Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2021/C 72/01)

Ultima publicație

JO C 62, 22.2.2021

Publicații anterioare

JO C 53, 15.2.2021

JO C 44, 8.2.2021

JO C 35, 1.2.2021

JO C 28, 25.1.2021

JO C 19, 18.1.2021

JO C 9, 11.1.2021

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 ianuarie 2021 – Comisia Europeană/Republica Slovenia

(Cauza C-628/18) (1)

(„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 258 TFUE - Piața instrumentelor financiare - Directivele 2014/65/UE și (UE) 2016/1034 - Lipsa transpunerii și/sau a comunicării măsurilor de transpunere - Articolul 260 alineatul (3) TFUE - Cerere de obligare la plata unei sume forfetare”)

(2021/C 72/02)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Scharf, G. von Rintelen și B. Rous Demiri, agenți)

Pârâtă: Republica Slovenia (reprezentanți: Mihelič Žitko, A. Dežman Mušič și N. Pintar Gosenca, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtei: Republica Federală Germania (reprezentant: S. Eisenberg, agent), Republica Estonia (reprezentant: N. Grünberg, agent), Republica Austria (reprezentant: G. Hesse, agent), Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Dispozitivul

1)

Întrucât nu a adoptat, la expirarea termenului stabilit în avizul motivat, sau, în orice caz, întrucât nu a comunicat Comisiei Europene actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2016/1034 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iunie 2016, Republica Slovenia nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 93 din Directiva 2014/65, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2016/1034.

2)	Obligă Republica Slovenia la plata către Comisia Europeană a unei sume forfetare de 750 000 de euro.

3)	Obligă Republica Slovenia să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

4)	Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Austria și Republica Polonă suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 ianuarie 2021 – Comisia Europeană/Republica Slovenia

(Cauza C-631/18) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 258 TFUE - Piața instrumentelor financiare - Directiva delegată (UE) 2017/593 - Lipsa transpunerii și/sau a comunicării măsurilor de transpunere)

(2021/C 72/03)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Scharf și B. Rous Demiri, agenți)

Pârâtă: Republica Slovenia (reprezentant: V. Klemenc, agent)

Dispozitivul

1)

Întrucât nu a adoptat, la expirarea termenului stabilit în avizul motivat, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma Directivei delegate (UE) 2017/593 a Comisiei din 7 aprilie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește protejarea instrumentelor financiare și a fondurilor care aparțin clienților, obligațiile de guvernanță a produsului și normele aplicabile la acordarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare și, prin urmare, întrucât nu a comunicat aceste acte Comisiei Europene, Republica Slovenia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 14 din Directiva delegată 2017/593.

2)	Obligă Republica Slovenia la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 155, 6.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 ianuarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Limburg – Țările de Jos) – LB, Stichting Varkens in Nood, Stichting Dierenrecht, Stichting Leefbaar Buitengebied/College van burgemeester en wethouders van de gemeente Echt-Susteren

(Cauza C-826/18) (1)

(Trimitere preliminară - Convenția de la Aarhus - Articolul 9 alineatele (2) și (3) - Acces la justiție - Inexistența accesului la justiție pentru alt public decât publicul interesat - Admisibilitatea căii de atac condiționată de participarea prealabilă la procesul decizional)

(2021/C 72/04)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Limburg

Părțile din procedura principală

Reclamante: LB, Stichting Varkens in Nood, Stichting Dierenrecht, Stichting Leefbaar Buitengebied

Pârât: College van burgemeester en wethouders van de gemeente Echt-Susteren

Dispozitivul

1)

Articolul 9 alineatul (2) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus (Danemarca) la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca membrii „publicului” vizat la articolul 2 alineatul (4) din această convenție să nu aibă acces ca atare la justiție în scopul contestării unei decizii care intră în domeniul de aplicare al articolului 6 din aceasta. În schimb, articolul 9 alineatul (3) din convenția menționată se opune ca aceste persoane să nu poată avea acces la justiție în scopul de a se prevala de drepturi mai extinse de a participa la procesul decizional, care le-ar fi conferite doar de legislația internă proprie privind mediul a unui stat membru.

2)

Articolul 9 alineatul (2) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370, trebuie interpretat în sensul că se opune ca admisibilitatea căilor de atac jurisdicționale pe care acesta le vizează, exercitate de organizații neguvernamentale care fac parte din „publicul interesat”, prevăzut la articolul 2 punctul 5 din această convenție, să fie condiționată de participarea acestor organizații la procedura pregătitoare aferentă deciziei atacate, chiar dacă această condiție nu se aplică atunci când nu li se poate reproșa în mod rezonabil că nu au participat la aceasta. În schimb, articolul 9 alineatul (3) din convenția menționată nu se opune ca admisibilitatea unei căi de atac jurisdicționale pe care acesta o vizează să fie condiționată de participarea reclamantului la procedura pregătitoare aferentă deciziei atacate, cu excepția cazului în care nu i se poate reproșa în mod rezonabil, ținând seama de împrejurările cauzei, că nu a intervenit în această procedură.

---

(1)  JO C 122, 1.4.2019.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 14 ianuarie 2021 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-63/19) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 258 TFUE - Directiva 2003/96/CE - Impozitarea produselor energetice și a electricității - Articolele 4 și 19 - Reglementare adoptată de o regiune autonomă a unui stat membru - Contribuție la achiziția de benzină și de motorină supuse accizelor - Articolul 6 litera (c) - Scutire de accize sau reducerea acestora - Noțiunea de „rambursare totală sau parțială” a valorii impozitului - Lipsa probei existenței unei legături între această contribuție și accize)

(2021/C 72/05)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și F. Tomat, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistată de G. M. De Socio, avvocato dello Stato)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Spaniei (reprezentanţi: S. Jiménez García și J. Rodríguez de la Rúa, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 112, 25.3.2019.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 14 ianuarie 2021 – Agenția Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (ERCEA)/Aristoteleio Panepistimio Thessalonikis

(Cauza C-280/19 P) (1)

(Recurs - Clauză compromisorie - Contractul Minatran, încheiat în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru - Costuri eligibile - Notă de debit emisă de ERCEA - Recuperarea sumelor avansate - Costuri de personal și cheltuieli indirecte aferente acestor costuri de personal - Obligația de executare a lucrărilor exclusiv în localurile beneficiarului subvenției - Supraveghere de către beneficiar - Practici obișnuite ale beneficiarului)

(2021/C 72/06)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Agenția Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (reprezentanți: F. Sgritta și M. Pesquera Alonso, agenți, asistați de E. Kourakis, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Aristoteleio Panepistimio Thessalonikis (reprezentant: V. Christianos, avocat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Agenția Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (ERCEA) la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 182, 27.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 ianuarie 2021 (cereri de decizie preliminară formulate de High Court (Irlanda), International Protection Appeals Tribunal – Irlanda) – K.S., M.H.K/The International Protection Appeals Tribunal, The Minister for Justice and Equality, Irlanda și the Attorney General (C-322/19), R.A.T., D.S./Minister for Justice and Equality (C-385/19)

(Cauzele conexate C-322/19 și C-385/19) (1)

(Trimitere preliminară - Controale la frontiere, azil și imigrare - Protecție internațională - Standarde pentru primirea solicitanților de protecție internațională - Directiva 2013/33/UE - Resortisant al unei țări terțe care s-a deplasat dintr-un stat membru al Uniunii Europene în altul, dar care nu a solicitat protecție internațională decât în acesta din urmă - Decizie de transfer către primul stat membru - Regulamentul (UE) nr. 604/2013 - Acces la piața muncii în calitate de solicitant de protecție internațională)

(2021/C 72/07)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlande), International Protection Appeals Tribunal

Părțile din procedura principală

Recurenți: KS, MHK (C-322/19), R.A.T., D.S (C-385/19)

Intimați: The International Protection Appeals Tribunal, The Minister for Justice and Equality, Irlanda și the Attorney General (C-322/19), Minister for Justice and Equality (C-385/19)

Dispozitivul

1)

O instanță națională trebuie să țină seama de Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, care, în temeiul articolelor 1 și 2, precum și al articolului 4a alineatul (1) din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, nu se aplică în statul membru al acestei instanțe, pentru a interpreta dispozițiile Directivei 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională, care este, în schimb, aplicabilă în statul membru menționat, conform articolului 4 din acest protocol.

2)

Articolul 15 din Directiva 2013/33 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care exclude un solicitant de protecție internațională de la accesul la piața muncii pentru simplul motiv că o decizie de transfer a fost adoptată în privința sa în temeiul Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid.

3)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2013/33 trebuie interpretat în sensul că: — poate fi atribuită solicitantului de protecție internațională întârzierea în adoptarea unei decizii în primă instanță având ca obiect o cerere de protecție internațională rezultată dintr-o lipsă de cooperare a acestui solicitant cu autoritățile competente; — un stat membru nu poate atribui solicitantului de protecție internațională întârzierea în adoptarea unei decizii în primă instanță având ca obiect o cerere de protecție internațională ca urmare a faptului că acesta nu și-a depus cererea în primul stat membru de intrare, în sensul articolului 13 din Regulamentul nr. 604/2013; — un stat membru nu poate atribui solicitantului de protecție internațională întârzierea în examinarea cererii sale rezultată din introducerea de către acesta a unei căi de atac jurisdicționale, cu efect suspensiv, împotriva deciziei de transfer adoptate în privința sa în temeiul Regulamentului nr. 604/2013.

---

(1)  JO C 220, 1.7.2019.

JO C 255, 29.7.2019.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 ianuarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Germania) – Bundesrepublik Deutschland/XT

(Cauza C-507/19) (1)

(Trimitere preliminară - Politica comună în domeniul dreptului de azil și al protecției subsidiare - Standarde referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională - Directiva 2011/95/UE - Articolul 12 - Excludere de la recunoașterea statutului de refugiat - Apatrid de origine palestiniană înregistrat la Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) - Condiții pentru a beneficia ipso facto de dispozițiile Directivei 2011/95 - Încetarea protecției sau a asistenței din partea UNRWA)

(2021/C 72/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Recurentă: Bundesrepublik Deutschland

Intimat: XT

Dispozitivul

1)

Articolul 12 alineatul (1) litera (a) a doua teză din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate trebuie interpretat în sensul că, pentru a stabili dacă protecția sau asistența Agenției Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) a încetat, trebuie să se ia în considerare, în cadrul unei evaluări individuale a tuturor elementelor relevante ale situației în cauză, toate sectoarele zonei de operațiuni a UNRWA pe teritoriile cărora un apatrid de origine palestiniană care a părăsit această zonă dispune de o posibilitate concretă de a avea acces și de a rămâne în siguranță.

2)

Articolul 12 alineatul (1) litera (a) a doua teză din Directiva 2011/95 trebuie interpretat în sensul că nu se poate considera că protecția sau asistența UNRWA a încetat în cazul în care un apatrid de origine palestiniană a părăsit zona de operațiuni a UNRWA plecând dintr-un sector al acestei zone în care se afla într-o stare personală de insecuritate gravă și în care acest organism nu era în măsură să furnizeze respectivului apatrid protecția sau asistența sa, pe de o parte, dacă acesta s-a dus în mod voluntar în sectorul amintit dintr-un alt sector al zonei menționate în care nu se afla într-o stare personală de insecuritate gravă și în care putea beneficia de protecția sau de asistența organismului amintit și, pe de altă parte, dacă nu se putea aștepta în mod rezonabil, pe baza unor informații concrete de care dispunea, să beneficieze de protecție sau de asistență din partea UNRWA în sectorul în care se ducea sau să se poată întoarce la scurt timp în sectorul de proveniență, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

---

(1)  JO C 348, 14.10.2019.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 ianuarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Spetsializiran nakazatelen sad – Bulgaria) – Procedură penală privind pe MM

(Cauza C-414/20 PPU) (1)

(Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgență - Cooperare judiciară în materie penală - Mandat european de arestare - Decizia cadru 2002/584/JAI - Proceduri de predare între statele membre - Articolul 6 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (1) litera (c) - Mandat european de arestare emis în temeiul unui act național de punere în mișcare a acțiunii penale - Noțiunea de „mandat de arestare sau [orice] alt[ă] decizi[e] judiciar[ă] executori[e] având același efect” - Lipsa unui mandat național de arestare - Consecințe - Protecție jurisdicțională efectivă - Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)

(2021/C 72/09)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Spetsializiran nakazatelen sad

Partea din procedura penală principală

MM.

Cu participarea: Spetsializirana prokuratura

Dispozitivul

1)

Articolul 6 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretat în sensul că nu este condiționată calitatea de „autoritate judiciară emitentă”, în sensul acestei dispoziții, de existența unui control jurisdicțional al deciziei de emitere a mandatului european de arestare și al deciziei naționale pe care acesta din urmă se grefează.

2)

Articolul 8 alineatul (1) litera (c) din Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, trebuie interpretat în sensul că un mandat european de arestare trebuie considerat ca fiind nevalid din moment ce nu se întemeiază pe un „mandat [național] de arestare sau [pe] [orice] alt[ă] decizi[e] judiciar[ă] executori[e] având același efect”, în sensul acestei dispoziții. Această noțiune vizează măsurile naționale adoptate de o autoritate judiciară în vederea căutării și a arestării unei persoane care face obiectul urmăririi penale, în scopul de a o prezenta în fața unui judecător în vederea îndeplinirii actelor de procedură penală. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă un act național de punere în mișcare a acțiunii penale, precum cel pe care se întemeiază mandatul european de arestare în discuție în litigiul principal, produce astfel de efecte juridice.

3)

În lipsa unor dispoziții în legislația statului membru emitent care să prevadă o cale de atac jurisdicțională în scopul de a controla condițiile în care un mandat european de arestare a fost emis de o autoritate care, deși participă la administrarea justiției în acest stat membru, nu este ea însăși o instanță judecătorească, Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, citită în lumina dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, garantat de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretată în sensul că permite instanței naționale sesizate cu o cale de atac având ca obiect contestarea legalității menținerii în detenție provizorie a unei persoane care a făcut obiectul unei predări în temeiul unui mandat european de arestare emis în temeiul unui act național care nu poate fi calificat drept „mandat [național] de arestare sau […] [orice] alt[ă] decizi[e] judiciar[ă] executori[e] având același efect”, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (c) din această decizie-cadru, și în cadrul căreia se invocă un motiv întemeiat pe caracterul nevalid al acestui mandat european de arestare având în vedere dreptul Uniunii să se declare competentă să efectueze un astfel de control de validitate. Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, citită în lumina dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, garantat de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale, trebuie interpretată în sensul că nu impune ca constatarea de către instanța națională potrivit căreia mandatul european de arestare în cauză a fost emis cu încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (c) din această decizie-cadru, în măsura în care nu se întemeiază pe un „mandat [național] de arestare sau [pe] [orice] alt[ă] decizi[e] judiciar[ă] executori[e] având același efect”, în sensul acestei dispoziții, să aibă drept consecință punerea în libertate a persoanei arestate preventiv după ce statul membru de executare a predat-o statului membru emitent. Prin urmare, revine instanței de trimitere sarcina de a decide, în conformitate cu dreptul său național, care sunt consecințele pe care lipsa unui astfel de act național, ca temei legal al mandatului european de arestare în cauză, le poate produce asupra deciziei de a menține sau nu persoana față de care se efectuează urmărirea penală în arest preventiv.

---

(1)  JO C 390, 16.11.2020.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesgericht Korneuburg (Austria) la 15 iunie 2020 – Airhelp Limited/Austrian Airlines AG

(Cauza C-264/20)

(2021/C 72/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Korneuburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Airhelp Limited

Pârâtă: Austrian Airlines AG

Întrebările preliminare

1)

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) trebuie interpretat în sensul că există o împrejurare excepțională atunci când un zbor este anulat ca urmare a faptului că o altă aeronavă, de la o poartă de îmbarcare situată în partea opusă, este împinsă înapoi, fiind astfel deteriorat un profundor al aeronavei prevăzute pentru zborul ulterior anulat?

2)

Articolul 5 alineatul (3) și articolul 7 din acest regulament trebuie interpretate în sensul că operatorul efectiv de transport aerian care invocă existența unor împrejurări excepționale drept cauză a anulării zborului se poate întemeia pe motivul de exonerare prevăzut la articolul 5 alineatul (3) din acest regulament numai în cazul în care poate de asemenea demonstra că consecințele anulării pentru fiecare pasager nu ar fi putut fi evitate nici printr-o modificare a rezervării în sensul redirecționării cu un zbor alternativ?

3)

O modificare a rezervării precum cea menționată la a doua întrebare trebuie să îndeplinească criterii de timp sau de calitate mai precise, în special criteriile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) sau la articolul 8 alineatul (1) literele (b) și (c) din regulamentul menționat?

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera a noua) se pronunță prin Ordonanța din 14 ianuarie 2021 după cum urmează:

1)

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 trebuie interpretat în sensul că o coliziune între un profundor al unei aeronave în poziție de staționare și dispozitivul winglet al aeronavei unei alte companii aeriene, cauzată de deplasarea acesteia din urmă, se încadrează în sfera noțiunii de „împrejurări excepționale” în sensul acestei dispoziții.

2)

Articolul 5 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că în cazul anulării, din cauza unei împrejurări excepționale, a unui zbor prevăzut inițial, faptul că un operator de transport aerian recurge la redirecționarea unui pasager prin intermediul unui zbor care îl determină pe acest pasager să ajungă în ziua următoare zilei prevăzute inițial constituie o „măsură rezonabilă” care îl exonerează pe acest operator de transport de obligația de compensare prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (c) și la articolul 7 alineatul (1) din acest regulament, cu excepția cazului în care a existat o altă posibilitate de redirecționare directă sau indirectă printr-un zbor operat de el însuși sau de orice alt operator de transport aerian și care sosește la un orar mai puțin tardiv decât zborul următor al operatorului de transport aerian în cauză, în afara situației în care acesta din urmă dovedește că realizarea unei asemenea redirecționări ar constitui pentru el un sacrificiu care nu poate fi asumat în raport cu capacitățile întreprinderii sale la momentul relevant, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218, rectificare în JO 2016, L 94, p. 17).

Recurs introdus la 2 iulie 2020 de Peter Sabo, Lesoochranárske zoskupenie VLK, Hasso Krull, 2 Celsius, Bernard Auric, Tony Lowes, Kent Roberson, Hiite Maja SA, Association de lutte contre toutes formes de Nuisance et de Pollutions sur les communes de Meyreuil et Gardanne (ALNP Meyreuil – Gardanne), Friends of the Irish Environment CLG împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 6 mai 2020 în cauza T-141/19, Sabo și alții/Parlamentul și Consiliul

(Cauza C-297/20 P)

(2021/C 72/11)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Peter Sabo, Lesoochranárske zoskupenie VLK, Hasso Krull, 2 Celsius, Bernard Auric, Tony Lowes, Kent Roberson, Hiite Maja SA, Association de lutte contre toutes formes de Nuisance et de Pollutions sur les communes de Meyreuil et Gardanne (ALNP Meyreuil – Gardanne), Friends of the Irish Environment CLG (reprezentanți: R. Smith și C. Day, Solicitors, P. Lockley și B. Mitchell, Barristers și D. Wolfe QC)

Celelalte părți din procedură: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Prin ordonanța din 14 ianuarie 2021, Curtea (Camera a opta) a respins recursul ca fiind vădit nefondat si i-a obligat pe recurenți la plata propriilor cheltuieli de judecată.

Recurs introdus la 17 iulie 2020 de Veselin Atanasov Vasilev împotriva Ordonanței Tribunalului din 7 iulie 2020 în cauza T-273/20, Vasilev/Bulgaria

(Cauza C-320/20 P)

(2021/C 72/12)

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Recurent: Veselin Atanasov Vasilev (reprezentant: B. Kolev, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Republica Bulgaria

Prin Ordonanța din 12 ianuarie 2021, Curtea (Camera a șaptea) a respins recursul ca fiind vădit nefondat.

Recurs introdus la 24 august 2020 de Leinfelder Uhren München GmbH & Co. KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea) din 10 iunie 2020 în cauza T-577/19, Leinfelder Uhren München/EUIPO

(Cauza C-401/20 P)

(2021/C 72/13)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Leinfelder Uhren München GmbH & Co. KG (reprezentant: S. Lüft, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Thomas Schafft

Prin Ordonanța din 19 ianuarie 2021, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera de admitere în principiu a recursurilor) nu a admis recursul și a decis că recurenta va suporta propriile cheltuieli de judecată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichts Wien (Austria) la 26 octombrie 2020 – CR, GF, TY

(Cauza C-560/20)

(2021/C 72/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Wien

Părțile din procedura principală

Reclamanți: CR, GF, TY

Autoritate pârâtă: Landeshauptmann von Wien

Întrebările preliminare

1)

Părinții, resortisanți ai unei țări terțe, ai unui refugiat care și-a depus cererea de azil în calitate de minor neînsoțit și căruia i s-a acordat azil cât timp era minor, pot continua să se prevaleze de articolul 2 litera (f) coroborat cu articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (1) atunci când refugiatul a împlinit vârsta majoratului după ce i s-a acordat azilul, dar în cursul procedurii de eliberare a unui permis de ședere părinților săi?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, este necesar ca, în acest caz, părinții resortisantului unei țări terțe să respecte termenul stabilit în Hotărârea Curții din 12 aprilie 2018, C-550/16, A și S (2), punctul 61, de depunere a unei cereri de reîntregire a familiei „în principiu într-un termen de trei luni calculat de la data la care minorului în cauză i-a fost recunoscută calitatea de refugiat”?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, surorii majore a unui refugiat recunoscut, resortisantă a unei țări terțe, trebuie să i se elibereze un permis de ședere direct în temeiul dreptului Uniunii atunci când, în cazul refuzului eliberării unui permis de ședere surorii majorei a refugiatului, părinții acestuia ar fi, de facto, obligați să renunțe la dreptul lor la reîntregirea familiei în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, întrucât, din cauza stării sale de sănătate, această soră majoră a refugiatului necesită în mod necesar îngrijire permanentă din partea părinților săi și, pentru acest motiv, nu poate rămâne singură în țara de origine?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua întrebare, care sunt criteriile care trebuie luate în considerare pentru a aprecia prezentarea unei astfel de cereri de reîntregire a familiei în termen „în principiu” de trei luni în sensul considerațiilor cuprinse în Hotărârea Curții din 12 aprilie 2018, C-550/16, A și S, punctul 61?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua întrebare, părinții refugiatului pot continua să se prevaleze de dreptul lor la reîntregirea familiei în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 atunci când între data la care minorului i-a fost recunoscută calitatea de refugiat și data cererii lor de reîntregire a familiei s-au scurs trei luni și o zi?

6)	În cadrul unei proceduri de reîntregire a familiei în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, un stat membru poate, în principiu, să impună părinților refugiatului îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/86?

7)

Impunerea îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/86 este condiționată, în cadrul unei reîntregiri a familiei în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, de aspectul dacă, în sensul articolului 12 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2003/86, cererea de reîntregire a familiei a fost depusă în termen de trei luni de la data recunoașterii statutului de refugiat?

---

(1)  Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO 2003, L 251, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 164).

(2)  EU:C:2018:248.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Köln (Germania) la 19 noiembrie 2020 – M2Beauté Cosmetics GmbH/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-616/20)

(2021/C 72/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: M2Beauté Cosmetics GmbH

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland, reprezentată prin Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte

Întrebările preliminare

1)

La calificarea unui produs cosmetic ca medicament după criteriul funcției în sensul articolului 1 punctul 2 litera (b) din Directiva 2001/83/CE (1), care include o examinare a tuturor caracteristicilor produsului, o autoritate națională are dreptul să întemeieze constatarea științifică necesară a proprietăților farmacologice ale produsului, precum și a riscurilor pe care le prezintă pe o așa-numită „analogie structurală” în cazul în care substanța activă utilizată este nou dezvoltată, comparabilă în structura sa cu substanțe farmacologice deja cunoscute și analizate, dar solicitantul nu prezintă studii farmacologice, toxicologice sau clinice comprehensive asupra noii substanțe cu privire la efectele și la dozajul acestuia, care sunt necesare numai în cadrul aplicării acestei directive?

2)

Articolul 1 punctul 2 litera (b) din Directiva 2001/83 trebuie interpretat în sensul că un produs care este introdus pe piață în calitate de produs cosmetic și care modifică în mod semnificativ funcțiile fiziologice prin exercitarea unei acțiuni farmacologice trebuie considerat medicament după criteriul funcției numai atunci când are un efect pozitiv concret benefic pentru sănătate? În această privință, este suficient ca produsul să aibă în mod preponderent un efect pozitiv asupra aspectului, care este în mod indirect benefic pentru sănătate prin creșterea stimei de sine sau a stării de bine?

3)	Sau este un medicament după criteriul funcției și atunci când efectul său pozitiv se limitează la îmbunătățirea aspectului, fără a fi, în mod direct sau indirect, util pentru sănătate, dar nu are exclusiv proprietăți dăunătoare pentru sănătate și, prin urmare, nu este comparabil cu un narcotic?

---

(1)  Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3), astfel cum a fost modificată ultim dată prin Regulamentul (EU) 2019/1243 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 (JO 2019, L 198, p. 241).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de lo Mercantil no 1 de Córdoba (Spania) la 19 noiembrie 2020 – ZU și TV/Ryanair Ltd

(Cauza C-618/20)

(2021/C 72/16)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Mercantil no 1 de Córdoba

Părțile din procedura principală

Reclamante: ZU și TV

Pârâtă: Ryanair Ltd

Întrebările preliminare

1)

Un operator de transport aerian care vinde pe pagina sa internet bilete de avion care sunt operate sub codul altui operator de transport aerian, în ceea ce privește acele zboruri concrete vândute și operate de celălalt operator, poate fi considerat drept operator efectiv de transport aerian în sensul articolului [3] alineatul (5) din Regulamentul nr. 261/2004 (1)?

2)

Un operator de transport aerian care vinde pe pagina sa internet bilete de avion care sunt operate sub codul altui operator de transport aerian, în ceea ce privește acele zboruri concrete vândute și operate de alt operator, poate fi considerat drept operator efectiv de transport aerian în sensul articolului [3] alineatul (5) din Regulamentul nr. 261/2004, în cazul în care acel alt operator care efectuează zborul face parte din grupul de întreprinderi al societății care vinde biletele?

3)	Noțiunea de transportator contractual, prevăzută la articolul 45 din Convenția de la Montreal, poate fi asimilată celei de operator efectiv de transport aerian, prevăzută la articolul [3] alineatul (5) din Regulamentul nr. 261/2004?

4)	Noțiunea de transportator de fapt, prevăzută la articolul 45 din Convenția de la Montreal, poate fi asimilată celei de operator efectiv de transport aerian, prevăzută la articolul [3] alineatul (5) din Regulamentul nr. 261/2004?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 23 noiembrie 2020 – Deutsche Lufthansa AG/OP

(Cauza C-627/20)

(2021/C 72/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Apelantă-pârâtă: Deutsche Lufthansa AG

Intimată-reclamantă: OP

Întrebarea preliminară

O grevă a propriilor angajați ai operatorului de transport aerian generată de un apel sindical constituie o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 23 noiembrie 2020 – Deutsche Lufthansa AG/BA

(Cauza C-628/20)

(2021/C 72/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Apelantă-pârâtă: Deutsche Lufthansa AG

Intimată-reclamantă: BA

Întrebarea preliminară

O grevă a propriilor angajați ai operatorului de transport aerian generată de un apel sindical constituie o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 23 noiembrie 2020 – Deutsche Lufthansa AG/LE

(Cauza C-629/20)

(2021/C 72/19)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Apelantă-pârâtă: Deutsche Lufthansa AG

Intimat-reclamant: LE

Întrebarea preliminară

O grevă a propriilor angajați ai operatorului de transport aerian generată de un apel sindical constituie o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 23 noiembrie 2020 – Deutsche Lufthansa AG/CS

(Cauza C-630/20)

(2021/C 72/20)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Apelantă-pârâtă: Deutsche Lufthansa AG

Intimat-reclamant: CS

Întrebarea preliminară

O grevă a propriilor angajați ai operatorului de transport aerian generată de un apel sindical constituie o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 23 noiembrie 2020 – Deutsche Lufthansa AG/PR, TV

(Cauza C-631/20)

(2021/C 72/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Apelantă-pârâtă: Deutsche Lufthansa AG

Intimați-reclamanți: PR, TV

Întrebarea preliminară

O grevă a propriilor angajați ai operatorului de transport aerian generată de un apel sindical constituie o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 8 decembrie 2020 – Y GmbH/Hauptzollamt

(Cauza C-668/20)

(2021/C 72/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Recurentă-reclamantă: Y GmbH

Intimată-pârâtă: Hauptzollamt

Întrebările preliminare

1)

Subpoziția 130219 05 din NC trebuie interpretată în sensul că include o oleorășină (1) de vanilie de extracție, diluată cu etanol și cu apă, constând din aproximativ 90 % (v/v) și, respectiv, 85 % (m/m) etanol, până la 10 % (m/m) apă, 4,8 % (m/m) reziduu uscat și 0,5 % (m/m) vanilină, deși, potrivit notei 1 litera (ij) de la capitolul 13 din NC, oleorășina de extracție nu intră sub incidența poziției 1302?

2)	Dintre oleorășinile de extracție în sensul subpoziției 3301 90 30 din NC fac parte produse precum cele descrise în prima întrebare preliminară?

3)

Subpoziția 3302 10 90 din NC trebuie să fie interpretată în sensul că produse precum cele descrise în prima întrebare preliminară trebuie clasificate ca amestecuri de substanţe odoriferante și amestecuri (inclusiv soluţiile alcoolice) pe baza uneia sau mai multor substanţe odoriferante, de tipul celor utilizate pentru industria alimentară?

4)	Produsele prevăzute la subpoziția 1302 19 05 din NC sau oleorășina de extracție prevăzută la subpoziția 3301 90 30 din NC sunt cuprinse de asemenea în aromele prevăzute la articolul 27 alineatul (1) litera (e) din Directiva 92/83 (2)?

---

(1)  Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1) în versiunea modificată prin Regulamentul (UE) 2015/1754 al Comisiei din 6 octombrie 2015 (JO 2015, L 285, p. 1).

(2)  Directiva Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO 1992, L 316, p. 21, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 152).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesgericht Korneuburg (Austria) la 10 decembrie 2020 – L GmbH/FK

(Cauza C-672/20)

(2021/C 72/23)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Korneuburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: L GmbH

Pârâtă: FK

Întrebările preliminare

1)

Articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) trebuie interpretat în sensul că acest regulament se aplică unui pasager care s-a înregistrat online încă înainte de a ajunge la aeroport și care nu are bagaje care să necesite înregistrare; identifică întârzierea zborului pe panoul de afișaj al aeroportului, așteaptă informații suplimentare la poarta de îmbarcare, se informează la ghișeul operatorului de transport aerian cu privire la plecarea zborului rezervat; nu primește de la personalul pârâtei nicio precizare cu privire la plecarea zborului și la ora de decolare, nici o ofertă de redirecționare pe un zbor alternativ și, ca urmare a acestui fapt, rezervă el însuși un alt zbor către destinația sa finală, fără a se îmbarca pe zborul rezervat inițial?

2)

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că un operator de transport aerian nu este obligat să despăgubească pasagerul în temeiul articolului 7 din acest regulament atunci când ajunge la destinația finală a pasagerului cu o întârziere de 8 ore și 19 minute, ca urmare a faptului că aparatul de zbor a fost deteriorat de o descărcare electrică în timpul primului dintre cele trei zboruri anterioare; tehnicianul unei întreprinderi de întreținere mandatate de operatorul de transport aerian, chemat după aterizare, a găsit avarii minore („some minor findings”), care nu afectau însă funcționalitatea avionului; zborul de legătură care a precedat zborul anterior a fost efectuat; cu toate acestea, în cursul unei verificări premergătoare efectuării zborului (pre-flight-check) anterioare zborului în cauză, s-a dovedit că aparatul de zbor nu mai era pentru moment utilizabil; și, în consecință, în locul aparatului de zbor prevăzut inițial și deteriorat, operatorul de transport aerian a utilizat o aeronavă de înlocuire care a efectuat zborul cu o întârziere la plecare de 7 ore și 40 de minute?

3)

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul privind drepturile pasagerilor trebuie interpretat în sensul că, printre măsurile rezonabile pe care trebuie să le ia operatorul de transport aerian se numără și aceea de a oferi pasagerului modificarea rezervării pentru un alt zbor, cu care acesta ar fi ajuns la destinația sa finală cu o întârziere de 5 ore (și, ca urmare a rezervării efectuate de el din proprie inițiativă, a ajuns și de facto), deși operatorul de transport aerian a efectuat zborul cu o aeronavă care a înlocuit-o pe cea care nu mai era utilizabilă, cu care pasagerul ar fi ajuns la destinația sa finală cu o întârziere de 8 ore și 19 minute?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 11 decembrie 2020 – Industriegewerkschaft Metall (IG Metall) și ver.di – Vereinte Dienstleistungsgewerkschaft

(Cauza C-677/20)

(2021/C 72/24)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamante, apelante și recurente: Industriegewerkschaft Metall (IG Metall), ver.di – Vereinte Dienstleistungsgewerkschaft

Alte părți: SAP SE, SE-Betriebsrat der SAP SE, Konzernbetriebsrat der SAP SE, Deutscher Bankangestellten-Verband e. V., Christliche Gewerkschaft Metall (CGM), Verband angestellter Akademiker und leitender Angestellter der chemischen Industrie e. V.

Întrebarea preliminară

Articolul 21 alineatul (6) din Gesetz über die Beteiligung der Arbeitnehmer in einer Europäischen Gesellschaft (Legea privind participarea lucrătorilor la o societate europeană), din care rezultă că, în cazul constituirii prin transformare a unei SE [societăți europene] stabilite în Germania, pentru o anumită parte a membrilor consiliului de supraveghere al lucrătorilor trebuie să se asigure o procedură de selecție distinctă pentru candidații propuși de sindicate, este compatibil cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește participarea lucrătorilor (1)?

---

(1)  JO 2001, L 294, p. 22, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 134.

Ordonanța președintelui Curții din 23 noiembrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Vicenza – Italia) – AV/Ministero della Giustizia, Repubblica italiana

(Cauza C-834/19) (1)

(2021/C 72/25)

Limba de procedură: italiana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 54, 17.2.2020.

Hotărârea Tribunalului din 13 ianuarie 2021 – Bezouaoui și HB Consultant/Comisia

(Cauza T-478/18) (1)

(„Ajutoare de stat - Activități de formare în vederea conducerii utilajelor de construcții în siguranță - Rambursarea de către organismele paritare colectoare agreate de stat (OPCA) a cheltuielilor privind activitățile de formare în Franța - Decizie de constatare a lipsei ajutorului de stat - Noțiunea de ajutor de stat - Imputabilitatea statului - Control public asupra resurselor”)

(2021/C 72/26)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Hacène Bezouaoui (Avanne, Franța) și HB Consultant (Beure, Franța) (reprezentanți: J.-F. Henrotte și N. Neyrinck, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Georgieva-Kecsmar și K. Herrmann, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea parțială a Deciziei C(2018) 2075 final a Comisei din 10 aprilie 2018 privind ajutorul de stat SA.46897 (2018/NN) presupus al Republicii Franceze referitor la finanțarea activităților de formare care conduceau la obținerea unui certificat de aptitudini privind conducerea utilajelor de construcții în siguranță (CACES)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă HB Consultant și pe domnul Halène Bezouaoui la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 373, 15.10.2018.

Hotărârea Tribunalului din 13 ianuarie 2021 – Helbert/EUIPO

(Cauza T-548/18) (1)

(„Funcție publică - Recrutare - Anunț de concurs - Concursul general EUIPO/AD/01/17 - Decizie de a nu include numele reclamantului în lista de rezervă a concursului - Componența comisiei de evaluare - Stabilitate - Răspundere”)

(2021/C 72/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Lars Helbert (Alicante, Spania) (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Lukošiūtė et K. Tóth, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită, pe de o parte, anularea, în primul rând, a deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului EUIPO/AD/01/17 – Administratori (AD 6) în domeniul proprietății intelectuale din 1 decembrie 2017 de a nu include numele reclamantului în lista de rezervă constituită în vederea recrutării de administratori de către EUIPO și, în al doilea rând, a deciziei aceleiași comisii de evaluare din 7 martie 2018 de respingere a cererii de reexaminare a reclamantului, în forma sa finală, ca urmare a deciziei EUIPO din 8 iunie 2018 de respingere a reclamației sale și, pe de altă parte, obținerea reparării prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-a suferit ca urmare a acestui fapt.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia din 7 martie 2018 prin care comisia de evaluare din cadrul concursului general EUIPO/AD/01/17 a refuzat, după reexaminare, includerea domnului Lars Herbert în lista de rezervă pentru recrutarea de administratori cu gradul AD 6 în domeniul proprietății intelectuale.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

Hotărârea Tribunalului din 13 ianuarie 2021 – ZR/EUIPO

(Cauza T-610/18) (1)

(„Funcție publică - Recrutare - Anunț de concurs - Concursul general EUIPO/AD/01/17 - Decizie de a nu înscrie numele reclamantului pe lista de rezervă a concursului - Compunerea comisiei de evaluare - Stabilitate”)

(2021/C 72/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ZR (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Blot, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Lukošiūtė și K. Tóth, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește anularea, în primul rând, a deciziei din 1 decembrie 2017 a comisiei de evaluare a concursului EUIPO/AD/01/17 – Administratori (AD 6) în domeniul proprietății intelectuale de a nu înscrie numele reclamantei pe lista de rezervă constituită în vederea recrutării de administratori de către EUIPO, în al doilea rând, a deciziei din 7 martie 2018 a aceleiași comisii de evaluare de respingere a cererii de reexaminare a reclamantei și, în al treilea rând, a deciziei din 27 iunie 2018 a EUIPO de respingere a reclamației formulate de reclamantă în conformitate cu articolul 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia din 7 martie 2018, prin care comisia de evaluare a concursului EUIPO/AD/01/17 a refuzat, după reexaminare, înscrierea lui ZR pe lista de rezervă pentru recrutarea de administratori de gradul AD 6 în domeniul proprietății intelectuale.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 455, 17.12.2018.

Hotărârea Tribunalului din 2021 – ABLV Bank/CRU

(Cauza T-758/18) (1)

(„Uniunea economică și monetară - Uniune bancară - Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) - Fondul unic de rezoluție (FUR) - Stabilire a contribuțiilor ex ante pentru anul 2015 și pentru anul 2018 - Respingere a cererii de recalculare și de rambursare a contribuțiilor - Acțiune în anulare - Act supus căilor de atac - Admisibilitate - Instituție a cărei autorizație a fost retrasă - Articolul 70 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 - Noțiunea de «modificare a statutului» - Articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63”)

(2021/C 72/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ABLV Bank AS (Riga, Letonia) (reprezentant: O. Behrends, avocat)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (reprezentanți: J. Kerlin și P. Messina, agenți, asistați de B. Meyring, S. Schelo, T. Klupsch și S. Ianc, avocați)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentantţi: D. Triantafyllou, A. Nijenhuis și A. Steiblytė, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea scrisorii SRB din 17 octombrie 2018 prin care acesta a respins cererea reclamantei privind, pe de o parte, recalcularea contribuției sale ex ante pentru anul 2018 și rambursarea sumei plătite în plus și, pe de altă parte, rambursarea unei părți din contribuția sa ex ante pentru anul 2015 ca urmare a retragerii autorizației sale de către Banca Centrală Europeană (BCE).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă ABLV Bank AS să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comitetul unic de rezoluție (SRB).

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 82, 4.3.2019.

Hotărârea Tribunalului din 20 ianuarie 2021 – Stada Arzneimittel/EUIPO – Optima Naturals (OptiMar)

(Cauza T-261/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative OptiMar - Marca națională verbală anterioară Mar - Motiv relativ de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 72/30)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Stada Arzneimittel AG (Bad Vilbel, Germania) (reprezentanți: J.-C. Plate și R. Kaase, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanţi: A. Folliard-Monguiral și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Optima Naturals Srl (Gallarate, Italia) (reprezentanți: S. Brustia și E. Montelione, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 31 ianuarie 2019 (cauza R 1348/2018-1) privind o procedură de opoziție între Stada Arzneimittel și Optima Naturals

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Stada Arzneimittel AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 206, 17.6.2019.

Hotărârea Tribunalului din 20 ianuarie 2021 – Société immobilière et mobilière de Montagny (BE EDGY BERLIN)

(Cauza T-329/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Proceduri de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative BE EDGY BERLIN - Marca națională verbală anterioară EDJI - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 72/31)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: 12seasons GmbH (12seasons GmbH) (reprezentant: M. Gail, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: L. Rampini și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Société immobilière et mobilière de Montagny (Roanne, Franța) (reprezentant: A. Grolée, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 19 martie 2019 (cauza R 1522/2018 5), referitoare o procedură de opoziție între Société immobilière și mobilière de Montagny și 12seasons.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă 12seasons GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 246, 22.7.2019.

Hotărârea Tribunalului din 20 ianuarie 2021 – Enoport/EUIPO – Miguel Torres (CABEÇA DE TOIRO)

(Cauza T-811/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative CABEÇA DE TOIRO - Marca Uniunii Europene verbală anterioară SANGRE DE TORO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 72/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Enoport – Produção de Bebidas Lda (Rio Maior, Portugalia) (reprezentant: J. Alves Coelho, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Miguel Torres, SA (Vilafranca del Penedès, Spania) (reprezentanți: M. Ceballos Rodríguez și M. Robledo McClymont, avocate)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 9 septembrie 2019 (cauza R 394/2019-5) privind o procedură de opoziție între Miguel Torres et Enoport – Produção de Bebidas

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Enoport – Produção de Bebidas la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 36, 3.2.2020.

Hotărârea Tribunalului din 13 ianuarie 2021 – RY/Comisia

(Cauza T-824/19) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Rezilierea unui contract pe durată nedeterminată în temeiul articolului 47 litera (c) punctul (i) din RAA - Executarea unei hotărâri a Tribunalului - Articolul 266 TFUE - Dreptul de a fi ascultat - Nouă decizie de reziliere”)

(2021/C 72/33)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: RY (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Schima și B. Mongin, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei Comisiei din 10 aprilie 2019 de reziliere a contractului pe durată nedeterminată al reclamantului

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe RY la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 36, 3.2.2020.

Hotărârea Tribunalului din 20 ianuarie 2021 – Apologistics/EUIPO – Peikert

(discount-apotheke.de)

(Cauza T-844/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative discount-ap*theke.de - Mărcile Uniunii Europene verbale anterioare APODISCOUNTER și APO și figurative anterioare apo-discounter.de, apo.co și apo.de - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 72/34)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Apologistics GmbH (Markkleeberg, Germania) (reprezentant: H. Hug, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: A. Söder, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Franz Michael Peikert (Offenbach, Germania) (reprezentant: T. Bruggmann, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 10 octombrie 2019 (cauza R 2309/2018-5) privind o procedură de opoziție între Apologistics și domnul Peikert

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Apologistics GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 45, 10.2.2020.

Hotărârea Tribunalului din 13 ianuarie 2021 – Multi-Service/Comisia

(Cauza T-873/19) (1)

(„Mediu - Regulamentul (UE) nr. 517/2014 - Gaze fluorurate cu efect de seră - Registru electronic al cotelor pentru introducerea pe piață a hidrofluorcarburilor - Decizie de anulare a înregistrării unei întreprinderi - Lipsa furnizării informațiilor necesare”)

(2021/C 72/35)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Multi-Service S.A. (Kwidzyn, Polonia) (reprezentant: P. Jankowski, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Becker, M. Jáuregui Gómez și M. Rynkowski, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea deciziei Ares(2019) 6103796 a Comisiei din 3 octombrie 2019 prin care aceasta a anulat înregistrarea reclamantei în registrul întocmit și gestionat de ea în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) nr. 517/2014

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Multi-Service S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 87, 16.3.2020.

Hotărârea Tribunalului din 20 ianuarie 2021 – Folschette și alții/Comisia

(Cauza T-884/19) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Anchetă a OLAF - Piața informatică - Corupție - Trafic de influență - Raport final care recomandă începerea urmăririi penale - Achitare definitivă de o instanță penală - Prescripție - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor”)

(2021/C 72/36)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Marc Folschette (Leudelange, Luxemburg), Tetyana Grygorenko (Leudelange), Professional Business Solutions SA (Leudelange) (reprezentant: N. Bauer, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz și F. Blanc, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE și având ca obiect reperarea prejudiciului pe care reclamanții l-ar fi suferit din cauza comportamentului de care ar fi dat dovadă Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în cadrul unei anchete interne.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îi obligă pe domnul Marc Folschette, pe doamna Tetyana Grygorenko și pe Professional Business Solutions SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 61, 24.2.2020.

Hotărârea Tribunalului din 20 ianuarie 2021 – Oatly/EUIPO (IT’S LIKE MILK BUT MADE FOR HUMANS)

(Cauza T-253/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale IT’S LIKE MILK BUT MADE FOR HUMANS - Motiv absolut de refuz - Caracter distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 72/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Oatly AB (Malmö, Suedia) (reprezentant: M. Johansson, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Ivanauskas și V. Ruzek, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 7 februarie 2020 (cauza R 2446/2019-5) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal IT’S LIKE MILK BUT MADE FOR HUMANS ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 7 februarie 2020 (cauza R 2446/2019-5) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal IT’S LIKE MILK BUT MADE FOR HUMANS ca marcă a Uniunii Europene.

2)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oatly AB.

---

(1)  JO C 215, 29.6.2020.

Hotărârea Tribunalului din 20 ianuarie 2021 – Crevier/EUIPO (Aparat de dezodorizare a aerului)

(Cauza T-276/20) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Cerere de înregistrare a unui desen sau model industrial comunitar care reprezintă un aparat de dezodorizare a aerului - Nerespectarea unui termen față de EUIPO - Cerere de restitutio in integrum - Articolul 67 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Obligația de diligență”)

(2021/C 72/38)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamant: Jeffrey Scott Crevier (Fort Lauderdale, Florida, Statele Unite) (reprezentant: M. Kime, Barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: R. Cottrell, A. Folliard-Monguiral și V. Ruzek, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 2 martie 2020 (cauza R 2396/2019-3) privind o cerere de restitutio in integrum

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Jeffrey Scott Crevier la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 247, 27.7.2020.

Acțiune introdusă la 15 decembrie 2020 – Grupa Azoty și alții/Comisia

(Cauza T-726/20)

(2021/C 72/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Grupa Azoty S.A. (Tarnów, Polania), Azomureș SA (Tîrgu Mureș, România), Lipasmata Kavalas LTD Ypokatastima Allodapis (P. Fáliro, Grecia) (reprezentanți: D. Haverbeke, L. Ruessmann și P. Sellar, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea anexei I la Comunicarea Comisiei – Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2021 (1), în măsura în care exclude în mod eronat sectorul îngrășămintelor;

—	declararea, în temeiul articolului 264 TFUE, a menținerii efectelor anexei I la actul atacat până la momentul la care pârâta ia măsurile pe care le presupune punerea în executare a deciziei Curții în conformitate cu articolul 266 TFUE;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șapte motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe faptul că anexa I la actul atacat ar fi afectată de lipsa competenței. — Potrivit articolului 5 alineatele (1) și (2) TUE, Uniunea acționează numai în limitele competențelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competență care nu este atribuită Uniunii prin tratate aparține statelor membre; — Potrivit articolului 10a alineatul (6) din Directiva 2003/87/CE (2), cu modificările ulterioare, nu pârâta, ci statele membre sunt competente să identifice sectoarele și subsectoarele și să adopte o listă precum în anexa I la actul atacat.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe faptul că anexa I la actul atacat ar fi afectat de o încălcare a formelor substanțiale de procedură (motivarea). — Din motivarea actului atacat prevăzută la articolul 296 TFUE nu ar reieși în mod clar și neechivoc raționamentul urmat de pârâtă în calculul valorii intensității emisiilor indirecte pentru sectorul reclamantelor, care reprezintă factorul determinant în vederea includerii sau a excluderii din anexa I la actul atacat; — ca o consecință a nemotivării, reclamantele s-ar afla în imposibilitatea de a-și proteja drepturile, iar Tribunalul nu și-ar putea exercita controlul.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că anexa I la actul atacat ar fi afectată de erori vădite de apreciere. — În cadrul puterii discreționare de care dispune când efectuează evaluări complexe de natură economică și socială în exercitarea competenței sale potrivit articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, pârâta ar trebui să fie în măsură să demonstreze că a evaluat toate elementele și toate circumstanțele relevante ale situației pe care actul atacat era menit să le reglementeze. Pârâta a săvârșit mai multe erori vădite de apreciere prin faptul că a exclus sectorul reclamantelor din lista sectoarelor eligibile cuprinsă în anexa I la actul atacat, în special: a) întrucât nu a ținut seama de datele relevante și complete cu privire la consumul de energie electrică în sectorul îngrășămintelor pentru a stabili intensitatea emisiilor indirecte ale sectorului, care ar fi determinat o subestimare a intensității emisiilor indirecte ale sectorului și excluderea sa din anexa I; b) întrucât nu a ținut seama și nu a examinat toate faptele relevante prezentate în cerere, în măsura în care ar fi ignorat elementele de probă ale reclamantelor fără nicio motivare; c) în ceea ce privește evaluarea calitativă, întrucât a evaluat în mod eronat calificarea sectorului pe baza criteriului posibilității de substituire combustibil/electricitate și nu a explicat motivul pentru care subsectoarele sectorului nu fuseseră incluse în anexa I în temeiul respectivului criteriu.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe faptul că anexa I la actul atacat ar fi afectată de o aplicare eronată a criteriului corect de evaluare. — Articolul 10a alineatul (6) din Directiva 2003/87/CE prevede ca sectoarele să fie stabilite în temeiul unui criteriu care implică evaluarea „riscului concret” de relocare a emisiilor de dioxid de carbon; — pârâta ar fi aplicat un criteriu diferit, cel al „riscului ridicat”. Procedând astfel, ar fi aplicat criteriul juridic eronat.

5.

Al cincilea motiv se întemeiază pe faptul că anexa I la actul atacat încalcă principiul transparenței. — Procesul care a condus la adoptarea actului atacat s-ar fi caracterizat prin lipsa transparenței în ceea ce privește aspecte fundamentale, în special: a) pârâta nu ar fi comunicat datele utilizate pentru a calcula valoarea intensității emisiilor indirecte calculate pentru sectorul reclamantelor nici în actul atacat, nici în evaluarea de impact anexată; b) pârâta nu ar fi dat explicații în susținerea evaluării sale cu privire la subsectoarele care au cel mai mare potențial de electrificare; — în cursul procesului de adoptare a actului atacat, pârâta ar fi refuzat să comunice părților interesate cum ar fi fost calculată valoarea intensității emisiilor indirecte și cum ar fi fost aplicat criteriul electrificării, împiedicându-le astfel de la a avea orice discuție pe fond cu pârâta în perioadele de consultare; — pârâta nu și-ar fi îndeplinit astfel obligațiile care îi revin în temeiul articolului 15 TFUE și al articolului 11 TUE de a asigura transparența procesului care a condus la adoptarea anexei I la actul atacat.

6.

Al șaselea motiv se întemeiază pe faptul că anexa I la actul atacat încalcă principiul subsidiarității. — Potrivit articolului 5 alineatul 3 [TUE], în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional și local, dar datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii; — deși măsurile naționale întemeiate pe articolul 10a alineatul (6) litera (a) din Directiva 2003/87/CE sunt supuse controlului ajutoarelor de stat, pârâta ar fi încălcat principiul subsidiarității prin faptul că a stabilit ex ante o listă care limitează sectoarele și subsectoarele care pot fi eligibile pentru compensarea costurilor emisiilor indirecte, întrucât a) statele membre sunt cel mai bine plasate pentru a putea evalua riscul concret de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru fiecare sector industrial din cauza costurilor semnificative indirecte suportate în mod efectiv; și b) pârâta ar fi adoptat anexa I fără să furnizeze o explicație suficientă cu privire la necesitatea de a acționa astfel.

7.

Al șaptelea motiv se întemeiază pe faptul că anexa I la actul atacat încalcă principiul proporționalității. — Pârâta ar încălca principiul proporționalității întrucât: a) nu urmărește obiectivul legitim care constă în a stimula decarbonizarea rentabilă a economiei permițând sectoarelor cu intensitate energetică ridicată să investească în eficiența energetică în loc să își transfere producția în țări terțe; b) ar impune o sarcină excesivă sectoarelor excluse în timp ce soluții mai puțin oneroase (precum stabilirea nivelurilor maxime de ajutor sau mecanismele condiționalității) ar îndeplini obiectivele actului atacat cel puțin în același mod; și c) ar fi revelat detaliile fundamentale ale evaluării sale a sectoarelor eligibile numai cu patru zile înainte de publicarea actului atacat la 25 septembrie 2020, care la rândul său precedă cu puțin peste trei luni termenul la care expirau orientările cu privire la sistemul de comercializare a cotelor de emisii aplicabile în prezent. Procedând astfel, pârâta ar fi încălcat articolul 5 alineatul (4) TUE.

---

(1)  JO 2020, C 317, p. 5.

(2)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO 2003, L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78), cu modificările ulterioare.

Acțiune introdusă la 17 decembrie 2020 – Car-Master 2/Comisia

(Cauza T-743/20)

(2021/C 72/40)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Car-Master 2 sp. z o.o. sp.k. (Cracovia, Polonia) (reprezentant: M. Miśkowicz, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	constatarea nulității Deciziei Comisiei Europene C(2020) 7369 final din 22 octombrie 2020 în cazul AT.40665 – Toyota;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, precum și a celor de reprezentare în justiție.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe interpretarea eronată și pe aplicarea incorectă a articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1/2003”) (1). — În susținerea acestui motiv, reclamanta susține că organismul polonez de protecție a concurenței nu s-a ocupat de plângere în sensul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003. Astfel, reclamanta a adresat un aviz privind o suspiciune de existență a unor înțelegeri președintelui Biroului de Protecție a Concurenței și Consumatorilor (denumit în continuare „președintele UOKiK”). Acest organism a refuzat însă să adopte măsurile prevăzute în dispozițiile legale, precum și să efectueze o evaluare a acțiunilor reproșate, invocând lipsa informațiilor suficiente și a invitat-o pe reclamantă să îi transmită informațiile. În același timp, acest organism nu a adoptat nicio măsură în vederea obținerii acestor informații, iar sarcina probei a revenit în întregime reclamantei. În legătură cu aceasta, acțiunea organismului nu se califică drept „a se ocupa de plângere” în sensul Comunicării Comisiei privind cooperarea în cadrul rețelei autorităților de concurență (2), precum și al jurisprudenței Curții. În consecință, și Comisia s-a întemeiat în mod nejustificat pe articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 atunci când a respins plângerea. Reclamanta adaugă că, în urma respingerii plângerii de către Comisie, de aceasta nu se ocupă niciun organism, ceea ce în esență este contrar considerentului (18) al Regulamentului nr. 1/2003.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la bună administrare, care rezultă din articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). — În susținerea acestui motiv, reclamanta susține că nu există nicio posibilitate de a-și exercita drepturile de care beneficiază în temeiul articolului 41 alineatul (1) din cartă, întrucât niciun organism nu s-a ocupat de plângerea sa. Aceasta nu are posibilitatea de a acționa întrucât, în primul rând, prevederile naționale nu prevăd posibilitatea de a ataca refuzul de a adopta vreo măsură juridică al președintelui UOKiK. În al doilea rând, Comisia s-a abținut de la a se ocupa de plângere, considerând în mod eronat că altă autoritate s-a ocupat de aceasta. Ca urmare a acestui fapt, a fost închisă orice cale a reclamantei de a-și exercita drepturile. Reclamanta precizează că Comisia nu a luat în considerare toate împrejurările cauzei și nu a examinat în mod diligent situația reclamantei. În opinia reclamantei, Comisia trebuia să analizeze exact dacă și în ce mod organismul național s-a ocupat de plângere, iar apoi să analizeze în mod diligent acțiunile organismului național de protecție a concurenței. Comisia a omis această obligație, iar apoi nu și-a îndeplinit obligația de diligență, care rezultă din dreptul la bună administrare. Comisia nu și-a îndeplinit nici obligația care rezultă din articolul 105 alineatul (1) din Tratatul FUE. Aceasta nu a luat însă în considerare împrejurarea că în cazul în care respinge plângerea, problema încălcării potențiale a principiului concurenței rămâne neclarificată întrucât organismul național nu s-a ocupat de aceasta.

---

(1)  Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003 din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 și 102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

(2)  JO 2004, C 101, p. 43.

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2020 – Jakeliūnas/ESMA

(Cauza T-760/20)

(2021/C 72/41)

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Reclamant: Stasys Jakeliūnas (Vilnius, Lituania) (reprezentant: R. Paukštės, avocat)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea ca nefondată a respingerii de către ESMA, prin scrisoarea cu referința ESMA22-105-1261 din 30 octombrie 2020, a cererii formulate de reclamant la 30 septembrie 2020 de inițiere a unei investigați privind o posibilă manipulare a pieței (denumită în continuare „cererea”);

—	obligarea ESMA la reexaminarea cererii;

—	obligarea ESMA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe următoarele: — dispozițiile prevăzute de Directiva 2003/6/CE (1) cuprind posibilele încălcări menționate în cerere; — această directivă a fost, de la adoptarea sa, coordonată și supravegheată la nivelul Uniunii, ceea ce prevede de asemenea Directiva 2003/124/EC (2); — Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 (3) a instituit ESMA, care în fapt a preluat funcțiile organelor europene de supraveghere a valorilor imobiliare care își desfășurau activitatea anterior și a devenit responsabilă de implementarea eficientă și de supravegherea punerii în aplicare a Directivei 2003/6/CE, precum și de protecția investitorilor; — Directiva 2003/6/CE a fost abrogată cu efect de la 3 iulie 2016; — prin urmare, ESMA are îndatorirea de a investiga încălcări ale Directivei 2003/6/CE care au putut fi săvârșite până la înființarea ESMA.

2.	Al doilea motiv se referă la faptul că cererea formulate de reclamant nu se întemeiază pe necesitatea aplicării Regulamentului (UE) 2016/1011 (4) și a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (5), acțiuni pe care ESMA și-a întemeiat respingerea.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe următoarele: — ESMA interpretează Directiva 2003/6/CE în mod prea restrictiv și inflexibil și limitează în mod nejustificat domeniul de aplicare al acesteia. Faptul că dispozițiile directivei menționate au fost extinse și au primit o definiție specifică prin Regulamentul (UE) nr. 596/2014 nu înseamnă în sine că această directivă nu a cuprins posibilele cazuri de manipulare a pieței specificate în cerere și că nu trebuie să se aplice în privința acestora; — ESMA nu a luat în considerare informațiile care i-au fost furnizate cu privire la posibilele conflicte de interese nedeclarate ale unor bănci, informații care indică faptul că articolul 1 alineatul (2) litera (c) și articolul 6 alineatul (5) din Directiva 2003/6/CE ar fi putut fi încălcate.

---

(1)  Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (JO 2003 L 96, p. 16, Ediție specială, 06/vol. 5).

(2)  Directiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind definiția și publicarea informațiilor confidențiale și definiția manipulărilor pieței (JO 2003 L 339, p. 70, Ediție specială, 06/vol. 5, p. 243).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO 2010 L 331, p. 84).

(4)  Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE și a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (JO 2016 L 171, p. 1).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO 2014, L 173, p. 1).

Acțiune introdusă la 24 decembrie 2020 – PB/Comisia

(Cauza T-775/20)

(2021/C 72/42)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: PB (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și întemeiată;

și în consecință:

—	anularea deciziei Comisiei din 22 octombrie 2020, notificată la 23 octombrie 2020, de adoptare a unei măsuri administrative împotriva reclamantului vizând a i se imputa cuantumul pretins perceput în mod nejustificat de [HB] în baza contractelor TACIS/2006/101-510 și CARDS/2008/166-429;

—	obligarea la rambursarea tuturor sumelor eventual recuperate de Comisie în temeiul acestei deicizii, la care să se adauge dobânzile de întârziere la rata aplicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu 7 puncte;

—	obligarea la plata sumei de 10 000 de euro cu titlu de despăgubiri, sub rezerva unei reevaluări;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă zece motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea constatărilor din rapoartele OLAF și a neregularităților reținute împotriva societății al cărei administrator este reclamantul. În această privință, reclamantul consideră că neregularitățile care îi sunt reproșate sunt indisociabil legate de neregularitățile reținute împotriva societății al cărui administrator este, pe care aceasta din urmă le-a contestat prin două acțiuni (cauzele T-795/19 și T-796/19, HB/Comisia) și susține că, dacă Tribunalul urmează să confirme caracterul nelegal al rapoartelor OLAF și/sau al deciziilor din 15 octombrie 2019 în cadrul cauzelor menționate, aceste constatări ar determina în mod necesar nelegalitatea deciziei contestate în prezenta cauză.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe prescripția creanței pretinse și, în orice caz, pe încălcarea termenului rezonabil, a articolului 73a alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO 2002, L 248, p. 101, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198) (denumit în continuare „regulamentul financiar din 2002”), a dreptului la bună administrare, astfel cum este consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și a articolului 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „CEDO”). Potrivit reclamantului, creanța pe care Comisia pretinde că o deține împotriva sa este prescrisă din moment ce termenul de cinci ani, prevăzut la articolul 73a din regulamentul financiar din 2002, ar fi expirat și, în orice caz, termenul luat pentru adoptarea deciziei contestate și a notei de debit care o însoțește ar fi vădit nerezonabil și ar încălca articolul 41 din cartă și articolul 6 paragraful 1 din CEDO în măsura în care acesta enunță un drept fundamental care constituie în egală măsură un principiu general de drept.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe lipsa unui temei juridic valid și pe încălcarea principiului legalității pedepselor și a principiului aplicării legii penale mai favorabile. Reclamantul consideră că, potrivit articolului 103 din regulamentul financiar din 2002, numai cocontractantul, adică societatea al cărei administrator este reclamantul, poate să facă obiectul unei recuperări. Procedând în acest mod, pârâta ar fi încălcat și principiul aplicării legii „penale” mai favorabile sau chiar principiul legalității pedepselor, consacrat la articolul 49 din cartă, întrucât încearcă să aplice o obligație juridică mai severă decât cea prevăzută de regulamentul financiar din 2002. În plus, reclamantul susține că nu este un operator economic, că nu a obținut niciun avantaj din pretinsele nelegalități, că nu a fost destinatarul niciunei plăți din partea autorității contractante și că cu siguranță nu a perceput niciodată un avantaj echivalent totalității valorii celor două contracte în discuție.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea hotărârii tribunal de première instance de Bruxelles (Tribunalul de primă instanță din Bruxelles, Belgia) din 5 octombrie 2017 și a adagiului potrivit căruia „penalul ține în loc procedura administrativă”. Reclamantul susține că Comisia este ținută de hotărârea din 5 octombrie 2017 pronunțată de instanța penală belgiană, care a declarat că urmărirea penală este inadmisibilă în lipsa unor elemente de natură să dovedească faptele incriminate. Întrucât Comisia, care s-a constituit de altfel parte civilă în fața instanței penale, decisese să aștepte rezultatul procedurii belgiene înainte de adoptarea deciziei de recuperare, ea ar fi ținută de rezultatul menționat și de constatările instanței naționale, iar aceasta chiar dacă hotărârea instanței belgiene nu ar avea efectul autorității de lucru judecat față de Comisie.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe erori vădite de apreciere de care ar fi afectată decizia atacată. Reclamantul consideră în această privință că faptele care îi sunt reproșate în mod evident nu sunt dovedite și că în mod evident nu există neregularități, a fortiori neregularități grave. El susține că decizia atacată se întemeiază pe două rapoarte ale OLAF, în condițiile în care criticile formulate nu ar fi dovedite și ar fi, în orice caz, vădit eronate.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că reclamantul nu ar putea fi ținut responsabil pentru nelegalitățile reproșate în temeiul dreptului belgian al societăților. În această privință, el susține că societatea la care este administrator este o societate privată cu răspundere limitată de drept belgian, a cărei particularitate este că administratorii nu sunt responsabili personal pentru angajamentele asumate în numele societății și că patrimoniul lor nu poate fi utilizat pentru ștergerea datoriilor societății.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, pentru motivul că rapoartele OLAF anexate la scrisoarea de pre-informare ar fi fost în așa măsură de înnegrite că ar fi neinteligibile și nu ar fi putut permite reclamantului să le înțeleagă și apoi să formuleze observații utile.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, a principiului executării cu bună-credință a contractelor și a principiului interdicției „abuzului de drept”, întrucât Comisia nu ar fi acționat nici cu diligență, nici de o manieră imparțială.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe excepția de nelegalitate ridicată în privința articolului 103 din regulamentul financiar din 2002, în măsura în care acesta ar încălca principiul general al interdicției îmbogățirii fără justă cauză. Reclamantul consideră că acest articol deschide posibilitatea, pentru instituție, de a recupera totalitatea sumelor plătite pe toată durata de execuție a contractului, chiar dacă acesta a fost executat de contractant în întregime, ceea ce ar însemna că instituția poate astfel beneficia de toate prestațiile furnizate de contractant fără ca acestuia să i se datoreze vreo plată. Acest articol ar trebui, așadar, declarat ilegal în măsura în care autorizează instituția să își mărească patrimoniul în detrimentul celui al contractantului, fără justificare.

10.

Al zecelea motiv, cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea articolului 103 din regulamentul financiar din 2002 și a principiului proporționalității. Potrivit reclamantului, exercițiul de apreciere al instituției trebuie să se efectueze în conformitate cu articolul 103 din regulamentul financiar din 2002, ceea ce înseamnă că Comisia nu poate aplica mai multe sancțiuni, întrucât articolul menționat enunță o listă de sancțiuni necumulative. În plus, instituția trebuie să se asigure că decizia sa este proporțională cu gravitatea neregularității în discuție cu ocazia efectuării acestui exercițiu de apreciere, în conformitate cu principiul proporționalității, care constituie o expresie a principiului bunei-credințe care se impune în executarea contractelor, ceea ce nu ar fi fost cazul în speță.

Acțiune introdusă la 9 ianuarie 2021 – Griesbeck/Parlamentul

(Cauza T-10/21)

(2021/C 72/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Nathalie Griesbeck (Ancy-sur-Moselle, Franța) (reprezentanți: J.-L. Teheux, J.-M. Rikkers și G. Selnet, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

cu titlu principal:

—	anularea Deciziei Biroului Parlamentului European din 5 octombrie 2020; în consecință,

—	anularea Deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 18 octombrie 2019 și a notei de debit ulterioare;

cu titlu subsidiar:

—	anularea Deciziei Biroului Parlamentului European din 5 octombrie 2020; în consecință,

—	anularea Deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 18 octombrie 2019 și reducerea la un nivel mai rezonabil a notei de debit ulterioare;

în orice caz:

—	rezervarea în favoarea reclamantei a posibilității de a prezenta observații suplimentare prin memoriu ulterior;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că Parlamentul a săvârșit erorile de apreciere următoare. Mai întâi, a exclus faptul că circumstanțele speciale ale angajării asistentei în cauză pot influența dovada muncii acestei asistente. În continuare, nu a ținut seama de perioada care a trecut între fapte și pierderea elementelor de probă care a rezultat. În sfârșit, nu a valorificat elementele de probă furnizate de reclamantă.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe inversarea sarcinii probei și pe încălcarea dreptului la un proces echitabil. În această privință, reclamanta consideră în esență că nu îi revine sarcina probei muncii asistentei sale.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității în măsura în care Biroul a considerat că trebuia restituită totalitatea sumelor plătite pentru durata muncii asistentei, deși realitatea lucrărilor acesteia a fost demonstrată cel puțin în parte.

Acțiune introdusă la 15 ianuarie 2021 – Ryanair/Comisia

(Cauza T-14/21)

(2021/C 72/44)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Ryanair DAC (Swords, Irlanda) (reprezentanți: E. Vahida, F. Laprévote, V. Blanc, S. Rating și I. Metaxas-Maranghidis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (UE) a Comisiei Europene din 21 august 2020 privind ajutorul de stat SA.57544(2020/N) – Belgia COVID-19: Ajutor în favoarea Brussels Airlines și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, prin care se invocă faptul că Comisia a aplicat greșit Cadrul său temporar, întrucât a considerat că împrumutul în favoarea Brussels Airlines era conform cu Cadrul temporar și că Brussels Airlines este eligibilă pentru ajutorul de recapitalizare, întrucât nu a evaluat dacă, în afară de recapitalizare, mai existau și alte măsuri mai adecvate și mai puțin prejudiciabile, întrucât a considerat că valoarea recapitalizării era proporțională, și întrucât nu a impus o interdicție efectivă a extinderii agresive a Brussels Airlines.

2.

Al doilea motiv, prin care se invocă faptul că Comisia Europeană a aplicat greșit articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, întrucât a considerat că ajutorul se adresează unei perturbări grave a economiei belgiene și întrucât și-a încălcat obligația de a evalua efectele benefice ale ajutorului în raport cu efectele sale negative asupra condițiilor comerciale și a menținerii unei concurențe nedenaturate (altfel spus, „testul comparativ”).

3.	Al treilea motiv, prin care se invocă faptul că decizia încalcă principiul general al nediscriminării, al liberei prestări a serviciilor și al libertății de stabilire.

4.	Al patrulea motiv, prin care se invocă faptul că Comisia Europeană a omis să inițieze o procedură oficială de investigare, în pofida unor dificultăți serioase, și a încălcat drepturile procedurale ale reclamantei.

5.	Al cincilea motiv, prin care se invocă faptul că Comisia Europeană și-a încălcat obligația de motivare.

Acțiune introdusă la 15 ianuarie 2021 – Miquel y Costas & Miquel/EUIPO (Pure Hemp)

(Cauza T-17/21)

(2021/C 72/45)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Miquel y Costas & Miquel, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: J. Mora Cortés, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene figurative Pure Hemp – cererea de înregistrare nr. 18 132 358

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 21 octombrie 2020 în cauza R 853/2020-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea/revocarea deciziei atacate, în măsura în care se respinge calea de atac în cauza R 853/2020-1 și se refuză în parte înregistrarea mărcii Uniunii Europene figurative nr. 18 132 358 Pure Hemp;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele efectuate în fața departamentului „Operațiuni” și în fața Camerei întâi de recurs ale EUIPO.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b), coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001.

Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2021 – Amazon.com și alții/Comisia

(Cauza T-19/21)

(2021/C 72/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Amazon.com, Inc. (Wilmington, Delaware, Statele Unite), Amazon Services Europe Sàrl (Luxemburg, Luxemburg), Amazon EU Sàrl (Luxemburg), Amazon Europe Core Sàrl (Luxemburg) (reprezentanți: A. Komninos și G. Tantulli, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea parțială a Deciziei C(2020) 7692 final a Comisiei Europene din 10 noiembrie 2020 în măsura în care exclude Italia din domeniul de aplicare al investigației și de la consecințele juridice ale articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante în legătură cu această procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă un motiv unic, întemeiat pe faptul că decizia atacată a înlăturat în mod nelegal Italia din domeniul de aplicare al cazului AT.40703 și a sustras-o de la consecințele juridice ale articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003. Astfel, decizia atacată a încălcat articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003 și a adus atingere efectului său util și/sau a eludat articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003 și nu a îndeplinit obiectivul urmărit de acesta.

Acțiune introdusă la 20 ianuarie 2021 – Corman/Comisia

(Cauza T-25/21)

(2021/C 72/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Marie Corman (Schaerbeek, Belgia) (reprezentant: S. Orlandi, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 4 iunie 2020 de stabilire a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă ale reclamantei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic întemeiat pe încălcarea, prin decizia atacată, a articolelor 21 și 22 din anexa XIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene.