—

având în vedere comunicarea Comisiei din 17 mai 2018 intitulată „Către o mobilitate automatizată: O strategie a UE pentru mobilitatea viitorului” (COM(2018)0283),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2016 intitulată „O strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative, o etapă către mobilitatea cooperativă, conectată și automatizată” (COM(2016)0766),

—

având în vedere rezoluția sa din 1 iunie 2017 referitoare la conectivitatea la internet pentru creștere, competitivitate și coeziune: societatea europeană a gigabiților și tehnologia 5G (1),

—

având în vedere Rezoluția din 13 martie 2018 referitoare la o Strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative (2),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0425/2018),

A.

întrucât strategia UE privind mobilitatea conectată și automatizată este strâns legată de prioritățile politice ale Comisiei, în special de cele legate de locurile de muncă, creșterea economică și investiții, cercetare și inovare, mediu și schimbări climatice, mobilitate și transporturi curate și sigure, siguranța rutieră și descongestionarea traficului rutier, precum și piața unică digitală și uniunea energetică;

B.

întrucât ritmul rapid al dezvoltării tehnologice, atât în industria transportului, cât și în domeniul roboticii și al inteligenței artificiale, are un impact semnificativ asupra economiei și a societății; întrucât vehiculele autonome ne vor schimba semnificativ viața de zi cu zi, vor determina viitorul transportului rutier la nivel mondial, vor reduce cheltuielile de transport, vor îmbunătăți siguranța rutieră, vor crește mobilitatea și vor reduce impactul asupra mediului; întrucât sectorul transportului rutier ar putea deschide calea către noi servicii și noi moduri de transport, răspunzând astfel cererii tot mai mari față de mobilitatea personală și transportul bunurilor, și ar putea contribui chiar la revoluționarea urbanismului;

C.

întrucât Comisia își propune să reducă la jumătate numărul anual de decese rutiere în UE până în 2020, în comparație cu 2010, în concordanță cu obiectivul „Zero victime” întrucât progresele în ceea ce privește reducerea numărului total de victime și persoane rănite par să fi stagnat recent, având în vedere că în 2016 peste 25 000 de persoane și-au pierdut viața pe șoselele din UE, iar alte 135 000 au fost grav rănite; întrucât orașele noastre se confruntă cu probleme importante legate de mobilitate, la care se adaugă poluarea și schimbările climatice;

D.

întrucât s-a dovedit deja că sistemele de asistență la condus, cum ar fi avertizarea la trecerea involuntară peste liniile de separare a benzilor de circulație și frânarea automată în caz de urgență contribuie la siguranța rutieră și la reducerea numărului de accidente grave;

E.

întrucât majoritatea covârșitoare a accidentelor rutiere sunt cauzate de comportamentul uman inadecvat și, ca atare, există o necesitate imperativă de a reduce posibilitățile de producere a unor astfel de accidente prin obligativitatea utilizării sistemelor de asistare a conducătorului auto, care îmbunătățesc siguranța rutieră, menținându-se, în același timp, mobilitatea personală;

F.

întrucât tendința constantă și pozitivă în materie de siguranță rutieră pe care UE a înregistrat-o în ultimii zece ani a încetinit; întrucât transportul rutier este responsabil în continuare de cea mai mare parte a emisiilor din transport, în ceea ce privește gazele cu efect de seră și poluanții atmosferici;

G.

întrucât cererea de transport, indiferent dacă este vorba despre transportul de pasageri sau de mărfuri, înregistrează o creștere la nivel mondial, în contextul în care se conștientizează că resursele planetei noastre sunt limitate și că eficiența transportului va reprezenta, așadar, o preocupare din ce în ce mai importantă;

H.

întrucât UE ar trebui să încurajeze și să dezvolte în continuare tehnologiile digitale pentru mobilitatea automatizată, pentru a compensa comportamentele umane inadecvate și pentru a reduce accidentele rutiere și numărul de decese din trafic;

I.

întrucât automatizarea și implementarea noilor tehnologii vor crește gradul de siguranță a transportului și a sistemelor de transport și vor elimina anumiți factori umani implicați; întrucât, concomitent cu automatizarea, ar trebui luate în considerare atât diversitatea, cât și starea sistemelor de transport din diferite state membre; întrucât trebuie construite noi sisteme de transport iar sistemele de transport, noi sau existente, trebuie echipate cu mijloace de siguranță adecvate înainte ca automatizarea să poată fi efectuată;

J.

întrucât există niveluri de automatizare, iar nivelurile 1și 2 sunt deja disponibile pe piață, însă nivelurile de automatizare condiționată, automatizare sporită și, respectiv, automatizare completă, specifică conducerii autonome, nu sunt prevăzute a fi disponibile înainte de perioada 2020-2030 și întrucât, prin urmare, sistemele de asistare a conducătorului auto sunt importante reprezentând o tehnologie de bază în calea către o automatizare completă;

K.

întrucât este necesar să se prevadă investiții atât în faza de cercetare, cât și în faza ulterioară de dezvoltare, pentru a îmbunătăți tehnologiile disponibile și pentru a implementa o infrastructură de transport sigură și inteligentă;

L.

întrucât mai multe țări din lume (de exemplu, SUA, Australia, Japonia, Coreea și China) se îndreaptă rapid către introducerea pe piață a unei mobilități conectate și automatizate; întrucât Europa trebuie să reacționeze mult mai proactiv la evoluțiile rapide din acest sector, să încurajeze inițiativele și să promoveze cerințe stricte de siguranță pentru toți participanții la trafic care călătoresc pe mare, pe apă, pe căi rutiere, aeriene sau feroviare și utilizând mijloace de transport mixte;

M.

întrucât Comisia se așteaptă ca noua piață a vehiculelor automatizate și conectate să crească exponențial, veniturile estimate depășind 620 de miliarde EUR până în 2025 în industria automobilelor din UE și 180 de miliarde EUR în sectorul produselor electronice din UE;

N.

întrucât Declarația de la Amsterdam (2016) definește cooperarea dintre statele membre, Comisie și industrie în domeniul conducerii conectate și automatizate;

O.

întrucât transportul autonom acoperă toate mijloacele de transport (rutier, feroviar, aerian, maritim și pe căile navigabile interioare) pilotate de la distanță, automatizate și autonome;

P.

întrucât comunicarea Comisiei privind calea către o mobilitate automatizată constituie o etapă importantă în strategia UE pentru mobilitatea conectată și automatizată;

Q.

întrucât trebuie pus accentul pe mobilitatea autonomă, având în vedere că vehiculele complet autonome vor genera beneficii evidente pentru siguranța rutieră și vor putea circula fără funcționalități conectate; întrucât este posibil ca capacitățile și serviciile auxiliare să necesite în continuare comunicații digitale;

R.

întrucât introducerea vehiculelor autonome, preconizată deja pentru 2020, va aduce beneficii considerabile, presupunând totodată diverse riscuri noi, și anume cele legate de siguranța rutieră, răspunderea civilă și asigurări, securitatea informatică, drepturile de proprietate intelectuală, protecția datelor și aspecte legate de accesul la date, infrastructura tehnică, standardizarea și ocuparea forței de muncă; întrucât nu poate fi prevăzut pe deplin efectul pe termen lung al mobilității autonome asupra locurilor de muncă și asupra mediului; întrucât este de o importanță crucială să se garanteze caracterul adecvat al cadrului juridic al UE pentru a se răspunde în mod corespunzător acestor provocări și să se sensibilizeze publicul față de vehiculele autonome, determinând acceptarea acestora,

S.

întrucât implicațiile etice ale utilizării acestor tehnologii fac necesară elaborarea de orientări pentru utilizarea inteligenței artificiale, precum și sisteme care să garanteze tratarea coerentă a acestor probleme etice;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.

74.

75.

76.

77.

78.

79.

80.

81.

82.

—

având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), care stabilesc principiul egalității de gen ca valoare fundamentală a Uniunii,

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 8 și 19,

—

având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care conține dispoziții specifice privind principiul orizontal al egalității de gen, și articolul 6 din TUE, care recunoaște că această cartă are aceeași valoare juridică ca tratatele,

—

având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

—

având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) din 1979,

—

având în vedere Convenția de la Istanbul din 11 mai 2011 privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2016 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (1),

—

având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acesteia, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing + 5 (2000), Beijing + 10 (2005) și Beijing + 15 (2010) și documentul final al conferinței de revizuire Beijing + 20,

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2009 (2), cea din 8 martie 2011 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2010 (3), cea din 13 martie 2012 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2011 (4), cea din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013 (5), și cea din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2014-2015 (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2003 referitoare la integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului European (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 ianuarie 2007 privind abordarea integrată a egalității între femei și bărbați în cadrul lucrărilor comisiilor (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 aprilie 2009 privind abordarea integrată a egalității de gen în cadrul lucrărilor comisiilor și ale delegațiilor (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 mai 2009 referitoare la integrarea perspectivei de gen în relațiile externe ale UE și în consolidarea păcii și a structurilor statului (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 referitoare la femeile în procesul decizional politic (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015 (12),

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 referitoare la noua Strategie pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen în Europa post-2015 (13),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2016 privind integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului European (14),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2017 referitoare la combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE (15),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la prevenirea și combaterea hărțuirii morale și a hărțuirii sexuale la locul de muncă, în spațiile publice și în viața politică a UE (16),

—

având în vedere Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii, stabilite în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (17), și în special articolul 1 literele (c) și (d),

—

având în vedere broșura „Femeile în Parlamentul European” din 2018,

—

având în vedere Raportul anual pe 2017 privind resursele umane din Parlamentul European, publicat în august 2018,

—

având în vedere ghidul privind limbajul neutru din perspectiva genului în Parlamentul European,

—

având în vedere raportul dlui Dimitrios Papadimoulis, vicepreședintele Parlamentului European și președintele Grupului la nivel înalt pentru egalitate de gen și diversitate, adresat Biroului Parlamentului European și intitulat „Egalitatea de gen în Secretariatul General al Parlamentului European – situația actuală și perspective 2017-2019”, adoptat la reuniunea Biroului din 16 ianuarie 2017,

—

având în vedere foaia de parcurs pentru perioada 2017-2019 pentru punerea în aplicare a raportului intitulat Egalitatea de gen în Secretariatul General al Parlamentului European – situația actuală și perspective 2017-2019”,

—

având în vedere Planul de acțiune privind promovarea egalității de gen și a diversității în Parlamentul European pentru perioada 2014-2019,

—

având în vedere mandatul Grupului la nivel înalt pentru egalitatea de gen și diversitate,

—

având în vedere orientările sale privind egalitatea pentru membri/persoanele responsabile cu recrutarea din comitetele de selecție,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 iulie 2017 intitulată „Un loc de muncă mai bun pentru toți: de la șanse egale la diversitate și incluziune” (C(2017)5300) (18), precum și Carta sa privind diversitatea și incluziunea (19),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015 intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278) (20),

—

având în vedere Strategia Consiliului Europei privind egalitatea de gen 2018-2023 (21),

—

având în vedere Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 19 noiembrie 2013 referitoare la integrarea dimensiunii de gen, anexată la rezoluția legislativă a Parlamentului European referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020, anexată la CFM (22),

—

având în vedere raportul Uniunii Interparlamentare intitulat „Parlamente atente la dimensiunea de gen: o evaluare globală a bunelor practici”, publicat în 2011,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0429/2018),

A.

întrucât principiul egalității de gen este o valoare fundamentală a UE și este prevăzut de tratatele UE și de Carta drepturilor fundamentale; întrucât articolul 8 din TFUE stipulează că Uniunea Europeană, prin toate activitățile sale, urmărește să elimine inegalitățile, să promoveze egalitatea de gen și să combată discriminarea atunci când își definește și pune în aplicare politicile și activitățile;

B.

întrucât egalitatea de gen, în general, este esențială pentru protecția drepturilor omului, funcționarea democrației, respectarea statului de drept, creșterea economică, incluziunea socială și sustenabilitate și integrarea unei dimensiuni de gen este relevantă pentru toate domeniile de politică aflate sub competența UE;

C.

întrucât dreptul la egalitate și garantarea nediscriminării sunt principii fundamentale care stau la baza integrării dimensiunii de gen; întrucât integrarea dimensiunii de gen înseamnă abordarea drepturilor, a perspectivelor și a confortului de viață al femeilor, fetelor, persoanelor LGBTIQ și persoanelor cu orice identitate de gen;

D.

întrucât progresele în ceea ce privește asigurarea egalității de gen în UE nu numai că stagnează în întreaga Uniune, ci în unele state membre se înregistrează chiar regrese semnificative;

E.

întrucât Convenția de la Istanbul subliniază importanța schimbării mentalităților și a atitudinilor pentru a întrerupe cercul vicios al tuturor formelor de violență de gen; întrucât educația la toate nivelurile și pentru persoanele de toate vârstele, legată de egalitatea între femei și bărbați, de rolurile de gen lipsite de stereotipuri și de respectarea integrității persoanei este așadar, necesară în acest sens;

F.

întrucât fondurile și resursele umane alocate sunt insuficiente pentru a putea asigura progrese reale în ceea ce privește integrarea perspectivei de gen în politicile, programele, inițiativele și acțiunile UE;

G.

întrucât jumătate din populația Uniunii Europene este formată din femei și jumătate din bărbați, însă componența Parlamentului European reflectă o subreprezentare gravă a femeilor, doar 36,1 % dintre deputații în Parlamentul European fiind femei; întrucât acest dezechilibru este subliniat și de componența Biroului Parlamentului, care este alcătuit din 7 femei și 13 bărbați; întrucât o reprezentare de gen echilibrată și diversitatea în organismele Parlamentului ajută la eliminarea stereotipurilor, reduc discriminarea și cresc nivelul reprezentării democratice a cetățenilor UE și legitimitatea deciziilor Parlamentului;

H.

întrucât, din numirile personalului de conducere de nivel superior în cadrul Parlamentului (directori generali și directori), doar 11 % au fost femei în 2016 și doar 33 % în 2017;

I.

întrucât obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) 5 vizează „realizarea egalității de gen și capacitarea tuturor femeilor și a fetelor” până în 2030 și este un obiectiv transversal în toate cele 17 ODD; întrucât integrarea perspectivei de gen contribuie la o dezvoltare eficientă, sustenabilă și de durată, care să aibă un impact pozitiv în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de reducere a sărăciei; întrucât, cu toate acestea, progresul egalității de gen este foarte lente, iar schimbările sunt minime în multe țări din lumea întreagă (23), inclusiv în Europa; întrucât în realizarea ODD 5 s-au obținut rezultate inegale în interiorul și între statele membre, iar proporția de femei din parlamentele naționale și din funcțiile de decizie este încă departe de a fi egală cu cea a bărbaților (24);

J.

întrucât evaluările impactului de gen sunt necesare pentru a evalua și a identifica probabilitatea ca o decizie să aibă consecințe negative pentru situația egalității de gen; întrucât este, prin urmare, esențial ca bugetele să fie analizate dintr-o perspectivă de gen, pentru a obține informații cu privire la diferitele efectele ale alocării și distribuției bugetare asupra egalității de gen, precum și pentru a crește transparența și responsabilizarea;;

K.

întrucât integrarea dimensiunii de gen este considerată o strategie eficientă și acceptată la nivel global, care vizează realizarea egalității de gen și combaterea discriminării prin reorganizarea, îmbunătățirea, dezvoltarea și evaluarea proceselor politicilor tematice, astfel încât perspectiva egalității de gen să fie inclusă în toate politicile, măsurile de reglementare și programelor de cheltuieli, la toate nivelurile și în toate etapele de către actorii implicați în desfășurarea politicilor; întrucât integrarea dimensiunii de gen oferă instrumente esențiale pentru analizarea sistematică a diferențelor dintre condițiile, situațiile și necesitățile tuturor politicilor și acțiunilor, precum și pentru progresul egalității de gen și promovarea egalității de drepturi și a unei reprezentării de gen echilibrate la diferitele niveluri administrative, politice, sociale și economice, precum și în procesele decizionale;

L.

întrucât este necesară o cooperare interinstituțională mai strânsă între Parlament, Consiliu și Comisie în ceea ce privește integrarea dimensiunii de gen, astfel încât aceasta să poată fi introdusă în toate etapele bugetului, politicilor, programelor și inițiativelor Uniunii, ceea ce ar facilita și acțiunile de integrare a perspectivei de gen ale Parlamentului;

M.

întrucât amendamentele privind integrarea perspectivei de gen adoptate de Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și prezentate spre aprobare în cadrul altor comisii reprezintă un instrument eficace pentru a garanta că egalitatea de gen este luată în considerare în mod corespunzător în rapoartele și în rezoluțiile Parlamentului European;

N.

întrucât deși un buget care include perspectiva de gen în planificare și programare contribuie la progresul egalității de gen și la respectarea drepturilor femeilor și este unul dintre instrumentele principale folosite de factorii de decizie politică pentru a promova egalitatea de gen, acesta încă nu este utilizat sistematic de către niciuna dintre instituțiile UE;

O.

întrucât, conform celor mai recente date disponibile (25), femeile reprezintă 59 % din personalul Parlamentului, dar sunt în continuare subreprezentate în toate gradele de conducere; întrucât numărul femeilor în funcții de conducere de nivel superior a înregistrat chiar o scădere din iunie 2017, iar numărul femeilor în funcții de conducere de nivel mediu a înregistrat doar o ușoară creștere;

P.

întrucât raportul din 2017 privind egalitatea de gen realizat de Dimitrios Papadimoulis, vicepreședintele Parlamentului, a stabilit trei obiective privind reprezentarea femeilor la nivelul de management mediu și superior, care trebuie atinse până în 2019: 30 % la nivel de director general, 35 % la nivel de director și 40 % la nivel de șef de unitate, și întrucât foaia de parcurs ulterioară prezintă modul în care se pot atinge aceste obiective;

Q.

întrucât, pentru a promova integrarea dimensiunii de gen în lucrările comisiilor și delegațiilor Parlamentului, un membru responsabil pentru integrarea dimensiunii de gen este numit în cadrul fiecărei comisii și în cadrul Conferinței președinților de delegație, care transmite experiența și bunele practici în cadrul rețelei pentru integrarea perspectivei de gen;

R.

întrucât asigurarea coerenței între politicile interne în materie de resurse umane și acțiunile externe în domeniul promovării egalității de gen și a drepturilor LGBTIQ este esențială pentru credibilitatea Parlamentului și a celorlalte instituții ale UE;

S.

întrucât, din 2014, Regulamentul de procedură al Parlamentului prevede că diversitatea Parlamentului trebuie să se reflecte în componența biroului fiecărei comisii parlamentare și că aceste birouri nu trebuie să fie alcătuite exclusiv din bărbați sau exclusiv din femei;

T.

întrucât posturile de conducere de nivel superior din Parlament sunt atribuite exclusiv de Biroul Parlamentului European;

U.

întrucât integrarea dimensiunii de gen în cazul Parlamentului European trebuie să țină seama în mod corespunzător de drepturile, perspectivele și binele persoanelor LGBTIQ și ale persoanelor cu orice identitate de gen; întrucât, deși Parlamentul acordă o importanță crescută aspectelor legate de persoanele LGBTIQ, activiștii LGBTIQ au o vizibilitate relativ scăzută și se fac prea puțin auziți;

V.

întrucât este necesar să se recunoască valoarea socială și politică a organizațiilor de femei și a spațiilor pentru femei, a istoriei și a activității acestora, precum și a rolului esențial al acestora în prevenirea violenței de gen și în promovarea egalității de gen, a autodeterminării femeilor și a dialogului intercultural; întrucât nu există o integrare conștientă a perspectivei de gen fără locuri care să poată genera autodeterminarea și autoritatea femeilor și să poată combate violența împotriva femeilor;

W.

întrucât legitimitatea femeilor în sfera politică este încă contestată uneori și întrucât femeile sunt victime ale stereotipurilor, ceea ce le descurajează să se implice în politică, un fenomen care se evidențiază în special acolo unde femeile sunt slab reprezentate în politică;

X.

întrucât, deși în UE au aceleași drepturi politice și civile ca și bărbații, femeile se confruntă adesea cu inegalități sociale, societale și economice;

Y.

întrucât egalitatea de gen contribuie la purtarea unor dezbateri mai cuprinzătoare și la îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor, deoarece poate permite analizarea unor perspective ample;

Z.

întrucât instituțiile trebuie să aibă responsabilitatea de a evita segregarea verticală și orizontală de gen;

AA.

întrucât angajamentul Parlamentului pentru promovarea egalității de gen există de mulți ani și întrucât Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen are responsabilitatea de a aplica și de a dezvolta integrarea dimensiunii de gen în toate sectoarele de politică;

AB.

întrucât Parlamentul European trebuie să continue să combată hărțuirea sexuală și aplice măsurile convenite;

AC.

întrucât Parlamentul are mai multe organisme responsabile de conceperea și aplicarea integrării dimensiunii de gen și de promovarea egalității de gen și a diversității, atât la nivel politic, cât și administrativ, cum ar fi Grupul la nivel înalt pentru egalitatea de gen și diversitate, Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, Rețeaua pentru integrarea perspectivei de gen, Unitatea pentru egalitate și diversitate, Comitetul pentru egalitate de șanse și diversitate (COPEC), „Égalité” (asociația personalului LGBTI+ din instituțiile UE), Comitetul consultativ pentru prevenție și protecție la locul de muncă și Grupul coordonatorilor pentru egalitate și diversitate; întrucât, cu toate acestea, nu există o coordonare clară sau o coerență între aceste organisme;

AD.

întrucât integrarea dimensiunii de gen este un proces care necesită competențe și cunoștințe specifice, dar și angajament, fiind astfel eficace numai dacă este însoțită de activități de conștientizare și de consolidare a capacităților desfășurate de instituții și de personal;

AE.

întrucât Parlamentul s-a angajat deja în 2003 să adopte și implementeze un plan de politică pentru integrarea dimensiunii de gen, prioritizând integrarea acesteia în activitatea comisiilor și a delegațiilor, cu instrumente concrete pentru promovare, pentru o mai bună informare și pentru aplicarea principiului integrării perspectivei de gen în activitatea lor cotidiană,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

—

având în vedere propunerea de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei 2007/198/Euratom de înființare a întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune, cu oferirea unor avantaje conexe (COM(2018)0445),

—

având în vedere Decizia Consiliului de modificare a Deciziei 2007/198/Euratom de înființare a întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune, cu oferirea unor avantaje conexe (1),

—

având în vedere Raportul Curții de Conturi Europene din 13 noiembrie 2017 privind conturile anuale ale întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune pentru exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsul întreprinderii comune,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 14 iunie 2017„Contribuția UE la proiectul ITER reformat” (COM(2017)0319),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0393/2018),

A.

întrucât se preconizează că fuziunea ar putea avea un rol esențial în viitorul peisaj energetic european și global, ca sursă de energie virtual inepuizabilă, sigură, ecologică și atractivă din punct de vedere economic,

B.

întrucât fuziunea oferă deja oportunități concrete pentru industrie și are un efect pozitiv asupra locurilor de muncă, a creșterii economice și a inovării, cu un impact pozitiv dincolo de domeniul fuziunii și energiei,

C.

întrucât întreprinderea comună europeană pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune coordonează activitățile de cercetare și dezvoltare științifică și tehnologică în domeniul fuziunii,

D.

întrucât Europa a jucat încă de la început un rol de lider în proiectul ITER, dezvoltat în strânsă colaborare cu ceilalți semnatari ai Acordului ITER (SUA, Rusia, Japonia, China, Coreea de Sud și India) și întrucât contribuția europeană, direcționată prin întreprinderea comună, reprezintă 45 % din costurile de construcție a proiectului,

E.

întrucât propunerea Comisiei de modificare a Deciziei 2007/198/Euratom a Consiliului vizează garantarea finanțării pentru participarea în continuare a Europei la proiectul ITER, pe întreaga durată a următorului cadru financiar multianual, pentru a garanta continuitatea proiectului în vederea unor importante descoperiri științifice în dezvoltarea fuziunii în domeniul civil, care să permită, în cele din urmă, producerea unei energii sigure și rentabile care să răspundă obiectivelor Acordului de la Paris,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

—

având în vedere studiul intitulat „Public Sector Reform: How the EU budget is used to encourage it” (Reforma sectorului public: cum este utilizat bugetul UE pentru a încuraja această reformă), publicat de Direcția Generală Politici Interne în 2016 (1),

—

având în vedere Strategia Europa 2020,

—

având în vedere actuala perioadă de finanțare a UE (2014-2020) și propunerea Comisiei privind noul cadru financiar multianual (2021-2028),

—

având în vedere acordul la care au ajuns colegiuitorii în iulie 2018 de a majora bugetul Programului de sprijin pentru reforme structurale (PSRS),

—

având în vedere articolul 197 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0378/2018),

A.

întrucât administrația publică din statele membre este esențială pentru execuția bugetului UE și, atunci când funcționează în mod eficace, poate contribui la crearea unor sisteme moderne, capabile să crească prosperitatea și bunăstarea în UE;

B.

întrucât propunerea privind un nou cadru financiar anual (CFM) nu include, în forma sa actuală, un obiectiv specific pentru administrația publică,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

—

având în vedere protecția internațională a libertății de gândire, de conștiință, religioase sau de convingere garantată de articolul 18 din Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) din 1948, articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966, Declarația Organizației Națiunilor Unite (ONU) din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie și credință, articolul 9 din Convenția europeană a drepturilor omului și articolele 10, 21 și 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Observația nr. 22 din 30 iulie 1993 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU referitoare la articolul 18 din DUDO din 1948 și Rezoluția sa 16/18 din 12 aprilie 2011 referitoare la combaterea intoleranței, a stereotipurilor negative, a stigmatizării, a discriminării, a incitării la violență și a violenței la adresa persoanelor din motive legate de religie sau de convingere,

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2 și 21,

—

având în vedere articolul 17 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 21 februarie 2011 privind intoleranța, discriminarea și violența pe motive de religie sau credință,

—

având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, adoptate de Consiliu la 25 iunie 2012, și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019,

—

având în vedere Orientările UE din 24 iunie 2013 privind promovarea și protecția libertății de religie sau de convingere,

—

având în vedere recomandarea sa din 13 iunie 2013 referitoare la proiectul de orientări ale UE privind promovarea și protecția libertății religioase sau de credință (1),

—

având în vedere rezoluțiile sale din 20 ianuarie 2011 referitoare la situația creștinilor în contextul libertății religioase (2), din 4 februarie 2016 referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către așa-numita grupare ISIS/Daesh (3) și din 14 decembrie 2017 referitoare la situația populației rohingya (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la noua abordare a UE în materie de drepturi ale omului și democrație – evaluarea activităților Fondului European pentru Democrație (FED) de la înființarea sa (5), în special punctele 27 și 28,

—

având în vedere rezoluțiile sale din 14 decembrie 2016 (6) și, respectiv, din 23 noiembrie 2017 (7), referitoare la Rapoartele anuale pe 2015 și 2016 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință, în ceea ce privește anul 2015, în special, punctul 14 din rezoluția din 2016 și, în ceea ce privește anul 2016, în special, punctul 8 din rezoluția din 2017,

—

având în vedere „Planul de acțiune de la Rabat”, publicat la 5 octombrie 2012 de către Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), privind interzicerea oricărei forme de promovare a urii naționale, rasiale sau religioase care constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau la violență,

—

având în vedere mandatul trimisului special al UE pentru promovarea libertății de gândire, de conștiință și religioase în afara UE,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 235/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare pentru democrație și drepturile omului la scară mondială (8),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 19 mai 2014 privind o abordare bazată pe drepturi a cooperării pentru dezvoltare, cuprinzând toate drepturile omului, și documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 30 aprilie 2014 intitulat „Setul de instrumente – Abordarea bazată pe drepturi, cuprinzând toate drepturile omului, față de cooperarea pentru dezvoltare a UE” (SWD(2014)0152),

—

având în vedere că Parlamentul European i-a decernat Premiul Saharov pentru libertate de gândire bloggerului și activistului saudit Raif Badawi în 2015 pentru eforturile sale remarcabile de a stimula discuția liberă cu privire la religie și politică în țara sa; având în vedere detenția continuă a acestuia după ce a fost condamnat la 10 ani de închisoare, o mie de bice și o amendă mare pentru că ar fi „insultat Islamul”,

—

având în vedere cazul pakistanezei creștine Asia Bibi, care a fost închisă și condamnată la moarte pentru blasfemie, precum și achitarea sa recentă,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0449/2018),

A.

întrucât libertatea de gândire, de conștiință, religioasă și de convingere, la care se face referire comună în cadrul UE și în această rezoluție sub denumirea de dreptul la libertatea religioasă sau de convingere, este un drept al omului inerent tuturor ființelor umane și un drept fundamental al persoanelor la egalitate cu toate celelalte drepturi, care nu ar trebui să fie supus niciunei discriminări, astfel cum se prevede în textele internaționale și în textele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, inclusiv în Declarația universală a drepturilor omului, Convenția Europeană privind drepturile omului și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât toate persoanele au dreptul la respectarea tuturor drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute în Declarația universală a drepturilor omului și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, fără discriminare bazată pe rasă, etnie, abilități, gen, orientare sexuală, convingeri religioase sau lipsa unei credințe religioase; întrucât, în conformitate cu articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană, acțiunea externă a Uniunii se bazează pe principiile care stau la baza creării sale; întrucât, în conformitate cu articolul 2 din tratat, Uniunea se întemeiază pe societăți caracterizate prin pluralism și toleranță;

B.

întrucât principiul separației între biserică și stat este un principiu director în organizarea statului din Europa și din lume;

C.

întrucât Parlamentul European a definit secularismul ca separarea strictă între autoritățile religioase și cele politice, care implică respingerea oricărei ingerințe religioase în funcționarea instituțiilor publice și a oricărei ingerințe a autorităților publice în chestiunile religioase, cu excepția celor care vizează respectarea normelor de siguranță și menținerea ordinii publice (inclusiv respectarea libertății altora), garantând libertatea de conștiință în aceeași măsură pentru toți, indiferent dacă sunt credincioși, agnostici sau atei;

D.

întrucât libertatea religioasă sau de convingere implică dreptul fiecărei persoane de a alege ce să creadă, sau dreptul de a nu crede, dreptul de a-și schimba religia sau de a renunța la religie și convingeri fără nicio constrângere și dreptul de a practica și de a-și manifesta concepția, conștiința, religia sau credința pe care a ales-o, fie în mod individual sau în cadrul unei comunități și atât în privat, cât și în public; întrucât manifestarea gândirii, conștiinței religiei sau a credinței poate lua forma rugăciunilor, a practicării și predicilor; întrucât libertatea religioasă sau de convingere implică dreptul comunităților de credincioși și de atei de a-și prezerva filozofia sau de a renunța la ea și de acționa în conformitate cu ea, precum și dreptul organizațiilor religioase, seculare și neconfesionale de a avea personalitate juridică recunoscută; întrucât protejarea persoanelor care aderă la o religie sau nu aderă la niciuna și combaterea efectivă a încălcărilor libertății religioase sau de convingere, cum ar fi discriminarea sau restricțiile juridice motivate de religie sau convingere, sunt condiții primordiale pentru a asigura că persoanele se pot bucura în mod egal de libertatea religioasă sau de convingere;

E.

întrucât convingerile teiste, non-teiste și ateiste, precum și dreptul de a nu avea nicio religie sau credință sunt protejate, de asemenea, în temeiul articolului 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; întrucât a avea sau nu o religie sau o credință este un drept absolut și nu poate fi limitat sub nicio formă;

F.

întrucât toate drepturile omului și libertățile fundamentale sunt indivizibile, interdependente și intercorelate; întrucât libertatea religioasă sau de convingere este dependentă de elemente ale multor alte drepturi ale omului și libertăți fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea de asociere și întrunire, iar acestea joacă împreună un rol important în combaterea tuturor formelor de intoleranță și discriminare bazate pe religie sau credință;

G.

întrucât libertatea religioasă încetează atunci când sunt încălcate drepturile și libertățile altor persoane, întrucât practicarea unei religii sau susținerea unei convingeri nu poate justifica, niciodată și sub niciun pretext, extremismul violent sau mutilarea și nici nu poate permite acțiuni care aduc atingere demnității inerente a individului;

H.

întrucât respectarea libertății religioase sau de convingere contribuie în mod direct la democrație, la dezvoltare, la statul de drept, la pace și la stabilitate; întrucât încălcările libertății religioase sau de convingere sunt răspândite, afectează oameni din toată lumea, încalcă demnitatea vieții umane și dau naștere sau chiar exacerbează intoleranța, constituind, adeseori, primele semne ale unor potențiale violențe și conflicte; întrucât statele trebuie să exercite obligația de diligență pentru a preveni, a investiga și a pedepsi actele de violență sau amenințările cu violența bazate pe religia sau pe convingerea acestora, precum și să asigure tragerea la răspundere când au loc astfel de încălcări;

I.

întrucât, conform articolului 21 din TUE, UE promovează și apără universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și respectarea demnității umane ca parte a principiilor directoare ale politicii sale externe;

J.

întrucât încă persistă în multe țări restricții și antagonisme de natură religioasă, generate de guverne sau de societăți; întrucât o serie de minorități religioase s-au confruntat cu amenințări grave și persecuții din partea actorilor statali și nestatali; întrucât apărătorii drepturilor omului de la nivel mondial, care luptă pentru libertatea religioasă sau de convingere, sunt tot mai des amenințați și atacați;

K.

întrucât, în urmărirea obiectivului vizând promovarea libertății de gândire, de conștiință și religioase prin intermediul politicii externe a UE, Consiliul a adoptat, în iunie 2013, Orientările UE privind promovarea și protecția libertății de gândire, de conștiință și de religie, iar, în mai 2016, Comisia a numit primul trimis special pentru promovarea libertății de gândire, de conștiință și religioase în afara UE, pentru un mandat de un an, care a fost, între timp, reînnoit anual de două ori;

L.

întrucât UE a promovat libertatea religioasă sau de convingere la nivel internațional și prin intermediul forurilor multilaterale, în special preluând inițiativa unor rezoluții tematice referitoare la libertatea religioasă sau de convingere în cadrul Adunării Generale a ONU și al Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU (CDO), precum și cooperând cu raportorul special al ONU pentru libertatea religioasă sau de convingere și sprijinindu-i mandatul, dar și cooperând cu țările terțe care împărtășesc aceeași viziune;

M.

întrucât promovarea libertății de gândire, de conștiință și religioase inclusiv prin sprijinul societății civile, pentru protecția persoanelor credincioase și a celor necredincioase și a acelor persoane care aparțin unor minorități religioase sau de credințe minoritare mai ales, prin sprijinul acordat apărătorilor drepturilor omului și combaterea discriminării bazate pe motive de religie sau convingeri, precum și promovarea dialogului intercultural și interconfesional reprezintă priorități de bază a Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) în perioada 2014-2020; întrucât Fondul european de dezvoltare (FED) și instrumentele financiare ale UE cum ar fi instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP) și Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) au sprijinit, de asemenea, proiecte care au potențialul de a îmbunătăți perspectivele libertății de gândire, de conștiință și religioase,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

—

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—

având în vedere articolele 8, 10, 11, 153 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 23 și articolul 33 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația din 2015,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2016 privind egalitatea de gen (00337/2016),

—

având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020) anexat la concluziile Consiliului din 7 martie 2011 (07166/2011),

—

având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), în special articolul 14, prin care se interzice discriminarea,

—

având în vedere Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale și raportul ONU din 15 ianuarie 2016 intitulat „Final study on illicit financial flows, human rights and the 2030 Agenda for Sustainable Development” (Studiu final privind fluxurile financiare ilicite, drepturile omului și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă), realizat de expertul independent, privind efectele datoriei externe și ale altor obligații financiare internaționale conexe ale statelor asupra respectării depline a tuturor drepturilor omului, în special a drepturilor economice, sociale și culturale,

—

având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

—

având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acestora, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing+5 (2000), Beijing+10 (2005), Beijing+15 (2010) și Beijing+20 (2015),

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) și articolul 3 din aceasta, care definește „genul” ca fiind „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care societatea respectivă le consideră adecvate pentru femei și bărbați”, și Convenția interamericană pentru prevenirea, sancționarea și eradicarea violenței împotriva femeilor (Convenția de la Belem do Pará) din 1994,

—

având în vedere Rezoluția 70/1 din 25 septembrie 2015 a Adunării Generale a ONU, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

—

având în vedere convențiile Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind egalitatea de gen, inclusiv Convenția privind egalitatea de remunerare (nr. 100), Convenția privind discriminarea (ocuparea forței de muncă și profesie) (nr. 111), Convenția privind lucrătorii care au responsabilități familiale (nr. 156) și Convenția privind protecția maternității (nr. 183),

—

având în vedere declarația comună pentru CEDAW prezentată de Centrul pentru drepturile economice și sociale (CERVM), Alliance Sud, Global Justice Clinic din cadrul Facultății de Drept a Universității din New York, Public Eye și Tax Justice Network, intitulată „Responsabilitatea elvețiană pentru impactul extrateritorial al abuzului fiscal asupra drepturilor femeilor”, care subliniază sarcina fiscală disproporționată asupra femeilor, în special a femeilor cu venituri mici și a femeilor din țările în curs de dezvoltare, care rezultă din pierderea veniturilor publice ca urmare a abuzurilor fiscale transfrontaliere;

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015 intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

—

având în vedere Strategia Comisiei „Europa 2020” pentru o creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă;

—

având în vedere rapoartele de țară ale Comisiei din cadrul Semestrului european din 2018,

—

având în vedere Raportul Comisiei din 2017 privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană,

—

având în vedere raportul Comisiei intitulat „Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland and Norway” (Tendințe fiscale în Uniunea Europeană – Date pentru statele membre ale UE, Islanda și Norvegia), ediția 2018,

—

având în vedere raportul Comisiei din 8 mai 2018 privind dezvoltarea structurilor de îngrijire pentru copiii de vârstă mică în vederea sporirii participării femeilor la piața forței de muncă, a obținerii echilibrului între viața profesională și cea privată pentru părinții care lucrează și a realizării unei creșteri durabile și favorabile incluziunii în Europa („obiectivele de la Barcelona”) (COM(2018)0273),

—

având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii,

—

având în vedere propunerea de directivă a Consiliului din 18 ianuarie 2018 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește cotele taxei pe valoarea adăugată (COM(2018)0020),

—

având în vedere indicele egalității de gen, publicat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen (IEEG),

—

având în vedere Raportul ONU din 2015 privind femeile, intitulat „Progress of the world’s women 2015-2016. Transforming economies, realising rights” (Progresele femeilor în lume 2015-2016. Transformarea economiilor, respectarea drepturilor),

—

având în vedere raportul final din 2005 al grupului de experți al Consiliului Europei privind includerea perspectivei de gen în buget, care definește includerea perspectivei de gen în buget ca „o evaluare a bugetelor pe criterii de gen, incluzând perspectiva de gen la toate nivelurile procesului bugetar și restructurând veniturile și cheltuielile pentru a promova egalitatea de gen”,

—

având în vedere studiul din 2015 al Serviciului de cercetare al Parlamentului European intitulat „Bringing transparency, coordination and convergence to corporate tax policies in the European Union – I – Assessment of the magnitude of aggressive corporate tax planning” (Asigurarea transparenței, coordonării și convergenței politicilor în materie de impozitare a societăților în Uniunea Europeană – I – Evaluarea amplorii planificării fiscale agresive),

—

având în vedere observațiile finale ale Comitetului CEDAW privind obligațiile extrateritoriale referitoare la impactul din perspectiva genului al fluxurilor financiare ilicite și al evitării obligațiilor fiscale de către întreprinderi în cazul Elveției în 2016 și al Luxemburgului în 2018 (1),

—

având în vedere documentul de informare tematică din 2016 al Institutului de studii privind dezvoltarea intitulat „Redistributing Unpaid Care Work – Why Tax Matters for Women’s Rights” (Redistribuirea activității de îngrijire neplătite – De ce este importantă fiscalitatea pentru drepturile femeii),

—

având în vedere studiul realizat în aprilie 2017 de Departamentul de politici C din Parlamentul European, Serviciul pentru afaceri constituționale și drepturile cetățenilor intitulat „Gender equality and taxation in the European Union” (Egalitatea de gen și impozitarea în Uniunea Europeană),

—

având în vedere Raportul ONU din aprilie 2018 privind femeile, intitulat „Egalitatea de gen, impozitarea și egalitatea în țările în curs de dezvoltare”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la rolul femeilor în economia ecologică (2),

—

având în vedere Raportul OCDE privind punerea în aplicare a recomandării OCDE privind egalitatea de șanse între femei și bărbați (iunie 2017) și privind regimul fiscal și de prestații sociale din 2015,

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post2015 (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la femeile care desfășoară activități casnice și femeile care asigură servicii de îngrijire în UE (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie: o perspectivă de gen (5)

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2014-2015 (6),

—

având în vedere recomandarea sa din 13 decembrie 2017 către Consiliu și Comisie în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală (7),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0416/2018),

A.

întrucât articolele 2 și 3 din TUE consacră nediscriminarea și egalitatea între femei și bărbați ca două din valorile și obiective fundamentale care stau la baza Uniunii; întrucât articolele 8 și 10 din TFUE obligă Uniunea Europeană să vizeze eliminarea inegalităților, să promoveze egalitatea de gen și să combată discriminarea atunci când își definește și pune în aplicare politicile și activitățile; întrucât Carta drepturilor fundamentale conține drepturi și principii care se referă la interzicerea discriminării directe și indirecte [articolul 21 alineatul (1)] și la egalitatea între bărbați și femei (articolul 23); întrucât drepturile stipulate în Cartă sunt direct relevante pentru statele membre atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii (articolul 51);

B.

întrucât în întreaga Uniune Europeană, femeile rămân subreprezentate pe piața muncii, rata globală a ocupării forței de muncă în rândul femeilor fiind în continuare cu aproape 12 % mai mică decât cea a bărbaților; întrucât, în UE, 31,5 % dintre femeile încadrate în muncă lucrează cu fracțiune de normă, în comparație cu 8,2 % dintre bărbați;

C.

întrucât este deosebit de important să se abordeze diferențele de gen în ocuparea forței de muncă și să se elimine decalajul de pensii între femei și bărbați, care, în UE, se ridică în medie la aproximativ 40 %, și care rezultă din inegalitățile acumulate pe parcursul vieții femeilor și de perioadele lor de absență de pe piața forței de muncă;

D.

întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați în UE se ridică la 16 %, ceea ce înseamnă că femeile din UE câștigă în medie cu 16 % mai puțin pe oră decât bărbații în toate sectoarele economiei;

E.

întrucât efectul cumulativ al numeroaselor decalaje care afectează femeile (diferența de remunerare între femei și bărbați și disparitatea de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, întreruperile din timpul carierei și cele pentru îngrijirea copiilor și munca cu normă întreagă față de cea cu fracțiune de normă) contribuie în mod substanțial la diferența de remunerare între femei și bărbați și la decalajul de pensii între bărbați și femei, femeile făcând astfel obiectul unui risc mai mare de expunere la sărăcie și la excluziune socială, iar impactul negativ se extinde și asupra copiilor și familiilor lor;

F.

întrucât Platforma de acțiune de la Beijing subliniază necesitatea de a analiza dintr-o perspectivă a genului diferitele politici și programe, inclusiv pe cele legate de impozitare, și de a le adapta, după caz, pentru a promova o distribuție mai echitabilă a activelor productive, a bogăției, a oportunităților, a veniturilor și a serviciilor;

G.

întrucât CEDAW impune ca familiile să se bazeze pe principiul egalității, al justiției și al împlinirii individuale pentru fiecare membru, tratând femeile la fel ca bărbații și în legislația fiscală, ca indivizi și cetățeni autonomi, și nu ca persoane care depind de bărbați;

H.

întrucât statele membre, în calitate de semnatare ale Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, s-au angajat să respecte obligația de a mobiliza resursele maxime disponibile pentru a dispune de fonduri în vederea asigurării respectării progresive a drepturilor economice, sociale și culturale;

I.

întrucât reglementările fiscale privind venitul personal, care dezavantajează în mod implicit femeile în ceea ce privește accesul la locurile de muncă și condițiile de angajare sau pensiile asigurate de angajator, pot încălca articolul 14 din Directiva 2006/54/CE (8) din 5 iulie 2006 a Parlamentului European și al Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă (9);

J.

întrucât documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen (2016-2019)” identifică domeniile-cheie pentru egalitatea de gen, inclusiv politicile fiscale, însă nu conține dispoziții obligatorii și nu solicită integrarea perspectivei de gen la nivelul statelor membre;

K.

întrucât politicile fiscale pot conține prejudecăți de gen explicite sau implicite; întrucât o prejudecată explicită înseamnă că o dispoziție fiscală vizează în mod direct bărbații sau femeile în mod distinct, în timp ce o prejudecată implicită înseamnă că dispoziția se aplică nominal în mod egal tuturor, dar în realitate există discriminare, deoarece politica interacționează cu modele de comportament/venituri care au un impact diferit asupra femeilor față de bărbați; întrucât majoritatea statelor membre au eliminat măsurile fiscale care diferențiază în mod explicit între bărbați și femei, însă persistă încă prejudecățile implicite în materie fiscală în întreaga UE, având în vedere că reglementările fiscale interacționează cu realitățile socioeconomice;

L.

întrucât opțiunile de politică în vederea creșterii și redistribuirii veniturilor pot afecta în mod disproporționat veniturile și securitatea economică a femeilor și pot reduce accesul acestora la serviciile publice de calitate, subminându-le capacitatea de a-și exercita drepturile economice și sociale și de a progresa în direcția egalității de gen;

M.

întrucât absența unei perspective de gen în politicile fiscale ale Uniunii Europene și ale statelor membre accentuează actualele disparități de gen (ocuparea forței de muncă, venituri, muncă neremunerată, pensii, sărăcie, avere etc.), descurajează femeile să intre și să rămână pe piața forței de muncă și reproduce rolurile tradiționale de gen și stereotipurile;

N.

întrucât conceperea politicilor fiscale reprezintă un element esențial al Strategiei Europa 2020; întrucât obiectivul principal al semestrului european continuă să fie asigurarea respectării Pactului de stabilitate și creștere și întrucât aspectele legate de gen tind să fie neglijate în priorități și recomandări, în special cele legate de fiscalitate;

O.

întrucât schimbările regresive în impozitarea veniturilor salariale, a societăților, a consumului și a averii, observate în ultimele decenii în statele membre, au condus la o slăbire a capacității redistributive a sistemelor fiscale și au contribuit la tendința de creștere a inegalității veniturilor; întrucât această schimbare structurală în impozitare a transferat sarcina fiscală către grupurile cu venituri mici și, prin urmare, îndeosebi către femei, din cauza repartizării inegale a veniturilor între femei și bărbați, a numărului redus de femei între persoanele cu venituri ridicate, a ratei de consum peste medie pentru femei în ceea ce privește bunurile și serviciile de bază și a ponderii ridicate a veniturilor din muncă comparativ cu veniturile din capital în venitul total al femeilor (10);

P.

întrucât femeile, în special, pot fi afectate de inegalitățile economice din cauza distribuției inegale a venitului între femei și bărbați, a numărului redus de femei între persoanele cu venituri ridicate și a ponderii ridicate a veniturilor din muncă comparativ cu veniturile din capital în venitul total al femeilor (11);

Q.

întrucât, în medie, cotele impozitului pe profit au scăzut semnificativ începând cu anii 1980, de la peste 40 % la 21,9 % în 2018, în timp ce, pe de altă parte, cotele impozitului pe consum (TVA este o componentă mare a acestuia) a crescut începând din 2009, ajungând la 20,6 % în 2016 (12);

R.

întrucât politicile macroeconomice actuale ar trebui să reflecte mai bine importanța îngrijirii neremunerate și a muncii casnice și întrucât datele arată că 80 % din îngrijire este asigurată în UE de îngrijitori informali neplătiți, dintre care 75 % sunt femei; întrucât anumite politici fiscale, subfinanțarea serviciilor publice și accesul la serviciile sociale afectează în mod disproporționat grupurile cu venituri scăzute, în special femeile, deoarece acestea completează adesea lacunele în îngrijire, educație și alte tipuri de sprijin familial, de obicei fără remunerare, perpetuând responsabilitatea disproporționată a femeilor în materie de îngrijire; întrucât, în țările UE, cele mai sărace și mai vulnerabile dintre femei sunt cele care se confruntă cu povara dublă a activităților de îngrijire informală și a muncii precare slab remunerate (13):

S.

întrucât aproape toate statele membre au pus în practică sisteme duale de impozitare a veniturilor, aplicând o rată de impozitare marginală mai mare veniturilor persoanelor care reprezintă a doua sursă de venit din familie și rate de impozitare uniforme pentru majoritatea tipurilor de venituri din capital; întrucât unul din principalele obstacole la participarea femeilor pe piața forței de muncă (14), pe lângă alte dispoziții comune în materie de fiscalitate și prestații și costurile și absența serviciilor universale de îngrijire a copiilor, este sarcina fiscală disproporționat de mare, în majoritatea statelor membre, pentru persoanele care reprezintă a doua sursă de venit, ca rezultat al baremelor de impozitare progresivă directă aplicate veniturilor din muncă;

T.

întrucât nivelurile capcanei inactivității (în prezent 40 %) și ale capcanei salariilor mici, care afectează în mod disproporționat femeile și le descurajează să participe pe deplin la ocuparea forței de muncă, sunt determinate într-o măsură semnificativă de dispozițiile fiscale directe, pe lângă pierderea beneficiilor;

U.

întrucât, în unele state membre, familiile încă pot beneficia de reduceri fiscale în cazul în care unul dintre soți se află în întreținere, de indemnizații în cazul cuplurilor căsătorite și/sau de credite fiscale în cazul cuplurilor cu un singur aducător de venit, ceea ce perpetuează asimetriile cu familiile monoparentale, părinții singuri fiind reprezentați în mare parte de femei, și nu recunoaște diversitatea situațiilor familiale care există în UE; întrucât astfel de avantaje fiscale descurajează de obicei femeile dintr-un cuplu să acceseze piața forței de muncă și conduce, direct sau indirect, la realocarea de către femei a timpului destinat activităților remunerate pentru desfășurarea de activități neremunerate;

V.

întrucât impactul impozitării asupra disparităților de gen în ceea ce privește patrimoniul social, patrimoniul personal și proprietatea reprezintă un domeniu de cercetare slab dezvoltat, fiind nevoie să se asigure urgent disponibilitatea unor date defalcate în funcție de gen în aceste domenii;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

—

având în vedere Decizia sa din 6 februarie 2018 privind constituirea și stabilirea responsabilităților, a componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale pentru procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune (1),

—

având în vedere articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere cel de al șaptelea Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 (2),

—

având în vedere Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informații, participarea publicului și accesul la justiție în probleme de mediu („Convenția de la Aarhus”),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (3) (denumit în continuare „regulamentul”),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE (4),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (5),

—

având în vedere Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a Directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție (6),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și a principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (7),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 546/2011 al Comisiei din 10 iunie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește principiile uniforme de evaluare și autorizare a produselor de protecție a plantelor (8),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 283/2013 al Comisiei din 1 martie 2013 de stabilire a cerințelor în materie de date aplicabile substanțelor active (9),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 284/2013 al Comisiei din 1 martie 2013 de stabilire a cerințelor în materie de date aplicabile produselor de protecție a plantelor (10),

—

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1056 al Comisiei din 29 iunie 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadei de aprobare a substanței active glifosat (11) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1313 al Comisiei din 1 august 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de aprobare a substanței active glifosat (12),

—

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2324 al Comisiei din 12 decembrie 2017 de reînnoire a aprobării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 (13),

—

având în vedere rezoluțiile sale din 13 aprilie 2016 (14) și 24 octombrie 2017 (15) referitoare la proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011,

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la pesticidele cu risc redus de origine biologică (16),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la promovarea inovării și a dezvoltării economice în cadrul viitoarei gestionări agricole europene (17),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la soluții tehnologice pentru o agricultură durabilă în UE (18);

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind produsele de protecție a plantelor (19),

—

având în vedere evaluarea punerii în aplicare la nivel european a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 și a anexelor sale relevante, publicată de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) în aprilie 2018,

—

având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 23 noiembrie 2016 în cauza C-442/14, Bayer CropScience SA-NV, Stichting De Bijenstichting/College voor de toelating van gewasbeschermingsmiddelen en biociden (20),

—

având în vedere decizia Ombudsmanului European din 18 februarie 2016 în cauza 12/2013/MDC referitoare la practicile Comisiei în ceea ce privește autorizarea și introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor (pesticide),

—

având în vedere studiul „IARC Monographs Volume 112: evaluation of five organophosphate insecticides and herbicides” (Monografii IARC Volumul 112: evaluarea a cinci insecticide și erbicide organofosfatice), publicat la 20 martie 2015,

—

având în vedere Concluziile Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) privind evaluarea inter pares a riscului utilizării substanței active glifosat ca pesticid1 (21), publicate la 12 noiembrie 2015, și Evaluarea inter pares a riscului de utilizare ca pesticid a glifosatului având în vedere potențialele sale proprietăți de perturbator endocrin (22), publicată la 7 septembrie 2017,

—

având în vedere avizul din 15 martie 2017 al Comitetului de evaluare a riscurilor (CER) din cadrul Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) privind clasificarea glifosatului,

—

având în vedere Avizul științific 5/2018 din iunie 2018 al Mecanismului de consiliere științifică (SAM) privind procesele Uniunii Europene de autorizare a produselor de protecție a plantelor (23),

—

având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1185/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind statisticile referitoare la pesticide (COM(2017)0109),

—

având în vedere „Planul de punere în aplicare privind creșterea disponibilității produselor fitosanitare cu risc redus și accelerarea punerii în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor în statele membre”, elaborat de Grupul de experți privind protecția durabilă a plantelor și aprobat de Consiliu la 28 iunie 2016,

—

având în vedere Raportul din 24 ianuarie 2017 prezentat de Raportorul special al Consiliului privind drepturile omului al ONU în ceea ce privește utilizarea la nivel mondial a pesticidelor în agricultură și impactul acesteia asupra drepturilor omului,

—

având în vedere articolul 13 din TFUE, care prevede că, la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor Uniunii, în special în ceea ce privește piața sa internă, se ține seama pe deplin de toate cerințele de bunăstare a animalelor ca ființe sensibile,

—

având în vedere Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (24),

—

având în vedere sondajul Eurobarometru special nr. 442 din martie 2016, care evidențiază că 89 % dintre cetățenii UE sunt de acord că Uniunea ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a promova o mai bună conștientizare a importanței calității vieții animalelor la nivel internațional, iar 90 % dintre cetățenii UE sunt de acord că este important să se stabilească standarde ridicate privind calitatea vieții animalelor,

—

având în vedere că Parlamentul European primește numeroase petiții din partea cetățenilor interesați care își exercită drepturile consacrate prin articolele 24 și 227 din TFUE și articolul 44 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, solicitând să se pună capăt testării pe animale în Europa și în întreaga lume, precum și stabilirea unor standarde internaționale în domeniul bunăstării animalelor,

—

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar (COM(2018)0179) (25),

—

având în vedere evaluarea REFIT de către Comisie a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, aflată în curs de desfășurare,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei speciale pentru procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune (A8-0475/2018),

A.

întrucât scopul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 (denumit în continuare „regulamentul”) este „de a asigura un nivel ridicat de protecție atât a sănătății oamenilor și a animalelor, cât și a mediului și de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin armonizarea normelor de introducere pe piață a produselor fitosanitare, îmbunătățind, în același timp, producția agricolă”;

B.

întrucât procedura de autorizare a produselor de protecție a plantelor de către UE este una dintre cele mai stricte din lume; întrucât, având în vedere preocupările exprimate de mai multe părți interesate cu privire la evaluarea glifosatului, Comisia specială pentru procedura de autorizare a pesticidelor (PEST) de către Uniune are drept scop să identifice domenii care pot fi îmbunătățite în continuare în ceea ce privește procedura de autorizare de către Uniune a produselor de protecție a plantelor, prin furnizarea recomandărilor pe care le consideră necesare pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale, ca și a mediului;

C.

întrucât principiul precauției este un principiu global pentru politica Uniunii, astfel cum este prevăzut la articolul 191 din TFUE; întrucât regulamentul, în temeiul articolului 1 alineatul (4), este bazat pe principiul precauției; întrucât decizia de gestionare a riscurilor menționată la articolul 13 alineatul (2) trebuie să respecte condițiile principiului precauției, astfel cum este prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002; întrucât articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 prevede că măsurile adoptate pe baza principiului precauției trebuie să fie proporționale;

D.

întrucât mai multe părți interesate au exprimat preocupări cu privire la evaluarea glifosatului, în special în ceea ce privește efectuarea unei evaluări independente, obiective și transparente, la aplicarea corespunzătoare a criteriilor de clasificare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, la utilizarea corespunzătoare a ghidurilor relevante și la aplicarea adecvată a criteriilor de aprobare și a principiului precauției;

E.

întrucât, în temeiul articolului 4 alineatul (3) din regulament, un produs de protecție a plantelor care rezultă din aplicarea consecventă a unei bune practici de protecție a plantelor și care ține cont de condițiile realiste de utilizare trebuie să nu aibă, printre altele, niciun efect dăunător imediat sau întârziat asupra sănătății umane, nici a sănătății unor grupuri vulnerabile, și trebuie să nu aibă efecte inacceptabile asupra mediului;

F.

întrucât evaluarea punerii în aplicare a regulamentului a arătat că obiectivele de protecție a sănătății oamenilor și a animalelor și de protecție a mediului nu sunt atinse pe deplin și că s-ar putea aduce îmbunătățiri în vederea atingerii tuturor obiectivelor regulamentului;

G.

întrucât este extrem de important să se pună pe deplin în aplicare regulamentul în toate statele membre;

H.

întrucât activitatea autorităților naționale competente implicate în procesele de aprobare și de autorizare este adesea întârziată; întrucât s-a constatat că, în anumite cazuri, autoritățile naționale competente implicate în procesul de aprobare și de autorizare nu au suficient personal și sunt subfinanțate; întrucât, pe lângă întârzierile din cadrul activității de evaluare, lipsa de resurse riscă să afecteze calitatea evaluărilor, atât în cazul substanțelor active, cât și al produselor de protecție a plantelor;

I.

întrucât independența evaluării riscurilor stă la baza încrederii în regulament și în legislația UE din domeniul alimentelor;

J.

întrucât s-a constatat că procesul de luare a deciziilor este lipsit de transparență pe tot parcursul procedurii, de la lipsa accesului public la studiile complete și la datele primare până la stadiul de gestionare a riscurilor;

K.

întrucât dreptul de acces la documentele deținute de instituțiile UE, inclusiv de agențiile UE, este un drept important, iar excepțiile la acesta trebuie interpretate restrictiv; atrage atenția asupra jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene potrivit căreia transparența și accesul la documente contribuie la o mai mare legitimitate a agențiilor UE în ochii cetățenilor și la asigurarea faptului că agențiile UE sunt mai responsabile față de cetățeni într-un sistem democratic (26);

L.

întrucât Regulamentul (UE) nr. 283/2013 al Comisiei de stabilire a cerințelor de date pentru aprobarea substanțelor active ar trebui actualizat în mod regulat pentru a ține seama de cunoștințele științifice și tehnice actuale; întrucât comunicarea Comisiei în cadrul punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 283/2013 al Comisiei din 1 martie 2013 de stabilire a cerințelor în materie de date aplicabile substanțelor active (27) rămâne cea mai cuprinzătoare sursă de orientări și de orientări de testare, deși este posibil ca mai multe dintre documentele enumerate să fie depășite și să necesite să fie actualizate; întrucât metodologiile utilizate pentru evaluarea științifică a substanțelor active, sub formă de orientări utilizate de EFSA și de statele membre, nu reflectă întotdeauna stadiul actual al cunoștințelor științifice și tehnice, astfel cum se prevede la articolul 4 din regulament; întrucât unele teste-cheie fie nu sunt incluse în evaluarea riscurilor, fie nu cuprind metode științifice recente (precum în cazul unor teste ecotoxicologice actualizate pentru organismele din sol și evaluarea concentrației în mediu și a reziduurilor din praf, vânt, aer și apă);

M.

întrucât versiunea actualizată a orientărilor privind albinele, utilizată de EFSA în recenta sa revizuire cu privire la trei neonicotinoide, nu a fost încă adoptată în mod oficial; întrucât orientările privind organismele din sol utilizate în prezent de EFSA datează din 2002;

N.

întrucât orientările transpun cerințele legislației în etape practice, explicând ce trebuie făcut, în timp ce orientările în materie de testare specifică protocoalele de testare care trebuie respectate pentru generarea de date, explicând modul în care trebuie realizate testele;

O.

întrucât utilizarea pe scară largă și, atunci când este necesar, profilactică a produselor de protecție a plantelor reprezintă un motiv de îngrijorare;

P.

întrucât utilizarea produselor de protecție a plantelor pentru uscare (de exemplu tratarea plantei cultivate înainte de recoltare pentru a accelera maturarea și a facilita recoltarea) este inadecvată;

Q.

întrucât utilizarea produselor de protecție a plantelor în zonele utilizate de publicul larg sau de grupurile vulnerabile este inadecvată;

R.

întrucât, potrivit datelor elaborate de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), UE a utilizat 368 588 de tone de pesticide în 2016, reprezentând 11,8 % din consumul mondial;

S.

întrucât, potrivit FAO, utilizarea pesticidelor în UE a cunoscut o tendință ascendentă începând din 2009; întrucât această tendință este, cu toate acestea, foarte diferită de la un stat membru la altul, variind de la o creștere bruscă în unele dintre acestea la o scădere puternică în alte state; întrucât volumul total al substanțelor active din pesticide vândute în 16 state membre ale UE a crescut cu 1,6 % din 2011 până în 2016;

T.

întrucât, până în 2018, au fost aprobate 493 de substanțe active și de bază;

U.

întrucât raportul Comisiei privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1185/2009 evidențiază deficiențele statisticilor referitoare la utilizarea pesticidelor și lipsa de cunoștințe cu privire la utilizarea unor substanțe active specifice;

V.

întrucât, potrivit Raportului Uniunii Europene din 2016 privind reziduurile de pesticide din alimente (28) publicat de EFSA în 2018, 96,2 % dintre mostre erau în limitele permise de legislația UE;

W.

întrucât publicul nu cunoaște pericolele și riscurile, precum și pericolele și riscurile acceptabile și cele inacceptabile, ca și gradul de respectare a limitelor maxime de reziduuri (LMR) în Europa;

X.

întrucât deciziile de autorizare pentru substanțele active și produsele de protecție a plantelor nou dezvoltate se iau în mod invariabil în condiții de incertitudine cu privire la impactul în condiții reale; întrucât monitorizarea post-autorizare este deficitară; întrucât lipsesc date referitoare la cantitățile exacte din fiecare produs de protecție a plantelor folosit, la punerea în aplicare și eficacitatea măsurilor de atenuare, precum și la posibilele efecte dăunătoare asupra sănătății umane și a animalelor și asupra mediului;

Y.

întrucât lipsa datelor se referă la impactul în condiții reale al substanțelor active, agenților fitoprotectori, agenților sinergici și coformulanți și metaboliților acestora, precum și al preparatelor și amestecurilor de produse; întrucât, prin urmare, nu se cunoaște în mod corespunzător impactul total al pesticidelor asupra sănătății umane și animale, precum și asupra mediului;

Z.

întrucât proiectul-pilot „Monitorizarea ecologică a utilizării pesticidelor folosind albine melifere” nu a fost încă pus în aplicare, în pofida includerii sale în bugetul Uniunii pentru exercițiile financiare 2017 și 2018;

AA.

întrucât unul dintre obiectivele celui de al șaptelea Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 este ca substanțele chimice să fie produse și utilizate în moduri care să conducă la reducerea la minimum a efectelor adverse semnificative asupra sănătății umane și asupra mediului și întrucât există în continuare incertitudini cu privire la impactul complet pe care îl au efectele combinate ale diferitelor produse chimice asupra sănătății umane și a mediului;

AB.

întrucât articolul 4 alineatul (3) din regulament prevede că produsele de protecție a plantelor „nu exercită imediat sau în timp efecte nocive asupra sănătății umane… ținând cont de efectele cumulative și sinergice cunoscute, atunci când sunt disponibile metodele științifice acceptate de autoritate pentru evaluarea acestor efecte”; întrucât Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al UE prevede luarea în considerare a „efectelor lor cumulate și sinergice cunoscute”„în cazul în care există metode de evaluare ale efectelor în cauză”;

AC.

întrucât astfel de metodologii sunt în prezent disponibile și se preconizează că, până la sfârșitul anului 2019, EFSA va finaliza o evaluare pilot a efectelor cumulative ale expunerii la pesticidele din alimente asupra sistemelor nervos și tiroidian ale omului;

AD.

întrucât în prezent nu există nicio obligație juridică de a testa substanțele active din punctul de vedere al neurotoxicității asupra dezvoltării (DNT), printre exemple numărându-se autismul, tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD) și dislexia; întrucât studiile privind toxicitatea și neurotoxicitatea asupra dezvoltării sunt necesare și pot declanșa studii ad-hoc pentru a aborda preocupări specifice; întrucât, în acest context, EFSA lucrează la un proiect în curs de dezvoltare a unor alternative care nu se bazează pe testarea pe animale pentru depistarea efectelor DNT;

AE.

întrucât există preocupări legate de faptul că punerea în aplicare a regulamentului în ceea ce privește utilizarea animalelor în cadrul testărilor pentru identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor nu este conformă cu principiul celor 3 R (înlocuire, reducere și îmbunătățire) din Directiva 2010/63/UE privind experimentele pe animale, întrucât Regulamentele (UE) nr. 283/2013 și (UE) nr. 284/2013 ale Comisiei, precum și orientările corespunzătoare nu au fost actualizate de la adoptarea lor, în pofida disponibilității unor teste și tehnologii alternative validate;

AF.

întrucât testarea efectelor asupra sănătății umane implică utilizarea animalelor și, prin urmare, nu prevede neapărat cu precizie reacțiile umane;

AG.

întrucât este necesar să se accelereze dezvoltarea și validarea metodologiilor noi fără utilizarea animalelor, care să furnizeze informații privind mecanismele care stau la baza toxicității pentru oameni, inclusiv căile care duc la efecte adverse la oameni;

AH.

întrucât multe produse agricole din țări terțe au un nivel mai scăzut de protecție a sănătății umane și animale, precum și a mediului, în contextul autorizării și utilizării produselor de protecție a plantelor; întrucât este necesar să se asigure că nivelul de protecție al UE nu este subminat de importurile de produse agricole din țări terțe;

AI.

întrucât pe teritoriul UE circulă și se utilizează produse de protecție a plantelor importate ilegal, care reprezintă un pericol potențial la adresa sănătății publice și constituie o concurență neloială pentru produsele de protecție a plantelor care fac obiectul unei proceduri de autorizare în conformitate cu legislația europeană actuală;

AJ.

întrucât, în ceea ce privește transparența și conflictele de interese, diverse părți interesate au ridicat problema dreptului solicitanților de a alege statul membru raportor (SMR) la prima cerere de aprobare a unei substanțe active;

AK.

întrucât diverse părți interesate și-au semnalat, de asemenea, în ceea ce privește transparența și conflictele de interese, preocuparea că SMR însărcinat de Comisie cu reînnoirea unui raport de evaluare poate fi același cu cel care a elaborat proiectul inițial de raport de evaluare;

AL.

întrucât, de la intrarea în vigoare a regulamentului, pentru noile substanțe active, numai 11 din cele 28 de state membre au fost alese ca SMR de către solicitanți, ceea ce ilustrează existența unor diferențe semnificative în ceea ce privește expertiza și personalul;

AM.

întrucât Franța, Țările de Jos, Germania și Regatul Unit au tratat aproximativ 80 % din totalul dosarelor; întrucât Brexitul va avea un impact semnificativ asupra volumului de muncă al altor state membre;

AN.

întrucât articolul 8 alineatul (1) din regulament prevede că solicitantul trebuie să prezinte un dosar sumar, care ar trebui să includă, printre altele, rezumatele și rezultatele testelor și studiilor pentru fiecare punct al cerințelor în materie de date, inclusiv o evaluare a tuturor informațiilor furnizate;

AO.

întrucât mai multe părți interesate și-au exprimat îngrijorarea privind modul de evaluare stabilit prin lege și, în special, cu privire la cine ar trebui să realizeze studii științifice și să prezinte dovezi pentru evaluarea substanțelor active, la cine ar trebui să prezinte documentația științifică de specialitate revizuită inter pares și cine ar trebui să evalueze studiile;

AP.

întrucât articolul 8 alineatul (5) din regulament prevede că solicitantul trebuie să adauge la dosar documentație științifică de specialitate revizuită inter-pares privind substanța activă și metaboliții săi relevanți;

AQ.

întrucât, în cazul substanțelor active noi, sunt disponibile, în mod normal, numai date provenite din studiile de reglementare generate de solicitant;

AR.

întrucât evaluarea riscurilor trebuie să se bazeze pe toate dovezile științifice relevante disponibile; întrucât documentația științifică de specialitate revizuită inter-pares furnizează informații suplimentare importante pentru studiile bazate pe bunele practici de laborator (BPL) furnizate de solicitanți și poate include constatări care avertizează evaluatorii cu privire la efectele adverse care nu sunt depistate de testele standard;

AS.

întrucât principiile BPL au fost elaborate de OCDE pentru a se asigura că studiile sunt efectuate în conformitate cu o anumită metodă de testare pentru prevenirea practicilor frauduloase; întrucât UE a adoptat aceste principii prin Directiva 2004/10/CE, care impune statelor membre să se asigure că laboratoarele care efectuează studii de siguranță a produselor chimice respectă principiile OCDE în materie de BPL și Directiva 2004/9/CE, care prevede obligația statelor membre de a desemna autoritățile responsabile cu efectuarea inspecțiilor BPL pe teritoriul lor;

AT.

întrucât, astfel cum a raportat Comisia în 2015, toate statele membre au transpus directivele privind BPL și au instituit programe naționale funcționale de monitorizare a conformității cu BPL;

AU.

întrucât orientările OCDE privind testele asigură faptul că cercetarea este reproductibilă, consecventă și uniformă și permite autorităților de reglementare să evalueze calitatea și relevanța unui studiu, să asigure valabilitatea metodologică a unui studiu și să faciliteze acceptarea reciprocă a datelor între statele membre;

AV.

întrucât, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulament, „statul membru raportor efectuează o evaluare independentă, obiectivă și transparentă, în lumina cunoștințelor științifice și tehnice actuale”;

AW.

întrucât s-a constatat că diferite state membre, atunci când acționează ca SMR, utilizează practici diferite atunci când se face trimitere la rezumatele prezentate de solicitant ale literaturii de specialitate revizuite inter-pares; întrucât este o regulă fundamentală ca orice lucrare științifică să indice în mod clar, prin utilizarea ghilimelelor, declarațiile făcute de alte părți;

AX.

întrucât Parlamentul ia act de dezbaterea pe marginea literaturii de specialitate din raportul de evaluare a riscurilor privind glifosatul elaborat de către Institutul federal german pentru evaluarea riscurilor (BfR); întrucât mai multe părți interesate au exprimat preocupări cu privire la faptul că anumite elemente importante de evaluare din proiectul de raport de evaluare a riscurilor privind glifosatul au fost preluate din cerere, fără a fi indicate în mod clar ca trimiteri;

AY.

întrucât credibilitatea sistemului Uniunii de autorizare a produselor de protecție a plantelor depinde în mare măsură de încrederea publică în EFSA, care furnizează avizele științifice care stau la baza deciziilor referitoare la siguranța alimentară în Europa; întrucât scăderea încrederii publice în EFSA reprezintă un motiv de îngrijorare;

AZ.

întrucât în prezent aproximativ două treimi din experții naționali care lucrează pentru EFSA provin din doar șase state membre;

BA.

întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf din regulament, evaluarea substanței active trebuie să stabilească mai întâi dacă sunt îndeplinite criteriile de aprobare menționate la punctele 3.6.2-3.6.4 și 3.7 din anexa II („criterii de excludere”); întrucât unul dintre aceste criterii de excludere se referă la clasificarea unei substanțe ca agent cancerigen (categoria 1A sau 1B) în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1272/2008;

BB.

întrucât Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) a clasificat glifosatul ca fiind probabil cancerigen pentru om (categoria 2A) în conformitate cu nomenclatura sa [echivalentul categoriei 1B din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008]; întrucât, în urma revizuirii informațiilor disponibile, inclusiv a evaluării IARC, EFSA și ECHA, agențiile europene responsabile cu furnizarea de evaluări științifice care stau la baza deciziilor UE de gestionare a riscurilor, au concluzionat că nicio clasificare drept substanță cancerigenă nu era justificată în temeiul dispozițiilor Regulamentul (CE) nr. 1272/2008;

BC.

întrucât IARC și-a bazat concluzia pe literatura de specialitate publicată, în conformitate cu principiile sale de lucru, dar EFSA și ECHA au utilizat și studii nepublicate prezentate de solicitant în conformitate cu articolul 8 din regulament ca bază principală pentru evaluarea acestora și, de asemenea, au avut acces la datele primare relevante;

BD.

întrucât mai multe alte autorități competente din întreaga lume, inclusiv cele din SUA, Canada, Noua Zeelandă, Australia și Japonia, au finalizat ulterior noi evaluări ale glifosatului și au ajuns la concluzia că nu este substanță cancerigenă; întrucât glifosatul este încă în curs de evaluare de către Agenția Statelor Unite ale Americii pentru Protecția Mediului, al cărei proiect de evaluare a riscurilor ecologice precizează în mod clar că există potențialul manifestării unor efecte asupra păsărilor, a mamiferelor, a animalelor terestre și a plantelor acvatice;

BE.

întrucât, conform unei comparații realizate de EFSA în 2017, din 54 de pesticide care au fost evaluate atât în cadrul sistemului UE, cât și în cadrul sistemului IARC, în 14 cazuri clasificarea UE a fost mai conservatoare (și, prin urmare, mai strictă) decât evaluarea IARC, în 11 cazuri (glifosatul și alte 10 substanțe active) mai puțin strictă și în 29 de cazuri echivalentă;

BF.

întrucât au existat și continuă să existe îngrijorări exprimate de mai multe părți interesate în ceea ce privește avizele emise de EFSA și ECHA cu privire la concluziile lor în favoarea neclasificării glifosatului drept cancerigen;

BG.

întrucât, din păcate, nu a fost posibil să se rezolve controversa respectivă la nivelul comisiei speciale;

BH.

întrucât, în octombrie 2017, Comisia a declarat admisibilă inițiativa cetățenească europeană „Interzicerea glifosatului și protecția oamenilor și a mediului împotriva pesticidelor toxice”; întrucât peste un milion de cetățeni au solicitat Comisiei să propună statelor membre să introducă o interdicție a utilizării glifosatului, să reformeze procedura de aprobare a pesticidelor și să stabilească obiective obligatorii la nivelul UE de reducere a utilizării pesticidelor;

BI.

întrucât așa-numitele „documente Monsanto” și hotărârea recentă pronunțată de Curtea Superioară din statul California în cauza Dewayne Johnson/Monsanto (cauza nr. CGC-16-550128) și recursul ulterior au ridicat semne de întrebare cu privire la independența și conflictele de interese în procesul de evaluare a glifosatului;

BJ.

întrucât regulamentul stabilește un termen de șase luni pentru Comisie, de la formularea concluziilor EFSA până la prezentarea unui proiect de regulament;

BK.

întrucât decizia de reînnoire a aprobării glifosatului nu conține măsuri obligatorii din punct de vedere juridic de reducere a riscurilor la nivelul Uniunii; întrucât Comisia a decis să adopte o recomandare specifică pentru condițiile de aprobare, potrivit căreia statele membre, atunci când acordă autorizații pentru produse de protecție a plantelor care conțin glifosat, trebuie să acorde o atenție specială riscului la care sunt supuse vertebratele terestre; întrucât s-a constatat existența unui risc ridicat pe termen lung pentru aproape toate utilizările glifosatului pentru vertebratele terestre nevizate, inclusiv pentru mamifere și păsări;

BL.

întrucât ECHA a concluzionat că glifosatul provoacă leziuni oculare grave și este toxic pentru mediul acvatic, cu efecte pe termen lung;

BM.

întrucât nu este clar în ce condiții Comisia și statele membre consideră că un risc este inacceptabil pentru mediu;

BN.

întrucât reprezintă un motiv de îngrijorare faptul că, cu sprijinul statelor membre, Comisia aprobă substanțe active în legătură cu care EFSA a constatat că prezintă riscuri ridicate pentru mediu și biodiversitate, având în vedere că, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) litera (e) din regulament, un produs de protecție a plantelor nu trebuie să aibă efecte inacceptabile asupra mediului;

BO.

întrucât Ombudsmanul European, în decizia sa în cauza 12/2013/MDC din 18 februarie 2016, a declarat că transmiterea de informații de confirmare nu ar trebui să se refere la cerințele în materie de date care existau la momentul depunerii cererii în legătură cu evaluarea riscurilor pentru sănătate și pentru care erau disponibile documente de orientare adecvate;

BP.

întrucât datele de confirmare nu sunt, în general, supuse aceluiași control sau aceleiași evaluări științifice ca și datele prezentate în cererea inițială, deoarece acestea nu sunt supuse în mod sistematic unei evaluări inter pares a EFSA; întrucât Ombudsmanul European, în decizia sa din 2016, a invitat Comisia să analizeze dacă, de acum înainte, toate informațiile de confirmare ar trebui să facă în mod sistematic obiectul unei evaluări inter pares a EFSA și dacă documentele de orientare ar trebui modificate în consecință;

BQ.

întrucât, pe baza raportului de monitorizare prezentat de Comisie în februarie 2018 cu privire la zece substanțe active examinate în contextul anchetei Ombudsmanului, procedura privind datele de confirmare a determinat păstrarea pe piață pe o perioadă îndelungată a două substanțe active, haloxifop-P și malation, care altfel ar fi fost restricționate;

BR.

întrucât lacunele în materie de date în cazul pesticidelor biologice cu risc scăzut apar în principal din cauză că cerințele în materie de date sunt concepute pentru produse chimice de protecție a plantelor, nefiind, astfel, adecvate pentru cele biologice cu risc scăzut;

BS.

întrucât, în pofida riscurilor identificate de EFSA în concluziile sale privind substanțele active, Comisia permite adesea statelor membre să adopte măsuri de atenuare a riscurilor, fără a aduce atingere posibilității care i se acordă în temeiul regulamentului de a le impune la nivelul UE; întrucât această abordare a fost condamnată de Ombudsmanul European în decizia sa în cauza 12/2013/MDC;

BT.

întrucât este oportun ca statele membre să decidă cu privire la măsurile de gestionare a riscurilor în ceea ce privește preocupările specifice situației lor;

BU.

întrucât există o carență de produse de protecție a plantelor cu risc redus; întrucât doar zece substanțe sunt aprobate ca substanțe active cu risc scăzut, dintr-un total de aproape 500 de substanțe disponibile pe piața UE; întrucât carența de produse de protecție a plantelor cu risc scăzut face mai dificilă punerea în aplicare și dezvoltarea gestionării integrate a dăunătorilor; întrucât această carență este cauzată de lungimea duratei procesului de evaluare, autorizare și înregistrare;

BV.

întrucât, în prezent, pot fi utilizate tehnici avansate precum agricultura de precizie și robotica pentru a monitoriza cu precizie și pentru a elimina buruienile sau insectele dăunătoare, într-un stadiu incipient; întrucât tehnicile avansate sunt încă slab dezvoltate în Uniunea Europeană și necesită sprijinul Uniunii Europene și al statelor membre;

BW.

întrucât produsele de protecție a plantelor ar trebui să fie evaluate în mod minuțios, în raport cu cunoștințele științifice și tehnice actuale, înainte de a fi autorizate; întrucât personalul insuficient și/sau subfinanțarea pot conduce la o dependență excesivă de evaluarea efectuată pentru aprobarea substanțelor active în contextul deciziilor privind produsele de protecție a plantelor;

BX.

întrucât procedura de autorizare a produselor de protecție a plantelor, în special cerințele în materie de date pentru evaluarea riscurilor, ar trebui să țină seama de utilizarea efectivă a produselor de protecție a plantelor;

BY.

întrucât, atunci când se autorizează produsele de protecție a plantelor, ar trebui să se acorde în continuare o atenție deosebită riscului pentru „grupurile vulnerabile”; întrucât regulamentul definește grupurile vulnerabile ca fiind alcătuite din persoane care ar trebui să beneficieze de o atenție specifică în momentul evaluării efectelor acute și cronice asupra sănătății cauzate de produsele de protecție a plantelor; întrucât acestea includ femeile însărcinate și pe cele care alăptează, feții, sugarii și copiii, persoanele în vârstă, precum și lucrătorii și rezidenții supuși unei expuneri ridicate la pesticide pe termen lung;

BZ.

întrucât articolul 25 din regulament prevede că agenții fitoprotectori și agenții sinergici sunt supuși acelorași proceduri de aprobare ca și substanțele active, în vederea includerii pe o listă pozitivă; întrucât Comisia nu a aprobat încă niciun agent fitoprotector sau sinergic;

CA.

întrucât articolul 27 din regulament prevede includerea de către Comisie, în anexa III, a unei liste negative de coformulanți inacceptabili; întrucât Comisia nu a adoptat încă lista negativă a coformulanților, dar și-a afirmat intenția de a face acest lucru până la sfârșitul anului 2018; întrucât această întârziere este inacceptabilă având în vedere impactul acestor substanțe; întrucât anumite state membre și-au elaborat propriile liste negative de coformulanți, în absența unei astfel de liste la nivelul Uniunii;