Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2021/C 9/01)

Ultima publicație

JO C 443, 21.12.2020

Publicații anterioare

JO C 433, 14.12.2020

JO C 423, 7.12.2020

JO C 414, 30.11.2020

JO C 399, 23.11.2020

JO C 390, 16.11.2020

JO C 378, 9.11.2020

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 10 noiembrie 2020 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-644/18) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Mediu - Directiva 2008/50/CE - Calitatea aerului înconjurător - Articolul 13 alineatul (1) și anexa XI - Depășire sistematică și persistentă a valorilor-limită pentru microparticule (PM10) în anumite zone și aglomerări italiene - Articolul 23 alineatul (1) - Anexa XV - Perioadă de depășire „cât mai scurtă cu putință” - Măsuri potrivite)

(2021/C 9/02)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial G. Gattinara și K. Petersen, ulterior Gattinara și E. Manhaeve, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentant: G. Palmieri, agent, asistat de F. De Luca și P. Gentili, agenți)

Dispozitivul

1)

Republica Italiană, prin faptul că a depășit, în mod sistematic și persistent, valorile-limită aplicabile concentrațiilor de particule PM10 și prin faptul că a continuat să le depășească, — în ceea ce privește valoarea-limită zilnică, — începând din anul 2008 și până în anul 2017 inclusiv, în următoarele zone: IT1212 (valea Sacco), IT1507 (fosta zonă IT1501, zonă de asanare – Napoli și Caserta), IT0892 (Emilia Romagna, Pianura Ovest [câmpia de vest]), zona IT0893 (Emilia Romagna, Pianura Est [câmpia de est]), IT0306 (aglomerarea Milano), IT0307 (aglomerarea Bergamo), IT0308 (aglomerarea Brescia), IT0309 (Lombardia, câmpia cu grad ridicat de urbanizare A), IT0310 (Lombardia, câmpia cu grad ridicat de urbanizare B), IT0312 (Lombardia, capătul văii D), IT0119 (câmpia Piemontelui), IT0120 (colina Piemontelui); — începând din anul 2008 și până în anul 2016 inclusiv, în zona IT1215 (aglomerarea Roma); — începând din anul 2009 și până în anul 2017 inclusiv, în următoarele zone: IT0508 și IT0509 (fosta zonă IT0501, aglomerarea Veneția-Treviso), IT0510 (fosta zonă IT0502, aglomerarea Padova), IT0511 (fosta zonă IT0503, aglomerarea Vicenza), IT0512 (fosta zonă IT0504, aglomerarea Verona), IT0513 și IT0514 (fosta zonă IT0505, zona A1 – provincia Veneția); — din anul 2008 până în anul 2013 și ulterior din nou, din anul 2015 până în anul 2017, în zona IT0907 (zona Prato-Pistoia); — din anul 2008 până în anul 2012 și ulterior din nou, din anul 2014 până în anul 2017, în zonele IT0909 (zona Valdarno Pisano și Piana Lucchese) și IT0118 (aglomerarea Torino); — din anul 2008 până în anul 2009 și din anul 2011 până în anul 2017, în zonele IT1008 (zona Conca Ternana [cuveta Terni]) și IT1508 (fosta zonă IT1504, zona costieră colinară Benevento); — în cursul anului 2008 și din anul 2011 până în anul 2017, în zona IT1613 (Apulia – zonă industrială), precum și din anul 2008 până în anul 2012 și în cursul anilor 2014 și 2016, în zona IT1911 (aglomerarea Palermo), precum și — în ceea ce privește valoarea-limită anuală în zonele: IT1212 (valea Sacco), începând din anul 2008 până în anul 2016 inclusiv, IT0508 și IT0509 (fosta zonă IT0501, aglomerarea Veneția-Treviso), în cursul anilor 2009 și 2011 și în anul 2015, IT0511 (fosta zonă IT0503, aglomerarea Vicenza), în cursul anilor 2011 și 2012 și în anul 2015, IT0306 (aglomerarea Milano), din anul 2008 până în anul 2013 și în cursul anului 2015, IT0308 (aglomerarea Brescia), IT0309 (Lombardia, câmpia cu grad ridicat de urbanizare A) și IT0310 (Lombardia, câmpia cu grad ridicat de urbanizare B), din anul 2008 până în anul 2013 și în cursul anilor 2015 și 2017, IT0118 (aglomerarea Torino), din anul 2008 până în anul 2012 și în cursul anilor 2015 și 2017, nu și-a îndeplinit obligația care îi revine în temeiul dispozițiilor articolului 13 din Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa coroborate cu cele ale anexei XI la aceasta și, prin faptul că nu a adoptat, începând cu data de 11 iunie 2010, măsuri potrivite pentru a garanta respectarea valorilor-limită stabilite pentru concentrațiile de particule PM10 în ansamblul acestor zone, nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de articolul 23 alineatul (1) din Directiva 2008/50 interpretat separat și coroborat cu secțiunea A din anexa XV la această directivă și în special obligația prevăzută la articolul 23 alineatul (1) al doilea paragraf din directiva menționată de a se asigura că planurile privind calitatea aerului stabilesc măsuri potrivite, astfel încât perioada de depășire a valorilor-limită să fie cât mai scurtă cu putință.

2)	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

Recurs introdus la 7 aprilie 2020 de Jean Whitehead și David Evans împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a zecea) din 29 ianuarie 2020 în cauza T-541/19, Shindler și alții/Consiliul

(Cauza C-158/20 P)

(2021/C 9/03)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Jean Whitehead, David Evans (reprezentant: J. Fouchet, avocat)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Harry Shindler, Douglas Edward Watson, David Maxwell Anstead, Ross Adrian Baile

Prin Ordonanța din 1 octombrie 2020, Curtea (Camera a noua) a respins recursul ca fiind, în parte, vădit inadmisibil și, în parte, vădit nefondat.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Constanţa (România) la data de 23 aprilie 2020 – SC Novart Engineering SRL / Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea

(Cauza C-170/20)

(2021/C 9/04)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Constanţa

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: SC Novart Engineering SRL

Pârâtă: Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea

Prin Ordonanța din 12 noiembrie 2020, Curtea (Camera a zecea) a declarat cererea de decizie preliminară vădit inadmisibilă.

Recurs introdus la 5 iunie 2020 de ViaSat, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 26 martie 2020 în cauza T-734/17, ViaSat/Comisia

(Cauza C-235/20 P)

(2021/C 9/05)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: ViaSat, Inc. (reprezentanți: P. de Bandt, avocat, M. R. Gherghinaru, avocate, J. Ruiz Calzado, abogado, L. Marco Perpiñà, abogada)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Inmarsat Ventures Ltd

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	declararea prezentului recurs ca fiind admisibil și fondat și, în consecință,

—	anularea hotărârii atacate și pronunțarea definitivă în această cauză, obligând Comisia să furnizeze accesul la documentele solicitate;

—	anularea deciziei secretarului general al Comisiei din 11 ianuarie 2018;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv se întemeiază pe o eroare de drept privind aplicarea unei prezumții generale de confidențialitate în cazul documentelor solicitate și pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1) în ceea ce privește protecția intereselor comerciale și obligația de motivare.

Al doilea motiv se întemeiază pe o eroare de drept privind existența unui interes public superior care justifică divulgarea și pe încălcarea ultimei teze a articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 în ceea ce privește protecția intereselor comerciale.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

Recurs introdus la 10 iulie 2020 de Kerry Luxembourg Sàrl împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 29 aprilie 2020 în cauza T-108/19, Kerry Luxembourg/EUIPO

(Cauza C-304/20 P)

(2021/C 9/06)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Kerry Luxembourg Sàrl (reprezentanți: A. von Mühlendahl, H. Hartwig, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Prin Ordonanța din 29 octombrie 2020, Curtea de Justiție (Camera de admitere în principiu a recursurilor) a decis ca recursul să nu fie admis în principiu și a dispus ca Kerry Luxembourg Sàrl să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Recurs introdus la 10 iulie 2020 de Kerry Luxembourg Sàrl împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 29 aprilie 2020 în cauza T-109/19, Kerry Luxembourg/EUIPO

(Cauza C-305/20 P)

(2021/C 9/07)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Kerry Luxembourg Sàrl (reprezentanți: A. von Mühlendahl, H. Hartwig, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Prin Ordonanța din 29 octombrie 2020, Curtea de Justiție (Camera de admitere în principiu a recursurilor) a decis ca recursul să nu fie admis în principiu și a dispus ca Kerry Luxembourg Sàrl să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hamburg (Germania) la 6 august 2020 – SP/KLM Royal Dutch Airlines, Direktion für Deutschland

(Cauza C-367/20)

(2021/C 9/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SP

Pârâtă: KLM Royal Dutch Airlines, Direktion für Deutschland

Întrebarea preliminară

Articolul 5 alineatul (1) litera (c) și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 (1) coroborate cu articolul 3 alineatul (5) din acesta trebuie interpretate în sensul că, în cazul unui zbor cu legătură directă, alcătuit din două zboruri și care a făcut obiectul unei rezervări unice, cu plecare de pe un aeroport situat în afara teritoriului oricărui stat membru (într-o țară terță) și cu destinația un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru prin aeroportul din alt [stat membru], un pasager afectat la destinația finală de o întârziere de trei ore sau mai mult, care își are originea în primul segment de zbor, asigurat, în conformitate cu un acord de partajare a codurilor, de un operator de transport stabilit într-o țară terță, își poate îndrepta acțiunea în despăgubire în temeiul acestui regulament împotriva operatorului de transport aerian comunitar la care a fost rezervat zborul în totalitatea sa și care a efectuat numai al doilea segment de zbor?

Prin Ordonanța din 12 noiembrie 2020, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera a noua) a statuat după cum urmează:

Articolul 5 alineatul (1) litera (c) și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 coroborate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretate în sensul că, în cazul unui zbor cu legătură directă alcătuit din două zboruri și care a făcut obiectul unei rezervări unice, cu plecare de pe un aeroport situat pe teritoriul unei țări terțe și cu destinația un aeroport situat într-un stat membru, prin aeroportul din alt stat membru, un pasager afectat la destinația finală de o întârziere de cel puțin trei ore, care își are originea în primul zbor, asigurat, în cadrul unui acord de partajare a codurilor, de un operator de transport stabilit într-o țară terță, poate intenta acțiunea în despăgubire în temeiul acestui regulament împotriva operatorului de transport aerian comunitar care a efectuat cel de al doilea zbor.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218, rectificare în JO 2016, L 94, p. 17).

Recurs introdus la 21 septembrie 2020 de Katjes Fassin GmbH & Co. KG împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 10 iulie 2020 în cauza T-616/19, Katjes Fassin GmbH & Co. KG/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-446/20 P)

(2021/C 9/09)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Katjes Fassin GmbH & Co. KG (reprezentant: S. Stolzenburg-Wiemer, Rechtsanwältin)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Haribo The Netherlands & Belgium B.V.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera de admitere în principiu a recursurilor), prin Ordonanța din 12 noiembrie 2020, nu a admis recursul în principiu și a decis ca recurenta să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d’État (Belgia) la 24 septembrie 2020 – Namur-Est Environnement ASBL/Région wallonne

(Cauza C-463/20)

(2021/C 9/10)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d’État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Namur-Est Environnement ASBL

Pârâtă: Région wallonne

Întrebările preliminare

1)

O decizie „de autorizare a perturbării animalelor și a deteriorării zonelor de habitat ale acestor specii în vederea exploatării unei cariere” și decizia de autorizare sau de refuz al acestei exploatări (permisul unic) fac obiectul aceleiași aprobări de dezvoltare [în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (1)] referitoare la același proiect [în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din aceeași directivă] în ipoteza în care, pe de o parte, această exploatare nu poate avea loc fără prima dintre ele și, pe de altă parte, autoritatea însărcinată cu eliberarea permiselor unice păstrează posibilitatea de a aprecia cu mai multă strictețe efectele acestei exploatări asupra mediului în raport cu parametrii stabiliți de autorul primei decizii?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la această primă întrebare, cerințele prevăzute de directiva menționată, în special la articolele 2, 5, 6, 7 și 8, sunt respectate suficient atunci când etapa de participare a publicului se derulează după adoptarea deciziei „de autorizare a perturbării animalelor și a deteriorării zonelor de habitat ale acestor specii în vederea exploatării unei cariere”, dar înainte de adoptarea deciziei principale prin care inițiatorul proiectului este împuternicit să exploateze cariera?

---

(1)  JO 2012, L 26, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Nürnberg (Germania) la 29 septembrie 2020 – RightNow GmbH/Wizz Air

(Cauza C-469/20)

(2021/C 9/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Nürnberg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: RightNow GmbH

Pârâtă: Wizz Air

Întrebarea preliminară

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) trebuie interpretat în sensul că o clauză cuprinsă în termenii și condițiile generale ale unui operator de transport aerian, care nu a fost negociată individual și potrivit căreia contractului încheiat pe cale electronică cu un consumator care urmează să beneficieze de un serviciu de transport i se aplică legea țării în care își are sediul transportatorul aerian și care nu este identică cu legea aplicabilă la reședința obișnuită a consumatorului care urmează să beneficieze de serviciul de transport, este abuzivă în cazul în care aceasta induce în eroare consumatorul, neinformându-l cu privire la faptul că alegerea unei legi diferite în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (denumit în continuare „Regulamentul Roma I”) (2) este posibilă numai în mod limitat, nefiind posibilă alegerea oricărei legi, ci doar a legilor aplicabile menționate la articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Roma I?

Prin Ordonanța Curții din 12 noiembrie 2020, cauza a fost radiată din registrul Curții.

---

(1)  JO 1993, L 95, p. 29, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 273.

(2)  JO 2008, L 177, p. 6.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour du travail de Mons (Belgia) la 28 septembrie 2020 – Centre d’Enseignement Secondaire Saint-Vincent de Soignies ASBL/FS

(Cauza C-471/20)

(2021/C 9/12)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour du travail de Mons

Părțile din procedura principală

Apelant: Centre d’Enseignement Secondaire Saint-Vincent de Soignies ASBL

Intimat: FS

Întrebările preliminare

1)	Activitatea unui educator în cadrul unui internat, care lucrează în special pe timpul nopții, poate intra sub incidența derogărilor prevăzute la articolul 17 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2003/88/CE (1)?

2)

Se poate considera, fără a lipsi de efect util drepturile conferite de Directiva 2003/88, că în temeiul articolului 18 din Directiva 2003/88, în raport cu o perioadă de referință de 12 luni, repausul compensatoriu poate să nu fie acordat în mod expres și, dacă este cazul, să fie acordat în mod automat în favoarea unui lucrător din sectorul școlar, cum ar fi un educator în cadrul unui internat, care lucrează în special pe timpul nopții, înțelegându-se că perioadele de vacanțe școlare, în special cele din perioada verii, permit astfel compensarea oricărei munci suplimentare, chiar și a celei mai extensive, prestate de respectivul lucrător?

---

(1)  Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d’État (Belgia) la 29 septembrie 2020 – XXXX/Commissaire général aux réfugiés et aux apatrides

(Cauza C-483/20)

(2021/C 9/13)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d’État

Părțile din procedura principală

Reclamant: XXXX

Pârât: Commissaire général aux réfugiés et aux apatrides

Întrebarea preliminară

Dreptul Uniunii Europene, în esență articolele 18 și 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolele 2, 20, 23 și 31 din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (1) și articolul 25 alineatul (6) din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (2) se opun ca, în vederea transpunerii abilitării conferite prin articolul 33 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2013/32/UE, un stat membru să respingă o cerere de protecție internațională ca inadmisibilă din cauza unei protecții deja acordate de un alt stat membru, în cazul în care solicitantul este tatăl unui copil minor neînsoțit care a obținut protecție în primul stat membru, este unicul părinte din familia nucleară prezent alături de acesta, trăiește împreună cu el, iar autoritatea sa părintească asupra copilului i-a fost recunoscută de către respectivul stat membru? Principiile unității familiei și interesului superior al copilului nu impun, dimpotrivă, ca acestui părinte să i se acorde protecție de către statul în care copilul său a obținut protecție?

---

(1)  JO L 337, p. 9.

(2)  JO L 180, p. 60.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Belgia) la 29 septembrie 2020 – XXXX/HR Rail SA

(Cauza C-485/20)

(2021/C 9/14)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d’État

Părțile din procedura principală

Reclamant: XXXX

Pârât: HR Rail SA

Întrebarea preliminară

Articolul 5 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (1) trebuie interpretat în sensul că angajatorul are obligația față de o persoană care, din cauza handicapului său, nu mai este capabilă să îndeplinească funcțiile esențiale corespunzătoare postului în care era repartizată, să o repartizeze într-un alt post pentru care dispune de competențele, capacitățile și disponibilitatea necesare atunci când o asemenea măsură nu presupune o sarcină disproporționată pentru angajator?

---

(1)  JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Spetsializiran nakazatelen sad (Bulgaria) la 8 octombrie 2020 – Procedură penală împotriva RR și JG

(Cauza C-505/20)

(2021/C 9/15)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Spetsializiran nakazatelen sad

Părțile din procedura principală

RR și JG

Întrebările preliminare

Articolul 8 din Directiva 2014/42 (1) se opune unei legi naționale potrivit căreia, după înghețarea bunurilor sechestrate cu titlu de instrumente sau de produse prezumate ale infracțiunii, persoana afectată nu are dreptul, în faza jurisdicțională a procedurii penale, să sesizeze instanța cu o cerere de restituire a acestor bunuri?

O lege națională care nu permite confiscarea unui „instrument al infracțiunii” cu privire la un bun aflat în proprietatea unui terț care nu a participat la infracțiune, pe care terțul l-a lăsat inculpatului pentru uz permanent, astfel încât, în raporturile dintre aceștia, inculpatul exercită drepturile aferente proprietății, este conformă cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2014/42 coroborat cu articolul 2 punctul 3 din respectiva directivă și cu articolul 17 din cartă?

În cazul unui răspuns negativ la această întrebare: articolul 8 alineatul (6) a doua teză și alineatul (7) din Directiva 2014/42 impune o obligație de interpretare a legislației naționale în sensul că permite unui terț, ale cărui bunuri sunt înghețate și care pot fi confiscate ca instrumente ale infracțiunii, să participe la procedura care poate conduce la confiscare, precum și să conteste în fața unei instanțe decizia de confiscare?

---

(1)  Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea a instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană (JO 2014, L 127, p. 39).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 23 octombrie 2020 – Schneider Electric SA și alții/Premier ministre, Ministre de l’Economie, des Finances et de la Relance

(Cauza C-556/20)

(2021/C 9/16)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamante: Schneider Electric SA, Axa SA, BNP Paribas SA, Engie SA, Orange SA, L'Air liquide, société anonyme pour l'étude et l'exploitation des procédés Georges Claude

Pârâți: Premier ministre, Ministre de l’Economie, des Finances et de la Relance

Întrebarea preliminară

Dispozițiile articolului 4 din Directiva 90/435/CE din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (1), ținând seama în special de articolul 7 alineatul (2), se opun unei dispoziții precum cea prevăzută la articolul 223sexies din Codul general al impozitelor, care prevede, pentru punerea corectă în aplicare a unui mecanism de eliminare a dublei impozitări economice a dividendelor, o prelevare cu ocazia redistribuirii de către o societate-mamă a profiturilor care i-au fost distribuite de filiale stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene?

---

(1)  JO 1990, L 225, p. 6, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 97.

Recurs introdus la 9 noiembrie 2020 de P. Krücken Organic GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 9 septembrie 2020 în cauza T-565/18, P. Krücken Organic GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-586/20 P)

(2021/C 9/17)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: P. Krücken Organic GmbH (reprezentant: H. Schmidt, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 9 septembrie 2020, în cauza T-565/18;

—	obligarea Comisiei Europene la plata sumei de 216 749,02 euro, plus dobânzile de întârziere calculate de la data notificării acțiunii la rata de 8 % a dobânzii anuale de bază a Băncii Centrale Europene (BCE);

—

obligarea Comisiei Europene să pună la dispoziția recurentei, în vederea consultării, a documentelor generate în cursul activității ECOCERT cu ocazia controlului pentru producția ecologică al întreprinderii care a fabricat produsul în discuție – în special, rapoartele de inspecție și notele corespunzătoare de evaluare pentru anii 2016, 2017 și 2018 – care au legătură cu constatările ECOCERT, care constituiau baza pentru eliberarea certificatului de inspecție a produsului în discuție și pentru retragerea ulterioară a certificatului de inspecție a produsului de către ECOCERT;

—

impunerea în privința Comisiei să oblige la rândul ei organismele de control pentru producția ecologică, cărora Comisia le încredințează în țările terțe executarea unor obligații în cadrul sistemului de control al Uniunii Europene pentru agricultură ecologică să notifice importatorului în discuție decizia lor referitoare la retragerea, la revocarea sau la declararea nevalidității certificatelor de inspecție eliberate, precum și să primească obiecțiile sale și să se pronunțe în această privință; să încurajeze organismele de control pentru producția ecologică din țările terțe să pună la dispoziția importatorilor documentele procedurii de control pentru producția ecologică, în special rapoartele de inspecție și notele de evaluare care au stat la baza acelor decizii, cu ocultarea părților care fac obiectul protecției datelor în favoarea terților și, în subsidiar, limitarea obligației Comisiei doar la o obligație față de recurentă.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că i-au fost încălcate drepturile fundamentale privind libertatea de a desfășura o activitate comercială și protecția proprietății. Legislația Uniunii în materie de produse ecologice ar trebui să fie interpretată în lumina Cartei drepturilor fundamentale. Tribunalul ar fi ignorat complet acest aspect în hotărârea sa. În consecință, întreprinderile care au importat produse ecologice din țări din afara Uniunii Europene ar fi fost private în totalitate de protecția ce rezultă din drepturile fundamentale.

Hotărârea Tribunalului s-ar întemeia pe o evaluare eronată din punct de vedere juridic a întinderii obligațiilor și, așadar, a răspunderii Comisiei Europene pentru comportamentul și pentru deciziile organismelor de control pentru producția ecologică. În hotărârea sa, Tribunalul ar fi presupus în mod eronat în sensul inexistenței unei „dispoziții specifice” din care să rezulte că un comportament neglijent al ECOCERT prin intermediul filialei sale din Republica Populară Chineză ar putea fi atribuit Uniunii sau Comisiei Europene. Tribunalul susține că o astfel de atribuire ar presupune că însăși Comisia ar fi însărcinată cu controlul pentru producția ecologică în calitate de misiune de autoritate publică în state din afara Uniunii Europene. Dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 834/2007 (1) și ale Regulamentului (CE) nr. 1235/2008 (2) ar indica Comisiei Europene modalitățile de efectuare a controalelor pentru producția ecologică în statele din afara Uniunii Europene, în special prin intermediul numirii unor organisme de control pentru producția ecologică în calitate de agenți ai Uniunii.

În plus, aprecierea Tribunalului, potrivit căruia articolul 33 din Regulamentul nr. 834/2007, precum și cadrul controlului pentru răspundere publică ar avea efectul de a permite Comisiei Europene o „marjă largă de discreție” cu referire atât la identificarea și evaluarea riscului, cât și la măsurile de supraveghere derivate dintr-un risc identificat, nu ar fi coerentă cu importanța pozițiilor de protecție a drepturilor fundamentale. O marjă de discreție atât de amplă ar avea drept consecință lipsa oricărui control jurisdicțional cu privire la conduita Comisiei Europene.

În sfârșit, motivarea utilizată de Tribunal pentru a respinge cererea având ca obiect obligarea Comisiei la a asigura transparența deciziilor adoptate de organismele de control pentru producția ecologică ar fi incompatibilă cu importanța drepturilor fundamentale și cu importanța dreptului fundamental de a garanta o protecție jurisdicțională efectivă.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO 2007, L 189, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1235/2008 al Comisiei din 8 decembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește regimul de import al produselor ecologice din țări terțe (JO L 2008, L 334, p. 25).

Hotărârea Tribunalului din 18 noiembrie 2020 – Lietuvos geležinkeliai/Comisia

(Cauza T-814/17) (1)

(„Concurență - Abuz de poziție dominantă - Piața transportului feroviar de marfă - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 102 TFUE - Accesul întreprinderilor terțe la infrastructura administrată de societatea națională de căi ferate din Lituania - Demontarea unei secțiuni de cale ferată - Noțiunea de «abuz» - Excludere efectivă sau probabilă a unui concurent - Calcularea cuantumului amenzii - Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor - Măsuri corective - Proporționalitate - Competență de fond”)

(2021/C 9/18)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Lietuvos geležinkeliai AB (Vilnius, Lituania) (reprezentanți: W. Deselaers, K. Apel și P. Kirst, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Cleenewerck de Crayencour, A. Dawes, H. Leupold și G. Meessen, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Orlen Lietuva AB (Mažeikiai, Lituania) (reprezentanți: C. Thomas și C. Conte, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect, cu titlu principal, anularea Deciziei C(2017) 6544 final a Comisiei din 2 octombrie 2017 privind o procedură de aplicare a articolului 102 TFUE (cauza AT.39813 – Baltic Rail), și, cu titlu subsidiar, reducerea cuantumului amenzii aplicate reclamantei.

Dispozitivul

1)	Stabilește cuantumul amenzii aplicate Lietuvos geležinkeliai AB prin articolul 2 din Decizia C(2017) 6544 final a Comisiei Europene din 2 octombrie 2017 privind o procedură de aplicare a articolului 102 TFUE (cauza AT.39813 – Baltic Rail) la 20 068 650 euro.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Lietuvos geležinkeliai și Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

4)	Orlen Lietuva AB suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 52, 12.2.2018.

Hotărârea Tribunalului din 28 octombrie 2020 – Pharma Mar/Comisia

(Cauza T-594/18) (1)

(„Medicamente de uz uman - Cerere de autorizare a introducerii pe piață a medicamentului Aplidin – plitidepsine - Decizie de refuz a Comisiei - Regulamentul (CE) nr. 726/2004 - Evaluare științifică a riscurilor și a beneficiilor unui medicament - Comitetul pentru medicamente de uz uman - Imparțialitate obiectivă”)

(2021/C 9/19)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pharma Mar, SA (Colmenar Viejo, Spania) (reprezentanți: M. Merola și V. Salvatore, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentant): L. Haasbeek și A. Sipos, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, având ca obiect anularea Deciziei de punere în aplicare C(2018) 4831 final a Comisiei din 17 iulie 2018 prin care se refuză autorizația de introducere pe piață în sensul Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83) pentru Aplidin – plitidepsină, un medicament de uz uman

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia de punere în aplicare C(2018) 4831 final a Comisiei Europene din 17 iulie 2018 prin care se refuză autorizația de introducere pe piață în sensul Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83) pentru Aplidin – plitidepsină, un medicament de uz uman.

2)	Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 445, 10.12.2018.

Hotărârea Tribunalului din 11 noiembrie 2020 – AD/ECHA

(Cauza T-25/19) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Contract pe durată determinată - Decizie de nereînnoire - Obligație de solicitudine - Egalitate de tratament - Eroare vădită de apreciere - Abuz de putere - Dreptul de a fi ascultat - Obligația de motivare - Răspundere”)

(2021/C 9/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: AD (reprezentanți: N. Flandin și L. Levi, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (reprezentanți: C.-M. Bergerat și T. Zbihlej, agenți, asistați de A. Duron, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și prin care se urmărește, pe de o parte, anularea, în esență, mai întâi, a deciziei ECHA din 28 martie 2018 de a nu reînnoi contractul pe durată determinată al reclamantei și, în al doilea rând, a anunțului pentru ocuparea unui post vacant în vederea constituirii unei liste de rezervă în vederea recrutării unor agenți contractuali pentru grupa de funcții II publicată la 9 martie 2018 și, pe de altă parte, repararea prejudiciilor material și moral pe care reclamanta le-a suportat în urma deciziilor din 28 martie 2018 și a anunțului pentru ocuparea unui post vacant din 9 martie 2018

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	AD este obligată la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 103, 18.3.2019.

Hotărârea Tribunalului din 11 noiembrie 2020 – AV și AW/Parlamentul

(Cauza T-173/19) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Rambursarea cheltuielilor medicale - Anchetă a OLAF - Articolul 85 din Statut - Restituirea plății nedatorate”)

(2021/C 9/21)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: AV și AW (reprezentanți: L. Levi, S. Rodrigues și J. Martins, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: T. Lazian și I. Lázaro Betancor, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, având ca obiect anularea deciziilor Parlamentului din 23 iulie și 1 august 2018 de recuperare a unei sume de 5 289 de euro de la reclamantă și a unei sume de 3 880 de euro de la reclamant ca plată nedatorată cu titlu de rambursare a cheltuielilor medicale.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 172, 20.5.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 octombrie 2020 – Target Ventures Group/EUIPO – Target Partners (TARGET VENTURES)

(Cauza T-273/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală TARGET VENTURES - Cauză de nulitate absolută - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 9/22)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Target Ventures Group Ltd (Road Town, Insulele Virgine Britanice) (reprezentanți: T. Dolde și P. Homann, avocați)

Pârât: Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: P. Sipos și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Target Partners GmbH (München, Germania) (reprezentanți: A. Klett și C. Mikyska, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 4 februarie 2019 (cauza R 1684/2017-2) privind o procedură de declarare a nulității între Target Ventures Group și Target Partners.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 4 februarie 2019 (cauza R 1684/2017-2).

2)	EUIPO suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Target Ventures Group Ltd, inclusiv cheltuielile efectuate de aceasta din urmă în fața camerei de recurs.

3)	Target Partners GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 220, 1.7.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 octombrie 2020 – Electrolux Home Products/EUIPO – D. Consult (FRIGIDAIRE)

(Cauza T-583/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală FRIGIDAIRE - Utilizare serioasă - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 9/23)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Electrolux Home Products, Inc. (Charlotte, Carolina de Nord, Statele Unite) (reprezentant: P. Brownlow, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: V. Ruzek, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Consult (Wattignies, Franța)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 17 iunie 2019 (cauza R 166/2018-5) privind o procedură de decădere între D. Consult și Electrolux Home Products.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Electrolux Home Products, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 348, 14.10.2019.

Hotărârea Tribunalului din 18 noiembrie 2020 – Dermavita/EUIPO – Allergan Holdings France (JUVEDERM ULTRA)

(Cauza T-643/19) (1)

(„Marcă a Uniunii europene - Procedură de decădere - Marcă Uniunii Europene verbală JUVEDERM ULTRA - Utilizare serioasă a mărcii - Utilizare pentru produse pentru care marca este înregistrată - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 9/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Dermavita Co. Ltd (Beirut, Liban) (reprezentant: D. Todorov, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Crespo Carrillo, V. Ruzek și K. Zajfert, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Allergan Holdings France (Courbevoie, Franța) (reprezentanți: J. Day, solicitor, și T. de Haan, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 18 iulie 2019 (cauzele conexate R 1655/2018-4 și R 1723/2018-4) privind o procedură de decădere între Dermavita Co. și Allergan Holdings France.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Dermavita Co. Ltd la plata, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, a cheltuielilor de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

3)	Allergan Holdings France suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 383, 11.11.2019.

Hotărârea Tribunalului din 18 noiembrie 2020 – Allergan Holdings France/EUIPO – Dermavita (JUVEDERM ULTRA)

(Cauza T-664/19) (1)

(„Marcă a Uniunii europene - Procedură de decădere - Marcă a Uniunii Europene verbală JUVEDERM ULTRA - Utilizare serioasă a mărcii - Utilizare pentru produse pentru care marca este înregistrată - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2021/C 9/25)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Allergan Holdings France (Courbevoie, Franța) (reprezentanţi: J. Day, solicitor, și T. de Haan, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Crespo Carrillo, V. Ruzek și K. Zajfert, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Dermavita Co. Ltd (Beirut, Liban) (reprezentant: D. Todorov, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva decizie Camerei a patra de recurs a EUIPO din 18 iulie 2019 (cauzele conexate R 1655/2018-4 et R 1723/2018-4) privind o procedură de decădere între Dermavita Co. și Allergan Holdings France.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Allergan Holdings France la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 383, 11.11.2019.

Hotărârea Tribunalului din 11 noiembrie 2020 – Totalizator Sportowy/EUIPO – Lottoland Holdings (Lottoland)

(Cauza T-820/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală Lottoland - Mărci naționale figurative anterioare LOTTO și Lotto - Marcă națională verbală anterioară lotto - Declararea nulității parțiale - Motiv relativ de refuz - Lipsa unei atingeri aduse reputației - Lipsă de legătură între mărcile în cauză - Articolul 8 alineatul (5) și articolul 60 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 9/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Totalizator Sportowy sp. z o.o. (Varșovia, Polonia) (reprezentant: B. Matusiewicz-Kulig, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: P. Sipos și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Lottoland Holdings Ltd (Ocean Village, Gibraltar) (reprezentant: A. Gérard, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 2 octombrie 2019 (cauza R 97/2019-4), referitoare la o procedură de declarare a nulității între Totalizator Sportowy și Lottoland Holdings

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Totalizator Sportowy sp. z o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 45, 10.2.2020.

Hotărârea Tribunalului din 28 octombrie 2020 – Dehousse/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza T-857/19) (1)

(„Acces la documente - Curtea de Justiție a Uniunii Europene - Documente deținute de instituție în exercitarea funcțiilor sale administrative - Articolul 266 TFUE - Decizie adoptată în executarea unei hotărâri a Tribunalului - Măsurile pe care le presupune executarea unei hotărâri de anulare - Prezumție de inexistență sau de nedeținere a documentelor - Explicații plauzibile care să permită stabilirea motivelor inexistenței sau nedeținerii - Obligația de motivare - Păstrarea documentației - Principiul bunei administrări”)

(2021/C 9/27)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Franklin Dehousse (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: L. Levi și S. Rodrigues, avocați)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: J. Inghelram și Á. Almendros Manzano, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea deciziei grefierului Curții de Justiție a Uniunii Europene din 14 octombrie 2019 de stabilire a măsurii de punere în aplicare a Hotărârii din 20 septembrie 2019, Dehousse/Curtea de Justiție a Uniunii Europene (T-433/17, EU:T:2019:632).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Franklin Dehousse la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 61, 24.2.2020.

Hotărârea Tribunalului din 11 noiembrie 2020 – Deutsche Post/EUIPO – Pošta Slovenije (Reprezentarea unui corn stilizat)

(Cauza T-25/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative reprezentând un corn stilizat - Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară reprezentând un corn poștal pe fond galben - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Similitudine a semnelor - Lipsa caracterului distinctiv al mărcii anterioare - Articolul 8 alineatul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2021/C 9/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Deutsche Post AG (Bonn, Germania) (reprezentant: M. Viefhues, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Crespo Carrillo și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Pošta Slovenije d.o.o. (Maribor, Slovenia) (reprezentanți: M. Kavčič și R. Jerovšek, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 18 noiembrie 2019 (cauza R 994/2019-1) privind o procedură de opoziție între Deutsche Post și Pošta Slovenije.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Deutsche Post AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 68, 2.3.2020

Ordonanța Tribunalului din 16 octombrie 2020 – L. Oliva Torras/EUIPO – Mecánica del Frío (Cuplaje pentru vehicule)

(Cauza T-629/19) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând un cuplaj pentru racordarea echipamentelor de răcire sau de climatizare la un autovehicul - Cauză de nulitate - Nerespectarea condițiilor de protecție - Articolele 4-9 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Întinderea examinării efectuate de camera de recurs - Motive referitoare la motivarea unei alte decizii - Acțiune vădit nefondată”)

(2021/C 9/29)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: L. Oliva Torras, SA (Manresa, Spania) (reprezentant: E. Sugrañes Coca, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: Mecánica del Frío, SL (Cornellá de Llobregat, Spania) (reprezentant: J. Torras Toll, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 10 iulie 2019 (cauza R 1399/2017-3) privind o procedură de declarare a nulității între L. Oliva Torras și Mecánica del Frío

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	L. Oliva Torras, SA suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de EUIPO și de Mecánica del Frío, SL.

---

(1)  JO C 399, 25.11.2019.

Ordonanța Tribunalului din 16 octombrie 2020 – Valiante/Comisia

(Cauza T-13/20) (1)

(„Acțiune în anulare - Funcție publică - Funcționari - Concurs intern COM/1/AD 10/18 (AD 10) - Depunerea actului de candidatură prin intermediul formularului prevăzut în acest scop și menționat la articolul 2 din anexa III la statut - Cerere de a fi admis la concurs prezentată AIPN concomitent și pe o foaie de hârtie obișnuită - Condiții de eligibilitate - Decizie a juriului de a înlătura candidatura reclamantului - Decizie a AIPN prin care se respinge cererea reclamantului de a înlătura una dintre condițiile prevăzute de anunțul de concurs în scopul de a-l admite să concureze - Contestare a deciziei AIPN iar nu a celei a juriului - Interesul de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate”)

(2021/C 9/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Diego Valiante (Anvers-Berchem, Belgia) (reprezentant: R. Wardyn, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Milanowska și L. Vernier, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect anularea decizie Comisiei din 14 martie 2019 prin care Autoritatea împuternicită să facă numiri a respins cererea reclamantului de a fi admis să participe la concursul intern COM/1/AD 10/18 (AD 10) pentru motivul că nu îndeplinea condiția prevăzută în anunțul de concurs aferent, legat de deținerea gradului AD8.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Îl obligă pe domnul Diego Valiante la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 95, 23.3.2020.

Ordonanța Tribunalului din 16 octombrie 2020 – Tratkowski/Comisia

(Cauza T-14/20) (1)

(„Acțiune în anulare - Funcție publică - Funcționari - Concursul intern COM/2/AD 12/18 (AD 12) - Depunerea actului de candidatură prin intermediul unui formular prevăzut în acest scop și menționat la articolul 2 din anexa III la statut - Cerere de admitere la concurs prezentată, concomitent și pe hârtie, AIPN - Condiții de eligibilitate - Decizie a juriului de a înlătura candidatura reclamantului - Respingerea de către juriu a cererii de reexaminare a candidatului pe motiv de tardivitate - Decizia AIPN de respingere a cererii reclamantului de a înlătura una dintre condițiile prevăzute de anunțul de concurs în vederea admiterii sale la concurs - Contestarea deciziei AIPN, nu pe cea a juriului - Interesul de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate”)

(2021/C 9/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Michal Tratkowski (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: R. Wardyn, Radca Prawny)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Milanowska și L. Vernier, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și având ca obiect anularea deciziei Comisiei din 14 martie 2019 prin care autoritatea împuternicită să facă numiri a acestei instituții a respins cererea reclamantului de a fi admis să participe la concursul intern COM/2/AD 12/18 (AD 12) pentru motivul că nu îndeplinea condiția, prevăzută în anunțul de concurs aferent, privind deținerea gradului AD 10.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind inadmisibilă.

2)	Îl obligă pe domnul Michal Tratkowski la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 95, 23.3.2020.

Ordonanța Tribunalului din 15 octombrie 2020 – Lotto24/EUIPO (LOTTO24)

(Cauza T-38/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative LOTTO24 - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 - Acțiune vădit lipsită de orice temei juridic”)

(2021/C 9/32)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Lotto24 AG (Hamburg, Germania) (reprezentant: O. Brexl, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: R. Manea și A. Söder, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 5 noiembrie 2019 (cauza R 1216/2019-2) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ LOTTO24 ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Lotto24 AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 77, 9.3.2020.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 19 octombrie 2020 – KN/CESE

(Cauza T-377/20 R II)

(„Măsuri provizorii - Funcție publică - Membru al CESE - Hărțuire - Investigație a OLAF - Decizie a Biroului CESE - Cerere de suspendare a executării - Cerere nouă - Fapte noi - Lipsa urgenței”)

(2021/C 9/33)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: KN (reprezentanți: M. Casado García-Hirschfeld și M. Aboudi, avocați)

Pârât: Comitetul Economic și Social European (reprezentanți: M. Pascua Mateo, K. Gambino, X. Chamodraka, I. Pouli și A. Carvajal García-Valdecasas, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE prin care se solicită suspendarea executării Deciziei din 9 iunie 2020 a CESE prin care reclamantul este descărcat, printre altele, de orice activitate de administrare și de gestionare a personalului

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 30 octombrie 2020 – JC/EUCAP Somalia

(Cauza T-165/20)

(2021/C 9/34)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: JC (reprezentant: A. Van Himst, avocată)

Pârâtă: EUCAP Somalia (Mogadiscio, Somalia)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din data de 4 noiembrie 2019, adresată de EUCAP SOMALIA, prin intermediul căreia se pune capăt raportului de muncă dintre reclamant și EUCAP SOMALIA;

—	anularea deciziei din data de 3 decembrie 2019, adresată de EUCAP SOMALIA, prin care se pune capăt raportului de muncă dintre reclamant și EUCAP SOMALIA;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei din 24 ianuarie 2020, de respingere a apelului introdus împotriva deciziei de încetare [a raportului de muncă];

—	obligarea pârâtei la plata retroactivă a remunerației reclamantului până la data de încetare definitivă, regulamentară și legală a relației contractuale;

—	obligarea pârâtei la majorarea sumelor cu o dobândă la rata stabilită de BCE pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, majorată cu 3,5 puncte procentuale;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.

Primul motiv, referitor la faptul că prima notificare nu i-a fost adresată reclamantului decât prin intermediul deciziei de respingere a acțiunii sale, întemeiat pe: — lipsa de efecte și, cel puțin, pe lipsa retroactivității notificării din data de 4 noiembrie 2019; — nerespectarea punerii în aplicare a procedurii precontencioase oficiale și încălcarea articolului 21 din contract, întrucât reclamantul nu a fost audiat de șeful adjunct de misiune înainte de adoptarea unei decizii cu privire la respingerea acțiunii sale interne.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 18 din contractul de muncă, precum și a articolului 296 TFUE și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât pârâta nu și-a motivat decizia (deciziile) de concediere.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 18 din contractul de muncă și pe o eroare de drept în aplicarea articolului 17.2 din contractul de muncă, întrucât pârâta ar fi trebuit să respecte un preaviz de o durată minimă de o lună.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea Legii din 3 iulie 1978 privind contractul de muncă în dreptul belgian, invocată de pârâtă ca fiind aplicabilă contractului.

Acțiune introdusă la 14 octombrie 2020 – MW/Parlamentul

(Cauza T-630/20)

(2021/C 9/35)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: MW (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocată)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și întemeiată; în consecință

—	anularea deciziei atacate din 11 decembrie 2019 prin care contractul de agent temporar pe durată nedeterminată al reclamantei este reziliat și activitățile acesteia sunt suspendate;

—	dispunerea reparării prejudiciului material care se ridică la suma de 10 000 de euro în plus fașă de sumele care trebuie calculate pentru cheltuielile de școlarizare și repararea prejudiciului moral estimat la suma de 30 000 de euro;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 80 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene care a condus la o eroare de apreciere și la un abuz de putere. Reclamanta arată, printre altele, că pârâtul nu a luat în considerare ansamblul elementelor susceptibile să îi determine decizia.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la condiții de muncă juste și echitabile, pe un abuz de putere și pe încălcarea interdicției oricărei forme de hărțuire morală prevăzute la articolele 12 și 12a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

Acțiune introdusă la 9 octombrie 2020 – CNMSE și alții/Parlamentul și Consiliul

(Cauza T-633/20)

(2021/C 9/36)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Coordination nationale médicale santé – environnement (CNMSE) (Paris, Franța) și alți cinci reclamanți (reprezentant: G. Tumerelle, avocat)

Pârâte: Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea nulității Regulamentului (UE) 2020/1043.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe consecințele și pe riscurile pe care le determină regulamentul atacat (1). Reclamanții apreciază în această privință că suprimarea oricărei măsuri de evaluare a riscurilor legate de organismele modificate genetic nu era justificată. Ei critică și lipsa consultării publice, lipsa informațiilor și a etichetării și lipsa motivării științifice.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe viciile care afectează legalitatea externă a actului atacat. Reclamanții reproșează procedurii urmate lipsa consultării publice, nerespectarea procedurii diferențiate prevăzute la articolul 7 din Directiva 2001/18 (2) și încălcarea unor norme fundamentale de procedură. Ei invocă de asemenea lipsa unui temei juridic suficient și eroarea de apreciere.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe viciile care afectează legalitatea internă a actului atacat. Reclamanții susțin în această privință nerespectarea principiului precauției, nerespectarea principiului fundamental al Uniunii al dreptului la încredere legitimă și al dreptului dobândit la o protecție a sănătății și a mediului. Reclamanții invocă de asemenea încălcarea principiilor subsidiarității și proporționalității, precum și o eroare vădită de apreciere.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2020/1043 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 privind efectuarea de studii clinice și furnizarea de medicamente de uz uman care conțin organisme modificate genetic sau care constau în organisme modificate genetic și care sunt destinate tratării sau prevenirii bolii provocate de coronavirus (COVID-19) (JO 2020, L 231, p. 12).

(2)  Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO 2001, L 106, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 75).

Acțiune introdusă la 16 octombrie 2020 – Validity/Comisia

(Cauza T-640/20)

(2021/C 9/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Validity Foundation – Mental Disability Advocacy Centre (Budapesta, Ungaria) (reprezentant: B. Van Vooren, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei C(2020) 5540 final din 6 august 2020 adresată codirectorului executiv al Validity Foundation, în temeiul Regulamentului 1049/2001; (1)

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv, prin care se susține că decizia atacată încalcă dreptul de a participa la viața publică, coroborat cu dreptul la autonomie și integrare al persoanelor cu handicap (articolul 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, coroborat cu articolele 29 și 19 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap).

2.	Al doilea motiv, prin care se susține că decizia atacată constituie o încălcare a articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul 1049/2001, interpretat în lumina articolului 15 alineatul (3) TFUE și a articolului 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001 L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

Acțiune introdusă la 23 octombrie 2020 – NC și alții/Parlamentul și Consiliul

(Cauza T-645/20)

(2021/C 9/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: NC, ND, NE, NF, Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) (București, România) (reprezentant: R. Martens, avocat)

Pârâți: Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

Anularea în parte a articolului 1 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2020/1055 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1071/2009, (CE) nr. 1072/2009 și (UE) nr. 1024/2012 în vederea adaptării acestora la evoluțiile sectorului transportului rutier;

—	obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2, a articolului 4 alineatul (2) și a articolului 9 TUE, a articolelor 18 și 95 TFUE, a articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a principiilor egalității și nediscriminării ca principii generale ale dreptului Uniunii în coroborare cu articolul 5 alineatul (4) TUE și cu principiul proporționalității ca principiu general al dreptului Uniunii, raportat la o discriminare directă și indirectă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 26, 49 și 56 TFUE, a articolului 16 și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în coroborare cu articolul 5 alineatul (4) TUE și cu principiul proporționalității ca principiu general al dreptului Uniunii, raportat la o restricționare nelegală a liberei prestări a serviciilor, a libertății de stabilire și a libertății de a desfășura o activitate comercială.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatul (3) TUE, a articolelor 11 și 191 TFUE și a articolului 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, raportat la o încălcare a conservării, protecției și îmbunătățirii calității mediului.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE, a articolului 5 din Protocolul nr. 2 la TFUE, a Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare și a obligației de motivare, raportat la o nemotivare detaliată și la neefectuarea unor studii de impact.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 91 și 94 TFUE în coroborare cu articolul 5 alineatul (4) TUE și a principiului proporționalității ca principiu general al dreptului Uniunii, raportat la afectarea gravă a nivelului de trai, a gradului de ocupare a forței de muncă și a condițiilor economice.

Acțiune introdusă la 21 octombrie 2020 – Verelst/Consiliul

(Cauza T-647/20)

(2021/C 9/39)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-Michel Verelst (Eghezée, Belgia) (reprezentant: C. Molitor, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea actului atacat;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii împotriva Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1117 a Consiliului din 27 iulie 2020 de numire a procurorilor europeni ai Parchetului European, în măsura în care îl numește pe domnul Yves Van Den Berge procuror european al Parchetului European ca agent temporar cu gradul AD 13 pentru o perioadă de șase ani de la 29 iulie 2020, care nu poate fi reînnoită (JO 2020, L 244, p. 18), reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea normelor aplicabile numirii procurorilor europeni. Este vorba despre articolele 288, 289, 291 și 296 TFUE, articolele 20, 21 și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), principiile generale ale dreptului Uniunii Europene privind securitatea juridică, încrederea legitimă și nediscriminarea, Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (JO 2017, L 283, p. 1), în special articolul 14 alineatul (3) și articolul 16 alineatele (1) (2) și (3) din acesta, articolul 1 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1696 a Consiliului din 13 iulie 2018 privind regulamentul de funcționare al juriului de selecție prevăzut la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1939 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (JO 2018, L 282, p. 8), regulamentul de funcționare al juriului de selecție stabilit prin respectiva decizie de punere în aplicare, în special articolul VI alineatul (2) și articolul VII alineatul (2) și normele fundamentale de procedură. Prin acest motiv, reclamantul critică actul atacat, în măsura în care îl numește în funcția de procuror european pe unul dintre candidații desemnați de Belgia: — în primul rând, (primul aspect), întrucât acesta nu ar fi fost adoptat pe baza sau ținând seama de concluziile trase de juriul de selecție în urma examinării candidaturilor și a audierii candidaților și formalizate într-un aviz motivat, ci dimpotrivă, pe baza unei alte evaluări a meritelor acestor candidați, efectuată în cadrul organismelor pregătitoare competente ale Consiliului” și — în al doilea rând (al doilea aspect), întrucât acesta ar fi tratat diferit grupul format din candidații nominalizați de Cehia, Germania, Estonia, Grecia, Spania, Franța, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Austria, România, Slovenia, Slovacia și Finlanda, pe de o parte, și grupul format din candidații desemnați de Belgia, Bulgaria și Portugalia, pe de altă parte, în cazul celor dintâi bazându-se pe avizul juriului de selecție, astfel cum se prevede în regulament, iar pentru cei din urmă aplicând o altă procedură de evaluare a meritelor candidaților, neprevăzută de regulament, efectuată de un organism care nu este împuternicit în acest scop.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe nemotivare, pe încălcarea dreptului la bună administrare și pe eroarea vădită de apreciere. În special, acest motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 296 TFUE, pe încălcarea articolului 41 din cartă, pe încălcarea Regulamentului (UE) 2017/1939 menționat anterior, în special a articolului 14 alineatul (3) și a articolului 16 alineatele (1), (2) și (3) din acesta, pe încălcarea articolului 1 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1696 menționată anterior și pe încălcarea regulamentului de funcționare a juriului de selecție stabilit prin respectiva decizie de punere în aplicare, în special articolul VI alineatul (2) și articolul VII alineatul (2), pe încălcarea principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine, pe încălcarea normelor fundamentale de procedură și pe eroarea vădită de apreciere. În această privință, reclamantul critică actul atacat întrucât, în ceea ce privește Belgia, prin acesta s-a decis numirea în funcția de procuror european a candidatului desemnat, acordându-i astfel preferință în raport cu ceilalți candidați, și mai ales în raport cu reclamantul, iar aceasta pe baza unei analize a experienței candidatului numit în materie de criminalitate financiară și cooperare judiciară internațională și a concluzionat că experiența profesională și calificările acestui candidat erau mai potrivite pentru postul de procuror european.

Acțiune introdusă la 5 noiembrie 2020 – Muratbey Gida/EUIPO – M. J. Dairies (Brânză triplu elicoidală)

(Cauza T-662/20)

(2021/C 9/40)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Muratbey Gida Sanayí Ve Tícaret AȘ (Istanbul, Turcia) (reprezentant: M. Schork, lawyer)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: M. J. Dairies EOOD (Sofia, Bulgaria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamantul

Desenul sau modelul industrial în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a desenului sau modelului industrial Nr. DM/080641-0002 (Brânză triplu elicoidală de culoare galbenă)

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 21 august 2020 în cauza R 1925/2019-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și respingerea cererii celeilalte părți în fața Camerei de recurs pentru declararea nevalidității înregistrării internaționale contestate Nr. DM/080641-0002 care desemnează Uniunea Europeană;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 30 octombrie 2020 – One Voice/ECHA

(Cauza T-663/20)

(2021/C 9/41)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: One Voice (Strasburg, Franța) (reprezentant: A. Ghersi, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	constatarea erorii de apreciere săvârșite de ECHA cu privire la raportul existent între Regulamentul privind produsele cosmetice și Regulamentul REACH;

—	constatarea încălcării de către camera de recurs a ECHA a dispozițiilor Regulamentului REACH; în consecință,

—	anularea Deciziei nr. A-009-2018 a camerei de recurs a ECHA din 18 august 2020;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe eroarea de apreciere cu privire la raportul existent între Regulamentul privind produsele cosmetice (1) și Regulamentul REACH (2). Potrivit reclamantei, camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere a articolului 18 din Regulamentul privind produsele cosmetice în cadrul aplicării Regulamentului REACH și a încălcat obiectivul urmărit prin Regulamentul privind produsele cosmetice în materia testării pe animale. În sfârșit, reclamanta consideră că ECHA nu este competentă pentru a da o interpretare obligatorie cu privire la raportul existent între Regulamentul privind produsele cosmetice și Regulamentul REACH.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea dispozițiilor Regulamentului REACH. În acest sens, reclamanta susține în mod special că Regulamentul REACH stabilește principiul interzicerii testării pe animale, cu excepția cazului când nu există nicio altă soluție. Or, camera de recurs nu ar fi menționat în decizia atacată o astfel de excepție.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr.o1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO 2009, L 342, p. 59).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1 și rectificare în JO 2007, L 136, p. 3, Ediție specială 13/vol.23, p.3).

Acțiune introdusă la 30 octombrie 2020 – One Voice/ECHA

(Cauza T-664/20)

(2021/C 9/42)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: One Voice (Strasbourg, Franța) (reprezentant: A. Ghersi, avocată)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea faptului că Camera de recurs a ECHA a săvârșit o eroare de apreciere a corelației între Regulamentul privind produsele cosmetice și Regulamentul REACH;

—	declararea faptului că Camera de recurs a ECHA a încălcat dispozițiile Regulamentului REACH;

în consecință:

—	anularea Deciziei Camerei de recurs a ECHA nr. A-010-2018 din 18 august 2020;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe eroarea de apreciere a corelației între Regulamentul privind produsele cosmetice (1) și Regulamentul REACH (2). În opinia reclamantei, Camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere a articolului 18 din Regulamentul privind produsele cosmetice în cadrul aplicării Regulamentului REACH și a încălcat obiectivul urmărit de Regulamentul privind produsele cosmetice în materie de testări pe animale. În sfârșit, reclamanta apreciază că ECHA nu este competentă să dea o interpretare obligatorie a corelației între Regulamentul privind produsele cosmetice și Regulamentul REACH.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea dispozițiilor din Regulamentul REACH. Reclamanta susține, printre altele, în această privință că Regulamentul REACH impune principiul interzicerii testărilor pe animale, cu excepția cazului în care nu există nicio altă soluție. Or, Camera de recurs nu ar fi identificat o astfel de excepție în decizia atacată.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO 2009, L 342, p. 59).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, Ediție Specială 13/vol. 60, p. 3, rectificare în JO 2007, L 136, p. 3).

Acțiune introdusă la 9 noiembrie 2020 – OA/CESE

(Cauza T-671/20)

(2021/C 9/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: OA (reprezentanți: M. Casado García-Hirschfeld și M. Aboudi, avocați)

Pârât: Comitetul Economic și Social European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea ca admisibilă prezentei cereri introductive;

—	anularea deciziei atacate din 5 decembrie 2019 care a fost confirmată prin decizia de respingere a reclamației introduse de reclamant la 5 martie 2020;

—	obligarea la repararea prejudiciului moral care se ridică la suma de 30 000 de euro și repararea prejudiciului material, estimat la suma de 25 000 de euro;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea garanțiilor procedurale prevăzute în materie de anchete administrative și disciplinare, precum și o încălcare a principiilor imparțialității și bunei administrări. Reclamantul afirmă în această privință că ancheta administrativă care l-a vizat este viciată de numeroase iregularități formale și procedurale.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului proporționalității și pe o eroare vădiră de apreciere, precum și pe existența unui abuz de putere.

Acțiune introdusă la 6 noiembrie 2020 – Kerstens/Comisia

(Cauza T-672/20)

(2021/C 9/44)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Petrus Kerstens (La Forclaz, Elveția) (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei Europene din 20 ianuarie 2020 de respingere a cererii de asistență D/517/19 a domnului Petrus Kerstens din 17 septembrie 2019 introdusă în temeiul articolelor 24 et 12a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene;

—	anularea Deciziei Comisiei Europene din 31 ianuarie 2020 de respingere a cererii de asistență D/516/19 a domnului Petrus Kerstens din 17 septembrie 2019 introdusă în temeiul articolelor 24 et 12a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferentei procedurii, prin aplicarea articolului 134 din regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, inclusiv pe o încălcare a dreptului la apărare și mai precis a dreptului de a fi ascultat care decurge din articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene constând în aceea că reclamantul nu a fost ascultat de Comisie anterior deciziilor de respingere a cererilor sale de asistență.

Acțiune introdusă la 13 noiembrie 2020 – Ryanair și Laudamotion/Comisia Europeană

(Cauza T-677/20)

(2021/C 9/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Ryanair DAC (Swords, Irlanda) și Laudamotion GmbH (Schwechat, Austria) (reprezentanți: E. Vahida, F. Laprévote, V. Blanc, S. Rating și I. Metaxas-Maranghidis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei din 6 iulie 2020 privind ajutorul de stat SA.57539 (2020/N) – Austria – Covid-19 – Aid to Austrian Airlines (1)

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantele au solicitat de asemenea judecarea cauzei potrivit procedurii accelerate prevăzute la articolul 23a din Statutul Curții de Justiție.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia ar fi omis să examineze un ajutor posibil în favoarea sau provenind de la Lufthansa.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia ar fi încălcat dispoziții specifice din TFUE și principiile generale ale dreptului privind interzicerea discriminării, libera prestare a serviciilor și libertatea de stabilire care au susținut liberalizarea pieței transportului aerian în Uniune. Liberalizarea transportului aerian a permis dezvoltarea unor companii aeriene cu tarife reduse cu adevărat paneuropene. Prin faptul că a autorizat Austria să rezerve ajutorul pentru companiile aeriene austriece, Comisia a ignorat prejudiciile cauzate companiilor aeriene paneuropene ca urmare a restricțiilor de călătorie datorate crizei legate de COVID-19.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia ar fi aplicat în mod eronat articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE și ar fi săvârșit erori vădite de apreciere în examinarea proporționalității ajutorului în raport cu prejudiciile cauzate de restricțiile de călătorie datorate crizei legate de COVID-19, în special având în vedere faptul că toate prejudiciile cauzate AUA de criza legată de COVID-19 ar rezulta în mod direct din restricțiile de călătorie și omițând să verifice dacă Austrian Airlines a redus toate costurile evitabile.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia ar fi omis să inițieze o procedură oficială de investigare, în pofida dificultăților serioase, încălcând astfel drepturile procedurale ale reclamantelor.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu și-a respectat obligația de motivare.

---

(1)  Decizia Comisiei din 6 iulie 2020 privind ajutorul de stat SA.57539 (2020/N) – Austria – Covid-19 – Aid to Austrian Airlines (JO 2020, C 346, p. 2)

Acțiune introdusă la 17 noiembrie 2020 – HB/BEI

(Cauza T-689/20)

(2021/C 9/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: HB (reprezentant: C. Bernard-Glanz, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții (BEI)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei secretarului general adjunct al BEI din 27 aprilie 2020 de reziliere a contractului său de muncă și, în măsura în care este necesar, a deciziei de respingere a cererii de revizuire; și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe existența unei erori vădite de apreciere, încălcarea principiului bunei administrări și încălcarea obligației de solicitudine în măsura în care: — rezilierea contractului reclamantei pe motivul constrângerilor bugetare a fost vădit eronată și contrară Acordului de grant specific JASPERS 2020 și deciziei Comitetului de gestiune al BEI în 2019; — rezilierea contractului reclamantei pe motivul că volumul de muncă al Diviziei de dezvoltare inteligentă a JASPERS, în care era repartizată reclamanta, era mai mic decât cel al altor divizii ale JASPERS și că, din această cauză, nu mai exista o nevoie operațională de a o păstra pe reclamantă pe postul său, a fost vădit eronată și — rezilierea contractului reclamantei a fost vădit contrară interesului serviciului, atât din punct de vedere administrativ și financiar, cât și al volumului de muncă, încălcând astfel principiul bunei administrări și obligația de solicitudine.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe arbitrariu și pe încălcarea principiului bunei administrări în măsura în care, într-un context în care pârâta susține că trebuie să renunțe la unii dintre membrii personalului său din cauza constrângerilor bugetare, este contrar bunei administrări și arbitrar să nu se stabilească un plan de reducere a efectivelor, care să includă printre altele cuantificarea numărului de posturi care urmează să fie desființate și criteriile obiective de selecție a acestora pe baza cărora să poată fi luate decizii individuale, înainte de a adopta decizii de reziliere a contratelor de muncă, precum cea atacată de reclamantă.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe lipsa competenței autorului actului, în măsura în care autorul deciziei atacate, secretarul general adjunct al BEI, nu avea competența să îl adopte.

Ordonanța Tribunalului din 6 octombrie 2020 – Cipriani/EUIPO – Hotel Cipriani (ARRIGO CIPRIANI)

(Cauza T-325/19) (1)

(2021/C 9/47)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 246, 22.7.2019.

Ordonanța Tribunalului din 8 octombrie 2020 – Coppo Gavazzi și alții/Parlamentul

(Cauzele conexate T-389/19 – T-394/19, T-397/19, T-398/19, T-403/19, T-404/19, T-406/19, T-407/19, T-409/19 – T-418/19, T-420/19 – T-422/19, T-425/19 – T 427/19, T-429/29 – T-432/19, T-435/19, T-436/19, T-438/19 – T 442/19, T-444/19 – T-446/19, T-448/19 – T-454/19, T-463/19 – T-465/19) (1)

(2021/C 9/48)

Limba de procedură: italiana

Președintele Camerei a opta extinse a dispus radierea cauzei T-449/19.

---

(1)  JO C 270, 12.8.2019.

Ordonanța Tribunalului din 14 octombrie 2020 – DS și alții/Comisia și SEAE

(Cauza T-573/19) (1)

(2021/C 9/49)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei Camera a șaptea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 357, 21.10.2019.

Ordonanța Tribunalului din 14 octombrie 2020 – DV și alții/Comisia

(Cauza T-576/19) (1)

(2021/C 9/50)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a șaptea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 357, 21.10.2019.