Avizul Comitetului Economic și Social European privind Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Raport privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2019

[COM(2020) 302 final]

(2021/C 123/01)

Raportor:

Gonçalo LOBO XAVIER

Sesizare	Comisia Europeană, 12.8.2020
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	11.12.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	27.1.2021
Sesiunea plenară nr.	557
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	230/0/6

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută Raportul Comisiei Europene privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2019, bazat pe o abordare care vizează consolidarea pieței unice și promovarea dezvoltării economice și a obiectivelor de politică socială care sunt esențiale pentru procesul dezvoltării europene.

1.2.

CESE consideră, după cum a subliniat în mai multe documente anterioare, că o politică în domeniul concurenței eficace și fondată pe principii constituie unul dintre pilonii Uniunii Europene și un instrument indispensabil pentru realizarea unei piețe interne, în sensul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, pe baza obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), a construcției unei economii sociale de piață și a dispozițiilor Pilonului drepturilor sociale (1). Aceste aspecte rămân de actualitate.

1.3.

CESE este de acord că Comisia ar trebui să ia măsuri de stimulare a concurenței loiale pe piețe care sunt importante pentru cetățenii și întreprinderile din UE, precum sectorul digital și al telecomunicațiilor, energia și mediul, industria prelucrătoare, serviciile financiare, impozitarea, agricultura, produsele alimentare și transporturile. Aceste măsuri ar trebui să ofere încredere consumatorilor și să definească în mod clar condițiile adecvate de funcționare a întreprinderilor. Schimbările economice și sociale se produc într-un ritm foarte rapid. Este urgent nevoie de o ajustare constantă la o economie modernă, verde și digitală, iar politica în domeniul concurenței este esențială în acest sens.

1.4.

Provocările noi și constante datorate utilizării datelor, a algoritmilor și a piețelor evoluează rapid într-un mediu tot mai digital. Prin urmare, rețelele de cooperare dintre autoritățile statelor membre și Comisie trebuie să devină mai robuste, pentru a susține o concurență loială pe piața unică. Așadar, UE trebuie să se alinieze la epoca digitală, iar CESE este conștient de nevoia de schimbare și îndeamnă să se efectueze adaptările necesare. CESE este ferm convins că piața digitală și platformele online fac parte dintr-o nouă economie, care este esențială pentru Europa, dar că este necesar, de asemenea, să se stabilească norme clare și echitabile pentru toate părțile interesate.

1.5.

CESE atrage atenția Comisiei Europene asupra necesității de a crea în permanență condițiile economice și politice pentru stimularea creșterii IMM-urilor în condiții de concurență echitabile, care să permită și participarea întreprinderilor mari la procesul economic. Europa trebuie să fie percepută drept o zonă economică solidă, care permite concurența loială și reguli clare pentru toți actorii.

1.6.

CESE solicită să se garanteze că, în ceea ce privește concurența cu întreprinderile din afara UE, acestea vor face obiectul acelorași norme sociale și de mediu, pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile. Europa nu poate adopta abordări diferite în fața acelorași provocări și nu poate să fie „naivă” în ceea ce privește politica în domeniul concurenței.

1.7.

CESE sprijină măsurile coordonate instituite de Comisia Europeană pentru industria prelucrătoare, însă ar dori ca UE să meargă mai departe și să propună o soluție permanentă pentru stimularea condițiilor de concurență echitabile, în strânsă cooperare cu statele membre. Măsurile temporare privind aprovizionarea cu produse specifice de pe piețele din afara UE trebuie să devină permanente, în special în ceea ce privește importul de echipamente medicale vitale și de alte produse esențiale. Pandemia a scos la iveală toate nejunsurile unei politici ezitante. O industrie prelucrătoare puternică și rezilientă ar trebui să fie unul dintre pilonii politicii în domeniul concurenței.

1.8.

În sectorul agricol și cel alimentar, este important ca produsele cu denumiri de origine europene să fie protejate de imitații sau „copii”. Sectorul semințelor și al pesticidelor este esențial pentru fermieri și consumatori, însă provoacă și îngrijorări care depășesc protecția consumatorului, securitatea alimentară și asigurarea respectării normelor în domeniul mediului și al climei.

1.9.

Transporturile rămân unul dintre cele mai dificile sectoare de servicii în ceea ce privește concurența dintre statele membre pe piața internă. Normele clare și nevoia de echilibru trebuie să constituie o prioritate constantă, nu numai pentru întreprinderi, ci și pentru utilizatorii finali.

2.   Observații generale

2.1.

Politica în domeniul concurenței este esențială pentru obiectivul unei piețe unice eficiente și juste, care să poată stimula valorile Europei și proiectul european. Ținând cont de aceste aspecte, este esențială o mai bună clarificare a întregii politici și a orientărilor, pentru a garanta că piața unică este percepută ca aducând valoare adăugată globalizării și că poziția de lider a Europei în asigurarea unui comerț sustenabil și loial nu se limitează la a oferi doar oportunități, ci și rezultate tangibile, care pot avea un impact în alte regiuni economice.

2.2.

Deși lansarea „verificării adecvării” în ceea ce privește normele privind ajutorul de stat a reprezentat o realizare majoră în 2019, punerea sa în aplicare și monitorizarea nu sunt nici pe departe perfecte și rapide. Aceste procese, inclusiv consultările publice, trebuie să fie precise și mai rapide. CESE este de părere că organizațiile societății civile pot fi implicate în acest proces, pentru a facilita contactul cu părțile interesate corespunzătoare.

2.3.

Datorită existenței instrumentului online eLeniency, transmiterea de declarații și documente Comisiei este mai ușoară și mai puțin împovărătoare, inclusiv cererile de clemență în cazurile care vizează cartelurile. Trebuie trase învățăminte pentru a înțelege relevanța procedurii în ceea ce privește necesitatea de a asigura o participare echitabilă a publicului, instrumente și proceduri ușor accesibile, precum și o analiză comparativă cu alte instrumente.

2.4.

CESE împărtășește preocuparea Comisiei privind necesitatea abordării efectelor denaturării provocate de subvențiile străine și de proprietatea publică și consideră că este nevoie de instrumente suplimentare pentru prevenirea efectelor nocive. Acestea pot fi identificate în mod eficace, în primul rând, folosind în mod adecvat Rețeaua europeană în domeniul concurenței și, în al doilea rând, abordând sistemele bazate pe ajutor selectiv.

2.5.

CESE susține dezvoltarea și consolidarea serviciilor de interes general în cadrul UE, ca o modalitate eficace de a proteja „stilul de viață european”. Dacă se dorește furnizarea în mod corespunzător a unor servicii de interes general, trebuie să acceptăm că infrastructura digitală este un factor-cheie al digitalizării. Prin urmare, trebuie construită o infrastructură corespunzătoare în bandă largă. CESE susține adoptarea unui sistem privind ajutoarele de stat care să stimuleze investițiile în introducerea tuturor acestor noi tehnologii, abordând în același timp dezechilibrele teritoriale la nivel național.

2.6.

Proiectele de interes comun european joacă un rol important în cercetarea și dezvoltarea tehnologică și în aplicarea inovațiilor. Dezvoltarea acestora ar trebui stimulată ținând cont de valoarea adăugată pe care o generează, iar CESE speră că Comunicarea privind proiectele importante de interes european comun (PIIEC) poate servi ca un instrument eficace pentru punerea lor în aplicare în mod corespunzător. Este important să fie supravegheate corecțiile aduse aplicării criteriilor conform cărora statele membre pot sprijini proiectele transnaționale care au importanță strategică pentru UE.

2.7.

CESE este de părere că politica UE în domeniul concurenței ar trebui să adopte o abordare mai orientată către viitor, pentru a se putea adapta atât la provocarea digitală, cât și la concurența cu care se confruntă pe scena globală. Prin urmare, CESE solicită Comisiei ca politica în domeniul concurenței să fie printre primele priorități ale programului de lucru al Platformei „Pregătiți pentru viitor”.

3.   Observații specifice

3.1.   Îmbunătățirea în continuare a eficacității politicii UE în domeniul concurenței și a asigurării respectării normelor

3.1.1.

Politica UE în domeniul concurenței ar trebui concepută și pusă în aplicare într-un cadru mai cuprinzător, ținând cont de legăturile strânse ale acesteia cu alte domenii esențiale de politică și de necesitatea unei abordări coerente. Normele UE privind concurența ar trebui să meargă mână în mână cu legislația fiscală (cu o impozitare echitabilă, inclusiv în sectorul digital) și cu dreptul consumatorilor, cu protecția socială și cu dreptul muncii. Armonizarea în domeniul concurenței neloiale este necesară pentru a obține rezultate tangibile.

3.1.2.

Pentru a combate într-o manieră eficace practicile de concurență neloială, CESE sugerează abordarea problemei poziției dominante pe piață printr-o nouă metodă: nu numai evaluând comportamentul dominant sau abuzurile, ci și monitorizând întreaga prezență economică a unui angajator la nivelul mai multor sectoare, nu numai în fiecare sector în parte.

3.1.3.

De asemenea, UE ar trebui să se axeze pe alte practici neconcurențiale, precum expansiunile agresive și monopolizările, coluziunile tacite și efectele de blocare (care îi împiedică pe lucrători să fie activi simultan pe mai multe platforme), care pot submina echilibrul pieței.

3.1.4.

IMM-urile sunt pilonul economiei europene și, prin urmare, trebuie să fie luate în considerare în proiectarea și în punerea în aplicare a politicii în domeniul concurenței într-o mai mare măsură. Sprijinul acordat de stat este un instrument util, dar nu toate IMM-urile știu de existența acestuia. CESE recomandă îmbunătățirea comunicării cu IMM-urile, pentru o mai bună sprijinire a activităților acestora.

3.1.5.

Comisia trebuie să rămână vigilentă în ceea ce privește depistarea și urmărirea penală a cartelurilor și a pozițiilor abuzive pe piață. Investigațiile desfășurate de CE au importanță în special pentru protecția consumatorilor afectați în mare măsură: (a) ancheta în curs de desfășurare privind cartelurile BMW, Daimler și Volkswagen Group, în cadrul căreia CE a trimis o comunicare privind obiecțiunile, în care a prezentat constatările sale preliminare conform cărora normele UE în materie de concurență au fost încălcate între 2006 și 2014 prin coluziune vizând obstrucționarea normelor de dezvoltare a tehnologiilor de reducere a emisiilor de autovehicule diesel și benzină; (b) decizia privind Mastercard, în care Comisia a amendat societatea de gestionare a cardurilor pentru că nu le-a permis comercianților să acceseze servicii de plată cu cardul la nivel transfrontalier, încălcând astfel normele UE privind concurența. Normele transfrontaliere care generau prețuri mai ridicate pentru comercianți și consumatori au fost abrogate, eliminându-se astfel concurența transfrontalieră restricționată și segmentarea artificială a pieței. Ca urmare a acestor pași, sectorul financiar a fost consolidat în contextul uniunii bancare, mulțumită unor decizii ale CE.

3.2.   Abordarea noilor provocări în domeniul digital, al telecomunicațiilor și al mass-media

3.2.1.

CESE consideră că economia digitală și mai ales poziția GAFA constituie o provocare semnificativă pentru dreptul UE în domeniul concurenței. Întrucât aceste întreprinderi nu respectă aceleași norme ca întreprinderile din UE, normele actualizate ale UE în domeniul concurenței ar trebui să propună noi instrumente eficiente prin care să se recunoască această situație.

3.2.2.

Deși este încă devreme, trebuie să fim vigilenți în ceea ce privește impactul aplicării Regulamentului (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului (2) din 20 iunie 2019, care a introdus noi norme ale UE în ceea ce privește transparența pentru întreprinderile utilizatoare de platforme online. Utilizarea pe scară largă a platformelor online pe piață echivalează cu apariția unor noi jucători și cu un nou context pe piața internă ale cărui consecințe nu sunt încă clare pe deplin. Pentru o securitate sporită a actorilor de pe piață și a cetățenilor, mai ales în perioada pandemiei actuale, trebuie aplicate norme privind concurența și, dacă acestea nu sunt suficiente, trebuie avute în vedere noi soluții.

3.2.3.

CESE salută faptul că actul legislativ privind serviciile digitale nu va fi în conflict cu cadrul juridic posibil care abordează chestiunea condițiilor de muncă pe platformele online.

3.2.4.

Normele concurenței concepute pentru întreprinderile tradiționale nu sunt potrivite pentru platformele online. Trebuie să ne adaptăm de urgență și să modificăm metodologiile și obiectivele, pentru a ne adapta la acest context economic în schimbare.

3.2.5.

CESE crede că piața digitală și platformele online fac parte dintr-o nouă economie vitală pentru Europa, dar se impune și stabilirea de norme clare și echitabile. Structurile de piață oligopoliste sunt caracterizate de numeroase trăsături care sunt specifice și practicilor de monopolizare și efectelor agregate ale ecosistemelor mobilizate de platformele online și de corporațiile dominante. Caracteristici precum integrarea verticală, lipsa transparenței pentru utilizatori, efectele de blocare și de rețea, împreună cu nivelurile ridicate de concentrare, generează probleme de concurență structurală, afectându-i atât pe consumatori, cât și pe lucrători.

3.2.6.

Platformele își pot consolida poziția dominantă pe piață pe baza conținutului generat de utilizatori, indiferent dacă este vorba despre date și comportamente ale consumatorilor sau despre servicii oferite de furnizorii individuali de muncă. Utilizatorii nu au acces la informații și nu pot influența condițiile în care operează platformele. În mod similar, recomandările și clasamentele de pe platforme sunt caracterizate de lipsa de transparență. Practicile neloiale și discriminatorii în ceea ce privește clasamentele trebuie să fie considerate practici concurențiale neloiale.

3.2.7.

Economiile de scară sunt o sursă fundamentală a poziției dominante pe piață în cazul platformelor digitale. Costurile marginale pentru extinderea unei afaceri se apropie de zero, întrucât platformele care oferă servicii cu utilizare intensivă a forței de muncă transferă, prin practici abuzive, o mare parte a costurilor și a riscurilor asupra furnizorilor individuali de muncă. Uneori, platformele susțin că economiile de scară se limitează la capacitățile fizice ale actorilor/utilizatorilor/lucrătorilor individuali, însă „recrutarea” (sau „deconectarea”) unor furnizori suplimentari de muncă pentru extinderea pieței nu necesită nicio investiție.

3.2.8.

Cadrul juridic actual al UE în materie de concurență nu ia în considerare în mod adecvat preocupările în materie de concurență care au un impact asupra pieței forței de muncă, cum ar fi puterea de monopson a angajatorilor, subminarea standardelor sociale, ceea ce are consecințe dăunătoare atât pentru angajatori, care sunt supuși unei presiuni concurențiale nesustenabile, cât și pentru statele membre, care renunță la venituri fiscale și la contribuții la asigurările sociale (3). Normele în materie de concurență nu ar trebui să constituie un obstacol în calea negocierii colective pentru toți lucrătorii, inclusiv pentru lucrătorii de pe platformele online, pentru a negocia instrumente și acorduri inovatoare, după cum arată diferite exemple de la nivel național.

3.2.9.

Prin urmare, evaluarea puterii de piață în economia digitală trebuie să țină cont într-o măsură mai mare de activitățile agregate de pe diferite piețe și de impactul total al acestora asupra piețelor online și offline relevante. În mod similar, trebuie luat în considerare și accesul la algoritmii de furnizare a datelor oferite de utilizatori în vederea personalizării produselor, a ofertelor, a reclamelor și a prețurilor, cu respectarea corespunzătoare a drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate.

3.3.   Politica în domeniul concurenței în sprijinul obiectivelor UE privind energia cu emisii reduse de dioxid de carbon și mediul

3.3.1.

CESE împărtășește obiectivul Comisiei de a asigura competitivitatea pe termen lung a Uniunii Europene prin intermediul sustenabilității și al tranziției către o economie sigură, neutră din punctul de vedere al climei și mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, și prin promovarea și consolidarea economiei circulare.

3.3.2.

CESE solicită consolidarea Pactului verde, acesta fiind principalul acord european care va asigura atingerea obiectivului de emisii nete de gaze cu efect de seră egale cu zero până în 2050. Rolul organizațiilor societății civile și al partenerilor sociali poate fi decisiv în acest sens. Ar fi oportună o „verificare a adecvării” a directivelor de mediu, în vederea respectării angajamentelor UE.

3.3.3.

CESE sprijină promovarea măsurilor privind ajutorul de stat în raport cu sistemul de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră de după 2012 (directivele ETS). Susține revizuirea acestui sistem de ajutoare de stat și adaptarea lui la noul sistem de comercializare a certificatelor de emisii al UE pentru perioada 2021-2030, de care se leagă multe speranțe.

3.3.4.

CESE susține eforturile în vederea respectării „principiului poluării zero” în UE și adoptarea și punerea în aplicare a tuturor măsurilor de eficiență energetică preconizate. Trebuie facilitate investițiile sustenabile în UE. În acest scop, trebuie aplicate cât mai curând posibil criteriile de stabilire a caracterului durabil din punctul de vedere al mediului al unei activități economice, în vederea stabilirii gradului de durabilitate a mediului al investițiilor (4).

3.3.5.

După cum a precizat în avize anterioare, CESE solicită sprijinirea introducerii de energie din surse regenerabile, după cum este necesar. Ajutorul de stat ar trebui să garanteze siguranța aprovizionării și să vizeze sprijinirea energiei din surse regenerabile, maximizând beneficiile de mediu, sociale și economice ale fondurilor publice.

3.4.   Protejarea concurenței în industria prelucrătoare

3.4.1.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a evidențiat punctele slabe ale sistemului de producție din UE, în special în sectorul sănătății, în care UE a fost dependentă de surse din afara UE pentru echipamente medicale, inclusiv pentru echipamente individuale de protecție precum măștile și echipamentele de respirație artificială, dar și pentru alte produse esențiale în lupta împotriva pandemiei. UE are nevoie de o industrie prelucrătoare puternică, cu întreprinderi europene care să alimenteze piața internă, în special sectoarele vitale. CESE sprijină măsurile coordonate instituite de Comisia Europeană, însă ar dori ca UE să meargă mai departe și să propună o soluție permanentă la această problemă, în strânsă cooperare cu statele membre. Măsurile temporare privind furnizarea de produse specifice de pe piețe din afara UE trebuie înlocuite cu o soluție permanentă, în special în ceea ce privește importul de echipamente medicale vitale. O industrie prelucrătoare puternică și rezilientă ar trebui să fie unul dintre pilonii politicii în domeniul concurenței.

3.4.2.

CESE solicită garantarea acelorași norme sociale și de mediu în cazul concurenței cu întreprinderi din afara UE, pentru a asigura condiții de concurență echitabile.

3.5.   Asigurarea unor condiții de concurență echitabile în domeniul impozitării

3.5.1.

În domeniul impozitării, CESE salută măsurile puse în aplicare de CE în 2019. În același timp, este important ca, inclusiv în acest domeniu, să se asigure concurența loială între diferite țări. În special, este nevoie de o vigilență sporită în ceea ce privește deciziile fiscale și avantajele concurențiale neloiale obținute prin acorduri între anumite țări și „marii jucători”. Acest comportament poate denatura piața liberă, este dăunător pentru IMM-uri și creează o concurență neloială între țări (5).

3.5.2.

Regulamentul privind serviciile digitale este o chestiune esențială pe care Comisia ar trebui să se concentreze.

3.5.3.

Trebuie adoptată o nouă abordare față de GAFA, pentru a asigura condiții de concurență echitabile și a promova o distribuție echitabilă a veniturilor fiscale furnizate de aceste întreprinderi.

3.6.   Creșterea rezilienței sectorului financiar în contextul uniunii bancare

Ca urmare a crizei financiare din 2008 și a impactului acesteia asupra economiei reale și a încrederii pieței, practicile din sectorul bancar fac obiectul unui control permanent, justificat de teama reapariției unor probleme serioase. Ajutoarele de stat temporare au salvat de la colaps sectorul financiar. Restructurarea sectorului a dus la dispariția unor instituții și la fuziuni care ar putea fi îngrijorătoare, nu numai în ce privește stabilitatea sectorului financiar în cazul unor noi situații de criză, ci și în ce privește posibilitatea unor distorsiuni ale concurenței cauzate de mărimea acestor noi grupuri. CESE solicită Comisiei să fie atentă și vigilentă cu privire la potențiale abuzuri de poziție dominantă, care ar putea fi în detrimentul intereselor consumatorilor și al finanțării întreprinderilor, în special a IMM-urilor.

3.7.   Asigurarea unei concurențe echitabile în sectorul alimentar, de consum și medical

3.7.1.

În sectorul agricol și cel alimentar, este important să se protejeze produsele cu denumiri de origine europene. Sectorul semințelor și al pesticidelor este esențial pentru fermieri și consumatori, însă ridică și o serie de probleme care depășesc protecția consumatorului, securitatea alimentară și asigurarea respectării normelor în domeniul mediului și al climei.

3.7.2.

Protecția consumatorilor trebuie echilibrată prin acțiuni de sprijinire și de promovare a întreprinderilor inovatoare și a IMM-urilor, în moduri care să nu afecteze negativ concurența dinamică pe piață. Acesta este principalul mod prin care pot fi create locuri de muncă de calitate și prin care se poate asigura sustenabilitatea dinamică a sistemului de producție.

3.8.   Transporturi și servicii poștale

CESE recunoaște importanța transporturilor și serviciilor poștale, precum și nevoia de a crea condiții de concurență echitabile, pentru ca aceste sectoare să poată sprijini comunitatea. În ce privește transporturile, se recomandă ca Comisia să examineze dacă și în ce măsură scutirea de impozitul pe kerosen ar putea constitui un ajutor necuvenit pentru companiile aeriene față de transportul feroviar.

4.   Unirea forțelor pentru promovarea unei culturi a concurenței la nivel mondial

4.1.

Dimensiunea internațională a politicii în domeniul concurenței ar trebui să fie esențială pentru definirea și punerea în aplicare a normelor. Politica în domeniul concurenței evoluează pe o scenă internațională în care definițiile și principiile dreptului concurenței sunt extrem de diversificate, astfel încât întreprinderile din UE sunt dezavantajate.

4.2.

Numeroase IMM-uri suferă din cauza inadecvării normelor UE în raport cu concurenții lor internaționali. Concurența neloială este o problemă ce trebuie abordată pentru a apăra standardele UE. S-au primit numeroase plângeri din partea întreprinderilor din Europa (lipsa flexibilității). În unele domenii de producție din țări terțe, lipsa punerii în aplicare a standardelor de mediu și sociale ale UE duce la distorsiuni pe piață, în detrimentul întreprinderilor europene, în special al IMM-urilor. Europa ar trebui să fie îngrijorată de aceste aspecte.

4.3.

Modelul concurențial al UE trebuie promovat la nivel internațional. UE trebuie să deschidă drumul, printr-o cultură a concurenței globale care să asigure un sistem ce protejează atât întreprinderile, cât și lucrătorii. Este nevoie de o discuție aprofundată privind noțiunea de drept al concurenței în Europa, comparativ cu alte zone economice, și anume SUA și China, de exemplu, cu privire la aspecte de durabilitate și de mediu.

4.4.

Pentru a asigura un echilibru între libertatea pieței și concentrările economice, evocarea concurenței altor actori importanți de la nivel mondial nu pare suficientă, mai ales dacă aceștia provin din țări care nu sunt deschise concurenței din partea întreprinderilor străine. Comitetul subliniază importanța ca UE să adopte o abordare coerentă menită să facă legătura între respectarea drepturilor omului și ale lucrătorilor, implementarea ODD și promovarea standardelor de mediu și a investițiilor durabile în activitățile comerciale din întreaga lume. Regimurile comerciale preferențiale și tarifare acordate diferitelor țări terțe ar trebui revizuite și condiționate mai mult de punerea în aplicare efectivă a standardelor de dezvoltare durabilă, pentru a crea condiții de concurență echitabile și juste pentru întreprinderile europene. În acest sens, Comitetul sugerează, ca alternativă la fuziunile de întreprinderi care slăbesc concurența, să fie puse în aplicare măsuri de sprijin pentru întreprinderi să investească pe terțe piețe. Astfel de măsuri ar putea include stimulente fiscale pentru cercetare și dezvoltare și încurajarea acordurilor între producătorii europeni, în vederea coordonării strategiilor de export și de investiții în străinătate, în conformitate cu standardele economice, sociale și de mediu europene.

---

(1)  Articolele 7, 9, 11 și 12 din TFUE.

(2)  JO L 186, 11.7.2019, p. 57.

(3)  JO C 429, 11.12.2020, p. 173.

(4)  JO L 198, 22.6.2020, p. 13.

(5)  JO C 97, 24.3.2020, p. 62.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Consiliului privind instituirea întreprinderii europene comune pentru calculul de înaltă performanță

[COM(2020) 569 final – 2020/260 NLE]

(2021/C 123/02)

Raportoare:

Louise GRABO

Sesizare	Consiliul Uniunii Europene, 26.10.2020
Temei juridic	Articolul 187 și articolul 188 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	11.12.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	27.1.2021
Sesiunea plenară nr.	557
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	240/0/5

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE confirmă valabilitatea acestei inițiative strategice și valoarea adăugată a instituirii unei întreprinderi comune EuroHPC (calculul de înaltă performanță) ca acțiune concretă în menținerea strategiei Uniunii Europene în domeniul cloud computingului, precum și ca parte integrantă a unei strategii mai ample a UE [care include, printre altele, securitatea cibernetică, piața unică digitală, societatea europeană a gigabiților, știința deschisă, EU4Health („programul «UE pentru sănătate»” și Resc-EU (Mecanismul de protecție civilă al Uniunii)].

1.2.

CESE consideră că investițiile UE din ultimii ani și chiar după izbucnirea pandemiei de COVID-19 pentru achiziționarea și exploatarea echipamentelor de calcul intensiv de nivel mondial nu sunt încă la un nivel optim în comparație cu cele ale concurenților săi (SUA, China și alții). Sunt necesare resurse și investiții suplimentare, inclusiv pentru statele membre ale UE, în special pentru cele care sunt mai puțin avansate și/sau implicate în acest domeniu. Este esențial ca aceste resurse să fie combinate cu programe europene coerente de cercetare și inovare și cu următorul CFM 2021-2027, inclusiv Mecanismul de redresare și reziliență, dacă UE dorește să concureze la nivel mondial în domeniul aplicațiilor HPC.

1.3.

CESE susține abordarea industrială în cadrul unei strategii reînnoite industriale și integrate a UE privind IMM-urile, pentru dezvoltarea următoarei generații de microcipuri cu consum mic de energie în Europa, făcând ca UE să fie mai puțin dependentă de importuri și asigurând accesul la cunoștințe și tehnologie de vârf în domeniul HPC.

1.4.

CESE solicită Comisiei să își dubleze eforturile pentru a elabora o „foaie de parcurs pe mai mulți ani” care să poată garanta asumarea responsabilității de către societatea civilă a UE și care să contribuie într-un mod practic la nivelurile respective ale guvernanței întreprinderii comune în sectoare strategice (sisteme de alertă timpurie în materie de prevenție sanitară, pregătire pentru intervenție în caz de dezastre, programe-pilot pentru atenuarea riscului de dezastre și pregătirea și securitatea cibernetică). În acest scop, dincolo de centrele de competență HPC și de centrele de inovare digitală existente, este urgent să se integreze valoarea adăugată și rolul multiplicator al unui dialog permanent cu societatea civilă în cadrul grupurilor consultative ale întreprinderilor comune. Prin însăși natura sa, CESE ar fi partenerul ideal pentru organizarea unui forum anual de dialog european al întreprinderii comune EuroHPC deschis, însoțit de campanii educaționale de sensibilizare, cu implicarea activă a rețelelor științifice și de cunoaștere, a partenerilor sociali și economici, a organizațiilor societății civile și a mass-mediei.

1.5.

CESE consideră că este necesar să se colecteze feedbackul oferit de societatea civilă a UE, să monitorizeze, explice și promoveze prin instituțiile și statele membre ale UE valoarea adăugată pe termen scurt și mediu a întreprinderii comune EuroHPC și avantajele și oportunitățile sectoriale pe care le prezintă ca instrument juridic și strategic. Întreprinderea comună EuroHPC nu ar trebui să fie doar în beneficiul comunităților științifice/de cercetare, ci ar trebui să garanteze „asumarea responsabilității” și implicarea într-o mai mare măsură a intermediarilor interesați, cum ar fi instituțiile publice, partenerii sociali și organizațiile societății civile de la nivelul UE, organizațiile reprezentative ale industriei și ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) și actorii lanțurilor valorice implicați în dezvoltarea aplicațiilor software, oferind acces la infrastructură, de o deosebită importanță pentru țările mai mici și stimulând contribuțiile în natură la întreprinderea comună HPC.

1.6.

CESE salută faptul că doi dintre partenerii Comisiei din cadrul parteneriatului public-privat contractual (PPPc) ar putea deveni primii membri privați, ceea ce este esențial pentru participarea industriei UE din primele faze ale întreprinderii comune. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește microîntreprinderile și IMM-urile care oferă soluții competitive/adaptabilitate, dar riscă să fie excluse sau penalizate prin achiziții publice dacă nu sunt acoperite în mod corespunzător printr-un capitol juridic specific și/sau prin consorții existente. CESE subliniază importanța modernizării procesului de stabilire a unor proceduri specifice de achiziții publice și a unor criterii de atribuire, pentru a facilita implicarea „clusterelor de IMM-uri” existente sau noi în prezentul regulament specific al UE privind întreprinderea comună (1) care acoperă supercalculatoarele și aplicațiile software clasice HPC, dar și achiziționarea de calculatoare/simulatoare cuantice.

1.7.

CESE salută posibilitatea includerii mai multor parteneri, dar insistă, de asemenea, ca, pentru orice partener nou, în special pentru cei din afara UE, să fie îndeplinită cerința de reciprocitate.

1.8.

UE ar trebui să profite de oportunitatea prezentată de dezvoltarea tehnologiei întreprinderii comune EuroHPC pentru a dezvolta sectoarele industriale europene relevante astfel încât să poată acoperi întregul lanț de producție (proiectare, construcție, implementare și aplicare).

1.9.

UE ar trebui să stabilească ca obiectiv pe termen mediu realizarea capacității de a planifica și a produce HPC utilizând tehnologie europeană.

2.   Observații generale

2.1.

La 10 martie 2020, Comisia Europeană a adoptat comunicarea O nouă Strategie industrială pentru Europa, care prevede o strategie industrială ambițioasă pentru Europa, vizând dubla tranziție către neutralitatea climatică și poziția de lider în domeniul digital. În comunicarea sa, Comisia subliniază nevoia de a consolida dezvoltarea unor tehnologii generice esențiale care sunt importante din punct de vedere strategic pentru viitorul industrial al Europei, printre acestea numărându-se calculul de înaltă performanță și tehnologiile cuantice. Într-o comunicare ulterioară din data 27 mai 2020 intitulată „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație” (2), aplicațiile HPC au fost identificate drept o capacitate digitală strategică ce va fi o prioritate pentru sursele de investiții în redresarea Europei, de exemplu Mecanismul de redresare și reziliență, InvestEU și Instrumentul de investiții strategice.

2.2.

Aplicațiile întreprinderii comune EuroHPC, care utilizează așa-numitele „supercalculatoare” având o capacitate computațională foarte ridicată, sunt capabile să soluționeze probleme extrem de complexe și de complicate. În prezent, acestea reprezintă un factor esențial al poziției de lider mondial în materie de strategii de gestionare a riscurilor științifice, industriale, biologice și în domeniul terorismului (cibernetic) și, prin urmare, sunt esențiale pentru provocările legate de securitatea națională, de apărare și de geopolitică și, la un nivel mai general, pentru transformarea digitală și transformarea verde a societății noastre. Aplicațiile întreprinderii comune EuroHPC sprijină, de asemenea, economia bazată pe date, tehnologiile generice esențiale, cum ar fi inteligența artificială (IA), analiza datelor și securitatea cibernetică, să exploateze potențialul enorm al volumelor mari de date.

2.3.

În plus, HPC devine un instrument tot mai important la nivel global pentru sprijinirea procesului de luare a deciziilor publice prin simularea scenariilor și prin sprijinirea rețelelor comune globale și regionale de pregătire, răspuns și cunoștințe legate de evenimentele care prezintă un risc natural (de exemplu, tsunami, inundații, incendii, cutremure etc.), precum și riscuri antropogenice (de exemplu, riscurile industriale). În acest cadru, sistemele întreprinderii comune EuroHPC și-ar putea utiliza și dezvolta valoarea adăugată atunci când apar mai multe riscuri în același timp, cu un impact negativ semnificativ asupra societăților.

2.4.

Întreprinderea comună EuroHPC implică mai multe sectoare industriale pentru a inova și a extinde produsele și serviciile cu o valoare mai mare care să fie plasate pe piețele interne și globale, deschizând calea către noi aplicații industriale în combinație cu alte tehnologii digitale avansate.

2.5.

Aplicațiile și infrastructurile HPC sunt esențiale în aproape toate domeniile de cercetare, de la fizică fundamentală la biomedicină, vizând dobândirea unor cunoștințe mai aprofundate și progrese științifice la un nivel mai înalt.

2.6.

HPC este utilizat adesea, în contextul pandemiei de COVID-19, în combinație cu IA, cu scopul de a accelera descoperirea de noi medicamente, de a prevedea răspândirea virusului, de a planifica și de a distribui resurse medicale limitate, precum și cu scopul de a evalua în prealabil eficacitatea măsurilor de limitare a răspândirii bolii și a scenariilor post-epidemie.

2.7.

De asemenea, HPC este un instrument esențial pentru cercetători și factorii de decizie în abordarea provocărilor societale majore, de la schimbările climatice, migrație, dezvoltarea verde și inteligentă și agricultura durabilă la medicina personalizată și gestionarea crizelor în UE, alături de țările învecinate și țările terțe.

2.8.

Potrivit documentului de lucru al serviciilor Comisiei (SWD) (3) (…), Europa a fost și încă este un lider mondial în domeniul aplicațiilor HPC, dar infrastructura sa de super calcul regresează în clasamentul mondial.

2.9.

Un indicator principal general acceptat al competitivității regionale în materie de HPC este numărul sistemelor din listele de „top-10” sau „top-500” ale supercalculatoarelor de la nivel mondial, din fiecare regiune a lumii.

2.10.

Linia de bază, astfel cum este definită în EuroHPC JU IA și de studiul BEI (4) este următoarea: potrivit EuroHPC JU IA „Problema nr. 1 (UE nu dispune de cele mai bune supercalculatoare din lume…). În prezent, niciunul dintre cei zece lideri mondiali din domeniul supercalculatoarelor nu provine din UE. În mod colectiv, nivelul investițiilor UE și ale statelor membre în infrastructurile și aprovizionarea în domeniul HPC este considerabil inferior în comparație cu cel al SUA, al Chinei sau al Japoniei.”

2.11.

În următorii câțiva ani, rolul de lider al Europei în domeniul economiei datelor, performanțele sale în domeniul științific și competitivitatea sa la nivel industrial vor depinde într-o măsură din ce în ce mai mare de capacitatea sa de a dezvolta tehnologii-cheie HPC, de a asigura accesul la supercalculatoare și infrastructuri de date de talie mondială și de a-și menține nivelul actual de înaltă performanță în domeniul aplicațiilor HPC. În vederea îndeplinirii acestor obiective, o abordare strategică paneuropeană se dovedește esențială prin întreprinderile comune.

2.12.

Prima întreprindere comună EuroHPC a fost instituită în octombrie 2018 sub forma unui cadru juridic și financiar, reunind resurse din UE, 32 de țări și doi membri privați: Platforma tehnologică europeană pentru calculul de înaltă performanță (ETP4HPC) și Asociația pentru valoarea volumelor mari de date (Big Data Value Association – BDVA).

2.13.

Până în prezent, întreprinderea comună a utilizat pentru investițiile sale strategice fonduri provenite din cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020. După 20 luni de funcționare, aceasta a sporit în mod substanțial investițiile globale în domeniul HPC la nivel european și a început să își ducă la îndeplinire misiunea de restabilire a poziției Europei de lider în domeniul HPC. Până la sfârșitul anului 2020, aceasta va dezvolta o infrastructură de talie mondială în materie de date și de supercalcul accesibilă utilizatorilor publici și privați la nivelul întregii Europe. Investițiile sale sprijină în egală măsură centrele de competență în calculul de înaltă performanță (HPC) din Europa, care asigură disponibilitatea HPC pe scară largă în Uniune și furnizează servicii și resurse specifice pentru inovare industrială (inclusiv IMM-urilor) și pentru dezvoltarea competențelor HPC și pentru cercetarea și inovarea în domeniul tehnologiilor și aplicațiilor hardware și software esențiale din domeniul HPC. Aceasta va spori capacitatea UE de a produce tehnologii inovatoare în HPC.

2.14.

Regulamentul Consiliului privind instituirea unei întreprinderi comune EuroHPC în 2018 (5) a stabilit ca obiectiv atingerea următoarei frontiere în domeniul supercalculatoarelor, performanța la exascale. A se vedea preambulul, punctul 12. „Întreprinderea comună ar trebui constituită și ar trebui să devină funcțională până cel târziu la începutul anului 2019 pentru a atinge obiectivul de dotare a Uniunii cu o infrastructură pre-exascale până în 2020 și de dezvoltare a tehnologiilor și aplicațiilor necesare pentru atingerea capacităților exascale aproximativ în perioada 2023-2025.” Această creștere în ceea ce privește puterea de calcul ar interveni, de asemenea, pe fondul dezvoltării calculatoarelor cuantice și al trecerii la tehnologii post-exascale.

2.15.

Prezenta propunere de regulament este, în esență, o continuare a inițiativei existente instituite în temeiul 2018 Regulamentului (UE) 2018/1488 al Consiliului, introducând modificări cu scopul de a adapta regulamentul la următorul cadru financiar multianual (CFM), dar și pentru a reflecta prioritățile Comisiei și pentru a permite întreprinderii comune să utilizeze finanțarea din noile programe CFM pentru perioada 2021-2027.

2.16.

Documentul de lucru al serviciilor Comisiei [SWD(2020) 179 final] analizează evoluția principalilor factori socioeconomici și tehnologici și a cerințelor utilizatorilor care își pun amprenta asupra viitorul progres al infrastructurilor, al tehnologiilor și al aplicațiilor din domeniile datelor și HPC, în UE și la nivel mondial, luând în considerare prioritățile politice ale UE pentru perioada 2020- 2025.

2.17.

HPC este utilizat în peste 800 de aplicații științifice, industriale și din sectorul public care joacă un rol esențial în promovarea capacității de inovare a industriei, promovând știința și îmbunătățând calitatea vieții pentru cetățeni. În prezent, Europa este lider în domeniul aplicațiilor HPC într-o mare varietate de domenii precum medicina, prognozele meteo, designul noilor aeroplane, sectorul auto, materiale și medicamente, energie, inginerie și industria prelucrătoare.

2.18.

Guvernanța și alocarea drepturilor de vot ale întreprinderii comune care face obiectul propunerii sunt identice cu cele definite în Regulamentul (UE) 2018/1488 al Consiliului. Întreprinderea comună EuroHPC va continua să pună în aplicare foaia strategică de parcurs privind HPC, astfel cum este definită în agendele strategice multianuale de cercetare și inovare elaborate de Grupul consultativ pentru cercetare și inovare EuroHPC JU (RIAG) și de Grupul consultativ pentru infrastructură EuroHPC JU (INFRAG), completată de Agenda strategică de cercetare a membrilor privați ai întreprinderii comune EuroHPC, în vederea creării ecosistemului HPC. Contribuția financiară a Uniunii la întreprinderea comună, în baza cadrului financiar multianual (CFM) 2021-2027 ar fi de [XXXX] EUR, la care se adaugă o valoare cel puțin egală a contribuțiilor totale din partea statelor participante și a membrilor privați ai întreprinderii comune EuroHPC. Întreprinderea comună va folosi aceste fonduri în special pentru implementarea activităților sale desfășurate în cadrul celor cinci piloni descriși mai sus.

2.19.

Printre cele mai importante rezultate preconizate în ceea ce privește întreprinderea comună EuroHPC care face obiectul propunerii în următorul deceniu s-ar număra: — o infrastructură europeană de calcul de înaltă performanță și de date, agregată, securizată și hiperconectată la supercalculatoare cu capacități medii și cel puțin două sisteme exascale și două sisteme post-exascale din gama de top (cel puțin unul din fiecare categorie trebuind să fie construit cu ajutorul tehnologiei europene); — infrastructuri hibride de calcul care integrează sisteme informatice avansate; — simulatori cuantici și computere cuantice în infrastructurile HPC; — o infrastructură HPC și de date securizată, bazată pe tehnologia de tip cloud, pentru utilizatorii privați din Europa; — capacități și servicii HPC pe baza spațiilor europene comune ale datelor, puse la dispoziția oamenilor de știință, a sectorului industrial și a sectorului public; — componente de bază ale tehnologiei de nouă generație (hardware și software) și integrarea acestora în arhitecturi HPC inovatoare pentru sisteme exascale și post-exascale; — centre de excelență specializate în aplicații HPC și industrializarea software-ului HPC cu algoritmi, coduri și instrumente noi optimizate pentru generațiile viitoare de supercalculatoare; — facilități și platforme-pilot de testare industriale la scară largă în ceea ce privește aplicațiile și serviciile de date și în domeniul HPC în sectoare industriale cheie; — centre naționale de competență în HPC, asigurând o acoperire largă domeniului HPC în UE, cu servicii și resurse specifice pentru inovarea industrială (inclusiv IMM-uri); — o creștere semnificativă a forței de muncă din Europa în ceea ce privește competențele și know-how-ul în domeniul HPC; — consolidarea stocării datelor, a capacităților de prelucrare și a noilor servicii în domenii de interes public la nivelul statelor membre.

2.20.

Principalele realizări obținute prin întreprinderile comune: — Întreprinderea comună EuroHPC a crescut în mod substanțial nivelul și calitatea investițiilor în HPC la nivel european în cadrul unui efort unic și coordonat cu statele membre. — Până la sfârșitului anului 2020, întreprinderea comună EuroHPC va pune la dispoziția UE cele mai bune supercalculatoare din lume. — Întreprinderea comună EuroHPC va pune la dispoziție o sursă europeană pentru tehnologiile esențiale. — O ofertă și o piață europeană pentru tehnologia EuroHPC. — Strategia întreprinderii comune EuroHPC și impactul său asupra lanțului valoric al HPC.

3.   Evoluția pieței și principalele învățăminte desprinse

3.1.

Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (SWD) prezintă cele mai recente cifre de pe piața întreprinderii comune EuroHPC și oferă o privire de ansamblu asupra principalelor învățăminte desprinse din activitățile de până acum ale întreprinderii comune.

3.2.

Învățămintele desprinse din guvernanța și administrarea întreprinderii comune EuroHPC: întreprinderea comună EuroHPC a dobândit deja o solidă experiență de lucru, cu dezbateri ample în rândul părților interesate privind guvernanța, administrarea și alte aspecte operaționale. Printre exemple se numără: — cele 13 reuniuni ale Consiliului de conducere al întreprinderii comune EuroHPC cu participarea regulată a unor delegați din partea Comisiei Europene și din partea celor 32 de state participante; — grupurile consultative ale întreprinderii comune [Grupul consultativ pentru cercetare și inovare EuroHPC (RIAG) și Grupul consultativ pentru infrastructură EuroHPC (INFRAG)] au organizat deja numeroase reuniuni și au fost sprijinite de participarea activă a celor doi membri privați [ETP4HPC (Platforma tehnologică europeană pentru calculul de înaltă performanță) și (BDVA) Asociația pentru valoarea volumelor mari de date]; — selectarea celor opt site-uri de găzduire și lansarea procedurii de achiziții publice pentru cele opt supercalculatoare ale întreprinderii comune EuroHPC, și lansarea cererilor întreprinderii comune din 2019 și 2020.

3.3.

Există 22 de aspecte legate de punerea în aplicare din care pot fi desprinse învățăminte care pot fi rezumate după cum urmează: — simplificarea schemei de cofinanțare; — combinarea fondurilor UE cu cele naționale în diferite activități ale întreprinderii comune EuroHPC trebuie să fie simplificată și optimizată; — recomandările includ un set unic de criterii de eligibilitate pentru participare (în loc de 32 de criterii de eligibilitate naționale diferite); — implementarea unui management central al tuturor contribuțiilor financiare (cu excepția cazurilor justificate în mod legal), în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (c) din propunerea de regulament privind stabilirea programului Orizont Europa și flexibilitate în introducerea a diferite procentaje ale finanțării UE și naționale pentru a finanța activitățile de cercetare și inovare; — o mai mare flexibilitate în ceea ce privește contribuția membrilor privați și a altor actori privați la activitățile întreprinderii comune EuroHPC, în special prin includerea de noi forme de cooperare, de exemplu, cofinanțarea infrastructurii HPC specifice pentru utilizarea industrială.

4.   Observații specifice

4.1.

Cea mai mare a partenerilor din cadrul proiectului provine din rândul organizațiilor de cercetare (75 % din întreaga finanțare acordată pentru proiecte privind tehnologiilor viitoare și emergente), a căror sursă principală nu este industrializarea rezultatelor obținute. Eforturile de instruire consolidate și susținute vor constitui, de asemenea, un factor major în exploatarea deplină nu doar a următoarelor supercalculatoare pre-exascale și exascale finanțate de întreprinderea comună EuroHPC, dar și a generațiilor informatice viitoare. Trecerea de la HPC-ul centrat pe simulare la HPC-ul integrator într-un deplin continuum al infrastructurii IT, de la Edge la HPC, reprezintă o provocare majoră. Aceasta ar necesita dezvoltarea unei puternice relații între comunitatea HPC și alte ecosisteme precum volumele mari de date, IA și internetul obiectelor. Europa poate fi lider mondial în acest sens dacă oportunitatea creată prin Orizont 2020 va fi valorificată în continuare.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2018/1488 al Consiliului din 28 septembrie 2018 privind instituirea întreprinderii comune pentru calculul european de înaltă performanță (JO L 252, 8.10.2018, p. 1).

(2)  Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație – COM(2020) 456 final.

(3)  Echiparea Europei pentru calculul de înaltă performanță de talie mondială în următorul deceniu SWD(2020) 179 final.

(4)  Echiparea Europei pentru calculul de înaltă performanță de talie mondială în următorul deceniu SWD(2020) 179 final.

(5)  Regulamentul (UE) 2018/1488 al Consiliului.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Recomandare de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro”

[COM(2020) 746 final]

(2021/C 123/03)

Raportoare:

Judith VORBACH

Sesizare	Comisia Europeană, 27.11.2020
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	14.12.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	27.1.2021
Sesiunea plenară nr.	557
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	234/1/8

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

UE a intrat în cea mai profundă recesiune din istoria sa. Predomină incertitudinea și trebuie luate în calcul riscuri grave. De asemenea, criza provocată de pandemie probabil va exacerba dezechilibrele și inegalitățile. În acest context, CESE salută recomandările Comisiei. CESE pledează, de asemenea, pentru o abordare de politică economică care să sprijine redresarea, să sporească investițiile, să continue integrarea pieței unice, să asigure condiții de muncă echitabile și să aprofundeze UEM. CESE sprijină ferm pachetul „Next Generation EU” și îndeamnă la adoptarea, cât mai curând posibil, a acordurilor necesare.

1.2.

Redresarea va avea succes numai dacă este însoțită de restructurarea economiei și a societății noastre. Restabilirea încrederii este esențială pentru stabilizarea cererii. Normele fiscale ar trebui să vizeze o guvernanță economică orientată mai mult spre prosperitate, să includă o regulă de aur și să nu intre din nou în vigoare până când șomajul nu scade semnificativ. Ar trebui analizat cu mai multă atenție impactul crizei din perspectiva inegalității și a insecurității socio-economice. Ar trebui îmbunătățite atât mediul de afaceri, cât și mediul social. Este necesară o mai bună implicare a partenerilor sociali și a societății civile în politica privind clima și în planurile naționale de redresare și reziliență, precum și o reformă decisivă a politicilor fiscale, pentru a aborda provocările economice, sociale și de mediu. Uniunea bancară și uniunea piețelor de capital trebuie să fie finalizate, acordând în același timp prioritate stabilității pieței financiare.

2.   Contextul

Comisia recomandă statelor membre din zona euro să ia măsuri astfel încât:

2.1.

să garanteze o abordare politică menită să sprijine redresarea: politicile fiscale ar trebui să susțină în continuare acest obiectiv de-a lungul anului 2021; atunci când condițiile permit acest lucru, să elimine treptat sprijinul într-un mod care să atenueze impactul crizei pe plan social și asupra pieței forței de muncă și să garanteze sustenabilitatea datoriei; să îmbunătățească gestionarea finanțelor publice și să concentreze cheltuielile publice pe nevoile în materie de redresare și reziliență;

2.2.

să pună în aplicare reforme care să consolideze productivitatea și ocuparea forței de muncă, să sporească investițiile pentru a sprijini o redresare compatibilă cu tranzițiile juste, atât cele ecologice, cât și cele digitale; să continue integrarea pieței unice; să asigure politici active în domeniul pieței forței de muncă, a unor condiții de muncă echitabile și implicarea partenerilor sociali în procesul de elaborare a politicilor; să abordeze provocările fiscale rezultate în urma digitalizării, să combată planificarea fiscală agresivă și să sprijine stabilirea prețului carbonului și a taxelor de mediu;

2.3.

să consolideze cadrele instituționale naționale și să accelereze reformele pentru a asigura utilizarea eficientă și la timp a fondurilor UE, să consolideze eficacitatea și digitalizarea administrației publice, să reducă sarcina administrativă pentru întreprinderi și să instituie cadre eficace de combatere a fraudei, corupției și spălării banilor; să amelioreze cadrele privind insolvența, expunerile neperformante și alocarea capitalului;

2.4.

să garanteze stabilitatea macro-financiară: să mențină canalele de credit pentru economie și măsurile de sprijinire a întreprinderilor viabile; să mențină bilanțuri solide în sectorul bancar, inclusiv prin abordarea în continuare a creditelor neperformante;

2.5.

să progreseze în ceea ce privește aprofundarea UEM pentru a spori reziliența, ceea ce va contribui la rolul internațional al monedei euro și la promovarea intereselor economice ale Europei la nivel mondial.

3.   Observații generale

3.1.

S-au confirmat perspectivele sumbre prezentate de previziunile economice ale Comisiei din primăvara anului 2020, conform cărora „UE a intrat în cea mai profundă recesiune economică din istoria sa”. Criza provocată de pandemia de COVID-19 a produs o serie de șocuri, atât asupra cererii, cât și asupra ofertei, care se traduc într-o scădere preconizată a PIB-ului de 7,8 % în 2020. Situația de pe piața forței de muncă s-a deteriorat, de asemenea, deși datorită măsurilor de politică ambițioase – cum ar fi schemele de șomaj tehnic – încetinirea creșterii economice nu se reflectă pe deplin în ratele șomajului. Cu toate acestea, ne confruntăm cu o scădere a numărului total de ore lucrate și cu o scădere a ratelor de participare la piața muncii, dat fiind că lucrătorii descurajați au părăsit această piață.

3.2.

Se estimează că redresarea din 2021 va fi mai lentă decât cea preconizată. Predomină un grad considerabil de incertitudine. CESE subliniază importanța anticipării unui set de riscuri grave, inclusiv riscul unei duble recesiuni, al șomajului în masă, al falimentelor, al instabilității piețelor financiare, al deflației, precum și al efectelor negative ale incertitudinii asupra consumului și a investițiilor în sine. Criza provocată de pandemie va antrena probabil agravarea problemelor existente, de exemplu nivelul scăzut al investițiilor, adâncirea divergențelor dintre statele membre și regiuni, inegalitățile din interiorul societăților și tensiunile politice. În plus, evoluțiile din 2021 ar putea avea efecte negative pe termen lung, în timp ce abordarea crizei climatice rămâne o problemă urgentă.

3.3.

În acest context, CESE salută pachetul de recomandări al Comisiei. Multe dintre acestea reflectă considerațiile exprimate în avizul suplimentar al CESE privind politica economică a zonei euro pentru 2020 (1). În plus, redresarea va avea succes numai dacă este însoțită de restructurarea economiei și a societății noastre, pentru a realiza o Uniune mai integrată, mai democratică și mai bine dezvoltată din punct de vedere social. În 2021, principalele responsabilități ale factorilor de decizie economică vor fi crearea unui mediu favorabil creșterii durabile și incluziunii. Prin urmare, restabilirea încrederii este esențială.

3.4.

CESE sprijină ferm răspunsul robust al UE pentru combaterea crizei, inclusiv mecanismul de redresare și reziliență. Este nevoie urgentă de solidaritate pentru a permite o redresare rapidă și eficace. Întreprinderile europene, lucrătorii și societatea civilă au nevoie de resurse pentru a face față crizei. Prin urmare, nici nu ar trebui pus sub semnul întrebării planul de redresare, nici amânată aplicarea sa. Toate acordurile necesare în acest sens ar trebui să fie realizate cât mai curând posibil.

4.   Observații specifice

4.1.

CESE salută recomandarea Comisiei de a asigura o orientare politică care să sprijine redresarea. O eliminare treptată prea timpurie a măsurilor de sprijin ar diminua efectele măsurilor UE de combatere a crizei. Guvernele ar trebui să poată aplica măsurile necesare, indiferent de nivelul lor actual de îndatorare. Cea mai bună modalitate de a obține sustenabilitatea finanțelor publice este de a garanta o creștere durabilă și favorabilă incluziunii. Sprijinirea productivității ar putea accelera reducerea deficitului în anii următori (2). Pentru a preveni revenirea la vechile norme fiscale și pentru a gestiona trecerea la o guvernanță economică axată pe prosperitate (3), CESE solicită reluarea cât mai curând posibil a procesului de revizuire. Normele fiscale modernizate nu ar trebui, în niciun caz, să intre în vigoare până când șomajul nu scade în mod semnificativ.

4.2.

CESE salută recomandarea Comisiei de a crește nivelul investițiilor private și publice. Pentru a realiza în scurt timp redresarea, pentru a consolida competitivitatea, pentru a rămâne o putere economică globală și pentru a proteja fundamentele sociale și ecologice ale bunăstării generațiilor viitoare, este necesar să se treacă urgent la investiții durabile și ecologice, la investiții în infrastructură și asistență medicală și/sau la investiții care să genereze o productivitate mai mare. Cheltuielile cu recalificarea lucrătorilor ar trebui, de asemenea, să fie considerate o investiție. CESE atrage atenția asupra recomandării sale de a adopta o „regulă de aur”.

4.3.

Pandemia adâncește inegalitățile și excluziunea socială. Multe femei, mulți migranți, multe persoane cu handicap și mulți tineri sunt afectați de criză. Cei care erau vulnerabili înainte de criză sunt cei care riscă să sufere cel mai mare impact. Însă mulți angajați cu locuri de muncă de calitate se simt, de asemenea, expuși riscului de deteriorare a condițiilor de muncă, deteriorare a veniturilor sau riscului de șomaj. CESE solicită ca lupta împotriva inegalității să devină o prioritate în toate măsurile de redresare avute în vedere. Trebuie analizat cu mai multă atenție impactul crizei din punctul de vedere al excluziunii sociale, dar și al gradului de insecuritate socioeconomică ce afectează o parte substanțială a populației. Beneficiile redresării ar trebui să fie distribuite în mod egal. Acest lucru este, de asemenea, esențial pentru consolidarea încrederii și stabilizarea cererii.

4.4.

Integrarea în continuare a pieței unice ar trebui să rămână o prioritate principală, care include punerea în aplicare a principiilor Pilonului european al drepturilor sociale. Îmbunătățirea mediului de afaceri și a mediului social trebuie să meargă mână în mână. CESE face referire la documentul de lucru al Comisiei privind Îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, în care se spune că: „[…] obiectivele de dezvoltare durabilă vor menține UE concentrată pe o traiectorie de creștere durabilă compatibilă cu limitele planetei, pe bunăstare, incluziune și echitate, ceea ce înseamnă recunoașterea necesității ca economia să funcționeze în beneficiul oamenilor și al planetei.” Printre inițiativele pentru o Europă mai socială se numără, printre multe altele, o propunere de directivă privind salariile minime adecvate și un plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale. CESE a adoptat, de asemenea, avize referitoare la o directivă-cadru europeană privind venitul minim (4) și la standarde minime europene în domeniul asigurărilor de șomaj (5).

4.5.

De asemenea, sunt binevenite recomandările Comisiei privind piața forței de muncă, inclusiv promovarea unor condiții de muncă echitabile, asigurarea implicării partenerilor sociali în procesul de elaborare a politicilor și consolidarea dialogului social și a negocierilor colective. CESE solicită standarde mai ridicate în ceea ce privește implicarea partenerilor sociali și a societății civile în politica privind clima. Schimbările structurale în vederea realizării unei economii fără emisii de dioxid de carbon ar putea fi sprijinite printr-un dialog social între regiunile și partenerii sociali în cauză, pentru a proteja aspectele sociale. De asemenea, va fi esențial să se asigure implicarea societății civile în elaborarea și punerea în aplicare a planurilor naționale pentru mecanismul de redresare și reziliență, care se preconizează să fie monitorizat prin intermediul procesului semestrului european.

4.6.

Sunt necesare cadre eficace pentru combaterea evaziunii fiscale, a planificării fiscale agresive, a spălării de bani și a corupției. CESE solicită o reformă decisivă a politicilor fiscale pentru a aborda provocările economice, sociale și de mediu. Ea include deplasarea sarcinii fiscale de la forța de muncă către baze de impozitare mai puțin dăunătoare muncii, ținând seama de impactul distributiv și evitând să se creeze efecte regresive. CESE solicită, de asemenea, luarea de măsuri urgente cu privire la votul cu majoritate calificată, în termenii recomandați în avizele sale anterioare (6). Ar trebui explorate conceptul de impozitare efectivă minimă a profiturilor întreprinderilor și posibila aplicare a sa. În cele din urmă, CESE solicită progrese substanțiale în introducerea de noi resurse proprii, astfel cum se subliniază în planul de redresare.

4.7.

CESE este de acord cu Comisia în ceea ce privește finalizarea uniunii bancare și a uniunii piețelor de capital, stabilitatea pieței financiare fiind o prioritate. În sectorul bancar, plata dividendelor este în prezent limitată, în principal în mod voluntar. Ar trebui luată în considerare posibilitatea de a menține aceste limite și de a reintroduce suspendarea totală a plăților în perioada de redresare în cazul băncilor care beneficiază de mai multe măsuri de sprijin public. Acest lucru ar reduce riscul de instabilitate a piețelor financiare și ar putea îmbunătăți, de asemenea, rentabilitatea preconizată a băncilor.

---

(1)  JO C 10, 11.1.2021, p. 79.

(2)  Banca Națională a Belgiei estimează că deficitul excepțional din 2020, legat de criză, are un potențial efect punctual de -4,6 % din PIB.

(3)  JO C 429, 11.12.2020, p. 227.

(4)  JO C 190, 5.6.2019, p. 1.

(5)  JO C 97, 24.3.2020, p. 32.

(6)  JO C 353, 18.10.2019, p. 90; JO C 364, 28.10.2020, p. 29.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor referitoare la un nou Pact privind migrația și azilul

[COM(2020) 609 final]

(2021/C 123/04)

Raportor:	José Antonio MORENO DÍAZ
Coraportor:	Cristian PÎRVULESCU

Sesizare	Comisia Europeană, 11.11.2020
Baza procedurală	articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	17.12.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	27.1.2021
Sesiunea plenară nr.	557
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	203/0/19

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

UE trebuie să găsească echilibrul adecvat între gestionarea eficientă și realistă a migrației, care este caracterizată de umanism și durabilitate, asigurând totodată și securitatea și controlul frontierelor sale externe. În plus, UE trebuie să transmită europenilor un mesaj clar, și anume că migrația poate fi gestionată mai bine în mod colectiv.

1.2.

CESE ia act de prezentarea noului Pact privind migrația și azilul (PMA), care expune în amănunt planurile de lucru cincinale ale Comisiei în legătură cu gestionarea în comun a imigrației și a azilului. În acest sens, este vorba mai degrabă despre un program de lucru al Comisiei decât despre un pact. Propunerile care însoțesc PMA sunt importante, dar insuficiente pentru dezvoltarea cadrului european comun pentru gestionarea migrației, care ar trebui să fie atât eficient, cât și în conformitate cu valorile și obiectivele UE. CESE regretă că majoritatea propunerilor din cadrul noului PMA vizează gestionarea frontierelor externe și returnarea, fără a acorda atenția cuvenită căilor legale de migrație, asigurării unor căi sigure pentru azil ori incluziunii și integrării resortisanților țărilor terțe în UE.

1.3.

CESE regretă că în PMA nu se face nicio trimitere la Pactul mondial al Organizației Națiunilor Unite pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurată în condiții de siguranță și de ordine (2018), ca acord multilateral care a precedat propunerea de gestionare a migrației la nivel internațional. Sprijinim consolidarea unui sistem multilateral global bazat pe norme (1), inclusiv în domeniul mobilității și al migrației, și încurajăm Comisia să coordoneze noua agendă cu politicile și instrumentele la nivel mondial (2). În plus, încurajăm instituțiile UE și statele membre să plaseze migrația și mobilitatea în cadrul mai larg al obiectivelor ONU privind dezvoltarea durabilă.

1.4.

PMA evidențiază în mod corect incoerențele dintre sistemele de azil și de returnare ale statelor membre și subliniază nevoia de a consolida solidaritatea. Cu toate acestea, nu este clar dacă principiul solidarității voluntare și selective va contribui la rezolvarea principalelor probleme de coordonare. Nu sunt menționate stimulentele pentru ca statele membre să participe la acest mecanism, mai ales în urma refuzului unora dintre ele de a participa la mecanismul anterior de transfer. Deși sunt stimulate să participe, acest lucru nu se întâmplă în domeniul transferului – chiar dacă este aspectul cel mai urgent, dificil și costisitor – ci în cel al consolidării capacităților și al returnării.

1.5.

CESE consideră că sistemul de verificare premergătoare intrării și procedurile la frontieră sunt inadecvate. În primul rând, sistemul de verificare nu oferă garanții procedurale suficiente pentru respectarea drepturilor fundamentale de către persoanele care au acces la el. În forma sa actuală, se exercită o presiune mai mare asupra țărilor pentru a lua o decizie rapidă și, ca atare, nu se acordă atenția cuvenită drepturilor individuale consacrate în Convenția de la Geneva din 1951, în special cu privire la nereturnare. În al doilea rând, așa cum s-a întâmplat în cazul abordării-hotspot, condițiile de primire a migranților și a solicitanților de azil reprezintă o preocupare serioasă, care trebuie să primească întreaga atenție (3).

1.6.

CESE așteaptă cu interes Strategia UE privind returnarea voluntară și reintegrarea, un document care ar trebui să stimuleze în mod semnificativ luarea unor măsuri de reintegrare solide și, astfel, să se îndepărteze de abordările axate în principal pe activitățile de supraveghere. În returnare ar trebui să fie implicați diverși actori sociali, economici și politici, care pot crea un mediu mai incluziv și mai uman.

1.7.

Comitetul salută inițiativele de salvare pe mare care au în vedere salvarea efectivă de vieți. Pentru CESE, salvarea și salvarea pe mare reprezintă o obligație juridică internațională pe care statele membre trebuie să o respecte, asigurând mecanisme publice eficiente și adecvate acestui scop. În acest sens, CESE consideră că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a preveni incriminarea actorilor umanitari care efectuează operațiunile de căutare și salvare atât de necesare.

1.8.

CESE salută inițiativele de îmbunătățire a responsabilității comune și a guvernanței fluxurilor de migrație cu țările din afara UE. Cu toate acestea, Comitetul își exprimă anumite preocupări cu privire la utilizarea mecanismelor de cooperare care ar putea conduce la externalizarea gestionării migrației din UE, la transformarea acestei gestiuni într-un stimul negativ pentru aceste țări terțe sau la tentația de a condiționa ajutorul pentru dezvoltare și cooperare de elaborarea politicilor de control al migrației și/sau de readmisie.

1.9.

CESE salută dezvoltarea unor căi legale și sigure de acces pe teritoriul european, în special prin programe de relocare și de sponsorizare comunitară. CESE consideră, însă, că aceste căi oferă un răspuns doar pentru un anumit profil de persoane și nu răspunde cuprinzător, eficient și sigur necesității de a stabili canale legale pentru imigrația în UE. CESE regretă că măsurile care vizează progrese în stabilirea canalelor legale de intrare se limitează la atragerea de talente sau la revizuirea directivelor privind lucrătorii înalt calificați (Cartea Albastră) și lucrătorii implicați în activități de studiu și de cercetare. O imagine cuprinzătoare asupra mobilității este esențială pentru a oferi alternative care să însemne mai mult decât controlul la frontieră și returnarea.

1.10.

CESE dorește să atragă atenția asupra condițiilor de viață și de muncă ale multor resortisanți ai țărilor terțe, în special ale celor care lucrează în agricultură. Statele membre și organismele lor specializate trebuie să se ocupe de cazurile de abuz și exploatare, iar organizațiile societății civile și sindicatele trebuie încurajate să colaboreze cu resortisanții țărilor terțe, indiferent de tipul lor de contract și de remunerare.

1.11.

CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la riscul ca lupta împotriva rețelelor să se transforme într-o încălcare a drepturilor persoanelor care sunt victime ale traficului și ale introducerii ilegale și, în special, cu privire la participarea în acest sens a țărilor terțe în care nu se respectă drepturile fundamentale ale acestor persoane sau în care nu li se asigură condiții de viață decente. De asemenea, CESE a constatat modul în care combaterea traficului de persoane este utilizată pentru a se încerca incriminarea acțiunilor umanitare.

1.12.

CESE consideră că este necesar să se continue combaterea rețelelor de introducere ilegală de migranți și de trafic de persoane și salută luarea în considerare a necesității de a îmbunătăți eficiența Directivei de stabilire a sancțiunilor la adresa celor care angajează persoane în mod ilegal.

1.13.

CESE așteaptă cu interes elaborarea Planului de acțiune privind integrarea și incluziunea pentru perioada 2021-2027 (4), prezentat recent. CESE regretă că în Planul pentru migrație și azil se acordă atât de puțină atenție acestui aspect, care este esențial pentru conviețuirea în societățile noastre. Comunicarea nu indică amploarea sau structura sprijinului pentru măsurile de integrare. CESE are o vastă experiență în chestiunile legate de integrare, iar noul PMA este lipsit în forma actuală, din păcate, de ambiție și claritate cu privire la instrumentele și stimulentele oferite diverselor părți interesate.

2.   Context

2.1.

La 23 septembrie, Comisia Europeană a prezentat noua agendă de lucru privind imigrația și azilul, sub forma unui nou Pact privind migrația și azilul. Este vorba de un document care continuă agendele de lucru elaborate în acest domeniu încă din anul 1999, acestea fiind, în ordine cronologică: Tampere (1999), Haga (2004), Stockholm (2009) și Agenda europeană privind migrația (2015).

2.2.

Noul Pact privind migrația și azilul urmărește să ofere un nou cadru de acțiune pentru a garanta libera circulație în spațiul Schengen, pentru a proteja drepturile fundamentale și pentru a asigura o politică eficientă în domeniul migrației. Elaborarea Pactului privind migrația și azilul a început în decembrie 2019 și au avut loc două runde complete de consultări cu toate statele membre, cu Parlamentul European, cu parlamentele naționale, cu societatea civilă, cu partenerii sociali și cu întreprinderile, cu scopul de a include multiplele perspective ale acestora. Pactul privind migrația și azilul va fi prezentat în curând Parlamentului și Consiliului.

2.3.

Se consideră că Agenda europeană privind migrația din 2015 propunea măsuri imediate pentru a răspunde situației de criză din Marea Mediterană, în timp ce Pactul privind migrația și azilul urmărește să ofere un nou cadru european cu caracter durabil pentru a răspunde diferitelor provocări cu care se confruntă statele membre, atât în situații de normalitate, cât și în situații de urgență sau de criză, întotdeauna în conformitate cu valorile europene.

2.4.

În Pactul privind migrația și azilul, Comisia reamintește că, în 2019, pe teritoriul european își aveau reședința 20,9 milioane de resortisanți ai țărilor terțe (4,7 % din populația totală) și că în același an au fost eliberate aproximativ 3 milioane de prime permise de ședere în statele membre. În 2019, statele membre ale Uniunii Europene găzduiau 2,6 milioane de refugiați (0,6 % din populația totală a UE) și, în același an, au fost depuse 698 000 de noi cereri de azil. Comisia reamintește, de asemenea, că 142 000 de persoane au încercat să intre ilegal pe teritoriul Uniunii Europene în 2019 și că doar o treime dintre returnări au fost realizate efectiv.

2.5.

Pentru a răspunde acestui nou context, foarte diferit de perioada 2015-2016, PMA urmărește să asigure o mai bună partajare a responsabilității între statele membre și să îmbunătățească solidaritatea dintre acestea, prin realizarea de progrese în gestionarea migrației, a azilului și a frontierelor într-un mod mai eficace, cu o mai bună guvernanță și prin eliminarea decalajelor existente.

2.6.

Pactul privind migrația și azilul este structurat pe trei domenii principale: (1) consolidarea cooperării cu țările terțe de origine și de tranzit pentru a îmbunătăți gestionarea migrației; (2) îmbunătățirea gestionării frontierelor externe, intensificarea cooperării tehnice, îmbunătățirea mecanismelor de identificare și corectarea și modernizarea procedurilor pentru a asigura un grad sporit de claritate în ceea ce privește alocarea responsabilităților; și (3) instituirea unui nou mecanism de solidaritate permanentă.

2.7.

În mod specific, Pactul privind migrația și azilul urmărește să promoveze o gestionare solidă și echitabilă a frontierelor externe, inclusiv a controalelor privind identitatea, sănătatea și securitatea; norme echitabile și eficiente în materie de azil, simplificarea procedurilor privind azilul și returnarea; un nou mecanism de solidaritate pentru situațiile de căutare și salvare, de presiune și de criză; consolidarea analizei prospective, a pregătirii pentru situații de criză și a răspunsului în caz de criză; o politică eficace în materie de returnare și o abordare coordonată la nivelul UE în ceea ce privește returnările; o guvernanță cuprinzătoare la nivelul UE pentru o mai bună gestionare și punere în aplicare a politicilor în materie de azil și migrație; parteneriate reciproc avantajoase cu principalele țări terțe de origine și de tranzit; dezvoltarea unor căi legale durabile pentru cei care au nevoie de protecție și pentru a atrage talente în UE; și sprijinirea unor politici de integrare eficace.

2.8.

Prezentarea Pactului privind migrația și azilul este însoțită de alte documente noi, studiul acestora necesitând o atenție sporită, deoarece detaliază agenda de lucru propusă în pact. Comisia: (1) propune un regulament privind gestionarea azilului și a migrației, care să includă un nou mecanism de solidaritate, și noi acte legislative pentru stabilirea unei proceduri de examinare la frontierele externe; (2) modifică propunerea referitoare la un nou regulament privind procedurile de protecție internațională, pentru a include o nouă procedură la frontiere și pentru a spori eficacitatea procedurilor de azil; (3) modifică propunerea de regulament privind Eurodac, pentru a răspunde nevoilor în materie de date ale noului cadru pentru gestionarea azilului și a migrației în UE; (4) definește o nouă strategie privind returnările voluntare și reintegrarea; (5) adoptă o recomandare privind cooperarea dintre statele membre cu privire la activitățile de salvare desfășurate de entități private; (6) prezintă recomandarea privind căile legale de acces la protecție în UE, inclusiv în ceea ce privește relocarea; (7) propune o legislație pentru abordarea situațiilor de criză și de forță majoră și abrogarea Directivei privind protecția temporară și (8) prezintă un plan de pregătire și gestionare a crizelor în domeniul migrației.

3.   Observații privind prezentarea noului Pact privind migrația și azilul

3.1.

CESE ia act de prezentarea noului Pact privind migrația și azilul (PMA), acesta prezentând în detaliu planurile de lucru cincinale pe care le prezintă Comisia în legătură cu gestionarea în comun a imigrației și a azilului. Propunerile care însoțesc PMA sunt importante, dar nu sunt suficiente pentru dezvoltarea cadrului european comun pentru gestionarea migrației, care trebuie să fie atât eficace, cât și în conformitate cu valorile și obiectivele UE. Prin urmare, CESE consideră că este esențial ca acest aspect să fie examinat în amănunt.

(a)	Un cadru european comun pentru gestionarea migrației și a azilului

3.2.

Pactul privind migrația și azilul evidențiază în mod corect neconcordanțele dintre sistemele de azil și cele de returnare ale statelor membre și subliniază necesitatea consolidării solidarității în interiorul UE, depășind problemele legate de punerea în aplicare, precum și necesitatea îmbunătățirii și a întăririi cooperării cu țările terțe. Cu toate acestea, nu este clar dacă principiul solidarității voluntare și selective va contribui la rezolvarea principalelor probleme de coordonare din ultimul deceniu.

3.3.

Pactul urmărește să îmbunătățească procedurile de intrare, facilitând identificarea rapidă a persoanelor care solicită statutul de refugiat și favorizând procedurile de returnare pentru persoanele care încearcă să ajungă în mod ilegal pe teritoriul european. Propunerea privind noile proceduri de control înainte de intrare urmărește să faciliteze o selecție rapidă, care să permită returnările în țări terțe sigure sau în țările de origine și care să asigure în același timp o analiză personalizată a cererilor.

3.4.

CESE consideră că mecanismele de control înainte de intrare sunt o contribuție nouă care trebuie luată în considerare, dar are îndoieli cu privire la viabilitatea punerii lor în aplicare. Perioada de cinci zile stabilită pentru efectuarea selecției nu numai că nu pare să ajute țările confruntate cu un flux mai mare de persoane care vin în mod ilegal pe mare, ci pare că pune mai multă presiune pentru ca ele să ia decizii rapide în acest sens și împiedică în mod considerabil un proces care să ofere mai multe garanții și să respecte principiul securității și al protecției drepturilor din cadrul sistemului internațional de azil, și anume drepturile individuale prevăzute în Convenția de la Geneva din 1951. Nu pare să fie clar nici modul în care pot fi îmbunătățite procedurile de returnare, în condițiile în care cele mai multe dintre ele nu au funcționat corect – astfel cum se recunoaște chiar în plan –, nu numai din cauza lipsei capacității tehnice a țărilor comunitare, ci și din cauza lipsei de reacție din partea țărilor-gazdă.

3.5.

Conform propunerii, cererile de azil depuse la frontierele externe ale UE trebuie evaluate în cadrul procedurilor de azil ale Uniunii și nu conferă un drept automat de intrare pe teritoriul acesteia. Este probabil ca aceste proceduri să creeze probleme însemnate în locurile situate înaintea intrărilor în UE, care trebuie să fie gata să găzduiască un număr semnificativ de persoane, ceea ce reprezintă un stimulent suplimentar pentru accelerarea returnărilor. Procedura la frontieră riscă să reducă garanțiile și să sporească numărul de cazuri de detenție sau de situații asemănătoare detenției. Utilizarea noțiunilor de „informații privind țara de origine” și „țară sigură” în organizarea controalelor preliminare este deosebit de problematică, spre deosebire de examinarea individuală a fiecărui caz (5). Acordarea protecției internaționale nu ar trebui să depindă de cetățenia celui care solicită, ci de amenințările și riscurile la care este expus.

3.6.

CESE își exprimă satisfacția că se caută alternative pentru stabilirea statului responsabil cu examinarea unei cereri de protecție internațională având în vedere dificultățile identificate până în prezent. Totuși, CESE dorește să știe care vor fi aceste alternative și în ce va consta schimbarea, dat fiind că propunerea prezentată referitoare la un nou regulament privind procedurile de protecție internațională pentru a include o nouă procedură la frontiere și pentru a spori eficacitatea procedurilor de azil urmează, din nou, aceeași abordare ca actualul Regulament Dublin.

3.7.

Noul mecanism de solidaritate prevede ca statele membre să poată participa la relocarea sau la returnarea finanțată a persoanelor aflate într-o situație neregulamentară. CESE își exprimă îndoielile cu privire la viabilitatea acestui mecanism, care, în plus, se bazează pe o solidaritate voluntară ipotetică. Nu sunt menționate stimulentele acordate statelor membre pentru a participa la acest mecanism, mai ales ca urmare a refuzului unora dintre ele de a participa la programul anterior de transfer (6) și a absenței unei obligații exprese: mențiunea, ca factor a contrario, că acest mecanism de „solidaritate” poate însemna, în cazul în care returnarea nu este efectuată în mod efectiv în termen de opt luni, relocarea persoanei respective pe teritoriul statului membru care oferă sponsorizarea. Acest lucru ar putea conduce la lacune la nivelul răspunderii cu privire la drepturile persoanelor returnate. În plus, în cadrul noului mecanism de solidaritate propus, statele membre sunt încurajate să nu participe la relocare – care reprezintă cea mai presantă, dificilă și costisitoare problemă – ele putând să aleagă, în schimb, să participe la returnare (7).

3.8.

CESE salută reducerea timpului necesar pentru obținerea dreptului de ședere pe termen lung de la cinci la trei ani pentru persoanele care beneficiază de protecție internațională în cazul în care acestea decid să rămână în statul membru care le-a oferit-o. Se consideră că, prin acest lucru, se încearcă facilitarea integrării în comunitățile locale, deși poate fi înțeles ca o limitare a mobilității în UE.

3.9.

CESE salută acțiunile de îmbunătățire a coordonării între strategiile naționale privind politicile de azil și de returnare, dar regretă că la nivelul coordonării instrumentelor de returnare par să se fi făcut mai multe progrese decât pentru coordonarea procedurilor de azil și de primire a refugiaților.

3.10.

De asemenea, CESE salută înființarea prevăzută a Agenției pentru Azil a Uniunii Europene, ca un pas înainte necesar pentru a realiza o mai mare convergență și o mai bună punere în aplicare a standardelor comune în materie de azil.

3.11.

CESE consideră că progresele sunt esențiale pentru a proteja și a oferi asistență celor mai vulnerabile grupuri, cum ar fi minorii migranți, în special atunci când aceștia călătoresc fără a fi însoțiți de familie (8). Rețeaua europeană a instituțiilor de tutelă ar trebui să joace un rol mai important în protejarea acestor persoane și ar trebui să se îmbunătățească nivelul lor de integrare și de incluziune în statele UE, oferindu-le asistență juridică, cazare, acces la educație etc.

3.12.

CESE încurajează Comisia și statele membre să fie mai proactive în identificarea și protejarea femeilor și fetelor care devin victime ale traficului de persoane în scopul exploatării sexuale sau ale altor forme de violență bazată pe gen.

3.13.

CESE ia act de dificultățile cu care se confruntă statele membre ale UE în legătură cu returnarea efectivă și de dorința Comisiei de a se trece la un sistem european de returnări comun și eficient. Propunerea se bazează pe îmbunătățirea sprijinului operațional pentru returnare și propune desemnarea unui coordonator pentru returnare la nivel național. CESE regretă că nu sunt corect identificate problemele legate de funcționarea programelor de returnare (9), care condiționează această funcție – considerată strategică – de voința de a colabora a țărilor terțe de origine sau de tranzit.

3.14.

CESE așteaptă cu interes Strategia UE privind returnarea voluntară și reintegrarea, un document care ar trebui să stimuleze în mod semnificativ luarea unor măsuri de reintegrare solide și, astfel, să se îndepărteze de abordările axate în principal pe activitățile de supraveghere. Acesta este riscul dacă Frontex își extinde mandatul pentru a contribui la creșterea eficacității procedurilor de returnare: ca la operațiunile sale să nu participe diverși actori sociali, economici și politici care, altfel, ar putea influența aceste procese, astfel încât ele să se desfășoare într-un mediu mai incluziv și mai uman.

3.15.

CESE consideră esențial să se îmbunătățească mecanismele de responsabilizare pentru acțiunile FRONTEX, să se monitorizeze aceste activități, garantând că ele protejează și asigură drepturile fundamentale ale cetățenilor.

3.16.

CESE reamintește că este important să se protejeze datele cu caracter personal înregistrate în Eurodac și că trebuie să se justifice necesitatea și proporționalitatea măsurilor adoptate, ținând seama de caracterul sensibil al datelor, în special în ceea ce privește solicitanții de protecție internațională și confidențialitatea procedurilor (10).

(b)	Un sistem solid de pregătire și răspuns în caz de criză în domeniul migrației

3.17.

CESE salută progresele înregistrate în direcția consolidării prevenirii și a gestionării crizelor din domeniul migrației și măsurile care pot fi luate pentru a garanta solidaritatea între statele membre și protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor care ar putea fi afectate de acestea. Cu toate acestea, CESE regretă că sistemul a pus accentul pe zonele hotspot, unde s-a dovedit că există încălcări ale drepturilor persoanelor care solicită protecție internațională în UE.

3.18.

CESE înțelege necesitatea îmbunătățirii mecanismelor de reacție la situații de criză, dar se îndoiește de necesitatea de a revizui, de exemplu, Directiva privind protecția temporară, în condițiile în care aceasta nu a fost pusă în aplicare în mod corespunzător în ultimii ani. Așa cum s-a arătat mai sus, CESE îndeamnă Comisia și celelalte instituții ale UE să nu limiteze în niciun fel accesul la protecție internațională sau să limiteze conținutul acesteia.

(c)	Un sistem integrat de gestionare a frontierelor

3.19.

Gestionarea frontierelor externe este o responsabilitate comună a UE și a statelor sale membre, iar evaluarea instrumentelor de punere în aplicare este esențială. CESE dorește să reamintească că utilizarea resurselor personale sau tehnologice trebuie să fie întotdeauna proporțională cu contextul fenomenului și trebuie să respecte – fără excepție – drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor.

3.20.

Realizarea unei interoperabilități depline a sistemelor informatice este un pas necesar în direcția elaborării unei politici coerente și eficiente la scara întregii UE. Interoperabilitatea deplină ar trebui realizată rapid și ținându-se seama în mod corespunzător de protecția datelor cu caracter personal și de drepturile fundamentale.

3.21.

În acest sens, Comitetul salută inițiativele de salvare pe mare care urmăresc în mod efectiv să salveze vieți, dar își exprimă îngrijorarea cu privire la participarea întreprinderilor private la aceste operațiuni, fără o monitorizare strictă a acțiunilor lor și a respectării de către aceștia a cadrului drepturilor omului. Pentru CESE, salvarea și salvarea pe mare reprezintă o obligație juridică internațională pe care statele trebuie să o respecte, asigurând mecanisme publice eficiente și adecvate acestui scop.

3.22.

În acest sens, CESE consideră că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a preveni incriminarea actorilor umanitari care efectuează operațiunile de căutare și salvare atât de necesare.

3.23.

CESE dorește să își exprime îngrijorarea cu privire la riscul transformării ambarcațiunilor private în centre de detenție pentru solicitanții de azil, având în vedere pasivitatea de care dau dovadă unele state membre.

3.24.

CESE salută eforturile depuse pentru a asigura normalizarea liberei circulații în spațiul Schengen și așteaptă să afle în scurt timp mai multe detalii despre mecanismele de evaluare Schengen. De asemenea, CESE așteaptă cu interes strategia planificată privind viitorul spațiului Schengen și speră că aceasta va duce la consolidarea spațiului Schengen.

(d)	Consolidarea combaterii introducerii ilegale de migranți

3.25.

CESE consideră că este necesar să se continue procesul de combatere a rețelelor de introducere ilegală de migranți și a celor de trafic de persoane și salută luarea în considerare a necesității de a îmbunătăți eficiența Directivei de stabilire a sancțiunilor la adresa celor care angajează persoane în mod ilegal: ca atare, CESE consideră că este util să se stabilească mecanisme care să încurajeze raportarea cu privire la persoanele sau companiile care trag foloase de pe urma victimelor traficului și ale introducerii ilegale de persoane și de pe urma celor fără permis de muncă (11).

3.26.

CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la riscul ca lupta împotriva rețelelor să se transforme într-o încălcare a drepturilor persoanelor care sunt victime ale traficului și ale introducerii ilegale și, în special, cu privire la participarea în acest sens a țărilor terțe în care nu se respectă drepturile fundamentale ale acestor persoane sau în care nu li se asigură condiții de viață decente. De asemenea, CESE a constatat modul în care combaterea traficului de persoane este utilizată pentru a se încerca incriminarea acțiunilor umanitare.

(e)	Colaborarea cu partenerii noștri internaționali

3.27.

CESE salută inițiativele de îmbunătățire a responsabilității comune și a guvernanței fluxurilor de migrație cu țările din afara UE. Cu toate acestea, Comitetul își exprimă anumite preocupări cu privire la utilizarea mecanismelor de cooperare care ar putea conduce la externalizarea gestionării migrației din UE, la transformarea acestei gestiuni într-un stimul negativ pentru aceste țări terțe sau la tentația de a condiționa ajutorul pentru dezvoltare și cooperare de elaborarea politicilor de control al migrației și/sau de readmisie. Este important să se reitereze că politica în domeniul migrației, politica de cooperare și de ajutor pentru dezvoltare și politica comercială trebuie să fie diferențiate în cadrul acțiunii externe a UE și toate acestea din perspectiva respectării absolute a drepturilor omului.

3.28.

În mod similar, CESE consideră trebuie consolidată cooperarea cu acele țări care găzduiesc un număr considerabil de refugiați, cu condiția ca acest lucru să nu ducă la restricționarea posibilităților de acces pe teritoriul european pentru refugiați și ca UE să manifeste un interes proactiv pentru condițiile lor de viață, inclusiv pentru protecția drepturilor acestor persoane în țările terțe care găzduiesc refugiați.

3.29.

CESE salută orice inițiativă comună de construire a unor societăți coezive în țările terțe, de reducere a sărăciei și a inegalităților din aceste țări, de promovare a democrației, păcii și securității, dar consideră că aceste aspecte nu ar trebui să fie legate de cooperarea privind controlul fluxurilor de migrație de către țările implicate. Contribuția la consolidarea capacităților de gestionare a migrației din țările terțe constituie un aspect pozitiv, dar nu ar trebui să fie legată de rolul acestora de control al fluxurilor de ieșire sau de acordurile de readmisie.

3.30.

CESE observă că PMA acordă o importanță deosebită cooperării cu țările terțe în probleme legate de readmisie. Cu toate acestea, ar trebui să se țină seama și de riscurile de încălcare a drepturilor la care pot fi supuse persoanele returnate, precum și de stimulentele pe care aceste țări le pot solicita pentru a accepta cooperarea cu UE.

3.31.

CESE salută dezvoltarea unor căi legale și sigure de acces pe teritoriul european, în special prin programe de relocare și de sponsorizare comunitară. CESE consideră, însă, că aceste căi oferă un răspuns doar pentru un anumit profil de persoane (cei care caută protecție internațională) și nu răspunde cuprinzător, eficient și sigur necesității de a stabili canale legale pentru imigrația în UE.

(f)	Atragerea de talente și de competențe în UE

3.32.

Parteneriatele pentru atragerea de talente reprezintă o inițiativă cu valoare adăugată care oferă o cale legală, iar CESE salută această inițiativă (12), deși ea va avea consecințe negative pentru țările de origine, mai ales în ceea ce privește capacitatea lor de a pune în aplicare dezvoltarea durabilă. CESE regretă că măsurile care vizează progrese în stabilirea canalelor legale de intrare se limitează la atragerea de talente sau la revizuirea directivelor privind lucrătorii înalt calificați (Cartea Albastră) și lucrătorii implicați în activități de studiu și de cercetare, deoarece domeniul lor de aplicare este limitat. O imagine cuprinzătoare asupra mobilității este esențială pentru a oferi alternative care să însemne mai mult decât controlul la frontieră și returnarea.

3.33.

CESE dorește să participe la consultări publice privind atragerea de talente și de competențe în UE, dar reamintește nevoia amplă de a răspunde piețelor muncii care nu se limitează la aceste domenii.

3.34.

CESE dorește să atragă atenția asupra condițiilor de viață și de muncă ale multor resortisanți ai țărilor terțe, în special ale celor care lucrează în agricultură. Statele membre și organismele lor specializate trebuie să se ocupe de cazurile de abuz și exploatare, iar organizațiile societății civile și sindicatele trebuie încurajate și stimulate să colaboreze cu resortisanții țărilor terțe, indiferent de tipul lor de contract și de remunerare.

(g)	Sprijinirea integrării pentru a construi societăți mai favorabile incluziunii

3.35.

CESE consideră că incluziunea și integrarea resortisanților din țări terțe sunt esențiale pentru asigurarea coeziunii sociale în UE și așteaptă analiza Planului de lucru pentru integrare și incluziune pentru perioada 2021-2027. CESE regretă că în Planul pentru migrație și azil se acordă atât de puțină atenție acestui aspect, care este esențial pentru conviețuirea în societățile noastre.

3.36.

Comunicarea nu indică amploarea sau structura sprijinului pentru măsurile de integrare. CESE se așteaptă ca noul Plan de acțiune privind integrarea și incluziunea pentru perioada 2021-2027 să vină în întâmpinarea acestei deficiențe a PMA. CESE are o vastă experiență în chestiunile legate de integrare, iar formula actuală este lipsită, din păcate, de ambiție și claritate în ceea ce privește instrumentele și stimulentele oferite diverselor părți interesate.

---

(1)  JO C 14, 15.1.2020, p. 24.

(2)  Programul de lucru al Comisiei pentru 2021 prevede adoptarea, în al doilea trimestru al anului 2021, a unei comunicări comune privind consolidarea contribuției UE la multilateralismul bazat pe norme.

(3)  CESE a vizitat în mod activ zonele hotspot și colaborează cu actorii societății civile implicați în toate aspectele privind migrația și integrarea.

(4)  Cf. COM(2020) 758 final.

(5)  Cf. JO C 71, 24.2.2016, p. 82.

(6)  Hotărârea în cauzele conexate C-715/17 Comisia/Polonia, C-718/17 Comisia/Ungaria și C-719/17 Comisia/Republica Cehă.

(7)  Din păcate, nu există garanții împotriva situațiilor în care unele guverne decid să devină actori-cheie în procesul de returnare, ca parte a unei strategii populiste de mobilizare împotriva migranților și refugiaților.

(8)  Cf. JO C 429, 11.12.2020, p. 24.

(9)  Comunicarea COM(2017) 200 final.

(10)  JO C 34, 2.2.2017, p. 144.

(11)  De exemplu, reglementările spaniole includ conceptul de „rădăcini profesionale”, prin care – sub rezerva îndeplinirii anumitor cerințe – lucrătorul străin ilegal obține documentația legală dacă îl denunță pe angajatorul ilegal. În mod similar, Portugalia are un proces permanent de regularizare, de la caz la caz, pentru situații specifice.

(12)  Cf. JO C 341, 21.11.2013, p. 50 și JO C 458, 19.12.2014, p. 7.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Consolidarea unei economii neutre climatic: o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic

[COM(2020) 299 final]

(2021/C 123/05)

Raportor:

Lutz RIBBE

Sesizare	Comisia Europeană, 23.9.2020
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Decizia Adunării Plenare	14.7.2020
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	16.12.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	27.1.2021
Sesiunea plenară nr.	557
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	242/3/10

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) sprijină intenția Comisiei prezentată în comunicarea sa: integrarea sistemului de energie electrică în sistemul de încălzire și transport este esențială pentru atingerea obiectivului neutralității climatice, a obiectivului de securitate a aprovizionării, inclusiv reducerea importurilor de energie, și a obiectivului de prețuri accesibile pentru consumatorii europeni și economia europeană.

1.2.

În ciuda acestui fapt, CESE constată că Comisia nu clarifică câteva puncte deosebit de importante pentru succesul tranziției energetice europene.

1.3.

Comisia nu răspunde la întrebarea privind modul în care intenționează să asigure securitatea aprovizionării pe baza unor resurse de energie cu emisii scăzute de carbon sau fără emisii. Ea pleacă de la ideea că 84 % din necesarul de energie electrică va fi satisfăcută din surse regenerabile, dar nu specifică sursele care ar urma să producă restul din necesarul de energie electrică. Acest lucru nu este acceptabil, având în vedere importanța fundamentală a securității aprovizionării pentru economia și consumatorii europeni, în special având în vedere că este de așteptat ca, în pofida progreselor înregistrate în ceea ce privește eficiența, cererea de energie electrică va continua să crească odată cu electrificarea energiei termice și a sectorului transporturilor.

1.4.

CESE împărtășește opinia Comisiei, conform căreia lipsa unor tarife sau tarife insuficiente pentru emisiile de carbon în sectorul încălzirii și al transporturilor reprezintă o problemă gravă pentru integrarea sistemului. O simplă descriere a problemei nu este, însă, suficientă. Sunt necesare propuneri concrete de soluții. Comisia este mult prea ezitantă și vagă cu privire la acest aspect.

1.5.

O integrare a sistemului energetic presupune modernizarea anumitor domenii și, în unele cazuri, construirea de noi infrastructuri energetice. Acest lucru necesită investiții uriașe, care ar putea fi facilitate de un cadru financiar european specific, accesibil întreprinderilor din toate statele membre. Investițiile pot oferi stimulente importante pentru depășirea recesiunii cauzate de pandemia de COVID-19 și ar trebui să creeze locuri de muncă bune și echitabile. În acest sens este însă important ca deciziile privind investițiile să fie luate astfel încât să sprijine obiectivele de politică în domeniul energiei și al climei. Având în vedere nevoile mari de capital, este, de asemenea, esențial să se utilizeze în mod optim infrastructura existentă. Acest lucru necesită stabilirea de priorități în ceea ce privește opțiunile tehnologice disponibile pentru o integrare rapidă și eficientă a sistemului. Eficiența energetică, în special în procesele industriale, ar trebui să aibă prioritate față de toate celelalte abordări. În plus, stabilirea priorităților trebuie să arate care sunt tehnologiile cele mai potrivite pentru acele aplicații care fac posibilă integrarea sistemului. Pe această bază pot fi planificate apoi investiții adecvate în infrastructură. În această privință, comunicarea Comisiei rămâne mult prea vagă.

1.6.

Comunicarea pune un accent deosebit pe hidrogen și energia eoliană offshore. Acestea sunt tehnologii importante, dar ele ar trebui să fie utilizate doar ca o completare – pentru acele cazuri în care energia eoliană terestră și energia solară, precum și stocarea pe termen scurt, de exemplu cu baterii, nu sunt suficiente. Energia eoliană terestră și energia solară nu sunt doar cele mai ieftine moduri de producție de energie în viitorul apropiat, ci reprezintă, în același timp, una dintre cele mai bune opțiuni pentru a atinge un obiectiv strategic important al uniunii energetice: descentralizarea, pentru a genera locuri de muncă sigure și de calitate și, în general, pentru a putea beneficia de avantajele economice, sociale și regionale ale tranziției energetice, pentru a-i responsabiliza pe consumatori, punându-i pe aceștia în centrul sistemului energetic, pentru a combate sărăcia energetică, a îmbunătăți securitatea aprovizionării, a promova dezvoltarea regională și a sprijini nivelul de acceptanță pentru tranziție. Mai ales energia eoliană terestră și cea fotovoltaică fac posibilă integrarea directă a sistemului: de exemplu, prin utilizarea energiei solare la fața locului pentru a încărca automobilele electrice sau prin utilizarea energiei eoliene în aplicații de transformare a energiei electrice în energie termică. Acest potențial important al energiei eoliene terestre și al celei fotovoltaice este ignorat de Comisie în comunicarea sa, fapt pe care CESE îl consideră o imensă deficiență.

1.7.

Integrarea sistemelor poate da un impuls de inovare economiei europene și, astfel, poate spori competitivitatea acesteia la nivel internațional. Acest lucru va fi posibil numai dacă se va debloca potențialul digitalizării pentru integrarea sistemelor: inteligența artificială și învățarea automată pot avea o contribuție crucială la furnizarea de energie către sectorul energiei electrice, al încălzirii și al transporturilor, în funcție de nevoile lor. Cu toate acestea, utilizarea lor trebuie să fie atent echilibrată din punct de vedere al utilității și al posibilelor probleme de etică, în special în ceea ce privește suveranitatea datelor, și ar trebui să fie pregătită printr-o inițiativă de formare a specialiștilor corespunzători. Este de neînțeles faptul că Comisia nu recunoaște acest lucru în comunicare.

1.8.

În cele din urmă, integrarea sistemului presupune ca piețele energetice să fie complet reconfigurate pentru a promova energia comunitară și a-i responsabiliza pe consumatori. Numai ulterior pot fi îndeplinite obiectivele relevante ale Directivei (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului (1) privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și ale Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (2) privind energia din surse regenerabile. Integrarea sistemului va fi mult mai rapidă atunci când consumatorii au posibilitatea de a-și exercita drepturile, inclusiv în calitate de prosumatori, autoproducători de energie și de membri ai comunităților de energie din surse regenerabile. În același timp, ar trebui să se acorde atenție rolului autorităților publice în securitatea aprovizionării. Aceste aspecte lipsesc din comunicare.

1.9.

CESE sprijină ideea Comisiei de a lansa un eveniment major dedicat integrării sistemelor energetice și este pregătit să preia un rol activ în acest sens. În acest context, Comitetul dorește să abordeze problemele ridicate în prezentul aviz, cărora nu li se acordă atenția cuvenită în comunicarea Comisiei. Trebuie subliniată în special importanța participării active a cetățenilor la integrarea sistemului energetic. Tocmai cu privire la acest aspect comunicarea Comisiei este dezamăgitoare, deoarece îi consideră pe cetățeni ca fiind simpli consumatori care suferă doar de lipsa unor informații suficiente.

2.   Observații generale privind documentul Comisiei

2.1.

Comunicarea Comisiei vine în contextul angajamentului Consiliului European de a atinge neutralitatea climatică până în 2050. Având în vedere că sistemul energetic este responsabil de 75 % din emisiile de gaze cu efect de seră, cel mai important pas către realizarea acestui obiectiv este crearea unui sistem energetic cu un nivel de emisii și de CO2 cât mai aproape de zero.

2.2.

În acest sens, este esențială integrarea, respectiv conectarea diferitelor sectoare energetice care, până în prezent, au fost interconectate la un nivel foarte limitat, așadar a sectorului energiei electrice, al transporturilor și al încălzirii (inclusiv al răcirii și al energiei termice utilizate în procese industriale), un aspect care a fost abordat într-un mod foarte superficial în pachetul „Energie curată”, deși există de mulți ani aplicații care pun în aplicare integrarea sistemului, cum ar fi cogenerarea.

2.3.

În descrierea situației actuale, Comisia a subliniat că sistemul energetic s-a caracterizat, până în prezent, prin diferite lanțuri valorice verticale paralele.

2.4.

Se propune ca alternativă conceptul de integrare a sistemului energetic. În accepția Comisiei, acest lucru înseamnă planificarea și operarea sistemului energetic în ansamblu, în mod coordonat, și un grad mai mare de interconectare a surselor de energie, infrastructurilor și sectoarelor de consum. Comunicarea enumeră diferitele avantaje ale unei asemenea integrări a sistemului: contribuția la realizarea obiectivelor climatice, gestionarea mai eficientă a resurselor energetice, flexibilitate suplimentară la nivelul sistemului energetic în sine și, în cele din urmă, consolidarea poziției consumatorilor, îmbunătățirea rezilienței și a securității aprovizionării, fără să se specifice dacă aceasta din urmă se referă la nivelul UE sau la cel al statelor membre. Acestui aspect îi revine, însă, o importanță deosebită, dat fiind că statele membre urmăresc uneori strategii foarte diferite în această privință, plecând de la condiții foarte diferite în ceea ce privește sursele de energie general disponibile.

2.5.

Pentru a realiza acest lucru, comunicarea stabilește un plan bazat pe șase piloni: 1. un „sistem energetic circular”, axat în mod clar pe eficiența energetică (printre măsuri se numără: aplicarea unei abordări de tipul „eficiența energetică pe primul loc”; revizuirea factorilor de energie primară; promovarea politicilor de producere de energie din deșeuri în domeniul industriei); 2. o mai mare electrificare a sectoarelor de utilizare finală (printre măsuri se numără: creșterea producției de energie eoliană offshore; obligația de luare în considerare a energiilor din surse regenerabile în procedurile de achiziții publice; promovarea electrificării sistemelor de încălzire a clădirilor, dezvoltarea rețelei de puncte de reîncărcare pentru vehicule electrice; revizuirea Directivei privind energia din surse regenerabile; standarde noi de emisii de CO2 pentru autoturisme și camionete; revizuirea Directivei privind infrastructura pentru combustibili alternativi); 3. utilizarea biocombustibililor în anumite domenii (printre măsuri se numără: sistemul european de certificare pentru combustibilii regenerabili, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și durabili, posibile măsuri suplimentare precum ponderi sau cote minime în anumite sectoare de utilizare; extinderea captării de carbon pentru utilizarea sa în producția de combustibili sintetici); 4. consolidarea piețelor energetice în vederea decarbonizării și descentralizării (printre măsuri se numără: coerența componentelor non-energetice ale prețurilor diferitelor surse de energie; impozitarea armonizată a energiei; eliminarea treptată a subvențiilor directe pentru combustibilii fosili; revizuirea cadrului de reglementare privind piața gazelor, campanii de informare a consumatorilor cu privire la drepturile acestora, creșterea gradului de informare a consumatorilor); 5. o infrastructură energetică integrată (măsuri precum: o nouă reglementare a rețelelor transeuropene; creșterea investițiilor în rețelele inteligente de încălzire și răcire centralizată); 6. digitalizarea sistemului energetic și asigurarea unui cadru de sprijinire a inovării (printre măsuri se numără: coduri de rețea pentru securitatea cibernetică; acte de punere în aplicare privind cerințele de interoperabilitate).

3.   Observații generale ale CESE

3.1.

Analiza problemelor privind situația actuală este validă, iar abordarea fundamentală urmată de Comisie este considerată binevenită. Este absolut necesar ca integrarea sistemului energetic să fie intensificată, în special în contextul nevoii de a accelera decarbonizarea sectorului transporturilor și a sectorului încălzirii și răcirii din Europa. Integrarea sistemului este importantă nu numai pentru atingerea neutralității climatice, ci și pentru securitatea stabilă a aprovizionării și prețuri accesibile pentru consumatorii privați și pentru economie. Prin urmare, CESE sprijină cu fermitate planul Comisiei de a promova integrarea sectorului energiei electrice, al încălzirii și al transporturilor. Cu toate acestea, planul nu trebuie utilizat ca motiv pentru liberalizarea în continuare a serviciilor de interes general înainte de evaluarea efectelor inițiativei anterioare de liberalizare. În același timp, însă, CESE avertizează că Comisia ar trebui să încurajeze țările din vecinătatea Uniunii Europene, în special țările din cadrul Parteneriatului estic, să urmeze acest plan și să-și însușească aceste politici. Trebuie examinat dacă o taxă pe carbon la frontiere este utilă în acest scop.

3.2.

Cele șase concepte menționate la punctul 2.5 sunt abordări corecte și adecvate. Majoritatea măsurilor individuale sunt, de asemenea, convingătoare, chiar dacă, în anumite cazuri, nu este clar în ce măsură vor contribui la integrarea sistemului energetic.

3.3.

Pe de altă parte, se poate obiecta că obiectivele politice ale strategiei, coerența și structura sa logică nu sunt suficient de ambițioase. Pe de altă parte, rolul pe care cetățenii/consumatorii îl joacă sau ar trebui să îl joace este, într-o măsură mai mică sau mai mare, complet ignorat. Acest aspect este cu atât mai deranjant cu cât, în pachetul „Energie curată”, Comisia a promis că cetățenii se vor afla în centrul tranziției energetice.

3.4.

Comisia nu reușește să definească obiective secundare clare, ambițioase și specifice care pot fi desprinse din obiectivul general al neutralității climatice. Acest lucru este valabil în special pentru dezvoltarea energiei din surse regenerabile, care se află în urma obiectivelor în multe state membre.

3.4.1.

Este adevărat că Comisia este foarte (auto-)critică în ceea ce privește șansele de punere în aplicare. Astfel, ea constată: „Fără o acțiune politică fermă, sistemul energetic din 2030 va fi mai apropiat de cel din 2020 în loc să fie o reflectare a ceea ce este necesar pentru a asigura neutralitatea climatică până în 2050. […] Măsurile luate în următorii cinci-zece ani vor fi esențiale pentru construirea unui sistem energetic care să orienteze Europa către neutralitatea climatică în 2050.”

3.4.2.

Comisiei îi lipsește, însă, curajul politic, după cum demonstrează comunicarea. Afirmația potrivit căreia, având în vedere probabila creștere considerabilă a cotei ocupate de energia electrică în consumul total de energie, o pondere de 55-60 % a energiei din surse regenerabile în mixul energetic până în 2030 și o cotă de 84 % până în 2050 ar fi suficientă, ridică multe întrebări. Cea mai importantă întrebare este: cum se poate obține securitatea și stabilitatea aprovizionării? Biogazul, biocombustibilii, inclusiv hidrogenul sintetic, precum și energia hidroelectrică pot fi utilizate în anumite condiții pentru a compensa fluctuațiile energiei eoliene și solare. În plus, există două opțiuni tehnologice care ar putea acoperi restul de 16 % și care pot fi considerate a avea emisii scăzute de carbon sau chiar fără emisii: centralele electrice pe bază de energie nucleară și centralele pe gazele naturale sau cărbune cu captare și stocare a CO2 (CCS). Ele sunt, însă, asociate cu mari provocări economice, de mediu și societale. Deși definiția exactă a mixului de producere a energiei este de competența statelor membre, este de neînțeles faptul că Comisia nu explică modul în care intenționează să realizeze o securitate a aprovizionării fără emisii de carbon.

3.5.

Lipsa de curaj este evidentă și cu privire la alte aspecte. Comisia lasă să se înțeleagă, în mod corect, că un motiv important pentru ritmul lent de integrare a sistemului energetic constă în lipsa tarifării carbonului pentru combustibilii fosili utilizați în sectorul transporturilor și în special în sectorul încălzirii. În plus, numeroase state membre impun taxe ridicate pentru energia electrică, chiar și atunci când este produsă din surse regenerabile. Taxele de rețea reprezintă, de asemenea, o problemă în mai multe state membre. De exemplu, ca urmare a acestei denaturări a pieței, utilizarea surplusului de energie electrică pentru producția de energie termică (Power-to-heat) – cea mai simplă formă de integrare a sistemului, dacă se poate spune așa – nu este fezabilă din punct de vedere economic în cele mai multe situații.

3.6.

Doar prin rezolvarea problemei denaturării pieței se poate avansa cu adevărat pe calea integrării sistemului energetic. Anunțul privind „continuarea lucrărilor în vederea eliminării treptate a subvențiilor directe pentru combustibilii fosili” și o „posibilă propunere de extindere a ETS la noi sectoare” este lipsit de substanță și insuficient. Acestea sunt doar vorbe goale pe care societatea le aude de ani de zile din partea Comisiei, fără să fi existat schimbări substanțiale. Promovarea dezvoltării tehnologice, descrisă de Comisie ca fiind prioritară pentru primii trei piloni ai strategiei sale (a se vedea punctele 3.1 până la 3.3 din comunicare), nu va avea un impact real dacă Comisia nu acționează în mod decisiv pentru a elimina denaturarea pieței menționată anterior.

3.7.

Este binevenit faptul că Comisia propune o serie de sarcini tehnologice. În acest context, Comisia ar fi trebuit să precizeze clar că arderea combustibililor fosili nu poate concura niciodată, din perspectiva gradului de eficiență, cu utilizarea directă a energiei fotovoltaice sau eoliene, cu excepția centralelor de cogenerare, în care energia termică este folosită direct la fața locului. Acest aspect este deosebit de important pentru decarbonizarea transporturilor, care, în anumite domenii, nu poate fi realizată prin electrificare. Comisia îl descrie pe scurt, cu titlu de exemplu, în anumite puncte din comunicare. Nu utilizează însă gradul de eficiență drept criteriu orientativ pentru evaluarea diferitelor tehnologii, ceea ce ar fi esențial pentru o integrare rațională din punct de vedere tehnologic și economic a sistemului de energie.

3.8.

În plus, Comisia ignoră importanța fundamentală a infrastructurii. Pentru o integrare eficientă din punct de vedere economic a sistemului, este necesar ca infrastructura energetică actuală să fie utilizată ca bază importantă pentru planificarea și punerea în aplicare a integrării sistemului, ținând seama de implicațiile diferitelor tehnologii asupra infrastructurii. Dacă s-ar proceda în acest fel, s-ar observa următoarele: (a) Energia fotovoltaică (în special panourile fotovoltaice de pe acoperișuri) ar putea fi utilizată cu precădere pentru încărcarea vehiculelor electrice, deoarece panourile fotovoltaice generează de regulă energie electrică la un nivel de joasă tensiune, iar încărcarea vehiculelor electrice se realizează la acest nivel. (b) În ceea ce privește aplicațiile de cogenerare, de exemplu cu ajutorul pompelor de căldură sau al unui acumulator de căldură, ar fi nevoie de centrale electrice eoliene sau parcuri fotovoltaice de mari dimensiuni pentru aprovizionarea cu energie termică printr-o rețea de termoficare centralizată sau locală. Acest lucru se întâmplă din cauză că pentru funcționarea pompelor sau a acumulatorului de căldură este nevoie de cantități mai mari de energie electrică. (c) Instalațiile de stocare a gazelor ar putea fi folosite pentru stocarea pe termen lung a surplusului de energie electrică sub formă de hidrogen.

3.9.

Niciuna dintre tehnologiile Power-to-x menționate anterior nu necesită în mod obligatoriu o infrastructură complet nouă. În schimb, este important să se utilizeze în mod inteligent tehnologiile existente, modernizându-le acolo unde este cazul (3). În multe state membre, politicile de austeritate au afectat infrastructura. Eficiența din punctul de vedere al costurilor este un aspect important al modernizării și dezvoltării infrastructurii, dar este necesar, de asemenea, să se creeze locuri de muncă de calitate. În acest context, Comisia ar trebui să ia în considerare condiționarea acordării de sprijin financiar pentru aplicații Power-to-x de utilizarea infrastructurii existente, cel puțin pe termen scurt și mediu, pentru a valorifica cât mai mult potențialul care necesită cel mai mic efort. În acest sens, concentrarea unilaterală asupra tehnologiilor offshore din comunicarea Comisiei ridică semne de întrebare.

3.10.

Comunicarea amintește digitalizarea, însă nu surprinde adevăratul potențial al acesteia. Rețelele inteligente, care transmit semnale specifice participanților la piață și care, astfel, fac ca și piețele să fie inteligente, sunt esențiale pentru o aprovizionare eficientă și sigură cu energie. Dacă operatorii de pe piață ar dispune de informații corecte prin intermediul aplicațiilor digitale, vehiculele electrice, în special cele de tipul vehicles-to-grid, pompele de căldură și sistemele de stocare a hidrogenului ar putea furniza servicii importante de sistem și ar putea servi la decongestionarea rețelei. Inteligența artificială, învățarea automatizată și automatizarea proceselor de consum energetic, atât la nivelul gospodăriilor, cât și al industriei, vor contribui la o redirecționare a cererii la un nou nivel, cu integrarea acesteia în centrale electrice virtuale.

3.11.

În fine, comunicarea ignoră multe aspecte care au fost considerate importante de către Comisie în comunicările sale anterioare, de exemplu cadrul strategic al uniunii energetice, sau care fac parte din legislația europeană în vigoare, în cadrul pachetului „Energie curată”. În acest sens, se face referire la consumatorul activ, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/944 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică, care ar trebui să aibă de fapt acces la toate piețele relevante de energie electrică. Nu se ține deloc seama de această idee în comunicare, cum, de altfel, nu se menționează activitățile autoproducătorilor care stochează sau comercializează energie electrică sau ale comunităților locale de energie din surse regenerabile, astfel cum au fost codificate în Directiva (UE) 2018/2001 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. Afirmația potrivit căreia „[c]etățenii joacă un rol central în integrarea sistemului. Aceasta înseamnă că ei ar trebui să contribuie la elaborarea punerii în aplicare a acestei strategii” este lipsită de conținut dacă unica măsură concretă constă într-o campanie de informare.

3.12.

CESE a menționat în repetate rânduri obstacolele importante care există în multe state membre și care fac practic imposibilă implicarea cetățenilor în acest proces. Din acest motiv, este greu de înțeles de ce comunicarea ignoră această problemă. Alte obiective, care sunt evidențiate în documente similare și sunt ignorate în comunicare, sunt reducerea dependenței de importurile de energie, stimularea activităților economice la nivel regional, crearea de locuri de muncă echitabile și de calitate etc. Integrarea sistemului energetic trebuie să se realizeze ținând seama de aceste criterii, care fac ca unele tehnologii să pară mai avantajoase. Comisia ar trebui, de asemenea, să încurajeze țările terțe să țină seama de aceste aspecte în cadrul politicii lor energetice. Impozitarea la frontiere ar putea fi, de asemenea, o opțiune strategică în acest context.

3.13.

Ar exista nenumărate modalități de a transforma cetățenii în „actori” în cuplarea sectorială, care, astfel, ar putea deveni activi și beneficiari. Un exemplu în acest sens sunt cele mai noi centrale electrice eoliene, care produc, în condiții medii, suficientă energie electrică pentru a acoperi necesarul de energie pentru aproximativ 7 000 de vehicule electrice. Având în vedere costurile investiției de până la 10 milioane de euro, ar fi oportun să se promoveze „centralele eoliene locale ca stații de încărcare regionale”. Însă astfel de abordări care ar crește în mod semnificativ gradul de acceptare, întrucât ar reduce substanțial costurile suportate de cetățeni și ar avea efecte economice pozitive la nivel regional, nu sunt nici măcar amintite în comunicarea prezentată.

3.14.

Pentru a putea beneficia de integrarea sistemelor, drepturile consumatorilor trebuie consolidate. Acestea trebuie să se refere atât la prosum, cât și la rolul lor tradițional de consumatori. Comunicarea se referă la cetățeni doar în calitate de clienți sau de consumatori, cărora ar trebui doar să li se ofere informații mai calificate. CESE este mai mult decât dezamăgit de această abordare, inclusiv în perspectiva promisiunilor făcute în vederea unei „Uniuni europene a energiei”.

3.15.

În mod abstract, Comisia recunoaște necesitatea de a lua măsuri cu privire la drepturile consumatorilor în sectorul gazelor și în sectorul încălzirii centralizate, ca apoi să nu prezinte, ca măsură esențială, altceva decât consolidarea drepturilor consumatorilor de gaze naturale în cadrul unui nou cadru juridic pentru sectorul gazelor pentru 2021. Lipsesc măsuri concrete în domeniul încălzirii locale și regionale, deși tocmai în acest domeniu drepturile consumatorilor sunt mult mai slabe decât în sectorul energiei electrice și al gazelor. Cu toate acestea, în contextul menținerii nivelului prezent al integrării sistemelor, pot fi prevăzute măsuri suplimentare de liberalizare în sectorul încălzirii.

3.16.

În acest context, CESE reamintește poziția sa, potrivit căreia trebuie neapărat evitată o societate energetică divizată pe două niveluri (4). Nu este admisibil ca numai gospodăriile cu o bună situație materială și tehnică să poată profita de tranziția energetică și toate celelalte gospodării să trebuiască să suporte costurile. Dimpotrivă, sunt necesare măsuri concrete pentru combaterea sărăciei energetice atât la nivel național, cât și la nivel european. Acestea includ accesul mai mare/ușor la sprijin pentru renovarea termică sau înlocuirea sistemelor de încălzire pentru gospodăriile cu consum redus de energie, modele de aprovizionare de bază și garanții generale pentru consumatorii din sectorul energetic, inclusiv împotriva taxelor excesive de rețea de energie electrică și a abuzului de monopoluri.

4.   Observații specifice

În ceea ce privește un sistem circular în domeniul energiei

4.1.

În avizul său din proprie inițiativă TEN/660, CESE a prezentat conceptul de economie circulară în domeniul energiei și a salutat preluarea acestui termen de către Comisie.

4.2.

Acesta nu ar trebui să fie folosit, însă, doar cu privire la economiile de energie și la eficiența energetică, așa cum este cazul în comunicarea Comisiei, ci și cu privire la fluxurile energetice în general. Acest lucru este important mai ales pentru o integrare rapidă a sistemului energetic la fața locului, acolo unde are loc consumul final.

4.3.

CESE salută intenția Comisiei de a analiza factorii de energie primară. Deoarece se poate remarca deja că practicile actuale ale multor state membre dezavantajează soluțiile Power-to-heat și biocombustibilii. De asemenea, ar trebui să se ia în considerare orientarea clară a factorilor de energie primară în funcție de emisiile de dioxid de carbon generate.

4.4.

Aplicarea principiului priorității eficienței energetice, menționată ca o acțiune-cheie la punctul 3.1 din comunicare, poate sugera că prețurile energiei ar trebui să fie mai ridicate. În acest sens, trebuie să se acorde atenție consumatorilor vulnerabili și să se evite exacerbarea nivelului de sărăcie energetică. Comitetul a solicitat în mod repetat strategii și a prezentat propuneri concrete în acest sens (a se vedea, de exemplu, SC/53). Acest aspect este deosebit de important, în special pentru un număr mare de cetățeni din Europa de Est și pentru regiunile aflate în tranziție. Pentru a atinge obiectivele ambițioase privind eficiența, sunt deci necesare abordări diferențiate la nivel regional.

Electrificarea accelerată a cererii de energie

4.5.

Abordarea Comisiei este corectă: electrificarea sectorului de încălzire și de mobilitate reprezintă cea mai bună abordare pentru integrarea sistemelor. Pentru ca aceasta să fie în conformitate cu obiectivul neutralității climatice, este nevoie de o dezvoltare rapidă a producerii energiei din surse regenerabile, bazată pe necesități.

4.6.

Ar fi fost de dorit ca, în comunicarea sa, Comisia să explice mai clar ce înseamnă acest lucru pentru revizuirea Directivei (UE) 2018/2001 privind energia din surse regenerabile. CESE consideră că obiectivele de dezvoltare stabilite sunt mult prea modeste.

4.7.

Punctul 3.2 din comunicare se concentrează în mod evident pe energia eoliană offshore. Nu se menționează deloc energia fotovoltaică și energia eoliană onshore, iar acest fapt este greu de înțeles. Deoarece, așa cum se explică la punctul 3.7 al acestui aviz, potențialul de integrare a sistemului poate fi exploatat rapid și eficient în acest caz, spre deosebire de energia eoliană offshore, care presupune investiții imense în infrastructura energetică pentru producerea de hidrogen. Prin urmare, CESE recomandă Comisiei să aplice principiul first things first în stabilirea ordinii de prioritate a acțiunilor sale.

Rolul hidrogenului

4.8.

Constatarea este corectă: hidrogenul va fi un element esențial al unui mix energetic neutru din punct de vedere climatic. Hidrogenul va fi indispensabil în special în trei domenii în care electrificarea directă își va atinge limitele: — pentru stocarea pe termen lung a energiei electrice în vederea traversării perioadelor cu radiație solară insuficientă și vânt redus; — în calitate de combustibil pentru aviație, transportul naval și, în câteva cazuri specifice, pentru transportul rutier de mărfuri grele, precum și în câteva domenii specifice ale transportului public de călători; — pentru anumite procese industriale.

4.9.

Cu toate acestea, producția de hidrogen este costisitoare și asociată cu mari pierderi de energie. Prin urmare, comunicarea ar trebui să precizeze în mod clar că utilizarea hidrogenului ar fi realizabilă doar dacă încălzirea directă sau electrificarea nu sunt posibile din punct de vedere tehnic (sau presupun costuri semnificativ mai ridicate).

Structura pieței și deschiderea piețelor

4.10.

Orientarea rigidă spre o piață centrală cu ridicata, care poate fi constatată în multe state membre, împiedică, în multe cazuri, integrarea sistemului energetic. Spre exemplu, poate fi mult mai util din punct de vedere tehnic (din perspectiva descărcării rețelei electrice) și economic (din perspectiva eficienței costurilor) să se utilizeze surplusul de energie la nivel local pentru aplicații de mobilitate sau Power-to-heat, care presupun, de asemenea, cerere de energie electrică la nivel local. O astfel de integrare directă a diferitelor sectoare energetice în același loc, în mod ideal cu participarea diferitelor utilități publice și municipale consacrate, cu rețelele lor durabile, este adesea împiedicată ca urmare a existenței unor piețe centrale cu ridicata.

4.11.

Comisia nu recunoaște că orientarea rigidă asupra câtorva piețe centrale de energie electrică cu ridicata pune piedici în calea integrării sistemului, ceea ce este cu atât mai surprinzător cu cât textele legislative aflate în vigoare menționează deja și recunosc alte tipuri de practici comerciale. Spre exemplu, Directiva (UE) 2019/944 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică prevede, în mod explicit, dreptul clienților activi de a efectua tranzacții bazate pe partajare și de a utiliza energia în comun (partajarea energiei), în cadrul comunităților locale de energie electrică. Ambele forme le-ar permite cetățenilor, dar și IMM-urilor și autorităților publice, să avanseze integrarea sistemului în mod direct la fața locului. Prin urmare, comunicarea Comisiei este dezamăgitoare în această privință. Acest lucru se întâmplă deoarece nu se precizează nicăieri cum este structurată piața, astfel încât consumatorii să își poată asuma acest rol.

O infrastructură energetică integrată

4.12.

Angajamentul față de o planificare cuprinzătoare a infrastructurii este binevenit, deoarece se preconizează nevoi semnificative de investiții, care ar putea fi abordate, după caz, printr-un cadru de finanțare paneuropean. Cu toate acestea, este important să se includă aici infrastructura existentă, optimizarea și extinderea ei din punctul de vedere al variantelor de producție de energie electrică și al structurilor de consumatori, inclusiv în sensul flexibilizării consumului, și să se țină seama de interacțiunea dintre structura piețelor și comerțului, pe de o parte, și infrastructură, pe de altă parte. În această privință, Comisia nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor.

4.13.

Ea nu reușește să recunoască faptul că infrastructura este cea care dictează care dintre tehnologii vor fi utilizate în mod prioritar, și anume acelea care utilizează cel mai eficient infrastructura deja existentă în împrejurări altfel identice (ceteris paribus).

---

(1)  JO L 158, 14.6.2019, p. 125.

(2)  JO L 328, 21.12.2018, p. 82.

(3)  Doar cu titlu de exemplu: Deși gazele fosile vor juca un rol din ce în ce mai limitat, rețelele de gaze existente ar putea fi utilizate sau partajate pentru „gaz verde” sau hidrogen.

(4)  A se vedea JO C 429, 11.12.2020, p. 85.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic

[COM(2020) 301 final]

(2021/C 123/06)

Raportor:

Pierre-Jean COULON

Sesizare	Comisia Europeană, 23.9.2020
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Decizia Adunării Plenare	14.7.2020
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	16.12.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	27.1.2021
Sesiunea plenară nr.	557
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	229/4/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE consideră că Uniunea Europeană trebuie să surmonteze criza cauzată de COVID-19, construind un nou model de societate și imprimându-le economiilor un caracter mai ecologic și mai just și mai multă rezistență la șocurile din viitor. Fondurile europene pentru relansare trebuie să le permită întreprinderilor, inovatorilor, lucrătorilor și investitorilor să își afirme rolul de deschizători de drumuri la nivel mondial pe piețele energiei curate aflate în plină expansiune.

1.2.

CESE sprijină, așadar, strategia Comisiei Europene de creare a unui mediu propice pentru creșterea ofertei și a cererii de hidrogen, având ca obiectiv o economie neutră din punct de vedere climatic. Comitetul subliniază că hidrogenul curat trebuie să aibă prioritate, inclusiv în cadrul Alianței europene pentru hidrogen curat, ca unică opțiune compatibilă cu obiectivele neutralității climatice.

1.3.

Totodată, CESE subliniază că constituirea unei economii a hidrogenului curat în Europa reprezintă doar una dintre componentele strategiei care își propune să conecteze mai bine diferitele sectoare energetice ale UE. Așadar, CESE subliniază că UE ar trebui să își stabilească obiective mai ambițioase, pentru a permite crearea unui sistem energetic curat, precum energiile din surse regenerabile și eficiența energetică, cu scopul de a le oferi întreprinderilor europene o piață internă solidă, în care inovația să se poată afirma în condiții de siguranță deplină, precum și o strategie industrială integrată, orientată către exportul în întreaga lume de soluții energetice curate.

1.4.

CESE reamintește că, din cauza costului ridicat de producție și transport, hidrogenul curat ar trebui utilizat numai în cazurile în care alte opțiuni de decarbonizare existente nu sunt posibile, în sectoarele în care emisiile sunt greu de redus (1) sau în cazul unor aplicații foarte specifice din sectoarele transporturilor și construcțiilor.

1.5.

CESE subliniază că, pentru a permite utilizarea pe scară largă a hidrogenului curat, fondurile UE nu ar trebui să subvenționeze combustibilii fosili și invită Comisia să aplice principiul de a nu face rău („do no harm principle”) tuturor fondurilor publice din cadrul CFM+, al InvestEU, al Fondului de redresare al UE și al ajutoarelor de stat.

1.6.

CESE subliniază că constituirea unei „economii a hidrogenului” impune acceptarea de către cetățenii europeni și participarea lor, în calitate de antreprenori, de lucrători sau de consumatori. CESE regretă că nu este analizată punerea aplicare a strategiei în diferite sectoare și solicită ca cetățenii să fie mai implicați în acest proces, atât prin consultare și participare directă, cât și prin reprezentanți. De asemenea, CESE solicită Comisiei să evalueze impactul dezvoltării hidrogenului curat asupra costurilor pentru energie care le revin gospodăriilor.

1.7.

CESE reamintește că succesul tranziției economice va fi diminuat dacă există lucrători „perdanți” sau dacă persoanele cele mai vulnerabile nu beneficiază de avantajele pe care aceasta le oferă. Într-un context marcat de un nivel deosebit de ridicat al șomajului (2), în special în rândul tinerilor, este indispensabil să se exploateze integral potențialul creării de locuri de muncă al sectoarelor în dezvoltare, la fel cum este vital să se evite și situația în care această tranziție ar antrena regiunile într-un declin economic cauzator de șomaj structural. Așadar, CESE solicită Comisiei Europene să realizeze o analiză-pilot pentru a identifica competențele lucrătorilor din sectoarele în declin care ar fi utile pentru noile locuri de muncă legate de sectorul hidrogenului.

1.8.

CESE subliniază rolul esențial al Alianței europene pentru hidrogen curat în accelerarea transformării industriilor europene (3) și solicită să participe în acest sens, în calitate de reprezentant al societății civile organizate. Totodată, CESE recomandă Comisiei să pună la dispoziție o descriere exactă a calendarului tranziției pentru industrie, în funcție de nevoile specifice fiecărui sector. Industria oțelului, a cimentului și cea chimică trebuie să fie sprijinite pentru a-și schimba metodele de producție, în caz contrar CESE consideră că aceste industrii cu o contribuție majoră la reducerea emisiilor de CO2 riscă să nu supraviețuiască în urma acestei transformări.

1.9.

CESE salută viitoarele parteneriate cu țările învecinate. Cu toate acestea, solicită mai multă claritate din partea Comisiei Europene cu privire la instalarea a 40 GW de electrolizoare de hidrogen din surse regenerabile în vecinătatea UE (4), care cuprinde în prezent țări instabile din punct de vedere politic și cu politici foarte diferite în materie de tranziție energetică și de dezvoltare a energiei din surse regenerabile. De asemenea, CESE subliniază că, în strategia-cadru pentru o uniune energetică rezilientă (5), Comisia își stabilește obiectivul de a reduce dependența UE de importurile de energie (6).

1.10.

Totodată, CESE reamintește că competitivitatea întreprinderilor europene are la bază capacitatea acestora de a inova. Cercetarea și inovarea sunt, de asemenea, esențiale pentru creșterea rezilienței societății noastre, puternic afectată de pandemia de COVID - 19. În acest scop, CESE subliniază necesitatea de a asigura resurse bugetare suficiente pentru energie curată în cadrul programului Orizont Europa și al Consiliului european pentru inovare (CEI).

2.   Sinteza comunicării Comisiei Europene

2.1.

Comisia își reafirmă ambiția de a accelera tranziția către o economie suverană, competitivă și neutră climatic, într-un context în care economia europeană este puternic afectată de pandemia de COVID-19 (7).

2.2.

Comisia Europeană subliniază rolul-cheie al hidrogenului curat în crearea unui sistem energetic suveran mai inteligent, mai integrat și optimizat, în care toate sectoarele să poată contribui pe deplin la decarbonizare. Hidrogenul curat și lanțul său valoric pot juca un rol important în compensarea variațiilor fluxurilor energiilor regenerabile și în alimentarea sectoarelor care nu pot fi electrificate. Pentru a valorifica acest potențial, Europa trebuie să creeze o economie bazată pe hidrogen.

2.3.

În acest scop, Comisia prezintă o strategie în trei faze, care se va încheia în anul 2050: — 2020-2024: 6 GW generați de electrolizoare pentru producerea hidrogenului din surse regenerabile, în scopul decarbonizării producției de hidrogen existente; — 2025-2030: 40 GW în UE și 40 GW în țările din vecinătatea Europei, cu exporturi către UE pentru decarbonizarea unor noi aplicații, precum siderurgia și anumite moduri de transport; — 2030-2050: extindere masivă a capacităților instalate pentru decarbonizarea cu ajutorul hidrogenului a tuturor sectoarelor în care emisiile sunt dificil de redus (8).

2.4.

În strategia sa care vizează imprimarea unui caracter competitiv hidrogenului din surse regenerabile în UE, Comisia se concentrează asupra a cinci dimensiuni esențiale: — investițiile în UE; — stimularea cererii și sporirea producției; — elaborarea infrastructurilor adecvate și a regulilor de piață; — sprijinirea cercetării și a inovării; — dimensiunea internațională.

2.5.

În scopul de a pune în aplicare acest ecosistem, Comisia estimează că vor fi necesare investiții cuprinse între 320 și 458 de miliarde EUR în deceniul în curs, pentru atingerea obiectivelor pentru 2030 ale strategiei privind hidrogenul: între 24 și 42 de miliarde EUR pentru electrolizoare, între 220 și 340 de miliarde EUR pentru sporirea producției de energie solară și eoliană (între 80 și 120 GW), circa 11 miliarde EUR pentru modernizarea uzinelor existente din perspectiva captării și a stocării dioxidului de carbon și 65 de miliarde EUR pentru stațiile de transport, distribuție, depozitare și alimentare cu hidrogen. Până în anul 2050, numai pentru capacitățile de producție vor fi necesare între 180 și 470 de miliarde EUR. De asemenea, vor fi necesare investiții pentru adaptarea sectoarelor de utilizare finală, spre exemplu, între 160 și 200 de milioane EUR pentru transformarea unei instalații siderurgice tipice a UE și între 850 de milioane și 1 miliard EUR pentru crearea a 400 de stații mici de alimentare cu hidrogen.

2.6.

În acest cadru, principalele pârghii strategice pe care le poate utiliza UE în scopul stimulării investițiilor private în hidrogenul curat sunt următoarele:

2.6.1.

Dezvoltarea aplicațiilor hidrogenului curat în industrie și mobilitate vor permite stimularea cererii. Strategia propune să se procedeze în două faze distincte, în această privință: mai întâi, hidrogenul va fi utilizat pentru decarbonizarea producției de oțel și ar putea să se extindă și asupra utilizărilor captive, precum autobuzele urbane sau anumite trenuri, în cazurile în care electrificarea nu este competitivă din punctul de vedere al costurilor, cât și pentru vehiculele rutiere grele, în paralel cu electrificarea. Viitoarea strategie privind dezvoltarea durabilă și Smart Mobility, care va fi publicată până la finalul acestui an, ar trebui să abordeze rolul hidrogenului în domeniul transporturilor. Din această perspectivă, vor fi elaborate politici de sprijinire a cererii, care ar putea lua forma cotelor de hidrogen regenerabil sau a cotelor minime în sectoarele de utilizare finală specifice (precum aplicațiile chimice sau de transport).

2.6.2.

Pentru a majora producția, Comisia subliniază că investitorii și industria trebuie să beneficieze de mai multă claritate și certitudine. În acest scop, va propune un standard comun pentru emisii reduse de carbon, în scopul promovării instalațiilor de producere a hidrogenului în funcție de performanțele lor în materie de emisii directe de gaze cu efect de seră (GES). Totodată, ar putea propune și o terminologie completă, precum și criterii de nivel european pentru certificarea hidrogenului regenerabil, pornind cu precădere de la inițiativele existente, precum CertifHy. Pe de altă parte, următoarea revizuire a sistemului de comercializare a certificatelor de emisii al UE (EU ETS) ar trebui să prevadă mecanisme suplimentare pentru a încuraja producția de hidrogen din surse regenerabile și cu emisii reduse de carbon. Totodată, CCfD (Carbon Contract for Difference – contractele pe diferență pentru carbon), mai exact, o cerere de oferte pentru proiecte pe termen lung însoțite de o contrapartidă publică, ar putea fi luat în considerare pentru a acoperi diferența dintre prețul de exercitare al CO2 (anume, 55-90 EUR/tCO2) și prețul real. Nu în ultimul rând, ar putea fi luate în calcul măsuri de sprijinire directă și transparentă bazate pe condițiile de pe piața hidrogenului regenerabil, atribuite în urma cererilor de oferte.

2.6.3.

Comisia propune punerea progresivă în aplicare a infrastructurilor, completate de implementarea ofertei de echipamente care să funcționeze pe bază de hidrogen curat. Cererea de hidrogen va fi satisfăcută inițial printr-o aprovizionare la fața locului sau în apropiere. Ulterior, se vor dezvolta ecosisteme regionale (așa-numitele „Hydrogen Valleys”), care vor genera o nevoie în creștere de infrastructuri specifice, nu numai pentru aplicațiile industriale și de transport și pentru gestionarea echilibrului în sistemele electrice, ci și pentru încălzirea clădirilor rezidențiale și comerciale. În special, rețelele de gaze existente ar putea fi reutilizate pentru transportarea pe distanțe mai mari a hidrogenului din surse regenerabile și vor începe să fie necesare instalații de depozitare pe scară largă.

2.6.4.

În scopul de a stimula apariția unor promotori europeni, Comisia lansează o Alianță europeană pentru hidrogenul curat, axată pe colaborarea între autoritățile publice, industrie și societatea civilă. Misiunea acesteia va consta în: 1. dezvoltarea unui program de investiții și a unei baze de proiecte concrete; 2. facilitarea cooperării prin rețele de proiecte regionale, naționale și europene de investiții în toate componentele lanțului valoric al hidrogenului, inclusiv proiectele importante de interes european comun (PIIEC), și 3. consolidarea finanțării, pentru a ajuta la atenuarea deficitului investițional. Această alianță ar trebui să reprezinte un forum amplu în care să se poată coordona investițiile tuturor părților interesate.

2.6.5.

Comisia își propune să sprijine investițiile strategice în hidrogen curat, în cadrul planului său de relansare și de reziliență, în special prin intermediul fondului european pentru investiții strategice al programului InvestEU (începând din 2021).

2.6.6.

Totodată, Comisia va susține cercetarea și inovarea, printr-un parteneriat instituționalizat privind hidrogenul curat și prin intermediul unor parteneriate importante în domeniul transportului și al industriei, precum 2Zero sau Clean Steel. Comisia va sprijini îndeosebi proiectele solide din statele membre, prin instrumente dedicate (de exemplu, InnovFin EDP și InvestEU). Un instrument interregional de investiții în inovație, cu o acțiune-pilot privind hidrogenul în regiunile cu mare intensitate a emisiilor de carbon, va fi finanțat în următoarea perioadă-cadru a Fondului european de dezvoltare regională (FEDR).

2.6.7.

Totodată, pentru a promova activ noile oportunități de cooperare privind hidrogenul curat, strategia propune redefinirea parteneriatelor energetice încheiate cu țările și regiunile învecinate (din estul UE, în special Ucraina, și din zona sudică), prin intermediul unor foruri internaționale pertinente, precum Comunitatea Energiei sau Conferința ministerială privind energia curată. Acest lucru va fi însoțit de sprijinirea investițiilor, prin intermediul platformei de investiții în vecinătate și al cadrului de investiții pentru Balcanii occidentali. Comisia va elabora o referință pentru tranzacțiile exprimate în euro din domeniul hidrogenului, pentru a consolida rolul euro în comerțul cu energie durabilă, și va integra hidrogenul curat în eforturile diplomatice internaționale, regionale și bilaterale ale UE privind energia, clima, cercetarea, comerțul și cooperarea internațională.

3.   Observații generale

3.1.

Pentru a putea deveni realitate, obiectivul Pactului verde european, care constă în atingerea neutralității climatice pe continent până în anul 2050, necesită politici concrete. În același timp, Uniunea Europeană se confruntă cu o situație de urgență sanitară și economică din cauza pandemiei provocate de COVID-19. Prin urmare, Uniunea Europeană și statele membre trebuie să își coordoneze reacția la aceste crize, astfel încât relansarea economică să aibă rolul unui factor propulsor în direcția unui viitor ecologic și rezilient. Acest viitor necesită dezvoltarea suveranității economice a UE, parțial prin dezvoltarea energiilor din surse regenerabile și a capacităților de stocare aferente.

3.2.

CESE sprijină, așadar, strategia Comisiei Europene având ca scop crearea unui mediu propice pentru creșterea ofertei și a cererii de hidrogen, având ca obiectiv o economie neutră din punct de vedere climatic. Ține, totodată, să sublinieze că succesul hidrogenului curat depinde de creșterea considerabilă a eficienței sistemului nostru energetic și de implementarea masivă a energiilor din surse regenerabile, pentru a extinde electrificarea utilizărilor noastre.

3.3.

Într-adevăr, dacă salută obiectivele ambițioase stabilite prin strategia în materie de dezvoltare a electrolizoarelor pentru producerea hidrogenului regenerabil, CESE subliniază totodată că trebuie să se acorde prioritate consolidării capacității regenerabile instalate în Europa, pentru satisfacerea unei cereri de energie electrică în continuă creștere, datorată atât ponderii tot mai mari a produselor electronice în viața noastră, cât și producerii de hidrogen curat. În perioada actuală, direcția dezvoltării energiilor regenerabile nu integrează producția de hidrogen și doar circa o treime din consumul de electricitate al UE este alimentat din energii regenerabile (9).

3.4.

CESE salută clarificările Comisiei privind definiția hidrogenului curat, definit ca fiind obținut prin electroliză cu ajutorul electricității regenerabile pe bază de energie eoliană, solară și hidroenergie sau prin conversia biochimică a biomasei regenerabile și se bucură să constate că aceasta constituie o prioritate pentru UE, ca unică opțiune compatibilă cu obiectivele de neutralitate climatică.

3.5.

Cu toate acestea, CESE observă că strategia lasă ușa deschisă pentru alte forme de hidrogen cu conținut redus de carbon pe termen scurt și lung, obținut din combustibili fosili, prin captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC) (10), tehnologie aflată încă în curs de dezvoltare. CESE subliniază că hidrogenul obținut prin CSC nu poate fi considerat în niciun caz o sursă de energie verde dacă utilizarea sa este legată de extracția directă sau indirectă a energiei fosile. CESE subliniază necesitatea unor instrumente de analiză a carbonului în întregul lanț valoric al hidrogenului obținut prin CSC, pentru ca acesta să poată fi considerat mai curând generator de emisii scăzute de dioxid de carbon decât lipsit de emisii (11), și trebuie să se evite ca reducerile de emisii să fie insuficiente pentru atingerea obiectivelor privind emisiile, anticipate pe termen lung.

3.6.

Totodată, CESE subliniază că Curtea de Conturi Europeană a constatat că finanțarea alocată de UE în sprijinul CSC, precum NER 300, „nu [a] produs niciun proiect de succes privind captarea și stocarea carbonului” (12). Există, așadar, multă incertitudine în ceea ce privește fezabilitatea tehnologică a CSC și prea puțină certitudine cu privire la sprijinul public pentru CSC.

3.7.

CESE ia notă de estimarea Comisiei, conform căreia ar fi necesar un preț al carbonului de ordinul a 55-90 EUR / tonă de CO2 pentru ca hidrogenul de origine fosilă obținut prin captarea carbonului să devină competitiv în raport cu hidrogenul de origine fosilă, și invită Comisia să descrie modelul financiar al investițiilor care duc la un asemenea cost al compensării, în special impactul costului capitalului mobilizat prin investiții private, care scumpesc excesiv proiectele. CESE solicită Comisiei să furnizeze detalii cu privire la prețurile estimate ale hidrogenului curat care ar face inutile subvențiile și să analizeze mecanismele necesare pentru a se putea ajunge la aceste prețuri, în special cu ocazia următoarei revizuirii sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS).

3.8.

CESE reamintește totodată că, dacă hidrogenul regenerabil ar trebui, într-adevăr, să poată face concurență hidrogenului obținut din combustibili fosili și hidrogenului de origine fosilă cu captare a carbonului, el ar trebui în primul rând să poată face concurență energiilor fosile. Pentru aceasta, ar trebui ca prețul său să scadă sub 1 USD/kg (13). Reducerea costului investițiilor (capex) pentru hidrogenul curat reprezintă, prin urmare, o miză esențială. CESE solicită expres Comisiei Europene să prezinte scenariile privind prețul hidrogenului în raport cu costul capitalurilor financiare mobilizate pentru proiectele privind hidrogenul curat.

3.9.

CESE reamintește, totodată, că încercările anterioare de relansare a unei „economii a hidrogenului” au eșuat, în principal din cauză că cererea de hidrogen nu s-a materializat niciodată. Din acest motiv, CESE salută definirea clară de către Comisie a sectoarelor de utilizare finală care vor trebui să folosească hidrogenul: industria și anumite moduri de transport, precum și domeniul stocării staționare a electricității, care completează stocarea prin baterii.

3.10.

Prin urmare, hidrogenul curat ar trebui utilizat numai în cazurile în care alte opțiuni de decarbonizare existente nu sunt posibile, iar CESE invită Comisia să concentreze investițiile în direcția aplicațiilor în care hidrogenul poate juca un rol major, precum industria, mobilitatea (domeniul maritim sau al aviației) și stocarea pe baza energiilor regenerabile. În toate situațiile în care bateriile sunt operaționale și, în special, pentru autovehicule, taxiuri, parcuri de autobuze și furgonetele și camioanele urbane menționate în strategie, hidrogenul poate să furnizeze soluții mai puțin rentabile. Aceasta ar putea fi, de asemenea, una dintre opțiunile posibile pentru decarbonizarea transportului rutier de mărfuri pe distanțe lungi (14).

3.11.

Pandemia de COVID-19 a extins și a adâncit în același timp inegalitățile în societatea noastră și a dus la creșterea sărăciei în Europa. Prin urmare, este necesar ca strategia privind hidrogenul pentru o Europă neutră climatic să nu lase pe nimeni deoparte. Așadar, CESE solicită Comisiei să urmărească și să estimeze care vor fi cererile de restructurare a locurilor de muncă legate de strategia privind hidrogenul.

4.   Observații specifice

Dimensiunea socială

4.1.

Din cauza pandemiei de COVID-19 și a crizei rezultate din aceasta, șomajul este așteptat să crească la 9 % în Uniunea Europeană, afectându-i în special pe tineri și pe lucrătorii cu un nivel scăzut de calificare. CESE subliniază, așadar, importanța asigurării unei formări de înaltă calitate pentru lucrători și necesitatea ca sectorul energetic să devină mai atrăgător pentru tinerii europeni. În acest scop, UE poate crea centre europene de excelență pentru ucenici, în locuri de muncă specifice tranziției energetice (de exemplu, audituri energetice, instalarea pompelor de căldură). Prin acordarea de granturi și prin extinderea programului ErasmusPro, UE îi poate transforma pe tinerii europeni în participanți-cheie la tranziția energetică, în special în domeniul hidrogenului curat.

4.2.

Favorizarea creării de locuri de muncă datorită dezvoltării hidrogenului regenerabil implică sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) europene, care contribuie în proporție de aproape două treimi la ocuparea forței de muncă din sectorul privat nefinanciar european (15). CESE invită Comisia să dezvolte instrumente financiare specifice pentru sprijinirea lor (16).

4.3.

CESE remarcă, totodată, că ameliorarea competitivității UE și consolidarea rezilienței acesteia necesită menținerea controlului asupra activelor și a industriilor din UE și combaterea dumpingului industrial din alte părți ale lumii.

4.4.

Nu în cele din urmă, CESE îndeamnă UE să profite în cât mai mare măsură de noile modele de întreprindere mai durabile, întemeiate pe dialogul dintre toate părțile interesate, în special printr-o implicare puternică a lucrătorilor în strategia întreprinderilor (17).

Nevoile de investiții în UE

4.5.

CESE subliniază că fondurile UE nu ar trebui să sprijine combustibilii fosili și invită Comisia să aplice principiul de a nu face rău („Do not harm”) tuturor fondurilor publice din cadrul CFM+, al InvestEU, al Fondului de redresare al UE și al ajutoarelor de stat. În orice caz, hidrogenul generat în mod direct sau indirect printr-un procedeu CSC nu poate fi eligibil în cadrul taxonomiei verzi a finanțărilor europene.

4.6.

CESE își exprimă marea satisfacție că noul mecanism de relansare și de reziliență sprijină investițiile și reformele din statele membre, care sunt esențiale pentru o redresare durabilă, în special în sectorul hidrogenului regenerabil. CESE îndeamnă Comisia să garanteze că Pactul verde european și planurile naționale în materie de energie și climă vor orienta planurile de relansare și de reziliență ale statelor membre. Pentru aceasta, trebuie să se garanteze că contribuția la tranziția verde reprezintă o condiție indispensabilă în procesul de evaluare a proiectelor statelor membre.

4.7.

Alianța pentru hidrogenul curat va juca un rol esențial în adoptarea tehnologiei hidrogenului în Europa, în special prin elaborarea unor programe investiționale și prin construirea unei rețele de proiecte regionale, naționale și europene. Așadar, CESE subliniază importanța reprezentării echitabile în cadrul acestor proiecte a tuturor părților interesate, printre care se numără societatea civilă în toate manifestările sale, lucrătorii și organizațiile neguvernamentale. În principal, ea reunește în mare parte entități private (18). CESE, ca veritabil reprezentant al societății civile organizate, trebuie să participe din oficiu la analize și la procesele de consultare.

Stimularea cererii și sporirea producției

4.8.

CESE este convins că licitațiile din cadrul contractelor pentru diferență în materie de carbon (CCfD) joacă un rol important în asigurarea convertirii rapide la hidrogen a proceselor industriale. CCfD pot transmite un semnal pozitiv investitorilor și industriei (19). Cu toate acestea, CESE ar dori să sublinieze următoarele două aspecte.

4.8.1.

Subliniind relevanța CCfD, Comisia recunoaște că actualul sistem UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) nu este în măsură să transmită semnale de preț suficient de puternice pentru a declanșa investițiile incontestabil necesare pentru a realiza neutralitatea climatică. Pe de o parte, acest lucru se datorează subvențiilor consistente de care beneficiază în continuare în UE materiile prime fosile. Conform raportului Comisiei Europene privind subvențiile pentru energie, subvențiile pentru gazele naturale utilizate pentru producția de hidrogen cu captare și stocare a dioxidului de carbon (CSC) au crescut de fapt (20). Prin urmare, există o denaturare masivă a pieței care împiedică investițiile în tehnologii de protecție a climei, cum ar fi hidrogenul curat, sau le face inutil de costisitoare. În plus, chiar și după reforma sa, EU ETS încă nu reflectă adevăratul preț al carbonului. Fără subvenții pentru materiile prime fosile și cu un sistem UE de comercializare a certificatelor de emisii mai îmbunătățit, nu ar fi nevoie de CCfD. Prin urmare, aceste două sarcini ar trebui să fie principala prioritate a Comisiei.

4.8.2.

În măsura în care CCfD sunt totuși necesare, licitația ar trebui concepută astfel încât producerea hidrogenului prin electroliză să fie finanțată numai dacă se utilizează în acest scop un exces de energie electrică din surse regenerabile (21). Prin urmare, CESE subliniază că un sistem european de finanțare și proceduri specifice de ofertare pentru hidrogen din surse regenerabile sunt esențiale pentru ca dezvoltarea hidrogenului cu captare și stocare a carbonului (CSC) să nu își încetinească ritmul.

Dimensiunea internațională

4.9.

CESE ridică o serie de întrebări privind tipul de viitoare parteneriate energetice viitoare, care își propun dezvoltarea a 40 GW din electrolizoare pentru producerea de hidrogen regenerabil în vecinătatea UE (22). Într-un moment în care liderii statelor membre solicită o mai mare suveranitate europeană, CESE solicită Comisiei să elaboreze o abordare coerentă.

4.10.

CESE subliniază, totodată, dificultatea atragerii de investitori europeni în țările marcate de instabilitate politică. Cu toate acestea, CESE recomandă ca țările din Balcanii occidentali implicate în procesul de aderare la UE să fie incluse în toate analizele și acțiunile de punere în aplicare a strategiei privind hidrogenul.

4.11.

Totodată, CESE îndeamnă Comisia să ofere mai multe precizări privind capacitățile acestor țări de a dezvolta aceste parteneriate viitoare, deoarece strategia include la ora actuală țări foarte diverse precum Algeria, Egiptul, Israelul, Iordania, Libanul, Libia, Marocul, Palestina (23), Siria și Tunisia, cu politici foarte diferite în materie de tranziție energetică și de dezvoltare a energiilor regenerabile. În aceste țări, măsurile de sprijinire financiară a IMM-urilor, recomandate de CESE, trebuie să beneficieze de toată atenția, dat fiind numărul mare de IMM-uri din aceste țări și nivelul ridicat al intermedierii bancare.

4.12.

Într-adevăr, CESE are îndoieli cu privire la capacitatea acestor țări de a crea suficiente electrolizoare pentru producerea hidrogenului regenerabil în scopul satisfacerii cererii europene, pe lângă propria lor cerere internă. În Africa de Nord și Ucraina, pentru a se asigura 40 GW, ar fi nevoie, într-adevăr, de 76 GW din energii regenerabile până în 2030, ceea ce implică o triplare în decurs de 10 ani a capacității din aceste țări (24).

---

(1)  Cunoscute și sub denumirea de „hard-to-abate sectors” (de exemplu, siderurgia, petrochimia, industria aluminiului, a cimentului și a îngrășămintelor), definite ca atare întrucât soluțiile de decarbonizare implică un cost de reducere mai mare decât tehnologiile actuale cu un conținut mai mare de carbon.

(2)  Conform datelor Eurostat publicate în august 2020, coronavirusul a generat, în cel de-al doilea trimestru, o reducere cu 2,6 % a locurilor de muncă din blocul comunitar.

(3)  Este vorba despre crearea de bunuri și servicii fără utilizarea carbonului.

(4)  Inclusiv Balcanii occidentali, Ucraina și țările din vecinătatea sudică.

(5)  A se vedea COM(2015) 80 final.

(6)  A se vedea: COM(2020) 299, „Consolidarea unei economii neutre climatic: o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic”.

(7)  PIB-ul Uniunii s-a contractat cu 11,9 % în cel de-al doilea trimestru al anului 2020, conform Eurostat, Oficiul pentru Statistică al UE.

(8)  Definite astfel deoarece costurile de reducere a emisiilor sunt ridicate și progresele în direcția reducerii emisiilor au fost lente și dificile.

(9)  Date Eurostat, [nrg_ind_peh].

(10)  Sau din electroliză, cu un ciclu de viață al emisiilor de GES semnificativ redus.

(11)  Permite obținerea unor reduceri ale emisiilor în cadrul ciclului de viață de 60 până la 85 % comparativ cu utilizarea gazelor naturale în cazane.

(12)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor și Banca Europeană de Investiții – O planetă curată pentru toți: O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei” (JO C 282, 20.8.2019, p. 51).

(13)  Hidrogenul produs prin reformarea gazului natural costă circa 1 USD/kg. Sursă: Platts Hydrogen Assessments.

(14)  A se vedea raportul anual al Federației Europene pentru Transport și Mediu pentru 2019.

(15)  https://www.touteleurope.eu/actualite/les-entreprises-dans-l-union-europeenne.html.

(16)  Anume, fondurile teritoriale de investiții, schema de garantare publică a 60 % din finanțările verzi destinate dezvoltării IMM-urilor, mecanisme de asigurare care să acopere riscul lor de dezvoltare în domeniul hidrogenului curat.

(17)  Rezoluția CESE din 11 iunie 2020 privitoare la Propunerile CESE privind reconstrucția și relansarea după criza cauzată de COVID-19 (JO C 311, 18.9.2020, p. 1).

(18)  A se vedea lista membrilor Alianței pentru hidrogenul curat.

(19)  Aceste licitații au contribuit în special la dezvoltarea energiei eoliene offshore în Regatul Unit, deoarece au permis obținerea de oferte scăzute.

(20)  A se vedea anexa 2 la COM(2020) 950 final.

(21)  În cazul în care un operator de electroliză demonstrează că primește energie electrică pentru electroliză direct de la o centrală nou construită de energie din surse regenerabile sau că are un contract de furnizare a energiei electrice care este activat numai atunci când prețurile pieței angro sunt negative.

(22)  Inclusiv Balcanii occidentali, Ucraina și țările din vecinătatea sudică.

(23)  Această denumire nu trebuie interpretată ca o recunoaștere a statului Palestina și nu aduce atingere pozițiilor individuale ale statelor membre cu privire la acest subiect.

(24)  https://www.irena.org/-/media/Files/IRENA/Agency/Publication/2020/May/SDG7Tracking_Energy_Progress_2020.pdf.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 95/93 al Consiliului în ceea ce privește reducerea temporară a obligațiilor de utilizare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare ca urmare a pandemiei de COVID-19

[COM(2020) 818 final – 2020/0358 (COD)]

(2021/C 123/07)

Raportor general:

Thomas KROPP

Sesizare	Parlamentul European, 18.1.2021 Consiliul, 21.1.2021
Temei juridic	Articolul 100 alineatul (2) și articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în sesiunea plenară	27.1.2021
Sesiunea plenară nr.	557
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	225/1/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

La 16 decembrie 2020, Comisia Europeană (CE) a propus un nou regulament de modificare (1) privind scutirea temporară de la clauza „folosești sau pierzi” pentru perioada de după 27 martie 2021. În esență, Comisia a propus ca regula „folosești sau pierzi” să se aplice din nou și că, pentru o perioadă limitată, pragul de utilizare a sloturilor orare ar trebui stabilit la 40 % în loc de 80 %. În plus, CE a propus să i se delege competențe de prelungire a scutirii de la cerințele privind utilizarea sloturilor orare, în conformitate cu o serie de criterii legate de durata și intensitatea crizei.

1.2.

CESE felicită CE pentru inițiativa sa de a prelungi scutirea temporară de la normele de reglementare a sloturilor orare ale Comunității Europene și sprijină propunerea de a mandata Comisia să adapteze pragul până în sezonul de iarnă 2024/2025.

1.3.

Cu toate acestea, pentru a crea un mecanism de răspuns cu adevărat flexibil, propunerea ar trebui să conțină, de asemenea, dreptul companiilor aeriene de a returna o serie completă de sloturi, în combinație cu un prag de utilizare variabil.

1.4.

Prelungirea este justificată de faptul că criza economică mondială de la începutul anului 2021 este mai gravă decât se anticipase în urmă cu 12 luni, în primul trimestru al anului 2020. Contrar așteptărilor, pandemia de COVID-19 nu este încă sub control. De fapt, în întreaga Europă, al doilea val de creștere exponențială a infecțiilor în a doua jumătate a anului 2020 a avut, până în prezent, implicații sanitare, sociale, economice și financiare chiar mai grave decât primul val. Transporturile, comerțul și turismul se numără printre sectoarele economice cele mai afectate. În plus, o mutație foarte infecțioasă a virusului se răspândește în prezent în întreaga Europă. Regatul Unit a impus recent o a treia restricție de izolare pentru a gestiona „al treilea val” al virusului.

1.5.

CESE îndeamnă CE și colegiuitorii să reexamineze propunerea Comisiei în lumina recomandărilor elaborate de World Airline Slot Board (WASB), care este alcătuit din companii aeriene, aeroporturi și coordonatori de sloturi orare și care și-a publicat, la 20 noiembrie 2020, recomandările privind acordarea de sloturi orare pentru sezonul de planificare orară din vara anului 2021 (2) (IATA, A4E, ACI-Europa și EUACA sprijină recomandarea WASB). Recomandările constau într-o combinație între: (i) o derogare totală de la regula „folosești sau pierzi” pentru seriile complete de sloturi care sunt reintroduse în rezervă înainte de începerea sezonului și (ii) un prag de utilizare de 50 % pentru seriile de sloturi pe care companiile aeriene le mențin. Propunerea conține, de asemenea, anumite condiții și dispoziții privind neutilizarea justificată a sloturilor orare specifice situației cauzate de pandemia de COVID-19.

1.6.

CESE consideră că este imperativ să se mențină un echilibru între necesitatea de a evita măsurile care au un impact negativ asupra capacității sectorului aviației de a se redresa în urma acestei crize, obiectivul pe termen lung al companiilor aeriene de a menține sloturi orare costisitoare pe aeroporturi și necesitatea de a asigura un nivel adecvat de concurență pentru astfel de sloturi orare limitate.

1.7.

În cele din urmă, CESE regretă faptul că CE pare să se concentreze pe abordarea măsurilor de scutire de la normele UE privind alocarea sloturilor, fără a ține seama de faptul că astfel de măsuri se vor reflecta la nivel mondial, în alte părți ale lumii. Prin urmare, este preferabil să se continue modificările care sunt fezabile din punct de vedere operațional și convenite la nivel global – cum ar fi recomandările WASB.

2.   Observații generale

2.1.

Regulamentul (CEE) nr. 95/93 al Consiliului (3), modificat parțial prin Regulamentul (CE) nr. 793/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (4), stabilește procedurile și normele de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile din UE. Articolul 10 din acest regulament precizează că transportatorii aerieni trebuie să utilizeze cel puțin 80 % din sloturile alocate în cadrul unei perioade date de planificare orară pentru a păstra aceste sloturi pentru perioada de planificare orară echivalentă din anul următor (regula „folosești sau pierzi”).

2.2.

La 30 martie 2020, Uniunea Europeană a adoptat o modificare a Regulamentului privind sloturile orare (5) pentru a elimina regula „folosești sau pierzi” pentru întreaga perioadă de planificare orară din vara anului 2020, care s-a încheiat la 24 octombrie 2020. Această modificare a abilitat în același timp Comisia să prelungească perioada acoperită de derogare până la 4 aprilie 2021. La 14 octombrie 2020, Comisia a adoptat un act delegat (6) de prelungire a perioadei de derogare de la regula „folosești sau pierzi” până la sfârșitul sezonului de planificare orară din iarna 2020/2021, la 27 martie 2021.

2.3.

CESE a sprijinit propunerea de suspendare a normelor UE privind alocarea sloturilor orare în documentul său de poziție, adoptat la 25 martie 2020. Acest raport a pledat în favoarea stabilității planificării pentru companiile aeriene și a posibilității de a reacționa rapid și flexibil la evoluțiile pieței, fără a pierde sloturile necesare pentru restabilirea unor rețele funcționale.

2.4.

Referindu-se la necesitatea de a stabili o cale de revenire la aplicarea normală a regulii „folosești sau pierzi”, Comisia a propus ca, începând cu perioada de planificare orară din vara anului 2021, aplicarea cerințelor privind utilizarea sloturilor orare în temeiul Regulamentului privind sloturile orare să se aplice din nou, dar ca pragul să fie stabilit la 40 % în loc de 80 %. În plus, Comisia va dispune de competențe delegate până în sezonul de iarnă 2024/2025 inclusiv, pentru a extinde și mai mult scutirea de sloturi orare prin ajustarea ratei de utilizare a sloturilor orare pe baza unei serii de indicatori, cum ar fi datele reale și prognozate privind traficul aerian, factorii de încărcare și utilizarea flotei. Propunerea conține, de asemenea, anumite condiții privind, printre altele, excluderile pentru sloturile nou alocate și schimbate, precum și o limită de timp pentru returnarea sloturilor.

2.5.

La 20 noiembrie 2020, WASB, compus din companii aeriene, aeroporturi și coordonatori de sloturi, a anunțat că a ajuns la un acord cu privire la recomandările de reducere a sloturilor orare pentru sezonul de planificare orară din vara anului 2021 (7). IATA, A4E (8), ACI-Europa și EUACA sprijină recomandarea WASB. Spre deosebire de propunerea Comisiei, WASB recomandă o combinație între (i) o derogare totală de la regula „folosești sau pierzi” pentru seriile complete de sloturi care sunt reintroduse în rezervă cu suficient timp înainte de începutul sezonului și (ii) un prag de utilizare de 50 % pentru seriile de sloturi orare pe care companiile aeriene le păstrează. Propunerea conține, de asemenea, anumite condiții și dispoziții privind neutilizarea justificată a sloturilor orare, din cauza situației cauzate de pandemia de COVID-19.

2.6.

CESE sprijină continuarea relaxării normelor UE de reglementare de tip „folosești sau pierzi” a sloturilor în sezonul de vară 2021. Cu toate acestea, consideră că propunerea CE ar trebui să includă, pe lângă scăderea pragului, și posibilitatea de a returna serii complete de sloturi orare. Într-adevăr, conectivitatea pe termen mediu și lung este mai bine asigurată dacă companiile aeriene sunt sprijinite în redresarea lor financiară și sunt în măsură să își restabilească rețelele odată ce traficul va reveni. În plus, derogările de la regula utilizării sloturilor orare în țările terțe sunt adesea condiționate de reciprocitate, ceea ce sugerează necesitatea unei abordări compatibile la nivel mondial.

2.7.

CESE sprijină orientarea recomandărilor WASB, publicate la 20 noiembrie 2020, care includ posibilitatea ca companiile aeriene să returneze serii întregi de sloturi orare pe perioada crizei. Comisia pare să se concentreze pe abordarea măsurilor de scutire de la normele UE privind alocarea sloturilor, fără a ține seama de faptul că astfel de măsuri vor fi reflectate de toate celelalte regiuni din lume. Prin urmare, este de preferat să se aplice acele modificări care sunt fezabile din punct de vedere operațional și convenite la nivel global. Comitetul îndeamnă Comisia și colegiuitorii să ia în considerare propunerea Comisiei în lumina recomandărilor WASB.

3.   Observații specifice

3.1.

În total, până la 31 decembrie 2020, în comparație cu anul precedent (9), au fost pierdute pentru traficul aerian european 6,1 milioane de zboruri, respectiv 1,7 miliarde de călătorii ale pasagerilor, ca urmare a pandemiei de COVID-19.

3.2.

Pentru a reduce rata de răspândire a virusului, guvernele au impus restricții severe asupra traficului aerian internațional și asupra mobilității cetățenilor lor. Transportatorii aerieni au trebuit să reducă drastic capacitatea și să țină aeronavele la sol. În mai multe state membre ale UE, unele companii aeriene au fost nevoite să anuleze temporar toate zborurile.

3.3.

Această situație continuă să rămână neschimbată în 2021, exercitând o presiune puternică asupra viabilității financiare a tuturor părților interesate din sectorul aviației, în special a partenerilor sociali, care au exprimat preocupări justificate cu privire la viitorul ocupării forței de muncă. Deși a fost găsit un vaccin, administrat în UE începând cu 27 decembrie 2020, nu se va atinge o rată de vaccinare a populației suficientă pentru a permite eliminarea restricțiilor generale și a măsurilor care vizează reducerea infecțiilor până la sfârșitul anului 2021 sau chiar 2022 (10). Nu există indicii că cererea din sezonul de vară 2021 se va putea apropia măcar de nivelul din ultimii ani. Incertitudinea existentă va persista și ar putea fi chiar sporită de apariția unor variante noi, chiar mai infecțioase sau mortale de COVID-19. Într-adevăr, conform proiecțiilor industriei, perioada de redresare ar putea dura cel puțin până în 2024 sau 2025 (11).

3.4.

Sloturile orare sunt esențiale pentru planificarea traficului spre și dinspre aeroporturile supraaglomerate; ele sunt importante, oferind transportatorilor aerieni acces la capacitatea – limitată – oferită de aeroporturi, pentru a-și menține rețelele și conectivitatea pe care o oferă clienților lor. Transportatorii au avut nevoie de mai mulți ani pentru a-și dezvolta rețelele și pentru a achiziționa sloturile necesare pentru traficul intraeuropean, intercontinental și de alimentare. Pentru a-și păstra sloturile în absența unei dispoziții de neutralizare a regulii „folosești sau pierzi”, transportatorii aerieni ar fi obligați să continue operarea zborurilor cu foarte puțini pasageri, ceea ce ar agrava pierderile financiare și ar produce o sarcină de mediu inutilă.

3.5.

Toate măsurile puse în aplicare în 2020 s-au bazat pe ipoteza că ele contribuie la asigurarea unui control eficace al răspândirii în continuare a virusului într-o perioadă scurtă, cel puțin previzibilă. Aceste așteptări nu au fost îndeplinite până în prezent; de fapt, procesul de redresare în urma acestei crize fără precedent nu poate fi încă prevăzut în mod fiabil.

3.6.

Cererea de servicii aeriene nu a crescut în mod durabil de la punerea în aplicare de către UE, în martie 2020, a derogării inițiale acordate ca urmare a pandemiei de COVID-19. Deși a existat o ușoară creștere a traficului în lunile de vară, ajungându-se la - 51 % în comparație cu anul precedent, traficul a încetinit după vara anului 2020, odată cu cel de-al doilea val al pandemiei și cu introducerea, de către statele membre, a unor noi măsuri de limitare a mișcării persoanelor. La 14 septembrie 2020, Eurocontrol și-a ajustat în mod semnificativ previziunile în sens descrescător. Cu toate acestea, chiar și scenariul revizuit privind traficul se dovedește a fi prea optimist. În noiembrie, traficul a fost de - 62 %, iar în decembrie de - 60 %, comparativ cu anul precedent, față de previziunile Eurocontrol de - 58 % și, respectiv, - 54 %. Previziunile Eurocontrol sunt de - 60 % în ianuarie și de - 50 % în februarie 2021 (12).

3.7.

Având în vedere răspândirea continuă și repetată a virusului și severitatea măsurilor luate de guverne pentru a o limita, cererea de servicii aeriene continuă să fie la un nivel foarte scăzut, continuând să pună sectorul aviației sub o presiune financiară semnificativă, dacă nu chiar existențială. În opinia CESE, scutirea de sarcina impusă de regula „folosești sau pierzi” este, prin urmare, justificată și necesară.

3.8.

CESE felicită părțile interesate – companiile aeriene, aeroporturile și coordonatorii de sloturi orare – pentru ajungerea la o soluție de compromis în cadrul WASB. CESE este conștient de faptul că reglementarea generală a sloturilor orare reprezintă o chestiune controversată pentru acestea. În opinia CESE, recomandarea WASB abordează în mod adecvat obiectivele generale și specifice urmărite de Comisie, astfel cum se menționează în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește propunerea sa (13).

3.9.

CESE sprijină obiectivul general al Comisiei de a depăși anumite deficiențe și provocări asociate cu derogarea pentru întregul sezon, stimulând conectivitatea, încurajând concurența și facilitând eliminarea treptată a scutirii de la cerințele privind utilizarea sloturilor orare. CESE sprijină, de asemenea, obiectivele specifice ale Comisiei, în special reducerea la minimum a efectelor dăunătoare asupra mediului cauzate de operarea zborurilor cu factori de încărcare foarte mici.

3.10.

În propunerea sa de introducere a unui nou alineat (2a) la articolul 10a, Comisia sugerează doar ca, pentru o serie de sloturi alocate pentru perioada 28 martie 2021-30 octombrie 2021, transportatorii aerieni să aibă dreptul la aceeași serie de sloturi în următoarea perioadă de planificare orară echivalentă, în cazul în care au utilizat 40 % din sloturile din seria respectivă. Aceasta înseamnă că transportatorii vor trebui să deservească chiar și zboruri nerentabile cu factori de încărcare extrem de mici, până la un prag de cel puțin 40 % din sloturi, în loc să poată returna astfel de sloturi fără a risca să le piardă. Stimularea companiilor aeriene să zboare cu aeronave aproape goale nu este compatibilă cu obiectivul declarat al Comisiei de a reduce la minimum efectele nocive asupra mediului. Acest lucru ar putea fi remediat dacă companiile aeriene ar putea returna seriile complete de sloturi pentru care știu că cererea va fi scăzută (de exemplu, în zilele de trafic slab sau în afara orelor de vârf).

3.11.

În mod similar, propunerea Comisiei nu își îndeplinește obiectivul declarat de a asigura funcționarea eficientă a companiilor aeriene și utilizarea eficientă a capacității aeroportuare. Prin faptul că nu permit returnarea seriilor complete de sloturi, companiile aeriene nu sunt stimulate să returneze sloturile orare înainte de termen, ceea ce ar permite o realocare optimizată a sloturilor orare și o mai bună planificare pentru aeroporturi, companii aeriene și consumatori. Posibilitatea de a returna serii complete de sloturi permite aeroporturilor să își adapteze mai bine propriile operațiuni. Mai presus de toate, ea ar pune la dispoziție sloturi orare pentru realocări și utilizări ad-hoc, de exemplu, pentru zboruri de marfă, în funcție de evoluția cererii. Propunerea de adăugare a unui alineat (7) la articolul 10a din regulament, care prevede un termen de trei săptămâni pentru returnarea sloturilor orare, nu poate avea un efect comparabil (14). În schimb, există pericolul ca un prag mai scăzut în sine să ducă la fragmentarea semnificativă a orarelor, în detrimentul puținilor clienți rămași.

3.12.

Deși sprijină obiectivele generale ale Comisiei de promovare a conectivității, de încurajare a concurenței și de facilitare a eliminării treptate a scutirii de la cerințele privind utilizarea sloturilor orare, CESE consideră că trebuie menținută o perspectivă pe termen mai lung. Conectivitatea și concurența (în special cu transportatorii din afara UE) sunt cel mai bine deservite pe termen mediu și lung prin asigurarea faptului că întreprinderile viabile supraviețuiesc crizei actuale fără a pierde activele de care au nevoie odată cu reluarea traficului. În același timp, reglementarea nu trebuie să fie prea protectoare, pentru a evita indiferența și a proteja concurența. Având în vedere evoluția incertă a cererii în sezonul de vară și ipoteza Comisiei privind un nivel al traficului de 50 % în comparație cu 2019 (15), CESE consideră că este prea devreme să se reaplice cerințele privind utilizarea sloturilor orare în temeiul Regulamentului privind sloturile orare, chiar și la un nivel de 40 %. În același timp, continuarea derogării totale nu ar contracara provocările și nu ar îndeplini obiectivele stabilite în mod corect de Comisie. CESE consideră că recomandarea formulată de WASB, care combină efectele de atenuare ale unei derogări complete cu efectele de control ale unui prag, reprezintă o bază solidă de la care poate începe revenirea la aplicarea normală a cerințelor privind utilizarea sloturilor orare.

3.13.

Actul delegat propus la articolul 10a alineatul (4) ar trebui să împuternicească Comisia nu numai să modifice valorile procentuale menționate la articolul 10 alineatul (2a), ci și să extindă opțiunea de a returna serii complete de sloturi la începutul sezonului respectiv. Deși propunerea Comisiei permite o derogare completă de la utilizarea sloturilor orare (adică de 0 %), aceasta nu prevede posibilitatea combinării celor două elemente. Numai acest lucru va constitui un mecanism de răspuns cu adevărat flexibil.

3.14.

Coordonarea sloturilor orare reprezintă o problemă globală. Prin urmare, un regulament UE privind sloturile orare trebuie să fie compatibil cu reglementările țărilor terțe, care, adesea, impun condiții de reciprocitate. În condițiile unei derogări totale, aceasta nu este o problemă, deoarece reprezintă cel mai amplu mijloc posibil de atenuare a condițiilor de utilizare a sloturilor orare. Recomandarea WASB are, de asemenea, șanse de a fi recunoscută la nivel mondial (16).

3.15.

CESE consideră că, în interesul rezilienței și al reglementării inteligente, ar trebui să se ia în considerare introducerea unor dispoziții care să permită simplificarea reglementărilor privind utilizarea sloturilor în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 95/93, nu numai pentru cazurile legate de COVID-19, ci și pentru eventuale evenimente viitoare cu un impact semnificativ asupra industriei aviatice. Situația actuală nu reprezintă prima ocazie când au fost necesare modificări privind regulile de utilizare a sloturilor prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 95/93; acest lucru s-a mai întâmplat: — în 2002, în urma atacurilor teroriste de la 11 septembrie [Regulamentul (CE) nr. 894/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (17)]; — în 2003, ca urmare a izbucnirii epidemiei de SARS [Regulamentul (CE) nr. 1554/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (18)]; — în 2009, în timpul crizei financiare mondiale [Regulamentul (CE) nr. 545/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (19)]. Astfel de măsuri ar trebui să implice capacitatea de a reacționa rapid, fără a fi necesară o reglementare suplimentară și cu posibilitatea unui răspuns flexibil, variind de la derogări complete și praguri ajustate până la o combinație între returnările timpurii ale sloturilor și praguri, astfel cum a sugerat WASB pentru sezonul de vară 2021.

3.16.

CESE își reafirmă disponibilitatea de a contribui la continuarea discuțiilor cu privire la cele mai bune modalități de a restabili un sector aviatic european viabil și competitiv. O astfel de abordare ar trebui să fie cuprinzătoare și să includă discuții cu toate părțile interesate, în special cu partenerii sociali, care sunt grav afectați de criza provocată de pandemia de COVID-19. O abordare cuprinzătoare de acest tip ar trebui să vizeze revizuirea oricărei reglementări sau măsuri care creează o sarcină nejustificată pentru sectorul aviației.

---

(1)  COM(2020) 818 final.

(2)  Recomandarea WASB, Măsuri de reducere a sloturilor orare pentru sezonul de iarnă 2021 în emisfera nordică, https://www.iata.org/contentassets/4820c05b19f148e2855db91f2a579369/wasb-northern-summer-21-recommendation-for-slot-use-relief.pdf

(3)  Regulamentul (CEE) nr. 95/93 al Consiliului din 18 ianuarie 1993 privind normele comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare (JO L 14, 22.1.1993, p. 1).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 793/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 95/93 al Consiliului privind normele comune de alocare a sloturilor pe aeroporturile comunitare (JO L 138, 30.4.2004, p. 50).

(5)  Regulamentul (UE) 2020/459 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 martie 2020 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 95/93 al Consiliului privind normele comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare (JO L 99, 31.3.2020, p. 1).

(6)  Regulamentul delegat (UE) 2020/1477 al Comisiei din 14 octombrie 2020 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 95/93 al Consiliului în ceea ce privește prelungirea temporară a măsurilor excepționale pentru a face față consecințelor pandemiei de COVID-19 (JO L 338, 15.10.2020, p. 4).

(7)  Recomandarea WASB, Măsuri de reducere a sloturilor orare pentru sezonul de iarnă 2021 în emisfera nordică, https://www.iata.org/contentassets/4820c05b19f148e2855db91f2a579369/wasb-northern-summer-21-recommendation-for-slot-use-relief.pdf

(8)  Membrul A4E Ryanair nu împărtășește această poziție și își va comunica opiniile separat.

(9)  Idem.

(10)  Întrebări și răspunsuri: Vaccinarea împotriva COVID-19 în UE, 21 decembrie 2020, https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/qanda_20_2467

(11)  Raportul mesei rotunde din domeniul aviației privind redresarea aviației europene, noiembrie 2019, https://www.aci-europe.org/downloads/resources/Aviation%20Round%20Table%20DECLARATION%20FINAL%2016.11.2020.pdf

(12)  Eurocontrol, Think Paper #8: Efectul COVID-19 asupra aviației europene în 2020 și perspectivele pentru 2021, 1 ianuarie 2021. https://www.eurocontrol.int/publication/what-covid19-did-european-aviation-2020-outlook-2021

(13)  SWD/2020/341 final.

(14)  În plus, această dispoziție specifică este inoperantă, întrucât nerespectarea nu are consecințe. Alocarea sloturilor orare în sezonul următor depinde de atingerea pragului de către companiile aeriene, indiferent dacă acestea returnează sloturile în perioada de trei săptămâni sau nu.

(15)  A se vedea nota de subsol 7, considerentul 11.

(16)  La momentul prezentului raport, Noua Zeelandă, Malaysia și Canada (Vancouver) au adoptat deja propunerea WASB pentru vara anului 2021. Brazilia a prelungit derogarea existentă privind sloturile orare din iarna 2020/2021. FAA din SUA a lansat o consultare privind (exclusiv) aceste două opțiuni: prelungirea derogării existente (integrale) și propunerea WASB.

(17)  JO L 142, 31.5.2002, p. 3.

(18)  JO L 221, 4.9.2003, p. 1.

(19)  JO L 167, 29.6.2009, p. 24.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O nouă abordare a Strategiei maritime pentru zona Oceanului Atlantic – Planul de acțiune pentru Atlantic 2.0 – Un plan de acțiune actualizat pentru o economie albastră sustenabilă, rezilientă și competitivă în zona Uniunii Europene a Oceanului Atlantic

[COM(2020) 329]

(2021/C 123/08)

Raportor:

domnul Carlos Manuel TRINDADE

Sesizare	Comisia Europeană, 23.9.2020
Temei juridic	articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	11.1.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	27.1.2021
Sesiunea plenară nr.	557
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	257/0/7

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE este de acord cu aprecierea Comisiei, potrivit căreia spațiul maritim atlantic aflat sub jurisdicția statelor membre ale UE este un factor esențial pentru dezvoltarea economică și socială a acestor state, dar și a UE în ansamblu. Conform celor mai recente date disponibile prezentate în comunicarea Comisiei, economia albastră a Oceanului Atlantic a generat 73,4 miliarde EUR de valoare adăugată brută (VAB) și 1,29 milioane de locuri de muncă ocupate în 2017 (1).

1.2.

CESE subliniază, de asemenea, că, în ceea ce privește durabilitatea mediului, rolul crucial al oceanelor în ce privește decarbonizarea, producția de oxigen, alimentația umană și combaterea schimbărilor climatice și a acidificării este recunoscut la nivelul UE și al ONU.

1.3.

În contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19, se recunoaște importanța sporită a economiei albastre pentru stimularea redresării economice europene și pentru protejarea locurilor de muncă existente și crearea altora noi.

1.4.

CESE salută călduros crearea acestui plan de acțiune pentru Atlantic 2.0, pentru contribuția pe care o va aduce la redresarea economică, menținerea și crearea de locuri de muncă, consolidând, în același timp, conservarea ecosistemelor costiere și marine și contribuind la atenuarea efectelor schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea.

1.5.

Corelarea acestui plan de acțiune 2.0 cu principiile Pactului verde european subliniază rolul central al economiei albastre în urmărirea obiectivelor în materie de sustenabilitate.

1.6.

CESE consideră, de asemenea, foarte pozitivă abordarea Comisiei Europene privind Oceanul Atlantic: rolul porturilor în dezvoltarea durabilă a turismului costier, a acvaculturii, a construcțiilor navale, a energiilor oceanice regenerabile și a inovării; dezvoltarea competențelor albastre ca urmare a unui angajament în favoarea dobândirii unor cunoștințe de calitate în domeniul marin; rolul energiilor din surse regenerabile marine ca factor al tranziției energetice și angajamentul în favoarea unor oceane sănătoase și a unor zone de coastă reziliente.

1.7.

Cu toate acestea, CESE propune o viziune mai cuprinzătoare, în care să se poată regăsi proiecte care să permită interacțiunea naturală dintre zonele care corespund diferiților piloni.

1.8.

CESE recomandă, de asemenea, să se pună accentul pe amenajarea și gestionarea spațiului maritim, deoarece fără un spațiu maritim bine organizat va fi dificil să se asigure dezvoltarea durabilă a economiei albastre, atât din punctul de vedere al mediului, cât și din punctul de vedere al investițiilor în proiecte. CESE consideră că o amenajare corespunzătoare a spațiului maritim promovează creșterea durabilă a economiilor maritime și a utilizării resurselor marine printr-o mai bună gestionare a conflictelor dintre activități și printr-o mai mare sinergie între diferitele activități maritime, în conformitate cu rezoluția adoptată de Parlamentul European la 15 ianuarie 2020, care prevede să se confere Pactului verde european o dimensiune albastră.

1.9.

CESE consideră că planul de acțiune ar trebui să descrie orientările generale pentru parteneriatele din contextul transatlantic, dat fiind că bazinul atlantic are mai multe țărmuri, iar oceanul nu are frontiere, deși se înțelege că dezvoltarea economiei albastre este menită să promoveze proiecte în spațiul maritim aflat sub suveranitatea statelor de coastă ale UE.

1.10.

CESE regretă lipsa obiectivelor și a măsurilor legate de pescuit și turism și recomandă Comisiei să acorde o mai mare importanță acestor activități în cadrul planului.

1.11.

De asemenea, CESE regretă că Comisia nu a definit măsuri și obiective specifice pentru zonele de arhipelag, deoarece acestea sunt regiuni ultraperiferice în care ponderea economiei maritime este chiar mai mare decât în restul regiunii atlantice și, prin urmare, recomandă Comisiei să o introducă în plan.

1.12.

În ceea ce privește parteneriatele dintre statele membre și de la nivel internațional, CESE afirmă că obiectivele și normele ar trebui definite în mod clar. CESE consideră că, pe lângă normele aplicabile între statele membre, ar trebui să se pună un accent deosebit pe cadrul pentru parteneriatele cu țările terțe europene, Regatul Unit, Norvegia și Islanda. Totodată, consideră că, în special în cazul Regatului Unit, ar trebui acordată o atenție deosebită măsurilor care previn pierderea de informații sau subminarea cooperării.

1.13.

CESE consideră că într-un document strategic precum Strategia maritimă pentru zona Oceanului Atlantic, în ceea ce privește finanțarea, pe lângă simpla enumerare a surselor de finanțare, ar trebui stabilite și orientările generale pentru aprobarea proiectelor.

1.14.

CESE propune ca inovarea, cercetarea științifică, durabilitatea ecologică, contribuția la dezvoltarea socială și localizarea într-un spațiu maritim bine amenajat să se numere printre termenii de referință pentru deciziile de finanțare, pe baza unei matrici cu indicatori bine definiți.

1.15.

CESE recomandă insistent crearea unei linii de finanțare specifice pentru proiectele elaborate în cadrul planului de acțiune 2.0, așa cum există pentru alte sectoare de activitate care beneficiază de finanțare publică europeană. În caz contrar, există riscul ca aceste proiecte să treacă în plan secund în momentul în care se va solicita finanțare în cadrul unor sisteme care nu le plasează în centrul programelor.

1.16.

CESE consideră că luarea în considerare a recomandărilor formulate în prezentul aviz cu privire la evaluarea și finanțarea proiectelor, precum și la monitorizarea acestora, va contribui la creșterea calității și a amplorii rezultatelor sociale, economice și de mediu care trebuie obținute prin punerea în aplicare a planului de acțiune pentru Atlantic 2.0.

1.17.

Nu în ultimul rând, CESE consideră că preluarea recomandărilor formulate în avizele anterioare ale CESE sporește șansele de reușită în punerea în aplicare a planului, în special în ceea ce privește crearea macroregiunii atlantice și restabilirea Forumului Atlantic.

2.   Contextul

2.1.

Strategia maritimă pentru zona Oceanului Atlantic (2) a fost adoptată în 2011 cu obiectivul de a sprijini dezvoltarea durabilă a economiei albastre în statele membre ale UE cu ieșire la Oceanul Atlantic, iar în vederea punerii sale în aplicare, Comisia Europeană a prezentat în 2013 un plan de acțiune pentru Atlantic (3).

2.2.

CESE a analizat fiecare dintre aceste instrumente și a emis două avize cu concluzii și recomandări relevante în acest domeniu (4) (dintre care unele au o importanță strategică pentru dezvoltarea economică, socială și de mediu a Europei, cum ar fi posibilitatea creării unei macroregiuni atlantice, urmând exemplul regiunii Mării Baltice și regiunii Dunării), care rămân la fel de actuale și de pertinente.

2.3.

De atunci și până în prezent, au fost elaborate diverse strategii sectoriale care au influențat capacitatea de a atinge obiectivele Strategiei maritime pentru zona Oceanului Atlantic, consolidând punerea în aplicare a planului de acțiune aferent: printre altele, Pactul verde european (5), adoptat de Comisia Europeană în decembrie 2019; noua Strategie a UE privind biodiversitatea pentru 2030 (6), Strategia „De la fermă la consumator” (7).

2.4.

Având în vedere aceste evoluții și pentru a răspunde crizei socioeconomice fără precedent declanșate de pandemia de COVID-19, Comisia Europeană consideră că este necesar să se actualizeze prioritățile cooperării regionale și să se dea un nou impuls unei economii maritime durabile, capabilă să creeze locuri de muncă.

2.5.

În același sens, Comisia Europeană a adoptat măsuri pentru a contribui la repararea daunelor sociale și economice, pentru a stimula redresarea europeană și pentru a proteja locurile de muncă existente și a crea altele noi, prezentând un nou instrument de redresare intitulat Next Generation EU (8).

2.6.

CESE subliniază că eforturile UE se concentrează pe conceptul de durabilitate, cu obiectivul de a face ca Europa să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050.

2.7.

Noile strategii sectoriale evidențiază rolul central al economiei albastre ca factor esențial pentru dezvoltarea durabilă a UE și a planetei și pentru atenuarea efectelor schimbărilor climatice.

2.8.

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor prezintă „O nouă abordare a Strategiei maritime pentru zona Oceanului Atlantic – Planul de acțiune pentru Atlantic 2.0”, care reprezintă un plan de acțiune actualizat pentru o economie albastră sustenabilă, rezilientă și competitivă în zona Uniunii Europene a Oceanului Atlantic (9), (10).

2.9.

Comisia precizează că acest plan de acțiune revizuit se bazează pe o evaluare la jumătatea perioadei a celui anterior (11) și pe consultări cu părțile interesate și cu statele membre din regiunea atlantică. În urma acestei evaluări, s-a constatat că planul anterior a creat peste 1 200 de proiecte maritime și investiții în valoare de aproximativ șase miliarde de euro, în principal din bugetul UE.

2.10.

CESE observă cu interes că una dintre concluziile acestei evaluări a fost „[…] necesitatea unor îmbunătățiri în ceea ce privește orientarea tematică a planului, structura de guvernanță și introducerea unui cadru de monitorizare” (12), acestea fiind, de fapt, recomandări formulate în avizele CESE menționate mai sus.

3.   O nouă abordare a Strategiei maritime pentru zona Oceanului Atlantic – Planul de acțiune pentru Atlantic 2.0.

3.1.

Comisia Europeană stabilește ca obiectiv principal al planului de acțiune pentru Atlantic 2.0 creșterea și valorificarea potențialului economiei albastre în zona Oceanului Atlantic, care are un potențial ridicat de creare de locuri de muncă în comunitățile costiere, și, totodată, conservarea ecosistemelor marine, contribuind la atenuarea consecințelor schimbărilor climatice, în conformitate cu angajamentele globale privind dezvoltarea durabilă și cu prioritățile politice pentru perioada 2019-2024, în special cu Pactul verde european.

3.2.

Planul de acțiune 2.0 este organizat în jurul a patru piloni tematici, având ambiția de a atinge șapte obiective prin acțiuni concrete de mobilizare a tuturor părților interesate din zona Atlanticului.

3.3.

Pilonul I se bazează pe promovarea porturilor atlantice ca puncte de acces și platforme ale economiei albastre.

3.3.1.

În cadrul acestui pilon se presupune că porturile și operatorii acestora joacă un rol important în dezvoltarea durabilă a activităților de bază ale economiei albastre: turismul de coastă, acvacultura, construcțiile navale, și a activităților emergente precum energia din surse regenerabile marine, fiind în măsură să funcționeze ca catalizatori ai inovării în aceste activități și în alte domenii ale economiei albastre.

3.3.2.

Este de așteptat ca porturile, care interacționează între ele, să fie în măsură să mobilizeze fonduri pentru finanțarea infrastructurilor inteligente și să contribuie la decarbonizarea surselor maritime.

3.3.3.

Planul prevede că, prin acțiunile concrete prezentate, ar trebui îndeplinite două obiective specifice: „Porturile ca puncte de acces pentru comerțul din Oceanul Atlantic” și „Porturile drept catalizatori pentru întreprinderi”.

3.4.

Pilonul II se axează pe crearea unui set adecvat de competențe albastre adaptate exigențelor viitorului și pe dobândirea de cunoștințe în domeniul marin, ca modalitate de a atrage tineri talentați înspre economia albastră și, totodată, de a crește competitivitatea.

3.4.1.

În centrul acestui pilon se află necesitatea de a crea generații mai educate și mai bine informate.

3.4.2.

În acest scop, planul de acțiune 2.0 stabilește următoarele obiective specifice pentru acest pilon: „educație, formare profesională de calitate și învățare de calitate pe tot parcursul vieții”, precum și consolidarea „cunoștințelor în domeniul marin”.

3.5.

Pilonul III se axează pe energia din surse regenerabile marine ca element central al tranziției către o economie neutră din punct de vedere climatic.

3.5.1.

Comunicarea afirmă că regiunea atlantică a UE joacă un rol de lider și constituie terenul de testare pentru dezvoltarea de surse regenerabile marine inovatoare de energie și că „pentru a trece la următoarea etapă de dezvoltare, și anume maturitatea comercială a prototipurilor reușite, este esențial să se mențină poziția de lider în domeniul tehnologic, să se rețină talentele și să se furnizeze energie curată la prețuri accesibile, ținându-se totodată seama de impactul potențial asupra mediului marin și de modalitatea de atenuare a acestui impact”.

3.5.2.

Planul de acțiune 2.0 prevede că, prin acțiunile concrete identificate, se va urmări atingerea unui obiectiv specific: „promovarea neutralității emisiilor de dioxid de carbon prin energia din surse regenerabile marine”.

3.6.

Pilonul IV pune accentul pe oceane sănătoase și pe zone de coastă reziliente.

3.6.1.

Coasta atlantică a UE este vulnerabilă, având în vedere numărul mare de activități umane în această zonă.

3.6.2.

La aceasta se adaugă efectele negative ale furtunilor puternice, ale inundațiilor, eroziunii și creșterii continue a nivelului mării, într-un ritm accelerat – efecte care se vor intensifica ca urmare a schimbărilor climatice, care provoacă creșterea frecvenței fenomenelor meteorologice extreme.

3.6.3.

Zgomotul și poluarea marină, inclusiv cea cu plastic, ating niveluri foarte ridicate, subminând capitalul natural și activitățile economice.

3.6.4.

Planul de acțiune identifică ca necesare măsurile de gestionare a riscurilor climatice și de adaptare la aceste riscuri, precum și măsurile de sprijin pentru economia circulară, poluarea zero, eficiența energetică și conservarea biodiversității, ca principii directoare în beneficiul dezvoltării și al ocupării forței de muncă.

3.6.5.

Pentru a continua această abordare, planul de acțiune 2.0 stabilește ca obiective specifice ale acestui pilon crearea unor „zone de coastă mai reziliente” și „combaterea poluării marine”.

3.7.

În ceea ce privește guvernanța planului de acțiune, se instituie măsuri privind guvernanța, punerea în aplicare și raportarea, precum și mobilizarea fondurilor și a finanțării.

3.7.1.

În ceea ce privește coordonarea, există două niveluri: coordonarea politică, care este încredințată miniștrilor responsabili cu afacerile maritime din statele membre care fac parte din regiunea atlantică; și coordonarea regională, care este asigurată de Comitetul strategiei pentru Oceanul Atlantic, din care pot face parte reprezentanți ai regiunilor de coastă sau ai altor regiuni.

3.7.2.

În ceea ce privește punerea în aplicare și raportarea, sunt instituite norme pentru clarificarea procedurilor.

3.7.2.1.

Se stabilește un set de condiții prealabile pentru punerea în aplicare a planului de acțiune și pentru mecanismul de monitorizare și raportare, atât pentru părțile interesate din sectorul public, cât și pentru cele din sectorul privat, subliniindu-se responsabilitatea comună a UE și a statelor membre implicate.

3.7.2.2.

Mecanismul de monitorizare și evaluare urmărește să monitorizeze și să evalueze măsura în care au fost îndeplinite obiectivele planului de acțiune, iar rezultatele vor sta la baza unor eventuale modificări ale planului de acțiune în viitor.

3.7.3.

În ceea ce privește mobilizarea fondurilor și a finanțării, au fost formulate o serie de considerații care ar trebui subliniate.

3.7.3.1.

Se subliniază faptul că bugetul UE nu prevede alocarea niciunei sume pentru planul de acțiune pentru Atlantic, ci depinde în principal de fondurile și instrumentele financiare care pot fi mobilizate la nivel național și la nivelul UE.

3.7.3.2.

Sunt enumerate fondurile, programele și mecanismele la care pot recurge statele membre ale UE și regiunile de coastă.

4.   Considerații generale

4.1.

CESE consideră lăudabilă inițiativa Comisiei Europene de a prezenta un plan de acțiune actualizat pentru zona Oceanului Atlantic, care să includă diferitele strategii sectoriale europene recent adoptate.

4.2.

CESE salută includerea de către Comisie în acest plan revizuit a observațiilor și recomandărilor formulate de CESE în avizele sale referitoare la Strategia europeană pentru zona Oceanului Atlantic și la planul de acțiune anterior, în special în ceea ce privește orientarea tematică, structura de guvernanță și cadrul de monitorizare.

4.3.

CESE salută abordarea mai structurată a planului de acțiune 2.0, care recurge la o abordare tematică pentru identificarea acțiunilor care urmează să fie puse în aplicare, în urma evaluării la jumătatea perioadei și a consultărilor ascendente.

4.4.

CESE evidențiază conformitatea domeniilor tematice cu obiectivele europene în materie de durabilitate în ceea ce privește dezvoltarea activităților economiei albastre, crearea de locuri de muncă calificate și dobândirea de cunoștințe în domeniul marin, promovarea decarbonizării și a tranziției către o energie curată, precum și refacerea și protejarea capitalului natural și a ecosistemelor costiere.

4.5.

CESE recomandă ca, în ceea ce privește consolidarea competențelor albastre, să se introducă măsuri pentru a se valorifica mai bine experiența profesională în definirea programelor de învățământ pentru profesiile din domeniul maritim.

4.6.

Cu toate acestea, CESE regretă lipsa unor obiective și măsuri legate de pescuit și turism, deoarece acestea sunt cele două activități ale economiei albastre aflate pe primul loc în termeni de valoare adăugată brută și de creare de locuri de muncă, precum și în ce privește impactul lor asupra ecosistemului marin, în zonele care fac parte în mod direct din regiunea atlantică, și recomandă Comisiei să acorde o mai mare importanță acestor activități în cadrul planului, remediind astfel lacuna menționată anterior.

4.7.

De asemenea, CESE regretă că Comisia nu a definit măsuri și obiective specifice pentru zonele de arhipelag, deoarece acestea sunt regiuni ultraperiferice în care ponderea economiei maritime este chiar mai mare decât în restul regiunii atlantice și, prin urmare, recomandă Comisiei să introducă în plan astfel de măsuri și obiective.

4.8.

CESE subliniază creșterea calității și a transparenței care rezultă din introducerea unui cadru de monitorizare care va permite adaptarea viitoarelor modificări ale planului în funcție de punerea sa efectivă în aplicare și de măsura în care obiectivele au fost îndeplinite.

4.9.

CESE regretă că Comisia nu a luat în considerare recomandările formulate în avizele anterioare ale CESE în ce privește dezvoltarea unei macroregiuni atlantice după modelul celor existente în regiunea Dunării și în regiunea Mării Baltice, precum și menținerea Forumului Atlantic.

5.   Observații specifice

5.1.

CESE consideră necesar să se verifice conformitatea planului de acțiune 2.0 cu strategia europeană pentru chestiuni maritime: politica maritimă integrată a UE (PMI) (13).

5.2.

PMI este un cadru de politică menit să promoveze dezvoltarea durabilă a tuturor activităților maritime și a regiunilor de coastă prin îmbunătățirea coordonării politicilor privind oceanele, mările, insulele, regiunile de coastă și ultraperiferice și sectoarele maritime, precum și prin dezvoltarea de instrumente transversale.

5.3.

Principalele obiective și domeniile de acțiune corespunzătoare ale PMI sunt următoarele: consolidarea utilizării sustenabile a mărilor și oceanelor; crearea unei baze de cunoștințe și inovare pentru politica maritimă; îmbunătățirea calității vieții în regiunile de coastă; promovarea rolului de lider al UE în afacerile maritime internaționale prin intensificarea cooperării în domeniul guvernanței internaționale a oceanelor și, la nivel european, prin intermediul politicii europene de vecinătate; creșterea vizibilității Europei maritime.

5.4.

PMI acoperă următoarele domenii de politică convergente (14): creșterea albastră, cunoștințele și datele privind mediul marin (15), amenajarea spațiului maritim și supravegherea maritimă integrată.

5.5.

CESE recomandă ca informațiile, datele și cunoștințele produse în acest context să fie accesibile în mod liber și gratuite pentru organizații, comunități din domeniul științei și educației și pentru proiectele legate de ocean, cu posibilitatea de a impune criterii de confidențialitate sau rezerve, după caz. În acest context, CESE recomandă o mai bună coordonare între diferitele organisme de monitorizare din regiunea atlantică, în vederea creării unor baze de date eficiente, accesibile și interoperabile.

5.6.

CESE consideră că un document strategic precum Strategia europeană pentru zona Oceanului Atlantic trebuie să fie clar și concis în ceea ce privește obiectivele și modul în care își propune să le atingă. În acest scop, CESE recomandă ca documentul să fie dezvoltat în continuare în ceea ce privește aspectele care se dovedesc esențiale pentru un astfel de document strategic.

5.7.

CESE consideră că planul de acțiune 2.0 acordă o mare atenție și valoare economiei albastre și cunoașterii, ceea ce este pozitiv. Cu toate acestea, se recomandă să se acorde atenția cuvenită importanței amenajării și gestionării spațiului maritim și parteneriatelor internaționale.

5.8.

În ceea ce privește amenajarea și gestionarea spațiului maritim, creșterea impactului pe care omul îl are asupra oceanelor, alături de creșterea rapidă a cererii de spațiu maritim și a concurenței pentru acesta în diferite scopuri, cum ar fi activitățile de pescuit, instalațiile de energie din surse regenerabile offshore și conservarea ecosistemelor, au evidențiat că este nevoie urgent de o gestionare integrată a oceanelor și de stabilirea unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim (16).

5.8.1.

CESE este de părere că o amenajare corespunzătoare a spațiului maritim promovează creșterea durabilă a economiilor maritime și utilizarea resurselor marine printr-o mai bună gestionare a conflictelor și printr-o mai mare sinergie între diferitele activități maritime, în conformitate cu rezoluția adoptată de Parlamentul European la 15 ianuarie 2020 pentru a conferi Pactului verde european o dimensiune albastră.

5.8.2.

Crearea unui cadru comun european pentru amenajarea spațiului maritim aduce mai multe beneficii: facilitează reducerea conflictelor dintre sectoare și creează sinergii între diferite activități; încurajează investițiile, dat fiind că asigură predictibilitate, transparență și norme clare; sporește cooperarea transfrontalieră dintre statele membre pentru a dezvolta rețele energetice și platforme de energie, rute maritime, conducte de petrol, cabluri submarine și alte activități, dar și pentru a dezvolta rețele coerente de zone protejate; protejează mediul prin identificarea precoce a impactului și a oportunităților de utilizare multiplă a spațiului.

5.8.3.

Promovarea elaborării planurilor de amenajare a spațiului maritim, îmbunătățirea amenajării spațiului maritim prin respectarea termenului stabilit în acest sens pentru 2021, precum și coordonarea între diferitele state membre contribuie la îndeplinirea tuturor obiectivelor de sustenabilitate ecologică, socială și economică ale Strategiei maritime pentru zona Oceanului atlantic și ale politicii maritime integrate.

5.8.4.

În acest scop, CESE consideră că planul de acțiune 2.0 al Strategiei maritime pentru zona Oceanului Atlantic ar trebui să internalizeze această chestiune, fără de care este dificil să se asigure dezvoltarea durabilă a economiei albastre, atât din punct de vedere ecologic și social, cât și din punctul de vedere al investițiilor în proiecte.

5.8.5.

CESE recomandă ca planul de acțiune 2.0 să pună un accent mai mare pe importanța amenajării spațiului maritim pentru dezvoltarea economiei albastre, în special în ceea ce privește pilonii I, II și IV.

5.8.6.

CESE recomandă, de asemenea, ca monitorizarea și evaluarea planificate să fie efectuate în contextul amenajării spațiului maritim, în conformitate cu indicatorii relevanți, stabilind ca o condiție prealabilă pentru accesul la fonduri ca proiectele să fie situate într-un spațiu maritim amenajat în mod corespunzător.

5.9.

În ceea ce privește parteneriatele dintre statele membre și de la nivel internațional, CESE afirmă că obiectivele și normele ar trebui definite în mod clar.

5.9.1.

Bazinul Oceanului Atlantic are mai multe țărmuri, iar oceanul nu are frontiere, motiv pentru care CESE consideră că ar trebui avute în vedere parteneriate sociale, de mediu și economice, precum și în ce privește inovarea și cercetarea științifică, în cadrul celor patru piloni ai planului de acțiune 2.0.

5.9.2.

CESE consideră că, pe lângă normele aplicabile între statele membre, ar trebui să se pună un accent deosebit pe cadrul pentru parteneriatele cu țările terțe europene, Regatul Unit, Norvegia și Islanda. Totodată, consideră că, în special în cazul Regatului Unit, ar trebui acordată o atenție deosebită măsurilor care previn pierderea de informații sau subminarea cooperării.

5.9.3.

Deși se înțelege că dezvoltarea economiei albastre este menită să promoveze proiecte în spațiul maritim aflat sub suveranitatea statelor de coastă ale UE, CESE recomandă ca planul de acțiune al Strategiei europene pentru zona Oceanului Atlantic să ia în considerare definirea unor orientări generale pentru parteneriatele transatlantice, atât pentru stabilirea de parteneriate cu statele de coastă de pe coasta Americii, cât și cu țările africane (17).

5.10.

De asemenea, în ceea ce privește mobilizarea fondurilor și a finanțării, CESE recomandă ca planul de acțiune 2.0 să precizeze în mod clar și neechivoc sursele de finanțare, normele care reglementează alocarea fondurilor și modul în care performanța proiectelor poate fi monitorizată și evaluată.

5.10.1.

CESE salută faptul că, așa cum se afirmă în comunicarea Comisiei Europene, punerea în aplicare cu succes a acțiunilor identificate în planul de acțiune va implica o combinație de investiții publice din bugetele naționale și din bugetul UE, precum și fonduri private.

5.10.2.

În acest scop, se pune la dispoziție o listă a fondurilor și programelor la care pot recurge statele membre și regiunile de coastă ale acestora. CESE recomandă ca această listă să fie exhaustivă, incluzând și alte mecanisme de finanțare, cum ar fi mecanismul EEA Grants (18), care poate fi deosebit de util în viitoarele parteneriate ce vor fi încheiate cu țările terțe din Europa.

5.10.3.

CESE consideră că într-un document strategic precum Strategia maritimă pentru zona Oceanului Atlantic, pe lângă simpla enumerare a surselor de finanțare, ar trebui stabilite și orientările generale pentru aprobarea proiectelor.

5.10.4.

CESE recomandă stabilirea unei matrice de monitorizare și evaluare cu indicatori bine definiți – printre care să se numere inovarea, cercetarea științifică, durabilitatea ecologică, contribuția la dezvoltarea socială și integrarea într-un spațiu maritim ordonat – care să constituie punctul de referință pentru deciziile de finanțare.

5.10.5.

CESE recomandă insistent crearea unei linii de finanțare specifice, așa cum există pentru alte bazine europene și alte sectoare de activitate care beneficiază de finanțare publică europeană. De fapt, punerea în aplicare a planului de acțiune pentru Atlantic nu este obiectivul principal al niciunuia dintre fondurile și programele enumerate, ceea ce diminuează capacitatea acestora de a obține rezultate.

---

(1)  Timpul necesar pentru compilarea statisticilor face dificilă definirea unor politici europene adaptate la realitatea statelor membre și îngreunează monitorizarea acestor politici. CESE consideră că ar trebui asumat un angajament ferm în acest domeniu.

(2)  COM(2011) 782 final, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:52011DC0782

(3)  COM(2013) 279 final, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:52013DC0279

(4)  Avizul CESE privind elaborarea unei strategii maritime pentru zona Oceanului Atlantic (JO C 229, 31.7.2012, p. 24) și Avizul CESE privind planul de acțiune pentru o strategie maritimă în zona Oceanului Atlantic (JO C 341, 21.11.2013, p. 77).

(5)  COM(2019) 640 final.

(6)  COM(2020) 380 final.

(7)  COM(2020) 381 final.

(8)  COM(2020) 456 final.

(9)  COM(2020) 329 final.

(10)  SWD(2020) 140 final.

(11)  SWD(2018) 49 final, https://ec.europa.eu/maritimeaffairs/sites/maritimeaffairs/files/swd-2018-49_en.pdf

(12)  Ibidem.

(13)  COM(2007) 575.

(14)  COM(2012) 494; COM(2014) 254; COM(2008) 768; COM(2013) 229; COM(2014) 008; COM(2014) 86; foaia de parcurs strategică „Building Energy Efficiency for Europe”.

(15)  Foaie de parcurs pentru Strategia „Cunoașterea mediului marin 2020” [SWD(2014) 149].

(16)  Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 257, 28.8.2014, p. 135).

(17)  Un exemplu de bună practică este Grupul la nivel înalt pentru o economie maritimă durabilă, la care participă 14 țări, dintre care două țări europene: Portugalia și Norvegia.

(18)  EEA Grants – Granturile SEE și Norvegiei au fost rezultatul participării Islandei, Liechtensteinului și Norvegiei la piața internă în domeniile reglementate de Acordul privind SEE.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor

[COM(2020) 562 final]

(2021/C 123/09)

Raportor:	Arnold PUECH D'ALISSAC (FR-I)
Coraportor:	Jan DIRX (NL-III)

Sesizare	Comisia Europeană, 11.11.2020
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	11.1.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	27.1.2021
Sesiunea plenară nr.	557
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	216/6/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută Comunicarea Comisiei intitulată Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor. Alegerea Comisiei de a stabili obiectivul mai ambițios pentru 2030 de reducere cu 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră este într-o foarte mare măsură în acord cu avizul anterior al Comitetului pe tema Legii europene a climei.

1.2.

Un obiectiv de zero emisii pornind de la obiectivele intermediare este posibil doar cu condiția garantării integrității sistemului, inclusiv calcularea precisă a emisiilor și absorbției de dioxid de carbon.

1.3.

CESE consideră că este foarte important ca cetățenii și partenerii sociali să aibă posibilitatea de a cunoaște cum pot fi realizate obiectivele privind emisiile și ce înseamnă aceasta pentru viața lor privată și profesională. Acest lucru este esențial pentru sprijinirea tuturor măsurilor care trebuie adoptate. Prin urmare, ar trebui adoptate măsuri pentru a garanta că riscurile și oportunitățile legate de acest proces sunt partajate în mod egal, asigurând certitudine și stabilitate.

1.4.

Comitetul este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia cheltuielile de redresare în urma pandemiei provocate de COVID-19 trebuie combinate cu acțiuni ambițioase în domeniul climei pentru a evita irosirea banilor și deprecierea activelor, care generează nevoi noi în materie de resurse. Trebuie garantat că aceste investiții sunt efectiv utilizate în spiritul unei politici durabile privind clima care se axează pe cetățeni.

1.5.

Comisia intenționează să prezinte propunerile legislative detaliate necesare până în iunie 2021. CESE invită colegiuitorii să nu depășească acest termen și să finalizeze procesul legislativ până în decembrie 2021, întrucât, în caz contrar, calendarul legat de realizarea obiectivului pentru 2030 va fi prea strâns.

1.6.

CESE recomandă Comisiei să acorde prioritate actualizării legislației europene privind tranziția către combustibili din surse regenerabile.

1.7.

CESE sugerează că noile obiective în materie de climă pentru agricultură în cadrul fondului de redresare Next Generation EU trebuie să se reflecte în actele delegate ale Regulamentului privind taxonomia, pentru a asigura o tranziție evolutivă. În prezent, actele delegate prevăd instrumente de tranziție doar pentru producția de nișă. Doar o tranziție cuprinzătoare către o agricultură ecologică va asigura un sector alimentar durabil în viitor. Tranziția trebuie sprijinită prin suplimentarea investițiilor durabile și a măsurilor de sprijin destinate lanțului alimentar.

1.8.

CESE solicită un program dedicat al UE în materie de bioeconomie care să faciliteze investițiile și să creeze lanțuri de aprovizionare bazate pe comunități și pe ferme.

1.9.

CESE subliniază concluzia evaluării impactului, conform căreia realizarea obiectivului de reducere cu 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 nu numai că ar plasa UE în mod ferm pe calea atingerii neutralității climatice, ci ar face din întreprinderile și industria din UE lideri la nivel mondial. În acest context, UE trebuie să asigure că politica sa comercială și acordurile sale comerciale sunt coerente cu ambițiile sale în materie de climă. Comitetul recomandă Comisiei să acorde o atenție specială consecințelor posibile pentru cetățenii din țări terțe cu venituri reduse.

1.10.

CESE sprijină ferm declarația Comisiei potrivit căreia cetățenii sunt „parteneri esențiali în lupta împotriva schimbărilor climatice”, întrucât consideră că participarea activă a „tuturor segmentelor societății” reprezintă o condiție necesară pentru ca politica în domeniul climei să fie una reușită la nivelul UE. Acesta este motivul pentru care Comitetul își reiterează, de asemenea, propunerea de creare a unei Platforme europene a părților interesate privind Pactul climatic european.

1.11.

CESE invită, de asemenea, statele membre să lucreze la introducerea unor criterii comune și a unor indicatori comuni la nivel european, ca un prim pas către o mai bună măsurare a sărăciei energetice, ca urmare a Recomandării Comisiei din 14 octombrie 2020 privind sărăcia energetică [C(2020) 9600 final].

1.12.

CESE felicită Comisia pentru că atrage atenția în mod îndreptățit asupra necesității ca tranziția economiei noastre să fie însoțită de investiții în recalificarea, perfecționarea și educația permanentă a multor grupuri profesionale. În plus, trebuie luate măsuri pentru a garanta că noile oportunități de ocupare a forței de muncă atrag după sine locuri de muncă cu salarii decente și condiții de muncă corespunzătoare.

2.   Observații generale

2.1.

CESE salută călduros Comunicarea Comisiei intitulată Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor. Alegerea Comisiei de a stabili un obiectiv mai ambițios pentru 2030 de reducere cu 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră este într-o foarte mare măsură în acord cu avizul anterior al Comitetului pe tema Legii europene a climei (1).

2.2.

Spre deosebire de ceea ce Comisia propune acum pentru prima oară în ceea ce privește obiectivul pentru 2030 de reducere a emisiilor, avizul CESE privind reducerea emisiilor cu 55 % nu a propus un obiectiv net, în timp ce obiectivul Comisiei este unul net. Aceasta înseamnă că Comisia a rămas în urma recomandărilor noastre în ceea ce privește obiectivul stabilit.

2.3.

CESE crede că, odată cu aplicarea de către Comisie a unui obiectiv de zero emisii pentru 2050 în cadrul Legii europene a climei, capacitățile de absorbție a carbonului ar trebui să fie pe deplin luate în considerare în cele din urmă. Pentru a realiza acest lucru, este logic să stabilească un obiectiv de zero emisii pornind de la obiectivele intermediare. Totuși, acest lucru este posibil doar cu condiția garantării integrității sistemului, inclusiv a calculării precise a emisiilor și a absorbției de dioxid de carbon.

2.4.

Comitetul sprijină concluzia Comisiei potrivit căreia creșterea nivelului de ambiție al UE în ceea ce privește reducerea cu 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 este necesară. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră are potențialul de a îmbunătăți condițiile de trai și sănătatea, de a crea locuri de muncă și de a scădea facturile la energie electrică, cu condiția să poată fi realizate investițiile publice și private necesare în direcția corectă sustenabilă. Prin consolidarea nivelului de ambiție în materie de climă, UE dă dovadă și de responsabilitate la nivel mondial. Comitetul consideră însă că este important și necesar să se clarifice curând cum poate fi realizat noul obiectiv în această perioadă relativ scurtă de până în 2030.

2.5.

De asemenea, Comitetul este conștient că impactul social și economic asupra cetățenilor europeni și a întreprinderilor europene la nivel individual în ceea ce privește realizarea obiectivului pentru 2030, existent și nou, nu este în niciun caz complet clar. CESE consideră că este foarte important ca cetățenii și partenerii sociali să aibă posibilitatea de a cunoaște cum pot fi realizate aceste obiective și ce înseamnă aceasta pentru viața lor privată și profesională. Acest lucru este esențial pentru a sprijini toate măsurile care urmează să fie adoptate, întrucât ele îi vor afecta pe cetățenii europeni din toate statele membre și din toate regiunile într-un mod diferit. Prin urmare, ar trebui adoptate măsuri pentru a garanta că riscurile și oportunitățile legate de acest proces sunt partajate în mod egal, asigurând certitudine și stabilitate.

2.6.

Comitetul recomandă Comisiei să acorde o atenție specială consecințelor posibile pentru cetățenii din țări terțe cu venituri reduse. UE ar trebui să depună eforturi pentru a atenua orice consecință negativă. UE ar trebui să sprijine dezvoltarea acestora către neutralitatea climatică, ținând seama de faptul că țările în curs de dezvoltare sunt în prezent autorizate să crească în mod rezonabil emisiile de GES în temeiul Acordului de la Paris.

2.7.

Comitetul este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia pandemia cu care ne confruntăm în prezent nu constituie un argument pentru a renunța la abordarea chestiunii schimbărilor climatice. Pe de altă parte, astfel cum afirmă și Comisia, „[r]ăspunsul economic european fără precedent la criza provocată de pandemia de COVID19 oferă o ocazie unică de a accelera tranziția către o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”. Pentru a putea elabora o politică cât mai eficientă posibil în această situație, Comitetul recomandă Comisiei să analizeze cu atenție modul în care funcționează sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) și abordarea bazată pe partajarea eforturilor în ceea ce privește scăderea actuală a emisiilor de gaze cu efect de seră, cu scopul de a reduce într-o anumită măsură posibilitățile legale neutilizate pentru emisii.

2.8.

Printr-o abordare energetică în prezent a obiectivului mai ambițios de reducere a emisiilor pentru 2030, generațiile viitoare vor putea realiza, mai ușor, obiectivul de neutralitate climatică pentru 2050, deoarece, cu cât UE ia mai puține măsuri în următorii zece ani, cu atât mai abruptă și mai dificilă va fi traiectoria de reducere a emisiilor după 2030. Prin urmare, Comitetul așteaptă propunerile pentru realizarea obiectivului de 55 % până în 2030, pe care Comisia le va prezenta în iunie 2021, cel târziu. Comitetul recomandă o abordare bazată pe combinarea a diverse instrumente, care, pe lângă intervențiile legislative, să prevadă și instrumente financiare, cum ar fi Regulamentul privind indicii de referință și Regulamentul privind taxonomia. Este important să se evalueze cu atenție efectul acestor noi abordări.

2.9.

Comitetul este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia „[t]rebuie să combinăm cheltuielile de redresare cu acțiuni ambițioase în domeniul climei pentru a evita irosirea banilor și deprecierea activelor, care generează nevoi noi în materie de resurse”. Trebuie garantat că aceste investiții sunt efectiv utilizate în spiritul unei politici durabile privind clima care se axează pe cetățeni. Comitetul a abordat deja în detaliu acest aspect în propunerile sale din rezoluția referitoare la reconstrucția și redresarea după criza provocată de pandemia de COVID-19 (2).

2.10.

Printre avantajele tranziției energetice, Comisia menționează reducerea dependenței de importul de combustibili fosili (p. 6). Cu toate acestea, Comisia dorește să ia în considerare acest aspect al comerțului internațional în ansamblul său. Acordurile comerciale internaționale și lanțurile valorice trebuie să respecte cerințele de dezvoltare ecologică și durabilă și trebuie să includă obligații de diligență pentru întreprinderi sau, după cum a declarat Consiliul European la reuniunea sa din decembrie, „UE va face astfel încât politica sa comercială și acordurile sale comerciale să fie coerente cu ambițiile sale în materie de climă”. Considerăm că este deosebit de recomandată o analiză atentă în acest sens.

2.11.

Atunci când se realizează evaluări ale impactului, este important să se recunoască faptul că criza provocată de pandemia de COVID-19 are consecințe economice, sociale și de mediu fără precedent care, la rândul lor, au implicații la nivelul impactului măsurilor care vor fi luate pentru atenuarea schimbărilor climatice.

2.12.

CESE subliniază faptul că este primordial ca stabilirea unui obiectiv mai ambițios de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră să fie realizată prin corelarea cu un Fond pentru o tranziție justă bine finanțat la nivel european și cu măsuri menite să sprijine cetățenii, lucrătorii și întreprinderile să se adapteze la schimbările ce urmează. CESE își exprimă îndoiala că cele 7,5 miliarde EUR prevăzute de CFM și cele 10 miliarde EUR alocate în cadrul fondului de redresare Next Generation EU sunt suficiente.

3.   Legislație

3.1.

Comisia intenționează să prezinte propunerile legislative detaliate necesare până în iunie 2021. CESE invită colegiuitorii să nu depășească acest termen și să finalizeze procesul legislativ până în decembrie 2021, întrucât, în caz contrar, calendarul legat de realizarea obiectivului pentru 2030 va fi prea strâns. Sunt disponibile amendamente relativ simple la regulamente, precum o creștere a plafonului EU ETS pe baza unui factor liniar și o reducere procentuală legată de certificatele de emisii pentru fiecare stat membru pentru Regulamentul privind partajarea eforturilor (ESR).

3.2.

Ținând seama de principiile unei tranziții juste, CESE recomandă totuși Comisiei să acorde prioritate elaborării unei legislații europene privind tranziția către combustibilii din surse regenerabile. Cheltuielile cu subvențiile directe sau indirecte pentru combustibilii fosili, de exemplu, prin scutiri și reduceri de impozite, ar trebui utilizate pentru a accelera dezvoltarea surselor de energie durabile. Sau, astfel cum se prevede în Acordul de la Paris (articolul 2): „întreprinderea măsurilor necesare pentru ca fluxurile financiare să corespundă unei evoluții către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezistentă la schimbările climatice”. Totuși, Comitetul insistă asupra faptului că aceste măsuri nu trebuie luate într-un mod care pune în pericol producția alimentară, astfel cum prevede, de asemenea, în Acordul de la Paris [articolul 2 alineatul (1) litera (b)].

3.3.

Cu condiția ca fiabilitatea sistemului să nu fie periclitată (monitorizare, raportare, verificare), Comitetul sprijină intenția Comisiei de a include toate emisiile rezultate din arderea combustibililor fosili în EU ETS. Cu toate acestea, este necesar să se aibă în vedere în ce cantitate trebuie reduse certificatele de emisii (reducerea plafonului), întrucât doar atunci EU ETS va fi eficient.

3.4.

CESE salută punctul de pornire de „a nu face rău” (p. 5). Această abordare este prezentată și de Comisie în propunerea sa privind cel de al optulea Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu [COM(2020) 652 final], în care solicită ca „toate inițiativele UE să respecte legământul verde «să nu faci rău»”. Aceasta înseamnă că „legământul” este legat de „consolidarea abordării integrate a elaborării și punerii în aplicare a politicilor, în special prin integrarea durabilității în toate inițiativele și proiectele relevante de la nivel național și de la nivelul UE”. Comitetul sprijină importanța simplificării și integrării legate de accelerarea obiectivului mai ambițios în materie de climă până în 2030, dar se întreabă ce măsuri intenționează să adopte Comisia pentru a realiza acest lucru. De asemenea, Comitetul se întrebă de ce abordarea este denumită „principiu” (deși în alte documente ale Comisiei este denumită legământ) și cum poate fi corelat acest eventual „principiu” cu articolul 11 din TFUE și cu principiile codificate la articolul 191 din TFUE.

3.5.

Comitetul sprijină Comisia în intenția sa de a opta pentru un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon ca instrument de evitare a relocării emisiilor de dioxid de carbon – alături de crearea unei piețe pentru produse cu emisii scăzute de carbon, disponibilitatea unor surse de energie competitive prin costuri și neutre din punctul de vedere al carbonului, precum și programe de finanțare – în situația unei lipse a unei creșteri comparabile în ambiție a partenerilor noștri, pe măsură ce UE își consolidează nivelul de ambiție în materie de climă. Este important să se acorde atenție eficacității și solidității mecanismului și efectelor aplicării acestui mecanism pentru țările în curs de dezvoltare. Dacă aceste măsuri conduc la o frânare a dezvoltării economice a anumitor țări, se recomandă măsuri compensatorii precum transferul tehnologic.

3.6.

Comitetul recomandă Comisiei să ofere o actualizare a ratei de conformitate cu actuala legislație a UE în materie de climă și de energie și a aspectelor pentru care au fost demarate, din acest punct de vedere, măsuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. De asemenea, recomandă Comisiei să furnizeze, pe propriul site web, informații clare în ceea ce privește conformitatea statelor membre cu Directiva privind energia din surse regenerabile și cu Directiva privind eficiența energetică. Totodată, solicită ca, cu ajutorul AEM, Comisia să realizeze o actualizare anuală completă a eficacității întregii legislații aflate în vigoare în materie de climă și energie, inclusiv să menționeze aspectele legate de neconformitate.

3.7.

O evaluare a impactului ar trebui să analizeze posibilitățile legate de sporirea capacităților de absorbție a GES în solul agricol, păduri și biomateriale. Poziția Parlamentului privind sistemele de credite pentru dioxidul de carbon ar trebui dezvoltată astfel încât să intensifice eliminarea dioxidului de carbon. Oportunitatea de a crea noi modele de afaceri prin măsuri de sechestrare a carbonului în solurile agricole și sisteme de credite pentru dioxidul de carbon finanțate din surse private oferă posibilitatea de a crește productivitatea în mod durabil, în acord cu obiectivele în materie de climă, de biodiversitate și de fertilitate a solului, și de a scădea riscul de deșertificare. În plus, CESE consideră că proprietatea asupra absorbției și a creditului de carbon ar trebui să revină celor care au făcut investițiile necesare, care pot fi atât entități private, cât și publice.

4.   Agricultură

4.1.

Adaptarea la schimbările climatice ar trebui consolidată, iar UE ar trebui să dezvolte și să pună în aplicare strategii de adaptare. Vulnerabilitatea sistemelor silvice, agricole și alimentare în fața efectelor negative ale schimbărilor climatice trebuie să se reflecte în măsurile de adaptare.

4.2.

Pactul verde al UE, Strategia „De la fermă la consumator” și Legea privind clima se axează pe realizarea neutralității climatice până în 2050, astfel cum a fost avizată de PE, CE și de Consiliu. Cu toate acestea, pentru a aborda această chestiune este necesar să fie puse la dispoziție suficiente resurse în CFM, bugetul PAC și fondul de redresare Next Generation EU. Altfel, nu se poate aștepta din partea fermierilor să facă ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele stabilite. Valoarea produselor cu emisii scăzute de carbon trebuie creată prin piețele carbonului, dacă nu sunt fonduri disponibile. Fermierii au propriul rol în ceea ce privește găsirea unei soluții și vor solicita o finanțare mai mare, dacă este necesar.

4.3.

Actuala criză provocată de pandemia de COVID-19 ilustrează că securitatea alimentară nu poate fi considerată ca fiind garantată în UE și că producția alimentară are nevoie de o atenție specială în contextul obiectivului ambițios pentru 2030 în materie de climă. În rezoluția sa referitoare la perioada de după criza provocată de pandemia de COVID19, CESE a subliniat că „… trebuie să crească rezistența și sustenabilitatea sistemului nostru alimentar, reconstruind modele de agricultură mai diversificate, promovând centre localizate de distribuție a alimentelor și lanțuri de aprovizionare mai scurte și mărind accesul la piețe al micilor fermieri, al pescarilor care practică pescuitul cu impact redus și al producătorilor din domeniul acvaculturii”. În același timp, lanțurile agroalimentare durabile sunt esențiale pentru a consolida securitatea alimentară la nivel global pentru o populație globală tot mai numeroasă.

4.4.

CESE sugerează că noile obiective în materie de climă pentru agricultură în cadrul fondului de redresare Next Generation EU trebuie să se reflecte în actele delegate ale Regulamentului privind taxonomia, pentru a asigura o tranziție evolutivă. În prezent, actele delegate furnizează instrumente de tranziție doar pentru producția de nișă. Doar o tranziție cuprinzătoare către o agricultură ecologică va asigura un sector alimentar durabil în viitor. Tranziția trebuie sprijinită prin suplimentarea investițiilor durabile și a măsurilor de sprijin destinate lanțului alimentar. Pentru a realiza obiectivele privind clima, este deosebit de important să se pună în aplicare măsuri care sunt simple, eficiente din punctul de vedere al costurilor și accesibile, precum instalațiile de biogaz, gospodărirea apelor și creditele de carbon (garduri vii, sechestrare a carbonului în soluri agricole).

4.5.

CESE susține crearea unui cadru UE pentru sisteme de credit de carbon care pot contribui la atingerea obiectivelor climatice, astfel cum este prezentat în raportul Parlamentului privind Legea climei. Carbonul trebuie, de asemenea, să aibă un preț în bioeconomie. În plus, ar trebui sprijinite cercetarea și inovarea pentru a găsi cât mai multe soluții tehnice și sustenabile pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră din agricultură și pentru a încuraja sechestrarea carbonului.

4.6.

În prezent, modul în care este luat în considerare metanul nu reflectă un adevăr științific actualizat. Este esențial să se adopte cea mai recentă metodologie științifică atunci când se analizează impactul alimentelor asupra climei. O reducere a emisiilor la zero emisii în 2050 trebuie să țină seama de efectul climatic al metanului ca un gaz de seră cu durată scurtă de viață care nu trebuie să aibă zero emisii pentru a atinge neutralitatea climatică sau a avea un efect de încălzire suplimentar.

4.7.

Este necesar să se acorde prioritate finanțării corespunzătoare a cercetării și inovării legate de adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora în sectorul agricol. Investițiile în practici inovatoare și tehnologii și metode de producție durabile și eficiente din punctul de vedere al costurilor trebuie încurajate și stimulate pentru a reduce emisiile de GES menținând totodată o marjă pentru îmbunătățiri în ceea ce privește potențialul UE legat de producția animalieră pentru a garanta populației un regim alimentar echilibrat. Gospodărirea apelor și irigarea terenurilor arabile vor fi și mai necesare în viitor. Ar trebui încurajate noi investiții în sisteme care sunt mai eficiente și previn poluarea apei.

4.8.

Pentru a îndeplini obiectivele climatice, trebuie să se țină seama de noile tehnologii și inovații. Lanțul alimentar al UE este deja competitiv din punctul de vedere al impactului asupra climei la scară mondială. Adaptarea sectorului la schimbările climatice și asigurarea rezilienței sale la efectele negative ale schimbărilor climatice garantează faptul că amprenta de carbon a producției alimentare a UE continuă să scadă. În ceea ce privește adoptarea, de exemplu, a unor noi tehnici de reproducere, o schimbare în producție de la proteine animale la proteine vegetale, tehnologiile inteligente și digitale pentru agricultură și inovarea sunt esențiale pentru a asigura reziliența sistemului alimentar al UE.

4.9.

CESE solicită un program dedicat al UE în materie de bioeconomie care să faciliteze investițiile și să creeze lanțuri de aprovizionare bazate pe comunități și pe ferme. Promovarea sinergiilor dintre energia din surse regenerabile prin intermediul producției de biogaz și gestionarea îngrășămintelor este de o importanță fundamentală pentru producția de energie din surse regenerabile descentralizată care sprijină și mijloacele de subzistență rurale.

5.   Industria, materialele, energia și transportul

5.1.

CESE salută concluzia evaluării impactului, conform căreia realizarea obiectivului de reducere cu 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 nu numai că ar plasa UE în mod ferm pe calea atingerii neutralității climatice, ci ar face din întreprinderile și industria din UE lideri la nivel mondial. Acest lucru include, printre altele, producția de oțel durabil pe bază de hidrogen, în loc de cărbune, hidrogenul fiind produs, la rândul lui, cu energie electrică durabilă. O primă fabrică-pilot a fost deschisă recent în Suedia, în acest scop.

5.2.

După cum a afirmat deja în avize precedente, de exemplu în avizul „Între o superrețea transeuropeană și insulele energetice locale”, CESE subliniază cât de important este să se recunoască că tranziția energetică nu este doar o chestiune tehnologică, ci și o provocare importantă de natură socială și politică. Nu numai întreprinderile, dar și lucrătorii, sindicatele și consumatorii trebuie să participe la tranziția energetică, așa cum au promis factorii de decizie și a solicitat cu fermitate CESE. Dar și în această privință, Comisia și statele membre lasă multe întrebări fără răspuns. Mai mult, inițiativele actuale în materie de politică energetică nu vor încuraja, ci mai degrabă vor împiedica o largă participare a cetățenilor. Tranziția energetică a Europei are nevoie, în primul rând, de siguranța investițiilor, atât pentru actorii publici, cât și pentru cei privați. Acest lucru poate fi realizat numai prin decizii fundamentale fără echivoc.

5.3.

Comitetul sprijină punctul de vedere al Comisiei prezentat în Comunicarea sa „O strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic”, conform căruia integrarea sistemului de energie electrică în sistemul de încălzire și transport este esențială pentru atingerea obiectivelor neutralității climatice, securității aprovizionării, inclusiv reducerea importurilor de energie, și a obiectivului care constă în prețuri accesibile pentru consumatorii europeni și economia europeană. Este de la sine înțeles că, în următorii ani, vor fi necesare resurse financiare publice și private suficiente pentru a putea realiza investițiile necesare.

5.4.

În ceea ce privește consecințele economice și sociale, CESE își reiterează poziția potrivit căreia sistemele energetice descentralizate generează impulsuri importante pentru dezvoltarea regională, stimulând crearea de locuri de muncă noi în regiuni, de calitate și destinate lucrătorilor calificați.

5.5.

Comitetul este pe deplin de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia sectorul construcțiilor, responsabil în prezent pentru 40 % din consumul final de energie și 36 % din emisiile de gaze cu efect de seră în UE, are un mare potențial de reducere a emisiilor într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. Vom dezbate în detaliu acest aspect în Avizul Comitetului pe tema Un val de renovări pentru Europa – ecologizarea clădirilor, crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai.

5.6.

CESE salută poziția Comisiei (p. 16) conform căreia sectorul aviației și cel maritim sunt vizate de măsurile care trebuie luate la nivelul întregii economii și care sunt indispensabile în temeiul Acordului de la Paris. Aceste moduri de transport globale, alături de unele emisii industriale, utilizează în cea mai mică măsură combustibili nefosili noi, eficienți din punctul de vedere al costurilor; totuși, teste promițătoare sunt în desfășurare. Sectoarele aviației și navigației sunt greu de reglementat prin legislații naționale și europene, iar o mare parte a emisiilor din aceste sectoare se produc în afara teritoriului UE. Întrucât emisiile internaționale ale UE provenite din navigație și aviație au crescut cu peste 50 % față de 1990, sprijinim eforturile Comisiei de a găsi căi constructive de a include aviația și navigația în politica UE în domeniul climei. Aviația în interiorul statelor membre ale UE și între acestea este deja inclusă în sistemul de comercializare a certificatelor de emisii, iar în prezent, Comisia examinează posibilitatea de a include și navigația în ETS. În ce privește emisiile în afara teritoriului UE, CESE sprijină obiectivul Comisiei de a fi proactivă în cadrul lucrărilor organizațiilor ONU, cum ar fi Organizația Maritimă Internațională (OMI) și Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), pentru a crea sisteme eficiente și obligatorii de reducere a emisiilor globale.

5.7.

Comitetul sprijină Strategia Comisiei pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă, recent publicată, deoarece sectorul transporturilor este în urmă în ceea ce privește reducerea emisiilor. În ciuda vehiculelor mai eficiente și a introducerii combustibililor și motoarelor cu emisii scăzute, emisiile în transportul rutier au crescut cu mai mult de un sfert față de 1990, în special în urma sporirii cererii de transport. Strategia include un spectru larg de acțiuni și inițiative necesare pentru accelerarea tranziției de la dependența de combustibili fosili la mobilitatea durabilă. Implicarea cetățenilor este esențială pentru o tranziție inteligentă, întrucât autovehiculele au fost și sunt un simbol important al libertății.

5.8.

În ceea ce privește bioenergia și biomaterialele, o recunoaștere deplină a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră din agricultură și silvicultură este necesară pentru a ține seama de totalitatea capacităților de absorbție a carbonului. Prin înlocuirea combustibililor fosili și a materialelor se pot obține reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră de peste 100 % în funcție de efectele substituirii CO2 fosil și CO2 nefosil.

6.   Participarea publicului, cetățenii și consumatorii

6.1.

CESE sprijină ferm declarația Comisiei conform căreia cetățenii sunt „parteneri esențiali în lupta împotriva schimbărilor climatice”, întrucât consideră că participarea activă a „tuturor segmentelor societății” este o condiție necesară pentru ca politica în domeniul climei să fie una reușită la nivelul UE, având în vedere că tocmai actorii societății civile (întreprinderi, lucrători, consumatori și cetățeni, precum și organizațiile acestora) sunt cei care pun în practică obiectivele climatice.

6.2.

Prin urmare, CESE salută faptul că Comisia a deschis, la 29 octombrie, consultări publice pentru a afla diverse puncte de vedere privind revizuirea politicilor necesare pentru creșterea obiectivului de reducere a emisiilor pentru 2030.

6.3.

Din acest motiv, CESE reiterează, de asemenea, propunerea de creare a unei Platforme europene a părților interesate privind Pactul climatic european, astfel cum este definită în avizul său privind Pactul climatic, pentru a organiza și a facilita participarea activă a tuturor membrilor societății (3).

6.4.

CESE consideră că trebuie acordată o atenție specială cetățenilor cu venituri reduse. Ei sunt deseori neîncrezători în tranzițiile energetice, întrucât se tem că le fac viața mai costisitoare. De aceea, afirmațiile Comisiei în acest sens sunt cruciale: „[p]entru a evita efectele negative asupra consumatorilor vulnerabili, politicile sociale și cele privind eficiența energetică sunt importante pentru a viza renovarea caselor acestora și a ține sub control impactul acestor politici asupra facturilor de încălzire și electricitate ale consumatorilor respectivi”. CESE va dezbate în detaliu acest aspect în Avizul Comitetului pe tema Un val de renovări pentru Europa – ecologizarea clădirilor, crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai (4).

6.5.

CESE cere, de asemenea, introducerea unor criterii comune și a unor indicatori comuni la nivel european, ca un prim pas către o mai bună măsurare a sărăciei energetice, ca urmare a Recomandării Comisiei din 14 octombrie 2020 privind sărăcia energetică [C(2020) 9600 final (5)]. Pentru a adapta această definiție la diferitele contexte naționale, statele membre trebuie să elaboreze mai multe instrumente statistice care să permită ajungerea în mod eficient la gospodăriile vulnerabile.

6.6.

Comitetul este de acord cu Comisia că sursele regenerabile de energie vor duce la un grad ridicat de descentralizare care le va oferi consumatorilor posibilitatea de a se implica, prosumatorilor de a produce, a utiliza și a face schimb de energie, iar comunităților locale, în special celor din mediul rural, de a încuraja investițiile locale în surse regenerabile de energie. Acest lucru înseamnă și crearea de noi locuri de muncă la nivel local. Comitetul dorește să sublinieze, totuși, că trebuie să se acorde atenție preocupărilor legitime ale cetățenilor în ceea ce privește, de exemplu, daunele aduse peisajului sau perturbarea bucuriei de a trăi. Participarea activă și un beneficiu direct al randamentului financiar și/sau energetic al instalațiilor de energie din surse regenerabile ce urmează a fi realizate pot atenua aceste preocupări. În plus, trebuie luate măsuri pentru a garanta că noile oportunități de ocupare a forței de muncă atrag după sine locuri de muncă cu salarii decente și condiții de muncă corespunzătoare.

6.7.

Comisia atrage atenția în mod îndreptățit asupra necesității ca tranziția economiei noastre să fie însoțită de investiții în recalificarea, perfecționarea și educația permanentă a multor grupuri profesionale. CESE ar dori să evidențieze că este de dorit ca și tinerii să îndrăznească să-și aleagă din nou meseria de fermier, întrucât îmbătrânirea agriculturii reprezintă o amenințare pe termen lung pentru lanțul alimentar durabil. Sunt necesare condiții prealabile adecvate și resurse financiare la nivel european și național.

---

(1)  JO C 364, 28.10.2020, p. 143

(2)  JO C 311, 18.9.2020, p. 1

(3)  JO C 364, 28.10.2020, p. 67

(4)  COM(2020) 662 final

(5)  https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/3/2020/EN/C-2020-9600-F1-EN-MAIN-PART-1.PDF