—

având în vedere articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 14,

—

având în vedere articolul 2 din Protocolul la Convenția Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la educație,

—

având în vedere Decizia (UE) 2018/646 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 aprilie 2018 privind un cadru comun pentru furnizarea unor servicii mai bune pentru aptitudini și calificări (Europass) și de abrogare a Deciziei nr. 2241/2004/CE (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2018 privind modernizarea educației în UE (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la o nouă agendă pentru competențe în Europa (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la politicile de dezvoltare a competențelor pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la capacitarea fetelor prin educație în Uniunea Europeană (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la promovarea antreprenoriatului în rândul tinerilor prin educație și formare (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2014 referitoare la noile tehnologii și resurse educaționale deschise (7),

—

având în vedere recomandarea Consiliului din 22 mai 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (8),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 22 mai 2018 privind trecerea la o viziune a unui Spațiu european al educației,

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 22 mai 2017 privind Cadrul european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții și de abrogare a Recomandării Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (9),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 30 mai 2016 privind dezvoltarea competențelor media și a gândirii critice cu ajutorul educației și formării,

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 19 decembrie 2016 intitulată „Parcursurile de actualizare a competențelor: noi oportunități pentru adulți” (10),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 27 mai 2015 privind rolul educației preșcolare și al educației primare în stimularea creativității, a inovării și a competențelor digitale,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 20 mai 2014 privind formarea eficace a profesorilor,

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale (11),

—

având în vedere Rezoluția Consiliului din 28 noiembrie 2011 privind un plan european reînnoit pentru învățarea în rândul adulților (12),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 ianuarie 2018 privind Planul de acțiune pentru educația digitală (COM(2018)0022),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 mai 2017 cu privire la dezvoltarea școlilor și calitatea excelentă a predării pentru un început bun în viață (COM(2017)0248),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 mai 2012 cu privire la strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii (COM(2012)0196),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 cu privire la o nouă agendă pentru competențe în Europa (COM(2016)0381),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2016 cu privire îmbunătățirea și modernizarea educației (COM(2016)0941),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 30 noiembrie 2017 privind modernizarea învățământului preuniversitar și a învățământului superior (13),

—

având în vedere raportul Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale din 9 martie 2018 intitulat „Skill needs anticipation: systems and approaches. Analysis of stakeholder survey on skill needs assessment and anticipation” (Competențele necesită anticipare: sisteme și abordări. Analiza unui sondaj în rândul părților interesate privind evaluarea și anticiparea nevoilor în materie de competențe”),

—

având în vedere Raportul de politici al Comisiei din 2017 intitulat „DigComp 2.1: Cadrul competenței digitale pentru cetățeni: opt niveluri de competență și exemple de utilizare”,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0400/2018),

A.

întrucât, odată cu dezvoltarea accelerată a tehnologiei, societatea și economia digitale sunt acum o realitate, ceea ce înseamnă că competențele digitale sunt esențiale pentru reușita profesională și dezvoltarea personală a tuturor cetățenilor;

B.

întrucât competența digitală este o competență cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, astfel cum este definită în Cadrul de referință anexat Recomandării Consiliului din 22 mai 2018;

C.

întrucât capacitatea de inovare a tehnologiei este condiționată, printre altele, de gândirea critică, de nivelul de competențe digitale și creative ale populației și de calitatea și extinderea conexiunilor la internet;

D.

întrucât cunoștințele elementare în domeniul tehnologiilor digitale sunt vitale pentru îndeplinirea sarcinilor administrative și cotidiene esențiale;

E.

întrucât se estimează că aproximativ jumătate din locurile de muncă existente la nivel mondial — și 30 % în Uniunea Europeană — vor dispărea în următorii 25 de ani (14), în condițiile apariției de noi profesii care necesită competențe digitale avansate;

F.

întrucât competențele digitale care depășesc cu mult cerințele pieței muncii le oferă oamenilor oportunități mai bune de a participa la viața societății, atât în prezent, cât și în viitor, facilitează schimburile culturale și de informații și asigură o influență mai mare a cetățenilor asupra procesului decizional;

G.

întrucât este esențial ca internetul să fie revendicat ca un bun comun și să fie promovată e-cetățenia activă;

H.

întrucât transformarea tehnologică a tuturor sectoarelor înseamnă că instrumentele digitale sunt utilizate frecvent chiar și în cazul profesiilor în mod tradițional netehnice și în condițiile în care se estimează că în viitor nouă din 10 locuri de muncă vor necesita competențe digitale în viitorul apropiat sau imediat;

I.

întrucât, în prezent, 44 % din populația UE cu vârste cuprinse între 16 și 74 de ani nu are competențe digitale elementare, iar 19 % din populație nu are niciun fel de competențe digitale, în condițiile în care există diferențe substanțiale între statele membre, o situație care riscă să creeze un nou decalaj social;

J.

întrucât importanța competențelor digitale, lacunele în materie de competențe, care sunt deosebit de semnificative între bărbați și femei, între generații și diferitele grupuri sociale, precum și disparitățile în materie de competențe digitale din statele membre necesită o reacție politică comună;

K.

întrucât este esențial ca instituțiile de învățământ să pregătească elevii și studenții să facă față schimbărilor sociale și economice rapide, determinate de dezvoltarea tehnologică rapidă, dotându-i cu competențele adecvate provocărilor erei digitale;

L.

întrucât accesul la internet și la echipamente tehnologice și digitale și utilizarea acestora au transformat comportamentele și relațiile sociale, în special în rândul populației mai tinere;

M.

întrucât obiectivul ca până în 2025 toate școlile din UE să aibă acces la conexiuni internet cu viteze de descărcare/încărcare de 1 gigabit de date pe secundă nu este încă atins;

N.

întrucât utilizarea excesivă a echipamentelor tehnologice și digitale, cum ar fi calculatoarele și tabletele, poate cauza probleme de sănătate și de bunăstare, inclusiv privare de somn, sedentarism și dependență;

O.

întrucât strategiile de învățare digitală trebuie, de asemenea, să ia în considerare cercetările privind efectele negative pe care utilizarea timpurie a tehnologiei digitale le poate avea asupra dezvoltării creierului copiilor de vârstă mică;

P.

întrucât tehnologiile digitale ar trebui să facă parte integrantă dintr-o abordare educațională axată pe cursant, adaptată vârstei și pot oferi abordări noi și inovatoare în materie de predare și învățare; întrucât este esențial să se mențină contactul personal între studenți și profesori și să se acorde prioritate bunăstării și dezvoltării sănătoase a copiilor și cursanților adulți;

Q.

întrucât tehnologiile ar trebui să fie mai bine utilizate pentru a sprijini noi pedagogii care pun accent pe calitatea de participanți activi a cursanților, care utilizează instrumente de învățare bazate pe cercetare și spații de lucru care stimulează colaborarea;

R.

întrucât educația de bază în domeniul igienei cibernetice, al securității cibernetice, al protecției datelor și al educației în domeniul mass-mediei trebuie să fie adaptată vârstei și nivelului de dezvoltare, pentru a-i ajuta pe copii să devină cursanți avizați, cetățeni activi, utilizatori de internet și factori de decizie ai unei societăți digitale democratice, pentru a lua decizii în cunoștință de cauză și pentru a fi în măsură să contracareze riscurile asociate internetului, cum ar fi dezinformarea online, hărțuirea și încălcarea securității datelor cu caracter personal; întrucât în programa de predare la nivel universitar și la nivelul sistemului de formare profesională ar trebui introduse programe didactice legate de securitatea cibernetică;

S.

întrucât o învățare digitală de calitate și inovatoare poate fi captivantă și și interactivă, completând astfel metodele de predare bazate pe prelegeri și oferind platforme de colaborare și de creare de cunoștințe;

T.

întrucât asistăm la o tot mai accentuată exploatare comercială a educației de către marile întreprinderi digitale, care încearcă să influențeze practicile pedagogice prin introducerea de echipamente, de software și resurse educaționale sau oferirea de cursuri de formare pentru profesori;

U.

întrucât, pentru a profita mai bine de mijloacele puse la dispoziție de tehnologie, statele membre au nevoie de strategii eficiente de formare a capacității cadrelor didactice, iar factorii de decizie politică trebuie să facă mai mult pentru sprijinirea acestui program de acțiune;

V.

întrucât bibliotecile publice participă la efortul comun de familiarizare a cetățenilor cu competențele digitale, oferind servicii deschise pentru asistență digitală într-un mediu social, care oferă susținere;

W.

întrucât adulții care șomează sau au un loc de muncă care nu necesită competențe digitale tind să rămână în urmă față de colegii mai competenți din punct de vedere digital, ceea ce le afectează perspectivele profesionale și exacerbează disparitățile sociale și economice;

X.

întrucât digitalizarea progresivă a muncii va duce la dispariția multor profesii și la creșterea șomajului; întrucât noile profesii care vor apărea odată cu digitalizarea vor putea compensa o parte din locurile de muncă pierdute;

Y.

întrucât tehnologiile digitale pot facilita accesul la cunoștințe și la învățare, iar utilizarea lor permite tuturor structurilor de formare de la diferite niveluri să fie ușor accesibile și favorabile incluziunii;

Z.

întrucât, dacă nu există politici adecvate și bine orientate, persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități vor suferi probabil cel mai mult de pe urma transformării digitale;

AA.

întrucât femeile reprezintă doar 20 % din profesioniștii din domeniile științifice, doar 27 % din absolvenții (15) de științe inginerești și doar 20 % din absolvenții de informatică (16); întrucât ponderea bărbaților care lucrează în sectorul digital este de 3,1 ori mai mare decât cea femeilor; întrucât doar 19 % dintre lucrătorii din domeniul TIC au ca șef o femeie, comparativ cu 45 % dintre lucrătorii din alte sectoare;

AB.

întrucât lucrătorii care au deja o înaltă calificare tind să aibă șanse mai mari de învățare pe tot parcursul vieții (17);

AC.

întrucât monitorizarea și evaluarea continuă a competențelor digitale, atât în organizații, cât și în rândul persoanelor fizice este o condiție prealabilă pentru punerea eficientă în practică a politicilor;

AD.

întrucât stăpânirea unor competențe transversale de bază, cum ar fi competențele numerice, gândirea critică și competențele de comunicare socială, este o condiție esențială pentru dobândirea competențelor digitale;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

—

având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 4, 18 și 19,

—

având în vedere Convenția privind statutul refugiaților, semnată la Geneva, la 28 iulie 1951, și Protocolul din 1967,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (1),

—

având în vedere Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine al Organizației Națiunilor Unite și Pactul global privind refugiații al Organizației Națiunilor Unite, care au urmat Declarației de la New York pentru refugiați și migranți, adoptate în unanimitate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 19 septembrie 2016,

—

având în vedere evaluarea valorii adăugate europene referitoare la vizele umanitare, pregătită de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European,

—

având în vedere articolele 46 și 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0423/2018),

A.

întrucât, în ciuda a numeroase comunicări și solicitări privind crearea unor căi de acces legale și sigure care să le permită persoanelor care solicită protecție internațională accesul pe teritoriul european, în prezent nu există nicio armonizare la nivel european în ceea ce privește procedurile de intrare protejată și niciun cadru juridic la nivel european pentru vizele umanitare, și anume vizele eliberate pentru a permite accesul persoanelor pe teritoriul statelor membre, în scopul de a solicita protecție internațională;

B.

întrucât, potrivit hotărârii Curții de Justiție din 7 martie 2017 în cauza C-638/16 (2), X, X/État belge„statele membre nu sunt obligate, în temeiul dreptului Uniunii, să acorde o viză umanitară persoanelor care doresc să intre pe teritoriul lor cu intenția de a solicita azil, dar rămân libere să facă acest lucru pe baza dreptului național”; întrucât această hotărâre interpretează legislația în vigoare a Uniunii care poate fi modificată;

C.

întrucât mai multe state membre dispun în prezent sau au dispus în trecut de sisteme naționale de eliberare a vizelor umanitare sau a permiselor de ședere pentru a garanta proceduri de intrare protejată pentru persoanele care au nevoie de acest lucru;

D.

întrucât numărul persoanelor admise pe baza procedurilor de intrare pentru protecție umanitară la nivel național sau prin relocare rămâne scăzut, în comparație cu nevoile la nivel mondial, existând discrepanțe semnificative între statele membre; întrucât sfera de aplicare a procedurilor naționale de intrare pentru protecția umanitară și relocare este definită în mod strict, iar relocarea este strâns legată de criteriile de vulnerabilitate și de înregistrarea ca refugiat pe lângă Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați;

E.

întrucât, drept urmare, aproximativ 90 % dintre persoanele cărora li s-a acordat protecție internațională au ajuns în Uniune prin mijloace neregulamentare, fapt care a condus la stigmatizarea lor înainte chiar ca aceștia să ajungă la frontierele externe ale statelor membre;

F.

întrucât femeile celibatare care călătoresc singure sau împreună cu copii, femeile care sunt capi de familie, femeile însărcinate și cele care alăptează, persoanele cu dizabilități, adolescentele și femeile în vârstă se numără printre persoanele care sunt deosebit de vulnerabile de-a lungul rutelor de migrație către Europa și care se confruntă cu riscuri mult mai grave de violență de gen, cum ar fi violul, violența și riscul de a fi exploatate sexual și economic de persoanele care introduc ilegal migranți și de traficanți; întrucât, în plus, femeile și fetele tind să fie mai vulnerabile la toate formele de exploatare, inclusiv exploatarea prin muncă și exploatarea sexuală de-a lungul rutelor de migrație către Uniune, și întrucât, adesea, femeile și fetele sunt forțate să întrețină raporturi sexuale pentru a supraviețui, în schimbul posibilității de a-și continua călătoria;

G.

întrucât costul uman al acestor politici a fost estimat la cel puțin 30 000 de decese la frontierele Uniunii de la începutul anului 2000; întrucât este necesar, de urgență, un cadru juridic al Uniunii, ca modalitate de a pune capăt numărului intolerabil de decese din Marea Mediterană și pe rutele de migrație către Uniune, de a combate realmente introducerea ilegală de persoane, expunerea la traficul de ființe umane, la exploatarea prin muncă și la violență, de a gestiona în mod ordonat sosirile, primirea demnă și prelucrarea echitabilă a cererilor de azil și de a optimiza bugetul pentru procedurile de azil al statelor membre și al Uniunii, controlul la frontieră și activitățile de căutare și salvare, precum și pentru a ajunge la practici coerente în acquis-ul Uniunii în materie de azil;

H.

întrucât Parlamentul a încercat să includă dispoziții în acest sens în amendamentele sale la Regulamentul (CE) nr. 810/2009;

I.

întrucât atât Consiliul, cât și Comisia au respins aceste amendamente, printre altele din motivul că aceste prevederi nu ar trebui incluse în Regulamentul (CE) nr. 810/2009, având în vedere că domeniul de aplicare al acestuia acoperă numai vizele de scurtă ședere;

J.

întrucât Parlamentul, confruntându-se cu lipsa de acțiune a Comisiei, a decis, în consecință, să meargă înainte și să elaboreze prezenta rezoluție privind vizele umanitare;

K.

întrucât s-a lucrat intens, inclusiv cu ajutorul unor experți, pentru a redacta aceste recomandări, care sunt anexate la prezenta rezoluție,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

—

având în vedere Protocolul de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene (11997D/PRO/02),

—

având în vedere articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005,

—

având în vedere proiectele de decizii ale Consiliului din 29 septembrie 2010 (14142/2010) și 8 iulie 2011 (14142/1/2010) privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Bulgaria și în România,

—

având în vedere proiectul de decizie a Consiliului din 7 decembrie 2011 (14302/3/11) privind cadrul pentru aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Bulgaria și în România,

—

având în vedere rezoluția sa legislativă din 8 iunie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Bulgaria și în România (1),

—

având în vedere concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 9 și 10 iunie 2011, 22 și 23 septembrie 2011, 25 și 26 octombrie 2012, 7 și 9 martie 2013, și 5 și 6 decembrie 2013,

—

având în vedere rezoluția sa din 13 octombrie 2011 referitoare la aderarea Bulgariei și a României la spațiul Schengen (2),

—

având în vedere cel de al optulea raport bianual al Comisiei privind funcționarea spațiului Schengen din 15 decembrie 2015 (COM(2015)0675),

—

având în vedere rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la Raportul anual privind funcționarea zonei Schengen (3),

—

având în vedere Decizia (UE) 2017/1908 a Consiliului din 12 octombrie 2017 privind punerea în aplicare a anumitor dispoziții ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații privind vizele în Republica Bulgaria și în România (4),

—

având în vedere proiectul de decizie a Consiliului din 18 aprilie 2018 privind punerea în aplicare a dispozițiilor rămase ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații Schengen în Republica Bulgaria și în România (15820/1/2017),

—

având în vedere rezoluția sa legislativă din 13 iunie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind punerea în aplicare a dispozițiilor rămase ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații Schengen în Republica Bulgaria și în România (5),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0365/2018),

A.

întrucât Bulgaria și România au adoptat acquis-ul Schengen în momentul aderării lor la Uniunea Europeană în 2007; întrucât în 2008 Bulgaria a declarat că este pregătită pentru începerea evaluărilor efectuate de Grupul de lucru pentru evaluarea Schengen (SCH-EVAL), compus din experți din statele membre ale zonei Schengen; întrucât, în 2007 și 2008, România a declarat că este gata pentru începerea evaluărilor efectuate de SCH-EVAL;

B.

întrucât finalizarea procesului de evaluare Schengen pentru Bulgaria și România și gradul de pregătire a celor două țări pentru a pune în aplicare toate dispozițiile acquis-ului Schengen au fost confirmate de experții SCH-EVAL și de către Consiliu în concluziile sale din 9 și 10 iunie 2011; întrucât, în proiectul său de decizie din 8 iulie 2011, Consiliul a verificat dacă condițiile necesare pentru aplicarea acquis-ului Schengen au fost îndeplinite în toate domeniile, și anume protecția datelor, frontierele aeriene, frontierele terestre, cooperarea polițienească, Sistemul de Informații Schengen, frontierele maritime și vizele; întrucât, pe lângă provocarea reprezentată de gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene, finalizarea procesului de evaluare Schengen a determinat ambele țări să își restructureze în mod fundamental sistemele de supraveghere a frontierelor și să investească în întărirea capacităților de aplicare a legii; întrucât, potrivit Actului de aderare din 2005, finalizarea cu succes a procedurilor de evaluare Schengen este singura condiție prealabilă pentru aplicarea deplină a acquis-ului Schengen, inclusiv eliminarea controalelor la frontierele interne terestre, maritime și aeriene; întrucât nivelul de pregătire al Bulgariei și al României de a aplica integral acquis-ul Schengen a fost recunoscut de către șefii de stat și de guvern în cadrul Consiliului de nenumărate ori, precum și de către Comisie și Parlament, cel mai recent în comunicarea Comisiei din 27 septembrie 2017 și în rezoluția Parlamentului din 30 mai 2018;

C.

întrucât, în proiectul său de decizie din 29 septembrie 2010, Consiliul a propus aplicarea deplină a acquis-ului Schengen în Bulgaria și România și eliminarea controalelor la frontierele interne terestre, maritime și aeriene; întrucât, în rezoluția sa legislativă din 8 iunie 2011, Parlamentul a aprobat această decizie și a solicitat Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționa să o modifice în mod substanțial;

D.

întrucât, în septembrie 2011, Președinția Consiliului a prezentat o propunere pentru punerea în aplicare parțială a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Bulgaria și în România, și anume eliminarea controalelor numai la frontierele interne maritime și aeriene, luând în considerare adoptarea unei decizii separate, într-o etapă ulterioară, cu privire la frontierele terestre;

E.

întrucât, în concluziile sale, Consiliul Justiție și Afaceri Interne a confirmat în mai multe rânduri angajamentul său de a-și întemeia viitoarele decizii privind eliminarea controalelor la frontierele interne pentru Bulgaria și România pe o abordare în două etape; întrucât adoptarea acestei decizii de către Consiliul Justiție și Afaceri Interne a fost amânată în mod repetat;

F.

întrucât, în conformitate cu decizia Consiliului din 12 octombrie 2017, Bulgaria și România au beneficiat de acces pasiv la Sistemul de informații privind vizele; întrucât, în proiectul său de decizie din 18 aprilie 2018, Consiliul a propus aplicarea integrală a dispozițiilor rămase ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații Schengen în ambele state membre;

G.

întrucât nici Actul de aderare din 2005 și nici mecanismele de evaluare Schengen nu prevăd stabilirea unor calendare diferite pentru eliminarea controalelor la frontierele interne terestre, maritime și aeriene; întrucât toate extinderile anterioare ale spațiului Schengen au fost statuate printr-un act juridic unic;

H.

întrucât spațiul Schengen este un mecanism unic și una dintre cele mai mari realizări ale Uniunii Europene, permițând libera circulație a persoanelor în spațiul Schengen fără controale la frontierele interne; întrucât acest lucru a fost posibil printr-o serie de măsuri de compensare, cum ar fi crearea Sistemului de Informații Schengen (pentru întărirea schimbului de informații), precum și prin crearea unui mecanism de evaluare pentru a verifica aplicarea acquis-ului Schengen de către statele membre și a consolida încrederea reciprocă în funcționarea zonei Schengen;

I.

întrucât menținerea controalelor la frontierele interne ale Uniunii și reintroducerea acestor controale în spațiul Schengen are un impact puternic asupra vieții cetățenilor europeni și a tuturor celor care beneficiază de principiul liberei circulații în interiorul UE și subminează în mod grav încrederea acestora în instituțiile europene și în integrarea europeană; întrucât aceasta implică costuri operaționale și de investiții directe pentru lucrătorii transfrontalieri, pentru turiști, pentru transportatorii rutieri de marfă și administrațiile publice, cu efecte catastrofale asupra economiilor statelor membre și funcționării pieței interne a UE; întrucât menținerea controalelor la frontierele interne pentru Bulgaria și România are un impact negativ asupra exporturilor și importurilor din și către statele membre, precum și asupra operațiunilor de transport din și către unele dintre cele mai mari parcuri civile și porturi de marfă din sudul Europei, ceea ce înseamnă profituri pierdute și cheltuieli sporite; întrucât costurile estimate asociate cu reintroducerea controalelor la frontiere în Uniunea Europeană variază între 0,05 miliarde EUR și 20 de miliarde EUR costuri unice și 2 miliarde EUR cheltuieli anuale de funcționare (6);

J.

întrucât menținerea controalelor la frontierele interne ale Uniunii și reintroducerea acestora în spațiul Schengen pare a fi legată de o percepere a amenințărilor la adresa ordinii publice și a securității interne, mai degrabă decât de o dovadă solidă a existenței reale a unei amenințări grave; întrucât eliminarea controalelor la frontierele interne ca urmare a aplicării depline a acquis-ului Schengen în statele membre care deja au aderat nu a condus la rate mai ridicate ale criminalității; întrucât extinderea spațiului Schengen din 2007 este asociată cu rate mai scăzute ale criminalității atât în statele membre care au aderat de curând la spațiul Schengen, cât și în statele membre Schengen existente și nu a amplificat percepția de nesiguranță în rândul cetățenilor UE (7);

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) la 28 iunie 2016,

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 20 decembrie 2013, din 26 iunie 2015, din 15 decembrie 2016, din 9 martie 2017, din 22 iunie 2017, din 20 noiembrie 2017, din 14 decembrie 2017 și din 28 iunie 2018,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 13 noiembrie 2017 și din 25 iunie 2018 privind securitatea și apărarea în contextul Strategiei globale a UE,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iunie 2017 intitulată „Document de reflecție privind viitorul apărării europene” (COM(2017)0315),

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a ÎR/VP din 10 noiembrie 2017 privind îmbunătățirea mobilității militare în Uniunea Europeană (JOIN(2017)0041),

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a ÎR/VP din 28 martie 2018 privind Planul de acțiune vizând mobilitatea militară (JOIN(2018)0005),

—

având în vedere Decizia (PESC) 2017/2315 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de stabilire a cooperării structurate permanente (PESCO) și de adoptare a listei statelor membre participante (1),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 6 martie 2018 privind o foaie de parcurs pentru punerea în aplicare a PESCO (2),

—

având în vedere Decizia (PESC) 2018/340 a Consiliului din 6 martie 2018 de stabilire a listei de proiecte care urmează să fie dezvoltate în cadrul PESCO (3),

—

având în vedere Declarațiile comune din 8 iulie 2016 și din 10 iulie 2018 ale președinților Consiliului European, Comisiei Europene și Secretarului General al NATO referitoare la ansamblurile comune de propuneri pentru punerea în aplicare a declarațiilor comune aprobate de Consiliul UE și de Consiliul NATO la 6 decembrie 2016 și 5 decembrie 2017 și rapoartele privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a acestora din 14 iunie și 5 decembrie 2017, precum și din 6 iunie 2018, incluzând concluziile pertinente ale Consiliului,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 5 decembrie 2017 și 25 iunie 2018 privind punerea în aplicare a declarațiilor comune,

—

având în vedere Declarația de la Bruxelles privind securitatea și solidaritatea transatlantice și Declarația summitului NATO de la Bruxelles, ambele din 11 iulie 2018,

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la Uniunea Europeană a Apărării (4) și Rezoluția sa din 13 iunie 2018 referitoare la relațiile UE-NATO (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (PSAC) (6),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru transport și turism (A8-0372/2018),

A.

întrucât valorile fundamentale pe care se întemeiază UE — democrația, respectarea drepturilor omului și statul de drept, precum și sistemul internațional bazat pe norme și unitatea europeană sunt din ce în ce mai contestate într-o epocă a turbulențelor geopolitice și a degradării mediului strategic;

B.

întrucât credibilitatea acțiunilor de descurajare, precum și planificarea acțiunilor de răspuns la crize și de apărare a Europei continentale depind de capacitatea de a desfășura rapid și eficient forțele, inclusiv forțele aliate externe;

C.

întrucât „dividendul păcii” de după 1989 a determinat erodarea treptată a nevoilor de apărare în ceea ce privește infrastructura și mobilitatea forțelor pe întreg teritoriul european;

D.

întrucât UE, în cooperare deplină cu NATO, urmărește să acționeze la nivel mondial în calitate de furnizor de securitate, contribuind la pace și la stabilitate atât pe plan intern, cât și pe plan extern și garantând securitatea cetățenilor săi și a teritoriului său prin intermediul unei game unice și largi de politici și instrumente aflate la dispoziția sa pentru realizarea acestor ambiții;

E.

întrucât, potrivit obiectivelor Strategiei globale, UE își întărește responsabilitatea pentru propria sa securitate și propria sa apărare și își amplifică rolul său de partener pentru pacea și securitatea internaționale, în special în vecinătatea sa, dar și dincolo de aceasta, precum și autonomia sa strategică, bazată pe punerea în aplicare a unei politici externe și de securitate comune;

F.

întrucât UE trebuie să-și dezvolte propria autonomie strategică prin intermediul unei politici externe și de securitate eficiente, pentru a menține pacea, a preveni conflictele și a întări securitatea internațională, garantând totodată securitatea propriilor cetățeni și pe cea a persoanelor implicate în misiunile PSAC, pentru a-și proteja interesele și a-și apăra valorile fondatoare, contribuind în același timp la un multilateralism eficace;

G.

întrucât UE trebuie să aibă capacitatea de a lua decizii și de a acționa fără a depinde de capacitățile unor părți terțe, dacă dorește să-și dezvolte propria reziliență și să-și consolideze autonomia strategică în domeniul apărării, al combaterii terorismului și al securității informatice;

H.

întrucât standardizarea și interoperabilitatea infrastructurilor și a achizițiilor constituie condiții determinante pentru realizarea unei autonomii strategice, a uniunii apărării și a unei mobilități militare eficiente;

I.

întrucât mobilitatea militară eficientă poate fi realizată numai prin implicarea și cu angajamentul deplin al tuturor statelor membre, cooperând efectiv cu NATO, luând în considerare resursele disponibile, nevoile și specificitățile regionale ale fiecărui stat membru și într-un mod consecvent cu inițiativele pertinente la nivelul UE, cu scopul de a dezvolta o infrastructură europeană eficientă pentru nevoile din domeniul securității prin proiecte coerente și complementare;

J.

întrucât mobilitatea militară este un mijloc strategic și operațional de sprijin pentru acțiunea militară, sporind autonomia strategică a Uniunii și facilitând desfășurările și redesfășurările de forțe ale statelor membre și sprijinindu-le pe acestea, vizând totodată atingerea ambițiilor militare ale UE;

K.

întrucât Uniunea Europeană se confruntă cu provocări complexe, care vin din mai multe direcții, în special din nordul îndepărtat, din est, din Balcani și din sud/bazinul Mării Mediterane; întrucât, pentru un răspuns credibil, este esențial ca instalațiile și bunurile să poată fi desfășurate de-a lungul acestor axe (nord-sud, vest-est) în mod mai rapid și mai fluid;

L.

întrucât, în cadrul Summitului NATO de la Varșovia din 2016, liderii aliați au convenit să întărească postura de descurajare și apărare a alianței și au sporit gradul de pregătire al forțelor de reacție, inițiind programele „prezența înaintată întărită” și „prezența înaintată specifică” pentru a realiza aceste obiective;

M.

întrucât mobilitatea militară este un pas concret înspre atingerea obiectivelor specifice de securitate și apărare ale UE, fiind parte integrantă a PSAC; întrucât securitatea și apărarea colective ale statelor membre ale UE și capacitatea acestora de a interveni în situații de criză în străinătate depind, în esență, de capacitatea de a muta trupe aliate și personal civil de gestionare a crizelor, materiale și echipament pe teritoriul celorlalte state membre și în afara UE, în mod liber și rapid; întrucât 22 de state membre ale UE sunt, de asemenea, aliați în cadrul NATO, sunt angajate în favoarea apărării colective și dispun de un singur ansamblu de forțe armate și de infrastructură de transport; întrucât investițiile prevăzute în infrastructura de transport trebuie să fie mai bine armonizate cu nevoile de securitate și apărare;

N.

întrucât un număr semnificativ de obstacole fizice, juridice și de reglementare fac adesea dificile aceste deplasări prin impunerea unor întârzieri semnificative, amenințând astfel să le submineze scopul, în special în situații de criză; întrucât exercițiile militare europene efectuate sub egida NATO în ultimii ani au ilustrat importanța crucială a unei infrastructuri de transport corespunzătoare pentru succesul în atingerea obiectivelor militare;

O.

întrucât UE dispune de politici și instrumente importante pentru a ajuta statele membre să își îndeplinească nevoile de mobilitate militară și angajamentele internaționale;

P.

întrucât, la 28 martie 2018, Comisia și VP/ÎR au publicat un Plan de acțiune privind mobilitatea militară, care prevede un calendar pentru acțiunile care trebuie întreprinse de către UE și de statele sale membre; întrucât punerea în aplicare a început odată cu identificarea cerințelor militare comune pentru mobilitatea militară în interiorul și în afara UE și cu prezentarea unei propuneri de finanțare a mobilității militare prin intermediul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) în următorul cadru financiar multianual (CFM), permițând astfel finanțarea de proiecte în sprijinul utilizării duble (civile și militare) a infrastructurii de transport;

Q.

întrucât concluziile Consiliului din 25 iunie 2018 invită statele membre să ia măsuri la nivel național pentru îmbunătățirea eficacității mobilității militare și simplificarea normelor și procedurilor aplicabile conform cu Planul de acțiune și cerințele militare aplicabile mobilității militare în Uniune și în afara acesteia, în conformitate cu legislația națională a statelor membre, cât de curând și nu mai târziu decât 2024;

R.

întrucât a fost lansat un proiect PESCO de mobilitate militară pentru a completa activitățile Comisiei și ale VP/ÎR; întrucât un proiect PESCO ulterior privind o rețea de centre logistice din Europa și sprijinirea operațiunilor ar trebui să completeze acest efort; întrucât scopul facilitării utilizării duale a infrastructurii este de cea mai mare importanță pentru aceste nevoi logistice; întrucât statele membre și-au asumat, în plus, angajamente privind mobilitatea militară în cadrul angajamentelor mai stricte impuse de protocolul PESCO; întrucât proiectele PESCO ar trebui dezvoltate în coordonare cu NATO; întrucât este necesar un proiect PESCO pentru dificultățile de mobilitate în legătură cu sarcinile militare întemeiate pe articolul 43 alineatul (1) din TUE, în special în legătură cu acțiunile legate de transportul aerian și maritim;

S.

întrucât MIE este un program de finanțare comun, gestionat la nivel central, menit să promoveze dezvoltarea unei rețele transeuropene de înaltă performanță, sustenabilă și interconectată (TEN) în domeniile transporturilor, energiei și serviciilor digitale, cu accent pe facilitarea conexiunilor transfrontaliere și pe eliminarea blocajelor și oferind o valoare adăugată clară pentru UE în ceea ce privește facilitarea cooperării și coordonării transnaționale; întrucât proiectul de CFM pentru perioada 2021-2027 include, în conformitate cu linia bugetară MIE pentru sectorul transporturilor, un nou pachet financiar dedicat nevoilor în materie de mobilitate militară; întrucât menținerea și creșterea în continuare a eficienței MIE sunt deosebit de oportune;

T.

întrucât Agenția Europeană de Apărare desfășoară mai multe proiecte în domeniul mobilității militare, cu privire la autorizările diplomatice și privind nodurile europene de transport multimodal, precum și privind programele ad-hoc recent instituite legate de procedurile de autorizare a circulației transfrontaliere și armonizarea cerințelor militare aferente domeniului vamal; întrucât activitatea Agenției Europene de Apărare trebuie coordonată de manieră clară și coerentă cu cea a Comisiei pentru a ajuta statele membre să finalizeze anumite aspecte din Planul de acțiune; întrucât, pe perioada unui proces de consultare, trebuie să se ia în calcul nevoile, prioritățile și cerințele militare ale statelor membre;

U.

întrucât mobilitatea militară a fost identificată recent ca fiind un domeniu prioritar pentru cooperarea UE-NATO în cadrul ansamblului comun de propuneri pentru punerea în aplicare a declarației comune și întrucât aceasta a fost reafirmată ca o prioritate în noua declarație comună și în Declarația de la Bruxelles privind securitatea și solidaritatea transatlantice; întrucât NATO a transmis UE standardele sale referitoare la mobilitatea militară, inclusiv parametrii generici ai NATO pentru infrastructura de transport;

V.

întrucât NATO se concentrează, de asemenea, pe îmbunătățirea propriilor capacități logistice prin intermediul planului de capacitare pentru zona de responsabilitate a SACEUR (comandantul suprem al forțelor aliate în Europa), în special prin adaptarea legislației și a procedurilor, creșterea nivelului de comandă și control, creșterea capacităților de transport și modernizarea infrastructurii; ia act, în acest context, de înființarea a două noi comandamente, Comandamentul forței întrunite la Norfolk și Comandamentul de sprijin și capacitare comune la Ulm;

W.

întrucât trei din patru țări participante la cadru, care au desfășurat forțe pentru prezența înaintată întărită a NATO în partea de est, vor fi din afara UE începând cu 2019; întrucât prezența permanentă pe continent și transportul de întăriri din SUA, Canada și Regatul Unit sunt hotărâtoare pentru securitatea Europei;

X.

întrucât o poziționare prealabilă sporită a stocurilor militare de natură logistică, inclusiv a munițiilor și combustibilului, va contribui la reducerea presiunii în materie de mobilitate;

Y.

întrucât, în ciuda tuturor acestor măsuri instituționale, principalele îmbunătățiri ale capacității de mobilitate militară vor trebui să provină din partea statelor membre ale UE, care trebuie să își adapteze infrastructurile și mediile de reglementare naționale; întrucât acest lucru va necesita o abordare la nivelul întregii administrații, dată fiind gama largă de aspecte care trebuie abordate; întrucât acest efort comun trebuie pus în aplicare cu respectarea deplină a procedurilor decizionale la nivel național și a cerințelor constituționale ale statelor membre ale UE, ținând seama, în același timp, și de cerințele de mobilitate militară identificate de cooperarea UE-NATO;

Z.

întrucât, potrivit Planului de acțiune vizând mobilitatea militară și unei analize-pilot inițiate de Președinția Estonă în 2017 pentru țările din coridorul Marea Nordului-Marea Baltică din cadrul rețelei transeuropene de transport, înălțimea maximă de trecere și greutatea maximă tolerată a multor poduri rutiere nu sunt suficiente pentru vehiculele militare, iar pentru transportul echipamentelor militare supradimensionate pe calea ferată nu există o capacitate de încărcare suficientă,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

—

având în vedere Summitul social pentru creștere și locuri de muncă echitabile desfășurat la Göteborg la 17 noiembrie 2017, Agenda liderilor privind educația și cultura din noiembrie 2017 și concluziile Consiliului European din 14 decembrie 2017 privind dimensiunea socială a Uniunii, educația și cultura,

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la valorificarea potențialului industriilor culturale și creative (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la promovarea sectoarelor culturale și creative europene ca surse de creștere economică și de creare de locuri de muncă (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la o politică coerentă a UE pentru industriile culturale și creative (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 aprilie 2008 privind industriile culturale din Europa (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2007 privind statutul social al artiștilor (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la dimensiunile culturale ale acțiunilor externe ale UE (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 intitulată „Către o abordare integrată a patrimoniului cultural european” (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la cunoașterea UE în școală (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 aprilie 2008 privind o agendă europeană pentru cultură într-o lume în curs de globalizare (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2018 referitoare la barierele financiare în calea accesului la cultură (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 2 martie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1295/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea programului „Europa creativă” (2014-2020) și de abrogare a Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE (12),

—

având în vedere Convenția asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale, adoptată de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) la 20 octombrie 2005,

—

având în vedere Convenția-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate (Convenția de la Faro) din 27 octombrie 2005,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1295/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea programului „Europa creativă” (2014-2020) și de abrogare a Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE (13),

—

având în vedere Rezoluția Consiliului din 16 noiembrie 2007 privind o agendă europeană pentru cultură (14),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 23 decembrie 2014 privind un plan de lucru în domeniul culturii (2015-2018) (15),

—

având în vedere Planul de lucru al UE în domeniul culturii pentru perioada 2015-2018,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 27 mai 2015 privind interacțiunile culturale și creative pentru stimularea inovării, a sustenabilității economice și a incluziunii sociale (16),

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 8 iunie 2016 intitulată „Către o strategie a UE privind relațiile culturale internaționale” (JOIN(2016)0029),

—

având în vedere Raportul Comisiei privind punerea în aplicare a agendei europene pentru cultură (COM(2010)0390),

—

având în vedere Cartea verde a Comisiei din 27 aprilie 2010 intitulată „Eliberarea potențialului industriilor culturale și creative” (COM(2010)0183),

—

având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european al patrimoniului cultural (2018) (COM(2016)0543),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 septembrie 2012 intitulată „Promovarea sectoarelor culturale și creative pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă în UE” (COM(2012)0537),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 decembrie 2012 privind conținutul în cadrul pieței unice digitale (COM(2012)0789),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 iulie 2014, intitulată „Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european” (COM(2014)0477),

—

având în vedere Raportul din 2012 al grupului de lucru al experților din statele membre ale UE privind accesul la cultură,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2010 privind îndepărtarea obstacolelor fiscale transnaționale din calea cetățenilor UE (COM(2010)0769),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 noiembrie 2011 intitulată „Dubla impunere pe piața unică” (COM(2011)0712),

—

având în vedere raportul grupul de experți al Comisiei pe tema eliminării problemelor fiscale cu care se confruntă persoanele care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier în cadrul UE din 2015 privind modalitățile de abordare a obstacolelor fiscale transfrontaliere cu care se confruntă persoanele fizice din UE,

—

având în vedere Raportul din 2017 al grupului de lucru al experților din statele membre ale UE pe tema dialogului intercultural în cadrul metodei deschise de coordonare, intitulat „Modul în care cultura și artele pot promova dialogul intercultural în contextul crizei migrației și a refugiaților”,

—

având în vedere Declarația de la Roma din 25 martie 2017, în care liderii a 27 de state membre și ai instituțiilor UE și-au afirmat dorința de a edifica o Uniune Europeană ambițioasă, „în care cetățenii să beneficieze de noi oportunități de dezvoltare culturală și socială și de creștere economică”, „o Uniune care păstrează patrimoniul nostru cultural și promovează diversitatea culturală”,

—

având în vedere Declarația de la Davos din 22 ianuarie 2018, privind o cultură arhitectonică de înaltă calitate pentru Europa, în care miniștrii culturii din Europa a subliniat că este „o nevoie urgentă […] de a pregăti noi viziuni de protejare și promovare a valorilor culturale ale mediului construit european” și „de o abordare globală, orientată spre cultură a mediului construit”,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0388/2018),

A.

întrucât prioritățile privind noua agendă și abordarea sectorială sunt binevenite; întrucât ar trebui să se acorde tuturor sectoarelor culturale și creative un sprijin egal, adaptat și orientat spre problemele sectorului respectiv și întrucât diversitatea culturală și dialogul intercultural ar trebui menținute ca priorități transversale; întrucât cultura este un bun public, iar noua agendă pentru cultură ar trebui să vizeze conservarea, extinderea și răspândirea unei scene culturale dinamice și diversificate, asigurând accesul tuturor și stimulând participarea;

B.

întrucât noua agendă europeană pentru cultură ar trebui să furnizeze un cadru flexibil pentru ecosistemele culturale în schimbare și să încurajeze sinergiile dintre sectoare;

C.

întrucât Europa iese dintr-o criză financiară gravă, în care, din păcate, bugetele naționale și regionale pentru cultură au fost deseori printre primele care au suferit reduceri;

D.

întrucât Europa se confruntă cu șomaj în rândul tinerilor și inegalități sociale în creștere, populism și radicalizare în ascensiune și are o populație tot mai diversă; întrucât cultura este, așadar, mai importantă ca oricând în realizarea coeziunii sociale și a dialogului intercultural, precum și în garantarea libertății și a diversității de exprimare, comunicare și creație a cetățenilor, precum și în construirea de legături între persoane;

E.

întrucât industriile culturale și creative ale UE sunt bunurile cele mai importante ale UE, întrucât ele reprezintă 4,2 % din PIB-ul UE, creează 8,4 milioane de locuri de muncă, adică echivalentul a 3,7 % din totalul locurilor de muncă din UE, sunt robuste din punct de vedere economic, chiar și în perioade de criză; întrucât aceste sectoare încurajează creativitatea, care alimentează toate sectoarele de activitate, asigurând, în același timp, un procent mai ridicat de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor și al femeilor decât alte sectoare;

F.

întrucât sectorul muzical european este foarte dinamic, reprezentând un milion de locuri de muncă și având o cifră de afaceri de 25 de miliarde EUR; întrucât, cu toate acestea, acest sector rămâne grav subfinanțat, în special atunci când se iau în considerare noile modele de distribuție online; întrucât, dintr-un buget total de 1,46 miliarde EUR pentru programul „Europa creativă”, până în iulie 2018 doar 51 de milioane EUR s-au îndreptat către proiecte muzicale și în special către muzica clasică; întrucât aceasta nu reflectă diversitatea sectorului muzical din Europa, nici contribuția sa economică, socială și culturală;

G.

întrucât cultura joacă un rol important în coeziunea și integrarea socială, în special prin participarea minorităților, grupurilor dezavantajate, comunităților marginalizate, migranților și refugiaților la viața socială și culturală și întrucât apelul special la integrarea migranților în programul „Europa creativă” s-a dovedit a fi eficient, însă cererile au depășit finanțarea, iar programul este insuficient finanțat;

H.

întrucât artiștii și profesioniștii din domeniul cultural se confruntă deseori cu situații precare și instabile, din cauza lipsei asigurărilor sociale sau a asigurărilor sociale foarte reduse și a imprevizibilității veniturilor;

I.

întrucât sensibilizarea și manifestarea culturală au fost recunoscute la nivelul UE în recomandarea revizuită privind competențele-cheie necesare pentru învățarea pe tot parcursul vieții; întrucât artele și științele umaniste ar trebui să fie încorporate pe deplin în sisteme educaționale, astfel încât să contribuie la făurirea unei Europe deschise colaborării, creative și mobilizate în direcția promovării sustenabilității, integrării și coeziunii civice;

J.

întrucât rețelele culturale sunt instrumente puternice de creare de legături interpersonale și conexiuni și dialoguri transfrontaliere pașnice durabile și, deci, de încurajare a relațiilor culturale internaționale, care stau la baza activității de reglementare internațională și a creării unui spațiu cultural european,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2015, intitulată „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi (COM(2015)0550),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 28 octombrie 2015 intitulat „Raport privind integrarea pieței unice și competitivitatea în UE și în statele sale membre” (SWD(2015)0203),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – «Împreună pentru o nouă creștere»” (COM(2011)0206),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012 intitulată „Actul privind piața unică II – Împreună pentru o nouă creștere” (COM(2012)0573),

—

având în vedere raportul elaborat de Mario Monti la 9 mai 2010 și adresat președintelui Comisiei Europene, intitulat „O nouă strategie pentru piața unică – În serviciul economiei și societății din Europa”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la guvernarea pieței unice în cadrul semestrului european din 2015 (1),

—

având în vedere studiul său din septembrie 2014, comandat de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor, intitulat „Costurile non-Europei pe piața unică”,

—

având în vedere studiul său din ianuarie 2016, comandat de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor, intitulat „O strategie pentru finalizarea pieței unice: bonusul de o mie de miliarde de euro”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la barierele netarifare de pe piața unică (2), bazată pe un raport al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor,

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la Strategia privind piața unică (3), bazată pe un raport al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 mai 2017 intitulată „Evaluarea la jumătatea perioadei a punerii în aplicare a strategiei privind piața unică digitală – O piață unică digitală conectată pentru toți” (COM(2017)0228),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2018 intitulată „Piața unică într-o lume în schimbare – Un atu unic ce necesită un angajament politic reînnoit” (COM(2018)0772),

—

având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât piața unică a fost și rămâne baza integrării europene și reprezintă o economie socială de piață foarte competitivă, precum și o forță motrice a creșterii economice și a creării de locuri de muncă; întrucât acest lucru a fost subliniat și pe parcursul recentelor negocieri privind retragerea Regatului Unit din UE;

B.

întrucât peste tot în lume are loc un proces de transformări rapide și profunde, care afectează și piața unică a UE;

C.

întrucât potențialul pieței unice nu este valorificat pe deplin;

D.

întrucât piața unică nu poate fi privită în termeni pur economici;

E.

întrucât, potrivit propriilor studii ale Parlamentului, câștigurile economice anticipate generate de finalizarea pieței unice se ridică la o mie de miliarde EUR de creștere a PIB-ului la nivel colectiv în întreaga Uniune, inclusiv eventuale câștiguri semnificative în sectorul serviciilor;

F.

întrucât se impune o abordare strategică și cuprinzătoare și întrucât reacțiile la problemele întâmpinate ar trebui să fie deopotrivă de natură politică și tehnică;

G.

întrucât semnalele recente în materie de transpunere nu sunt încurajatoare; întrucât, în conformitate cu Comunicarea Comisiei referitoare la piața unică într-o lume în schimbare, deficitul de transpunere constatat în iunie 2018 pentru 16 directive cu date de transpunere cuprinse între decembrie 2017 și mai 2018 a fost de 25 %,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

—

având în vedere Decizia sa din 6 iulie 2017 privind constituirea unei comisii speciale privind terorismul, responsabilitățile, componența și mandatul acesteia (1), adoptată în temeiul articolului 197 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei speciale pentru combaterea terorismului (A8-0374/2018),

A.

întrucât Uniunea se întemeiază pe valorile demnității umane, libertății, egalității și solidarității, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și pe principiile democrației și statului de drept; întrucât actele de terorism constituie una dintre cele mai grave încălcări a acestor valori și principii universale;

B.

întrucât UE ar trebui să facă tot posibilul pentru a garanta integritatea fizică și psihică a cetățenilor săi care sunt amenințați de teroriști; întrucât în combaterea terorismului trebuie să se acorde victimelor o poziție centrală; întrucât societățile trebuie să protejeze, să recunoască, să sprijine și să compenseze victimele terorismului; întrucât articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale consacră atât dreptul la libertate, cât și dreptul la securitate, care se completează reciproc;

C.

întrucât reacția la amenințarea teroristă trebuie să fie întotdeauna în deplină conformitate cu principiile consacrate la articolul 2 din TUE și să respecte drepturile și libertățile fundamentale, precum și principiile recunoscute, în special, în Carta drepturilor fundamentale, având în vedere posibilele efecte asupra persoanelor nevinovate, care constituie marea majoritate a populației;

D.

întrucât terorismul, sub toate formele și manifestările sale, comis de oricine, oriunde și în orice scop, trebuie condamnat, deoarece constituie una dintre cele mai grave amenințări la adresa păcii și securității internaționale;

E.

întrucât amenințarea teroristă s-a amplificat și a evoluat rapid în ultimii ani. întrucât atacurile teroriste ne-au afectat profund pe toți și au omorât și au rănit numeroase persoane nevinovate; întrucât caracterul transfrontalier al terorismului necesită un răspuns și o cooperare coordonată solidă în și între statele membre, o cooperare cu agențiile și organismele competente ale Uniunii și între acestea, precum și cu țările terțe.

F.

întrucât securitatea unui stat membru este securitatea tuturor statelor membre din Uniune; întrucât, pentru a contracara amenințările terorismului, este necesară o abordare holistică care să conecteze securitatea internă și cea externă și să asigure coordonarea la nivel național și european; întrucât UE și statele membre au făcut progrese în combaterea acestor amenințări, dar, din păcate, acestea au fost realizate sub presiunea evenimentelor, și nu prin măsuri proactive; în plus, nivelul progresului diferă între statele membre;

G.

întrucât securitatea națională este responsabilitatea exclusivă a statelor membre, conform articolului 4 alineatul (2) din TUE și articolului 73 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), dar, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) și articolul 42 din TUE, Uniunea și statele membre trebuie să își acorde reciproc asistență în îndeplinirea sarcinilor care decurg din tratate; întrucât securitatea națională depinde din ce în ce mai mult de dimensiunea sa europeană mai largă; întrucât securitatea națională nu este definită la nivelul Uniunii, lăsând statelor membre o marjă discreționară largă;

H.

întrucât, în același timp, articolul 4 alineatul (2) TFUE desemnează spațiul de libertate, securitate și justiție ca fiind un domeniu de competență partajată între Uniune și statele membre; întrucât UE dispune de competențe specifice în ceea ce privește facilitarea și încurajarea coordonării și cooperării între statele membre, precum și în materie de armonizare a legislațiilor și a practicilor statele membre; întrucât mandatul de acțiune a UE este prevăzut la articolul 67 din TFUE pentru a asigura un „nivel ridicat de securitate prin măsuri de prevenire și combatere a criminalității”;

I.

întrucât agențiile naționale de securitate și de informații din statele membre ale UE și din unele țări terțe cooperează eficient prin intermediul Grupului de combatere a terorismului (GCT), un organism informal din afara UE, și pe baze bilaterale și multilaterale; întrucât GCT dispune de o platformă pentru schimbul de informații operaționale care a îmbunătățit rapiditatea și calitatea informațiilor comune; întrucât UE a creat un complex de structuri care se ocupă integral sau parțial de combaterea terorismului, în special prin Centrului european de combatere a terorismului (CECT) al Europol, care este punctul central pentru schimbul de informații privind aplicarea legii și cooperarea în domeniul combaterii terorismului la nivelul Uniunii și prin Centrul de situații și de analiză a informațiilor al UE (INTCEN), care este un portal de informații strategice provenite de la serviciile de informații și de securitate către UE, prin intermediul cărora informațiile GCT ajung la decidenții politici europeni, iar acest lucru este facilitat de coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului;

J.

întrucât demarcarea dintre competența UE și cea națională nu este întotdeauna clară, din cauza caracteristicilor și a prerogativelor geografice diferite, evidențiind astfel importanța cooperării între cele două niveluri de guvernanță; întrucât peisajul variat care include actori regionali, naționali, ai UE și internaționali din domeniul combaterii terorismului, cu competențe ce se suprapun și cu mandate insuficient delimitate, multitudinea de foruri formale și informale de cooperare și de schimb de informații, precum și repartizarea competențelor între diferitele agenții naționale și regionale, între serviciile de aplicare a legii și serviciile de informații, și între UE și statele membre, scoate în evidență complexitatea coordonării, eficientizării și coerenței reacției la amenințarea teroristă și poate genera dificultăți în această privință;

K.

întrucât comisarul pentru uniunea securității este un actor valoros în ce privește îmbinarea activității de elaborare de politici de către Comisie cu implementarea, monitorizarea și evaluarea acestora; întrucât crearea postului de Comisar pentru Uniunea securității evidențiază angajamentul UE de a încuraja și susține cooperarea între statele membre cu privire la chestiunile de securitate internă, precum și de a armoniza legislația privind combaterea terorismului și a asigura o cooperare mai bună între autoritățile de aplicare a legii și cele judiciare, respectând în același timp pe deplin competențele naționale în aceste chestiuni, conform tratatelor;

L.

întrucât coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului este un actor important în procesul de monitorizare a punerii în aplicare a Strategiei UE de combatere a terorismului; întrucât coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului, în conformitate cu mandatul stabilit de Consiliul European, asigură implementarea și evaluarea strategiei și coordonarea activității în cadrul Uniunii, și facilitează contactul dintre Uniune și țările terțe; întrucât coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului oferă o consiliere apreciabilă instituțiilor, agențiilor și statele membre ale UE, menține contactul cu acestea și ajută la îmbunătățirea coordonării între ele; întrucât, cu toate acestea, mandatul și statutul său nu sunt suficient de bine definite;

M.

întrucât la 6 iulie 2017, Parlamentul a înființat o Comisie specială pentru combaterea terorismului (TERR), cu scopul de a oferi opinia Parlamentului în ceea ce privește lacunele practice și legislative din actualul regim de combatere a terorismului care au permis producerea atacurilor teroriste recente din UE și de a formula recomandări care ar contribui la combaterea amenințării teroriste la nivelul UE;

N.

întrucât Parchetul European, care va fi creat în temeiul Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului, are misiunea importantă de a cerceta și de a urmări penal infracțiunile penale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii; întrucât înființarea și alocarea de resurse financiare acestui nou organism nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra capacităților structurilor existente, cum ar fi Eurojust, de a facilita eforturile statelor membre în lupta împotriva terorismului;

O.

întrucât din cele 88 de măsuri de combatere a terorismului, obligatorii din punct de vedere juridic, propuse din septembrie 2001 până în vara anului 2013, doar un sfert au făcut obiectul unor evaluări de impact și numai trei au făcut obiectul unor consultări publice (2); întrucât această proporție s-a îmbunătățit în ultimii ani și cele mai recente inițiative prezentate de Comisie în 2017 și 2018 au fost însoțite de justificările necesare; întrucât, cu agenda privind o mai bună legiferare adoptată în 2015, Comisia și-a întărit de asemenea politica privind consultarea părților interesate; întrucât măsurile de combatere a terorismului ar putea fi mai eficiente și mai coerente dacă ar fi consultați actorii implicați și dacă se realizează studii de impact;

P.

întrucât evaluarea cuprinzătoare de către Comisie a politicii de securitate a UE a menționat punerea în aplicare incompletă ca fiind una dintre provocările uniunii securității;

Q.

întrucât evaluarea măsurilor de combatere a terorismului este esențială pentru evaluarea eficacității, a pertinenței, a coerenței lor și a respectării drepturilor fundamentale și pentru a stabili dacă sunt necesare măsuri suplimentare pentru a remedia deficiențele; întrucât există o diferență între monitorizarea amplorii punerii în aplicare și eficiența reală a măsurilor puse în aplicare; întrucât, între 2001 și 2016, au existat 17 de rapoarte de monitorizare a implementării și de evaluare în comparație cu 10 strategii de combatere a terorismului și 55 de măsuri legislative și fără caracter obligatoriu; întrucât este esențial ca statele membre să pună rapid în aplicare legislația europeană în domeniul securității pentru a evita orice lacune în sistemul european;

R.

întrucât, în ultimii ani, statele membre ale UE au suferit atacuri teroriste majore; întrucât atacurile cele mai mortifere au fost comise sau inspirate de grupările jihadiste, cum ar fi Daesh sau Al-Qaida; întrucât aceste grupări teroriste (3) și activitățile lor sunt uneori facilitate de anumite țări; întrucât și extrema dreaptă, extrema stângă și extremismul violent separatist etno-naționalist, care vizează răsturnarea valorilor democratice și a sistemului statului de drept în UE, prin utilizarea ilegitimă a violenței, rămân un motiv de îngrijorare;

S.

întrucât statele membre se confruntă cu o amenințare din ce în ce mai mare legată de extremismul violent de extrema dreaptă, precum și de violența neofascistă și neonazistă, care vizează opozanții politici, refugiații și imigranții, minoritățile etnice și religioase, persoanele LGBTQI, apărătorii drepturilor omului, activiștii și membrii agențiilor de aplicare a legii;

T.

întrucât, deși majoritatea atacurilor comise în Uniune în 2017 au fost atacuri separatiste (137 din 205), Raportul Europol pentru anul 2018 privind situația și tendințele terorismului (TESAT) arată în mod clar că niciuna dintre activitățile raportate într-o categorie de terorism nu a fost la fel de letală și nu a avut un impact atât de mare asupra societății în ansamblu ca cele comise de teroriști jihadiști; întrucât riscul tot mai mare al terorismului represiv este o problemă serioasă, care nu ar trebui subestimată;

U.

întrucât, atât timp cât un atac terorist este un „atac generalizat sau sistematic împotriva oricărei populații civile în cunoștință de cauză”, asasinatele teroriste ar trebui să intre sub incidența articolului 7 din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale din 17 iulie 1998;

V.

întrucât evoluțiile și instabilitatea din Orientul Mijlociu și Africa de Nord au permis Statului Islamic/Daesh și altor grupări teroriste să câștige teren în țările care se învecinează cu UE, și să recruteze militanți din țări UE la o scară fără precedent; întrucât, ca urmare, legătura dintre securitatea internă și cea externă a devenit mai importantă;

W.

întrucât mii de cetățeni născuți sau rezidenți în Europa s-au alăturat operațiunilor teroriste ale Daesh din Siria și Irak, însă a existat o schimbare de strategie după prăbușirea militară a Daesh pe teritoriul său: numărul celor care călătoresc în Siria și Irak în scopuri teroriste a scăzut, iar jihadiștii și „celulele în adormire” din interiorul UE sunt încurajați să comită atacuri în țările în care se află;

X.

întrucât atacurile recente au demonstrat că armele de foc și explozivii sunt încă metodele tradiționale utilizate de grupările teroriste; întrucât, cu toate acestea, există o utilizare individuală tot mai extinsă a altor arme și metode, mult mai puțin sofisticate și mai dificil de detectat, pentru a provoca un număr maxim de victime aleatorii în rândul civililor;

Y.

întrucât întoarcerea combatanților teroriști străini și a familiilor lor creează probleme speciale de securitate și legate de radicalizare, în special în ceea ce privește copiii care se întorc, care au nevoie de protecție în calitate de victime, dar, în același timp, pot fi și potențiali autori;

Z.

întrucât unele dintre persoanele întoarse au fost adesea supuse unei îndoctrinări ideologice prelungite și au primit instrucție militară în utilizarea armelor de foc și a explozibililor, precum și în diferite tactici de acoperire, de atac și de luptă și, în unele cazuri, au stabilit legături cu alți teroriști, eventual foști combatanți străini, cu care formează rețele transnaționale (4);

AA.

întrucât autorii atacurilor teroriste din UE includ foarte frecvent cetățeni ai UE, deseori de a doua sau a treia generație de migranți, care au crescut în statele membre pe care le- au atacat, precum și străini care în unele cazuri au putut avea reședința pentru o perioadă semnificativă de timp în statul membru vizat;

AB.

întrucât societățile noastre deschise și frontierele deschise sunt vulnerabile și sunt utilizate de grupări teroriste; întrucât teroriștii au utilizat rutele de acces ale migranților și ale solicitanților de azil spre țările europene, profitând de libertatea de circulație în întreaga Europă;

AC.

întrucât au fost dovedite cazuri (5) în care victimele unor crime grave comise de teroriștii Daesh pe teritoriul Siriei sau al Irakului, considerând că se află în siguranță, s-au întâlnit din nou cu agresorii lor pe teritoriul UE, unde și unii și ceilalți au solicitat protecție;

AD.

întrucât fluxul de migranți și refugiați clandestini reprezintă o provocare pentru integrarea lor în societățile europene și necesită investiții consolidate și specifice, orientate către incluziunea socială și culturală;

AE.

întrucât pentru un atac pot fi folosite noi forme de terorism, printre care se numără terorismul cibernetic și utilizarea armelor de distrugere în masă, posibil în legătură cu noile echipamente tehnice precum dronele; întrucât există un precedent cu atacul dejucat în care era implicat un agent biologic extrem de toxic numit ricină; întrucât există cazuri în care grupările teroriste au utilizat sau au plănuit să folosească substanțe chimice, biologice, radiologice sau nucleare (CBRN), și au diseminat prin intermediul rețelelor de socializare posibile tactici și metode de atacuri și obiective;

AF.

întrucât statele membre au strategii diferite pentru a răspunde amenințărilor hibride și de tip CBRN, și, implicit, niveluri de pregătire diferite;

AG.

întrucât Consiliul European de la 28 iunie 2018 a salutat comunicarea comună privind reziliența Europei la amenințările hibride și CBRN, pentru a identifica domeniile în care ar trebui să se intensifice acțiunile în vederea aprofundării și a consolidării contribuției esențiale a UE la abordarea acestor amenințări, precum și pentru a invita insistent statele membre și Comisia să colaboreze pentru a implementa integral Planul de acțiune în domeniul CBRN în regim de urgență;

AH.

întrucât este nevoie de prudență în discursul politic exploatat atât de agitatorii de extremă stângă, cât și de cei de extremă dreaptă, privind sau invocând pericolul terorist, astfel încât să se evite polarizarea societăților și să nu fie subminată democrația, coeziunea socială și drepturile omului, servind astfel scopurilor organizațiilor teroriste;

AI.

întrucât Agenda europeană privind securitatea din aprilie 2015 a subliniat necesitatea de a se lua în considerare legăturile strânse dintre terorism și criminalitatea organizată, evidențiind faptul că aceasta din urmă alimentează terorismul prin diverse canale, printre care furnizarea de arme, finanțarea prin contrabandă cu droguri și infiltrarea piețelor financiare;

AJ.

întrucât organizațiile teroriste la scară largă cum ar fi Daesh și Al-Qaida sunt autonome din punct de vedere financiar și întrucât comerțul ilicit cu bunuri, arme, materii prime, combustibil, droguri, țigări și bunuri culturale, printre altele, precum și traficul de ființe umane, sclavia, exploatarea copiilor și extorcarea de bani au devenit mijloace dovedite pentru grupările teroriste de a obține finanțare; întrucât legătura dintre criminalitatea organizată și grupurile teroriste constituie o amenințare majoră de securitate; întrucât aceste surse ar putea permite finanțarea continuă a viitoarelor lor activități criminale;

AK.

întrucât interacțiunile dintre organizațiile teroriste și grupurile de criminalitate organizată generează riscuri mari, prin faptul că capacitatea de a provoca victime în masă în rândul populației civile în statele membre ale UE este legată de capacitatea logistică de a realiza acest lucru; întrucât există un nivel scăzut de aplicare a legii și de raportare și analiză a informațiilor privind legătura dintre criminalitatea organizată și terorism; întrucât în multe state membre și la nivelul UE lipsesc adesea capacitățile de anchetă și judiciare specializate în criminalitatea organizată;

AL.

întrucât terorismul urmărește să slăbească și să elimine democrațiile; întrucât clasa politică și guvernele sunt actori esențiali în a obține un consens larg și reziliență socială pentru a apăra în mod eficace sistemele noastre democratice.

AM.

întrucât Centrul de excelență al Rețelei pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare (RAN) oferă o platformă importantă pentru schimbul de bune practici între membrii profesiilor respective, inclusiv autoritățile de aplicare a legii, și a contribuit la acumularea unor cunoștințe importante în domeniul prevenirii și combaterii radicalizării (6);

AN.

întrucât situația este diferită în fiecare stat membru, iar strategia europeană pentru combaterea radicalizării, actualizată de curând, ar putea susține strategiile naționale, care sunt importante prin faptul că oferă cadre generale pentru programele de la nivel național și local; întrucât aceste strategii trebuie să fie coerente și eficace, iar autoritățile locale și actorii societății civile trebuie să dispună de o finanțare suficientă pentru a realiza aceste programe;

AO.

întrucât radicalizarea are mai multe cauze; întrucât coeziunea socială, contextul politic, condițiile economice, idealurile religioase și ideologice, traumele personale și vulnerabilitățile psihologice, mediul general și rețelele, de exemplu, pot fi factori determinanți sau declanșatori; întrucât, până de curând, dimensiunea de gen a fost subestimată și există o concepție eronată cu privire la rolul pe care îl pot juca femeile; întrucât femeile nu sunt întotdeauna subiecți pasivi: ele pot mobiliza, pot colecta fonduri și pot chiar comite acte de terorism;

AP.

întrucât unele cartiere cu venituri scăzute din orașele europene se confruntă cu șomajul în masă și cu dezintegrarea sistematică a statului de drept, creând un teren fertil pentru extremismul religios și terorism; întrucât promovarea incluziunii sociale și promovarea activă a valorilor democratice, pe care toți cetățenii trebuie să le respecte, pot contribui la reducerea sentimentului de marginalizare și a riscului de radicalizare; întrucât combaterea radicalizării și a extremismului violent necesită o colaborare strânsă și coordonată între toți actorii vizați, la toate nivelurile de guvernanță (local, regional și național), precum și cu societatea civilă și cu sectorul privat;

AQ.

întrucât experții scot în evidență experiențele pozitive oferite de o abordare multi-agenții, care se concentrează pe crearea unor infrastructuri care să țină seama de diferitele modalități de radicalizare și de segmentele de populație în pericol, și să asigure un sprijin la timp persoanelor vulnerabile la radicalizării și familiilor lor din partea diferitelor autorități și organizații, la multiple niveluri; subliniază rolul de susținere al poliției, care poate întări această relație;

AR.

întrucât poliția de proximitate joacă un rol pozitiv în cunoașterea persoanelor vulnerabile și în interacțiunea cu acestea prin construirea unei relații de încredere bazate pe respect reciproc față de grupurile în cauză, cu scopul de a acționa preventiv față de fenomenul de radicalizare și de a preveni apariția neîncrederii la adresa statului și a instituțiilor sale;

AS.

întrucât până în prezent nu există metodologii clare pentru a măsura eficacitatea proiectelor pentru prevenirea și combaterea radicalizării;

AT.

întrucât mai multe fonduri și programe europene pot fi utilizate pentru proiecte de combatere și de prevenire a radicalizării la nivel european, național, regional și local; întrucât bugetul UE până în 2020 alocă 314 milioane EUR pentru proiecte de combatere a radicalizării (7); întrucât este necesară o evaluare continuă a eficacității acestor programe; întrucât măsurarea eficacității acțiunilor preventive anti-radicalizare este intrinsec dificilă și necesită o cooperare strânsă între Comisie, statele membre, actorii individuali și cercetători;

AU.

întrucât, conform datelor Europol, se estimează că, până în 2018, există în jur de 30 000 de jihadiști radicalizați în UE;

AV.

întrucât pe teritoriile statelor membre este din ce în ce mai prezent un discurs extremist radicalizat și violent, adesea sub formă de cărți, învățături sau conținut audiovizual, inclusiv pe rețelele de socializare și pe canale de televiziune prin satelit; întrucât acest discurs se opune democrației, statului de drept și drepturilor omului, subminează pluralismul, promovează violența și intoleranța împotriva tuturor celorlalte religii, este antisemitic pe față, refuză egalitatea dintre femei și bărbați și promovează un model retrograd de cultură și societate;

AW.

întrucât există o prevalență în special a literaturii wahhabiste și salafiste care propovăduiește ura, disponibilă în anumite librării și online în Europa; întrucât această versiune globalizată și simplistă a islamului este în contradicție cu practicile culturale tradiționale ale comunităților musulmane din Europa și contribuie la subminarea unei integrări mai largi a acestora;

AX.

întrucât fundamentalismul islamic radical aspiră la o religie care să domine toate sferele vieții – individuală, politică și socială – ceea ce poate avea drept consecință o formă de comunitarism favorabil acțiunilor recrutorilor jihadiști.

AY.

întrucât în toată Europa au fost identificate un număr semnificativ de cazuri de predicatori radicali ai urii; întrucât predicatorii urii provin adesea din afara UE, iar unele lăcașuri de cult primesc finanțări opace din țări terțe, multe cu regimuri autoritare sau religioase care nu guvernează pe baza principiilor democrației, statului de drept și drepturilor omului;

AZ.

întrucât există centre de învățământ religios auto-desemnate care propagă ideile extremiste în UE, în care minorii, inclusiv copii mici, sunt expuși unui conținut educațional contrar democrației, statului de drept și drepturilor omului, și violent; întrucât, adesea, organizațiile extremiste care pregătesc terenul pentru recrutările teroriste exploatează vulnerabilitățile tinerilor, ademenindu-i cu oferte sociale și culturale;

BA.

întrucât strategia sofisticată de comunicare online care face propaganda terorismului glorificându-l, utilizată în special de Daesh, dar și de alte grupări teroriste internaționale de amploare, copiază „cultura tineretului”, populară la nivel mondial, cum ar fi jocurile online, putând fi astfel foarte atractivă pentru copii și tineri; întrucât acest model îi ademenește și cu oportunități sociale și culturale;

BB.

întrucât o serie de investigații recent au arătat că internetul, și mai ales rețelele de socializare, pot fi un factor de radicalizare, conducând la extremism violent, și un instrument folosit de grupări xenofobe pentru a disemina discursuri de ură și conținut ilicit, destinat în special tinerilor;

BC.

întrucât, în urma unor solicitări repetate în vederea unei mai bune implicări în lupta împotriva terorismului, marile societăți de pe internet au fost puse în fața responsabilităților lor; întrucât în cadrul Forumului european al internetului, lansat în 2015, întreprinderile cooperează pentru eliminarea conținutului cu caracter terorist de pe site-urile lor internet pe bază voluntară în cazul în care consideră că încalcă termenii și condițiile lor; întrucât, în mai 2016, a fost creat un cod de conduită pentru marile companii din domeniul TI pentru a combate discursurile ilegale de incitare la ură din mediul online; întrucât această cooperare voluntară este însă insuficientă;

BD.

întrucât, până la sfârșitul celui de-al doilea trimestru al anului 2018, Unitatea europeană de semnalare a conținutului online din cadrul Europol (EU IRU) a evaluat deja 54 752 de fragmente de conținut produse în 10 de limbi diferite pe 170 de platforme online, ceea ce a declanșat 52 716 de decizii de sesizare, cu o rată de succes al eliminării de 89,5 %, pe baza verificării voluntare a nerespectării PSO (8);

BE.

întrucât, deși s-au realizat progrese în ceea ce privește eliminarea conținutului online cu caracter terorist, implicarea companiilor trebuie să crească; întrucât operațiunile de eliminare sunt adesea incomplete, întârziate sau doar temporare, acestea eliminând conținutul de pe un site, dar lăsându-l pe un altul care aparține aceleiași întreprinderi sau permițând ca un cont să rămână activ ori să reapară după ce a postat conținuturi care încalcă condițiile de utilizare ale companiei; întrucât trebuie crescută eficiența, completitudinea și transparența raportărilor din partea companiilor și a agențiilor de aplicare a legii; întrucât companiile și utilizatorii respectivi ar trebui să poată recurge la o cale de atac judiciară;

BF.

întrucât, ca reacție la eliminarea din ce în ce mai substanțială a conținuturilor de către companii, grupările teroriste utilizează din ce în ce mai mult platforme noi și/sau de dimensiuni mai mici, unde materialele teroriste sunt mai greu de eliminat; întrucât această diversificare către platforme mai mici face ca sprijinul tehnic suplimentar să fie esențial pentru a permite, de exemplu, introducerea unor instrumente automatizate independente de platforme, cum ar fi tehnologia hash, care poate identifica în avans conținutul terorist online cu un grad ridicat de precizie și poate împiedica publicarea acestuia;

BG.

întrucât dezvoltarea de noi tehnologii și utilizarea inteligenței artificiale și a algoritmilor pot permite identificarea și raportarea cu rapiditate a conținutului cu scopuri teroriste de pe internet; întrucât utilizarea instrumentelor automatizate prezintă, de asemenea, riscul unor false rezultate pozitive;

BH.

întrucât studiile și rapoartele arată modul în care penitenciarele pot deveni cu ușurință microcosmosuri ale rețelelor criminale și teroriste, în care se fac recrutările și se stabilesc contacte; întrucât situația din multe închisori accelerează pericolul de radicalizare a deținuților, fiind un mediu fertil și favorizant pentru terorism; întrucât mulți dintre cei care execută pedepse cu închisoarea vor fi în curând eliberați înapoi în comunitățile lor, ceea ce va genera probleme importante de reintegrare și un risc mare de recidivă; întrucât monitorizarea acestor infractori cu un grad ridicat de risc consumă foarte multe resurse pentru serviciile de securitate ale statelor membre; întrucât regimurile de detenție și controlul riscurilor pot juca un rol semnificativ în atenuarea acestor pericole; întrucât, deși statele membre recunosc faptul că se confruntă cu radicalizarea deținuților aflați în închisoare, sunt necesare mai multe măsuri concrete;

BI.

întrucât păstrarea datelor, conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, este o componentă esențială a procesului de anchetă; întrucât autoritățile polițienești și judiciare și serviciile de informații se bazează, de obicei, foarte mult pe date de comunicații pentru a reuși să instrumenteze dosarele; întrucât necesitatea unui regim adecvat de păstrare a datelor pentru lupta împotriva terorismului a fost evocată în mod constant în cadrul activității Comisiei TERR;

BJ.

întrucât utilizarea criptării pe de o parte va avea o contribuție semnificativă la securitate în domeniul IT, dar pe de altă parte va fi folosită și de teroriști pentru a-și proteja comunicările sau datele stocate, ceea ce reprezintă o provocare considerabilă pentru autoritățile de aplicare a legii, pentru serviciile de securitate și cele de informații, întrucât le poate fi blocat accesul la informații și probe esențiale; întrucât criptarea devine deosebit de critică chiar și atunci când prestatorii responsabili de servicii online nu doresc sau nu pot să decripteze comunicațiile;

BK.

BL.

BM.

BN.

BO.

BP.

BQ.

BR.

BS.

BT.

BU.

întrucât Comisia a prezentat două propuneri pentru un regulament privind instituirea unui cadru de interoperabilitate între sistemele de informații centralizate existente și propuse în domeniile cooperării polițienești și judiciare, azilului și migrației, frontierelor și vizelor, și anume, VIS, SIS, EES și Eurodac, precum și ETIAS și ECRIS-TCN, odată ce sunt adoptate temeiurile juridice respective;

BV.

întrucât, în prezent, infractorii pot fi încă înregistrați sub diferite pseudonime, în diferite baze de date care nu sunt interconectate; întrucât, așadar, arhitectura actuală a UE de gestionare a datelor trebuie să fie îmbunătățită cu ajutorul interoperabilității, pentru a elimina unghiurile moarte și identitățile false multiple, precum și pentru a asigura dreptul la informare la momentul potrivit;

BW.

întrucât pe teritoriul unui stat membru pot exista o multitudine de baze de date descentralizate separate la nivel federal, regional și local, cu diferite intrări de date în diversele sisteme și proceduri complexe – sau deloc – pentru partajarea sau verificarea datelor de către autoritățile competente de la diferitele niveluri;

BX.

întrucât utilizarea unui format de mesagerie comun la nivelul UE, cum ar fi un format de mesaj universal (UMF), va înlesni un schimb mai bun de date și informații între părți și între sistemele de interoperabilitate; întrucât stabilirea necesității de a utiliza anumite domenii UMF pentru anumite schimburi poate contribui la îmbunătățirea calității datelor în toate sistemele în care se fac schimburi de mesaje; întrucât ar trebui, de asemenea, încurajată utilizarea acestui format de mesaj comun de către Europol și Interpol;

BY.

întrucât eu-LISA ar trebui să instituie mecanisme și proceduri automatizate de control al calității datelor, precum și indicatori comuni de calitate a datelor și standarde minime de calitate pentru datele stocate în sistemele de informații; întrucât scopul ar fi ca sistemele de informații și componentele necesare asigurării interoperabilității ale UE să identifice în mod automat transmiterile de date care par a fi incorecte sau incoerente, astfel încât statul membru din care provin să fie în măsură să le verifice și să ia măsurile necesare pentru a le corecta;

BZ.

întrucât obstacolele în calea unei cooperări mai fluide se datorează adesea dificultăților organizaționale și de natură juridică între diferitele structuri naționale, regionale și locale din interiorul statelor membre, printre care: suprapunerea competențelor și mandate insuficient delimitate; ezitarea de a face schimb de informații, acest lucru putând duce la pierderea responsabilității sau pierderea unor fluxuri importante de informații; obstacolele de natură juridică în ceea ce privește schimbul de informații între diferitele autorități; obligarea serviciilor de a concura între ele pentru resurse; și barierele tehnice în calea schimbului de informații;

CA.

întrucât principiul proprietății asupra datelor este esențial pentru încrederea autorităților responsabile de combaterea terorismului în schimburile de informații prin bazele de date ale UE, între statele membre și cu Europolul;

CB.

întrucât amestecarea informațiilor provenite de la serviciile de informații și de la autoritățile de aplicare a legii implică provocări și riscuri majore la nivel juridic, ca urmare a diferitelor standarde în materie de responsabilitate care se aplică ambelor tipuri de informații, inclusiv riscurile la adresa dreptului fundamental al suspecților de a beneficia de un proces echitabil, atunci când informațiile provenind de la serviciile de informații sunt folosite ca elemente de probă în acțiunile în justiție; întrucât trebuie creat un cadru juridic pentru schimbul de informații între serviciile de informații și autoritățile de aplicare a legii, în special pentru că informațiile secrete se referă adesea la informații privind persoanele care nu sunt încă suspecte în cadrul unor anchete penale, dar care ar putea aparține rețelelor teroriste sau ar putea fi combatanți teroriști străini întorși; întrucât acest lucru nu trebuie să ducă, totuși, la scăderea nivelului standardelor juridice;

CC.

întrucât serviciile de poliție și serviciile de informații primesc, prelucrează și transmit informații clasificate și alte informații care nu sunt clasificate, ceea ce implică regimuri diferite în toate etapele de utilizare a informațiilor respective; întrucât este necesar, de asemenea, să se facă distincția între „informații”, un concept care implică prelucrarea de către profesioniști pentru o utilizare precisă, și simplele informații; întrucât trebuie să se facă distincție între culegerea de informații în materie penală referitoare la o misiune a poliției judiciare și informațiile de securitate tratate într-un cadru administrativ;

CD.

întrucât informațiile provenite de la serviciile de informații ar trebui să beneficieze de un nivel de protecție special, chiar mai ridicat față de informațiile provenite de la poliție, datorită metodelor diferite utilizate, cum ar fi colectarea de informații confidențiale de la surse și informatori, pentru care trebuie să se păstreze anonimatul, precum și datorită obiectivelor diferite, care impun un nivel de sensibilitate mai mare;

CE.

întrucât o posibilă soluție ar putea fi, de asemenea, să o constituie crearea unor centre sau unități de combatere a terorismului pe teritoriul național; întrucât astfel de centre permit reprezentanților diferitelor servicii să comunice unele cu altele în mod regulat și să discute despre cele mai bune modalități de a coopera și de a face schimb de informații; întrucât acest lucru contribuie la consolidarea încrederii dintre servicii și promovează o mai bună înțelegere a provocărilor și a metodelor de lucru respective ale acestora;

CF.

întrucât serviciile de securitate au tendința de a coopera și de a face schimb de informații la nivel bilateral sau multilateral, în special prin intermediul Grupului de combatere a terorismului (GCT) și, cu organismele UE, prin intermediul INTCEN al UE, atunci când fac schimb de informații strategice; întrucât este necesar să se găsească o soluție practică pentru a corecta lacunele existente între direcțiile paralele ale comunității autorităților de aplicare a legii și ale comunității serviciilor de informații, de exemplu prin identificarea unor arii concrete de cooperare, pentru a permite o cooperare mai eficientă, dar menținându-le separate;

CG.

întrucât structurile Grupului de combatere a terorismului (GCT) și ale Centrului de situații și de analiză a informațiilor al UE (INTCEN UE) pot fi utilizate mai eficient pentru schimbul de informații;

CH.

întrucât agențiile civile și militare de securitate și agențiile de informații din statele membre fac schimburi sistematice de informații, inclusiv legate de terorism, cu Centrul de situații și analiză a informațiilor al UE (INTCEN UE) din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), care furnizează diferitelor organisme de decizie ale UE o analiză a informațiilor, alerte timpurii și conștientizare a situațiilor;

CI.

întrucât comunicarea informațiilor după obținerea unor rezultate pozitive doar către biroul SIRENE al statului membru care a emis alerta, în temeiul articolului 36, și nu și altor state membre, se dovedește a fi uneori insuficientă pentru obiectivul de urmărire a deplasărilor persoanelor care au legătură cu terorismul sau de completare a informațiilor relevante referitoare la astfel de persoane; întrucât alertarea timpurie a altor state membre care ar putea fi implicate ar putea fi necesară, de exemplu, atunci când o persoană nu s-a întors direct în statul membru de origine sau atunci când respectiva persoană a fost însoțită de resortisanți ai altor state membre, în legătură cu care nu a fost emisă nicio alertă pentru că nu sunt cunoscuți de autoritățile competente ale respectivelor state;

CJ.

întrucât guvernul Regatului Unit a notificat UE intenția sa de a părăsi Uniunea la 29 martie 2019; întrucât, cu toate acestea, și-a exprimat dorința de a continua cooperarea cu UE în domeniul securității și al combaterii terorismului; întrucât UE și Regatul Unit sunt foarte interdependente în domeniul securității și combaterii terorismului, Regatul Unit participând la numeroase instrumente juridice esențiale ale UE în domeniul cooperării judiciare în materie penală și având acces la multe sisteme și baze de date ale UE pentru schimbul de informații; întrucât în interiorul UE ar trebui să se ajungă la un acord cu privire la toate procedurile în curs; întrucât orice acord viitor ar trebui să prevadă posibilitatea ca Regatul Unit și UE să fie în măsură să continue să partajeze, să colecteze și să analizeze informații esențiale în lupta împotriva formelor grave de criminalitate; întrucât acordul de retragere ar trebui să asigure un regim de tranziție fără sincope și să evite, în măsura în care este posibil, lacunele sau obstacolele operaționale care ar reduce capacitatea Uniunii de a lupta în mod eficace împotriva criminalității organizate și a terorismului;

CK.

întrucât este imperativă cooperarea eficientă și sistematică între statele membre și agențiile UE, în conformitate cu mandatele lor juridice, precum și între agențiile din domeniul combaterii terorismului, în special cooperarea dintre Europol și Eurojust, pentru a sprijini mai eficient eforturile de a detecta, a împiedica, a ancheta și a urmări penal autorii unui atac terorist; întrucât Eurojust a numit un procuror specializat în combaterea terorismului pentru a asigura legătura cu CECT pe lângă Europol în vederea intensificării cooperării și a schimbului de informații dintre cele două agenții;

CL.

întrucât schimbul de informații între agențiile UE nu este optim, din cauza utilizării unor mijloace de comunicare securizate diferite; întrucât se estimează că punerea în aplicare a unui mijloc de comunicare securizat interinstituțional ar putea facilita și îmbunătăți schimbul de informații dintre agenții precum Intcent, Europol și Frontex;

CM.

întrucât ofițerii de legătură CT desemnați pot aduce valoare adăugată atât activității agențiilor, cât și propriilor lor state membre;

CN.

întrucât există diferențe în statele membre în ceea ce privește numărul de autorități competente care pot consulta bazele de date ale Europol sau care pot fi în contact cu Europol fără a apela la ofițerii de legătură naționali; întrucât unele state membre nu dispun de rețele cu acces restrâns și sigure de comunicații polițienești naționale, împiedicând autoritățile lor competente de a avea acces descentralizat, în special la platforma securizată pentru schimbul de informații CT-SIENA;

CO.

întrucât mai multe instrumente ale UE, cum ar fi Directiva privind combaterea terorismului, Decizia 2005/671/JAI și Regulamentul privind Europol, impun statelor membre să facă schimb de informații privind terorismul cu agențiile relevante; întrucât intensificarea schimbului de informații cu Europol și Eurojust în mod regulat și în timp util și în mod sistematic, incluzând informații contextuale, potrivit mandatelor lor juridice, facilitează activitatea acestora în identificarea legăturilor dintre cazuri și oferă o prezentare generală a provocărilor și a celor mai bune practici legate de anchetele, urmăririle penale și condamnările pentru infracțiuni de terorism; întrucât, în cadrul Deciziei 2005/671/JAI, statele membre continuă să nu facă spontan schimburi de informații relevante între ele atunci când acestea ar putea fi folosite pentru a preveni, a detecta, a ancheta sau a urmări penal infracțiuni teroriste; întrucât schimbul de informații cu Eurojust s-a intensificat în ultimii ani, însă continuă să existe diferențe între statele membre legate de cantitatea, tipul sau domeniul la care se referă informațiile comunicate, ceea ce poate duce la fragmentarea informațiilor disponibile;

CP.

întrucât CEPOL contribuie, în mod substanțial, la formarea în domeniul combaterii terorismului pentru personalul responsabil cu aplicarea legii din statele membre și din țările terțe prioritare;

CQ.

întrucât mecanismele asistenței juridice reciproce (MLA) sunt treptat înlocuite de mecanisme de aplicare a instrumentelor de recunoaștere reciprocă, întrucât aceasta din urmă contribuie la îmbunătățirea cooperării transfrontaliere între autoritățile competente din cadrul UE, prin accelerarea și raționalizarea procedurilor; întrucât mandatul european de arestare (MEA), precum și ordinul european de anchetă (EIO) reprezintă exemple de instrumente de recunoaștere reciprocă care au fost constatate de practicieni să fie utile;

CR.

întrucât principiul recunoașterii reciproce este, pe de o parte, dependent de existența unui nivel ridicat de încredere reciprocă între statele membre și, pe de altă parte, contribuie la creșterea încrederii reciproce, permițând autorităților din diferite state membre de a lucra împreună în mod eficient în lupta împotriva terorismului;

CS.

întrucât echipele comune de anchetă (JIT) facilitează coordonarea anchetelor și a urmăririlor penale în cazurile cu o dimensiune transfrontalieră și permit schimbul, în timp real, de informații/probe; întrucât avantajele practice care rezultă din utilizarea JIT se numără îmbunătățirea schimbului de informații, schimbul de bune practici, colectarea de probe și recunoașterea reciprocă a acțiunilor întreprinse de către părți; întrucât JIT necesită o finanțare adecvată pentru a-și putea desfășura corect activitatea;

CT.

întrucât strânsa cooperare cu furnizorii de servicii online (OSP-urile) este necesară atunci când este vorba despre asigurarea și obținerea de probe electronice la cererea autorității responsabile cu aplicarea legii și pe baza unui proces juridic corespunzător, având în vedere importanța sa pentru investigarea infracțiunilor de terorism;

CU.

întrucât spațiul Schengen fără frontiere interne este o realizare fundamentală a UE și poate fi viabil numai dacă frontierele externe sunt efectiv securizate și protejate, dacă încetează trecerile clandestine ale frontierelor și dacă se adoptă măsuri de securitate internă pentru a contracara riscul de infracțiuni grave; întrucât s-au adoptat numeroase propuneri de consolidare a controalelor de securitate la frontierele externe; întrucât unele state membre au cerut mai multă flexibilitate în privința reintroducerii temporare a controalelor la frontierele interne în caz de amenințare gravă la adresa ordinii sau siguranței publice, astfel cum a propus Comisia Europeană;

CV.

întrucât la 7 aprilie 2017 a intrat în vigoare noul Regulament (UE) 2017/458 (9) de modificare a Codului frontierelor Schengen, ca răspuns, în special, la agravarea amenințării teroriste, pentru a asigura verificări sistematice în bazele de date relevante a tuturor persoanelor care traversează frontierele externe, inclusiv persoane care se bucură de dreptul de liberă circulație;

CW.

întrucât unele aspecte ale a reglementărilor privind anumite sectoare ale controlului la frontiere, cum ar fi consultarea sistematică a bazelor de date în timpul controalelor la frontieră și verificarea atentă a condițiilor de intrare necesare, nu au fost aplicate;

CX.

întrucât atentatul dejucat din trenul Thalys din 21 august 2015, atacurile de la Paris din 13 noiembrie 2015 și la atacurile de la Bruxelles din 22 martie 2016 au demonstrat că, într-un număr limitat de cazuri, teroriștii au profitat de deficiențele politicilor Uniunii și ale unor state membre de management al frontierelor, care nu erau pregătite pentru un aflux masiv; întrucât autoritățile de aplicare a legii au raportat că cel puțin opt dintre autorii acestor atacuri au intrat în UE odată cu fluxurile clandestine în iulie, august și octombrie 2015; întrucât, în alte cazuri, viitorii autori au rămas în statele membre, în pofida faptului că trebuiau să plece sau să fie returnați; întrucât acest lucru arată că există anumite deficiențe ale politicilor UE de management al frontierelor și aplicarea lor la nivelul statelor membre;

CY.

întrucât Concluziile Consiliului 10152/17 recomandă statelor membre ca, în cazul migranților în situație neregulamentară, să efectueze verificări, după caz, la nivel național în baze de date alimentate și utilizate de autoritățile competente și de sistemul automat de identificare a amprentelor digitale (AFIS) național, la nivel european și internațional în bazele de date ale Sistemului de informații Schengen (SIS), Europol, Sistemului de informații privind vizele (VIS), sistemului european pentru compararea datelor dactiloscopice ale solicitanților de azil (Eurodac) și Interpol (rețeaua I-24/7) și, în special, în baza de date privind datele nominale, baza de date privind documentele de călătorie furate și pierdute (SLTD), baza de date privind combatanții teroriști străini (LTS) și baza de date privind documentele de călătorie asociate unor notificări (TDAWN);

CZ.

întrucât, în baza articolului 11 din Regulamentul (UE) nr. 1168/2011 și a avizului pozitiv al Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD), Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) are dreptul să prelucreze date cu caracter personal; întrucât Frontex se confruntă însă cu dificultăți în monitorizarea terorismului din cauza perioadei scurte de păstrare a datelor cu caracter personal, de numai 90 de zile, stabilite în Regulamentul (UE) 2016/1624; întrucât, între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și Frontex s-a încheiat doar un memorandum de înțelegere care include schimbul de informații generale, strategice și tehnice, dar nu și schimbul de date cu caracter personal; întrucât Frontex are nevoie de un cadru juridic specific pentru a procesa date cu caracter personal care să îi permită să își îndeplinească atribuțiile;

DA.

întrucât ofițerii Frontex au, de asemenea, nevoie să acceseze bazele de date ale Eurodac, SIS, Sistemului de intrare/ieșire (EES) și VIS la punctele de trecere a frontierei, pentru a efectua controalele;

DB.

întrucât, în prezent, nu există standarde minime comune și nici norme comune pentru securitatea cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate pentru cetățenii Uniunii și pentru membrii familiilor lor care își exercită dreptul de liberă circulație;

DC.

întrucât trei sferturi dintre documentele frauduloase depistate la frontierele externe și în UE imită documentele de identitate eliberate de statele membre și de țările din spațiul Schengen; întrucât cărțile naționale de identitate cu grad mai redus de securitate sunt cel mai des depistate printre cele falsificate;

DD.

întrucât unele state membre nu obligă transportatorii aerieni de pe teritoriile lor să efectueze controale de conformitate ale datelor cu caracter personal ale pasagerilor înscrise pe biletul și în cartea de identitate sau în pașaportul acestora, ceea ce face dificilă stabilirea concordanței dintre identitatea prezentată și identitatea reală a persoanei în cauză; întrucât acest aspect este de o importanță vitală pentru zborurile intra-UE; întrucât, cu toate acestea, verificările de identitate adecvate și autentificarea documentelor de călătorie ar trebui să rămână sarcini ale autorităților polițienești;

DE.

întrucât probele de pe câmpul de luptă sunt adeseori esențiale pentru a identifica potențialii combatanți teroriști străini și potențialele victime, și trebuie să fie incluse în bazele de date de sector, pentru a ajunge în timp real la polițiștii de frontieră și pentru a face obiectul unor schimburi cu anchetatorii și procurorii în cadrul anchetelor și al urmăririlor penale;

DF.

întrucât unele state membre nu au ratificat, până în prezent, Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și privind finanțarea terorismului din 16 mai 2005, cunoscută și sub denumirea de „Convenția de la Varșovia”, care reprezintă convenția internațională cea mai cuprinzătoare privind spălarea banilor și finanțarea terorismului; întrucât confiscarea bunurilor generate de activități infracționale constituie un instrument foarte eficient de combatere a criminalității și a terorismului, întrucât îi privează pe infractori de produsele activităților lor ilegale și îi împiedică pe teroriști să organizeze un atac; întrucât Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) stabilește standarde globale pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și identifică jurisdicțiile cu măsuri ineficiente de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului;

DG.

întrucât UE a adoptat două instrumente legislative pentru a pune în aplicare recomandările GAFI, și anume cea de a 4-a și cea de a 5-a Directivă privind combaterea spălării banilor, pentru a elimina lacunele identificate în urma atacurilor teroriste; întrucât statele membre au avut termen până la 26 iunie 2017 să transpună în propria legislație cea de a 4-a Directivă privind combaterea spălării banilor, însă nu toate au făcut acest lucru; întrucât unele state membre continuă să permită beneficiarilor reali ai fondurilor fiduciare, ai fundațiilor și ai companiilor să rămână anonimi, precum și acțiuni la purtător care facilitează ocultarea originii și a destinației fluxurilor financiare și a dreptului de proprietate asupra activităților economice, și care oferă o acoperire pentru finanțarea terorismului și a criminalității organizate; întrucât cea de a 5-a Directivă privind combaterea spălării banilor va crește transparența cu privire la aceste aspecte;

DH.

întrucât Comisia de anchetă pentru examinarea suspiciunilor de încălcare a normelor de drept sau de administrare defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii în legătură cu spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală (PANA) a Parlamentului European a verificat modul în care evazioniștii fiscali se bazează pe ajutorul activ al intermediarilor profesioniști, care în aparență îndeplinesc obligațiile juridice relevante;

DI.

întrucât, în iulie 2017, Comisiei și Europol li s-a acordat statutul de observatori în cadrul Grupului Egmont, un organism constituit la nivel internațional și alcătuit din 156 de unități de informații financiare (UIF), în vederea intensificării cooperării între UIF, dar și între alte autorități competente;

DJ.

întrucât abuzurile și utilizarea frauduloasă a colectării de fonduri pe platformele de socializare, a finanțării prin organizațiile non-profit, a transferurilor de sume mici și a cardurilor preplătite se numără printre metodele de finanțare la care recurg Daesh și alte organizații teroriste; întrucât platformele de microcreditare sunt folosite pentru a facilita toate aceste tipuri de activități;

DK.

întrucât, pe lângă metodele tradiționale de finanțare a terorismului, cum ar fi donațiile private, extorcarea, răpirile pentru răscumpărare, folosirea abuzivă și ilicită a organizațiilor non-profit, sistemele oficiale și neoficiale de transfer de fonduri, utilizarea produselor provenite din activități infracționale, transferul de numerar sau de fonduri prin bănci, recentele atacuri teroriste au arătat că și în cazul noilor metodele de finanțare prin mijloace de plată electronice și online – cum ar fi monedele virtuale, cardurile anonime preplătite sau sistemele neoficiale de transfer de valoare – există riscul de a fi folosite ilegal de organizațiile teroriste pentru a-și finanța activitățile; întrucât anonimatul care caracterizează anumite criptomonede conduce la o intensificare a utilizării lor pentru activități ilegale; întrucât utilizarea lor de către grupurile de criminalitate organizată pentru finanțarea activităților infracționale și a terorismului, precum și a recicla produselor obținute din activități criminale a crescut în ultimii ani; întrucât Europol a colaborat cu autoritățile naționale la destructurarea mai multor operațiuni infracționale care implicau comercializarea criptomonedelor;

DL.

întrucât, în unele țări cu sisteme bancare mai puțin dezvoltate, utilizarea predominantă a serviciilor bancare prin telefonul mobil face adeseori dificilă identificarea beneficiarilor transferurilor de numerar; întrucât astfel de transferuri de fonduri prin intermediul serviciilor bancare mobile prezintă un risc ridicat de finanțare teroristă; întrucât, pe de altă parte, trebuie permis serviciilor de sector să urmărească anumite operațiuni de finanțare a terorismului fără a fi împiedicate de secretul bancar în marea majoritate a cazurilor; întrucât utilizarea și transferul de fonduri prin sisteme alternative de remitere de bani prezintă, de asemenea, un risc de finanțare a terorismului;

DM.

întrucât cooperarea și schimbul de informații între entitățile obligate, unitățile de informații financiare și autoritățile competente sunt esențiale pentru combaterea eficace a finanțării terorismului; întrucât, în exercitarea atribuțiilor lor, unitățile de informații financiare ar trebui să aibă acces la informații și să fie în măsură să facă schimb de informații, inclusiv printr-o cooperare corespunzătoare cu autoritățile de aplicare a legii; întrucât este esențial să se crească eficacitatea și eficiența unităților de informații financiare, prin clarificarea competențelor lor de către statele membre și prin cooperarea dintre acestea;

DN.

întrucât Programul de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTP) constituie un instrument util pentru combaterea finanțării terorismului; întrucât acest program nu permite urmărirea activităților de finanțare a terorismului prin intermediul tranzacțiilor din zona unică de plăți în euro (SEPA), ceea ce creează o lacună semnificativă în materie de informații; întrucât un sistem de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTS) complementar acordului privind TFTP existent ar consolida capacitatea UE de a preveni și a investiga atacurile teroriste, oferind informații-cheie suplimentare privind activitățile de finanțare a terorismului, și ar fi mai eficient și mai eficace decât urmărirea informațiilor financiare privind tranzacțiile suspecte prin intermediul unor cereri de informații și/sau de asistență juridică bilaterale sau multilaterale; întrucât Parlamentul a apelat în repetate rânduri la punerea în aplicare a acestui sistem și, în special, în Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la prevenirea radicalizării și recrutării de cetățeni europeni de către organizații teroriste (10);

DO.

întrucât incidentele în care este implicată infrastructura critică, în special cele legate de atacuri sau tentative teroriste, pot avea consecințe transfrontaliere grave pentru securitatea cetățenilor europeni și a statelor membre;

DP.

întrucât serviciile sunt prestate prin intermediul unor sisteme tot mai complexe, ceea ce face ca actuala abordare sectorială a infrastructurilor critice europene să fie depășită;

DQ.

întrucât atacurile cibernetice împotriva serviciilor electronice sau a sistemelor interconectate sunt o componentă-cheie a amenințărilor hibride; întrucât un număr din ce în ce mai mare de atacuri cibernetice au sau pot avea efecte fizice asupra infrastructurii critice și asupra utilizatorilor acesteia; întrucât este nevoie de consolidarea capacității de a combate amenințările teroriste cibernetice;

DR.

întrucât evaluarea cuprinzătoare a politicii de securitate a UE realizată de Comisie și studiul de evaluare din Directiva 2008/114/CE arată că amenințarea la adresa infrastructurilor critice va crește în continuare, că este necesar să se consolideze capabilitățile de pregătire și reacție și să se revizuiască Directiva 2008/114/CE, precum și că există un interes în a lua drept țintă infrastructurile de transport; întrucât este necesar un cadru general mai bun pentru a îmbunătăți securitatea căilor ferate și pentru a aborda problema protecției zonelor publice ale infrastructurilor de transport, cum sunt aeroporturile, porturile și instalațiile de transport maritim și gările, precum și instalațiile de producere a energiei, acordând o atenție deosebită centralelor nucleare;

DS.

întrucât atacurile asupra unor infrastructuri critice ar putea avea consecințe catastrofale; întrucât statele membre trebuie să asigure o protecție adecvată și deplină a acestor instalații;

DT.

întrucât raportarea incidentelor este esențială pentru a identifica deficiențele, a îmbunătăți eficacitatea măsurilor existente, a evalua performanța infrastructurilor critice în timpul unui eveniment perturbator, a sensibiliza cu privire la necesitatea reexaminării planurilor de securitate existente și a depista apariția unor noi amenințări;

DU.

întrucât statele membre trebuie să organizeze mai multe exerciții pentru reacția la crize, inclusiv în țările terțe, urmărind cooperarea reciprocă și modernizarea capacităților;

DV.

întrucât protecția și asigurarea infrastructurii critice și a țintelor vulnerabile necesită o cooperare între sectorul public și sectorul privat, inclusiv în sectorul cibernetic;

DW.

întrucât serviciile de securitate private joacă un rol în asigurarea unor lanțuri reziliente de securitate, achizițiile publice având ca obiect aceste servicii ar trebui, prin urmare, să fie supuse unor criterii de calitate specifice în ceea ce privește aspecte precum formarea, verificarea și examinarea personalului, controlul calității și asigurarea respectării normelor, punerea în aplicare a evoluțiilor tehnologice și gestionarea contractelor;

DX.

întrucât, în urma evaluării din 2012 a Directivei 2008/114/CE, Comisia a lansat o fază-pilot în care sunt implicate patru infrastructuri critice la nivel european [Organizația Europeană pentru Siguranța Navigației Aeriene (Eurocontrol), sistemul european de radionavigație prin satelit Galileo, rețeaua electrică de transport și rețeaua de transport al gazelor];

DY.

întrucât Comisia, în comunicarea sa privind noul cadru financiar multianual, propune majorarea semnificativă a finanțării UE pentru securitate și apărare, inclusiv pentru securitatea internă a UE;

DZ.

întrucât mai multe atacuri teroriste din UE au fost comise de indivizi cunoscuți de autorități; întrucât societățile de închirieri auto nu au competența de a face schimb de informații referitoare, de exemplu, la rezervare cu agențiile de aplicare a legii, cu scopul de a efectua o verificare încrucișată a datelor cu listele oficiale ale țărilor aflate sub supraveghere și cu bazele de date ale poliției;

EA.

întrucât, în 2015 și 2016, explozivii au fost folosiți în 40 % dintre atacurile teroriste comise în UE (11);

EB.

întrucât materialul exploziv utilizat în majoritatea atacurilor este triperoxidul de triacetonă (TATP) (12), un exploziv artizanal care rămâne preferatul teroriștilor; întrucât TATP poate fi fabricat destul de ușor utilizând doar câteva substanțe; întrucât multe fabrici și instalații civile care folosesc aceste substanțe sunt încă accesibile infractorilor, inclusiv teroriștilor, deoarece nicio măsură executivă de control nu a fost pusă în aplicare de către statele membre, în ciuda Planului de acțiune CBRN al UE;

EC.

întrucât, în pofida Regulamentului (UE) nr. 98/2013, unii teroriști obțin în continuare precursori de explozivi, în special pentru TATP; întrucât este în continuare posibilă achiziționarea substanțelor conform anexei I; întrucât Regulamentul (UE) nr. 98/2013 nu prevede restricții și controale suficiente, de exemplu prin simpla obligație a unei înregistrări a tranzacțiilor; întrucât asigurarea unor controale mai stricte este o prioritate-cheie;

ED.

întrucât cele mai importante probleme legate de punerea în aplicare includ lipsa sensibilizării cu privire la legislația existentă de-a lungul lanțului de aprovizionare din cauza numărului mare de operatori economici (distribuitori de produse de uz casnic) și aplicarea restricțiilor la vânzările pe internet, importuri și transferuri în interiorul UE;

EE.

întrucât propunerea Comisiei din 17 aprilie 2018 referitoare la un nou regulament privind precursorii de explozivi [COM(2018)0209] instituie norme mai stricte și mai armonizate privind punerea la dispoziție, introducerea, deținerea și utilizarea substanțelor sau a amestecurilor care ar putea fi utilizate impropriu la fabricarea ilegală de explozivi, în scopul limitării accesului publicului larg la acestea și al asigurării unei raportări adecvate a tranzacțiilor suspecte de-a lungul întregului lanț de aprovizionare;

EF.

întrucât, pe piețele online, substanțele chimice pot fi găsite după denumirea lor scrisă, după formula lor chimică sau după numărul de identificare CAS (Chemical Abstracts Service), dar sunt enumerate, de multe ori, doar în funcție de denumirea lor generică; întrucât există atâtea variațiuni ale denumirilor, încât identificarea listelor de substanțe specifice ar fi mai ușoară dacă ar fi necesară și includerea unui număr CAS care să poată fi căutat;

EG.

întrucât regulamentul vizează doar vânzările către publicul larg și nu și cele către utilizatorii profesionali, care nu sunt definiți în regulament; întrucât criteriile de definire a utilizatorilor profesionali diferă în interiorul pieței interne;

EH.

întrucât, în conformitate cu evaluarea impactului din 17 aprilie 2018 [SWD(2018)0104] și cu propunerea de regulament corespunzătoare [COM(2018)0209], ar trebui extinsă formarea autorităților vamale cu privire la recunoașterea explozivilor și precursorilor explozivilor cu ocazia îndeplinirii sarcinilor lor la frontierele externe;

EI.

întrucât accesul la armele de foc și la componentele de echipamente explozive joacă un rol foarte important în a permite atacurile teroriste; întrucât în UE, grupurile extremiste violente fac adesea apel la rețele infracționale pentru a achiziționa arme; întrucât, potrivit Raportului Europol TE-SAT 2018, armele de foc au fost utilizate în 41 % dintre atacuri, ceea ce reprezintă o creștere ușoară față de 2016 (38 %) (13);

EJ.

întrucât, în ultimii ani, s-a observat o creștere a numărului armelor cu gloanțe oarbe convertite și al armelor de foc reactivate; întrucât mai multe atacuri recente au fost efectuate și cu diferite tipuri de cuțite;

EK.

întrucât legăturile dintre organizațiile criminale și cele teroriste facilitează, de asemenea, și mai mult accesul teroriștilor la armele de foc;

EL.

întrucât Concluziile Consiliului din 8 octombrie 2015 invită statele membre să furnizeze sistematic informații de interes către Interpol și Europol;

EM.

întrucât o serie de regiuni din vecinătatea UE, precum MENA și Balcanii, se confruntă cu provocări importante, cum ar fi cele legate de luptătorii străini și de gestionarea luptătorilor străini repatriați, precum și de celulele radicalizate autohtone;

EN.

întrucât Balcanii rămân o regiune-cheie pentru stabilitatea europeană; întrucât provocarea pe care o reprezintă terorismul și extremismul islamic se adaugă unui context regional deja slăbit de polarizarea etnică, politică și socială și de rețelele infracționale; întrucât țările din regiune au fost deja ținte ale terorismului (atacurile au fost prevenite) și sunt deja utilizate ca țări de tranzit pentru persoane și arme;

EO.

întrucât toate țările din MENA s-au confruntat cu atacuri teroriste majore și rămân ținte principale; întrucât aceste țări, pe lângă situații sociale și economice critice, se pot confrunta, de asemenea, cu multiple provocări în legătură cu întoarcerea LTS de la Daesh și Al-Qaida, dat fiind numărul mare al jihadiștilor proveniți din regiune; întrucât schimbul de informații și parteneriatele puternice cu aceste țări terțe cheie printr-o abordare coordonată la nivelul UE, prin oferirea de cooperare și asistență sub forma consolidării capacităților, fac posibilă prevenirea atacurilor și dezmembrarea rețelelor teroriste;

EP.

întrucât regiuni cum ar fi MENA, Sahel, Cornul Africii, Africa de Vest, Golful și Asia Centrală, au cunoscut și ele dezvoltarea rețelelor teroriste care au legătură cu Daesh și Al-Qaida; întrucât extremismul religios și violența sectară care beneficiază de finanțare constituie preocupări majore, permițând rețelelor teroriste să se răspândească, să se asocieze cu alte organizații criminale și să opereze în regiunile respective, luând în vizor Europa și interesele europene;

EQ.

întrucât finanțarea Statului Islamic/Daesh și a altor grupări teroriste a devenit posibilă prin implicarea activă sau pasivă a mai multor state, inclusiv a unor pretinși aliați ai Uniunii Europene în lupta împotriva terorismului, precum și a unor persoane private;

ER.

întrucât este esențial ca Uniunea Europeană să mențină o cooperare strânsă cu țările terțe partenere în lupta împotriva terorismului; întrucât trebuie menținut dialogul cu privire la măsurile și acțiunile întreprinse pentru combaterea terorismului și a finanțării acestuia, inclusiv punerea în aplicare deplină a recomandărilor GAFI, și pentru prevenirea radicalizării, în special cu țările din Golf; întrucât cooperarea interparlamentară cu aceste țări terțe cheie este unul dintre instrumentele care trebuie consolidate;

ES.

întrucât UE cooperează în diferite moduri cu țările terțe în domeniul combaterii terorismului; întrucât o serie de instrumente ale UE pot fi folosite pentru a finanța programele externe de combatere a terorismului; întrucât UE a introdus, la nivelul delegațiilor UE, o rețea de experți în combaterea terorismului; întrucât agenții ale UE, cum ar fi Europol, Eurojust și CEPOL, cooperează, de asemenea, cu țările terțe în domeniul combaterii terorismului, de exemplu prin intermediul unor acorduri strategice și operaționale;

ET.

întrucât există un sistem de sancțiuni al UE în domeniul combaterii terorismului, cu trei tipuri de măsuri, pus în aplicare de SEAE; întrucât acest sistem este incomplet și subexploatat, din cauza unor constrângeri procedurale și a reticenței statelor membre;

EU.

întrucât Concluziile Consiliului privind acțiunea externă a UE privind combaterea terorismului, adoptate la 19 iunie 2017, reamintesc rolul misiunilor și al operațiunilor politicii de securitate și apărare comună (PSAC) în combaterea terorismului prin consolidarea securității, a stabilității, a controlului la frontieră și a reformei sectorului securității, pentru a consolida capacitatea de combatere a terorismului și schimbul de informații;

EV.

întrucât prea multe persoane au fost victimele directe ale terorismului în întreaga UE, lăsând mii de familii cu afecțiuni post-traumatice care le afectează bunăstarea pe termen lung; întrucât există o lipsă de cifre armonizate cu privire la numărul exact al victimelor; întrucât, până în 2001, grupările teroriste IRA și ETA erau responsabile pentru majoritatea victimelor, în timp ce, începând din 2001 și până în prezent, marea majoritate a victimelor sunt cauzate de acțiunile teroriste organizate sau inspirate de Al-Qaida și Daesh;

EW.

întrucât decesele cauzate de atacurile teroriste distrug familii, în timp ce mulți dintre supraviețuitorii răniți în atacurile teroriste sunt desfigurați și suferă de dizabilități sau vătămări corporale și probleme psihologice care le schimbă viața, iar suferința lor are un impact profund asupra rudelor apropiate și a comunității și nevoile lor pe termen lung sfârșesc, de prea multe ori, prin a fi neglijate după ce nu mai sunt în atenția mass-mediei; întrucât tulburarea de stres posttraumatic reprezintă o problemă majoră de sănătate publică în Europa; întrucât nu există nicio evaluare globală europeană a impactului terorismului asupra sănătății psihice a populației în urma diferitelor atentate;

EX.

întrucât victimele terorismului au un statut special, iar satisfacerea nevoilor lor nu constituie doar o obligație legală conform legislației UE, internaționale și naționale, ci și o responsabilitate pentru societățile noastre, în ansamblul lor; întrucât atacurile recente din UE au făcut victime care provin dintr-un număr mare de state membre;

EY.

întrucât la nivel european nu există un statut juridic definit pentru victimele terorismului în ceea ce privește accesul la serviciile comunitare sau drepturile la compensație; întrucât victimele recentelor atacuri teroriste din Europa încă nu beneficiază de justiție, tratament adecvat, servicii de sprijinire a victimelor și asistență financiară; întrucât victimele terorismului sunt expuse riscului de victimizare secundară care le afectează nu numai în procedurile judiciare, ci și în numeroasele interacțiuni cu alte entități statale și nestatale;

EZ.

întrucât există în continuare diferențe între modalitățile în care dispozițiile prevăzute în Directiva 2012/29/UE (14) au fost transpuse în proceduri la nivel național; întrucât Comisia nu a prezentat deocamdată un raport privind transpunerea în practică a acestei directive; întrucât Parlamentul European a adoptat la 30 mai 2018 o rezoluție referitoare la punerea în aplicare a acestei directive (15);

FA.

întrucât despăgubirea victimelor terorismului servește atât ca formă de recunoaștere de către societate a suferințelor cauzate de atac, cât și ca mijloc de susținere financiară și de restituire; întrucât cuantumurile compensațiilor și procedurile aferente diferă considerabil de la un stat membru la altul, agravând astfel nedreptatea percepută de către victime și suferința acestora;

FB.

întrucât este necesar să se instituie sisteme de sprijin într-un mod care să garanteze că victimele transfrontaliere sunt, în mod continuu și sistematic, contabilizate și că li se acordă sprijin în țara lor, cât timp se află în contact cu furnizorii de asistență din țara în care a avut loc atacul;

FC.

întrucât Eurojust a facilitat executarea cererilor de asistență judiciară reciprocă pentru coordonarea și acordarea de asistență în exercitarea drepturilor victimelor terorismului, având în vedere diferitele drepturi și roluri ale victimelor străine în sistemele lor juridice naționale;

FD.

întrucât întreprinderile, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii, pot suferi, de asemenea, daune cauzate de terorism, cum ar fi pagubele materiale și întreruperea activității;

FE.

întrucât Parlamentul a prezentat un proiect-pilot de înființare a unui „Centru european de coordonare pentru victimele terorismului”, care ar urma să reunească experți operaționali proeminenți, avocați ai victimelor și organizații competente din întreaga Europă, pentru a identifica prioritățile și aspectele-cheie în raport cu victimele terorismului și pentru a oferi sprijin coordonat la nivel transfrontalier;

FF.

întrucât Uniunea Europeană are un rol necesar în promovarea respectării valorilor democratice, inclusiv a statului de drept și a drepturilor fundamentale; întrucât, cu toate acestea, există opinii și practici religioase și politice extreme în cadrul UE care se opun în mod fundamental acestor valori;

FG.

întrucât măsurile eficiente împotriva terorismului și protecția libertăților nu sunt obiective contradictorii, ci dimpotrivă, ele sunt complementare și se susțin reciproc; întrucât drepturile fundamentale trebuie asigurate și protejate pentru fiecare persoană în parte și toate măsurile luate în lupta împotriva terorismului ar trebui să afecteze cât mai puțin posibil populația generală nevinovată și neimplicată;

FH.

întrucât orice măsură de combatere a terorismului trebuie să garanteze pe deplin toate drepturile și principiile fundamentale, inclusiv cele referitoare la viața privată și la protecția datelor, dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie, precum și garanțiile procedurale, cum ar fi prezumția de nevinovăție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la informare, asigurându-se că persoanele dispun de căi de atac eficiente pentru a contesta orice încălcare a drepturilor lor fundamentale, inclusiv posibilitatea unei căi de atac judiciare, și că acquis-ul Uniunii privind drepturile procedurale este respectat; întrucât astfel de măsuri ar trebui să țină seama în mod corespunzător de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene;

FI.

întrucât este esențial ca investigațiile în domeniul combaterii terorismului să respecte standarde ridicate de profesionalism, toate măsurile aplicate fiind specifice, proporționale și necesare; întrucât politicile de combatere a terorismului nu ar trebui să conducă la excluziune socială și la stigmatizare; întrucât Agenției pentru Drepturi Fundamentale i se poate solicita să prezinte un aviz privind legislația de combatere a terorismului în contextul cadrului său multianual;

FJ.

întrucât personalul responsabil cu aplicarea legii și personalul judiciar se află în prima linie a operațiunilor de combatere a terorismului; întrucât există numeroase cazuri documentate în care funcționarii din poliție și justiție și familiile acestora au fost în mod special vizați și amenințați de extremiști violenți, amenințările culminând parțial cu atacuri fizice violente, și chiar omucideri; întrucât sprijinul politic și public al personalului din domeniul aplicării legii și al justiției, care protejează drepturile fundamentale în investigațiile în domeniul combaterii terorismului, riscându-și viața și integritatea fizică, este extrem de important;

FK.

întrucât Carta drepturilor fundamentale interzice discriminarea pe motive de handicap și recunoaște dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care le asigură independența, integrarea socială și ocupațională și participarea la viața comunității; întrucât drepturile persoanelor cu handicap din UE sunt protejate, de asemenea, de Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.