INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/2

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale ordinario di Brescia – Italia) – JH/KG

(Cauza C-681/18) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 2008/104/CE - Muncă prin agent de muncă temporară - Articolul 5 alineatul (5) - Egalitate de tratament - Măsuri necesare în vederea evitării utilizării abuzive a muncii prin agent de muncă temporară - Obligația statelor membre de a evita atribuirea de misiuni succesive - Lipsa prevederii unor limite în reglementarea națională - Cerința interpretării conforme)

(2020/C 423/02)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Brescia

Părțile din procedura principală

Reclamant: JH

Pârâtă: KG

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (5) prima teză din Directiva 2008/104 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații naționale care nu limitează numărul de misiuni de muncă temporară succesive pe care același lucrător temporar le poate îndeplini la aceeași întreprindere utilizatoare și care nu condiționează legalitatea recurgerii la munca temporară de indicarea motivelor cu caracter tehnic sau legate de cerințe de producție, de organizare sau de înlocuire care să justifice recurgerea la munca temporară. În schimb, această dispoziție trebuie interpretată în sensul că se opune ca un stat membru să nu ia nicio măsură pentru a menține natura temporară a muncii prin agent de muncă temporară, precum și unei reglementări naționale care nu prevede nicio măsură pentru prevenirea unor misiuni de muncă temporară succesive ale aceluiași lucrător temporar la aceeași întreprindere utilizatoare în scopul eludării dispozițiilor Directivei 2008/104 în ansamblul său.

(1) JO C 35, 28.1.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/3

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 17 septembrie 2020 – PAO Rosneft Oil Company, fostă NK Rosneft OAO, RN-Shelf-Arctic OOO, AO RN-Shelf-Far East, fostă RN-Shelf-Dalniy Vostok ZAO, RN-Exploration OOO, Tagulskoe OOO/Consiliul Uniunii Europene, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Comisia Europeană

(Cauza C-732/18 P) (1)

(Recurs - Măsuri restrictive adoptate având în vedere acțiunile Federației Ruse de destabilizare a situației în Ucraina - Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Înscrierea numelui recurentelor pe lista entităților cărora li se aplică măsuri restrictive)

(2020/C 423/03)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: PAO Rosneft Oil Company, fostă NK Rosneft OAO, RN-Shelf-Arctic OOO, AO RN-Shelf-Far East, fostă RN-Shelf-Dalniy Vostok ZAO, RN-Exploration OOO, Tagulskoe OOO (reprezentant: L. Van den Hende, avocat)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M.-M. Joséphidès și B. Driessen, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Comisia Europeană (reprezentanți: inițial L. Havas, J. Norris și A. Tizzano, ulterior L. Havas și J. Norris, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Rosneft Oil Company PAO, RN-Shelf-Arctic OOO, RN-Shelf-Far East AO, RN-Exploration OOO și Tagulskoe OOO să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 93, 11.3.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/3

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 15 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d’État – Franța) – Association française des usagers de banques/Ministre de l’Économie et des Finances

(Cauza C-778/18) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Servicii de plată în cadrul pieței interne - Directiva 2007/64/CE - Articolul 45 - Directiva (UE) 2015/2366 - Articolul 55 - Rezilierea unui contract-cadru - Directiva 2014/17/UE - Contracte de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale - Articolul 12 alineatul (1), alineatul (2) litera (a) și alineatul (3) - Practici de legare - Practici de grupare - Directiva 2014/92/UE - Conturi de plăți - Articolele 9-14 - Schimbare a conturilor - Obligație de domiciliere a veniturilor într-un cont de plăți la creditor pentru o perioadă stabilită prin contractul de împrumut în schimbul unui avantaj individualizat - Durata obligației - Pierdere a avantajului individualizat în cazul închiderii anticipate a contului)

(2020/C 423/04)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d’État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Association française des usagers de banques

Pârât: Ministre de l’Économie et des Finances

Dispozitivul

Articolul 12 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care autorizează creditorul să impună împrumutatului, la încheierea unui contract de credit pentru bunuri imobile rezidențiale, în schimbul unui avantaj individualizat, domicilierea tuturor veniturilor sale salariale sau asimilate într-un cont de plăți deschis la acest creditor, indiferent de valoarea, de ratele și de durata împrumutului. În schimb, această dispoziție trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale potrivit căreia durata domicilierii impuse, atunci când aceasta nu privește toate veniturile salariale ale împrumutatului, poate atinge până la zece ani sau durata contractului de credit în cauză dacă aceasta este mai mică.

Noțiunea de „penalități”, în sensul articolului 45 alineatul (2) din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE, al articolului 55 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE, precum și al articolului 12 alineatul (3) din Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază trebuie interpretată în sensul că nu include pierderea unui avantaj individualizat, oferit de creditor împrumutatului în schimbul deschiderii unui cont la acest creditor pentru a-și domicilia veniturile în cadrul unui contract de credit, cauzată de închiderea contului respectiv.

(1) JO C 54, 11.2.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/4

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 17 septembrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Stichting Schoonzicht/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-791/18) (1)

(Trimitere preliminară - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Bunuri imobile achiziționate ca bunuri de capital - Deducerea taxei achitate în amonte - Regularizarea deducerii efectuate inițial - Regularizare, efectuată o singură dată, a cuantumului total al acestei deduceri ca urmare a primei utilizări a bunului în cauză - Perioadă de regularizare)

(2020/C 423/05)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Apelantă: Stichting Schoonzicht

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Dispozitivul

Articolele 184-187 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care cuprinde un regim de regularizare aplicabil bunurilor de capital care prevede o eșalonare a regularizării pe o perioadă de mai mulți ani în temeiul căruia, în anul primei utilizări a bunului în cauză, care corespunde în același timp și primului an de regularizare, cuantumul total al deducerii inițiale pentru acest bun face obiectul unei regularizări care se efectuează o singură dată dacă, la data acestei prime utilizări, această deducere se dovedește a fi diferită de cea pe care persoana impozabilă avea dreptul să o opereze pe baza utilizării efective a bunului menționat.

(1) JO C 122, 1.4.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/5

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 15 octombrie 2020 – Deza, a.s./Comisia Europeană, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Agenția Europeană pentru Produse Chimice

(Cauza C-813/18 P) (1)

(Recurs - Mediu - Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 - Clasificarea, etichetarea și ambalarea anumitor substanțe și anumitor amestecuri - Regulamentul (UE) 2017/776 - Clasificarea antrachinonei - Substanță care este prezumată a avea potențial cancerigen pentru oameni - Erori de interpretare și de aplicare a Regulamentului nr. 1272/2008 și a principiului securității juridice - Denaturarea faptelor și a elementelor de probă - Întinderea controlului)

(2020/C 423/06)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Recurentă: Deza, a.s. (reprezentant: P. Dejl, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lindenthal, K. Mifsud-Bonnici și Z. Malůšková, agenți), Republica Finlanda (reprezentant: S. Hartikainen, agent), Regatul Suediei (reprezentanți: inițial H. Eklinder, H. Shev, C. Meyer-Seitz, J. Lundberg și A. Falk, ulterior H. Eklinder, H. Shev și C. Meyer-Seitz, agenți), Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) (reprezentanți: A. Hautamäki și M. Heikkilä, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Deza, a.s. să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Republica Finlanda, Regatul Suediei și Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 93, 11.3.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/5

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 17 septembrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Burgo Group SpA/Gestore dei Servizi Energetici SpA – GSE

(Cauza C-92/19) (1)

(Trimitere preliminară - Mediu - Promovarea cogenerării - Reglementare națională care prevede un program de sprijin - Program de sprijin în favoarea unor instalații de cogenerare fără randament ridicat extins după data de 31 decembrie 2010)

(2020/C 423/07)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Burgo Group SpA

Pârâtă: Gestore dei Servizi Energetici SpA – GSE

Cu participarea: Ministero dello Sviluppo economico, Autorità per l’Energia elettrica e il Gas

Dispozitivul

Articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2004/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piața internă a energiei și de modificare a Directivei 92/42/CEE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care permite unor instalații de cogenerare care nu prezintă caracteristica de a fi instalații cu randament ridicat, în sensul acestei directive, să beneficieze în continuare, chiar și după 31 decembrie 2010, de un program de sprijin pentru cogenerare în temeiul căruia ar fi astfel scutite în special de obligația achiziționării de certificate verzi.

(1) JO C 182, 27.5.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/6

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 15 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Mokestinių ginčų komisija prie Lietuvos Respublikos vyriausybės – Lituania) – „Linas Agro” AB/Muitinės departamentas prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

(Cauza C-117/19) (1)

(Trimitere preliminară - Uniunea vamală - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 999/2014 - Taxă antidumping definitivă la importurile de îngrășăminte solide cu un conținut de nitrat de amoniu de peste 80 % din greutate - Definiție - Regulamentul (CE) nr. 945/2005 - Stabilirea conținutului de nitrat de amoniu - Prezumție potrivit căreia un produs având un conținut de azot care depășește 28 % din greutate are un conținut de nitrat de amoniu care depășește 80 % din greutate)

(2020/C 423/08)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Mokestinių ginčų komisija prie Lietuvos Respublikos vyriausybės

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„Linas Agro” AB

Pârât: Muitinės departamentas prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

Dispozitivul

Articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 999/2014 al Comisiei din 23 septembrie 2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului, citit în lumina considerentelor (20)-(23) ale Regulamentului (CE) nr. 945/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 658/2002 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia și a Regulamentului (CE) nr. 132/2001 privind instituirea unui drept antidumping definitiv la importurile de nitrat de amoniu originar, printre altele, din Ucraina, în urma unei reexaminări intermediare parțiale în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, trebuie interpretat în sensul că se poate prezuma, până la proba contrară, că un îngrășământ pe bază de nitrat de amoniu (NA) al cărui conținut de azot (N) depășește 28 % din greutate, al cărui raport dintre azotul nitric și azotul amoniacal este de aproximativ 1:1 și al cărui conținut global de fosfor și de potasiu nu depășește 12 % din greutate, are un conținut de nitrat de amoniu (NA) de peste 80 % din greutate în vederea impunerii taxei antidumping definitive pe care o stabilește, fără a fi necesar să se efectueze un test de laborator pentru a determina acest conținut exact de nitrat de amoniu.

(1) JO C 148, 29.4.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/7

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 17 septembrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Ministre de l'Agriculture et de l'Alimentation/Compagnie des pêches de Saint-Malo

(Cauza C-212/19) (1)

(Trimitere preliminară - Ajutoare de stat - Noțiune - Naufragiul navei petroliere Erika - Schemă de ajutor în favoarea unor întreprinderi de acvacultură și de pescuit - Decizie prin care schema de ajutor este declarată în parte incompatibilă cu piața comună și se dispune recuperarea ajutoarelor plătite - Aprecierea validității - Examinare din oficiu - Admisibilitate - Neintroducerea unei acțiuni în anulare de către pârâta din litigiul principal - Reducerea contribuțiilor sociale - Contribuții ale salariaților - Avantaj - Stabilirea debitorului obligației de restituire)

(2020/C 423/09)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamant: Ministre de l'Agriculture et de l'Alimentation

Pârâtă: Compagnie des pêches de Saint-Malo

Dispozitivul

Decizia 2005/239/CE a Comisiei din 14 iulie 2004 privind anumite măsuri de ajutor puse în aplicare de Republica Franceză în favoarea acvacultorilor și a pescarilor este nevalidă în măsura în care califică drept ajutor de stat incompatibil cu piața comună reducerea contribuțiilor salariaților acordată de Republica Franceză în favoarea pescarilor pentru perioada cuprinsă între 15 aprilie și 15 octombrie 2000.

(1) JO C 164, 13.5.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/7

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – E. Sp. z o.o. Sp. k./Minister Finansów

(Cauza C-335/19) (1)

(Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 90 - Reducere a bazei de impozitare în scopuri de TVA - Neplată totală sau parțială a prețului - Condiții impuse de o reglementare națională pentru exercitarea dreptului la reducere - Condiție potrivit căreia debitorul nu trebuie să fie supus unei proceduri de insolvență sau de lichidare - Condiție potrivit căreia creditorul și debitorul trebuie să fie persoane impozabile în scopuri de TVA)

(2020/C 423/10)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamantă: E. Sp. z o.o. Sp. k.

Pârât: Minister Finansów

Dispozitivul

Articolul 90 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care subordonează reducerea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată (TVA) condiției ca, la data livrării bunului sau a prestării serviciilor, precum și în ziua precedentă datei depunerii regularizării declarației fiscale prin care se urmărește să se beneficieze de această reducere, debitorul să fie înregistrat ca persoană impozabilă în scopuri de TVA și să nu fie supus unei proceduri de insolvență sau de lichidare și ca, în ziua precedentă datei depunerii regularizării declarației fiscale, creditorul să fie încă înregistrat el însuși ca persoană impozabilă în scopuri de TVA.

(1) JO C 280, 19.8.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/8

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 21 octombrie 2020 – Banca Centrală Europeană/Estate of Espírito Santo Financial Group SA, în lichidare

(Cauza C-396/19 P) (1)

(Recurs - Decizia 2004/258/CE - Articolul 4 alineatul (1) litera (a) - Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (BCE) - Articolul 10 alineatul (4) - Acces la documentele BCE - Decizia Consiliului guvernatorilor - Confidențialitatea reuniunilor și a deliberărilor organelor BCE - Rezultatul deliberărilor - Refuz parțial al accesului - Atingere adusă protecției interesului public - Obligația de motivare)

(2020/C 423/11)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: F. Malfrère și M. Ioannidis, agenți, asistați de H.-G. Kamann, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Estate of Espírito Santo Financial Group SA, în lichidare (reprezentanți: D. Duarte de Campos și S. Estima Martins, avocați)

Dispozitivul

Anulează punctul 1 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 13 martie 2019, Espírito Santo Financial Group/BCE (T-730/16, nepublicată, EU:T:2019:161), în măsura în care Tribunalul a anulat decizia Băncii Centrale Europene (BCE) din 31 august 2016 privind respingerea în parte a cererii de acces la anumite documente referitoare la decizia sa din 1 august 2014 privind Banco Espírito Santo SA, în măsura în care prin această decizie BCE i-a refuzat accesul la cuantumul creditului care apare în extrasele din procesul-verbal ce conține decizia Consiliului guvernatorilor BCE din 28 iulie 2014.

2)	Anulează punctul 3 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 13 martie 2019, Espírito Santo Financial Group/BCE (T-730/16, nepublicată, EU:T:2019:161), în măsura în care Tribunalul s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată.

3)	Respinge în rest recursul.

Respinge acțiunea în anulare introdusă de Espírito Santo Financial Group SA, în lichidare, în măsura în care urmărește anularea deciziei Băncii Centrale Europene (BCE) din 31 august 2016 privind respingerea în parte a cererii de acces la anumite documente referitoare la decizia sa din 1 august 2014 privind Banco Espírito Santo SA, în măsura în care prin această decizie BCE i-a refuzat accesul la cuantumul creditului care apare în extrasele din procesul-verbal ce conține decizia Consiliului guvernatorilor BCE din 28 iulie 2014.

5)	Espírito Santo Financial Group SA, în lichidare, suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Banca Centrală Europeană atât în cadrul acțiunii în primă instanță, cât și în prezentul recurs.

6)	Banca Centrală Europeană suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată efectuate atât în cadrul acțiunii în primă instanță, cât și în prezentul recurs.

(1) JO C 319, 23.9.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/9

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 21 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Potsdam – Germania) – Möbel Kraft GmbH & Co. KG/ML

(Cauza C-529/19) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 2011/83/UE - Articolul 16 litera (c) - Dreptul de retragere - Excepții - Bunuri confecționate după specificațiile prezentate de consumator sau personalizate în mod clar - Bunuri a căror producere a fost începută de comerciant)

(2020/C 423/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Potsdam

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Möbel Kraft GmbH & Co. KG

Pârâtă: ML

Dispozitivul

Articolul 16 litera (c) din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului trebuie interpretat în sensul că excepția de la dreptul de retragere prevăzută de această dispoziție este opozabilă consumatorului care a încheiat un contract negociat în afara spațiului comercial privind vânzarea unui bun care va trebui confecționat potrivit specificațiilor sale, independent de aspectul dacă comerciantul a început producerea bunului respectiv.

(1) JO C 348, 14.11.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/10

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 17 septembrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – WV/Landkreis Harburg

(Cauza C-540/19) (1)

(„Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Competență în materie de obligații de întreținere - Regulamentul (CE) nr. 4/2009 - Articolul 3 litera (b) - Instanța de la locul reședinței obișnuite a creditorului obligației de întreținere - Acțiune în regres introdusă de o instituție publică care se subrogă în drepturile creditorului obligației de întreținere”)

(2020/C 423/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurent: WV

Intimat: Landkreis Harburg

Dispozitivul

O instituție publică care urmărește, pe calea unei acțiuni în regres, recuperarea unor sume plătite cu titlu de întreținere unui creditor al obligației de întreținere, în drepturile căruia se subrogă în raport cu debitorul obligației de întreținere, este îndreptățită să se prevaleze de competența instanței de la locul reședinței obișnuite a creditorului menționat, prevăzută la articolul 3 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere.

(1) JO C 348, 14.10.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/10

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 15 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Hamburg – Germania) – Jebsen & Jessen (GmbH & Co.) KG/Hauptzollamt Hamburg

(Cauza C-543/19) (1)

(Trimitere preliminară - Uniunea vamală - Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Articolul 78 - Articolul 236 alineatul (1) - Procedura de import - Revizuirea declarației vamale - Politică comercială - Antidumping - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/82 - Taxă antidumping definitivă - Angajamente de preț - Scutire - Articolul 2 alineatul (1) - Condiție privind prezentarea unei facturi conforme cu angajamentul - Nemenționarea unui element prevăzut în anexa la Regulamentul de punere în aplicare 2015/82)

(2020/C 423/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Jebsen & Jessen (GmbH & Co.) KG

Pârât: Hauptzollamt Hamburg

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/82 al Comisiei din 21 ianuarie 2015 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de acid citric originar din Republica Populară Chineză, ca urmare a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor efectuată în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului și a unor reexaminări intermediare parțiale efectuate în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 trebuie să fie interpretat în sensul că importurile de mărfuri nu pot fi scutite de taxa antidumping instituită la articolul 1 din acest regulament de punere în aplicare atunci când factura necesară pentru obținerea unei asemenea scutiri nu menționează, în declarația prevăzută la punctul 9 din enumerarea care figurează în anexa la regulamentul de punere în aplicare amintit, Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/87 a Comisiei din 21 ianuarie 2015 de acceptare a unui angajament oferit în cadrul procedurii antidumping privind importurile de acid citric originar din Republica Populară Chineză, ci Decizia 2008/899/CE a Comisiei din 2 decembrie 2008 de acceptare a unui angajament oferit în cadrul procedurii antidumping privind importurile de acid citric originar din Republica Populară Chineză.

O factură conformă cu angajamentul, care conține toate elementele enumerate în anexa la Regulamentul de punere în aplicare 2015/82, nu poate fi prezentată, în scopul obținerii scutirii prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din acest regulament de punere în aplicare, în cadrul procedurii instituite la articolul 236 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013, inițiată în vederea rambursării taxelor antidumping.

(1) JO C 328, 30.9.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/11

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d’État – Franța) – Société Eco TLC/Ministre d’État, ministre de la Transition écologique et solidaire, Ministre de l’Économie et des Finances

(Cauza C-556/19) (1)

(Trimitere preliminară - Ajutoare de stat - Articolul 107 alineatul (1) TFUE - Noțiunea de „resurse de stat” - Răspundere extinsă a producătorilor - Ecoorganism acreditat de autoritățile publice să perceapă contribuții financiare de la entitățile care introduc pe piață anumite produse pentru a îndeplini în numele acestora obligația lor legală de tratare a deșeurilor provenite din aceste produse - Sprijin financiar plătit de acest ecoorganism operatorilor de sortare cu care a încheiat convenții)

(2020/C 423/16)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d’État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Société Eco TLC

Pârâți: Ministre d’État, ministre de la Transition écologique et solidaire, Ministre de l’Économie et des Finances

cu participarea: Fédération des entreprises du recyclage

Dispozitivul

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că un dispozitiv prin care un ecoorganism privat fără scop lucrativ, titular al unei acreditări eliberate de autoritățile publice, percepe de la entitățile care introduc pe piață o anumită categorie de produse, care încheie cu acesta o convenție în acest scop, contribuții în schimbul serviciului care constă în realizarea în numele acestora a tratării deșeurilor provenite din aceste produse și transferă unor operatori însărcinați cu sortarea și cu valorificarea acestor deșeuri subvenții al căror cuantum este stabilit prin acreditare pe baza obiectivelor de mediu și sociale nu constituie o intervenție prin intermediul resurselor de stat în sensul acestei dispoziții, cu condiția ca aceste subvenții să nu rămână în mod constant sub control public, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

(1) JO C 328, 30.9.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/12

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 17 septembrie 2020 – Alfamicro – Sistemas de computadores, Sociedade Unipessoal, Lda/Comisia Europeană

(Cauza C-623/19 P) (1)

(Recurs - Acțiune în anulare - Decizie de recuperare a unei datorii - Titlu executoriu - Autoritate de lucru judecat - Adoptarea unei decizii care constituie titlu executoriu în sensul articolului 299 TFUE în scopul recuperării unor subvenții acordate pe cale contractuală - Acord de grant încheiat în cadrul Programului-cadru pentru competitivitate și inovare (CIP) (2007 – 2013))

(2020/C 423/17)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Recurente: Alfamicro – Sistemas de computadores, Sociedade Unipessoal, Lda (reprezentanți: G. Gentil Anastácio, D. Pirra Xarepe și M. Stock da Cunha, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Rechena și J. Estrada de Solà, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Alfamicro – Sistemas de computadores, Sociedade Unipessoal, Lda la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 348, 14.10.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/12

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesverwaltungsgericht Steiermark – Austria) – Sappi Austria Produktions-GmbH & Co KG, Wasserverband „Region Gratkorn-Gratwein”/Landeshauptmann von Steiermark

(Cauza C-629/19) (1)

(Trimitere preliminară - Mediu - Deșeuri - Directiva 2008/98/CE - Articolul 2 alineatul (2) litera (a), articolul 3 punctul 1 și articolul 6 alineatul (1) - Ape uzate - Nămoluri de epurare - Domeniu de aplicare - Noțiunea de „deșeu” - Încetare a statutului de deșeu - Operațiune de valorificare sau de reciclare)

(2020/C 423/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesverwaltungsgericht Steiermark

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sappi Austria Produktions-GmbH & Co KG, Wasserverband „Region Gratkorn-Gratwein”

Pârât: Landeshauptmann von Steiermark

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (2) litera (a), articolul 3 punctul 1 și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive trebuie interpretate în sensul că nămolurile de epurare produse cu ocazia tratării comune, într-o stație de epurare, a apelor uzate de origine industrială și rezidențială sau comunală, incinerate într-un incinerator de deșeuri reziduale în scopul unei valorificări energetice prin producerea de abur, trebuie să fie considerate ca nereprezentând deșeuri dacă condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din această Directivă 2008/98 sunt deja îndeplinite înainte de incinerarea lor. Revine instanței de trimitere sarcina să aprecieze dacă această situație se regăsește în cauza principală.

(1) JO C 399, 25.11.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/13

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 14 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Vâlcea – România) – SC Valoris SRL/Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, Administraţia Fondului pentru Mediu

(Cauza C-677/19) (1)

(Trimitere preliminară - Principiile dreptului Uniunii - Principiul cooperării loiale - Principiile echivalenței și efectivității - Restituirea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii - Termen prevăzut pentru introducerea cererilor de restituire a unor astfel de taxe - Lipsa unui termen similar pentru restituirea unor sume încasate de acest stat membru cu încălcarea dreptului național)

(2020/C 423/19)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Vâlcea

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SC Valoris SRL

Pârâte: Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, Administraţia Fondului pentru Mediu

Dispozitivul

Principiul efectivității coroborat cu principiul cooperării loiale trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o reglementare a unui stat membru să stabilească, sub sancțiunea decăderii, un termen pentru introducerea cererilor de restituire a unor taxe considerate incompatibile cu dreptul Uniunii care are o durată de aproximativ un an și care începe să curgă de la intrarea în vigoare a acestei reglementări ce vizează remedierea încălcării dreptului menționat.

Principiul echivalenței coroborat cu principiul cooperării loiale trebuie interpretat în sensul că se opune ca o reglementare a unui stat membru să stabilească, sub sancțiunea decăderii, un termen de aproximativ un an pentru introducerea cererilor de restituire a unor taxe considerate incompatibile cu dreptul Uniunii în condițiile în care un astfel de termen nu a fost prevăzut de acest stat membru în ceea ce privește cererile de restituire similare întemeiate pe o încălcare a dreptului intern.

(1) JO C 432, 23.12.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/13

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 21 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Düsseldorf – Germania) – GR/Stadt Duisburg

(Cauza C-720/19) (1)

(Trimitere preliminară - Acordul de asociere CEE-Turcia - Decizia nr. 1/80 - Articolul 7 primul paragraf - Drept de ședere al membrilor familiei unui lucrător turc încadrat pe piața legală a muncii dintr-un stat membru - Naturalizarea membrului familiei în discuție în statul membră gazdă - Menținerea dreptului de ședere - Drepturi dobândite)

(2020/C 423/20)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: GR

Pârât: Stadt Duisburg

Dispozitivul

Articolul 7 primul paragraf din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii între Comunitatea Economică Europeană și Turcia trebuie să fie interpretat în sensul că un membru al familiei unui lucrător turc care a dobândit drepturile prevăzute de această dispoziție nu pierde beneficiul acestor drepturi atunci când obține cetățenia statului membru gazdă și își pierde cetățenia anterioară.

(1) JO C 19, 20.1.2020.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/14

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 1 octombrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht Korneuburg – Austria) – FP Passenger Service GmbH/Austrian Airlines AG

(Cauza C-654/19) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Transporturi aeriene - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Compensarea pasagerilor aerieni în cazul întârzierii prelungite a zborurilor - Dreptul la compensație în caz de întârziere - Durata întârzierii - Ora la care se deschide ușa aeronavei la destinație - Ora de sosire efectivă - Ora de sosire prevăzută - Întrebare asupra căreia Curtea s-a pronunțat deja sau răspuns la o întrebare care poate fi în mod clar dedus din jurisprudență)

(2020/C 423/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Korneuburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: FP Passenger Service GmbH

Pârâtă: Austrian Airlines AG

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, examinat în lumina Hotărârii din 4 septembrie 2014, Germanwings (C-452/13, EU:C:2014:2141), trebuie interpretat în sensul că, în vederea stabilirii duratei întârzierii suferite de pasagerii unui zbor la sosire, este necesar să se calculeze timpul care s-a scurs între ora de sosire prevăzută și ora de sosire efectivă, și anume momentul în care se deschide cel puțin una dintre ușile aeronavei, înțelegându-se că, în acest moment, pasagerii sunt autorizați să o părăsească.

(1) JO C 406, 2.12.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Veszprémi Törvényszék (Ungaria) la 23 iulie 2020 – Amper Metal Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-334/20)

(2020/C 423/22)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Veszprémi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Amper Metal Kft.

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Întrebările preliminare

Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) (denumită în continuare „Directiva TVA”) trebuie sau poate fi interpretat în sensul că, în temeiul acestei dispoziții, ca urmare a expresiei „sunt utilizate” conținute în aceasta, nu poate fi refuzată deducerea TVA-ului pentru o operațiune care intră în domeniul de aplicare al Directivei TVA pentru motivul că, potrivit aprecierii administrației fiscale, serviciul prestat de emitentul facturii în cadrul unei operațiuni realizate între părți independente nu este „profitabil” pentru activitățile impozabile ale destinatarului facturii, întrucât:

—	valoarea serviciului (serviciu de publicitate) prestat de partea care emite factura este disproporționată în raport cu profitul (cifră de afaceri/creștere a cifrei de afaceri) generat de acest serviciu pentru destinatarul său ori

—	serviciul respectiv (serviciu de publicitate) nu a generat nicio cifră de afaceri pentru destinatarul său?

Articolul 168 litera (a) din Directiva TVA trebuie sau poate fi interpretat în sensul că, în temeiul acestei dispoziții, poate fi refuzată deducerea TVA-ului pentru o operațiune care intră în domeniul de aplicare al Directivei TVA pentru motivul că, potrivit aprecierii administrației fiscale, serviciul prestat de emitentul facturii în cadrul unei operațiuni realizate între părți independente are o valoare disproporționată, întrucât serviciul (serviciu de publicitate) este costisitor, iar prețul său este excesiv în raport cu alte servicii luate în considerare cu titlu comparativ?

(1) JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Ravensburg (Germania) la 24 iulie 2020 – QY/Bank 11 für Privatkunden und Handel GmbH

(Cauza C-336/20)

(2020/C 423/23)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Ravensburg

Părțile din procedura principală

Reclamant: QY

Pârâtă: Bank 11 für Privatkunden und Handel GmbH

Întrebările preliminare

Cu privire la prezumția de legalitate prevăzută la articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf a treia teză și la articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a treia teză din EGBGB [Legea de punere în aplicare a Codului civil],

Articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf a treia teză și articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a treia teză din EGBGB sunt incompatibile cu articolul 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48/CE (1) și cu articolul 14 alineatul (1) din această directivă, în măsura în care declară unele clauze contractuale contrare cerințelor articolului 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48/CE ca îndeplinind cerințele prevăzute la articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf prima și a doua teză și la articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a doua teză punctul 2 litera (b) din EGBGB?

În cazul unui răspuns afirmativ:

Din dreptul Uniunii, în special din articolul 10 alineatul (2) litera (p) și din articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2008/48/CE, rezultă că articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf a treia teză și articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a treia teză din EGBGB sunt inaplicabile în măsura în care declară clauze contractuale contrare cerințelor articolului 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48/CE ca îndeplinind cerințele prevăzute la articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf prima și a doua teză din EGBGB și la articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a doua teză punctul 2 litera (b) din EGBGB?

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1 litera b):

Cu privire la informațiile obligatorii în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48/CE

a)	Articolul 10 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că pe lângă menționarea tipului de credit trebuie să se indice, dacă este cazul, că este vorba despre un contract de credit legat? În cazul unui răspuns negativ:

Articolul 10 alineatul (2) litera (l) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că rata dobânzii de întârziere aplicabilă la data încheierii contractului de credit trebuie comunicată ca valoare absolută sau, cel puțin, trebuie indicată ca valoare absolută rata dobânzii de referință aplicabilă (în speță, rata dobânzii de bază în conformitate cu articolul 247 din BGB [Codul civil]), din care este stabilită, prin adăugare, rata dobânzii de întârziere aplicabilă (în speță, de cinci puncte procentuale, în conformitate cu articolul 288 alineatul (1) a doua teză din BGB)?

În cazul unui răspuns negativ:

Articolul 10 alineatul (2) litera (t) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că textul contractului de credit trebuie să conțină condițiile de formă esențiale în ceea ce privește accesul la o procedură extrajudiciară de contestare și la o cale de atac?

În cazul unui răspuns afirmativ la una dintre întrebările 2 a), 2 b) și 2 c):

Articolul 14 alineatul (1) a doua teză litera (b) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că termenul de retragere începe să curgă numai atunci când informațiile prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din aceeași directivă au fost comunicate integral și exact, fără să prezinte relevanță aspectul dacă lipsa sau inexactitatea unei informații este de natură să afecteze posibilitatea consumatorului de a aprecia întinderea obligațiilor sale?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1 a) și/sau la una dintre întrebările 2 a), 2 b) și 2 c):

În ceea ce privește decăderea din dreptul de retragere prevăzut la articolul 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48/CE:

a)	Dreptul de retragere prevăzut la articolul 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48/CE este supus decăderii? În cazul unui răspuns afirmativ:

b)	Decăderea constituie o limitare în timp a dreptului de retragere care trebuie reglementat printr-o lege adoptată de parlament? În cazul unui răspuns negativ:

c)	Invocarea excepției decăderii implică, din punct de vedere subiectiv, faptul că consumatorul a avut cunoștință despre menținerea dreptului său de retragere sau, cel puțin, este răspunzător pentru necunoașterea acesteia în sensul unei neglijențe grave? În cazul unui răspuns negativ:

Posibilitatea creditorului de a transmite ulterior persoanei creditate informațiile prevăzute la articolul 14 alineatul (1) a doua teză litera (b) din Directiva 2008/48/CE, declanșând astfel curgerea termenului de retragere, se opune aplicării cu bună-credință a normelor de decădere?

În cazul unui răspuns negativ:

Acest lucru este compatibil cu principiile consacrate care sunt obligatorii pentru instanța germană în temeiul Legii fundamentale și, în caz afirmativ, cum ar trebui să soluționeze practicienii din domeniul dreptului german un conflict între cerințele imperative ale dreptului internațional și cerințele Curții de Justiție a Uniunii Europene?

Independent de răspunsul dat la întrebările 1-3 formulate anterior:

Cu privire la dreptul unui judecător unic de a formula o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 al doilea paragraf TFUE

Articolul 348a alineatul (2) punctul 1 din ZPO [Codul de procedură civilă], în măsura în care această dispoziție se referă de asemenea la adoptarea de ordonanțe de trimitere în temeiul articolului 267 al doilea paragraf TFUE, este incompatibil cu competența instanțelor naționale de a formula cereri de decizie preliminară în temeiul articolului 267 al doilea paragraf TFUE și, prin urmare, nu trebuie aplicat în ceea ce privește adoptarea de ordonanțe de trimitere?

(1) Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și al Consiliului 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66).

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 31 iulie 2020 – HOLD Alapkezelő Befektetési Alapkezelő Zrt./Magyar Nemzeti Bank

(Cauza C-352/20)

(2020/C 423/24)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Reclamantă: HOLD Alapkezelő Befektetési Alapkezelő Zrt.

Pârâtă: Magyar Nemzeti Bank

Întrebările preliminare

Dividendele distribuite [membrilor personalului de conducere în cauză] rămân sub incidența politicilor de remunerare a administratorilor fondurilor de investiții

a)	în mod direct, ca urmare a calității lor de deținători de acțiuni privilegiate cu drept preferențial la dividende în cadrul societății administratoare de fonduri de investiții și

b)	prin intermediul unor societăți comerciale pe acțiuni unipersonale deținute de [membrii personalului de conducere în cauză] care dețin acțiuni privilegiate cu drept preferențial la dividende în cadrul respectivei societăți administratoare de fonduri?

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 5 august 2020 – MARCAS MC Szolgáltató Zrt./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-363/20)

(2020/C 423/25)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: MARCAS MC Szolgáltató Zrt.

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Întrebările preliminare

Este conformă cu dreptul la un proces echitabil, recunoscut ca principiu general de drept în articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), și cu principiile generale ale securității juridice, proporționalității și protecției încrederii legitime, practica autorității fiscale a unui stat membru în virtutea căreia, în contextul controlului a posteriori a declarației contribuabilului – fără a se fi apreciat încălcarea de către contribuabil a unei dispoziții contabile concrete sau a unei norme juridice materiale aferente impozitului care face obiectul inspecției și fără să fi fost modificată valoarea impozitului datorat conform declarațiilor pentru anii la care se referă activitatea economică –, autoritatea fiscală apreciază, fără a prezenta o motivare, existența unei diferențe fiscale în sarcina contribuabilului pentru simplul fapt că acesta nu a completat declarația având în vedere, printre principiile contabile recunoscute în Legea contabilității din statul membru, două principii fiscale impuse de autoritatea fiscală, ci, și-a exercitat marja de apreciere și a completat declarația în baza altor principii pe care le-a considerat aplicabile activității sale economice?

Articolul 2 alineatul (3) și articolul 31 din Directiva 78/660/CEE (A patra directivă) (1), în lumina dreptului la un proces echitabil consacrat la articolul 47 din cartă și a principiilor generale ale securității juridice, proporționalității și protecției încrederii legitime, consacrate ca principii generale în dreptul Uniunii, pot fi interpretate în sensul că, în cazul unei activități economice care se referă la mai multe exerciții financiare, dacă autoritatea fiscală înlocuiește principiile contabile alese de contribuabil cu alte principii contabile și, în consecință, realizează o schimbare a înregistrării contabile care afectează deopotrivă declarațiile fiscale din anii adiacenți, autoritatea fiscală menționată trebuie să își extindă inspecția și asupra acelor exerciții financiare la care se referă activitatea economică și care sunt afectate, ca urmare, de concluziile autorității fiscale cu privire la perioadele care fac obiectul inspecției? Prin realizarea controlului a posteriori a declarației contribuabilului, autoritatea fiscală trebuie să ia în calcul, în ceea ce privește exercițiul financiar care face obiectul examinării, elementele modificate în baza unei declarații suplimentare aferente anului anterior având ca obiect plata excedentară efectuată de contribuabil ca rezultat al plății anticipate, sau este în conformitate cu principiile menționate și cu interzicerea abuzului de drept consacrat la articolul 54 din cartă o declarație în baza căreia autoritatea fiscală stabilește existența unei datorii fiscale în sarcina contribuabilului în ciuda existenței unei plăți excedentare?

Sancționarea alegerii unei metode contabile posibil incorecte prin declararea existenței unei diferențe fiscale calificate drept datorie, ținând cont că se impune și plata unei amenzi – chiar dacă reprezintă doar un procent de 10 % – și a unor penalități de întârziere, este proporțională în situația în care impozitul care face obiectul litigiului a fost plătit anticipat și a figurat în decursul procedurii și până la finalul acesteia ca o plată excedentară în contul curent fiscal al reclamantei, cu consecința că nu s-a produs nicio pierdere de venituri pentru autoritatea fiscală și că nu există indicii privind un abuz?

Poate fi principiul (protecției) încrederii legitime interpretat în sensul că baza sa obiectivă, și anume așteptarea contribuabilului în ceea ce privește tratamentul contabil, este fundamentată dacă autoritatea fiscală a realizat anterior o inspecție la sediul contribuabilului în urma căreia a apreciat că prezentarea și înregistrarea documentelor justificative, a evidențelor și a registrelor era conformă cu cerințele, deși nu a existat o declarație explicită din partea autorității fiscale sau se poate doar deduce implicit din comportamentul acesteia, sau contribuabilul poate invoca principiul încrederii legitime doar dacă autoritatea fiscală desfășoară un control a posteriori asupra declarațiilor fiscale care dă naștere unor perioade încheiate, aplicându-l oricărui tip de impozit și se pronunță expres, în mod favorabil, cu privire la practica contabilă a contribuabilului? Autoritatea fiscală acționează conform principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime dacă, invocând caracterul formal sau incomplet al inspecției anterioare sau lipsa unei declarații exprese favorabile, atribuie, în decizii ulterioare anumite consecințe juridice și fiscale neregulilor contabile și nu recunoaște că reclamanta putea avea în mod întemeiat încrederea deplină că practica sa contabilă anterioară era corectă?

(1) A Patra Directivă a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (JO 1978, L 222, p. 11, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 21).

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Wojewódzki Sąd Administracyjny w Szczecinie (Polonia) la 6 august 2020 – A.M./Dyrektor Z. Oddziału Regionalnego Agencji Restrukturyzacji i Modernizacji Rolnictwa

(Cauza C-373/20)

(2020/C 423/26)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Wojewódzki Sąd Administracyjny w Szczecinie

Părțile din procedura principală

Reclamant: A.M.

Pârât: Dyrektor Z. Oddziału Regionalnego Agencji Restrukturyzacji i Modernizacji Rolnictwa

Întrebările preliminare

Este corectă înțelegerea din partea autorităților naționale a definiției „pășunilor permanente” de la articolul 2 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 al Comisiei din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (1) – în așa fel încât inundarea și imersiunea naturală și periodică a pajiștilor și pășunilor situate în zona de protecție naturală specială (zona Natura 2000; Parcul peisagistic Ińsko) fac ca aceste terenuri să fie supuse așa-numitei „rotații a culturilor” și rezultă că perioada de cinci ani (sau mai mulți) nu face obiectul întreruperii „rotației culturilor”, ceea ce la rândul său conduce la privarea de ajutor de agro-mediu pentru agricultor sau la limitarea acestuia, precum și la alte consecințe financiare suplimentare legate de întreruperea continuării perioadei de implementare de cinci ani a programului de agro-mediu?

(1) JO 2009 L 316, p. 1.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia no 49 de Barcelona (Spania) la 12 august 2020 – EL, TP/Caixabank SA

(Cauza C-385/20)

(2020/C 423/32)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia no 49 de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamanți: EL, TP

Pârâtă: Caixabank SA

Întrebările preliminare

Interpretarea jurisprudențială a articolului 251, a articolului 394 alineatul 3 și a articolului 411 din [Ley de enjuiciamiento civil] (Legea privind procedura civilă), realizată prin decizia din 1 octombrie 2019, potrivit căreia valoarea litigiului este echivalentă cu interesul economic al acestuia și, în consecință, permite o reducere a onorariilor plătite de consumator avocatului său, pe baza unei sume fixe (18 000 de euro), prevăzută de lege exclusiv pentru cererile neevaluabile în bani, iar nu pentru cele cu valoare nedeterminată, se opune articolului 6 alineatul (1) și articolului 7 alineatul (1) din directivă (1) prin aceea că nu poate repune consumatorul în situația de fapt și de drept în care s-ar afla dacă nu ar fi existat clauza respectivă, în pofida faptului că există în favoarea sa o hotărâre judecătorească prin care s-a constatat caracterul abuziv al clauzei, și că nu înlătură o condiție procedurală nerezonabilă referitoare la o limitare a costurilor, înlăturare care ar garanta consumatorului mijloacele cele mai adecvate și eficiente pentru exercitarea legitimă a drepturilor sale?

Articolul 394 alineatul 3 din [Ley de enjuiciamiento civil] (Legea privind procedura civilă), în sine, se opune articolului 6 alineatul (1) și articolului 7 alineatul (1) din directivă și face imposibilă sau extrem de dificilă exercitarea judiciară a drepturilor conferite consumatorilor de directiva respectivă, prin aceea că limitarea pe care articolul menționat o impune consumatorului, în sensul că acesta este nevoit să își asume o parte din propriile cheltuieli de judecată, implică faptul că consumatorul nu poate fi repus în situația de fapt și de drept în care s-ar afla dacă nu ar fi existat clauza respectivă, în pofida faptului că există în favoarea sa o hotărâre judecătorească prin care s-a constatat caracterul abuziv al clauzei și că nu înlătură o condiție procedurală nerezonabilă referitoare la o limitare a costurilor, înlăturare care ar garanta consumatorului mijloacele cele mai adecvate și eficiente pentru exercitarea legitimă a drepturilor sale?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de lo Contencioso-Administrativo no 2 de Vigo (Spania) la 14 august 2020 – CJ/Tesorería General de la Seguridad Social

(Cauza C-389/20)

(2020/C 423/33)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Contencioso-Administrativo no 2 de Vigo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: CJ

Pârâtă: Tesorería General de la Seguridad Social

Întrebările preliminare

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (1), referitor la egalitatea de tratament care exclude orice discriminare pe criterii de sex, fie directă, fie indirectă, în ceea ce privește obligația de a plăti contribuții sociale, și articolul 5 litera (b) din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (2) care prevede aceeași interzicere a discriminării directe sau indirecte pe criterii de sex, în ceea ce privește domeniul de aplicare al regimurilor sociale și condițiile de acces la acestea, precum și obligația de a contribui și calculul contribuțiilor; trebuie interpretate în sensul că se opun unei norme naționale precum articolul 251 litera d) din LGSS [, potrivit căruia] „d) Protecția conferită de sistemul special pentru lucrătorii casnici nu include protecția privind șomajul.”?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, dispoziția menționată trebuie considerată un exemplu de discriminare interzisă, în sensul articolului 9 alineatul (1) literele (e) și/sau (k) din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006, în măsura în care destinatarele normei în cauză, articolul 251 litera d) din LGSS, sunt aproape în exclusivitate femei?

(1) JO 1979, L 6, p. 24, Ediție specială 5/vol.1, p.192.

(2) JO 2006, L 204, p. 23, Ediție specială 5/vol.8, p.262.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy dla Warszawy-Mokotowa w Warszawie (Polonia) la 12 august 2020 – Agenția Europeană pentru Produse Chimice/Miejskie Przedsiębiorstwo Energetyki Cieplnej

(Cauza C-392/20)

(2020/C 423/34)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy dla Warszawy-Mokotowa w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Pârât: Miejskie Przedsiębiorstwo Energetyki Cieplnej

Întrebările preliminare

1)	Articolul 299 TFUE trebuie interpretat în sensul că este aplicabil numai deciziilor adoptate de Consiliu, de Comisie sau de Banca Centrală Europeană sau și deciziilor Agenției Europene pentru Produse Chimice adoptate cu privire la impunerea unei taxe administrative suplimentare?

Modul de redactare a articolului 299 TFUE, potrivit căruia decizia este învestită cu formulă executorie, fără îndeplinirea niciunei alte formalități decât cea a verificării autenticității acestui titlu, trebuie interpretat în sensul că instanța națională, atunci când se pronunță cu privire la învestirea cu formulă executorie și aplică normele naționale de procedură civilă, nu are competența de a verifica dacă creanța constatată prin titlul executoriu este prescrisă?

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy dla Krakowa-Śródmieścia w Krakowie (Polonia) la 18 august 2020 – T.B., D. sp. z. o. o./G. I. A/S

(Cauza C-393/20)

(2020/C 423/35)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy dla Krakowa-Śródmieścia w Krakowie

Părțile din procedura principală

Reclamante: T.B. și D. sp. z. o. o.

Pârâtă: G. I. A/S

Întrebările preliminare

Articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1), coroborat cu articolul 11 alineatul (1) litera (b) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că acesta poate fi invocat de către o persoană care în schimbul serviciilor – furnizate în beneficiul unei persoane direct vătămate într-un accident auto ca urmare a producerii unui prejudiciu – a dobândit dreptul de a solicita despăgubiri, însă nu desfășoară activitate profesională care constă în recuperarea de despăgubiri de la asigurători și care îl acționează în justiție în fața instanței de la sediul său pe asigurătorul de răspundere civilă al autorului accidentului respectiv, care are sediul într-un alt stat membru?

Articolul 7 punctul 2 sau articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că acesta poate fi invocat de către o persoană care a dobândit, în baza unui contract de cesiune, o creanță de la persoana vătămată într-un accident auto pentru a-l acționa în justiție, în fața instanței din statul membru în care s-a produs accidentul, în temeiul răspunderii civile, pe asigurătorul autorului acestui accident, care are sediul într-un alt stat membru decât cel în care s-a produs accidentul?

(1) JO 2012 L 351, p. 1.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 30 iulie 2020 – CHEP Equipment Pooling NV/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-396/20)

(2020/C 423/36)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Reclamantă: CHEP Equipment Pooling NV

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Întrebarea preliminară

Articolul 20 alineatul (1) din Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (Directiva 2008/9/CE) (1) trebuie interpretat în sensul că, chiar și în cazul în care există diferențe evidente de ordin numeric în dezavantajul persoanei impozabile – fără ca problema pro ratei să fie ridicată – între cererea de rambursare și factura emisă, statul membru de rambursare poate considera că nu este necesar să solicite informații suplimentare și că dispune de toate informațiile relevante pentru a lua o decizie cu privire la rambursare?

(1) JO 2008, L 44, p. 23.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Köln (Germania) la 28 august 2020 – Phantasialand/Finanzamt Brühl

(Cauza C-406/20)

(2020/C 423/37)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Phantasialand

Pârât: Finanzamt Brühl

Întrebările preliminare

Menționarea târgurilor și a parcurilor de distracție în cuprinsul categoriei 7 din anexa III coroborată cu articolul 98 alineatul (2) din Directiva TVA 2006/112/CE (1) poate fi utilizată în sensul unei diferențieri în vederea unei impozitări la cota normală a unui parc tematic, deși denumirea „parc de distracție” include atât întreprinderile de agrement fixe, cât și pe cele mobile?

2)	Jurisprudența Curții de Justiție, potrivit căreia contextul diferitor prestații poate avea ca efect faptul că aceste prestații sunt nesimilare, este aplicabilă prestațiilor efectuate de furnizorii de agrement mobili și de furnizorii de agrement ficși, sub formă de parcuri tematice?

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare preliminară:

„Punctul de vedere al consumatorului mediu”, care, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție, constituie un element esențial al principiului neutralității impozitului pe cifra de afaceri, constituie o „perspectivă mentală” care nu este accesibilă măsurilor de cercetare judecătorească bazate pe efectuarea unei expertize?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de La Coruña (Spania) la 2 septembrie 2020 – Banco Santander, S.A./J.A.C. și M.C.P.R.

(Cauza C-410/20)

(2020/C 423/38)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de La Coruña

Părțile din procedura principală

Apelantă: Banco Santander, S.A.

Intimați: J.A.C. și M.C.P.R.

Întrebările preliminare

În cazul în care, într-o procedură de rezoluție a unei instituții financiare, s-au anulat toate acțiunile în care era divizat capitalul social, articolul 34 alineatul (1) litera (a), articolul 53 alineatele (1) și (3) și articolul 60 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 (1) trebuie interpretate în sensul că se opun posibilității ca cei care au achiziționat acțiuni cu câteva luni înainte de inițierea procedurii de rezoluție, cu ocazia unei majorări de capital prin ofertă publică de subscriere, să introducă cereri de despăgubire sau cereri cu efect echivalent împotriva instituției emitente sau împotriva instituției rezultate dintr-o fuziune prin absorbție ulterioară?

În același caz la care se referă întrebarea anterioară, articolul 34 alineatul (1) litera (a), articolul 53 alineatul (3) și articolul 60 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 se opun posibilității de obligare pe cale judiciară a instituției emitente sau a instituției care îi succedă cu titlu universal să restituie contravaloarea acțiunilor subscrise, precum și să plătească dobânzi ca urmare a declarării nulității, cu efect retroactiv (ex tunc), a contractului de subscriere de acțiuni, prin acțiuni introduse ulterior rezoluției instituției?

(1) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (JO 2014, L 173, p. 190).

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Bremen (Germania) la 2 septembrie 2020 – S/Familienkasse Niedersachsen-Bremen der Bundesagentur für Arbeit

(Cauza C-411/20)

(2020/C 423/39)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Bremen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: S

Pârâtă: Familienkasse Niedersachsen-Bremen der Bundesagentur für Arbeit

Întrebările preliminare

Articolul 24 din Directiva 2004/38/CE (1) și articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (2) trebuie interpretate în sensul că se opun reglementării unui stat membru conform căreia un resortisant al unui alt stat membru care își stabilește domiciliul sau reședința obișnuită pe teritoriul primului stat membru și care nu face dovada unor venituri pe teritoriul național din agricultură sau din silvicultură, dintr-o activitate profesională, dintr-o activitate independentă sau dintr-o activitate salariată, nu are dreptul, în primele trei luni de la stabilirea domiciliului sau a reședinței obișnuite, la prestații familiale în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (j) coroborat cu articolul 1 litera (z) din Regulamentul nr. 883/2004, în timp ce un resortisant al statului membru în cauză, care se găsește într-o situație identică, are dreptul, fără a face dovada unor venituri din agricultură sau din silvicultură, dintr-o activitate profesională, dintr-o activitate independentă sau dintr-o activitate salariată, la prestații familiale în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (j) coroborat cu articolul 1 litera (z) din Regulamentul nr. 883/2004?

(1) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (denumită în continuare „Directiva 2004/38”) (JO 2004, L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 56).

(2) Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82).

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/27

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Hamburg (Germania) la 7 septembrie 2020 – Gräfendorfer Geflügel- und Tiefkühlfeinkost Produktions GmbH/Hauptzollamt Hamburg

(Cauza C-415/20)

(2020/C 423/40)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Gräfendorfer Geflügel- und Tiefkühlfeinkost Produktions GmbH

Pârât: Hauptzollamt Hamburg

Întrebările preliminare

Obligația statelor membre, care decurge din dreptul Uniunii, de a restitui cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii există și atunci când motivul restituirii nu îl constituie constatarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a faptului că temeiul juridic încalcă dreptul Uniunii, ci o interpretare dată de Curte unei (sub)poziții din Nomenclatura combinată?

2)	Principiile care reglementează dreptul de a solicita dobânzi în temeiul dreptului Uniunii stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene se aplică și plății restituirilor la export pe care autoritatea statului membru le-a refuzat cu încălcarea dreptului Uniunii?

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/27

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Judicial da Comarca de Braga, Juízo do Trabalho de Barcelos (Portugalia) la 10 septembrie 2020 – GD, ES/Luso Temp – Empresa de Trabalho Temporário, S.A.

(Cauza C-426/20)

(2020/C 423/41)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Judicial da Comarca de Braga, Juízo do Trabalho de Barcelos

Părțile din procedura principală

Reclamanți: GD, ES

Pârâtă: Luso Temp – Empresa de Trabalho Temporário, S.A.

Întrebarea preliminară

Articolul 3 alineatul (1) litera (f) și articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (1) se opun unei dispoziții precum cea care figurează la articolul 185 alineatul 6 din Código do Trabalho [Codul muncii] (adoptat prin Legea nr. 7/2009 din 12 februarie 2009), potrivit căreia un lucrător temporar are în orice caz dreptul la concediu plătit și la prime de vacanță numai în mod proporțional cu timpul de lucru prestat pentru întreprinderea utilizatoare, chiar dacă raportul său de muncă ia naștere într-un an calendaristic și încetează după doi sau trei ani calendaristici de la data respectivă, în condițiile în care unui lucrător angajat direct de întreprinderea utilizatoare și care ocupă același loc de muncă pentru aceeași perioadă i se aplică regimul general al concediilor, ceea ce îi garantează o perioadă mai mare de concediu plătit și prime de vacanță mai mari, deoarece acestea nu sunt proporționale cu timpul de lucru prestat?

(1) JO 2008, L 327, p. 9.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/28

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Valenciana (Spania) la 16 septembrie 2020 – Asociación Estatal de Entidades de Servicios de Atención a Domicilio (ASADE)/Consejería de Igualdad y Políticas Inclusivas

(Cauza C-436/20)

(2020/C 423/42)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Valenciana

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Asociación Estatal de Entidades de Servicios de Atención a Domicilio (ASADE)

Pârâtă: Consejería de Igualdad y Políticas Inclusivas

Întrebările preliminare

Articolul 49 TFUE și articolele 76 și 77 (coroborate cu articolul 74 și cu anexa 14) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 (1) trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care permite autorităților contractante să recurgă la convenții cu entități private fără scop lucrativ – nu doar cu asociațiile de voluntariat – în vederea prestării către persoane a oricărui tip de serviciu social în schimbul rambursării costurilor, fără a recurge la procedurile prevăzute de Directiva privind achizițiile publice și indiferent de valoarea estimată, prin simpla calificarea a acestor convenții ca fiind necontractuale?

În cazul în care răspunsul este negativ, iar acest lucru este, prin urmare, posibil: articolul 49 TFUE și articolele 76 și 77 (coroborate cu articolul 74 și cu anexa 14) din Directiva privind achizițiile publice trebuie interpretate în sensul că permit autorităților contractante să recurgă la convenții cu entități private fără scop lucrativ (nu doar cu organizații de voluntariat) în vederea prestării către persoane a oricărui tip de serviciu social în schimbul rambursării costurilor, fără a recurge la procedurile prevăzute de directivă și indiferent de valoarea estimată, doar în urma calificării convențiilor respective ca fiind necontractuale, atunci când, în plus, legislația națională menționată nu include explicit cerințele prevăzute la articolul 77 din directivă, ci face trimitere la norme administrative de punere în aplicare ulterioare, fără a prevedea în mod expres că, printre dispozițiile pe care trebuie să le respecte aceste norme de aplicare, se numără în mod explicit cerințele prevăzute la articolul 77 din directiva menționată?

În cazul în care răspunsul este de asemenea negativ și, prin urmare, acest lucru este posibil: articolele 49 și 56 TFUE, articolele 76 și 77 (coroborate cu articolul 74 și cu anexa XIV) din Directiva privind contractele de achiziții publice, precum și articolul 15 alineatul (2) din Directiva 123/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie privind serviciile în cadrul pieței interne (2) trebuie interpretate în sensul că permit autorităților contractante ca, în scopul selectării unei entități fără scop lucrativ (nu doar a asociațiilor de voluntariat) cu care convine asupra prestării către persoane a oricărui tip de serviciu social să includă, printre criteriile de selecție – pe lângă cele enunțate la articolul 2 alineatul (2) litera (j) din directivă –, stabilirea entității în localitatea în care urmează a fi prestat serviciul?

(1) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi al Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65).

(2) JO 2006, L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 23 septembrie 2020 – PJ/Agenzia delle dogane e dei monopoli – Ufficio dei monopoli per la Toscana, Ministero dell'Economia e delle Finanze

(Cauza C-452/20)

(2020/C 423/43)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelant: PJ

Intimate: Agenzia delle dogane e dei monopoli – Ufficio dei monopoli per la Toscana, Ministero dell'Economia e delle Finanze

Întrebarea preliminară

Articolul 25 alineatul 2 din Decretul regal nr. 2316 din 24 decembrie 1934, astfel cum a fost înlocuit prin articolul 24 alineatul 3 din Decretul legislativ nr. 6/2016 (de transpunere a Directivei 2014/40/UE (1) privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE) – în măsura în care prevede că „[o]rice persoană care vinde sau furnizează tinerilor sub 18 ani produse din tutun, țigarete electronice sau flacoane de reumplere care conțin nicotină ori noi produse din tutun se sancționează cu amendă administrativă de la 500 de euro la 3 000 de euro și cu suspendarea pentru o perioadă de 15 zile a autorizației pentru desfășurarea activității” –, încalcă sau nu principiile comunitare al proporționalității și al precauției, care rezultă din articolul 5 TUE, din articolul 23 alineatul (3) din Directiva 2014/40, precum și din considerentele (21) și (60) ale aceleiași directive, prin faptul că dă prioritate principiului precauției, fără a-l modera prin aplicarea principiului proporționalității, sacrificând astfel în mod disproporționat interesele operatorilor economici în favoarea protecției dreptului la sănătate, prin aceasta negarantând echilibrul just între diversele drepturi fundamentale, impunând în plus o sancțiune care nu urmărește în mod eficace obiectivul de reducere a prevalenței fumatului în rândul tinerilor, cu încălcarea considerentului (8) al directivei?

(1) JO 2014, L 127, p. 1

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 30 septembrie 2020 – Lombard Pénzügyi és Lízing Zrt./PN

(Cauza C-472/20)

(2020/C 423/44)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Lombard Pénzügyi és Lízing Zrt.

Pârât: PN

Întrebările preliminare

În cazul în care clauza contractuală abuzivă se referă la obiectul principal al contractului (informațiile cu privire la cursul de schimb nu erau conforme), astfel încât contractul nu poate continua să existe, iar părțile nu au ajuns la un acord, faptul că, în lipsa unei dispoziții de drept național cu caracter supletiv, există o poziție adoptată de instanța ierarhic superioară, care, deși nu este obligatorie pentru instanțele ierarhic inferioare, oferă îndrumări în legătură cu constatarea validității contractului sau a producerii efectelor sale, asigură efectul deplin al Directivei 93/13 (1)?

2)	În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare preliminară, este posibilă restabilirea situației inițiale în cazul în care contractul nu poate continua să existe ca urmare a clauzei abuzive privind obiectul principal, părțile nu au ajuns la un acord, iar poziția sus menționată nu este aplicabilă?

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare preliminară, în ipoteza în care s a formulat o acțiune prin care se solicită constatarea nulității în raport cu obiectul principal al contractului, poate legea să impună, în legătură cu [acest] tip de contract, condiția ca un consumator să formuleze, odată cu acțiunea respectivă, și o acțiune în constatarea validității contractului sau a producerii efectelor sale?

4)	În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare preliminară, atunci când nu este posibilă restabilirea situației inițiale, se poate constata a posteriori, prin legiferare, validitatea contractelor sau producerea efectelor lor în vederea asigurării echilibrului între părți?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovni sud Republike Hrvatske (Croația) la 30 septembrie 2020 – I. D./ Z. b. d.d., Z.

(Cauza C-474/20)

(2020/C 423/45)

Limba de procedură: croata

Instanța de trimitere

Vrhovni sud Republike Hrvatske

Părțile din procedura principală

Reclamant: I. D.

Pârâtă: Z. b. d.d., Z.

Întrebările preliminare

Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) trebuie interpretată în sensul că dispozițiile acesteia se aplică unui contract de credit încheiat înainte de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană, care face însă obiectul unei conversii după aderarea la Uniune în temeiul unei legi adoptate de Republica Croația după aderarea la Uniunea Europeană, și, prin urmare, Curtea are competența de a răspunde la a doua întrebare?

Dacă răspunsul la prima întrebare este afirmativ, este adresată următoarea întrebare:

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că se opune aplicării unei reglementări naționale precum legea specială în discuție în litigiul principal – ZID ZPK 2015 – Zakon o konverziji [Legea privind conversia], care, pe de o parte, în temeiul unei norme imperative, obligă prestatorul de servicii să adreseze consumatorului o ofertă de încheiere a unui act adițional la contractul de credit în modul stabilit de această lege, prin care clauzele contractuale, care la data intrării în vigoare a acestei legi (clauza referitoare la modificarea unilaterală a ratei dobânzii) sau ulterior (clauza referitoare la moneda străină legată de CHF) au fost declarate nule printr-o hotărâre judecătorească, să fie înlocuite cu clauze contractuale valide, ca și cum între părți s-ar fi aplicat de la început dispozițiile cuprinse în actul adițional, asigurându-se astfel validitatea contractului, iar, pe de altă parte, prevede că plățile efectuate în temeiul unor clauze abuzive de consumatorul care a fost de acord să încheie actul adițional sunt luate în considerare pentru executarea obligațiilor sale care decurg din clauzele actului adițional valid, printr-un acord privind dispunerea de eventuala sumă plătită în plus sau restituirea plăților către consumator, în cazul în care suma plătită în plus depășește totalul ratelor egale, conform noului plan de rambursare a creditului, operațiunile de mai sus realizându-se în modalitatea prevăzută de legea menționată?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Barcelona (Spania) la 6 octombrie 2020 – M P A/LC D N M T

(Cauza C-501/20)

(2020/C 423/46)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Barcelona

Părțile din procedura principală

Recurentă: M P A

Intimat: LC D N M T

Întrebările preliminare

Ce interpretare trebuie dată noțiunii de „reședință obișnuită” prevăzute la articolul 3 din Regulamentul nr. 2201/2003 (1) și la articolul 3 din Regulamentul nr. 4/2009 (2) persoanelor resortisante ale unui stat membru care locuiesc într-un stat terț ca urmare a funcțiilor care le-au fost încredințate în calitate de agenți contractuali ai Uniunii Europene și cărora, în statul terț, le-a fost recunoscut statutul de agenți diplomatici ai Uniunii Europene atunci când șederea lor în statul respectiv este legată de îndeplinirea funcțiilor lor pe care le exercită pentru Uniune?

În cazul în care, în sensul articolului 3 din Regulamentul nr. 2201/2003 și al articolului 3 din Regulamentul nr. 4/2009, stabilirea reședinței obișnuite a soților depinde de statutul acestora de agenți contractuali ai Uniunii Europene într-un stat terț, cum ar afecta această împrejurare stabilirea reședinței obișnuite a copiilor minori conform articolului 8 din Regulamentul nr. 2201/2003?

În cazul în care s-ar considera că copiii nu au reședința obișnuită în statul terț, legătura dintre cetățenia mamei, reședința sa în Spania înainte de căsătorie, cetățenia spaniolă a copiilor minori și nașterea lor în Spania poate fi luată în considerare în vederea stabilirii reședinței obișnuite în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul nr. 2201/2003?

În cazul în care se stabilește că reședința obișnuită a părinților și a minorilor nu se află într-un stat membru, având în vedere că, în temeiul Regulamentului nr. 2201/2003, nu există niciun alt stat membru competent să soluționeze aceste cereri, faptul că pârâtul este resortisant al unui stat membru se opune aplicării clauzei reziduale prevăzute la articolele 7 și 14 din Regulamentul nr. 2201/2003?

În cazul în care s-ar stabili că reședința obișnuită a părinților și a minorilor nu se află într-un stat membru, în scopul stabilirii obligației de întreținere a copiilor, cum trebuie interpretat forum necessitatis de la articolul 7 din Regulamentul nr. 4/2009 și, în special, ce condiții sunt necesare pentru a considera că o procedură nu se poate iniția sau desfășura în mod rezonabil sau este imposibil să se desfășoare într-un stat terț cu care litigiul are o legătură strânsă (în speță, Togo)? Este necesar ca partea să facă dovada că a inițiat sau a încercat să inițieze procedura în statul respectiv cu un rezultat negativ și este suficientă cetățenia uneia dintre părțile în litigiu ca element de legătură suficientă cu statul membru?

6)	Într-un caz precum cel în care soții au legături puternice cu statele membre (cetățenie, reședință anterioară), faptul că în temeiul dispozițiilor regulamentelor niciun stat membru nu este competent contravine articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale?

(1) Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO 2003, L 338, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 183).

(2) Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere (JO 2009, L 7, p. 1).

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/32

Recurs introdus la 6 noiembrie 2020 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 23 septembrie 2020 în cauza T-411/17, Landesbank Baden-Württemberg/Comitetul unic de rezoluție

(Cauza C-584/20 P)

(2020/C 423/47)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Triantafyllou, A. Nijenhuis, A. Steiblytė, V. Di Bucci, agenți)

Celelalte părți din procedură: Landesbank Baden-Württemberg, Comitetul unic de rezoluție

Concluziile recurentei

—	Anularea hotărârii Tribunalului;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În opinia recurentei, hotărârea atacată, prin care Tribunalul a anulat Decizia Comitetului unic de rezoluție (SRB) din sesiunea sa executivă din 11 aprilie 2017 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2017 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/SRF/2017/05), în măsura în care privește Landesbank Baden-Württemberg (denumită în continuare „decizia în litigiu”), trebuie anulată pentru următoarele motive.

În primul rând, calificarea anexei la decizia în litigiu este eronată, în măsura în care Tribunalul pornește de la premisa că această anexă „nu este legată în mod indisociabil” de decizie. De asemenea, în acest context, Tribunalul a încălcat principiul contradictorialității și dreptul la apărare al Comitetului unic de rezoluție. Anexa la decizia în litigiu este o parte integrată a acestei decizii. Fiecare anexă a fost prezentată sesiunii executive a SRB în formă electronică, alături de textul deciziei, fiind aprobată de acesta. Pe foaia de parcurs, la semnătura olografă a deciziei este indicată anexa menționată cu același număr de cod. Tribunalul nu a luat în considerare acest aspect și nu a dat ocazia Comitetului unic de rezoluție să dovedească legătura dintre cele două documente, deși este vorba despre un viciu juridic invocat din oficiu de Tribunal.

În al doilea rând, săvârșind o eroare de drept, Tribunalul a admis fără motivare excepția de nelegalitate invocată în primă instanță împotriva Regulamentului delegat (UE) 2015/63 (1). Tribunalul nu a recunoscut că pretinsa nelegalitate a regulamentului delegat se datorează Regulamentului (UE) nr. 806/2014 (2) și Directivei 2014/59 (3). Întrucât nu a fost contestată proporționalitatea acestor două acte juridice, Tribunalul nu ar fi trebuit să examineze nelegalitatea regulamentului delegat care, în definitiv, se întemeiază pe unul dintre cele două acte juridice de rang superior. De asemenea, Tribunalul nu a explicat în ce mod eroarea de drept constatată a regulamentului delegat se datorează normelor juridice de rang superior.

În al treilea rând, în privința nivelului-țintă și a contribuției anuale de bază, Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 69 alineatul (1) și articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014. Tribunalul pornește de la premisa că nivelul-țintă și contribuția anuală de bază pot fi depășite sau pot să nu fie atinse. Totuși, procedând astfel, Tribunalul nu ia în considerare faptul că o agenție precum Comitetul unic de rezoluție nu poate avea competența de a stabili asemenea sume. Suma de referință atrage necesitatea unei repartizări proporționale a sarcinii între toți debitorii contribuțiilor.

În al patrulea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că regulamentul delegat, în special articolele 4-7, articolul 9 și anexa I la acesta, este „interdependent”, în sensul că a calificat în mod eronat în drept adaptarea contribuțiilor la profilul de risc. Tribunalul își întemeiază teza caracterului „interdependent” al contribuțiilor pe adaptarea contribuțiilor individuale în funcție de profilul de risc al instituțiilor debitoare ale contribuțiilor. Această adaptare este însă rezultatul comparației între instituții individuale și concurenții acestora, care nu poate fi confundată cu „interdependența”.

În al cincilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a extins domeniul obligației de motivare ce revine Comisiei Europene în temeiul articolului 296 TFUE. Tribunalul a criticat metoda de calcul al contribuțiilor ca fiind lipsită de transparență printr-o critică generală a diferitor dispoziții coroborate ale regulamentului delegat, deși a admis natura confidențială a datelor instituțiilor concurente. În opinia recurentei, este însă suficient ca în decizia în litigiu să fie prezentate metoda utilizată, scopul și domeniul acesteia, astfel încât fiecare debitor al contribuțiilor să le poată corela cu datele pertinente care îl privesc. Datele numeroșilor săi concurenți ar fi, în această privință, nepertinente. În jurisprudența există mai multe exemple în care este garantat caracterul confidențial al datelor entităților concurente, fără a fi constatată lipsa validității dispozițiilor relevante. În sfârșit, Tribunalul nu a aplicat propriile dispoziții procedurale privind accesul la informațiile confidențiale.

(1) Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

(2) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

(3) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/34

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2020 – Laboratorios Ern/EUIPO – SBS Bilimsel Bio Çözümler (apiheal)

(Cauza T-51/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative apiheal - Marca națională verbală anterioară APIRETAL - Motive relative de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Lipsa similitudinii produselor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Lipsa atingerii aduse renumelui - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001]”)

(2020/C 423/49)

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamantă: Laboratorios Ern, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: S. Correa Rodríguez, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: S. Palmero Cabezas și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: SBS Bilimsel Bio Çözümler Sanayi Ve Ticaret AŞ (Istambul, Turcia) (reprezentant: M. López Camba, avocată)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 19 noiembrie 2018 (cauza R 1725/2017-4) privind o procedură de opoziție între Laboratorios Ern și SBS Bilimsel Bio Çözümler Sanayi Ve Ticaret

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Laboratorios Ern, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 103, 18.3.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/34

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2020 – SBS Bilimsel Bio Çözümler/EUIPO – Laboratorios Ern (apiheal)

(Cauza T-53/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative apiheal - Marca națională verbală anterioară APIRETAL - Motiv relativ de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Lipsa similitudinii semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2020/C 423/50)

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamantă: SBS Bilimsel Bio Çözümler Sanayi Ve Ticaret AŞ (Istanbul, Turcia) (reprezentant: M. López Camba, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: S. Palmero Cabezas și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Laboratorios Ern, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: S. Correa Rodríguez, avocată)

Obiectul

Dispozitivul

Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 19 noiembrie 2018 (cauza R 1725/2017-4) în ceea ce privește „produse farmaceutice și veterinare de uz medical; produse sanitare de uz medical; produse chimice de uz medical și veterinar, reactivi chimici de un farmaceutic și veterinar; suplimente alimentare de uz farmaceutic și veterinar; suplimente alimentare; suplimente nutriționale; preparate medicale pentru slăbire; alimente pentru sugari; ierburi și băuturi din ierburi adaptate în scopuri medicale; suplimente lichide din plante; creme pe bază de ierburi de uz medical; creme din plante de uz medical; ceaiuri din plante pentru uz medicinal; suplimente lichide din plante; materiale pentru plombarea dinților, materiale pentru amprente dentare, adezivi de uz dentar și materiale pentru repararea dinților; produse igienice de uz medical; prosoape sanitare; tampoane pentru menstruație; plasturi, materiale pentru pansamente; materiale pentru pansat; scutece, inclusiv din hârtie și din materii textile; fungicide; dezinfectanți; antiseptice; detergenți [detersivi] de uz medical” din clasa 5 și „propolis pentru consumul uman, propolis, propolis pentru consumul uman” din clasa 30.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de SBS Bilimsel Bio Çözümler Sanayi Ve Ticaret AŞ.

4)	Laboratorios Ern, SA suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 103, 18.3.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/35

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2020 – Broughton/Eurojust

(Cauza T-87/19) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Suspendarea avansării în treaptă pe o perioadă de șase luni - Anularea reîncadrării în gradul superior - Capacitate de a munci într-o a treia limbă - Anchetă administrativă - Datoria de loialitate - Imparțialitate - Dreptul la apărare - Egalitatea armelor - Obligația de motivare - Articolele 11 și 12 din statut”)

(2020/C 423/51)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamant: Jon Broughton (Rotterdam, Țările de Jos) (reprezentant: D. Coppens, avocat)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (reprezentanți: J. Jooma și A. Terstegen-Verhaag, agenți, asistați de D. Waelbroeck și A. Duron, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită în esență, în primul rând, anularea deciziilor din 4 mai 2018 prin care Eurojust a suspendat avansarea în treaptă a reclamantului pentru o perioadă de șase luni, a considerat că franceza constituia a treia sa limbă, a anulat reîncadrarea sa din gradul AD 9 în gradul AD 10 intervenită în 2012 și a procedat la recuperarea sumelor percepute din acel an în temeiul respectivei reîncadrări, în al doilea rând, dispunerea faptului că franceza trebuie să fie considerată drept a doua limbă a reclamantului iar neerlandeza a treia sa limbă, în al treilea rând, declararea drept ilicită a recuperării sumelor percepute de reclamant ca urmare a reîncadrării sale în grad și restituirea către acesta a sumelor recuperate de Eurojust și, în al patrulea rând, declararea faptului că Eurojust trebuie să repună reclamantul în situația sa juridică anterioară.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Jon Broughton să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust).

(1) JO C 139, 15.4.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/36

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2020 – CU/Comitetul Regiunilor

(Cauza T-487/19) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Salariul lunar de bază al funcționarilor recrutați înainte de 1 mai 2004 - Aplicarea unui factor de multiplicare inferior unității - Reducerea factorului de multiplicare - Eroare de drept - Egalitate de tratament - Încredere legitimă”)

(2020/C 423/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: CU (reprezentanți: T. Martin și S. Orlandi, avocați)

Pârât: Comitetul Regiunilor (reprezentanți: B. Rentmeister, agent, asistat de A. Dal Ferro, avocat)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Bohr, T. Lilamand și B. Mongin, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită anularea deciziei din 18 octombrie a Comitetului Regiunilor privind promovarea reclamantului în gradul AD 14 treapta 1, în măsura în care stabilește factorul de multiplicare la 0,9589951

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	CU și Comitetul Regiunilor suportă propriile cheltuieli de judecată.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 295, 2.9.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/37

Hotărârea Tribunalului din 5 octombrie 2020 – Eugène Perma France/EUIPO – SPI Investments Group (NATURANOVE)

(Cauza T-602/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale NATURANOVE - Marca Uniunii Europene verbală anterioară NATURALIUM - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2020/C 423/53)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Eugène Perma France (Saint-Denis, Franța) (reprezentant: S. Havard Duclos, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Crespo Carrillo și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: SPI Investments Group, SL (Sant Just Desvern, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 1 iulie 2019 (cauza R 2161/2018-4) privind o procedură de opoziție între SPI Investments Group și Eugène Perma France

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 1 iulie 2019 (cauza R 2161/2018-4) privind o procedură de opoziție între SPI Investments Group și Eugène Perma France.

2)	Obligă EUIPO la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de reclamantă, inclusiv a cheltuielilor necesare efectuate în legătură cu procedura în fața camerei de recurs.

(1) JO C 363, 28.10.2019.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/37

Acțiune introdusă la 15 octombrie 2020 – LC/Comisia

(Cauza T-472/20)

(2020/C 423/54)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: LC (reprezentant: L. Bôle-Richard, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei C(2020) 3503 final a Comisiei din 28 mai 2020;

—	trimiterea dosarului la Comisie;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe aprecierea vădit eronată a interesului comunitar pe care ar fi făcut-o Comisia Europeană. Reclamantul susține în această privință că Comisia nu a luat în considerare drept criterii de apreciere a interesului comunitar importanța și gravitatea încălcării normelor de concurență. Reclamantul adaugă că exploatarea frauduloasă a portofoliului său de brevete le-a permis comercianților electronici, precum și operatorilor poștali și de logistică să utilizeze invenția în cauză fără să distribuie utilizarea, avantajele și beneficiile sale care rezultă din aceasta pe întreaga piață relevantă.

Al doilea motiv, întemeiat pe neexaminarea de către Comisie a plângerii în mod diligent și imparțial. Reclamantul reproșează că decizia atacată a realizat o prezentare parțială a cauzei și a cronologiei sale, acordând în același timp consiliere juridică necorespunzătoare. De asemenea, formularea deciziei atacate ar demonstra lipsa analizei de către Comisie a elementelor de fapt și de drept care i-au fost aduse la cunoștință.

Al treilea motiv, întemeiat pe abuzul de putere de care ar fi vinovată Comisia, întrucât s-a aflat în situație de conflict de interese și a folosit manevre dilatorii împotriva reclamantului și a pretențiilor sale. În susținerea acestui motiv, reclamantul invocă în special legăturile care ar uni Comisia și societatea Amazon.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare de drept rezultând din neconstatarea de către Comisie a unei discriminări la accesul la procesul de elaborare a standardelor, precum și la rezultatul și la rapoartele acestor procese. Reclamantul afirmă ca a fost împiedicat să aibă acces la procesul de standardizare, atât în cadrul GS1 și ISO, cât și al operatorilor poștali și de logistică și al întreprinderilor care și-au dezvoltat propriul standard de facto la nivelul sectorului în temeiul procedeului brevetat de acesta.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept rezultând din neconstatarea de către Comisie a unei încălcări a articolului 101 alineatul (1) TFUE. Reclamantul consideră că în cadrul pieței de trimitere și urmărire a coletelor s-a demonstrat că falsificatorii prezumați au avut discuții anticoncurențiale, au făcut o excludere anticoncurențială și, în plus, i-au refuzat acestuia accesul la procesul de standardizare. Examinarea acordurilor de cooperare orizontală în lumina prezumțiilor de compatibilitate și de incompatibilitate ar conduce în mod incontestabil la considerarea acestor acorduri ca fiind incompatibile cu articolul 101 alineatul (3) TFUE. În sfârșit, reclamantul amintește că, în temeiul articolului 101 alineatul (3) TFUE, nu se poate acorda nicio exceptare acordurilor de cooperare orizontală care fac obiectul litigiului.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/38

Acțiune introdusă la 9 septembrie 2020 – Satabank/BCE

(Cauza T-563/20)

(2020/C 423/55)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Satabank plc (St. Julians, Malta) (reprezentant: O. Behrends, avocat)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei BCE din 30 iunie 2020 prin care BCE a revocat autorizația de instituție de credit a reclamantei;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.	Primul motiv, prin care se invocă faptul că decizia atacată este viciată în mod fundamental de măsurile precedente ale BCE și ale Autorității Malteze pentru Servicii Financiare (MFSA) și de lipsa unui tratament corespunzător al acestor măsuri din partea BCE în decizia atacată.

Al doilea motiv, prin care se invocă faptul că decizia atacată este afectată de vicii aflate în legătură cu pretinsa nerespectare a normelor pe care aceasta se întemeiază.

—

Se susține, în ceea ce privește aspectele referitoare la pretinsa combatere a spălării banilor și combatere a finanțării terorismului, că decizia atacată nu specifică nicio nerespectare actuală a normelor privind combaterea spălării banilor și combaterea finanțării terorismului și că BCE nu menționează nicio constatare a autorităților competente în materie de combatere a spălării banilor și combatere a finanțării terorismului potrivit căreia reclamanta ar fi încălcat dispozițiile în materie la momentul adoptării deciziei atacate.

—

Reclamanta susține de asemenea că decizia atacată este afectată de vicii aflate în legătură cu pretinsa nerespectare a cerințelor de capital reglementat. În această privință, reclamanta susține că decizia atacată descrie foarte simplu consecințele acțiunilor MFSA și, prin urmare, în mod indirect ale acțiunilor proprii ale BCE.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/39

Acțiune introdusă la 22 septembrie 2020 – YG/Comisia

(Cauza T-599/20)

(2020/C 423/56)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: YG (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Champetier, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 14 noiembrie 2019 a Comisiei Europene de a nu îl înscrie pe reclamant pe lista funcționarilor promovați pentru anul 2019;

—	anularea deciziei din 11 iunie 2020 de respingere a plângerii reclamantului împotriva deciziei din 14 noiembrie 2019 a Comisiei Europene de a nu îl înscrie pe reclamant pe lista funcționarilor promovați și

—	obligarea Comisiei la rambursarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 45 din Statutul funcționarilor – Erori vădite de apreciere – lipsa unei evaluări comparative:

—	atât cu privire la aprecierea raportului de evaluare a reclamantului, cât și a metodei evaluării comparative [(i) lipsa oricărei evaluări comparative și (ii) lipsa unei evaluări comparative cu membrii personalului din aceeași DG și de același grad].

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 25 a doua liniuță din Statutul funcționarilor (obligația de motivare).

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/39

Acțiune introdusă la 19 octombrie 2020 – MZ/Comisia

(Cauza T-631/20)

(2020/C 423/57)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: MZ (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 17 iulie 2019 prin care s-a dispus excluderea acesteia de pe lista de rezervă a concursului EPSO/AD/363/18 (AD7) – 2, administratori în domeniul fiscal;

—	anularea deciziei din 10 decembrie 2019 prin care s-a confirmat decizia de excludere a reclamantei de pe lista de rezervă a concursului EPSO/AD/363/18 (AD7) – 2, administratori în domeniul fiscal;

—	anularea deciziei autorității învestite cu puterea de numire din 8 iulie 2020, comunicată reclamantei prin e-mail în aceeași zi, cu obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor normative care reglementează regimul lingvistic al instituțiilor europene, pe interdicția discriminării pe plan lingvistic, pe încălcarea principiului proporționalității, pe încălcarea articolului 27 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, pe încălcarea principiului egalității de tratament între candidați, precum și pe încălcarea articolului 22 din Carta drepturilor fundamentale.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității între candidați și pe nerespectarea obiectivității evaluării din cauza lipsei de stabilitate a comisiei de examinare, pe încălcarea articolului 27 din Statut, precum și pe lipsa vădită de logică și de coerență rațională și pe eroarea vădită de apreciere a comisiei de examinare.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea anunțului de concurs și, pe cale de consecință, a articolului 27 din Statutul funcționarilor, în măsura în care comisia de examinare nu ar fi respectat dispozițiile anunțului de concurs în ceea ce privește evaluarea generală și competențele impuse pentru fiecare domeniu.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 5 din anexa III la Statutul funcționarilor și pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare de către comisia de examinare din cadrul reexaminării, a dreptului la o cale de atac efectivă, precum și a principiului bunei administrări și a dreptului la apărare, în măsura în care comisia de examinare ar fi adoptat o formulă standard de motivare din care nu ar rezulta dacă competențele reclamantei au fost sau nu evaluate și ce criterii au fost efectiv adoptate în această privință.

7.12.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/40

Acțiune introdusă la 23 octombrie 2020 – Ryanair/Comisia

(Cauza T-643/20)

(2020/C 423/58)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Ryanair DAC (Swords, Irlanda) (reprezentanți: F. Laprévote, V. Blanc, E. Vahida, S. Rating și I. Metaxas-Maranghidis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (UE) a Comisiei Europene din 31 iulie 2020 privind ajutorul de stat SA.57116 – Țările de Jos – Covid 19: Garanție de stat pentru împrumuturi și împrumut de stat în favoarea KLM și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a solicitat de asemenea ca acțiunea sa să fie judecată potrivit procedurii accelerate prevăzute la articolul 23 a din Statutul Curții de Justiție.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, prin care se invocă faptul că Comisia Europeană a exclus în mod greșit ajutorul în favoarea Air France din domeniul de aplicare al deciziei.

Al doilea motiv, prin care se invocă faptul că Comisia Europeană a încălcat prevederi specifice ale TFUE și principiile generale ale dreptului european privind interzicerea discriminării, libera prestare a serviciilor și libertatea de stabilire, care au susținut liberalizarea transportului aerian în UE de la sfârșitul anilor 1980. Liberalizarea pieței transportului aerian în UE a permis creșterea companiilor aeriene cu tarife reduse cu adevărat paneuropene. Autorizând Țările de Jos să acorde ajutorul în favoarea KLM, Comisia Europeană nu a ținut cont de pagubele cauzate de criza COVID-19 unor astfel de companii aeriene paneuropene și de rolul lor în conectivitatea aeriană a Țărilor de Jos. Articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE prevede o excepție de la interzicerea ajutoarelor de stat instituită de articolul 107 alineatul (1) TFUE, însă nu prevede o excepție și de la celelalte norme și principii ale TFUE.

Al treilea motiv, prin care se invocă faptul că Comisia Europeană a aplicat greșit articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a constatat că ajutorul vizează o perturbare gravă în economia neerlandeză, încălcând obligația de a evalua efectele benefice ale ajutorului în raport cu efectele sale negative asupra condițiilor comerciale și a menținerii unei concurențe nedenaturate (altfel spus, „testul comparativ”) și de a asigura proporționalitatea ajutorului.

4.	Al patrulea motiv, prin care se invocă faptul că Comisia Europeană a omis să inițieze o procedură oficială de investigare, în pofida unor dificultăți serioase, și a încălcat drepturile procedurale ale reclamantei.

5.	Al cincilea motiv, prin care se invocă faptul că decizia a încălcat obligația de motivare care îi incumbă Comisiei Europene.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 423

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 63 7 decembrie 2020

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2020/C 423/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1