Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2020/C 433/01)

Ultima publicație

JO C 423, 7.12.2020

Publicații anterioare

JO C 414, 30.11.2020

JO C 399, 23.11.2020

JO C 390, 16.11.2020

JO C 378, 9.11.2020

JO C 371, 3.11.2020

JO C 359, 26.10.2020

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Investigatory Powers Tribunal – London – Regatul Unit) – Privacy International/Secretary of State for Foreign and Commonwealth Affairs, Secretary of State for the Home Department, Government Communications Headquarters, Security Service, Secret Intelligence Service

(Cauza C-623/17) (1)

(Trimitere preliminară - Prelucrarea datelor cu caracter personal în domeniul comunicațiilor electronice - Furnizori de servicii de comunicații electronice - Transmitere generalizată şi nediferențiată a datelor de transfer şi a datelor de localizare - Protejarea securității naționale - Directiva 2002/58/CE - Domeniu de aplicare - Articolul 1 alineatul (3) şi articolul 3 - Confidențialitatea comunicațiilor electronice - Protecție - Articolul 5 şi articolul 15 alineatul (1) - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 7, 8 şi 11, precum şi articolul 52 alineatul (1) - Articolul 4 alineatul (2) TUE)

(2020/C 433/02)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Investigatory Powers Tribunal – London

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Privacy International

Pârâți: Secretary of State for Foreign and Commonwealth Affairs, Secretary of State for the Home Department, Government Communications Headquarters, Security Service, Secret Intelligence Service

Dispozitivul

1)

Articolul 1 alineatul (3), articolul 3 şi articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității şi comunicațiilor electronice), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009, coroborate cu articolul 4 alineatul (2) TUE, trebuie interpretate în sensul că o reglementare națională, care permite unei autorități de stat să impună furnizorilor de servicii de comunicații electronice să transmită serviciilor de securitate şi de informaţii date de transfer şi date de localizare în vederea protejării securității naționale, intră în domeniul de aplicare al acestei directive.

2)

Articolul 15 alineatul (1) din Directa 2002/58, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, coroborat cu articolul 4 alineatul (2) TUE, precum şi cu articolele 7, 8 şi 11 şi cu articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care permite unei autorități de stat să impună furnizorilor de servicii de comunicații electronice să transmită date de transfer şi date de localizare într-un mod generalizat și nediferențiat serviciilor de securitate şi de informaţii în vederea protejării securității naționale.

---

(1)  JO C 22, 22.1.2018.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 octombrie 2020 (cereri de decizie preliminară formulate de Conseil d'État, Cour constitutionnelle – Belgia, Franța) – La Quadrature du Net (C-511/18 și C-512/18), French Data Network (C-511/18 și C-512/18), Fédération des fournisseurs d’accès à Internet associatifs (C-511/18 și C-512/18), Igwan.net (C-511/18)/Premier ministre (C-511/18 și C-512/18), Garde des Sceaux, ministre de la Justice (C-511/18 și C-512/18), Ministre de l’Intérieur (C-511/18), Ministre des Armées (C-511/18), Ordre des barreaux francophones et germanophone, Académie Fiscale ASBL, UA, Liga voor Mensenrechten ASBL, Ligue des Droits de l’Homme ASBL, VZ, WY, XX/Conseil des ministres

(Cauzele conexate C-511/18, C-512/18 și C-520/18) (1)

(Trimitere preliminară - Prelucrarea datelor cu caracter personal în sectorul comunicațiilor electronice - Furnizori de servicii de comunicații electronice - Furnizori de servicii de stocare-hosting și furnizori de acces la internet - Stocare generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și a datelor de localizare - Analiză automatizată a datelor - Acces în timp real la date - Protejarea securității naționale și combaterea terorismului - Combaterea infracționalității - Directiva 2002/58/CE - Domeniu de aplicare - Articolul 1 alineatul (3) și articolul 3 - Confidențialitatea comunicațiilor electronice - Protecție - Articolul 5 și articolul 15 alineatul (1) - Directiva 2000/31/CE - Domeniu de aplicare - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 4, 6-8 și 11 și articolul 52 alineatul (1) - Articolul 4 alineatul (2) TUE)

(2020/C 433/03)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État, Cour constitutionnelle

Părțile din procedura principală

(Cauzele C-511/18 și C-512/18)

Reclamante: La Quadrature du Net (C-511/18 și C-512/18), French Data Network (C-511/18 și C-512/18), Fédération des fournisseurs d’accès à Internet associatifs (C-511/18 și C-512/18), Igwan.net (C-511/18)

Pârâți: Premier ministre (C-511/18 și C-512/18), Garde des Sceaux, ministre de la Justice (C-511/18 și C-512/18), Ministre de l’Intérieur (C-511/18), Ministre des Armées (C-511/18)

Cu participarea: Privacy International (C-512/18), Center for Democracy and Technology (C-512/18)

(Cauza C-520/18)

Reclamante: Ordre des barreaux francophones et germanophone, Académie Fiscale ASBL, UA, Liga voor Mensenrechten ASBL, Ligue des Droits de l’Homme ASBL, VZ, WY, XX

Pârât: Conseil des ministres

Cu participarea: Child Focus (C-520/18)

Dispozitivul

1)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, citit în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unor măsuri legislative care prevăd, în scopurile prevăzute la acest articol 15 alineatul (1), cu titlu preventiv, o stocare generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și a datelor de localizare. În schimb, articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, citit în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, nu se opune unor măsuri legislative — care permit, în scopul protejării securității naționale, impunerea unei obligații furnizorilor de servicii de comunicații electronice de a efectua o stocare generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și a datelor de localizare, în situații în care statul membru în cauză se confruntă cu o amenințare gravă la adresa securității naționale, care se dovedește reală și actuală sau previzibilă, în condițiile în care decizia care prevede această obligație poate face obiectul unui control efectiv fie de către o instanță, fie de către o entitate administrativă independentă, a cărei decizie are efect obligatoriu, prin care se urmărește să se verifice existența uneia dintre aceste situații, precum și respectarea condițiilor și a garanțiilor care trebuie să fie prevăzute, iar obligația menționată nu poate fi impusă decât pentru o perioadă limitată în timp la strictul necesar, dar care poate fi reînnoită în cazul menținerii acestei amenințări; — care prevăd, în scopul protejării securității naționale, al combaterii infracționalității grave și al prevenirii amenințărilor grave la adresa siguranței publice, o stocare direcționată a datelor de transfer și a datelor de localizare care să fie delimitată, pe baza unor elemente obiective și nediscriminatorii, în funcție de categoriile de persoane vizate sau prin intermediul unui criteriu geografic, pentru o perioadă limitată în timp la strictul necesar, dar care poate fi reînnoită; — care prevăd, în scopul protejării securității naționale, al combaterii infracționalității grave și al prevenirii amenințărilor grave la adresa siguranței publice, o stocare generalizată și nediferențiată a adreselor IP atribuite sursei unei conexiuni, pentru o perioadă limitată în timp la strictul necesar; — care prevăd, în scopul protejării securității naționale, al combaterii infracționalității și al protejării siguranței publice, o stocare generalizată și nediferențiată a datelor referitoare la identitatea civilă a utilizatorilor de mijloace de comunicații electronice și — care permit, în scopul combaterii infracționalității grave și, a fortiori, al protejării securității naționale, impunerea unei obligații furnizorilor de servicii de comunicații electronice, prin intermediul unei decizii a autorității competente, supuse unui control jurisdicțional efectiv, de a realiza, pentru o perioadă determinată, conservarea rapidă a datelor de transfer și a datelor de localizare de care dispun acești furnizori de servicii, din moment ce aceste măsuri garantează, prin norme clare și precise, că stocarea datelor în discuție este condiționată de respectarea condițiilor materiale și procedurale aferente acestora și că persoanele în cauză dispun de garanții efective împotriva riscurilor de abuz.

2)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, citit în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care impune furnizorilor de servicii de comunicații electronice să recurgă, pe de o parte, la analiza automatizată, precum și la colectarea în timp real, printre altele, a datelor de transfer și a datelor de localizare și, pe de altă parte, la colectarea în timp real a datelor tehnice referitoare la localizarea echipamentelor terminale utilizate, atunci când — recurgerea la analiza automatizată se limitează la situațiile în care un stat membru se confruntă cu o amenințare gravă la adresa securității naționale, care se dovedește reală și actuală sau previzibilă, în condițiile în care recurgerea la această analiză poate face obiectul unui control efectiv fie de către o instanță, fie de către o entitate administrativă independentă, a cărei decizie are efect obligatoriu, prin care se urmărește să se verifice existența unei situații care justifică măsura menționată, precum și respectarea condițiilor și a garanțiilor care trebuie să fie prevăzute, iar — recurgerea la colectarea în timp real a datelor de transfer și a datelor de localizare este limitată la persoanele în privința cărora există un motiv valabil pentru a suspecta că sunt implicate într-un mod sau altul în activități de terorism și este supusă unui control prealabil efectuat fie de o instanță, fie de o entitate administrativă independentă, a cărei decizie are efect obligatoriu, pentru a asigura că o astfel de colectare în timp real nu este autorizată decât în limita a ceea ce este strict necesar. În caz de urgență justificată corespunzător, controlul trebuie să aibă loc în termen scurt.

3)

Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) trebuie să fie interpretată în sensul că nu se aplică în materie de protecție a confidențialității comunicațiilor și a persoanelor fizice în raport cu prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul serviciilor societății informaționale, această protecție fiind, după caz, reglementată de Directiva 2002/58, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, sau de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46. Articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul 2016/679, citit în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care impune furnizorilor de acces la servicii de comunicații publice online și furnizorilor de servicii de stocare-hosting stocarea generalizată și nediferențiată, printre altele, a datelor cu caracter personal aferente acestor servicii.

4)

O instanță națională nu poate aplica o dispoziție a dreptului său național care îi permite să limiteze în timp efectele unei declarații de nelegalitate pe care trebuie să o facă, în temeiul acestui drept, în privința unei legislații naționale care impune furnizorilor de servicii de comunicații electronice, în vederea, printre altele, a protejării securității naționale și a combaterii infracționalității, o stocare generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și a datelor de localizare, incompatibilă cu articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, interpretat în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale. Acest articol 15 alineatul (1), citit în lumina principiului efectivității, impune instanței penale naționale să înlăture informațiile și elementele de probă care au fost obținute printr-o stocare generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și a datelor de localizare, incompatibilă cu dreptul Uniunii, în cadrul unei proceduri penale inițiate împotriva unor persoane suspectate de săvârșirea unor infracțiuni, în cazul în care persoanele respective nu sunt în măsură să prezinte în mod eficient observații cu privire la aceste informații și elemente de probă, care provin dintr-un domeniu care nu este cunoscut de judecători și care pot influența în mod preponderent aprecierea faptelor.

---

(1)  JO C 392, 29.10.2018.

JO C 408, 12.11.2018.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 28 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio – Italia) – Pegaso Srl Servizi Fiduciari, Sistemi di Sicurezza Srl, YW/Poste Tutela SpA

(Cauza C-521/18) (1)

(Trimitere preliminară - Achiziții efectuate în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale - Directiva 2014/25/UE - Articolul 13 - Activități legate de punerea la dispoziție a serviciilor poștale - Entități contractante - Întreprinderi publice - Admisibilitate)

(2020/C 433/04)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamante: Pegaso Srl Servizi Fiduciari, Sistemi di Sicurezza Srl, YW

Pârâtă: Poste Tutela SpA

cu participarea: Poste Italiane SpA, Services Group

Dispozitivul

Articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ trebuie interpretat în sensul că se aplică unor activități care constau în furnizarea de servicii de pază, de recepție și de supraveghere a accesului pentru birourile furnizorilor de servicii poștale, din moment ce astfel de activități prezintă o legătură cu activitatea din sectorul poștal, în sensul că servesc efectiv la exercitarea respectivei activități, permițând realizarea acesteia în mod adecvat, având în vedere condițiile sale normale de exercitare.

---

(1)  JO C 436, 3.12.2018.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 28 octombrie 2020 – Pirelli & C. SpA/Comisia Europeană, Prysmian Cavi e Sistemi Srl

(Cauza C-611/18 P) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegeri - Piața europeană a cablurilor electrice - Împărțirea pieței în cadrul unor proiecte - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Articolul 23 alineatul (2) - Competențele Comisiei Europene în materie de amenzi - Imputabilitatea încălcării - Prezumție de exercitare efectivă a unei influențe determinante - Succesiune de întreprinderi - Cuantumul amenzii - Capacitate contributivă - Obligația de motivare - Drepturi fundamentale - Beneficiul ordinii și de discuțiune - Competență de fond)

(2020/C 433/05)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Pirelli & C. SpA (reprezentanți: M. Siragusa și G. Rizza, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Malferrari, P. Rossi, C. Sjödin și T. Vecchi, agenți), Prysmian Cavi e Sistemi Srl (reprezentanți: inițial C. Tesauro și L. Armati, avocați, ulterior V. Roppo și P. Canepa, avocați)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Pirelli & C. SpA să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Prysmian Cavi e Sistemi Srl suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 408, 12.11.2018.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 22 octombrie 2020 (cereri de decizie preliminară formulate de Oberlandesgericht Düsseldorf – Germania) – Ferrari S.p.A./DU

(Cauzele conexate C-720/18 și C-721/18) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Mărci - Directiva 2008/95/CE - Articolul 12 alineatul (1) - Utilizare serioasă a unei mărci - Sarcina probei - Articolul 13 - Dovada utilizării „pentru o parte dintre produse sau servicii” - Marcă ce desemnează un model de autovehicul a cărui producție a fost oprită - Utilizarea mărcii pentru piesele de schimb precum și pentru serviciile aferente acestui model - Utilizarea mărcii pentru autovehicule second hand - Articolul 351 TFUE - Convenție între Republica Federală Germania și Confederația Elvețiană - Protejarea reciprocă a brevetelor, a desenelor, a modelelor industriale și a mărcilor)

(2020/C 433/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Apelantă: Ferrari S.p.A.

Intimat: DU

Dispozitivul

1)

Articolul 12 alineatul (1) și articolul 13 din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretate în sensul că este necesar să se considere că o marcă înregistrată pentru o categorie de produse și de piese de schimb care le compun a făcut obiectul unei „utilizări serioase”, în sensul articolului 12 alineatul (1) menționat, pentru toate produsele care intră în această categorie și pentru piesele de schimb care le compun dacă ea nu a făcut obiectul unei astfel de utilizări decât pentru unele dintre aceste produse, precum autovehiculele sport de lux costisitoare, sau numai pentru piesele de schimb sau accesoriile care intră în componența unora dintre produsele menționate, cu excepția situației în care rezultă din elementele de fapt și de drept și din dovezi pertinente că consumatorul care dorește să achiziționeze aceleași produse le percepe ca constituind o subcategorie autonomă de categoria produselor pentru care marca vizată a fost înregistrată.

2)	Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că o marcă poate face obiectul unei utilizări serioase de către titularul său cu ocazia revânzării de către acesta a unor produse second hand introduse pe piață sub această marcă.

3)

Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că o marcă face obiectul unei utilizări serioase din partea titularului său atunci când el furnizează anumite servicii referitoare la produsele comercializate anterior sub marca respectivă cu condiția ca aceste servicii să fie furnizate sub marca menționată.

4)

Articolul 351 primul paragraf TFUE trebuie interpretat în sensul că permite unei instanțe dintr-un stat membru să aplice o convenție încheiată între un stat membru al Uniunii Europene și un stat terț anterior datei de 1 ianuarie 1958 sau, pentru statele care au aderat la Uniune, înainte de data aderării lor, cum este Convenția dintre Elveția și Germania privind protejarea reciprocă a brevetelor, desenelor, modelelor industriale și mărcilor, semnată la Berlin la 13 aprilie 1892, cu modificările ulterioare, care prevede că utilizarea unei mărci înregistrate în acest stat membru pe teritoriul statului terț respectiv trebuie să fie luată în considerare pentru a stabili dacă această marcă a făcut obiectul unei „utilizări serioase” în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 2008/95, până când unul dintre motivele vizate la al doilea paragraf al acestei dispoziții va permite eliminarea unor eventuale incompatibilități între tratatul FUE și convenția menționată.

5)	Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că sarcina probei faptului că o marcă a făcut obiectul unei „utilizări serioase”, în sensul acestei dispoziții, revine titularului mărcii respective.

---

(1)  JO C 54, 11.2.2019.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 28 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Aachen – Germania) – Marvin M./Kreis Heinsberg

(Cauza C-112/19) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2006/126/CE - Articolul 2 alineatul (1) și articolul 11 alineatul (4) - Permise de conducere - Recunoaștere reciprocă - Întinderea obligației de recunoaștere - Permis de conducere care a făcut obiectul unui schimb - Schimb efectuat la un moment în care dreptul de a conduce fusese retras de statul membru emitent - Fraudă - Refuzul recunoașterii permisului eliberat în cadrul schimbului)

(2020/C 433/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Aachen

Părțile din procedura principală

Reclamant: Marvin M.

Pârât: Kreis Heinsberg

Dispozitivul

1)

Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere trebuie interpretat în sensul că recunoașterea reciprocă, fără nicio formalitate, pe care o prevede este aplicabilă permisului de conducere eliberat în urma unei schimbări în temeiul articolului 11 alineatul (1) din această directivă, sub rezerva excepțiilor prevăzute de directiva menționată.

2)

Articolul 11 alineatul (4) al doilea paragraf din Directiva 2006/126 trebuie interpretat în sensul că permite unui stat membru să refuze recunoașterea unui permis de conducere care a făcut obiectul unei schimbări în temeiul articolului 11 alineatul (1) din această directivă pentru motivul că, anterior acestei schimbări, acest stat membru retrăsese dreptul de a conduce titularului permisului respectiv.

---

(1)  JO C 172, 20.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 29 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Augstākā tiesa (Senāts) – Letonia) – A/Veselības ministrija

(Cauza C-243/19) (1)

(Trimitere preliminară - Securitate socială - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Articolul 20 alineatul (2) - Directiva 2011/24/UE - Articolul 8 alineatele (1) și (5), precum și alineatul (6) litera (d) - Asigurare de sănătate - Servicii spitalicești furnizate în alt stat membru decât statul membru de afiliere - Refuzul autorizării prealabile - Tratament spitalicesc care poate fi asigurat în mod eficace în statul membru de afiliere - Articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Diferență de tratament bazată pe religie)

(2020/C 433/08)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa (Senāts)

Părțile din procedura principală

Reclamant: A

Pârât: Veselības ministrija.

Dispozitivul

1)

Articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, citit în lumina articolului 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca statul membru de reședință a asiguratului să refuze să îi acorde acestuia din urmă autorizația prevăzută la articolul 20 alineatul (1) din acest regulament atunci când, în acest stat membru, este disponibil un tratament spitalicesc a cărui eficacitate medicală nu este pusă la îndoială, însă credințele religioase ale acestui asigurat condamnă metoda de tratament folosită.

2)

Articolul 8 alineatul (5) și alineatul (6) litera (d) din Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, citit în lumina articolului 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că se opune ca statul membru de afiliere a unui pacient să refuze să îi acorde acestuia din urmă autorizația prevăzută la articolul 8 alineatul (1) din această directivă atunci când, în acest stat membru, este disponibil un tratament spitalicesc a cărui eficacitate medicală nu este pusă la îndoială, însă credințele religioase ale acestui pacient condamnă metoda de tratament folosită, cu excepția cazului în care acest refuz este justificat în mod obiectiv de un scop legitim care ține de menținerea unei capacități de tratament sau a unei competențe medicale și constituie un mijloc adecvat și necesar care permite atingerea acestui scop, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

---

(1)  JO C 182, 27.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 22 octombrie 2020 – Ethniko Kentro Erevnas kai Technologikis Anaptyxis (EKETA)/Comisia Europeană

(Cauza C-273/19 P) (1)

(Recurs - Clauză compromisorie - Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 - Articolul 52 - Regulamentul (CE) nr. 2321/2002 - Decizia nr. 1513/2002/CE - Contract de finanțare - Proiectul Sensation - Al șaselea program-cadru - Costuri eligibile - Conflict de interese - Sarcina probei - Fișe de pontaj - Raport de audit - Valoare probatorie - Principiul bunei gestiuni financiare - Principiul proporționalității)

(2020/C 433/09)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Ethniko Kentro Erevnas kai Technologikis Anaptyxis (EKETA) (reprezentanți: V. Christianos și D. Karagkounis, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: O. Verheecke și A Katsimerou, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Ethniko Kentro Erevnas kai Technologikis Anaptyxis (EKETA) la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 182, 27.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 22 octombrie 2020 – Ethniko Kentro Erevnas kai Technologikis Anaptyxis (EKETA)/Comisia Europeană

(Cauza C-274/19 P) (1)

(Recurs - Clauză compromisorie - Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 - Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 - Regulamentul (CE) nr. 1906/2006 - Contract de finanțare - Proiectul Actibio - Al șaptelea program-cadru - Costuri eligibile - Conflict de interese - Sarcina probei - Fișe de pontaj - Raport de audit - Valoare probatorie - Principiul proporționalității)

(2020/C 433/10)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Ethniko Kentro Erevnas kai Technologikis Anaptyxis (EKETA) (reprezentant: V. Christianos, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: O. Verheecke și A Katsimerou, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Ethniko Kentro Erevnas kai Technologikis Anaptyxis (EKETA) la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 182, 27.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 22 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal de Justiça – Portugalia) – Sportingbet PLC, Internet Opportunity Entertainment Ltd/Santa Casa da Misericórdia de Lisboa

(Cauza C-275/19) (1)

(Trimitere preliminară - Procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, al reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale - Noțiunea de „reglementare tehnică” - Obligația statelor membre de a notifica Comisiei Europene orice proiect de reglementare tehnică - Inopozabilitatea reglementării tehnice nenotificate față de particulari - Inaplicabilitate în cazul prestatorilor de servicii)

(2020/C 433/11)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal de Justiça

Părțile din procedura principală

Recurente-pârâte: Sportingbet PLC, Internet Opportunity Entertainment Ltd

Intimată-reclamantă: Santa Casa da Misericórdia de Lisboa

cu participarea: Sporting Clube de Braga, Sporting Clube de Braga – Futebol, SAD

Dispozitivul

1)

Articolul 1 punctul 5 din Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, astfel cum a fost modificată prin Directiva 88/182/CEE a Consiliului din 22 martie 1988, trebuie interpretat în sensul că o legislație națională care prevede că dreptul de a exploata jocurile de noroc este rezervat statului și nu poate fi exercitat decât de întreprinderi constituite sub formă de societăți pe acțiuni cărora statul membru în cauză le acordă concesiunea corespunzătoare și care prevede condițiile și zonele de exercitare a acestei activități nu constituie o „reglementare tehnică” în sensul acestei dispoziții.

2)

Articolul 1 punctul 11 din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998, coroborat cu articolul 1 punctul 5 din această directivă, cu modificările ulterioare, trebuie interpretat în sensul că o legislație națională care prevede că exploatarea exclusivă a anumitor jocuri de noroc atribuită unei entități publice pentru întreg teritoriul național o include pe cea efectuată pe internet constituie o „reglementare tehnică” în sensul primei dintre aceste dispoziții, a cărei necomunicare către Comisia Europeană, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din directiva menționată, cu modificările ulterioare, determină inopozabilitatea acestei legislații față de particulari.

---

(1)  JO C 206, 17.6.2019.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 octombrie 2020 – Associazione Nazionale GranoSalus – Liberi Cerealicoltori & Consumatori (Associazione GranoSalus)/Comisia Europeană

(Cauza C-313/19 P) (1)

(Recurs - Introducere pe piață a produselor fitosanitare - Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 - Reînnoirea aprobării substanței active glifosat - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2324 - Acțiune în anulare introdusă de o asociație - Admisibilitate - Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE - Act normativ care nu presupune măsuri de executare - Persoană vizată în mod direct)

(2020/C 433/12)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Associazione Nazionale GranoSalus – Liberi Cerealicoltori & Consumatori (Associazione GranoSalus) (reprezentant: G. Dalfino, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, D. Bianchi și I. Naglis, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Associazione Nazionale GranoSalus – Liberi Cerealicoltori & Consumatori la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 270, 12.8.2019.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberverwaltungsgericht für das Land Nordrhein-Westfalen – Germania) – BY, CZ/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-321/19) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 1999/62/CE - Directiva 2006/38/CE - Aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri - Articolul 7 alineatul (9) - Articolul 7a alineatele (1) și (2) - Taxe de trecere - Principiul recuperării costurilor infrastructurii - Costurile infrastructurii - Costuri de operare - Costuri cu poliția rutieră - Depășirea costurilor - Efect direct - Justificare a posteriori a unei taxe de trecere excesive - Limitarea în timp a efectelor hotărârii)

(2020/C 433/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberverwaltungsgericht für das Land Nordrhein-Westfalen

Părțile din procedura principală

Reclamant: BY, CZ

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Dispozitivul

1)

Articolul 7 alineatul (9) din Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006, trebuie interpretat în sensul că costurile legate de poliția rutieră nu se încadrează în noțiunea de „costuri[…] de operare”, în sensul acestei dispoziții.

2)

Articolul 7 alineatul (9) din Directiva 1999/62, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/38, trebuie interpretat în sensul că se opune ca taxele medii ponderate să depășească costurile infrastructurii rețelei de infrastructură respective cu 3,8 % sau cu 6 % din cauza unor erori de calcul neneglijabile sau a luării în considerare a unor costuri care nu se încadrează în noțiunea de „costuril[e] infrastructurii”, în sensul acestei dispoziții.

3)

Un particular poate invoca în mod direct în fața instanțelor naționale obligația de a ține seama doar de costurile infrastructurii prevăzute la articolul 7 alineatul (9) din Directiva 1999/62, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/38, impusă de această dispoziție, precum și de articolul 7a alineatele (1) și (2) din aceasta, împotriva unui stat membru atunci când acesta nu a respectat obligația menționată sau a transpus o incorect.

4)

Directiva 1999/62, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/38, citită în lumina punctului 138 din Hotărârea din 26 septembrie 2000, Comisia/Austria (C 205/98, EU:C:2000:493), trebuie interpretată în sensul că se opune ca un nivel excesiv al unei taxe de trecere să fie justificat a posteriori printr un nou calcul al costurilor infrastructurii efectuat în cadrul unei proceduri jurisdicționale.

---

(1)  JO C 220, 1.7.2019.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 29 octombrie 2020 – Intercept Pharma Ltd, Intercept Pharmaceuticals, Inc./Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)

(Cauza C-576/19 P) (1)

(Recurs - Acces la documentele instituțiilor, ale organelor, ale oficiilor sau ale agențiilor Uniunii - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță - Excepție privind protecția procedurilor judiciare - Articolul 4 alineatul (2) prima liniuță - Excepție privind protecția intereselor comerciale - Documente prezentate în cadrul unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a unui medicament de uz uman - Decizie prin care se acordă unui terț accesul la documente)

(2020/C 433/14)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Intercept Pharma Ltd, Intercept Pharmaceuticals, Inc. (reprezentanți: L. Tsang, solicitor și F. Campbell, barrister, J. Mulryne și E. Amos, solicitors)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) (reprezentanți: T. Jabłoński, S. Drosos, R. Pita, S. Marino et H. Kerr, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Intercept Pharma Ltd și Intercept Pharmaceuticals Inc. să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA).

---

(1)  JO C 432, 23.12.2019.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 28 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Istituto nazionale per l'assicurazione contro gli infortuni sul lavoro (INAIL)/Zennaro Giuseppe Legnami Sas di Zennaro Mauro & C.

(Cauza C-608/19) (1)

(Trimitere preliminară - Ajutoare de stat - Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 - Articolul 3 - Ajutor de minimis - Articolul 6 - Monitorizare - Întreprinderi care depășesc plafonul de minimis din cauza cumulului cu ajutoare obținute anterior - Posibilitatea de a alege între reducerea unui ajutor anterior sau renunțarea la acesta pentru a respecta plafonul de minimis)

(2020/C 433/15)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamant: Istituto nazionale per l'assicurazione contro gli infortuni sul lavoro (INAIL)

Pârât: Zennaro Giuseppe Legnami Sas di Zennaro Mauro & C.

Dispozitivul

1)

Articolele 3 și 6 din Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis trebuie interpretate în sensul că o întreprindere, căreia statul membru de stabilire intenționează să îi acorde un ajutor de minimis care, din cauza existenței unor ajutoare anterioare, ar duce cuantumul total al ajutoarelor acordate acestei întreprinderi peste plafonul de 200 000 de euro pe durata a trei exerciții financiare prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1407/2013, poate opta, până la acordarea acestui ajutor, pentru reducerea finanțării solicitate sau pentru renunțarea, integrală sau parțială, la ajutoare anterioare deja primite pentru a nu depăși acest plafon.

2)

Articolele 3 și 6 din Regulamentul nr. 1407/2013 trebuie interpretate în sensul că statele membre nu au obligația de a permite întreprinderilor solicitante să își modifice cererea de ajutor înainte de acordarea acestuia, pentru a nu depăși plafonul de 200 000 de euro pe durata a trei exerciții financiare prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1407/2013. Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia consecințele juridice ale faptului că întreprinderile nu au posibilitatea de a face astfel de modificări, cu precizarea că acestea nu pot fi efectuate decât la o dată anterioară celei a acordării ajutorului de minimis.

---

(1)  JO C 357, 21.10.2019.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 28 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Svea hovrätt – Patent- och marknadsöverdomstolen – Suedia) – BY/CX

(Cauza C-637/19) (1)

(Trimitere preliminară - Drept de autor și drepturi conexe - Directiva 2001/29/CE - Societate informațională - Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe - Articolul 3 alineatul (1) - Comunicare publică - Noțiunea de „public” - Transmiterea pe cale electronică a unei opere protejate către o instanță, cu titlu de element de probă în cadrul unei proceduri jurisdicționale)

(2020/C 433/16)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Svea hovrätt – Patent- och marknadsöverdomstolen

Părțile din procedura principală

Recurent: BY

Intimat: CX

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „comunicare publică”, prevăzută în această dispoziție, nu acoperă transmiterea pe cale electronică a unei opere protejate către o instanță cu titlu de element de probă în cadrul unei proceduri judiciare între particulari.

---

(1)  JO C 372, 4.11.2019.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 22 octombrie 2020 – Silver Plastics GmbH & Co. KG, Johannes Reifenhäuser Holding GmbH & Co. KG/Comisia Europeană

(Cauza C-702/19 P) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegere - Piața ambalajelor alimentare pentru vânzarea cu amănuntul - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Articolul 23 - Articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului - Dreptul fundamental la un proces echitabil - Principiul egalității armelor - Dreptul „la confruntare” - Audierea martorilor - Motivare - Încălcare unică și continuă - Plafon al amenzii)

(2020/C 433/17)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Silver Plastics GmbH & Co. KG (reprezentanți: M. Wirtz și S. Möller, Rechtsanwälte), Johannes Reifenhäuser Holding GmbH & Co. KG (reprezentant: C. Karbaum, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Meessen, I. Zaloguin și L. Wildpanner, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Silver Plastics GmbH & Co. KG și Johannes Reifenhäuser Holding GmbH & Co. KG suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 383, 11.11.2019.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Gorzowie Wielkopolskim (Polonia) la 3 octombrie 2018 – Prokuratura Rejonowa w Słubicach/BQ

(Cauza C-623/18)

(2020/C 433/18)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Gorzowie Wielkopolskim

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Prokuratura Rejonowa w Słubicach

Pârât: BQ

Prin Ordonanța din 6 octombrie 2020, Curtea (Camera a opta) a decis că cererea de decizie preliminară este vădit inadmisibilă.

Recurs introdus la 4 august 2020 de YG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 28 mai 2020 în cauza T-518/18, YG/Comisia

(Cauza C-361/20 P)

(2020/C 433/19)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: YG (reprezentanți: A. Champetier, avocată, S. Rodrigues, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea în parte a hotărârii atacate și declararea drept admisibile și întemeiate a solicitărilor recurentului din cauza T-518/18, confirmând obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În consecință,

—	anularea deciziilor atacate în primă instanță; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil,

—	trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare.

Motivele și principalele argumente

1.	Denaturarea elementelor de probă și încălcarea dreptului la apărare.

2.	Motivarea insuficientă și contradictorie.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzgericht (Austria) la 6 august 2020 – QY/Finanzamt Wien für den 8., 16. und 17. Bezirk

(Cauza C-372/20)

(2020/C 433/20)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzgericht

Părțile din procedura principală

Recurentă: QY

Autoritate intimată: Finanzamt Wien für den 8., 16. und 17. Bezirk

Întrebările preliminare

Prima întrebare:

Articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004 (1) trebuie interpretat în sensul că vizează o situație în care o lucrătoare care are cetățenia unui stat membru, în care aceasta și copiii își au de asemenea reședința, care încheie un raport de încadrare în muncă în calitate de lucrător umanitar cu un angajator stabilit într-un alt stat membru, acest raport fiind supus regimului de asigurare obligatorie în temeiul legislației statului membru de stabilire, și care este detașată de angajator într-un stat terț, nu imediat după angajare, ci după încheierea unei perioade de pregătire și după întoarcerea pentru perioade de reintegrare în statul de stabilire?

A doua întrebare:

O dispoziție legislativă a unui stat membru, precum articolul 53 alineatul (1) din Familienlastenausgleichsgesetz (Legea privind compensarea cheltuielilor familiale), prin care se adoptă printre altele o măsură autonomă în vederea unui statut egal cu resortisanții naționali este contrară interdicției de transpunere a regulamentelor în sensul articolului 288 al doilea paragraf TFUE?

A treia și a patra întrebare se referă la cazul în care situația solicitantei intră sub incidența articolului 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004, iar dreptul Uniunii impune obligația furnizării de prestații familiale exclusiv statului membru de reședință.

A treia întrebare:

Principiul nediscriminării lucrătorilor pe motiv de cetățenie, consacrat la articolul 45 alineatul (2) TFUE și, în subsidiar, la articolul 18 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune unei norme naționale precum articolul 13 alineatul (1) din Entwicklungshelfergesetz (Legea privind lucrătorii umanitari), în versiunea în vigoare până la 31 decembrie 2018, denumită în continuare „vechea versiune”) care leagă dreptul la prestații familiale în statul membru care nu este competent în temeiul dreptului Uniunii, de faptul că lucrătorul umanitar trebuie să fi avut, încă înainte de începerea încadrării în muncă, centrul intereselor sale, respectiv reședința obișnuită pe teritoriul statului membru de stabilire, această cerință trebuind să fie îndeplinită și de resortisanții naționali?

A patra întrebare:

Articolul 68 alineatul (3) din Regulamentul nr. 883/2004 și articolul 60 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 (2) trebuie să fie interpretate în sensul că instituția statului membru care a fost prezumat de solicitantă ca fiind statul de încadrare în muncă competent cu prioritate și în care a fost depusă cererea de prestații familiale, dar a cărui legislație nu este aplicabilă nici cu titlu prioritar, nici cu titlu subsidiar, dar [în care] există totuși un drept la prestații familiale în temeiul unei norme alternative din dreptul statului membru, trebuie să aplice prin analogie dispozițiile privind obligația de a redirecționa cererea, de a furniza informații, de a adopta o decizie provizorie referitoare la regulile de prioritate aplicabile și la o prestație în numerar provizorie?

A cincea întrebare:

Obligația de a adopta o decizie provizorie cu privire la aplicarea regulilor de prioritate revine exclusiv autorității pârâte în calitate de instituție sau și instanței de contencios administrativ sesizate cu calea de atac?

A șasea întrebare:

În ce moment este obligată instanța administrativă să ia o decizie provizorie cu privire la regulile de prioritate aplicabile?

A șaptea întrebare se referă la cazul în care situația solicitantei intră sub incidența articolului 11 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004, iar dreptul Uniunii impune obligația furnizării de prestații familiale în comun statului membru de încadrare în muncă și statului membru de reședință.

A șaptea întrebare:

Expresia „instituția […] înaintează […] cererea” din cuprinsul articolului 68 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004 și expresia „[…] transmite […] cererea” din cuprinsul articolului 60 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 987/2009 trebuie să fie interpretate în sensul că aceste dispoziții asociază instituția statului membru competent cu titlu prioritar și instituția statului membru competent cu titlu subsidiar astfel încât cele două state membre trebuie să soluționeze împreună O (una, la singular) cerere de prestații familiale sau este necesar ca plata suplimentară care este eventual impusă instituției statului membru a cărui legislație se aplică cu titlu subsidiar să fie solicitată în mod separat de către solicitant, astfel încât solicitantul trebuie să depună două cereri fizice (formulare) la două instituții din două state membre, care, prin natura lor, declanșează termene diferite?

A opta și a noua întrebare privesc perioada, începând cu 1 ianuarie 2019, în care, odată cu introducerea indexării alocațiilor familiale, Austria a eliminat acordarea alocațiilor familiale lucrătorilor umanitari, abrogând articolul 13 alineatul (1) din vechea versiune a Entwicklungshelfergesetz (Legea privind lucrătorii umanitari).

A opta întrebare:

Articolul 4 alineatul (4) și articolele 45 și 208 TFUE, articolul 4 alineatul (3) TUE, precum și articolele 2, 3 și 7 și titlul II din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretate în sensul că interzic, în general, unui stat membru să elimine prestațiile familiale pentru lucrătorii umanitari care își aduc membrii familiei la locul de detașare din țara terță?

În subsidiar, a noua întrebare:

Articolul 4 alineatul (4) și articolele 45 și 208 TFUE, articolul 4 alineatul (3) TUE, precum și articolele 2, 3 și 7 și titlul II din Regulamentul nr. 83/2004 trebuie interpretate în sensul că, într-o situație precum cea din litigiul principal, garantează unui lucrător umanitar care a dobândit deja un drept la prestații familiale pentru perioade anterioare o menținere individuală și concretă a acestui drept pentru anumite perioade chiar dacă statul membru a eliminat acordarea prestațiilor familiale pentru lucrătorii umanitari?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediția specială, 05/vol. 7, p. 82).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2009, L 284, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 14 august 2020 – Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände – Verbraucherzentrale Bundesverband e.V./Dr. August Oetker Nahrungsmittel KG

(Cauza C-388/20)

(2020/C 433/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände – Verbraucherzentrale Bundesverband e.V.

Pârâtă: Dr. August Oetker Nahrungsmittel KG

Întrebările preliminare

1)	Articolul 31 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1169/2011 (1) trebuie să fie interpretat în sensul că această dispoziție se aplică numai produselor alimentare pentru care este necesară prepararea și al căror mod de preparare este predeterminat?

2)	În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: Expresia „per 100 g” menționată la articolul 33 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1169/2011 desemnează doar 100 de grame de produs astfel cum este vândut sau – cel puțin de asemenea – 100 de grame de produs alimentar preparat?

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO 2011, L 304, p. 18).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 8 septembrie 2020 – Acacia Srl/Bayerische Motoren Werke Aktiengesellschaft

(Cauza C-421/20)

(2020/C 433/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Apelantă: Acacia Srl

Intimată: Bayerische Motoren Werke Aktiengesellschaft

Întrebările preliminare

1)

În cazul contrafacerii unor desene sau modele industriale comunitare, instanța națională sesizată cu privire la o contrafacere în temeiul competenței internaționale a instanței de la locul săvârșirii faptei, în conformitate cu articolul 82 alineatul (5) din Regulamentul nr. 6/2002, poate aplica cererilor ulterioare, vizând teritoriul statului său membru, dreptul național al statului membru (1) în care este situată instanța competentă în domeniul contrafacerii (lex fori)?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, în vederea stabilirii legii aplicabile cererilor ulterioare în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”) (2) (denumit în continuare „Regulamentul Roma II”), „locul inițial al contrafacerii”, în sensul Hotărârii Curții din 27 septembrie 2017, Nintendo (C-24/16, C-25/16) (3), poate fi de asemenea situat în statul membru [OR 3] în care se află consumatorii vizați de o publicitate pe internet și în care sunt introduse pe piață obiectele care contrafac desenul sau modelul industrial în sensul articolului 19 din Regulamentul nr. 6/2002, în măsura în care numai oferirea spre vânzare și introducerea pe piață sunt contestate în acest stat membru, chiar și atunci când ofertele pe internet, care sunt la originea ofertei de vânzare și a introducerii pe piață, au fost făcute într-un alt stat membru?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70).

(2)  ECLI:EU:C:2017:724.

(3)  JO 2007, L. 199, p. 40.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Frankfurt am Main (Germania) la 16 septembrie 2020 – flightright GmbH/SunExpressGünes Ekspres Havacilik A.S.

(Cauza C-434/20)

(2020/C 433/23)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Frankfurt am Main

Părțile din procedura principală

Reclamantă: flightright GmbH

Pârâtă: SunExpressGünes Ekspres Havacilik A.S.

Întrebările preliminare

1)

Articolele 4 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) trebuie interpretate în sensul că o modificare a rezervării prin transferul pasagerului la un alt zbor, anterior, cu care pasagerul ajunge la destinația sa finală cu 10 ore și un minut înaintea orei de sosire prevăzute pentru zborul rezervat inițial constituie un caz de refuz la îmbarcare care dă dreptul la compensație?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, este necesar și în acest caz ca pasagerul – astfel cum impune, în principiu, articolul 3 alineatul (2) sau articolul 2 litera (j) din Regulamentul nr. 261/2004 să se prezinte pentru înregistrare sau îmbarcare, la ora indicată sau nu mai târziu de 45 de minute înaintea orei de plecare publicate a zborului rezervat inițial, pentru a fi aplicabil Regulamentul nr. 261/2004, respectiv pentru a justifica un refuz la îmbarcare care dă dreptul la compensație, chiar dacă acest lucru nu mai era posibil de facto ca urmare a efectuării zborului alternativ anterior pentru care i s-a atribuit un loc?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Schleswig-Holsteinisches Verwaltungsgericht (Germania) la 16 septembrie 2020 – C./Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-435/20)

(2020/C 433/24)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Schleswig-Holsteinisches Verwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamant: C.

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Întrebările preliminare

1)

O reglementare națională potrivit căreia o cerere de protecție internațională poate fi respinsă ca cerere ulterioară inadmisibilă este compatibilă cu articolul 33 alineatul (2) litera (d) și cu articolul 2 litera (q) din Directiva 2013/32/UE (1) în cazul în care prima procedură de azil, încheiată cu respingerea cererii, a fost efectuată într-un alt stat membru al Uniunii Europene?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: o reglementare națională potrivit căreia o cerere de protecție internațională poate fi respinsă ca cerere ulterioară inadmisibilă este compatibilă cu articolul 33 alineatul (2) litera (d) și cu articolul 2 litera (q) din Directiva 2013/32 în cazul în care prima procedură de azil, încheiată cu respingerea cererii, a fost efectuată nu într-un stat membru al Uniunii Europene, ci în Elveția?

3)

În cazul în care răspunsul la a doua întrebare este negativ: o reglementare națională potrivit căreia o cerere de azil este inadmisibilă în cazul unei cereri ulterioare, fără a face distincție între statutul de refugiat și statutul conferit prin protecția subsidiară este compatibilă cu articolul 33 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2013/32?

---

(1)  Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Düsseldorf (Germania) la 18 septembrie 2020 – BT/Eurowings GmbH

(Cauza C-438/20)

(2020/C 433/25)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Apelantă: BT

Intimată: Eurowings GmbH

Întrebările preliminare

1)

Există de asemenea un „refuz la îmbarcare” în sensul articolului 4 și al articolului 2 litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) în cazul în care pasagerilor li se refuză îmbarcarea pentru zborul respectiv nu numai la îmbarcare (poarta de plecare), ci chiar anterior, la ghișeul de înregistrare, și, din această cauză, nici măcar nu ajung la îmbarcare (poarta de plecare)?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: există de asemenea un „refuz la îmbarcare” în sensul articolului 4 și al articolului 2 litera (j) din Regulamentul nr. 261/2004 în cazul în care pasagerului i se refuză îmbarcarea pe zbor la ghișeul de înregistrare, cu doar câteva minute înainte de ora de plecare prevăzută, și anume într-un moment în care procedurile de îmbarcare sunt deja în mod clar încheiate și îmbarcarea pasagerilor nu mai este de facto posibilă?

3)

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare: o redirecționare a pasagerului pe un alt zbor constituie un „refuz la îmbarcare” în sensul articolului 4 și al articolului 2 litera (j) din regulament în cazul în care pasagerul nu ajunge la ghișeul de înregistrare decât cu câteva minute înainte de ora de plecare prevăzută, și anume într-un moment în care procedurile de îmbarcare sunt deja în mod clar încheiate și îmbarcarea pasagerilor nu mai este de facto posibilă, fiindu-i refuzat transportul din cauza procedurilor de îmbarcare deja încheiate?

4)

În cazul unui răspuns negativ la întrebările 1-3: articolul 2 litera (j) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că o situație în care pasagerii se așează la rând în fața ghișeului de înregistrare la timp (în speță, cu aproximativ 2 ore) înainte de ora de plecare, însă, ca urmare a unor deficiențe organizatorice ale societății de transport aerian (de exemplu, un număr insuficient de ghișee de înregistrare deschise, lipsă de personal, lipsa informării pasagerilor prin difuzoare) și/sau ca urmare a unor perturbări la aeroport (în speță, un defect al benzii transportoare de bagaje), ajung la rând la ghișeul de înregistrare într-un moment (în speță, cu cinci minute înainte de ora de plecare) în care procedurile de îmbarcare sunt deja încheiate și, pentru acest motiv, pasagerii nu mai sunt îmbarcați, reprezintă un caz de „refuz la îmbarcare” în sensul articolului 2 litera (j) din regulamentul menționat?

---

(1)  Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Nürnberg (Germania) la 21 septembrie 2020 – flightright GmbH/Ryanair Designated Activity Company

(Cauza C-442/20)

(2020/C 433/26)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Nürnberg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: flightright GmbH

Pârâtă: Ryanair Designated Activity Company

Întrebările preliminare

1)	Greva personalului propriu al unui operator efectiv de transport aerian organizată de un sindicat constituie o „împrejurare excepțională”, în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 (1)?

2)	În această privință, prezintă relevanță aspectul dacă respectiva grevă este organizată ca urmare a unor cereri ale personalului care până în acel moment nu au fost convenite prin contract între personal și operatorul efectiv de transport aerian?

3)	În această privință, prezintă relevanță aspectul dacă greva respectivă a fost provocată de un anumit comportament al operatorului efectiv de transport aerian pe parcursul negocierilor cu sindicatul?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 7/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Nürnberg (Germania) la 21 septembrie 2020 – flightright GmbH/Ryanair Designated Activity Company

(Cauza C-443/20)

(2020/C 433/27)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Nürnberg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: flightright GmbH

Pârâtă: Ryanair Designated Activity Company

Întrebările preliminare

1)	Greva personalului propriu al unui operator efectiv de transport aerian organizată de un sindicat constituie o „împrejurare excepțională”, în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 (1)?

2)	În această privință, prezintă relevanță aspectul dacă respectiva grevă este organizată ca urmare a unor cereri ale personalului care până în acel moment nu au fost convenite prin contract între personal și operatorul efectiv de transport aerian?

3)	În această privință, prezintă relevanță aspectul dacă greva respectivă a fost provocată de un anumit comportament al operatorului efectiv de transport aerian pe parcursul negocierilor cu sindicatul?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 7/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Nürnberg (Germania) la 21 septembrie 2020 – flightright GmbH/Ryanair Designated Activity Company

(Cauza C-444/20)

(2020/C 433/28)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Nürnberg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: flightright GmbH

Pârâtă: Ryanair Designated Activity Company

Întrebările preliminare

1)	Greva personalului propriu al unui operator efectiv de transport aerian organizată de un sindicat constituie o „împrejurare excepțională”, în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 (1)?

2)	În această privință, prezintă relevanță aspectul dacă respectiva grevă este organizată ca urmare a unor cereri ale personalului care până în acel moment nu au fost convenite prin contract între personal și operatorul efectiv de transport aerian?

3)	În această privință, prezintă relevanță aspectul dacă greva respectivă a fost provocată de un anumit comportament al operatorului efectiv de transport aerian pe parcursul negocierilor cu sindicatul?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Nürnberg (Germania) la 21 septembrie 2020 – PN, LM/Ryanair Designated Activity Company

(Cauza C-445/20)

(2020/C 433/29)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Nürnberg

Părțile din procedura principală

Reclamanți: PN, LM

Pârâtă: Ryanair Designated Activity Company

Întrebările preliminare

1)	Greva personalului propriu al unui operator efectiv de transport aerian organizată de un sindicat constituie o „împrejurare excepțională”, în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 (1)?

2)	În această privință, prezintă relevanță aspectul dacă respectiva grevă este organizată ca urmare a unor cereri ale personalului care până în acel moment nu au fost convenite prin contract între personal și operatorul efectiv de transport aerian?

3)	În această privință, prezintă relevanță aspectul dacă greva respectivă a fost provocată de un anumit comportament al operatorului efectiv de transport aerian pe parcursul negocierilor cu sindicatul?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 22 septembrie 2020 – Real Vida Seguros SA/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-449/20)

(2020/C 433/30)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Recurentă: Real Vida Seguros SA

Intimată: Autoridade Tributária e Aduaneira

Întrebarea preliminară

Constituie o încălcare a principiului liberei circulații a capitalurilor prevăzut la articolul 63 TFUE și următoarele faptul că, în conformitate cu articolele 31 și 2 din Statutul avantajelor fiscale, în scopuri de impozit pe profit (IRC) stabilit în sarcina recurentei pentru exercițiile financiare 1999 și 2000, se pot deduce 50 % din dividendele obținute pe piețele bursiere naționale (portugheze), fiind excluse de la deducerea respectivă dividendele obținute pe piețele bursiere din celelalte state ale Uniunii Europene?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesgericht Korneuburg (Austria) la 23 septembrie 2020 – Airhelp Limited/Austrian Airlines AG

(Cauza C-451/20)

(2020/C 433/31)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Korneuburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Airhelp Limited

Pârâtă: Austrian Airlines AG

Întrebările preliminare

1)

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) trebuie interpretat în sensul că se aplică de asemenea unui zbor cu legătură, pentru care a existat o rezervare unică, compusă din două segmente de zbor, ambele segmente de zbor urmând a fi efectuate de același operator de transport aerian comunitar, dacă atât locul de plecare al primului zbor de legătură, cât și locul de sosire al celui de al doilea zbor de legătură sunt situate într-un stat terț, și doar locul de sosire al primului zbor de legătură și locul de plecare al celui de al doilea zbor de legătură sunt situate pe teritoriul unui stat membru? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

2)

Articolul 5 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că pasagerul are dreptul la o compensație în temeiul articolului 7 alineatul (1) din acest regulament în cazul în care, deși prin zborul de redirecționare oferit ar ajunge, conform programului, la destinația finală în mai puțin de două ore după ora de sosire prevăzută a zborului anulat, în fapt nu ajunge, însă, la această destinație în acest interval de timp?

---

(1)  Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lukovit District Court (Bulgaria) la 23 septembrie 2020 – Procedură penală privind pe AZ

(Cauza C-454/20)

(2020/C 433/32)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Lukovit District Court

Partea din procedura principală

AZ

Întrebările preliminare

1)

Principiul legalității incriminării și a pedepsei se opune unei reglementări naționale care prevede, în același timp, răspunderea administrativă și răspunderea penală pentru aceeași faptă, și anume conducerea unui autovehicul neînmatriculat în mod legal, fără să existe criterii care să permită o calificare obiectivă a pericolului social?

2)	În cazul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene răspunde negativ la prima întrebare, care sunt atribuțiile instanței naționale pentru a asigura o aplicare eficientă a principiilor juridice fundamentale ale Uniunii Europene?

3)	Posibilitatea de natură procedurală a instanței de a achita o persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, atunci când aceasta îi aplică o sancțiune administrativă, constituie o garanție suficientă împotriva unei aplicări arbitrare a legii?

4)	Sancționarea cu o pedeapsă privativă de libertate de până la un an pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul neînmatriculat în mod legal este proporțională în sensul articolului 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?

Recurs introdus la 21 septembrie 2020 de Crédit agricole SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 8 iulie 2020 în cauza T-576/18, Crédit agricole SA/BCE

(Cauza C-456/20 P)

(2020/C 433/33)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Crédit agricole SA (reprezentanți: A. Champsaur, A. Delors, avocates)

Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană

Concluziile recurentei

—	anularea punctului 2 din dispozitivul Hotărârii pronunțate de Tribunal la 8 iulie 2020 în cauza T-576/18, Crédit Agricole SA/BCE, prin care acesta a respins în rest concluziile recurentei privind anularea Deciziei ECB/SSM/2018-FRCAG-75 a BCE din 16 iulie 2018;

—	admiterea tuturor concluziilor prezentate de recurentă în primă instanță în fața Tribunalului;

—	obligarea BCE la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că:

(1)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aplicarea dispozițiilor articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și a încălcat principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, atunci când a reținut că recurenta a săvârșit o încălcare cu ocazia publicărilor sale de informații în cadrul celui de al treilea pilon și a declarației sale COREP pentru al doilea trimestru al anului 2016;

(2)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a încălcat obligația de motivare atunci când s-a abținut să răspundă la motivul întemeiat pe încălcarea, prin Decizia ECB/SSM/2018-FRCAG-75, a principiului securității juridice și a încălcat principiul securității juridice atunci când a reținut existența unei încălcări a articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul nr. 575/2013, recunoscând totodată în mod expres lipsa clarității acestei dispoziții;

(3)

Tribunalul a încălcat articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, precum și obligația de motivare, întrucât nu a demonstrat comportamentul neglijent din partea recurentei.

(4)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a încălcat obligația de motivare atunci când s-a abținut să răspundă la motivul întemeiat pe încălcarea, prin Decizia ECB/SSM/2018-FRCAG-75, a principiului proporționalității și a principiului egalității de tratament, și a încălcat aceste două principii atunci când a reținut în mod implicit că sancțiunea era întemeiată în principiu.

Recurs introdus la 21 septembrie 2020 de Crédit agricole Corporate and Investment Bank împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 8 iulie 2020 în cauza T-577/18, Crédit agricole Corporate and Investment Bank/BCE

(Cauza C-457/20 P)

(2020/C 433/34)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Crédit agricole Corporate and Investment Bank (reprezentanți: A. Champsaur, A. Delors, avocates)

Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană

Concluziile recurentei

—	anularea punctului 2 din dispozitivul Hotărârii pronunțate de Tribunal la 8 iulie 2020 în cauza T-577/18, Crédit Agricole Corporate and Investment Bank/BCE, prin care acesta a respins în rest concluziile recurentei privind anularea Deciziei ECB/SSM/2018-FRCAG-76 a BCE din 16 iulie 2018;

—	admiterea tuturor concluziilor prezentate de Crédit Agricole Corporate and Investment Bank în primă instanță în fața Tribunalului;

—	obligarea BCE la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În cadrul celor trei motive de recurs, recurenta susține că:

(1)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a încălcat obligația de motivare atunci când s-a abținut să răspundă la motivul întemeiat pe încălcarea, prin Decizia ECB/SSM/2018-FRCAG-76, a principiului securității juridice și a încălcat principiul securității juridice atunci când a reținut existența unei încălcări a articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, recunoscând totodată în mod expres lipsa clarității acestei dispoziții;

(2)

Tribunalul a încălcat articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, precum și obligația de motivare, întrucât nu a demonstrat comportamentul neglijent din partea recurentei.

(3)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a încălcat obligația de motivare atunci când s-a abținut să răspundă la motivul întemeiat pe încălcarea, prin Decizia ECB/SSM/2018-FRCAG-76, a principiului proporționalității și a principiului egalității de tratament, și a încălcat aceste două principii atunci când a reținut în mod implicit că sancțiunea era întemeiată în principiu.

Recurs introdus la 21 septembrie 2020 de CA Consumer Finance împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 8 iulie 2020 în cauza T-578/18, CA Consumer Finance/BCE

(Cauza C-458/20 P)

(2020/C 433/35)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: CA Consumer Finance (reprezentanți: A. Champsaur, A. Delors, avocates)

Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană

Concluziile recurentei

—	anularea punctului 2 din dispozitivul Hotărârii pronunțate de Tribunal la 8 iulie 2020 în cauza T-578/18, CA Consumer Finance/BCE, prin care acesta a respins în rest concluziile recurentei privind anularea Deciziei ECB/SSM/2018-FRCAG-77 a BCE din 16 iulie 2018;

—	admiterea tuturor concluziilor prezentate de CA Consumer Finance în primă instanță în fața Tribunalului;

—	obligarea BCE la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin cele trei motive de recurs, recurenta susține că:

(1)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a încălcat obligația de motivare atunci când s-a abținut să răspundă la motivul întemeiat pe încălcarea, prin Decizia ECB/SSM/2018-FRCAG-77, a principiului securității juridice și a încălcat principiul securității juridice atunci când a reținut existența unei încălcări a articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, recunoscând totodată în mod expres lipsa clarității acestei dispoziții;

(2)

Tribunalul a încălcat articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, precum și obligația de motivare, întrucât nu a demonstrat comportamentul neglijent din partea recurentei.

(3)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a încălcat obligația de motivare atunci când s-a abținut să răspundă la motivul întemeiat pe încălcarea, prin Decizia ECB/SSM/2018-FRCAG-77, a principiului proporționalității și a principiului egalității de tratament, și a încălcat aceste două principii atunci când a reținut în mod implicit că sancțiunea era întemeiată în principiu.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Milano (Italia) la 25 septembrie 2020 – Associazione per gli Studi Giuridici sull’Immigrazione (ASGI) și alții/Presidenza del Consiglio dei Ministri – Dipartimento per le politiche della famiglia, Ministero dell’Economia e delle Finanze

(Cauza C-462/20)

(2020/C 433/36)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Milano

Părțile din procedura principală

Reclamante: Associazione per gli Studi Giuridici sull’Immigrazione (ASGI), Avvocati per niente onlus (APN), Associazione NAGA – Organizzazione di volontariato per l’Assistenza Socio-Sanitaria e per i Diritti di Cittadini Stranieri, Rom e Sinti

Pârâte: Presidenza del Consiglio dei Ministri – Dipartimento per le politiche della famiglia, Ministero dell’Economia e delle Finanze

Întrebările preliminare

1)

Articolul 11 alineatul (1) litera (d) sau (f) din Directiva 2003/109/CE (1) se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că guvernul unui stat membru eliberează numai resortisanților statului membru respectiv și ai altor state membre ale Uniunii Europene, cu excluderea resortisanților unor state terțe care beneficiază de statutul de rezident pe termen lung, un document care dă dreptul la un rabat pentru achiziționarea de bunuri sau de servicii acordat de entități publice și private care au încheiat o convenție cu guvernul statului membru în cauză?

2)

Articolul 12 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2011/98/UE (2) coroborat cu articolul 1 litera (z) și cu articolul 3 litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (3) sau articolul 12 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2011/98/UE se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că guvernul unui stat membru eliberează numai resortisanților statului membru respectiv și ai altor state membre ale Uniunii Europene, cu excluderea resortisanților unor state terțe menționați la articolul 3 alineatul (1) literele (b) și (c) din Directiva 2011/98/UE, un document care dă dreptul la un rabat pentru achiziționarea de bunuri sau de servicii acordat de entități publice și private care au încheiat o convenție cu guvernul statului membru în cauză?

3)

Articolul 14 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2009/50/CE (4) coroborat cu articolul 1 litera (z) și cu articolul 3 litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 sau articolul 14 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2009/50/CE se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că guvernul unui stat membru eliberează numai resortisanților statului membru respectiv și ai altor state membre ale Uniunii Europene, cu excluderea resortisanților unor state terțe care dețin „cardul albastru european” în temeiul Directivei 2009/50/CE, un document care dă dreptul la un rabat pentru achiziționarea de bunuri sau de servicii acordat de entități publice și private care au încheiat o convenție cu guvernul statului membru în cauză?

4)

Articolul 29 din Directiva 2011/95/UE se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că guvernul unui stat membru numai resortisanților statului membru respectiv și ai altor state membre ale Uniunii Europene, cu excluderea resortisanților unor state terțe care beneficiază de protecție internațională, un document care dă dreptul la un rabat pentru achiziționarea de bunuri sau de servicii acordat de entități publice și private care au încheiat o convenție cu guvernul statului membru în cauză?

---

(1)  Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO 2004, L 16, p. 44, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 225).

(2)  Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru (JO 2011, L 343, p. 1).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82).

(4)  Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate (JO 2009, L 155, p. 17).

Recurs introdus la 26 septembrie 2020 de KF împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea) din 10 iulie 2020 în cauza T-619/19, KF/SATCEN

(Cauza C-464/20 P)

(2020/C 433/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: KF (reprezentant: A. Kunst, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Centrul Satelitar al Uniunii Europene (SATCEN)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea ordonanței atacate (primul capăt de cerere);

—	admiterea acțiunii, cu excepția celui de al patrulea capăt de cerere (al doilea capăt de cerere); și, în consecință

—	anularea deciziei din 3 iulie 2019 a directorului SATCEN privind redeschiderea anchetei administrative și a deciziei directorului prin care a fost confirmată decizia respectivă ca urmare a unei reclamații interne;

—

obligarea SATCEN la plata către recurentă a unei despăgubiri echitabile, ca urmare a Hotărârii Tribunalului în cauza T-286/15, KF/SATCEN („hotărârea care trebuie executată”), singura posibilitate pentru a opri nelegalitățile în această privință, pentru a restabili situația juridică a recurentei, pentru executarea hotărârii;

—	obligarea SATCEN la despăgubirea recurentei pentru prejudiciul material și moral suferit ca urmare a redeschiderii anchetei administrative, evaluat în mod provizoriu, ex aequo et bono, la 30 000 de euro;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în acțiunea în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta se întemeiază pe trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 266 TFUE și a dreptului recurentei la respectarea deplină a hotărârii care trebuie executată, întrucât Tribunalul a săvârșit o eroare de drept susținând că decizia de redeschidere a anchetei administrative era un act pregătitor care nu afecta în mod negativ interesele lui KF. Aceasta a fost o decizie de a nu executa în mod corespunzător o hotărâre în temeiul articolului 266 TFUE, luând de asemenea în considerare împrejurările specifice ale cazului lui KF și, prin urmare, i-a afectat interesele acesteia în mod direct și imediat. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a luat în considerare împrejurările specifice ale cazului lui KF, inclusiv nelegalitățile ireversibile din ancheta administrativă inițială. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a recunoscut că: — SATCEN nu are capacitatea din punct de vedere obiectiv de a opri nelegalitățile prin redeschiderea anchetei administrative, având de asemenea în vedere modalitatea în care au fost influențați în mod nejustificat martorii în ancheta administrativă inițială și atacurile grave la buna reputație și la reputația profesională ale lui KF, astfel cum au fost constatate în hotărârea care trebuie executată; — nu pot fi asigurate garanțiile unei proceduri echitabile și — există o încălcare a principiului termenului rezonabil.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 266 TFUE și a principiului protecției încrederii legitime, întrucât Tribunalul a săvârșit o eroare de drept neluând în considerare și nestatuând faptul că: — discreția în executarea corespunzătoare a hotărârilor poate fi redusă, ca în cazul lui KF, la o singură măsură posibilă, reprezentată de despăgubirea acesteia în mod echitabil pentru nelegalitățile a căror existență a fost constatată în hotărârea care trebuie executată; — orice decizie finală care ar concluziona întregul proces și orice decizie care ar pregăti terenul pentru aceasta ar crea în mod necesar și obligatoriu aceeași nelegalitate precum cea identificată în hotărârea care trebuie executată; — respectarea hotărârii întâmpină dificultăți speciale; — KF a avut așteptări legitime să fie despăgubită în mod echitabil; — plata unei despăgubiri echitabile este singura cale de a opri nelegalitățile a căror existență a fost constatată.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolelor 268 și 340 alineatul (2) TFUE, întrucât Tribunalul a săvârșit o eroare de drept susținând că acțiunea în despăgubire pentru răspunderea extracontractuală cu privire la decizia de redeschidere a anchetei administrative este inadmisibilă. KF a introdus o acțiune, care este admisibilă, prin urmare acțiunea în despăgubire aflată în legătură cu aceasta este admisibilă.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hamburg (Germania) la 28 septembrie 2020 – BC/Deutsche Lufthansa AG

(Cauza C-467/20)

(2020/C 433/38)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamant: BC

Pârâtă: Deutsche Lufthansa AG

Întrebarea preliminară

Articolul 5 alineatul (1) litera (c) și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 (1) coroborate cu articolul 3 alineatul (5) din acest regulament trebuie interpretate în sensul că un pasager aerian care, cu ocazia unui zbor cuprinzând două segmente de zbor (cu alte cuvinte, un zbor cu legături), care a făcut obiectul unei rezervări unice, cu plecare de pe un aeroport situat în afara teritoriului unui stat membru (o țară terță), cu escală pe aeroportul unei țări terțe și cu aterizare pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru, ajunge la destinație cu o întârziere de trei ore sau mai mult care își are originea în primul zbor efectuat, în temeiul unui acord de partajare a codurilor (codesharing), de un operator de transport aerian cu sediul într-o țară terță, se poate îndrepta în temeiul acestui regulament cu cererea de despăgubire împotriva operatorului de transport aerian comunitar la care a fost efectuată rezervarea unică a zborului și care a efectuat doar al doilea segment de zbor?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Riigikohus (Estonia) la 29 septembrie 2020 – AS Veejaam, OÜ Espo/Elering AS

(Cauza C-470/20)

(2020/C 433/39)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Riigikohus

Părțile din procedura principală

Recurente: AS Veejaam, OÜ Espo

Intimată: Elering AS

Întrebările preliminare

1)

Normele dreptului Uniunii în materie de ajutoare de stat, în special cerința efectului stimulativ prevăzută la punctul (50) din Comunicarea Comisiei intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020” (1), trebuie interpretate în sensul că o schemă de ajutoare care permite unui producător de energie regenerabilă să solicite plata unui ajutor de stat după începerea lucrărilor referitoare la un proiect este conformă cu aceste norme în cazul în care o dispoziție națională acordă un drept la subvenție oricărui producător care îndeplinește condițiile stabilite în lege și care nu lasă autorității competente nicio putere de apreciere în această privință?

2)

Efectul stimulativ al unui ajutor este în orice caz exclus atunci când investiția pentru care a fost acordat ajutorul a fost realizată ca urmare a modificării condițiilor unei autorizații de mediu – chiar și atunci când, precum în speță, solicitantul și-ar fi încetat probabil activitatea din cauza condițiilor mai stricte ale autorizației, dacă nu ar fi primit ajutorul de stat?

3)

Având în vedere în special considerațiile Curții din Hotărârea pronunțată în cauza C-590/14 P, punctele 49 și 50 (2), o situație în care, precum în speță, Comisia a declarat compatibilă cu piața internă atât o schemă de ajutor existentă, cât și modificările avute în vedere printr-o decizie de acordare a unui ajutor și faptul că statul a indicat în special că va aplica schema de ajutor existentă numai până la o anumită dată-limită constituie un ajutor nou în sensul articolului 1 litera (c) din Regulamentul (UE) 2015/1589 (3), în cazul în care schema de ajutor existentă în temeiul legislației aplicabile continuă să se aplice dincolo de data-limită indicată de stat?

4)

În cazul în care Comisia a decis ulterior să nu ridice obiecții cu privire la o schemă de ajutor pusă în aplicare cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) TFUE, persoanele care au dreptul la un ajutor pentru funcționare sunt îndreptățite să solicite plata ajutorului și pentru perioada anterioară adoptării deciziei Comisiei, cu condiția ca normele de procedură naționale să permită acest lucru?

5)

Un solicitant care a depus o cerere pentru un ajutor de funcționare în cadrul unei scheme de ajutor și care a început punerea în aplicare a unui proiect, considerat compatibil cu piața internă, la o dată la care schema de ajutor era aplicată în mod legal, dar care a depus cererea de ajutor de stat la un moment la care schema de ajutor a fost prelungită fără notificarea Comisiei, are dreptul la ajutor indiferent de prevederile articolului 108 alineatul (3) TFUE?

---

(1)  JO 2014, C 200, p. 1.

(2)  Hotărârea Curții din 26 octombrie 2016, DEI/Comisia (C-590/14 P, EU:C:2016:797).

(3)  Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sofiyski rayonen sad (Bulgaria) la 30 septembrie 2020 – INVEST FUND MANAGEMENTAD/Komisia za finansov nadzor

(Cauza C-473/20)

(2020/C 433/40)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Sofiyski rayonen sad

Părțile din procedura principală

Reclamantă: INVEST FUND MANAGEMENT

Pârâtă: Komisia za finansov nadzor

Întrebările preliminare

1)

Care este semnificația pe care legiuitorul european a dorit să o confere noțiunii de „elemente esențiale” ale prospectului, astfel cum este utilizată la articolul 72 din Directiva 2009/65/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare?

2)

Dispoziția prevăzută la articolul 69 alineatul (2) din [Directiva 2009/65] trebuie interpretată în sensul că orice modificare a informațiilor minime necesare conținute în prospecte, prevăzute în anexa I schema A, intră întotdeauna sub incidența noțiunii de „elemente esențiale” potrivit articolului 72 din această directivă, astfel încât respectivele informații trebuie actualizate în timp util?

3)

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare, trebuie să se considere că informațiile referitoare la modificarea componenței consiliului de administrație al unei anumite societăți de administrare, care nu privește membri care au calitatea de membri executivi și nici membri cărora le-au fost încredințate sarcini administrative, intră sub incidența noțiunii de „elemente esențiale”, astfel cum este utilizată la articolul 72 din [Directiva 2009/65]?

4)

Dispoziția prevăzută la articolul 99a litera (r) din [Directiva 2009/65] trebuie interpretată în sensul că impunerea unei sancțiuni împotriva unei societăți de administrare – pentru fiecare fond deschis de investiții pe care îl administrează – este admisibilă numai în caz de nerespectare repetată a obligațiilor privind informațiile care trebuie transmise investitorilor instituite în conformitate cu dispozițiile naționale de transpunere a articolelor 68-82 din [Directiva 2009/65]?

---

(1)  JO 2009, L 302, p. 32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht München (Germania) la 1 octombrie 2020 – Vodafone Kabel Deutschland GmbH/Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände – Verbraucherzentrale Bundesverband e.V.

(Cauza C-484/20)

(2020/C 433/41)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht München

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Vodafone Kabel Deutschland GmbH

Pârâtă: Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände – Verbraucherzentrale Bundesverband e.V.

Întrebările preliminare

Articolul 62 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/2366 (1) trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale care, în calitate de regim tranzitoriu în cazul obligațiilor cu durată nedeterminată din contractele cu consumatorii, permite punerea în aplicare a interdicției costurilor de utilizare a instrumentelor de plată și a serviciilor de plată, prevăzută de dispoziția națională de transpunere corespunzătoare, numai dacă obligația subiacentă a luat naștere începând cu 13 ianuarie 2018, dar nu și în cazul în care obligația subiacentă a luat naștere anterior datei de 13 ianuarie 2018, iar executarea unor (noi) operațiuni de plată începe abia de la 13 ianuarie 2018?

---

(1)  Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO 2015, L 337, p. 35).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Alba Iulia (România) la data de 2 octombrie 2020 – Philips Orăştie S.R.L. / Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

(Cauza C-487/20)

(2020/C 433/42)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Alba Iulia

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: SC Philips Orăştie S.R.L.

Pârâtă: Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

Întrebarea preliminară

Prevederile articolului 179 [primul paragraf] și ale articolului 183 [primul paragraf] din Directiva 112/2006/CE (1) coroborate cu principiile echivalenței, efectivității și neutralității pot fi interpretate ca opunându-se unei reglementări/practici naționale care impune diminuarea TVA de rambursat prin includerea în calculul TVA de plată a unor sume reprezentând obligații suplimentare de plată stabilite printr-o decizie de impunere, anulată prin hotărâre judecătorească nedefinitivă, în condițiile în care aceste obligații suplimentare sunt garantate printr-o scrisoare de garanție bancară, iar normele procesuale fiscale naționale recunosc efectul suspensiv de executare al acestei garanții pentru celelalte taxe și impozite?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006 L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol.3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Letonia) la 2 octombrie 2020 – UB/Kauno teritorinė muitinė

(Cauza C-489/20)

(2020/C 433/43)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Recurent: UB

Intimată: Kauno teritorinė muitinė

Întrebările preliminare

1.

Articolul 124 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de instituire a Codului vamal al Uniunii trebuie interpretat în sensul că o datorie vamală se stinge în cazul în care, într-o situație precum cea din speță, mărfurile de contrabandă sunt reținute și ulterior confiscate după ce au fost deja introduse ilegal (eliberate spre consum) pe teritoriul vamal al Uniunii?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 2 litera (b) și articolul 7 (1) din Directiva 2008/118/CE (2) a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE, precum și articolul 2 alineatul (1) litera (d) și articolul 70 din Directiva 2006/112/CE (3) a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că obligația de plată a accizelor și/sau a TVA-ului nu se stinge în cazul în care, precum în speță, mărfurile de contrabandă sunt reținute și ulterior confiscate după ce au fost deja introduse ilegal (eliberate spre consum) pe teritoriul vamal al Uniunii, chiar dacă datoria vamală s-a stins din motivul prevăzut la articolul 124 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013?

---

(1)  JO 2013, L 269, p. 1

(2)  JO 2009, L 9, p. 12

(3)  JO 2006, L 347, p. 1

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 2 octombrie 2020 – B.M.A./Stolichna obshtina, raionul „Pancharevo”

(Cauza C-490/20)

(2020/C 433/44)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Reclamant: B.M.A.

Pârât: Stolichna obshtina, raionul „Pancharevo”

Întrebările preliminare

1)

Articolele 20 și 21 TFUE, precum și articolele 7, 24 și 45 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu permit autorităților administrative bulgare, sesizate cu o cerere de eliberare a unui certificat care să ateste nașterea unui copil resortisant bulgar într-un alt stat membru al Uniunii Europene, care a fost atestată printr-un act de naștere spaniol în care sunt înscrise ca mame două persoane de sex feminin, fără alte precizări cu privire la aspectul dacă una dintre acestea ar fi mama biologică a copilului și, în cazul unui răspuns afirmativ, care anume, să refuze eliberarea unui act de naștere bulgar pentru motivul că reclamanta ar refuza să indice care ar fi mama biologică a copilului?

2)

Articolul 4 alineatul (2) TUE și articolul 9 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că respectarea identității naționale și a identității constituționale a statelor membre ale Uniunii Europene presupune ca acestea din urmă să dispună de o largă putere de apreciere în ceea ce privește normele de stabilire a filiației? Mai precis: — Articolul 4 alineatul (2) TUE trebuie interpretat în sensul că permite statelor membre să solicite informații privind filiația biologică a copilului? — Articolul 4 alineatul (2) TUE coroborat cu articolul 7 și cu articolul 24 alineatul (2) din cartă trebuie interpretat în sensul că, pentru realizarea unui echilibru al intereselor, este indispensabil să se evalueze comparativ identitatea națională și identitatea constituțională a unui stat membru, pe de o parte, și interesul superior al copilului, pe de altă parte, având în vedere faptul că, în prezent, nici în ceea ce privește valorile, nici din punct de vedere juridic, nu există un consens cu privire la posibilitatea de a solicita înscrierea într-un act de naștere, în calitate de părinți, a unor persoane de același sex, fără alte precizări cu privire la aspectul dacă una dintre acestea este părintele biologic al copilului și, în caz afirmativ, care anume? În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, cum ar putea fi realizat în mod concret acest echilibru al intereselor?

3)

Răspunsul la prima întrebare este influențat de consecințele juridice ale Brexitului, în măsura în care o mamă, indicată în actul de naștere eliberat în alt stat membru, este resortisantă a Regatului Unit, cealaltă mamă este resortisantă a unui stat membru al Uniunii Europene, ținând seama în special de faptul că refuzul de a elibera copilului un act de naștere bulgar constituie un obstacol în calea eliberării de către un stat membru al Uniunii Europene a unui document de identitate copilului și, eventual, îngreunează exercitarea deplină a drepturilor sale în calitate de cetățean ai Uniunii?

4)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, dreptul Uniunii, în special principiul efectivității, impune autorităților naționale competente să deroge de la modelul de redactare a unui act de naștere care face parte integrantă din dreptul național aplicabil?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 30 septembrie 2020 – Randstad Italia SpA/Umana SpA și alții

(Cauza C-497/20)

(2020/C 433/45)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurentă: Randstad Italia SpA

Intimate: Umana SpA, Azienda USL Valle d’Aosta, IN. VA SpA, Synergie Italia agenzia per il lavoro SpA

Întrebările preliminare

1)

Articolul 4 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (1) TUE, articolul 2 alineatele (1) și (2) și articolul 267 TFUE, interpretate inclusiv în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, se opun unei practici de interpretare precum cea referitoare la articolul 111 al optulea paragraf din Constituție, la articolul 360 primul paragraf punctul 1 și la articolul 362 primul paragraf din Codul de procedură civilă și la articolul 110 din Codul de procedură administrativă – în măsura în care aceste dispoziții prevăd că hotărârile pronunțate de Consiglio di Stato [Consiliul de Stat] pot fi atacate cu recurs pentru „motive întemeiate pe un conflict de competență” –, astfel cum reiese din hotărârea Corte costituzionale [Curtea Constituțională] nr. 6/2018 și din jurisprudența națională ulterioară care a modificat orientarea anterioară și potrivit căreia calea de atac a recursului, sub aspectul așa-numitei „necompetențe jurisdicționale”, nu poate fi utilizată pentru atacarea hotărârilor Consiglio di Stato [Consiliul de Stat] prin care se face aplicarea unor practici de interpretare elaborate pe plan național și care sunt contrare unor hotărâri ale Curții de Justiție, în domenii reglementate de dreptul Uniunii Europene (în speță, în materia atribuirii contractelor de achiziții publice) în care statele membre au renunțat la exercitarea puterii lor suverane într-un sens care să fie incompatibil cu acest drept, având ca efect determinarea consolidării încălcărilor dreptului comunitar care ar putea fi corectate prin intermediul căii de atac menționate anterior și afectarea aplicării uniforme a dreptului Uniunii și a protecției jurisdicționale efective a drepturilor subiective cu relevanță comunitară, contrar cerinței ca dreptul Uniunii să fie aplicat pe deplin și rapid de fiecare instanță, în mod obligatoriu conform cu interpretarea corectă a acestuia dată de Curtea de Justiție, ținând seama de limitele „autonomiei procedurale” a statelor membre în ceea ce privește configurarea instituțiilor procedurale?

2)

Articolul 4 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (1) TUE și articolul 267 TFUE, interpretate inclusiv în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, se opun interpretării și aplicării articolului 111 al optulea paragraf din Constituție, ale articolului 360 primul paragraf punctul 1 și ale articolului 362 primul paragraf din Codul de procedură civilă și ale articolului 110 din Codul de procedură administrativă, astfel cum acestea reies din practica jurisprudențială națională potrivit căreia recursul în fața Secțiilor Unite pentru „motive întemeiate pe un conflict de competență”, sub aspectul așa-numitei „necompetențe jurisdicționale”, nu poate fi introdus drept cale de atac împotriva hotărârilor Consiglio di Stato [Consiliul de Stat] prin care, în soluționarea unor litigii având ca obiect chestiuni privind aplicarea dreptului Uniunii, se omite în mod nemotivat efectuarea trimiterii preliminare la Curtea de Justiție, în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile de strictă interpretare, indicate în mod exhaustiv de aceasta (începând cu Hotărârea din 6 octombrie 1982, Cilfit, 238/81), care exonerează instanța națională de obligația menționată anterior, contrar principiului potrivit căruia sunt incompatibile cu dreptul Uniunii reglementările sau practicile procedurale naționale, chiar având caracter legislativ sau constituțional, care prevăd privarea, fie și temporară, a instanței naționale (de ultim grad, dar nu numai) de libertatea de a efectua trimiterea preliminară, având ca efect uzurparea competenței exclusive a Curții de Justiție în ceea ce privește interpretarea corectă și cu caracter obligatoriu a dreptului comunitar, determinarea imposibilității de remediere (și favorizarea consolidării) a unei eventuale neconformități a dreptului aplicat de instanța națională cu dreptul Uniunii și afectarea aplicării uniforme a protecției jurisdicționale efective a drepturilor subiective care decurg din dreptul Uniunii?

3)

Principiile enunțate de Curtea de Justiție în Hotărârea din 5 septembrie 2019, Lombardi, C-333/18, în Hotărârea din 5 aprilie 2016, Puligienica, C-689/13, și în Hotărârea din 4 iulie 2013, Fastweb, C-100/12, în ceea ce privește articolul 1 alineatele (1) și (3) și articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/665/CEE (1), modificată prin Directiva 2007/66/CE (2), sunt aplicabile în situația de fapt care face obiectul litigiului principal, în care, în măsura în care întreprinderea concurentă contestă excluderea dintr-o procedură de cerere de ofertă și atribuirea contractului unei alte întreprinderi, Consiglio di Stato [Consiliul de Stat] examinează pe fond numai motivul acțiunii prin intermediul căruia întreprinderea exclusă contestă punctajul inferior „pragului de excludere” acordat ofertei sale tehnice și, examinând cu prioritate acțiunile incidente formulate de autoritatea contractantă și de întreprinderea declarată câștigătoare, le admite, declarând inadmisibile celelalte motive ale acțiunii principale (pe care omite să le examineze pe fond), prin intermediul cărora se contestă rezultatul procedurii de cerere de ofertă pentru alte motive (caracterul imprecis al criteriilor de evaluare a ofertelor prevăzute în caietul de sarcini, lipsa motivării voturilor acordate și nelegalitatea desemnării și a compunerii comisiei de atribuire), în aplicarea unei practici jurisprudențiale naționale potrivit căreia întreprinderea care a fost exclusă dintr-o procedură de cerere de ofertă nu ar avea calitate procesuală pentru a formula critici în scopul de a contesta atribuirea contractului în favoarea întreprinderii concurente, nici chiar prin invocarea lipsei validității procedurii de cerere de ofertă, fiind necesar să se evalueze dacă este compatibil cu dreptul Uniunii efectul de împiedicare a întreprinderii să își exercite dreptul de a sesiza instanța cu fiecare motiv de contestare a rezultatului procedurii de cerere de ofertă, într-o situație în care excluderea sa nu a fost constatată în mod definitiv și în care fiecare concurent poate invoca un interes legitim analog privind excluderea ofertei celorlalți, ceea ce poate conduce la constatarea imposibilității autorității contractante de a proceda la selecția unei oferte legale și la inițierea unei noi proceduri de atribuire, la care fiecare dintre ofertanți ar putea să participe?

---

(1)  Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO 1989, L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237).

(2)  Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice (JO 2007, L 335, p. 31).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Symvoulio tis Epikrateias (Grecia) la 1 octombrie 2020 – DIMCO Dimovasili M.I.K.E./Ypourgos Perivallontos kai Energeias

(Cauza C-499/20)

(2020/C 433/46)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias

Părțile din procedura principală

Reclamantă: DIMCO Dimovasili M.I.K.E.

Pârât: Ypourgos Perivallontos kai Energeias

Întrebarea preliminară

Articolul 4 alineatul (1) punctul 1.1, articolul 7 alineatul (4) și articolul 8 din Directiva 97/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 mai 1997 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele sub presiune (JO 1997, L 181, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 21, p. 159) coroborate cu anexa I la aceasta trebuie interpretate în sensul că se opun unor norme administrative naționale precum punctele 1.2.4, P9.5.6.9 și P9.5.8.2 din Regulamentul tehnic elen privind instalațiile interioare de gaze naturale a căror presiune de funcționare este de cel mult 500 mbar, în discuție în litigiul principal, care, din motive care țin de siguranța persoanelor în special în caz de evenimente seismice, prevăd condiții și constrângeri (obligația de ventilare, interzicerea traversării subterane) în ceea ce privește modalitățile de instalare a echipamentelor sub presiune (conducte de gaze), în măsura în care condițiile și constrângerile amintite se aplică fără deosebire și conductelor care, precum cele în discuție în speță, poartă marcajul „CE” și sunt certificate de fabricant ca putând fi instalate și utilizate în siguranță fără a fi conforme cu condițiile și cu constrângerile menționate mai sus, sau,

dimpotrivă, dispozițiile citate anterior ale Directivei 97/23/CE coroborate cu articolul 2 din aceasta trebuie interpretate în sensul că nu se opun unor condiții și constrângeri privind modalitățile de instalare a unor echipamente sub presiune (conducte de gaze) precum cele în cauză?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesverwaltungsgerichts Steiermark (Austria) la 9 octombrie 2020 – RM/Landespolizeidirektion Steiermark

(Cauza C-508/20)

(2020/C 433/47)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesverwaltungsgericht Steiermark

Părțile din procedura principală

Recurent: RM

Autoritate pârâtă: Landespolizeidirektion Steiermark

1)

În cadrul unei proceduri contravenționale care are ca obiect protecția unui regim de monopol, instanța națională trebuie să examineze în lumina liberei prestări a serviciilor norma privind sancțiunea contravențională pe care trebuie să o aplice, atunci când anterior a examinat deja regimul de monopol în conformitate cu indicațiile Curții de Justiție a Uniunii Europene, iar din această examinare a rezultat că regimul de monopol este justificat?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: 2) (a) Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede în mod obligatoriu, pentru punerea la dispoziție în scop comercial a unor jocuri interzise în temeiul Legii privind jocurile de noroc, aplicarea unei amenzi pentru fiecare automat de jocuri de noroc, fără un plafon absolut al cuantumului total al amenzilor aplicate? 2) (b) Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede în mod obligatoriu, pentru punerea la dispoziție în scop comercial a unor jocuri interzise în temeiul Legii privind jocurile de noroc, aplicarea unei amenzi minime în cuantum de 6 000 de euro pentru fiecare automat de jocuri de noroc? 2) (c) Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede, pentru punerea la dispoziție în scop comercial a unor jocuri interzise în temeiul Legii privind jocurile de noroc, aplicarea unei sancțiuni privative de libertate alternative pentru fiecare automat de jocuri de noroc fără un plafon absolut al duratei totale a sancțiunilor privative de libertate alternative aplicate? 2) (d) Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede, în cazul aplicării unei sancțiuni pentru punerea la dispoziție în scop comercial a unor jocuri interzise în temeiul Legii privind jocurile de noroc, plata unei contribuții la cheltuielile aferente procedurii contravenționale în cuantum de 10 % din amenzile aplicate?

3)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: 3) (a) Articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) (1) trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede în mod obligatoriu, pentru punerea la dispoziție în scop comercial a unor jocuri interzise în temeiul Legii privind jocurile de noroc, aplicarea unei amenzi pentru fiecare automat de jocuri de noroc, fără o limită maximă absolută a cuantumului total al amenzilor aplicate? 3) (b) Articolul 49 alineatul (3) din cartă trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede în mod obligatoriu, pentru punerea la dispoziție în scop comercial a unor jocuri interzise în temeiul Legii privind jocurile de noroc, aplicarea unei sancțiuni minime în cuantum de 6 000 de euro pentru fiecare automat de jocuri de noroc? 3) (c) Articolul 49 alineatul (3) din cartă trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede, pentru punerea la dispoziție în scop comercial a unor jocuri interzise în temeiul Legii privind jocurile de noroc, aplicarea unei sancțiuni privative de libertate alternative pentru fiecare automat de jocuri de noroc fără un plafon absolut al duratei totale a sancțiunilor privative de libertate alternative aplicate? 3) (d) Articolul 49 alineatul (3) din cartă trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede, în cazul aplicării unei sancțiuni pentru punerea la dispoziție în scop comercial a unor jocuri interzise în temeiul Legii privind jocurile de noroc, plata unei contribuții la cheltuielile aferente procedurii contravenționale în cuantum de 10 % din amenzile aplicate?

---

(1)  JO 2010, C 83, p. 389.

Acțiune introdusă la 12 octombrie 2020 – Comisia Europeană/Republica Bulgaria

(Cauza C-510/20)

(2020/C 433/48)

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: O. Beynet și Ivan Zaloguin, agenți)

Pârâtă: Republica Bulgaria

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că Republica Bulgaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor articolului 5 alineatul (2) litera (a) punctele (i), (ii) și (iii) și ale articolului 17 alineatele (2) și (3) din Directiva 2008/56/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin;

—	obligarea Republicii Bulgaria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Republica Bulgaria nu a comunicat Comisiei, în termenul stabilit, actualizările obligatorii ale evaluării inițiale a stării mediului marin, a definiției stării ecologice bune și a obiectivelor de mediu, cu încălcarea dispozițiilor Directivei 2008/56/CE citate anterior.

---

(1)  JO 2008, L 164, p. 19.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Silistra (Bulgaria) la 16 octombrie 2020 – DB, LY/Nachalnik na Rayonno upravlenie Silistra pri Oblastna direktsia na Ministerstvo na vatreshnite raboti

(Cauza C-520/20)

(2020/C 433/49)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Silistra

Părțile din procedura principală

Reclamanți: DB, LY

Pârât: Nachalnik na Rayonno upravlenie Silistra pri Oblastna direktsia na Ministerstvo na vatreshnite raboti

Întrebarea preliminară

Articolul 39 și în special alineatul (3) al acestuia din Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen de a doua generație (SIS II) trebuie interpretate în sensul că autorizează o reglementare și o practică administrativă naționale potrivit cărora organul executiv competent poate și trebuie să refuze executarea atunci când există motive pentru a considera că alerta introdusă în SIS nu este acoperită de scopurile pentru realizarea cărora a fost înregistrată și, în special, de cele prevăzute la articolul 38 alineatul (1) din decizia menționată?

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2020 – Franța și IFP Énergies nouvelles/Comisia

(Cauzele conexate T-479/11 RENV și T-157/12 RENV) (1)

(„Ajutoare de stat - Cercetare petrolieră - Schemă de ajutor pusă în aplicare de Franța - Garanție implicită și nelimitată a statului conferită IFPEN prin acordarea statutului de IPIC - Avantaj - Prezumția existenței unui avantaj - Proporționalitate”)

(2020/C 433/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă în cauza T-479/11 RENV: Republica Franceză (reprezentant: P. Dodeller, agent)

Reclamantă în cauza T-157/12 RENV: IFP Énergies nouvelles (Rueil-Malmaison, Franța) (reprezentanți: E. Lagathu și É. Barbier de La Serre, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și D. Grespan, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea Deciziei 2012/26/UE a Comisiei din 29 iunie 2011 privind ajutorul de stat C 35/08 (ex NN 11/08) acordat de Franța în favoarea instituției publice „Institutul Francez al Petrolului” (JO 2012, L 14, p. 1)

Dispozitivul

1)

Anulează articolul 5 alineatele (3) și (4), precum și articolul 6 alineatul (1) în măsura în care acesta vizează impactul maxim al garanției de stat, astfel cum este apreciat la articolul 5 alineatele (3) și (4) din Decizia 2012/26/UE a Comisiei din 29 iunie 2011 privind ajutorul de stat C 35/08 (ex NN 11/08) acordat de Franța în favoarea instituției publice „Institutul Francez al Petrolului”.

2)	Respinge în rest acțiunile.

3)	Comisia Europeană, Republica Franceză și IFP Énergies nouvelles suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauzele T-479/11 și T-157/12.

4)	Republica Franceză, IFP Énergies nouvelles și Comisia suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauza C-438/16 P.

5)	Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisie în cauza T-479/11 RENV.

6)	IFP Énergies nouvelles și Comisia suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauza T-157/12 RENV.

---

(1)  JO C 340, 19.11.2011.

Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2020 – První novinová společnost/Comisia

(Cauza T-316/18) (1)

(„Ajutoare de stat - Sectorul poștal - Obligație de serviciu universal - Decizie de a nu ridica obiecții - Protecția drepturilor procedurale - Durata procedurii - Examinare completă și suficientă a cauzei de către Comisie - Compensație pentru îndeplinirea obligației de serviciu universal - Serviciu de interes economic general - Directiva 97/67/CE - Metodologia costului net evitat - Obligația de motivare”)

(2020/C 433/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: První novinová společnost a.s., succesoare în drepturi a Mediaservis s.r.o. (Praga, Republica Cehă) (reprezentanți: D. Vosol și C. Schneider, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, D. Recchia și K. Blanck, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Cehă (reprezentanţi: M. Smolek, J. Vláčil, T. Müller și I. Gavrilová, agenți), Česká pošta s. p. (Praga) (reprezentant: P. Kadlec, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei C(2018) 753 final a Comisiei din 19 februarie 2018, a ajutorului de stat SA.45281 (2017/N) și a ajutorului de stat SA. 44859 (2016/FC), prin care se declară că compensațiile acordate de Republica Cehă în favoarea Česká pošta pentru îndeplinirea activităților sale poștale în cadrul unei obligații de serviciu universal în perioada 2013-2017 constituie un ajutor de stat compatibil cu piața internă, în conformitate cu articolul 106 alineatul (2) TFUE

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	První novinová společnost a.s., succesoarea în drepturi a Mediaservis s. r. o., suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Republica Cehă și Česká pošta s. p. suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 276, 6.8.2018.

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2020 – GVN/Comisia

(Cauza T-583/18) (1)

(„Ajutoare de stat - Transport public de călători - Compensarea costurilor inerente unor obligații de serviciu public - Obligația de a stabili tarife maximale pentru elevi, studenți, ucenici și persoanele cu mobilitate redusă - Articolul 7a din Niedersächsisches Nahverkehrsgesetz (Legea privind transportul local a landului Saxonia Inferioară) - Decizie de a nu formula obiecții - Articolul 3 alineatul (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 - Transfer de resurse financiare de la un land la autoritățile organizatoare ale transportului la nivel municipal - Noțiunea de ajutor”)

(2020/C 433/52)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Gesamtverband Verkehrsgewerbe Niedersachsen e.V. (GVN) (Hanovra, Germania) (reprezentant: C. Antweiler, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Tomat și K.-P. Wojcik, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Federală Germania (reprezentanți: J. Möller, D. Klebs și S. Heimerl, agenți) și Land Niedersachsen (Germania) (reprezentanți: S. Barth și H. Gading, avocați)

Obiectul

Cerere formulată în temeiul articolului 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2018) 4385 final a Comisiei din 12 iulie 2018 de a nu formula obiecții cu privire la măsura adoptată de Land Niedersachsen în temeiul articolului 7a din Niedersächsisches Nahverkehrsgesetz [cauza SA.46538 (2017/NN)] (JO 2018, C 292, p. 1).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Gesamtverband Verkehrsgewerbe Niedersachsen e.V. (GVN) va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Republica Federală Germania și Land Niedersachsen vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2020 – Hermann Albers/Comisia

(Cauza T-597/18) (1)

(„Ajutoare de stat - Transport public de călători - Compensarea costurilor inerente unor obligații de serviciu public - Obligația de a stabili tarife maximale pentru elevi, studenți, ucenici și persoanele cu mobilitate redusă - Articolul 7a din Niedersächsisches Nahverkehrsgesetz (Legea privind transportul local a landului Saxonia Inferioară) - Decizie de a nu formula obiecții - Articolul 3 alineatul (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 - Transfer de resurse financiare de la un land la autoritățile organizatoare ale transportului la nivel municipal - Noțiunea de ajutor - Obligația de notificare”)

(2020/C 433/53)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Hermann Albers e.K. (Neubörger, Germania) (reprezentant: S. Roling, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Tomat și K.-P. Wojcik, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Federală Germania (reprezentanți: J. Möller, D. Klebs și S. Heimerl, agenți) și Land Niedersachsen (Germania) (reprezentanţi: S. Barth și H. Gading, avocați)

Obiectul

Cerere formulată în temeiul articolului 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2018) 4385 final a Comisiei din 12 iulie 2018 de a nu formula obiecții cu privire la măsura adoptată de Land Niedersachsen în temeiul articolului 7a din Niedersächsisches Nahverkehrsgesetz (Legea privind transportul local a landului Saxonia Inferioară) [cauza SA.46697 (2017/NN)] (JO 2018, C 292, p. 1).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Hermann Albers e.K. va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Republica Federală Germania și Land Niedersachsen vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2020 – smart things solutions/EUIPO – Samsung Electronics (smart:)things)

(Cauza T-48/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă smart:)things - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001 - Articolul 95 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001”)

(2020/C 433/54)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: smart things solutions GmbH (Seefeld, Germania) (reprezentant: R. Dissmann, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: A. Söder, H. O’Neill și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Samsung Electronics GmbH (Schwalbach/Taunus, Germania) (reprezentanţi: T. Schmitz, M. Breuer și I. Dimitrov, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 noiembrie 2018 (cauza R 835/2018-4) privind o procedură de declarare a nulității între Samsung Electronics și smart things solutions

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă smart things solutions GmbH la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Samsung Electronics GmbH.

---

(1)  JO C 103, 18.3.2019.

Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2020 – Karpeta-Kovalyova/Comisia

(Cauza T-249/19) (1)

(„Funcție publică - Agenți contractuali - Remunerație - Decizie prin care se refuză dreptul la indemnizația de expatriere, la diurnă, la indemnizația de instalare și rambursarea cheltuielilor de mutare și de călătorie pentru începerea activității - Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Anexa VII la statut - Statut diplomatic - Perioadă de referință de cinci ani - Noțiunea de reședință obișnuită”)

(2020/C 433/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Marina Karpeta-Kovalyova (Woluwe-Saint-Pierre, Belgia) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Bohr și D. Milanowska, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei Comisiei din 14 iunie 2018 prin care i s-a refuzat reclamantei beneficiul indemnizației de expatriere, a diurnei, a indemnizației de instalare și rambursarea cheltuielilor de călătorie pentru începerea activității, precum și a cheltuielilor de mutare.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe doamna Marina Karpeta-Kovalyova la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 187, 3.6.2019.

Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2020 – Decathlon/EUIPO – Athlon Custom Sportswear (athlon custom sportswear)

(Cauza T-349/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative athlon custom sportswear - Marca Uniunii Europene verbală anterioară DECATHLON - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2020/C 433/56)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Decathlon (Villeneuve-d’Ascq, Franța) (reprezentanți: A. Cléry și C. Devernay, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Athlon Custom Sportswear PC (Kallithea, Grecia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 27 martie 2019 (cauza R 1724/2018-2) privind o procedură de opoziție între Decathlon și Athlon Custom Sportswear.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Decathlon la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 255, 29.7.2019.

Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2020 – Itinerant Show Room/EUIPO (FAKE DUCK)

(Cauza T-607/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative FAKE DUCK - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Principiile egalității de tratament și legalității”)

(2020/C 433/57)

Limba de procedură: italiana

Părţile

Reclamantă: Itinerant Show Room Srl (San Giorgio in Bosco, Italia) (reprezentant: E. Montelione, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Capostagno, agent)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 1 iulie 2019 (cauza R 830/2019-2) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ FAKE DUCK ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Itinerant Show Room Srl la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 372, 4.11.2019.

Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2020 – Body Attack Sports Nutrition/EUIPO – Sakkari (Sakkattack)

(Cauza T-788/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Sakkattack - Mărcile internaționale verbale anterioare ATTACK şi Body Attack și figurativă anterioară Body Attack SPORTS NUTRITION - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2020/C 433/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Body Attack Sports Nutrition GmbH & Co. KG (Hamburg, Germania) (reprezentant: S. Labesius, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Crespo Carrillo și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Maria Sakkari (Nicosia, Cipru) (reprezentant: M. Nikolaraki, avocată)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 26 august 2019 (cauzele conexate R 2432/2018-4 și R 2562/2018-4) privind o procedură de opoziție între Body Attack Sports Nutrition şi doamna Sakkari.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Body Attack Sports Nutrition GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 10, 13.1.2020.

Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2020 – Dvectis CZ/EUIPO – Yado (Pernă de susținere)

(Cauza T-818/19) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă o pernă de susținere - Desen sau model industrial comunitar anterior - Motiv de nulitate - Lipsa caracterului individual - Utilizator avizat - Gradul de libertate a autorului - Lipsa unei impresii globale diferite - Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Obligația de motivare”)

(2020/C 433/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Dvectis CZ s.r.o. (Brno, Republica Cehă) (reprezentant: J. Svojanovská, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Ivanauskas și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Yado s.r.o. (Handlová, Slovacia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei camerei a treia de recurs a EUIPO din 10 septembrie 2019 (cauza R 513/2018-3) privind o procedură de declarare a nulității între Yado și Dvectis CZ

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Dvectis CZ s.r.o. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 27, 27.1.2020.

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2020 – X-cen-tek/EUIPO – Altenloh, Brinck & Co. (PAX)

(Cauza T-847/19) (1)

(„Marca Uniunii Europene - Procedură de opoziţie - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale PAX - Marca Uniunii Europene şi marca internaţională figurative anterioare SPAX - Motiv relativ de refuz - Element dominant - Lipsa neutralizării - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Aplicarea legii în timp”)

(2020/C 433/60)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: X-cen-tek GmbH & Co. KG (Wardenburg, Germania) (reprezentant: H. Hillers, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Altenloh, Brinck & Co. GmbH & Co. KG (Ennepetal, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 27 septembrie 2010 (cauza R 2324/2018-2) privind o procedură de opoziție între Altenloh, Brinck & Co. şi X-cen-tek.

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă X-cen-tek GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 45, 10.2.2020.

Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2020 – Body Attack Sports Nutrition/EUIPO – Sakkari (SAKKATTACK)

(Cauza T-851/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative SAKKATTACK - Mărcile internaționale verbale anterioare ATTACK și Body Attack și marca figurativă anterioară Body Attack SPORTS NUTRITION - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2020/C 433/61)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Body Attack Sports Nutrition GmbH & Co. KG (Hamburg, Germania) (reprezentant: S. Labesius, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Crespo Carrillo și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Maria Sakkari (Nicosia, Cipru) (reprezentant: M. Nikolaraki, avocată)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 14 octombrie 2019 (cauza R 2560/2018-4) privind o procedură de opoziție între Body Attack Sports Nutrition și doamna Sakkari

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Body Attack Sports Nutrition GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 61, 24.2.2020.

Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2020 – Laboratorios Ern/EUIPO – Bio-tec Biologische Naturverpackungen (BIOPLAST BIOPLASTICS FOR A BETTER LIFE)

(Cauza T-2/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă BIOPLAST BIOPLASTICS FOR A BETTER LIFE - Marca națională verbală anterioară BIOPLAK - Motiv relativ de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2020/C 433/62)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Laboratorios Ern, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: S. Correa Rodríguez, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Crespo Carrillo și E. Śliwińska, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Bio-tec Biologische Naturverpackungen GmbH & Co. KG (Emmerich, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 10 octombrie 2019 (cauza R 418/2019-5) privind o procedură de opoziție între Laboratorios Ern și Bio-tec Biologische Naturverpackungen

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Laboratorios Ern, SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 68, 2.3.2020.

Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2020 – Rothenberger/EUIPO – Paper Point (ROBOX)

(Cauza T-49/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale ROBOX - Marca Uniunii Europene verbală anterioară OROBOX - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Subcategorie autonomă de produse - Luare în considerare a unui element descriptiv - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2020/C 433/63)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Rothenberger AG (Kelkheim, Germania) (reprezentanți: V. von Bomhard și J. Fuhrmann, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: G. Sakalaitė-Orlovskienė, J. Crespo Carrillo și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Paper Point S.n.c. di Daria Fabbroni e Simone Borghini (Arezzo, Italia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 31 octombrie 2019 (cauza R 210/2019-1) privind o procedură de opoziție între Paper Point și Rothenberger

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Rothenberger AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 87, 16.3.2020.

Ordonanța Tribunalului din 6 octombrie 2020 – Sharpston/Consiliul și Conferința reprezentanților guvernelor statelor membre

(Cauza T-180/20) (1)

(„Acțiune în anulare - Retragerea Regatului Unit din Uniune - Declarația Conferinței reprezentanților guvernelor statelor membre privind consecințele retragerii Regatului Unit asupra avocaților generali ai Curții - Act care nu este supus căilor de atac - Inadmisibilitate”)

(2020/C 433/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Eleanor Sharpston (Schoenfels, Luxemburg) (reprezentanți: N. Forwood și J. Robb, barristers, și H. Mercer, QC)

Pârâți: Consiliul Uniunii Europene și Conferința reprezentanților guvernelor statelor membre (reprezentanți: M. Bauer, R. Meyer și A. Sikora-Kalėda, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea în parte a Declarației Conferinței reprezentanților guvernelor statelor membre din 29 ianuarie 2020 privind consecințele retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană asupra avocaților generali ai Curții de Justiție a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Doamna Eleanor Sharpston suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene și de Conferința reprezentanților guvernelor statelor membre.

---

(1)  JO C 201, 15.6.2020.

Ordonanța Tribunalului din 6 octombrie 2020 – Sharpston/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza T-184/20) (1)

(„Acțiune în anulare - Retragerea Regatului Unit din Uniune - Scrisoarea președintelui Curții prin care statele membre sunt invitate să numească un avocat general - Act care nu este supus căilor de atac - Inadmisibilitate”)

(2020/C 433/65)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Eleanor Sharpston (Schoenfels, Luxemburg) (reprezentant: N. Forwood, barrister)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: J. Inghelram și Á. Almendros Manzano, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea deciziei cuprinse în scrisoarea președintelui Curții din 31 ianuarie 2020 adresată președintelui Consiliului Uniunii Europene prin care statele membre sunt invitate să numească un avocat general pe postul ocupat în prezent de reclamantă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Doamna Eleanor Sharpston suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

---

(1)  JO C 201, 15.6.2020.

Ordonanța Tribunalului din 6 octombrie 2020 – Sharpston/Consiliul și reprezentanții guvernelor statelor membre

(Cauza T-550/20) (1)

(„Acțiune în anulare - Retragerea Regatului Unit din Uniune - Decizie a reprezentanților guvernelor statelor membre de a numi un avocat general la Curte - Act care nu poate face obiectul unei căi de atac - Inadmisibilitate vădită”)

(2020/C 433/66)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Eleanor Sharpston (Schoenfels, Luxemburg) (reprezentanți: N. Forwood, Barrister și J. Flynn, QC)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene, reprezentanții guvernelor statelor membre (reprezentanți: M. Bauer, R. Meyer și A. Sikora-Kalėda, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea în parte a Deciziei (UE) 2020/1251 a reprezentanților guvernelor statelor membre din 2 septembrie 2020 de numire a trei judecători și a unui avocat general în cadrul Curții de Justiție (JO 2020, L 292, p. 1), în măsura în care privește numirea domnului Athanasios Rantos în postul de avocat general la Curte.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)

Doamna Eleanor Sharpston suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene și de reprezentanții guvernelor statelor membre, inclusiv pe cele efectuate în cadrul procedurii de măsuri provizorii la Tribunal și la Curte în cauzele T-550/20 R, C-423/20 P(R) et C-424/20 P(R).

---

(1)  JO C 348, 10.10.2020.

Acțiune introdusă la 11 septembrie 2020 – OD/Comisia

(Cauza T-575/20)

(2020/C 433/67)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: OD (reprezentant: V. Cukrov, odvetnica)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în totalitate a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1025 a Comisiei din 13 iulie 2020 privind aplicabilitatea articolului 34 din Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului în cazul transportului feroviar de marfă din Slovenia [notificată cu numărul C(2020) 4540] (JO 2020, L 226, p. 5, denumită în continuare „decizia de punere în aplicare”) sau anularea articolului 1 din aceasta, în temeiul căruia Directiva 2014/25/UE se aplică în continuare contractelor atribuite de entitățile contractante și destinate să permită furnizarea serviciilor de transport feroviar de marfă pe teritoriul Sloveniei, ori a articolului 2 din aceasta, în temeiul căruia această decizie se adresează Republicii Slovenia;

—

obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură, inclusiv a celor efectuate de reclamantă și detaliate în nota cu privire la cheltuielile de judecată, în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, precum și a dobânzilor legale de întârziere în caz de neplată la termen, cu începere de la data epuizării termenului menționat de 15 zile.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea pe fond a deciziei atacate din cauza unei indicări eronate a destinatarului: — la articolul 2 din decizia atacată, pârâta a indicat Republica Slovenia drept destinatară a deciziei menționate, în pofida faptului că reclamanta a fost unica intervenientă în procedura desfășurată în fața pârâtei și a solicitat, în plus, ca decizia în discuție să îi indice drept destinatari atât pe reclamantă, cât și Republica Slovenia.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea formală a deciziei atacate: — pârâta nu a invitat-o pe reclamantă să prezinte datele suplimentare necesare și a adoptat, în absența acestora, o decizie eronată, în temeiul căreia piața (de produse) relevantă nu include transportul rutier de mărfuri, încălcând astfel dreptul la bună administrare; — pârâta nu a motivat în mod suficient decizia atacată în ceea ce privește motivele al treilea-al cincilea, întrucât nu s-a pronunțat prin raportare la propriile decizii anterioare care îi sunt favorabile reclamantei, săvârșind astfel o încălcare a unor norme fundamentale de procedură.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea pe fond a deciziei atacate din cauza definirii eronate a pieței (de produse) relevante: — pârâta, cu încălcarea propriei practici [de exemplu, Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/132 a Comisiei din 24 ianuarie 2017], a circumscris piața (de produse) relevantă, limitând-o la piața transportului feroviar, în loc să includă piața transportului feroviar, rutier și aerian; — acționând astfel, pârâta a încălcat principiul egalității și pe cel al nediscriminării în prejudiciul reclamantei, întrucât în situația în esență similară menționată la liniuța precedentă aceasta a decis în favoarea investitorului, însă a respins cererea reclamantei din prezenta cauză.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe nelegalitatea pe fond a deciziei atacate din cauza definirii eronate a pieței geografice: — pârâta a limitat nejustificat piața geografică la teritoriul Republicii Slovenia pe baza unei interpretări eronate a conținutului Comunicării speciale nr. 8/2016 cu titlul „Transportul feroviar de marfă nu este încă pe calea cea bună”, publicată de Curtea Europeană de Conturi, fără să țină seama de afirmațiile și de probele reclamantei potrivit cărora ea operează în realitate pe piața internațională.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea pe fond a deciziei atacate din cauza neluării în considerare a tuturor indicatorilor pentru evaluarea situației concurențiale: — la evaluarea situației concurențiale, pârâta a luat în considerare exclusiv cota de piață a reclamantei, deși aceasta ar fi trebuit să țină seama de diferiți alți indicatori, precum prezența efectivă sau potențială a unei concurențe în sensul articolului 34 alineatul (2) din Directiva 2014/25/UE; pârâta nu a luat în considerare împrejurarea că pe piață au intrat patru noi concurenți pe lângă cei trei deja existenți și nici faptul că, pentru acest motiv, cota de piață a reclamantei urmează să se reducă; — pârâta, luând în considerare exclusiv cota de piață a reclamantei, a apreciat în mod eronat că această cotă (85,21 %) este prea mare pentru a reține că piața este deschisă concurenței, în pofida faptului că aceasta stabilise deja, în propria practică anterioară, că cote de piață de 86,7 % și de 73,6 % nu erau prea mari dacă se ține seama și de alte împrejurări (Decizia 2007/706/CE a Comisiei din 29 octombrie 2007 și Decizia 2006/422/CE a Comisiei din 29 octombrie 2007).

Acțiune introdusă la 17 septembrie 2020 – Evropská vodní doprava-sped. și alții/Parlamentul și Consiliul

(Cauza T-576/20)

(2020/C 433/68)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Evropská vodní doprava-sped. s. r. o. (Praga, Republica Cehă), Konakl s. r. o. (Klíčany, Republica Cehă), Eurex AD s. r. o. (Děčín, Republica Cehă), Ladislav Říha (Heřmanov, Republica Cehă), Vladimír Hurych (Ústí nad Labem, Republica Cehă) (reprezentant: A. Verny, avocat)

Pârâte: Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Regulamentului (UE) 2020/1054 (1) de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și a Regulamentului (UE) nr. 165/2014, adoptate în temeiul Directivei (UE) 2018/957 (2) de modificare a Directivei 96/71/CE (3) privind detașarea lucrătorilor;

—	anularea Regulamentului (UE) 2020/1055 (4) de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1071/2009, (CE) nr. 1072/2009 și (UE) nr. 1024/2012, adoptate în temeiul Directivei (UE) 2018/957 de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor;

—	anularea Directivei (UE) 2020/1057 (5) de organizare a aplicării Directivelor 96/71/CE și 2014/67/UE și de modificare a Directivei 2006/22/CE (6), adoptată în temeiul Directivei (UE) 2018/957 de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor;

—	în măsura în care se consideră admisibil, conexarea prezentei proceduri cu cauzele C-626/18 și C-620/18, în aplicarea, prin analogie, a articolului 68 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, în scopul unei decizii comune;

—	obligarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă următoarele motive.

În conformitate cu primele trei capete de cerere prezentate în cererea introductivă, acțiunea, introdusă în termenul prevăzut în acest scop, are în principal a obiect dispozițiile legislative pretins discriminatorii și dezavantajoase, sub aspectul concurenței, față de reclamante, dispoziții adoptate de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene în temeiul Directivei (UE) 2018/957 de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor.

Potrivit reclamantelor, conținutul dispozițiilor legislative menționate anterior prezintă un avantaj semnificativ pentru sectorul transporturilor rutiere, sub forma pachetului privind mobilitatea, în raport cu dispozițiile obligatorii care continuă să se aplice reclamantelor, în conformitate cu Directiva (UE) 2018/957.

Cu titlu subsidiar, reclamantele solicită, ca și Republica Polonă în cauza C-626/18 și Ungaria în cauza C-620/18, anularea în parte a Directivei (UE) 2018/957 sau, în subsidiar, în întregime, dat fiind că această directivă constituie temeiul discriminării invocate de sectorul prestărilor de servicii autor al cererii introductive.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2020/1054 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 în ceea ce privește cerințele minime referitoare la duratele de conducere zilnice și săptămânale maxime, pauzele minime și perioadele de repaus zilnic și săptămânal și a Regulamentului (UE) nr. 165/2014 în ceea ce privește poziționarea prin intermediul tahografelor (JO 2020, L 249, p. 1).

(2)  Directiva (UE) 2018/957 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO 2018, L 173, p. 16).

(3)  Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO 1997, L 18, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 29).

(4)  Regulamentul (UE) 2020/1055 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1071/2009, (CE) nr. 1072/2009 și (UE) nr. 1024/2012 în vederea adaptării acestora la evoluțiile sectorului transportului rutier (JO 2020, L 249, p. 17).

(5)  Directiva (UE) 2020/1057 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2020 de stabilire a unor norme specifice cu privire la Directiva 96/71/CE și la Directiva 2014/67/UE privind detașarea conducătorilor auto în sectorul transportului rutier și de modificare a Directivei 2006/22/CE în ceea ce privește cerințele de control și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO 2012, L 249, p. 49).

(6)  Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului (JO 2006, L 102, p. 35, Ediție specială, 07/vol. 15, p. 187).

Acțiune introdusă la 24 septembrie 2020 – MN/Europol

(Cauza T-586/20)

(2020/C 433/69)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: MN (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 6 martie 2020 de a nu i se reînnoi contractul pentru o durată nedeterminată;

—	obligarea Europol să îi plătească suma de 25 000 de euro cu titlu de reparare a prejudiciului moral pe care i-l cauzează decizia atacată;

—	obligarea Europol la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea criteriului utilizat pentru a justifica lipsa reînnoirii contractului reclamantului pentru o durată nedeterminată, în condițiile în care nu permite să se identifice interesul serviciului.

2.	Al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe multiple erori vădite de apreciere de care ar fi afectată decizia atacată.

Acțiune introdusă la 24 septembrie 2020 – MO/Consiliul

(Cauza T-587/20)

(2020/C 433/70)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: MO (reprezentant: A. Guillerme, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei AIPN din 19 noiembrie 2019 privind schimbarea repartizării MO la unitatea de traducere de limbă română;

—	anularea raportului de evaluare 2019 al reclamantei;

—	constatarea comportamentului nelegal al administrației împotriva sa începând cu anul 2016 și obligarea pârâtei la plata sumei de 277 371,36 euro pentru prejudiciul suferit;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, în ceea ce privește anularea deciziei privind schimbarea repartizării sale la unitatea de traducere de limbă română, întemeiat pe încălcarea dreptului de solicitudine. Acest motiv se împarte în două aspecte. — Primul aspect, întemeiat pe faptul că decizia de schimbare a repartizării nu ar respecta nici interesul serviciului, nici interesul reclamantei și nici principiul echivalenței posturilor; — Al doilea aspect, întemeiat pe nerespectarea dreptului de a fi ascultată înainte de adoptarea deciziei de schimbare a repartizării.

2.

Al doilea motiv, în ceea ce privește anularea deciziei privind schimbarea repartizării sale la unitatea de traducere de limbă română, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat. Acest motiv se împarte în două aspecte. — Primul aspect, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat în prealabil, întrucât nu a comunicat reclamantei elemente care să îi permită să se apere în mod util; — Al doilea aspect, întemeiat pe erori de fapt și pe o eroare vădită de apreciere care ar afecta raportul de evaluare 2019 al reclamantei.

3.

Al treilea motiv, în ceea ce privește repararea prejudiciului evaluat, sub rezerva sporirii sau a diminuării în cursul procedurii, la 277 371,36 euro, întemeiat pe comportamentul și deciziile nelegale ale Consiliului. Acest motiv se împarte în cinci aspecte. — Primul aspect, întemeiat pe nelegalitatea comportamentului administrației în cursul anchetei administrative și ulterior acesteia, cu privire la fapte de hărțuire la adresa reclamantei; — Al doilea aspect, întemeiat pe nelegalitatea deciziei de schimbare a repartizării aflate la originea prejudiciului a cărui reparare este solicitată de reclamantă; — Al treilea aspect, întemeiat pe neatestarea reclamantei cu ocazia reformei statutare din 2014; — Al patrulea aspect, întemeiat pe încălcarea securității datelor medicale ale reclamantei; — Al cincilea aspect, întemeiat pe nelegalitatea exercițiului de evaluare 2019.

Acțiune introdusă la 29 septembrie 2020 – JD/BEI

(Cauza T-608/20)

(2020/C 433/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: JD (reprezentant: H. Hansen, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții (BEI)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei prin care (i) i se solicită reclamantului să semneze un act adițional la contractul său de muncă, prin care să renunțe la anumite beneficii garantate, și prin care (ii) i se interzice reclamantului să își înceapă activitatea în cadrul BEI până la semnarea actului adițional menționat, care s-a concretizat prin (a) o scrisoare din partea pârâtei adresată reclamantului, datată 20 ianuarie 2020, dar transmisă doar printr-un e-mail din 23 ianuarie 2020, (b) un schimb de e-mailuri între pârâtă și reclamant în perioada 29 ianuarie 2020-7 februarie 2020, și (c) o scrisoare din partea pârâtei adresată reclamantului, datată 3 martie 2020;

—	anularea deciziei emise în urma contestației administrative, prin care se confirmă decizia inițială, care s-a concretizat printr-o scrisoare din partea pârâtei adresată avocatului reclamantului, datată 18 iunie 2020, dar transmisă doar printr-un e-mail din 19 iunie 2020;

—	în consecință, obligarea pârâtei să își revoce scrisoarea datată 20 ianuarie 2020, scrisoarea datată 18 iunie 2020 și solicitarea aferentă ca reclamantul să semneze actul adițional în cauză, ca o condiție prealabilă pentru intrarea în funcție;

—

rectificarea certificatului medical eliberat de responsabilul cu medicina muncii din cadrul BEI, datat 10 ianuarie 2020 și transmis reclamantului prin e-mail la aceeași dată, în măsura în care acesta nu ar fi trebuit să cuprindă o clauză potrivit căreia există o patologie preexistentă care se pretinde că ar putea conduce la invaliditate în viitor și

—

dispunerea, cu titlu principal, ca pârâta să îi asigure reclamantului o posibilitate reală de a intra în funcție în cadrul BEI, cu acordarea retroactivă a remunerației și a beneficiilor, începând de la data stabilită prin contract pentru intrarea în funcție, și anume 1 februarie 2020, sau, cu titlu subsidiar, acordarea unei compensații după cum urmează:

—	obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului de daune-interese în cuantum echivalent cu salariul pentru un an, și anume 367 499,52 euro;

—

în orice caz, obligarea la plata următoarei compensații: — obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului de daune-interese în valoare de 20 000 de euro pentru prejudiciul moral cauzat; — obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2 104,19 euro cu titlu de cheltuieli de mutare; — obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 15 312,48 euro cu titlu de compensație pentru indemnizația de instalare care nu a fost plătită; — în orice caz, obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 15 000, cu titlu de cheltuieli de avocat suportate în legătură cu serviciul de asistență juridică primit prealabil introducerii prezentei acțiuni, în măsura în care aceste cheltuieli nu sunt incluse în cheltuielile recuperabile ale reclamantului, acesta rezervându-și expres dreptul de a majora suma solicitată pin acest capăt de cerere în cursul procedurii;

—	obligarea pârâtei la suportarea exclusive a tuturor cheltuielilor de judecată și

—	rezervarea tuturor drepturilor reclamantului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea unei norme fundamentale de procedură. — Se pretinde că certificatul medical din 10 ianuarie 2020 eliberat de responsabilul cu medicina muncii conține date cu caracter personal ale reclamantului care depășesc ceea ce era necesar să fie divulgat în temeiul cadrului normativ aplicabil.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea unei norme de drept privind aplicarea tratatelor. — Se susține că nu exista niciun temei legal pentru excluderea reclamantului de la prestațiile sau acoperirea asigurării. — Reclamantul afirmă în continuare că pârâta a interpretat în mod greșit articolul 6-1 din Regulamentul sistemului de pensii al personalului Băncii Europene de Investiții prin aplicarea unui argument întemeiat pe articolul 32 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. — În plus, se pretinde că interpretarea pârâtei cu privire la articolul 6-1 din Regulamentul sistemului de pensii al personalului Băncii Europene de Investiții este contrazisă de (i) istoricul textului și de (ii) comunicarea pârâtei înseși cu personalul său.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea unei norme de drept privind aplicarea tratatelor. – Pin intermediul acestui motiv, reclamantul susține că nu exista niciun temei legal pentru cerința care i-a fost impusă de pârâtă de a semna un act adițional la contractul de angajare, potrivit căruia ar fi renunțat la anumite drepturi de securitate socială.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea tratatelor și, în special, a diferite dispoziții ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. — Reclamantul afirmă că comportamentul pârâtei este discriminatoriu și încalcă articolul 21 alineatul (1) și articolul 34 alineatul (1) din cartă. — Drepturile procedurale ale reclamantului conferite la articolul 41 și dreptul său de acces la documente prevăzut la articolul 42 din cartă au fost încălcate. — În plus, au fost de asemenea încălcate drepturile reclamantului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil conferite de cartă.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea unei norme fundamentale de procedură. – Reclamantul susține că evaluarea medical prealabilă angajării trebuie să fie realizată prin intermediul unei examinări medicale fizice, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea unei alte norme fundamentale de procedură. – Se afirmă că decizia confirmativă atacată a fost luată de persoane care au pretins că acționează în temeiul unei delegări a competenței de reexaminare a președintelui BEI, în condițiile în care nu exista nicio bază legală pentru o asemenea delegare. – Cu titlu subsidiar, presupunând că președintele BEI avea posibilitatea de a delega în mod valabil competența sa de reexaminare, decizia confirmativă atacată trebuie anulată deoarece a fost luată de persoane care se aflau într-o situație de conflict de interese și, prin urmare, nu erau imparțiale. A existat, astfel, o încălcare a principiului bunei administrări și a cerințelor care decurg din articolul 41 din cartă.

7.

Al șaptelea motiv, prin intermediul căruia reclamantul se refera la modalitățile de reparare a unor prejudicii solicitate în prezenta cauză. – Reclamantul solicită, cu titlu principal, încheierea contractului, și anume să i se permită intrarea în funcție în cadrul BEI cu plata retroactivă a salariului. – Cu titlu subsidiar, reclamantul solicit acordarea de despăgubiri echivalente cu valoarea salariului pentru perioada determinată convenită de părți. – În orice caz, și anume indiferent dacă Curtea admite cererea formulată de reclamant cu titlu principal sau cu titlu subsidiar, reclamantul solicit despăgubiri pentru diverse pierderi prejudicii suferite ca urmare a comportamentului și a deciziilor ilegale ale pârâtei.

Acțiune introdusă la 1 octombrie 2020 – Casino, Guichard-Perrachon/Comisia

(Cauza T-614/20)

(2020/C 433/72)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Casino, Guichard-Perrachon (Saint-Étienne, Franța) (reprezentanți: O. de Juvigny, A. Sunderland, I. Simic și G. Aubron, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a Deciziei C(2020) 5192 final a Comisiei Europene din data de 23 iulie 2020;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe nelegalitatea deciziei atacate, întrucât aceasta ar fi fost adoptată pe baza unor documente obținute de Comisie cu ocazia unor inspecții prealabile desfășurate în temeiul unor decizii nelegale, care fac obiectul unor cereri de anulare în cauza T-249/17, Casino, Guichard-Perrachon/Comisia, și în cauza T-538/19, Casino, Guichard-Perrachon/Comisia.

Acțiune introdusă la 5 octombrie 2020 – FZ și alții/Comisia

(Cauza T-618/20)

(2020/C 433/73)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: FZ și alți 17 reclamanți (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Comisiei de stabilire a fișei de salarizare aferentă lunii decembrie 2019 a reclamanților, în măsura în care în aceasta se aplică pentru prima dată noii coeficienți corectori, stabiliți cu efect retroactiv de la 1 aprilie și de la 1 iulie 2019;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă motive întemeiate pe încălcarea articolelor 64 și 65 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), pe încălcarea principiului egalității de tratament în termeni de echivalență a puterii de cumpărare și pe o eroare vădită de apreciere.

Reclamanții consideră că, pentru stabilirea coeficientului corector aplicabil remunerației reclamanților afectați în afara Uniunii, EUROSTAT trebuie să efectueze recoltarea datelor specifice locului lor de afectare, în conformitate cu modalitățile de aplicare a articolelor 64 și 65 din statut, stabilite în anexa XI la acesta.

Ei arată de asemenea că coeficienții, stabiliți în cadrul unui acord internațional de colaborare între EUROSTAT, OCDE și ONU, au scăzut între ianuarie 2018 și ianuarie 2019 de la 239,7 la 94,0 în condițiile în care, în aceeași perioadă, coeficienții aplicați remunerației personalului ONU au fost majorați pentru a ține cont de inflație. Francul congolez (CDF) a cunoscut în anul 2017 o puternică depreciere în raport cu dolarul (USD) și cu euro, la care se adaugă o importantă inflație care s-a materializat într-o creștere semnificativă a prețurilor în USD, urmând analizele FMI.

Potrivit reclamanților, pârâta nu explică cum țin cont coeficienții aplicați de aceste elemente esențiale.

Acțiune introdusă la 5 octombrie 2020 – FJ și alții/SEAE

(Cauza T-619/20)

(2020/C 433/74)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: FJ și alți cinci reclamanți (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea fișei de salarizare aferentă lunii decembrie 2019 a reclamanților, în măsura în care în aceasta se aplică pentru prima dată coeficienți corectori stabiliți cu efect retroactiv de la 1 aprilie și de la 1 iulie 2019;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă motive întemeiate pe încălcarea articolelor 64 și 65 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), pe încălcarea principiului egalității de tratament în termeni de echivalență a puterii de cumpărare și pe o eroare vădită de apreciere.

Reclamanții consideră că, pentru stabilirea coeficientului corector aplicabil remunerației reclamanților afectați în afara Uniunii, EUROSTAT trebuie să efectueze recoltarea datelor specifice locului lor de afectare, în conformitate cu modalitățile de aplicare a articolelor 64 și 65 din statut, stabilite în anexa XI la acesta.

Ei arată de asemenea că coeficienții, stabiliți în cadrul unui acord internațional de colaborare între EUROSTAT, OCDE și ONU, au scăzut între ianuarie 2018 și ianuarie 2019 de la 239.7 la 94,0 în condițiile în care, în aceeași perioadă, coeficienții aplicați remunerației personalului ONU au fost majorați pentru a ține cont de inflație. Francul congolez (CDF) a cunoscut în anul 2017 o puternică depreciere în raport cu dolarul (USD) și cu euro, la care se adaugă o importantă inflație care s-a materializat într-o creștere semnificativă a prețurilor în USD, urmând analizele FMI.

Potrivit reclamanților, pârâtul nu explică cum țin cont coeficienții aplicați de aceste elemente esențiale.

Acțiune introdusă la 5 octombrie 2020 — Les Mousquetaires și ITM Entreprises/Comisia

(Cauza T-625/20)

(2020/C 433/75)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Les Mousquetaires (Paris, Franța), ITM Entreprises (Paris) (reprezentanți: N. Jalabert-Doury și K. Mebarek, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei din 23 iulie 2020 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cazul AT.40466 – Alliance Casino și Intermarché);

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea dreptului la o cale de atac efectivă, a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 și 102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167), precum și pe lipsa temeiului legal, întrucât decizia atacată ar impune reclamantelor să identifice reuniuni și să comunice din nou documente deja reținute de Comisie și ulterior invalidate de Tribunalul Uniunii Europene.

Acțiune introdusă la 15 octombrie 2020 – Delifruit/Comisia

(Cauza T-629/20)

(2020/C 433/76)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Delifruit, SA (Guayaquil, Ecuador) (reprezentanți: K. Van Maldegem, P. Sellar și S. Saez Moreno, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității și temeiniciei acțiunii;

—	anularea în parte a actului atacat, astfel cum a fost modificat prin Rectificarea la Regulamentul (UE) 2020/1085 al Comisiei, în măsura în care stabilește limitele maxime pentru reziduurile de clorpirifos în ceea ce privește bananele la 0.01 mg/kg, și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea în parte a Regulamentului (UE) 2020/1085 al Comisiei din 23 iulie 2020 de modificare a anexelor II și V la Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește limitele maxime pentru reziduurile de clorpirifos și clorpirifos-metil din sau de pe anumite produse (1), astfel cum a fost modificat prin Rectificarea la Regulamentul (UE) 2020/1085 al Comisiei (2).

În susținerea acțiunii, reclamanta arată că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin faptul că nu a ținut seama de un factor relevant (un studiu important care demonstrează falsitatea unuia dintre motivele invocate pentru adoptarea limitelor maxime pentru reziduuri) în cadrul aprecierii sale care a condus la adoptarea actului atacat și, procedând astfel, a încălcat și articolul 14 alineatul (2) literele (a) și (f) din Regulamentul nr. 396/2005 care impune luarea în considerare a tuturor datelor relevante disponibile.

---

(1)  JO 2020, L 239, p. 7.

(2)  JO 2020, L 245, p. 31.

Acțiune introdusă la 15 octombrie 2020 – JP/Comisia

(Cauza T-638/20)

(2020/C 433/77)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: JP (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Champetier, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei din 17 iulie 2019 de a nu înscrie reclamantul pe lista de rezervă a candidaților admiși la concursul EPSO/AD/363/18 – Administratori (AD7) și a Deciziei din 10 decembrie 2019 de respingere a cererii reclamantului de reexaminare;

—	anularea deciziei din 7 iulie 2020 de respingere a plângerii reclamantului din 5 martie 2020;

—	obligarea pârâtei la repararea prejudiciilor suferite de reclamant; și

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.

Primul motiv este întemeiat, în primul rând, pe încălcarea principiului potrivit căruia membrii comisiei de evaluare trebuie să aibă competențele necesare pentru efectuarea unei aprecieri obiective a performanței și a calificărilor profesionale ale candidatului în cadrul interviului în domeniu, în al doilea rând, pe încălcarea principiului egalității de tratament și, în final, pe încălcarea principiului încrederii legitime.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului potrivit căruia compunerea comisiei de evaluare trebuie să fie suficient de stabilă.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe mai multe erori vădite de apreciere.

Acțiune introdusă la 22 octombrie 2020 – TIB Chemicals/Comisia

(Cauza T-639/20)

(2020/C 433/78)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: TIB Chemicals AG (Mannheim, Germania) (reprezentant: K. Fischer, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în parte a Regulamentului delegat (UE) 2020/1182 al Comisiei din 19 mai 2020 (1), în măsura în care privește substanța „dilaurat de dioctilstaniu; [1] derivați de stanan, dioctil-, bis(cocoasiloxi) [2]” și în măsura în care modifică anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 (2) prin includerea acestei substanțe și a elementelor aferente privind clasificarea și etichetarea acesteia în tabelul 3 din partea a 3-a a anexei VI la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 și

—	obligarea pârâtei la plata integralității cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă articolul 37 alineatele (1) și (5) coroborat cu partea a 2-a a anexei VI la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 întrucât nu s-a ținut seama de informațiile disponibile referitoare la substanța cuprinsă în dosarul de înregistrare REACH, ceea ce constituie o eroare vădită de apreciere.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă articolele 5, 9, 36 și 37 coroborate cu partea 1 (punctul 1.1.1.3) și cu partea a 3-a (punctele 3.7.2.2 și 3.7.2.3) a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 întrucât informațiile disponibile relevante nu au fost examinate, evaluate și luate în considerare în mod corespunzător, potrivit unor principii științifice fiabile.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă articolele 5, 36 și 37 coroborate cu partea 1 (punctul 1.1.1.3) și cu partea a 3-a (punctele 3.7.2.2 și 3.7.2.3) a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 întrucât extrapolarea aplicată nu a fost întemeiată pe o bază științifică fiabilă, iar Comisia a evaluat în mod eronat importanța probelor disponibile.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că regulamentul atacat a fost adoptat cu încălcarea articolului 36 alineatul (1) litera (d) și a articolului 37 alineatul (5) coroborate cu punctul 3.7 din partea a 3-a a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 întrucât Comisia nu a putut furniza probe științifice clare care să demonstreze că substanța în cauză îndeplinește criteriile de clasificare în ceea ce privește toxicitatea pentru reproducere (categoria 1B) și STOT RE1.

5.	Al cincilea motiv este întemeiat pe faptul că regulamentul atacat a fost adoptat cu încălcarea principiului proporționalității întrucât clasificarea substanței în cauză nu este nici adecvată, nici necesară. În special, reclamantei nu i s-a acordat posibilitatea de a beneficia de o exonerare.

6.

Al șaselea motiv este întemeiat pe faptul că, prin adoptarea regulamentului atacat, Comisia a încălcat articolul 37 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, precum și dreptul reclamantei la bună administrare și dreptul acesteia de a fi audiată. În special, reclamanta a fost privată de o posibilitate adecvată de a formula observații utile cu privire la avizul CER și de a dovedi că acest aviz este inexact din punct de vedere științific.

7.	Al șaptelea motiv este întemeiat pe faptul că, prin adoptarea regulamentului atacat fără a realiza și documenta în prealabil un studiu de impact, Comisia și-a încălcat angajamentele asumate prin Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare.

---

(1)  Regulamentul delegat (UE) 2020/1182 al Comisiei din 19 mai 2020 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a părții 3 a anexei VI la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO 2020, L 261, p. 2).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO 2008, L 353, p. 1).

Acțiune introdusă la 23 octombrie 2020 – NG și alții/Parlamentul și Consiliul

(Cauza T-646/20)

(2020/C 433/79)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: NG și alții (reprezentant: R. Martens, avocat)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

Anularea în tot a articolului 1 alineatul (6) literele (c) și (d) din Regulamentul (UE) 2020/1054 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 în ceea ce privește cerințele minime referitoare la duratele de conducere zilnice și săptămânale maxime, pauzele minime și perioadele de repaus zilnic și săptămânal și a Regulamentului (UE) nr. 165/2014 în ceea ce privește poziționarea prin intermediul tahografelor;

—	Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor cu privire la care Curtea a dispus, în cadrul procedurii privind măsurile provizorii, să fie soluționate odată cu fondul.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2, a articolului 4 alineatul (2) și a articolului 9 TUE, a articolelor 18 și 95 TFUE, a articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a principiilor egalității și nediscriminării ca principii generale de drept al Uniunii, coroborate cu articolul 5 alineatul (4) TUE, precum și a principiului proporționalității ca principiu general al dreptului Uniunii, printr-o discriminare reală și indirectă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 26 și 56 TFUE, a articolului 16 și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, coroborate cu articolul 5 alineatul (4) TUE, precum și a principiului proporționalității ca principiu general al dreptului Uniunii, prin restricționarea ilicită a liberei prestări de servicii și a libertății de a desfășura o activitate comercială.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatul (3) TFUE, a articolelor 11 și 191 TFUE, precum și a articolului 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin atingerea adusă menținerii, protecției și îmbunătățirii calității mediului.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 alineatul (2) TFUE, a articolului 5 din Protocolul nr. 2 la Tratatul FUE, a Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare, precum și a obligației de motivare, prin nemotivare și nerealizarea unor evaluări de impact.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 91 și 94 TFUE și a articolului 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, coroborat cu dreptul fundamental la respectarea vieții private și de familie, astfel cum este garantat de articolul 8 din CEDO, și care constituie un principiu general de drept al Uniunii Europene, întrucât nivelul de viață și de muncă sunt grav afectate și se aduce ilegal atingere vieții private și de familie.

Acțiune introdusă la 27 octombrie 2020 – Impresa comune Clean Sky 2/NG

(Cauza T-649/20)

(2020/C 433/80)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Întreprinderea comună Clean Sky 2 (reprezentanți: M. Velardo, avocat și B. Mastantuono, agent)

Pârâtă: NG

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Obligarea pârâtei la plata către întreprinderea comună Clean Sky 2 a sumei de 168 062,23 euro în temeiul acordului de grant nr. 632420 „FIMAC, FAST impact cross-analysis methodology for Composite leading edge Structures”, în cadrul celui de al șaptelea program-cadru al Uniunii Europene, majorată cu dobânda de 3,5 % aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor operațiuni de refinanțare, începând cu 13 iulie 2019 până la data plății efective.

—	Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei acțiuni.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următorul motiv:

Pârâta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale, prin nerambursarea sumei corespunzătoare cheltuielilor cu personalul, considerate neeligibile pentru finanțare. În consecință, reclamanta a emis, la 12 iulie 2019, o notă de debit corespunzătoare sumei de 168 062,23 euro, plătită deja societății Alpha Consulting Service Srl, care a fost radiată din registrul comerțului. Astfel, potrivit dreptului italian, pârâta ar fi răspunzătoare de încălcarea obligațiilor contractuale ale societății Alpha Consulting Service Srl, întrucât îndeplinea rolul de asociat și de lichidator, precum și de reprezentant al societății Alpha Consulting Service Srl, care a fost radiată din registrul comerțului. Obiecțiile societății în urma emiterii notei de debit ar fi generice, incomplete și nesusținute de probe, fiind, așadar, total nefondate. În consecință, reclamanta are dreptul de a solicita recuperarea și rambursarea sumei plătite, majorată cu dobânzile de întârziere.

Acțiune introdusă la 28 octombrie 2020 – Mylan Ireland/EMA

(Cauza T-653/20)

(2020/C 433/81)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Mylan Ireland Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentant: O. Swens, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Declararea admisibilității și a temeiniciei excepției de nelegalitate ridicate de reclamantă împotriva concluziei [Comitetului pentru medicamente de uz uman] (CHMP) potrivit căreia Sanofi beneficiază de un statut de substanță activă nouă, astfel cum se reține în decizia din 26 august 2013 de acordare a autorizației de introducere pe piață a medicamentului „AubagioTM – Teriflunomide”;

—	anularea deciziei EMA din 18 august 2020 de a respinge cererea formulată de Mylan de acordare a unei autorizații de introducere pe piață a unei versiuni generice a produsului AubagioTM; și

—	obligarea EMA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că întrucât excepția de nelegalitate este întemeiată, decizia atacată nu este admisibilă din punct de vedere legal întrucât EMA a săvârșit o eroare de fapt și de drept și nu și-a îndeplinit obligația de motivare și de a efectua o apreciere atentă și aprofundată, astfel cum prevede articolul 296 TFUE.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că legalitatea deciziei atacate este de asemenea atacată, având în vedere că statutul de „substanță activă nouă” ar fi trebuit reexaminat în lumina obiecțiunilor ridicate de Mylan care au fost prezentate în faza depunerii cererii. Astfel, EMA nu și-a îndeplinit obligațiile în mod corespunzător, în mod special obligația de a efectua o apreciere eficientă și atentă și obligația de motivare, potrivit articolului 296 TFUE, ceea ce atrage astfel nelegalitatea deciziei atacate.

Acțiune introdusă la 30 octombrie 2020 – Ryanair/Comisia

(Cauza T-657/20)

(2020/C 433/82)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Ryanair DAC (Swords, Irlanda) (reprezentanți: F. Laprévote, V. Blanc, E. Vahida, S. Rating și I. Metaxas-Maranghidis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Comisiei Europene din 9 iunie 2020 privind ajutorul de stat SA.57410 COVID – Recapitalizarea Finnair (1) și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a solicitat de asemenea ca acțiunea să fie examinată potrivit procedurii accelerate prevăzute la articolul 23a din Statutul Curții de Justiție.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv, prin intermediul căruia se susține că Comisia a aplicat în mod greșit articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, a aplicat incomplet Cadrul temporar și a săvârșit o eroare de apreciere prin faptul că a stabilit că ajutorul remediază o perturbare serioasă a economiei finlandeze, încălcându-și obligația de a pune în balanță efectele pozitive ale ajutorului și efectele sale negative asupra condițiilor privind schimburile comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate (și anume criteriul „analizei comparative”) și prin faptul că a concluzionat că Finnair nu are o putere semnificativă pe piață.

2.

Al doilea motiv, prin intermediul căruia se pretinde că Comisia a încălcat anumite prevederi ale TFUE și principiile generale ale dreptului Uniunii privind interzicerea discriminării, libera prestare a serviciilor și libera stabilire care au permis liberalizarea transportului aerian în Uniune începând cu sfârșitul anilor ’80. Liberalizarea pieței transportului aerian în Uniune a permis dezvoltarea unor veritabile companii low-cost paneuropene. Comisia Europeană nu a ținut seama de prejudiciile cauzate de criza COVID-19 acestor companii paneuropene și de rolul lor în asigurarea conectivității aeriene în Finlanda prin autorizarea Finlandei să rezerve ajutorul pentru Finnair.

3.	Al treilea motiv, prin intermediul căruia se afirmă că Comisia a omis să inițieze o procedură oficială de investigare în pofida dificultăților serioase și a încălcat drepturile procedurale ale reclamantei.

4.	Al patrulea motiv, prin intermediul căruia se susține că Comisia și-a încălcat obligația de motivare.

---

(1)  JO 2020, C 310, p. 6.

Acțiune introdusă la 2 noiembrie 2020 – Jakober/EUIPO (Forma unei cești)

(Cauza T-658/20)

(2020/C 433/83)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Philip Jakober (Stuttgart, Germania) (reprezentant: J. Klink, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii tridimensională (Forma unei cești) – cererea de înregistrare nr. 15 963 994

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 20 august 2020 în cauza R 554/2020-5

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	modificarea deciziei atacate și constatarea faptului că acțiunea este întemeiată și că trebuie admisă înregistrarea mărcii Uniunii nr. 15 963 994 în registrul EUIPO;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Ordonanța Tribunalului din 30 septembrie 2020 – Banco Comercial Português și alții/Comisia

(Cauza T-298/18) (1)

(2020/C 433/84)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 249, 16.7.2018.

Ordonanța Tribunalului din 30 septembrie 2020 – DEI/Comisia

(Cauza T-694/18) (1)

(2020/C 433/85)

Limba de procedură: greaca

Președintele Camerei a șasea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 35, 28.1.2019.