedere pe baza cărora au fost atribuite competențe Consiliului Uniunii Europene în sfera procesului de selecție și al numirii procurorilor europeni, sunt garantarea independenței organului și numirea celor mai calificați candidați și oferirea tuturor garanțiilor de independență pentru exercitarea funcției de procuror european. Intervenția guvernului portughez și modul în care a acționat Consiliul au vizat sau cel puțin au avut ca rezultat obiective diferite de cele invocate. Selecția și numirea ulterioară, prin actul atacat, a procurorului portughez nu contribuie neapărat la numirea candidaților naționali celor mai calificați și nu oferă toate garanțiile de independență pentru exercitarea funcției de procuror european, cu încălcarea obiectivelor derivate din regulamentele și deciziile menționate și aduc atingere legitimității procurorilor numiți și credibilității organului însuși.

Acțiune introdusă la 12 februarie 2021 – Darment/Comisia

(Cauza T-92/21)

(2021/C 128/51)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Darment Oy (Helsinki, Finlanda) (reprezentant: C. Ginter, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei pârâtei de reducere a cotei alocate reclamantei pentru anul 2021 pentru introducerea pe piață a hidrofluorcarburilor, în legătură cu care reclamanta a fost informată prin sistemul Portalului privind gazele fluorurate cu efect de seră al pârâtei la 15 decembrie 2020 și prin emailul din 12 ianuarie 2021;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a articolului 266 TFUE, prin impunerea unei sancțiuni reclamantei, deși Curtea a anulat decizia pârâtei prin care s-a constatat că reclamanta și-a depășit în anul 2017 cota care i-a fost alocată pentru introducerea pe piață a hidrofluorcarburilor și prin care i s-a impus o sancțiune.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a articolului 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 517/2014 (1), coroborat cu articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care pârâta a continuat să îi impună sancțiunea reclamantei.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006 (JO 2014, L 150, p. 195).

Acțiune introdusă la 19 februarie 2021 – Boshab/Consiliul

(Cauza T-103/21)

(2021/C 128/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Évariste Boshab (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care aceasta menține numele reclamantului la poziția nr. 6 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care acesta menține numele reclamantului la poziția nr. 6 din anexa I la acest regulament;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului său la apărare. Reclamantul prezintă mai multe critici cu privire la încălcarea dreptului la apărare în cursul procedurilor care au determinat Consiliul să adopte și să reînnoiască măsurile restrictive împotriva sa și invocă în special încălcarea dreptului său de a fi ascultat în condiții acceptabile.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere, în măsura în care Consiliul a reținut implicarea reclamantului în acte care constituie încălcări grave ale drepturilor omului în Republica Democratică Congo. Reclamantul critică contextul reexaminării care a precedat reînnoirea măsurilor restrictive în privința sa și contestă orice implicare actuală în situația de fapt care a stat la baza deciziei de a-l include în lista persoanelor vizate de Decizia 2010/788/PESC a Consiliului din 20 decembrie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo și de abrogare a Poziției comune 2008/369/PESC (JO 2010, L 336, p. 30).

Acțiune introdusă la 19 februarie 2021 – Kande Mupompa/Consiliul

(Cauza T-104/21)

(2021/C 128/53)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Alex Kande Mupompa (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 7 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 7 din anexa la acest regulament,

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive care sunt în esenţă identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/21, Boshab/Consiliul.

Acțiune introdusă la 19 februarie 2021 – Kanyama/Consiliul

(Cauza T-105/21)

(2021/C 128/54)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Célestin Kanyama (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 4 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 4 din anexa la acest regulament,

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive care sunt în esenţă identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/21, Boshab/Consiliul.

Acțiune introdusă la 19 februarie 2021 – Kazembe Musonda/Consiliul

(Cauza T-106/21)

(2021/C 128/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-Claude Kazembe Musonda (Lubumbashi, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 8 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 8 din anexa la acest regulament,

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive care sunt în esenţă identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/21, Boshab/Consiliul.

Acțiune introdusă la 19 februarie 2021 – Amisi Kumba/Consiliul

(Cauza T-107/21)

(2021/C 128/56)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Gabriel Amisi Kumba (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 2 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 2 din anexa la acest regulament,

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive care sunt în esenţă identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/21, Boshab/Consiliul.

Acțiune introdusă la 19 februarie 2021 – Ilunga Luyoyo/Consiliul

(Cauza T-108/21)

(2021/C 128/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Ferdinand Ilunga Luyoyo (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 3 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 3 din anexa la acest regulament,

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive care sunt în esenţă identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/21, Boshab/Consiliul.

Acțiune introdusă la 19 februarie 2021 – Mutondo/Consiliul

(Cauza T-109/21)

(2021/C 128/58)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Kalev Mutondo (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 11 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 11 din anexa la acest regulament,

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive care sunt în esenţă identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/21, Boshab/Consiliul.

Acțiune introdusă la 19 februarie 2021 – Kampete/Consiliul

(Cauza T-110/21)

(2021/C 128/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Ilunga Kampete (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 1 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 1 din anexa la acest regulament,

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive care sunt în esenţă identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/21, Boshab/Consiliul.

Acțiune introdusă la 19 februarie 2021 – Numbi/Consiliul

(Cauza T-112/21)

(2021/C 128/60)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: John Numbi (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 5 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 5 din anexa la acest regulament,

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive care sunt în esenţă identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/21, Boshab/Consiliul.

Acțiune introdusă la 19 februarie 2021 – Team Beverage/EUIPO (Beverage Analytics)

(Cauza T-113/21)

(2021/C 128/61)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Team Beverage AG (Bremen, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și N. Willich, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „Beverage Analytics” – cererea de înregistrare nr. 18 101 437

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 11 decembrie 2020 în cauza R 727/2020-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în măsura în care aceasta respinge acțiunea reclamantei împotriva deciziei pârâtului din 21 februarie 2020;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 20 februarie 2021 – Growth Finance Plus/EUIPO (doglover)

(Cauza T-114/21)

(2021/C 128/62)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Growth Finance Plus AG (Gommiswald, Elveția) (reprezentant: H. Twelmeier, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „doglover” – cererea de înregistrare nr. 18 107 487

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 26 noiembrie 2020 în cauza R 720/2020-1

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului.

Acțiune introdusă la 20 februarie 2021 – Growth Finance Plus/EUIPO (catlover)

(Cauza T-115/21)

(2021/C 128/63)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Growth Finance Plus AG (Gommiswald, Elveția) (reprezentant: H. Twelmeier, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „catlover” – cererea de înregistrare nr. 18 107 485

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 26 noiembrie 2020 în cauza R 717/2020-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 18 februarie 2021 – Deichmann/EUIPO – Munich (Reprezentarea a două benzi încrucișate pe partea laterală a unui pantof)

(Cauza T-117/21)

(2021/C 128/64)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Deichmann SE (Essen, Germania) (reprezentant: C. Onken, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Munich, SL (La Torre de Claramunt, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă (Reprezentarea a două benzi încrucișate pe partea laterală a unui pantof) – marca Uniunii Europene nr. 2 923 852.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2020 în cauza R 2882/2019-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 22 februarie 2021 – Cilem Records International/EUIPO – KVZ Music (HALIX RECORDS)

(Cauza T-118/21)

(2021/C 128/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Cilem Records International UG (Augsburg, Germania) (reprezentant: E. Hecht, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: KVZ Music Ltd (Sofia, Bulgaria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale HALIX RECORDS – cererea de înregistrare nr. 16 288 235.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 28 ianuarie 2020 în cauza R 1060/2020-4.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate din 28 ianuarie 2021 și a deciziei EUIPO din 25 mai 2020 privind marca Uniunii Europene nr. 16288235 și admiterea opoziției formulate de reclamantă la înregistrarea mărcii Uniunii Europene nr. 16288235 din 17 aprilie 2017;

—	cu titlu subsidiar, anularea deciziei atacate din 28 ianuarie 2021 trimiterea cauzei în fața camerei de recurs în vederea unei noi examinări;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 19 februarie 2021 – Ramazani Shadary/Consiliul

(Cauza T-119/21)

(2021/C 128/66)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Emmanuel Ramazani Shadary (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 10 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 10 din anexa la acest regulament,

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive care sunt în esenţă identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/21, Boshab/Consiliul.

Acțiune introdusă la 19 februarie 2021 – Ruhorimbere/Consiliul

(Cauza T-120/21)

(2021/C 128/67)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Éric Ruhorimbere (Mbuji-Mayi, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, A. Guillerme și T. Payan, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2020/2033 a Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 9 din anexa la această decizie;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2021 al Consiliului din 10 decembrie 2020, în măsura în care numele reclamantului este menţinut la nr. 9 din anexa la acest regulament,

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive care sunt în esenţă identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/21, Boshab/Consiliul.