ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 363

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 63
28 octombrie 2020


Cuprins

Pagina

 

 

PARLAMENTUL EUROPEAN
SESIUNEA 2018-2019
Ședințele dintre 12 și 15 noiembrie 2018
Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 346, 11.10.2019 .
TEXTE ADOPTATE
Ședințele din 28 și 29 noiembrie 2018
Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 397, 22.11.2019 .
TEXTE ADOPTATE

1


 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

REZOLUŢII

 

Parlamentul European

 

Marți, 13 noiembrie 2018

2020/C 363/01

Rezoluția Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la asistența pentru dezvoltare acordată de UE în domeniul educației (2018/2081(INI))

2

2020/C 363/02

Rezoluția Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la statul de drept în România (2018/2844(RSP))

8

2020/C 363/03

Rezoluția Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la standardele minime pentru minorități în UE (2018/2036(INI))

13

2020/C 363/04

Rezoluția Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la digitalizarea pentru dezvoltare: reducerea sărăciei prin tehnologie (2018/2083(INI))

27

 

Miercuri, 14 noiembrie 2018

2020/C 363/05

Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la exporturile de arme: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC (2018/2157(INI))

36

2020/C 363/06

Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la necesitatea unui mecanism cuprinzător la nivelul UE pentru protejarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale (2018/2886(RSP))

45

2020/C 363/07

Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de asociere UE-Georgia (2017/2282(INI))

49

2020/C 363/08

Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de asociere UE-Moldova (2017/2281(INI))

58

 

Joi, 15 noiembrie 2018

2020/C 363/09

Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la Vietnam, în special în ceea ce privește situația prizonierilor politici (2018/2925(RSP))

66

2020/C 363/10

Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la situația drepturilor omului în Cuba (2018/2926(RSP))

70

2020/C 363/11

Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la situația drepturilor omului în Bangladesh (2018/2927(RSP))

75

2020/C 363/12

Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la serviciile de îngrijire în UE pentru îmbunătățirea egalității de gen (2018/2077(INI))

80

2020/C 363/13

Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la boala Lyme (borelioza) (2018/2774(RSP))

94

 

Joi, 29 noiembrie 2018

2020/C 363/14

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind acordarea unei autorizații pentru anumite utilizări ale dicromatului de sodiu în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (Ilario Ormezzano Sai S.R.L.) (D058762/01 – 2018/2929(RSP))

98

2020/C 363/15

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la scandalul Cum-Ex: frauda financiară și lacunele din cadrul juridic în vigoare (2018/2900(RSP))

102

2020/C 363/16

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la rolul Oficiului german de asistență socială pentru copii și tineret (Jugendamt) în litigiile familiale transfrontaliere (2018/2856(RSP))

107

2020/C 363/17

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la OMC: calea de urmat (2018/2084(INI))

113

2020/C 363/18

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la Raportul Comisiei privind Serbia pe 2018 (2018/2146(INI))

119

2020/C 363/19

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la Raportul Comisiei pe 2018 privind Kosovo (2018/2149(INI))

127

2020/C 363/20

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la Raportul Comisiei pe 2018 privind fosta Republică iugoslavă a Macedoniei (2018/2145(INI))

135

2020/C 363/21

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la Raportul Comisiei privind Albania pe 2018 (2018/2147(INI))

146

2020/C 363/22

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la Raportul Comisiei pe 2018 privind Muntenegru (2018/2144(INI))

155

2020/C 363/23

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la situația femeilor cu dizabilități (2018/2685(RSP))

164

 

RECOMANDĂRI

 

Parlamentul European

 

Joi, 29 noiembrie 2018

2020/C 363/24

Recomandarea Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind apărarea libertății universitare în contextul acțiunii externe a UE (2018/2117(INI))

173


 

II   Comunicări

 

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Parlamentul European

 

Miercuri, 14 noiembrie 2018

2020/C 363/25

Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 – Poziția Parlamentului în vederea încheierii unui acord (COM(2018)0322 – C8-0000/2018 – 2018/0166R(APP))

179


 

III   Acte pregătitoare

 

PARLAMENTUL EUROPEAN

 

Marți, 13 noiembrie 2018

2020/C 363/26

Rezoluția Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a furniza asistență Letoniei (COM(2018)0658 – C8-0416/2018 – 2018/2230(BUD))

232

2020/C 363/27

P8_TA(2018)0442
Eficiența energetică ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică (COM(2016)0761 – C8-0498/2016 – 2016/0376(COD))
P8_TC1-COD(2016)0376
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 noiembrie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/… a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică

235

2020/C 363/28

P8_TA(2018)0443
Guvernanța uniunii energetice ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind guvernanța uniunii energetice, de modificare a Directivei 94/22/CE, a Directivei 98/70/CE, a Directivei 2009/31/CE, a Regulamentului (CE) nr. 663/2009, a Regulamentului (CE) nr. 715/2009, a Directivei 2009/73/CE, a Directivei 2009/119/CE a Consiliului, a Directivei 2010/31/UE, a Directivei 2012/27/UE, a Directivei 2013/30/UE și a Directivei (UE) 2015/652 a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 (COM(2016)0759 – C8-0497/2016 – 2016/0375(COD))
P8_TC1-COD(2016)0375
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Directivei 94/22/CE, a Directivei 98/70/CE, a Directivei 2009/31/CE, a Regulamentului (CE) nr. 663/2009, a Regulamentului (CE) nr. 715/2009, a Directivei 2009/73/CE, a Directivei 2009/119/CE a Consiliului, a Directivei 2010/31/UE, a Directivei 2012/27/UE, a Directivei 2013/30/UE și a Directivei (UE) 2015/652 a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013

236

2020/C 363/29

P8_TA(2018)0444
Promovarea utilizării energiei din surse regenerabile ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (reformare) (COM(2016)0767 – C8-0500/2016 – 2016/0382(COD))
P8_TC1-COD(2016)0382
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 noiembrie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/… a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile

238

2020/C 363/30

P8_TA(2018)0445
Plan multianual pentru stocurile de pești pelagici mici din Marea Adriatică și pentru activitățile de pescuit care exploatează aceste stocuri ***I
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile de pești pelagici mici din Marea Adriatică și pentru activitățile de pescuit care exploatează aceste stocuri (COM(2017)0097 – C8-0095/2017 – 2017/0043(COD))
P8_TC1-COD(2017)0043
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/… al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile de pești pelagici mici din Marea Adriatică și pentru activitățile de pescuit care exploatează aceste stocuri

240

 

Miercuri, 14 noiembrie 2018

2020/C 363/31

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2015/1588 al Consiliului din 13 iulie 2015 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale (COM(2018)0398 – C8-0316/2018 – 2018/0222(NLE))

257

2020/C 363/32

P8_TA(2018)0452
Oferirea de mijloace autorităților de concurență și garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre astfel încât să asigure mai bine respectarea normelor și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne (COM(2017)0142 – C8-0119/2017 – 2017/0063(COD))
P8_TC1-COD(2017)0063
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 noiembrie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/… a Parlamentului European și a Consiliului privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre astfel încât să fie mai eficace în aplicarea legii și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne

258

2020/C 363/33

P8_TA(2018)0453
Codul european al comunicațiilor electronice ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (reformare) (COM(2016)0590 – C8-0379/2016 – 2016/0288(COD))
P8_TC1-COD(2016)0288
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 noiembrie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/… a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (reformare)

260

2020/C 363/34

P8_TA(2018)0454
Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (COM(2016)0591 – C8-0382/2016 – 2016/0286(COD))
P8_TC1-COD(2016)0286
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC) și a Agenției de sprijin pentru OAREC (Oficiul OAREC) și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/2120 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1211/2009

262

2020/C 363/35

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 14 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi (COM(2018)0284 – C8-0197/2018 – 2018/0143(COD))

264

 

Joi, 15 noiembrie 2018

2020/C 363/36

P8_TA(2018)0462
Drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (reformare) (COM(2017)0548 – C8-0324/2017 – 2017/0237(COD))
P8_TC1-COD(2017)0237
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) …/… al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (reformare)
(Text cu relevanță pentru SEE)

296

2020/C 363/37

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 15 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind poluanții organici persistenți (reformare) (COM(2018)0144 – C8-0124/2018 – 2018/0070(COD))

348

 

Joi, 29 noiembrie 2018

2020/C 363/38

P8_TA(2018)0466
Aplicarea etapei Euro 5 pentru omologarea de tip a vehiculelor cu două sau trei roți și a cvadriciclurilor ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 168/2013 în ceea ce privește aplicarea etapei Euro 5 pentru omologarea de tip a vehiculelor cu două sau trei roți și a cvadriciclurilor (COM(2018)0137 – C8-0120/2018 – 2018/0065(COD))
P8_TC1-COD(2018)0065
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 168/2013 în ceea ce privește aplicarea etapei Euro 5 pentru omologarea de tip a vehiculelor cu două sau trei roți și a cvadriciclurilor

369

2020/C 363/39

P8_TA(2018)0467
Comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (text codificat) (COM(2018)0316 – C8-0210/2018 – 2018/0160(COD))
P8_TC1-COD(2018)0160
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/… al Parlamentului European și al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri care ar putea fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (text codificat)

370

2020/C 363/40

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 29 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește reangajarea sumelor rămase angajate pentru a sprijini punerea în aplicare a Deciziilor (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601 ale Consiliului sau alocarea acestora pentru alte acțiuni din cadrul programelor naționale (COM(2018)0719 – C8-0448/2018 – 2018/0371(COD))

371

2020/C 363/41

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind aderarea statului Samoa la Acordul interimar de parteneriat între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și statele din Pacific, pe de altă parte (12281/2018 – C8-0434/2018 – 2018/0291(NLE))

379

2020/C 363/42

Decizia Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 privind propunerea de numire a președintelui Consiliul de supraveghere al Băncii Centrale Europene (N8-0120/2018 – C8-0466/2018 – 2018/0905(NLE))

380

2020/C 363/43

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea din partea Greciei – EGF/2018/003 EL/Attica publishing) (COM(2018)0667 – C8-0430/2018 – 2018/2240(BUD))

381

2020/C 363/44

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 29 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 în ceea ce privește normele aplicabile reintroducerii temporare a controalelor la frontierele interne (COM(2017)0571 – C8-0326/2017 – 2017/0245(COD))

385

2020/C 363/45

P8_TA(2018)0473
Norme comune pentru operarea serviciilor aeriene ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1008/2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (COM(2016)0818 – C8-0531/2016 – 2016/0411(COD))
P8_TC1-COD(2016)0411
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1008/2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate

410


Legenda simbolurilor utilizate

*

Procedura de consultare

***

Procedura de aprobare

***I

Procedura legislativă ordinară (prima lectură)

***II

Procedura legislativă ordinară (a doua lectură)

***III

Procedura legislativă ordinară (a treia lectură)

(Procedura indicată se bazează pe temeiul juridic propus în proiectul de act.)

Amendamentele Parlamentului:

părțile noi de text sunt evidențiate prin caractere cursive aldine. Părțile de text eliminate sunt indicate prin simbolul ▌ sau sunt tăiate. Înlocuirile sunt semnalate prin evidențierea cu caractere cursive aldine a textului nou și prin eliminarea sau tăierea textului înlocuit.

RO

 


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/1


PARLAMENTUL EUROPEAN

SESIUNEA 2018-2019

Ședințele dintre 12 și 15 noiembrie 2018

Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 346, 11.10.2019.

TEXTE ADOPTATE

Ședințele din 28 și 29 noiembrie 2018

Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 397, 22.11.2019.

TEXTE ADOPTATE

 


I Rezoluții, recomandări și avize

REZOLUŢII

Parlamentul European

Marți, 13 noiembrie 2018

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/2


P8_TA(2018)0441

Asistența pentru dezvoltare acordată de UE în domeniul educației

Rezoluția Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la asistența pentru dezvoltare acordată de UE în domeniul educației (2018/2081(INI))

(2020/C 363/01)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 26 din Declarația universală a drepturilor omului (DUDO), potrivit căruia „orice persoană are dreptul la educație. Educația trebuie să fie gratuită, cel puțin în ceea ce privește învățământul elementar și fundamental”,

având în vedere documentul intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, care recunoaște că echitatea, incluziunea și egalitatea de gen prezintă o legătură foarte strânsă cu dreptul la educație pentru toți,

având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), în special Obiectivul nr. 4, „Asigurarea unui învățământ de calitate, favorabil incluziunii și echitabil și promovarea oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții pentru toți”, precum și Declarația de la Incheon și Cadrul de acțiune pentru punerea în aplicare a ODD nr. 4 care prevede că „egalitatea de gen este legată în mod indisolubil de dreptul la educație pentru toți”,

având în vedere Recomandarea nr. 36 (2017) a Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor privind dreptul fetelor și al femeilor la educație,

având în vedere programul de acțiune de la Addis Abeba privind finanțarea pentru dezvoltare, adoptat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 27 iulie 2015,

având în vedere Rezoluția nr. 35/L2 a Consiliului ONU pentru drepturile omului din 22 iunie 2017 intitulată „Dreptul la educație: măsuri subsecvente Rezoluției 8/4 a Consiliului pentru drepturile omului”,

având în vedere comunicarea Comisiei din 2002 intitulată „Educație și formare profesională în contextul reducerii sărăciei în țările în curs de dezvoltare” (COM(2002)0116),

având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 2010 intitulat „Îmbunătățirea cantitativă și calitativă a educației în țările în curs de dezvoltare” (SEC(2010)0121),

având în vedere comunicarea Comisiei din 2018 intitulată „Educația în situații de urgență și de criză prelungită” (COM(2018)0304),

având în vedere Declarația de la Charlevoix privind o educație de calitate pentru fete, adolescente și femei în țările în curs de dezvoltare, adoptată de G7 la 9 iunie 2018,

având în vedere Consensul european privind dezvoltarea și Codul de conduită al UE în materie de diviziune a muncii în cadrul politicii de dezvoltare (COM(2007)0072),

având în vedere Rezoluția sa din 31 mai 2018 referitoare la implementarea Documentului de lucru comun (SWD(2015)0182) al serviciilor Comisiei intitulat „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020” (1),

având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la îmbunătățirea sustenabilității datoriei țărilor în curs de dezvoltare (2),

având în vedere raportul anual de monitorizare privind educația al Unesco, publicat în 2017 și intitulat „Asumarea responsabilității în materie de educație: cum ne respectăm angajamentele”,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0327/2018),

A.

întrucât educația este un drept fundamental al omului și este esențială pentru atingerea tuturor ODD, împiedică transmiterea sărăciei între generații și joacă un rol esențial în realizarea egalității între femei și bărbați și în emanciparea femeilor; întrucât educația, ca spațiu al drepturilor, depășește sfera egalității aritmetice și urmărește promovarea unei veritabile egalități de gen în și prin educație;

B.

întrucât cea mai recentă comunicare a Comisiei privind educația în țările în curs de dezvoltare datează din 2002 și a fost actualizată doar în 2010 printr-un document de lucru;

C.

întrucât ajutorul pentru educație reprezenta 8,3 % din totalul ajutorului pentru dezvoltare în 2009; întrucât acest procent a scăzut la 6,2 % în 2015; întrucât pentru Uniune și statele sale membre această pondere a scăzut de la 11 % la 7,6 % în aceeași perioadă;

D.

întrucât ajutorul pentru educația de bază al Uniunii și statelor sale membre a scăzut cu 33,9 % între 2009 și 2015, ceea ce reprezintă mai mult decât ajutorul pentru educație în general (15,2 %);

E.

întrucât, în 2015, 264 milioane de copii și tineri având vârsta de a fi școlarizați în învățământul primar sau secundar nu frecventau școala;

F.

întrucât, la sfârșitul anului 2017, numărul de refugiați la nivel global era de peste 25,4 milioane, dintre care 7,4 milioane erau copii cu vârsta de școlarizare în învățământul primar, iar 4 milioane dintre aceștia nu aveau acces la niciun fel de învățământ primar; întrucât în țările afectate de situații de fragilitate și conflicte există cu 37 % mai multe fete decât băieți care nu sunt școlarizate în învățământul primar, iar femeile tinere sunt în proporție de circa 90 % mai susceptibile decât băieții de a nu frecventa învățământul secundar în țările care nu sunt afectate de conflicte;

G.

întrucât raportul din 2017 privind obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU indică faptul că, în 2011, numai aproximativ un sfert dintre școlile din Africa Subsahariană au avut energie electrică și mai puțin de jumătate au avut acces la apă potabilă; întrucât Africa Subsahariană are cel mai mic procent de cadre didactice instruite, atât în învățământul primar, cât și în cel secundar;

H.

întrucât ajutorul pentru educație în țările în curs de dezvoltare a pus accentul prea mult pe numărul de elevi înscriși și nu s-a concentrat suficient pe calitatea educației oferite; întrucât ODD nr. 4 urmărește să asigure o educație de calitate pentru toți până în 2030;

I.

întrucât anumite întreprinderi din țările în curs de dezvoltare se confruntă cu dificultăți în a identifica forța de muncă cu calificări care să răspundă nevoilor lor;

J.

întrucât eforturile depuse din 2016, care sunt binevenite, nu au fost suficiente pentru a recupera întârzierile acumulate și trebuie, prin urmare, să fie continuate de-a lungul timpului și amplificate;

K.

întrucât, potrivit UNESCO, ajutorul pentru educație în țările cu venituri reduse și medii inferioare ar trebui să fie înmulțit cu șase în vederea atingerii ODD nr. 4 până în 2030; întrucât, potrivit Comisiei internaționale privind finanțarea oportunităților educaționale în lume, ajutorul pentru educație ar trebui să ajungă la 89 miliarde USD în 2030, comparativ cu 12 în prezent,

Educația în centrul dezvoltării

1.

își exprimă convingerea că ajutorul pentru educație trebuie să fie o prioritate, deoarece educația reprezintă un drept fundamental, dar și pentru că este esențială pentru realizarea altor ODD: dezvoltarea economică și reducerea inegalităților, egalitatea de gen, capacitarea fetelor și a femeilor, incluziunea socială a persoanelor cu handicap, sănătatea, democrația și statul de drept și prevenirea conflictelor;

2.

regretă, prin urmare, că ajutorul pentru educație nu reprezintă o prioritate pentru donatorii internaționali; solicită ca educația să fie plasată în centrul politicilor de dezvoltare ale Uniunii Europene și ale statelor sale membre;

3.

recunoaște că îndeplinirea ODD nr. 4 necesită investiții masive în sistemele de învățământ; afirmă că aceste investiții vor trebui făcute mai întâi de țările în curs de dezvoltare, dar că ajutorul internațional va continua să fie indispensabil pentru reducerea decalajului în materie de finanțare;

4.

invită Comisia să actualizeze comunicarea sa în materie de educație și formare în contextul reducerii sărăciei în țările în curs de dezvoltare, care datează din 2002, precum și documentul său de lucru din 2010; indică faptul că noua comunicare va trebui să planifice mijloacele pentru atingerea ODD nr. 4 până în 2030;

5.

invită Uniunea și statele sale membre să aloce educației 10 % din asistența oficială pentru dezvoltare până în 2024 și 15 % în 2030;

6.

reamintește că intensificarea necesară a eforturilor depuse de țările în curs de dezvoltare pentru promovarea regimurilor fiscale echitabile și combaterea fluxurilor de capital ilicite și creșterea indispensabilă a ajutorului public pentru dezvoltare nu vor fi suficiente pentru a acoperi deficitul de finanțare; solicită, prin urmare, crearea de mijloace de finanțare inovatoare, cu efect de levier și care să fie aliniate la mecanismele și inițiativele de finanțare existente, pentru a consolida sistemele naționale de educație;

7.

urmărește cu interes propunerea făcută de Comisia internațională privind finanțarea oportunităților educaționale în lume de a crea un instrument internațional de finanțare pentru educație, cu condiția ca acesta să completeze într-adevăr eforturile actuale și nu să le înlocuiască; consideră că această inițiativă ar trebui să se desfășoare în sinergie cu acțiunile Parteneriatului global pentru educație; precizează că, înainte de orice finanțare, trebuie să se acorde o atenție deosebită solvabilității țărilor eligibile;

8.

subliniază că obiectivul ca 20 % din asistența oficială pentru dezvoltare a Uniunii să fie acordată pentru incluziunea socială și dezvoltarea umană, acoperind serviciile sociale de bază, inclusiv sănătatea și educația, este imprecis și nu permite o monitorizare adecvată a cheltuielilor; solicită includerea unor obiective cuantificabile în următorul cadru financiar multianual;

Abordarea priorităților

9.

reamintește că stăpânirea învățării de bază, inclusiv competențele digitale, este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea competențelor și integrarea în viața profesională, că educația fetelor reprezintă o pârghie esențială pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă, pentru sănătate și bunăstare, precum și pentru crearea de societăți pașnice, și că țările cel mai puțin dezvoltate sunt cele mai expuse la lipsa de finanțare, în ciuda faptului că sunt țările în care investițiile generează cele mai mari beneficii pentru oameni, societate, economie și sănătate;

10.

reamintește că emanciparea grupurilor vulnerabile este esențială pentru a pune capăt sărăciei; insistă asupra faptului că toate persoanele, indiferent de sex, etnie, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, precum și persoanele cu handicap, migranții și populația indigenă, ar trebui să aibă acces la o oportunități de educație și de formare pe tot parcursul vieții, incluzive și echitabile;

11.

afirmă în consecință că ajutorul Uniunii în materie de educație trebuie mai întâi să îndeplinească două priorități: să pună accentul pe educația de bază de calitate și incluzivă și să ofere un sprijin sporit țărilor cel mai puțin dezvoltate;

12.

insistă mai ales asupra obiectivului nr. 4.1 din ODD, care vizează un ciclu de învățământ primar și secundar pentru o durată de 12 ani gratuit și de calitate pentru toți; reafirmă că acesta ar trebui să reprezinte un pilon esențial al parteneriatului Africa-UE, în concordanță cu prioritățile strategice aprobate în timpul summitului UE-Uniunea Africană din 2017; precizează că gratuitatea privește nu numai școlarizarea, ci și costurile ascunse, ca de exemplu pentru rechizitele școlare, transport și hrană; consideră că statele ar trebui să ia în considerare sistemele de burse pentru a permite școlarizarea copiilor cei mai dezavantajați; reamintește că este important să se garanteze pluralismul și libertatea de alegere a părinților; recomandă, cu toate acestea, Uniunii Europene și statelor membre, în conformitate cu obiectivul nr. 4.1 din ODD și cu articolul 26 din DUDO, să nu utilizeze asistența oficială pentru dezvoltarea în scopul sprijinirii instituțiilor de învățământ comerciale cu scop lucrativ, care nu respectă principiile și valorile Uniunii;

13.

invită Uniunea și statele membre să aloce educației de bază cel puțin jumătate din ajutorul lor pentru educație până în 2030;

14.

solicită, de asemenea, ca cel puțin 40 % din ajutorul pentru educație al Uniunii și statelor membre să fie direcționat către țările cel mai puțin dezvoltate;

15.

solicită să se acorde o atenție deosebită egalității între fete și băieți, care este esențială pentru dezvoltarea durabilă și pentru principiul de a nu lăsa pe nimeni în urmă; solicită UE să promoveze o educație incluzivă și de calitate, pentru a elimina barierele din calea accesului fetelor la învățământ, a participării lor în școală și a finalizării studiilor lor; reamintește obiectivul care vizează ca 85 % din noile programe ale Uniunii Europene să aibă ca obiectiv principal sau semnificativ egalitatea de gen până în 2020; solicită, în sfârșit, sprijinirea formării sistemelor educaționale care să răspundă nevoilor elevilor cu handicap, precum și ale altor minorități și grupuri vulnerabile, ținând seama de particularitățile locale;

16.

salută adoptarea de către Comisie a comunicării sale privind educația în situații de urgență și de criză prelungită și obiectivul de a aloca educației 10 % din ajutorul umanitar al Uniunii începând din 2019;

17.

reamintește că educația copiilor refugiați sau strămutați trebuie considerată o prioritate încă de la început; subliniază importanța sprijinirii țărilor afectate de situații de fragilitate și conflicte pentru a consolida reziliența sistemelor lor și pentru a garanta accesul la o educație – inclusiv în ciclul secundar – de calitate pentru copiii și tinerii refugiați, pentru persoanele care au fost strămutate în interiorul țării, precum și pentru comunitățile-gazdă ale acestora;

18.

subliniază necesitatea unei abordări mai integrate, care să implice toate părțile interesate, rapide, sistematice și eficiente ca răspuns la nevoile de educație în situații de urgență, în conformitate cu principiul creării unei legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare;

19.

constată că anumite țări vizate nu reușesc sau nu doresc să răspundă nevoilor de bază ale populației, inclusiv celor legate de educație; solicită identificarea celui mai potrivit partener din societatea civilă și îmbunătățirea și extinderea bunelor practici utilizate în domeniu de către ONG-uri și alți actori;

20.

reamintește importanța învățământului secundar, tehnic și profesional pentru capacitatea de inserție profesională a tinerilor și dezvoltarea durabilă; consideră că acestea două din urmă trebuie să asigure locuri de muncă decente, să fie orientate către nevoile în materie de dezvoltare ale țării și nevoile întreprinderilor, în coordonare cu acestea și, pe cât posibil, finanțate de ele; atrage atenția asupra proiectelor care implică sectorul privat în centrele de formare și invită Comisia să analizeze cum poate fi susținută financiar dezvoltarea unor astfel de inițiative; ia act de faptul că planul de investiții externe al Uniunii ar putea fi mobilizat pentru a atinge aceste obiective și solicită implicarea strategică a organizațiilor societății civile în planificarea și punerea în aplicare în acest domeniu;

21.

își exprimă îngrijorarea cu privire la fenomenul de „exod al creierelor”; constată că unele state membre alocă mai mult de jumătate din ajutoarele lor pentru educație taxelor de școlarizare, pe teritoriul lor; subliniază că majorarea ajutorului pentru educație va trebui să determine reducerea acestei cote; invită statele membre să exploreze și să utilizeze bune practici și experiențe, cum ar fi schimburile academice și profesionale; consideră că vizele cu intrări multiple ar permite studenților să își actualizeze cunoștințele și ar încuraja mobilitatea circulară; solicită, în paralel, instituirea de stimulente sau măsuri care să încurajeze studenții să lucreze pentru o perioadă minimă în sectorul economic sau guvernamental din țara lor de origine, după ce se întorc, astfel încât cunoștințele dobândite să fie în primul rând în beneficiul țărilor partenere;

22.

consideră că un bun proces de predare este esențial pentru învățare; ia act cu îngrijorare de faptul că disponibilitatea și calitatea formării cadrelor didactice continuă să fie probleme grave, în special în Africa Subsahariană; insistă asupra eforturilor de a furniza profesori pentru formarea inițială și continuă, punând accentul pe cunoștințele și competențele pedagogice, precum și pe recrutarea, remunerarea și condițiile de muncă ale acestora, printre altele pentru a-i încuraja să rămână și să își transmită cunoștințele generațiilor viitoare; solicită mai multe programe de schimburi între cadrele didactice din țările în curs de dezvoltare și din statele membre ale UE, de exemplu prin intermediul programului Erasmus +;

23.

remarcă faptul că sunt necesare investiții masive în infrastructuri, materiale și echipamente școlare, în special în zonele rurale sau subpopulate, pentru a asigura tuturor accesul egal la educație, fără discriminare;

24.

subliniază importanța noilor tehnologii pentru îmbunătățirea accesului la educație și a calității educației, în special pentru diseminarea cunoștințelor, formare, predare și perfecționarea cadrelor didactice și administrarea instituțiilor; insistă asupra necesității de a profita de șansa oferită de digitalizare pentru a aduce cunoștințe și metode moderne de predare în țările în curs de dezvoltare; atrage atenția asupra faptului că aceste noi tehnologii trebuie să sprijine eforturile educative și nu să le înlocuiască, reducând standardele de predare; solicită o mai bună evaluare a impactului investițiilor tehnologice asupra rezultatelor educației; insistă asupra consolidării competențelor digitale pentru a promova emanciparea femeilor și a fetelor;

25.

solicită intensificarea eforturilor pentru a răspunde provocărilor legate de excluziunea digitală prin educație și formare pentru dobândirea competențelor digitale esențiale și prin inițiative de facilitare a utilizării TIC; solicită, în continuare, introducerea alfabetizării digitale în programele școlare la toate nivelurile de învățământ în țările în curs de dezvoltare, pentru ca elevii să poată dobândi competențele necesare pentru a accesa mai ușor informații;

26.

este de opinie că generația următoare trebuie pregătită prin educație să trăiască o viață împlinită într-o lume schimbată de robotizare și automatizare; consideră că pentru a răspunde așteptărilor populației aflate în căutarea unui loc de muncă și ale întreprinderilor, cursurile de formare disponibile ar trebui să aibă un real caracter profesional și, în acest sens, nu ar trebui să fie excluse parteneriatele cu sectorul privat în domeniul învățământului profesional; subliniază în acest sens importanța flexibilității și a competențelor, dar și a competențelor de viață și a competențelor sociale în educație; are certitudinea că pe lângă predarea cunoștințelor teoretice, elevii trebuie să dobândească în școli și capacitatea de gândire necesară formulării întrebărilor, competențele creative necesare realizării în practică a ideilor, iar rezultatele învățării continue trebuie să se manifeste în activitățile desfășurate de-a lungul vieții;

27.

insistă asupra legăturii dintre educație și sănătate; precizează că, pe lângă promovarea învățării, medicina școlară și educația pentru sănătate permit să se ajungă la o parte cât mai largă a societății; solicită elaborarea unei abordări globale și integrate a educației sexuale pentru fete și băieți care să abordeze aspecte legate de sănătate, cum ar fi HIV, planificarea familială și sarcina, contribuind, de asemenea, la atingerea unor obiective mai generale, cum ar fi îmbunătățirea accesului fetelor la educație; subliniază importanța furnizorilor de servicii medicale pentru sprijinul psihosocial, în special în țările afectate de conflicte, în scopul de a îmbunătăți reziliența copiilor de vârstă mică;

28.

încurajează statele să introducă cel puțin un an de educație timpurie gratuită, în conformitate cu obiectivul nr. 4.2 din ODD;

29.

reiterează faptul că doar un mediu propice permite o educație de calitate, inclusiv implicarea părinților, aspectele nutriționale, securitatea, precum și accesul la electricitate, apă și salubrizare adecvate, pentru a permite băieților și fetelor să beneficieze efectiv de școală și pentru a mări rata de absolvire, în special în învățământul primar;

Îmbunătățirea calității ajutorului

30.

este de părere că evaluările sistemelor de educație, inclusiv educația oferită de instituțiile nestatale, a calității educației și a rezultatelor învățării reprezintă o condiție prealabilă pentru orice îmbunătățire a eficacității ajutorului; invită Comisia și statele membre să finanțeze cercetarea, agregarea datelor și instrumentelor de evaluare fiabile, tehnice, nediscriminatorii și independente;

31.

consideră că o mai bună coordonare a donatorilor în cadrul grupurilor locale pentru educație este esențială, pentru a evita dublarea eforturilor și chiar conflictul în ceea ce privește ajutorul; invită statele membre să utilizeze în mod mai sistematic programarea în comun și delegarea; reamintește că ajutorul pentru dezvoltare nu se poate afla în serviciul unei strategii de influență;

32.

subliniază obligația guvernelor de a garanta dreptul la educație al cetățenilor lor; subliniază, prin urmare, necesitatea de a asigura capacitatea responsabililor la toate nivelurile de a furniza servicii tuturor, dar și instituții de învățământ, precum și strategii și planuri naționale de educație echitabile, accesibile și nediscriminatorii cu o reală asumare, pe baza unei consultări semnificative și a unei participări strategice a principalelor părți interesate, inclusiv a societății civile, cu obiective specifice și mecanisme de monitorizare, evaluări și inspecții regulate, delimitarea clară și transparentă a responsabilităților și alocarea resurselor supusă controalelor independente; încurajează adoptarea de cadre naționale de reglementare pentru înființarea și funcționarea serviciilor de învățământ;

33.

subliniază previzibilitatea ajutorului și aproprierii sale de către statele partenere; precizează, în acest sens, că ajutorul bugetar și asistența acordată de organizațiile multilaterale răspund cel mai bine acestor cerințe;

34.

invită Comisia și statele membre să acorde prioritate sprijinului bugetar sectorial, acolo unde este posibil, cu criterii stricte, printre care buna guvernanță, și controale atente, în special pentru a evita corupția; reamintește că țările terțe beneficiare se angajează să ramburseze plățile în cazul unor nereguli grave; recomandă implicarea societății civile în monitorizarea acordurilor de finanțare; subliniază necesitatea de a institui un mecanism de monitorizare pentru a investiga dacă ajutorul pentru dezvoltare a fost utilizat în mod abuziv și pentru a pune în aplicare sancțiuni în consecință, inclusiv realocarea resurselor financiare pentru a spori sprijinul pentru țările cu bune practici în acest domeniu;

35.

încurajează Comisia și statele membre să promoveze rolul autorităților locale și al organizațiilor societății civile în pregătirea și punerea în aplicare a programelor de sprijin pentru educație, inclusiv în cadrul sprijinului bugetar;

36.

constată că numai o treime din ajutorul în domeniul educației este canalizată prin organismele multilaterale, față de două treimi în domeniul sănătății; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să majoreze finanțarea acordată Parteneriatului global pentru educație și Fondului „Education cannot wait”; consideră că, în următorul său plan strategic pentru perioada de după 2020, Parteneriatul global ar trebui să fie în măsură să își extindă perioada de programare de la 3 la 6 ani pentru a permite o finanțare mai stabilă și mai previzibilă, deosebit de necesară pentru a consolida sistemele de învățământ naționale;

o

o o

37.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0239.

(2)  Texte adoptat, P8_TA(2018)0104.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/8


P8_TA(2018)0446

Statul de drept în România

Rezoluția Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la statul de drept în România (2018/2844(RSP))

(2020/C 363/02)

Parlamentul European,

având în vedere tratatele UE, în special articolele 2, 3, 4, 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO),

având în vedere Constituția României,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014, intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” [COM(2014)0158],

având în vedere dezbaterea pe care a organizat-o la 2 februarie 2017 cu privire la democrația și justiția în România;

având în vedere dezbaterea pe care a organizat-o la 7 februarie 2018 cu privire la amenințările pe care le prezintă pentru statul de drept reforma justiției din România;

având în vedere dezbaterea pe care a organizat-o la 3 octombrie 2018 cu privire la statul de drept în România;

având în vedere schimbul de opinii din 1 octombrie 2018 din Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne cu prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans,

având în vedere audierea organizată la 22 martie 2017 de către Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne cu privire la situația democrației și justiției în România,

având în vedere declarația comună din 24 ianuarie 2018 a Președintelui Comisiei, Jean-Claude Juncker, și a prim-vicepreședintelui Frans Timmermans cu privire la cele mai recente evoluții din România,

având în vedere avizul comun al Comisiei de la Veneția din 16 martie 2018 referitor la proiectul de lege nr. 140/2017 din România privind modificarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații,

având în vedere avizul Comisiei de la Veneția din 20 octombrie 2018 referitor la modificarea Legii nr. 303/2004 din România privind statutul judecătorilor și procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,

având în vedere avizul Comisiei de la Veneția din 20 octombrie 2018 referitor la modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală din România, aceste acte afectând, de asemenea, Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

având în vedere raportul ad-hoc din 11 aprilie 2018 privind România, întocmit de Grupul de state împotriva corupției al Consiliului Europei (GRECO),

având în vedere Raportul Comisiei din 15 noiembrie 2017 întocmit în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare privind progresele înregistrate de România,

având în vedere adoptarea de către Parlamentul României în decembrie 2017 a trei legi de reformare a sistemului judiciar, având ca obiect modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii; având în vedere adoptarea modificărilor aduse Codului penal în iunie 2018 și Codului de procedură penală în iulie 2018,

având în vedere Rezoluția 2226/2018 și Recomandarea 2134/2018 ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (PACE),

având în vedere decizia Curții Constituționale din România din 20 octombrie 2018 prin care aceasta a declarat neconstituționale 64 dintre cele 96 de modificări aduse Codului de procedură penală; având în vedere declarația Curții Constituționale din 25 octombrie 2018 privind faptul că 30 dintre modificările aduse Codului penal sunt incompatibile cu Constituția;

având în vedere protestele în masă ce au avut loc repetat din ianuarie 2017 împotriva corupției și pentru statul de drept, inclusiv protestul în masă „Diaspora acasă” din 10 august 2018 de la București, ce s-a soldat cu sute de persoane care au avut nevoie de tratament medical în urma intervenției violente a poliției;

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Uniunea Europeană se întemeiază pe valori precum respectarea demnității umane, a libertății, democrației, egalității, statului de drept și a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, și întrucât aceste valori sunt comune statelor membre, într-o societate în care prevalează pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitatea între femei și bărbați (articolul 2 din TUE);

B.

întrucât articolul 6 alineatul (3) din TUE confirmă că drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate de CEDO și care rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii;

C.

întrucât UE funcționează pe baza prezumției de încredere reciprocă conform căreia statele membre respectă democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, consacrate în CEDO și în Carta drepturilor fundamentale;

D.

întrucât independența sistemului judiciar este consacrată la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale și la articolul 6 din CEDO și reprezintă o condiție esențială a principiului democratic al separării puterilor;

E.

întrucât, în raportul său privind România din aprilie 2018, Grupul de state împotriva corupției al Consiliului Europei (GRECO) a exprimat îngrijorări serioase cu privire la anumite aspecte ale legilor privind statutul judecătorilor și procurorilor, organizarea judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii, legi adoptate de Parlamentul României, precum și cu privire la proiectele de modificare a legislației penale; întrucât GRECO pune sub semnul întrebării procesul legislativ, exprimă temeri cu privire la impactul asupra independenței judiciare și lasă să se înțeleagă că ar fi avut loc o încălcare implicită a standardelor în materie de combatere a corupției;

F.

întrucât, în avizul său nr. 924/2018 din 20 octombrie 2018, care s-a limitat la „anumite aspecte ale proiectelor, deosebit de controversate”, Comisia de la Veneția a observat în concluzie că, „deși li s-au adus o serie de îmbunătățiri binevenite în urma criticilor și a mai multor decizii ale Curții Constituționale, (…) cele trei proiecte de lege conțin aspecte importante care (…) ar putea conduce la exercitarea de presiuni asupra judecătorilor și procurorilor și ar putea, în cele din urmă, să submineze independența sistemului judiciar și a membrilor acestuia, iar împreună cu mecanismul de pensionare anticipată, i-ar putea submina eficiența și calitatea, ceea ce ar putea afecta negativ lupta împotriva corupției”, considerând că este probabil ca aceste aspecte „să submineze încrederea publică în sistemul judiciar” (1);

G.

întrucât, în avizul său nr. 930/2018 din 20 octombrie 2018, Comisia de la Veneția a constatat că „este necesar și oportun ca Parlamentul României să întreprindă o reformă a codurilor din domeniul penal pentru a pune în aplicare deciziile Curții Constituționale și directivele în materie ale UE” și că multe dintre modificări „vor afecta grav eficacitatea sistemului de justiție penală din România în combaterea diferitelor forme de infracționalitate, inclusiv infracțiuni legate de corupție, infracțiuni de violență și criminalitatea organizată” (2);

H.

întrucât, în avizul său comun nr. 914/2018 din 16 martie 2018, Comisia de la Veneția a salutat faptul că, „în cadrul reuniunilor de la București, inițiatorii proiectului de lege și-au manifestat disponibilitatea de a modifica proiectul de lege în mai multe aspecte” și a invitat autoritățile din România să aibă în vedere recomandările sale principale, și anume faptul că „noile cerințe privind raportarea și publicarea prevăzute de proiectul de lege, inclusiv sancțiunea de suspendare a activității și dizolvare în caz de nerespectare, sunt în mod evident inutile și disproporționate și ar trebui abrogate” și că publicarea o dată la șase luni a rapoartelor financiare detaliate și indicarea surselor de venit, indiferent de sumă, împreună cu sancțiunea de desființare, vor avea ca efect „intimidarea societății civile” și vor veni în conflict cu „libertatea de asociere și dreptul la respectarea vieții private” (3);

I.

întrucât Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a invitat România să respingă proiectele de legi înaintate recent, prin care ONG-urilor li se impun noi obligații de raportare financiară, să le modifice în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneția și ale Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE/ODIHR) și să le supună unei largi consultări publice înainte de adoptare (4);

J.

întrucât, la 19 iulie 2018, Comisia a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la faptul că România nu a transpus în dreptul intern cea de-a patra Directivă privind combaterea spălării banilor; întrucât, la 24 octombrie 2018, Parlamentul României a adoptat „proiectul de lege privind combaterea spălării banilor și finanțării terorismului”;

K.

întrucât există o dezbatere continuă cu privire la rolul Serviciului Român de Informații (SRI) și pretinsa lui ingerință în activitatea sistemului judiciar din România, fiind aduse în discuție posibila amploare și modalitățile acestei ingerințe; întrucât, în avizul său din 20 octombrie 2018, Comisia de la Veneția a constatat că „este necesară o revizuire amănunțită a normelor juridice privind controlul serviciilor de informații”;

L.

întrucât, în mai 2016, a fost lansată o petiție de revizuire a Constituției din România pentru a se limita definiția familiei la căsătoria dintre un bărbat și o femeie; întrucât numeroase grupuri de apărare a drepturilor omului și-au exprimat preocuparea cu privire la faptul că această propunere ar putea duce la o încălcare a standardelor internaționale în materie de drepturi ale omului și la creșterea discriminării homofobe în România; întrucât parlamentul a aprobat această revizuire cu o majoritate de două treimi; întrucât la referendumul organizat pe această temă nu s-a înregistrat pragul minim necesar de 30 % din alegători;

M.

întrucât România se plasează pe locul 25 din cele 28 de state membre în ceea ce privește legislația, discursul de incitare la ură și discriminarea împotriva persoanelor LGBTI, potrivit Analizei anuale din 2018 a situației drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI în Europa, publicată de Regiunea Europa a Asociației Internaționale a Lesbienelor și Homosexualilor (ILGA-Europa);

N.

întrucât Uniunea Europeană și-a asumat angajamentul de a respecta libertatea și pluralismul mass-mediei, precum și dreptul la informare și la libertatea de exprimare; întrucât avertizarea în interesul public este o parte esențială a jurnalismului de investigație și a libertății presei și întrucât, în conformitate cu Comunicarea Comisiei din 23 aprilie 2018 privind consolidarea protecției denunțătorilor la nivelul UE (COM(2018)0214), în majoritatea statelor membre avertizorii sunt protejați doar în situații foarte limitate; întrucât rolul mass-mediei de supraveghere publică este esențial pentru garantarea acestor drepturi și pentru protecția tuturor celorlalte drepturi fundamentale;

O.

întrucât organizația Reporteri Fără Frontiere a atras atenția asupra încercărilor de a transforma mass-media din România în instrumente de propagandă politică și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la cenzura politică din mass-media (5);

P.

întrucât articolul 12 din Carta drepturilor fundamentale stipulează că orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere la toate nivelurile, în special în domeniile politic, sindical și civic;

Q.

întrucât relatările cu privire la intervenții violente ale poliției române în timpul protestelor din 10 august 2018 au trezit preocupări serioase cu privire la proporționalitatea utilizării forței și la încălcarea drepturilor fundamentale ale protestatarilor, fapt ce a dus la declanșarea unor anchete, aflate încă în curs, de către autoritățile române de aplicare a legii;

R.

întrucât corupția reprezintă în continuare o provocare în UE; întrucât caracterul și amploarea corupției poate să varieze de la un stat membru la altul, însă acest fenomen prejudiciază UE în ansamblu, precum și economia și societatea europeană și îngreunează dezvoltarea economică, subminează democrația și aduce prejudicii statului de drept;

S.

întrucât Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA) a fost revocat din funcție la 9 iulie 2018, în pofida avizului Consiliului Superior al Magistraturii, în urma unei decizii a Curții Constituționale care a limitat prerogativele Președintelui; întrucât Comisia de la Veneția a declarat, dimpotrivă, în avizul său din 20 octombrie 2018, că ar fi important „să se întărească independența procurorilor și să se mențină și să se consolideze rolul unor instituții precum Președinția și CSM, capabile să echilibreze influența ministrului justiției”; întrucât, la 24 octombrie 2018, ministrul justiției a cerut revocarea procurorului general, acuzându-l de depășirea atribuțiilor sale,

1.

subliniază că este de importanță fundamentală să se asigure respectarea deplină a valorilor europene comune enumerate la articolul 2 din TUE și să se garanteze drepturile fundamentale prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

2.

este profund preocupat de revizuirea legislației judiciare și penale din România, îndeosebi din cauza posibilității ca aceasta să ducă la subminarea structurală a independenței sistemului judiciar și a capacității acestuia de a combate în mod efectiv corupția din România, precum și la slăbirea statului de drept;

3.

condamnă intervenția violentă și disproporționată a poliției în timpul protestelor de la București din august 2018; face apel la autoritățile române să asigure o investigare transparentă, imparțială și efectivă a acțiunilor forțelor de ordine;

4.

face apel la autoritățile române să instituie garanții prin care să asigure o bază transparentă și legală pentru orice tip de cooperare instituțională și să evite orice ingerință care eludează mecanismele de verificare și de echilibrare; solicită întărirea controlului parlamentar asupra serviciilor de informații;

5.

îndeamnă autoritățile din România să se opună oricăror măsuri care ar duce la dezincriminarea corupției în rândul demnitarilor și funcționarilor și să aplice strategia națională anticorupție;

6.

recomandă insistent să se reconsidere legislația privind finanțarea, organizarea și funcționarea ONG-urilor în ceea ce privește potențialul acesteia de a intimida societatea civilă și de a intra în conflict cu principiul libertății de asociere și cu dreptul la viața privată; consideră că această legislație trebuie aliniată pe deplin la cadrul UE;

7.

îndeamnă Parlamentul și Guvernul României să pună în aplicare pe deplin toate recomandările Comisiei Europene, ale GRECO și ale Comisiei de la Veneția și să se abțină de la orice reformă care ar pune în pericol respectarea statului de drept, inclusiv independența sistemului judiciar; îndeamnă la purtarea unui dialog constant cu societatea civilă și subliniază că trebuie abordate chestiunile menționate mai sus pe baza unui proces transparent și incluziv; încurajează solicitarea din proprie inițiativă a avizelor Comisiei de la Veneția cu privire la măsurile legislative în cauză înainte de aprobarea lor definitivă;

8.

face apel la guvernul român să coopereze cu Comisia Europeană în conformitate cu principiul cooperării loiale prevăzut de tratat;

9.

își reiterează regretul cu privire la decizia Comisiei de a nu publica Raportul UE pe 2017 privind combaterea corupției și îndeamnă cu insistență Comisia să își reia fără întârziere exercițiul anual de monitorizare a luptei împotriva corupției în toate statele membre; invită Comisia să elaboreze un sistem de indicatori stricți și de criterii uniforme ușor aplicabile, pentru a măsura nivelul corupției din statele membre și pentru a evalua politicile anticorupție ale acestora, în conformitate cu Rezoluția Parlamentului din 8 martie 2016 referitoare la raportul anual pe 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE (6);

10.

susține cu fermitate un proces regulat, sistematic și obiectiv de monitorizare și de dialog, cu participarea tuturor statelor membre, în scopul protejării valorilor de bază ale UE, și anume a democrației, drepturilor fundamentale și statului de drept, proces care să implice Consiliul, Comisia și Parlamentul, astfel cum s-a propus în Rezoluția Parlamentului din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Pactul pentru DSF) (7); reiterează faptul că acest mecanism ar trebui să cuprindă un raport anual cu recomandări specifice pentru fiecare țară (8);

11.

face apel la Comisie, în calitatea sa de gardian al tratatelor, să monitorizeze acțiunile întreprinse de autoritățile române pe baza recomandărilor, continuând să ofere sprijin complet României în identificarea unor soluții adecvate;

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Președintelui României.

(1)  Avizul Comisiei de la Veneția nr. 924/2018 din 20 octombrie 2018 (CDL-AD(2018)017).

(2)  Avizul Comisiei de la Veneția nr. 930/2018 din 20 octombrie 2018 (CDL-AD(2018)021).

(3)  Avizul comun al Comisiei de la Veneția nr. 914/2018 din 16 martie 2018 (CDL-AD(2018)004).

(4)  Rezoluția 2226/2018 și Recomandarea 2134/2018 ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(5)  https://rsf.org/en/romania

(6)  JO C 50, 9.2.2018, p. 2.

(7)  JO C 215, 19.6.2018, p. 162.

(8)  A se vedea: Rezoluția Parlamentului European din 13 decembrie 2016 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015 (JO C 238, 6.7.2018, p. 2).


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/13


P8_TA(2018)0447

Standardele minime pentru minorități în UE

Rezoluția Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la standardele minime pentru minorități în UE (2018/2036(INI))

(2020/C 363/03)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere articolele 10, 21 și 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (1) (Directiva privind egalitatea rasială),

având în vedere criteriile de la Copenhaga și ansamblul de norme ale Uniunii pe care o țară candidată trebuie să le respecte dacă dorește să adere la Uniune (acquis-ul),

având în vedere Declarația ONU cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice și Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene,

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948,

având în vedere Rezoluția ONU A/RES/60/7, adoptată de Adunarea Generală la 1 noiembrie 2005, privind comemorarea Holocaustului,

având în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele anexate, în special protocolul 12 privind nediscriminarea,

având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) pe 2018 și al doilea sondaj al acesteia privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană (EU-MIDIS II),

având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și protocolul opțional la aceasta (A/RES/61/106), adoptat la 13 decembrie 2006,

având în vedere Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare,

având în vedere Rezoluția nr 1985 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în 2014, privind situația și drepturile minorităților naționale în Europa,

având în vedere Rezoluția 2153 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în 2017, privind promovarea incluziunii romilor și nomazilor,

având în vedere Rezoluția 2196 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în 2018, privind protecția și promovarea limbilor regionale și minoritare în Europa,

având în vedere Rezoluția 424 a Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei, adoptată în 2017, privind limbile regionale și minoritare în Europa de astăzi,

având în vedere Recomandarea 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în 1993, referitoare la un protocol adițional privind drepturile minorităților la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

având în vedere Declarația Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind proliferarea în Europa a atitudinilor negative și a violenței rasiste îndreptate împotriva romilor, adoptată la 1 februarie 2012,

având în vedere Orientarea nr. 5 privind relațiile dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană, adoptată de Consiliul Europei la cel de-al treilea Summit al șefilor de stat și de guvern de la Varșovia, 16-17 mai 2005,

având în vedere Documentul OSCE de la Copenhaga din 1990 și numeroasele recomandări și orientări tematice privind drepturile minorităților prezentate de Înaltul Comisar al OSCE pentru Minoritățile Naționale și de Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului,

având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2018 referitoare la protecție și nediscriminare în ceea ce privește minoritățile în statele membre ale UE (2),

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2017 referitoare la „Aspecte legate de drepturile fundamentale în ceea ce privește integrarea romilor în UE: combaterea atitudinilor negative față de romi” (3),

având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (4),

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (5),

având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2015, cu ocazia Zilei internaționale a romilor, referitoare la „Atitudini antițigănești în Europa și recunoașterea de către UE a Zilei de comemorare a genocidului împotriva romilor în al Doilea Război Mondial” (6),

având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la limbile europene amenințate de dispariție și la diversitatea lingvistică din Uniunea Europeană (7),

având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2005 referitoare la protecția minorităților și politicile de combatere a discriminărilor într-o Europă extinsă (8),

având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2017 referitoare la „Raportul privind cetățenia UE în 2017: consolidarea drepturilor cetățenilor într-o Uniune a schimbărilor democratice” (9),

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (10),

având în vedere hotărârile și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în special în cauza T-646/13 (Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe v Commission), și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

având în vedere rapoartele și studiile FRA, printre care raportul intitulat „Respectarea și protecția persoanelor care aparțin minorităților, 2008-2010”, precum și alte rapoarte relevante ale organizațiilor și ale ONG-urilor naționale, europene și internaționale în acest sens,

având în vedere activitățile și constatările Intergrupului pentru minorități tradiționale, comunități naționale și limbi al Parlamentului European,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0353/2018),

A.

întrucât drepturile persoanelor aparținând minorităților sunt parte integrantă a drepturilor omului care sunt universale, indivizibile și independente; întrucât protecția și promovarea drepturilor minorităților este esențială pentru pace, securitate și stabilitate și pentru promovarea toleranței, a respectului reciproc și a înțelegerii și cooperării între toate persoanele care locuiesc într-un teritoriu;

B.

întrucât UE este un mozaic de culturi, limbi, religii, tradiții și istorie, formând o comunitate de cetățeni diverși, uniți de valorile lor fundamentale comune; întrucât această bogăție a Europei nu este o certitudine și ar trebui să fie protejată și alimentată;

C.

întrucât aproximativ 8 % din cetățenii UE aparțin unei minorități naționale și aproximativ 10 % vorbesc o limbă regională sau minoritară; întrucât hărțuirea, discriminarea – inclusiv discriminarea multiplă și intersecțională – și violența persistente limitează capacitatea persoanelor de a beneficia pe deplin de drepturile și libertățile lor fundamentale și subminează participarea lor egală în societate;

D.

întrucât protecția drepturilor persoanelor care aparțin minorităților poate contribui la construirea unui viitor sustenabil pentru Europa și la garantarea respectării principiilor demnității, egalității și nediscriminării; întrucât beneficiile nu se limitează la minorități, deoarece această protecție și promovare va aduce stabilitate, dezvoltare economică și prosperitate tuturor;

E.

întrucât Tratatul de la Lisabona a introdus noțiunea de „persoane care aparțin minorităților” în dreptul primar al UE, aceasta fiind prima referire explicită în istoria dreptului UE; întrucât articolul 2 din TUE prevede că „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, supremației legii, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților” și că „aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați”; întrucât aceste valori sunt comune statelor membre și trebuie respectate și promovate activ atât de către UE, cât și de fiecare stat membru în toate politicile acestora, atât la nivel intern, cât și la nivel extern, într-un mod coerent; întrucât aceste drepturi merită să beneficieze de același tratament ca celelalte drepturi consacrate în tratate;

F.

întrucât tratatele UE, urmând abordarea dreptului internațional în acest sens, nu definesc termenul de „minorități”; întrucât, în temeiul articolului 17 din TUE, Comisia trebuie să asigure aplicarea tratatelor;

G.

întrucât articolul 19 din TFUE prevede că Consiliul, hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială și cu aprobarea Parlamentului European, poate lua măsurile necesare în vederea combaterii discriminării;

H.

întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a făcut ca noțiunea de „minorități naționale” să devină un termen al dreptului UE; întrucât articolul 21 din cartă subliniază în mod explicit că discriminarea este interzisă; întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită protecției drepturilor fundamentale ale celor aflați în situațiile cele mai vulnerabile;

I.

întrucât, atunci când definește cetățenia Uniunii, articolul 9 din TUE prevede în mod explicit că Uniunea respectă principiul egalității cetățenilor săi, care beneficiază de o atenție egală din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor sale;

J.

întrucât Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și Carta limbilor reprezintă realizări majore ale sistemului internațional de protecție a minorităților și instrumente internaționale importante de stabilire a standardelor pentru statele părți; întrucât efectul acordurilor este slăbit de un proces lent de ratificare, de rezervele emise de părți și de lipsa de competențe de control, ceea ce face ca acestea să depindă de bunăvoința statelor; întrucât nepunerea sistematică în aplicare a hotărârilor, a deciziilor și a recomandărilor conduce, de asemenea, la o normalizare a neconformității cu cele două instrumente internaționale;

K.

întrucât, atunci când se dezvoltă la nivel european standarde minime comune de protecție a drepturilor persoanelor aparținând minorităților, ar trebui să fie luate în considerare cele mai bune practici deja utilizate în statele membre, de exemplu cele din Italia (Alto Adige/Tirolul de Sud) sau Germania (Schleswig-Holstein);

L.

întrucât drepturile persoanelor aparținând minorităților sunt garantate atât prin acordurile internaționale multilaterale, cât și prin acordurile bilaterale și sunt consacrate în sistemele constituționale ale mai multor state membre, iar respectarea acestora este o condiție obligatorie pentru evaluarea statului de drept;

M.

întrucât Directiva privind egalitatea rasială reprezintă o măsură legislativă esențială pentru combaterea discriminării etnice și rasiale; întrucât mai multe state membre nu au pus-o încă în aplicare în totalitate; întrucât articolul 5 din Directiva în cauză prevede că, pentru a asigura egalitatea deplină, principiul egalității de tratament nu trebuie să împiedice un stat membru să mențină și să adopte măsuri specifice pentru prevenirea sau compensarea dezavantajelor legate de rasă sau origine etnică;

N.

întrucât mottoul UE, adoptat din anul 2000, este „Unită în diversitate” și subliniază respectarea diversității ca fiind una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene;

O.

întrucât criteriile de la Copenhaga sunt parte a criteriilor de aderare la UE; întrucât unul dintre cele trei criterii de la Copenhaga impune clar țărilor să asigure democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protecția minorităților; întrucât, după ce o țară candidată devine stat membru, drepturile minorităților nu mai sunt monitorizate;

P.

întrucât experiența arată că țările în fază de preaderare sunt mai dispuse să respecte criteriile de la Copenhaga; întrucât, ca urmare a lipsei unui cadru adecvat pentru a garanta îndeplinirea acestor criterii după aderare, numeroase state membre se pot confrunta cu un regres grav în urma aderării la UE; întrucât UE nu dispune încă de standarde comune la nivelul Uniunii pentru protecția minorităților în statele membre ale UE;

Q.

întrucât, în prezent, Uniunea dispune doar de instrumente cu o eficacitate limitată pentru a reacționa la manifestări sistematice și instituționale de discriminare, rasism și xenofobie; întrucât, în ciuda numeroaselor solicitări adresate Comisiei, nu au fost luate decât măsuri limitate pentru a asigura o protecție reală a persoanelor aparținând minorităților;

R.

întrucât este necesar să se dezvolte mecanisme și procese puternice privind statul de drept, pentru a se asigura că principiile și valorile din Tratat sunt respectate în întreaga Uniune; întrucât respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților este un element constitutiv al acestor valori; întrucât ar trebui să existe mecanisme eficace care să acopere lacunele existente; întrucât astfel de mecanisme ar trebui să fie bazate pe elemente concrete, obiective și nediscriminatorii, să respecte principiile subsidiarității, necesității și proporționalității, să se aplice atât statelor membre, cât și instituțiilor Uniunii și să se bazeze pe o abordare treptată, care să includă atât o componentă preventivă, cât și una corectivă; întrucât Parlamentul și-a afirmat sprijinul în acest sens, prin Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, care ar putea fi esențial pentru abordarea europeană coordonată a guvernanței, ceea ce lipsește în prezent;

S.

întrucât limbile sunt o parte integrantă a identității europene și constituie expresia cea mai directă a culturii; întrucât respectarea diversității lingvistice este o valoare fundamentală a UE, astfel cum se prevede, de exemplu, în articolul 22 din cartă și în preambulul la TUE, care se referă la „moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile și inalienabile ale ființei umane, precum și libertatea, democrația, egalitatea și statul de drept”;

T.

întrucât diversitatea lingvistică este o parte importantă a bogăției culturale a unei regiuni; întrucât între 40 și 50 de milioane de persoane din UE vorbesc una dintre cele 60 de limbi regionale și minoritare ale acesteia, unele dintre ele fiind grav amenințate; întrucât declinul limbilor minoritare este perceptibil în întreaga Europă; întrucât limbile care sunt vorbite de comunitățile mici și care nu au niciun statut oficial sunt mai expuse riscului de extincție;

U.

întrucât se estimează că o persoană dintr-o mie utilizează un limbaj național prin semne ca limbă maternă; întrucât acestor limbaje ar trebui să li se acorde un statut oficial;

V.

întrucât, în societățile favorabile incluziunii, atât identitatea individuală, cât și identitatea națională sunt importante și nu se exclud una pe cealaltă; întrucât sistemele legislative naționale ale statelor membre conțin deficiențe importante în ceea ce privește minoritățile, și reprezintă un nivel scăzut de armonizare și de simetrie;

W.

întrucât patrimoniului cultural al Europei este bogat și divers; întrucât patrimoniul cultural îmbogățește viața cetățenilor; întrucât articolul 3 din TUE stipulează că Uniunea trebuie să respecte „bogăția diversității sale culturale și lingvistice și veghează la protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european”; întrucât persoanele care aparțin minorităților care trăiesc de secole în Europa contribuie la acest patrimoniu bogat, unic și divers și sunt parte integrantă a identității europene;

X.

întrucât există discrepanțe mari între statele membre în ceea ce privește recunoașterea minorităților și respectarea drepturilor lor; întrucât minoritățile din întreaga UE se confruntă, încă, cu discriminarea instituționalizată, fac obiectul unor stereotipuri insultătoare și chiar drepturile lor dobândite sunt adesea diminuate sau aplicate în mod selectiv;

Y.

întrucât există o diferență între protejarea minorităților și politicile de combatere a discriminării; întrucât nediscriminarea nu este suficientă pentru a opri asimilarea; întrucât o egalitate reală nu presupune doar abținerea de la discriminare și înseamnă garantarea faptului că minoritățile beneficiază de drepturile lor, cum ar fi dreptul la identitate, la utilizarea limbii și la educație, drepturile culturale și cetățenești etc., la același nivel cu majoritatea;

Z.

întrucât creșterea violenței xenofobe și a discursului de incitare la ură în Uniunea Europeană, promovate adesea de forțe de extremă dreapta, afectează și vizează persoanele care aparțin minorităților;

AA.

întrucât cetățenii UE care aparțin minorităților așteaptă să se ia mai multe măsuri la nivel european pentru protecția drepturilor lor, astfel cum se atestă într-un număr mare de petiții adresate Parlamentului European în această privință;

AB.

întrucât inițiativa cetățenească europeană „Minority SafePack” a strâns 1 215 879 de semnături în întreaga UE, demonstrând voința acestor cetățeni UE de a consolida cadrul legislativ care guvernează politicile privind minoritățile la nivelul UE;

AC.

întrucât modul în care drepturile minorităților sunt protejate în mod eficace în UE poate fi îmbunătățit considerabil; întrucât legitimitatea instituțiilor democratice se bazează pe participarea și reprezentarea tuturor grupurilor societății, inclusiv a persoanelor care aparțin minorităților;

1.

reamintește că statele membre au obligația de a garanta exercitarea deplină de către minorități a drepturilor omului, fie la nivel individual, fie la nivel de comunitate;

2.

reamintește că, deși protecția minorităților face parte din criteriile de la Copenhaga, atât pentru țările candidate, cât și pentru statele membre, nu există nicio garanție că statele candidate își vor respecta angajamentele asumate conform criteriilor de la Copenhaga după aderare;

3.

constată că UE încă nu dispune de instrumente eficace pentru a monitoriza și pune în aplicare respectarea drepturilor minorităților; regretă că, în domeniul protecției minorităților, UE fie a considerat ca de la sine înțeles faptul că statele sale membre respectă drepturile minorităților, fie s-a bazat pe instrumente externe de monitorizare, cum ar fi cele ale ONU, ale Consiliului Europei sau ale OSCE;

4.

constată că respectarea criteriilor de la Copenhaga de către state înainte și după aderarea lor la UE trebuie monitorizată constant și trebuie să facă obiectul constant al unui dialog între Parlament, Comisie și Consiliu; subliniază necesitatea unui sistem de protecție mai cuprinzător al UE pentru minorități, însoțit de un mecanism de monitorizare robust;

5.

reamintește că, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din TUE, Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, are legitimitatea și autoritatea de a asigura respectarea de către toate statele membre a statului de drept și a celorlalte valori menționate la articolul 2 din TUE; consideră, prin urmare, că măsurile luate de Comisie pentru a realiza această misiune și pentru a se asigura că sunt încă respectate condițiile existente înaintea aderării statelor membre nu constituie o încălcare a suveranității statelor membre;

6.

reamintește că, în cadrul standardelor internaționale existente, fiecare stat membru are dreptul de a defini persoanele care aparțin minorităților naționale;

7.

reamintește că nu există standarde comune la nivelul UE pentru drepturile minorităților în UE, și nici o înțelegere comună cu privire la cine poate fi considerată persoană aparținând unei minorități; ia act de faptul că nu există o definiție a minorităților în Declarația ONU privind drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice, și nici în Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale; subliniază necesitatea de a proteja toate minoritățile naționale sau etnice, religioase și lingvistice, indiferent de definiție, și evidențiază că orice definiție ar trebui să fie aplicată în mod flexibil, deoarece includerea de facto a beneficiarilor în cadrul protecției drepturilor minorităților face parte adesea dintr-un proces evolutiv, care poate conduce în cele din urmă la recunoașterea oficială; recomandă ca, respectând principiile subsidiarității, proporționalității și nediscriminării, o definiție a unei „minorități naționale” ar trebui să se bazeze pe definiția din Recomandarea 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (1993) pentru un protocol adițional privind drepturile minorităților la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, adică un grup de persoane dintr-un stat, care:

locuiesc pe teritoriul acelui stat și sunt cetățeni ai acestuia;

au legături tradiționale, ferme și durabile cu statul respectiv;

au caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice distincte;

sunt suficient de reprezentative, chiar dacă în număr mai mic decât restul populației din statul respectiv sau dintr-o regiune a acestuia;

țin să păstreze împreună ceea ce constituie identitatea lor comună, inclusiv cultura, tradițiile, religia sau limba;

8.

reamintește Orientarea nr. 5 privind relațiile dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană, adoptate de către șefii de stat și de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei, reuniți la Varșovia, pe 16 și 17 mai 2005, care afirmă că „Uniunea Europeană va depune eforturi pentru a transpune aceste aspecte ale convențiilor Consiliului Europei, în cadrul competențelor care îi sunt conferite prin dreptul Uniunii Europene”;

9.

ia act de faptul că anumite părți ale dispozițiilor din Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și din Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare („Carta limbilor”) se încadrează în sfera de competență a UE; reamintește concluzia FRA conform căreia, deși nu are o competență legislativă generală pentru a reglementa protecția minorităților naționale ca atare, Uniunea „poate reglementa o gamă largă de aspecte care afectează persoanele aparținând minorităților naționale”;

10.

consideră că este necesară o propunere legislativă privind standardele minime pentru protecția minorităților în UE, după realizarea unei evaluări de impact adecvate și respectând principiul subsidiarității și proporționalității, pentru a îmbunătăți situația minorităților și pentru a proteja drepturile existente deja în toate statele membre, evitând standardele duble; consideră că, respectând în același timp principiul subsidiarității și proporționalității, aceste standarde ar trebui să pornească de la cele deja codificate în instrumentele de drept internațional și că ar trebui să fie integrate în mod solid într-un cadru juridic care garantează democrația, statul de drept și drepturile fundamentale în întreaga UE și este însoțit de un mecanism de monitorizare funcțional; invită Comisia și statele membre să se asigure că sistemele lor juridice garantează nediscriminarea persoanelor care aparțin minorităților, precum și să adopte și să aplice măsuri de protecție direcționate;

11.

reamintește că protecția drepturilor minorităților face parte din propunerea de încheiere a unui pact al Uniunii pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Pactul pentru DSF); reamintește în această privință cererea formulată în Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale și își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta o propunere de încheiere a unui Pact pentru DSF; invită Comisia să includă drepturile minorităților în toate secțiunile posibile ale mecanismului UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale;

12.

încurajează Comisia să înființeze un organ la nivelul UE (fie în cadrul structurilor existente, fie ca organism separat) pentru recunoașterea și protecția minorităților în UE;

13.

salută înregistrarea de succes a inițiativei cetățenești europene intitulate „Minority SafePack” și strângerea de semnături în cadrul acesteia, care solicită un cadru european pentru protecția minorităților; încurajează Comisia să exploreze modurile în care interesele și necesitățile minorităților ar putea fi reprezentate mai bine la nivelul UE în viitor;

14.

încurajează Comisia și statele membre să protejeze dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a-și păstra, proteja și dezvolta propria identitate, și să ia măsurile necesare pentru a promova participarea efectivă a minorităților la viața socială, economică și culturală, precum și în afacerile publice;

15.

reamintește că cetățenia UE este dobândită de persoanele care au cetățenia unui stat membru, care este reglementată de legile naționale; reamintește că în contextul accesului la cetățenia națională, statele membre ar trebui să fie guvernate de principiile dreptului UE, cum ar fi principiile proporționalității și nediscriminării, atât de bine formulate în jurisprudența CJUE; întrucât articolul 20 din TFUE prevede că este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru, drepturile și obligațiile sale fiind consacrate în tratate și în Cartă; reamintește că, în conformitate cu tratatele, fiecare cetățean al UE trebuie să beneficieze de o atenție egală din partea instituțiilor UE;

16.

reamintește că este profund preocupat de numărul mare de romi apatrizi din Europa; acestora le sunt refuzate complet accesul la servicii sociale, de educație și de sănătate și sunt împinși la marginile extreme ale societății; invită statele membre să pună capăt apatridiei și să garanteze exercitarea universală a drepturilor fundamentale ale omului;

17.

invită statele membre să adopte măsuri eficace în scopul înlăturării oricăror obstacole în calea accesului persoanelor care aparțin minorităților la sistemul de sănătate; remarcă faptul că grupurile minoritare au acces mai redus la servicii și informații în domeniul medical; încurajează Comisia și statele membre să se asigure că minoritățile au acces la îngrijiri de sănătate, fizice și mintale, fără discriminare;

18.

solicită Uniunii Europene să adere la CCPN și Carta limbilor, iar statelor membre să le ratifice, precum și să respecte principiile prevăzute în aceste documente; invită statele membre și Comisia să nu întreprindă acțiuni care încalcă principiile acestea; subliniază că statele membre și instituțiile UE nu trebuie să adopte legi și măsuri administrative care să diminueze drepturile persoanelor care aparțin minorităților sau să deroge de la acestea și totodată trebuie să creeze standarde minime pentru minorități;

19.

reafirmă că populațiile indigene, în exercitarea drepturilor lor, ar trebui să nu fie supuse discriminării de niciun fel și să aibă dreptul la demnitate și la diversitatea culturii, tradițiilor, istoriilor și aspirațiilor lor, care se reflectă în mod adecvat în educație și informarea publică; încurajează statele membre care nu au făcut încă acest lucru să ratifice Convenția referitoare la populațiile indigene si tribale (Convenția OIM nr. 169) și să o pună în aplicare cu bună-credință;

20.

consideră că ar trebui stabilite standarde minime comune europene de protecție a drepturilor persoanelor aparținând minorităților la nivelul UE, urmând principiile procedurale de bună vecinătate și relațiile de prietenie și asigurând cooperarea între statele membre, precum și cu statele vecine care nu sunt membre ale UE, pe baza aplicării standardelor și normelor internaționale; consideră că adoptarea standardelor minime comune europene nu ar trebui să diminueze drepturile și standardele existente deja, care protejează persoanele care aparțin minorităților; reamintește necesitatea de a îndeplini angajamentele luate și de a aplica principiile elaborate în cadrul OSCE, în special recomandările și orientările sale tematice; reamintește faptul că Comisia a luat deja în considerare aceste standarde în contextul criteriilor de la Copenhaga, în cursul negocierilor de aderare; invită Comisia, în această privință, să aplice aceleași standarde pentru toate statele membre ale UE;

21.

evidențiază că politicile împotriva discriminării nu pot soluționa singure problemele cu care se confruntă minoritățile și nu împiedică asimilarea acestora; observă că persoanele aparținând minorităților sunt o categorie specială în ceea ce privește dreptul la măsuri reparatorii și au nevoi specifice, care trebuie respectate pentru a putea realiza o egalitate deplină și efectivă, precum și că este necesar ca drepturile lor să fie asigurate și promovate, inclusiv dreptul de a-și exprima liber, de a-și conserva și a-și dezvolta identitatea culturală sau lingvistică, în conformitate cu identitatea, valorile și principiile statului în care își au reședința; încurajează Comisia să promoveze monitorizarea regulată a diversității culturale și lingvistice în UE;

22.

invită Comisia și statele membre să continue să sprijine și să finanțeze colectarea unor date fiabile și comparabile privind egalitatea, în consultare cu reprezentanții minorităților, pentru a evalua inegalitățile și discriminarea; solicită o monitorizare eficace la nivelul UE a situației minorităților naționale și etnice; consideră că FRA ar trebui să realizeze o monitorizare consolidată a discriminărilor împotriva minorităților naționale și etnice din statele membre;

23.

recunoaște rolul important al societății civile și al organizațiilor neguvernamentale în domeniul protecției minorităților, în combaterea discriminării și promovarea drepturilor minorităților; încurajează statele membre și Comisia să asigure finanțare și sprijin suficiente pentru aceste organizații;

24.

invită Comisia și statele membre să garanteze protecția minorităților în cadrul minorităților și să elimine inegalitățile din cadrul inegalităților, deoarece persoanele care aparțin minorităților se confruntă adesea cu discriminări multiple și intersecționale; invită Comisia și statele membre să realizeze studii pentru a combate problema complexă a discriminării multiple și intersecționale;

Combaterea discriminării, a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură

25.

își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea alarmantă a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură motivate de rasism, xenofobie sau intoleranță religioasă împotriva minorităților din Europa; invită UE și statele membre să consolideze lupta împotriva infracțiunilor motivate de ură și a atitudinilor și comportamentelor discriminatorii; invită Comisia și FRA să-și continue activitatea de monitorizare a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură din statele membre, care vizează minoritățile, și să raporteze cu regularitate cu privire la cazuri și tendințe;

26.

condamnă fără echivoc toate formele de discriminare pe orice motiv și toate formele de segregare, precum și discursurile de incitare la ură, infracțiunile motivate de ură și excluziunea socială și invită Comisia și statele membre să condamne categoric și să sancționeze negarea atrocităților împotriva minorităților naționale și etnice; își reiterează poziția exprimată în Rezoluția din 25 octombrie 2017 referitoare la aspecte legate de drepturile fundamentale în ceea ce privește integrarea romilor în UE: combaterea atitudinilor negative față de romi; reamintește că toți cetățenii europeni ar trebui să beneficieze de aceeași asistență și protecție, indiferent de originea lor etnică sau culturală; invită Comisia să creeze un cadru european și statele membre să elaboreze planuri naționale specifice pentru combaterea violenței xenofobe și a discursului de incitare la ură împotriva persoanelor care aparțin minorităților sau care sunt percepute astfel;

27.

subliniază că statele membre ar trebui să promoveze relații cordiale și stabile între ele și le încurajează să mențină un dialog deschis și de susținere cu țările vecine, în special în regiunile de frontieră unde există poate mai multe limbi și culturi;

28.

încurajează Comisia și statele membre să desfășoare activități de sensibilizare a populației UE cu privire la diversitate și la toate formele pașnice de manifestare a culturilor minorităților; încurajează statele membre să includă istoria minorităților naționale și etnice și să promoveze o cultură a toleranței în școli, ca parte a programelor școlare; încurajează Comisia și statele membre să lanseze dialoguri culturale, în școli și nu numai, cu privire la diferitele forme și ipostaze ale urii împotriva grupurilor minoritare; încurajează statele membre să se asigure că nediscriminarea, precum și istoria și drepturile persoanelor care aparțin minorităților, sunt integrate în conținutul sistemului național de învățământ;

29.

încurajează Comisia și statele membre să lanseze campanii de combatere a discursurilor de incitare la ură, să înființeze unități de combatere a infracțiunilor motivate de ură în cadrul forțelor de poliție, bazate pe cunoașterea provocărilor cu care se confruntă diferite grupuri minoritare, să desfășoare activități de formare la locul de muncă, să garanteze că persoanele aparținând minorităților beneficiază de egalitate în fața legii și să se asigure că au acces egal la justiție și drepturi procedurale;

30.

consideră că statele membre și Comisia trebuie să ia măsuri pentru ca persoanele aparținând minorităților să își poată exercita drepturile fără teamă; în acest sens, încurajează statele membre să includă educația obligatorie în domeniul drepturilor omului, al cetățeniei democratice și al educației politice în programa școlară de la toate nivelurile; încurajează Comisia și statele membre să asigure o formare obligatorie pentru responsabilii cu rol major în aplicarea corectă a legislației UE și a statelor membre, care trebuie să fie pregătiți să fie în serviciul tuturor cetățenilor dintr-o perspectivă bazată pe drepturile omului; invită Comisia și statele membre să abordeze discriminarea intersecțională atât în politicile lor, cât și prin programele lor de finanțare;

31.

încurajează statele membre, pentru a crea încredere reciprocă, să înființeze comisii naționale pentru adevăr și conciliere care să recunoască persecuțiile, excluderea și renegarea persoanelor care aparțin minorităților de-a lungul secolelor și să documenteze aceste probleme; invită statele membre să condamne și să sancționeze clar negarea atrocităților comise împotriva persoanelor care aparțin minorităților și le încurajează să organizeze cu fastul cuvenit zile de comemorare a unor grupuri minoritare la nivel de stat, cum ar fi Ziua de comemorare a Holocaustului romilor; le încurajează, de asemenea, să înființeze instituții care să facă cunoscute istoria și cultura grupurilor minoritare, și să le susțină financiar și administrativ;

32.

consideră că este esențială o participare socială, economică, politică și culturală activă și semnificativă a grupurilor minoritare; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să elaboreze strategii care să cuprindă atât măsuri proactive, cât și reactive, pe baza unor consultări reale, sistematice cu reprezentanții grupurilor minoritare și să îi implice în derularea, monitorizarea și evaluarea programelor și a proiectelor generale lansate la toate nivelurile, inclusiv la nivel local, pentru a se asigura că sunt incluzive și nediscriminatorii;

33.

invită Comisia și statele membre să asigure implementarea, aplicarea și respectarea deplină și completă a Directivei privind egalitatea rasială și le încurajează să inițieze campanii de conștientizare cu privire la legislația împotriva discriminării; consideră că statele membre ar trebui să se asigure că sancțiunile sunt suficient de eficace, proporționale și disuasive, conform dispozițiilor acestei directive; solicită Comisiei să monitorizeze adecvat punerea în aplicare a directivei menționate;

34.

regretă că propunerea de directivă din 2008 privind egalitatea de tratament (COM(2008)0426) așteaptă încă aprobarea Consiliului; reiterează invitația adresată Consiliului de a-și adopta cât mai curând poziția cu privire la această propunere;

Minoritățile naționale și etnice

35.

remarcă faptul că minoritățile naționale și etnice sunt grupuri de persoane aparținând minorităților care locuiesc pe același teritoriu și care împărtășesc o identitate comună, uneori ca urmare a modificării frontierelor, alteori ca urmare a faptului că locuiesc o perioadă îndelungată într-o zonă, și care au reușit să își păstreze identitatea; invită Comisia și statele membre să protejeze identitatea culturală și lingvistică a minorităților naționale și etnice și să creeze condiții pentru promovarea acesteia; subliniază rolul important pe care autoritățile locale și regionale din UE îl pot avea în protecția minorităților naționale și etnice și consideră că reorganizarea administrativă și reîmpărțirea teritorială nu trebuie să aibă consecințe negative pentru aceste minorități; încurajează statele membre să asigure de la bugetul central resurse financiare pentru punerea în aplicare a drepturilor minorităților, astfel încât să nu împovăreze bugetele locale;

36.

încurajează Comisia și statele membre să garanteze egalitatea de șanse pentru minoritățile naționale și etnice pentru a participa la viața politică și socială; încurajează statele membre să adopte sisteme și legi electorale care să faciliteze reprezentarea minorităților naționale și etnice; invită statele membre să adopte măsuri corective imediate pentru a opri înregistrarea discriminatorie a nașterilor, să efectueze înregistrarea nașterilor pentru membrii grupurilor minoritare fără discriminare și să se asigure că cărțile de identitate pe care le emit sunt nediscriminatorii;

37.

încurajează Comisia și statele membre să efectueze o analiză coerentă a politicilor actuale privind minoritățile, pentru a clarifica punctele forte și provocările și a le asigura conformitatea cu drepturile minorităților naționale și etnice;

38.

solicită FRA să elaboreze un aviz privind modul în care ar putea fi create instrumente pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților naționale în conformitate cu hotărârea în dosarul CJUE T-646/13;

Drepturile culturale

39.

subliniază că activitățile culturale sunt domenii esențiale pentru păstrarea identității minorităților naționale și etnice și că prezervarea tradițiilor minorităților și exprimarea valorilor artistice în limba maternă sunt deosebit de importante pentru conservarea diversității europene; remarcă faptul că păstrarea patrimoniului cultural al minorităților este în interesul comun al UE și al statelor membre; încurajează Comisie și statele membre să susțină, să consolideze și să promoveze drepturile culturale ale minorităților;

40.

reamintește că înțelegerea noțiunii de „cultură” este esențială pentru a defini domeniul de aplicare al drepturilor minorităților în acest sens; reamintește că, în sens larg, cultura este echivalentă cu suma totală a activităților și a realizărilor materiale și imateriale ale unei anumite comunități și cu ceea ce o distinge de celelalte comunități; subliniază că drepturile culturale ar trebui să includă dreptul de a participa la viața culturală, dreptul de a se bucura de cultură, dreptul de a alege să facă parte dintr-un grup, drepturile lingvistice și protecția patrimoniului cultural și științific;

41.

încurajează Comisia și statele membre să recunoască contribuția minorităților naționale și etnice la patrimoniul cultural al Uniunii, pentru a consolida dialogul cu reprezentanții minorităților și cu persoanele are aparțin minorităților și să identifice, precum și să găsească și să aplice politici și acțiuni coordonate în vederea unui management sustenabil al prezervării și dezvoltării culturii lor; încurajează statele membre să garanteze un grad adecvat de instituționalizare a practicilor la nivel național pentru a proteja drepturile culturale;

42.

încurajează Comisia și statele membre să se implice și să sprijine minoritățile naționale și etnice și persoanele care aparțin acestora în promovarea cunoașterii și a competențelor necesare pentru protecția, managementul sustenabil și dezvoltarea patrimoniului cultural, care trebuie transmis generațiilor viitoare; solicită Comisiei și statelor membre să creeze și să mențină fonduri culturale substanțiale dedicate persoanelor care aparțin minorităților, atât la nivel orizontal, cât și la nivel vertical, pentru a asigura un sprijin eficace, transparent și echitabil pentru viața culturală a comunităților minoritare;

43.

subliniază faptul că media are un rol esențial în ceea ce privește drepturile culturale și lingvistice; reamintește că posibilitatea de a avea acces, de a primi și de a publica informații și conținut într-o limbă pe care o pot înțelege și în care pot comunica pe deplin este o condiție necesară pentru participarea egală și efectivă în viața publică, economică, socială și culturală a cetățenilor; observă, în acest sens, că trebuie să se acorde o atenție deosebită nevoilor persoanelor aparținând minorităților naționale și etnice care locuiesc în zone de frontieră, rurale sau izolate; își exprimă preocuparea cu privire la subfinanțarea centrelor mass-media care publică sau difuzează în limbile regionale sau minoritare; încurajează Comisia și statele membre să asigure o finanțare adecvată pentru organizațiile și centrele media care reprezintă minoritățile, pentru a contribui la păstrarea identităților culturale ale minorităților și a le permite să-și împărtășească opiniile, limba și cultura cu majoritatea;

44.

invită Comisia și statele membre să se asigure că media își poate desfășura activitatea în mod independent, să promoveze utilizarea limbilor minorităților în mass-media și să ia în considerare minoritățile naționale și etnice atunci când acordă licențe pentru servicii media, inclusiv atribuirea canalelor de televiziune și radio; solicită Comisiei și statelor membre și Comisia să aloce fonduri adecvate organizațiilor care reprezintă minoritățile, pentru a încuraja sentimentul acestora de apartenență și identificare cu grupurile minoritare respective și pentru a aduce identitatea, limba, cultura și istoria lor în atenția majorității;

45.

reamintește rolul fundamental al mass-mediei publice în promovarea acestor conținuturi, în special în contextul controlului democratic al autorităților locale sau regionale; încurajează Comisia să creeze condițiile juridice și de reglementare necesare pentru a asigura libertatea de difuzare, trecere și recepționare de conținut audiovizual în regiunile locuite de minorități, pentru ca membrii acestora să poată vedea și asculta conținut în limba maternă, care să fie difuzat transfrontalier fără geoblocare;

46.

invită Comisia și statele membre să asigure, prin mijloace adecvate, faptul că serviciile mass-media audiovizuale nu conțin niciun fel de incitare la violență sau ură îndreptată împotriva persoanelor care aparțin minorităților; subliniază că media joacă un rol important în semnalarea încălcărilor drepturilor minorităților și că, dacă acestea nu sunt făcute cunoscute, realitățile zilnice cu care se confruntă minoritățile rămân invizibile;

47.

încurajează statele membre să evite actele politice și legislative și politicile care urmăresc să impună măsuri restrictive, cum ar fi obligațiile de subtitrare și/sau traducere și cotele obligatorii pentru programe în limbile oficiale; încurajează Comisia și statele membre să permită și să promoveze prezența entităților media în limbi regionale sau minoritare, inclusiv pe interfețele online; solicită Comisiei și statelor membre să aloce o finanțare adecvată sau granturi organizațiilor și entităților media care reprezintă minoritățile naționale și etnice, ținând seama de particularitățile regionale și de nevoile lor;

48.

invită statele membre, în perspectiva Anului European al Patrimoniului Cultural, să consolideze și să promoveze culturile minoritare existente pe teritoriul lor, contribuind astfel la diseminarea istoriei și a tradițiilor acestora și evitând izolarea comunităților respective;

49.

subliniază că elaborarea oricărei politici privind patrimoniul cultural ar trebui să fie incluzivă, bazată pe comunitate și participativă și să includă consultări și dialoguri cu comunitățile minoritare vizate;

Dreptul la educație

50.

remarcă faptul că educația joacă un rol esențial în ceea ce privește socializarea și dezvoltarea identității și rămâne principalul instrument de revitalizare și menținere a limbilor minoritare amenințate; subliniază că fiecare persoană care aparține unei minorități naționale are dreptul de a învăța într-o limbă minoritară; subliniază că continuitatea educației în limba maternă este esențială pentru păstrarea identității culturale și lingvistice; observă că, în ceea ce privește învățământul în limbile minoritare, nu există un singur model de bune practici care să fie potrivit pentru toate minoritățile naționale și etnice; observă că trebuie să se acorde o atenție specială persoanelor care utilizează limbajul semnelor;

51.

reamintește că articolul 14 din Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale recomandă ca statele părți să depună toate eforturile pentru a se asigura, în măsura posibilului și în cadrul sistemelor de învățământ proprii, că persoanele aparținând minorităților dispun de posibilități adecvate de a li se preda limba minoritară în cauză sau de a beneficia de educație în această limbă, fără a aduce prejudicii învățării și predării în limba oficială;

52.

încurajează Comisia și statele membre ca, în măsurile lor viitoare, să creeze instrumentele adecvate pentru a promova și susține utilizarea oficială a limbilor vorbite de minoritățile naționale și etnice în teritoriile în care trăiesc, la nivel local sau regional, în conformitate cu principiile din CCPM și Carta limbilor, asigurându-se totodată că protecția și încurajarea utilizării limbilor regionale și minoritare nu se realizează în detrimentul limbilor oficiale și al obligației de a le învăța;

53.

își exprimă regretul că unele state membre încă nu au ratificat Carta limbilor și că chiar unele state membre care au ratificat-o nu o pun efectiv în aplicare; este dezamăgit de faptul că, în unele state membre, drepturile existente fie nu sunt puse în aplicare, fie sunt total încălcate;

54.

încurajează Comisia și statele membre să se asigure, conform normelor internaționale, că drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale și etnice sunt garantate și că acestea dispun de posibilități adecvate de educație într-o limbă minoritară, precum și de instruire în limba lor maternă, atât în instituțiile de învățământ publice, cât și în cele private; încurajează statele membre să elaboreze politici educaționale adecvate și să aplice cele care corespund cel mai bine nevoilor minorităților naționale și etnice, inclusiv prin programe educaționale specifice sau prin programe școlare și manuale speciale; încurajează statele membre să ofere finanțare pentru instruirea profesorilor, pentru a asigura o educație efectivă în limbile minoritare, precum și să includă cele mai bune practici de predare a limbilor străine în metodologia de predare a limbilor oficiale în cazul programei de învățământ a școlilor în care predarea se face într-o limbă minoritară; subliniază că statele membre ar trebui să promoveze predarea cu metode adecvate atât a limbilor regionale și minoritare, cât și a limbilor oficiale;

55.

încurajează statele membre să se asigure că cei care vorbesc o limbă regională sau minoritară ca limbă maternă au posibilitatea de a învăța limba oficială suficient, prin integrarea de bune practici specifice predării limbilor străine și celei de-a doua limbi studiate în abordarea metodologică adoptată în predarea limbii oficiale a statului respectiv;

56.

subliniază că persoanele care aparțin minorităților ar trebui să învețe, de asemenea, limba, istoria și cultura populației majoritare, și că elevii care aparțin populației majoritare – și publicul larg – ar trebui să se familiarizeze cu istoria și cultura minorităților și să li se ofere posibilitatea de a învăța limbile minorităților;

57.

încurajează statele membre să promoveze crearea unor manuale care să satisfacă exigențele vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare, sau, dacă acest lucru nu este posibil, să faciliteze folosirea de manuale din alte țări publicate în limbile respective, în cooperare cu organismele de reglementare din domeniul educației din țările în care sunt folosite;

58.

subliniază importanța învățământului superior în limba maternă și a formării unor specialiști cu cunoștințe terminologice specializate, în special în regiunile cu un număr mare de vorbitori ai limbii în cauză; subliniază necesitatea vitală de a instrui medicii în limbile minorităților;

59.

încurajează guvernele statelor membre să îi includă pe reprezentanții minorităților în dezbaterile referitoare la organizarea sistemelor lor de învățământ;

60.

încurajează statele membre să definească praguri preferențiale pentru învățarea limbilor regionale sau minoritare, astfel încât educația să fie echitabilă; încurajează Comisia și statele membre să promoveze dreptul persoanelor care aparțin minorităților naționale sau etnice din zonele cu o populație minoritară numeroasă, inclusiv din zonele rurale sau cu așezări foarte dispersate, de a beneficia de educație într-o limbă minoritară, în special în limba lor maternă, dacă există o cerere suficientă; invită Comisia și statele membre să se asigure că reformele și politicile din domeniul educației nu restrâng dreptul la educație în limbile minorităților;

61.

încurajează Comisia și statele membre să promoveze oferirea unui sprijin integrat la nivel vertical pentru limbile minoritare și regionale în sistemele de învățământ, în special prin crearea, la nivelul ministerelor educației din statele membre, precum și în cadrul Comisiei, a unor unități responsabile de integrarea educației în limbile minoritare și regionale în programele școlare; încurajează statele membre să asigure continuitatea învățării limbilor minoritare, de la învățământul preșcolar până la învățământul terțiar;

62.

subliniază că formarea profesorilor și accesul la manualele și la materialele de studiu de bună calitate sunt precondiții esențiale pentru o educație de calitate; consideră că programele școlare, materialele educaționale și manualele de istorie ar trebui să ofere o descriere justă, exactă și informativă a societăților și a culturilor grupurilor minoritare; remarcă faptul că o problemă recunoscută pe scară largă în ceea ce privește învățământul în limbile minoritare, care trebuie abordată, este insuficiența materialelor didactice de înaltă calitate și a profesorilor de limbi minoritare adecvat calificați; consideră că predarea multidimensională a istoriei ar trebui să fie o cerință în toate școlile, indiferent dacă sunt din comunitățile minoritare sau din cele majoritare; subliniază importanța dezvoltării formării cadrelor didactice pentru a răspunde nevoilor de predare de la diferite niveluri și din diferite tipuri de școli;

63.

subliniază că predarea limbilor minorităților contribuie la înțelegerea reciprocă dintre majoritate și minoritate și la apropierea comunităților; încurajează statele membre să aplice măsuri pozitive pentru a asigura reprezentarea adecvată a minorităților în educație, precum și în administrația publică și în agențiile executive la nivel național, regional și municipal;

64.

încurajează Comisia să consolideze promovarea de programe axate pe schimbul de experiență și de bune practici privind educația în limbile regionale și minoritare din Europa; solicită ca UE și Comisia să acorde mai multă atenție limbilor regionale și minoritare în cadrul generației viitoare de programe Erasmus+, Europa creativă și „Europa pentru cetățeni”, finanțate prin noul cadru financiar multianual (CFM);

65.

regretă profund faptul că, în unele state membre, elevii care aparțin unei minorități nu sunt integrați în instituțiile obișnuite de învățământ, ci sunt înscriși la școli speciale, pe motiv că nu stăpânesc suficient limba în care se predă; reamintește că educația într-o limbă minoritară sau apartenența la orice minoritate nu poate fi utilizată ca scuză pentru segregarea copiilor pe criterii identitare; invită statele membre să evite o astfel de segregare și să ia măsurile adecvate pentru a permite elevilor în cauză să urmeze cursuri în școlile obișnuite; încurajează statele membre să ia în considerare introducerea unor subiecte privind drepturile fundamentale ale omului și, în special, drepturile minorităților în programele școlare, ca mijloace de promovare a diversității culturale și a toleranței prin educație;

Drepturile lingvistice

66.

ia act de faptul că limba este un aspect esențial al identității culturale și al drepturilor fundamentale ale minorităților; subliniază necesitatea de a promova dreptul de a utiliza o limbă minoritară, atât în privat, cât și în public, fără discriminare, în zonele în care există un număr considerabil de persoane care aparțin minorităților, astfel încât limbile să poată fi transmise de la o generație la alta și diversitatea lingvistică a Uniunii să fie protejată; invită Comisia să-și consolideze planul de promovare a predării și utilizării limbilor regionale, ca modalitate potențială de a lupta împotriva discriminării lingvistice în UE și de a promova diversitatea lingvistică; reamintește că promovarea cunoașterii limbilor minoritare de către persoane care nu sunt membri ai minorității în cauză reprezintă un mod de a stimula înțelegerea și recunoașterea reciprocă;

67.

subliniază că, în Rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la limbile europene amenințate de dispariție și la diversitatea lingvistică din Uniunea Europeană (11), Parlamentul a reamintit că Comisia ar trebui să acorde atenție faptului că, prin politicile lor, unele state membre și regiuni pun în pericol supraviețuirea diferitelor limbi în interiorul propriilor granițe, chiar dacă limbile în cauză nu sunt în pericol la nivel european; invită Comisia să examineze obstacolele administrative și legislative care frânează practica limbilor în cauză;

68.

remarcă faptul că, pe lângă cele 24 de limbi oficiale, în UE există 60 de alte limbi care fac parte, de asemenea, din patrimoniul său cultural și lingvistic și sunt vorbite în anumite regiuni sau de către anumite grupuri, totalizând 40 milioane de persoane; ia act de faptul că multilingvismul Uniunii Europene este unic la nivelul organizațiilor internaționale; ia act de faptul că principiul multilingvismului este consacrat în Carta drepturilor fundamentale a UE, care obligă Uniunea să respecte diversitatea lingvistică și să susțină bogăția patrimoniului lingvistic și cultural, prin promovarea învățării limbilor și a diversității lingvistice;

69.

încurajează Comisia și statele membre să permită și să promoveze, în cadrul autorităților administrative și al organizațiilor de servicii publice, utilizarea limbilor regionale și minoritare în practică, în conformitate cu principiul proporționalității, cum ar fi în relațiile dintre persoanele private și organizații, pe de o parte, și autoritățile publice, pe de altă parte; încurajează statele membre să ofere informații și servicii publice în aceste limbi, inclusiv pe internet, în zonele în care populați aparținând minorităților naționale sau etnice este numeroasă;

70.

încurajează statele membre să promoveze accesul la limbile minoritare și regionale prin finanțarea și desfășurarea activităților de traducere, dublare și subtitrare, precum și prin codificarea unei terminologii adecvate și nediscriminatorii în mediul administrativ, comercial, economic, social, tehnic și juridic;

71.

încurajează autoritățile locale din aceste zone să se asigure că limbile regionale și minoritare sunt utilizate; încurajează statele membre să utilizeze ca orientări bunele practici deja existente la nivel național;

72.

încurajează Comisia și statele membre să promoveze utilizarea limbilor regionale sau minoritare la nivel local și regional; în acest scop, încurajează activ autoritățile municipale să asigure folosirea unor astfel de limbi în practică;

73.

încurajează Comisia și statele membre să ia măsuri pentru ca, în zonele cu o populație numeroasă din rândul minorităților naționale, marcajul și etichetarea privind siguranța și securitatea, instrucțiunile obligatorii importante și anunțurile publice de interes pentru cetățeni oferite de autorități sau de sectorul privat, precum și denumirile geografice și topografice, să fie scrise corect și să fie disponibile în limbile utilizate în mod obișnuit într-o anumită regiune, inclusiv în ceea ce privește semnele care indică intrarea sau ieșirea din zonele urbane și toate celelalte semne rutiere care oferă informații;

74.

remarcă faptul că reprezentarea vizuală în limbile regionale și minoritare – semnele și numele de străzi, denumirea instituțiilor administrative, publice și comerciale etc. – este esențială pentru promovarea și protecția drepturilor minorităților naționale și etnice, întrucât reflectă și contribuie la utilizarea vitală a limbilor regionale și minoritare, încurajând persoanele care aparțin minorităților naționale și etnice să practice, să-și păstreze și să-și dezvolte identitatea și drepturile lingvistice, să-și exprime identitatea locală multietnică și să-și accentueze sentimentul de apartenență ca membri ai unor grupuri care trăiesc într-o comunitate locală sau regională;

75.

invită statele membre să se abțină de la practicile legale care împiedică accesul minorităților la spectrul complet de profesii exercitate într-un stat dat sau să elimine aceste practici; invită statele membre să garanteze un acces adecvat la serviciile juridice și judiciare; subliniază că reprezentanții minorităților ar trebui informați în mod explicit cu privire la procedurile pe care trebuie să le urmeze conform dreptului național în cazul în care li se încalcă drepturile pe care le au în calitate de persoane care aparțin unei minorități;

76.

încurajează Comisia și statele membre să recunoască faptul că fiecare persoană care aparține unei minorități naționale are dreptul de a-și utiliza numele de familie (patronim) și prenumele în limba minoritară, precum și dreptul la recunoașterea lor oficială, inclusiv în contextul libertății de circulație în UE;

77.

încurajează Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a înlătura toate obstacolele administrative și financiare care ar putea periclita diversitatea lingvistică la nivel european și național și împiedica exercitarea și aplicarea drepturilor lingvistice ale persoanelor care aparțin minorităților naționale sau etnice; invită insistent statele membre să pună capăt practicilor discriminatorii din punct de vedere lingvistic;

Concluzie

78.

solicită Comisiei să elaboreze un cadru comun pentru stabilirea unor standarde minime ale UE de protecție a minorităților; recomandă ca acest cadru să conțină indicatori măsurabili, raportați periodic, și să includă cel puțin următoarele:

elaborarea unor orientări care să reflecte bunele practici din statele membre, în cooperare cu diferiții actori implicați în protecția drepturilor minorităților;

o recomandare a Comisiei, care să țină seama de măsurile naționale existente, de subsidiaritate și de proporționalitate;

o propunere legislativă de directivă, care să fie elaborată după o evaluare adecvată a impactului, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității aplicabile în statele membre, și să se bazeze pe punctele menționate mai sus și pe standarde minime pentru minorități în UE, incluzând criterii de referință și sancțiuni clare;

79.

solicită Comisiei și statelor membre ca acest cadru să includă colectarea de date, precum și metodologii de monitorizare și raportare bazate pe munca de teren, pe date financiare și pe o orientare spre calitate, întrucât aceste elemente consolidează aplicarea unor politici eficace și bazate pe dovezi, și pot contribui la creșterea eficienței strategiilor, acțiunilor și măsurilor;

o

o o

80.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), guvernelor și parlamentelor statelor membre și statelor candidate, OSCE, OCDE, Consiliului Europei și Organizației Națiunilor Unite.

(1)  JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

(2)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0032.

(3)  JO C 346, 27.9.2018, p. 171.

(4)  JO L 328, 6.12.2008, p. 55.

(5)  JO C 238, 6.7.2018, p. 2.

(6)  JO C 328, 6.9.2016, p. 4.

(7)  JO C 93, 9.3.2016, p. 52.

(8)  JO C 124 E, 25.5.2006, p. 405.

(9)  JO C 369, 11.10.2018, p. 11.

(10)  JO C 215, 19.6.2018, p. 162.

(11)  JO C 93, 9.3.2016, p. 52.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/27


P8_TA(2018)0448

Digitalizarea pentru dezvoltare: reducerea sărăciei prin tehnologie

Rezoluția Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la digitalizarea pentru dezvoltare: reducerea sărăciei prin tehnologie (2018/2083(INI))

(2020/C 363/04)

Parlamentul European,

având în vedere articolele 208, 209, 210, 211 și 214 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă” și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD),

având în vedere Consensul european privind dezvoltarea – „Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru” (1), adoptat în mai 2017,

având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Comerț pentru toți – Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 2 mai 2017 intitulat „Domeniul digital în serviciul dezvoltării: integrarea tehnologiilor și serviciilor digitale în politica de dezvoltare a UE” (SWD(2017)0157),

având în vedere Strategia privind piața unică digitală pentru Europa (PUD), adoptată în mai 2015,

având în vedere Planul european de investiții externe,

având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind punerea în aplicare a strategiei de politică comercială „Comerț pentru toți” – O politică comercială progresistă pentru valorificarea oportunităților oferite de globalizare (COM(2017)0491),

având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2017 intitulată „Către o strategie în domeniul comerțului digital” (2),

având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 referitoare la pregătirea reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: provocări și oportunități în domeniul ajutorului umanitar (3),

având în vedere comunicarea Comisiei din 13 mai 2014 intitulată „Un rol mai puternic pentru sectorul privat în realizarea creșterii durabile și favorabile incluziunii în țările în curs de dezvoltare” (COM(2014)0263),

având în vedere Concluziile Consiliului din noiembrie 2017 privind digitalizarea pentru dezvoltare,

având în vedere cea de a 11-a Conferință ministerială a OMC, care a avut loc la Buenos Aires (Argentina) în perioada 10-13 decembrie 2017,

având în vedere inițiativele Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor a ONU în sprijinul țărilor în curs de dezvoltare (UIT-D),

având în vedere Acordul privind tehnologia informației (ATI) al Organizației Mondiale a Comerțului,

având în vedere declarația ministerială din 2016 de la Cancún a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind economia digitală,

având în vedere declarația comună a miniștrilor TIC din cadrul G7, cu ocazia reuniunii lor de la Takamatsu (Japonia) din perioada 29-30 aprilie 2016,

având în vedere inițiativa „Comerțul electronic pentru toți” (eTrade for All) a Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD),

având în vedere Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap și protocolul adițional la aceasta (A/RES/61/106),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0338/2018),

A.

întrucât Consensul european privind dezvoltarea din 2017 subliniază importanța tehnologiilor și serviciilor în domeniul informației și comunicațiilor ca factori care favorizează creșterea favorabilă incluziunii și dezvoltarea durabilă;

B.

întrucât strategia Comisiei privind digitalizarea pentru dezvoltare (D4D) vizează creșterea economică și drepturile omului, sănătatea, educația, agricultura și securitatea alimentară, infrastructura de bază, apa și salubritatea, guvernanța, protecția socială, precum și obiectivele orizontale legate de gen și de mediu;

C.

întrucât tehnologiile de digitalizare oferă un potențial de asigurare a durabilității și a protecției mediului; întrucât, cu toate acestea, producția de echipamente digitale utilizează anumite metale rare cu posibilități reduse de reciclare și rezerve cu accesibilitate limitată, iar deșeurile electronice și electrice reprezintă o provocare legată de mediu și de sănătate; întrucât, potrivit unui studiu comun realizat de Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și de Interpol (4), deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) constituie un domeniu prioritar al infracțiunilor împotriva mediului;

D.

întrucât se estimează că 1,1 miliarde de persoane din întreaga lume nu își pot dovedi în mod oficial identitatea, inclusiv înregistrarea nașterii, potrivit actualizării din 2017 a setului global de date de identificare pentru dezvoltare (ID4D), Banca Mondială, dintre care 78 % locuiesc în Africa Subsahariană și în Asia; întrucât acest lucru constituie un obstacol major în calea atingerii țintei de 16,9 prevăzute de ODD și în calea părților interesate și a beneficiilor din mediul digital;

E.

întrucât cinci dintre obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) menționează explicit tehnologiile digitale (ODD 4 privind educația; ODD 5 privind egalitatea de gen; ODD 8 privind condițiile de muncă decente și creșterea economică; ODD 9 privind infrastructura, industrializarea și inovarea; și ODD 17 privind parteneriatele);

F.

întrucât ODD subliniază că asigurarea până în 2020 a unui acces universal și convenabil la internet pentru persoanele din țările cel mai puțin dezvoltate va fi esențială pentru stimularea dezvoltării, întrucât dezvoltarea unei economii digitale ar putea stimula ocuparea decentă a forței de muncă și creșterea economică favorabilă incluziunii, precum și volumele exporturilor și diversificarea acestora;

G.

întrucât, conform UNCTAD, digitalizarea creează din ce în ce mai multe monopoluri și noi provocări pentru politicile antitrust și din domeniul concurenței ale țărilor în curs de dezvoltare și ale celor dezvoltate deopotrivă (5);

H.

întrucât, în revizuirea sa generală a implementării rezultatelor Summitului Mondial privind Societatea Informațională (6), Adunarea Generală a ONU s-a angajat să valorifice potențialul TIC în vederea atingerii obiectivelor Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și a altor obiective de dezvoltare convenite la nivel internațional, remarcând că TIC ar putea accelera progresele în ceea ce privește toate cele 17 ODD;

I.

întrucât conectivitatea reprezintă în continuare o provocare și o preocupare care se află la baza a diferite decalaje digitale privind atât accesul la TIC, cât și utilizarea acestora;

J.

întrucât viteza cu care se dezvoltă economia digitală și lacunele semnificative existente în economia digitală a țărilor în curs de dezvoltare în ceea ce privește elaborarea unor politici naționale, a unor reglementări și a unei legislații sigure privind protecția consumatorilor indică nevoia urgentă de intensificare a capacităților țărilor în curs de dezvoltare, în special țările cel mai puțin dezvoltate, precum și a asistenței tehnice acordate acestora;

K.

întrucât alfabetizarea și competențele digitale sunt elemente esențiale pentru perfecționarea și progresul social și personal, precum și pentru promovarea antreprenoriatului și dezvoltarea unor economii digitale puternice;

L.

întrucât digitalizarea ar trebui să contribuie, de asemenea, la îmbunătățirea mecanismelor de furnizare a ajutorului umanitar și a rezilienței, de prevenire a riscurilor de catastrofe și de sprijinire a tranziției, creând o legătură între ajutorul umanitar și ajutorul pentru dezvoltare în contexte fragile și afectate de conflicte;

M.

întrucât mai mult de jumătate din populația lumii nu este conectată la internet, iar progresele înregistrate în direcția realizării ODD 9 de a crește în mod semnificativ accesul la TIC și de a depune eforturi pentru a asigura accesul universal și convenabil la internet în țările cel mai puțin dezvoltate până în 2020 sunt lente;

N.

întrucât, la nivel mondial, se înregistrează o creștere foarte mare a serviciilor de telefonie mobilă, iar numărul utilizatorilor de telefonie mobilă depășește în prezent numărul persoanelor care au acces la electricitate, la salubritate sau la apă curată,

O.

întrucât inovarea umanitară trebuie să fie în concordanță cu principiile umanitare (umanitate, imparțialitate, neutralitate și independență) și cu principiul demnității;

P.

întrucât inovarea umanitară trebuie să fie efectuată cu scopul de a promova drepturile, demnitatea și capacitățile populației beneficiare și toți membrii unei comunități afectate de criză ar trebui să poată beneficia de inovare, fără bariere discriminatorii în calea utilizării;

Q.

întrucât analiza și reducerea riscurilor trebuie să fie utilizate pentru a preveni efectele negative neintenționate, inclusiv cele care afectează viața privată și securitatea datelor și care au un impact asupra economiilor locale;

R.

întrucât experimentarea, proiectele-pilot și testele trebuie să fie realizate în conformitate cu standardele etice recunoscute pe plan internațional;

Nevoia de a sprijini digitalizarea în țările în curs de dezvoltare

1.

salută strategia D4D a Comisiei, atât timp cât integrează tehnologiile digitale în politica de dezvoltare a UE, care ar trebui să contribuie la realizarea ODD; insistă asupra importanței consolidării unei digitalizări centrate pe ODD; reamintește că revoluția digitală propune societăților un întreg set de provocări noi, aducând atât riscuri, cât și oportunități;

2.

reiterează potențialul enorm al tehnologiei și serviciilor digitale în ceea ce privește realizarea ODD, cu condiția luării de măsuri pentru a combate efectele perturbatoare ale tehnologiilor, cum ar fi automatizarea locurilor de muncă care afectează capacitatea de inserție profesională, excluderea digitală și inegalitatea, securitatea cibernetică, confidențialitatea datelor și problemele de reglementare; reamintește că orice strategie digitală trebuie să fie pe deplin conformă cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și să contribuie la realizarea obiectivelor acesteia, în special în ceea ce privește ODD 4 privind educația de calitate, a ODD 5 privind egalitatea de gen și capacitarea tuturor femeilor și fetelor, a ODD 8 privind condiții de muncă decente și creștere economică și a ODD 9 privind industria, inovarea și infrastructura; reamintește că, dacă se dorește realizarea până în 2030 a ODD, este necesar un parteneriat global, național, regional și local consolidat între actorii guvernamentali, științifici, economici și ai societății civile;

3.

subliniază că, în ciuda pătrunderii sporite a internetului, multe țări în curs de dezvoltare și economii emergente sunt în urmă în ceea ce privește digitalizarea, multe persoane încă nu au acces la TIC și există disparități semnificative între țări și între zonele urbane și cele rurale; reamintește că tehnologia digitală rămâne un instrument și nu un scop și consideră că, având în vedere constrângerile financiare, ar trebui să se acorde prioritate mijloacelor celor mai eficiente de atingere a ODD și că, în anumite țări, chiar dacă digitalizarea poate fi utilă, este în continuare necesar să se asigure îndeplinirea nevoilor de bază ale oamenilor, în special în ceea ce privește accesul la alimente, energie, apă și instalații sanitare, educație și sănătate, astfel cum s-a subliniat în raportul ONU privind ODD din 2017; consideră totuși că condițiile pentru dezvoltarea domeniului digital trebuie să fie integrate încă din etapa proiectării infrastructurilor, chiar dacă acestea vor fi puse în aplicare într-o a doua etapă;

4.

subliniază că este imperativ ca orice strategie comercială digitală să fie pe deplin conformă cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD), care reprezintă un element esențial pentru atingerea ODD; subliniază că accesul la o conexiune la internet și la metode de plată digitale fiabile și conforme cu normele internaționale, însoțite de legislația privind protecția consumatorilor de bunuri și servicii online, de drepturi de proprietate intelectuală, de norme de protecție a datelor cu caracter personal și de legislații fiscale și vamale adecvate comerțului digital, sunt esențiale pentru comerțul digital, dezvoltarea durabilă și creșterea favorabilă incluziunii; remarcă, în acest sens, potențialul acordului privind facilitarea comerțului de a sprijini inițiativele digitale în țările în curs de dezvoltare cu scopul de a facilita comerțul transfrontalier;

5.

solicită dezvoltarea unui plan de acțiune în domeniul inovării tehnice pentru asistență umanitară cu scopul de a asigura respectarea principiilor legale și etice prevăzute în documente precum noul Consens european privind dezvoltarea – „Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru” și „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”;

6.

subliniază că toate aspectele legate de inovarea umanitară ar trebui să fie supuse evaluării și monitorizării, inclusiv unei evaluări a impactului primar și secundar al procesului de inovare; subliniază că evaluarea etică și analiza riscurilor ar trebui să fie efectuate înainte de lansarea unor proiecte de inovare umanitară și digitalizare și ar trebui să includă experți externi sau ai unor părți terțe, dacă este cazul;

7.

solicită punerea în aplicare, în acțiunea externă a UE, a principiilor integrate în Strategia privind piața unică digitală pentru Europa prin sprijinirea cadrelor de reglementare ale partenerilor UE;

8.

solicită o finanțare corespunzătoare în temeiul cadrului financiar multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027, pentru a permite integrarea tehnologiilor digitale în toate aspectele politicii pentru dezvoltare;

9.

constată că introducerea tehnologiei digitale în țările în curs de dezvoltare a depășit de multe ori ritmul de înființare a unor instituții de stat și de instituie a unor reglementări legale și a altor mecanisme care ar putea contribui la gestionarea noilor provocări care apar, în special în domeniul securității cibernetice; subliniază importanța aprofundării colaborării dintre cercetători și inovatori la nivel interregional, a încurajării activităților de cercetare și dezvoltare care promovează progresul științific și transferul de tehnologii și de know-how; solicită ca digitalizarea să ocupe un loc central în viitorul acord post-Cotonou, ca vector al dezvoltării durabile și favorabile incluziunii, în conformitate cu directivele de negociere;

10.

solicită măsuri comune suplimentare în domeniul cooperării pentru infrastructura digitală, deoarece acest lucru ar trebui să devină una dintre activitățile-cheie în cadrul parteneriatului UE cu organizațiile regionale, în special cu Uniunea Africană; subliniază importanța asistenței tehnice și a transferului de expertiză către instituțiile care sunt în proces de elaborare a politicilor digitale la nivel național, regional și continental;

11.

solicită integrarea digitalizării în strategiile naționale de dezvoltare ale statelor membre;

12.

solicită comunității internaționale, inclusiv actorilor nestatali, cum ar fi reprezentanții societății civile, sectorul terț, societățile private și mediul academic, să depună eforturi intersectoriale mai concertate și globale, pentru a se asigura că trecerea la o economie mai digitală nu lasă pe nimeni în urmă și contribuie la realizarea Agendei ONU pentru dezvoltare durabilă, garantând accesul la tehnologii și servicii digitale pentru toți actorii economici și toți cetățenii și evitând excesul de abordări diferite care ar crea incompatibilități, suprapuneri sau lacune legislative; solicită îmbunătățirea articulării politice între UE, statele membre și alți actori relevanți, în vederea consolidării coordonării acestora, a complementarității și a creării de sinergii;

13.

subliniază că tehnologia, inteligența artificială și automatizarea deja înlocuiesc unele locuri de muncă cu calificări reduse și medii; solicită Comisiei să promoveze un proces de digitalizare centrat pe ODD și subliniază că nivelurile minime de protecție socială finanțate de stat sunt esențiale pentru abordarea unor efecte perturbatoare ale noilor tehnologii, pentru a face față schimbărilor de pe piețele mondiale ale forței de muncă și a diviziunii internaționale a muncii, care afectează în special lucrătorii slab calificați din țările în curs de dezvoltare;

14.

solicită sectorului privat să contribuie în mod responsabil la D4D prin tehnologie și inovare, expertiză, investiții, gestionarea riscurilor, modele de afaceri durabile și creștere, ceea ce ar trebui să presupună punerea accentului pe prevenirea, reducerea, repararea, reciclarea și reutilizarea materiilor prime;

15.

regretă că mai puțin de jumătate dintre țările în curs de dezvoltare au o legislație în materie de protecție a datelor, încurajează UE să ofere asistență tehnică autorităților relevante în vederea elaborării unor astfel de legislații, bazându-se în special pe experiența sa și pe legislația proprie, recunoscută pe plan internațional ca fiind un model în acest domeniu; solicită nevoia de a se ține seama de costurile pe care le-ar putea implica asigurarea conformității acestor legislații, în special pentru IMM-uri; constată că, având în vedere dimensiunea transfrontalieră a tehnologiei digitale, legislația privind protecția datelor nu ar trebui să difere prea mult, deoarece acest lucru ar genera incompatibilități;

16.

solicită tuturor părților interesate să colecteze, prelucreze, analizeze și disemineze date și statistici la nivel local, regional, național și mondial, pentru a se asigura un nivel ridicat al protecției datelor, în conformitate cu normele și cu instrumentele internaționale relevante, în vederea îndeplinirii obiectivelor Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă; subliniază că colectarea în timp util de date precise asigură o monitorizare corespunzătoare a punerii în aplicare, adaptarea politicilor și intervențiilor atunci când este necesar, precum și evaluarea rezultatelor obținute și a impactului acestora; reamintește, totuși, că, deși „revoluția datelor” face mai ușoară, mai rapidă și mai ieftină producerea și analizarea datelor dintr-o gamă largă de surse, ea ridică, de asemenea, provocări uriașe în materie de securitate și confidențialitate; subliniază, astfel, că inovațiile în materie de colectare a datelor în țările în curs de dezvoltare nu ar trebui să înlocuiască statisticile oficiale, ci ar trebui să le completeze;

17.

regretă decalajul digital persistent din fiecare țară între femei și bărbați, între diferite zone geografice și între persoane cu vârste, venituri, etnii și stări de sănătate sau handicapuri diferite, printre alți factori de discriminare; insistă, prin urmare, asupra faptului că cooperarea internațională pentru dezvoltare ar trebui să vizeze o mai mare promovare și integrare a persoanelor defavorizate sau în situații vulnerabile, promovând în același timp utilizarea responsabilă a instrumentelor digitale și o conștientizare adecvată a posibilelor riscuri; solicită sprijinirea inovării adaptate la nevoile locale și a tranziției către economiile bazate pe cunoaștere;

18.

solicită, prin urmare, intensificarea eforturilor pentru a răspunde provocărilor legate de excluziunea digitală prin educație și formare pentru dobândirea competențelor digitale esențiale, precum și prin inițiative de facilitare a utilizării adecvate a TIC și a utilizării instrumentelor digitale în punerea în aplicare a metodologiilor participative, în conformitate cu vârsta, situația personală și istoricul persoanelor, incluzând persoanele în vârstă și persoanele cu handicap; observă că cooperarea internațională pentru dezvoltare ar putea să se bazeze pe tehnologiile digitale pentru o mai bună integrare a grupurilor dezavantajate, cu condiția ca acestea să aibă acces la tehnologiile digitale; salută inițiativele precum Săptămâna codului african (Africa Code Week), care contribuie la emanciparea tinerei generații africane prin promovarea competențelor digitale; subliniază importanța învățării online și a învățării la distanță în a se ajunge la zonele îndepărtate și la persoane de toate vârstele;

19.

solicită introducerea alfabetizării digitale în programele la toate nivelurile de educație, de la învățământul primar la cel superior, în țările în curs de dezvoltare, în vederea dobândirii competențelor necesare pentru a îmbunătăți accesul la informații; consideră, cu toate acestea, că instrumentele TIC și noile tehnologii nu ar trebui să înlocuiască profesorii și școlile reale, ci ar trebui să fie utilizate ca un mijloc de îmbunătățire a accesului la educație și a calității acesteia; subliniază că noile tehnologii sunt un instrument esențial pentru diseminarea cunoștințelor, formarea cadrelor didactice și administrarea instituțiilor; subliniază, de asemenea, necesitatea existenței unor centre de formare îmbunătățite la fața locului (printre care școlile de programare), pentru formarea dezvoltatorilor și pentru stimularea creării de soluții și aplicații digitale adecvate realităților și nevoilor locale;

20.

subliniază că reducerea decalajului digital implică, în special în zonele rurale și în zonele îndepărtate, dezvoltarea unei infrastructuri adecvate din punctul de vedere al acoperirii de înaltă calitate, convenabile ca preț, fiabile și sigure și asigurarea accesului la aceasta; constată că, printre principalele cauze care împiedică conectivitatea, se numără sărăcia și absența serviciilor esențiale, împreună cu rețelele terestre subdezvoltate, lipsa unor politici publice și a unor cadre de reglementare favorabile în acest sens, impozitarea ridicată a produselor și serviciilor digitale, concurența redusă pe piață și lipsa unei rețele energetice;

21.

își exprimă îngrijorarea cu privire la dependența tehnologică de un număr mic de operatori și în special de GAFA (Google, Apple, Facebook și Amazon) și solicită dezvoltarea unor alternative pentru promovarea concurenței; constată că acest obiectiv ar putea fi urmărit printr-un parteneriat între UE și Africa;

22.

reamintește că țările în curs de dezvoltare sunt departe de a fi imune la atacurile cibernetice și subliniază riscurile de perturbare a stabilității economice, politice și democratice în cazul în care securitatea digitală nu este garantată; invită toate părțile interesate din lumea digitală conectată să își asume o responsabilitate activă, prin inițiative concrete, pentru a promova sporirea sensibilizării și a cunoștințelor în legătură cu securitatea cibernetică; subliniază, în acest scop, importanța dezvoltării capitalului uman la toate nivelurile pentru a reduce amenințările la adresa securității cibernetice prin formare, educație și creșterea gradului de conștientizare, precum și a instituirii dreptului penal adecvat și a cadrelor transnaționale de combatere a criminalității informatice, precum și a participării active la forurile internaționale, cum ar fi Forumul mondial al OCDE privind securitatea digitală;

23.

reamintește posibilitatea pe care o oferă digitalizarea de a reduce decalajul dintre incluziunea socială, accesul la informații și marginalizarea economică în zonele periferice;

Digitalizarea: un instrument pentru dezvoltarea durabilă

24.

salută Planul european de investiții externe care promovează investițiile în soluții digitale inovatoare pentru nevoile locale, incluziunea financiară și crearea de locuri de muncă decente; subliniază că digitalizarea reprezintă o oportunitate de investiții importantă și că, pe baza colaborării cu instituțiile financiare europene și internaționale și cu sectorul privat, finanțarea mixtă ar constitui, prin urmare, un instrument important pentru mobilizarea resurselor financiare;

25.

solicită Comisiei să lanseze noi inițiative care să se concentreze în special pe dezvoltarea infrastructurii digitale, pe promovarea e-guvernanței și a competențelor digitale, pe consolidarea economiei digitale și pe promovarea ecosistemelor de întreprinderi nou-înființate centrate pe ODD, inclusiv pe oportunități de finanțare pentru microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii (MIMM), pentru a le permite acestora să interacționeze digital cu întreprinderi multinaționale și să aibă acces la lanțurile valorice globale;

26.

invită Comisia să integreze alte tehnologii și servicii digitale în politica de dezvoltare a UE, astfel cum s-a subliniat, printre altele, în ordinea de zi a D4D; subliniază necesitatea de a promova utilizarea tehnologiilor digitale în anumite domenii de politică, printre care e-guvernanța, agricultura, educația, gestionarea apelor, sănătatea și energia;

27.

solicită Comisiei să crească investițiile în infrastructura digitală din țările în curs de dezvoltare, pentru a reduce decalajul digital semnificativ într-un mod eficace din punctul de vedere al dezvoltării și bazat pe principii;

28.

reamintește că MIMM-urile din țările în curs de dezvoltare reprezintă majoritatea întreprinderilor și angajează majoritatea lucrătorilor din sectorul producției și al serviciilor; reiterează că facilitarea comerțului electronic transfrontalier bine reglementat poate avea un impact direct asupra îmbunătățirii mijloacelor de subzistență, a promovării unor standarde de viață mai ridicate și a stimulării ocupării forței de muncă și a dezvoltării economice; reafirmă contribuția pe care o astfel de inițiativă o poate aduce la egalitatea de gen, deoarece un număr mare de astfel de companii sunt deținute și gestionate de femei; subliniază necesitatea de a reduce obstacolele juridice, administrative și sociale aflate în calea spiritului antreprenorial, în special în ceea ce privește femeile; solicită ca digitalizarea să fie utilizată și pentru a promova educația și consolidarea capacităților pentru antreprenoriat în țările în curs de dezvoltare, creând totodată un mediu favorabil pentru întreprinderile nou-înființate și societățile inovatoare;

29.

subliniază necesitatea de a stopa comerțul cu minereuri a căror exploatare finanțează conflicte armate sau care se obțin prin muncă forțată; reamintește că coltanul stă la baza majorității dispozitivelor electronice (de exemplu, smartphone-uri) și că războiul civil, ca urmare a exploatării, extracției și comerțului ilegal, care a inclus regiunea africană a Marilor Lacuri, a cauzat peste 8 milioane de victime, în special în Republica Democrată Congo; subliniază necesitatea de a pune capăt exploatării minorilor în minele de coltan și comerțului ilegal cu coltan, pentru a se obține o extracție și o comercializare adecvate în favoarea populației locale;

30.

subliniază că agricultura, fiind cel mai mare sector al economiei africane, poate beneficia eventual de tehnologiile digitale; subliniază că platformele digitale pot fi utilizate în țările în curs de dezvoltare pentru a informa fermierii cu privire la prețurile de piață și pentru a realiza legătura între ei și potențialii cumpărători, precum și pentru a furniza informații practice despre metode de cultivare și tendințele pieței, informații meteorologice și avertizări și consiliere privind bolile plantelor și animalelor; subliniază, totuși, într-un context în care agricultura are un grad din ce în ce mai mare de cunoștințe și de tehnologie, că agricultura digitală poate avea, de asemenea, un efect social și ecologic perturbator enorm în țările în curs de dezvoltare, întrucât accesul la cele mai recente tehnologii poate rămâne limitat la fermele mari și industrializate active pe piața exporturilor și în culturile orientate către obținerea de profit, în timp ce cunoștințele și abilitățile limitate ar putea marginaliza în continuare agricultura la scară mică în țările în curs de dezvoltare;

31.

insistă asupra faptului că finanțarea UE pentru agricultură în țările în curs de dezvoltare trebuie să fie în concordanță cu natura transformatoare a Agendei 2030 și cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice și, în consecință, cu concluziile Evaluării internaționale a cunoștințelor, științelor și tehnologiilor agricole pentru dezvoltare (IAASTD), precum și cu recomandările raportorului special al ONU privind dreptul la alimentație; subliniază că acest lucru implică recunoașterea multifuncționalității agriculturii și o trecere rapidă de la cultivarea monoculturilor bazate pe utilizarea intensivă a produselor chimice către o agricultură diversificată și durabilă, bazată pe practici agricole agroecologice, consolidând sistemele alimentare locale și agricultura la scară mică;

32.

subliniază că instrumentele TIC pot fi utilizate pentru diseminarea informațiilor, care poate fi esențială în timpul urgențelor și dezastrelor naturale și tehnologice deopotrivă, precum și în zonele sensibile și afectate de conflicte; subliniază că tehnologiile digitale pot permite comunităților cu venituri mici și altor comunități vulnerabile să aibă acces la servicii de bază de calitate (sănătatea, educația, apa, instalațiile sanitare și electricitatea), precum și la ajutoare umanitare și la alte servicii publice și private; subliniază importanța combaterii dezinformării online (știri false) și evidențiază necesitatea unor programe specifice axate pe educația în domeniul mass-mediei ca instrument pentru abordarea acestor provocări;

33.

subliniază că inovarea tehnologică în domeniul asistenței umanitare este o prioritate, mai ales în contextul strămutărilor forțate, pentru a contribui la soluții durabile care să aducă stabilitate și demnitate în viața oamenilor, și poate facilita legătura dintre domeniul umanitar și cel al dezvoltării; salută inițiativele globale de facilitare a inovării în sectorul umanitar, cum ar fi Alianța mondială pentru inovarea în sectorul umanitar (AMU), Fondul pentru inovare în sectorul umanitar (FIU) și Global Pulse al ONU, și solicită UE să promoveze datele deschise și să sprijine cu fermitate comunitățile mondiale de dezvoltatori și proiectanți de programe informatice care creează tehnologii deschise practice, în vederea soluționării problemelor umanitare și în materie de dezvoltare de la nivel internațional;

34.

subliniază că tehnologiile digitale precum SMS și aplicațiile de telefonie mobilă pot oferi noi instrumente la prețuri convenabile pentru difuzarea de informații importante, care pot fi folosite de persoanele sărace sau izolate și de persoanele cu dizabilități; ia act de potențialul tehnologiei telefoanelor mobile, care poate prezenta avantaje, inclusiv costuri de acces mai scăzute datorită creșterii acoperirii rețelei, ușurința în utilizare și scăderea costurilor apelurilor și mesajelor text; reamintește, totuși, în egală măsură, că telefoanele mobile generează riscuri pentru sănătate și mediu, în special din cauza extracției resurselor minerale și a creșterii nivelului de deșeuri de echipamente electrice și electronice; subliniază că digitalizarea are potențialul fie să stimuleze, fie să submineze democrația și solicită UE să reflecte în mod corespunzător asupra acestor riscuri, pentru a controla aplicarea defectuoasă a tehnologiilor digitale atunci când promovează utilizarea inovării tehnologice în cadrul ajutorului pentru dezvoltare și, de asemenea, să promoveze guvernanța internetului;

35.

subliniază importanța construirii unui ecosistem sustenabil pentru economia digitală în vederea reducerii impactului ecologic legat de digitalizare prin dezvoltarea unei utilizări eficiente a resurselor atât în sectorul digital, cât și în cel energetic, în special prin prioritizarea economiei circulare; solicită ca Planul de investiții externe (PIE) să sprijine responsabilitatea producătorului, în mod concret sprijinind IMM-urile care dezvoltă activități de refolosire, reparare și renovare și care încorporează programe de preluare a deșeurilor în activitățile lor, cu scopul de a elimina componentele periculoase utilizate în echipamentele electrice și electronice (EEE); solicită sporirea gradului de conștientizare a consumatorilor cu privire la efectele asupra mediului ale dispozitivelor lor electronice și abordarea în mod eficient a responsabilității comerciale în producția de EEE; subliniază, totodată, necesitatea de a sprijini statisticile privind deșeurile de echipamente electrice și electronice și politicile naționale referitoare la acestea în țările în curs de dezvoltare, astfel încât să contribuie la reducerea la minimum a producerii de deșeuri de echipamente electrice și electronice, să prevină eliminarea ilegală și tratarea necorespunzătoare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice, să promoveze reciclarea și să creeze locuri de muncă în sectorul renovării și al reciclării;

36.

recunoaște că tehnologiile digitale oferă sectorului energetic instrumente inovatoare pentru a optimiza utilizarea resurselor; reamintește, totuși, că tehnologiile digitale au o amprentă ecologică semnificativă, în calitate de consumator de resurse energetice (se estimează că emisiile digitale de CO2 reprezintă 2-5 % din emisiile totale) și metale (cum ar fi argintul, cobaltul, cuprul și tantalul), ceea ce pune în discuție sustenabilitatea lor pe termen lung; reafirmă necesitatea de a schimba modelele de producție și consum pentru a combate schimbările climatice;

37.

recunoaște rolul potențial al tehnologiei digitale în promovarea democrației și participarea cetățenilor la procesul de luare a deciziilor;

38.

subliniază că este important să se creeze și să se pună în aplicare platforme digitale de stat în scop informativ care să sporească posibilitatea ca populația să își cunoască pe deplin propriile drepturi și serviciile oferite de stat cetățenilor;

39.

subliniază că aplicațiile de e-guvernare contribuie la un acces mai rapid și la prețuri mai reduse la servicii publice, îmbunătățesc coerența și gradul de satisfacție a cetățenilor, facilitează articularea și activitățile societății civile și cresc transparența, contribuind astfel în mod semnificativ la promovarea democratizării și la combaterea corupției; subliniază rolul vital pe care îl joacă tehnologia și digitalizarea pentru o politică și o administrație fiscală eficace, facilitând o creștere efectivă a mobilizării resurselor naționale și combaterea fraudei fiscale și a evaziunii fiscale; insistă asupra necesității de a crea identități digitale sigure, care ar putea ajuta la determinarea numărului persoanelor care au nevoie de anumite servicii de bază;

40.

solicită utilizarea posibilităților oferite de domeniul digital pentru a îmbunătăți înregistrarea copiilor la serviciul de stare civilă; subliniază faptul că UNICEF estimează că numai în Africa Subsahariană 95 de milioane de copii nu au fost înregistrați la naștere (7) și, prin urmare, nu dețin un certificat de naștere, că lipsa acestuia împiedică recunoașterea juridică a copilului și, în consecință, existența sa socială încă de la naștere și apoi în viața adultă, denaturând datele demografice ale țărilor, cu consecințe semnificative asupra evaluării nevoilor populației, în special în ceea ce privește accesul la educație sau la asistența medicală;

41.

recunoaște rolul central pe care îl are tehnologia digitală în gestionarea serviciilor de sănătate, în intervențiile de urgență în caz de epidemii, în diseminarea campaniilor de sănătate publică, în facilitarea accesului la serviciile de sănătate, precum și în formarea personalului medico-sanitar, în sprijinirea și promovarea cercetării de bază și în dezvoltarea serviciilor de informare în domeniul sănătății și al e-sănătății; solicită, prin urmare, factorilor de decizie să introducă cadre politice și de reglementare corespunzătoare în vederea extinderii proiectelor de e-sănătate; solicită Comisiei să furnizeze resursele financiare necesare în acest sens;

42.

salută programul online „DEVCO Academy”, care permite formarea online a persoanelor din țările partenere ale UE; solicită să se dezvolte într-o mai mare măsură programe de formare, pentru responsabilii de la nivel local, și stabilirea de proceduri pentru cererile de acordare de subvenții europene, astfel încât acești parteneri să poată identifica mai bine așteptările, obiectivele și condițiile și, prin urmare, să-și sporească șansele ca proiectele lor să fie selectate; subliniază că astfel de inițiative, cu condiția să fie ușor accesibile, eficiente și relevante, ar avea un impact pozitiv asupra absorbției ajutorului și asupra imaginii UE în fața partenerilor săi;

o

o o

43.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Serviciului European de Acțiune Externă.

(1)  JO C 210, 30.6.2017, p. 1.

(2)  JO C 369, 11.10.2018, p. 22.

(3)  JO C 399, 24.11.2017, p. 106.

(4)  Studiul UNEP – Interpol intitulat „Creșterea infracțiunilor împotriva mediului: o amenințare tot mai mare pentru resursele naturale, pace, dezvoltare și securitate”, 2016.

(5)  UNCTAD, „Cooperarea digitală sud-sud pentru industrializare: o agendă regională a integrării” (2017).

(6)  Adunarea Generală a ONU, GA/RES/70/125.

(7)  https://www.unicef.org/reports/state-worlds-children-2016


Miercuri, 14 noiembrie 2018

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/36


P8_TA(2018)0451

Exportul de armament: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC

Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la exporturile de arme: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC (2018/2157(INI))

(2020/C 363/05)

Parlamentul European,

având în vedere principiile consacrate în articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special promovarea democrației și a statului de drept și menținerea păcii, prevenirea conflictelor și întărirea securității internaționale,

având în vedere Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar (denumită în continuare „Poziția comună”) (1),

având în vedere cel de al 19-lea Raport anual întocmit în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Poziția comună (2),

având în vedere Decizia 2018/101/PESC a Consiliului din 22 ianuarie 2018 privind promovarea controlului eficace al exporturilor de arme (3) și Decizia 2017/915/PESC a Consiliului din 29 mai 2017 privind activitățile Uniunii de informare în sprijinul punerii în aplicare a Tratatului privind comerțul cu arme (4),

având în vedere Lista comună actualizată a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare, adoptată de Consiliu la 26 februarie 2018 (5),

având în vedere Ghidul de utilizare a Poziției comune a Consiliului de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar,

având în vedere Aranjamentul de la Wassenaar din 12 mai 1996 pentru controlul exporturilor de arme convenționale și produse și tehnologii cu dublă utilizare, precum și listele, actualizate în decembrie 2017, conținând aceste produse, tehnologii și muniții (6),

având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, din 25 iunie 2012, în special rezultatul 11 litera (e) din planul de acțiune, și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019 din 20 iulie 2015, în special obiectivul 21 litera (d),

având în vedere Tratatul privind comerțul cu arme (TCA) adoptat de Adunarea Generală a ONU la 2 aprilie 2013 (7), care a intrat în vigoare la 24 decembrie 2014,

având în vedere Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității (8),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare (9), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 599/2014 din 16 aprilie 2014, precum și lista de produse și tehnologii cu dublă utilizare din anexa I (denumit în continuare „Regulamentul privind dubla utilizare”),

având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, în special obiectivul 16 de promovare a unor societăți juste, pașnice și favorabile includerii pentru o dezvoltare durabilă,

având în vedere Agenda ONU pentru dezarmare, „Asigurarea viitorului nostru comun”,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 2016/2134 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 noiembrie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (10),

având în vedere Raportul Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru drepturile omului adresat Consiliului pentru Drepturile Omului privind impactul transferurilor de arme asupra exercitării drepturilor omului (11),

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la acest subiect, în special cele din 13 septembrie 2017 (12) și din 17 decembrie 2015 (13) referitoare la punerea în aplicare a Poziției comune,

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării, pentru sprijinirea competitivității și a capacității de inovare a industriei de apărare a UE (EDIDP) (COM(2017)0294) și propunerea de regulament de instituire a Fondului european de apărare (COM(2018)0476),

având în vedere rezoluțiile sale referitoare la situația umanitară din Yemen din 25 februarie 2016 (14), 15 iunie 2017 (15) și 30 noiembrie 2017 (16),

având în vedere rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la utilizarea dronelor înarmate (17),

având în vedere raportul Consiliului pentru Drepturile Omului din 17 august 2018 privind situația drepturilor omului în Yemen, inclusiv încălcările și abuzurile începând din septembrie 2014 (A/HRC/39/43),

având în vedere articolul 52 și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0335/2018),

A.

întrucât dreptul inerent la autoapărare individuală sau colectivă este prevăzut la articolul 51 din Carta Organizației Națiunilor Unite;

B.

întrucât exporturile și transferurile de arme au un impact incontestabil asupra drepturilor omului și asupra securității umane, asupra dezvoltării socioeconomice și democrației; întrucât exporturile de arme contribuie, de asemenea, la crearea unor situații care obligă oamenii să fugă din țările lor; întrucât acestea sunt motive temeinice pentru stabilirea unui sistem de control al armelor strict, transparent, eficace și general acceptat și definit;

C.

întrucât Poziția comună 2008/944/CFSP este un cadru obligatoriu din punct de vedere juridic care stabilește opt criterii; întrucât, ori de câte ori acestea nu sunt îndeplinite, eliberarea unei licențe de export ar trebui refuzată (criteriile 1-4) sau ar trebui, cel puțin, să se ia în considerarea refuzul eliberării unei licențe de export (criteriile 5-8); întrucât decizia de a transfera sau a refuza transferul de tehnologie sau echipament militar rămâne la latitudinea fiecărui stat membru, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din poziția comună;

D.

întrucât cele mai recente cifre (18) arată că exporturile de arme din UE-28 s-au ridicat la peste 27 % din totalul la nivel mondial în perioada 2013-2017, ceea ce ar face din UE, în mod colectiv, al doilea furnizor de arme ca importanță la nivel mondial după SUA (34 %) și înaintea Rusiei (22 %); întrucât, în anii 2015 și 2016, au fost acordate cele mai multe licențe pentru exportul de arme, după valoare, de la începutul colectării de date la nivelul UE, cu o valoare totală de 195,95 miliarde EUR în 2015 și, potrivit celui mai recent raport elaborat de Grupul de lucru pentru exportul de arme convenționale (COARM), 191,45 miliarde EUR în 2016 (19); întrucât, din păcate, cifrele pentru 2015 și 2016 sunt înșelătoare și inexacte, deoarece volumul licențelor reprezintă, în parte, mai mult o exprimare a intenției decât o cifră precisă care indică exporturile reale care pot fi preconizate a se materializa în viitorul apropiat;

E.

întrucât rapoartele anuale privind COARM sunt până în prezent singurul instrument al cărui scop este să asigure punerea în aplicare a poziției comune; întrucât aceste rapoarte au contribuit la o mai mare transparență în ceea ce privește exporturile de arme ale statelor membre, iar numărul de orientări și clarificări din Ghidul de utilizare a crescut în mod considerabil; întrucât poziția comună a crescut volumul informațiilor cu privire la acordarea licențelor de export de arme;

F.

întrucât mediul de securitate atât la nivel mondial, cât și regional s-a schimbat în mod radical, în special în vecinătatea sudică și estică a Uniunii, iar acest lucru evidențiază nevoia urgentă de a îmbunătăți și de a face mai sigure metodologiile de producere a informațiilor pentru evaluările de risc necesare pentru acordarea licențelor de export;

G.

întrucât, potrivit articolului 3 din poziția comună, cele opt criterii stabilesc doar o serie de standarde minime, neaducând atingere niciunei măsuri mai restrictive în ceea ce privește controlul armelor pe care le-ar putea adopta statele membre; întrucât procesul de luare a deciziilor în ceea ce privește acordarea sau refuzarea unei licențe de export de armament ține de competența exclusivă a statelor membre;

H.

întrucât nu toate statele membre furnizează informații complete către COARM; întrucât, din cauza modalităților diferite de colectare a datelor și a procedurilor de depunere din diferitele state membre, precum și a interpretării diferite conferite de acestea celor opt criterii, seturile de date sunt incomplete și variază, iar practicile de export de arme sunt foarte diferite; subliniază faptul că schimbul de informații trebuie să fie compatibil cu legislația și procedurile administrative naționale din fiecare țară;

I.

întrucât în prezent nu există niciun mecanism de verificare standardizată, independentă și de informare privind respectarea celor opt criterii ale poziției comune;

J.

întrucât în ultimii ani au fost adoptate măsuri privind traficul de arme de calibru mic și armament ușor, cu o listă actualizată a produselor și tehnologii cu dublă utilizare în cadrul Aranjamentului de la Wassenaar; întrucât, deși aspecte precum controlul brokerajului cu armament, producția autorizată în afara UE și controlul utilizatorilor finali au fost înscrise pe ordinea de zi și, într-o anumită măsură, încorporate în poziția comună, numeroase produse, în special în domeniul produselor cu dublă utilizare, al tehnologiei cibernetice și al supravegherii, continuă să nu fie cuprinse în sistemul de control;

K.

întrucât cel de al 19-lea raport anual indică faptul că 40,5 % dintre licențele de export de arme au fost acordate țărilor din regiunea MENA, în cuantum de 77,5 miliarde EUR, Arabia Saudită, Egiptul și Emiratele Arabe Unite (EAU) reprezentând cea mai mare parte a acestor exporturi, în valoare de 57,9 miliarde EUR;

L.

întrucât, în unele cazuri, armele exportate în anumite țări, spre exemplu în Arabia Saudită, EAU și către unii membri ai coaliției conduse de Arabia Saudită, au fost utilizate în conflicte cum ar fi cel din Yemen; întrucât asemenea exporturi încalcă în mod clar poziția comună;

M.

întrucât rezoluția Parlamentului European din 25 februarie 2016 referitoare la situația umanitară din Yemen a invitat pe Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să lanseze o inițiativă care să impună Arabiei Saudite un embargo al UE asupra armelor;

N.

întrucât armele care fac obiectul unei licențe de transfer de către statele membre ale UE și utilizate ulterior în actualul conflict din Yemen au avut un impact catastrofal asupra dezvoltării sustenabile a Yemenului;

O.

întrucât sectorul apărării a devenit un punct focal al politicii UE, deoarece Strategia globală a UE (SGUE) susține că o „industrie de apărare europeană durabilă, inovatoare și competitivă este esențială pentru autonomia strategică a Europei și pentru o politică de securitate și apărare comună (PSAC) credibilă” (20); întrucât exporturile de arme sunt esențiale pentru stimularea bazei industriale și tehnologice a apărării europene și întrucât prioritatea industriei de apărare este de a garanta securitatea și apărarea statelor membre ale UE și de a contribui la punerea în aplicare a PESC; întrucât principala sarcină a Fondului european de apărare și, ca precursor, a EDIDP, care a fost lansat recent, este de a „susține competitivitatea industriei europene de apărare” (21);

P.

întrucât măsuri legate de transparență cum ar fi monitorizarea exporturilor de arme contribuie la întărirea încrederii între statele membre;

Q.

întrucât articolul 10 din Poziția comună prevede explicit că respectarea celor opt criterii primează asupra eventualelor interese economice, sociale, comerciale sau industriale ale statelor membre,

Consolidarea Poziției comune și îmbunătățirea punerii sale în aplicare

1.

subliniază faptul că statele au dreptul legitim de a achiziționa tehnologie militară pentru propria apărare; observă că menținerea industriei de apărare face parte din propria apărare a statelor membre;

2.

observă că piața europeană a apărării servește ca instrument pentru garantarea securității și apărării statelor membre, a cetățenilor Uniunii și contribuie la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comună (PESC) și, în special, a politicii de securitate și apărare comună (PSAC); invită statele membre să depășească actuala lipsă de eficiență a cheltuielilor de apărare cauzată de suprapunere, fragmentare și lipsa interoperabilității și să își propună ca UE să devină un furnizor de securitate și printr-un control mai bun al exporturilor de arme;

3.

recunoaște faptul că UE este singura uniune de state care are un cadru obligatoriu din punct de vedere juridic prin care controlul exporturilor de arme este în curs de îmbunătățire, inclusiv în regiunile în criză și în țările cu un palmares discutabil în domeniul drepturilor omului; salută, în acest context, faptul că țări europene și țări terțe non-europene s-au alăturat sistemului de control al exporturilor de arme pe baza Poziției comune; încurajează, de asemenea, celelalte țări candidate, țările aflate în procesul de obținere a statutului de țară candidată sau țările care doresc să se angajeze în alt mod pe calea aderării la UE să aplice dispozițiile poziției comune;

4.

subliniază necesitatea urgentă de a întări rolul delegațiilor UE în sprijinirea statelor membre și a SEAE în ceea ce privește evaluările riscurilor legate de acordarea licențelor de export și punerea în aplicare a controalelor utilizatorilor finali, a controalelor ulterioare expedierii și a inspecțiilor la fața locului;

5.

constată că cele opt criterii sunt aplicate și interpretate în moduri diferite de către statele membre; solicită o aplicare uniformă, coerentă și coordonată a celor opt criterii și implementarea deplină a poziției comune, cu toate obligațiile sale;

6.

consideră că metodologia de evaluare a riscurilor pentru acordarea de licențe de export ar trebui să conțină principiul precauției și că statele membre, în plus față de evaluarea pentru a vedea dacă tehnologia militară specifică ar putea fi folosită pentru represiune internă sau în alte scopuri nedorite ar trebui, de asemenea, să evalueze riscurile pe baza situației generale din țara de destinație, ținând seama de factori cum ar fi situația democrației și a statului de drept și dezvoltarea sa economică și socială;

7.

invită statele membre și SEAE, în conformitate cu recomandările sale din 13 septembrie 2017, să utilizeze actualul proces de reexaminare pentru a întări mecanismele de schimb de informații, punând la dispoziție informații mai bune din punct de vedere calitativ și cantitativ pentru evaluările de risc în vederea eliberării licențelor de export, după cum urmează:

(a)

oferind sistematic și în timp util mai multe informații despre licențele de export și exporturile efective, inclusiv despre utilizatorii finali care creează motive de îngrijorare, despre cazurile de deturnare, despre certificatele de utilizator final falsificate sau care prezintă în alt mod motive de suspiciune, precum și despre curtieri sau companii de transport asupra cărora planează suspiciuni, în conformitate cu legislația națională;

(b)

menținând o listă a entităților și persoanelor condamnate pentru încălcarea legislației privind exportul de arme, a cazurilor identificate de deturnare și a persoanelor care sunt cunoscute sau suspectate că ar fi implicate în comerțul ilegal cu arme sau în activități care constituie o amenințare pentru securitatea națională și internațională;

(c)

comunicând cele mai bune practici adoptate pentru punerea în aplicare a celor opt criterii;

(d)

transformând Ghidul de utilizare actual într-o resursă online interactivă;

(e)

transformând raportul anual al UE într-o bază de date online deschisă și publică, până la sfârșitul anului 2019, noul format urmând să fie aplicat datelor din 2017;

(f)

încurajând proceduri clare și bine stabilite de colaborare între forțele de ordine și autoritățile de pază a frontierei, pe baza schimbului de informații, pentru a întări cooperarea în materie de securitate și a eradica fenomenul traficului ilicit de arme, care constituie un element de risc pentru securitatea UE și cetățenii săi;

8.

solicită statelor membre și SEAE să crească numărul angajaților care lucrează în domenii legate de export, atât la nivel național, cât și la nivelul UE; încurajează utilizarea fondurilor UE pentru întărirea capacităților în rândul funcționarilor însărcinați cu autorizarea și cu asigurarea aplicării legii din statele membre;

9.

reamintește că unul dintre motivele pentru instituirea poziției comune a fost de a preîntâmpina folosirea armelor europene împotriva forțelor armate ale statelor membre, precum și de a împiedica încălcări ale drepturilor omului și prelungirea conflictelor armate; reamintește că poziția comună stabilește cerințele minime pe care statele membre trebuie să le aplice în domeniul controlului exporturilor de arme și include obligația de a analiza cererile de acordare a licențelor de export plecând de la toate cele opt criterii enumerate în aceasta;

10.

critică neaplicarea sistematică a celor opt criterii de către unele state membre și faptul că tehnologia militară ajunge la destinații și la utilizatori finali care nu îndeplinesc criteriile prevăzute în poziția comună; își reiterează apelul pentru o evaluare independentă a respectării de către statele membre a celor opt criterii ale poziției comune; consideră că ar trebui promovată o mai mare convergență în aplicarea celor opt criterii; regretă lipsa unor dispoziții privind sancțiunile ce ar trebui impuse statelor membre care nu verifică respectarea celor opt criterii înainte de acordarea licențelor; îndeamnă statele membre să îmbunătățească coerența punerii în aplicare a poziției comune și le recomandă acestora să ia măsuri pentru efectuarea de controale independente;

11.

consideră că exporturile către Arabia Saudită, EAU și alți membri ai coaliției din Yemen conduse de cea dintâi nu respectă cel puțin criteriul 2, din cauza implicării acestor țări în încălcări grave ale legislației umanitare, astfel cum a fost constatate de către autoritățile competente ale ONU; reiterează apelul său din 13 septembrie 2017 privind necesitatea urgentă de a impune un embargo asupra armelor în Arabia Saudită și invită VP/ÎR și Consiliul să extindă acest embargo asupra tuturor celorlalți membri ai coaliției din Yemen conduse de Arabia Saudită;

12.

consideră că este necesar să se inițieze un proces care să ducă la un mecanism de sancționare a statelor membre care nu respectă poziția comună;

13.

constată că unele state membre au încetat să mai furnizeze arme Arabiei Saudite și altor membri ai coaliției din Yemen conduse de Arabia Saudită ca urmare a acțiunilor lor, în timp ce altele au continuat să furnizeze tehnologii militare; felicită acele state membre ca Germania și Țările de Jos, care și-au schimbat practicile legate de conflictul din Yemen; cu toate acestea, regretă profund faptul că alte state membre par să nu ia în considerare comportamentul țării de destinație și utilizarea finală a armelor și a munițiilor exportate; subliniază că această discrepanță în ceea ce privește practicile riscă să submineze întregul regim european de control al armelor;

14.

este alarmat de faptul că au fost aprobate aproape toate cererile de licență pentru exporturi în anumite țări cum ar fi Arabia Saudită, chiar dacă exporturile către aceste țări încalcă cel puțin criteriile 1-6 din poziția comună, având în vedere că neîndeplinirea criteriilor 1-4 trebuie să ducă la refuzul acordării licenței; regretă că aproape toate cererile de licențe (95 %) pentru exporturile către Arabia Saudită au fost aprobate pentru categoria ML9 (22) (nave de război utilizate pentru a executa blocada navală a Yemenului), și categoriile ML10 (aeronave) și ML4 (bombe etc.), care au fost esențiale pentru campania aeriană, contribuind la deteriorarea situației umanitare, la subminarea dezvoltării sustenabile a întregii țări și la suferința actuală a populației din Yemen;

15.

este șocat de cantitatea de arme și muniții fabricate în UE, găsite în posesia Daesh în Siria și în Irak; ia act de faptul că Bulgaria și România nu au reușit să aplice în mod eficace poziția comună în ce privește retransferurile care contravin certificatelor de utilizator final; invită toate statele membre să refuze transferuri similare în viitor, în special către SUA și Arabia Saudită, și invită SEAE și statele membre, în special Bulgaria și România, să explice, în contextul COARM, dar și în public în fața Subcomisiei pentru securitate și apărare a Parlamentului (SEDE), ce măsuri au fost luate în această privință; invită SEAE să trateze numeroasele cazuri semnalate de recentul raport de cercetare privind conflictele, și să analizeze metode mai eficiente de evaluare a riscului de deturnare în COARM și în alte foruri pertinente, inclusiv instituind, în contextul procesului de reexaminare, o obligație pentru statele membre de a refuza o licență de export în cazul în care există un risc evident ca tehnologia sau echipamentele militare ce urmează a fi exportate să fie deturnate; hotărăște să lanseze o anchetă în acest sens;

16.

este preocupat de faptul că furnizarea de sisteme de armament în timpul războiului și în situații marcate de tensiuni politice semnificative poate afecta în mod disproporționat populația civilă; subliniază că conflictele ar trebui rezolvate cu prioritate prin mijloace diplomatice; invită, prin urmare, statele membre ale UE să adopte măsuri în favoarea unei veritabile politici externe și de securitate comune;

17.

recunoaște că o mai bună aplicare a criteriului 8 ar constitui o contribuție decisivă la obiectivele coerenței politicilor în favoarea dezvoltării ale UE și la obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, în special obiectivul nr. 16.4; invită statele membre și SEAE să utilizeze în acest sens procesul de reexaminare, aflat în curs, a poziției comune; recomandă în acest sens actualizarea Ghidului utilizatorului și punerea accentului nu numai asupra impactului pe care achiziționarea de arme îl are asupra dezvoltării țării beneficiare, ci și asupra potențialului prejudiciu asupra dezvoltării cauzat de utilizarea armelor, inclusiv în alte țări decât cea de destinație;

18.

sugerează că ar trebui să se studieze posibilitatea ca UE să sprijine respectarea de către statele membre a celor opt criterii ale poziției comune, în special prin furnizarea de informații în timpul etapei de evaluare a riscurilor, prin efectuarea de verificări ale utilizatorilor finali, prin controale ex ante ale transporturilor și prin actualizarea periodică a listei țărilor terțe care îndeplinesc criteriile poziției comune;

19.

ia act de faptul că Consiliul efectuează o reevaluare a punerii în aplicare a poziției comune și a îndeplinirii obiectivelor sale în 2018; solicită ca reexaminarea poziției comune să analizeze modul în care aceasta este pusă în aplicare la nivel național, inclusiv o evaluare a diferitelor moduri în care este pusă în aplicare în legislația și reglementările statelor, a metodelor utilizate pentru evaluarea cererilor de licențe și a agențiilor guvernamentale și ministerelor implicate; subliniază, în acest sens, faptul că proiectele finanțate prin intermediul recent-lansatului EDIDP și al viitorului Fond de apărare trebuie supuse controlului național și controlului UE, iar mecanismele/sistemele de raportare trebuie să fie supuse unui control parlamentar deplin; consideră că propunerea de Instrument european pentru pace trebuie, de asemenea, să facă obiectul unui control parlamentar;

20.

invită statele membre să depășească actuala lipsă de eficiență a cheltuielilor de apărare cauzată de suprapunere, fragmentare și lipsa interoperabilității și să își propună ca UE să devină un furnizor de securitate și printr-un control mai bun al exporturilor de arme;

21.

consideră că acțiunile referitoare la produse în legătură cu armele de calibru mic și armamentul ușor, atunci când sunt produse în principal pentru export, ar trebui excluse de la finanțare din partea Uniunii în contextul viitorului regulament de instituire a Fondului european de apărare (FED) (COM(2018)0476);

22.

consideră că, în contextul Brexitului, ar fi important ca Regatul Unit să se angajeze să respecte în continuare poziția comună și să aplice dispozițiile sale operative la fel ca și alte țări terțe europene;

23.

subliniază că ambiția de a spori competitivitatea sectorului european de apărare nu trebuie să submineze aplicarea celor opt criterii ale poziției comune, deoarece acestea au întâietate în fața oricăror interese comerciale, sociale sau industriale ale statelor membre;

24.

consideră că punerea în aplicare a Directivei 2009/43/CE de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității ar trebui să fie în concordanță cu Poziția comune, inclusiv în ceea ce privește piesele de schimb și componentele; constată că poziția comună nu prevede limitări ale domeniului de aplicare și că, prin urmare, cele opt criterii se aplică și transferurilor în interiorul UE;

25.

reiterează efectele negative pe care exporturile insuficient controlate de tehnologii de supraveghere cibernetică ale întreprinderilor din UE le pot avea asupra securității infrastructurii digitale a UE și asupra respectării drepturilor omului; subliniază, în această privință, importanța unei actualizări rapide, eficace și cuprinzătoare a Regulamentului UE privind produsele cu dublă utilizare, reamintește poziția Parlamentului cu privire la propunerea Comisiei, aprobată de o majoritate covârșitoare în ianuarie 2018, și sugerează că Consiliul ar trebui să stabilească o poziție ambițioasă, astfel încât colegiuitorii să poată ajunge la un acord înainte de încheierea actualei legislaturi; invită statele membre, în ceea ce privește controlarea exporturilor și aplicarea celor opt criterii, să acorde mai multă atenție produselor care pot avea o utilizare atât civilă, cât și militară, cum ar fi tehnologia de supraveghere, precum și, în mod similar, componentelor care pot fi folosite în războiul cibernetic sau pentru a comite încălcări ale drepturilor omului; îndeamnă statele membre și Comisia să investească fonduri suficiente în tehnologie și în resurse umane pentru formarea persoanelor în cadrul unor programe de securitate cibernetică specifice; invită statele membre să promoveze, la nivel internațional, adăugarea bunurilor în cauză pe listele de control (în special Wassenaar);

26.

încurajează statele membre să efectueze o examinare mai detaliată a producției sub licență de către țările terțe și să asigure garanții mai solide împotriva utilizărilor nedorite; solicită aplicarea strictă a Poziției comune în ceea ce privește producția sub licență în țările terțe; solicită limitarea acordurilor de producție sub licență la țările care sunt părți sau semnatare ale ATT și obligarea acestor țări terțe să exporte numai echipamentele produse sub licență cu autorizație explicită din partea statului membru exportator inițial;

27.

subliniază că trebuie elaborată o abordare pentru soluționarea situațiilor în care statele membre interpretează diferit cele opt criterii din poziția comună pentru exporturile de produse care sunt, în esență, asemănătoare, către destinații și utilizatori finali similari, pentru a menține condiții de concurență echitabile și credibilitatea UE în străinătate;

28.

solicită statelor membre și SEAE să elaboreze o strategie specifică pentru a proteja în mod oficial avertizorii de integritate care denunță practicile desfășurate de entități și întreprinderi din industria de armament, care contravin criteriilor și principiilor poziției comune;

29.

solicită, de asemenea, extinderea, respectiv aplicarea celor opt criterii și la transferul de personal militar, de securitate și de poliție, la serviciile legate de exporturile de armament, la know-how și formare, la tehnologia de securitate precum și la serviciile militare și de securitate private;

30.

îndeamnă statele membre și SEAE să coopereze îndeaproape pentru a preveni riscurile pe care le implică deturnarea și depozitarea de arme, precum traficul și ilegal de arme și contrabanda; subliniază riscul ca armele exportate către țări terțe să fie reintroduse în UE prin contrabandă și trafic cu arme;

31.

solicită statelor membre și SEAE să adauge un criteriu nou la poziția comună pentru a se asigura că, la acordarea licențelor, riscul de corupție în ceea ce privește exporturile pertinente este luat în considerare în mod corespunzător;

Raportul anual al COARM

32.

salută eforturile depuse de COARM în vederea cooperării, a coordonării și a convergenței (cu referire în special la Ghidul de utilizare a poziției comune), respectiv a întăririi și punerii în aplicare a poziției comune, în special în ce privește campaniile de sensibilizare, precum și procesele de aliniere și de armonizare în cadrul UE și cu țări terțe;

33.

își exprimă regretul cu privire la publicarea foarte târzie a celui de al 18-lea raport anual pentru 2015, în martie 2017, și a celui de al 19-lea raport anual pentru 2016, în februarie 2018; solicită garantarea unei proceduri de raportare și depunere mai standardizate și în timp mai util, prin stabilirea unui termen-limită strict pentru prezentarea datelor, cel târziu în luna ianuarie din anul următor anului în care au avut loc exporturile, precum și prin stabilirea unei date fixe de publicare nu mai târziu de luna martie a anului care urmează anului în care s-au făcut exporturile;

34.

reamintește că, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Poziția comună, toate statele membre sunt obligate să raporteze cu privire la exporturile lor de arme și îndeamnă toate statele membre să respecte pe deplin obligațiile care le revin, astfel cum sunt prevăzute în Poziția comună; subliniază că, pentru înțelegerea modului în care sunt aplicate cele opt criterii, sunt esențiale date defalcate de înaltă calitate privind livrările efective;

35.

critică faptul că un număr de state membre nu au înaintat contribuții complete la cel de al 19-lea raport anual pe baza unor date detaliate, specifice fiecărei țări; este preocupat de faptul că, prin urmare, lipsesc informații importante din raportul anual al COARM, care nu este, așadar, actualizat sau nu este în măsură să prezinte o imagine completă a activităților de export ale statelor membre; consideră că ar trebui instituit un sistem standardizat de verificare și raportare, pentru a oferi informații mai detaliate și exhaustive; își reiterează solicitarea ca toate statele membre care nu au prezentat contribuții complete, să furnizeze informații suplimentare privind exporturile lor anterioare, în vederea elaborării următorului raport anual;

36.

observă că, potrivit celui de al 19-lea raport anual, criteriile invocate pentru refuzul autorizării sunt aplicate de manieră diferită, criteriul 1 fiind invocat de 82 de ori, criteriul 2 de 119 ori, criteriul 3 de 103 ori, criteriul 4 de 85 de ori, criteriul 5 de opt ori, criteriul 6 de 12 ori, criteriul 7 de 139 de ori, iar criteriul 8 o dată; constată cu preocupare că numărul licențelor refuzate a scăzut în total și în termeni relativi (doar 0,76 % dintre cererile de licențe au fost respinse în 2016, comparativ cu aproape 1 % în 2015); ia act cu dezamăgire de faptul că, în continuare, raportul nu a inclus cifrele referitoare la rezultatele consultărilor privind refuzul notificărilor și invită statele membre să includă aceste date în rapoartele anuale viitoare;

37.

sugerează ca informații suplimentare să fie colectate de la statele membre și publicate atât la nivel național, cât și în raportul anual COARM; sugerează, de asemenea, ca raportul anual al COARM să fie completat cu o prezentare generală, care să includă, printre altele, comparații ale tendințelor față de anii precedenți, precum și date agregate;

Parlamentul și societatea civilă

38.

observă că nu toate parlamentele naționale din UE examinează deciziile guvernamentale de acordare a licențelor; subliniază că Regulamentul de procedură al Parlamentului prevede posibilitatea de a oferi răspunsuri periodice la rapoartele anuale ale UE privind exporturile de arme și solicită, în acest sens, o îmbunătățire a situației actuale, precum și garantarea faptului că Parlamentul va răspunde la raportul anual al COARM cu propriul său raport anual, care ar trebui să fie în afara cotei; invită parlamentele naționale să facă schimb de cele mai bune practici existente în domeniul informării și supravegherii exporturilor de arme;

39.

subliniază rolul important al parlamentelor naționale, al Parlamentului European, al societății civile, al autorităților de control al exporturilor de arme și al asociațiilor sectoriale atât în a sprijini și încuraja standardele convenite ale poziției comune la nivel național și european, cât și în a stabili un sistem de control transparent și responsabil; solicită, în consecință, un mecanism de control transparent și solid, care să consolideze rolul parlamentelor și al societății civile; încurajează parlamentele naționale, societatea civilă și mediul universitar să efectueze o monitorizare independentă a comerțului cu arme și invită statele membre și SEAE să sprijine astfel de activități, inclusiv prin mijloace financiare;

40.

subliniază importanța și legitimitatea controlului parlamentar în ceea ce privește datele referitoare la controlul exporturilor de arme și modul de efectuare a acestui control; solicită, în acest sens, instituirea de măsuri, acordarea de sprijin și furnizarea informațiilor necesare pentru a garanta exercitarea deplină a funcției de control public;

41.

sugerează ca exporturile de produse finanțate în temeiul EDIDP și/sau al Fondului european de apărare (FED) să fie incluse în datele transmise separat către COARM pentru a asigura o monitorizare atentă a acelor produse care au fost finanțate de la bugetul european; invită Consiliul și Parlamentul să convină asupra unui regim detaliat de interpretare și punere în aplicare, care să includă un organism de supraveghere, un organism de sancționare și un comitet de etică pentru a asigură că criteriile poziției comune sunt aplicate cel puțin produselor finanțate în temeiul EDIDP și/sau FED, pentru a asigura cadre de export egale pentru țările implicate; consideră că interpretarea și punerea în aplicare comune ar trebui să se aplice eventual tuturor exporturilor de arme din statele membre;

Controlul internațional al armelor și dezarmarea

42.

subliniază ambițiile UE de a deveni un actor mondial pentru pace; consideră că UE ar trebui să își asume o responsabilitate sporită în ceea ce privește pacea și securitatea în Europa și în lume prin intermediul altor mecanisme îmbunătățite de control al exporturilor și inițiative de dezarmare, precum și că, în calitate de actor mondial responsabil, ea ar trebui să constituie un exemplu, și anume să aibă un rol activ, iar statele membre să depună toate eforturile pentru a găsi o poziție comună în domeniile neproliferării armelor, dezarmării mondiale și controlării transferurilor de arme, precum și în întărirea cercetării și a dezvoltării în ce privește tehnologiile și procesele de conversie de la structurile de utilizare militară la structurile de utilizare civilă, și prin măsuri precum acordarea de avantaje la export pentru produsele în cauză;

43.

recunoaște că toate statele membre ale UE sunt semnatare ale ATT; solicită universalizarea ATT și axarea în mai mare măsură pe țările care nu sunt semnatare; salută, de asemenea, eforturile de sensibilizare în privința ATT și sprijină punerea sa efectivă în aplicare;

44.

încurajează statele membre să ajute țările terțe în procesul de elaborare, îmbunătățire și aplicare a sistemelor de control al armelor, în conformitate cu poziția comună;

45.

își reiterează poziția în legătură cu sistemele autonome de arme letale (LAWS); solicită interzicerea exporturilor de produse utilizate pentru dezvoltarea și producerea unor astfel de sisteme de arme;

46.

consideră că un tratat internațional eficace de control al exporturilor de arme ar trebui să cuprindă toate transferurile, inclusiv transferurile interstatale, transferurile dintre state și utilizatorii finali nestatali și contractele de leasing, precum și împrumuturile, cadourile, ajutoarele și orice alte forme de transfer;

o

o o

47.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al NATO, precum și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1)  JO L 335, 13.12.2008, p. 99.

(2)  JO C 56, 14.2.2018, p. 1.

(3)  JO L 17, 23.1.2018, p. 40.

(4)  JO L 139, 30.5.2017, p. 38.

(5)  JO C 98, 15.3.2018, p. 1.

(6)  http://www.wassenaar.org/controllists/, „Lista produselor și tehnologiilor și munițiilor cu dublă utilizare”, în cadrul Aranjamentului de la Wassenaar pentru controlul exporturilor de arme convenționale și produse și tehnologii cu dublă utilizare.

(7)  Tratatul privind comerțul cu arme, ONU, 13-27217.

(8)  JO L 146, 10.6.2009, p. 1.

(9)  JO L 134, 29.5.2009, p. 1.

(10)  JO L 338, 13.12.2016, p. 1.

(11)  A/HRC/35/8.

(12)  JO C 337, 20.9.2018, p. 63.

(13)  JO C 399, 24.11.2017, p. 178.

(14)  JO C 35, 31.1.2018, p. 142.

(15)  JO C 331, 18.9.2018, p. 146.

(16)  JO C 356, 4.10.2018, p. 104.

(17)  JO C 285, 29.8.2017, p. 110.

(18)  „Tendințe în transferurile internaționale de arme”, 2017 (Fișă de informare SIPRI, martie 2018).

(19)  http://enaat.org/eu-export-browser/licence.de.html

(20)  „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, Bruxelles, iunie 2016.

(21)  „Lansarea Fondului european de apărare”, (COM(2017)0295), 7 iunie 2017.

(22)  Nave de război (de suprafață sau subacvatice), echipamente navale speciale, accesorii, componente și alte nave de suprafață https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52016XG0406(01)&from=RO


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/45


P8_TA(2018)0456

Necesitatea unui mecanism cuprinzător pentru democrație, statul de drept și drepturi fundamentale

Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la necesitatea unui mecanism cuprinzător la nivelul UE pentru protejarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale (2018/2886(RSP))

(2020/C 363/06)

Parlamentul European,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 cu recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (1),

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, convențiile, recomandările, rezoluțiile și rapoartele Adunării Parlamentare, ale Comitetului de miniștri, ale Comisarului pentru drepturile omului și ale Comisiei de la Veneția ale Consiliului Europei,

având în vedere avizul nr. 1/2018 din 17 iulie 2018 al Curții Europene de Conturi referitor la propunerea Comisiei din 2 mai 2018 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre,

având în vedere Raportul anual pe 2018 privind drepturile fundamentale al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (ADF),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158),

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2018 referitoare la o propunere prin care i se solicită Consiliului să stabilească, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, existența unui risc clar de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor pe care se întemeiază Uniunea (2),

având în vedere Rezoluția sa din 1 martie 2018 referitoare la decizia Comisiei de a activa articolul 7 alineatul (1) din TUE în raport cu situația din Polonia (3),

având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la statul de drept în Malta (4),

având în vedere Rezoluția sa din 19 aprilie 2018 referitoare la protecția jurnaliștilor de investigație din Europa: cazul jurnalistului slovac Ján Kuciak și al Martinei Kušnírová (5),

având în vedere dezbaterea în plen purtată la 3 octombrie 2018 cu privire la situația statului de drept în România,

având în vedere Rezoluția sa din 1 martie 2018 referitoare la situația drepturilor fundamentale în UE în 2016 (6),

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Consiliului din 2 mai 2018 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (COM(2018)0322),

având în vedere tabloul de bord al UE privind justiția pe 2018,

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Uniunea Europeană se întemeiază pe valori precum respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităților, și întrucât aceste valori sunt comune statelor membre;

B.

întrucât statul de drept, democrația și drepturile fundamentale se află într-o relație triunghiulară, susținându-se reciproc și protejând nucleul constituțional al UE și al statelor sale membre;

C.

întrucât, în 2014, Comisia a stabilit un cadru pentru statul de drept; întrucât la acest cadru s-a apelat o singură dată, acest instrument dovedindu-se insuficient pentru a preveni sau înlătura amenințările la adresa statului de drept;

D.

întrucât Uniunea Europeană nu are un mecanism obiectiv și permanent de monitorizare a democrației, a drepturilor fundamentale și a statului de drept în toate statele membre;

E.

întrucât Tabloul de bord al UE privind justiția pe 2018 arată că există în continuare probleme în funcționarea sistemelor judiciare ale statelor membre, precum și în ceea ce privește impactul anumitor reforme realizate în statele membre;

F.

întrucât există pe rol un număr mare de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în domeniul justiției, drepturilor fundamentale și cetățeniei (7);

G.

întrucât ADF a publicat mai multe rapoarte care evidențiază provocările cu care se confruntă democrația, statul de drept și drepturile fundamentale în diferite state membre, pe teme cum ar fi reducerea spațiului de acțiune pentru organizațiile societății civile în Europa (8);

H.

întrucât, după cum s-a putut observa, amenințările la adresa democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale au fost tratate prin reacții ad hoc, ceea ce a condus la abordări foarte diferite de la un stat membru la altul;

I.

întrucât Comisia a inițiat procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din TUE ca reacție la situația din Polonia, aceeași procedură fiind inițiată de Parlamentul European ca reacție la situația din Ungaria;

J.

întrucât Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a înființat un grup de monitorizare a statului de drept, care și-a început activitatea axându-se pe asasinarea jurnaliștilor de investigație și statul de drept;

K.

întrucât aceste reacții ale UE sunt în general mai degrabă reactive decât preventive, fiind îngreunate de atenția inegală și politizată acordată în diferite state membre provocărilor la adresa democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale;

L.

având pe 2 mai 2018 Comisia a publicat o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre (COM(2018)0324),

M.

întrucât avizul nr. 1/2018 al Curții de Conturi privind propunerea de regulament a subliniat necesitatea de a clarifica mai bine sursele de îndrumare și procedurile prin care se poate stabili existența unor deficiențe generalizate ale statului de drept în statele membre;

N.

întrucât rapoartele anterioare privind combaterea corupției la nivelul UE și rapoartele de țară din 2018 din cadrul semestrului european indică că corupția din diferite state membre stârnește motive serioase de îngrijorare, erodând astfel încrederea cetățenilor în instituții și în statul de drept;

O.

întrucât provocările la adresa statului de drept și a democrației în statele membre au pus în pericol spațiul de libertate, securitate și justiție, întemeiat pe prezumția juris tantum de încredere reciprocă;

P.

întrucât provocările la adresa statului de drept și a democrației în statele membre pun în pericol legitimitatea acțiunii externe a Uniunii, în special în raport cu politicile sale de aderare și de vecinătate;

Q.

întrucât toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt obligate să respecte, să apere și să promoveze democrația, statul de drept și drepturile fundamentale;

R.

întrucât Uniunea nu a aderat încă la CEDO, deși este obligată să facă acest lucru în temeiul articolul 6 alineatul (2) din TUE;

S.

întrucât Comisia și Consiliul nu au dat curs rezoluției Parlamentului referitoare la un mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale și, prin urmare, au refuzat până în prezent să adopte acordul interinstituțional privind Pactul UE pentru DSF;

1.

regretă faptul că Comisia nu a prezentat încă o propunere pentru a înființa un mecanism cuprinzător al UE privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale și invită Comisia să facă acest lucru, în special prin propunerea de a adopta Acordul interinstituțional privind Pactul UE pentru DSF, în viitoarea sa inițiativă nelegislativă pentru a impune cu mai multă strictețe aplicarea statului de drept în Uniunea Europeană;

2.

își reiterează apelul în favoarea unui mecanism al UE cuprinzător, permanent și obiectiv de protecție a democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale și subliniază că un astfel de mecanism este necesar acum cu mai mare urgență decât oricând;

3.

reamintește principalele elemente ale unui astfel de mecanism propus de Parlament sub forma unui pact interinstituțional pentru DSF, care constă într-o revizuire anuală bazată pe elemente concrete și nediscriminatorie, care să evalueze, pe picior de egalitate, respectarea de către toate statele membre ale UE a valorilor prevăzute la articolul 2 din TUE, cu recomandări specifice fiecărei țări (Raportul european privind DSF), urmată de o dezbatere interparlamentară și un ciclu permanent de politică DSF în cadrul instituțiilor UE;

4.

reamintește că raportul european privind DSF trebuie să integreze și să completeze instrumentele existente, în special Tabloul de bord privind justiția, Organismul de monitorizare a pluralismului mass-media, raportul anticorupție și procedurile de evaluare inter pares întemeiate pe articolul 70 din TFUE, înlocuind Mecanismul de cooperare și de verificare pentru Bulgaria și România. regretă decizia Comisiei de a nu publica Raportul UE privind combaterea corupției în 2017;

5.

invită Comisia să aibă în vedere corelarea propunerii sale de regulament privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre cu un mecanism UE cuprinzător, permanent și obiectiv pentru protejarea democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale;

6.

invită Consiliul să ajungă la un acord pentru a adera la acordul interinstituțional privind Pactul pentru DSF și să sprijine și alte propuneri ale Comisiei de consolidare a democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale;

7.

consideră că, în cazul în care Comisia și Consiliul resping în continuare instituirea unui Pact pentru DSF, Parlamentul ar putea lua inițiativa de a lansa un proiect-pilot pentru DSF și o dezbatere interparlamentară;

8.

invită Consiliul să își asume cu toată seriozitatea rolul instituțional în cadrul procedurilor în curs de desfășurare în temeiul articolul 7 alineatul (1) din TUE, să informeze Parlamentul imediat și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii și să invite Parlamentul să îi prezinte propunerea sa motivată Consiliului;

9.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Comitetului European al Regiunilor, pentru a o distribui parlamentelor și consiliilor subnaționale.

(1)  JO C 215, 19.6.2018, p. 162.

(2)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0340.

(3)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0055.

(4)  JO C 356, 4.10.2018, p. 29.

(5)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0183.

(6)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0056.

(7)  http://ec.europa.eu/atwork/applying-eu-law/infringements-proceedings/infringement_decisions/index.cfm?lang_code=RO&typeOfSearch=true&active_only=1&noncom=0&r_dossier=&decision_date_from=&decision_date_to=&PressRelease=true&DG=JUST&title=&submit=Search

(8)  Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Provocări întâmpinate de organizațiile societății civile care activează în domeniul drepturilor omului în UE, Viena, 18 ianuarie 2018.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/49


P8_TA(2018)0457

Punerea în aplicare a Acordului de asociere UE-Georgia

Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de asociere UE-Georgia (2017/2282(INI))

(2020/C 363/07)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 8 și titlul V, în special articolele 21, 22, 36 și 37 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), precum și partea a cincea din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Acordul de asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Georgia, pe de altă parte, care a intrat pe deplin în vigoare la 1 iulie 2016,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare din 18 decembrie 2014 care cuprind proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a acordului de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Georgia, pe de altă parte (1), și din 21 ianuarie 2016 privind acordurile de asociere / zonele de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare (ZLSAC) cu Georgia, Moldova și Ucraina (2), recomandarea sa din 15 noiembrie 2017 privind Parteneriatul estic (3), și la rezoluția sa legislativă din 14 martie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Georgiei (4), precum și Rezoluția sa din 14 iunie 2018 referitoare la teritoriile georgiene ocupate la zece ani de la invazia rusă (5),

având în vedere planurile naționale de acțiune pentru punerea în aplicare a acordurilor de asociere între Uniunea Europeană și Georgia,

având în vedere documentul de lucru comun al Comisiei Europene și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind Raportul de punere în aplicare a asocierii privitor la Georgia din 9 noiembrie 2017 (SWD(2017)0371),

având în vedere Declarațiile comune ale întâlnirilor la nivel înalt ale Parteneriatului Estic, în special cea din 24 noiembrie 2017 de la Bruxelles,

având în vedere cadrul de cooperare „20 de rezultate pentru 2020” stabilit în cadrul summitului de la Riga din 2015, care promovează o economie, o guvernanță, o conectivitate și o societate mai puternice,

având în vedere Cadrul unic de sprijin al UE pentru Georgia în perioada 2017-2020,

având în vedere rezultatele primei reuniuni a Consiliului de asociere dintre UE și Georgia, care a avut loc la 5 februarie 2018,

având în vedere rezultatele reuniunilor adunării Euronest, cea mai recentă datând din 25-27 iunie 2018, care s-au concretizat în șapte rezoluții care fac apel la UE să își intensifice eforturile de mediere în cazul conflictelor înghețate,

având în vedere declarația finală și recomandările formulate în cadrul celei de-a șasea reuniuni a Comitetului parlamentar de asociere UE-Georgia, desfășurată la 26 aprilie 2018,

având în vedere declarația comună a celei de a treia reuniuni a Platformei societății civile UE-Georgia din 22 martie 2018,

având în vedere primul raport al Comisiei aferent mecanismului privind suspendarea temporară a exceptării de la obligativitatea vizelor, publicat la 20 decembrie 2017 (COM(2017)0815),

având în vedere avizul final al Comisiei de la Veneția din 19 martie 2018 privind reforma constituțională a Georgiei (CDL-AD(2018)005),

având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei din 21 septembrie 2015 intitulat „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020” (SWD(2015)0182),

având în vedere raportul publicat la 2 iulie 2015 de Transparency International și intitulat „Starea corupției: Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova și Ucraina”,

având în vedere studiile întocmite de experți pentru Comisia pentru afaceri externe, inclusiv studiul intitulat „Reformele electorale în trei țări din vecinătatea estică – Ucraina, Georgia și Moldova și impactul acestora asupra evoluțiilor politice din aceste țări”, publicat la 26 octombrie 2017 (6), studiul intitulat „Acordurile de asociere între UE și Moldova, Georgia și Ucraina”, publicat la 28 iunie 2018 (7), precum și studiul comparativ intitulat „Dezvoltarea unui cadru instituțional pentru punerea în aplicare a acordurilor de asociere în Georgia, Moldova și Ucraina: un studiu comparativ”, publicat în septembrie 2018 (8),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0320/2018),

A.

întrucât relațiile dintre UE și Georgia sunt în permanență aprofundate grație unor noi realizări majore, în concordanță cu acordul de asociere UE-Georgia, cu acordul privind o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare (ZLSAC) UE-Georgia și cu programul de asociere, inclusiv intrarea în vigoare a regimului de liberalizare a vizelor și aderarea la Comunitatea Energiei;

B.

întrucât respectarea deplină a valorilor fundamentale, inclusiv democrația, statul de drept, buna guvernanță, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a drepturilor minorităților reprezintă o piatră de temelie pentru continuarea integrării europene;

C.

întrucât situația umanitară din regiunile ocupate Osetia de Sud și Abhazia și izolarea acestora continuă să reprezinte una dintre principalele probleme pentru Georgia;

D.

întrucât indicele de percepție a corupției al Transparency International din 2017 arată o menținere a rezultatelor bune în ceea ce privește combaterea corupției;

E.

întrucât noua Strategie națională de combatere a criminalității organizate pentru perioada 2017-2020 și planul său de acțiune adoptat în 2017 se concentrează pe combaterea criminalității organizate, tranzitului de droguri și criminalității informatice, precum și pe introducerea unei activități polițienești orientate spre comunitate care se bazează pe analize științifice;

F.

întrucât Convenția de la Istanbul, având drept scop prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, a intrat în vigoare la 1 septembrie 2017 și s-a înființat o Comisie inter-agenții privind egalitatea de gen, violența împotriva femeilor și violența în familie;

G.

întrucât clasamentul mondial al libertății presei întocmit de „Reporteri fără frontiere” indică o ușoară îmbunătățire, Georgia trecând în 2018 de pe locul 64, ocupat în 2017, pe locul 61,

1.

salută călduros parcursul de reforme susținute și progresele înregistrate în punerea în aplicare a AA și a acordului privind ZLSAC, care au plasat Georgia în poziția de partener strategic-cheie al UE în regiune; invită autoritățile georgiene să continue să asigure stabilitatea. punerea în aplicare a reformelor democratice și să mențină eforturile depuse pentru a îmbunătăți situația pe plan economic și social pentru cetățenii georgieni, care sunt afectați de sărăcie persistentă, șomaj și de un nivel ridicat de emigrare din motive economice, ca factori-cheie în câștigarea încrederii și a adeziunii populației în cursul procesului de consolidare a suveranității și a integrității teritoriale a Georgiei în cadrul frontierelor sale recunoscute internațional și de aprofundare a cooperării dintre UE și Georgia;

2.

constată cu satisfacție că agenda europeană a Georgiei continuă să întrunească un consens transpartinic și susținerea majorității cetățenilor georgieni; subliniază că, în conformitate cu articolul 49 din TUE și în concordanță cu Declarația de la Roma din 25 martie 2017, orice stat european poate solicita să devină membru al UE, cu condiția respectării criteriilor de la Copenhaga; reamintește, în același timp, propunerea unei politici privind un „Parteneriat estic plus” (EaP+) susținută de Parlament cu scopul de a deschide noi perspective; salută inițiativa guvernului georgian de a elabora o Foaie de parcurs pentru integrarea în UE, care vizează aprofundarea relațiilor existente în prezent între UE și Georgia; salută implicarea activă a Georgiei în activitățile platformelor multilaterale instituite în cadrul Parteneriatului estic;

3.

laudă autoritățile georgiene pentru campaniile periodice de informare privind beneficiile și oportunitățile economice care decurg din AA și din acordul privind ZLSAC și cu privire la asistența oferită de acestea în gestionarea adaptărilor necesare;

Cadrul instituțional în vigoare pentru punerea în aplicare a acordului de asociere

4.

remarcă faptul că sprijinul acordat de UE Georgiei se va situa între 371 de milioane EUR și 453 de milioane EUR pentru perioada 2017-2020, cu fonduri suplimentare disponibile pe baza principiului „mai mult pentru mai mult”, în concordanță cu programul de asociere UE-Georgia; încurajează Comisia să acorde această asistență în mod proporțional cu capacitatea de absorbție a Georgiei și cu eforturile de punere în aplicare a reformelor depuse de această țară; ia act de decizia Georgiei de a reduce numărul total al ministerelor de la 14 la 11 în vederea optimizării funcțiilor și a reducerii cheltuielilor și salută decizia guvernului georgian de a realoca educației economiile rezultate în urma acestui proces;

5.

solicită o implicare mai puternică a prim-ministrului și a ministrului afacerilor externe în asigurarea unei supravegheri politice la nivel înalt a punerii în aplicare a AA, în special prin raționalizarea structurilor guvernamentale relevante, prin coordonarea și sincronizarea planurilor ministerelor de resort, precum și prin punerea în aplicare integrală și eficace a acestora; salută integrarea Biroului ministrului de stat pentru integrare europeană în ministerul afacerilor externe; sugerează, cu toate acestea, ca întregul aparat ministerial să își asume responsabilitatea pentru realizarea obiectivului integrării europene;

6.

salută adoptarea unei versiuni pe trei ani a planului de punere în aplicare a AA/ZLSAC și invită autoritățile georgiene să elaboreze o strategie de reformă care să completeze aceste planuri, să se concentreze asupra rezultatelor și în alte domenii decât cel legislativ și de formare a personalului și care să fie bazată pe o evaluare a impactului realizată de către experți, abordând totodată și cooperarea interinstituțională dintre parlament, guvern și administrația prezidențială; încurajează, în acest context, parlamentul georgian să își intensifice eforturile depuse în scopul verificării conformității proiectelor de propuneri de reformă pe plan intern cu AA;

7.

accentuează necesitatea ca Georgia să încredințeze sarcinile legate de punerea în aplicare a programului de asociere unui efectiv de personal cu înaltă calificare; solicită autorităților georgiene să garanteze că unitățile structurale care se ocupă de problemele de integrare europeană din toate ministerele sunt dotate cu un număr suficient de funcționari special calificați; invită SEAE și/sau Comisia Europeană să ofere asistență în ceea ce privește consolidarea capacităților și formarea funcționarilor georgieni care se ocupă de punerea în aplicare a AA/acordului privind ZLSAC;

8.

salută instituirea Adunării Interparlamentare a Georgiei, Moldovei și Ucrainei și încurajează această adunare să monitorizeze procesul de punere în aplicare a acordurilor de asociere;

9.

îndeamnă SEAE și/sau Comisia Europeană să stimuleze capacitățile interne cu scopul de a intensifica monitorizarea punerii în aplicare a AA, în special prin sporirea resurselor umane dedicate, care să dețină cunoștințe aprofundate privind sistemul administrativ și juridic al Georgiei, precum și să treacă la o evaluare calitativă a progreselor înregistrate, în special prin introducerea unor procese de examinare analitică care să permită evaluarea nivelului efectiv de aliniere la acquis-ul UE, în conformitate cu cerințele AA;

10.

subliniază rolul crucial pe care societatea civilă, inclusiv partenerii sociali, îl joacă în punerea în aplicare a AA, în calitate de actori care veghează la realizarea reformelor, și salută eforturile depuse de aceasta în monitorizarea punerii în aplicare a acordului; invită solicită autoritățile georgiene să se asigure că reformele realizate în contextul implementării AA/acordului privind ZLSAC presupun deplina implicare a reprezentanților societății civile, precum și a partenerilor sociali – care este relevantă mai ales din perspectiva aspectelor legate de realizarea unui model social „european” – și solicită autorităților și UE să asigure accesul acestora, precum și al persoanelor care locuiesc în zone izolate, la informații privind punerea în aplicare a AA;

11.

subliniază importanța comunicării proactive destinate cetățenilor georgieni în legătură cu beneficiile tangibile și cu obiectivele Parteneriatului estic, precum și în legătură cu nevoia de a combate dezinformarea prin intermediul diseminării informației bazate pe fapte, accesibile și de bună calitate în toate limbile țării partenere; invită Georgia să își îmbunătățească strategia de comunicare, cu sprijinul UE și al statelor sale membre;

12.

salută deschiderea, la Tbilisi, la 4 septembrie 2018, a Școlii europene din cadrul Parteneriatului estic, care prevede un program de bacalaureat internațional pentru elevii provenind din toate țările Parteneriatului estic; încurajează autoritățile georgiene să aloce un loc mai important studiilor europene în programele școlare și universitare standard;

13.

sprijină constatările și concluziile preliminare cu privire la primul tur al alegerilor prezidențiale organizate în 2018 în Georgia, astfel cum au fost prezentate de misiunea internațională de observare a alegerilor, inclusiv de delegația Parlamentului European ce intră în componența acesteia; salută caracterul competitiv al alegerilor și absența cazurilor de violență; regretă ocuparea Osetiei de Sud și a Abhaziei de către Rusia, precum și decizia autorităților care guvernează de facto regiunea Osetiei de Sud de a închide frontiera administrativă cu Georgia, împiedicând astfel mulți cetățeni georgieni să participe la scrutin; invită autoritățile și partidele politice să abordeze, înainte de cel de-al doilea tur al alegerilor, aspectele care suscită preocupări, în special utilizarea abuzivă a resurselor statului, stabilirea unor plafoane excesiv de ridicate pentru finanțarea campaniilor electorale, precum și atacurile verbale intense ale unor demnitari care au vizat organizațiile independente ale societății civile;

Dialogul politic

14.

reafirmă faptul că poziția UE față de reformele constituționale din Georgia coincide cu evaluarea în general pozitivă a Comisiei de la Veneția; regretă amânarea până în 2024 a implementării unui sistem electoral complet proporțional; își reafirmă disponibilitatea de a observa viitoarele alegeri din Georgia și de a sprijini autoritățile georgiene în urmărirea și punerea în aplicare a recomandărilor care vor fi prezentate; reiterează faptul că componența Comisiei electorale centrale nu ar trebui să fie afectată de nicio influență politică și că, în perioada premergătoare alegerilor, ar trebui să se garanteze eliminarea oricărei posibilități de utilizare abuzivă a resurselor administrative; invită autoritățile georgiene să demareze o anchetă corespunzătoare care să investigheze incidentele violente motivate politic survenite pe durata alegerilor parlamentare din 2016;

15.

sprijină consolidarea democratică a instituțiilor politice ale Georgiei și este hotărât să ofere asistență în acest domeniu; remarcă faptul că Georgia se numără printre puținele țări în care toate ramurile puterii sunt implicate în Parteneriatul pentru o guvernare deschisă; subliniază importanța urmăririi unui program de reforme ambițioase, menit să asigure neutralitatea politică a instituțiilor de stat și a personalului lor; subliniază rolul opoziției în cadrul unui sistem parlamentar și pune în evidență nevoia urgentă de a institui mecanisme mai riguroase de control al executivului, inclusiv prin valorificarea capacității deputaților de a adresa în mod regulat întrebări miniștrilor și prim-ministrului, ca modalitate de a asigura asumarea răspunderii de către aceștia din urmă;

16.

salută punerea efectivă în aplicare a regimului de scutire de vize pentru cetățenii georgieni începând cu 27 martie 2017; ia act de respectarea de către Georgia a criteriilor de referință privind liberalizarea regimului vizelor și încurajează monitorizarea regulată a acesteia pentru a asigura continuitatea conformării; ia act de faptul că introducerea regimurilor de călătorii fără viză are rezultate pozitive în ceea ce privește dezvoltarea contactelor interpersonale; laudă Georgia pentru măsurile luate în vederea abordării cu promptitudine a nerespectărilor condițiilor regimului de călătorii fără viză și invită statele membre ale UE să recunoască Georgia ca țară de origine sigură; subliniază importanța intensificării cooperării dintre autoritățile judiciare și agențiile de aplicare a legii din Georgia și cele din statele membre ale UE;

17.

salută punerea în aplicare continuă a strategiei și a planului de acțiune privind migrația ale Georgiei și intensificarea reabilitării sectoarelor de frontieră cu Turcia și Azerbaidjan;

18.

sprijină Georgia în eforturile sale de a duce o politică de soluționare pașnică a conflictelor, reconciliere și implicare și de participare constructivă la dezbaterile internaționale de la Geneva; salută eforturile Georgiei de a menține dialogul cu Rusia; își exprimă aprecierea pentru inițiativa intitulată „Un pas către un viitor mai bun”, prezentată la 4 aprilie 2018, care urmărește îmbunătățirea condițiilor umanitare și socioeconomice ale populațiilor din regiunile ocupate și promovarea contactelor interpersonale și a încrederii între comunități divizate;

19.

reamintește cu regret că, după 10 ani, Federația Rusă continuă să ocupe în mod ilegal teritoriile georgiene și își reiterează sprijinul clar pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei; ia act de acțiunea în justiție introdusă de Georgia la Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva Rusiei, care se referă la utilizarea de măsuri coercitive împotriva persoanelor care trăiesc în Abhazia și Osetia de Sud și de adoptarea de către parlamentul georgian a unei rezoluții prin care se instituie lista neagră „Othozoria-Tatunașvili” a persoanelor care au fost condamnate sau sunt cercetare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor, răpire, tortură sau tratament inuman; subliniază faptul că este necesară o poziție coerentă, coordonată, unită și fermă a comunității internaționale împotriva politicii Rusiei de ocupare și anexare;

20.

îndeamnă autoritățile georgiene să depună eforturi suplimentare pentru a depăși obstacolele existente și să încerce să extindă beneficiile AA și ale acordului de liber schimb aprofundat și cuprinzător la populațiile Abhaziei și Osetiei de Sud/regiunii Țhinvali, prin îmbunătățirea comunicării cu privire la noile posibilități care decurg din acord și prin elaborarea de proiecte ad hoc de cooperare comercială și economică la nivel local;

21.

felicită Georgia pentru participarea sa continuă la operațiunile civile și militare de gestionare a crizelor din cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC); accentuează necesitatea de a dezvolta în continuare un dialog strategic la nivel înalt pe probleme de securitate între UE și Georgia, în special cu privire la combaterea radicalizării, a extremismului violent, a propagandei și a amenințărilor hibride;

Statul de drept, buna guvernanță și libertatea presei

22.

salută rezultatele obținute de Georgia în lupa împotriva corupției la nivel mediu și mic, care i-au permis să ocupe o poziție bună la nivel regional din perspectiva indicilor de percepție a corupției; subliniază totuși că fenomenul corupției la nivel înalt în rândul elitei rămâne o problemă serioasă; salută punerea în aplicare de către Georgia a strategiei și a planului său de acțiune privind combaterea corupției; solicită Georgiei să se asigure că Agenția anticorupție este independentă, protejată de orice interferențe politice și separată de Serviciul de Securitate a Statului; reiterează importanța separării efective a puterilor și a unei disocieri clare între politică și interesele economice și subliniază faptul că reușita efortului de combatere a corupției depinde de un sistem judiciar independent și de un bilanț solid al anchetelor în cazuri de corupție la nivel înalt, care constituie încă un obiectiv de atins; consideră că Georgia este un partener important al UE în diferite domenii de cooperare, cum ar fi lupta împotriva terorismului și a criminalității organizate;

23.

îndeamnă autoritățile georgiene să instituie un mecanism veritabil, independent și eficace de investigare și urmărire în justiție a abuzurilor comise de către funcționarii însărcinați cu aplicarea legii, care să nu fie plasat sub autoritatea procurorului general, pentru a aborda problema persistente a imposibilității de a responsabiliza autorii acestor fapte; salută, așadar, crearea Serviciului de inspectori al statului pentru investigarea cazurilor de încălcare a drepturilor omului comise de funcționarii însărcinați cu aplicarea legii;

24.

este foarte preocupat de presiunea exercitată de Turcia asupra rezidenților turci din Georgia, precum și asupra unor instituții de învățământ, pentru presupusa lor afiliere la mișcarea Gülen; îndeamnă autoritățile georgiene să urmărească îndeaproape cazul respectiv, asigurându-se că procedurile judiciare și orice acțiuni întreprinse sunt în deplină conformitate cu principiile și standardele europene; îndeamnă Uniunea Europeană să sprijine și să ajute țările Parteneriatului estic să facă față presiunilor exercitate – în special în ultimele luni – de către Turcia;

25.

ia act de reforma în curs a sistemului judiciar și de elementele care indică o sporire a imparțialității și a transparenței acestuia, însă reamintește faptul că Comisia de la Veneția și-a exprimat îngrijorarea față de modificările legislative propuse, care nu asigură neutralitatea politică a Consiliului Procurorilor; solicită să se adopte măsurile necesare pentru a consolida sistemul judiciar – inclusiv prin creșterea capacității sale administrative – și să se asigure independența deplină a sistemului judiciar și a Parchetului; solicită să se asigure controlul democratic al ministerului de interne, inclusiv al poliției și al serviciilor de securitate, care trebuie să facă obiectul unui proces de restructurare și reformă, pentru a garanta, printre altele, transparența, în special în ceea ce privește procesul de selecție, numire în funcție și promovare a judecătorilor, precum și procedurile disciplinare care îi privesc;

26.

subliniază importanța reformelor aflate în curs în domeniul administrației publice; salută noua lege a funcției publice și așteaptă punerea sa rapidă în aplicare în interesul asigurării unei creșteri continue a încrederii publicului;

27.

constată cu îngrijorare că guvernul georgian nu a adoptat noi acte legislative pentru a îmbunătăți accesul publicului la informații; regretă că reforma propusă limitează și mai mult accesul în acest domeniu; invită guvernul georgian să asigure accesul efectiv la informațiile publice; reamintește că acesta este un angajament esențial asumat în cadrul AA;

28.

îndeamnă guvernul Georgiei să continue punerea în aplicare a reformei în domeniul gestionării finanțelor publice;

29.

salută adoptarea Strategiei naționale de combatere a criminalității organizate;

30.

solicită parlamentului Georgiei să examineze un pachet de modificări care are ca scop reformarea legislației privind politica în domeniul drogurilor, în conformitate cu decizia Curții Constituționale din 30 noiembrie 2017;

31.

salută aprobarea unui pachet de legi de îmbunătățire a situației deținuților de către parlamentul Georgiei;

Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

32.

invită autoritățile georgiene să continue să operaționalizeze mecanismul de coordonare în domeniul drepturilor omului instituit la nivel național și să își intensifice cooperarea în cadrul forurilor multilaterale; își exprimă preocuparea cu privire la absența progreselor în cadrul anchetei desfășurate în legătură cu răpirea din Tbilisi a jurnalistului azer Afgan Muhtarli, care a pus în evidență numeroase deficiențe în ceea ce privește funcționarea serviciilor de securitate, inclusiv interferența din partea partidelor politice; invită guvernul georgian să asigure finalizarea cu promptitudine și în mod concludent a acestei anchete și subliniază necesitatea ca Georgia să instituie un mediu de siguranță și securitate pentru apărătorii drepturilor omului care își au reședința pe teritoriul său, pentru a garanta că astfel de cazuri nu vor mai apărea;

33.

ia act de hotărârea din 28 noiembrie 2017 a Curții Europene a Drepturilor Omului în legătură cu fostul prim-ministru Vano Merabișvili, care a stabilit că au fost încălcate prevederile articolului 18 din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât au existat „un plan secret” și „motive ascunse” în contextul arestării lui Vano Merabișvili;

34.

subliniază importanța unei politici clare, transparente și bazate pe drepturile omului și a mecanismelor de investigare, urmărire penală și compensare a încălcărilor drepturilor omului comise de administrațiile anterioare, cu asigurarea că acest proces respectă pe deplin principiul statului de drept și garanțiile procedurale;

35.

solicită autorităților georgiene să ia măsuri suplimentare pentru a proteja libertățile fundamentale și drepturile omului, în special în ceea ce privește grupurile vulnerabile, prin combaterea discursurilor de incitare la ură și a discriminării, inclusiv pe piața muncii – prin intermediul unui cod al muncii modificat, împotriva persoanelor LGBTQI, a romilor, a persoanelor suferind de HIV/SIDA, a persoanelor cu dizabilități și a altor minorități; invită, în special, Georgia să armonizeze legislația privind drepturile persoanelor cu dizabilități cu Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, pe care a ratificat-o în 2014; salută recenta ratificare de către Georgia a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), precum și adoptarea legii privind limba oficială și a Strategiei guvernamentale pentru egalitate civică și integrare și solicită ca acestea să fie implementate rapid și să se creeze un mecanism de monitorizare eficient;

36.

solicită autorităților georgiene să ia măsuri suplimentare pentru a proteja femeile împotriva tuturor formelor de violență, abuzuri sexuale și hărțuire sexuală la locul de muncă și în spațiul public și să stimuleze creșterea numărului de femei de pe piața muncii și din viața politică, unde sunt în continuare subreprezentate;

37.

solicită să se consolideze protecția drepturilor copiilor, inclusiv prevenirea violenței împotriva copiilor, și să se îmbunătățească accesul la educație pentru toți copiii, inclusiv pentru cei cu dizabilități; reiterează responsabilitatea guvernului georgian de a supraveghea îndeaproape situația copiilor din orfelinate și instituții rezidențiale religioase;

38.

reamintește importanța mass-mediei libere și independente, a independenței editoriale și pluralismului și transparenței în ceea ce privește drepturile de proprietate în sectorul mass-mediei, ca principii democratice esențiale; ia act cu satisfacție de progresele din Georgia, așa cum reiese din clasamentul mondial al libertății presei din 2018 stabilit de organizația „Reporteri fără Frontiere”; evidențiază politizarea conținutului mediatic; reamintește cazul care a vizat canalul de televiziune Rustavi 2;

Cooperarea comercială și economică

39.

salută accentul pus pe crearea de locuri de muncă, precum și pe protecția drepturilor lucrătorilor, în special prin adoptarea unei legi privind siguranța la locul de muncă, care să soluționeze eficace problema ridicatului cost uman cauzat de incidentele la locul de muncă; îndeamnă parlamentul Georgiei să extindă domeniul de aplicare al legii, pentru a evita excepțiile de la aplicarea sa; reamintește autorităților georgiene obligația lor de a respecta standardele internaționale în domeniul muncii și subliniază nevoia de a transforma Departamentul pentru inspectarea condițiilor de muncă într-un sistem de sine stătător și independent de inspecție a muncii aliniat la Convenția nr. 81 a OIM, pentru a îmbunătăți siguranța la locul de muncă și pentru a reduce munca nedeclarată; solicită să se pună capăt discriminării de către angajatori a celor care se prevalează de drepturile lor sindicale; își exprimă preocuparea față de fenomenul muncii copiilor și de libertatea de asociere insuficientă în cazul sindicatelor; amintește că securitatea la locul de muncă, în conformitate cu cerințele AA, are o importanță crucială;

40.

observă că UE este cel mai important partener comercial al Georgiei, schimburile cu UE reprezentând aproape o treime din schimburile comerciale totale ale Georgiei, precum și cel mai important donator și actorul responsabil de cel mai mare procent de investiții străine directe în țară; salută punerea în practică a principalelor reforme structurale care vizează îmbunătățirea mediului economic și a mediului de afaceri și creșterea la maximum a beneficiilor oferite de ZLSAC; ia act cu satisfacție de progresele Georgiei în ceea ce privește alinierea legislației sale ce vizează aspectele legate de comerț, inclusiv măsurile sanitare și fitosanitare, însă solicită să se realizeze mai multe progrese în domeniul siguranței alimentare; subliniază importanța reformelor structurale în curs legate de îmbunătățirea climatului de investiții în Georgia; subliniază că este necesar ca autoritățile georgiene să garanteze o distribuire echitabilă a rezultatelor creșterii economiei georgiene în rândul populației, precum și ca AA să fie pus în aplicare în beneficiul IMM-urilor;

41.

constată cu satisfacție că unele produse noi au început să fie exportate în UE, cu toate că Georgia exportă în continuare în principal produse agricole de bază și materii prime; încurajează Comisia să sprijine Georgia să identifice domeniile care ar putea stimula și mai mult diversificarea economică și să le ofere prioritate în procesul de punere în aplicare a acordului de liber schimb aprofundat și cuprinzător; recomandă ca Georgia să aibă în vedere o strategie de diversificare în ceea ce privește coșul de produse exportate către piețele din UE;

42.

apreciază progresele înregistrate în domeniul achizițiilor publice și alinierea preconizată a legislației până în 2022; subliniază importanța unui organism de control imparțial și independent; îndeamnă guvernul Georgiei să îmbunătățească transparența sistemului de achiziții publice, în special prin reducerea derogărilor de la licitațiile deschise existente în legislația privind achizițiile publice, pentru a reduce volumul total al contractelor necompetitive;

43.

salută aderarea Georgiei la Convenția pan-euromediteraneeană cu privire la regulile de origine, care va permite cumulul de origine în cadrul acordului de liber schimb aprofundat și cuprinzător; încurajează Georgia, de asemenea, să adere la Convenția privind un regim de tranzit comun;

Energia și alte domenii de cooperare

44.

salută dobândirea de către Georgia a calității de membru al Comunității Energiei și progresele înregistrate în direcția integrării pieței energetice a Georgiei cu cea a UE prin intermediul convergenței în materie de reglementare, în conformitate cu AA și cu Tratatul de instituire a Comunității Energiei; crede cu tărie că aceste evoluții constituie un progres în direcția îndeplinirii condițiilor pentru realizarea unui amestec energetic paneuropean în concordanță cu Acordul de la Paris privind măsurile de combatere a schimbărilor climatice și cu obiectivul 10 al Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă cu privire la măsurile de combatere a sărăciei energetice; îndeamnă autoritățile georgiene să depună toate eforturile necesare pentru a accelera procesul de adoptare a acquis-ului UE în domeniul energiei, cu sprijinul UE, precum și cooperarea științifică și dezvoltarea inovării în domeniul eficienței energetice și al energiei regenerabile; constată că, pentru punerea în aplicare a unor planuri cum este cel de integrare a ministerului energiei în ministerul economiei și dezvoltării durabile, este necesar să se asigure o strânsă coordonare cu parlamentul georgian;

45.

recomandă autorităților georgiene să elaboreze o strategie energetică națională solidă, să reducă nivelul subvențiilor pentru energie și să îmbunătățească securitatea aprovizionării cu energie și independența energetică; încurajează dezvoltarea sectorului energiei provenind din surse regenerabile și a eficienței energetice și adoptarea legilor necesare, precum și o adaptare a cadrului instituțional; încurajează consolidarea funcțiilor de tranzit al energiei;

46.

subliniază necesitatea continuării eforturilor de punere în practică în domeniul transporturilor și al mediului; îndeamnă guvernul georgian să adopte o strategie pentru combaterea poluării aerului; invită autoritățile georgiene să crească participarea publicului la luarea deciziilor în domeniul mediului și gradul de difuzare a informațiilor privind mediul cu scopul de a stimula interesul public;

47.

reamintește că administrarea în domeniul mediului este o caracteristică esențială a cerințelor acordului de asociere; salută intrarea în vigoare a unui nou cod de evaluare a impactului asupra mediului, în conformitate cu legislația UE, precum și adoptarea foii de parcurs pentru Planul de acțiune privind clima; solicită continuarea alinierii politicilor naționale de mediu la obiectivele UE de combatere a schimbărilor climatice, în concordanță cu Acordul de la Paris din 2015 și, în special, finalizarea și adoptarea strategiei de dezvoltare cu emisii reduse;

48.

observă că Georgia s-a angajat să pună eficient în aplicare acordurile multilaterale din domeniul mediului, în temeiul capitolului privind comerțul și dezvoltarea durabilă, care trebuie îmbunătățit în continuare;

49.

ia act de planul guvernului georgian de a dezvolta în continuare sectorul hidroenergetic; solicită, în acest context, autorităților georgiene să adopte și să respecte standardele UE în toate proiectele și, în special, să aplice o procedură deschisă și transparentă de evaluare a impactului asupra mediului, care să implice toate părțile interesate relevante în principalele etape ale procesului decizional;

Dispoziții instituționale

50.

consideră că implicarea autorităților georgiene începând din etapa de elaborare a legislației relevante ar fi utilă pentru ca procesul să devină mai incluziv și pentru a reduce costurile de tranziție pentru Georgia și invită Comisia Europeană să utilizeze pe deplin mecanismele de schimb de informații ex ante;

51.

își reiterează hotărârea de a intensifica monitorizarea punerii în aplicare a acordurilor internaționale cu partenerii estici ai UE; solicită încă o dată Comisiei și SEAE să transmită mai frecvent Parlamentului și Consiliului rapoarte scrise detaliate privind aplicarea acestor acorduri;

52.

ia act de faptul că evaluarea punerii în aplicare a acordului privind ZLSAC se concentrează în mare măsură pe fluxurile comerciale și pe barierele din calea comerțului; invită Comisia să monitorizeze și să evalueze în mod corespunzător punerea în aplicare a acordului privind ZLSAC, acordând o atenție deosebită transpunerii și punerii în aplicare a acquis-ului, precum și impactului asupra societății georgiene, și solicită să se prezinte rapoarte anuale publice și cuprinzătoare, referitoare inclusiv la sprijinul tehnic și financiar oferit de UE;

53.

invită Consiliul și Comisia să facă uz în continuare de toate pârghiile posibile pentru a încuraja și a asista Georgia în eforturile sale de implementare eficace a acordului privind ZLSAC și reamintește că punerea în aplicare sustenabilă a acordului privind ZLSAC nu se poate baza doar pe asistența din partea UE, ci necesită, de asemenea, administrarea independentă din partea Georgiei, cu scopul de a promova intensificarea fluxurilor comerciale, reducerea sarcinilor birocratice și simplificarea procedurilor administrative; face apel la ambele părți să ofere mai mult sprijin microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii (MIMM-urilor) și să furnizeze asistență tehnică; îndeamnă Comisia Europeană să ia în calcul înființarea unui grup de sprijin pentru Georgia, asemănător celui înființat pentru Ucraina;

54.

invită SEAE și/sau Comisia să publice în același timp toate rapoartele anuale privind punerea în aplicare a acordului de asociere și să publice simultan o evaluare comparativă a progreselor înregistrate în punerea în aplicare a AA/acordului privind ZLSAC de către fiecare partener asociat în raport cu obiective de referință specifice;

55.

este hotărât să întocmească rapoarte anuale privind punerea în aplicare a acordurilor de asociere;

o

o o

56.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Georgiei.

(1)  JO C 294, 12.8.2016, p. 31.

(2)  JO C 11, 12.1.2018, p. 82.

(3)  JO C 356, 4.10.2018, p. 130.

(4)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0073.

(5)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0266.

(6)  „The electoral reforms in three association countries of the Eastern Neighbourhood – Ukraine, Georgia and Moldova”, („Reformele electorale în trei țări asociate din vecinătatea estică – Ucraina, Georgia și Moldova”), Parlamentul European, 26 octombrie 2017.

(7)  „Acordurile de asociere între UE și Moldova, Georgia și Ucraina”, Parlamentul European, 28 iunie 2018.

(8)  „The Development of an Institutional Framework for the Implementation of the Association Agreements in Georgia, Moldova and Ukraine: a comparative perspective”, („Dezvoltarea unui cadru instituțional pentru punerea în aplicare a acordurilor de asociere în Georgia, Moldova și Ucraina: un studiu comparativ”), Parlamentul European, septembrie 2018.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/58


P8_TA(2018)0458

Punerea în aplicare a Acordului de asociere UE-Moldova

Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de asociere UE-Moldova (2017/2281(INI))

(2020/C 363/08)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 8 și titlul V, în special articolele 21, 22, 36 și 37 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), precum și Partea a cincea din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Acordul de asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte, care a intrat pe deplin în vigoare la 1 iulie 2016,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cele din 5 iulie 2018 referitoare la criza politică din Republica Moldova ca urmare a invalidării scrutinului electoral pentru alegerea primarului din Chișinău (1), din 15 noiembrie 2017 referitoare la parteneriatul estic în perioada premergătoare reuniunii la nivel înalt din noiembrie 2017 (2), din 4 iulie 2017 referitoare la acordarea de asistență macrofinanciară Republicii Moldova (3) și din 21 ianuarie 2016 referitoare la acordurile de asociere/zonele de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare cu Georgia, Moldova și Ucraina (4),

având în vedere semnarea, în noiembrie 2017, a unui memorandum de înțelegere, a unui acord privind un plan de împrumut și a unui acord de grant privind acordarea de asistență microfinanciară în valoare de 100 de milioane EUR pentru perioada 2017-2018,

având în vedere Planul național de acțiune al Republicii Moldova privind punerea în aplicare a Acordului de asociere dintre Moldova și Uniunea Europeană în perioada 2017-2019 (NAPIAA),

având în vedere documentul de lucru comun al Comisiei Europene și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind Raportul de punere în aplicare a asocierii privitor la Moldova din 3 aprilie 2018 (SWD(2018)0094),

având în vedere Declarațiile comune ale Summiturilor Parteneriatului Estic, în special cea din 24 noiembrie 2017 de la Bruxelles,

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Republica Moldova din 26 februarie 2018,

având în vedere raportul elaborat de Transparency International intitulat „Starea corupției: Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova și Ucraina”, publicat la 2 iulie 2015,

având în vedere avizele și recomandările Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, Oficiului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (OSCE/ODIHR) și cele ale Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei, în special cea din 15 martie 2018 privind reforma electorală din Republica Moldova,

având în vedere recomandările și activitățile Adunării Parlamentare Euronest, ale Forumului societății civile din cadrul Parteneriatului estic și ale altor reprezentanți ai societății civile din Republica Moldova,

având în vedere rezultatele vizitei delegației Comisiei pentru afaceri externe în Moldova din 3 și 4 aprilie 2018,

având în vedere studiile întocmite de experți pentru Comisia pentru afaceri externe, inclusiv studiul intitulat „Reformele electorale în trei țări din vecinătatea estică – Ucraina, Georgia și Moldova și impactul acestora asupra evoluțiilor politice din aceste țări”, publicat la 26 octombrie 2017 (5), Evaluarea implementării la nivel european intitulată „Acordurile de asociere între UE și Moldova, Georgia și Ucraina”, publicată la 28 iunie 2018 (6), și studiul comparativ intitulat „Dezvoltarea unui cadru instituțional pentru implementarea acordurilor de asociere în Georgia, Moldova și Ucraina”, publicat în iulie 2018 (7),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0322/2018),

A.

întrucât relațiile politice și economice dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova s-au aprofundat în cadrul Parteneriatului estic și, în special, datorită semnării, la 27 iunie 2014, și intrării în vigoare, la 1 iulie 2016, a Acordului de asociere (AA) UE-Moldova, care include o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare (DCFTA);

B.

întrucât AA are la bază valori comune care includ „respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale astfel cum sunt proclamate de Declarația universală a drepturilor omului și astfel cum sunt definite în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în Actul final de la Helsinki din 1975 al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa și în Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 1990”;

C.

întrucât, prin acest acord, Moldova și-a luat angajamentul să pună în aplicare reforme interne majore pe baza dreptului și a practicii Uniunii, într-o serie largă de domenii, care sunt favorabile bunei guvernări, dezvoltării economice și cooperării consolidate cu UE; întrucât, pentru a sprijini aceste eforturi, UE și-a luat angajamentul de a acorda Moldovei un sprijin financiar și bugetar substanțial, care se ridică la 1,14 miliarde EUR, fonduri alocate începând din 2007, plus finanțare prin programele regionale;

D.

întrucât DCFTA permite accesul privilegiat al bunurilor și serviciilor provenite din Moldova pe piața UE; întrucât, ca urmare a DCFTA, schimburile comerciale între UE și Moldova au crescut cu 20 % în 2017, ajungând la 4 miliarde EUR; întrucât UE este, în prezent, cel mai mare partener comercial al Republicii Moldova, reprezentând peste 55 % din comerțul total; întrucât UE este, de asemenea, cel mai mare investitor în Moldova; întrucât datele inițiale pentru 2018 confirmă tendința pozitivă; întrucât rata de utilizare a preferințelor de către Moldova, de 90 %, demonstrează că DCFTA este benefic pentru întreprinderile, lucrătorii și cetățenii moldoveni; întrucât s-au înregistrat progrese în domenii esențiale, cum ar fi măsurile sanitare și fitosanitare, barierele tehnice în calea comerțului, vămile și achizițiile publice; întrucât s-au înființat grupuri consultative interne (GCI) în conformitate cu dispozițiile din capitolul privind comerțul și dezvoltarea durabilă, care s-au întrunit de trei ori până în prezent;

E.

întrucât, în schimbul reformelor din Moldova în domeniile justiției și securității, inclusiv în domeniul combaterii corupției, UE a fost, de asemenea, de acord, în 2014, cu aplicarea scutirii de viză pentru cetățenii moldoveni posesori ai unui pașaport biometric care călătoresc în zona Schengen; întrucât peste 1,5 milioane de cetățeni moldoveni au beneficiat de acest regim de scutire de viză pe parcursul primilor patru ani în care a fost pus în aplicare;

F.

întrucât UE și-a exprimat în mod repetat preocuparea cu privire la deteriorarea standardelor democratice prin deciziile recente luate de autoritățile din Republica Moldova, inclusiv invalidarea în iunie 2018 a alegerilor locale din Chișinău pe motive îndoielnice și într-un mod netransparent, adoptarea în iulie 2017 a reformei electorale în ciuda recomandărilor negative ale OSCE/ODIHR și ale Comisiei de la Veneția, lipsa de progrese în urmărirea penală a celor responsabili de frauda bancară în valoare de 1 miliard USD descoperită în 2014, precum și creșterea numărului de încălcări ale drepturilor omului, care vizează în mod special judecători independenți, jurnaliști și opozanți politici;

G.

întrucât, ca urmare a acestor evoluții, în 2017 UE nu a plătit ultimele două tranșe aferente programului de sprijin bugetar pentru reformele din sectorul justiției din cauză că autoritățile din Republica Moldova au dat dovadă de un angajament insuficient pentru reformarea acestui sector, iar în 2018 UE a suspendat plata primei tranșe aferente asistenței macrofinanciare din cauza neîndeplinirii condițiilor politice anexate deciziei din 4 iulie 2017 a Parlamentului European și a Consiliului, care specifica faptul că „o condiție prealabilă pentru acordarea asistenței macrofinanciare este ca țara beneficiară să respecte mecanismele democratice reale, printre care un sistem parlamentar pluripartit și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului”;

H.

întrucât, de la luarea acestor decizii, cele mai recente evoluții au determinat îngrijorări suplimentare, în special în ceea ce privește așa-numitul „pachet de reforme fiscale”, adoptat în iulie 2018, regimul de amnistie fiscală inclus în acest pachet crescând riscurile de spălare a banilor, precum și presiunile suplimentare exercitate asupra opoziției și demonstrațiilor pașnice ale acesteia, precum și asupra micilor organizații de informare independente, care se străduiesc să își mențină activitățile în pofida adoptării, în iulie 2018, a noului Cod privind serviciile mass-media audiovizuale;

I.

întrucât Transparency International a plasat Republica Moldova pe locul 122 din 180 de țări în clasamentul său din 2017 întocmit pe baza indicelui de percepție a corupției, alături de Azerbaidjan și Mali; întrucât Reporteri fără Frontiere a plasat Republica Moldova pe locul 81 din 180 de țări în clasamentul mondial al libertății presei, un regres în raport cu locul 56 ocupat în 2014,

Principii generale și valori comune

1.

subliniază importanța AA/DCFTA și ia act de progresele înregistrate de Moldova până în prezent; insistă, cu toate acestea, că punerea deplină în aplicare a AA/DCFTA, în ceea ce privește, în special, reformele politice, trebuie să fie o prioritate absolută, care să permită aprofundarea în continuare a relațiilor acestei țări cu UE, în beneficiul tuturor cetățenilor Republicii Moldova, precum și deschiderea de noi perspective, în conformitate cu politica Parteneriatului estic plus (EaP+) susținută de Parlament;

2.

își exprimă aprecierea față de cei care au acționat curajos pentru realizarea de schimbări pozitive în Moldova, schimbări care ar trebui continuate, în conformitate cu apelurile lansate de UE și de Fondul Monetar Internațional (FMI) la reformarea sectorului bancar în urma fraudei bancare din 2014 în valoare de 1 miliard USD (echivalentul a 12 % din PIB); salută evaluarea cu succes făcută de FMI în iulie 2018 punerii în aplicare a programului sprijinit de FMI; invită politicienii din Republica Moldova și sistemul judiciar în ansamblu să se alăture acestor eforturi de reformare a țării și de combatere a corupției, în conformitate cu angajamentele din AA, întrucât lipsa voinței politice reprezintă unul dintre principalele blocaje în calea unor reforme credibile; solicită tuturor forțele politice să se angajeze într-un dialog constructiv în interesul țării;

3.

își exprimă preocuparea profundă cu privire la regresele în privința standardelor democratice din Moldova, valori de bază, la care Moldova a subscris în special în cadrul AA, cum ar fi democrația – inclusiv alegeri corecte și transparente, care să respecte voința cetățenilor, precum și un sistem democratic multipartit – și statul de drept – inclusiv independența și imparțialitatea sistemului judiciar – fiind subminate de liderii politici de la putere în înțelegere cu interese de afaceri, fără ca o mare parte din clasa politică și din sistemul judiciar să li se opună, având ca rezultat faptul că Republica Moldova este un stat capturat de interese oligarhice, cu o concentrare a puterii politice și economice în mâinile unui grup restrâns de persoane care își exercită influența asupra Parlamentului, Guvernului, partidelor politice, administrației publice, poliției, sistemului judiciar și mass-mediei, ceea ce duce la o aplicare extrem de nesatisfăcătoare a legislației, din care cetățenii au prea puțin de câștigat; își reiterează hotărârea de a se concentra pe respectarea angajamentelor privind susținerea valorilor comune mai degrabă decât pe așa-numitele argumente „geopolitice” neconvingătoare;

4.

regretă încălcarea deliberată a condițiilor politice legate de standardele democratice din Moldova, în special recentele modificări ale legislației electorale naționale, care nu au dat curs unora dintre cele mai importante recomandări din avizul comun al Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR) și al Comisiei de la Veneția, precum și suspendarea lui Dorin Chirtoacă din funcția de primar al Chișinăului și invalidarea alegerii lui Andrei Năstase, care au determinat UE să suspende plata asistenței sale macrofinanciare (AMF) și plățile rămase din sprijinul bugetar;

5.

își reafirmă poziția potrivit căreia orice decizie privind viitoare plăți din cadrul AMF ar trebui să aibă loc numai după alegerile parlamentare planificate pentru februarie 2019 și cu condiția ca acestea să se desfășoare în conformitate cu standardele recunoscute la nivel internațional și să fie evaluate de către organisme internaționale specializate, precum și că plățile din cadrul tuturor programelor de sprijin bugetar ar trebui să rămână suspendate până în momentul în care se vor înregistra progrese semnificative în ceea ce privește respectarea standardelor democratice, inclusiv o reformă a sistemului judiciar și acțiuni în justiție împotriva persoanelor responsabile de frauda bancară, în conformitate cu Rezoluția Parlamentului European din 5 iulie 2018; solicită, în același timp, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să continue realocarea de fonduri pentru sprijinirea societății civile și a mass-mediei independente din Moldova, precum și a sectorului privat și a autorităților locale, inclusiv prin noi proiecte de parteneriat și de dezvoltare, coordonate, de preferință, cu asistență din partea altor țări ale UE, și să își coordoneze eforturile cu alte organizații, cum ar fi FMI, pentru a asigura o mai mare coerență în ceea ce privește condiționalitatea asistenței financiare; așteaptă cu rezervă rezultatul reexaminării legislației electorale de către Comisia juridică a Parlamentului Republicii Moldova în ceea ce privește numirile și imunitățile; solicită Comisiei Europene să dezvolte un mecanism de monitorizare a reformelor, care să includă criterii de referință clare;

6.

reamintește conținutul articolelor 2 și 455 din AA, conform cărora respectarea principiilor democratice constituie un element esențial al AA care, dacă este încălcat, poate, de asemenea, să conducă la suspendarea drepturilor aferente acestui acord; reamintește că sunt necesare multe eforturi pentru a respecta în continuare criteriile de referință privind combaterea corupției și combaterea spălării banilor; solicită ca orice acord viitor să fie condiționat și de reforma sistemului judiciar și de anchetarea amănunțită și trimiterea în judecată a responsabililor pentru frauda de 1 miliard USD; reamintește, de asemenea, obiectivele de referință în materie de combatere a corupției și a spălării banilor legate de politica de liberalizare a vizelor;

Cadrul instituțional în vigoare pentru punerea în aplicare a acordului

7.

salută adoptarea multor legi în conformitate cu angajamentele asumate de Republica Moldova în cadrul AA; subliniază, totuși, importanța unei puneri în aplicare rapide și depline a respectivelor legi pentru atingerea obiectivului suprem al AA de a realiza îmbunătățiri concrete și durabile ale condițiilor de viață ale cetățenilor obișnuiți din Republica Moldova;

8.

invită la o implicare mai puternică a Parlamentului, a prim-ministrului și a ministrului Afacerilor Externe și Integrării Europene în asigurarea unui nivel înalt de supraveghere politică și control politic în raport cu punerea în aplicare a AA, în special printr-o raționalizare continuă a structurilor parlamentare și guvernamentale competente și a îmbunătățirii capacităților lor administrative și prin coordonarea și sincronizarea planurilor ministerelor de resort și prin punerea în aplicare deplină și eficace a acestora;

9.

salută înființarea Adunării Interparlamentare a Georgiei, Moldovei și Ucrainei și prima sa reuniune, care a avut loc la Kiev în perioada 8-9 iunie 2018; încurajează această adunare să controleze și punerea în aplicare a acordurilor de asociere;

10.

solicită insistent autorităților din Republica Moldova să depună mai multe eforturi pentru punerea în aplicare a AA și să își organizeze acțiunile – în special prin intermediul Planului național de acțiune pentru implementarea Acordului de asociere (NAPIAA) însuși – în conformitate cu sectoarele specifice și cu rezultatele specifice care urmează să fie obținute, mai degrabă decât cu articolele din AA, pentru a institui o prioritizare detaliată și secvențierea măsurilor, determinate de evaluarea impactului și elaborate de grupuri de experți dedicate;

11.

solicită SEAE și Comisiei să instituie, cu condiția înregistrării de progrese în ceea ce privește standardele democratice, un grup de sprijin al UE dedicat Republicii Moldova, pentru a intensifica transferul de expertiză, în special în ceea ce privește apropierea legislației din Republica Moldova de cea a UE, și pentru a coordona, atunci când condițiile sunt îndeplinite, acordarea asistenței financiare Republicii Moldova în sprijinul punerii în aplicare a AA;

12.

îndeamnă SEAE și Comisia să își întărească capacitățile interne pentru a intensifica monitorizarea punerii în aplicare a AA, în special printr-o creștere semnificativă a resurselor umane dedicate, precum și să facă tranziția înspre o evaluare calitativă a progreselor, în special prin introducerea unor procese de verificare care să permită evaluarea nivelului de aliniere la acquis-ul UE care este atins efectiv în conformitate cu cerințele AA;

13.

salută dialogul intensificat la nivel ministerial cu Republica Moldova și cu alți parteneri asociați cu privire la reformele legate de asociere în domeniul comercial și sprijină, cu condiția înregistrării de progrese în raport cu standardele democratice, lansarea unor astfel de dialoguri în alte domenii care fac obiectul AA, inclusiv chestiunile politice, justiția, libertatea și securitatea și cooperarea sectorială;

14.

reamintește și sprijină avizul Comisiei de la Veneția cu privire la reforma electorală din Moldova, potrivit căruia trecerea la un sistem electoral mixt pentru alegerile parlamentare nu a beneficiat de consens (altul decât din partea partidelor democrat și socialist) și este posibil să conducă la influențarea incorectă a candidaților de către interese de afaceri; își reiterează, prin urmare, apelul adresat autorităților din Republica Moldova să îmbunătățească sistemul electoral pentru a se asigura că alegerile viitoare vor reflecta voința cetățenilor Republicii Moldova și nu pe cea a unui grup restrâns de persoane; solicită, de asemenea, autorităților Republicii Moldova să pună în aplicare pe deplin recomandările ODIHR, în special cu privire la finanțarea partidelor și la libertatea și pluralismul mijloacelor de informare; reafirmă disponibilitatea Parlamentului European de a observa următoarele alegeri parlamentare din Moldova;

Dialogul politic și reforma politică, cooperarea în materie de politică externă și de securitate comună (PESC)

15.

își exprimă preocuparea în legătură cu modificările aduse în ultima clipă Codului privind serviciile mass-media audiovizuale adoptat în iulie 2018, pentru care nu a fost consultată societatea civilă; îndeamnă autoritățile Republicii Moldova să implementeze integral codul în conformitate cu standardele europene privind libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă, așa cum au recomandat Comisia Europeană și Comisia de la Veneția; subliniază importanța unor consultări veritabile cu societatea civilă și cu mass-media independentă în acest proces, precum și a adoptării unei noi legi privind publicitatea; subliniază necesitatea de a se evita orice încercare de a submina pluralismul mass-mediei, în special cele care ar încuraja și mai mult cartelizarea pieței mediatice și a pieței conexe a publicității; îndeamnă autoritățile din Republica Moldova să adopte noua lege a publicității în urma unei consultări veritabile cu societatea civilă; observă cu preocupare că, în prezent, mijloacele de informare în masă sunt într-o foarte mare măsură monopolizate și subordonate grupurilor politice și de afaceri ale țării; solicită transparență în ceea ce privește proprietatea asupra mass-media și acordarea unei asistențe dedicate mijloacelor de informare independente, în special organizațiilor locale, pentru a se respecta cerințele codului în ceea ce privește conținutul local obligatoriu; subliniază importanța asigurării unei independențe reale a agenției de reglementare a mijloacelor de informare;

16.

salută eforturile de reformă în domeniul administrației publice și în domeniul gestionării finanțelor publice și încurajează luarea de măsuri suplimentare pentru a spori transparența;

17.

salută buna cooperare în materie de PESC, în special nivelul ridicat al alinierii la declarațiile privind PESC, precum și participarea la misiuni și operațiuni în cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC) și cooperarea Moldovei cu NATO; ia act de progresele înregistrate în adoptarea unei noi Strategii naționale de apărare și a unui nou Plan de acțiune pentru transpunerea sa în practică în perioada 2017-2021, ca urmare a retragerii Strategiei naționale de securitate de către Președintele Republicii Moldova; salută intrarea în vigoare a acordului între UE-Moldova privind schimbul de informații clasificate;

18.

felicită autoritățile din Republica Moldova pentru îmbunătățirea treptată a relațiilor cu Tiraspolul, în special odată cu aplicarea unor măsuri de consolidare a încrederii, inclusiv deschiderea podului Gura Bîcului-Bîcioc și semnarea a șase protocoale adiționale, îmbunătățind astfel viața cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului; reiterează angajamentul ferm al UE față de și sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială ale Republicii Moldova și pentru eforturile de a se ajunge la o soluție pașnică în problema Transnistriei; sprijină necondiționat eforturile depuse de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), de UE și de alte părți interesate și încurajează autoritățile să coopereze, în special, cu IMM-uri din Transnistria, pentru a continua acest nivel de implicare, să depună eforturi suplimentare pentru promovarea drepturilor omului și să respecte toate deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO); solicită autorităților din Republica Moldova să depună eforturi suplimentare pentru punerea în aplicare a unei legi modificate privind statutul juridic special al Găgăuziei;

Statul de drept și buna guvernare

19.

îndeamnă autoritățile să asigure independența, imparțialitatea și eficacitatea sistemului judiciar și ale instituțiilor specializate în combaterea corupției, inclusiv Consiliul Superior al Procurorilor, Centrul Național Anticorupție și Biroul Procurorului Anticorupție, Autoritatea Națională de Integritate și Agenția de recuperare a activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni, în special prin continuarea alocării de resurse adecvate, pentru garantarea unor proceduri transparente de selecție, cu participarea unor experți în recrutare independenți, și prin adoptarea de modificări constituționale în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneția, care să vizeze, în special, eliminarea numirii inițiale a judecătorilor pentru mandate de cinci ani, schimbarea componenței și consolidarea rolului Consiliului Superior al Magistraturii și eliminarea competențelor Parlamentului Republicii Moldova de a numi judecători ai Curții Supreme; rămâne profund preocupat de practicile de justiție selectivă ale sistemului judiciar din Republica Moldova și atrage atenția că, potrivit ultimelor rapoarte ale Transparency International, acesta suferă de o independență limitată față de executiv și este utilizat ca instrument împotriva opozanților politici și a unor interese de afaceri; remarcă importanța instituirii unui palmares solid de anchete în cazuri de corupție, inclusiv la nivel înalt;

20.

salută modificările legislative adoptate în iulie 2018 cu scopul de a consolida selecția și promovarea judecătorilor pe baza meritelor, precum și tragerea lor la răspundere;

21.

își reînnoiește apelurile, pe baza constatărilor și recomandărilor din primul și al doilea raport Kroll, care ar trebui publicat integral, la urmărirea penală rapidă și transparență a tuturor celor responsabili de frauda bancară în valoare de un miliard USD descoperită în 2014, precum și la recuperarea activelor furate; ia act de strategia privind recuperarea activelor adoptată de autoritățile din Republica Moldova, dar constată cu preocupare că ancheta în acest caz a fost efectuată într-un mod mai degrabă ineficace; subliniază necesitatea ca instanțele să nu mai renunțe la a da curs unor probe solide și să examineze cu promptitudine, în cadrul unor audieri publice, cazurile pendinte sau anchetele în curs, în special cazul lui Ilhan Shor; subliniază că alegerea politică constând în a salva băncile din fonduri publice a înrăutățit și mai mult pierderea gravă a încrederii în politica din Republica Moldova; invită Consiliul să ia în considerare sancțiuni personale și statele membre ale UE competente să ofere sprijin anchetei;

22.

își exprimă preocuparea cu privire la riscul crescut al spălării banilor ca urmare a adoptării pripite, în iulie 2018, a așa-numitului „pachet de reforme fiscale”, care include un regim de amnistie fiscală ce ar putea legaliza activele dobândite în mod ilicit; solicită modificarea pachetului legislativ, pentru a elimina astfel de lacune și, între timp, se angajează să continue să acorde o deosebită atenție punerii sale în aplicare, în coordonare cu Comisia, SEAE și alte organizații internaționale;

23.

subliniază că este necesar să se confrunte și să se descurajeze și alte activități de criminalitate organizată, inclusiv traficul cu arme, traficul de persoane și spălarea banilor pe scară largă, îndeosebi din Rusia; evidențiază responsabilitatea judecătorilor în ceea ce privește respectarea statului de drept și subliniază că judecătorii condamnați în mod legal ar trebui să își ispășească pedepsele;

24.

solicită introducerea consultării online directe a declarațiilor electronice privind bunurile aparținând persoanelor din posturile superioare ale conducerii politice și administrative, urmând exemplul Ucrainei;

25.

solicită autorităților Republicii Moldova să respecte principiile internaționale și să susțină cele mai bune practici care să garanteze un mediu propice pentru societatea civilă; subliniază rolul esențial al societății civile în monitorizarea punerii în aplicare a reformelor, precum și în promovarea transparenței și a responsabilității instituțiilor publice; se așteaptă, în special, ca niciun act legislativ viitor să nu reducă finanțarea națională sau externă pentru ONG-urile și organizațiile societății civile din Republica Moldova, nici să nu sporească în mod nejustificat sarcinile administrative și de raportare ale acestora; regretă că, într-un număr de cazuri, participarea cetățenilor a fost restricționată, de pildă prin respingerea de către Comisia Electorală Centrală, în martie 2018, a solicitării de organizare a unui referendum pe tema modificărilor aduse sistemului electoral;

Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

26.

își exprimă preocuparea cu privire la indiciile privitoare la o nouă reducere a spațiului de acțiune pentru societatea civilă din țară și invită autoritățile să stopeze imediat acțiunile penale nejustificate sau disproporționate, dintre care unele au fost declanșate de acuzații inventate, și acțiunile de justiție selectivă împotriva opozanților politici, a avocaților acestora și/sau a familiilor lor; critică faptul că monitorizarea proceselor de către statele membre ale UE sau de către delegația SEAE este tot mai des împiedicată prin excluderea publicului din sala de judecată; își exprimă, în mod special, preocuparea cu privire la acțiunile care vizează apărători ai drepturilor omului, judecători independenți precum Domnica Manole și Gheorghe Bălan, jurnaliști și persoane care critică guvernul sau pe președintele Partidului Democrat din Moldova, Vladimir Plahotniuc; îndeamnă autoritățile să garanteze dreptul la un proces echitabil și respectarea drepturilor omului în centrele de detenție; subliniază necesitatea unor anchete eficace cu privire la acuzațiile de tortură în instituțiile de detenție și în cele psihiatrice; invită autoritățile să garanteze, de asemenea, libertatea de întrunire și de exprimare și, în special, organizarea de demonstrații pașnice și solicită respectarea cu strictețe a acestui drept fundamental în conformitate cu standardele internaționale;

27.

salută adoptarea, în 2017, a unei noi Strategii naționale privind egalitatea de gen și solicită autorităților să asigure punerea deplină în aplicare a acesteia;

28.

solicită autorităților să își intensifice semnificativ eforturile de protejare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special în cazul grupurilor vulnerabile, prin combaterea discursurilor de incitare la ură, a violenței, excluziunii sociale și discriminării, care rămân, toate, subiecte de deosebită preocupare, împotriva persoanelor LGBTQI, a persoanelor cu dizabilități și minorităților, cum ar fi populația romă, precum și a discursurilor de incitare la ură și a discriminării pe criterii de gen sau afiliere politică;

29.

condamnă ferm extrădarea/răpirea recentă a unor cetățeni turci în Turcia din cauza pretinselor legături ale acestora cu mișcarea Gülen, cu încălcarea principiului statului de drept și a drepturilor fundamentale ale omului; îndeamnă autorităților Republicii Moldova să se asigure că orice cerere de extrădare provenită de la țări terțe este prelucrată într-un mod transparent, respectând proceduri judiciare în deplină conformitate cu principiile și standardele europene;

Cooperarea comercială și economică

30.

salută creșterea semnificativă a importurilor din Republica Moldova în UE ca urmare a intrării în vigoare a DCFTA și faptul că UE este cel mai mare investitor în Moldova, dar regretă faptul că acest lucru nu a dus la o îmbunătățire a situației sociale și economice a cetățenilor; avertizează că lipsa de progrese în ceea ce privește îmbunătățirea standardelor de viață a populației pune în pericol asentimentul populației față de direcția pro-europeană a țării;

31.

reamintește importanța unui sistem judiciar independent și a combaterii corupției, precum și a reducerii sarcinilor administrative și birocratice pentru îmbunătățirea climatului de investiții și de afaceri;

32.

încurajează realizarea unor progrese suplimentare în domeniul normelor sanitare și fitosanitare și în domeniul protejării indicațiilor geografice;

33.

solicită respectarea efectivă a clauzelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă și a angajamentelor internaționale, îndeosebi punerea corectă în aplicare a convențiilor de bază ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM).

34.

consideră că apropierea reglementărilor de acquis-ul UE este o componentă esențială a DCFTA, deoarece accesul efectiv la piața UE și reforma depind în mare măsură de punerea în aplicare adecvată și de asigurarea respectării legislației aplicabile; este conștient de provocarea majoră pe care o presupune acest lucru pentru guvernarea, instituțiile și administrația publică din Moldova și încurajează Comisia să ofere sprijin tehnic și financiar adecvat;

Energie și alte domenii de cooperare

35.

salută promulgarea Legii energiei în 2017 ca un pas înainte către transpunerea celui de al treilea pachet privind energia și încurajează luarea unor măsuri concrete pentru a asigura independența Agenției Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE); recunoaște eforturile depuse de Moldova pentru promovarea surselor regenerabile de energie și a eficienței energetice și consideră esențială consolidarea metodelor agricole agroecologie în cadrul dezvoltării rurale sustenabile;

36.

solicită mai multe acțiuni ferme în domeniul protecției mediului, în special în ceea ce privește gospodărirea apelor râului Nistru, gestionarea deșeurilor și schimbările climatice, mai ales în privința punerii în aplicare și coordonării legislației;

Dispoziții instituționale

37.

solicită UE, statelor sale membre și Republicii Moldova să își intensifice eforturile de comunicare privind punerea în aplicare a AA și beneficiile preconizate pentru cetățenii Republicii Moldova ale reformelor conexe și ale unei integrări mai strânse cu Uniunea Europeană; subliniază necesitatea de a combate dezinformarea rusă prin informații de calitate și accesibile bazate pe fapte, comunicate în toate limbile utilizate în Republica Moldova;

38.

își reiterează hotărârea de a intensifica monitorizarea punerii în aplicare a acordurilor internaționale cu partenerii estici ai UE; solicită, încă o dată, Comisiei și SEAE să transmită mai frecvent și în mod regulat Parlamentului și Consiliului rapoarte scrise privind punerea în aplicare a acestor acorduri;

39.

consideră că practica constând în implicarea autorităților din Republica Moldova încă din etapa elaborării legislației aplicabile este utilă, deoarece face procesul mai incluziv și reduce costurile de tranziție pentru Moldova, și invită Comisia să utilizeze pe deplin procesele de consultare ex ante;

40.

constată că evaluarea punerii în aplicare a DCFTA se concentrează în mare măsură pe fluxurile comerciale și pe barierele din calea comerțului; invită Comisia să monitorizeze și să evalueze în mod corespunzător punerea în aplicare a DCFTA, acordând o atenție deosebită transpunerii și punerii în aplicare a acquis-ului, precum și impactului asupra societății din Republica Moldova, și să asigure o raportare publică și cuprinzătoare anuală, inclusiv privind sprijinul tehnic și financiar oferit de UE;

41.

invită SEAE și Comisia să publice în același timp toate rapoartele anuale privind punerea în aplicare a acordului de asociere și să publice simultan o evaluare comparativă a progreselor înregistrate în punerea în aplicare a AA/DCFTA de către fiecare partener asociat în raport cu obiective de referință specifice;

42.

este hotărât să întocmească rapoarte anuale privind punerea în aplicare a acordurilor de asociere;

o

o o

43.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei Europene și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei și Președintelui, Guvernului și Parlamentului Republicii Moldova.

(1)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0303.

(2)  JO C 356, 4.10.2018, p. 130.

(3)  JO C 334, 19.9.2018, p. 199.

(4)  JO C 11, 12.1.2018, p. 82.

(5)  Studiu intitulat „The electoral reforms in three association countries of the Eastern Neighbourhood – Ukraine, Georgia and Moldova” [„Reformele electorale în trei țări din vecinătatea estică — Ucraina, Georgia și Moldova și impactul acestora asupra evoluțiilor politice din aceste țări”], Parlamentul European, 26 octombrie 2017.

(6)  Evaluare a implementării la nivel european intitulată „Association agreements between the EU and Moldova, Georgia and Ukraine” [„Acordurile de asociere între UE și Moldova, Georgia și Ucraina”], Parlamentul European, 28 iunie 2018.

(7)  Studiu intitulat „The Development of an Institutional Framework for the Implementation of the Association Agreements in Georgia, Moldova and Ukraine” [„Dezvoltarea unui cadru instituțional pentru punerea în aplicare a acordurilor de asociere în Georgia, Moldova și Ucraina”], Parlamentul European, iulie 2018.


Joi, 15 noiembrie 2018

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/66


P8_TA(2018)0459

Vietnam, în special situația prizonierilor politici

Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la Vietnam, în special în ceea ce privește situația prizonierilor politici (2018/2925(RSP))

(2020/C 363/09)

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 14 decembrie 2017 referitoare la libertatea de exprimare în Vietnam, în special cazul lui Nguyen Van Hoa (1) și cea din 9 iunie 2016 referitoare la Vietnam (2), în special în ceea ce privește libertatea de exprimare,

având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare UE-Vietnam semnat la 27 iunie 2012,

având în vedere cel de al șaptelea dialog în domeniul drepturilor omului UE-Vietnam din 1 decembrie 2017,

având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al SEAE din 9 februarie 2018 referitoare la condamnarea apărătorilor drepturilor omului din Vietnam și din 5 aprilie 2018 referitoare la condamnarea activiștilor pentru drepturile omului din Vietnam,

având în vedere declarația locală a UE din 20 august 2018 referitoare la condamnarea recentă a dlui Le Dinh Luong,

având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

având în vedere declarația experților ONU din 23 februarie 2018, prin care se solicită eliberarea activiștilor închiși pentru că au protestat împotriva unei scurgeri de substanțe toxice, precum și cea din 12 aprilie 2018 prin care se solicită efectuarea unor schimbări ca urmare a închiderii unor apărători ai drepturilor;

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Vietnamul a aderat în 1982,

având în vedere decizia Ombudsmanului European din 26 februarie 2016 în cauza 1409/2014/MHZ privind neefectuarea de către Comisia Europeană a unei evaluări prealabile a impactului asupra drepturilor omului în contextul acordului de liber schimb dintre UE și Vietnam,

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, potrivit bazei de date a prizonierilor politici din Vietnam, compilată de Proiectul 88, aproximativ 160 de activiști execută pedepse cu închisoarea în Vietnam, iar aproximativ 16 activiști se află în arest preventiv;

B.

întrucât autoritățile vietnameze continuă să închidă, să rețină, să hărțuiască și să intimideze apărători ai drepturilor omului, jurnaliștii, bloggeri, avocați specializați în drepturile omului și activiști ai societății civile din țară; întrucât apărătorii drepturilor omului s-au confruntat cu pedepse lungi de închisoare pentru munca lor în domeniul drepturilor omului și pentru exercitarea dreptului lor fundamental la libertatea de exprimare, online sau offline, încălcându-se obligațiile ce revin Vietnamului în temeiul dreptului internațional;

C.

întrucât activiștii politici și cei pentru drepturile omului se confruntă cu condiții aspre în detenție, fiindu-le refuzat inclusiv accesul la asistență medicală, la consiliere juridică și la contact cu familia;

D.

întrucât libertatea de religie și de credință este reprimată în Vietnam, iar Biserica Catolică și religiile nerecunoscute, cum ar fi Biserica Budistă Unificată a Vietnamului, diverse biserici protestante și alte culte, inclusiv minoritatea etnică Montagnards, continuă să facă obiectul unei persecuții religioase grave;

E.

întrucât Hoang Duc Binh a fost condamnat la 14 de ani de închisoare pentru faptul că a scris un blog despre protestele legate de dezastrul Formosa; întrucât Nguyen Nam Phong a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru alegația că ar fi refuzat să urmeze ordinele date de funcționari publici în timp ce conducea spre un protest; întrucât eforturile lor au fost esențiale pentru sensibilizarea publicului și pentru a asigura asumarea răspunderii în legătură cu scurgerea de substanțe toxice de la oțelăria companiei Formosa;

F.

întrucât, în aprilie 2018, membri ai Frăției pentru democrație au fost condamnați la închisoare pentru perioade cuprinse între șapte și cincisprezece ani, ca parte a aplicării pe scară largă a dispozițiilor privind securitatea națională din Codul Penal; întrucât, în septembrie 2018, Nguyen Trung Truc, un alt membru al acestui grup, a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani, sub acuzația că ar fi încercat să răstoarne statul;

G.

întrucât dl Le Dinh Luong, un apărător al drepturilor omului care a pledat în mod pașnic pentru promovarea și protejarea drepturilor omului, a fost condamnat la 16 august 2018, în temeiul dispozițiilor privind securitatea națională din Codul Penal, la 20 de ani de închisoare și la cinci ani de arest la domiciliu; întrucât reprezentanților delegației UE și ai ambasadelor statelor membre ale UE nu li s-a permis să observe procesul; întrucât există multe alte cazuri în care sunt implicați apărători ai drepturilor omului și alți prizonieri de conștiință care au suferit o soartă asemănătoare;

H.

întrucât, la 12 aprilie 2018, un grup de experți ai ONU, raportorul special pentru situația apărătorilor drepturilor omului, președintele-raportor al Grupului de lucru privind detenția arbitrară și raportorul special pentru promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare au îndemnat Vietnamul să nu reprime societatea civilă și persoanele care exprimă opinii contrare;

I.

întrucât Codul Penal din Vietnam conține dispoziții represive care sunt folosite în mod abuziv pentru a reduce la tăcere, a aresta, a reține, a condamna sau a restrânge activitatea activiștilor pentru drepturile omului, a disidenților, a avocaților, a sindicatelor, a grupurilor religioase și a organizațiilor neguvernamentale, în special în cazul celor care exprimă opinii critice cu privire la guvernul Vietnamului;

J.

întrucât guvernul Vietnamului interzice în continuare funcționarea organelor de presă independente sau private și exercită un control strict asupra posturilor de radio și de televiziune și asupra publicațiilor tipărite; întrucât, în aprilie 2016, Adunarea Națională a adoptat o lege privind mass-media prin care se restricționează în foarte mare măsură libertatea presei în Vietnam;

K.

întrucât, la 12 iunie 2018, Adunarea Națională a Vietnamului a adoptat o lege privind securitatea cibernetică care vizează înăsprirea controalelor online și care impune furnizorilor să elimine posturi considerate „o amenințare” pentru securitatea națională; întrucât această lege impune restricții severe libertății de exprimare online și are ca scop periclitarea gravă a dreptului la viața privată;

L.

întrucât, la 1 ianuarie 2018, a intrat în vigoare prima lege a Vietnamului privind credința și religia, prin care toate grupurile religioase din țară sunt obligate să se înregistreze la autorități și să le informeze cu privire la activitățile lor; întrucât autoritățile pot respinge sau îngreuna cererile de înregistrare și pot interzice activitățile religioase pe care le consideră în mod arbitrar contrare „interesului național”, „ordinii publice” sau „unității naționale”; întrucât, prin această lege, guvernul și-a instituționalizat imixtiunea în afacerile religioase și supravegherea de stat a grupurilor religioase;

M.

întrucât Vietnamul se situează pe locul 175 din 180 în Clasamentul mondial pentru 2018 al libertății presei întocmit de organizația Reporteri fără Frontiere;

N.

întrucât pedeapsa cu moartea continuă să fie aplicată în Vietnam, dar numărul execuțiilor rămâne necunoscut, deoarece autoritățile vietnameze consideră statisticile privind pedeapsa cu moartea drept secrete de stat; întrucât, în ianuarie 2018, Vietnamul a redus de la 22 la 18 numărul de infracțiuni pasibile de pedeapsa cu moartea;

O.

întrucât Vietnamul nu a ratificat încă convențiile fundamentale ale OIM, și anume Convenția nr. 98 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare și negociere colectivă, Convenția nr. 105 privind abolirea muncii forțate și Convenția nr. 87 privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical;

P.

întrucât dialogul UE-Vietnam privind drepturile omului constituie un mijloc important de a purta o discuție cuprinzătoare privind preocupările UE, în special în ceea ce privește respectarea deplină a drepturilor fundamentale la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică; întrucât relația dintre Uniunea Europeană și Vietnam trebuie să fie fondată pe respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, precum și pe respectarea standardelor internaționale în această privință;

Q.

întrucât există o legătură clară între Acordul de parteneriat și cooperare (APC) și Acordul de liber schimb (ALS) UE-Vietnam, prin care ambele părți s-au angajat să își îndeplinească obligațiile în materie de drepturi ale omului;

1.

condamnă încălcările continue ale drepturilor omului în Vietnam, inclusiv condamnarea, intimidarea politică, supravegherea, hărțuirea, atacurile și procesele inechitabile la care sunt supuși activiștii politici, jurnaliștii, bloggerii, disidenții și apărătorii drepturilor omului deoarece și-au exercitat libertatea de exprimare online sau offline, ceea ce reprezintă o încălcare clară a obligațiilor internaționale ale Vietnamului în domeniul drepturilor omului;

2.

invită autoritățile vietnameze să elibereze imediat și necondiționat toți apărătorii drepturilor omului și prizonierii de conștiință deținuți sau condamnați pentru simplul fapt că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare, inclusiv pe Hoang Duc Binh, Nguyen Nam Phong, Nguyen Trung Truc și Le Dinh Luong, și să renunțe la toate acuzațiile aduse împotriva lor;

3.

își reiterează apelul adresat autorităților vietnameze de a pune capăt tuturor restricțiilor și tuturor actelor de hărțuire împotriva apărătorilor drepturilor omului și să garanteze în orice circumstanțe că aceștia își pot desfășura activitățile legitime de apărare a drepturilor omului fără a se teme de represalii și fără niciun fel de restricții, inclusiv fără hărțuire judiciară; invită guvernul Vietnamului să elimine toate restricțiile în ceea ce privește libertatea religioasă și să pună capăt hărțuirii comunităților religioase;

4.

insistă ca guvernul Vietnamului să se asigure că tratamentul aplicat tuturor deținuților este în conformitate cu standardele internaționale; subliniază faptul că dreptul de a solicita accesul la avocați, la personalul medical și la membrii familiei reprezintă o protecție importantă împotriva torturii și a relelor tratamente, fiind esențial pentru a-și exercita dreptul la un proces echitabil;

5.

condamnă utilizarea abuzivă a dispozițiilor juridice represive care restricționează drepturile și libertățile fundamentale; invită autoritățile din Vietnam să abroge, să revizuiască sau să modifice toate legile represive, în special Codul penal, legea privind securitatea cibernetică și legea privind credința și religia, și să se asigure că întreaga legislație este în conformitate cu standardele și obligațiile internaționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv cu PIDCP, la care Vietnamul este parte; solicită guvernului să aducă legislația care reglementează întrunirile publice și demonstrațiile în conformitate cu drepturile de liberă întrunire și asociere;

6.

invită Vietnamul să semneze și să ratifice toate tratatele relevante privind drepturile omului ale Organizației Națiunilor Unite și Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, precum și convențiile OIM nr. 87, nr. 98 și nr. 105;

7.

îndeamnă Vietnamul să adreseze o invitație permanentă la procedurile speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, îndeosebi raportorului special pentru libertatea de opinie și de exprimare și raportorului special pentru apărătorii drepturilor omului;

8.

invită autoritățile din Vietnam să recunoască sindicatele independente;

9.

solicită UE să colaboreze cu autoritățile și cu toate părțile interesate relevante pentru a îmbunătăți situația drepturilor omului în Vietnam, precum și să asigure o monitorizare a acestui aspect;

10.

își reafirmă dezacordul față de pedeapsa capitală în toate circumstanțele; invită autoritățile vietnameze să introducă imediat un moratoriu privind utilizarea pedepsei cu moartea, ca un pas către abolirea acesteia; solicită autorităților vietnameze să revizuiască toate condamnările la moarte pentru a garanta că aceste procese au respectat standardele internaționale;

11.

invită SEAE și Comisia să sprijine în mod activ grupurile societății civile și persoanele care apără drepturile omului în Vietnam, inclusiv solicitând eliberarea apărătorilor drepturilor omului și a prizonierilor de conștiință în toate contactele pe care le au cu autoritățile vietnameze; îndeamnă delegația UE din Hanoi să ofere tot sprijinul adecvat apărătorilor drepturilor omului aflați în închisoare și prizonierilor de conștiință, inclusiv prin organizarea de vizite în închisori, prin monitorizarea proceselor și prin furnizarea de asistență juridică;

12.

invită statele membre ale UE să își intensifice eforturile de a face presiuni pentru a aduce îmbunătățiri concrete a situației drepturilor omului în Vietnam, inclusiv în cadrul viitoarei evaluări periodice universale a Vietnamului în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU;

13.

își reiterează solicitarea unei interdicții la nivelul UE a exportului, vânzării, actualizării și întreținerii oricărui tip de echipament de securitate care poate fi sau este utilizat în scopul represiunii interne, inclusiv a tehnologiei de supraveghere a internetului, în cazul statelor cu o situație îngrijorătoare în materie de drepturi ale omului;

14.

salută parteneriatul consolidat și dialogul în domeniul drepturilor omului dintre UE și Vietnam și reamintește importanța dialogului ca instrument-cheie care trebuie utilizat în mod eficient pentru a sprijini și a încuraja Vietnamul în punerea în aplicare a reformelor necesare; încurajează ferm Comisia să monitorizeze progresele înregistrate în cadrul dialogului prin introducerea unor criterii de referință și a unor mecanisme de monitorizare;

15.

solicită guvernului vietnamez și UE, în calitate de parteneri importanți, să se angajeze să îmbunătățească respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în țară, deoarece reprezintă un element fundamental al relațiilor bilaterale dintre Vietnam și Uniune, în special în vederea ratificării Acordului de liber schimb UE-Vietnam și a Acordului de parteneriat și cooperare UE-Vietnam (APC);

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Guvernului și Adunării Naționale din Vietnam, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1)  JO C 369, 11.10.2018, p. 73.

(2)  JO C 86, 6.3.2018, p. 122.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/70


P8_TA(2018)0460

Situația drepturilor omului în Cuba

Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la situația drepturilor omului în Cuba (2018/2926(RSP))

(2020/C 363/10)

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cuba, în special cea din 17 noiembrie 2004 referitoare la Cuba (1), cea din 2 februarie 2006 referitoare la politica UE față de guvernul cubanez (2), cea din 21 iunie 2007 referitoare la Cuba (3), cea din 11 martie 2010 referitoare la prizonierii de conștiință din Cuba (4) și din 5 iulie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de dialog politic și de cooperare (ADPC) dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Cuba, pe de altă parte, precum și aprobarea acestuia de către Parlamentul European (5),

având în vedere alegerea lui Miguel Díaz-Canel ca nou președinte de către Adunarea Națională a Poporului din Cuba la 19 aprilie 2018,

având în vedere constatările legate de Cuba ale Comitetului ONU pentru disparițiile forțate, publicate la 17 martie 2017,

având în vedere Avizul 59/2018 al Grupului de lucru al ONU privind detenția arbitrară cu privire la Ariel Ruiz Urquiola, considerat prizonier de conștiință de către Amnesty International, adoptat în cadrul celei de a 82-a sesiuni a sa din 20-24 august 2018,

având în vedere evaluările periodice universale (RPU) ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului realizate în Cuba în mai 2013 și în mai 2018,

având în vedere raportul Human Rights Watch pe 2017 privind Cuba și declarația făcută la 27 iulie 2018 de Erika Guevara-Rosas, directoare pentru America în cadrul organizației Amnesty International, cu privire la 100 de zile ale noii administrații cubaneze,

având în vedere declarațiile lunare ale Comisiei cubaneze pentru drepturile omului și reconciliere națională,

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și alte tratate și instrumente internaționale în domeniul drepturilor omului,,

având în vedere Constituția Cubei,

având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, la care Cuba este parte semnatară,

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât drepturile omului figurează în dialogurile politice ale UE, precum și în acordurile de cooperare și comerciale; întrucât indivizibilitatea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, ar trebui să fie unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene în relațiile sale cu Cuba;

B.

întrucât, la 5 iulie 2017, Parlamentul a aprobat Acordul de dialog politic și de cooperare dintre UE și Cuba (ADPC); întrucât ADPC își exprimă în mod clar îngrijorarea cu privire la situația drepturilor omului în Cuba și include o clauză de suspendare în cazul încălcării dispozițiilor privind drepturile omului;

C.

întrucât dialogul pe tema drepturilor omului dintre UE și Cuba, condus de reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, a început în 2015; întrucât, la 9 octombrie 2018, părțile la al patrulea dialog privind drepturile omului dintre UE și Cuba au abordat, printre alte chestiuni, tema participării cetățenilor la afacerile publice, inclusiv în contextul recentelor procese electorale, precum și libertatea de asociere și de exprimare și posibilitatea ca apărătorii drepturilor omului și alte sectoare ale societății civile să se asocieze liber, să își exprime opiniile și să participe la viața publică; întrucât nu este clar pentru Parlament dacă această reuniune a fost în vreun fel concludentă; întrucât nu au fost obținute rezultate concrete în ceea ce privește drepturile omului în Cuba, în pofida instituirii dialogului privind drepturile omului și a realegerii Cubei în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului pentru perioada 2017-2019; întrucât dialogul politic trebuie să includă un dialog direct și intens cu societatea civilă și cu opoziția, fără nicio restricție;

D.

întrucât guvernul cubanez refuză în continuare să recunoască monitorizarea drepturilor omului ca o activitate legitimă, precum și acordarea statutului juridic grupurilor locale care activează în domeniul drepturilor omului;

E.

întrucât la 24 februarie 2019 urmează să aibă loc un referendum constituțional; întrucât procesul de elaborare a noii constituții nu cuprinde o consultare adecvată la nivel național, asigurând menținerea rolului puternic al Partidului Comunist în societate fără un sistem pluripartit, libertățile fundamentale și drepturile politice și civile, consolidând astfel proprietatea centralizată a statului și economia controlată; întrucât sistemul politic cu un singur partid este declarat „irevocabil” la articolul 3 și articolul 224 prevede că este interzis generațiilor actuale și viitoare să schimbe ireversibilitatea socialismului, precum și actualul sistem politic și social; întrucât se pare că există alte dispoziții extrem de îngrijorătoare în proiect;

F.

întrucât jurnaliști independenți, dizidenți pașnici și apărători ai drepturilor omului care documentează încălcări ale drepturilor omului și care sunt în mare parte membri ai opoziției democratice, sunt persecutați, deținuți în mod arbitrar sau deținuți în închisori în Cuba; întrucât, potrivit Comisiei cubaneze pentru drepturile omului și reconciliere națională, în octombrie 2018 au fost efectuate cel puțin 202 de arestări arbitrare pe termen scurt, fără îndoială din motive politice, a unor opozanți pașnici și activiști independenți ai societății civile care își exercită drepturile fundamentale de exprimare, de întrunire și de asociere politică;

G.

întrucât una dintre aceste persoane este dr. Eduardo Cardet, coordonatorul național al Mișcării Creștine de Eliberare (MCL), care a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru că și-a exercitat în mod pașnic dreptul la libertatea de exprimare; întrucât în noiembrie 2016 a fost arestat la întoarcerea sa acasă dintr-o călătorie la Miami; întrucât dr. Cardet, considerat prizonier de conștiință, este în prezent deținut în închisoarea Cuba Si din Holguín, unde este ținut în izolare, fără a avea acces la vizite ale membrilor familiei sau la apeluri telefonice;

H.

întrucât dl Tomás Núñez Magdariaga, membru al „Uniunii Patriotice din Cuba” (Unión Patriótica de Cuba, UNPACU), grup de opoziție politic neoficial, s-a aflat pe o grevă a foamei de 62 de zile și a fost eliberat la 15 octombrie 2018 datorită presiunii internaționale; întrucât dl Magdariaga a fost găsit vinovat de amenințări la adresa unui funcționar de stat care, în cele din urmă, a admis că inventase acuzațiile împotriva lui; întrucât cazul său este un alt exemplu clar de încercare de a reduce la tăcere orice idei divergente;

I.

întrucât, în octombrie 2018, Doamnele în Alb au fost din nou principalele victime ale represiunii politice, iar o serie de membri ai Forumului antitotalitar unit au fost supuși represiunii în mai multe provincii ale țării;

J.

întrucât tuturor deținuților din Cuba trebuie să li se garanteze un tratament uman; întrucât guvernul cubanez neagă accesul grupurilor independente pentru drepturile omului la închisori; întrucât cetățenii cubanezi nu beneficiază de garanțiile procedurale, cum ar fi dreptul la audieri echitabile și publice de către un tribunal competent și imparțial; întrucât prizonierii în condiții de eliberare condiționată fac adesea obiectul unei hărțuiri permanente din partea autorităților;

K.

întrucât Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară a afirmat în mod clar că victimele cubaneze ale detenției arbitrare au dreptul de a solicita despăgubiri din partea guvernului care să includă restituirea, compensarea, reabilitarea, satisfacția și garanțiile de nerepetare;

L.

întrucât există semne ale unei mai bune respectări a libertății religioase în Cuba; întrucât autoritățile cubaneze sunt, în același timp, foarte restrictive în ceea ce privește construcția sau reconstrucția bisericilor creștine; întrucât biserica a devenit treptat cel mai mare actor al societății civile și principalul furnizor de servicii sociale non-statale din Cuba, dar activitățile sale rămân sub controlul strict al autorităților;

M.

întrucât relațiile politice și economice mai strânse cu Cuba, în ceea ce privește UE, ar putea contribui la accelerarea reformelor politice în țară, răspunzând aspirațiilor tuturor cetățenilor săi; întrucât liberalizarea economică și comercială ar trebui să permită țării să treacă progresiv la spații sociale libere, coexistență, tehnologie și comunicare apreciate și solicitate de populația cubaneză;

N.

întrucât Parlamentul a acordat Premiul Saharov pentru libertatea de gândire activiștilor cubanezi de trei ori: lui Oswaldo Payá în 2002, Doamnelor în Alb în 2005 și lui Guillermo Fariñas în 2010; întrucât se întâmplă în continuare ca laureații Premiului Saharov să nu poată părăsi țara sau să participe la evenimente internaționale;

O.

întrucât Parlamentul a solicitat în numeroase rânduri să trimită delegații oficiale în Cuba; întrucât autoritățile cubaneze au refuzat de fiecare dată accesul în țară, chiar și după încheierea ADPC;

1.

condamnă cu fermitate detenția arbitrară, persecutarea și hărțuirea dizidenților pașnici, a jurnaliștilor independenți, a apărătorilor drepturilor omului și a opoziției politice din Cuba și atacurile împotriva lor; solicită încetarea imediată a acestor acțiuni și eliberarea imediată a tuturor prizonierilor politici, inclusiv a lui Eduardo Cardet, și a celor deținuți în mod arbitrar numai pentru că și-au exercitat libertatea de exprimare și de întrunire;

2.

îndeamnă statele membre ale UE, SEAE și delegația sa în Cuba să respecte cu fermitate principiile și politicile de bază în ceea ce privește Cuba și să ia toate măsurile necesare pentru a solicita eliberarea persoanelor menționate mai sus, să se asigure că se pune capăt imediat hărțuirii oponenților politici și apărătorii drepturilor omului și să acorde asistență și să îi protejeze pe aceștia din urmă;

3.

invită autoritățile cubaneze să îmbunătățească condițiile de detenție și tratamentul deținuților și să permită grupurilor internaționale pentru drepturile omului și organizațiilor cubaneze accesul la închisorile țării; subliniază că menținerea în detenție a disidenților pentru idealurile lor și activitatea lor politică pașnică contravine Declarației universale a drepturilor omului;

4.

regretă că, în ciuda ADPC adoptate, situația drepturilor omului și a democrației nu s-a îmbunătățit; solicită îndeplinirea obligațiilor stabilite în ADPC între UE și Cuba, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; subliniază că succesul acestui acord depinde de modul în care este aplicat și respectat;

5.

reamintește că ADPC include o dispoziție referitoare la suspendarea acordului care ar trebui aplicată în cazul încălcării dispozițiilor privind drepturile omului; prin urmare, insistă ca Uniunea Europeană să urmărească îndeaproape și să monitorizeze respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Cuba atunci când pune în aplicare ADPC și ca Parlamentul să primească rapoarte periodice în acest sens; invită VP/ÎR Federica Mogherini să informeze Parlamentul în plen în mod detaliat cu privire la măsurile concrete luate cu scopul de a îndeplini cerința menționată mai sus;

6.

îndeamnă guvernul cubanez să își redefinească politica privind drepturile omului prin alinierea sa la legislația internațională privind drepturile omului și să permită o participare activă la viața politică și socială a tuturor actorilor societății civile și a actorilor politici din opoziție, fără a impune vreo restricție; invită Cuba să își afirme intenția de „a respecta cele mai înalte standarde în promovarea și protecția drepturilor omului”, ratificând Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum și protocoalele lor opționale;

7.

reamintește autorităților cubaneze că libertatea de circulație și de întrunire este garantată în temeiul legislației internaționale privind drepturile omului și că această libertate se extinde la activiști și membri ai opoziției democratice;

8.

condamnă cu fermitate adoptarea Decretului 349, care subminează dreptul la libertatea artistică în Cuba; invită autoritățile cubaneze să adopte măsuri legislative adecvate pentru a retrage Decretul 349 înainte de intrarea sa în vigoare în decembrie 2018; subliniază că libertatea de exprimare artistică este esențială pentru un sector cultural viabil și dinamic care poate crea locuri de muncă, poate dezvolta industrii culturale și poate revitaliza patrimoniul cultural;

9.

invită guvernul cubanez să nu mai impună cenzura online și să oprească blocarea site-urilor internet cu unicul scop de a limita criticile politice și de a restricționa accesul la informații;

10.

susține pe deplin concluziile Comitetului ONU pentru disparițiile forțate din Cuba din 17 martie 2017 care îndeamnă Cuba să ia măsurile necesare pentru a garanta independența deplină a sistemului său judiciar și pentru a crea o instituție națională independentă a drepturilor omului, conform Principiilor de la Paris;

11.

își exprimă îngrijorarea majoră cu privire la noul proiect de constituție și la referendumul planificat pentru februarie 2019; subliniază că întregul proces nu include incluziunea, toleranța și respectarea drepturilor civile și politice de bază, care ar putea garanta un proces constituțional democratic; reiterează, în acest sens, hotărârea sa de a încuraja un proces de tranziție către o democrație pluralistă, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, implicând toți actorii fără excludere, după cum se menționează în Declarația Universală a Drepturilor Omului, și o redresare economică de durată, menită să îmbunătățească nivelul de trai al populației cubaneze, în conformitate cu aspirațiile poporului cubanez; invită autoritățile cubaneze să prevadă alegeri libere și pluraliste în noua Constituție;

12.

îndeamnă instituțiile europene și statele membre să sprijine tranziția economică și politică în Cuba spre un regim complet democratic, care respectă drepturile fundamentale ale tuturor cetățenilor săi; sprijină utilizarea diferitelor instrumente ale politicii externe ale UE și, în special, a Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), pentru a consolida dialogul UE cu societatea civilă din Cuba și cu cei care sprijină o tranziție pașnică în această țară;

13.

solicită autorităților cubaneze să abolească pedeapsa cu moartea pentru toate infracțiunile; solicită un moratoriu privind pedeapsa cu moartea, până la adoptarea formală a acestei modificări legislative; solicită o revizuire a tuturor sentințelor de condamnare la moarte pentru a se asigura că procesele aferente au respectat standardele internaționale și că, pe viitor, nu are loc nicio execuție;

14.

invită guvernul cubanez să permită bisericilor să își desfășoare liber activitățile de asistență socială în societatea cubaneză; solicită garantarea deplină a libertății de religie și de conștiință;

15.

invită VP/ÎR Federica Mogherini să recunoască existența unei opoziții politice față de guvernul cubanez și să sprijine includerea acesteia în dialogul politic dintre UE și Cuba; reamintește instituțiilor europene că societatea civilă și laureații Premiului Saharov sunt actori-cheie pentru democratizarea Cubei și că vocea lor trebuie auzită și luată în considerare în cadrul relațiilor bilaterale; în acest sens, solicită tuturor reprezentanților statelor membre ale UE să ridice probleme legate de drepturile omului în timpul vizitelor pe lângă autoritățile cubaneze și să se întâlnească cu laureații Premiului Saharov atunci când vizitează Cuba pentru a asigura coerența internă și externă a politicii UE privind drepturile omului;

16.

regretă profund refuzul autorităților cubaneze de a permite comisiilor, delegațiilor și unor grupuri politice din Parlamentul European să viziteze Cuba, în ciuda faptului că Parlamentul a aprobat ADPC; invită autoritățile să permită imediat intrarea în țară, inclusiv posibilitatea de a vizita insula atunci când referendumul constituțional urmează să aibă loc la 24 februarie 2019;

17.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Adunării Naționale a puterii populare din Cuba, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și guvernelor statelor membre ale CELAC.

(1)  JO C 201 E, 18.8.2005, p. 83.

(2)  JO C 288 E, 24.11.2006, p. 81.

(3)  JO C 146 E, 12.6.2008, p. 377.

(4)  JO C 349 E, 22.12.2010, p. 82.

(5)  JO C 334, 19.9.2018, p. 99.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/75


P8_TA(2018)0461

Situația drepturilor omului în Bangladesh

Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la situația drepturilor omului în Bangladesh (2018/2927(RSP))

(2020/C 363/11)

Parlamentul European,

având în vedere propriile rezoluții anterioare privind Bangladesh din 6 aprilie 2017 (1) și 26 noiembrie 2015 (2),

având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la stadiul punerii în aplicare a Pactului privind durabilitatea în Bangladesh (3) și având în vedere raportul tehnic de evaluare al Comisiei din 28 septembrie 2018,

având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la Inițiativa emblematică a UE în sectorul confecțiilor (4),

având în vedere Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Republica Populară Bangladesh privind parteneriatul și dezvoltarea din 2001 (5),

având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical,

având în vedere Pactul de sustenabilitate pentru îmbunătățirea continuă a drepturilor în materie de muncă și a siguranței în fabrică în industria confecțiilor și tricotajelor din Bangladesh,

având în vedere Acordul privind protecția împotriva incendiilor și siguranța clădirilor din Bangladesh din 2013 și reînnoirea sa în 2018,

având în vedere declarația comună din 27 septembrie 2018 a șefilor misiunilor statelor membre ale UE, a Delegației Uniunii Europene și a șefilor misiunilor Norvegiei și Elveției referitoare la Legea privind securitatea digitală din Bangladesh,

având în vedere Raportul național din 26 februarie 2018 înaintat Consiliului ONU pentru Drepturile Omului în vederea examinării periodice universale (UPR) a Bangladeshului,

având în vedere Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate, adoptată la 20 decembrie 2006 de Adunarea Generală a ONU și care a intrat în vigoare la 23 decembrie 2010,

având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului adoptate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU din 16 iunie 2011,

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

având în vedere planul național de acțiune din Bangladesh pentru perioada 2015-2021 de eradicare a căsătoriilor între copii,

având în vedere recomandările din cadrul celei de a 17-a sesiuni a Forumul permanent al Organizației Națiunilor Unite privind problemele populațiilor indigene (UNPFII)

având în vedere clasamentul mondial al libertății presei din 2018,

având în vedere legea privind securitatea digitală din Bangladesh din 2018

având în vedere legea privind tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) din Bangladesh, în special secțiunea 57 din aceasta,

având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline din 12 mai 2014,

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât UE întreține relații de lungă durată cu Bangladesh, inclusiv prin Acordul de cooperare privind parteneriatul și dezvoltarea; întrucât respectarea și promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice reprezintă pilonii politicilor interne și externe ale părților la acord și trebuie să se constituie într-un element esențial al acțiunii externe a UE;

B.

întrucât reprimarea membrilor societății civile, inclusiv a activiștilor politici, a sindicaliștilor, a jurnaliștilor, a studenților, a apărătorilor drepturilor omului și a minorităților s-a intensificat în ultimii ani în Bangladesh; întrucât experții ONU în domeniul drepturilor omului și grupurile internaționale pentru apărarea drepturilor omului au semnalat existența în Bangladesh a unui tipar de acțiune vizibil constând din execuții extrajudiciare, arestări în masă arbitrare și dispariții forțate, precum în cazurile lui Maroof Zaman și Mir Ahmad Bin Quasem;

C.

întrucât Bangladeshul ocupă locul 146 din 180 în clasamentul mondial al libertății presei; întrucât în Bangladesh se comit în continuare pe scară largă încălcări ale libertăților fundamentale și ale drepturilor omului, în special violențe, incitare la ură, hărțuire, intimidare și cenzurarea jurnaliștilor și a autorilor de bloguri; întrucât legea TIC din Bangladesh, în special secțiunea 57 din aceasta a fost folosită în ultimii ani pentru arestarea și urmărirea penală a activiștilor și jurnaliștilor care au criticat guvernul;

D.

întrucât legea privind securitatea digitală, așa cum a fost adoptată de parlamentul din Bangladesh la 19 septembrie 2018, nu modifică secțiunea 57 din legea TIC, în pofida numeroaselor critici formulate de jurnaliști, de activiștii pentru drepturi civile din Bangladesh și de comunitatea internațională;

E.

întrucât fotoreporterul Shahidul Alam, recunoscut pe plan internațional și laureat al mai multor premii, profesor și activist a fost ridicat cu forța de acasă la 5 august 2018 și a fost încarcerat în temeiul legii TIC după ce s-a exprimat liber cu privire la recentele proteste ale studenților din Bangladesh și a criticat folosirea violenței de către autorități; întrucât acesta a rămas în detenție, refuzându-i-se eliberarea pe cauțiune de mai multe ori; întrucât se presupune că i s-a refuzat asistența medicală adecvată și că a fost torturat;

F.

întrucât atacurile teroriste au determinat guvernul să urmeze o abordare strictă de „toleranță zero”; întrucât rețelele de comunicații mobile din Bangladesh au fost închise, semnalându-se că forțele de securitate din această țară încearcă să cumpere echipament de supraveghere electronică pe piața internațională; întrucât guvernul din Bangladesh s-a lansat într-o campanie intensă și invazivă de supraveghere și monitorizare a platformelor sociale;

G.

întrucât alegerile din Bangladesh sunt prevăzute a avea loc la 30 decembrie 2018; întrucât lidera opoziției și fosta prim-ministră Khaleda Zia execută în prezent o pedeapsă cu închisoarea de 10 ani pentru corupție și îi este interzisă participarea la alegeri din această cauză; întrucât aceasta neagă acuzațiile, iar susținătorii ei susțin că au acestea au fost motivate politic;

H.

întrucât femeile și fetele din Bangladesh se confruntă cu niveluri ridicate de violență; întrucât Bangladeshul are cea mai mare rată de căsătorie a copiilor din Asia și una dintre cele mai ridicate din lume; întrucât în 2017 guvernul din Bangladesh a adoptat legea privind interzicerea căsătoriilor copiilor, care introduce excepții în „cazuri speciale”, fără a defini aceste criterii sau a stabili o vârstă minimă pentru astfel de căsătorii;

I.

întrucât în Bangladesh pedeapsa cu moartea poate fi pusă în aplicare pentru infracțiuni multiple; întrucât în 2017 au fost executate șase persoane;

J.

întrucât s-a semnalat o creștere a numărului de acte de violență în acest an, în special împotriva femeilor indigene, precum și hărțuirea și arestarea activiștilor pentru drepturile indigene în zona Dealurilor Chittagong;

K.

întrucât UE este principalul partener comercial al Bangladeshului și, în calitate de țară cel mai puțin dezvoltată, (LDC), Bangladeshul beneficiază de cel mai favorabil regim disponibil în cadrul sistemului generalizat de preferințe al UE (SGP), și anume acordul „Totul în afară de arme” (EBA);

L.

întrucât Bangladeshul urmează să iasă din categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate în 2024; întrucât în următorii ani este nevoie de o accelerare a reformelor în domeniul drepturilor omului și al drepturilor lucrătorilor, inclusiv eradicarea muncii copiilor; întrucât persistă îngrijorări în ceea ce privește dispozițiile legii muncii din Bangladesh și ale proiectului de lege privind zonele de procesare a exporturilor;

M.

întrucât, în cadrul Pactului privind durabilitatea, mărci, comercianți cu amănuntul și sindicate din domeniul confecțiilor de îmbrăcăminte au semnat Acordul privind siguranța clădirilor și protecția contra incendiilor în Bangladesh; întrucât până în prezent mai puțin de jumătate din fabricile vizate de acord au luat măsuri de siguranță adecvate; întrucât acordul a expirat în octombrie 2018, în ciuda faptului că mai sunt încă multe de făcut; întrucât acordului i-a succedat un acord de tranziție, care urmează să se aplice timp de 3 ani:

N.

întrucât acordul trebuie să fie sprijinit, iar tuturor părților la acord trebuie să li se dea posibilitatea de a-și continua activitatea fără sincope, inclusiv după luna noiembrie 2018; întrucât numai după ce guvernul din Bangladesh și celula de coordonare a acțiunilor de remediere vor fi demonstrat, în vorbă și în practică, că au îndeplinit condițiile privind pregătirea nu vor mai fi poate necesare aceste inițiative de comportament responsabil în afaceri;

O.

întrucât în 2018 Bangladesh a primit un aflux masiv de peste 700 000 de refugiați rohingya care fugeau din fața unei campanii de epurare etnică a armatei din Myanmar/Birmania și are în continuare nevoie urgentă de asistență umanitară; întrucât Bangladesh și Myanmar au ajuns la un acord la 30 octombrie 2018 privind începerea repatrierii populației rohingya în Myanmar începând de la jumătatea lunii noiembrie, fără consultarea sau implicarea Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR),

1.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea situației drepturilor omului în Bangladesh și, în special, la măsurile de reprimare a libertății de exprimare și de întrunire luate în permanență împotriva mass-mediei, a studenților, a activiștilor și a opoziției; condamnă faptul că se arestează și se supun la acte de violență oameni care și-au exercitat libertatea de exprimare criticând guvernul; este extrem de îngrijorat de relatările că recurgerea la tortură devine o practică endemică;

2.

constată că evaluarea periodică universală din luna mai 2018 a Organizației Națiunilor Unite elogiază Bangladeshul pentru „progresele remarcabile” pe care le-a realizat în îmbunătățirea situației drepturilor omului în ultimii ani; îndeamnă guvernul din Bangladesh să pună în aplicare recomandările evaluării periodice universale, în special în domenii precum independența sistemului judiciar, drepturile civile și politice, libertatea mass-mediei, drepturile economice, sociale și culturale, precum și drepturile femeilor și fetelor;

3.

invită autoritățile din Bangladesh să desfășoare anchete independente privind relatările referitoare la execuții extrajudiciare, dispariții forțate și folosirea excesivă a forței, inclusiv la cazul lui Maroof Zaman și al lui Mir Ahmad Bin Quasem, și să îi aducă pe cei responsabili în fața justiției în conformitate cu standardele internaționale; invită, de asemenea, Bangladeshul să ratifice Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate și să includă dispozițiile acesteia în legislația națională;

4.

invită autoritățile din Bangladesh să îl elibereze imediat și necondiționat pe Shahidul Alam, să renunțe la toate acuzațiile împotriva sa și să îi permită să își continue activitatea legitimă în domeniul drepturilor omului; insistă asupra faptului că autoritățile din Bangladesh trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a garanta integritatea fizică și psihologică și securitatea lui Shahidul Alam, precum și ale familiei sale și să se asigure că, atunci când se află în detenție, Shahidul Alam este tratat în conformitate cu principiile și standardele internaționale; invită autoritățile din Bangladesh să inițieze imediat o anchetă publică a acuzațiilor conform cărora Shahidul Alam a fost torturat și să îi aducă pe făptași în fața justiției;

5.

este deosebit de îngrijorat cu privire la faptul că legea privind TIC nu numai că a afectat deja grav activitatea jurnaliștilor, a bloggerilor și a comentatorilor, ci și pedepsește exercitarea legitimă a dreptului la libertatea de exprimare de către orice persoană, inclusiv pe platformele de comunicare socială; este de părere că secțiunea 57 din legea privind TIC este incompatibilă cu drepturile fundamentale la libertatea de exprimare și la un proces echitabil;

6.

regretă profund decizia guvernului de a adopta legea privind securitatea digitală care, de fapt, extinde și consolidează competențele poliției de reprimare a libertății de exprimare, inclusiv pe platformele de comunicare socială, înainte de alegerile naționale din 2018; invită autoritățile din Bangladesh să revizuiască urgent legea privind securitatea digitală și legea privind TIC și să le alinieze la convențiile internaționale privind drepturile omului, la care Bangladesh este parte;

7.

speră că următoarele alegeri generale vor fi pașnice, transparente și participative, astfel încât cetățenii să își poată manifesta în mod real opțiunea; invită forțele politice să se abțină de la orice act de violență sau de instigare la violență în timpul perioadei electorale;

8.

apreciază rolul constructiv jucat de Bangladesh în împrejurări dificile, atunci când a acceptat să primească refugiații rohingya; îndeamnă autoritățile să ofere mai multe terenuri, pentru a reduce suprapopularea și insalubritatea din taberele refugiați; îndeamnă autoritățile să reducă restricțiile birocratice impuse organizațiilor umanitare; îndeamnă guvernele din Bangladesh și Myanmar să reexamineze imediat decizia de a începe repatrierea refugiaților rohingya, deoarece nu au fost încă îndeplinite condițiile pentru returnarea în siguranță, demnă și voluntară a acestora;

9.

invită UE și alți donatori internaționali să își intensifice eforturile de acordare a asistenței financiare și materiale necesare pentru taberele de refugiați rohingya din Bangladesh;

10.

insistă ca Bangladeshul să își respecte angajamentele asumate în cadrul regimului „Totul în afară de arme” (Everything but Arms – EBA în ceea ce privește democrația, drepturile omului și statul de drept;

11.

își reiterează apelul la abolirea pedepsei cu moartea;

12.

își exprimă îngrijorarea serioasă cu privire la abrogarea Acordului de tranziție, care urmează să producă efecte începând din 30 noiembrie 2018; constată că celula de coordonare a acțiunilor de remediere nu este încă în măsură să monitorizeze și să pună în aplicare cerințele în materie de sănătate și securitate, cu consecințele grave pe care le presupune acest lucru asupra siguranței și drepturile lucrătorilor din fabrici; îndeamnă guvernul din Bangladesh să recunoască și să pună în aplicare de îndată Acordul de tranziție, precum și să demonstreze o disponibilitate mai mare de a prelua toate funcțiile acordului; invită donatorii să sprijine guvernul din Bangladesh pentru a face posibil acest lucru; invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să își continue activitatea de consolidare a capacităților celulei de coordonare a acțiunilor de remediere;

13.

invită guvernul din Bangladesh să modifice legea muncii din Bangladesh și normele de aplicare ale acesteia, pentru a le alinia la standardele internaționale de muncă ale OIM, și să permită libertatea deplină de asociere; invită guvernul din Bangladesh să facă demersurile necesare pentru a combate în mod eficace toate actele de discriminare a sindicatelor, inclusiv actele de violență și de intimidare;

14.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, deși legea privind interzicerea căsătoriilor între copii din 2017 conține dispoziții privind o mai bună prevenire și urmărirea penală a celor care o încalcă, aceasta conține totuși o clauză care permite căsătoria la vârste sub 18 de ani în circumstanțe speciale, cu consimțământul părinților și cu permisiunea instanței; solicită ca această „portiță” legislativă să fie închisă de urgență în interesul protecției copilului;

15.

invită autoritățile din Bangladesh să continue să combată încălcările drepturilor omului; ia act de faptul că provocările privind drepturile omului for fi discutate mai amănunțit cu ocazia următoarei reuniuni a Comisiei comune UE-Bangladesh, care urmează să aibă loc la Dhaka în prima jumătate a anului 2019;

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, precum și guvernului și parlamentului din Bangladesh.

(1)  Rezoluția Parlamentului European din 6 aprilie 2017 referitoare la Bangladesh, inclusiv la căsătoriile între copii (JO C 298, 23.8.2018, p. 65).

(2)  Rezoluția Parlamentului European din 26 noiembrie 2015 referitoare la libertatea de exprimare în Bangladesh (JO C 366, 27.10.2017, p. 135).

(3)  JO C 331, 18.9.2018, p. 100.

(4)  JO C 298, 23.8.2018, p. 100.

(5)  JO L 118, 27.4.2001, p. 48.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/80


P8_TA(2018)0464

Serviciile de îngrijire în UE pentru îmbunătățirea egalității de gen

Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la serviciile de îngrijire în UE pentru îmbunătățirea egalității de gen (2018/2077(INI))

(2020/C 363/12)

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „O inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care lucrează” (COM(2017)0252),

având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 26 aprilie 2017 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului (COM(2017)0253),

având în vedere Directiva nr. 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (1),

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 3, 5, 27, 31, 32, 33 și 47,

având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, adoptată la New York la 18 decembrie 1979,

având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD), ratificată de Uniunea Europeană și de toate statele membre,

având în vedere Obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 5: realizarea egalității de gen și capacitarea tuturor femeilor și a fetelor, și îndeosebi obiectivul ODD 5.4: recunoașterea și aprecierea îngrijirii neremunerate și a muncii casnice prin furnizarea de servicii publice, infrastructură și politici de protecție socială și promovarea responsabilității comune în gospodărie și în familie, după caz la nivel național;

având în vedere raportul din 10 mai 2018 al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, intitulat „Progresul în direcția atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă”,

având în vedere Concluziile Consiliului din 7 decembrie 2017 privind îmbunătățirea sprijinului și îngrijirii din cadrul comunității pentru o viață independentă,

având în vedere concluziile Consiliului privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine (2),

având în vedere concluziile Președinției de la Consiliul European de la Barcelona din 15 și 16 martie 2002,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2017 intitulată „Planul de acțiune al UE 2017-2019 – Combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați” (COM(2017)0678),

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015 intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019”, și în special Capitolul 3.1: „Creșterea participării femeilor pe piața forței de muncă și independența economică egală a femeilor și bărbaților” (SWD(2015)0278),

având în vedere raportul Comisiei din 8 mai 2018 privind dezvoltarea structurilor de îngrijire pentru copiii de vârstă mică în vederea sporirii participării femeilor la piața forței de muncă, a obținerii echilibrului între viața profesională și cea privată pentru părinții care lucrează și a realizării unei creșteri durabile și favorabile incluziunii în Europa („obiectivele de la Barcelona”) COM(2018)0273,

având în vedere raportul Comisiei din 29 mai 2013 referitor la obiectivele de la Barcelona: „Dezvoltarea serviciilor de îngrijire a copiilor în Europa pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2013)0322),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 februarie 2011 intitulată „Educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine” (COM(2011)0066),

având în vedere foaia de parcurs a Comisiei privind Calitatea educației și îngrijirii copiilor preșcolari (Ares(2018)1505951),

având în vedere Recomandarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării (3)”,

având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020), cea din 20 februarie 2013 intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (COM(2013)0083) și cea din 26 aprilie 2017 intitulată „Instituirea unui Pilon european al drepturilor sociale” (COM(2017)0250),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2014 referitoare la un cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020 (COM(2014)0332),

având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la capacitarea economică a femeilor în sectoarele publice și private din UE (4),

având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la necesitatea unei strategii a UE pentru a eradica și a preveni decalajul de pensii dintre femei și bărbați (5),

având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată (6),

având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie – o perspectivă de gen (7),

având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la femeile care desfășoară activități casnice și femeile care asigură servicii de îngrijire în UE (8),

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2016 privind integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului European (9),

având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire (10),

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la contractele atipice, securizarea parcursului profesional, flexisecuritate și noile forme de dialog social (11),

având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020),

având în vedere propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului din 22 mai 2018 privind sisteme de calitate de educație și îngrijire a copiilor preșcolari (COM(2018)0271) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei din aceeași dată (SWD(2018)0173),

având în vedere indicele egalității de gen pe 2015 elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) și raportul din 2015, intitulat „Reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie și cea privată în Uniunea Europeană: Analiza politicilor în domeniu”,

având în vedere raportul din 7 decembrie 2011 al Eurofound intitulat „Inițiative ale firmelor pentru lucrătorii care au responsabilități de îngrijire a unor copii sau adulți cu dizabilități”,

având în vedere documentul de referință al Eurofound din 14 iulie 2013 intitulat „Îngrijirea copiilor și a persoanelor dependente: efecte asupra carierelor tinerilor lucrători.”

având în vedere raportul Comisiei din 17 iunie 2014 intitulat „Sectorul îngrijirii la domiciliu: condiții de muncă și calitatea locurilor de muncă”,

având în vedere raportul Eurofound din 22 octombrie 2015 intitulat „Activitatea profesională și cea de îngrijire: măsuri de reconciliere în perioade de schimbare demografică”,

având în vedere raportul de sinteză al Eurofound din 17 noiembrie 2016 privind „Cel de-al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă”,

având în vedere studiul Eurofound din 28 noiembrie 2017 intitulat „Centre de îngrijire pentru europenii mai în vârstă: furnizori publici, cu scop lucrativ sau non-profit”,

având în vedere sondajul Eurofound din 23 ianuarie 2018 intitulat „Sondajul european privind calitatea vieții 2016: calitatea vieții, a serviciilor publice și a societății”,

având în vedere raportul comun din 10 octombrie 2014 al Comitetului pentru protecție socială și al Comisiei intitulat „Protecție socială adecvată pentru nevoile de asistență pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire”,

având în vedere raportul comun din 7 octombrie 2016 al Comitetului pentru protecție socială și al Comisiei privind asistența medicală și sistemele de sănătate pe termen lung și sustenabilitatea finanțelor publice,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 septembrie 2016 referitor la drepturile îngrijitorilor la domiciliu în regim intern (12),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 octombrie 2014 referitor la dezvoltarea serviciilor pentru familie în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă și a promovării egalității de gen la locul de muncă (13),

având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 26 mai 2010 privind profesionalizarea muncilor casnice (14),

având în vedere raportul referitor la indicele pe 2017 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați: evaluarea egalității de șanse între femei și bărbați în Uniunea Europeană 2005-2015,

având în vedere studiul elaborat de Direcția Generală Politici Interne din martie 2016, intitulat „Diferențele dintre bărbați și femei în ceea ce privește timpul alocat muncii, îngrijirii și repausului” și cel din noiembrie 2016 intitulat „Utilizarea fondurilor alocate egalității de gen într-o serie de state membre”,

având în vedere publicarea proiectului WeDo în 2012, dedicat bunăstării și demnității oamenilor în vârstă și intitulat „Cadrul european de calitate pentru servicii de îngrijire pe termen lung: principii și orientări pentru bunăstarea și demnitatea persoanelor în vârstă care necesită îngrijire și asistență”,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0352/2018),

A.

întrucât, în conformitate cu articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, egalitatea între femei și bărbați este una dintre valorile fundamentale pe care se întemeiază UE; întrucât, totodată, în conformitate cu articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea de gen; întrucât realizarea egalității de gen a fost totuși lentă;

B.

întrucât Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat împreună de Parlament, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017, afirmă principii semnificative și urmărește să ofere noi drepturi cetățenilor Uniunii, inclusiv egalitatea de gen, șanse egale, sprijinul pentru copii și incluziunea persoanelor cu dizabilități, care se bucură de sprijinul unanim al instituțiilor UE și al statelor membre; întrucât Principiul 9 din pilon privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată stabilește că „părinții și persoanele cu responsabilități de îngrijire au dreptul la un concediu adecvat, la forme de muncă flexibile și dreptul de acces la servicii de îngrijire”;

C.

întrucât în întreaga Uniune Europeană rata globală de ocupare a femeilor este cu aproape 12 % mai mică decât cea a bărbaților, iar 31,5 % dintre femeile încadrate în muncă lucrează cu fracțiune de normă, comparativ cu 8,2 % dintre bărbații angajați; întrucât decalajul UE în materie de ocupare a forței de muncă între femei și bărbați este în continuare de 12 %; întrucât o serie de elemente par să indice că una dintre principalele cauze o constituie responsabilitățile de îngrijire disproporționate ale femeilor; întrucât efectul cumulativ al întreruperilor multiple în carieră care afectează femeile ca urmare a responsabilităților de îngrijire contribuie semnificativ la salarii mai mici, cariere mai scurte și la diferențe de remunerare între femei și bărbați de 16 % și diferențe de pensii de 37 %; întrucât acest fapt determină un risc mai mare de expunere la sărăcie și excluziune socială pentru femei, cu repercusiuni negative care se extind și asupra copiilor și familiilor lor; întrucât este important să se elimine diferențele de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, remunerarea pensiile, având în vedere că pierderile economice cauzate de diferențele de gen în ocuparea forței de muncă se ridică la 370 miliarde EUR pe an; întrucât furnizarea de servicii de îngrijire poate fi esențială în oferirea unui răspuns eficient la deficitele de forță de muncă;

D.

întrucât „îngrijirea” ar trebui înțeleasă ca munca desfășurată, cu titlu personal, în instituții publice sau private sau într-o gospodărie sau în gospodării private, pentru copii, persoane în vârstă, persoane bolnave sau cu dizabilități; întrucât serviciile de îngrijire ar trebui prestate, în circumstanțe ideale, de îngrijitori calificați, angajați de entități publice sau private sau de către familii sau independenți, dar sunt încă prestate și în mod informal și neremunerat de către îngrijitori necalificați, care sunt, de obicei, membri ai familiei;

E.

întrucât timpul alocat muncii casnice și îngrijirii neremunerate este de peste trei ori mai mare în cazul femeilor decât în cel al bărbaților, după cum se observă cel mai mult în cazul cuplurilor care au cel mai mic copil sub vârsta de șapte ani, femeile petrecând, în medie, 32 de ore pe săptămână pe activități remunerate, dar 39 de ore în muncă neremunerată, în comparație cu bărbații care au 41 de ore remunerate și 19 de ore de muncă neremunerată pe săptămână;

F.

întrucât, potrivit statisticilor Organizației Internaționale a Muncii, în 2010, în sectorul muncii și al îngrijirii casnice erau angajate aproximativ 52 de milioane de persoane la nivel mondial, la care se adaugă alți 7,4 milioane de lucrători casnici cu vârsta de sub 15 ani, ceea ce reprezintă între 5 % și 9 % din totalitatea angajaților din țările industrializate;

G.

întrucât, în multe state membre, locurile de muncă din sectorul îngrijirii sunt slab remunerate și adesea nu oferă acces la contracte oficiale sau la alte drepturi de bază în materie de muncă și nu sunt atractive profesional datorită riscului ridicat de stres fizic și emoțional, a pericolului de epuizare profesională și a lipsei oportunităților de dezvoltare a carierei; întrucât sectorul oferă puține posibilități de formare, iar angajații din sector său sunt predominant persoane în vârstă, femei sau lucrători migranți;

H.

întrucât măsurile de sprijin, precum sistemul suedez de deducere fiscală pentru serviciile casnice sau cecurile pentru servicii din Franța sau din Belgia, și-au dovedit eficacitatea în reducerea muncii nedeclarate, ameliorarea condițiilor de muncă și acordarea drepturilor în materie de muncă lucrătorilor casnici și îngrijitorilor;

I.

întrucât s-a dovedit că 80 % din totalul serviciilor de îngrijire din UE sunt asigurate de îngrijitori informali neremunerați și că 75 % dintre aceștia sunt femei; întrucât 27,4 % dintre femei lucrează cu fracțiune de normă din cauza îngrijirii copiilor sau adulților care necesită îngrijire, comparativ cu 4,6 % dintre bărbați (15); întrucât prestarea de servicii de îngrijire nu ar trebui să oblige îngrijitorii informali să facă un compromis între responsabilitățile lor de îngrijire și timpul liber, întrucât cei care continuă să ocupe un loc de muncă trebuie să găsească deja un echilibru între responsabilități și folosire timpului lor;

J.

întrucât o serie de statistici naționale arată că aproximativ 6-7 % dintre îngrijitorii din statele membre ale UE sunt îngrijitori tineri cu vârste mai mici de 17 ani și de cinci ori mai multe femei tinere cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani sunt implicate în activități de îngrijire comparativ cu bărbații tineri din acest grupă de vârstă; întrucât este posibil ca îngrijitorii tineri să își asume responsabilitățile unui adult oferind îngrijire, asistență și sprijin pentru un părinte, un frate sau o soră, pentru un bunic sau bunică sau pentru alte rude cu dizabilități sau care suferă de o boală cronică sau au o problemă de sănătate mentală; întrucât tinerii îngrijitori se confruntă cu obstacole speciale legate de accesul la educație și formare și la reconcilierea educației cu responsabilitățile de îngrijire, ceea ce are, în egală măsură, un impact asupra sănătății și a mijloacelor de subzistență ale acestora;

K.

întrucât în mai multe state membre ale UE se constată o lipsă a serviciilor profesionale de îngrijire de calitate disponibile tuturor, indiferent de venituri;

L.

întrucât mulți membri de familie dependenți care au nevoie de îngrijire locuiesc în zone afectate de o lipsă acută de servicii, iar izolarea sau alte circumstanțe le îngreunează accesul la servicii de îngrijire profesională; întrucât, în multe cazuri, ei sunt îngrijiți numai de îngrijitori neprofesioniști, care sunt foarte adesea femei din familie;

M.

întrucât Europa se confruntă în prezent cu schimbări demografice care conduc la o incidență crescută a bolilor legate de vârstă și la îmbătrânirea populației, ceea ce determină deci creșterea exponențială a nevoilor de îngrijire; întrucât, într-o perioadă de creștere a nevoilor de îngrijire, există o repartizare disproporționată a responsabilităților de îngrijire între femei și bărbați, femeile fiind cele mai afectate de povara reprezentată de rolurile de gen stereotipe care încă predomină în societatea europeană; întrucât creșterea numărului persoanelor în vârstă, scăderea numărului persoanelor de vârstă activă și restricțiile bugetare datorate austerității au un impact semnificativ asupra serviciilor sociale și întrucât acest lucru va avea urmări și asupra persoanelor care trebuie să îmbine munca cu responsabilitățile de îngrijire, de multe ori în circumstanțe dificile;

N.

întrucât se estimează că îmbătrânirea populației din UE va crește, cu proporția persoanelor de și peste 65 de ani mărindu-se de la 17,1 % în 2008 la 30 % în 2060, iar cea a persoanelor de și peste 80 de ani mărindu-se de la 4,4 % la 12,1 % în aceeași perioadă;

O.

întrucât persoanele în vârstă sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie decât populația generală, în 2008 aproximativ 19 % dintre persoanele cu vârsta de cel puțin 65 de ani fiind în pericol, în timp ce în 2000 proporția a fost de 17 %; întrucât această rată este mai mare cu 5 puncte procentuale în rândul femeilor decât al bărbaților;

P.

întrucât persoanele în vârstă suferă uneori în urma discriminării legate de vârstă sau de sexism, iar abuzurile asupra persoanelor în vârstă, care se regăsesc într-o varietate de unități de îngrijire, reprezintă o problemă socială în toate statele membre;

Q.

întrucât, în prezent, majoritatea modelelor de politică națională pentru serviciile de îngrijire nu sunt potrivite pentru a răspunde nevoilor societății în curs de îmbătrânire a Uniunii și întrucât majoritatea statelor membre nu au abordat, până în prezent, provocările demografice în politicile și inițiativele lor privind sistemele de îngrijire socială;

R.

întrucât, deși numărul de centre de îngrijire pentru persoanele în vârstă a crescut în ultimii 10 ani în aproape toate statele membre, cererea este în continuare mult mai mare decât disponibilitatea unor cazări care să le asigure viață independentă și a serviciilor de îngrijire; întrucât este nevoie urgentă de investiții suplimentare în servicii de îngrijire pe termen lung în comunitate sau în locuința persoanei respective, fiecare având dreptul la o viață independentă, la servicii de sprijin și la incluziune în comunitate; întrucât, în plus, lipsa de informații dezagregate la nivel național, inclusiv cu privire la investițiile financiare, precum și lipsa unor indicatori de calitate face ca această parte importantă a infrastructurii de îngrijire să fie dificil de monitorizat și evaluat pentru a produce recomandări adresate decidenților;

S.

întrucât obiectivele de la Barcelona privind furnizarea de servicii de îngrijire a copiilor pentru cel puțin 33 % din copiii cu vârsta sub trei ani (obiectivul 1) și pentru cel puțin 90 % din copiii cu vârsta cuprinsă între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie (obiectivul 2) au fost respectate în doar 12 state membre începând cu 2002, ratele de succes în unele state membre fiind îngrijorător de scăzute;

T.

întrucât creșterea participării femeilor pe piața muncii determină o mai mare nevoie de servicii de îngrijire a copiilor de calitate și convenabile ca preț, iar cererea pentru serviciile de educație și îngrijire a copiilor preșcolari (ECEC) pe teritoriul Europei este mai mare decât oferta; întrucât s-a dovedit că, de cele mai multe ori, serviciile de îngrijire a copiilor cu vârste cuprinse între 0 și trei ani sunt folosite cu o frecvență parțială (mai puțin de 30 de ore pe săptămână) în peste jumătate din statele membre; întrucât o participare deplină a femeilor pe piața muncii presupune servicii de îngrijire a copiilor disponibile tot timpul, care să răspundă cerințelor în timpul orelor de muncă ale părinților;

U.

întrucât nu infrastructură suficientă, care să ofere servicii de îngrijire a copiilor de calitate și accesibile pentru toate nivelurile de venit, după cum reiese din faptul că, dintre cei peste 32 de milioane de copii care au vârsta sub vârsta de școlarizare obligatorie în UE, doar aproximativ 15 milioane au acces la servicii de îngrijire a copiilor preșcolari (16), iar majoritatea cheltuielilor publice ale statelor membre pentru îngrijirea copiilor sunt destinate copiilor cu vârste cuprinse între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie; întrucât ar trebui majorate investițiile publice în toate sectoarele, deoarece s-a dovedit în țările OCDE că investițiile crescute din PIB în industria serviciilor de îngrijire ar conduce la o creștere a ratei de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor; întrucât investițiile în îngrijirea copiilor reprezintă o strategie de tip câștig-câștig pentru ambele părți și ar genera venituri fiscale suplimentare din creșterea participării părinților pe piața muncii; întrucât, deși completează rolul central al familiei, serviciile ECEC de înaltă calitate oferă, de asemenea, numeroase beneficii pe termen scurt și lung pentru persoane și pentru societate în general, inclusiv pentru persoanele care provin din medii dezavantajate din punct de vedere socioeconomic sau cu nevoi educaționale speciale, și este eficientă în combaterea inegalității care afectează copiii de la o vârstă fragedă și în prevenirea abandonului școlar timpuriu;

V.

întrucât furnizarea serviciilor de educație timpurie de bună calitate este o investiție eficientă care stă la baza învățării de succes pe tot parcursul vieții, abordând inegalitățile și provocările cu care se confruntă copiii dezavantajați;

W.

întrucât în UE există peste 80 de milioane de persoane cu dizabilități și întrucât numărul acestora crește, iar unul din patru europeni are un membru de familie cu o dizabilitate; întrucât, devenind parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități în 2011, UE s-a angajat să promoveze și să protejeze drepturile persoanelor cu dizabilități; întrucât, în contextul acestor drepturi și al nevoilor persoanelor cu dizabilități de toate vârstele, s-a înregistrat o schimbare, în ultima perioadă, de la îngrijirea instituționalizată a persoanelor cu dizabilități la cea în sânul comunității;

X.

întrucât, în temeiul articolului 19 din CDPD, orice persoană are dreptul la o viață independentă și la incluziunea în comunitate, ceea ce necesită nu numai asigurarea unor locuințe independente, ci și asigurarea unor servicii de sprijin care să reflecte nevoile persoanelor cu dizabilități;

Y.

întrucât copiii și adulții cu autism cu funcționalitate scăzută au cel mai probabil mari dificultăți în realizarea activităților zilnice și necesită, în general, asistență pentru majoritatea activităților;

Z.

întrucât serviciile de îngrijire pe termen lung și serviciile de îngrijire a copiilor sunt adesea devalorizate, iar în multe state membre această profesie are mai degrabă un statut inferior și un deficit de imagine, care se reflectă în nivelul scăzut al salariilor, reprezentarea inegală a femeilor și a bărbaților pe piața muncii și condiții de muncă precare;

AA.

întrucât locurile de muncă din îngrijirea formală, inclusiv cele legate de îngrijirea la domiciliu, necesită personal calificat, care trebuie plătit în mod corespunzător (17); întrucât este necesar să se asigure o ofertă adecvată de îngrijitori calificați, deoarece dezvoltarea unor servicii de îngrijire formală de calitate pentru copii, persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități este legată de relații de muncă de calitate, salarii decente și investiții pentru lucrătorii care furnizează aceste servicii, inclusiv investiții în formarea personalului de îngrijire a copiilor; întrucât relațiile profesionale de muncă pentru îngrijitori au un efect benefic asupra capacității lor de a echilibra viața profesională și viața personală;

AB.

întrucât utilizatorii de servicii de îngrijire pe termen lung nu își permit întotdeauna servicii de îngrijire private, care sunt adesea mai scumpe decât serviciile de îngrijire furnizate de sectorul public; întrucât femeile sunt întotdeauna mai afectate decât bărbații din cauza diferențelor de remunerare între femei și bărbați și a decalajului de pensii între aceștia și trebuie să cheltuiască o parte mai mare din veniturile pentru îngrijirea pe termen lung;

AC.

întrucât datele au arătat că persoanele provenind din medii defavorizate se confruntă cu provocări speciale atunci când există o disponibilitate limitată a serviciilor de îngrijire de înaltă calitate, fiind vorba inclusiv de persoanele din familiile cu venituri mici, care trăiesc în zone rurale și copiii care aparțin unor etnii minoritare sau care provin din familii de migranți,

Contextul în cadrul echilibrului dintre viața profesională și cea privată

1.

remarcă faptul că diferența de remunerare între femei și bărbați se accentuează în mod substanțial odată ce familiile au copii, ceea ce reflectă dificultățile pe care le întâmpină femeile în reconcilierea vieții profesionale cu responsabilitățile de creștere și îngrijire a copiilor din cauza infrastructurii publice de îngrijire insuficiente și a problemei constante a diviziunii muncii în funcție de gen, care obligă femeile să asigure o parte covârșitoare din îngrijire, ceea ce face ca femeile să petreacă de două până la zece ori mai mult timp decât bărbații asigurând îngrijire neremunerată (18);

2.

constată că un sfert dintre toate femeile sunt încă în categoria lucrătorilor familiali contribuabili nesalarizați, pentru care nu primesc nicio remunerație directă, și există o segregare clară a femeilor în sectoarele caracterizate în general prin salarii mici, orar prelungit și aranjamente de muncă deseori informale, care conduc la câștiguri monetare, sociale și structurale mai mici pentru femei;

3.

subliniază că feminizarea sărăciei este rezultatul mai multor factori, care includ diferențele de gen în remunerare, decalajul de pensii, responsabilitățile de îngrijire și întreruperile de carieră asociate; subliniază că discriminarea multiplă cu care se confruntă femeile pe criterii legate de identitate de gen, expresia genului și caracteristicile sexuale, printre altele, toate contribuie la feminizarea sărăciei;

4.

salută proclamarea interinstituțională a Pilonului european al drepturilor sociale și reamintește principiile acestuia, care includ:

egalitatea de tratament și de șanse între femei și bărbați, mai ales în ceea ce privește participarea pe piața forței de muncă;

dreptul la tratament egal și oportunități de angajare, indiferent de vârstă sau dizabilitate;

dreptul la un concediu adecvat, la forme de muncă flexibile și dreptul de acces la servicii de îngrijire pentru părinți și pentru persoane cu responsabilități de îngrijire;

dreptul la servicii de îngrijire pe termen lung de bună calitate și accesibile din punct de vedere financiar;

5.

își exprimă îngrijorarea cu privire la evoluțiile nefavorabile din domeniul concediului de creștere a copilului și al drepturilor legate de îngrijirea parentală, cum ar fi retragerea proiectului de directivă privind prelungirea concediului de maternitate și hotărârea recentă a Curții de Justiție, care consideră legală concedierea unei lucrătoare însărcinate în contextul concedierilor colective; invită Comisia să elimine rapid lacunele din legislația UE;

6.

salută propunerea Comisiei de directivă privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a lucrătorilor și îngrijitorilor și subliniază, în acest context, importanța drepturilor individuale la concediu și la forme flexibile de muncă pentru a ajuta persoanele încadrate în muncă să-și gestioneze viața privată și cea profesională; reamintește că politicile privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată ar trebui să încurajeze bărbații să preia responsabilități de îngrijire în mod egal cu femeile; consideră că, pentru viitor, ar trebui să se urmărească extinderea treptată a concediului de paternitate și de îngrijire a copilului (19) și a nivelului său de plată, care să fie adecvat, să se asigure concediul netransferabil de creștere a copilului, garanții în ceea ce privește concedierea, revenirea la același post sau la unul echivalent, precum și protecția împotriva discriminării pe baza deciziilor de luare a concediului și extinderea drepturilor la cei care au nevoie să își ia un concediu plătit adecvat pentru a avea grijă de persoane aflate în întreținere, altele decât copiii;

7.

invită statele membre să îi încurajeze pe tați să folosească din plin concediul de paternitate, ca modalitate efectivă de a-i încuraja să accepte responsabilități în ceea ce privește îngrijirea copiilor și a familiei lor și ca mijloc util de realizare a unei veritabile egalități între femei și bărbați;

8.

consideră că furnizarea de servicii de îngrijire nu ar trebui să afecteze negativ nivelul salariului, al beneficiilor sociale sau de pensie ale îngrijitorului; solicită, în acest context, promovarea egalității de gen în implementarea politicilor privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată;

9.

atrage atenția asupra situației dificile a familiilor care îngrijesc un copil sau o rudă cu dizabilități, având în vedere că îngrijirea în aceste cazuri se realizează pe tot parcursul vieții;

10.

atrage atenția asupra lipsei serviciilor de degrevare pentru părinții copiilor cu dizabilități; subliniază că această lipsă a sprijinului îi pune pe părinți în totalitate în imposibilitatea de a munci; observă, în acest context, lipsa alarmantă de facilități pentru persoanele cu autism sever;

11.

consideră că fiecare persoană care are nevoie de sprijin ar trebui să aibă dreptul subiectiv de a alege servicii de îngrijire de calitate care corespund cel mai bine cerințelor lor de îngrijire și care sunt potrivite și accesibile, atât pentru eu cât și îngrijitorii lor; este de părere că, indiferent de diferențele dintre utilizatori și nevoile lor, serviciile de îngrijire ar trebui elaborate în mod personalizat, individualizat și cuprinzător; remarcă faptul că familiile nu sunt omogene și că politicile și programarea ar trebui adaptate unei astfel de varietăți;

12.

crede că alegerile legate de servicii de îngrijire ar trebui să reflecte natura schimbătoare a muncii pe măsură ce acestea sunt dezvoltate în continuare;

13.

consideră că, în acord cu dreptul la îngrijire pe termen lung proclamat în Pilonul european al drepturilor sociale, îngrijirea pe termen lung ar trebui să fie considerată o ramură a protecției sociale, care ar trebui să stabilească pentru toți dreptul la îngrijiri de calitate și centrate pe persoană; consideră, de asemenea, că este nevoie urgentă de investiții suplimentare în servicii de îngrijire pe termen lung accesibile și de bună calitate, și nu în ultimul rând de servicii de îngrijire la domiciliu și și servicii la nivelul comunității, în conformitate cu Pilonul european al drepturilor sociale și cu CDPD a ONU; invită statele membre să asigure accesul egal și tratamentul echitabil în serviciile de îngrijire pentru persoanele în vârstă, pentru copii și pentru persoanele cu dizabilități sau care suferă de boli cronice și necesită îngrijire pe termen lung, punând un accent deosebit asupra persoanelor care provin din medii defavorizate;

14.

subliniază că disponibilitatea unei infrastructuri publice și private de îngrijire diversificate, de calitate, accesibile și convenabile, servicii de sprijin pentru îngrijirea copiilor și persoanelor în vârstă sau a celor cu dizabilități, a persoanelor cu afecțiuni cronice sau care au nevoie de îngrijire pe termen lung, fie la domiciliu, fie în comunitate sau în case speciale, s-a dovedit a fi un aspect fundamental pentru politicile legate de echilibrul între viața profesională și viața privată și un factor major care încurajează părinții și îngrijitorii informali să își ia concedii, ca parte a eforturilor dedicate femeilor pentru a reveni cât mai repede la locul de muncă și a rămâne pe piața forței de muncă; salută tranziția către serviciile bazate pe comunitate, în conformitate cu Pilonul european al drepturilor sociale și cu CDPD, observând, în același timp, necesitatea de a monitoriza aceste servicii pentru a le asigura calitatea; consideră că îngrijirea de calitate își are rădăcinile în calitatea serviciilor furnizate și în măsura în care acestea apără demnitatea și drepturile omului ale beneficiarilor și modul în care asigură incluziunea beneficiarilor în comunitate;

15.

reamintește că lipsa serviciilor de îngrijire este unul dintre principalii factori responsabili de subreprezentarea femeilor pe piața forței de muncă, întrucât îngreunează echilibrarea responsabilităților profesionale cu cele familiale, unele femei fiind astfel nevoite să iasă definitiv de pe piața de muncă, să lucreze mai puține ore de muncă remunerată și să petreacă mai mult timp asigurând responsabilități de îngrijire neremunerate, fapt ce antrenează consecințe negative asupra drepturilor lor la prestații de securitate socială, în special la pensii, precum și un risc crescut de sărăcie și excluziune socială, în special la bătrânețe;

Tipuri de îngrijire

16.

remarcă faptul că există o varietate de servicii de îngrijire, inclusiv îngrijirea și educația pentru preșcolari, servicii de îngrijire pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități sau care suferă de afecțiuni cronice și necesită îngrijire și asistență medicală de durată; remarcă totodată că s-au dezvoltat abordări politice diferite ca urmare a acestei varietăți; consideră că serviciile de îngrijire pot fi oferite îngrijitori formali și informali;

17.

consideră că modul în care este abordată dezvoltarea serviciilor de îngrijire ar trebui să ia în considerare toate categoriile de utilizatori și diferențele între aceștia, precum și diversele preferințe pentru tipurile de servicii de îngrijire de care au nevoie, inclusiv persoanele care provin din medii defavorizate, cum ar fi minoritățile etnice, familiile de migranți, persoanele care locuiesc în zone îndepărtate sau rurale și familiile cu venituri mici; reamintește că conceptul de familie utilizat în legislație și în politici ar trebui înțeles într-un sens larg;

18.

recunoaște că, pentru mulți oameni, statutul socioeconomic și nivelul scăzut de educație sunt bariere în calea serviciilor de îngrijire, care nu fac decât să agraveze provocările cu care se confruntă în realizarea echilibrului între viața profesională și cea privată; consideră că acest lucru necesită o programare și o politică explicite;

19.

observă că sectorul privat joacă un rol important în furnizarea serviciilor de îngrijire de lungă durată pentru persoanele cu handicap și pentru persoanele în vârstă și că au fost ridicate probleme legate de accesibilitatea și calitatea acestor servicii în întreaga UE; invită Comisia să analizeze situația de pe piața serviciilor de îngrijire și să ia măsurile de reglementare necesare pentru a controla și monitoriza calitatea serviciilor oferite de aceste structuri;

Calitatea, costul și accesibilitatea îngrijirilor

20.

consideră că serviciile de îngrijire ar trebui să fie concepute astfel încât să ofere opțiuni reale pentru toți utilizatorii, membrii familiilor acestora și îngrijitorii acestora, indiferent dacă sunt angajați cu normă întreagă, cu fracțiune de normă, lucrători independenți sau șomeri;

21.

consideră că persoanele responsabile de planificarea, programarea și furnizarea de servicii de îngrijire au răspunderea de a lua cunoștință de nevoile utilizatorilor și de faptul că serviciile de îngrijire a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu dizabilități trebuie să fie planificate și elaborate cu participarea activă și utilă a utilizatorilor și să fie concepute și implementate ținând cont de drepturi; remarcă experiențele pozitive ale persoanelor cu dizabilități mentale sau intelectuale în ceea ce privește participarea la dezvoltarea infrastructurii și a serviciilor care le măresc independența și calitatea vieții;

22.

subliniază că furnizarea de servicii de îngrijire de calitate în UE variază foarte mult atât în interiorul statelor membre, cât și între acestea: între mediul privat și cel public, între zonele urbane și rurale și la nivelul diferitelor grupe de vârstă; ia act de faptul că o mare parte din responsabilitățile de îngrijire a copiilor și de îngrijire pe termen lung sunt suportate de familii, în special de bunici, lucru deosebit de evident mai ales în sudul și estul Europei (20);

23.

invită statele membre să asigure o bună acoperire a serviciilor de îngrijire atât în zonele urbane, cât și în cele rurale, pentru a îmbunătăți accesibilitatea și disponibilitatea serviciilor de îngrijire pentru persoanele care provin din medii defavorizate, inclusiv pentru persoanele care locuiesc în zone rurale și îndepărtate;

24.

consideră că accesibilitatea are la bază o combinație între costuri și flexibilitate și că, prin urmare, trebuie să existe o serie de dispoziții referitoare la serviciile de îngrijire, atât publice, cât și private, și la îngrijirea la domiciliu și în contexte similare; consideră, de asemenea, că membrii familiei ar trebui fie să aibă posibilitatea de a oferi în mod voluntar îngrijire, fie să beneficieze de subvenții pentru servicii de îngrijire;

25.

subliniază că nivelul de calitate a serviciilor de îngrijire ar trebui să fie înțeles in mai multe moduri, ținând cont inclusiv de calitatea structurilor și a serviciilor, de calitatea programelor educaționale pentru copii, de profesionalismul îngrijitorilor, de calitatea spațiilor și a mediului, nivelul de educație a îngrijitorilor, precum și de condițiile de muncă ale acestora;

26.

remarcă faptul că serviciile de îngrijire ar trebui să fie dezvoltate astfel încât să sprijine continuitatea îngrijirilor, asistența medicală și socială preventivă, reabilitarea și un mod de viață independent; consideră că ar trebui încurajate formele directe de îngrijire la domiciliu, astfel încât cei care au nevoie de îngrijiri să obțină serviciile unor persoane calificate, în propria lor casă și să poată trăi independent, dacă este posibil; consideră că, după caz, serviciile de îngrijire ar trebui să fie orientate spre acordarea unui sprijin familial cuprinzător, cum ar fi ajutorul în gospodărie, tutoratul și îngrijirea copiilor;

27.

subliniază că informațiile despre serviciile de îngrijire și furnizorii de îngrijire disponibili ar trebui să fie accesibile pentru părinți, pentru persoanele în vârstă, pentru persoanele cu dizabilități sau care suferă de boli cronice și necesită îngrijire pe termen lung, precum și pentru îngrijitori informali;

28.

subliniază faptul că inexistența serviciilor și costurile prohibitive ale îngrijirii copiilor au un impact negativ asupra copiilor care provin din familii cu venituri scăzute, plasându-i într-o poziție dezavantajoasă de la o vârstă fragedă; subliniază că fiecare copil are dreptul la îngrijiri de bună calitate și la dezvoltare de la o vârstă fragedă, inclusiv la o gamă întreagă de stimulente sociale; constată că costurile excesive ale serviciilor de îngrijire afectează și dezavantajează persoanele aflate în întreținerea familiilor cu venituri mici;

29.

consideră că lipsa investițiilor în servicii de calitate de îngrijire a copiilor cu vârsta sub trei ani ar prelungi întreruperile carierei profesionale în cazul femeilor și ar crea dificultăți la întoarcerea la muncă;

30.

consideră că ar trebui consolidate programele naționale pentru a îmbunătăți calitatea vieții femeilor în vârstă, în special a celor care suferă de boli care afectează memoria, dar și a îngrijitorilor acestora, care sunt adesea tot femei vârstnice; propune ca asociațiile pentru boala Alzheimer să fie consultate în vederea identificării și punerii în aplicare a acestor măsuri;

31.

invită Comisia să elaboreze orientări pentru statele membre, în direcția celor propuse aici, privind dezvoltarea unor servicii de îngrijire cuprinzătoare, favorabile ocupării forței de muncă, centrate pe persoană, bazate pe comunitate și accesibile, care să includă servicii de îngrijire a copiilor, servicii de îngrijire pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități sau cu boli cronice, și să se bazeze pe participarea și consultarea celor cărora le sunt destinate pentru a asigura că destinatarii lor au acces la acestea și le răspund nevoilor lor;

32.

ia act de diversele practici din statele membre și subliniază că cooperarea și schimbul de bune practici la nivel european pot sprijini învățarea reciprocă și consilierea reciprocă între statele membre și pot contribui la dezvoltarea unor servicii de îngrijire de calitate prin sprijinirea și completarea măsurilor adoptate la nivel regional și național, precum și prin sprijinirea statelor membre în rezolvarea provocărilor comune; invită Comisia să devină o platformă și să faciliteze acest schimb de experiențe și de bune practici legate de calitatea, accesibilitatea și prețul convenabil al serviciilor de îngrijire, precum și diferitele modele de furnizare a serviciilor de îngrijire adaptate situației și capacităților financiare individuale pentru a rezolva problemele legate de îngrijire;

33.

își exprimă îngrijorarea cu privire la condițiile de muncă din mai multe servicii de îngrijire, cum ar fi orarele lungi de muncă, remunerarea inadecvată, lipsa instruirii și politicile slabe privind securitatea și sănătatea în muncă; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că activitatea de îngrijire este considerată ca un sector neatractiv pentru ocuparea forței de muncă și că atrage, în principal, femeile și lucrătorii migranți; subliniază că aceste condiții au un impact și asupra calității îngrijirii furnizate; invită, prin urmare, statele membre să revalorizeze îngrijirea ca alegere profesională și invită Comisia să stabilească un cadru juridic pentru standarde minime aplicabile lucrătorilor din sector, în colaborare cu partenerii sociali, și să lanseze o inițiativă privind calitatea îngrijirii de lungă durată, inspirându-se din instrumentele și inițiativele voluntare disponibile conduse de societatea civilă, cum ar fi Cadrul european de calitate pentru îngrijire pe termen lung și propunerea recentă de recomandare a Comisiei vizând o recomandare a Consiliului privind sistemele de educație și îngrijire a copiilor preșcolari de bună calitate;

34.

invită statele membre să monitorizeze și să se asigure că instituțiile și structurile care oferă îngrijire sunt locuri de muncă sigure și motivante, precum și că există investiții adecvate în binele și sănătatea ocupațională a persoanelor care furnizează servicii de îngrijire; consideră că asigurarea stării de bine a îngrijitorilor este esențială pentru a preveni relele tratamente aplicate persoanelor care beneficiază de îngrijire; sprijină, în acest context, inițiativele legislative privind certificarea și recunoașterea îngrijitorilor profesioniști și invită statele membre să ia măsuri pentru a îmbunătăți condițiile de muncă ale îngrijitorilor, cum ar fi asigurarea drepturilor lor la un contract oficial de muncă și la concediu plătit; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să atragă atenția publicului cu privire la valoarea serviciilor de îngrijire pentru a îmbunătăți statutul profesiei de medic și a promova implicarea bărbaților în activitățile de îngrijire;

35.

îndeamnă Comisia să îi prezinte Consiliului spre aprobare un program european pentru persoanele cu responsabilități de îngrijire, cu scopul de a identifica și recunoaște diferitele tipuri de îngrijire în Europa, precum și pentru a asigura sprijin financiar pentru îngrijitori și pentru a dezvolta treptat echilibrul dintre viața personală și cea profesională al acestora;

36.

reamintește că Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la impactul crizei asupra accesului la îngrijire pentru grupurile vulnerabile (21), cere în mod specific o directivă privind concediile pentru îngrijitori; observă că membrii familiei care aleg să ofere îngrijire informală rudelor lor ar trebui să primească compensații adecvate și acces la drepturi sociale în mod comparabil cu alți furnizori de servicii de îngrijire; prin urmare, solicită, în plus, o abordare cuprinzătoare pentru a rezolva problemele legate de îngrijitorii neoficiali, abordare care nu se limitează la legislația încadrării în muncă, cum ar fi sprijinul constant pentru venit, accesul la asistență medicală, posibilitatea concediului anual și acumularea de drepturi de pensie, astfel încât acestea să fie suficiente, chiar și atunci când nivelurile veniturilor îngrijitorilor sunt temporar mai mici, ca urmare a acordării de îngrijiri informale, situație care privește în principal femeile; consideră că furnizarea de servicii de îngrijire nu ar trebui să afecteze în mod negativ sănătatea și bunăstarea îngrijitorului; invită statele membre, în acest context, să ofere servicii adecvate de odihnă și consiliere, consiliere reciprocă, sprijin psihologic, creșe și grădinițe de zi pentru persoanele care asigură servicii informale de îngrijire, ceea ce ar contribui la creșterea ocupării forței de muncă;

37.

invită statele membre să introducă „credite de îngrijire” în legislația muncii și în cea privind securitatea socială, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, ca perioade echivalente pentru acumularea drepturilor de pensie, în vederea protejării celor care își întrerup activitatea profesională pentru a îngriji în mod informal și neremunerat persoane dependente sau membri ai familiei, recunoscând astfel valoarea muncii acestor îngrijitori pentru întreaga societate;

38.

invită Comisia și statele membre să se asigure că persoanele care asigură servicii informale de îngrijire sunt recunoscute ca participanți egali în furnizarea serviciilor de îngrijire și să dezvolte, totodată, ca parte a programelor de învățare pe tot parcursul vieții, formarea și recunoașterea aptitudinilor dobândite ale îngrijitorilor informali; invită Comisia și statele membre ca, în cooperare cu ONG-urile și instituțiile de învățământ, să ofere sprijin tinerilor îngrijitori; solicită Comisiei să propună un plan de acțiune care să includă măsuri de garantare a calității îngrijirii și a calității vieții îngrijitorilor;

39.

invită Comisia și statele membre să facă studii cu privire la numărul de tineri îngrijitori și la impactul acestui rol asupra stării lor de bine și a mijloacelor lor de subzistență și, pe baza acestor studii, să ofere sprijin și să răspundă nevoilor specifice ale îngrijitorilor tineri, în cooperare cu ONG-urile și instituțiile de învățământ;

40.

invită Comisia să ia în considerare într-o mai mare măsură serviciile de îngrijire și îngrijitorii atunci când efectuează cercetări și elaborează politici, în special în ceea ce privește Fondul social european (FSE), Strategia pentru persoanele cu dizabilități și programul de acțiune în domeniul sănătății;

Obiectivele îngrijirii

41.

subliniază faptul că provocarea actuală în realizarea obiectivelor de la Barcelona este de a crește oferta de servicii de îngrijire a copiilor cu vârste cuprinse între trei și patru ani; salută recomandarea Comisiei de a extinde obiectivul Strategiei privind educația și formarea 2020 pentru a pune la dispoziție locuri în centre de îngrijire a copiilor pentru cel puțin 95 % dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 ani și vârsta de școlarizare obligatorie; invită Comisia să revizuiască pozitiv, în consultare cu actorii relevanți, inclusiv cu statele membre, obiectivele de la Barcelona și obiectivele privind educația copiilor preșcolari; invită statele membre să își intensifice eforturile pentru a îndeplini obiectivele și să acorde prioritate în agendele lor politice furnizării de îngrijire; invită statele membre să îmbunătățească cadrele de calitate naționale ale serviciilor ECEC prin luarea în considerare a Recomandării Consiliului privind sisteme de înaltă calitate de educație și îngrijire a copiilor preșcolari și încurajează statele membre să analizeze cinci domenii fundamentale ale serviciilor ECEC, menționate în recomandare: accesul, forța de muncă, programa de învățământ, evaluarea și monitorizarea, și guvernanța și finanțarea; invită statele membre ca, atunci când oferă servicii de îngrijire a copiilor de vârstă preșcolară, să pună accent nu numai pe accesibilitate, ci și pe calitatea îngrijirii, în special pentru copiii care provin din medii defavorizate și copiii cu dizabilități;

42.

invită Comisia să stabilească indicatori și obiective de calitate corespunzătoare privind serviciile de îngrijire pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități sau cu boli cronice care au nevoie de îngrijire, similare cu obiectivele de la Barcelona, cu instrumente de monitorizare care să măsoare calitatea, accesibilitatea și costul acestor servicii;

43.

solicită Comisiei să includă serviciile de îngrijire a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu dizabilități sau cu boli cronice în activitățile sale de monitorizare și revizuire a datelor în cadrul semestrului european și în raportul anual privind egalitatea de gen; invită statele membre să aibă în vedere includerea unor evaluări ale serviciilor de îngrijire pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități sau care suferă de boli cronice în rapoartele lor de țară, luând în considerare observațiile îngrijitorilor și ale persoanelor care primesc îngrijire; invită Comisia să includă datele privind această îngrijire într-un set de indicatori ai progresului social, care să fie monitorizați în contextul semestrului european; invită Comisia și Consiliul să includă acești indicatori sociali în normele semestrului; încurajează statele membre să adopte și să utilizeze măsuri corective în cazul în care progresele se dovedesc a fi lente;

44.

invită, de asemenea, Comisia să îmbunătățească colectarea de date defalcate în funcție de gen și să elaboreze statistici specifice, definiții și indicatori comparabili pentru a evalua dimensiunea de gen, accesibilitatea, calitatea, disponibilitatea și eficiența serviciilor de îngrijire a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor sau cu boli cronice la nivelul UE, căutând în același timp soluții pentru a nu mări sarcina de monitorizare a profesioniștilor din sectorul îngrijirii; invită Comisia să monitorizeze dezvoltarea serviciilor de îngrijire și să pregătească recomandări pentru acțiuni corective, dacă este necesar;

45.

invită statele membre să colecteze date calitative privind furnizarea serviciilor de îngrijire disponibile prin finanțare publică și privată pentru copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități, date necesare pentru a monitoriza situația în general și pentru a îmbunătăți serviciile de îngrijire, acordând atenție nu doar nevoilor utilizatorilor, ci și echilibrului dintre viața profesională și cea privată și condițiilor de muncă pentru numărul mare de îngrijitori; invită statele membre să adopte instrumente eficiente de politică și acțiuni corective atunci când este necesar;

Finanțarea îngrijirii

46.

invită statele membre, având în vedere inclusiv rezolvarea deficitelor existente la nivelul investițiilor, să crească investițiile în serviciile și infrastructura de îngrijire pentru copii, în special pentru copiii preșcolari, și pentru îngrijirea altor persoane dependente, pentru a asigura accesul universal la aceste servicii, să amelioreze calitatea îngrijirilor și să mărească investițiile în măsuri speciale, care să le permită îngrijitorilor să mențină o viață profesională activă;

47.

remarcă impactul disproporționat pe care îl au investițiile insuficiente în structuri și servicii de îngrijire asupra părinților singuri, marea majoritate a acestora fiind femei, și asupra familiilor care trăiesc în sărăcie și care se confruntă cu riscul de excluziune socială;

48.

observă importanța integrării perspectivei de gen în toate etapele de implementare a diferitelor politici și, în mod esențial, în etapa de programare; invită statele membre să se asigure că dimensiunea de gen este integrată pe deplin în programul național de reformă (PNR), cu sprijinul FSE, dar și cu altor fonduri UE care oferă resurse pentru infrastructura socială generală, care ar trebui utilizate de statele membre pentru dezvoltarea de servicii de îngrijire;

49.

invită Comisia să se asigure că procesul semestrului european contribuie la realizarea Pilonului european al drepturilor sociale, lăsând o marjă amplă de manevră statelor membre pentru a finanța și a-și susține finanțările pentru serviciile de îngrijire;

50.

sprijină includerea în recomandările specifice fiecărei țări formulate de Comisie a unor măsuri care să se concentreze pe investiții în centre de îngrijire a copiilor și care să abordeze măsurile fiscale de descurajare care împiedică a doua persoană care contribuie la venitul familiei – mai ales femeile – să lucreze mai mult sau să lucreze pur și simplu, precum și alte măsuri în vederea abordării diferenței de remunerare între femei și bărbați;

51.

invită Comisia să consolideze oferta de finanțare pentru toate tipurile de servicii de îngrijire, cu un accent deosebit, unde este cazul, pe tranziția de la serviciile de îngrijire instituționalizată la cele bazate pe comunitate, prin FSE+ și alte instrumente financiare al căror scop este să finanțeze infrastructura socială; invită Comisia, în același sens, să consolideze resursele financiare ale Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) pentru a sprijini furnizarea de structuri de îngrijire a copiilor în zonele rurale și pentru a utiliza mai mult Fondul european pentru investiții strategice în finanțarea proiectelor ECEC; invită totodată Comisia să monitorizeze atent cheltuirea fondurilor UE alocate în special în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (FSI) în domeniul serviciilor de asistență socială de îngrijire de lungă durată și să se asigure că investițiile sunt aliniate cu obligațiile privind drepturile omului în temeiul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și al Cartei drepturilor fundamentale a UE;

52.

invită Comisia să ia în considerare posibilitatea aplicării transfrontaliere a contribuțiilor de asigurări sociale, astfel încât statul membru de origine al unei persoane să poată finanța plasarea cetățeanului respectiv într-o structură de servicii sociale dintr-un alt stat membru (în cazurile în care o astfel de structură nu este disponibilă în statul membru de origine);

53.

subliniază că este necesară o analiză mai aprofundată a potențialului pe care îl au investițiile de tip public-privat în oferta de servicii de îngrijire, având în vedere inițiativele existente la nivelul întreprinderilor pentru lucrătorii cu responsabilități de îngrijire a persoanelor cu dizabilități și a adulților;

54.

invită statele membre să adopte o abordare cuprinzătoare asupra tuturor tipurilor de servicii de îngrijire și să consolideze dispozițiile privind utilizarea eficientă și sinergică a instrumentelor financiare relevante ale UE în domeniul învățării pe tot parcursul vieții, al cercetării și al dezvoltării infrastructurii; încurajează statele membre să acorde prioritate finanțării pentru îngrijirea copiilor și îngrijirea pe termen lung, folosind instrumentele financiare disponibile în următorul cadru financiar multianual, și nu în ultimul rând FEIS, fondurile structurale și de investiții europene existente, cum ar fi FSE și Fondul european de dezvoltare regională, și FEADR; încurajează, de asemenea, statele membre să își distribuie mai eficient resursele, astfel încât să crească accesul la serviciile de îngrijire pentru grupurile defavorizate și vulnerabile și să mărească accesibilitatea acestora, precum și să conceapă modele de finanțare eficiente, inclusiv o finanțare orientată specific, care să asigure echilibrul corect între investițiile publice și cele private, în conformitate cu circumstanțele naționale și locale;

55.

invită Comisia să se asigure că EIGE dispune de resurse adecvate pentru a monitoriza dezvoltarea infrastructurii de îngrijire și implementarea politicilor privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată și să analizeze dacă și în ce fel politicile contribuie la realizarea îmbunătățirilor dorite în ceea ce privește egalitatea de gen;

56.

salută decizia luată de o serie de state membre de a introduce stimulente fiscale pentru întreprinderile care oferă angajaților servicii de îngrijire a copiilor pentru a îmbunătăți echilibrul dintre viața profesională și cea privată a acestora;

o

o o

57.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)  JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(2)  JO C 175, 15.6.2011, p. 8.

(3)  JO L 59, 2.3.2013, p. 59.

(4)  JO C 346, 27.9.2018, p. 6.

(5)  JO C 331, 18.9.2018, p. 60.

(6)  JO C 204, 13.6.2018, p. 76.

(7)  JO C 76, 28.2.2018, p. 93.

(8)  JO C 66, 21.2.2018, p. 30.

(9)  JO C 50, 9.2.2018, p. 15.

(10)  JO C 308 E, 20.10.2011, p. 49.

(11)  JO C 351 E, 2.12.2011, p. 39.

(12)  JO C 487, 28.12.2016, p. 7.

(13)  JO C 12, 15.1.2015, p. 16.

(14)  JO C 21, 21.1.2011, p. 39.

(15)  Raportul din 2018 al Comisiei Europene privind egalitatea dintre bărbați și femei.

(16)  Foaia de parcurs a Comisiei Europene pentru 2018, Centrul European de Strategie Politică (2017), „10 tendințe care transformă educația pe care o știm noi”.

(17)  Eurofound, „Îngrijirea copiilor și a persoanelor dependente: efecte asupra carierelor tinerilor lucrători.”

(18)  Date Eurostat pentru 2010. Raportul Comisiei din 2015 privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană (2016).

(19)  După cum a afirmat în Rezoluția sa legislativă din 20 octombrie 2010 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (JO C 70 E, 8.3.2012, p. 162).

(20)  Sondajul european Eurofound privind calitatea vieții pentru 2016: raport de sinteză.

(21)  JO C 75, 26.2.2016, p. 130.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/94


P8_TA(2018)0465

Boala Lyme (borelioza)

Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la boala Lyme (borelioza) (2018/2774(RSP))

(2020/C 363/13)

Parlamentul European,

având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind boala Lyme (borelioza) (O-000088/2018 – B8-0417/2018),

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

având în vedere raportul Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor referitor la o analiză sistematică a literaturii de specialitate cu privire la precizia de diagnosticare a testelor serologice pentru borelioza Lyme,

având în vedere reuniunea de consultare a rețelei de experți cu privire la supravegherea boreliozei Lyme în Uniunea Europeană, care a avut loc la Stockholm în ianuarie 2016,

având în vedere Decizia nr. 2119/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 1998 de creare a unei rețele de supraveghere epidemiologică și control al bolilor transmisibile în Comunitate (1),

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât dreptul la sănătate este un drept fundamental recunoscut de tratatele europene, în special la articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

B.

întrucât boala Lyme, sau borelioza Lyme, este o boală bacteriană cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi, care se transmite la om prin înțepătura unei căpușe, care este la rândul său contaminată de bacterie; întrucât boala Lyme este o boală infecțioasă întâlnită la om și la diferite specii de animale domestice și sălbatice;

C.

întrucât borelioza Lyme este cea mai comună boală zoonotică din Europa, estimându-se între 650 000 și 850 000 de cazuri, cu o incidență mai mare în Europa Centrală; întrucât infecția apare în sezonul de primăvară-vară (din aprilie până în octombrie), iar borelioza este recunoscută ca boală profesională pentru fermieri, lucrători din sectorul forestier și cercetători pe teren din țările în care este prezentă infecția;

D.

întrucât aria geografică a căpușelor infectate și a bolii pare să se extindă, fiind înregistrate cazuri inclusiv la altitudini și la latitudini mai mari, precum și în orașe și municipii; întrucât se suspectează că printre cauzele fenomenului se numără schimbarea destinației terenurilor, în special prin împădurirea terenurilor cel mai puțin fertile sau prin extinderea plantelor invazive, schimbările climatice, încălzirea globală, umiditatea excesivă și alte activități legate de comportamentul uman;

E.

întrucât nu există un consens european cu privire la tratarea, diagnosticarea și depistarea bolii Lyme, iar practicile naționale variază;

F.

întrucât înțepătura unei căpușe infectate și simptomele bolii Lyme pot trece neobservate sau, în unele cazuri, este posibil chiar ca boala să fie asimptomatică, putând duce uneori la complicații grave și la leziuni permanente la fel ca în cazul unei boli cronice, mai ales atunci când pacientul nu este diagnosticat cu promptitudine;

G.

întrucât o diagnosticare promptă mai fiabilă a bolii Lyme va reduce în mod semnificativ numărul de cazuri mai grave, îmbunătățind astfel calitatea vieții pacienților; întrucât se va reduce, de asemenea, povara financiară a acestei boli, conducând la economii de aproximativ 330 de milioane EUR în costuri de asistență medicală încă din primii 5 ani, potrivit managerilor proiectului de cercetare al UE DualDur;

H.

întrucât mulți pacienți nici nu sunt diagnosticați cu promptitudine, nici nu au acces la tratamente adecvate; întrucât ei se simt lipsiți de drepturi și ignorați de autoritățile publice, iar unii dintre ei continuă să prezinte simptome persistente, care pot conduce la boli cronice;

I.

întrucât, în prezent, nu există niciun vaccin disponibil pentru boala Lyme;

J.

întrucât nu se cunoaște impactul boreliozei Lyme în UE pentru că nu există statistici suficiente despre această boală și din cauza caracterului eterogen al definițiilor aplicate cazurilor, al metodelor de laborator utilizate și al sistemelor de supraveghere;

K.

întrucât nu există coduri ICD separate pentru stadiul precoce și cel avansat al bolii Lyme; întrucât nu există coduri ICD individuale pentru simptomele diferite întâlnite în stadiile avansate ale bolii Lyme;

L.

întrucât orientările privind practicile terapeutice redactate de ILADS (Societatea Internațională pentru Boala Lyme și Boli Asociate) și de IDSA (Societatea pentru Boli Infecțioase din America) diferă, iar diferențele dintre cele două abordări ale bolii afectează, de asemenea, practicile terapeutice din UE;

M.

întrucât nu se înțelege în profunzime mecanismul care transformă boala Lyme într-o boală cronică;

N.

întrucât personalul medical care se confruntă cu această problemă de sănătate, la fel ca și asociațiile pacienților și avertizorii de integritate au tras semnale de alarmă timp de aproape un deceniu;

O.

întrucât, deși este bine cunoscută în medicină, boala Lyme este încă insuficient de bine diagnosticată, în special din cauza dificultăților întâlnite în detectarea simptomelor și a lipsei unor teste de diagnosticare adecvate;

P.

întrucât testele de depistare utilizate pentru boala Lyme nu sunt întotdeauna în măsură să ofere rezultate precise, cum se întâmplă, de pildă, cu testul ELISA, care detectează doar câte o infecție o dată;

Q.

întrucât numeroși europeni sunt în permanență expuși riscului de a contracta boala Lyme ca urmare a profesiei lor (fermieri, silvicultori, cercetători și studenți implicați în cercetare pe teren – de exemplu, biologi, geologi, topografi sau arheologi);

R.

întrucât medicii urmează adesea recomandări depășite cu privire la boala Lyme, care nu țin seama suficient de evoluția cercetărilor,

1.

își exprimă îngrijorarea față de gradul alarmant de răspândire a bolii Lyme în rândul populației europene, dat fiind că, potrivit metodelor de recensământ folosite, aproximativ un milion de cetățeni suferă de această boală;

2.

reamintește că toate statele membre se confruntă, într-o măsură mai mică sau mai mare, cu o escaladare a cazurilor de borelioză Lyme, ceea ce o ridică la rangul de problemă de sănătate europeană;

3.

salută fondurile alocate până în prezent de Uniune pentru cercetările privind detectarea din timp și tratarea în viitor a boreliozei Lyme (circa 16 milioane EUR prin proiecte precum ANTIDotE, ID-LYME și LYMEDIADEX);

4.

solicită să se aloce fonduri suplimentare pentru metodele de diagnosticare și tratare a bolii Lyme; încurajează, în acest scop, stimularea eforturilor de cercetare, atât în prin suplimentarea fondurilor alocate, cât și prin schimbul de date epidemiologice, inclusiv de date privind distribuția și prevalența genospeciilor patogene și nepatogene;

5.

face apel la extinderea cooperării internaționale în domeniul cercetării bolii Lyme;

6.

încurajează Comisia să colecteze cât mai multe informații posibil privind metodele de detectare a bolii Lyme și tratamentele administrate în statele membre;

7.

cere să se introducă raportarea obligatorie în toate statele membre afectate de boala Lyme;

8.

solicită Comisiei să faciliteze cooperarea și schimbul de bune practici între statele membre în monitorizarea, diagnosticarea și tratarea bolii Lyme;

9.

salută includerea de către unele state membre a bolii Lyme în sistemul lor național de supraveghere pe baza unei metodologii specifice;

10.

invită Comisia să creeze programe de supraveghere uniforme și să conlucreze cu statele membre pentru a facilita standardizarea testelor de diagnosticare și a tratamentelor; invită Comisia să recunoască boala Lyme drept boală profesională pentru lucrătorii din sectorul agriculturii și al silviculturii și pentru cercetătorii care își desfășoară activitatea pe teren (biologi, geologi, topografi sau arheologi);

11.

solicită măsuri individuale de prevenire și de control al populației de căpușe în statele membre pentru a zăgăzui răspândirea bacteriei Borrelia;

12.

solicită elaborarea unor orientări bazate pe dovezi cu privire la diagnosticarea clinică și de laborator a boreliozei Lyme; se pronunță în favoarea unor coduri ICD separate pentru stadiul precoce și cel avansat al bolii Lyme; solicită, de asemenea, introducerea unor coduri ICD individuale pentru diversele simptome prezente în stadiul avansat al bolii Lyme;

13.

îi cere Comisiei să publice orientări, bazate pe cele mai bune practici din UE, pentru formarea profesională a medicilor generaliști cu scopul de a facilita depistarea și diagnosticarea bolii Lyme;

14.

solicită statelor membre să extindă utilizarea examinărilor clinice astfel încât medicii să poată diagnostica boala Lyme chiar dacă testele serologice sunt negative, pentru a ajuta pacienții să depășească „blocajul terapeutic”;

15.

invită Comisia să evalueze amploarea fenomenului cu care se confruntă unii pacienți care pierd mult timp căutând un diagnostic corect și un tratament adecvat pentru boala Lyme, mai ales deplasările transfrontaliere ale pacienților în căutarea unui tratament și consecințele financiare ale acestora;

16.

cere să se conceapă și să se realizeze proiecte inovatoare care să poată contribui la îmbunătățirea colectării datelor și la creșterea eficacității activităților de informare și de sensibilizare;

17.

salută Decizia de punere în aplicare a Comisiei (UE) 2018/945 din 22 iunie 2018 privind bolile transmisibile și problemele de sănătate speciale conexe supuse supravegherii epidemiologice, precum și definițiile de caz relevante (2), care pune neuroborelioza Lyme pe lista bolilor transmisibile;

18.

semnalează că introducerea bolii Lyme în rețeaua europeană de supraveghere epidemiologică le permite pacienților să beneficieze de avantajele unui sistem de sănătate solid și structurat, care permite comunicarea permanentă între autoritățile naționale competente, identificarea rapidă și fiabilă a cazurilor de borelioză Lyme în Uniune, asistența reciprocă în domeniul analizării și interpretării datelor de supraveghere colectate și instalarea dispozitivelor necesare pentru a opri răspândirea acestei boli la oameni;

19.

invită statele membre, care vor putea să se bazeze pe sprijinul logistic al Comisiei, să pornească campanii de informare, sensibilizare și educare a populației și a tuturor celor vizați despre boala Lyme, în primul și în primul rând în regiunile cele mai afectate de răspândirea ei;

20.

invită Comisia să elaboreze un plan european de combatere a bolii Lyme, proporțional cu gravitatea acestei epidemii tăcute; încurajează crearea unei rețele europene pentru boala Lyme care să includă părțile interesate relevante;

21.

invită Comisia și statele membre să publice orientări comune de prevenire destinate persoanelor care prezintă un risc ridicat de infectare cu boala Lyme, cum ar fi lucrătorii în aer liber, precum și orientări standardizate de diagnosticare și de tratament;

22.

solicită Comisiei să introducă teste de prevenire, și o metodă pentru tratarea și monitorizarea rapidă a evoluției infecțiilor cu borelioză Lyme în rândul profesioniștilor din agricultură și silvicultură, precum și al cercetătorilor care colectează date pe teren;

23.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1)  JO L 268, 3.10.1998, p. 1.

(2)  JO L 170, 6.7.2018, p. 1.


Joi, 29 noiembrie 2018

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/98


P8_TA(2018)0474

Autorizarea anumitor utilizări ale dicromatului de sodiu

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind acordarea unei autorizații pentru anumite utilizări ale dicromatului de sodiu în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (Ilario Ormezzano Sai S.R.L.) (D058762/01 – 2018/2929(RSP))

(2020/C 363/14)

Parlamentul European,

având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind acordarea unei autorizații pentru anumite utilizări ale dicromatului de sodiu în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (Ilario Ormezzano Sai S.R.L.) (D058762/01,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (1) (denumit în continuare Regulamentul REACH), în special articolul 64 alineatul (8),

având în vedere avizele Comitetului pentru evaluarea riscurilor (CER) și Comitetului pentru analiză socio-economică (CASE) (2), în conformitate cu articolul 64 alineatul (5) al treilea paragraf din Regulamentul REACH,

având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (3),

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât dicromatul de sodiu este inclus în anexa XIV la Regulamentul REACH din cauza următoarelor trei proprietăți intrinsece: carcinogenicitate, mutagenitate și toxicitate pentru reproducere (categoria 1B); întrucât dicromatul de sodiu a fost adăugat pe lista substanțelor candidate din Regulamentul REACH în 2008 (4) din cauza clasificării sale drept cancerigen, mutagen și toxic pentru reproducere (categoria 1B) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (5);

B.

întrucât molecula care determină caracterul cancerigen al dicromatului de sodiu este cromul (VI) care conține ion, acesta fiind eliberat atunci când dicromatul de sodiu se solubilizează și se separă; întrucât cromul (VI) cauzează tumori pulmonare la oameni și la animale, când pătrunde în corp prin inhalare și tumori ale tractului gastrointestinal la animale, când pătrunde în corp pe cale orală;

C.

întrucât, încă din 1997, în Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului (6), dicromatul de sodiu a fost identificat ca substanță prioritară pentru evaluare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 143/97 al Comisiei (7); întrucât, în 2008, Comisia a emis o recomandare de reducere a riscului cauzat de expunerea la dicromatul de sodiu (8);

D.

întrucât Ilario Ormezzano Sai S.R.L (solicitantul) a depus o cerere de autorizare pentru utilizarea dicromatului de sodiu la vopsirea lânii; întrucât aplicația în cauză este descrisă în avizele CER și CASE ca fiind o aplicație „în amonte”; întrucât solicitantul este furnizorul de dicromat de sodiu pentru 11 utilizatori din aval care fie produc coloranți, fie utilizează ei înșiși coloranții;

E.

întrucât scopul Regulamentului REACH este de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, inclusiv promovarea metodelor alternative de evaluare a pericolelor pe care le prezintă diverse substanțe, precum și libera circulație a substanțelor pe piața internă, sporind în același timp competitivitatea și inovarea; întrucât obiectivul principal al Regulamentului REACH este primul dintre aceste trei obiective, având în vedere considerentul 16 din preambulul regulamentului, astfel cum este interpretat de Curtea de Justiție (9);

F.

întrucât Regulamentul REACH nu prevede un regim special de autorizare pentru așa-numitele „aplicații în amonte”; întrucât orice solicitant al unei autorizații, indiferent de rolul sau poziția sa în lanțul de aprovizionare, trebuie să furnizeze informațiile enumerate la articolul 62 din Regulamentul REACH;

G.

întrucât CER a confirmat că nu se poate stabili un nivel calculat fără efect în ceea ce privește proprietățile cancerigene ale dicromatului de sodiu și, prin urmare, acesta este considerat o substanță pentru care nu există un prag, în sensul articolului 60 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul REACH; întrucât acest lucru înseamnă că nu poate fi stabilit și utilizat ca punct de referință un „nivel teoretic sigur de expunere” la această substanță pentru a evalua dacă riscul utilizării sale este controlat în mod adecvat;

H.

întrucât considerentul 70 din Regulamentul REACH prevede că „[în cazul] unei substanțe pentru care nu este posibil să se stabilească un nivel sigur al expunerii, ar trebui luate măsuri pentru a reduce la minim, în măsura în care este posibil din punct de vedere practic și tehnic, expunerea și emisiile, cu scopul de a reduce la minim probabilitatea de producere a efectelor adverse”;

I.

întrucât CER a concluzionat că condițiile de exploatare și măsurile de gestionare a riscurilor descrise în cerere nu sunt adecvate și eficace pentru limitarea riscului (10);

J.

întrucât articolul 55 din Regulamentul REACH prevede că înlocuirea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită cu substanțe sau tehnologii alternative mai sigure reprezintă un obiectiv central al capitolului privind autorizarea;

K.

întrucât articolul 64 alineatul (4) din Regulamentul REACH prevede că mandatul CASE implică evaluarea „disponibilității, a caracterului adecvat și a fezabilității tehnice a alternativelor asociate utilizării (utilizărilor) substanței, astfel cum sunt descrise în cerere […] și a oricăror contribuții ale terților prezentate în conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol”;

L.

întrucât articolul 62 alineatul (4) litera (e) din Regulamentul REACH prevede că solicitantul unei autorizații trebuie să prezinte „o analiză a alternativelor, luând în considerare riscurile acestora și fezabilitatea tehnică și economică a substituției”;

M.

întrucât la articolul 60 alineatul (4) din Regulamentul REACH se prevede că se poate acorda o autorizație pentru utilizarea unei substanțe ale cărei riscuri nu sunt stăpânite în mod corespunzător numai în cazul în care nu există substanțe sau tehnologii alternative potrivite;

N.

întrucât CASE a constatat multiple deficiențe în cererea de autorizare în ceea ce privește analiza alternativelor; întrucât, potrivit CASE, solicitantul a omis aspecte esențiale, astfel încât comitetul nu a fost în măsură să evalueze fezabilitatea tehnică, iar unele aspecte foarte importante, cum ar fi fezabilitatea economică a alternativelor, au fost prezentate de către solicitant doar sumar (11);

O.

întrucât principalul argument înaintat de solicitant, pe baza căruia acesta afirmă că nu există alternative potrivite, este faptul că clienții (mai exact fabricanții sau comercianții de confecții) nu ar accepta calitatea culorii textilelor vopsite prin metode alternative;

P.

întrucât presupusele exigențe ale clienților nu se sprijină însă pe nicio dovadă și nu este clar dacă trimiterea la „preferințele clienților” a fost inclusă în deplină cunoștință de cauză a riscurilor asociate dicromatului de sodiu (12);

Q.

întrucât, de asemenea, în pofida cererilor adresate solicitantului de a prezenta informații suplimentare, CASE a observat că „este în continuare oarecum subiectiv și incert faptul dacă clienții utilizatorilor din aval ai acestuia vor accepta în cele din urmă un produs alternativ” (13), constatând în concluzie că, „în urma unor precizări binevenite din partea solicitantului, comitetul constată că analiza mai conține încă unele incertitudini”;

R.

întrucât, în pofida acestor lacune și incertitudini de care dă dovadă cererea, CASE a ajuns la concluzia că nu există alternative potrivite, venind cu o declarație de ordin general privind faptul că aceste incertitudini „sunt inerente utilizării avute în vedere (analizele privind calitatea produsului pot fi afectate de caracterul subiectiv al tendințelor de modă și de preferințele estetice ale consumatorilor)” (14);

S.

întrucât, în acest context, avizul CASE demonstrează că solicitantul nu a asigurat o analiză cuprinzătoare a alternativelor disponibile pe piață care să înlocuiască utilizarea dicromatului de sodiu în situațiile menționate în cerere, însă comitetul nu formulează concluzia ce s-ar impune pe baza acestor informații;

T.

întrucât acest rezultat nu concordă cu faptul că de mulți ani sunt cunoscute alternative (15), că unele mărci de frunte din industria modei contribuie la programul ZDHC privind eliminarea tuturor substanțelor chimice periculoase din apele deversate („ZDHC Roadmap to Zero Programme”), care interzice utilizarea cromului (VI) în fabricarea articolelor textile (16), și că unele întreprinderi textile au politici prin care interzic în mod expres utilizarea cromului (VI) (de exemplu H&M) (17), printre care se află întreprinderi din segmentul de lux al pieței (Armani (18) și Lanificio Ermenegildo Zegna (19));

U.

întrucât Gruppo Colle și Ormezzano sunt singurii solicitanți de autorizații pentru utilizarea coloranților pe bază de crom în temeiul Regulamentului REACH;

V.

întrucât, potrivit Regulamentului REACH, sarcina probei privind îndeplinirea condițiilor necesare pentru acordarea unei autorizații îi revine solicitantului; întrucât CASE îi revine sarcina de a oferi „recomandări științifice pe baza principiilor excelenței, transparenței și independenței”, ceea ce constituie „o garanție procedurală importantă al cărui scop este să se asigure obiectivitatea științifică a măsurilor adoptate și să se evite orice măsură arbitrară” (20);

W.

întrucât nu este clar motivul pentru care, în pofida deficiențelor și a incertitudinilor identificate în analiza alternativelor, CASE a constatat că sunt disponibile informații suficiente care justifică formularea unei concluzii privind caracterul potrivit al alternativelor; întrucât, de asemenea, nu este clar motivul pentru care nu au fost respinse afirmațiile privind preferințele subiective, în pofida lipsei de dovezi detaliate, obiective și verificabile, și nici motivul pentru care aceste afirmații nu au fost comparate cu bunele practici aplicate pe piață;

X.

întrucât nu este acceptabil să se tolereze riscul apariției unui număr mare de cazuri de infertilitate, cancer și efecte mutagene, în pofida disponibilității de alternative la cromatul de sodiu, pe baza presupunerii că fabricanții de confecții nu ar accepta metode alternative din cauza subiectivității „gustului” acestora;

Y.

întrucât această interpretare a noțiunii de alternativă și nivelul dovezilor pe care trebuie să le prezinte solicitantul nu corespund nici obiectivului de a se înlocui cu alternative substanțele ce dau naștere unor preocupări puternice, nici obiectivului principal al Regulamentului REACH de a se garanta un nivel ridicat al protecției sănătății umane și a mediului;

Z.

întrucât Comisia este la curent cu disponibilitatea de alternative potrivite datorită, îndeosebi, informațiilor puse la dispoziție în cadrul consultării publice și al trilogului (21) organizate de Agenția Europeană pentru Produse Chimice în legătură cu cazul Gruppo Colle (22);

AA.

întrucât Comisia nu trebuie să ignore informații de importanță capitală legate de acest caz paralel, care demonstrează existența unor alternative potrivite;

AB.

întrucât articolul 61 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul REACH îi conferă Comisiei competența de a revizui o autorizație în orice moment dacă „au devenit disponibile informații noi privind posibili substituenți”;

AC.

întrucât acordarea unei autorizații pentru utilizarea unei substanțe pentru care nu este posibil să se determine o valoare-limită și pentru care există alternative incontestabile nu respectă condițiile prevăzute în Regulamentul REACH și ar recompensa astfel în mod necorespunzător întreprinderile codașe și, deci, ar stabili un precedent periculos pentru viitoarele decizii de acordare a autorizațiilor în temeiul Regulamentului REACH,

1.

consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, deoarece nu respectă condițiile prevăzute în regulamentul menționat pentru acordarea de autorizații;

2.

invită Comisia să-și retragă proiectul de decizie de punere în aplicare și să prezinte un nou proiect în care să respingă cererea de autorizare a anumitor utilizări ale dicromatului de sodiu (Ilario Ormezzano Sai S.R.L.);

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)  JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

(2)  Avizul privind utilizarea dicromatului de sodiu ca mordant la vopsirea lânii sub formă de șuvițe și/sau fire cu culori închise în contexte industriale (Nr. CE 234-190-3); Avizul privind reambalarea dicromatului de sodiu pentru a fi furnizat ca mordant pentru vopsirea lânii sub formă de șuvițe și/sau fire cu culori închise în contexte industriale (Nr. CE 234-190-3);

(3)  JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(4)  Agenția Europeană pentru Produse Chimice, Decizia directorului executiv din 28 octombrie 2008 privind includerea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită în lista substanțelor candidate.

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).

(6)  Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului din 23 martie 1993 privind evaluarea și controlul riscurilor prezentate de substanțele existente (JO L 84, 5.4.1993, p. 1).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 143/97 al Comisiei din 27 ianuarie 1997 privind a treia listă de substanțe prioritare prevăzută de Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului (JO L 25, 28.1.1997, p. 13).

(8)  Recomandarea Comisiei din 30 mai 2008 privind măsurile de reducere a riscurilor prezentate de substanțele cromat de sodiu, dicromat de sodiu și 2,2′,6,6′-tetrabrom- 4,4′-izopropilidendifenol (tetrabrom bifenol A) (JO L 158, 18.6.2008, p. 62).

(9)  Cauza C-558/07, S.P.C.M. SA și alții / Secretary of State for the Environment, Food and Rural Affairs, ECLI:EU:C:2009:430, § 45.

(10)  Avizul privind utilizarea dicromatului de sodiu ca mordant la vopsirea lânii sub formă de șuvițe și/sau fire cu culori închise în contexte industriale (CE nr. 234-190-3), p. 19, întrebarea 6.

(11)  Avizul intitulat Use of sodium dichromate as a mordant in the dyeing of wool as sliver and/or yarn with dark colours in industrial settings (Utilizarea dicromatului de sodiu ca mordant la vopsirea lânii sub formă de șuvițe și/sau fire cu culori închise în contexte industriale) (CE nr. 234-190-3), pp. 24-25.

(12)  Analiza alternativelor efectuată de către solicitant poate fi consultată la adresa: https://echa.europa.eu/documents/10162/88b2f393-17cf-465e-95eb-ba07282ba400

(13)  Avizul intitulat Use of sodium dichromate as a mordant in the dyeing of wool as sliver and/or yarn with dark colours in industrial settings (Utilizarea dicromatului de sodiu ca mordant la vopsirea lânii sub formă de șuvițe și/sau fire cu culori închise în contexte industriale) (CE nr. 234-190-3), p. 24.

(14)  Avizul intitulat Use of sodium dichromate as a mordant in the dyeing of wool as sliver and/or yarn with dark colours in industrial settings (Utilizarea dicromatului de sodiu ca mordant la vopsirea lânii sub formă de șuvițe și/sau fire cu culori închise în contexte industriale) (CE nr. 234-190-3), p. 26.

(15)  A se vedeahttps://marketplace.chemsec.org/Alternative/LANASOL-CE-pioneering-replacement-of-chrome-dyes-since-20-years-44

(16)  A se vedea: https://www.roadmaptozero.com/mrsl_online/

(17)  A se vedea H&M Group Chemical Restrictions 2018 Manufacturing Restricted Substances List (MRSL).

(18)  A se vedea Armani’s Restricted Substances List Version 9 – Effective as of the Season SS 18.

(19)  A se vedea prezentarea efectuată de Huntsman, intitulată ‘Turning risks into opportunities – How to dye wool sustainably‘ (p. 18).

(20)  Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță (camera a treia) din 11 septembrie 2002, Pfizer Animal Health SA/Consiliul Uniunii Europene, cauza T-13/99, ECLI:EU:T:2002:209.

(21)  Potrivit explicațiilor din avizul redactat de CER și CASE pentru cazul Gruppo Colle: Use of sodium dichromate as mordant in wool dyeing (Utilizarea dicromatului de sodiu ca mordant la vopsirea lânii) (CE nr. 234-190-3) (p. 21, fiind menționate două alternative: Lanasol și Realan).

(22)  ECHA – Avize adoptate și consultări anterioare privind cererile de autorizare – Gruppo Colle.S.r.l. – Use of Sodium dichromate as mordant in wool dyeing (Gruppo Colle.S.r.l. – utilizarea dicromatului de sodiu ca mordant la vopsirea lânii) (CE nr. 234-190-3).


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/102


P8_TA(2018)0475

Scandalul Cum Ex: frauda financiară și lacunele din cadrul juridic în vigoare

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la scandalul Cum-Ex: frauda financiară și lacunele din cadrul juridic în vigoare (2018/2900(RSP))

(2020/C 363/15)

Parlamentul European,

având în vedere dezvăluirile Cum-Ex făcute la 18 octombrie 2018 de un consorțiu de jurnaliști de investigație, condus de organizația germană non-profit din domeniul mass-media numită CORRECTIV,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (1), (Regulamentul ESMA),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (2) (Regulamentul ABE),

având în vedere Directiva 2014/107/UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (DAC 2) (3),

având în vedere Directiva (UE) 2018/822 a Consiliului din 25 mai 2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării (DAC 6) (4),

având în vedere ancheta desfășurată de cea de-a patra comisie parlamentară din Bundestagul german cu privire la acest scandal, care a culminat cu publicarea unui raport (5) în iunie 2017,

având în vedere rezoluțiile sale din 25 noiembrie 2015 (6) și din 6 iulie 2016 (7) referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare,

având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune (8),

având în vedere recomandarea sa din 13 decembrie 2017 către Consiliu și Comisie în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală (9),

având în vedere Decizia sa din 1 martie 2018 privind constituirea și stabilirea responsabilităților, componenței numerice și a duratei mandatului unei comisii speciale pentru nereguli financiare, evaziune fiscală și evitarea sarcinilor fiscale (TAX3) (10),

având în vedere dezbaterea sa în plen din 23 octombrie 2018 privind scandalul Cum-Ex,

având în vedere reuniunea comună a comisiilor sale ECON și TA X 3din 26 noiembrie 2018,

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât „Cum-Ex” și „Cum-Cum” sau sistemele de arbitraj al dividendelor denotă practica efectuării de operațiuni cu titluri de valoare astfel încât se maschează identitatea deținătorului real și le permite ambelor sau mai multor părți implicate să solicite să se rețină la sursă restituirea impozitului aplicat câștigurilor de capital care a fost plătit o singură dată;

B.

întrucât scandalul Cum-Ex a fost dezvăluit publicului în urma unei anchete la care au colaborat 19 organe de presă europene din 12 țări și la care au participat 38 de reporteri;

C.

întrucât, potrivit relatărilor, sistemele Cum-Ex și Cum-Cum au determinat pierderea a până la 55,2 miliarde EUR sub formă de venituri fiscale în 11 state membre;

D.

întrucât este totuși dificil să se calculeze valoarea maximă a daunelor provocate, având în vedere că multe acțiuni au început la sfârșitul anilor 1990 și s-au prescris de ceva vreme;

E.

întrucât ancheta consorțiului de jurnaliști europeni identifică Germania, Danemarca, Spania, Italia și Franța ca principale piețe-țintă pentru practicile comerciale de Cum-Ex, urmate de Norvegia, Finlanda, Polonia, Danemarca, Țările de Jos, Austria și Republica Cehă, și întrucât este posibil ca aceste practici să implice un număr necunoscut de state membre ale UE, precum și țări ale Asociației Europene a Liberului Schimb (Elveția, de exemplu);

F.

întrucât sunt în curs de desfășurare investigații în cele mai afectate state membre ale UE;

G.

întrucât schemele Cum-Ex și Cum-Cum poartă unele caracteristici ale fraudei fiscale, însă este necesară o evaluare pentru a stabili dacă a avut loc o încălcare a legislației interne sau a celei de la nivelul UE;

H.

întrucât s-a raportat că aceste practici infracționale implică instituții financiare din statele membre ale UE, inclusiv mai multe bănci comerciale mari renumite;

I.

întrucât, în unele cazuri, autoritățile competente nu au efectuat investigații aprofundate cu privire la informațiile comunicate de alte state membre cu privire la dezvăluirile Cum-Ex;

J.

întrucât faptul că investitorii străini au dreptul să solicite rambursarea impozitelor reținute la sursă asupra dividendelor joacă un rol central în aceste dezvăluiri;

K.

întrucât, începând cu septembrie 2017, cea de-a doua Directivă privind cooperarea administrativă (DAC 2) obligă statele membre ale UE să obțină informații de la instituțiile lor financiare și să facă schimb de aceste informații în fiecare an cu statele membre în care sunt stabiliți contribuabilii;

L.

întrucât, în conformitate cu cea de-a șasea Directivă privind cooperarea administrativă (DAC 6), orice persoană care elaborează, comercializează, organizează, pune la dispoziție pentru utilizare sau gestionează realizarea în practică a unui mecanism transfrontalier care face obiectul obligațiilor de raportare și care îndeplinește anumite caracteristici prestabilite are obligația de a raporta aceste mecanisme autorităților fiscale naționale;

M.

întrucât mandatul Comisiei speciale privind infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale (TAX3) vizează în mod explicit orice eveniment relevant ce are loc în cursul mandatului său și care intră în sfera sa de competențe;

N.

întrucât în ultimii 25 de ani s-a dovedit că denunțătorii de nereguli au un rol semnificativ în scoaterea la lumină a unor informații sensibile de mare interes public, dezvăluirile din scandalul Cum-Ex fiind o dovadă în plus în acest sens (11);

1.

condamnă ferm frauda fiscală dezvăluită și evitarea obligațiilor fiscale confirmată care au cauzat pierderile aduse la cunoștința publicului, suportate de statele membre sub formă de pierderi de venituri fiscale ce se ridică până la 55,2 miliarde EUR, potrivit unor estimări ale mass-mediei, fapt ce reprezintă o lovitură pentru economia socială de piață europeană;

2.

subliniază că, potrivit Directivei UE privind combaterea spălării banilor (12), „infracțiunile fiscale” legate de impozitele directe și indirecte sunt incluse în definiția noțiunii de „activitate infracțională” în sens larg și sunt considerate infracțiuni principale în domeniul spălării de bani; reamintește că atât instituțiile de credit și cele financiare, cât și consilierii fiscali, contabilii și avocații sunt considerați „entități obligate” conform Directivei privind combaterea spălării banilor, fiind așadar obligați să respecte o serie de îndatoriri pentru a preveni, depista și raporta activitățile de spălare de bani;

3.

ia act cu îngrijorare de faptul că scandalul Cum-Ex a zdruncinat încrederea cetățenilor în sistemele fiscale și subliniază cât de important este să se restabilească încrederea publicului și să se asigure că nu se vor mai repeta prejudiciile cauzate;

4.

regretă faptul că comisarul responsabil de fiscalitate nu recunoaște nevoia de a extinde actualul sistem pentru schimbul de informații între autoritățile fiscale naționale;

5.

solicită Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe și Autorității Bancare Europene să efectueze o anchetă cu privire la sistemele de arbitraj al dividendelor precum Cum-Ex sau Cum-Cum, pentru a evalua eventualele amenințări care ar putea afecta integritatea piețelor financiare și a bugetelor naționale; să stabilească tipul și numărul de actori implicați în aceste sisteme; să evalueze dacă au avut loc încălcări ale dreptului național sau ale dreptului Uniunii; să evalueze măsurile întreprinse de organele de supraveghere financiară din statele membre; să formuleze recomandări corespunzătoare adresate autorităților competente vizate privind măsurile și acțiunile necesare;

6.

atrage atenția asupra faptului că dezvăluirile relatate nu afectează stabilitatea sistemului financiar al UE;

7.

recomandă ca ancheta să determine unde anumite au dat greș autoritățile de supraveghere financiară, bursele de valori și autoritățile fiscale din statele membre în exercitarea sarcinilor de coordonare și supraveghere ce le revin, de a fost posibil ca aceste scheme de furt din fondurile fiscale să meargă înainte timp de ani de zile, deși au fost identificate;

8.

solicită să se acorde autorităților de supraveghere naționale și europene un mandat pentru a analiza practicile de evitare a obligațiilor fiscale, deoarece acestea pot constitui un risc la adresa integrității pieței interne;

9.

subliniază că aceste noi dezvăluiri indică, probabil, existența unor posibile deficiențe în legile naționale din domeniul fiscal și în actualele sisteme de schimb de informații și de cooperare între autoritățile statelor membre; invită statele membre să pună în practică efectiv schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal;

10.

solicită să se consolideze schimbul de informații la nivelul autorităților fiscale pentru a preveni problemele legate de confidențialitatea în domeniul fiscal care au putut fi constatate în unele state membre;

11.

îndeamnă autoritățile fiscale din toate statele membre să desemneze puncte unice de contact în conformitate cu Grupul operativ internațional comun pentru schimbul de informații și colaborare al OCDE și invită Comisia să asigure și să faciliteze cooperarea dintre acestea, pentru a garanta schimbul rapid și eficient între statele membre al informațiilor cu privire la cazurile de importanță transfrontalieră;

12.

solicită, de asemenea, autorităților naționale competente ca, acolo unde este cazul, să deschidă anchete penale, să folosească instrumente juridice pentru a îngheța activele cu privire la care există suspiciuni, să pornească anchete cu privire la consiliile de administrație care ar putea fi implicate în acest scandal și să impună părților implicate sancțiuni corespunzătoare și disuasive; consideră că atât autorii acestor infracțiuni, cât și intermediarii care le-au facilitat, printre care se află nu doar consilieri fiscali, ci și avocați, contabili și bănci, ar trebui aduși în fața justiției; subliniază necesitatea stringentă de a pune capăt impunității în rândul lucrătorilor de birou și de a asigura o mai bună aplicare a normelor financiare;

13.

invită autoritățile Uniunii și autoritățile statelor membre să ancheteze rolul deținut de fondurile de asigurări și de organismele de supraveghere a asigurărilor în contextul acestui scandal;

14.

invită autoritățile fiscale naționale să valorifice pe deplin dispozițiile Directivei DAC 6 în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la mecanismele transfrontaliere care fac obiectul raportării, inclusiv prin folosirea solicitărilor comune; solicită, de asemenea, ca DAC6 să fie consolidată pentru a impune prezentarea obligatorie a sistemelor de arbitraj al dividendelor și a tuturor informațiilor referitoare la câștigurile de capital, inclusiv acordarea de dividende și restituiri de impozit pe câștigurile de capital;

15.

îndeamnă toate statele membre, identificate ca principale piețe-țintă pentru practicile comerciale de arbitraj al dividendelor, să ancheteze și să analizeze în profunzime în jurisdicțiile lor practicile de plată a dividendelor, să identifice lacunele din legislația lor fiscală care creează oportunități de exploatare a acestora de către infractorii fiscali și actorii care evită plata impozitelor, să analizeze orice eventuală dimensiune transfrontalieră a acestor practici și să pună capăt tuturor practicilor fiscale prejudiciabile de acest tip;

16.

subliniază că sunt necesare acțiuni coordonate între autoritățile naționale în vederea garantării recuperării resurselor obținute ilegal din conturile publice;

17.

îndeamnă Comisia să evalueze, iar statele membre să analizeze și să actualizeze acordurile bilaterale de impozitare dintre statele membre și țările terțe, pentru a elimina lacunele care dau naștere unor practici de tranzacționare motivate de evitarea plății impozitelor;

18.

invită Comisia să înceapă să elaboreze imediat o propunere de poliție financiară europeană în cadrul Europol, care să dispună de propriile sale capacități de anchetă, precum și un cadru european pentru anchetele fiscale transfrontaliere;

19.

invită Comisia să revizuiască directiva privind sistemul comun de impozitare aplicabil în cazul societăților-mamă și al filialelor acestora din diferitele state membre pentru a combate practicile de arbitraj al dividendelor;

20.

solicită Comisiei să evalueze rolul vehiculelor cu scop special și al entităților cu scop special evidențiat de documentele privind Cum-Ex și, acolo unde este cazul, să propună limitarea utilizării acestor instrumente;

21.

solicită Comisiei să ia în considerare necesitatea unui cadru european pentru impozitarea veniturilor din capital care să reducă stimulentele ce destabilizează fluxurile financiare transfrontaliere, generează concurență fiscală între statele membre și subminează bazele fiscale care garantează sustenabilitatea statelor sociale europene;

22.

solicită Comisiei să ia în considerare o propunere legislativă pentru o unitate de informații financiare a UE, un centru european pentru activități de investigație comune și un mecanism de alertă timpurie;

23.

observă faptul că criza din 2008 a avut drept rezultat o reducere generalizată a resurselor și a personalului în cadrul administrațiilor fiscale; invită statele membre să investească în instrumentele aflate la dispoziția autorităților fiscale și să le modernizeze, precum și să asigure resursele umane necesare pentru această sarcină, pentru a îmbunătăți supravegherea și a reduce decalajele de timp și de informații; invită statele membre să îmbunătățească capacitățile și abilitățile autorităților lor financiare, pentru a se asigura că acestea sunt pe deplin pregătite să depisteze frauda fiscală;

24.

subliniază necesitatea de a proteja avertizorii de integritate care divulgă informații, de exemplu cu privire la frauda fiscală și la evaziunea fiscală care se petrece la nivel național și la nivelul UE; invită orice persoană care deține informații de valoare pentru interesul public să le raporteze, fie pe plan intern, fie pe plan extern autorităților naționale, sau, dacă este necesar, publicului; solicită ca propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii să fie adoptată rapid, ținând seama de avizele adoptate de diversele comisii relevante ale Parlamentului European;

25.

salută propunerea Comisiei din 12 septembrie 2018 de modificare, printre alte regulamente, a regulamentului de instituire a ABE, în vederea întăririi rolului ABE în supravegherea activităților de combatere a spălării banilor din sectorul financiar (COM(2018)0646); subliniază că, în conformitate cu mecanismul unic de supraveghere, BCE îi revine sarcina de a efectua acțiuni de intervenție timpurie, așa cum se prevede în legislația aplicabilă a Uniunii; consideră că și BCE ar trebui să aibă rolul de a avertiza autoritățile naționale competente și ar trebui să coordoneze toate acțiunile vizând suspiciuni de nerespectare a normelor privind combaterea spălării banilor de către băncile sau grupurile supuse supravegherii;

26.

consideră că lucrările comisiilor TAXE, TAX2, PANA și TAX3 ar trebui să continue în următoarea legislatură, în cadrul unei structuri permanente a Parlamentului, de exemplu o subcomisie a Comisiei pentru afaceri economice și monetare (ECON);

27.

invită comisia specială TAX3 să desfășoare o evaluare proprie a dezvăluirilor legate de cazul Cum-Ex și să includă constatările, precum și eventualele recomandări ce se impun în raportul său final;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Autorității Bancare Europene și Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe.

(1)  JO L 331, 15.12.2010, p. 84.

(2)  JO L 331, 15.12.2010, p. 12.

(3)  JO L 359, 16.12.2014, p. 1.

(4)  JO L 139, 5.6.2018, p. 1.

(5)  Deutscher Bundestag, Drucksache 18/12700, 20.6.2017.

(6)  JO C 366, 27.10.2017, p. 51.

(7)  JO C 101, 16.3.2018, p. 79.

(8)  JO C 399, 24.11.2017, p. 74.

(9)  JO C 369, 11.10.2018, p. 132.

(10)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0048.

(11)  Parlamentul European Audierea comisiilor ECON/TA X 3din 26 noiembrie 2018, „Scandalul Cum-Ex: frauda financiară și lacunele din cadrul juridic în vigoare”.

(12)  Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, JO L 141, 5.6.2015, p. 73.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/107


P8_TA(2018)0476

Rolul Oficiului german de asistență socială pentru copii și tineret (Jugendamt) în litigiile familiale transfrontaliere

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la rolul Oficiului german de asistență socială pentru copii și tineret (Jugendamt) în litigiile familiale transfrontaliere (2018/2856(RSP))

(2020/C 363/16)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere articolul 81 alineatul (3) din TFUE;

având în vedere articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 24,

având în vedere articolele 8 și 20 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, care subliniază obligația guvernelor de a proteja identitatea copiilor, inclusiv relațiile lor familiale;

având în vedere Convenția de la Viena din 1963 privind relațiile consulare, în special articolul 37 litera (b),

având în vedere Convenția de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (Bruxelles IIa) (1), în special articolele 8, 10, 15, 16, 21, 41, 55 și 57,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului (2),

având în vedere comunicarea Comisiei din 15 februarie 2011 intitulată „O agendă a UE pentru drepturile copilului” (COM(2011)0060),

având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în special hotărârile acesteia din 22 decembrie 2010 în cauza C-497/10 PPU, Mercredi/Chaffe (3), și din 2 aprilie 2009 în cauza C-523/07, procedură introdusă de A. (4),

având în vedere cartografierea sistemelor de protecție a copilului realizată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere numărul foarte mare de petiții primite cu privire la rolul Oficiului german de asistență socială pentru copii și tineret (Jugendamt) în litigiile familiale transfrontaliere,

având în vedere recomandările din raportul privind vizita de informare în Germania (23-24 noiembrie 2011) pentru a realiza anchete legate de petițiile privind rolul Oficiului german de asistență socială pentru copii și tineret (Jugendamt),

având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la protejarea interesului superior al copilului în toată Uniunea Europeană, pe baza petițiilor adresate Parlamentului European (5);

având în vedere recomandările din 3 mai 2017 ale Grupului de lucru al Comisiei pentru petiții pentru probleme referitoare la bunăstarea copilului,

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului a primit, în ultimii 10 ani, petiții în care un număr foarte mare de părinți care nu sunt germani denunță discriminarea sistematică și măsurile arbitrare luate împotriva lor de către Oficiul german de asistență socială pentru copii și tineret (Jugendamt) în litigiile familiale cu ramificații transfrontaliere care implică copii, în chestiuni legate, printre altele, de răspunderea părintească și încredințarea copilului;

B.

întrucât Comisia pentru petiții se bazează îndeosebi pe un raport subiectiv al petiționarului și, în general, nu are acces la hotărâri judecătorești care să ofere o descriere completă și obiectivă a situației, cu mărturii ale ambilor părinți, ale copiilor și ale martorilor;

C.

întrucât Jugendamt joacă un rol central în sistemul german de drept al familiei, deoarece este una dintre părți în toate disputele familiale care implică copii;

D.

întrucât în cadrul disputelor familiale care implică copii, Jugendamt emite judecătorilor o recomandare, care este practic obligatorie, și poate adopta măsuri temporare, cum ar fi „Beistandschaft” (consiliere juridică), ce nu pot fi contestate;

E.

întrucât Jugendamt este responsabil pentru punerea în aplicare a deciziilor luate de instanțele germane; întrucât, potrivit petiționarilor, interpretarea largă a acestor decizii de către Jugendamt s-a făcut de multe ori în detrimentul protejării efective a drepturilor părinților care nu sunt germani;

F.

întrucât nerecunoașterea și neexecutarea de către autoritățile germane competente a deciziilor și hotărârilor judecătorești luate de autoritățile judiciare din alte state membre ale UE în litigiile familiale cu ramificații transfrontaliere pot reprezenta o încălcare a principiului recunoașterii reciproce și încrederii reciproce între statele membre, periclitând astfel protecția efectivă a interesului superior al copilului;

G.

întrucât petiționarii denunță faptul că, în litigiile familiale cu implicații transfrontaliere, protejarea interesului superior al copilului este sistematic interpretată de autoritățile competente din Germania prin nevoia de a asigura faptul că copiii rămân pe teritoriul Germaniei, chiar și în cazurile în care au fost raportate abuzuri și violență domestică împotriva părintelui care nu este german;

H.

întrucât părinții care nu sunt germani au denunțat în petițiile lor consilierea și asistența juridică insuficiente sau absența totală a acestora, furnizate de autoritățile naționale din țara lor de origine în cazurile în care au fost adoptate proceduri judiciare și administrative calificate de aceștia drept discriminatorii sau dezavantajoase împotriva lor de către autoritățile germane, inclusiv de Jugendamt, în litigiile familiale în care sunt implicați copii;

I.

întrucât, potrivit informațiilor furnizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, au fost depuse 17 plângeri la Curte împotriva Germaniei de către petiționari care nu sunt germani, referitoare la răspunderea părintească sau la încredințarea copilului în cadrul litigiilor familiale transfrontaliere, toate fiind considerate inadmisibile;

J.

întrucât toate instituțiile UE și statele membre trebuie să garanteze pe deplin protecția drepturilor copiilor, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE; întrucât interesul superior al copilului, asigurat în primul rând și cel mai bine în propria sa familie, este un principiu fundamental care ar trebui respectat ca principiu director al tuturor deciziilor luate la toate nivelurile cu privire la îngrijirea copiilor;

K.

întrucât mobilitatea tot mai mare în interiorul UE a dus la creșterea numărului de litigii transfrontaliere privind răspunderea părintească și încredințarea copilului; întrucât Comisia trebuie să își intensifice eforturile de promovare în toate statele membre, inclusiv în Germania, a punerii în aplicare coerente și concrete a principiilor prevăzute în Convenția ONU privind drepturile copilului, ratificată de toate statele membre ale UE;

L.

întrucât domeniul de aplicare și obiectivele Regulamentului Bruxelles IIa se bazează pe principiul nediscriminării pe motiv de naționalitate între cetățenii Uniunii și pe principiul încrederii reciproce între sistemele judiciare ale statelor membre;

M.

întrucât dispozițiile Regulamentului Bruxelles IIa nu ar trebui să permită în niciun caz să se abuzeze de obiectivele care stau la baza acestuia de a asigura respectarea și recunoașterea reciprocă, de a evita discriminarea pe motiv de naționalitate și, mai presus de toate, de a proteja într-adevăr interesul superior al copilului în mod obiectiv;

N.

întrucât absența unor verificări exacte și detaliate ale caracterului nediscriminatoriu al procedurilor și practicilor adoptate de autoritățile germane competente în litigiile familiale cu ramificații transfrontaliere care implică copii poate avea un efect negativ asupra bunăstării copilului și poate duce la mai multe încălcări ale drepturilor părinților care nu sunt germani;

O.

întrucât principiul subsidiarității se aplică tuturor chestiunilor legate de dreptul material al familiei;

P.

întrucât Curtea Constituțională Federală din Germania a hotărât că o instanță poate solicita audierea unui minor care încă nu a împlinit trei ani în momentul deciziei; întrucât în alte state membre ale UE, copiii de această vârstă sunt considerați a fi mult prea mici și insuficient de maturi pentru a fi consultați în disputele care îi implică pe părinții lor;

Q.

întrucât dreptul copilului la viața de familie nu ar trebui să fie periclitat de exercitarea unui drept fundamental precum libertatea de circulație și de ședere;

R.

întrucât jurisprudența CJUE stabilește în legislația UE noțiunea autonomă de „reședință obișnuită” a copilului și multitudinea de criterii care trebuie utilizate de instanțele naționale pentru a stabili reședința obișnuită;

S.

întrucât din articolul 24 al Cartei drepturilor fundamentale a UE reiese că, în afara cazului în care acest lucru contravine interesului copilului, copiii au dreptul să întrețină cu regularitate o relație personală și contacte directe cu părinții atunci când părinții își exercită dreptul la liberă circulație,

1.

constată cu profundă îngrijorare că problemele legate de sistemul german de drept al familiei, inclusiv rolul controversat al Jugendamt, denunțat prin petiții de către părinți care nu sunt germani, rămân în continuare nerezolvate; subliniază că Comisia pentru petiții primește în permanență petiții din partea unor părinți care nu sunt germani, în care se indică discriminări grave ca urmare a procedurilor și practicilor concret adoptate de autoritățile germane competente în litigiile familiale transfrontaliere care implică copii;

2.

ia act cu îngrijorare de toate cazurile de presupusă discriminare a părinților care nu sunt germani de către Jugendamt;

3.

atrage atenția asupra eforturilor îndelungate depuse de Comisia pentru petiții pentru a se ocupa de petițiile privind rolul Jugendamt; ia act de răspunsurile detaliate furnizate de ministerul de resort german privind funcționarea sistemului german de drept al familiei, însă subliniază că Comisia pentru petiții primește în mod constant petiții referitoare la presupusa discriminare a părintelui care nu este german;

4.

subliniază obligația autorităților naționale, prevăzută în Regulamentul Bruxelles IIa, de a recunoaște și aplica hotărârile pronunțate într-un alt stat membru în cauzele în care sunt implicați copii; își exprimă îngrijorarea că, în litigiile familiale cu implicații transfrontaliere, autoritățile germane pot, aparent, refuza sistematic recunoașterea hotărârilor judecătorești pronunțate în alte state membre în cauzele în care copiii sub trei ani nu au fost audiați; subliniază că acest aspect subminează principiul încrederii reciproce cu alte state membre ale căror sisteme juridice stabilesc limite de vârstă diferite pentru audierea unui copil;

5.

regretă că Comisia nu a introdus verificări exacte ale procedurilor și practicilor utilizate în sistemul german de drept al familiei, inclusiv de către Jugendamt, în cadrul litigiilor de familie care au implicații transfrontaliere, nereușind astfel să protejeze efectiv interesul superior al copilului și toate celelalte drepturi aferente;

6.

reamintește răspunsul Comisiei în ceea ce privește petițiile referitoare la rolul Jugendamt în litigiile familiale transfrontaliere; reiterează că UE nu are competența generală de a acționa în domeniul dreptului familiei, că dreptul material al familiei rămâne responsabilitatea exclusivă a statelor membre și nu poate fi monitorizat de către Comisie, că, în cazul unor îngrijorări legate de funcționarea Jugendamt, trebuie să se utilizeze căile de atac de la nivel național și că, dacă părinții consideră că drepturile lor fundamentale au fost încălcate, pot depune o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, după epuizarea căilor de atac interne;

7.

insistă asupra importanței colectării de către statele membre a unor date statistice privind procedurile administrative și judiciare care se referă la încredințarea copilului și implică părinți străini, în special privind rezultatul hotărârilor, pentru a permite o analiză detaliată a tendințelor înregistrate de-a lungul timpului și pentru a furniza indici de referință;

8.

reliefează, în conformitate cu jurisprudența CJUE, noțiunea autonomă de „reședință obișnuită” a copilului în legislația UE și multitudinea de criterii care trebuie utilizate de instanțele naționale pentru a stabili reședința obișnuită;

9.

invită Comisia să se asigure că reședința obișnuită a copilului a fost stabilită în mod corespunzător de către instanțele germane în cazurile menționate în petițiile primite de Comisia pentru petiții;

10.

critică ferm absența datelor statistice privind numărul de cauze din Germania în care hotărârile judecătorești nu au fost conforme cu recomandările Jugendamt și privind rezultatele litigiilor familiale ce au implicat copii ai unor cupluri binaționale, în pofida solicitărilor repetate în decursul mai multor ani ca astfel de date să fie colectate și puse la dispoziția publicului;

11.

invită Comisia să evalueze, în privința petițiilor în cauză, dacă instanțele germane au respectat în mod corespunzător dispozițiile Regulamentului Bruxelles IIa atunci când și-au stabilit competențele și dacă au luat în considerare hotărârile sau deciziile emise de instanțele judecătorești ale altor state membre;

12.

condamnă faptul că, în cazurile de acces parental supravegheat, incapacitatea părinților care nu sunt germani de a respecta procedura impusă de funcționarii Jugendamt de adoptare a limbii germane ca limbă de conversație cu copiii lor a condus la întreruperea conversațiilor și la interzicerea contactului dintre acești părinți și copiii lor; consideră că această procedură adoptată de funcționarii Jugendamt constituie o discriminare clară, bazată pe origine și limbă, a părinților care nu sunt germani;

13.

subliniază că Jugendamt permite, în general, utilizarea unei limbi materne comune și, în cazul în care acest lucru este necesar pentru binele și sănătatea copilului, precum și în posibile cazuri de răpire, urmărește să pună la dispoziție un interpret pentru a asigura faptul că funcționarii din partea Jugendamt înțeleg ceea ce se discută;

14.

este ferm convins că, în cazurile de acces parental supravegheat, autoritățile germane trebuie să permită toate limbile parentale în timpul conversațiilor dintre părinți și copiii lor; solicită crearea unor mecanisme care să garanteze că părinții care nu sunt germani și copiii lor pot comunica în limba lor comună, deoarece utilizarea acestei limbi joacă un rol esențial în menținerea unor legături emoționale puternice între părinți și copiii lor și asigură protecția efectivă a patrimoniului cultural și a interesului copiilor;

15.

este ferm convins că trebuie să se dea curs în mod coerent și efectiv recomandărilor cuprinse în raportul final din 3 mai 2017 al Grupului de lucru pentru probleme referitoare la bunăstarea copilului al Comisiei pentru petiții, în special celor legate direct sau indirect de rolul Jugendamt și de sistemul german de drept al familiei;

16.

reamintește Germaniei obligațiile sale internaționale în temeiul Convenției ONU privind drepturile copilului, inclusiv în temeiul articolului 8 din aceasta; consideră că toate autoritățile germane competente trebuie să realizeze îmbunătățiri majore pentru a proteja în mod adecvat dreptul copiilor cuplurilor binaționale de a-și păstra identitatea, inclusiv relațiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fără nicio imixtiune ilegală;

17.

consideră că, având în vedere articolul 81 din TFUE, Comisia poate și trebuie să joace un rol activ în asigurarea în întreaga Uniune a unor practici nediscriminatorii echitabile și coerente față de părinți atunci când sunt tratate cazuri transfrontaliere de încredințare a copilului;

18.

invită Comisia să se asigure că sunt desfășurate verificări exacte ale naturii nediscriminatorii a procedurilor și practicilor utilizate în sistemul german de drept al familiei, inclusiv de către Jugendamt, în cadrul litigiilor familiale transfrontaliere;

19.

reiterează că principiul subsidiarității se aplică aspectelor de fond ale dreptului familiei;

20.

invită Comisia să intensifice formarea și schimburile internaționale în rândul funcționarilor din cadrul serviciilor sociale, cu scopul de a crește gradul de sensibilizare cu privire la activitatea omologilor lor din alte state membre și de a face schimburi de bune practici;

21.

evidențiază importanța unei cooperări strânse și a unei comunicări eficiente între diferitele autorități naționale și locale implicate în procedurile de plasament al copiilor, de la serviciile sociale până la autoritățile jurisdicționale și centrale;

22.

reliefează necesitatea de a îmbunătăți cooperarea judiciară și administrativă reciprocă dintre autoritățile germane și autoritățile celorlalte state membre ale UE în vederea garantării încrederii reciproce în ceea ce privește chestiunile legate de recunoașterea și aplicarea în Germania a deciziilor și hotărârilor judecătorești adoptate de către autoritățile altor state membre ale UE în litigii familiale cu elemente transfrontaliere în care sunt implicați copii;

23.

reamintește importanța de a le furniza, fără întârziere, părinților care nu sunt germani, de la început și în fiecare etapă a procedurilor legate de copii, informații complete și clare privind procedurile și posibilele consecințe ale acestora, într-o limbă pe care părinții în cauză o înțeleg pe deplin, pentru a evita cazurile în care părinții își dau consimțământul fără a înțelege pe deplin implicațiile angajamentelor lor; invită statele membre să pună în aplicare măsuri specifice menite să îmbunătățească asistența juridică, ajutorul, consilierea și informațiile furnizate resortisanților lor atunci când aceștia denunță proceduri judiciare și administrative discriminatorii sau dezavantajoase adoptate împotriva lor de către autoritățile germane în litigiile familiale transfrontaliere în care sunt implicați copii;

24.

subliniază că situațiile denunțate, în care părinții care nu sunt germani nu pot să comunice cu copiii lor în limba lor maternă comună în timpul vizitelor, constituie o discriminare pe motive de limbă, fiind, totodată, contrare obiectivului de a promova multilingvismul și diversitatea contextelor culturale în Uniune, și încalcă drepturile fundamentale ale libertății de gândire, de conștiință și de religie;

25.

invită Germania să își intensifice eforturile pentru a asigura că părinților li se permite să utilizeze o limbă maternă comună cu copiii lor în timpul vizitelor supravegheate;

26.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu cazurile prezentate de petiționari privind termenele scurte stabilite de autoritățile germane competente și documentele trimise de autoritățile germane competente fără a furniza versiuni în limba petiționarului, care nu este german; evidențiază dreptul cetățenilor de a refuza să accepte documentele dacă acestea nu sunt redactate sau traduse într-o limbă pe care o înțeleg, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 privind notificarea sau comunicarea actelor; invită Comisia să evalueze cu atenție punerea în aplicare în Germania a dispozițiilor prezentului regulament pentru a aborda în mod corespunzător toate posibilele încălcări;

27.

invită Comisia să verifice respectarea cerințelor lingvistice în cursul procedurilor desfășurate în fața instanțelor judecătorești germane în cauzele menționate în petițiile adresate Parlamentului European;

28.

invită statele membre să pună în aplicare măsuri specifice menite să îmbunătățească asistența juridică, ajutorul, consilierea și informațiile furnizate resortisanților lor în litigiile familiale transfrontaliere în care sunt implicați copii; ia act, în acest context, de faptul că ministerele de resort germane de la nivel federal au creat punctul de contact central german pentru conflicte de familie transfrontaliere, cu scopul de a oferi consiliere și informații în cadrul litigiilor familiale transfrontaliere legate de răspunderea părintească;

29.

își reiterează apelul adresat Comisiei și statelor membre de a cofinanța și promova crearea unei platforme pentru a oferi asistență cetățenilor UE dintr-un alt stat membru în cadrul procedurilor judiciare legate de familie;

30.

reamintește statelor membre că este important să pună în aplicare în mod sistematic dispozițiile Convenției de la Viena din 1963 și să asigure că ambasadele sau reprezentanțele consulare sunt informate de la bun început despre toate procedurile de plasament al copiilor în care sunt implicați resortisanți de-ai lor și că ele au acces deplin la documentele relevante; subliniază importanța unei cooperări consulare fiabile în acest domeniu și sugerează ca autorităților consulare să li se permită să participe la fiecare etapă a procedurilor;

31.

reamintește statelor membre că trebuie să îi ofere copilului orice formă necesară și justificată de plasament familial, în conformitate cu textul articolelor 8 și 20 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, și, în special, să permită o îngrijire continuă a copiilor care ține seama de identitatea etnică, religioasă, lingvistică și culturală a copilului;

32.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)  JO L 338, 23.12.2003, p. 1.

(2)  JO L 324, 10.12.2007, p. 79.

(3)  Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 decembrie 2010, Barbara Mercredi/Richard Chaffe, C-497/10 PPU, ECLI:EU:C:2010:829.

(4)  Hotărârea Curții (Camera a treia) din 2 aprilie 2009, A, C-523/07, ECLI:EU:C:2009:225.

(5)  JO C 66, 21.2.2018, p. 2.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/113


P8_TA(2018)0477

OMC: calea de urmat

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la OMC: calea de urmat (2018/2084(INI))

(2020/C 363/17)

Parlamentul European,

având în vedere Acordul de la Marrakech din 15 aprilie 1994 privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC),

având în vedere Declarația ministerială de la Doha a OMC din 14 noiembrie 2001 (1),

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la OMC, în special cea din 24 aprilie 2008 intitulată „Către o reformă a Organizației Mondiale a Comerțului” (2) și din 15 noiembrie 2017 referitoare la „Negocierile multilaterale în vederea celei de a 11-a Conferințe ministeriale a OMC” (3),

având în vedere Documentul final adoptat prin consens la 10 decembrie 2017 în cadrul sesiunii anuale a Conferinței parlamentare privind OMC de la Buenos Aires (4),

având în vedere rezultatele, care includ o serie de decizii ministeriale, ale celei de a 11-a Conferințe ministeriale de la Buenos Aires din decembrie 2017, în cadrul căreia nu a fost posibilă adoptarea unei declarații ministeriale (5),

având în vedere cea de-a șasea examinare globală a sistemului de ajutor pentru comerț, care a avut loc la Geneva, între 11 și 13 iulie 2017 (6),

având în vedere obiectivele ONU de dezvoltare durabilă (7),

având în vedere Acordul de la Paris al părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), care a intrat în vigoare în noiembrie 2016,

având în vedere cel mai recent raport al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, publicat la 8 octombrie 2018, care demonstrează faptul că limitarea încălzirii globale la 1,5 oC este încă posibilă dacă țările își vor majora contribuțiile stabilite la nivel național până în 2020,

având în vedere punctul 16 din concluziile Consiliului European din 28 iunie 2018 (8),

având în vedere Declarația comună privind reuniunea trilaterală a miniștrilor Comerțului ai Statele Unite, ai Japoniei și ai Uniunii Europene, adoptată la 31 mai 2018 (9),

având în vedere declarația comună prezentată cu ocazia celui de-al douăzecilea summit UE-China, de instituire a unui grup de lucru comun privind reforma OMC, prezidat la nivel de miniștri adjuncți (10),

având în vedere documentul de reflecție al Comisiei din 18 septembrie 2018 privind modernizarea OMC (11),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0379/2018),

A.

întrucât OMC a jucat, de la înființarea sa, un rol central în întărirea multilateralismului, promovarea unei ordini economice mondiale incluzive și favorizarea unui sistem comercial multilateral deschis, nediscriminatoriu și bazat pe norme; întrucât țările în curs de dezvoltare generează în prezent aproximativ jumătate din comerțul mondial, o creștere de la 33 % în anul 2000, în timp ce numărul de persoane care trăiesc în sărăcie extremă a fost redus la jumătate din 1990, ajungând la puțin sub un miliard; întrucât OMC se bazează pe un sistem de drepturi și obligații care îi obligă pe membri să-și deschidă propriile piețe și să evite discriminarea;

B.

întrucât OMC ar trebui să rămână principalul punct de referință pentru guverne și întreprinderi în ceea ce privește reglementarea și soluționarea litigiilor comerciale;

C.

întrucât UE a susținut în mod constant o abordare puternică, multilaterală, bazată pe norme în ceea ce privește comerțul, având în vedere că economia UE, precum și lucrătorii și consumatorii din UE și partenerii săi sunt din ce în ce mai mult integrați în lanțurile valorice globale și depind de evoluțiile previzibile ale comerțului internațional, atât pentru importuri, cât și pentru exporturi, precum de evoluțiile condițiilor sociale și de mediu;

D.

întrucât rezultatele celei de a 11-a Conferințe ministeriale a OMC care a avut loc la Buenos Aires în decembrie 2017 au fost dezamăgitoare și au demonstrat în mod clar că funcția de negociere a organizației este paralizată;

E.

întrucât sistemul comercial multilateral bazat pe reguli se confruntă cu cea mai profundă criză de la crearea OMC, amenințând funcțiile de bază ale organizației în stabilirea de norme și structuri esențiale pentru comerțul internațional, furnizând cele mai eficiente și mai avansate mecanisme de soluționare a litigiilor din orice organizație multilaterală;

F.

întrucât, în afara câtorva excepții notabile, precum Acordul privind facilitarea comerțului, începând din anii 2000, reforma comercială a OMC nu a înregistrat progrese semnificative;

G.

întrucât Organul de apel este bunul cel mai de preț al OMC datorită caracterului obligatoriu al deciziilor și statutului său de organ de apel independent și imparțial; întrucât numărul de membri ai Organului de apel a scăzut sub cel minim de judecători de care are nevoie pentru a funcționa, deoarece, după încheierea mandatului judecătorului Shree Baboo Chekitan Servansing, au mai rămas doar trei judecători în funcție; întrucât acest impas, cauzat de guvernul SUA, ar putea duce la prăbușirea unui sistem care este esențial pentru gestionarea litigiilor între toți membrii OMC,

1.

își reafirmă angajamentul deplin față de valorile durabile ale abordării multilaterale și solicită o agendă comercială bazată pe un comerț echitabil și bazat pe norme, în beneficiul tuturor, care contribuie la pace, securitate și la agenda de dezvoltare durabilă, incluzând și consolidând drepturile sociale, drepturi legate de mediu și drepturile omului și asigurându-se că normele convenite la nivel multilateral și armonizate se aplică tuturor în mod uniform și sunt respectate în mod efectiv; subliniază că OMC trebuie, de asemenea, să contribuie la promovarea comerțului echitabil și la combaterea practicilor neloiale; subliniază că comerțul nu este un scop în sine, ci un instrument pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare definite la nivel mondial;

2.

consideră că este urgent să se treacă la modernizarea OMC în lumina celor mai recente evoluții, dar și din cauza lipsei persistente de progrese semnificative în ceea ce privește Agenda de dezvoltare de la Doha (ADD), și să se reanalizeze în profunzime mai multe aspecte ale funcționării OMC în vederea creșterii atât a eficacității, cât și a legitimității sale; consideră că este esențial, în această perspectivă, ca secretariatul OMC să creeze oportunități pentru implicarea tuturor membrilor OMC în dezbatere de la început; invită Comisia și statele membre ale UE din cadrul OMC să se adreseze altor membri ai OMC, în special principalilor noștri parteneri comerciali, cum ar fi SUA, Japonia, China, Canada, Brazilia și India, pentru a conveni asupra unor poziții comune; este încurajat de declarațiile inițiale prezentate cu ocazia reuniunii la nivel înalt UE-China privind reforma OMC;

3.

salută, în acest sens, mandatul acordat Comisiei de Consiliul European la 28-29 iunie 2018 și ia act de abordarea evidențiată în concluzii, precum și de documentul de reflecție al Comisiei din 18 septembrie 2018 privind modernizarea OMC și propunerile Canadei din 25 septembrie 2018 privind reforma OMC; așteaptă cu interes publicarea mai multor propuneri, în special din partea țărilor în curs de dezvoltare, precum și a grupurilor de lucru deja înființate între statele membre ale OMC;

4.

își exprimă cea mai adâncă îngrijorare cu privire la faptul că numai trei posturi din Organul de apel rămân ocupate, subminând grav funcționarea actuală și adecvată a procesului de soluționare a litigiilor, și invită în mod insistent Statele Unite să rezolve această situație într-un mod care să permită ocuparea rapidă a posturilor vacante ale Organului de apel; salută propunerile inițiale prezentate de Comisie în documentul de reflecție privind modernizarea OMC de rezolvare a impasului prin abordarea unora dintre îngrijorările exprimate, inclusiv prin norme tranzitorii pentru membrii care pleacă sau modificarea duratei mandatului în Organul de apel sau a termenului maxim permis pentru publicarea unui raport, precum și a stabilirii unei noi jurisprudențe de către Organul de apel; constată că preocupările SUA cu privire la Organul de apel se extind dincolo de modificările procedurale și implică reforme semnificative ale hotărârilor judecătorilor din cadrul Organului de apel;

5.

este de opinie că decizia SUA, adoptată la 31 mai 2018, de a impune tarife pe produsele din oțel și aluminiu din motive de „securitate națională” în temeiul articolului 232 din Legea de extindere a comerțului din 1962 este nejustificată și consideră că nu abordează provocarea reprezentată de excesul de oțel de pe piețele mondiale și nu respectă normele OMC; încurajează ferm Comisia să colaboreze cu SUA pentru a soluționa dezacordurile comerciale și a elimina barierele din calea comerțului în cadrul de soluționare a litigiilor bazat pe norme al OMC;

6.

consideră că, pentru a aborda cauzele profunde ale crizei actuale, OMC trebuie să se adapteze unei lumi în schimbare, îndeplinind, în același timp, unele dintre aspectele nerezolvate ale ADD, în special în ceea ce privește securitatea alimentară; prin urmare, consideră că este necesar:

a)

să se remedieze lacunele actuale din cadrul de reglementare, cu scopul de a asigura condiții de concurență echitabile în ceea ce privește subvențiile care denaturează piața și întreprinderile de stat, precum și de a menține la zi protecția proprietății intelectuale și accesul la piața de investiții; de asemenea, să se abordeze aspectele legate de protecție și divulgarea forțată a codului sursă și alte activități direcționate de stat care generează supracapacități, precum și barierele de reglementare din calea serviciilor și a investițiilor, inclusiv transferurile de tehnologie, cerințele întreprinderilor comune și cerințele privind conținutul local; și să monitorizeze punerea în aplicare, administrarea și funcționarea acordurilor existente;

b)

să se instituie cadrul de reglementare necesar pentru a face față evoluțiilor tehnologice, care să includă comerțul electronic, lanțurile valorice globale, achizițiile publice, reglementarea internă actualizată pentru servicii, precum și microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii (MIMM);

c)

să se controleze cele mai urgente provocări sociale și de mediu la nivel mondial, asigurându-se coerența sistemică a politicilor între agendele comerciale, cele privind forța de muncă și cele de mediu;

d)

să considere salutare, în acest sens, declarațiile comune, adoptate la Buenos Aires, privind comerțul electronic, reglementările interne, facilitarea investițiilor și capacitarea economică a femeilor, precum și activitatea desfășurată de atunci cu privire la aceste aspecte;

7.

subliniază că UE ar trebui să-și evidențieze normele privind protecția vieții private și protecția datelor, pentru ca acestea să fie promovate pe plan internațional și să devină o referință în elaborarea standardelor internaționale și multilaterale;

8.

reamintește că accesul la piețele de achiziții publice se numără printre prioritățile avute în vedere de Uniunea Europeană în cadrul negocierilor sale comerciale și că, în acest sens, se consideră că membrilor OMC le revine responsabilitatea de a-și îndeplini angajamentele asumate în ceea ce privește aderarea la Acordul privind achizițiile publice (AAP) și de a depune eforturi pentru a îmbunătăți funcționarea acestui acord și respectarea dispozițiilor sale, în spiritul reciprocității și al avantajelor reciproce; constată că eficacitatea deplină a potențialelor îmbunătățiri aduse cadrului privind ajutoarele de stat și rolului întreprinderilor publice depinde parțial de progresele în acest domeniu; invită Comisia să colaboreze cu acei membri care sunt în curs de aderare la AAP pentru a cataliza eforturile depuse de aceștia în vederea extinderii beneficiilor liberalizării achizițiilor publice în rândul membrilor OMC;

9.

este convins că diferențierea actuală dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare nu reflectă realitatea economică și situația efectivă din cadrul OMC, lucru care a reprezentat un obstacol în calea progresului negocierilor din cadrul Rundei de la Doha, în detrimentul țărilor care au cel mai mult nevoie de sprijin; îndeamnă țările în curs de dezvoltare avansate să își asume partea lor de responsabilitate și să facă contribuții în funcție de nivelul lor de dezvoltare și de competitivitate (sectorială); remarcă faptul că documentul de reflecție al Comisiei solicită norme menite să sprijine țările în curs de dezvoltare să își depășească statutul de țări cu venituri reduse pe măsură ce acestea vor deveni mai bogate; consideră că mecanismul tratamentului special și diferențiat (TSD) ar trebui să fie supus unei reexaminări, pentru a reflecta mai clar indicii dezvoltării umane, ca un instrument de politică menit să le permită țărilor în curs de dezvoltare să coreleze punerea în aplicare a acordurilor multilaterale cu asistența acordată de țările mai bogate și de organizațiile donatoare;

10.

întâmpină deosebit de favorabil ratificarea de către două treimi din membrii OMC, în februarie 2017, a Acordului privind facilitarea comerțului (TFA); își exprimă convingerea că TFA reprezintă un exemplu important și ar putea oferi un model pentru viitoarele acorduri ale OMC, ținând seama de diferențele existente în ceea ce privește nivelul de dezvoltare și nevoile membrilor OMC; încurajează membrii OMC să își asume responsabilitatea și să își mențină angajamentele la un nivel proporțional cu puterea și capacitățile lor economice reale; consideră că provocările viitoare vor fi ratificarea deplină a acordului – în special de către membrii din Africa, despre care se estimează că vor obține cele mai multe beneficii de pe urma acordului –, punerea efectivă în aplicare a TFA și notificarea asistenței pentru dezvoltare în temeiul acordului;

11.

recunoaște că, în ansamblu, aderarea Chinei la OMC în 2001 a crescut accesul la piața internă a Chinei, ceea ce a creat avantaje pentru economia mondială; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că China nu aplică spiritul și principiile OMC în ceea ce privește tratamentul național;

12.

consideră că este necesar să se revizuiască funcționarea procesului de negociere prin introducerea unui grad mai mare de flexibilitate decât a fost cazul până în prezent în temeiul regulii consensului, recunoscând în același timp că abordarea de tip „angajament unic” a limitat eficacitatea guvernanței comerciale multilaterale; își exprimă sprijinul pentru conceptul de multilateralism flexibil, prin care membrii OMC interesați să progreseze în privința unei anumite chestiuni, în legătură cu care un consens deplin nu este încă posibil, ar trebui să fie în măsură să avanseze și să încheie acorduri plurilaterale, fie prin așa-numitele acorduri ale OMC prevăzute la anexa 4, în conformitate cu articolul II:3, articolul III:1 și articolul X:9 din Acordul de la Marrakesh, fie prin intermediul unor acorduri „de masă critică” care extind concesiile negociate la membrii OMC, pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate (MFN); încurajează Comisia să nu utilizeze aceste articole ca pe o alternativă la dialogul constructiv cu membrii OMC, prin intermediul căruia trebuie abordate barierele în calea comerțului și reforma OMC și a funcțiilor sale; consideră, în acest sens, că membrii OMC ar trebui să stimuleze consolidarea capacităților organizației, pentru a se asigura că aceasta este echipată cu resurse financiare și umane în conformitate cu nevoile extinse, astfel încât să se mențină aceeași calitate a activității sale; consideră că, în general, contribuțiile financiare ale noilor membri ar trebui să ducă la majorarea bugetului OMC și nu să conducă la scăderea cotizațiilor plătite de membrii existenți;

13.

recunoaște că, în timp ce multilateralismul bazat pe norme rămâne o componentă esențială a structurii OMC, există posibilități de cooperare plurilaterală mai profundă și mai flexibilă între statele interesate în domenii în care s-a dovedit dificil de obținut un consens; insistă asupra faptului că astfel de acorduri trebuie să completeze, nu să submineze agenda multilaterală și nu ar trebui să fie utilizate ca un forum alternativ pentru eliminarea barierelor din calea comerțului, ci ca o etapă către progresul la nivel multilateral; solicită relansarea negocierilor plurilaterale, în special în ceea ce privește Acordul privind bunurile de mediu și Acordul privind comerțul cu servicii (TiSA) și solicită să se introducă norme speciale aplicabile IMM-urilor în acordurile plurilaterale și multilaterale; subliniază importanța continuării și aprofundării demersurilor inițiate de OMC în cadrul cooperării internaționale cu alte organizații internaționale, cum ar fi, între altele, ONU, OCDE, OMV și OIM;

14.

subliniază rolul pe care îl poate juca și trebuie să îl joace comerțul în ceea ce privește sprijinirea dezvoltării și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) pentru 2030 și a angajamentelor prevăzute de Acordul de la Paris în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice; regretă faptul că Acordul privind bunurile de mediu a fost blocat în 2016 și reamintește potențialul acestuia de a oferi un acces sporit la tehnologiile ecologice și de a contribui la respectarea angajamentelor menționate mai sus; subliniază că, pe lângă negocierile privind subvențiile pentru sectorul pescăresc, OMC trebuie să definească în prezent măsuri mai concrete care trebuie luate în acest sens pentru a proteja viața marină; reamintește că conceptul OMC privind metodele de producție și prelucrare oferă posibilități de diferențiere între așa-numitele „produse similare” în funcție de impactul lor asupra mediului; sugerează revitalizarea Comitetului OMC privind comerțul și mediul, conferindu-i mandatul de a elabora criterii pentru combaterea parazitismului ecologic și de a stabili legături mai strânse cu Secretariatul CCONUSC;

15.

reafirmă faptul că între egalitatea de gen și dezvoltarea favorabilă incluziunii există legături, acestea fiind reflectate și în ODD nr. 5, și subliniază faptul că un factor-cheie pentru eradicarea sărăciei este capacitarea femeilor și că eliminarea barierelor din calea participării femeilor la schimburile comerciale este esențială pentru dezvoltarea economică; salută atenția sporită acordată de OMC chestiunilor legate de comerț și de gen și îi încurajează pe toți cei 121 de semnatari ai Declarației de la Buenos Aires din 2017 privind comerțul și capacitarea economică a femeilor să își onoreze angajamentele asumate; subliniază necesitatea unei abordări de gen sistemice în toate domeniile procesului de elaborare a normelor OMC, sub forma unor evaluări ale impactului de gen; remarcă importanța unei inițiative precum SheTrades pentru a evidenția rolul pozitiv al femeilor în comerț și pentru a încuraja o participare mai mare a femeilor la comerțul internațional din întreaga lume;

16.

atrage atenția asupra concluziilor celei de a șasea reexaminări globale a ajutorului pentru comerț, care a avut loc la Geneva în iulie 2017, intitulată „Promovarea comerțului, a incluziunii și a conectivității pentru o dezvoltare durabilă”; susține punctul de vedere potrivit căruia această inițiativă ar trebui transpusă în acțiuni concrete pentru a facilita comerțul electronic și a transforma oportunitățile digitale, precum tehnologia blockchain, în realități comerciale, inclusiv pentru țările în curs de dezvoltare; remarcă, în această privință, faptul că o provocare esențială este în continuare reprezentată de investițiile realizate atât în infrastructura fizică, cât și în cea digitală, care sunt indispensabile pentru realizarea de progrese în acest domeniu; invită, prin urmare, membrii OMC să promoveze, deopotrivă, investițiile în infrastructura fizică și pe cele în infrastructură digitală, încurajând, printre alte inițiative, parteneriatele public-privat;

17.

își reiterează apelul adresat UE de a se asigura că activitățile sale desfășurate alături de țările în curs de dezvoltare, atât în domeniul dezvoltării, cât și în cel al comerțului, sunt bazate pe un cadru echilibrat care implică parteneri egali, sunt în concordanță cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării stabilit la articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și au ca scop promovarea și respectarea drepturilor omului;

18.

regretă faptul că cea de-a 11-a Conferință ministerială a OMC nu a realizat progrese în privința anumitor probleme de importanță majoră pentru țările în curs de dezvoltare; salută, cu toate acestea, tratamentul preferențial consolidat care a fost asigurat anterior în cadrul OMC pentru țările cel mai puțin dezvoltate, inclusiv regulile de origine preferențiale și tratamentul pentru prestatorii de servicii, și subliniază necesitatea luării de măsuri de consolidare a capacităților, care le-ar permite furnizorilor din țările cel mai puțin dezvoltate să beneficieze de derogarea în domeniul serviciilor pentru țările cel mai puțin dezvoltate;

19.

subliniază că transparența este un element esențial pentru asigurarea unui mediu stabil și previzibil în materie de comerț și investiții; consideră că este important să se sporească transparența procedurilor de monitorizare prin creșterea stimulentelor acordate membrilor OMC pentru ca aceștia să se conformeze cerințelor de notificare, prin reducerea complexității acestor proceduri și a sarcinilor impuse și prin întărirea capacităților, dacă este nevoie, în timp ce neconformitatea intenționată ar trebui descurajată și contestată;

20.

subliniază că rolul Secretariatului OMC în facilitarea și salvgardarea unei abordări ascendente pentru participarea activă a tuturor membrilor este esențial și că acesta ar trebui să fie întărit în continuare, sporindu-i-se totodată flexibilitatea, în sprijinul diferitelor procese de negociere, precum și al funcțiilor de punere în aplicare și de monitorizare; consideră că este necesar să se întărească mijloacele și resursele de ordin financiar și uman ale Secretariatului OMC și îndeamnă membrii OMC să își îndeplinească responsabilitățile care le revin în acest sens într-un spirit de reciprocitate; consideră că activitatea cotidiană a comitetelor OMC ar trebui, de asemenea, să fie revitalizată, oferind președinților acestora un rol mai activ în elaborarea și propunerea de soluții alternative și de compromis, extinzând astfel rolul lor dincolo de simpla moderare a contribuțiilor membrilor, și că această sarcină extinsă ar trebui sprijinită de Secretariat;

21.

îndeamnă membrii OMC să asigure legitimitatea democratică și transparența prin întărirea dimensiunii parlamentare a OMC și să sprijine un memorandum de înțelegere prin care să se instituie o relație formală de lucru cu Conferința parlamentară privind OMC; subliniază, în acest sens, că este necesar să se asigure un acces complet al parlamentarilor la negocierile comerciale, implicarea lor în elaborarea și punerea în practică a deciziilor OMC și supunerea politicilor comerciale unui control corespunzător în interesul cetățenilor;

22.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și directorului general al OMC.

(1)  Declarația ministerială de la Doha [WT/MIN (01)/DEC/1] din 14 noiembrie 2001 —https://www.wto.org/english/thewto_e/minist_e/min01_e/mindecl_e.htm

(2)  JO C 259 E, 29.10.2009, p. 77.

(3)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0439

(4)  http://www.europarl.europa.eu/pcwto/en/sessions/2017.html

(5)  https://www.wto.org/english/news_e/news17_e/mc11_10dec17_e.htm

(6)  https://www.wto.org/english/tratop_e/devel_e/a4t_e/gr17_e/gr17programme_e.htm

(7)  http://www.un.org/sustainabledevelopment/sustainable-development-goals/

(8)  http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2018/06/29/20180628-euco-conclusions-final/

(9)  http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2018/may/tradoc_156906.pdf

(10)  https://www.consilium.europa.eu/media/36165/final-eu-cn-joint-statement-consolidated-text-with-climate-change-clean-energy-annex.pdf

(11)  http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2018/september/tradoc_157331.pdf


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/119


P8_TA(2018)0478

Raportul pe 2018 privind Serbia

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la Raportul Comisiei privind Serbia pe 2018 (2018/2146(INI))

(2020/C 363/18)

Parlamentul European,

având în vedere concluziile Președinției la Consiliul European de la Salonic din 19-20 iunie 2003,

având în vedere declarația de la Sofia a summitului UE-Balcanii de Vest din 17 mai 2018 și „Agenda priorităților de la Sofia” a acestuia,

având în vedere Decizia 2008/213/CE a Consiliului (1) din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în Parteneriatul european cu Serbia și de abrogare a Deciziei 2006/56/CE,

având în vedere Avizul Comisiei din 12 octombrie 2011 referitor la cererea Serbiei de aderare la Uniunea Europeană (SEC(2011)1208), decizia Consiliului European din 2 martie 2012 de a acorda Serbiei statutul de țară candidată și decizia Consiliului European din 27-28 iunie 2013 de a începe negocierile de aderare la UE cu Serbia,

având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere (ASA) dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2013,

având în vedere Rezoluția 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al ONU, Avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție din 22 iulie 2010 privind conformitatea cu dreptul internațional a declarației unilaterale de independență a Kosovo, precum și Rezoluția 64/298 din 9 septembrie 2010 a Adunării Generale a ONU, care a luat act de conținutul avizului CIJ și a salutat disponibilitatea UE de a înlesni dialogul dintre Serbia și Kosovo,

având în vedere Procesul de la Berlin lansat la 28 august 2014,

având în vedere declarația și recomandările adoptate cu ocazia celei de a opta reuniuni a Comisiei parlamentare de stabilizare și de asociere UE-Serbia (CPSA) din 13-14 iunie 2018,

având în vedere raportul final al Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE/ODIHR) cu privire la misiunea restrânsă de observare a alegerilor parlamentare anticipate din Serbia desfășurate la 29 iulie 2016,

având în vedere raportul misiunii de evaluare a alegerilor a OSCE/ODIHR privind alegerile prezidențiale din Serbia desfășurate la 2 aprilie 2017,

având în vedere raportul Comisiei pe 2018 privind Serbia din 17 aprilie 2018 (SWD(2018)0152),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 februarie 2018 intitulată „O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest și un angajament sporit al UE în regiune” (COM(2018)0065),

având în vedere concluziile comune ale dialogului economic și financiar dintre UE și Balcanii de Vest și Turcia din 23 mai 2017 (9655/17),

având în vedere cea de a patra reuniune a Consiliului de stabilizare și de asociere UE-Serbia, desfășurată la 16 noiembrie 2017,

având în vedere cea de a opta reuniune a Conferinței de aderare la nivel ministerial cu Serbia desfășurată la 25 iunie 2018,

având în vedere raportul din iulie 2015 al Grupului de state împotriva corupției (GRECO) al Consiliului Europei privind Serbia și al patrulea raport de evaluare al GRECO pe tema „Prevenirea corupției cu privire la deputați, judecători și procurori”, adoptat la 16-20 octombrie 2017,

având în vedere evaluarea Comisiei din 17 aprilie 2018 privind programul de reforme economice din Serbia pentru perioada 2018-2020 (SWD(2018)0132) și concluziile comune ale dialogului economic și financiar dintre UE și Balcanii de Vest și Turcia adoptate de către Consiliu la 25 mai 2018,

având în vedere avizul Comisiei de la Veneția privind proiectele de amendamente la prevederile constituționale privind sistemul judiciar din 25 iunie 2018,

având în vedere rezultatul anchetei din 2017 privind romii marginalizați din Balcanii de Vest, sprijinite de Comisie și efectuate de Banca Mondială și de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare,

având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor intitulat „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020”,

având în vedere rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Serbia (2),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0331/2018),

A.

întrucât Serbia, la fel ca orice țară care aspiră să devină membră a UE, trebuie evaluată în funcție de propriile merite în ceea ce privește îndeplinirea, implementarea și respectarea aceluiași set de criterii și întrucât calitatea reformelor necesare și angajamentul față de acestea determină calendarul aderării; întrucât aderarea este și va rămâne un proces bazat pe merit complet dependent de progresele obiective înregistrate de fiecare țară, inclusiv de Serbia;

B.

întrucât de la deschiderea negocierilor cu Serbia au fost deschise 14 capitole dintre care două au fost închise în mod provizoriu;

C.

întrucât Serbia a fost în mod continuu angajată în procesul de normalizare a relațiilor cu Kosovo, care a avut ca rezultat, la 19 aprilie 2013, încheierea „Primului acord cu privire la principiile normalizării relațiilor”, precum și încheierea acordurilor din august 2015; întrucât Serbia și-a menținut participarea la dialog;

D.

întrucât Serbia a contribuit la consolidarea cooperării regionale și a relațiilor de bună vecinătate, precum și a păcii, a stabilității, a reconcilierii și a unui climat care facilitează abordarea problemelor bilaterale nerezolvate din trecut;

E.

întrucât Serbia și-a menținut angajamentul față de crearea unei economii de piață funcționale și a continuat să construiască un bilanț privind obligațiile de punere în aplicare a obligațiilor prevăzute în ASA;

F.

întrucât supremația legii reprezintă un principiu fundamental pe care se întemeiază UE și care se află în centrul atât al procesului de extindere, cât și al procesului de stabilizare și de asociere. întrucât sunt necesare reforme pentru a aborda provocările importante care rămân în acest domeniu, în special în ceea ce privește garantarea unui sistem judiciar independent, imparțial, responsabil și eficient, în lupta împotriva corupției și a criminalității organizate, precum și în ceea ce privește protecția drepturilor fundamentale;

G.

întrucât Serbia a ratificat toate convențiile fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii, inclusiv, și în special, Convenția nr. 87/1948 privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical, Convenția nr. 98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare și negociere colectivă și Convenția nr. 29/1930 privind munca forțată sau obligatorie;

H.

întrucât situația privind libertatea de exprimare și independența mass-mediei reprezintă în continuare o preocupare deosebit de profundă, care trebuie abordată cu hotărâre și eficacitate în mod prioritar;

I.

întrucât Serbia beneficiază de asistență de preaderare în cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II), cu un buget total orientativ de 1,5 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020; întrucât alocarea orientativă revizuită pentru Serbia în cadrul IPA II pentru perioada 2018-2020 este de 722 de milioane EUR; întrucât Serbia a primit o recompensă de performanță la jumătatea perioadei;

1.

salută angajamentul continuu al Serbiei pe calea integrării în Uniunea Europeană; invită Serbia, cu sprijinul Comisiei, să promoveze în mod activ această decizie strategică în rândul populației Serbiei și să crească în continuare, în timp util și în mod transparent, informațiile și vizibilitatea UE și a proiectelor și a programelor finanțate de aceasta;

2.

subliniază că o implementare riguroasă a reformelor și a politicilor este un indicator principal al unui proces de integrare reușit; invită Serbia să îmbunătățească planificarea, coordonarea și monitorizarea implementării noii legislații și a noilor politici; salută adoptarea unei a treia revizuiri a programului național pentru adoptarea acquis-ului UE și avertizează cu privire la consecințele unei transpuneri necorespunzătoare a unor importante acte legislative ale UE privind alinierea la acquis; salută evaluarea Comisiei din comunicarea sa din luna februarie intitulată „O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest și un angajament sporit al UE în regiune”, potrivit căreia, dacă se manifestă o voință politică puternică, reforme reale și susținute și soluții definitive la conflictele cu vecinii, Serbia ar putea deveni membră a UE; invită Consiliul și Comisia, cu condiția ca progresele necesare să permită acest lucru, în special în domeniul fundamental al statului de drept, să sprijine deschiderea capitolelor pregătite tehnic și să accelereze procesul general de negociere a aderării;

3.

salută finalizarea cu succes a procesului de programare IPA 2018 și semnarea Acordului de finanțare pentru IPARD II; invită Comisia ca, în conceperea noului Instrument de asistență pentru preaderare (IPA III), să includă dispoziții adecvate care să permită o eventuală aderare a Serbiei la UE;

4.

salută progresele înregistrate de Serbia în ceea ce privește dezvoltarea unei economii de piață funcționale, asigurarea creșterii economice și menținerea stabilității macroeconomice și monetare; subliniază că Serbia a înregistrat progrese semnificative în abordarea unora dintre deficiențele politicilor care au constituit o problemă în trecut, în special prin consolidarea bugetară; cu toate acestea, subliniază că șomajul, exodul creierelor și inactivitatea economică continuă să rămână ridicate; solicită Serbiei să elaboreze un plan durabil pentru viitorul întreprinderilor de stat; subliniază importanța capitală a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) pentru economia Serbiei și solicită un mediu de afaceri mai transparent și mai puțin greoi; sprijină aderarea Serbiei la Organizația Mondială a Comerțului (OMC);

5.

își exprimă îngrijorarea cu privire la șomajul persistent și subliniază importanța formării și dezvoltării competențelor antreprenoriale în rândul tinerilor; invită Serbia să îmbunătățească poziția femeilor pe piața muncii; invită Serbia să consolideze dialogul tripartit; solicită modificarea Legii privind contribuțiile la asigurările sociale obligatorii și Legea privind asigurările de sănătate, pentru a împiedica discriminarea împotriva micilor producători agricoli;

6.

ia act de alegerile prezidențiale care au avut loc la 2 aprilie 2017; salută organizarea generală a alegerilor și invită autoritățile să se asigure că se aplică standardele internaționale; invită autoritățile să urmeze și să aplice integral recomandările misiunii OSCE/ODIHR de observare a alegerilor, în special pentru a asigura condiții de concurență echitabile în timpul perioadei de campanie și să se implice într-un dialog cu misiunile interne independente de observare a alegerilor; invită autoritățile să ancheteze în mod corespunzător plângerile privind neregulile, actele de violență și intimidările care au survenit în timpul proceselor electorale anterioare; constată cu îngrijorare lipsa de transparență în ceea ce privește finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale; subliniază că finanțarea partidelor politice trebuie să fie transparentă și în conformitate cu standardele internaționale;

7.

invită Serbia să își sporească gradul de aliniere la politica externă și de securitate a UE, inclusiv politica sa privind Rusia, inclusiv în cadrul Organizației Națiunilor Unite; salută contribuția importantă și continuarea participării Serbiei la o serie de misiuni și operațiuni ale UE în cadrul PSAC (EUTM Mali, EUTM Somalia, EU NAVFOR Atalanta, EUTM RCA), aceasta participând la patru din cele șase misiuni sau operațiuni militare desfășurate de Uniune; cu toate acestea, este preocupat de continuarea cooperării militare a Serbiei cu Rusia și Belarus;

8.

felicită Serbia pentru abordarea sa constructivă în gestionarea efectelor crizei migrației și a refugiaților, precum și eforturile considerabile pe care le-a depus țara pentru a asigura adăpost și ajutor umanitar, în principal cu sprijin din partea UE; salută adoptarea de către Serbia a noii legi privind azilul, a legii privind străinii și a legii privind controlul frontierelor; îndeamnă Serbia să își alinieze în mod progresiv politica în materie de vize cu cea a UE; ia act cu îngrijorare de faptul că politica de vize nealiniată a Serbiei a deschis posibilitatea migrației ilegale și a introducerii ilegale de migranți în țările UE, precum și în țările vecine care nu sunt membre ale UE; îndeamnă Serbia să instituie un mecanism de returnare a migranților ilegali care să fie în concordanță cu acquis-ul UE și să își îmbunătățească în continuare capacitatea de a răspunde nevoilor minorilor neînsoțiți; invită Serbia să găsească o soluție viabilă pentru refugiații din țările învecinate, inclusiv în ceea ce privește nevoile de locuințe și accesul la muncă și la educație;

Statul de drept

9.

îndeamnă Serbia să își intensifice eforturile de reformă în domeniul statului de drept și, în special, să garanteze independența și eficiența globală a sistemului judiciar; subliniază că ar trebui pus un accent special pe punerea în aplicare a unor reforme reale în acest domeniu; ia act de faptul că, deși s-au înregistrat unele progrese în reducerea numărului de cauze de executare restante și în punerea în aplicare a unor măsuri în vederea armonizării practicii judiciare, independența sistemului judiciar din Serbia nu este pe deplin asigurată, iar amploarea influenței politice asupra sistemului judiciar reprezintă în continuare un motiv de îngrijorare; invită Serbia să întărească asumarea responsabilității, imparțialitatea, profesionalismul și eficiența generală a sistemului judiciar și să instituie un sistem de asistență juridică gratuită care să asigure o gamă largă de furnizori de asistență juridică gratuită; solicită punerea în aplicare a tuturor hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;

10.

reiterează importanța intensificării combaterii corupției și îndeamnă Serbia să dea dovada unui angajament clar de a soluționa această chestiune; salută punerea în aplicare a legii privind organizarea și jurisdicția autorităților naționale pentru eliminarea criminalității organizate, a terorismului și a corupției; salută adoptarea modificărilor formulate în secțiunea referitoare la infracțiunile economice din codul penal național și încurajează Serbia să le pună pe deplin în aplicare, inclusiv modificarea referitoare la abuzul în serviciu, pentru a împiedica orice abuz; solicită continuarea punerii în aplicare a strategiei naționale anticorupție și a planului de acțiune; invită din nou Serbia să adopte cu rapiditate o nouă lege privind Agenția sa anticorupție pentru a îmbunătăți planificarea, coordonarea și monitorizarea punerii în aplicare a noii legislații și a noilor politici, dar și a celor existente; subliniază că este esențial faptul că agenția primește și gestionează resursele umane și financiare necesare pentru a-și îndeplini mandatul în mod independent; subliniază că membrii Agenției Anticorupție trebuie să fie aleși în concordanță cu principiile transparenței, absenței conflictelor de interese sau afilierii politice; invită autoritățile să angajeze personal pentru toate posturile disponibile din cadrul agenției; invită Serbia să își îmbunătățească în continuare bilanțul privind anchetele, punerile sub acuzare și condamnările definitive în cazurile de corupție la nivel înalt și să publice periodic statistici privind rezultatele anchetelor în toate cauzele de presupuse acte de corupție la adresa unor funcționari publici;

11.

invită autoritățile sârbe să pună în aplicare recomandările Grupului de state împotriva corupției (GRECO); îndeamnă parlamentul sârb să urmeze recomandările referitoare la prevenirea corupției și conflictele de interese, precum și să adopte codul de conduită;

12.

recunoaște că s-au înregistrat unele progrese în lupta împotriva corupției și a criminalității organizate și salută rolul activ al Serbiei în cooperarea polițienească și judiciară internațională și regională; invită Serbia să dea dovadă de un angajament mai activ și să obțină rezultate concrete în această luptă, în special printr-un bilanț convingător în materie de anchete, urmăriri în justiție și condamnări în cazurile de criminalitate organizată, inclusiv în ceea ce privește traficul și introducerea ilegală de migranți din Serbia către UE și către țările din afara UE, crimele legate de criminalitatea organizată, criminalitatea informatică, fluxurile financiare care sprijină activitățile teroriste și spălarea de bani; invită Serbia să continue punerea în aplicare pe deplin a planului de acțiune convenit cu Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI); atrage atenția asupra numărului tot mai mare de atacuri infracționale și solicită soluționarea acestora printr-o cooperare deplină cu autoritățile judiciare;

Democrația și dialogul social

13.

subliniază faptul că parlamentul sârb încă nu își exercită controlul efectiv asupra executivului, și că trebuie îmbunătățite în continuare transparența, includerea și calitatea procesului legislativ; salută diminuarea utilizării procedurilor de urgență pentru adoptarea de acte legislative; subliniază, cu toate acestea, că utilizarea încă destul de frecventă a unor proceduri de urgență subminează controlul parlamentar și public; subliniază că ar trebui evitate acțiunile care limitează capacitatea parlamentului sârb de a desfășura o dezbatere eficientă cu privire la legislație și la controlul asupra acesteia; subliniază importanța activității opoziției într-o democrație și subliniază că politicienii acesteia nu ar trebui să facă obiectul calomniei și al defăimării; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că unii politicieni folosesc în mod abuziv discursul public pentru a alimenta creșterea radicalismului; solicită măsuri suplimentare pentru a asigura dialogul între partide și implicarea eficace a societății civile; invită Parlamentul Serbiei să reexamineze practica de obstrucționare și să verifice dacă aceasta nu împiedică dezbaterea democratică; salută faptul că parlamentul sârb și-a continuat eforturile vizând îmbunătățirea transparenței prin dezbateri privind pozițiile de negociere ale Serbiei cu privire la capitolele de aderare la UE, și prin dialog cu nucleul echipei de negociere și cu Convenția națională privind Uniunea Europeană; subliniază că rolul organismelor de reglementare independente, inclusiv al ombudsmanului național, al Agenției anticorupție, al Autorității naționale de audit, al comisarului pentru informații de importanță publică și protecția datelor cu caracter personal, trebuie recunoscut și sprijinit în totalitate; solicită Parlamentului sârb să se angajeze în punerea în aplicare a constatărilor și recomandărilor organismelor de reglementare independente, în special cele ale Ombudsmanului; reamintește că unul dintre pilonii modelului social european este dialogul social și că o consultare periodică între guvern și partenerii sociali este esențială pentru prevenirea tensiunilor sociale și a conflictelor; subliniază faptul că este esențial ca dialogul social să depășească schimbul de informații și că părțile interesate ar trebui să fie consultate cu privire la legile importante înainte ca acestea să intre în procedura parlamentară;

14.

salută prezentarea proiectului de reformă constituțională a sistemului judiciar al țării transmis pentru aviz Comisiei de la Veneția; subliniază importanța punerii în aplicare în integralitate a recomandărilor Comisiei de la Veneția; încurajează autoritățile sârbe să se implice într-o dezbatere publică semnificativă și care să promoveze includerea, desfășurată într-o manieră constructivă, pentru o mai bună sensibilizare cu privire la procesul de reformă constituțională din această țară; solicită o amplă consultare publică înainte ca proiectul final să fie transmis parlamentului Serbiei;

15.

salută progresele înregistrate de Serbia în ce privește reforma administrației publice, în special prin adoptarea mai multor legi noi privind salariile și relațiile de muncă în serviciul public, privind administrația locală și salariile din provinciile autonome și privind academiile naționale de formare; subliniază că influența politică asupra numirilor în posturile de conducere de înalt nivel rămâne un motiv de îngrijorare; invită Serbia să modifice Legea privind funcția publică pentru a garanta neutralitatea administrației publice; observă că întărirea capacităților administrative la toate nivelurile este importantă pentru punerea în aplicare cu succes a reformelor esențiale; salută înființarea unui Minister pentru integrarea europeană care încorporează structurile fostului Birou de integrare europeană al Serbiei, care a continuat să ofere consiliere politică pentru integrarea europeană;

Drepturile omului

16.

subliniază că cadrul legislativ și instituțional pentru respectarea drepturilor omului este în vigoare; subliniază că este necesară punerea în aplicare coerentă a acestuia în întreaga țară; invită Serbia să adopte noua lege privind protecția datelor și să se asigure că acesta respectă pe deplin standardele și cele mai bune practici ale UE; ia act de faptul că sunt necesare eforturi suplimentare susținute pentru a îmbunătăți situația persoanelor care aparțin unor grupuri vulnerabile, inclusiv a persoanelor de etnie romă, a persoanelor cu handicap, a persoanelor cu HIV/SIDA și a persoanelor LGBTI; condamnă continuarea apariției unor infracțiuni motivate de ură împotriva romilor și a persoanelor LGBTI; invită Serbia să desfășoare în mod activ anchetele, urmăririle penale și condamnările în materie de infracțiuni motivate de ură; invită autoritățile sârbe să promoveze un climat de toleranță și să condamne toate formele de discurs de incitare la ură, de aprobare publică și de negare a genocidului, a crimelor împotriva umanității și a crimelor de război;

17.

îndeamnă Serbia să întărească rolul și capacitatea autorităților sale în ceea ce privește protecția grupurilor vulnerabile, inclusiv a femeilor, a copiilor și a persoanelor cu handicap și să asigure o mai bună cooperare între poliție, procurori și serviciile sociale în această privință; salută ratificarea de către Serbia a Convenției de la Istanbul și recentele evoluții în ceea ce privește măsurile de protecție a copiilor împotriva violenței, inclusiv anunțul guvernului privind crearea unui Ombudsman pentru copii, și invită autoritățile să monitorizeze efectul legislației și al altor măsuri; subliniază că deficiențele în ceea ce privește respectarea drepturilor omului în cazul persoanelor cu handicap persistă și îndeamnă guvernul să adopte o strategie națională privind persoanele cu handicap;

18.

încurajează ferm autoritățile sârbe să își intensifice eforturile în vederea îmbunătățirii situației libertății de exprimare și a libertății mass-mediei; salută înființarea noului grup de lucru consacrat elaborării proiectului de strategie privind mass-media; subliniază că amenințările, violența și intimidările îndreptate împotriva ziariștilor și a mass-mediei, inclusiv hărțuirea administrativă și intimidarea prin proceduri judiciare, rămân un motiv de îngrijorare; invită funcționarii să fie consecvenți în a condamna în mod public orice formă de intimidare a ziariștilor și să se abțină de la orice intervenție în activitățile mass-media și ale ziariștilor, inclusiv în contextul alegerilor; observă, în acest sens, că, deși mai multe cazuri au fost soluționate și au fost înregistrate unele plângeri penale, condamnările rămân încă rare; salută eforturile grupului de lucru permanent care a fost instituit prin Acordul privind cooperarea și măsurile de creștere a siguranței ziariștilor și invită autoritățile să demonstreze angajamentul lor deplin în ceea ce privește anchetarea și urmărirea penală a cazurilor de atacuri împotriva ziariștilor și a organelor mass-media; solicită punerea în aplicare integrală a legilor privind mass-media, precum și întărirea independenței organismului de reglementare a mass-mediei electronice al țării; salută eforturile continue de a adopta o strategie de media care să creeze un peisaj mass-media pluralist și subliniază, în acest sens, importanța unei consultări cu părțile interesate care să fie transparentă și să favorizeze includerea; subliniază necesitatea unei transparențe totale în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei și finanțarea acesteia; solicită adoptarea unor politici care să protejeze mass-media și programele în limbile minorităților naționale care locuiesc în Serbia;

19.

solicită autorităților sârbe să își intensifice cooperarea cu organizațiile societății civile, inclusiv cu organizațiile femeilor și cu grupurile pentru drepturile omului, al căror rol este fundamental pentru o democrație funcțională; condamnă campaniile negative și restricțiile la adresa anumitor organizații ale societății civile; solicită adoptarea unei strategii naționale și a unui plan de acțiune asociat pentru reglementarea mediului în care își desfășoară activitatea organizațiile societății civile; consideră că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura o cooperare sistematică între guvern și societatea civilă și solicită o atenție sporită în elaborarea și punerea în aplicare a legislației în domeniile care afectează societatea civilă;

20.

ia act de unele progrese în cazul demolării ilegale a proprietăților private și al privării de libertatea de circulație din cartierul Savamala din Belgrad, din aprilie 2016; solicită soluționarea acestor cazuri și o cooperare deplină cu autoritățile judiciare în anchetele ce vizează aducerea făptașilor în fața justiției;

Respectarea și protecția minorităților

21.

salută adoptarea unui plan de acțiune pentru exercitarea drepturilor minorităților naționale, precum și adoptarea unui decret de instituire a unui fond dedicat minorităților naționale; invită guvernul Serbiei să transpună integral în practică toate tratatele internaționale privind drepturile minorităților; subliniază că progresul înregistrat în domeniul garantării drepturilor minorităților naționale nu este satisfăcător și impune o punere în aplicare deplină a planului de acțiune și o mai bună coordonare și includere a părților interesate, inclusiv a țărilor învecinate, în ceea ce privește nevoile de transport și de comunicare; constată că Fondul pentru minorități naționale funcționează și că finanțarea acestuia a crescut; salută adoptarea unor legi esențiale în materie de drepturi ale minorităților; își reafirmă apelul adresat Serbiei de a asigura implementarea consecventă a legislației privind protecția minorităților, inclusiv în ceea ce privește educația și cultura, utilizarea limbilor minorităților, reprezentarea în administrația publică și în sistemul judiciar, accesul în continuare la mass-media și la slujbe religioase în limbile minorităților; recunoaște participarea activă a ciclurilor electorale ale minorităților naționale din această țară și solicită adoptarea unor politici care să garanteze reprezentarea lor în cadrul Adunări naționale a Serbiei; solicită punerea în aplicare integrală a dreptului de înregistrare a nașterilor în timp util; subliniază că promovarea și protejarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităților naționale, constituie o condiție prealabilă pentru aderarea la UE;

22.

observă că diversitatea culturală a Voivodinei contribuie la identitatea Serbiei; subliniază că autonomia Voivodinei ar trebui păstrată și că legea privind resursele de finanțare ale Voivodinei ar trebui adoptată fără întârziere, așa cum se prevede în Constituție;

23.

salută adoptarea noii strategii privind includerea socială a romilor pentru perioada 2016-2025, împreună cu un plan de acțiune care să cuprindă educația, sănătatea, locuințele și ocuparea forței de muncă; salută recunoașterea în strategie a faptului că femeile de etnie romă se confruntă cu o discriminare specifică; îndeamnă Serbia să stabilească obiective și indicatori clari pentru monitorizarea punerii în aplicare a noii strategii; este preocupat de numărul ridicat al fetelor de etnie romă care abandonează școala; ia act de faptul că majoritatea romilor suferă de excludere socială și se confruntă cu încălcări sistematice ale drepturilor lor; solicită punerea în aplicare pe deplin a noii strategii pentru includerea romilor și a planului de acțiune; evidențiază importanța formulării de politici care să combată discriminarea împotriva persoanelor de etnie romă și atitudinile anti-țigănești; solicită facilitarea participării publice și politice semnificative a persoanelor de etnie romă la toate nivelurile;

Cooperarea regională și relațiile de bună vecinătate

24.

salută faptul că Serbia își păstrează angajamentul pentru relații bilaterale constructive cu alte țări implicate în procesul de aderare și cu statele membre ale UE învecinate; salută faptul că Serbia și-a menținut angajamentul față de o serie de inițiative de cooperare regională, cum ar fi Procesul de cooperare în Europa de Sud-Est, Consiliul de cooperare regională, Acordul central-european de liber schimb (CEFTA), Inițiativa adriatico-ionică, Strategiile macroregionale ale UE pentru regiunea Dunării (EUSDR), regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR), Procesul de la Brdo-Brijuni, Inițiativa Grupului celor șase din Balcanii de Vest și agenda acesteia în materie de conectivitate, precum și Procesul de la Berlin; salută rezultatele înregistrate până în prezent în cadrul inițiativei celor șase din Balcanii de Vest și solicită dezvoltarea în continuare a zonei economice regionale (REA); invită din nou Serbia să pună în aplicare măsurile de reformă în materie de conectivitate asociate cu agenda privind conectivitatea; salută eforturile Serbiei de a acorda prioritate investițiilor în infrastructură și subliniază importanța unei conectivități sporite în regiune; constată că trebuie depuse mai multe eforturi pentru dezvoltarea economică și socială a regiunilor de frontieră, pentru a preveni depopularea acestora; sprijină propunerea de a reduce tarifele de roaming în Balcanii de Vest; subliniază faptul că litigiile bilaterale restante nu ar trebui să aibă un efect negativ asupra procesului de aderare; sprijină în mod ferm partenerii din Balcanii de Vest în angajamentul acestora de a consolida în continuare relațiile de bună vecinătate, stabilitatea regională și cooperarea reciprocă. reamintește că UE este hotărâtă să își întărească și să își intensifice angajamentul de a sprijini transformarea regiunii;

25.

salută adoptarea unei strategii naționale privind anchetarea și urmărirea penală a crimelor de război; ia act de adoptarea unei strategii privind urmărirea penală pentru anchetarea și urmărirea penală a crimelor de război și îndeamnă Serbia să își desfășoare toate activitățile cuprinse de aceasta; salută numirea, în mai 2017, a unui nou procuror pentru crime de război; își reiterează apelul pentru punerea în aplicare a acestei strategii, în special prin puneri sub acuzare, precum și pentru adoptarea unei strategii operaționale privind urmărirea penală; invită Serbia să investigheze în mod eficace toate cazurile de crime de război, în special cele mai mediatizate, și să coopereze cu partenerii săi regionali în aceste cazuri; invită Comisia și statele membre să depună eforturi suplimentare în vederea rezolvării acestei chestiuni în cadrul procesului de negociere Serbia-UE; îndeamnă autoritățile să continue să caute o soluție la problema persoanelor dispărute în timpul războaielor din anii 1990; invită din nou Serbia să coopereze pe deplin cu mecanismul actual pentru tribunalele penale internaționale; îndeamnă autoritățile să își continue eforturile legate de soarta persoanelor dispărute, inclusiv în ceea ce privește deschiderea arhivelor de stat din perioada războiului; îndeamnă Serbia să pregătească un mecanism de despăgubiri pentru victime și pentru familiile acestora; își reiterează sprijinul pentru inițiativa de instituire a Comisiei regionale pentru stabilirea faptelor legate de crimele de război și de alte încălcări grave ale drepturilor omului pe teritoriul fostei Iugoslavii; subliniază importanța activității desfășurate de Oficiul de cooperare regională pentru tineret (RYCO) și filialele sale locale în promovarea reconcilierii în rândul tinerilor; solicită adoptarea unor modificări suplimentare ale Legii privind retrocedările și subliniază importanța unui tratament nediscriminatoriu pentru solicitanții de retrocedări în comparație cu alți beneficiari, în special în domeniul înregistrării proprietății publice,

26.

regretă negarea din nou a genocidului de la Srebrenica de către unele autorități sârbe; le reamintește că o cooperare deplină cu Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie și cu succesorul său, Mecanismul rezidual internațional pentru tribunale penale, implică, de asemenea, acceptarea deplină și punerea în aplicare a sentințelor și deciziilor sale; subliniază că recunoașterea genocidului de la Srebrenica este o etapă fundamentală în drumul Serbiei către aderarea la Uniunea Europeană;

27.

salută angajamentul continuu al Serbiei în cadrul procesului de normalizare cu Kosovo, precum și angajamentul acesteia față de punerea în aplicare a acordurilor obținute în cadrul dialogului facilitat de UE; salută faptul că președintele Serbiei a lansat un dialog intern privind Kosovo; își reiterează apelul de a pune în aplicare în continuare pe deplin, cu bună-credință și în timp util toate acordurile deja încheiate, inclusiv cele privind energia, și încurajează ambele părți să continue cu hotărâre procesul de normalizare; subliniază importanța creării unei asociații/comunități a municipalităților cu majoritate sârbă; subliniază că trebuie accelerat ritmul activității depuse pentru o nouă etapă a dialogului în vederea unei normalizări cuprinzătoare a relațiilor dintre Serbia și Kosovo ce urmează a fi definite în cadrul unui acord obligatoriu din punct de vedere juridic; reafirmă invitația adresată SEAE de a efectua o evaluare a rezultatelor părților în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor care le revin; condamnă fără echivoc uciderea politicianului sârb din Kosovo, Oliver Ivanović, și subliniază necesitatea unei cooperări autentice între investigatorii din Kosovo și cei din Serbia și a sprijinului internațional, astfel încât făptașii să fie deferiți justiției;

28.

observă dezbaterea în curs și declarațiile publice cu privire la posibilele ajustări ale frontierei dintre Serbia și Kosovo, inclusiv schimburile de teritorii; subliniază natura multietnică atât a Kosovo, cât și a Serbiei și faptul că obiectivul în regiune nu ar trebui să îl constituie statele omogene din punct de vedere etnic; sprijină dialogul facilitat de UE drept cadru pentru a ajunge la un acord cuprinzător de normalizare între Serbia și Kosovo; consideră că orice acord poate fi acceptabil numai dacă sunt de acord ambele părți, ținând cont de stabilitatea globală din regiune și de dreptul internațional;

29.

își exprimă îngrijorarea cu privire la afirmațiile repetate ale unor politicieni de rang înalt, care pun sub semnul întrebării integritatea teritorială a Bosniei și Herțegovinei și condamnă orice formă de retorică naționalistă ce încurajează dezintegrarea acestui stat;

Energia și transporturile

30.

invită Serbia să pună pe deplin în aplicare măsurile de reformă în materie de conectivitate din sectorul energetic; încurajează Serbia să dezvolte concurența pe piața gazelor naturale și să își îndeplinească obligațiile corespunzătoare în ceea ce privește decuplarea, astfel cum este prevăzut în cel de al treilea pachet legislativ privind energia; solicită Serbiei să își dezvolte politica energetică pentru a reduce dependența de importurile de gaze din Rusia; salută eforturile depuse de această țară în vederea promovării investițiilor în domeniile eficienței energetice și al energiei regenerabile; reamintește faptul că legislația privind utilizarea eficientă a energiei nu este pe deplin în concordanță cu directivele corespunzătoare ale UE; invită Serbia să își diversifice sursele de energie către alte surse regenerabile de energie;

31.

invită guvernul sârb să adopte măsurile necesare pentru conservarea zonelor protejate, în special în ceea ce privește dezvoltarea hidrocentralelor în zone sensibile din punct de vedere ecologic, cum ar fi parcul natural Stara Planina; solicită, în acest context, evaluări aprofundate ale impactului asupra mediului, bazate pe standardele UE, astfel cum au fost stabilite prin Directiva privind păsările și Directiva privind habitatele și prin Directiva-cadru privind apa; încurajează guvernul sârb să sporească transparența în ceea ce privește proiectele planificate prin participarea și consultarea publicului care să implice toate părțile interesate;

32.

salută angajamentul comun semnat de Serbia și Bulgaria la 17 mai 2018, cu ocazia reuniunii la nivel înalt a liderilor din Balcanii de Vest desfășurate la Sofia, de a construi interconexiunea gazieră dintre cele două țări, și adoptarea pachetului IPA 2018 care include proiectul de infrastructură cu importanță strategică „autostrada păcii Niș-Merdare-Pristina”, ce va permite o mai bună conexiune a transporturilor între centrul Serbiei și Kosovo și care are o semnificație simbolică pentru relațiile din regiune;

33.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la nivelul alarmant al poluării aerului în Serbia, unde, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 6 500 de persoane au murit din cauza afecțiunilor respiratorii în 2016; în această privință, solicită autorităților sârbe să adopte măsurile necesare pe termen scurt pentru abordarea acestei situații și pentru o reformă eficace a politicilor pe termen mediu și lung în domeniul transporturilor și al mobilității în marile orașe;

o

o o

34.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernului și Parlamentului Serbiei.

(1)  JO L 80, 19.3.2008, p. 46.

(2)  JO C 331, 18.9.2018, p. 71.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/127


P8_TA(2018)0479

Raportul pe 2018 privind Kosovo

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la Raportul Comisiei pe 2018 privind Kosovo (2018/2149(INI))

(2020/C 363/19)

Parlamentul European,

având în vedere concluziile Președinției în urma reuniunii Consiliului European de la Salonic din 19-20 iunie 2003 privind perspectivele țărilor din Balcanii de Vest de a deveni membre ale Uniunii Europene,

având în vedere declarația din cadrul summitului UE-Balcanii de Vest organizat la Sofia la 17 mai 2018 și „Agenda priorităților de la Sofia” anexată la aceasta,

având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere dintre UE și Kosovo, în vigoare din 1 aprilie 2016,

având în vedere agenda de reformă europeană (ARE) pentru Kosovo, lansată la Priștina la 11 noiembrie 2016,

având în vedere Acordul-cadru cu Kosovo privind participarea la programele Uniunii, în vigoare din 1 august 2017,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 februarie 2018 intitulată „O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest și un angajament sporit al UE în regiune” (COM(2018)0065),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 aprilie 2018 privind politica de extindere a UE (COM(2018)0450), însoțită de documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raportul pe 2018 privind Kosovo” (SWD(2018)0156),

având în vedere Primul acord cu privire la principiile care reglementează normalizarea relațiilor dintre guvernele din Serbia și Kosovo din 19 aprilie 2013, precum și alte acorduri de la Bruxelles din cadrul dialogului facilitat de UE pentru normalizarea relațiilor, inclusiv Protocolul privind gestionarea integrată a frontierelor (GIF), cadrul juridic cu privire la asociația/comunitatea municipalităților cu majoritate sârbă și acordurile privind podul de la Mitrovița și privind energia;

având în vedere integrarea judecătorilor, procurorilor și personalului administrativ sârb kosovar în sistemul judiciar din Kosovo conform Acordului privind justiția încheiat în februarie 2015,

având în vedere Decizia Consiliului (PESC) 2018/856 din 8 iunie 2018 de modificare a Acțiunii comune 2008/124/PESC privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo (EULEX Kosovo) (1), care a prelungit, de asemenea, durata misiunii până la 14 iunie 2020,

având în vedere Raportul anual pe 2017 privind misiunile și operațiile din cadrul politicii de securitate și apărare comune (CSDP) și Raportul EULEX pe 2017 privind progresele înregistrate,

având în vedere rapoartele Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite privind activitățile în curs de desfășurare ale Administrației Interimare ONU în Kosovo (UNMIK), inclusiv cel mai recent raport din 1 mai 2018, și Raportul privind operațiunile Forței multinaționale de menținere a păcii din Kosovo (KFOR) din 7 februarie 2018,

având în vedere evaluarea Comisiei din 17 aprilie 2018 privind programul de reforme economice din Kosovo pentru perioada 2018-2020 (SWD(2018)0133) și concluziile comune ale dialogului economic și financiar dintre UE și Balcanii de Vest și Turcia desfășurat la 25 mai 2018,

având în vedere rapoartele finale ale misiunilor UE de observare a alegerilor (EUEOM) privind alegerile legislative din Kosovo din 11 iunie 2017 și alegerile legislative pentru funcția de primar și pentru adunarea municipală din 22 octombrie 2017 din Kosovo,

având în vedere cea de a patra reuniune a Comisiei parlamentare de stabilizare și de asociere UE-Kosovo (SAPC), care a avut loc în perioada 17-18 ianuarie 2018 la Strasbourg,

având în vedere propunerea Comisiei din 4 mai 2016 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (Kosovo) (COM(2016)0277) și cel de Al patrulea raport al Comisiei din 4 mai 2016 privind progresele înregistrate de Kosovo referitor la foaia de parcurs privind liberalizarea regimului vizelor (COM(2016)0276),

având în vedere ratificarea Acordului de delimitare a frontierelor dintre Kosovo și Muntenegru de către parlamentele din Muntenegru și Kosovo,

având în vedere Rezoluția 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al ONU, Avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție din 22 iulie 2010 privind conformitatea cu dreptul internațional a declarației unilaterale de independență a Kosovo, precum și Rezoluția 64/298 din 9 septembrie 2010 a Adunării Generale a ONU, care a luat act de conținutul avizului CIJ și a salutat disponibilitatea UE de a înlesni dialogul dintre Serbia și Kosovo,

având în vedere rezultatul anchetei din 2017 privind romii marginalizați din Balcanii de Vest, realizate de Comisie, de Banca Mondială și de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare,

având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei și al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 21 septembrie 2015 intitulat „Egalitatea de gen și emanciparea femeilor: transformarea vieților fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE în perioada 2016-2020” (SWD(2015)0182),

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Kosovo,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0332/2018),

A.

întrucât este necesar să se depună în continuare eforturi considerabile, susținute de un dialog constructiv între forțele politice și cu țările vecine, în vederea pregătirii pentru provocările pe care le reprezintă aderarea la UE;

B.

întrucât fiecare țară candidată sau potențial candidată este evaluată individual, în funcție de propriile merite, iar viteza și calitatea reformelor sunt cele care determină calendarul de aderare;

C.

întrucât independența Kosovo a fost recunoscută de 114 țări, inclusiv de 23 dintre cele 28 de state membre ale UE;

D.

întrucât UE și-a demonstrat în repetate rânduri disponibilitatea de a asista Kosovo în dezvoltarea sa economică și politică, oferindu-i o perspectivă europeană clară, în timp ce Kosovo s-a arătat dornică să continue pe calea integrării europene;

E.

întrucât, din cauza polarizării persistente în rândul partidelor politice, Kosovo a făcut dovada unor progrese limitate în raport cu reformele legate de UE, care sunt esențiale pentru înregistrarea de progrese suplimentare în cadrul procesului de aderare la UE;

F.

întrucât economia informală înfloritoare împiedică dezvoltarea unei economii viabile pentru țară în ansamblul său;

G.

întrucât secțiunile judecătorești specializate pentru Kosovo și Parchetul specializat de la Haga sunt pe deplin operaționale pe plan judiciar începând din 5 iulie 2017;

H.

întrucât, la 8 iunie 2018, Consiliul a decis să reorienteze și să extindă mandatul misiunii Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo (EULEX), punând capăt părții executive judiciare a mandatului misiunii; întrucât noua dată de încheiere a mandatului a fost stabilită la 14 iunie 2020;

I.

întrucât Kosovo este singura țară din Balcanii de Vest ai cărei cetățeni au nevoie de viză pentru a călători în spațiul Schengen,

1.

salută actele legislative importante adoptate în cadrul agendei europene de reformă (ARE) și solicită aplicarea lor integrală; consideră că ar trebui să se creeze un consens transpartinic în vederea adoptării unor reforme-cheie legate de UE; așteaptă cu interes adoptarea unei noi ARE în 2019;

2.

atrage însă atenția asupra ritmului lent cu care sunt transpuse în practică reformele esențiale, cauzat de lipsa unui consens transpartinic și de polarizarea politică permanentă; observă că acest lucru a afectat negativ capacitatea parlamentului și a guvernului de a realiza reforme susținute și durabile; condamnă comportamentul obstructiv al unor parlamentari; face apel la toate partidele politice să instituie un dialog politic incluziv; subliniază necesitatea de a îmbunătăți supravegherea eficace a executivului de către parlament, precum și transparența și calitatea legiferării, inclusiv prin asigurarea unei participări active și constructive și prin limitarea recurgerii la proceduri de urgență pentru adoptarea actelor legislative; încurajează consensul cu privire la reformele legate de aderarea la UE;

3.

salută faptul că domeniul administrației publice a înregistrat unele progrese, dar subliniază că sunt necesare reforme suplimentare; solicită, în special, depolitizarea și restructurarea administrației de stat;

4.

salută ratificarea Acordului de delimitare a frontierelor cu Muntenegru din august 2015, survenită în martie 2018 și așteptată de multă vreme, care reprezintă un pas înainte în spiritul unor bune relații de vecinătate; subliniază semnificația acestui pas către liberalizarea regimului de acordare a vizelor;

5.

îndeamnă autoritățile din Kosovo să soluționeze în mod cuprinzător deficiențele electorale identificate anterior, inclusiv lipsa de transparență și de responsabilitate a finanțării partidelor și campaniilor politice, precum și acuzațiile de intimidare pe scară largă a votanților, în special în interiorul a numeroase comunități de sârbi kosovari, aplicând măsuri legislative și administrative oportune pentru a da curs recomandărilor nerezolvate adresate de misiunile de observare a alegerilor ale UE și ale Parlamentului European și de Comisia de la Veneția, cu mult înaintea următoarei runde electorale, în scopul de a asigura că acestea sunt pe deplin aliniate la standardele internaționale; salută progresele înregistrate în cadrul administrației electorale în ceea ce privește egalitatea de gen și solicită Kosovo să își intensifice și mai mult eforturile pentru a spori participarea politică a femeilor și a consolida cadrul juridic general;

6.

își exprimă preocuparea cu privire la sistemul judiciar subfinanțat din Kosovo, la corupția extinsă, la elementele de acaparare a statului, la influența politică incorectă și la aspectele legate de lipsa respectării proceselor echitabile și a garanțiilor procedurale, inclusiv în cazurile de extrădare; subliniază importanța proceselor de reformă a statului de drept, cu un accent special pe independență și eficiență și pe nevoia de a consolida și mai mult protecția martorilor;

7.

subliniază că un sistem judiciar reprezentativ și o implementare uniformă a legislației din Kosovo reprezintă condiții prealabile pentru îmbunătățirea unei livrări inconsecvente, lente și ineficiente a actului de justiție; salută integrarea judecătorilor, procurorilor și personalului administrativ sârb kosovar în sistemul judiciar din Kosovo conform Acordului privind justiția încheiat în 2015 de Serbia și Kosovo; este de părere că sistemul judiciar este în continuare vulnerabil în fața influenței politice incorecte și că sunt necesare eforturi suplimentare pentru consolidarea capacităților și pentru asigurarea răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, inclusiv printr-o analiză funcțională substanțială pentru toți judecătorii, procurorii, ofițerii de poliție de rang înalt și anchetatorii; salută înființarea, în noiembrie 2017, a Comisiei guvernamentale pentru recunoașterea și verificarea stării victimelor violenței sexuale în timpul conflictului din Kosovo;

8.

constată că corupția și criminalitatea organizată, inclusiv traficul de droguri și de persoane și criminalitatea cibernetică, rămân motive de îngrijorare care necesită eforturi concertate; salută progresele inițiale înregistrate în ceea ce privește consolidarea palmaresului investigării și urmăririi penale a cazurilor de corupție la nivel înalt și de criminalitate organizată; așteaptă eforturi decisive și susținute conform obligațiilor impuse de procesul de aderare la UE; salută eforturile continue ale Avocatului Poporului de a-și consolida capacitatea de reexaminare a cauzelor;

9.

solicită instituirea unui cadru juridic îmbunătățit și ameliorarea eficienței și capacităților parchetelor, pentru a permite o abordare cuprinzătoare a anchetelor și urmăririlor penale, care ar trebui susținute prin indisponibilizarea, confiscarea și recuperarea activelor, precum și condamnări definitive în cazuri de corupție la nivel înalt, criminalitate financiară organizată, spălare a banilor și finanțarea terorismului; solicită garanții care să asigure independența în ceea ce privește aplicarea legii și urmărirea penală și măsuri preventive de combatere a corupției în diferite sectoare; consideră că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a asigura o mai bună cooperare și coordonare între instituțiile de aplicare a legii și pentru a maximiza independența și responsabilitatea sistemului judiciar; solicită Kosovo să respecte procedurile și normele internaționale privind extrădarea resortisanților străini, introducând măsurile necesare pentru a preveni cazuri cum este cel al celor șase cetățeni turci deportați din Kosovo în Turcia la sfârșitul lunii martie 2018; salută, în acest sens, decizia Adunării din Kosovo de a înființa o comisie de anchetă care să investigheze acest caz;

10.

solicită o cooperare polițienească și judiciară veritabilă și constructivă între autoritățile din Kosovo și cele sârbe; este de părere că apartenența Kosovo la Interpol și cooperarea sporită cu Europol ar îmbunătăți și mai mult eficacitatea măsurilor care vizează criminalitatea transnațională; încurajează, între timp, intensificarea cooperării în domeniul combaterii terorismului;

11.

consideră că este esențial să se dea curs, în timp util și de manieră cuprinzătoare, recomandărilor Avocatului Poporului din Kosovo, auditorului general, Agenției anticorupție și Comisiei de reglementare a achizițiilor publice; subliniază că este necesar să se corecteze deficiențele din sistemul de achiziții publice și să se îmbunătățească cooperarea interinstituțională și schimbul de informații; recomandă cu fermitate intensificarea capacităților de monitorizare, evaluare și audit și adoptarea și aplicarea unei strategii antifraudă pentru a proteja interesele financiare ale Kosovo și ale UE;

12.

salută confirmarea Comisiei, din 18 iulie 2018, potrivit căreia criteriile de referință pentru liberalizarea vizelor au fost îndeplinite; consideră esențială liberalizarea vizelor pentru Kosovo cât mai curând posibil; este de părere că liberalizarea vizelor va îmbunătăți stabilitatea și va aduce Kosovo mai aproape de UE, facilitând călătoriile și afacerile și contribuind, totodată, la combaterea traficului de persoane și a corupției; invită Consiliul să își adopte rapid mandatul pentru a avansa în direcția adoptării unui regim de călătorii fără viză;

13.

observă că, dincolo de progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor pentru liberalizarea vizelor, trebuie să continue eforturile susținute de combatere a criminalității organizate, a traficului de droguri, a traficului de persoane și a corupției, pe lângă eforturile concrete de gestionare a fluxurilor de migrație neregulamentară și de reducere a numărului de cereri de azil nejustificate;

14.

ia act cu satisfacție de reducerea drastică a numărului cererilor de azil și readmisiilor cetățenilor din Kosovo și a numărului cererilor de acorduri de readmisie; salută noua strategie de reintegrare și solicită implementarea sa deplină;

15.

salută eforturile depuse de Kosovo pentru stoparea fluxului de luptători străini, format aproape exclusiv din jihadiști islamici, și pentru eliminarea amenințărilor teroriste; solicită o cooperare activă la nivel regional pentru combaterea activităților teroriste potențiale și pentru întreruperea fluxurilor financiare destinate finanțării terorismului; îndeamnă Kosovo să abordeze radicalizarea online și influențele extremiste externe; subliniază importanța prevenirii terorismului și a urmăririi penale a celor suspectați că ar fi luptători, precum și a reabilitării, instruirii și reintegrării sociale a lor și a familiilor lor; insistă că este necesar să se prevină radicalizarea deținuților și a tinerilor, în special, precum și să se depună eforturi de deradicalizare a acestora;

16.

condamnă fără echivoc uciderea politicianului sârb kosovar Oliver Ivanović; consideră asasinarea sa o lovitură majoră pentru vocile constructive și moderate din rândul comunității sârbe din Kosovo; subliniază că sunt necesare de urgență cooperarea autentică între anchetatorii sârbi și cei kosovari, precum și sprijinul internațional, astfel încât atât autorii crimei, cât și cei care au dispus-o să fie aduși fără întârziere în fața justiției;

17.

regretă reticența în a trata cazurile de crime de război și subliniază importanța unui angajament politic clar față de urmărirea lor penală; îndeamnă autoritățile din Kosovo să își demonstreze angajamentul ferm și susținut față de obligațiile internaționale care le revin privind secțiunile judecătorești specializate pentru Kosovo și pentru Parchetul specializat de la Haga; își exprimă profunda preocupare față de încercările unor membri ai Adunării Parlamentare din Kosovo de a abroga Legea privind secțiunile judecătorești specializate și Parchetul specializat din decembrie 2017; regretă profund faptul că, din cauza acestor încercări, nu au putut fi adoptate recomandări comune în urma amânării celei de a patra reuniuni a Comisiei parlamentare de stabilizare și de asociere UE-Kosovo (SAPC) pentru 17-18 ianuarie 2018; solicită o abordare constructivă a SAPC UE-Kosovo și consolidarea cooperării parlamentare în acest sens;

18.

îndeamnă autoritățile să sporească cooperarea juridică reciprocă dintre parchetele sârb și kosovar și să sprijine înființarea unei comisii regionale (RECOM) pentru stabilirea faptelor legate de crimele de război și de alte încălcări grave ale drepturilor omului comise în fosta Iugoslavie în perioada 1991-2001;

19.

ia act de rolul important jucat de EULEX în consolidarea sistemelor judiciare, de poliție și vamale independente; recunoaște, de asemenea, rolul preventiv și de reconciliere al EULEX în urmărirea penală și judecarea cazurilor de crime de război, corupție și criminalitate organizată și eforturile sale continue de identificare a persoanelor dispărute și de descoperire a mormintelor comune pentru a soluționa integral cazurile respective; recomandă o evaluare a punctelor forte și a punctelor vulnerabile ale misiunii;

20.

își reiterează apelul adresat EULEX să își sporească eficacitatea și să mențină cele mai înalte standarde de transparență și o abordare lipsită de toleranță a corupției, administrării defectuoase, abuzului în serviciu și presiunilor și interferențelor politice;

21.

subliniază că este necesar ca Adunarea din Kosovo să fie informată prompt despre activitățile EULEX și despre orice modificare a statutului său juridic;

22.

ia act de noul mandat al EULEX și de data de încheiere a acestuia; subliniază însă că înregistrarea de progrese concrete în Kosovo este mai importantă decât un calendar fixat;

23.

solicită să se acorde prioritate deosebită aplicării cadrului privind drepturile omului, precum și ca acesta să fie sprijinit de o coordonare și finanțare adecvată și suficientă, îndeosebi în domeniul egalității de gen, al protecției copiilor și a muncii, al excluziunii sociale și al discriminării împotriva persoanelor cu handicap și a minorităților etnice și lingvistice, precum și a persoanelor LGBTI; subliniază necesitatea consolidării Agenției pentru egalitatea de gen și a Coordonatorului național pentru protecția împotriva violenței domestice, precum și a întăririi prevenției și a aplicării justiției împotriva infracțiunilor conexe; reiterează că proiectul de lege privind libertatea religioasă trebuie să fie adoptat rapid;

24.

își exprimă profunda preocupare față de inegalitatea de gen și violența bazată pe gen; îndeamnă Kosovo să asigure implementarea deplină și la timp a legislației privind egalitatea de gen și combaterea discriminării; își exprimă profunda preocupare față de lipsa de progrese în implementarea strategiei și planului de acțiune împotriva violenței domestice și solicită autorităților să adopte acțiuni mai stricte și mai eficace de combatere a violenței bazate pe gen, inclusiv prin consolidarea Agenției pentru egalitatea de gen și a Coordonatorului național pentru protecția împotriva violenței domestice; este preocupat de subreprezentarea femeilor în posturile de decizie; invită autoritățile din Kosovo să trateze integrarea perspectivei de gen ca pe o prioritate, inclusiv în agenda europeană de reformă și cu societatea civilă, inclusiv cu organizațiile femeilor; încurajează Kosovo să trateze problema justiției și sprijinului acordat femeilor victime ale violenței sexuale în timpul războiului; îndeamnă Kosovo să pună în aplicare dispozițiile Convenției de la Istanbul;

25.

invită Adunarea din Kosovo să ia în considerare documentul de poziție semnat în comun de UE, UNICEF, KOFM și Salvați Copiii la elaborarea legii privind protecția copilului;

26.

observă cu îngrijorare că Kosovo a înregistrat progrese limitate în domeniul drepturilor persoanelor cu handicap; invită Kosovo să garanteze oportunități nediscriminatorii și egale pentru persoanele cu handicap;

27.

invită autoritățile din Kosovo să trateze cu prioritate problemele minorităților, inclusiv drepturile lor, atât culturale, cât și lingvistice, și oportunitățile; regretă că minoritățile, cum ar fi romii, așkalii și egiptenii, se confruntă în continuare cu probleme în ceea ce privește obținerea documentelor de identitate, ceea ce le afectează capacitatea de a avea acces la cetățenie, asistență medicală, asistență socială și educație, și solicită autorităților din Kosovo să rezolve aceste probleme; salută disponibilitatea autorităților de a recunoaște drepturile persoanelor de etnie bulgară istorică din regiunile Gora și Zhupa; salută adoptarea noii strategii și a planului de acțiune pentru includerea comunităților de romi și așkali în societatea kosovară pentru perioada 2017-2021 și solicită Kosovo să joace un rol activ în cooperarea regională din cadrul proiectului de integrare a romilor 2020, implementat de Consiliul de Cooperare Regională;

28.

regretă discriminare permanentă și creșterea discursurilor online de incitare la ură împotriva persoanelor LGBTI în legătură cu manifestarea homosexualilor din Priștina;

29.

subliniază necesitatea de a adopta noul proiect de lege privind libertatea de asociere a ONG-urilor; solicită o atenție sporită la elaborarea și punerea în aplicare a legislației în domenii care afectează spațiul societății civile, pentru a asigura faptul că legislația nu împovărează în mod disproporționat organizațiile societății civile, nu are un impact discriminatoriu și nu diminuează spațiul societății civile; subliniază necesitatea disponibilității unei finanțări publice pentru organizațiile societății civile;

30.

subliniază necesitatea de a asigura libertatea editorială, viabilitatea financiară și independența radiodifuziunii publice din Kosovo, precum și de a garanta transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei private în conformitate cu recomandările din raportul Comisiei din 2016; solicită punerea în aplicare a tuturor legilor aplicabile în această privință; solicită să se îmbunătățească sistemul de radiodifuziune multilingvă și calitatea informațiilor oferite tuturor comunităților din Kosovo; este preocupat de creșterea numărului de amenințări și de atacuri împotriva jurnaliștilor și îndeamnă autoritățile din Kosovo să investigheze prompt și să îi urmărească penal pe cei responsabili; salută aprobarea de către Guvernul din Kosovo a proiectului de lege privind protecția avertizorilor de integritate;

31.

solicită depunerea unor eforturi susținute pentru normalizarea cuprinzătoare a relațiilor dintre Serbia și Kosovo; este de părere că o normalizare deplină a relațiilor cu Serbia, în temeiul unui acord obligatoriu din punct de vedere juridic și al modalităților sale de punere în aplicare, nu va fi posibilă fără o aplicare extinsă a acordurilor existente și reprezintă un element-cheie al drumului european al ambelor părți;

32.

observă dezbaterea în curs și declarațiile publice cu privire la posibilele ajustări ale frontierei dintre Serbia și Kosovo, inclusiv schimburile de teritorii; subliniază natura multietnică atât a Kosovo, cât și a Serbiei și faptul că statele pure din punct de vedere etnic nu ar trebui să constituie obiectivul în regiune; sprijină dialogul facilitat de UE drept cadru pentru a ajunge la un acord cuprinzător de normalizare între Serbia și Kosovo; consideră că orice acord poate fi acceptabil numai dacă sunt de acord ambele părți, ținând cont de stabilitatea globală din regiune și de dreptul internațional;

33.

constată că cinci state membre ale UE nu au recunoscut încă Kosovo și le invită să o facă; subliniază că recunoașterea ar fi benefică pentru normalizarea relațiilor dintre Kosovo și Serbia;

34.

consideră că desfășurarea dialogului dintre Belgrad și Priștina trebuie să fie deschisă și transparentă și că persoanele responsabile ar trebui să consulte periodic Adunarea din Kosovo cu privire la evoluția acestui dialog;

35.

regretă că multe dintre acordurile semnate până în prezent nu au fost transpuse în practică sau au fost întârziate, cum ar fi cele privind energia și privind Asociația municipalităților cu majoritate sârbă; îndeamnă ambele părți să pună în aplicare toate acordurile, integral și cu bună-credință; își reiterează solicitarea adresată Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) de a evalua rezultatele obținute de părți în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor care le revin, în mod periodic și prezentând rapoarte Parlamentului European; îndeamnă guvernul din Serbia și guvernul din Kosovo să evite orice acte care ar putea să submineze încrederea dintre părți și să pună în pericol continuarea constructivă a dialogului;

36.

își exprimă profunda preocupare față de numărul tot mai mare de incidente interetnice; condamnă ferm toate actele de intimidare și violență; îndeamnă autoritățile din Kosovo să se distanțeze imediat de orice astfel de acte și solicită identificarea și aducerea în fața justiției a infractorilor; solicită autorităților naționale și locale să depună eforturi suplimentare de punere în aplicare a unor norme deja adoptate pentru a contribui la dezvoltarea continuă a societății multietnice; regretă ascensiunea retoricii naționaliste și extremiste în regiune și solicită Comisiei să sprijine în continuare reconcilierea prin proiecte culturale;

37.

solicită, încă o dată, deschiderea promptă și neîngrădită a podului din Mitrovița, fapt care constituie un pas important în direcția reunificării orașului; solicită implementarea deplină a acordului privind libertatea de circulație; invită autoritățile din Serbia și Kosovo să promoveze contacte între persoane între comunitățile locale ale celor două țări, în vederea consolidării dialogului, și la nivel neguvernamental; salută, în această privință, programul de cooperare reciprocă lansat recent de municipalitățile Peja și Sabac și invită Comisia să sprijine inițiative similare; salută dezvoltarea unor proiecte de infrastructură care permit sporirea contactelor, cum ar fi autostrada Niš-Merdane-Priștina;

38.

salută eforturile depuse de Kosovo pentru menținerea unor relații de vecinătate constructive în întreaga regiune și pentru a se alinia în mod proactiv la politica externă și de securitate comună (PESC) a UE și solicită progrese suplimentare în acest domeniu; consideră că apartenența Kosovo la organismele internaționale i-ar conferi drepturi și obligații care presupun aplicarea normelor și standardelor internaționale; încurajează o abordare pozitivă cu privire la participarea Kosovo în cadrul organizațiilor internaționale;

39.

subliniază necesitatea urgentă de a adopta și pune în aplicare măsuri care să asigure proceduri de privatizare transparente și competitive și să investigheze presupusele nereguli; este preocupat că remiterile de bani efectuate de migranți constituie un motor important al cererii interne; își exprimă preocuparea cu privire la discriminarea femeilor pe piața forței de muncă, în special în cadrul procesului de recrutare;

40.

își exprimă preocuparea cu privire la procedurile deficitare de înregistrare medicală și la calitatea medicamentelor, precum și la corupția existentă în acest sector; îndeamnă Ministerul Sănătății din Kosovo să își intensifice eforturile cu privire la investigarea acestor infracțiuni și la soluționarea cât mai rapidă a problemelor legate de înregistrare și de calitate; solicită o reformă cuprinzătoare a sectorului sănătății, inclusiv introducerea asigurării de sănătate universale, pentru a asigura accesul universal la asistență medicală; subliniază că este necesar ca sistemul de sănătate publică să beneficieze de finanțare adecvată;

41.

invită Comisia să elaboreze o strategie regională pentru a reduce șomajul persistent în rândul tinerilor și exodul de specialiști prin abordarea necorelării competențelor între sistemul de învățământ și piața forței de muncă, prin îmbunătățirea calității actului pedagogic și prin asigurarea unei finanțări adecvate pentru măsurile active vizând piața forței de muncă și sistemele de formare profesională, precum și facilități adecvate de îngrijire a copiilor și de învățământ preșcolar; regretă lipsa progreselor în ceea ce îmbunătățirea calității educației; invită actorii relevanți să includă persoanele care aparțin grupurilor minoritare în elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor privind ocuparea forței de muncă;

42.

îndeamnă Kosovo să valorifice pe deplin potențialul oferit de programele UE; salută semnarea acordului privind participarea Kosovo la programele Erasmus + și Europa creativă; invită Comisia Europeană și Kosovo să sprijine în continuare IMM-urile în vederea dezvoltării unei economii viabile în Kosovo; sprijină propunerea de reducere a taxelor de roaming în Balcanii de Vest;

43.

atrage atenția asupra calității extrem de precare a aerului din Priștina și din alte orașe foarte poluate; solicită sisteme eficace de monitorizare a calității aerului și a apei, îmbunătățirea infrastructurii de tratare a apelor și date fiabile și ușor accesibile în timp real privind poluarea; își exprimă preocuparea cu privire la gestionarea defectuoasă a deșeurilor prin metode nesustenabile de depozitare a deșeurilor și descărcarea ilegală pe scară largă; îndeamnă autoritățile kosovare să adopte obiective de separare și reciclare a deșeurilor și să îmbunătățească instalațiile de reciclare invită ONU să ofere rapid sprijinul necesar pentru victimele expuse unui nivel ridicat de plumb în unele tabere de refugiați construite în Kosovo, inclusiv prin intermediul fondului fiduciar anticipat;

44.

constată că majoritatea recomandărilor din ultimul raport cu privire la politicile din domeniul energiei nu sunt puse în aplicare; constată nevoia de a se îndepărta de utilizarea lignitului pentru producerea nesustenabilă de energie și subliniază caracterul urgent al dezafectării centralei energetice Kosovo A și al asigurării capacității de generare și import durabile suplimentare; constată progrese parțiale în raport cu cel de al treilea pachet privind energia și subliniază necesitatea de a asigura independența autorității de reglementare în domeniul energiei din Kosovo; solicită intensificarea eforturilor în materie de eficiență energetică și de reducere a consumului de energie, în special în sectorul construcțiilor; observă că, deși a fost adoptată prima lectură a proiectului de lege privind eficiența energetică, aceasta din urmă este împiedicată de lipsa punerii în aplicare a acordului energetic dintre Kosovo și Serbia; invită autoritățile să înființeze fondul pentru eficiența energetică;

45.

subliniază că hidrocentralele preconizate ar trebui să respecte standardele de mediu ale UE; salută, în acest sens, decizia Ministerului Mediului de a evalua și de a suspenda autorizațiile emise pentru proiecte hidroelectrice;

46.

regretă lipsa progreselor în ceea ce privește exploatarea potențialului surselor regenerabile de energie; invită autoritățile să adopte planul de acțiune pentru strategia energetică 2017-2026 pentru atingerea obiectivului obligatoriu de energie din surse regenerabile de 25 % în 2020; îndeamnă Comisia să intensifice asistența acordată în această privință;

47.

îndeamnă autoritățile din Kosovo să adopte politici credibile și sustenabile în domeniul transportului public și al mobilității pentru a elimina deficiențele infrastructurii care datează de multă vreme;

48.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, precum și guvernului și Adunării din Kosovo.

(1)  JO L 146, 11.6.2018, p. 5.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/135


P8_TA(2018)0480

Raportul pe 2018 privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la Raportul Comisiei pe 2018 privind fosta Republică iugoslavă a Macedoniei (2018/2145(INI))

(2020/C 363/20)

Parlamentul European,

având în vedere decizia Consiliului European din 16 decembrie 2005 de a acorda acestei țări statutul de țară candidată la aderarea la UE,

având în vedere Acordul de stabilizare și asociere (ASA) dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, pe de altă parte,

având în vedere acordul final privind soluționarea diferențelor, astfel cum se descrie în Rezoluțiile 817 (1993) și 845 (1993) ale Consiliului de Securitate al ONU, încetarea Acordului interimar din 1995 și instituirea la 17 iunie 2018 a unui parteneriat strategic între Grecia și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, cunoscut și ca Acordul de la Prespa,

având în vedere Acordul-cadru încheiat la Ohrid și semnat la Skopje la 13 august 2001 (Acordul-cadru de la Ohrid, „ACO”),

având în vedere prioritățile de reformă urgente elaborate de Comisie în iunie 2015 pentru fosta Republică iugoslavă a Macedoniei,

având în vedere acordul politic (așa-numitul „Acord de la Pržino”) între cele patru partide politice mari, încheiat la Skopje la 2 iunie și la 15 iulie 2015, precum și Acordul cvadrilateral privind implementarea sa din 20 iulie și 31 august 2016,

având în vedere recomandările Grupului de experți la nivel înalt din 14 septembrie 2017 privind problemele sistematice din domeniul statului de drept,

având în vedere Procesul de la Berlin lansat la 28 august 2014,

având în vedere rapoartele finale ale Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului din cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE/ODIHR) privind alegerile parlamentare anticipate din 11 decembrie 2016, care au fost, de asemenea, observate de Parlamentul European, precum și alegerile municipale din 15 octombrie și 29 octombrie 2017,

având în vedere declarația din cadrul summitului UE-Balcanii de Vest din 17 mai 2018 și Agenda conexă a priorităților de la Sofia,

având în vedere Concluziile Consiliului European din 28 iunie 2018, care aprobă concluziile privind extinderea și procesul de stabilizare și de asociere, adoptate de Consiliu la 26 iunie 2018,

având în vedere decizia șefilor de stat și de guvern din cadrul reuniunii NATO din 11-12 iulie 2018 de a invita țara să înceapă negocierile pentru aderare la alianță,

având în vedere cea de a 14-a reuniune a Consiliului de stabilizare și de asociere dintre fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și UE, din 13 iulie 2018,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 februarie 2018 intitulată „O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest și un angajament sporit al UE în regiune” (COM(2018)0065),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 aprilie 2018 intitulată „Comunicarea din 2018 privind politica de extindere a UE” (COM(2018)0450), însoțită de documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raportul pe 2018 privind fosta Republică iugoslavă a Macedoniei” (SWD(2018)0154), care recomandă deschiderea negocierilor de aderare în lumina progreselor înregistrate și având în vedere angajamentul susținut față de reforme,

având în vedere Documentul de lucru al Comisiei privind evaluarea sa a programului de reforme economice din fosta Republică iugoslavă a Macedoniei (SWD(2018)0134) și concluziile comune ale dialogului economic și financiar dintre UE și Balcanii de Vest și Turcia desfășurat la 25 mai 2018,

având în vedere recomandările adoptate la cea de a 14-a reuniune a Comisiei parlamentare mixte UE-fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, organizată la Strasbourg la 7-8 februarie 2018,

având în vedere procesul intitulat „Dialogul Jean Monnet” cu conducerea parlamentului și cu partidele politice din cadrul Adunării (Sobranie), lansat la Ohrid în perioada 17-18 mai 2018,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la această țară,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0341/2018),

A.

întrucât, prin punerea în aplicare a unor reforme democratice solide și favorabile incluziunii și prin îmbunătățirea în mod activ a relațiilor de vecinătate, noul guvern demonstrează un angajament continuu față de calea europeană și euroatlantică a țării; întrucât eforturile de reformă ar trebui să fie însoțite de un sprijin continuu din partea UE pentru punerea în aplicare a priorităților de reformă urgente, precum și de rezultate măsurabile; întrucât perspectiva aderării la UE constituie marele stimulent pentru reforme în fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, în special în ceea ce privește statul de drept, independența sistemului judiciar și combaterea corupției; întrucât fosta Republică iugoslavă a Macedoniei este considerată a fi țara candidată care a realizat cele mai mari progrese privind alinierea legislației sale la acquis-ul UE;

B.

întrucât Acordul de la Prespa din 17 iunie 2018 privind soluționarea diferențelor și instituirea unui parteneriat strategic între fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Grecia trimite un semnal pozitiv de stabilitate și reconciliere atât de necesar în întreaga regiune a Balcanilor de Vest, întărește spiritul bunelor relații de vecinătate și al cooperării regionale și deschide calea integrării europene a țării;

C.

întrucât Grecia și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei au convenit 11 măsuri de consolidare a încrederii, în principal în domeniile afacerilor politice și ale UE, educației și culturii, comerțului și cooperării economice, conectivității, justiției și afacerilor interne, precum și în ceea ce privește cooperarea în domeniul sănătății; întrucât aceste măsuri de consolidare a încrederii au produs deja rezultate concrete;

D.

întrucât toate partidele politice și instituțiile statului au datoria de a contribui la crearea unei atmosfere politice mai favorabile incluziunii și mai deschise, care să permită continuarea progreselor în procesul de aderare la UE;

E.

întrucât țara trebuie să consolideze în continuare, printre altele, capacitatea legislativă și de control parlamentar, sistemul judiciar, respectarea statului de drept, libertatea presei și lupta împotriva criminalității organizate și a corupției; întrucât sunt necesare eforturi susținute de reformă în domeniul administrației publice, al economiei și al ocupării forței de muncă și este necesară, de asemenea, o reexaminare cuprinzătoare a punerii în aplicare a Acordului-cadru de la Ohrid (ACO);

F.

întrucât aderarea la NATO a fostei Republici Iugoslave a Macedoniei va contribui la pacea și stabilitatea din întreaga regiune;

G.

întrucât, la 28 iunie 2018, Consiliul European a aprobat Concluziile Consiliului din 26 iunie 2018, stabilind calea către deschiderea negocierilor de aderare în iunie 2019;

H.

întrucât, la 18 iulie 2018, Comisia a parafat un acord privind statutul cu fosta Republică iugoslavă a Macedoniei pentru a permite echipelor Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (FRONTEX) să efectueze operațiuni comune cu această țară și pe teritoriul ei în vederea gestionării migrației și a frontierelor, ca un element central al strategiei Comisiei pentru Balcanii de Vest;

I.

întrucât poluarea aerului este o problemă majoră a orașelor din Macedonia și, conform celui mai recent studiu al Institutului Finlandez de Meteorologie și al Institutului Macedonean de Sănătate Publică, în Skopje și Tetovo se înregistrează cea mai mare concentrație de particule fine în aer (PM2,5) dintre toate orașele europene;

J.

întrucât regiunea Balcanilor are o importanță strategică;

K.

întrucât fiecare țară candidată este evaluată individual, în funcție de propriile merite, iar viteza și calitatea reformelor sunt cele care determină calendarul de aderare și ritmul negocierilor,

L.

întrucât, în urma unui proces judiciar riguros și transparent, Nikola Gruevski a fost condamnat de către instanțele macedonene pentru abuz de putere la doi ani de închisoare; întrucât numeroase instanțe au confirmat această condamnare, iar hotărârea a intrat în vigoare după ce au fost epuizate toate căile de atac; întrucât Nikola Gruevski este acuzat în patru alte cauze penale aflate în curs și este vizat de cinci alte anchete penale aflate în desfășurare;

Reformele generale și relațiile de bună vecinătate

1.

salută angajamentul politic puternic al guvernului de a pune pe deplin în aplicare Acordul de la Pržino și prioritățile de reformă urgente, care vor determina eforturi intense de realizare a reformelor legate de UE, pe baza cooperării dintre partide și dintre grupurile etnice și a consultărilor cu societatea civilă, și subliniază importanța continuării acestor eforturi pentru viitorul european al țării; încurajează noul guvern să mențină această dinamică pozitivă și să asigure realizarea de progrese, să accelereze și să pună în aplicare pe deplin reformele legate de UE într-un mod transparent și favorabil incluziunii; solicită să se acorde sprijin fostei Republici iugoslave a Macedoniei pentru a se alătura organizațiilor Euro-Atlantice cu scopul de a consolida securitatea regională;

2.

salută cu entuziasm diplomația pozitivă și eforturile active de consolidare a încrederii care duc la realizarea de compromisuri, la soluționarea diferendelor bilaterale deschise și la promovarea relațiilor de bună vecinătate; subliniază că procesul de aderare nu ar trebui să fie împiedicat de diferendele bilaterale; salută călduros intrarea în vigoare, la 14 februarie 2018, a Tratatului de prietenie cu Bulgaria, care ar trebui să asigure relații de bună vecinătate de lungă durată și de conciliere între cele două țări;

3.

salută Acordul de la Prespa din 17 iunie 2018 între Grecia și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și felicită ambele părți pentru eforturile lor semnificative de a ajunge la o soluție satisfăcătoare pentru ambele părți în ceea ce privește denumirea țării; salută ratificarea de către Parlamentul fostei Republici iugoslave a Macedoniei a acestui acord la 20 iunie și la 5 iulie 2018; consideră că este în interesul cetățenilor țării ca toți actorii politici și societatea civilă să acționeze în mod constructiv și să-și asume responsabilitățile istorice; îndeamnă părțile să acorde prioritate intereselor țării și nu intereselor de partid sau politice, să își informeze în mod corespunzător cetățenii cu privire la conținutul și implicațiile acordului și să finalizeze cu promptitudine toate procedurile interne pentru ratificarea și punerea în aplicare a acestui acord de importanță strategică, punând capăt unei îndelungate perioade de incertitudine geopolitică și dând un exemplu de pace și stabilitate în regiune; subliniază importanța referendumului din 30 septembrie 2018 privind integrarea fostei Republici iugoslave a Macedoniei în UE și NATO;

4.

ia act de rezultatele referendumului din 30 septembrie 2018; subliniază că viitorul euroatlantic al acestei țări trebuie susținut în continuare, precum și punerea în practică a Acordului de la Prespa din 17 iunie 2018; încurajează guvernul de la Skopje să întreprindă toate măsurile necesare și posibile pentru a da curs dispozițiilor Acordului de la Prespa, care deschide perspectiva negocierilor de aderare la UE și la NATO;

5.

salută votul ce a avut loc în Sobranie la 19 octombrie 2018 pentru a iniția procesul de modificare a constituției în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor din Acordul de la Prespa; invită toate partidele politice ca, în etapele următoare ale procedurii de modificare, să continue cooperarea în spiritul unei responsabilități comune; își reiterează sprijinul ferm față de viitorul european și euroatlantic al țării și îndeamnă guvernul și parlamentul să continue reformele care vor pregăti calea pentru aderarea la UE; încurajează procurorul special și instanțele să desfășoare anchete independente privind toate cazurile aflate în curs referitoare la infracțiuni și la abuzuri politice și să aducă în fața justiției autorii faptelor;

6.

salută eforturile diplomatice ale acestei țări de promovare a cooperării bilaterale și regionale cu Albania și de stabilire a unor noi relații de calitate în domenii precum comerțul, asigurarea respectării legii, lupta împotriva fraudelor și prevenirea terorismului;

7.

reamintește că țara a atins deja un nivel ridicat de aliniere la acquis; regretă, cu toate acestea, că o parte din această legislație nu a fost încă pusă în aplicare; ia act de îmbunătățirea procesului de aliniere la declarațiile UE și la deciziile Consiliului privind politica externă și de securitate comună și subliniază importanța realizării treptat a unei alinieri depline, aceasta fiind o condiție prealabilă pentru viitorul euroatlantic al țării;

8.

ia act de progresele înregistrate în sectorul public prin adoptarea strategiei de reformă a administrației publice și a programului de reformă a gestionării financiare; invită guvernul să asigure punerea în aplicare integrală a acestor reforme; încurajează țara să consolideze în continuare profesionalismul prin îmbunătățirea transparenței și a reprezentării echitabile și prin asigurarea unei recrutări bazate în totalitate pe merite pentru funcțiile din serviciul public;

9.

condamnă, în termenii cei mai fermi, atacul din 27 aprilie 2017 asupra Parlamentului țării, care reprezintă un atac la adresa democrației, în cursul căruia mai mulți parlamentari și jurnaliști au suferit vătămări grave, și solicită ca organizatorii și autorii faptelor să fie aduși în fața justiției; salută ancheta aflată în desfășurare și procesul privind acest caz; subliniază că procesul de stabilire a responsabilității pentru aceste acte de violență ar trebui să continue cu respectarea legii și într-un mod transparent, independent și proporțional; în plus, condamnă orice formă de obstrucționare și abuz față de procedurile Parlamentului și competențele prezidențiale prin încălcarea constituției;

10.

sprijină în totalitate recomandarea Comisiei și decizia Consiliului care decurge din aceasta de stabilire a lunii iunie 2019 ca dată de deschidere a negocierilor de aderare, ca semn al recunoașterii eforturilor încurajatoare de reformă; consideră că o deschidere rapidă a procesului de examinare și a negocierilor de aderare va susține și va aprofunda dinamica reformelor; consideră că deschiderea negocierilor ar oferi stimulente suplimentare pentru procesul de democratizare și ar consolida controlul și răspunderea;

11.

salută invitația oficială transmisă de NATO acestei țări la 11 iulie 2018 de a începe negocierile de aderare la Alianța Nord-Atlantică;

12.

consideră că aderarea fostei Republici iugoslave a Macedoniei la NATO ar putea contribui la asigurarea unui grad mai mare de securitate și de stabilitate politică în Europa de Sud-Est; solicită tuturor statelor membre ale UE care sunt membre ale NATO să sprijine în mod activ aderarea acestei țări la NATO;

13.

salută apropiata trecere a țării la cea de a doua etapă a Acordului de stabilizare și asociere și includerea acestuia în Inițiativa adriatico-ionică și invită Consiliul să includă țara în Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice;

Democratizarea

14.

salută măsurile inițiale adoptate pentru reinstituirea mecanismelor de control și echilibru și pentru îmbunătățirea incluziunii prin măsuri de îmbunătățire a mediului în care își desfășoară activitatea instituțiile de supraveghere independente, mass-media și organizațiile societății civile; salută dialogul constructiv dintre guvern și organizațiile societății civile și rolul care le-a revenit acestora din urmă în asigurarea unei eficiențe sporite a mecanismelor de control și echilibru; subliniază că actualele schimbări fundamentale ar trebui să fie realizate într-o atmosferă politică favorabilă incluziunii și deschisă;

15.

apreciază eforturile guvernului de a preveni regresele și de a elimina elementele rămase de acaparare a statului și încurajează guvernul să intensifice aceste eforturi; reamintește că țara a fost unul dintre liderii în procesul de aderare în anii 2000;

16.

salută îmbunătățirile aduse legislației electorale, dar subliniază necesitatea unei revizuiri în timp util a Codului electoral prin includerea cuprinzătoare a recomandărilor rămase nesoluționate ale OSCE/ODIHR, ale Comisiei de la Veneția și ale Grupului de state împotriva corupției (GRECO) privind finanțarea campaniilor și partidele politice; subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a preveni și investiga orice formă de intimidare a alegătorilor; îndeamnă partidele politice să își democratizeze procesele decizionale interne;

17.

încurajează autoritățile să finalizeze recensământul întrerupt, care ar oferi date statistice exacte privind populația și ar servi drept bază pentru programele de dezvoltare ale guvernului și pentru planificarea adecvată a bugetului, dar și pentru organizarea alegerilor și calcularea rezultatelor alegerilor;

18.

salută reluarea reuniunilor comisiei parlamentare mixte UE-fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și încurajează continuarea activității constructive în acest cadru interparlamentar;

19.

salută lansarea Dialogului Jean Monnet, care a avut loc la Ohrid în perioada 17-18 mai 2018, precum și adoptarea ulterioară, cu vot unanim și cu sprijinul tuturor partidelor, a Codului de etică; încurajează Grupul de lucru privind reformele și funcționarea adunării parlamentare Sobranie să reexamineze Regulamentul de procedură al Parlamentului și să prezinte propuneri de modificare și un calendar pentru adoptarea lor în domeniile prioritare evidențiate în concluziile de la Ohrid; încurajează toate părțile implicate în procesul politic să întărească și mai mult cultura compromisului și a dialogului politic constructiv, mai ales în rândul deputaților în Parlament, și să se abțină de la obstrucționarea proceselor, care ar putea să împiedice funcționarea eficientă a Parlamentului;

20.

recomandă Parlamentului țării să utilizeze pe deplin funcțiile sale de control și cele legislative, limitând totodată cu strictețe utilizarea procedurilor de urgență care subminează controlul parlamentar și public; solicită stabilirea unor practici credibile privind supravegherea serviciilor de informații, precum și monitorizarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în țară;

21.

salută măsurile semnificative pe care le-a întreprins guvernul pentru a restaura progresiv o cultură a compromisului prin dialogul cu toate părțile interesate, inclusiv cu opoziția, pentru a consolida democrația și statul de drept și dorința veritabilă de reformare într-un mod favorabil incluziunii și transparent;

22.

solicită punerea în aplicare efectivă a strategiei de reformă a administrației publice și stabilirea unor linii clare de responsabilitate; subliniază importanța recrutării bazate pe merite și a competiției deschise în cadrul tuturor proceselor de recrutare și solicită creșterea capacității în ceea ce privește gestionarea resurselor umane; solicită măsuri mai solide pentru îmbunătățirea planificării sectoriale și financiare în administrația publică;

23.

salută intensificarea proceselor de descentralizare de către guvern cu adoptarea Planului de acțiune pentru descentralizare și dezvoltare 2018-2020, ca o etapă importantă în abordarea deficitului de finanțare și de servicii din municipalități;

24.

salută eforturile guvernului de a promova buna guvernanță, responsabilizarea și un peisaj mediatic liber, de a crește transparența și a îmbunătăți accesul la informațiile publice, inclusiv prin publicarea cheltuielilor instituțiilor statului; solicită adoptarea unor măsuri suplimentare pentru a le garanta cetățenilor dreptul de acces la informațiile publice; solicită eforturi susținute în vederea sporirii caracterului incluziv al procesului decizional și a îmbunătățirii coordonării interinstituționale;

25.

solicită realizarea unor progrese suplimentare în digitalizarea informațiilor publice, pentru a le face mai accesibile, și încurajează autoritățile să găsească soluții electronice inovatoare pentru a spori și mai mult transparența și accesul ușor la informațiile publice și pentru a reduce birocrația conexă;

Statul de drept

26.

reamintește că funcționarea adecvată a sistemului judiciar și adoptarea unor măsuri eficace de combatere a corupției sunt de o importanță fundamentală în procesul de aderare la UE;

27.

salută strategia de reformă judiciară menită să restabilească independența, răspunderea și profesionalismul sistemului judiciar și să pună capăt ingerințelor politice și justiției selective și solicită guvernului țării și altor actori să își intensifice eforturile de punere în aplicare adecvată a strategiei de reformă judiciară, instituind mecanisme corespunzătoare de monitorizare și evaluare; subliniază necesitatea de a finaliza alinierea legislativă la recomandările Comisiei de la Veneția; solicită adoptarea și punerea în aplicare continuă a măsurilor prevăzute în strategia de reformă judiciară; subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a proteja sistemul judiciar de ingerințe politice;

28.

salută înființarea în ianuarie 2018 a Consiliului privind etica judiciară și organizarea de către Academia de judecători și procurori a unor cursuri de formare privind practicile etice pentru judecători în vederea prevenirii conflictelor de interese și a stabilirii umor măsuri de combatere a corupției;

29.

rămâne preocupat de corupția larg răspândită și salută realizările inițiale în ceea ce privește prevenirea și urmărirea penală a actelor de corupție; este preocupat de caracterul limitat al hotărârilor judecătorești definitive în cauze de corupție răsunătoare, dar ia act de primele hotărâri judecătorești în cazuri de corupție și abuz de putere și cu privire la evenimentele din 27 aprilie 2017; solicită eforturi susținute pentru a se stabili un istoric al anchetelor, urmăririlor penale și condamnărilor definitive în cazurile de corupție la nivel înalt și de criminalitate organizată; salută activitatea desfășurată de Parchetul special în circumstanțe dificile și este în continuare preocupat de atacurile la adresa activității sale și de obstrucționarea acesteia, precum și de lipsa de cooperare din partea altor instituții;

30.

invită autoritățile să intensifice lupta împotriva spălării de bani și a conflictelor de interese prin instituirea și consolidarea capacităților de combatere a corupției, a unor celule de combatere a infracționalității și de investigații financiare, precum și prin înghețarea, confiscarea, recuperarea și administrarea activelor; îndeamnă autoritățile să stabilească un istoric al investigațiilor și al urmăririlor penale și să sporească numărul condamnărilor în cazuri de spălare de bani și de infracțiuni financiare la nivel înalt; salută adoptarea legii privind protecția avertizorilor de integritate, care asigură o mai bună protecție a avertizorilor de integritate și consolidează politicile guvernului împotriva corupției; solicită o reexaminare urgentă a legislației privind combaterea corupției, controlul financiar și achizițiile publice; încurajează reformarea cadrului juridic general, astfel încât Comisia națională pentru prevenirea corupției să dețină atribuții clare și să lucreze în mod complet independent, iar Parchetul special împotriva crimei organizate și a corupției să poată desfășura investigații periodice;

31.

atrage atenția asupra faptului că, în această regiune, corupția și criminalitatea organizată sunt larg răspândite, reprezentând, de asemenea, un obstacol în calea dezvoltării democratice, sociale și economice a țării; consideră că o strategie regională și o cooperare consolidată între toate țările din regiune sunt esențiale pentru a aborda aceste probleme mai eficient;

32.

solicită să se asigure răspunderea politică și juridică strictă pentru infracțiuni, inclusiv pentru infracțiunile care rezultă din scandalul interceptărilor convorbirilor telefonice; îndeamnă Parlamentul să finalizeze reforma serviciilor de informații, asigurând un control extern adecvat al agențiilor de informații și de securitate;

33.

îndeamnă autoritățile să ia măsuri hotărâte pentru a dezmembra rețelele infracționale implicate în traficul de persoane, de arme și de droguri, să crească capacitatea instituțională și cooperarea interinstituțională dintre serviciile de aplicare a legii și să îmbunătățească istoricul anchetelor, al urmăririlor penale și al condamnărilor definitive;

34.

ia act de eforturile depuse de această țară și de rolul său constructiv în soluționarea provocărilor pe care le reprezintă criza europeană a migrației și a refugiaților; ia act de efortul susținut și solicită să se îmbunătățească și mai mult sistemul de azil și gestionarea migrației; încurajează țara să intensifice și să aprofundeze cooperarea regională și parteneriatul cu Frontex, spre beneficiul ambelor părți, în temeiul unui nou acord privind statutul, în vederea dezmembrării rețelelor de trafic de persoane;

35.

subliniază nevoia de a asigura faptul că migranții și refugiații, în special femeile și copiii care solicită azil în țară sau care se deplasează pe teritoriul acesteia, sunt tratați în conformitate cu dreptul internațional și cu dreptul UE;

36.

consideră că este necesar ca autoritățile să își continue și să își intensifice eforturile de combatere a radicalizării islamice și a luptătorilor teroriști străini; solicită punerea în aplicare a acestui obiectiv printr-o cooperare sporită între agențiile de securitate și organizațiile societății civile, liderii religioși, comunitățile locale și alte instituții ale statului din domeniul educației, al sănătății și al serviciilor sociale; solicită monitorizarea continuă de către serviciile de securitate a luptătorilor străini care se întorc în țară, integrarea corespunzătoare a acestora în societate și un schimb constant de informații cu autoritățile din statele membre ale UE și din țările vecine;

37.

solicită îmbunătățirea în continuare a sistemului de justiție care vizează copiii; solicită autorităților competente să prevadă suficiente alocări bugetare pentru punerea în aplicare a legii privind justiția în interesul copilului și să îmbunătățească serviciile de asistență pentru fetele și băieții care sunt victime ale violenței și abuzului și pentru copiii aflați în conflict cu legea;

38.

invită autoritățile maghiare să furnizeze toate informațiile relevante și explicațiile necesare în cazul lui Gruevski, fostul premier al Macedoniei, care a fugit din țara sa, cu ajutorul diplomatic secret al Ungariei, pentru a evita o pedeapsă cu închisoarea; consideră că aceasta este un act de ingerință în afacerile interne ale fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și, în special, un act de dispreț față de sistemul judiciar și statul de drept din această țară; ia act de cererea de extrădare emisă de autoritățile de la Skopje și se așteaptă ca Ungaria să acționeze strict în conformitate cu legislația relevantă națională și internațională răspunzând pozitiv la această cerere.

Drepturile fundamentale și societatea civilă

39.

salută măsurile de îmbunătățire a încrederii interetnice și solicită reexaminarea integrală și transparentă a aspectelor nesoluționate ale punerii în aplicare a ACO; consideră că este esențial să se asigure o afirmare deplină a minorităților etnice în viața publică; solicită adoptarea de măsuri suplimentare pentru a promova includerea minorităților în sistemul de învățământ, în vederea relansării coeziunii sociale și a integrării comunităților;

40.

consideră că procedurile judiciare din Macedonia trebuie să continue în conformitate cu procedurile țării și că Nikola Gruevski trebuie tras la răspundere în cadrul sistemului judiciar din Macedonia; invită Ungaria să respecte independența sistemului judiciar din Macedonia și statul de drept din această țară, să revadă azilul politic acordat lui Nikola Gruevski și să inițieze procedura de extrădare a acestuia autorităților de la Skopje; invită toate părțile vizate să acționeze strict în conformitate cu legislația aplicabilă la nivel național și internațional; subliniază că aceste proceduri judiciare nu trebuie politizate;

41.

salută reformele și eforturile făcute pentru a alinia progresiv cadrul juridic la standardele europene, decizia țării de a deveni observator în cadrul Agenției UE pentru Drepturi Fundamentale și ratificarea majorității instrumentelor internaționale pentru drepturile omului; încurajează punerea în aplicare deplină a standardelor și a documentelor de politică privind drepturile omului, cum ar fi Convenția europeană a drepturilor omului, acordând o atenție deosebită dreptului la un proces echitabil, la libertatea de întrunire și de asociere, la viață, la libertatea de exprimare și la respectarea vieții private și de familie;

42.

constată că adoptarea legii privind utilizarea limbilor reprezintă o realizare importantă și regretă tacticile subversive care vizează subminarea adoptării acesteia în deplină conformitate cu procedurile standard;

43.

salută ratificarea de către această țară, la 23 martie 2018, a Convenției de la Istanbul și o îndeamnă să finalizeze reformele juridice pentru combaterea discriminării și a violenței împotriva femeilor, a fetelor și a copiilor și să continue eradicarea violenței domestice și a violenței bazate pe gen, care sunt încă larg răspândite;

44.

subliniază necesitatea de a asigura autonomia organismelor de supraveghere independente, precum și resurse umane și financiare adecvate pentru aceste organisme; salută rolul Avocatului Poporului în asigurarea respectării drepturilor omului și subliniază necesitatea de a se asigura aplicarea sistematică a deciziilor acestuia;

45.

este în continuare îngrijorat de situația dificilă a persoanelor cu handicap și de discriminarea persistentă împotriva acestora; solicită punerea în aplicare efectivă a instrumentelor și strategiilor existente;

46.

salută măsurile inițiale luate pentru o mai bună prevenire a discriminării și îndeamnă autoritățile să includă în Legea privind prevenirea discriminării și protecția împotriva acesteia orientarea sexuală și identitatea de gen ca motive pentru discriminare; invită autoritățile să aloce un buget adecvat pentru punerea în aplicare a Strategiei naționale pentru egalitate și nediscriminare 2016-2020; îndeamnă autoritățile să abordeze în mod eficace infracțiunile motivate de ură și discursurile de incitare la ură împotriva minorităților, inclusiv a grupurilor vulnerabile precum romii și comunitatea LGBTI, și să pedepsească violența legată de homofobie și transfobie și incitarea la violență; este în continuare îngrijorat de persistența prejudecăților societale și de faptul că în mass-media, pe internet și pe platformele sociale domină discursuri de incitare la ură împotriva persoanelor din comunitatea LGBTI; solicită autorităților să asigure o protecție efectivă și să aplice sancțiuni disuasive și proporționale pentru discursurile de incitare la ură și pentru acțiunile și violența legate de homofobie și transfobie; subliniază nevoia de a se acorda acces la servicii medicale persoanelor transgen; regretă deficiențele persistente în activitatea Comisiei pentru protecția împotriva discriminării; salută înființarea grupului parlamentar multipartit pentru drepturile comunității LGBTI, precum și a grupului parlamentar multipartit pentru drepturile romilor;

47.

solicită strategii și legi pentru drepturile persoanelor care aparțin grupurilor de minorități și ca protecția acestora să fie asigurată pe deplin și sprijinită prin fonduri publice; insistă să se ia măsuri pentru îmbunătățirea educației, a ocupării forței de muncă, a serviciilor medicale, a locuințelor, a accesului la bunuri și servicii și a condițiilor de trai pentru romi, condamnând segregarea școlară și alte forme de discriminare;

48.

salută îmbunătățirea considerabilă a mediului în care funcționează organizațiile societății civile și a consultărilor cu acestea, inclusiv înființarea Consiliului pentru cooperarea cu societatea civilă; subliniază necesitatea de a se consolida cadrul juridic, financiar, administrativ și politic, inclusiv prin legi privind fundațiile și donațiile; evidențiază importanța unei implicări structurate a organizațiilor societății civile prin intermediul unui proces de consultare mai sistematic, mai cuprinzător, nediscriminatoriu și previzibil;

49.

își reiterează sprijinul pentru inițiativa de înființare a Comisiei regionale pentru determinarea faptelor legate de crimele de război și de alte încălcări grave ale drepturilor omului comise pe teritoriul fostei Iugoslavii (RECOM); îndeamnă guvernul să preia inițiativa pentru instituirea acesteia; subliniază importanța acestui proces și a implicării active a tuturor liderilor politici regionali pentru ca RECOM să își înceapă activitatea fără întârziere; atrage atenția asupra coaliției pentru propunerea formulată de RECOM privind planul de acțiune, cu date și repere clare;

50.

salută eforturile sporite ale guvernului de a intensifica procesul de dezinstituționalizare și de reformă a sectorului social; salută angajamentul de a pune capăt plasamentului copiilor în instituții publice de mari dimensiuni și de a crea, în schimb, servicii de îngrijire bazate pe familie și pe comunitate; invită autoritățile să ia de urgență măsuri pentru a stopa incidența tot mai mare a mortalității perinatale și pentru a crea un sistem de analiză a cauzelor acestei tendințe alarmante;

51.

salută parteneriatul dintre guvern și Consiliul național pentru tineret al țării în punerea în aplicare a Garanției pentru tineret ca un mecanism pozitiv de cooperare între tineri și factorii decizionali în formularea și punerea în aplicare a politicilor pentru tineret; invită guvernul să mărească sprijinul financiar destinat organizațiilor pentru tineret și tinerilor, în vederea soluționării problemei reprezentate de exodul creierelor;

Mass-media

52.

subliniază rolul fundamental al mass-mediei independente pentru un mediu democratic și constructiv; ia act de îmbunătățirile modeste înregistrate în peisajul mediatic și în condițiile de relatare independentă a informațiilor; solicită inițiative pentru crearea unui climat favorabil comportamentului profesionist al tuturor actorilor din mass-media, fără nicio influență internă sau externă, precum și jurnalismului de investigație; salută eliminarea publicității sponsorizate de stat în mass-media și acordate pe bază de favoritism politic, aceasta fiind o măsură importantă de promovare a unor condiții de concurență echitabile în acest sector, și solicită garanții suplimentare împotriva politizării mass-mediei; subliniază necesitatea de a se consolida independența și capacitatea organismului de reglementare a mass-mediei și a serviciului public de radiodifuziune; solicită măsuri de îmbunătățire a protecției drepturilor în materie de muncă și a drepturilor sociale ale jurnaliștilor și cere să se garanteze faptul că violența, abuzurile sau amenințările la adresa jurnaliștilor nu vor rămâne nepedepsite;

53.

salută progresele realizate în asigurarea accesului la informații; subliniază necesitatea de a se actualiza reglementările privind serviciile mass-media și accesul la informațiile publice; subliniază necesitatea de a se demonstra lipsa oricărei toleranțe față de amenințările și intimidările la adresa jurnaliștilor și urmărirea efectivă a acestora, prin înregistrarea corespunzătoare și investigarea amănunțită a acestor incidente; condamnă orice formă de discurs de incitare la ură și limbajul provocator; solicită măsuri eficiente pentru a combate aceste fenomene și încălcarea codului de etică al jurnaliștilor în mediul online; atrage atenția, de asemenea, asupra necesității de a reforma fără întârziere sectorul mass-mediei, în vederea consolidării Agenției pentru serviciile de mass-media audio și audiovizuale și a garantării obiectivității și a profesionismului în relatarea informațiilor;

Economia

54.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți mediul de afaceri prin asigurarea consolidării fiscale și a transparenței și fiabilității în materie de reglementare, abordând, în același timp, deficiențele statului de drept, procedurile de reglementare greoaie și inspecțiile arbitrare rămase nesoluționate;

55.

îndeamnă autoritățile să abordeze economia informală de anvergură și problemele persistente legate de evaziunea fiscală și de aplicarea precară a contractelor, care continuă să descurajeze investițiile străine directe; subliniază necesitatea de a pune în aplicare măsuri privind achizițiile publice și controlul financiar intern; constată că este necesar să se îmbunătățească transparența datelor privind cheltuielile publice, achizițiile publice, ajutoarele de stat și utilizarea fondurilor UE; solicită măsuri pentru a îmbunătăți planificarea, programarea și gestionarea capacităților în structurile naționale ale instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA);

56.

solicită guvernului să confere digitalizării o importanță corespunzătoare printre principalele sale priorități transversale; îndeamnă să fie elaborată fără întârziere o agendă digitală pe termen lung, care să conțină, printre altele, o strategie pentru guvernanța electronică, o strategie privind TIC și o strategie națională privind securitatea informatică; subliniază că o agendă digitală cuprinzătoare va consolida mediul economic și performanța economică și va spori transparența și eficiența administrației și a serviciilor publice;

57.

apreciază eforturile guvernului de a îmbunătăți condițiile pentru tineri și de a intensifica participarea tinerilor în politică, de exemplu prin Strategia națională pentru tineret (2016-2025); încurajează guvernul să abordeze rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor prin reducerea decalajului dintre pregătirea tinerilor absolvenți și nevoile societăților private;

58.

îndeamnă guvernul să abordeze șomajul de lungă durată, șomajul în rândul tinerilor și rata scăzută de participare a femeilor la piața forței de muncă într-un mod cuprinzător și inovator; solicită o reformă urgentă în domeniul educației pentru a asigura corelarea competențelor dobândite cu nevoile de pe piața forței de muncă, ceea ce va preveni exodul creierelor; încurajează guvernul să elaboreze o strategie privind competențele digitale și să îmbunătățească alfabetizarea digitală în rândul populației;

59.

reamintește că ultimul recensământ al populației din fosta Republică iugoslavă a Macedoniei a fost efectuat în 2002; subliniază importanța efectuării unui nou recensământ al populației, care este demult necesar, pentru a obține statistici demografice actualizate și realiste în conformitate cu standardele europene;

60.

salută adoptarea de către Parlamentul macedonean a noii Legi privind energia, care transpune cel de al treilea pachet legislativ al UE privind energia, făcând-o compatibilă pe deplin cu Tratatul de instituire a Comunității Energiei; solicită autorităților să se axeze pe reformele de pe piața energiei, asigurând, în același timp, securitatea aprovizionării și diversificarea surselor de energie, în special în ceea ce privește sursele de energie regenerabilă;

61.

ia act de o serie de proiecte de infrastructură în zonele protejate care ar putea avea un impact semnificativ asupra viitoarelor situri Natura 2000; solicită, în acest sens, respectarea recomandării Comitetului permanent al Convenției de la Berna [nr. 184(2015)], prin suspendarea punerii în aplicare a proiectelor pe teritoriul Parcului Național Mavrovo până la încheierea unei evaluări strategice de mediu în deplină conformitate cu legislația UE privind mediul; solicită, în continuare, respectarea Deciziei Comitetului UNESCO privind patrimoniul mondial (40 COM 7B.68) în legătură cu patrimoniul natural și cultural al regiunii Ohrid și efectuarea unei evaluări strategice de mediu globale (SEA) și a unei evaluări a impactului asupra patrimoniului înainte de a realiza alte lucrări suplimentare; solicită dezvoltarea unei strategii naționale privind hidroenergia în conformitate cu legislația UE privind UE;

62.

încurajează fosta Republică iugoslavă a Macedoniei să dezvolte concurența pe piața gazelor naturale și a energiei electrice vizând separarea serviciilor de utilități publice în conformitate cu cel de al treilea pachet al UE privind energia; solicită îmbunătățiri substanțiale în ceea ce privește eficiența energetică, producția de energie din surse regenerabile și lupta împotriva schimbărilor climatice;

63.

salută fosta Republică iugoslavă a Macedoniei pentru ratificarea Acordului de la Paris la 9 ianuarie 2018, întrucât combaterea schimbărilor climatice poate fi eficace doar prin eforturi comune;

64.

salută atitudinea pozitivă a guvernului față de cooperarea regională și relațiile de bună vecinătate și participarea sa activă în inițiativele regionale, cum ar fi Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est, Consiliul de Cooperare Regională, Acordul central european de comerț liber, Grupul celor șase din Balcanii de Vest, Tratatul de instituire a Comunității Energiei, Acordul privind stabilirea unui spațiu aerian comun european, Inițiativa Central Europeană, Inițiativa regională pentru migrație, azil și refugiați și „procesul Brdo-Brijuni”;

65.

salută angajamentele asumate de această țară în ceea ce privește proiectele de conectivitate realizate în cadrul Procesului de la Berlin; constată necesitatea diversificării modurilor de transport prin punerea în aplicare a unor măsuri de reformă a sistemului feroviar, inclusiv prin modernizarea sau construcția de legături feroviare din Skopje către capitalele țărilor învecinate; solicită un progres mai vizibil în ceea ce privește finalizarea conexiunilor feroviare și rutiere pe coridoarele VIII și X;

66.

solicită continuarea facilitării schimburilor comerciale și a activităților vamale și diversificarea exporturilor, inclusiv prin utilizarea potențialului comerțului intraregional; invită Comisia să acorde o derogare acestei țări de la măsurile de salvgardare privind oțelul și aluminiul;

67.

își exprimă îngrijorarea cu privire la nivelul alarmant de ridicat al poluării aerului în Skopje și în alte orașe foarte poluate și invită autoritățile naționale și locale să ia rapid măsuri corespunzătoare pentru a soluționa această urgență, prin măsuri specifice și eficace de monitorizare și îmbunătățire a calității aerului, inclusiv prin îmbunătățirea serviciilor de transport public și prin adoptarea unor planurilor eficace de mobilitate; îndeamnă această țară să-și armonizeze legislația cu acquis-ul în domeniile mediului, naturii și protecției climei; solicită dezvoltarea unor sisteme de gestionare a deșeurilor;

o

o o

68.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Guvernului și Parlamentului fostei Republici iugoslave a Macedoniei.

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/146


P8_TA(2018)0481

Raportul pe 2018 privind Albania

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la Raportul Comisiei privind Albania pe 2018 (2018/2147(INI))

(2020/C 363/21)

Parlamentul European,

având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere UE-Albania,

având în vedere concluziile Consiliului European din 19 și 20 iunie 2003 și Agenda de la Salonic pentru Balcanii de Vest,

având în vedere decizia Consiliului European din 26-27 iunie 2014 de a acorda Albaniei statutul de țară candidată la aderarea la UE,

având în vedere decizia Consiliului Afaceri Externe din 26 iunie 2018,

având în vedere decizia Consiliului European din 28-29 iunie 2018,

având în vedere recomandările Înaltului Comisar pentru Minoritățile Naționale al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) referitoare la proiectul de act legislativ aparținând legislației secundare pentru protejarea minorităților naționale în Albania,

având în vedere declarația din cadrul summitului UE-Balcanii de Vest din 17 mai 2018 și „Agenda priorităților de la Sofia”,

având în vedere cea de a noua reuniune a Consiliului de stabilizare și de asociere dintre Albania și UE, din 15 noiembrie 2017,

având în vedere comunicarea Comisiei din 6 februarie 2018 intitulată „O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest și un angajament sporit al UE în regiune” (COM(2018)0065),

având în vedere comunicarea Comisiei din 17 aprilie 2018 intitulată „Comunicarea din 2018 privind politica de extindere a UE” (COM(2018)0450), însoțită de documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raportul pe 2018 privind Albania” (SWD(2018)0151),

având în vedere recomandările adoptate în urma celei de-a 12-a reuniuni a Comisiei parlamentare de stabilizare și de asociere (CPSA) UE-Albania, desfășurată la Tirana, în perioada 12-13 februarie 2018,

având în vedere rezultatul anchetei din 2017 privind romii marginalizați din Balcanii de Vest, sprijinite de Comisie, de Banca Mondială și de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare,

având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei intitulat „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020”,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Albania,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0334/2018),

A.

întrucât extinderea UE reprezintă în continuare o investiție strategică în pacea, democrația, prosperitatea, securitatea și stabilitatea din Europa;

B.

întrucât Albania a continuat să înregistreze în mod constant progrese în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor politice și a celor cinci priorități majore pentru deschiderea negocierilor de aderare, precum și consolidarea instituțiilor și practicilor democratice;

C.

întrucât Comisia a recomandat deschiderea negocierilor de aderare cu Albania, având în vedere progresele satisfăcătoare înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea celor cinci priorități majore; întrucât negocierile de aderare vor permite un control mai atent din partea UE și reprezintă un puternic catalizator pentru punerea în aplicare a altor reforme și pentru consolidarea instituțiilor și practicilor democratice;

D.

întrucât, la 28 iunie 2018, Consiliul European a aprobat concluziile Consiliului din 26 iunie 2018, stabilind calea de urmat pentru deschiderea negocierilor de aderare în iunie 2019;

E.

întrucât mai există încă probleme și ele trebuie soluționate rapid și cu eficiență, în spiritul dialogului și al cooperării;

F.

întrucât un dialog constructiv între guvern și opoziție cu privire la reformele legate de UE rămâne esențial pentru a înregistra progrese în ceea ce privește programul de reforme în beneficiul cetățenilor și pentru a aduce țara mai aproape de UE;

G.

întrucât în Albania există un sprijin larg din partea publicului pentru procesul de aderare a acestei țări la UE;

H.

întrucât supremația legii reprezintă un o valoare fundamentală pe care se întemeiază UE și care se află în centrul procesului de extindere și al procesului de stabilizare și de asociere totodată; întrucât este nevoie de reforme pentru a face față provocărilor importante pentru care nu s-a găsit un răspuns din acest domeniu, în special în ceea ce privește asigurarea unui sistem judiciar independent, imparțial, responsabil și eficient, combaterea corupției și a criminalității organizate și, precum și protecția drepturilor fundamentale;

I.

întrucât protecția libertății religioase, a patrimoniului cultural și a drepturilor minorităților se numără printre valorile fundamentale ale Uniunii Europene;

J.

întrucât Albania a ratificat toate convențiile fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii, printre care se numără, în special, Convenția privind libertatea sindicală și protecția dreptului sindical din 1948 (nr. 87) și Convenția privind aplicarea principiilor dreptului de organizare și negociere colectivă din 1949 (nr. 98);

K.

întrucât fiecare țară candidată sau potențial candidată este evaluată individual, în funcție de propriile merite, iar viteza și calitatea reformelor sunt cele care determină calendarul de aderare;

L.

întrucât cooperarea regională și relațiile de bună vecinătate sunt esențiale pentru progresul Albaniei în direcția aderării la UE,

1.

salută faptul că Albania și-a intensificat eforturile în această privință, fapt ce a dus la realizarea unor progrese constante cu privire la punerea în aplicare a reformelor necesare în vederea aderării la UE, în special a reformei cuprinzătoare privind justiția; invită Albania să consolideze reformele realizate și să continue să se pregătească pentru a îndeplini obligațiile în vederea aderării la UE aferente tuturor capitolelor;

2.

sprijină pe deplin recomandarea Comisiei de a se deschide negocierile de aderare, în semn de recunoaștere a eforturilor de reformă ale Albaniei; ia act de decizia Consiliului de a reevalua situația în iunie 2019; salută calea clară care a fost trasată pentru inițierea negocierilor de aderare în 2019 și subliniază că procesul de examinare preliminară a început; reamintește că decizia de a deschide negocierile de aderare cu Albania va depinde de realizarea mai multor progrese în procesul de reformă, invită Consiliul să evalueze în mod obiectiv și just progresele înregistrate de această țară și să convoace prima conferință interguvernamentală până la sfârșitul anului respectiv și încurajează Albania să mențină, în acest scop, ritmul reformelor; consideră că deschiderea negocierilor ar contribui la consolidarea democrației și a statului de drept, oferind stimulente suplimentare pentru procesul de reformă și consolidând controlul asupra acestuia;

3.

invită Comisia să aplice abordarea consolidată în cazul capitolelor de negociere 23 (Sistemul judiciar și drepturile fundamentale) și 24 (Justiție, libertate și securitate);

4.

reamintește că este nevoie să se consolideze capacitățile de supraveghere ale Parlamentului Albaniei, inclusiv în procesul de aderare la UE; solicită să se utilizeze mai eficient diferitele mecanisme și instituții de supraveghere, inclusiv comitetele de anchetă; salută adoptarea Codului de conduită al Parlamentului Albaniei, care va îmbunătăți integritatea și transparența procesului parlamentar, precum și încrederea publicului în aceasta; subliniază că, pentru a face ca codul să fie eficace, este nevoie de un mecanism care să asigure respectarea acestuia, inclusiv de sancțiuni; subliniază rolul central al Comisiei pentru integrarea în UE și responsabilitatea Consiliului național pentru integrare europeană în calitate de forum de consultare cu privire la pregătirile pentru aderare; propune să se recurgă mai mult la cooperarea cu Parlamentul Albaniei în cadrul programului Parlamentului European de sprijinire a parlamentelor din țările candidate, pentru a consolida capacitatea Parlamentului Albaniei de a elabora o legislație de calitate, în conformitate cu acquis-ul UE, și de a-și exercita rolul de supraveghere;

5.

evidențiază că este important să se sensibilizeze populația cu privire la procesul de aderare la UE și la rolul instituțiilor UE și al instituțiilor albaneze implicate în acest proces;

6.

îndeamnă să se acționeze și să se ia măsuri legislative și administrative pentru a da curs recomandărilor încă nepuse în practică ale Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului din cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE/ODIHR); subliniază că este necesară o reformă electorală favorabilă incluziunii și oportună, cu scopul de a crește încrederea publicului în procesul electoral; reamintește că trebuie să se acorde atenția cuvenită acuzațiilor de finanțare ilegală și nedeclarată a partidelor politice; salută eforturile depuse de Comisia ad-hoc privind reforma electorală a Parlamentului Albaniei legate de independența și depolitizarea gestionării alegerilor, transparența finanțării campaniei electorale, înregistrarea votanților, cumpărarea voturilor, utilizarea de noi tehnologii de votare și votarea în străinătate și o îndeamnă să ajungă la un consens cu privire la reformele necesare și să le adopte în timp util, înainte de alegerile locale din 2019;

7.

salută legislația revizuită a Albaniei privind finanțarea partidelor politice; reiterează solicitările sale adresate partidelor politice din țară de a-și îndeplini obligația de a asigura excluderea infractorilor de la numirea și alegerea în funcții publice în toate domeniile și la toate nivelurile de guvernare;

8.

reiterează că dialogul politic constructiv, dorința de a ajunge la un compromis, cooperarea sustenabilă între partide și menținerea unui angajament ferm față de punerea în aplicare și consolidarea reformelor legate de toate cele cinci priorități principale sunt esențiale pentru a înregistra progrese în procesul de aderare la UE și pentru buna funcționare a unui regim democratic; salută colaborarea bipartită tot mai intensă și largul consens între partide la care s-a ajuns atunci când a fost vorba de anumite reforme-cheie; încurajează toate forțele politice să depună în continuare eforturi pentru a iniția un dialog politic autentic și a desfășura o cooperare constructivă, sprijinind astfel procesul de reformă; își reiterează convingerea fermă că dialogul politic ar trebui să aibă loc în cadrul instituțiilor democratice; Este foarte preocupat de boicotarea de facto a procesului parlamentar de către opoziție după vacanța de vară din 2018;

9.

subliniază că reforma sistemului judiciar este una dintre solicitările majore ale cetățenilor Albaniei și reprezintă o condiție esențială pentru restabilirea încrederii în statul de drept, în instituțiile publice și în reprezentanții politici; reamintește că eficiența și credibilitatea procesului global de reformă, în special în ceea ce privește combaterea corupției și a criminalității organizate, și punerea în aplicare a drepturilor de proprietate depind de succesul procesului de verificare și de aplicarea continuă și fermă a reformei judiciare;

10.

salută progresele înregistrate în ceea ce privește reforma judiciară care vizează creșterea independenței, a gradului de răspundere, a profesionalismului și a eficienței instituțiilor judiciare ale acestei țări și creșterea încrederii populației în autoritățile judiciare; regretă că administrarea justiției este în continuare lentă și ineficientă; constată că procesul de reevaluare a tuturor judecătorilor și procurorilor a dat deja primele rezultate concrete; salută faptul că majoritatea dosarelor prioritare au fost deja tratate; Invită totuși autoritățile albaneze să accelereze procesul imparțial de verificare, fără a compromite calitatea sau echitatea; subliniază că este important ca procesul de verificare să fie pus în aplicare în conformitate cu cele mai înalte standarde internaționale și încurajează Albania să își continue cooperarea strânsă cu operațiunea internațională de monitorizare; ia act de primele concedieri și de demisiile voluntare ale candidaților înainte de audierea lor; consideră, în acest context, că pregătirea următoarei generații de judecători și procurori este cu atât mai importantă și, prin urmare, regretă că partidele politice din Albania nu au ajuns până în prezent la un acord cu privire la modificările care trebuie aduse legii referitoare la statutul judecătorilor și al procurorilor în ceea ce privește o capacitate mai mare de recrutare și formare; încurajează furnizarea permanentă de resurse financiare și umane corespunzătoare către instituțiile de verificare;

11.

îndeamnă autoritățile albaneze să încheie cât mai curând posibil instituirea noilor autorități judiciare, precum și să repună în funcțiune Curtea Constituțională și Înalta Curte; subliniază că este nevoie să se sprijine funcționarea eficace a acestor instituții prin intermediul unor resurse umane și financiare adecvate;

12.

salută progresele continue înregistrate în direcția instituirii unei administrații publice mai adaptate nevoilor cetățenilor, mai transparente, mai profesioniste și depolitizate, inclusiv la nivel local; solicită punerea în aplicare pe deplin a recomandărilor instituțiilor de supraveghere, precum și a celor ale Avocatului Poporului; ia act, de asemenea, de progresele realizate cu privire la reforma teritorială și de consolidarea într-o mai mare măsură, din punct de vedere administrativ și financiar, a municipalităților nou create, precum și de instituirea Consiliului consultativ pentru îmbunătățirea coordonării dintre administrațiile centrale și cele locale; salută stabilirea de birouri locale ale UE și de coordonatori ai Uniunii;

13.

solicită consolidarea în continuare a capacității administrative a instituțiilor și organismelor responsabile cu punerea în aplicare a reformelor legate de aderare, cu transpunerea legislației UE în legislația națională și cu pregătirile pentru negocierile de aderare la UE;

14.

salută îmbunătățirile semnificative realizate în cadrul juridic și instituțional în vederea prevenirii și eradicării corupției în instituțiile publice, dat fiind că corupția este în continuare un motiv major de îngrijorare; solicită să se depună eforturi suplimentare pentru reducerea corupției care afectează viața de zi cu zi a cetățenilor Albaniei, să se îmbunătățească climatul de investiții și să se garanteze securitatea juridică a investițiilor; subliniază că funcționarii cu rang înalt nu trebuie să beneficieze de un tratament preferențial față de cetățenii obișnuiți în cazul în care sunt puși sub acuzare; invită Albania să recurgă într-o mai mare măsură la anchete financiare și să stabilească o evidență a sechestrărilor și a confiscărilor/recuperărilor de active provenite din infracțiuni legate de corupție, precum și să prezinte rezultate concrete în lupta împotriva traficului de droguri și a spălării de bani;

15.

salută recentele actualizări ale legislației Albaniei de combatere a corupției; subliniază că este nevoie să se finalizeze instituirea Biroului național de investigații, a Tribunalului special și a Parchetului special pentru combaterea corupției și a criminalității organizate; solicită îmbunătățirea în continuare a cooperării interinstituționale și a schimbului de informații între organele de poliție și cele de urmărire penală; salută reevaluarea personalului responsabil de asigurarea respectării legii în temeiul legislației privind controlul forțelor de poliție;

16.

solicită să se acorde o atenție sporită corupției la nivel politic și public-privat; solicită consolidarea bilanțului de investigații proactive, urmăriri penale și condamnări definitive în combaterea corupției și a criminalității organizate, inclusiv la nivel înalt;

17.

salută progresele înregistrate în combaterea criminalității organizate, în special arestarea recentă a membrilor grupului infracțional Bajri, și solicită să se urmărească în continuare obținerea unor rezultate concrete și durabile, inclusiv în domeniul specific al combaterii cultivării și traficului de droguri, prin punerea în aplicare a unor planuri de acțiune împotriva cultivării canabisului;; salută faptul că forțele de poliție albaneze devin tot mai active în lupta împotriva criminalității organizate și consideră că este încurajator faptul că Albania și-a intensificat cooperarea polițienească internațională – ceea ce a condus la operațiuni eficace împotriva rețelelor criminale –, inclusiv în grupuri de lucru comune cu statele membre, consideră că ar trebui îmbunătățită într-o mai mare măsură cooperarea dintre poliție, organele de urmărire penală și alte agenții și organe relevante;

18.

îndeamnă autoritățile albaneze să ia măsuri decisive pentru a neutraliza rețelele infracționale implicate în traficul de droguri, de arme de foc și de ființe umane și să crească nu numai numărul anchetelor și al urmăririlor penale, ci și pe cel al condamnărilor definitive, în special ale membrilor de nivel înalt ai grupurilor de crimă organizată; subliniază că trebuie intensificate eforturile de prevenire a traficului de ființe umane, acordând o atenție deosebită copiilor neînsoțiți și copiilor victime ale traficului, în special în rândul copiilor care trăiesc pe străzi;

19.

reiterează apelul său adresat autorităților albaneze de a asigura în mod efectiv respectarea drepturilor de proprietate și de a înregistra progrese către protejarea acestora, în mod eficace și transparent, ținând seama totodată de înregistrarea proprietăților, de drepturile de restituire și de compensare; solicită realizarea progreselor necesare în ceea ce privește digitalizarea și cartografierea proprietăților; îndeamnă autoritățile albaneze să informeze în mod adecvat cetățenii cu privire la drepturile lor și la posibilitățile de a și le revendica în justiție; subliniază că, pentru garantarea statului de drept și a unui mediu de afaceri atractiv, este important să existe un regim eficace al drepturilor de proprietate;

20.

salută măsurile luate pentru a consolida protecția drepturilor omului, a drepturilor minorităților și a politicilor împotriva discriminării, inclusiv tratamentul egal al tuturor minorităților; salută adoptarea unei legi-cadru privind minoritățile, care a eliminat diferențierea dintre minoritățile naționale și comunitățile etno-lingvistice și a introdus principiul autoidentificării, interzicerea discriminării și dreptul de a păstra cultura, tradițiile și limba maternă; solicită ca această lege să fie pusă în aplicare pe deplin și încurajează Albania să își continue eforturile prin adoptarea legislației secundare necesare pentru legislația-cadru, în conformitate cu standardele europene și cu participarea tuturor părților interesate relevante la elaborarea acesteia; insistă asupra adoptării de măsuri pentru a îmbunătăți în continuare educația, sănătatea, ratele de ocupare a forței de muncă și condițiile de trai în rândul romilor, al egiptenilor balcanici și al altor minorități etnice;

21.

ia act de tensiunile ce au urmat incidentului în care și-a pierdut viața Konstantinos Katsifas, membru al minorității naționale elene și având dublă cetățenie (albaneză și elenă), care a fost împușcat mortal de forțele speciale de poliție albaneze (RENEA) în timpul comemorării din 28 octombrie 2018 de la Bularat a soldaților eleni căzuți pe front în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; face apel la toate părțile să dea dovadă de reținere și se așteaptă ca autoritățile albaneze să cerceteze și să clarifice împrejurările care au condus la acest deces;

22.

salută progresele înregistrate în ceea ce privește creșterea participării femeilor și a reprezentării femeilor în politică, în special prin introducerea sistemului de cote de gen, și reprezentarea egală a femeilor în noul guvern; își reiterează preocuparea în ceea ce privește discriminarea femeilor și a fetelor care aparțin grupurilor dezavantajate și marginalizate, cum ar fi femeile rome (1) și femeile cu dizabilități, lipsa unor măsuri adecvate de protecție a acestora, existența în continuare a unor dispoziții discriminatorii din punctul de vedere al genului într-o serie de legi, accesul dificil al femeilor la justiție, proporția femeilor pe piața informală a muncii, precum și cu privire la cazurile numeroase de violență domestică împotriva femeilor și a copiilor, mai ales a acelora aparținând unor grupuri vulnerabile; solicită un răspuns adecvat la aceste probleme și salută adoptarea rezoluției referitoare la combaterea violenței bazate pe gen și înființarea subcomisiei parlamentare pentru egalitatea de gen;

23.

ia act cu îngrijorare de faptul că femeile care locuiesc în zone rurale și izolate, precum și femeile de etnie romă și egipteană continuă să aibă acces limitat la asistență medicală primară și la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, și nu au adeseori cunoștință despre disponibilitatea unor astfel de servicii; solicită în acest sens autorităților albaneze să asigure o mai bună informare cu privire la astfel de servicii și să se asigure că ele sunt accesibile, abordabile financiar și de calitate;

24.

salută consolidarea cadrului legislativ privind drepturile copiilor prin adoptarea legii privind protecția drepturilor copiilor, a Codului de justiție penală pentru copii și a „Agendei pentru copii 2020”; reamintește că mecanismele instituționale menite să protejeze drepturile copiilor trebuie să fie îmbunătățite în continuare; îndeamnă autoritățile să pună în aplicare legislația secundară privind protecția drepturilor copiilor și justiția pentru minori și solicită să se crească semnificativ alocațiile financiare pentru sistemul de protecție a copilului, în special pentru unitățile de protecție a copilului de la nivel local și regional;

25.

salută climatul de toleranță și cooperare între comunitățile religioase din țară; invită autoritățile albaneze să combată în mod eficace discursul de incitare la ură, precum și excluziunea și discriminarea minorităților, inclusiv a persoanelor LGBTI; salută planurile de acțiune privind egalitatea de gen, adoptate recent de către cinci municipalități albaneze, în conformitate cu Carta europeană pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați la nivel local;

26.

invită autoritățile albaneze să consolideze cooperarea cu organizațiile societății civile, asigurând participarea și consultarea efectivă a publicului pe parcursul procesului decizional și al procesului de aderare la UE, aflat în desfășurare, inclusiv la nivel național și local, consolidând astfel democrația și transparența; atrage atenția asupra necesității de a reforma cadrul juridic și fiscal pentru organizațiile societății civile, precum și pentru finanțarea publică aflată la dispoziția organizațiilor societății civile din domeniul drepturilor omului, al democrației și al statului de drept, inclusiv organizațiile de monitorizare și sensibilizare și cele mici de la nivel local, deoarece sustenabilitatea financiară rămâne o provocare considerabilă pentru foarte multe dintre aceste organizații, procesul de înregistrare actual fiind caracterizat de proceduri de lungă durată și de costuri ridicate, iar sistemul fiscal actual impune o sarcină semnificativă organizațiilor societății civile și îngreunează deopotrivă donațiile din partea întreprinderilor și donațiile individuale; reamintește că o societate civilă care dispune de mijloace de acțiune este o caracteristică esențială a unei democrații dinamice și este importantă din punct de vedere strategic pentru transformarea Albaniei într-un stat membru al UE;

27.

salută semnarea acordului de cooperare dintre guvernul albanez și Comisia internațională pentru persoane dispărute, care îi va permite acesteia să ajute la localizarea și identificarea persoanelor dispărute din perioada comunistă;

28.

invită autoritățile albaneze să își îmbunătățească politicile pentru persoanele cu dizabilități, care continuă să se confrunte cu dificultăți în accesul la educație, la un loc de muncă, la asistență medicală, la servicii sociale și la participarea la procesul decizional;

29.

regretă întârzierile înregistrate în crearea Biroului de Cooperare Regională pentru Tineret (RYCO) de la Tirana; îndeamnă autoritățile să sprijine activitățile RYCO într-o manieră flexibilă, pentru a permite unui număr cât mai mare de tineri să beneficieze de pe urma acestora;

30.

reiterează importanța deosebită a unor servicii mass-media publice și private profesioniste și independente; ia act de progresele parțiale înregistrate în ceea ce privește creșterea independenței autorității pentru mass-media audiovizuală și a radiodifuziunii publice din țară; solicită măsuri pentru îmbunătățirea transparenței financiare a publicității de stat în mass-media; solicită, de asemenea, măsuri de consolidare a protecției drepturilor în materie de muncă și a drepturilor sociale ale jurnaliștilor;

31.

salută înființarea Consiliului pentru mass-media albanez și subliniază rolul său în stabilirea unor standarde etice și profesionale ridicate pentru jurnaliști și mass-media, promovând în același timp independența și libertatea acestora; salută adoptarea codului de etică pentru jurnaliști revizuit, precum și a orientărilor etice pentru mijloacele de comunicare online, și solicită consolidarea principiilor acestora, pentru a menține încrederea publicului, veridicitatea, echitatea, integritatea, independența și responsabilitatea;

32.

îndeamnă autoritățile albaneze să accelereze reformele menite să sporească competitivitatea și să combată economia informală; subliniază că corupția, deficiențele legate de statul de drept și procedurile de reglementare greoaie continuă să împiedice investițiile și dezvoltarea sustenabilă a Albaniei; solicită să se continue îmbunătățirea mediului de afaceri și de investiții, prin asigurarea unui cadru de reglementare și legislativ previzibil, a securității juridice, a statului de drept, a asigurării respectării drepturilor de proprietate și a consolidării sistemului de executare a contractelor, continuând energic consolidarea finanțelor publice și a administrației fiscale;

33.

subliniază că este necesar să se asigure o convergență pozitivă a standardelor sociale în timpul procesului de aderare; salută adoptarea Agendei priorităților de la Sofia, în special faptul că aceasta pune accentul pe dezvoltarea socioeconomică și pe tineri; solicită autorităților albaneze să reanalizeze rolul parteneriatelor public-privat și impactul acestora asupra resurselor comune sau de interes public, cum ar fi autostrăzile, sănătatea, natura și patrimoniul cultural, în conformitate cu obligațiile asumate în cadrul UNESCO; solicită Albaniei să publice criteriile de acordare a asistenței sociale;

34.

își exprimă temerea cu privire la efectele negative asupra ocupării forței de muncă și a procesului de elaborare a politicilor sociale pe care le-ar putea avea desființarea Ministerului Protecției Sociale al Albaniei ca urmare a restructurării guvernamentale; îndeamnă autoritățile albaneze să încurajeze cooperarea cu sindicatele și să consolideze dialogul social; invită să se ia măsuri eficiente pentru a combate rata ridicată a șomajului, în special în rândul tinerilor și al femeilor, și să se prevină munca copiilor; solicită să se îmbunătățească în continuare calitatea educației, asigurându-se în același timp accesul la educație al întregii populații;

35.

felicită Albania pentru că, potrivit Institutului de statistică din Albania (INSTAT), nivelul șomajului a scăzut în această țară; subliniază că trebuie îmbunătățită calitatea sistemului de educație, inclusiv prin mărirea capacității, pentru a asigura dobândirea de abilități și cunoștințe conforme cu nevoile pieței muncii; subliniază necesitatea de a sprijini creșterea pe termen lung prin dezvoltarea capacității de absorbție tehnologică, cercetare, dezvoltare și inovare;

36.

îndeamnă guvernul să modernizeze sistemul educațional, pentru a construi o societate mai favorabilă incluziunii, pentru a reduce inegalitățile și discriminarea și pentru a le conferi tinerilor mijloace mai bune pentru dobândirea de aptitudini și cunoștințe;

37.

salută angajamentele asumate de Albania de a pune în aplicare Agenda privind conectivitatea în cadrul Procesului de la Berlin și adoptarea pachetului privind Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) 2018 care include proiectul de infrastructură importantă din punct de vedere strategic de reconstrucție a portului Durrës, ce consolidează legăturile Albaniei cu Croația și Italia și care oferă vecinilor Albaniei fără ieșire la mare, Kosovo și Macedonia, acces la rutele de transport maritim; îndeamnă autoritățile albaneze să accelereze planificarea și construcția secțiunilor albaneze ale rețelelor transeuropene și să continue armonizarea cadrului juridic cu acquis-ul UE; sprijină propunerea de reducere a taxelor de roaming în Balcanii de Vest pentru a promova un mediu favorabil investițiilor și pieței în drumul către o economie digitală; constată 40 % din populația Albaniei locuiește în zonele rurale, dar numai 1 % din această populație este conectată la internet;

38.

reiterează importanța îmbunătățirii infrastructurii publice în țările din Balcanii de Vest și cu statele membre ale UE; recomandă autorităților să accelereze realizarea proiectelor majore de infrastructură, precum legăturile feroviare și autostrada modernă dintre Tirana și Skopje, în cadrul coridorului VIII;

39.

își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la anumite proiecte economice care au avut efecte negative grave asupra mediului în zone protejate, cum ar fi stațiunile turistice foarte mari și centralele hidroelectrice de-a lungul râurilor Vjosa și Valbona; recomandă Albaniei să își reexamineze strategia privind energia din surse regenerabile și să își reducă dependența de energia hidroelectrică pentru a produce energie; Solicită, prin urmare, autorităților să se studieze investiții în proiecte din domeniul surselor regenerabile de energie în afară de energia hidroelectrică; Îndeamnă autoritățile să crească calitatea evaluărilor strategice de mediu, a evaluărilor impactului asupra mediului și a consultărilor publice cu privire la aceste proiecte, ținând seama de părerile comunităților locale; îndeamnă Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și Banca Europeană de Investiții (BEI) să își reanalizeze sprijinul pentru proiectele de hidrocentrale în cazul în care acestea nu dispun de serioase evaluări de mediu strategice și de evaluări ale impactului asupra mediului ex ante; subliniază necesitatea de a se asigura că proiectul gazoductului transadriatic (TAP) este conform cu aspectele de mediu și sociale ale acquis-ului; își reiterează apelul adresat Albaniei de a pune în aplicare măsurile relevante de gestionare a deșeurilor și de a se alinia la acquis-ul UE în domeniul mediului;

40.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Albania rămâne țara din Balcanii de Vest din care se înregistrează cele mai multe intrări și șederi ilegale în statele membre, precum și cele mai multe solicitări de azil neîntemeiate adresate statelor membre; solicită să se intensifice măsurile luate în ultimele luni pentru a combate în mod eficient fenomenul cererilor de azil neîntemeiate în UE, precum și sosirile de minori neînsoțiți, inclusiv cauzele care stau la baza acestora; încurajează măsurile concrete de stimulare a ocupării forței de muncă, în special în rândul tinerilor, măsurile privind educația, condițiile de trai și sănătatea; solicită autorităților albaneze să instituie sisteme care să sprijine reintegrarea efectivă a familiilor și a copiilor la întoarcerea lor în țară;

41.

salută măsurile luate pentru a se ajunge la un acord privind cooperarea operațională dintre Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și Albania, prima țară din regiune cu care s-a încheiat un astfel de acord, și încurajează continuarea cooperării la nivel operațional;

42.

invită guvernul Albaniei să respecte dispozițiile articolului 3 din Convenția europeană de extrădare, emise de Consiliul Europei, și ale articolului 19 din Carta drepturilor fundamentale a UE și să nu permită nicio extrădare în caz de infracțiuni de natură politică sau în cazul în care persoana respectivă poate fi supusă torturii sau unui tratament inuman în țara care solicită extrădarea;

43.

felicită Albania pentru succesul eforturilor sale de a împiedica fluxul de luptători străini; salută relațiile de cooperare regională stabilite pentru combaterea potențialelor amenințări teroriste; reafirmă că este necesar să se adopte măsuri suplimentare pentru a întrerupe fluxurile financiare destinate finanțării terorismului, pentru a consolida mecanismele de prevenire și monitorizare care implică societatea civilă și comunitățile religioase, precum și pentru a combate în mod eficace radicalizarea din mediul online; reiterează necesitatea de a îmbunătăți și mai mult programele de reintegrare a persoanelor returnate și a familiilor acestora și de prevenire a radicalizării în închisori, inclusiv prin întărirea implicării societății civile și a comunităților religioase;

44.

solicită o cooperare mai strânsă între Albania și UE cu privire la probleme legate de criminalitatea cibernetică și apărarea cibernetică;

45.

salută participarea activă a Albaniei la Procesul de la Berlin, la inițiativa celor șase țări din Balcanii de Vest și la alte inițiative regionale, precum și contribuția sa la consolidarea profilului Consiliului de Cooperare Regională; salută semnarea unei declarații comune privind cooperarea regională și relațiile de bună vecinătate în cadrul Procesului de la Berlin; salută rolul proactiv al Albaniei în promovarea cooperării regionale și a relațiilor de bună vecinătate cu alte țări implicate în procesul de aderare și cu statele membre învecinate și subliniază faptul că relațiile bune reprezintă o parte esențială a procesului de extindere; salută lansarea oficială a Fondului pentru Balcanii de Vest, care ar trebui să promoveze valorile comune și să dezvolte cooperarea regională între cetățeni, societatea civilă și instituțiile din regiunea Balcanilor de Vest; salută înființarea, la Tirana, a Camerei comune de comerț Albania-Serbia și încurajează întărirea cooperării comerciale și de afaceri în regiune; salută eforturile continue de a consolida cooperarea regională, în special în domeniul protecției mediului, așa cum s-a stabilit în cadrul inițiativei Trilaterala adriatică; reamintește că ar trebui evitate declarațiile și acțiunile care ar putea avea un impact negativ asupra relațiilor de bună vecinătate;

46.

își reiterează sprijinul pentru inițiativa de înființare a Comisiei regionale pentru determinarea faptelor legate de toate victimele crimelor de război și de alte încălcări grave ale drepturilor omului comise pe teritoriul fostei Iugoslavii (RECOM); îndeamnă guvernul Albaniei să conducă înființarea acesteia; subliniază importanța acestui proces și a implicării active a tuturor liderilor politici regionali pentru ca aceasta să-și poată începe activitatea fără întârziere; atrage atenția asupra propunerii de plan de acțiune a Coaliției pentru RECOM, care conține date și puncte de referință clare;

47.

felicită călduros Albania pentru eforturile sale permanente de a se alinia pe deplin tuturor pozițiilor și declarațiilor UE exprimate în contextul politicii externe și de securitate comune; invită Albania să se alinieze la poziția comună a UE privind integritatea Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale și să renunțe la acordul bilateral de imunitate încheiat cu Statele Unite ale Americii; felicită Albania pentru participarea activă la misiunile militare de gestionare a crizelor în cadrul politicii de securitate și apărare comune, precum și pentru contribuția sa la misiunile NATO de importanță strategică pentru UE;

48.

îndeamnă autoritățile albaneze să utilizeze cât mai eficace fondurile UE în toate regiunile țării; invită Comisia să garanteze o condiționalitate strictă a fondurilor IPA și să evalueze, în cadrul rapoartelor sale de țară, eficacitatea sprijinului IPA acordat Albaniei, în special în cazul priorităților-cheie și a proiectelor relevante;

49.

ia act de atmosfera constructivă din cadrul celei de-a 12-a reuniuni a Comisiei parlamentare de stabilizare și de asociere UE-Albania, desfășurată la Tirana, în perioada 12-13 februarie 2018; ia act de îmbunătățirea cooperării dintre reprezentanții majorității și cei ai opoziției din Comisia parlamentară de stabilizare și de asociere UE-Albania; subliniază că este important să se continue colaborarea între partide în cadrul proceselor de reformă pentru aderarea la UE;

50.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și Guvernului și Parlamentului Albaniei.

(1)  Cuvântul „romi” este utilizat drept termen generic care include diferite grupuri înrudite, indiferent dacă sunt sedentari sau nu, cum ar fi romii, așkalii, egiptenii balcanici etc., care pot fi diferite în cultură și stil de viață.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/155


P8_TA(2018)0482

Raportul pe 2018 privind Muntenegru

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la Raportul Comisiei pe 2018 privind Muntenegru (2018/2144(INI))

(2020/C 363/22)

Parlamentul European,

având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere UE-Muntenegru, în vigoare de la 1 mai 2010,

având în vedere declarația din cadrul summitului UE-Balcanii de Vest din 17 mai 2018 și „Agenda priorităților de la Sofia”,

având în vedere cea de a patra reuniune a Consiliului de stabilizare și de asociere UE-Muntenegru, desfășurată la 25 iunie 2018,

având în vedere aderarea Muntenegrului la NATO la 5 iunie 2017,

având în vedere ratificarea de către parlamentele din Muntenegru și Kosovo a Acordului de delimitare a frontierelor între Muntenegru și Kosovo,

având în vedere comunicarea Comisiei din 6 februarie 2018 intitulată „O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest și un angajament sporit al UE în regiune” (COM(2018)0065),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 aprilie 2018 intitulată „Comunicarea din 2018 privind politica de extindere a UE” (COM(2018)0450), însoțită de documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raportul pe 2018 privind Muntenegru” (SWD(2018)0150),

având în vedere evaluarea Comisiei din 17 aprilie 2018 privind programul de reforme economice din Muntenegru (2018-2020) (SWD(2018)0131) și concluziile comune ale Consiliului din 25 mai 2018 privind dialogul economic și financiar dintre UE și Balcanii de Vest,

având în vedere rapoartele misiunii de observare a alegerilor a Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR) și declarația delegației Parlamentului European de observare a alegerilor, cu privire la alegerile prezidențiale din 15 aprilie 2018,

având în vedere declarația și recomandările adoptate în urma celei de-a 15-a reuniuni a Comisiei parlamentare de stabilizare și de asociere (CPSA) UE-Muntenegru, desfășurată la Podgorica, în perioada 16-17 iulie 2018,

având în vedere rezultatul anchetei din 2017 privind romii marginalizați din Balcanii de Vest, realizate de Comisie, de Banca Mondială și de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare,

având în vedere Procesul de la Berlin lansat la 28 august 2014,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Muntenegru,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0339/2018),

A.

întrucât fiecare țară candidată sau potențial candidată este evaluată individual, în funcție de propriile merite, iar viteza și calitatea reformelor sunt cele care determină calendarul de aderare;

B.

întrucât Muntenegru este în prezent cea mai avansată țară în procesul de negociere, cu 31 de capitole deschise din cele 35 de capitole din acquis-ul comunitar al UE, trei dintre acestea fiind închise provizoriu;

C.

întrucât un dialog constructiv între forțele politice interne și cu țările învecinate este esențial pentru a se înregistra în continuare progrese în cadrul procesului de aderare la UE;

D.

întrucât Muntenegru și-a menținut angajamentul față de crearea unei economii de piață funcționale și a continuat să pună în aplicare obligațiile prevăzute în Acordul de stabilizare și de asociere (ASA);

E.

întrucât Muntenegru beneficiază de asistență de preaderare în cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II);

F.

întrucât Muntenegru trebuie să continue consolidarea, printre altele, a capacității de control, a instituțiilor parlamentare și legislative, a transparenței instituționale, a statului de drept și a independenței puterii juridice, a gestionării pe plan intern a cazurilor de crime de război, a integrității procesului electoral, a libertății mass-media și a luptei împotriva corupției, a criminalității organizate și a economiei informale,

1.

salută implicarea continuă a Muntenegrului în procesul de integrare în UE și progresele continue și satisfăcătoare în ansamblu, ce se bucură de un sprijin public masiv pentru această decizie strategică;

2.

subliniază că o implementare și aplicare riguroase a reformelor rămân un indicator-cheie pentru un proces de integrare reușit; invită Muntenegru să îmbunătățească planificarea, coordonarea și monitorizarea implementării noii legislații și a noilor politici și solicită implementarea la timp a criteriilor de referință interimare pentru capitolele 23 și 24;

3.

salută evaluarea efectuată de Comisie, astfel cum se precizează în comunicarea sa din 6 februarie 2018 referitoare la strategia privind Balcanii de Vest, că, dacă există voință politică clară, însoțită de realizarea de reforme reale și susținute și de soluționarea definitivă a disputelor cu vecinii, Muntenegru ar putea fi pregătit pentru integrarea în UE în 2025;

4.

invită Comisia și Consiliul să asigure alocarea unor fonduri suficiente în următorul cadru financiar multianual pentru a acoperi posibilitatea aderării Muntenegrului la Uniunea Europeană, așa cum se subliniază în Strategia pentru Balcanii de Vest;

Democratizarea

5.

reamintește tuturor partidelor politice că un angajament politic constructiv depinde de buna funcționare a parlamentului, în care toți oamenii politici își asumă responsabilitatea față de alegători prin îndeplinirea mandatului în parlament; salută faptul că cele mai multe partide de opoziție au revenit în parlament, după un boicot parlamentar de lungă durată; îndeamnă toate celelalte partide politice să revină în parlament și să depună eforturi mai concertate pentru a iniția un veritabil dialog politic, pentru a se asigura că dispune de mijloacele necesare pentru a-și exercita pe deplin rolul de legiuitor și de control, restabilind astfel un proces democratic funcțional;

6.

solicită punerea în aplicare a legislației privind participarea publică și politică a femeilor și minorităților, în special a romilor (1), inclusiv prin facilitarea participării femeilor aparținând minorităților în procesele de luare a deciziilor și ocuparea de posturi în administrația publică și în alte instituții publice;

7.

solicită conducerii politice a Muntenegrului să se concentreze asupra problemelor încă existente legate de statul de drept, libertatea mass-media, corupție, spălare de bani, crimă organizată și violența asociată acesteia și să acorde prioritate rezolvării acestor probleme;

8.

constată că libertățile fundamentale au fost respectate în ceea ce privește alegerile prezidențiale din aprilie 2018; solicită guvernului să colaboreze cu partidele din opoziție și cu societatea civilă pentru a aborda în mod cuprinzător deficiențele identificate de BIDDO al OSCE și să pună în aplicare pe deplin recomandările prioritare ale misiunii de observare a alegerilor prin adoptarea legislației naționale în curs și pentru a consolida transparența și profesionalizarea administrației electorale, în vederea îmbunătățirii încrederii publice în procesul electoral; solicită ca alegerile locale să aibă loc simultan în întreaga țară și solicită sporirea calității și a transparenței acestora; solicită insistent consolidarea dispozițiilor privind transparența finanțării partidelor politice;

9.

solicită investigații complete privind toate neregulile electorale acuzate; îndeamnă, încă o dată, să se acorde cuvenita atenție așa-numitei „afaceri a ascultărilor ilegale” din 2012; invită Agenția anticorupție să intensifice monitorizarea posibilelor abuzuri de resurse publice comise de partide politice;

10.

își manifestă îngrijorarea cu privire la decizia parlamentului muntenegrean de a o demite pe Vanja Ćalović Marković din Consiliul Agenției pentru prevenirea corupției; îndeamnă la o transparență deplină în gestionarea cazului;

Statul de drept

11.

ia act de rolul central jucat de către Curtea de Conturi, de Agenția anticorupție, de Comisia de control al achizițiilor publice, de Agenția pentru concurență și Autoritatea pentru ajutoarele de stat în ceea ce privește combaterea criminalității organizate și a corupției; salută continuarea reformelor care vizează îmbunătățirea capacității și a independenței acestor instituții, dar constată necesitatea de a îmbunătăți eficiența, de a îmbunătăți evidența, de a încuraja prevenirea corupției inclusiv prin sancțiuni adecvate și de a elimina obstacolele rămase în calea realizării independenței depline a acestora;

12.

ia act de progresele înregistrate în consolidarea capacității de investigare a Agenției anticorupție în materie de finanțare a campaniilor; subliniază necesitatea de a îmbunătăți totuși încrederea în agenție și în reputația acesteia, lucru care ar putea fi realizat prin îndepărtarea și mai mare a acesteia de orice influență politică;

13.

salută eforturile depuse pentru a îmbunătăți transparența administrației publice și schimbul de informații, însă încurajează crearea unei administrații publice orientate către cetățeni, depolitizate și profesioniste; salută creșterea eficienței activității Ombudsmanului; evaluări mai bune ale impactului legislativ, rapoarte de audit cuprinzătoare și consultări publice largi în privința proiectelor de lege; subliniază importanța cooperării cu organizațiile societății civile și a accesului liber la informații în scopul combaterii eficace a corupției și încurajează o revizuire a modificărilor legislative efectuate în mai 2017; recomandă optimizarea resurselor și a capitalului uman în administrația publică;

14.

salută progresele considerabile făcute de Muntenegru în domeniile e-guvernării și e-participării, domenii în care Muntenegru se situează între primele 25 de țări, potrivit studiului ONU privind e-guvernarea din 2016; solicită guvernului muntenegrean să mențină acest ritm al reformelor în domeniu, pentru a crește în continuare eficiența și accesibilitatea administrației publice;

15.

salută progresele moderate înregistrate în ceea ce privește îmbunătățirea independenței, a transparenței, a responsabilității, a profesionalismului și a eficienței instituțiilor judiciare; solicită măsuri de protecție împotriva interferențelor politice și o aplicare coerentă a codurilor de etică și a măsurilor disciplinare; salută numirea, pentru prima oară sub noul sistem de recrutare, de noi judecători și procurori;

16.

ia act de necesitatea de a se accelera procedurile judiciare privind presupusa tentativă de lovitură de stat din octombrie 2016, asigurându-se pe deplin cooperarea judiciară cu țări terțe; salută decizia de a difuza în mod public procesul în interesul transparenței;

17.

salută amendamentele aduse legii privind Consiliul Judiciar adoptată la 29 iunie 2018, prin care se permite continuarea funcționării normale a Consiliului Judiciar; constată că aceste amendamente au fost adoptate în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneția; subliniază că aceste modificări privind alegerea în Consiliu a unor membri nespecialiști sunt doar o soluție temporară; îndeamnă nou-înființatul grup de lucru ad hoc al parlamentului să rezolve rapid această problemă;

18.

se declară preocupat de creșterea cazurilor de violență și asasinate legate de criminalitatea organizată, cu un efect negativ asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor; salută faptul că autoritățile au identificat acest aspect, dar solicită măsuri preventive mai stringente, inclusiv utilizarea confiscării activelor fără necesitatea condamnării prealabile; salută cercetarea, urmărirea penală și pronunțarea de condamnări în cazurile de corupție la nivel înalt; recunoaște, cu toate acestea, că acest istoric trebuie consolidat în continuare, în special în ceea ce privește spălarea banilor și traficul de persoane;

19.

solicită să se realizeze progrese în prevenirea conflictelor de interese și îmbogățirea ilicită a funcționarilor publici, inclusiv la nivel local; solicită autorităților să intensifice confiscarea activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni, să avanseze cu anchetarea averilor nejustificate și să ia noi măsuri care să conducă la eliminarea bandelor infracționale și a legăturilor dintre crima organizată, mediul de afaceri și viața politică; în același timp, denunță practica de a aplica sancțiuni sub nivelul minim legal, deoarece acest fapt are un efect contraproductiv asupra prevenirii faptelor de corupție;

20.

reamintește că Muntenegru trebuie să facă în continuare eforturi pentru a garanta protejarea efectivă a dreptului de proprietate, în conformitate cu acquis-ul UE și cu standardele internaționale în materie de drepturile omului; îndeamnă autoritățile statului să asigure proceduri echitabile într-un termen rezonabil în aplicarea cadrului juridic național existent, inclusiv în domeniul drepturilor de proprietate și al restituirii proprietăților. ia act de faptul că un regim solid, nediscriminatoriu și stabil al drepturilor de proprietate este o condiție prealabilă pentru câștigarea încrederii cetățenilor și investitorilor externi;

Paza frontierelor și migrația

21.

ia act de faptul că Muntenegru s-a dovedit până în prezent în măsură să soluționeze cererile de azil, dar subliniază că trebuie să se realizeze noi progrese; încurajează Muntenegru să lucreze în strânsă cooperare cu Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă pentru îmbunătățirea pazei frontierelor în conformitate cu dispozițiile europene, pentru abordarea migrației neregulamentare și pentru eliminarea rețelelor de introducere ilegală de migranți; solicită intensificarea eforturilor și a cooperării transfrontaliere pentru a preveni și a elimina rețelele de crimă organizată legate de traficul de persoane, de droguri și de tutun; subliniază îngrijorările care persistă privind comerțul ilicit cu tutun în Muntenegru, în special în zonele de liber schimb; solicită Comisiei să continue să susțină Muntenegrul să își controleze zonele de liber schimb și să combată comerțul ilicit;

22.

regretă lipsa progreselor în ceea ce privește combaterea traficului de persoane și îndeamnă să se acorde o atenție deosebită prevenirii prostituției organizate și a cerșetoriei forțate a copiilor; subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare în ceea ce privește identificarea victimelor și accesul acestora la asistență, despăgubiri și măsuri de protecție; invită Muntenegru să acorde o protecție eficace victimelor traficului de persoane și să acorde o atenție deosebită reabilitării copiilor care sunt victime ale traficului de persoane și femeilor și fetelor de etnie romă, ca urmare a circumstanțelor vulnerabile în care se găsesc din cauza sărăciei și a marginalizării;

Mass-media

23.

se declară din ce în ce mai preocupat de situația libertății de exprimare și a libertății mass-media, trei rapoarte succesive ale Comisiei notând „niciun progres”; reamintește că capitolul 23 a fost deschis în decembrie 2013 și că progresele înregistrate în acest capitol și în capitolul 24 decid ritmul de ansamblu al negocierilor; condamnă în termenii cei categorici intimidările, campaniile de denigrare și atacurile verbale și fizice îndreptate împotriva jurnaliștilor; ia act de cele șapte cazuri de atacuri împotriva jurnaliștilor înregistrate în 2017; îndeamnă guvernul să se asigure că jurnaliștii sunt protejați în practică; solicită să se ia măsuri suplimentare pentru a asigura independența mass-media și a jurnaliștilor și să încurajeze colectarea sistematică a datelor privind amenințările la adresa jurnaliștilor; ia act de faptul că Delegația UE în Muntenegru urmărește îndeaproape situația;

24.

este preocupat în mod deosebit de atacul din 8 mai 2018 împotriva jurnalistului Olivera Lakić de la „Vijesti” și solicită inițierea unei anchete atente în acest caz; consideră inacceptabil faptul că nu se constată evoluții noi în ceea ce privește anchetarea cazurilor vechi de violență împotriva jurnaliștilor; invită autoritățile să condamne ferm toate atacurile împotriva jurnaliștilor și să promoveze măsuri de protecție a jurnaliștilor și de combatere a impunității;

25.

regretă actuala presiune financiară și editorială asupra serviciului public de radiodifuziune din Muntenegru (RTCG) și asupra Agenției pentru mijloacele electronice de informare; îndeamnă aplicarea de măsuri de garantare împotriva influențelor politice și comerciale necuvenite și asigurarea deplinei transparențe în materie de mediatizare a politicii publice în mass-media; reiterează necesitatea ca RTCG și toate celelalte instituții media să fie protejate de influențe politice neavenite; îndeamnă autoritățile de stat să furnizeze atât autorităților de reglementare a mass-mediei, cât și organismului public de radiodifuziune fonduri suficiente pentru a garanta autonomia financiară și independența lor, esențiale pentru o presă sănătoasă în timpul campaniilor electorale; regretă schimbările efectuate în consiliul de conducere a RTCG și demiterea Directoarei generale a acestuia, dna Andrijana Kadija; consideră că concedierile anticipate ar trebui să fie permise numai în situații limitate;

26.

avertizează că lipsa unei autonomii financiare a presei conduce la polarizarea și dependența politică a acesteia; consideră că se impune o alocare transparentă și nediscriminatorie a fondurilor publice destinate publicității și invită autoritățile să ia în considerare forme alternative de subvenții indirecte pentru a încuraja independența mass-media;

27.

subliniază rolul Agenției pentru mijloacele electronice de informare și al unei autoreglementări eficace în asigurarea celor mai înalte standarde de etică în mass-media din Muntenegru și în reducerea numărului de cazuri de defăimare; ia act de faptul că situația precară a jurnaliștilor subminează calitatea și profesionalismul presei;

Societatea civilă și drepturile omului

28.

subliniază rolul esențial pe care organizațiile societății civile îl au în ceea ce privește îmbunătățirea modului de funcționare a instituțiilor statului, precum și în combaterea corupției și a criminalității organizate; condamnă în termenii cei mai fermi intimidările și inacceptabila campanie de denigrare împotriva organizațiilor societății civile care au criticat progresul redus sau lipsa acestuia în domenii foarte importante ce țin de statul de drept;

29.

solicită o atenție sporită la elaborarea și punerea în aplicare a legislației în domenii care afectează spațiul societății civile, pentru a asigura faptul că legislația nu împovărează în mod disproporționat organizațiile societății civile, nu are un impact discriminatoriu asupra spațiului societății civile și nu îl restrânge; subliniază nevoia disponibilității fondurilor publice pentru organizațiile societății civile care activează în domeniul drepturilor omului, al democrației și al statului de drept, inclusiv pentru organizațiile de supraveghere și susținere a drepturilor omului și pentru organizațiile locale de mici dimensiuni; consideră că organizațiile societății civile ar trebui să fie libere să primească finanțare de la alți donatori, cum ar fi donatorii privați, organizațiile, organismele sau agențiile internaționale;

30.

ia act de modificările aduse legii ONG-urilor care își propune să îmbunătățească finanțarea acestora din fonduri publice și recomandă o adoptare rapidă a legislației secundare necesare; își reiterează apelul pentru consultări sistematice, largi, oportune și veritabile cu societatea civilă și cu publicul larg cu privire la reformele legislative cheie legate de UE, inclusiv punerea lor în aplicare la nivel local, pentru a spori caracterul democratic al procesului de luare a deciziilor și transparența; recomandă îmbunătățirea cadrului de reglementare financiară pentru organizațiile societății civile prin furnizarea de resurse suplimentare și stabilirea unor norme clare privind mecanismele guvernamentale de consultare a organizațiilor societății civile;

31.

salută armonizarea legislativă în curs privind drepturile fundamentale; solicită consolidarea cadrului instituțional de protecție a drepturilor, inclusiv în caz de rele tratamente aplicate de către autoritățile de aplicare a legii, în caz de intimidare și de atacuri fizice; solicită actualizarea legislației privind libertatea convingerilor religioase;

32.

salută eforturile întreprinse până în prezent privind punerea în aplicare a Convenției de la Istanbul, dar solicită insistent îmbunătățiri în aplicarea și monitorizarea protecției drepturilor omului, inclusiv prin combaterea violenței împotriva femeilor și copiilor; solicită, prin urmare, o punere în aplicare efectivă a politicilor privind drepturile fundamentale, în special în ceea ce privește egalitatea de gen, dreptul la integrarea socială a persoanelor cu dizabilități, drepturile copiilor și drepturile romilor, prin asigurarea unor alocări bugetare și resurse adecvate pentru punerea în aplicare a politicilor și pentru creșterea capacităților instituțiilor responsabile; solicită autorităților să ia măsurile necesare pentru a împiedica căsătoriile timpurii forțate;

33.

îndeamnă Muntenegru să asigure punerea în aplicare integrală și în timp util a legislației privind egalitatea de gen și combaterea discriminării și să monitorizeze efectul acesteia asupra femeilor care provin din grupuri sociale defavorizate și marginalizate; invită Muntenegru să asigure accesul neîngrădit al tuturor femeilor la justiție, să acorde asistență juridică gratuită femeilor care au fost victime ale violenței de gen, acordând o atenție specială femeilor de etnie romă, femeilor cu dizabilități și femeilor care trăiesc în zone rurale și izolate; invită Muntenegru să consolideze rolul și capacitatea autorităților competente, astfel încât acestea să fie mai bine pregătite să se ocupe de protecția și reabilitarea victimelor și să lucreze în mod proactiv cu bărbații pentru a nu comite acte de violență împotriva femeilor; îndeamnă Muntenegru să sporească numărul și capacitatea adăposturilor administrate de stat;

34.

solicită autorităților din Muntenegru să îmbunătățească în continuare climatul de incluziune și toleranță în societate și să ia măsuri eficace împotriva discursului de incitare la ură, a excluziunii sociale și a discriminării minorităților; ia act de faptul că Muntenegru nu s-a aliniat încă pe deplin Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități; încurajează autoritățile competente să continue să își intensifice eforturile pentru a proteja drepturile persoanelor LGBTI; este în continuare îngrijorat cu privire la problemele de acceptare a diversității sexuale în societatea muntenegreană; își exprimă îngrijorarea cu privire la discriminarea cu care se confruntă femeile și fetele de etnie romă, precum și la faptul că romii marginalizați au acces limitat la oportunitățile privind orice aspect al dezvoltării umane, după cum reiese din rezultatele unui studiu realizat în 2017 cu privire la această chestiune; subliniază importanța consolidării sectorului IMM-urilor și a acordării de sprijin prin intermediul unei mai bune legiferări și al punerii în aplicare a politicii industriale;

35.

constată continuarea progreselor în îmbunătățirea situației minorităților; solicită respectarea identității multietnice a zonei golfului Kotor și depunerea de eforturi pentru protejarea acesteia;

36.

îndeamnă Muntenegru să lanseze campanii publice de sensibilizare pentru a combate discriminarea și violența împotriva persoanelor LGBTI și să asigure anchetarea și urmărirea penală corectă a infracțiunilor săvârșite împotriva acestora;

37.

îndeamnă Muntenegru să lanseze campanii publice de sensibilizare pentru a încuraja raportarea violenței domestice împotriva femeilor și a fetelor, să crească numărul de judecători bine pregătiți și care iau în considerare dimensiunea de gen, să asigure anchetarea și urmărirea penală adecvată a infracțiunilor și să asigure victimelor servicii de asistență, consiliere și reintegrare;

Economie, politici sociale, ocuparea forței de muncă și educație

38.

salută progresele înregistrate de Muntenegru în asigurarea stabilității macroeconomice și a consolidării fiscale și solicită transparență bugetară, ocuparea forței de muncă și un mediu de afaceri adecvat; subliniază că corupția, economia informală, deficiențele legate de statul de drept și procedurile de reglementare greoaie continuă să împiedice investițiile și creșterea economică; subliniază că modelul social european necesită un dialog cu toate părțile interesate din domeniul economic, inclusiv cu sindicatele;

39.

solicită să se realizeze întregul potențial oferit de instrumentele digitale în materie de cadastru, facturare și eliberarea autorizațiilor de construire; ia act de necesitatea de a accelera dezvoltarea serviciilor de acces în bandă largă pentru întreprinderi și gospodării; subliniază că este necesar un cadru de interoperabilitate la nivel guvernamental pentru a sprijini și mai mult digitalizarea și simplificarea procedurilor administrative și de afaceri; salută implementarea în curs a înregistrării electronice online a întreprinderilor;

40.

salută modificările de reglementare în domeniul educației și eforturile de creștere a înscrierii în învățământul preșcolar, inclusiv a copiilor din medii defavorizate și subliniază importanța unei abordări cuprinzătoare a dezvoltării copiilor în primii ani de viață; îndeamnă autoritățile să abordeze rata ridicată a șomajului pe termen lung în rândul tinerilor și al femeilor, inclusiv prin evaluări de impact din perspectiva genului acolo unde este necesar; ia act de pregătirea unei Cărți albe pentru promovarea angajării tinerilor, în cooperare cu Organizația Internațională a Muncii; subliniază necesitatea introducerii unor măsuri active pe piața muncii, îndeosebi pentru femeile care sunt afectate în mod negativ de abrogarea prestațiilor sociale;

41.

remarcă faptul că partenerii sociali ar trebui să fie consultați efectiv și sistematic în legătură cu probleme privind ocuparea forței de muncă și afacerile sociale; subliniază necesitatea consolidării în continuare a capacităților Consiliului Social; salută adoptarea de normative în domeniul sănătății și securității la locul de muncă, dar rămâne îngrijorat de procentajul mare al accidentelor de muncă mortale și de numărul mic de inspectori de muncă;

42.

salută participarea consolidată a Muntenegrului la programul Erasmus + și își exprimă sprijinul pentru propunerea Comisiei de a dubla bugetul Erasmus +; încurajează o mai bună coordonare în ceea ce privește aspectele transversale care afectează ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, integrarea, cetățenia activă, voluntariatul și educația;

Mediul, energia și transporturile

43.

își exprimă satisfacția satisfacție că, în conformitate cu articolul 1 din constituția sa, Muntenegru este un stat ecologic; salută posibila deschidere a capitolului 27 din acquis pentru negocierile cu Muntenegru în acest an; solicită autorităților să protejeze mai bine cele mai valoroase zone, în special în ceea ce privește biodiversitatea, și să revadă în special proiectele de construcții din sectorul hotelier și hidroenergetic;

44.

subliniază că dezvoltarea turismului și a energiei hidroelectrice, mai ales în zonele protejate, trebuie să îndeplinească standardele de mediu ale UE; își exprimă îngrijorarea cu privire la dezvoltarea nesustenabilă a centralelor hidroelectrice, deoarece multe dintre cele 80 de proiecte de centrale hidroelectrice nu sunt planificate în conformitate cu convențiile internaționale sau legislația UE, în pofida cerințelor de la capitolul 27; îndeamnă exploatarea în continuare a potențialului surselor regenerabile de energie, adoptarea de măsuri privind eficiența energetică și îmbunătățirea gestionării apei și a deșeurilor; salută alinierea reușită între legea cu privire la schimbul transfrontalier de energie electrică și gaz natural, adoptată de Muntenegru în 2016, și cel de-al treilea pachet privind energia; salută alinierea legislativă îmbunătățită a Muntenegrului în materie de eficiență energetică și energie din surse regenerabile, dar îndeamnă autoritățile să alinieze pe deplin legislația națională la Directiva privind energia din surse regenerabile și la Directiva privind performanța energetică a clădirilor;

45.

îndeamnă Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și Banca Europeană de Investiții (BEI) să își revizuiască sprijinul pentru proiectele de hidrocentrale și să suspende finanțarea pentru toate proiectele din zone protejate sau care nu dispun de evaluări solide ex ante ale impactului asupra mediului;

46.

subliniază necesitatea de a pune în timp util la dispoziția publicului larg informații precise cu privire la impactul construirii de autostrăzi asupra râului Tara și solicită încetarea depozitării de deșeuri și a altor activități de modificare a albiei fluviului, în conformitate cu angajamentele asumate de Muntenegru de a ocroti zonele ce se bucură de protecție specială națională și internațională;

47.

își exprimă îngrijorarea cu privire la planul special de amenajare a teritoriului elaborat pentru Parcul Național Lacul Skadar; subliniază că trebuie abandonate proiectele hidroelectrice de mari dimensiuni de pe râul Morača, deoarece acestea au efecte negative semnificative asupra lacului Skadar și a râului Tara, ambele având statutul de zone protejate în temeiul legislației naționale și internaționale;

48.

salută evoluțiile pozitive înregistrate în ceea ce privește alinierea la acquis a legislației naționale muntenegrene privind mediul și schimbările climatice; solicită insistent guvernului muntenegrean să protejeze salina Ulcinj atât la nivel național, cât și la nivel internațional, în conformitate cu recomandările formulate în cadrul studiului finanțat de UE privind protecția acestei saline; subliniază nevoia urgentă ca salina Ulcinj să fie integrată în rețeaua Natura 2000; solicită identificarea și desemnarea zonelor marine protejate;

49.

subliniază participarea proactivă a Muntenegrului și rolul constructiv al acestuia în cooperarea regională și internațională prin intermediul „Procesului de la Berlin” și al inițiativei celor șase din Balcanii de Vest; salută rezultatul summitului UE-Balcanii de Vest, care a avut loc la Sofia, și adoptarea pachetului IPA 2018, care include finanțarea a două proiecte importante de infrastructură: „varianta ocolitoare Budva” de pe coridorul adriatic—ionic și „tronsonul de cale ferată Vrbnica—Bar” de pe coridorul Orient—Mediterana de Est; subliniază importanța pe care o au axele care fac legătura directă între țările din Balcani și piețele europene;

50.

salută intenția Muntenegrului de a institui în următorii trei ani sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) și de a adopta legislație secundară privind economia de combustibil și emisiile provenind de la autovehiculele noi; ia act de importanța includerii în legislația națională a unor aspecte ale sistemului EU ETS, ale Regulamentului privind partajarea eforturilor și ale mecanismului de monitorizare și raportare (MRM);

51.

salută eforturile continue de a consolida cooperarea regională, în special în domeniul protecției mediului, așa cum a fost stabilită în cadrul inițiativei Trilaterala adriatică;

Cooperarea regională și relațiile de bună vecinătate

52.

salută eforturile neîntrerupte ale Muntenegrului pentru o cooperare bilaterală constructivă și bune relații de vecinătate; sprijină propunerea de reducere a taxelor de roaming în Balcanii de Vest;

53.

salută ratificarea Acordului privind frontierele de stat între Muntenegru și Kosovo; solicită încheierea rapidă de acorduri pentru soluționarea diferendelor frontaliere restante cu alte țări învecinate;

54.

salută semnarea de către Muntenegru și Albania a declarației comune și cele 12 acorduri privind asistența reciprocă în diverse domenii, ca exemplu de cooperare pozitivă în regiune;

55.

îndeamnă Muntenegru să își intensifice eforturile în stabilirea priorităților și pedepsirea crimelor de război și clarificarea situației persoanelor dispărute; salută eforturile depuse pentru reintegrarea persoanelor strămutate în temeiul programului regional de locuințe; subliniază că, în ciuda adoptării a patru documente care se referă la strategia de investigare a crimelor de război, parchetele nu au inițiat anchete sau proceduri noi și nici nu au formulat noi condamnări; își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că Biroul procurorului special a deschis opt noi cazuri în 2016, dintre care șase se află încă doar în faza de anchetă preliminară; își reiterează sprijinul pentru inițiativa de înființare a Comisiei regionale pentru stabilirea faptelor legate de crimele de război și de alte încălcări grave ale drepturilor omului comise în fosta Iugoslavie (RECOM); subliniază importanța acestui proces și implicarea activă a tuturor liderilor politici regionali; salută sprijinul public acordat RECOM de către prim-ministrul;

56.

felicită Muntenegru pentru a-și fi asumat pe deplin, și în anul scurs, toate pozițiile și declarațiile adoptate de UE în contextul politicii externe și de securitate comune (PESC) și salută participarea sa activă la misiunile de Politică de securitate și apărare comună (PSAC); apreciază modul în care a fost condusă politica externă a Muntenegrului; invită Muntenegru să se alinieze la poziția comună a UE privind integritatea Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale și la principiile directoare ale UE cu privire la acordurile bilaterale de imunitate;

57.

solicită o cooperare mai strânsă între Muntenegru și UE cu privire la probleme legate de criminalitatea cibernetică și apărarea cibernetică;

58.

reamintește importanța strategică a aderării Muntenegrului la NATO pentru asigurarea stabilității și a păcii în Balcanii de Vest;

o

o o

59.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului și parlamentului Muntenegrului.

(1)  Cuvântul „romi” este utilizat drept termen generic care include diferite grupuri înrudite, indiferent dacă sunt sedentari sau nu, cum ar fi romii, așkalii, egiptenii balcanici etc., care pot fi diferite în cultură și stil de viață.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/164


P8_TA(2018)0484

Situația femeilor cu dizabilități

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la situația femeilor cu dizabilități (2018/2685(RSP))

(2020/C 363/23)

Parlamentul European,

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și intrarea sa în vigoare la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (1), în special articolul 6, referitor la femeile și fetele cu dizabilități,

având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW, 1979) și protocolul opțional la aceasta (1999),

având în vedere Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor (2),

având în vedere articolele 10, 19 și 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (3),

având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426), precum și poziția Parlamentului din 2 aprilie 2009 pe această temă (4),

având în vedere studiul realizat de Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii din cadrul Parlamentului, intitulat „Discriminarea generată de intersecția dintre gen și dizabilități”,

având în vedere raportul Institutului European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) intitulat „Sărăcia, genul și inegalități intersecționale în UE”, acordând o atenție specială capitolului 8 referitor la „Dimensiunea de gen și dizabilitățile”,

având în vedere Indicele egalității de gen pe 2017 al EIGE,

având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la situația femeilor cu dizabilități (O-000117/2018 – B8-0418/2018),

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât în UE există peste 80 de milioane de persoane cu dizabilități; întrucât unul din patru europeni are un membru al familiei cu o dizabilitate; întrucât în UE există aproximativ 46 de milioane de femei și fete cu dizabilități, reprezentând aproximativ 16 % din populația feminină totală și 60 % din populația totală a persoanelor cu dizabilități;

B.

întrucât termenul „dizabilitate” include o mare varietate de situații personale temporare, pe termen scurt sau lung, care necesită măsuri de răspuns adaptate și care includ probleme de sănătate psihică;

C.

întrucât din cauza evoluțiilor demografice și a îmbătrânirii populației tot mai mulți oameni dobândesc o dizabilitate mai târziu în viață;

D.

întrucât persoanelor cu dizabilități li se refuză drepturile fundamentale în fiecare zi, prin perpetuarea dificultăților de accesare a unui loc de muncă remunerat, care conferă drepturi, atât în sectorul public, cât și în cel privat; întrucât formarea profesională a persoanelor cu dizabilități nu corespunde cu nevoile și cu ceea ce s-ar putea realiza pentru a permite dobândirea cunoștințelor, aptitudinilor și competențelor necesare pentru integrarea în viața profesională;

E.

întrucât în UE numai 18,8 % dintre femeile cu dizabilități sunt încadrate în muncă; întrucât 45 % dintre femeile de vârstă activă (și anume cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani) cu dizabilități sunt inactive, cifra echivalentă pentru bărbați fiind de 35 %;

F.

întrucât 75 % dintre persoanele cu dizabilități grave nu au posibilitatea de a participa pe deplin pe piața europeană a muncii, iar femeile cu dizabilități sunt de două până la cinci ori mai expuse riscului de a fi victime ale violenței decât femeile fără dizabilități;

G.

întrucât 34 % dintre femeile care au o problemă de sănătate sau o dizabilitate au fost supuse pe durata vieții lor violenței fizice sau sexuale din partea unui partener;

H.

întrucât sterilizarea femeilor cu dizabilități fără cunoștința sau consimțământul lor este o formă foarte răspândită de violență, care afectează în special membrii minorităților etnice, cum ar fi femeile de etnie romă;

I.

întrucât persoanele cu dizabilități nu sunt vizibile în viața publică și în mass-media;

J.

întrucât aproximativ două treimi din îngrijitorii din Europa sunt femei; întrucât 80 % din totalul serviciilor de îngrijire din UE sunt asigurate de îngrijitori informali neremunerați și 75 % dintre aceștia sunt femei; întrucât se estimează că valoarea economică a serviciilor de îngrijire informală neremunerate din UE, exprimată ca procent din costul total al asigurării îngrijirii formale pe termen lung, se situează între 50 % și 90 %;

K.

întrucât participarea socială și economică a femeilor cu dizabilități este esențială pentru succesul strategiei economice și sociale generale a Europei;

L.

întrucât femeile cu dizabilități se confruntă adesea cu forme multiple de discriminare pe criterii legate de identitatea de gen, expresia genului și caracteristicile sexuale, printre altele, care contribuie la feminizarea sărăciei;

M.

întrucât persoanele cu dizabilități și în special femeile cu dizabilități au venituri mai mici și sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie și de excluziune socială; întrucât situațiile de sărăcie și de excluziune se perpetuează atunci când protecția socială este în mod evident insuficientă; întrucât situația femeilor cu dizabilități încadrate în muncă s-a deteriorat în timp, comparativ cu cea a bărbaților (proporția femeilor care se confruntă cu sărăcia persoanelor încadrate în muncă a fost de 10 % în 2007 și de 12 % în 2014);

N.

întrucât evoluțiile tehnologice cuprind atât oportunități, cât și provocări, în special pentru femeile cu dizabilități, deoarece forța de muncă mondială utilizează din ce în ce mai mult instrumente digitale;

O.

întrucât există încă dificultăți în ceea ce privește accesul la centre medicale, la asistență medicală spitalicească, la produse de sprijin, la medicamente și terapii esențiale pentru monitorizare și reabilitare; întrucât există în continuare probleme grave de mobilitate, fie din cauza barierelor arhitecturale care împiedică traficul în spațiile și pe străzile publice, fie din cauza accesului limitat la transportul public și în comun; întrucât se mențin obstacole în calea comunicării (cum ar fi lipsa interpreților în limbajul semnelor în serviciile publice și accesibilitatea redusă a programelor de televiziune pentru persoanele cu deficiențe de auz), care limitează și împiedică accesul la serviciile publice și la informații; întrucât serviciile de sprijin, de protecție, de comunicare, precum și de îngrijire și de sănătate, precum cele legate de asistența medicală primară, de violența față de femei, de îngrijirea copilului și de maternitate, ar trebui să fie total accesibile în toate limbile, formele și formatele, în special pentru femeile și fetele cu dizabilități;

P.

întrucât participarea deplină a persoanelor cu dizabilități, conform articolului 29 din CRPD, la viața politică și publică, unde acestea sunt adesea subreprezentate, nu se va materializa, în special pentru femei, dacă problema nu este abordată în mod corespunzător;

Q.

întrucât, în pofida numeroaselor convenții internaționale și prevederi ale dreptului european, precum și a actualei Strategii europene pentru persoanele cu dizabilități, persoanele cu dizabilități încă nu se bucură pe deplin de drepturile lor cetățenești și sociale; întrucât accesul egal la cultură, sport și activități recreative și participarea egală la viața socială și politică nu sunt garantate; întrucât persoanele care lucrează în aceste domenii sunt subevaluate; întrucât toate convențiile și prevederile menționate mai sus sunt ignorate în mod sistematic, în timp ce lucrătorilor și persoanelor cu dizabilități li se refuză în continuare drepturile fundamentale; întrucât femeile și fetele cu dizabilități sunt în continuare marginalizate în luarea de decizii și în progresele în materie de egalitate de gen;

R.

întrucât egalitatea de gen nu a fost integrată în mod orizontal în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități;

S.

întrucât articolele 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic explicit discriminarea pe criterii de dizabilități și solicită participarea egală a persoanelor cu dizabilități în societate; întrucât egalitatea de tratament poate fi asigurată prin aplicarea de măsuri și politici pozitive pentru femeile cu dizabilități și mamele copiilor cu dizabilități;

T.

întrucât includerea unei dimensiuni de gen în Strategia europeană post-2020 pentru persoanele cu dizabilități va contribui la o abordare integrată de eliminare a discriminării femeilor și a fetelor cu dizabilități;

U.

întrucât salariul lunar al bărbaților cu dizabilități este mai mare decât cel al femeilor cu dizabilități, în timp ce ambele salarii sunt, în general, mai mici decât cele ale altor lucrători, într-o realitate discriminatorie care persistă;

V.

întrucât actuala piață a muncii este instabilă și precară, iar creșterea șomajului determină o reducere a posibilităților de acces la locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilități;

W.

întrucât există o lipsă de mijloace umane, materiale și pedagogice în sistemul public de învățământ pentru însoțirea și includerea efectivă în mod corespunzător a copiilor și a tinerilor cu nevoi educaționale speciale; întrucât integrarea deplină în societate este realizată în principal prin locuri de muncă de calitate și educație accesibilă; întrucât ocuparea forței de muncă nu este considerată doar o sursă de venit, ci a devenit, de asemenea, un mecanism de integrare socială, deoarece creează o legătură cu societatea, relații interpersonale și un sentiment de participare la viața socială, culturală și economică;

X.

întrucât femeile cu dizabilități se pot confrunta cu forme unice de abuz care sunt dificil de recunoscut, cum ar fi eliminarea sau distrugerea dispozitivelor de mobilitate ale unei persoane sau refuzarea accesului la resurse legate de dizabilități în cadrul comunității și/sau la programări medicale;

Y.

întrucât ratele cancerului la sân în rândul femeilor cu dizabilități sunt mult mai mari decât cele ale populației feminine generale, din cauza lipsei unor echipamente de screening și de diagnosticare adaptate;

Z.

întrucât Indicele egalității de gen pe 2017 al EIGE arată că, în medie, nevoile de îngrijiri medicale a 13 % dintre femeile cu dizabilități și nevoile de îngrijiri dentare a 12 % dintre acestea nu sunt acoperite, în timp ce, în cazul femeilor fără dizabilități, procentul corespunzător este de 5 %,

Recomandări generale

1.

reafirmă că toate persoanele cu dizabilități ar trebui să poată să-și exercite plenar drepturile, pe baza incluziunii și a participării lor depline în societate; subliniază că acest lucru este posibil numai prin aplicarea unor politici active și publice și prin eliminarea tuturor barierelor din calea participării;

2.

invită statele membre să introducă politici de prevenire, tratare, reabilitare și integrare a persoanelor cu dizabilități și de sprijinire a familiilor acestora și să își asume responsabilitatea pentru exercitarea efectivă a drepturilor lor, fără a aduce atingere drepturilor și îndatoririlor părinților sau ale tutorilor; solicită, de asemenea, elaborarea unei pedagogii care să sensibilizeze societatea cu privire la îndatoririle de respect pentru persoanele cu dizabilități și de solidaritate față de acestea, pentru a combate discriminarea socială cu care se confruntă;

3.

invită statele membre să își îndeplinească angajamentele în ceea ce privește ratificarea CRPD și să ia toate măsurile necesare pentru a garanta drepturile și libertățile, precum și responsabilitățile consacrate în aceasta, în special în domenii precum ocuparea forței de muncă, educația, sănătatea, protecția socială, locuințele, mobilitatea, accesul la justiție, cultură, sport, activități recreative și participarea la viața socială și politică, precum și responsabilitățile specifice definite în CRPD privind drepturile femeilor și ale copiilor cu dizabilități;

4.

subliniază faptul că femeile și fetele cu dizabilități suferă de pe urma dublei discriminări cauzate de intersecția dintre gen și dizabilitate și pot fi adesea chiar expuse la discriminări multiple cauzate de intersecția genului și a dizabilității cu orientarea sexuală, identitatea de gen, exprimarea de gen, caracteristicile sexuale, țara de origine, clasa, statutul de migrant, vârsta, religia sau originea etnică;

5.

își reiterează solicitarea adresată Comisiei și statelor membre de a integra tema femeilor și fetelor cu dizabilități în strategia, politicile și programele lor de promovare a egalității de gen, o perspectivă de gen în strategiile lor pentru persoanele cu dizabilități, precum și o perspectivă legată de gen și de dizabilități în toate celelalte politici;

6.

invită Comisia și statele membre să sprijine cercetarea și inovarea în ceea ce privește dezvoltarea de produse și servicii pentru a sprijini persoanele cu dizabilități în activitățile lor de zi cu zi;

7.

subliniază că numărul persoanelor în vârstă este în creștere și, conform Organizației Mondiale a Sănătății, dizabilitățile predomină în rândul femeilor, care sunt afectate în mod deosebit de acest fenomen ca urmare a speranței lor de viață mai îndelungate; subliniază că, în consecință, va exista o creștere proporțională a numărului de femei cu dizabilități;

8.

insistă ca datele colectate să fie defalcate în funcție de gen pentru a identifica formele de discriminare multiplă intersecțională cu care se confruntă femeile și fetele cu dizabilități în toate domeniile vizate de Convenția de la Istanbul și ori de câte ori este relevant;

9.

invită EIGE să continue să furnizeze analize și contribuții la nivelul UE și al statelor membre în ceea ce privește situația specifică a femeilor și a fetelor cu dizabilități, cu un accent special pe discriminarea intersecțională;

10.

reafirmă că femeile cu dizabilități se confruntă adeseori cu provocări și pericole și mai mari în țările implicate în conflicte și în zonele de conflict; subliniază, prin urmare, necesitatea de a proteja femeile cu dizabilități în cadrul politicilor externe ale UE;

Drepturile femeilor cu dizabilități

11.

subliniază că femeilor cu dizabilități trebuie să li se asigure exercitarea deplină a drepturilor lor în ceea ce privește accesul la educație de calitate, accesibilă și la prețuri rezonabile, asistență medicală, inclusiv asistență medicală transspecifică, precum și sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, ocuparea forței de muncă, mobilitatea, viața de familie, autonomia corporală, sexualitatea și căsătoria, precum și garanțiile care protejează aceste drepturi;

12.

reamintește că autoritățile de la toate nivelurile și părțile interesate relevante trebuie să respecte și să susțină dreptul la o viață independentă și, prin urmare, să ofere instrumentele și sprijinul necesare pentru a permite persoanelor cu dizabilități, în special femeilor, să se bucure de libertatea de a alege și de a-și controla propria viață și propriul stil de viață;

13.

subliniază că femeile și fetele cu dizabilități trebuie să fie informate cu privire la drepturile lor și la serviciile disponibile; subliniază că aceste informații trebuie furnizate într-o manieră simplă și sigură, ținând seama de diferitele metode de comunicare, mijloace de comunicare și formate alese de acestea și adaptate la acestea; subliniază că dreptul la informare nu trebuie să fie confundat cu conceptualizarea necesității de a încerca în mod activ să obțină acces la drepturi (transferând responsabilitatea de a obține rezultate către cei care au nevoie de acestea), deoarece statele membre trebuie să își asume responsabilitatea de a viza toate persoanele cu dizabilități și de a le asigura și a le garanta drepturile prevăzute de lege sau de convenția internațională;

14.

solicită integrarea persoanelor cu dizabilități în structurile obișnuite ale societății la toate nivelurile, inclusiv în sănătate, educație și ocuparea forței de muncă, ținând seama de faptul că utilizarea persistentă și generalizată a unor structuri sau servicii speciale duce la segregare și reduce egalitatea de șanse;

15.

recunoaște că persoanele cu dizabilități au nevoie de acces la spații sigure, de exemplu, sub formă de cluburi și asociații;

16.

invită UE să elimine barierele din calea dreptului de vot al persoanelor cu dizabilități, în special în ceea ce privește alegerile europene din 2019;

17.

îndeamnă statele membre să pună în aplicare principiul egalității de remunerare pentru aceeași muncă, să combată discriminarea salarială și să garanteze egalitatea între femei și bărbați, inclusiv în ceea ce privește persoanele cu dizabilități;

Accesibilitate

18.

invită statele membre și Comisia să pună în aplicare politici care să promoveze accesibilitatea, ca un pas esențial către incluziune și ca o condiție indispensabilă pentru integrarea și participarea persoanelor cu dizabilități; subliniază, de asemenea, că trebuie respectate principiile egalității de tratament și egalitatea de șanse din perspectiva accesibilității și mobilității;

19.

insistă că este necesar ca statele membre să ia măsuri în special în domeniile sănătății, educației, transportului, planificării urbane și locuințelor;

20.

este profund îngrijorat că femeilor și fetelor cu dizabilități li se refuză adesea accesul la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente; consideră îngrijorător faptul că fetelor și femeilor cu dizabilități li se refuză consimțământul în cunoștință de cauză cu privire la utilizarea mijloacelor de contracepție și că acestea sunt expuse inclusiv riscului de sterilizare forțată; invită statele membre să pună în aplicare măsuri legislative care să protejeze integritatea fizică, libertatea de a alege și autodeterminarea vieții sexuale și reproductive a fetelor și a femeilor cu dizabilități;

21.

este preocupat de faptul că puține țări au dispoziții care garantează dreptul persoanelor cu dizabilități de a accesa recunoașterea legală a genului; constată că recunoașterea legală a genului, chiar și atunci când este permisă, ar putea fi inaccesibilă femeilor și fetelor aflate sub tutelă legală; constată că evaluarea psihiatrică obligatorie pentru a avea acces la recunoașterea legală a genului împiedică accesul femeilor și fetelor cu probleme de sănătate mintală; invită statele membre să adopte o legislație privind recunoașterea legală a genului care să fie bazată pe autodeterminare și să țină seama de nevoile de accesibilitate ale persoanelor cu dizabilități;

22.

constată că, în domeniul transporturilor, este necesar ca statele membre să dezvolte politici de transport public care să faciliteze mobilitatea persoanelor cu dizabilități și să elimine barierele arhitecturale; invită Consiliul și Comisia să aloce fondurile UE necesare pentru a sprijini elaborarea unor astfel de politici;

Relațiile de muncă și de la locul de muncă în vederea asigurării unor locuri de muncă de calitate și a unui echilibru just între viața profesională și cea privată

23.

invită statele membre să elaboreze politici care să promoveze integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii; consideră că astfel de politici ar trebui să încurajeze accesul la piața muncii ca o condiție pentru incluziunea socială, promovând egalitatea de șanse;

24.

invită statele membre să garanteze forme specifice de reglementare a muncii care să abordeze și să integreze nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități, în special în ceea ce privește stabilirea programului de lucru; subliniază necesitatea de a defini o legislație specifică a muncii care să aibă în vedere nevoile femeilor cu dizabilități legate de sarcină și maternitate, garantând prezența continuă pe piața muncii și protecția muncii;

25.

invită statele membre să evalueze dacă sunt necesare măsuri care să garanteze că aplicarea concediului de maternitate, de paternitate, de creștere a copilului și a programului de lucru flexibil este adaptată nevoilor diverse legate de nașterile multiple, nașterile premature, părinții adoptivi, coparentalitate, părinții cu dizabilități, părinții cu probleme de sănătate mintală și părinții copiilor cu dizabilități, boli cronice sau probleme de sănătate mintală;

26.

solicită promovarea dreptului la sănătate și reabilitare, precum și politici de prevenire și remediere a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale pentru persoanele cu dizabilități;

27.

invită Comisia să furnizeze statelor membre expertiză privind modalitățile de abordare a discriminării intersecționale;

28.

invită Comisia să sprijine și să încurajeze statele membre să combată discriminarea generată de intersecția dintre identitatea de gen, exprimarea de gen, orientarea sexuală, caracteristicile sexuale și dizabilitatea, prin acțiuni de formare în domeniul diversității și prin colaborarea cu angajatorii pentru implementarea de măsuri la locul de muncă, de exemplu promovarea unor proceduri de recrutare sub anonimat;

Educația

29.

invită statele membre ca, în serviciile de îngrijire a copiilor de vârstă preșcolară, să pună accent nu numai pe accesibilitate, ci și pe calitatea și accesibilitatea ca preț a serviciilor de îngrijire, în special pentru copiii cu dizabilități, ținând seama și de nevoile părinților cu dizabilități; invită, de asemenea, statele membre să îmbunătățească investițiile publice în educația și îngrijirea copiilor preșcolari pentru acest grup de persoane;

30.

subliniază importanța integrării femeilor cu dizabilități în sistemele generale de învățământ și profesionale;

31.

subliniază că educația și formarea la un standard mai ridicat și de o mai bună calitate vor duce la o mai mare emancipare a femeilor cu dizabilități, deoarece educația este unul din instrumentele cu cel mai mare impact asupra evoluției societății, oferind cunoștințele și valorile necesare pentru a atinge niște niveluri mai ridicate de bunăstare și creștere economică și personală; subliniază importanța deosebită a educației și formării de calitate pentru persoanele cu dizabilități;

32.

solicită statelor membre să asigure cu adevărat egalitatea de șanse privind accesul la educație garantând integrarea efectivă a copiilor și a tinerilor cu dizabilități în sistemele lor de învățământ la toate nivelurile; solicită să se acorde sprijin nevoilor educaționale și materialelor educaționale speciale, în afară de existența unor școli incluzive, pentru a asigura accesul egal la sistemul de învățământ, dar și succesul în cadrul acestuia;

33.

invită statele membre să investească în educația de înaltă calitate pentru copiii și adulții cu dizabilități, ca parte a învățământului general, facilitând astfel accesul, mai ales al segmentelor celor mai dezavantajate ale populației;

34.

solicită politici educaționale care să urmărească eliminarea numeroaselor obstacole cu care se confruntă încă persoanele cu dizabilități; îndeamnă statele membre să asigure condiții fizice și/sau pedagogice care să permită accesul persoanelor cu dizabilități la instituțiile lor de învățământ general; subliniază, prin urmare, că este necesar un număr mai mare de profesori însoțitori pentru copiii cu dizabilități;

35.

invită statele membre să dezvolte strategii de combatere a intimidării și hărțuirii, inclusiv în contexte educaționale și online, a copiilor și tinerilor din motive de dizabilitate, identitate sau exprimare de gen, orientare sexuală, statut de migrant, clasă, vârstă, religie sau etnie;

36.

reamintește că este important ca nevoile femeilor și fetelor cu dizabilități să fie luate în considerare în elaborarea și aplicarea programelor și inițiativelor UE, în special în domeniul educației, al mobilității și al acțiunilor pentru tineret, precum și să se ia toate măsurile relevante pentru a garanta că aceste persoane pot beneficia în continuare de astfel de oportunități;

Sănătatea

37.

consideră că femeile și fetele cu dizabilități trebuie să beneficieze de un acces complet la asistență medicală și stomatologică adaptată la nevoile lor speciale, în special la consultare ginecologică, examinări medicale, sănătate sexuală și reproductivă, planificare familială și sprijin adaptat în timpul sarcinii, precum și la asistență medicală specifică pentru persoanele transsexuale; îndeamnă statele membre să asigure investiții publice în acest domeniu și să garanteze că serviciile lor naționale de sănătate publică includ accesul corespunzător la aceste servicii;

38.

subliniază că femeile și fetele cu dizabilități trebuie să primească toate informațiile corespunzătoare pentru a putea lua decizii în mod liber în ceea ce privește sănătatea lor; subliniază că este important ca statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a combate sterilizarea forțată;

39.

invită Comisia să introducă obiective privind serviciile de îngrijire pentru persoanele cu dizabilități, similare obiectivelor de la Barcelona, cu instrumente de monitorizare pentru evaluarea calității, accesibilității și accesibilității ca preț a acestor servicii;

40.

invită UE și statele membre să ia toate măsurile pentru a se asigura că femeile și fetele cu dizabilități au acces egal atât la servicii medicale specifice persoanelor cu dizabilități, cât și la serviciile generale;

41.

invită Comisia să furnizeze statelor membre expertiză privind modalitățile de abordare a discriminării intersecționale;

Violența de gen

42.

salută decizia Consiliului în favoarea semnării de către UE a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), ca un pas important în direcția combaterii violenței împotriva femeilor și a fetelor cu dizabilități; invită UE să ratifice fără întârziere Convenția de la Istanbul și îndeamnă statele membre care încă nu au ratificat-o să facă acest lucru; încurajează Consiliul să finalizeze cât mai repede posibil aderarea UE la aceasta;

43.

subliniază cu îngrijorare faptul că femeile și fetele cu dizabilități sunt mai predispuse să devină victime ale violenței de gen, în special ale violenței domestice și ale exploatării sexuale; subliniază că acest lucru se referă, de asemenea, la sterilizare și avorturi forțate; invită statele membre să ia măsuri adecvate și să furnizeze servicii de înaltă calitate, accesibile și personalizate pentru a pune capăt violenței împotriva femeilor și copiilor și pentru a sprijini victimele violenței, asigurând personal format pentru a oferi consiliere specializată, precum și o protecție și un sprijin juridic adecvat;

44.

încurajează statele membre să ofere tuturor profesioniștilor din domeniul sănătății și educației o formare adecvată pentru prevenirea discriminării și a violenței împotriva femeilor și fetelor cu dizabilități;

45.

reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o strategie europeană cuprinzătoare de combatere a violenței împotriva femeilor, împreună cu un act legislativ pentru prevenirea și combaterea violenței de gen, acordând o atenție deosebită femeilor și fetelor cu dizabilități; solicită, de asemenea, instituirea unui observator al UE privind violența de gen;

46.

solicită adoptarea unor măsuri specifice de combatere a violenței și a abuzurilor care afectează persoanele cu dizabilități și cu dificultăți de învățare, în special femeile și fetele, cum ar fi intimidarea, agresiunea și hărțuirea în mediul online, precum și violența în situații de îngrijire formală și informală;

Incluziunea digitală și media

47.

subliniază că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a evita stereotipurile și prejudecățile legate de dizabilități și că femeile și fetele cu dizabilități trebuie să aibă o vizibilitate mai mare în mass-media pentru a schimba normele sociale de excludere predominante; invită Comisia și statele membre să promoveze egalitatea de gen în organizațiile mass-media, organismele reprezentative și instituțiile de formare, în special în consiliile lor, și să investească în inițiative de sensibilizare a opiniei publice, precum și să monitorizeze și să urmărească îndeaproape progresele înregistrate;

48.

invită Comisia și statele membre să dezvolte programe și servicii pentru femeile cu dizabilități, punând accentul pe incluziunea digitală și subliniind potențialul enorm al digitalizării pentru femeile cu dizabilități;

49.

subliniază necesitatea de a mări accesibilitatea la serviciile media, prin servicii de internet complet accesibile, care respectă cele mai înalte standarde de excelență, adaptate persoanelor cu dizabilități;

50.

invită statele membre să încurajeze radiodifuzorii să implice pe deplin femeile cu dizabilități ca participanți și prezentatori în toate mijloacele de radiodifuziune;

Legislația și punerea ei în aplicare

51.

regretă faptul că Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități, actualmente în vigoare, nu a reușit să încurajeze adoptarea unor acte, măsuri și politici legislative eficiente pentru a combate segregarea și respingerea femeilor cu dizabilități pe piața muncii, în viața politică, în școli și în mediile de învățare;

52.

invită Comisia și statele membre să introducă politici care să permită și să încurajeze participarea femeilor și a fetelor cu dizabilități la viața publică, socială, culturală, economică și politică, în special prin reducerea obstacolelor care afectează mobilitatea și prin încurajarea femeilor cu dizabilități să formeze organizații și rețele și să adere la acestea, precum și prin programe de formare și de mentorat;

53.

invită UE și statele membre să elaboreze acțiuni pozitive destinate femeilor cu dizabilități pentru a promova formarea, integrarea profesională, accesul la locuri de muncă, păstrarea locului de muncă, parcursuri profesionale egale, adaptarea la locul de muncă și echilibrul dintre viața profesională și cea privată;

54.

invită Comisia să elaboreze acțiuni pozitive pentru a promova drepturile femeilor și fetelor cu dizabilități, să instituie un mecanism de monitorizare a progreselor și să finanțeze colectarea de date și cercetarea privind femeile și fetele cu dizabilități, în conformitate cu principiile Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD);

55.

invită Comisia să prezinte o propunere de Strategie europeană 2020-2030 pentru persoanele cu dizabilități, care să integreze pe deplin dispozițiile CRPD în viitoarele legislații, politici și programe ale UE și care să fie în concordanță cu Convenția ONU privind drepturile copiilor și cu Angajamentul strategic pentru egalitatea dintre femei și bărbați pentru perioada 2016-2019, pentru a se asigura că femeile și fetele cu dizabilități se pot bucura pe deplin de drepturile lor, la fel ca orice altă persoană;

56.

invită UE și statele sale membre să consacre standardele CRPD prin cadrele lor juridice și de politică pentru a se asigura că abordarea dizabilităților bazată pe drepturilor omului se reflectă pe deplin în legislație și în elaborarea politicilor;

57.

subliniază faptul că femeile și fetele cu dizabilități, prin organizațiile lor reprezentative, ar trebui să fie consultate îndeaproape și să fie implicate activ în elaborarea și punerea în aplicare a legislației și a politicilor pentru a asigura nediscriminarea și egalitatea de șanse, precum și monitorizarea eficacității acestora; solicită ca între UE și organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități să existe un adevărat dialog structurat pentru a elabora Strategia europeană 2020-2030 pentru persoanele cu dizabilități;

58.

subliniază că organizațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități trebuie să fie implicate în pregătirea, executarea și evaluarea ex post a proiectelor întreprinse în cadrul politicii de coeziune a UE;

Finanțare

59.

invită Comisia și statele membre să optimizeze fondurile structurale ale UE, inclusiv Fondul social european, pentru a promova accesibilitatea și nediscriminarea pentru femeile cu dizabilități și pentru a mări vizibilitatea oportunităților de finanțare, de exemplu, pentru înființarea de întreprinderi și pentru susținerea antreprenoriatului în general;

o

o o

60.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție.

(1)  JO L 23, 27.1.2010, p. 35.

(2)  JO C 364, 18.12.2000, p. 1.

(3)  JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(4)  JO C 137 E, 27.5.2010, p. 68.


RECOMANDĂRI

Parlamentul European

Joi, 29 noiembrie 2018

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/173


P8_TA(2018)0483

Apărarea libertății universitare în contextul acțiunii externe a UE

Recomandarea Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind apărarea libertății universitare în contextul acțiunii externe a UE (2018/2117(INI))

(2020/C 363/24)

Parlamentul European,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 13,

având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația (11855/2012), adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,

având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 12 mai 2014,

având în vedere raportul anual al UE pe 2016 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință,

având în vedere recomandarea privind statutul personalului didactic din învățământul superior, adoptată de Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), în cadrul celei de a 29-a sesiuni din perioada 21 octombrie-12 noiembrie 1997,

având în vedere Declarația de la Lima asupra libertății universitare și autonomiei instituțiilor de învățământ superior, adoptată de World University Service în septembrie 1988,

având în vedere Rezoluția nr. 29/7 privind dreptul la educație a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, adoptată în cadrul celei de-a 42-a reuniuni a acestuia din 2 iulie 2015,

având în vedere Comentariul general nr. 13 al Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale, adoptat la 8 decembrie 1999 în cadrul celei de a 21-a sesiuni,

având în vedere Avizul 891/2017 al Comisiei de la Veneția,

având în vedere rapoartele organizațiilor neguvernamentale naționale, europene și internaționale și, în special, Principiile responsabilității de stat pentru protejarea învățământului superior de atacuri,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la drepturi fundamentale,

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

având în vedere articolul 113 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0403/2018),

A.

întrucât UNESCO definește libertatea universitară drept „dreptul, fără constrângerea unei doctrine, la libertatea de predare și dezbatere, la libertatea de a desfășura activități de cercetare și de a disemina și publica rezultatele acestora, la libertatea de a-și exprima în mod liber opinia cu privire la instituția sau sistemul în care lucrează, la dreptul de a nu fi supuși cenzurii și de a participa la activitatea organismelor universitare profesionale sau reprezentative”;

B.

întrucât dreptul la educație are o importanță fundamentală în exercitarea tuturor celorlalte drepturi ale omului și în obținerea unei dezvoltări durabile; întrucât acest drept poate fi exercitat numai într-un mediu de libertate universitară și autonomie a instituțiilor de învățământ superior;

C.

întrucât Declarația de la Lima asupra libertății universitare și autonomiei instituțiilor de învățământ superior definește libertatea universitară drept libertatea membrilor comunității universitare – cuprinzând toate persoanele care predau, studiază, cercetează și își desfășoară activitatea într-o instituție de învățământ superior – individual sau colectiv, cu scopul de a obține, de a dezvolta și de a transmite cunoștințe prin cercetare, studiu, discuții, documentație, producție, creare, predare, susținerea de prelegeri și scris;

D.

întrucât această definiție trebuie să se întemeieze pe valorile democratice de bază, inclusiv pe principiile de acces echitabil și de combatere a discriminării, de asumare a răspunderii, de gândire critică și independentă, autonomie instituțională și responsabilitate socială; întrucât democrația nu poate exista fără libertatea universitară ce permite dezbateri în cunoștință de cauză;

E.

întrucât libertatea universitară este un factor-cheie de progres spre o dezvoltare durabilă, în special în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă consacrate în Agenda 2030, în care educația de calitate, cercetarea științifică și inovarea ocupă un loc central;

F.

întrucât autonomia este o condiție preliminară necesară pentru ca instituțiile de învățământ să își îndeplinească funcțiile specifice proprii; întrucât libertatea universitară necesită protecție constantă și vigilentă împotriva presiunii nejustificate din partea statului sau a intereselor comerciale;

G.

întrucât libertatea universitară — inclusiv libertățile sale constitutive precum libertatea de gândire, de exprimare, de asociere, de călătorie și de instruire — contribuie la crearea spațiului în care orice societate deschisă și pluralistă stabilă este liberă să gândească, să pună sub semnul întrebării, să facă schimb de idei, să producă, să consume și să disemineze cunoaștere;

H.

întrucât atacurile asupra libertății universitare subminează cercetarea, studiul, predarea, discursul public și dreptul la educație, afectând calitatea universitară și dezvoltarea socială, politică, economică și culturală; întrucât soluțiile la problemele societății ar trebui găsite rațional, pe bază de dovezi și prin convingere;

I.

întrucât dreptul la educație, predare și cercetare poate fi exercitat pe deplin numai într-un mediu de libertate universitară;

J.

întrucât există o nevoie urgentă de a soluționa în mod adecvat problema libertății universitare în cursul procesului de aderare la UE pentru a preveni atacurile la adresa acesteia în statele membre ale UE, cum ar fi încercările de a închide Universitatea Central Europeană (CEU) din Budapesta, care vor duce la transferul studenților la Viena începând cu 2019, precum și la blocarea studiilor de gen în Ungaria; întrucât țările candidate ar trebui să se angajeze să respecte valori fundamentale ale învățământului superior, inclusiv libertatea universitară și autonomia instituțională;

K.

întrucât comunitatea universitară și instituțiile de învățământ sunt din ce în ce mai vulnerabile la ingerințele, presiunea sau represiunea statului, sectorului de afaceri sau a altor actori nestatali; întrucât în lume sunt semnalate în fiecare an sute de atacuri asupra universităților, instituțiilor de învățământ și a membrilor săi, inclusiv asasinate, violențe și dispariții, încarcerare/detenție abuzivă, urmărire penală abuzivă, concedieri/pierderi de locuri de muncă/exmatriculări abuzive, restricții de călătorie sau de mobilitate și alte amenințări extreme sau sistemice; întrucât încălcări ale libertății universitare au loc, de asemenea, în statele membre ale UE și partenerii cei mai apropiați ai acesteia;

L.

întrucât reducerile afectând finanțarea publică a educației, inclusiv a învățământului superior și nevoia ulterioară de a găsi surse alternative de venituri pun în pericol libertatea universitară, în special atunci când finanțarea externă respectivă provine de la regimuri autocratice din străinătate sau de la corporații multinaționale;

M.

întrucât instituțiile de învățământ străine din UE se confruntă cu atacuri ale guvernelor naționale și cu încălcări ale libertății lor universitare;

N.

întrucât tentativele de a controla sau de a reduce la tăcere instituțiile de învățământ superior sau cadrele didactice universitare, studenții și personalul nu au efect doar asupra persoanelor și instituțiilor direct vizate, ci afectează societatea în ansamblu, determinând o restrângere a spațiului de acțiune al participării democratice, al libertății de exprimare și al emancipării tuturor cetățenilor și privând generațiile viitoare de cadre universitare și cercetători de înaltă calitate;

O.

întrucât exercitarea efectivă a dreptului la educație și garantarea libertății universitare impun statelor să asigure un nivel adecvat și fiabil de finanțare a educației; întrucât politicile de austeritate financiară și economică au subminat grav și continuă să submineze libertatea universitară la nivel mondial, inclusiv în cadrul UE;

P.

întrucât încălcarea libertății universitare este rareori abordată într-un cadru privind drepturile omului, ceea ce reflectă, în parte, lipsa de familiarizare a apărătorilor drepturilor omului cu problematica libertății universitare și, în parte, faptul că reclamațiile se referă adesea la încălcarea altor drepturi, cum ar fi libertatea de exprimare sau de opinie; întrucât, în consecință, standardele din acest domeniu sunt insuficient precizate, iar încălcările libertății universitare nu sunt semnalate în mod suficient;

Q.

întrucât este o nevoie generală atât de a sensibiliza publicul cu privire la importanța libertății universitare ca instrument de promovare a democrației, a respectării statului de drept și a asumării răspunderii, cât și de a crea șanse de îmbunătățire a capacității de promovare și apărare a acesteia;

R.

întrucât este important să se identifice atacurile asupra libertății universitare și să fie recunoscute drept o amenințare la nivel mondial și să fie încurajată recunoașterea cadrelor universitare și a studenților nu doar în calitate de persoane ale căror drepturi sunt încălcate, dar și de apărători ai drepturilor omului care sunt atacați; întrucât este necesară o reacție puternică la nivel internațional și național, atât din partea sistemului de învățământ superior în sine, cât și din partea societății civile și a publicului larg;

S.

întrucât mulți universitari și studenți aflați în situație de risc nu pot avea acces la posibilitățile de mobilitate universitară oferite de programele UE și de apărătorii drepturilor omului ca urmare a faptului că nu îndeplinesc criteriile de depunere a candidaturii sau că întâmpină mari dificultăți în respectarea procedurilor, cerințelor și calendarului;

T.

întrucât constrângerile de finanțare ale programelor UE limitează acțiunile organizațiilor și ale universităților din UE care sprijină deja studenții și cadrele didactice universitare care se află în pericol sau își părăsesc țara ca urmare a amenințării de a fi persecutați pentru activitatea lor universitară; întrucât aceste organizații și universități necesită mai multă asistență în acțiunile și inițiativele lor;

U.

întrucât UE s-a angajat să promoveze și să protejeze drepturile omului, instituțiile democratice și statul de drept la nivel mondial; întrucât Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația face apel la o politică mai eficace de sprijinire a drepturilor omului și a democrației din partea UE, inclusiv creșterea eficacității dialogurilor privind drepturile omului, îmbunătățirea vizibilității și a impactului strategiilor de țară în materie de drepturi ale omului, cu accent pe punerea în aplicare efectivă a Orientărilor UE privind drepturile omului și pe îmbunătățirea diplomației și a comunicării publice privind drepturile omului,

1.

recomandă Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate următoarele:

(a)

să recunoască în mod explicit importanța libertății universitare în declarațiile, politicile și acțiunile publice legate de acțiunea externă a UE, inclusiv recunoașterea principiilor potrivit cărora ideile nu sunt infracțiuni, iar discursul critic nu înseamnă lipsă de loialitate, ci sunt mai degrabă elemente esențiale ale unei societăți democratice și a dezvoltării sale, că autonomia instituțiilor de învățământ ar trebui protejată permanent, că libertatea universitară joacă un rol esențial în progresul educațional și în dezvoltarea umanității și a societății moderne;

(b)

să admită că revendicările privind libertatea universitară țin de legislația existentă a drepturilor omului, care decurge din dreptul la educație și din drepturile la libertatea de opinie și de exprimare; să reamintească faptul că libertatea universitară se extinde la libertatea cadrelor universitare de a difuza informații și de a desfășura activități de cercetare și de a distribui cunoștințe și adevăr fără restricții, la libertatea de a-și exprima opiniile și opiniile — chiar dacă sunt controversate sau nepopulare – în domeniile lor de cercetare și de competență profesională, care poate include examinarea funcționării instituțiilor publice dintr-un anumit sistem politic și critica acestei funcționări;

(c)

să scoată în evidență în mod public problematica atacurilor la adresa libertății universitare, inclusiv consecințele lor negative; să își exprime îngrijorarea cu privire la vulnerabilitatea comunității academice față de ingerințe nejustificate din partea autorităților naționale, a actorilor privați sau a intereselor corporațiilor; să reamintească responsabilitatea statelor de a garanta libertatea universitară, de a acționa în conformitate cu aceasta și de a proteja activ instituțiile de învățământ superior, cadrele universitare și studenții de atacuri, indiferent de originea sau natura acestora;

(d)

să se asigure că instituțiile UE și reprezentanții statelor membre care vizitează țări terțe sunt informate asupra stării libertății universitare;

(e)

să dea dovadă de sprijin pentru instituții, personal și studenți care sunt în pericol sau care au fost victimele constrângerilor sau ale atacurilor violente și să condamne în mod public astfel de atacuri prin ridicarea problemei la toate nivelurile, inclusiv prin declarații, vizite, invitarea la apariții publice și prin monitorizarea proceselor și a cazurilor de detenție și prin trimiteri specifice la cazurile individuale ale membrilor comunităților din învățământul superior aflați în pericol;

(f)

să sprijine egalitatea de acces la comunitatea universitară, indiferent de etnie, castă, handicap, naționalitate, convingeri religioase, identitate de gen, orientare sexuală sau alt statut; să urmărească, în special în relațiile cu țări terțe, sprijinirea eliminării discriminării bazate pe gen și a tuturor formelor de violență și contribuția la respectarea egalității de gen și a dreptului la educație pentru toți;

(g)

să evidențieze faptul că atacurile asupra libertății universitare pot să ia forma atacurilor informatice, întrucât cadrele universitare utilizează în prezent din ce în ce mai mult internetul și platformele de comunicare socială pentru a-și exprima ideile și opiniile;

(h)

să ridice problema libertății universitare la diferite niveluri ale dialogului politici, inclusiv ale dialogurilor și consultărilor cu țările partenere cu privire la drepturile omului; să-și intensifice eforturile diplomatice, împreună cu țările partenere, prin intermediul unui angajament bilateral și multilateral privind incidentele îngrijorătoare de amenințări sau atacuri asupra libertății universitare, în special atacuri violente asupra instituțiilor și membrilor comunității universitare, precum și politici sau practici discriminatorii, restricții nejustificate privind cercetarea sau libertatea de exprimare, urmărire penală sau detenție abuzive și restricții privind dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia la acestea; să încurajeze țările partenere să instituie un cadru pentru libertatea universitară și autonomia instituțională și să monitorizeze aplicarea acestor drepturi fundamentale; să garanteze că orice acorduri de cooperare internațională cu țări partenere respectă aceste principii;

(i)

să includă apărarea și protecția libertății universitare și a autonomiei instituționale printre criteriile de la Copenhaga pentru aderarea la UE, în vederea prevenirii atacurilor asupra libertății universitare în statele membre, precum cel la adresa CEU în Ungaria;

(j)

să încurajeze toate statele să facă ceea ce statele membre ale UE au făcut, și anume să pună în aplicare Declarația privind școlile sigure și Orientările privind protejarea școlilor și a universităților de utilizarea în scopuri militare pe durata conflictelor armate care o însoțesc, care sunt orientări privind responsabilitatea de a proteja valorile de bază, în special libertatea universitară și autonomia instituțională, în contextul atacurilor violente și coercitive asupra învățământului superior;

(k)

să colaboreze cu ONU și cu Consiliul Europei, cu agențiile internaționale și cu societatea civilă în vederea creării unui mecanism de monitorizare și semnalare a atacurilor, amenințărilor și restricțiilor nejustificate la adresa învățământului superior și a cadrelor didactice individuale și să întărească și să promoveze monitorizarea în scopul sensibilizării, în vederea tragerii la răspundere a autorilor și a intensificării eforturilor de a preveni atacurile asupra libertății universitare și de a reacționa la acestea;

(l)

să implice și să încurajeze dialogul periodic cu comunitățile universitare și cu organizațiile a căror misiune este de a proteja comunitățile din învățământul superior și de a promova libertatea universitară, pentru a elabora cele mai bune cadre de politică, inițiative și strategii de susținere în materie de libertate universitară;

(m)

să contribuie la dezvoltarea capacităților de anchetare rapidă, temeinică și transparentă a încălcărilor libertății universitare, în special în situațiile de atacuri violente; să își sporească eforturile de a preveni și de a reacționa la atacurile asupra libertății universitare și să întreprindă toate eforturile rezonabile pentru a-i trage pe autori la răspundere;

(n)

să stimuleze activitățile de cercetare și de promovare vizând reformarea legislației și reglementărilor care impun restricții nejustificate libertății universitare sau autonomiei universitare și să promoveze autonomia instituțională ca o modalitate de a proteja sistemele de învățământ superior de ingerințele sau atacurile venite din partea statului, intereselor de afaceri sau altor actori nestatali și de a apăra învățământul superior de politizare și de manipulare ideologică;

(o)

să își intensifice eforturile diplomatice, împreună cu țările partenere, prin intermediul unui angajament bilateral și multilateral privind incidentele îngrijorătoare de amenințări sau atacuri asupra libertății universitare, în special atacuri violente asupra instituțiilor și membrilor comunității universitare, precum și politici sau practici discriminatorii, restricții nejustificate privind cercetarea sau libertatea de exprimare, urmărire penală sau detenție abuzive;

(p)

să reexamineze mecanismele existente de sprijinire și de protecție a apărătorilor drepturilor omului în vederea dobândirii capacității de a identifica cazuri de atacuri asupra libertății universitare și de a oferi ajutor, inclusiv protecție și sprijin în caz de urgență, inclusiv prin protecție fizică, sprijin juridic și acordarea de vize, asistență medicală, monitorizare a procesului și a condițiilor de detenție, promovare și lobby și prin sprijin pe termen lung în cursul exilului; să solicite Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului să includă printre prioritățile sale promovarea libertății universitare și sprijinirea membrilor comunității universitare aflați în pericol;

(q)

să reexamineze programele și resursele existente pentru mobilitatea universitară și pentru alte forme de cooperare în materie de educație și cercetare, inclusiv criteriile acestora, procedurile de depunere a candidaturilor, cerințele, programele și calendarele, în vederea eliminării obstacolelor care ar putea împiedica cadrele universitare calificate sau studenții să beneficieze de accesul la programe, stagii sau alte resurse; să promoveze proiectele existente finanțate de UE, cum ar fi „Academic Refuge”, care încearcă să sensibilizeze mai mult în ceea ce privește importanța libertății universitare în sectorul învățământului superior și consecințele asupra societății în ansamblu atunci când această libertate este reprimată;

(r)

să se asigure că programele UE de asistență macrofinanciară pentru țări terțe și politicile instituțiilor financiare europene nu subminează libertatea universitară prin sprijinirea politicilor care reduc alocarea venitului național sectorului învățământului;

(s)

să introducă noi inițiative în cadrul programelor existente și viitoare – eventual ca acțiuni sinergice elaborate și finanțate de UE din bugetele sale de care nu sunt consacrate educației și cercetării – cum ar fi Instrumentul pentru preaderare (IPA III), Orizont 2020, Erasmus+ și acțiunile Marie Skłodowska-Curie pentru noile programe finanțate de UE pentru a sprijini plasarea cadrelor universitare și a studenților aflați în pericol și care beneficiază de statut internațional de protecție în instituțiile de învățământ superior și de cercetare europene;

(t)

să sprijine eforturile normative în desfășurare la nivel regional și internațional, inclusiv prin adoptarea unei declarații internaționale asupra libertății universitare și autonomiei instituțiilor de învățământ superior; să încurajeze UE și statele sale membre să elaboreze o inițiativă în materie de libertate universitară în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU;

(u)

să garanteze sprijinul continuu la nivel înalt acordat Centrului European Interuniversitar și Campusului Global pentru Drepturile Omului și Democratizare, drept emblemă a sprijinului acordat de UE educației privind drepturile omului la nivel mondial;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

II Comunicări

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Parlamentul European

Miercuri, 14 noiembrie 2018

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/179


P8_TA(2018)0449

Raportul interimar privind cadrul financiar multianual 2021-2027 – Poziția Parlamentului în vederea încheierii unui acord

Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 – Poziția Parlamentului în vederea încheierii unui acord (COM(2018)0322 – C8-0000/2018 – 2018/0166R(APP))

(2020/C 363/25)

Parlamentul European,

având în vedere articolele 311, 312 și 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 mai 2018 intitulată „Un buget modern pentru o Uniune care protejează, capacitează și apără – Cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027” (COM(2018)0321),

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Consiliului din 2 mai 2018 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (COM(2018)0322) și propunerile Comisiei din 2 mai 2018 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (COM(2018)0325, COM(2018)0326, COM(2018)0327 și COM(2018)0328),

având în vedere propunerea Comisiei din 2 mai 2018 de acord interinstituțional între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (COM(2018)0323),

având în vedere propunerea Comisiei din 2 mai 2018 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre (COM(2018)0324),

având în vedere rezoluțiile sale din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020 și la reforma sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene (1),

având în vedere Rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii (2),

având în vedere ratificarea Acordului de la Paris de către Parlamentul European la 4 octombrie 2016 (3) și de către Consiliu la 5 octombrie 2016 (4),

având în vedere Rezoluția 70/1 a Adunării Generale a ONU din 25 septembrie 2015 intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016,

având în vedere angajamentul colectiv al UE privind îndeplinirea obiectivului de a aloca 0,7 % din venitul național brut (VNB) asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) în intervalul de timp care corespunde agendei pentru perioada post-2015,

având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale (5),

având în vedere articolul 99 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul interimar al Comisiei pentru bugete, avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru control bugetar, poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru afaceri constituționale și poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0358/2018),

A.

întrucât, în conformitate cu articolul 311 din TFUE, Uniunea trebuie să își asigure mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale și pentru realizarea politicilor sale;

B.

întrucât cadrul financiar multianual (CFM) actual pentru perioada 2014-2020 a fost stabilit, în premieră, la un nivel mai redus decât CFM-ul precedent, atât în ceea ce privește creditele de angajament, cât și creditele de plată; întrucât adoptarea cu întârziere a CFM și a actelor legislative sectoriale a avut un impact extrem de nefavorabil asupra punerii în aplicare a noilor programe;

C.

întrucât CFM s-a dovedit foarte repede a fi inadecvat pentru a răspunde la o serie de crize, de noi angajamente internaționale și de noi provocări politice care nu fuseseră integrate și/sau anticipate la momentul adoptării; întrucât, pentru a asigura finanțarea necesară, CFM a fost împins până la limitele sale, inclusiv prin recurgerea la instrumentele de flexibilitate și la instrumentele speciale după epuizarea marjelor disponibile, fapt fără precedent; întrucât programe de mare prioritate ale UE din domeniul cercetării și al infrastructurii au suferit chiar reduceri la doar doi ani după ce fuseseră adoptate;

D.

întrucât revizuirea la jumătatea perioadei a CFM, lansată la sfârșitul anului 2016, s-a dovedit a fi esențială pentru extinderea potențialului instrumentelor de flexibilitate existente, însă nu a condus și la revizuirea plafoanelor CFM; întrucât această revizuire a fost evaluată pozitiv atât de Parlament, cât și de Consiliu;

E.

întrucât stabilirea noului CFM va reprezenta un moment crucial pentru Uniunea formată din 27 de state membre, deoarece va oferi posibilitatea adoptării unei viziuni comune pe termen lung și a luării unei decizii cu privire la viitoarele priorități politice, precum și la capacitatea Uniunii de a le realiza; întrucât CFM 2021-2027 ar trebui să acorde Uniunii resursele necesare pentru a stimula creșterea economică sustenabilă și cercetarea și inovarea, pentru a capacita tinerii, a aborda în mod eficace provocările legate de migrație, a combate șomajul, sărăcia persistentă și excluziunea socială, a consolida și mai mult coeziunea economică, socială și teritorială, a lua măsuri în privința sustenabilității, pierderii biodiversității și schimbărilor climatice, a consolida securitatea și apărarea UE, a-i proteja frontierele externe și a sprijini țările învecinate;

F.

întrucât, date fiind provocările la nivel mondial pe care statele membre nu le pot înfrunta singure, ar trebui să fie posibil să se recunoască bunuri comune europene și să se evalueze domeniile în care cheltuielile la nivel european ar fi mai eficace decât cele la nivel național, pentru a transfera resursele financiare corespunzătoare la nivelul Uniunii și, prin urmare, pentru a consolida importanța strategică a Uniunii fără a majora neapărat cheltuielile publice globale;

G.

întrucât Comisia a prezentat, la 2 mai 2018, un ansamblu de propuneri legislative privind CFM 2021-2027 și resursele proprii ale UE, după care au urmat propuneri legislative pentru instituirea de noi programe și instrumente ale UE,

1.

subliniază că CFM 2021-2027 trebuie să garanteze responsabilitatea Uniunii și capacitatea sa de a răspunde nevoilor emergente, provocărilor suplimentare și noilor angajamente internaționale și de a-și îndeplini prioritățile politice și obiectivele; atrage atenția asupra problemelor grave legate de subfinanțarea CFM 2014-2020 și reafirmă că este nevoie să se evite repetarea greșelilor din trecut prin garantarea, încă de la început, a unui buget UE solid și credibil, în beneficiul cetățenilor, pentru următoarea perioadă de șapte ani;

2.

consideră că propunerile Comisiei privind CFM 2021-2027 și sistemul de resurse proprii ale Uniunii reprezintă punctul de pornire al negocierilor care vor urma; își exprimă poziția în legătură cu aceste propuneri, în așteptarea mandatului de negociere al Consiliului, care încă nu este disponibil;

3.

subliniază că propunerea Comisiei privind nivelul global al următorului CFM, stabilit la 1,08 % din VNB-ul UE-27 (1,11 % după includerea Fondului european de dezvoltare), reprezintă, ca procent din VNB, o reducere în termeni reali comparativ cu actualul CFM; consideră că nivelul propus pentru CFM nu îi va permite Uniunii să își onoreze angajamentele politice și să răspundă la provocările importante din viitor; intenționează, prin urmare, să negocieze creșterea necesară a acestui nivel;

4.

își declară, în plus, opoziția față de orice reducere a nivelului aferent politicilor de lungă durată ale UE consacrate în tratate, cum ar fi politica de coeziune, politica agricolă comună și politica comună în domeniul pescuitului; se opune îndeosebi oricăror reduceri radicale care vor avea un impact negativ asupra naturii și obiectivelor acestor politici, cum ar fi reducerile propuse pentru Fondul de coeziune sau pentru Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală; se opune, în acest context, propunerii de a reduce finanțarea acordată Fondului social european Plus (FSE+), în pofida domeniului său de aplicare extins și a integrării a patru programe sociale existente, îndeosebi a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

5.

subliniază, de asemenea, importanța principiilor orizontale care ar trebui să stea la baza CFM și a tuturor politicilor conexe ale UE; reafirmă, în acest context, poziția sa potrivit căreia UE trebuie să își îndeplinească angajamentul de a fi lider în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU și regretă lipsa unui angajament clar și vizibil în acest sens în propunerile referitoare la CFM; solicită, prin urmare, integrarea obiectivelor de dezvoltare durabilă în toate politicile și inițiativele UE din următorul CFM; evidențiază, de asemenea, faptul că toate programele din cadrul următorului CFM ar trebui să fie conforme cu Carta drepturilor fundamentale; subliniază importanța realizării Pilonului european al drepturilor sociale, a eliminării discriminării, inclusiv împotriva persoanelor LGBTI, și a creării unui portofoliu pentru minorități, inclusiv pentru romi, toate elemente esențiale pentru îndeplinirea angajamentelor UE pentru o Europă incluzivă; reliefează că, pentru a-și îndeplini obligațiile asumate în cadrul Acordului de la Paris, contribuția UE la pragul aferent obiectivelor climatice ar trebui să ajungă la cel puțin 25 % din cheltuieli în perioada 2021-2027 a CFM și la 30 % cât mai curând posibil, cel târziu până în 2027;

6.

regretă, în acest context, faptul că, în pofida declarației comune privind integrarea perspectivei de gen anexate la Regulamentul privind CFM 2014-2020, nu s-au înregistrat progrese semnificative în acest domeniu, iar Comisia nu a ținut cont de implementarea sa în evaluarea CFM la jumătatea perioadei; regretă profund faptul că integrarea perspectivei de gen a fost complet marginalizată în propunerea privind CFM și deplânge lipsa unor obiective, cerințe și indicatori clari în materie de egalitate de gen din propunerile privind politicile UE aplicabile; solicită proceduri bugetare anuale pentru a evalua și a integra impactul deplin al politicilor UE asupra egalității de gen (integrarea dimensiunii de gen în buget); se așteaptă la un angajament reînnoit din partea Parlamentului, Consiliului și Comisiei față de integrarea perspectivei de gen în următorul CFM și la monitorizarea sa eficace, inclusiv în cursul revizuirii CFM la jumătatea perioadei;

7.

subliniază că responsabilitatea sporită, simplificarea, vizibilitatea, transparența și întocmirea bugetului în funcție de performanțe trebuie să stea la baza următorului CFM; reamintește, în acest context, necesitatea consolidării concentrării cheltuielilor viitoare pe performanță și rezultate, pe baza unor obiective de performanță ambițioase și pertinente și a unei definiții cuprinzătoare și împărtășite a valorii adăugate europene; invită Comisia, ținând cont de principiile orizontale menționate anterior, să raționalizeze raportarea privind performanța, să o extindă la o abordare calitativă care să includă indicatori de mediu și sociali și să prezinte clar informații cu privire la principalele provocări ale UE care mai trebuie abordate;

o

8. este conștient de provocările majore cu care se confruntă Uniunea și își asumă pe deplin responsabilitatea de a garanta, în timp util, un buget care să fie pe măsura nevoilor, așteptărilor și preocupărilor cetățenilor UE; este pregătit să înceapă de îndată negocierile cu Consiliul, pentru a îmbunătăți propunerile Comisiei și pentru a obține un CFM realist;

9.

reamintește că poziția Parlamentului a fost deja expusă clar în rezoluțiile sale din 14 martie și din 30 mai 2018, care constituie poziția sa politică pentru CFM 2021-2027 și resursele proprii; reamintește că aceste rezoluții au fost adoptate cu majorități foarte mari, ceea ce demonstrează cât de unit și de pregătit este Parlamentul pentru negocierile care vor urma;

10.

se așteaptă, prin urmare, ca CFM să ocupe un loc prioritar în agenda politică a Consiliului și regretă faptul că, până în prezent, nu au fost observate progrese semnificative; este de părere că reuniunile regulate între președințiile Consiliului care se succed și echipa de negociere a Parlamentului ar trebui să se intensifice și să deschidă calea către negocierile oficiale; se așteaptă să se ajungă la un acord bun înainte de alegerile din 2019 pentru Parlamentul European, în scopul de a se evita regrese majore la lansarea noilor programe din cauza adoptării cu întârziere a cadrului financiar, astfel cum s-a întâmplat în trecut; subliniază că acest calendar va permite Parlamentului European proaspăt ales să ajusteze CFM 2021-2027 în timpul revizuirii obligatorii la jumătatea perioadei;

11.

reamintește că veniturile și cheltuielile ar trebui să fie tratate ca un pachet unic în cadrul negocierilor care vor urma; subliniază, prin urmare, că nu se poate ajunge la un acord referitor la viitorul CFM dacă nu se realizează progrese corespunzătoare în ceea ce privește noile resurse proprii ale Uniunii;

12.

subliniază faptul că toate elementele pachetului privind CFM/resursele proprii, în special cifrele aferente CFM, ar trebui să rămână pe masa negocierilor până la încheierea unui acord final; reamintește, în acest sens, poziția critică a Parlamentului cu privire la procedura care a condus la adoptarea regulamentului actual privind CFM și rolul dominant asumat de Consiliul European în procesul respectiv, acesta decizând în mod irevocabil cu privire la o serie de elemente, inclusiv plafoanele CFM și o serie de dispoziții legate de politica sectorială care încalcă spiritul și litera tratatelor; este preocupat, în special, de faptul că primele elemente din cadrul de negociere al CFM prezentat de Președinția Consiliului urmează aceeași logică și conțin chestiuni urmând a fi codecise de Consiliu și Parlament cu ocazia adoptării legislației de instituire a noilor programe ale UE; intenționează, prin urmare, să își ajusteze propria strategie în mod corespunzător;

13.

consideră că cerința de unanimitate pentru adoptarea și revizuirea Regulamentului privind CFM reprezintă un adevărat obstacol în acest proces; solicită, în acest sens, Consiliului European să activeze clauza-pasarelă prevăzută la articolul 312 alineatul (2) din TFUE, pentru a permite adoptarea Regulamentului privind CFM cu majoritate calificată;

o

14. adoptă prezenta rezoluție cu scopul de a-și evidenția mandatul de negociere cu privire la fiecare aspect al propunerilor Comisiei, incluzând amendamente concrete atât la Regulamentul propus pentru CFM, cât și la Acordul interinstituțional (AII); prezintă, de asemenea, un tabel cu cifre pentru fiecare politică și program ale UE, corespunzător pozițiilor Parlamentului deja adoptate în rezoluții anterioare referitoare la CFM; subliniază că aceste cifre vor fi incluse și în mandatul Parlamentului pentru negocierile legislative următoare în vederea adoptării programelor UE pentru perioada 2021-2027;

A.   SOLICITĂRI LEGATE DE CFM

15.

solicită, prin urmare, Consiliului să țină seama în mod corespunzător de următoarele poziții ale Parlamentului în vederea obținerii unui rezultat pozitiv în urma negocierilor pentru CFM 2021-2027 și a obținerii aprobării din partea Parlamentului în conformitate cu articolul 312 din TFUE;

Cifre

16.

își reafirmă poziția formală potrivit căreia nivelul CFM 2021-2027 ar trebui stabilit la 1 324,1 miliarde EUR la prețurile din 2018, reprezentând 1,3 % din VNB-ul UE-27, cu scopul de a asigura nivelul necesar de finanțare pentru politicile-cheie ale UE, astfel încât acestea să își poată îndeplini misiunea și obiectivele;

17.

solicită, în acest context, asigurarea următorului nivel de finanțare pentru programele și politicile UE, prezentate într-o ordine care reflectă structura CFM, conform propunerii Comisiei, și reluate în tabelul detaliat (anexele III și IV din prezenta rezoluție); solicită ajustarea corespunzătoare a creditelor și plafoanele de plăți aplicabile, astfel cum se prevede în anexele I și II la prezenta rezoluție:

i.

majorarea bugetului pentru programul Orizont Europa, astfel încât să ajungă la 120 miliarde EUR la prețurile din 2018;

ii.

creșterea alocării pentru Fondul InvestEU, astfel încât să reflecte mai bine nivelul pe 2014-2020 al instrumentelor financiare integrate în noul program;

iii.

majorarea nivelului de finanțare pentru transport și infrastructură prin intermediul programului Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE-transport);

iv.

dublarea finanțării specifice pentru IMM-uri (comparativ cu COSME) în programul privind piața unică, pentru a sprijini accesul pe piețe, a îmbunătăți condițiile de desfășurare a activității și competitivitatea întreprinderilor și a promova antreprenoriatul;

v.

majorarea suplimentară a programului privind piața unică, pentru a finanța un nou obiectiv legat de supravegherea pieței;

vi.

dublarea nivelului propus de finanțare pentru programul antifraudă al UE și creșterea nivelului de finanțare pentru programul Fiscalis;

vii.

introducerea unei alocări specifice pentru turismul sustenabil;

viii.

consolidarea suplimentară a programului spațial european, în special pentru a întări programele SSA/GOVSATCOM, precum și Copernicus;

ix.

menținerea finanțării pentru politica de coeziune a UE aferentă UE-27 la nivelul bugetului pentru perioada 2014-2020 în termeni reali;

x.

dublarea resurselor pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor în cadrul FSE+ (comparativ cu actuala Inițiativă privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor), asigurând totodată eficacitatea și valoarea adăugată a mecanismului;

xi.

introducerea unei alocări specifice (5,9 miliarde EUR) pentru garanția pentru copii, destinată eliminării sărăciei în rândul copiilor atât în interiorul UE, cât și prin intermediul acțiunilor sale externe;

xii.

triplarea bugetului actual pentru programul Erasmus+;

xiii.

asigurarea unui nivel suficient de finanțare pentru programul DiscoverEU (Interrail);

xiv.

majorarea finanțării actuale pentru programul Europa creativă;

xv.

majorarea finanțării actuale pentru programul Drepturi și valori și introducerea unei alocări speciale pentru o nouă componentă Valori ale Uniunii (cel puțin 500 de milioane EUR), pentru a sprijini organizațiile societății civile care promovează valorile fundamentale și democrația în UE la nivel local și național;

xvi.

menținerea finanțării pentru politica agricolă comună (PAC) aferentă UE-27 la nivelul bugetului pentru perioada 2014-2020 în termeni reali în paralel cu includerea în buget a sumei inițiale a rezervei agricole;

xvii.

consolidarea cu 10 % a nivelului Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime, în conformitate cu noua sa misiune privind economia albastră;

xviii.

dublarea finanțării actuale pentru programul LIFE+, inclusiv pachete financiare dedicate biodiversității și gestionării rețelei Natura 2000;

xix.

introducerea unei alocări specifice (4,8 miliarde EUR) destinate unui nou fond pentru o tranziție energetică echitabilă care să abordeze impactul societal, socioeconomic și de mediu asupra lucrătorilor și comunităților afectate negativ de tranziția de la dependența de cărbune și carbon;

xx.

consolidarea instrumentului (instrumentelor) de sprijinire a politicilor de vecinătate și de dezvoltare (3,5 miliarde EUR) pentru a contribui în continuare la finanțarea unui plan de investiții pentru Africa;

xxi.

reinstituirea cel puțin a nivelurilor din 2020 pentru toate agențiile, apărând, în același timp, nivelul propus de Comisie, inclusiv pentru agenții, cărora le-au fost conferite noi competențe și responsabilități, și solicitarea unei abordări cuprinzătoare a finanțării din taxe;

xxii.

menținerea nivelului finanțării din 2014-2020 pentru mai multe programe ale UE [de exemplu, dezafectarea, cooperarea cu țările și teritoriile de peste mări (TTPM)], inclusiv cele pentru care se propune fuzionarea cu programe mai mari (de exemplu, asistența pentru persoanele cel mai defavorizate, sănătate, drepturile consumatorilor) și pentru care propunerea Comisiei reprezintă, prin urmare, o reducere în termeni reali;

xxiii.

stabilirea, în funcție de modificările menționate anterior, a pachetelor financiare ale tuturor celorlalte programe la nivelul propus de Comisie, inclusiv pentru MIE-Energie, MIE-Digital, programul Europa digitală, Fondul european de apărare și ajutorul umanitar;

18.

intenționează să asigure un nivel suficient de finanțare pe baza propunerii Comisiei privind „Migrația și gestionarea frontierelor” (rubrica 4) și „Securitatea și apărarea”, inclusiv răspunsul în caz de criză (rubrica 5); își reafirmă poziția, pe care o susține de mult timp, potrivit căreia prioritățile politice suplimentare ar trebui combinate cu mijloace financiare suplimentare, pentru a nu submina politicile și programele existente și finanțarea acestora în cadrul noului CFM;

19.

intenționează să susțină propunerea Comisiei privind asigurarea unui nivel suficient de finanțare pentru o administrație publică europeană puternică, eficientă și de înaltă calitate, în serviciul tuturor europenilor; reamintește că, în actualul CFM, instituțiile UE, organele și agențiile sale descentralizate au pus în aplicare o reducere cu 5 % a personalului și consideră că nu ar trebui să fie supuse unor reduceri suplimentare care ar periclita în mod direct punerea în aplicare a politicilor Uniunii; își exprimă, din nou, opoziția puternică față de recrearea așa-zisului fond de redistribuire pentru agenții;

20.

este hotărât să prevină o altă criză a plăților în primii ani ai CFM 2021-2027, așa cum s-a întâmplat în perioada actuală; consideră că plafonul global de plăți trebuie să țină seama de volumul fără precedent al angajamentelor restante la sfârșitul anului 2020, care vor trebui compensate în cadrul viitorului CFM, a căror estimare este în continuă creștere din cauza întârzierilor majore în ceea ce privește punerea în aplicare și care vor trebui stabilite în cadrul următorului CFM; solicită, prin urmare, ca nivelurile globale ale plăților, precum și plafoanele anuale de plată, în special la începutul perioadei, să fie stabilite la un nivel adecvat care să țină seama în mod corespunzător și de această situație; intenționează să accepte doar un decalaj limitat și bine justificat între angajamente și plăți pentru următorul CFM;

21.

prezintă, pe această bază, un tabel în anexele III și IV la prezenta rezoluție unde sunt indicate cifrele exacte propuse pentru fiecare politică și program ale UE; afirmă că, în scopul comparării, intenționează să păstreze structura programelor individuale ale UE în forma propusă de Comisie, fără a aduce atingere eventualelor modificări care ar putea fi solicitate în cursul procedurii legislative desfășurate în vederea adoptării acestor programe;

Revizuirea la jumătatea perioadei

22.

subliniază necesitatea de a menține revizuirea CFM la jumătatea perioadei, pe baza unui precedent pozitiv stabilit în cadrul actual, și solicită:

i.

o revizuire imperativă și cu caracter juridic obligatoriu la jumătatea perioadei, în urma unei reexaminări a funcționării CFM și ținând cont de evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește obiectivele climatice, integrarea obiectivelor de dezvoltare durabilă și a egalității de gen și impactul măsurilor de simplificare asupra beneficiarilor;

ii.

ca propunerea aplicabilă a Comisiei să fie prezentată în timp util pentru ca următorul Parlament și următoarea Comisie să efectueze o ajustare semnificativă a cadrului pentru perioada 2021-2027 și, în orice caz, nu mai târziu de 1 iulie 2023;

iii.

ca pachetele financiare deja alocate să nu fie reduse prin această revizuire;

Flexibilitate

23.

salută propunerile Comisiei privind flexibilitatea, care reprezintă un bun punct de plecare pentru negocieri; este de acord cu arhitectura generală a mecanismelor de flexibilitate din cadrul CFM 2021-2027; subliniază că instrumentele speciale au diferite misiuni și răspund unor nevoi diferite și se opune oricărei încercări de a le combina; sprijină ferm dispoziția clară conform căreia atât creditele de angajament, cât și cele de plată care decurg din utilizarea instrumentelor speciale ar trebui să fie incluse în buget peste plafoanele aplicabile prevăzute în CFM, precum și eliminarea oricărei plafonări a ajustărilor ce decurg din marja globală pentru plăți; solicită să se introducă un număr de îmbunătățiri suplimentare, printre care următoarele:

i.

reconstituirea rezervei Uniunii cu o sumă echivalentă cu veniturile provenite din amenzi și sancțiuni;

ii.

reutilizarea imediată a dezangajărilor efectuate în cursul anului n-2, inclusiv a celor care rezultă din angajamentele asumate în cadrul actualului CFM;

iii.

sumele anulate ale instrumentelor speciale să fie puse la dispoziția tuturor instrumentelor speciale, nu doar a Instrumentului de flexibilitate;

iv.

o alocare mai mare pentru Instrumentul de flexibilitate, rezerva pentru ajutoare de urgență, Fondul de solidaritate al Uniunii Europene și marja pentru situații neprevăzute, aceasta din urmă fără o compensare obligatorie;

Durată

24.

subliniază că durata CFM ar trebui modificată treptat, pentru a ajunge la o perioadă de 5 + 5 ani, cu o revizuire obligatorie la jumătatea perioadei; acceptă faptul că următorul CFM ar trebui să fie stabilit pentru o perioadă de șapte ani, ca o soluție de tranziție aplicată pentru ultima oară; se așteaptă ca normele detaliate de punere în aplicare a cadrului 5 + 5 să fie aprobate la momentul revizuirii la jumătatea perioadei a CFM 2021-2027;

Structură

25.

acceptă structura generală de șapte rubrici ale CFM, astfel cum a propus Comisia, ceea ce corespunde în mare măsură propriei propuneri a Parlamentului; consideră că această structură permite o mai mare transparență, îmbunătățește vizibilitatea cheltuielilor UE, menținând totodată gradul necesar de flexibilitate; în plus, este de acord cu crearea unor „grupări de programe” care se preconizează că vor duce la o simplificare și raționalizare semnificativă a structurii bugetului UE și la alinierea clară a acestuia la rubricile CFM;

26.

ia act de faptul că Comisia propune o reducere a numărului de programe ale UE cu mai mult de o treime; subliniază că poziția Parlamentului în ceea ce privește structura și componența celor 37 de noi programe va fi stabilită în cursul adoptării actelor legislative sectoriale aplicabile; se așteaptă, în orice caz, ca nomenclatura bugetară propusă să reflecte toate componentele diferite ale fiecărui program, într-un mod care să garanteze transparența și să asigure nivelul de informații necesar pentru ca autoritatea bugetară să poată stabili bugetul anual și să îi poată monitoriza execuția;

Unitatea bugetului

27.

salută integrarea propusă a Fondului european de dezvoltare în bugetul Uniunii, răspunzând astfel unei solicitări formulate de multă vreme de Parlament în ceea ce privește toate instrumentele extrabugetare; reamintește că principiul unității, potrivit căruia toate veniturile și cheltuielile Uniunii trebuie să fie înscrise în buget, este atât o cerință a tratatului, cât și o condiție prealabilă fundamentală a democrației;

28.

pune, prin urmare, sub semnul întrebării logica și justificarea stabilirii unor instrumente în afara bugetului, care împiedică controlul parlamentar asupra finanțelor publice și subminează transparența procesului decizional; consideră că deciziile de a institui astfel de instrumente ignoră tripla responsabilitate a Parlamentului, în calitate de autoritate legislativă, bugetară și de control; este de părere că, atunci când excepțiile sunt considerate necesare pentru îndeplinirea unor obiective specifice, de exemplu prin intermediul unor instrumente financiare sau al unor fonduri fiduciare, acestea ar trebui să fie pe deplin transparente, justificate în mod corespunzător prin adiționalitatea și valoarea adăugată dovedite și sprijinite de proceduri decizionale și de dispoziții privind răspunderea solide;

29.

subliniază însă că integrarea acestor instrumente în bugetul UE nu ar trebui să conducă la o reducere a finanțării altor politici și programe ale UE; subliniază, prin urmare, necesitatea de a decide cu privire la nivelul global al următorului CFM, fără a se calcula alocarea de 0,03 % din VNB-ul UE care corespunde Fondului european de dezvoltare și care ar trebui adăugată la plafoanele convenite;

30.

subliniază că plafoanele CFM nu ar trebui să împiedice finanțarea din bugetul Uniunii a obiectivelor de politică ale Uniunii; se așteaptă, prin urmare, să se asigure o revizuire, în vederea majorării, a plafoanelor CFM ori de câte ori acest lucru este necesar pentru finanțarea noilor obiective de politică, fără a se recurge la metode de finanțare interguvernamentale;

B.   CHESTIUNI LEGISLATIVE

Statul de drept

31.

subliniază importanța noului mecanism de asigurare a respectării valorilor consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE); prin care statele membre care nu le respectă vor suporta consecințe financiare; avertizează, cu toate acestea, că beneficiarii finali ai bugetului Uniunii nu trebuie să fie afectați în niciun fel de nerespectarea de către guvernul lor a drepturilor fundamentale și a statului de drept; prin urmare, subliniază că aceste măsuri nu aduc atingere obligației entităților guvernamentale sau a statelor membre de a face plăți destinatarilor sau beneficiarilor finali;

Procedura legislativă ordinară și actele delegate

32.

subliniază că obiectivele programelor și prioritățile în materie de cheltuieli, alocările financiare, criteriile de eligibilitate, de selecție și de acordare, condițiile, definițiile și metodele de calcul ar trebui stabilite în legislația aplicabilă, respectându-se pe deplin prerogativele Parlamentului în calitate de colegiuitor; evidențiază că, în situațiile în care aceste măsuri, care pot implica alegeri importante în materie de politici, nu sunt incluse în actul de bază, ar trebui adoptate prin acte delegate; este de opinie, în acest context, că programele de lucru multianuale și/sau anuale ar trebui, în general, să fie adoptate prin acte delegate;

33.

afirmă intenția Parlamentului de a consolida, ori de câte ori este necesar, dispozițiile privind guvernanța, responsabilitatea, transparența și controlul parlamentar, capacitarea autorităților locale și regionale și a partenerilor lor, precum și implicarea ONG-urilor și a societății civile în următoarea generație de programe; intenționează, de asemenea, să îmbunătățească și să clarifice, acolo unde este necesar, coerența și sinergiile dintre și în cadrul diferitelor fonduri și politici; recunoaște că este nevoie de mai multă flexibilitate în alocarea resurselor din cadrul unor programe, dar subliniază că acest lucru nu ar trebui să se facă în detrimentul obiectivelor lor de politică inițiale și pe termen lung, al predictibilității și al drepturilor Parlamentului;

Clauzele de revizuire

34.

subliniază că ar trebui incluse clauze detaliate și eficace de revizuire în cadrul programelor și instrumentelor individuale din CFM, pentru a asigura că se efectuează evaluări semnificative ale acestora și că, ulterior, Parlamentul este implicat pe deplin în orice decizie luată cu privire la adaptările necesare;

Propuneri legislative

35.

invită Comisia să prezinte propunerile legislative aplicabile în plus față de cele pe care le-a prezentat deja și, în special, o propunere de regulament privind înființarea unui fond pentru o tranziție energetică echitabilă, precum și un program specific destinat turismului sustenabil; sprijină, de asemenea, introducerea garanției europene pentru copii în cadrul FSE+, integrarea unei componente specifice privind valorile Uniunii în programul Drepturi și valori și o revizuire a Regulamentului de înființare a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene; regretă faptul că propunerile aplicabile ale Comisiei nu conțin măsuri care să răspundă cerințelor articolului 174 din TFUE în ceea ce privește regiunile cele mai nordice cu o densitate foarte redusă a populației și regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase; consideră că ar trebui să se propună, de asemenea, o revizuire a Regulamentului financiar ori de câte ori este nevoie ca urmare a negocierilor privind CFM;

C.

RESURSE PROPRII

36.

subliniază că sistemul actual de resurse proprii este extrem de complex, inechitabil, netransparent și total neinteligibil pentru cetățenii UE; solicită din nou un sistem simplificat, care să poată fi înțeles mai ușor de cetățenii UE;

37.

salută, în acest context, ca un pas important către o reformă mai ambițioasă, ansamblul de propuneri ale Comisiei adoptate la 2 mai 2018 privind un nou sistem de resurse proprii; invită Comisia să țină seama de avizul nr. 5/2018 al Curții de Conturi Europene referitor la propunerea Comisiei privind noul sistem de resurse proprii ale Uniunii Europene, care subliniază că este nevoie de un calcul mai bun și de o simplificare suplimentară a sistemului;

38.

reamintește că introducerea unor noi resurse proprii ar trebui să servească unui dublu scop: în primul rând, să ducă la o reducere substanțială a procentului de contribuții bazate pe VNB și, în al doilea rând, să garanteze finanțarea adecvată a cheltuielilor UE în cadrul CFM post-2020;

39.

sprijină modernizarea propusă a resurselor proprii existente, care implică:

menținerea taxelor vamale ca resurse proprii tradiționale pentru UE, concomitent cu reducerea procentajului reținut de statele membre cu titlu de „costuri de colectare”, și revenirea la rata normală de 10 %;

simplificarea resursei proprii bazate pe taxa pe valoarea adăugată, și anume introducerea unei cote de contribuție uniforme, fără excepții;

menținerea resursei proprii bazate pe VNB, cu obiectivul de a reduce treptat până la 40 % ponderea sa în finanțarea bugetului UE, menținând totodată funcția sa de echilibrare;

40.

solicită, în conformitate cu propunerea Comisiei, introducerea programată a unui coș de noi resurse proprii care, fără a crește sarcina fiscală pentru cetățeni, ar corespunde la două obiective strategice ale UE, a căror valoare adăugată europeană este evidentă și de neînlocuit:

funcționarea corectă, consolidarea și întărirea pieței unice, în special prin punerea în aplicare a unei baze fiscale consolidate comune a societăților (CCCTB), ca bază pentru o nouă resursă proprie, prin stabilirea unei rate de prelevare uniforme aplicate veniturilor din CCCTB, și impozitarea profitului obținut pe piața unică de companiile mari din sectorul digital;

lupta împotriva schimbărilor climatice și accelerarea tranziției energetice, prin măsuri cum ar fi un procentaj din venitul din schema de tranzacționare a certificatelor de emisii;

lupta pentru protejarea mediului înconjurător printr-o contribuție bazată pe cantitatea de ambalaje de plastic nereciclate;

41.

solicită extinderea listei de potențiale noi resurse proprii, care ar trebui să includă:

o resursă proprie bazată pe o taxă pe tranzacțiile financiare (TTF), solicitând, în același timp, tuturor statelor membre să ajungă la un acord privind un mecanism eficient;

introducerea unui mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon, ca nouă resursă proprie la bugetul UE, care ar trebui să asigure condiții de concurență echitabile în comerțul internațional și să reducă delocalizarea producției, internalizând totodată costurile schimbărilor climatice în prețul mărfurilor importate;

42.

își exprimă aprobarea fermă față de eliminarea tuturor reducerilor și a altor mecanisme de corecție, însoțită, dacă este necesar, de o perioadă limitată de eliminare progresivă;

43.

insistă asupra introducerii altor venituri care ar trebui să constituie venituri suplimentare la bugetul UE, fără a genera o reducere corespunzătoare a contribuțiilor bazate pe VNB:

amenzile plătite de societăți pentru încălcarea normelor Uniunii sau amenzile pentru plata cu întârziere a contribuțiilor;

veniturile din amenzi rezultate din hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, inclusiv sume forfetare sau plăți ale unor sancțiuni impuse statelor membre, rezultate din acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor;

44.

subliniază, de asemenea, introducerea altor forme de venituri, în conformitate cu propunerea Comisiei, în cazul:

taxelor legate de punerea în aplicare a mecanismelor direct legate de UE, cum ar fi Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS);

seniorajului, sub forma veniturilor alocate, în vederea finanțării unui nou mecanism de stabilizare a investițiilor;

45.

atrage atenția asupra necesității de a menține credibilitatea bugetului UE în fața piețelor financiare, ceea ce implică o creștere a plafoanelor resurselor proprii;

46.

invită Comisia să prezinte o propunere de abordare a situației paradoxale prin care contribuțiile Regatului Unit la angajamentele restante (RAL) până în 2021 vor fi înscrise în buget ca venituri generale, fiind astfel incluse în plafonul resurselor proprii, în timp ce acest plafon va fi calculat pe baza VNB-ului UE-27, adică fără Regatul Unit, odată ce țara va părăsi UE; consideră că, dimpotrivă, contribuțiile Regatului Unit ar trebui calculate în afara plafonului resurselor proprii;

47.

atrage atenția asupra faptului că uniunea vamală este una dintre principalele surse ale capacității financiare a Uniunii; subliniază, în acest context, necesitatea armonizării controalelor vamale și a gestionării vămilor în întreaga Uniune, pentru a preveni și a combate fraudele și neregularitățile care afectează interesele financiare ale Uniunii;

48.

îndeamnă combaterea reală a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, cu introducerea unor sancțiuni disuasive, pentru teritoriile offshore și pentru facilitatorii sau promotorii acestor activități, în special și, ca prim pas, pentru cei care își desfășoară activitatea pe continentul european; consideră că statele membre ar trebui să coopereze prin instituirea unui sistem coordonat de monitorizare a mișcărilor de capital în vederea combaterii evaziunii fiscale, a evitării obligațiilor fiscale și a spălării de bani;

49.

este de părere că o combatere eficientă a corupției și a evaziunii fiscale practicate de întreprinderile multinaționale și de persoanele cele mai bogate ar permite ca în bugetele naționale ale statelor membre să intre o sumă estimată de Comisia Europeană la o mie de miliarde de euro pe an și că, în această privință, se constată o lipsă flagrantă de acțiune din partea Uniunii Europene;

50.

sprijină ferm prezentarea de către Comisie a unei propuneri de regulament al Consiliului de stabilire a măsurilor de aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii Europene (COM(2018)0327); reamintește că Parlamentul trebuie să aprobe acest regulament; reamintește că acest regulament face parte integrantă din pachetul privind resursele proprii prezentat de Comisie și se așteaptă ca Consiliul să abordeze cele patru texte conexe privind resursele proprii ca pe un singur pachet, împreună cu CFM;

D.   AMENDAMENTE ALE PROPUNERII DE REGULAMENT DE STABILIRE A CFM 2021-2027

51.

este de părere că propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 ar trebui amendată după cum urmează:

Amendamentul 1

Propunere de regulament

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)

Având în vedere necesitatea unui nivel adecvat de previzibilitate pentru pregătirea și executarea investițiilor pe termen mediu, durata cadrului financiar multianual (CFM) ar trebui să fie de șapte ani, cu începere de la 1 ianuarie 2021.

(1)

Având în vedere necesitatea unui nivel adecvat de previzibilitate pentru pregătirea și executarea investițiilor pe termen mediu, precum și nevoia de legitimitate și răspundere democratică, durata acestui cadru financiar multianual (CFM) ar trebui să fie de șapte ani, cu începere de la 1 ianuarie 2021 , urmând ca, ulterior, să se treacă la o perioadă de cinci ani plus cinci, care ar fi în concordanță cu ciclul politic al Parlamentului European și al Comisiei .

Amendamentul 2

Propunere de regulament

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)

Plafoanele anuale ale creditelor de angajament pe categorii de cheltuieli și plafoanele anuale ale creditelor de plată stabilite în CFM trebuie să respecte plafoanele aplicabile pentru angajamente și resursele proprii, care sunt stabilite în conformitate cu Decizia Consiliului privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene , adoptată în conformitate cu articolul  311 al treilea paragraf din TFUE.

(2)

CFM ar trebui să stabilească plafoane anuale ale creditelor de angajament pe categorii de cheltuieli și plafoane anuale ale creditelor de plată pentru a garanta că cheltuielile Uniunii se desfășoară în mod ordonat și în limitele propriilor resurse, garantând, în același timp, că Uniunea deține mijloacele necesare pentru a-și atinge obiectivele și pentru a-și realiza politicile în conformitate cu articolul 311 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și că își poate onora obligațiile față de terți în conformitate cu articolul 323 din TFUE.

Amendamentul 3

Propunere de regulament

Considerentul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2a)

Nivelul plafoanelor ar trebui stabilit pe baza sumelor necesare pentru finanțarea și derularea programelor și politicilor Uniunii, precum și a marjelor necesare care trebuie să fie disponibile pentru ajustări la nevoile viitoare. În plus, plafoanele pentru plăți ar trebui să reprezinte suma mare a angajamentelor restante preconizate la sfârșitul anului 2020. Sumele stabilite în prezentul regulament, precum și în actele de bază pentru programele pentru perioada 2021-2027, ar trebui convenite la prețurile din 2018 și, pentru asigurarea simplificării și predictibilității, ar trebui ajustate pe baza unui deflator fix de 2 % pe an.

Amendamentul 4

Propunere de regulament

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)

Dacă este necesar să se mobilizeze garanțiile prevăzute în bugetul general al Uniunii pentru asistența financiară acordată statelor membre autorizată în conformitate cu articolul [208 alineatul (1)] din Regulamentul (UE) [xxx/201x] al Parlamentului European și al Consiliului („Regulamentul financiar”), suma necesară ar trebui să fie mobilizată peste plafoanele pentru creditele de angajament și pentru creditele de plată stabilite în CFM, cu respectarea plafonului resurselor proprii.

(3)

Dacă este necesar să se mobilizeze garanțiile prevăzute în bugetul general al Uniunii pentru asistența financiară acordată statelor membre autorizată în conformitate cu articolul [208 alineatul (1)] din Regulamentul (UE) [xxx/201x] al Parlamentului European și al Consiliului („Regulamentul financiar”), suma necesară ar trebui să fie mobilizată peste plafoanele pentru creditele de angajament și pentru creditele de plată stabilite în CFM și , prin urmare, ar trebui luată în considerare atunci când se stabilește orice plafon al resurselor proprii.

Amendamentul 5

Propunere de regulament

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)

CFM nu ar trebui să țină seama de posturile bugetare finanțate prin venituri alocate în sensul Regulamentului financiar .

(4)

Veniturile alocate pentru finanțarea posturilor bugetare în sensul Regulamentului financiar nu ar trebui calculate raportat la plafoanele CFM, însă ar trebui afișate toate informațiile disponibile în deplină transparență în timpul procedurii de adoptare a bugetului anual și în timpul execuției sale .

Amendamentul 6

Propunere de regulament

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)

Ar trebui asigurat nivelul maxim posibil de flexibilitate specifică , pentru a  permite Uniunii să își îndeplinească obligațiile în conformitate cu articolul 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ( TFUE).

(6)

Ar trebui asigurat nivelul maxim de flexibilitate în cadrul CFM , în special pentru a  garanta că Uniunea își poate îndeplini obligațiile în conformitate cu articolul 311 și articolul 323 din TFUE.

Amendamentul 7

Propunere de regulament

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)

Pentru a permite Uniunii să reacționeze în cazul unor împrejurări neprevăzute specifice sau pentru a permite finanțarea unor cheltuieli clar identificate care nu pot fi finanțate în limitele plafoanelor disponibile pentru una sau mai multe rubrici stabilite în cadrul financiar, în scopul de a asigura buna desfășurare a procedurii bugetare, sunt necesare următoarele instrumente speciale: Fondul european de ajustare la globalizare, Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, rezerva pentru ajutoare de urgență, marja globală pentru angajamente (rezerva Uniunii), Instrumentul de flexibilitate și marja pentru situații neprevăzute . Rezerva pentru ajutoare de urgență nu are ca scop abordarea consecințelor crizelor legate de piață care afectează producția sau distribuția agricolă. Prin urmare, ar trebui să se prevadă în mod specific posibilitatea de a înscrie în buget credite de angajament și creditele de plată corespunzătoare peste plafoanele stabilite în CFM în cazul în care este necesară utilizarea instrumentelor speciale.

(7)

Pentru a permite Uniunii să reacționeze în cazul unor împrejurări neprevăzute specifice sau pentru a permite finanțarea unor cheltuieli clar identificate care nu pot fi finanțate în limitele plafoanelor disponibile pentru una sau mai multe rubrici stabilite în cadrul financiar, permițând astfel buna desfășurare a procedurii bugetare anuale , sunt necesare următoarele instrumente speciale: Fondul european de ajustare la globalizare, Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, rezerva pentru ajutoare de urgență, marja globală pentru angajamente (rezerva Uniunii pentru angajamente ), Instrumentul de flexibilitate și marja pentru situații neprevăzute. Prin urmare, ar trebui să se prevadă în mod specific posibilitatea de a înscrie în buget credite de angajament și creditele de plată corespunzătoare peste plafoanele stabilite în CFM în cazul în care este necesară utilizarea instrumentelor speciale.

Amendamentul 8

Propunere de regulament

Considerentul 7 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7a)

În special, în timp ce Uniunea și statele sale membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a se asigura că angajamentele autorizate de autoritatea bugetară sunt executate efectiv în scopul prevăzut inițial, ar trebui să fie posibilă mobilizarea creditelor de angajament care nu sunt executate sau care au fost dezangajate prin intermediul rezervei de angajamente a Uniunii, cu condiția ca aceasta să nu fie o modalitate prin care beneficiarii să eludeze normele aplicabile privind dezangajările.

Amendamentul 9

Propunere de regulament

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)

Ar trebui stabilite norme și pentru alte situații care pot impune ajustarea CFM. Ajustările respective pot fi determinate de adoptarea cu întârziere a unor norme sau programe noi care fac obiectul gestiunii partajate sau de măsuri legate de buna guvernanță economică ori de protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre, măsuri adoptate în conformitate cu actele de bază relevante.

(9)

Ar trebui stabilite norme și pentru alte situații care pot impune ajustarea CFM. Ajustările respective pot fi determinate de adoptarea cu întârziere a unor norme sau programe noi care fac obiectul gestiunii partajate sau de suspendarea angajamentelor bugetare în conformitate cu actele de bază relevante.

Amendamentul 10

Propunere de regulament

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)

Este necesar să se efectueze o evaluare a funcționării CFM la jumătatea perioadei de punere în aplicare . Eventualele revizuiri ale prezentului regulament pentru anii rămași din CFM ar trebui să țină seama de rezultatele acestei evaluări.

(10)

Pentru a ține cont de noile politici și priorități, CFM ar trebui să fie revizuit la jumătatea perioadei , pe baza unei evaluări a funcționării și a punerii în aplicare a CFM, care ar trebui să includă, de asemenea, un raport care stabilească metodele de aplicare practică a unui cadru financiar cu o durată de cinci ani plus cinci .

Amendamentul 11

Propunere de regulament

Considerentul 10 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(10a)

Pentru ca Uniunea să își respecte angajamentul de a fi un precursor în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, inclusiv a egalității de gen, revizuirea CFM trebuie să fie pregătită ținând seama de progresele înregistrate în aplicarea lor în toate politicile și inițiativele UE din CFM 2021-2027, calculate pe baza indicatorilor de performanță elaborați de Comisie, precum și de progresele înregistrate în integrarea perspectivei de gen în toate activitățile UE. Revizuirea CFM trebuie pregătită, de asemenea, ținând seama de progresele înregistrate către atingerea țintei globale de a contribui cu 25 % din cheltuielile UE la îndeplinirea obiectivelor climatice pe parcursul perioadei corespunzătoare CFM 2021-2027 și către atingerea unei ținte anuale de 30 % din cheltuieli cât mai curând posibil și cel târziu până în 2027, progresele fiind măsurate pe baza unor indicatori de performanță actualizați care fac distincția între atenuare și adaptare. Revizuirea ar trebui, totodată, să evalueze, în consultare cu părțile interesate de la nivel național și local, dacă măsurile de simplificare adoptate au reușit într-adevăr să reducă birocrația pentru beneficiari la implementarea programelor.

Amendamentul 12

Propunere de regulament

Considerentul 12 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(12a)

Toate cheltuielile de la nivelul Uniunii consacrate punerii în aplicare a politicilor Uniunii bazate pe tratate reprezintă cheltuieli ale Uniunii în sensul articolului 310 alineatul (1) din TFUE și, prin urmare, ar trebui să fie înscrise în bugetul Uniunii în conformitate cu procedura bugetară prevăzută la articolul 314 din TFUE, asigurând astfel respectarea principiilor fundamentale ale reprezentării democratice a cetățenilor în procesul decizional, supravegherii parlamentare a finanțelor publice și transparenței procesului decizional. Plafoanele CFM nu pot să împiedice finanțarea prin bugetul Uniunii a obiectivelor de politică ale Uniunii. Prin urmare, este nevoie să se prevadă o revizuire a CFM în vederea majorării limitelor de fiecare dată când este necesar pentru a facilita finanțarea politicilor Uniunii, în special a noilor obiective de politică, fără a recurge la metode de finanțare interguvernamentale sau cvasi-interguvernamentale.

Amendamentul 13

Propunere de regulament

Considerentul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(13)

De asemenea, sunt necesare norme specifice privind abordarea proiectelor de infrastructură de mare anvergură a căror durată de viață depășește cu mult perioada CFM. Este necesar să se stabilească sume maxime pentru contribuțiile din bugetul general al Uniunii la proiectele respective, asigurându-se astfel faptul că aceste contribuții nu au niciun impact asupra altor proiecte finanțate de la bugetul respectiv.

(13)

De asemenea, sunt necesare norme specifice privind abordarea proiectelor de infrastructură de mare anvergură a căror durată de viață depășește cu mult perioada CFM. Finanțarea acestor proiecte de mare anvergură, care au o importanță strategică pentru Uniune, trebuie asigurată în cadrul bugetului general al Uniunii, dar este necesar să se stabilească sume maxime pentru contribuțiile sale la proiectele respective, asigurându-se astfel faptul că eventualele depășiri de costuri nu au niciun impact asupra altor proiecte finanțate de la bugetul respectiv.

Amendamentul 14

Propunere de regulament

Considerentul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14)

Este necesar să se prevadă norme generale privind cooperarea interinstituțională în cadrul procedurii bugetare.

(14)

Este necesar să se prevadă norme generale privind transparența și cooperarea interinstituțională în cadrul procedurii bugetare , respectând competențele bugetare ale instituțiilor, astfel cum sunt prevăzute în tratate, pentru a se asigura că deciziile bugetare se iau în mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din TUE, și că procedura bugetară se desfășoară fără probleme, astfel cum se prevede la articolul 312 alineatul (3) al doilea paragraf din TFUE .

Amendamentul 15

Propunere de regulament

Considerentul 15

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15)

Comisia ar trebui să prezinte o propunere privind un nou cadru financiar multianual înainte de 1 iulie 2025, pentru a permite instituțiilor să îl adopte cu suficient timp înainte de începerea următorului cadru financiar multianual. În conformitate cu articolul 312 alineatul (4) din TFUE, plafoanele corespunzătoare ultimului an prevăzute în prezentul regulament urmează să se aplice în continuare în cazul în care noul cadrul financiar nu este adoptat înainte de încheierea CFM prevăzut în prezentul regulament,

(15)

Comisia ar trebui să prezinte o propunere privind un nou cadru financiar multianual înainte de 1 iulie 2025 . Acest calendar va oferi Comisiei recent numite timpul necesar pentru a-și elabora propunerile și va permite Parlamentului European rezultat din alegerile din 2024 să își prezinte propria poziție cu privire la CFM post-2027. De asemenea, va permite instituțiilor să îl adopte cu suficient timp înainte de începerea următorului cadru financiar multianual. În conformitate cu articolul 312 alineatul (4) din TFUE, plafoanele corespunzătoare ultimului an prevăzute în prezentul regulament urmează să se aplice în continuare în cazul în care noul cadru financiar nu este adoptat înainte de încheierea CFM prevăzut în prezentul regulament,

Amendamentul 16

Propunere de regulament

Capitolul 1 – articolul 3 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Respectarea plafonului resurselor proprii

Relația cu resursele proprii

Amendamentul 17

Propunere de regulament

Capitolul 1 – articolul 3 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.   Pentru fiecare dintre anii cuprinși în CFM, toate creditele de plată necesare, după ajustarea anuală și ținând seama de orice alte ajustări și revizuiri, precum și de aplicarea articolului 2 alineatele (2) și (3), nu pot conduce la un coeficient de apel aplicabil resurselor proprii care să depășească plafonul resurselor proprii stabilit în conformitate cu Decizia Consiliului privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene adoptată în conformitate cu articolul 311 al treilea paragraf din TFUE („Decizia privind resursele proprii”) aflată în vigoare .

4.   Pentru fiecare dintre anii cuprinși în CFM, toate creditele de plată necesare, după ajustarea anuală și ținând seama de orice altă ajustare și revizuire, precum și de aplicarea articolului 2 alineatele (2) și (3), nu pot conduce la un coeficient de apel aplicabil resurselor proprii care să depășească limitele resurselor proprii ale Uniunii, fără a aduce atingere obligației Uniunii de a asigura mijloacele necesare pentru a-și atinge obiectivele și pentru a-și realiza politicile în conformitate cu articolul 311 primul paragraf din TFUE , precum și obligației instituțiilor de a garanta că sunt disponibile mijloace financiare pentru a permite Uniunii să își îndeplinească obligațiile legale cu privire la părțile terțe, în conformitate cu articolul 323 din TFUE .

Amendamentul 18

Propunere de regulament

Capitolul 1 – articolul 3 – alineatul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

5.     Dacă este necesar, plafoanele stabilite în CFM sunt reduse pentru a se asigura respectarea plafonului resurselor proprii stabilit în conformitate cu Decizia privind resursele proprii aflată în vigoare.

eliminat

Amendamentul 19

Propunere de regulament

Capitolul 2 – articolul 5 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.     Fără a aduce atingere articolelor 6, 7 și 8, nu se efectuează nicio altă ajustare tehnică cu privire la exercițiul în cauză, nici în cursul exercițiului, nici în exercițiile ulterioare sub formă de corecții ex post.

eliminat

Amendamentul 20

Propunere de regulament

Capitolul 2 – articolul 7 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Ajustări privind măsuri legate de buna guvernanță economică sau de protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre

Ajustări legate de suspendarea angajamentelor bugetare

Amendamentul 21

Propunere de regulament

Capitolul 2 – articolul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În cazul ridicării, în conformitate cu actele de bază relevante, a unei suspendări a angajamentelor bugetare referitoare la fondurile Uniunii în contextul unor măsuri legate de buna guvernanță economică sau de protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre , sumele corespunzătoare angajamentelor suspendate se transferă către exercițiile următoare, iar plafoanele corespunzătoare din CFM se ajustează în consecință. Angajamentele suspendate ale exercițiului n nu pot fi reînscrise în buget mai târziu de exercițiul n+2.

În cazul ridicării, în conformitate cu actele de bază relevante, a unei suspendări a angajamentelor bugetare, sumele corespunzătoare se transferă către exercițiile următoare, iar plafoanele corespunzătoare din CFM se ajustează în consecință. Angajamentele suspendate ale exercițiului n nu pot fi reînscrise în buget mai târziu de exercițiul n+2. Începând cu anul n+3, se introduce în rezerva Uniunii pentru angajamente prevăzută la articolul 12 o sumă echivalentă cu angajamentele anulate.

Amendamentul 22

Propunere de regulament

Capitolul 3 – articolul 10 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.   Fondul de solidaritate al Uniunii Europene , ale cărui obiective și domeniu de aplicare sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului , nu depășește o sumă anuală maximă de 600  de milioane EUR (la prețurile din 2018). La data de 1 octombrie a fiecărui exercițiu, cel puțin un sfert din suma anuală respectivă trebuie să rămână disponibilă pentru a acoperi nevoile apărute până la sfârșitul exercițiului. Partea din suma anuală neutilizată în exercițiul n poate fi utilizată până în exercițiul n+1. Mai întâi se utilizează partea din suma anuală provenită din exercițiul precedent. Partea din suma anuală provenită din exercițiul n care nu este utilizată în exercițiul n+1 se anulează.

1.   Fondul de solidaritate al Uniunii Europene vizează să asigure asistență financiară în cazul în care se produc dezastre majore pe teritoriul unui stat membru sau al unei țări candidate , astfel cum se definește în actul de bază relevant, și nu depășește o sumă anuală maximă de 1 000  de milioane EUR (la prețurile din 2018). La data de 1 octombrie a fiecărui exercițiu, cel puțin un sfert din suma anuală respectivă trebuie să rămână disponibilă pentru a acoperi nevoile apărute până la sfârșitul exercițiului. Partea din suma anuală neutilizată în exercițiul n poate fi utilizată până în exercițiul n+1. Mai întâi se utilizează partea din suma anuală provenită din exercițiul precedent. Partea din suma anuală provenită din exercițiul n care nu este utilizată în exercițiul n+1 se anulează.

Amendamentul 23

Propunere de regulament

Capitolul 3 – articolul 10 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.     Creditele pentru Fondul de solidaritate al Uniunii Europene se înscriu în bugetul general al Uniunii ca provizion.

Amendamentul 24

Propunere de regulament

Capitolul 3 – articolul 11 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.   Cuantumul anual al rezervei este fixat la 600  de milioane EUR (la prețurile din 2018) și poate fi utilizat până în exercițiul n+1 în conformitate cu Regulamentul financiar. Rezerva se înscrie în bugetul general al Uniunii ca provizion. Mai întâi se utilizează partea din suma anuală provenită din exercițiul precedent. Partea din suma anuală provenită din exercițiul n care nu este utilizată în exercițiul n+1 se anulează. La data de 1 octombrie a fiecărui exercițiu, cel puțin un sfert din suma anuală pentru exercițiul n trebuie să rămână disponibilă pentru a acoperi nevoile apărute până la sfârșitul exercițiului. Cel mult jumătate din suma disponibilă până la data de 30 septembrie a fiecărui exercițiu poate fi mobilizată pentru operațiuni interne sau, respectiv, externe. Începând cu data de 1 octombrie, restul sumei disponibile poate fi mobilizată fie pentru operațiuni interne, fie pentru operațiuni externe pentru a acoperi nevoile apărute până la sfârșitul exercițiului.

2.   Cuantumul anual al rezervei pentru ajutoare de urgență este fixat la 1 000  de milioane EUR (la prețurile din 2018) și poate fi utilizat până în exercițiul n+1 în conformitate cu Regulamentul financiar. Rezerva se înscrie în bugetul general al Uniunii ca provizion. Mai întâi se utilizează partea din suma anuală provenită din exercițiul precedent. Partea din suma anuală provenită din exercițiul n care nu este utilizată în exercițiul n+1 se anulează. La data de 1 octombrie a fiecărui exercițiu, cel puțin 150 de milioane EUR (la prețurile din 2018) din suma anuală pentru exercițiul n trebuie să rămână disponibilă pentru a acoperi nevoile apărute până la sfârșitul exercițiului. Cel mult jumătate din suma disponibilă până la data de 30 septembrie a fiecărui exercițiu poate fi mobilizată pentru operațiuni interne sau, respectiv, externe. Începând cu data de 1 octombrie, restul sumei disponibile poate fi mobilizată fie pentru operațiuni interne, fie pentru operațiuni externe pentru a acoperi nevoile apărute până la sfârșitul exercițiului.

Amendamentul 25

Propunere de regulament

Capitolul 3 – articolul 12 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Marja globală pentru angajamente (rezerva Uniunii)

Marja globală pentru angajamente (rezerva Uniunii pentru angajamente )

Amendamentul 26

Propunere de regulament

Capitolul 3 – articolul 12 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.   Marja globală pentru angajamente (rezerva Uniunii), care urmează să fie pusă la dispoziție peste plafoanele stabilite în CFM pentru perioada 2022 -2027, cuprinde următoarele:

(a)

marjele rămase disponibile sub plafoanele din CFM pentru angajamentele din exercițiul n-1 ;

(b)

începând din 2023, pe lângă marjele menționate la litera (a), o sumă echivalentă cu creditele dezangajate în exercițiul n-2, fără a aduce atingere articolului [15] din Regulamentul financiar.

1.   Marja globală pentru angajamente (rezerva Uniunii pentru angajamente ), care urmează să fie pusă la dispoziție peste plafoanele stabilite în CFM pentru perioada 2021 -2027, cuprinde următoarele:

(a)

marjele rămase disponibile sub plafoanele din CFM pentru angajamentele din exercițiile anterioare ;

(aa)

creditele de angajament neexecutate din exercițiul n-1;

(b )

o sumă echivalentă cu creditele dezangajate în exercițiul n-2, fără a aduce atingere articolului [15] din Regulamentul financiar;

(ba)

o sumă echivalentă cu valoarea angajamentelor suspendate din exercițiul n-3 care nu mai pot fi înscrise în buget în conformitate cu articolul 7;

(bb)

o sumă echivalentă cu veniturile provenite din amenzi și sancțiuni.

Amendamentul 27

Propunere de regulament

Capitolul 3 – articolul 12 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.   Parlamentul European și Consiliul pot mobiliza marja globală pentru angajamente (rezerva Uniunii) sau o parte din aceasta în cadrul procedurii bugetare prevăzute la articolul 314 din TFUE.

2.   Parlamentul European și Consiliul pot mobiliza marja globală pentru angajamente (rezerva Uniunii pentru angajamente ) sau o parte din aceasta în cadrul procedurii bugetare prevăzute la articolul 314 din TFUE. Marjele exercițiului n pot fi mobilizate pentru exercițiile n și n+1 prin rezerva Uniunii pentru angajamente, cu condiția ca acest lucru să nu intre în conflict cu bugetele rectificative rămase sau planificate.

Amendamentul 28

Propunere de regulament

Capitolul 3 – articolul 12 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3a.     La sfârșitul anului 2027, sumele care rămân disponibile în cadrul rezervei Uniunii pentru angajamente se reportează pentru următorul CFM până în 2030.

Amendamentul 29

Propunere de regulament

Capitolul 3 – articolul 13 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Instrumentul de flexibilitate poate fi utilizat pentru finanțarea, într-un exercițiu financiar dat, a unor cheltuieli clar identificate care nu ar putea fi finanțate în limitele plafoanelor disponibile pentru una sau mai multe alte rubrici. Sub rezerva celui de al doilea paragraf, plafonul sumei anuale disponibile pentru Instrumentul de flexibilitate este de 1 000  de milioane EUR (la prețurile din 2018).

Instrumentul de flexibilitate poate fi utilizat pentru finanțarea, într-un exercițiu financiar dat, a unor cheltuieli clar identificate care nu ar putea fi finanțate în limitele plafoanelor disponibile pentru una sau mai multe alte rubrici sau în cadrul Fondului european de ajustare la globalizare, al Fondului de solidaritate al Uniunii Europene și al rezervei pentru ajutoare de urgență . Sub rezerva celui de al doilea paragraf, plafonul sumei anuale disponibile pentru Instrumentul de flexibilitate este de 2 000  de milioane EUR (la prețurile din 2018).

Amendamentul 30

Propunere de regulament

Capitolul 3 – articolul 14 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.   Se constituie o marjă pentru situații neprevăzute de până la 0,03  % din venitul național brut al Uniunii, în afara plafoanelor din CFM, ca instrument de ultimă instanță de reacție la situații neprevăzute. Aceasta poate fi mobilizată numai în cadrul unui buget rectificativ sau al bugetului anual.

1.   Se constituie o marjă pentru situații neprevăzute de până la 0,05  % din venitul național brut al Uniunii, în afara plafoanelor din CFM, ca instrument de ultimă instanță de reacție la situații neprevăzute. Aceasta poate fi mobilizată numai în cadrul unui buget rectificativ sau al bugetului anual. Marja poate fi mobilizată atât pentru credite de angajament, cât și pentru credite de plată, sau numai pentru credite de plată.

Amendamentul 31

Propunere de regulament

Capitolul 3 – articolul 14 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.   Marja pentru situații neprevăzute utilizată nu depășește, în niciun exercițiu dat, suma maximă prevăzută în ajustarea tehnică anuală a CFM și respectă plafonul resurselor proprii .

2.   Marja pentru situații neprevăzute utilizată nu depășește, în niciun exercițiu dat, suma maximă prevăzută în ajustarea tehnică anuală a CFM.

Amendamentul 32

Propunere de regulament

Capitolul 3 – articolul 14 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.     Sumele disponibile prin mobilizarea marjei pentru situații neprevăzute se compensează în întregime prin marjele din una sau mai multe rubrici ale CFM pentru exercițiul financiar curent sau pentru exercițiile financiare viitoare.

eliminat

Amendamentul 33

Propunere de regulament

Capitolul 3 – articolul 14 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.     Sumele compensate în conformitate cu alineatul (3) nu se mai mobilizează în contextul CFM. Utilizarea marjei pentru situații neprevăzute nu poate duce la depășirea plafoanelor totale ale creditelor de angajament și de plată prevăzute în CFM pentru exercițiul financiar curent sau pentru exercițiile financiare viitoare.

eliminat

Amendamentul 34

Propunere de regulament

Capitolul 4 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Evaluarea și revizuirea CFM

Revizuiri

Amendamentul 35

Propunere de regulament

Capitolul 4 – articolul 15 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.   Fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (2), articolelor 16-20 și articolului 24, în cazul unor situații neprevăzute , CFM poate fi revizuit cu respectarea plafonului resurselor proprii stabilit în conformitate cu Decizia privind resursele proprii aflată în vigoare .

1.   Fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (2), articolelor 16-20 și articolului 24, plafoanele CFM relevante sunt revizuite în vederea majorării în cazul în care acest lucru este necesar pentru a facilita finanțarea politicilor Uniunii, în special a noilor obiective de politică, în circumstanțe în care , în caz contrar, ar fi necesar să se stabilească metode suplimentare de finanțare interguvernamentală sau cvasi-interguvernamentală ce eludează procedura bugetară prevăzută la articolul 314 din TFUE .

Amendamentul 36

Propunere de regulament

Capitolul 4 – articolul 15 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.     Orice propunere de revizuire a CFM în conformitate cu alineatul (1) analizează posibilitatea unei realocări a cheltuielilor între programele incluse în rubrica revizuită, ținându-se seama în mod special de orice subutilizare preconizată a creditelor.

eliminat

Amendamentul 37

Propunere de regulament

Capitolul 4 – articolul 16 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Evaluarea la jumătatea perioadei a CFM

Revizuirea la jumătatea perioadei a CFM

Amendamentul 38

Propunere de regulament

Capitolul 4 – articolul 16

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Până la 1 ianuarie 2024 , Comisia prezintă o  evaluare a funcționării CFM. După caz, evaluarea este însoțită de propuneri relevante.

Până la 1 iulie 2023 , Comisia prezintă o  propunere legislativă de revizuire a prezentului regulament în conformitate cu procedurile prevăzute în TFUE, pe baza unei evaluări a funcționării CFM. Fără a aduce atingere articolului 6 din prezentul regulament, pachetele naționale prealocate nu se reduc prin această revizuire.

Propunerea se elaborează ținând cont de o evaluare:

a progreselor înregistrate către atingerea țintei globale de a contribui cu 25 % din cheltuielile UE la îndeplinirea obiectivelor climatice pe parcursul perioadei corespunzătoare CFM 2021-2027 și către atingerea unei ținte anuale de 30 % din cheltuieli cât mai curând posibil;

a integrării obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU;

a integrării perspectivei de gen în bugetul Uniunii (bugetarea de gen);

a impactului măsurilor de simplificare asupra reducerii birocrației pentru beneficiari la implementarea programelor financiare, care să se desfășoare în consultare cu părțile interesate;

Amendamentul 39

Propunere de regulament

Capitolul 4 – articolul 17

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Atunci când notifică Parlamentului European și Consiliului rezultatele ajustărilor tehnice aduse CFM, Comisia prezintă , dacă este cazul , eventualele propuneri de revizuire a cuantumului total al creditelor de plată pe care le consideră necesare, ținând seama de execuție, pentru a asigura o bună gestiune a plafoanelor anuale de plăți și, în special, evoluția ordonată a acestora în raport cu creditele de angajament.

Atunci când notifică Parlamentului European și Consiliului rezultatele ajustărilor tehnice aduse CFM sau atunci când pragurile pentru plăți pot împiedica Uniunea să își onoreze angajamentele juridice , Comisia prezintă eventualele propuneri de revizuire a cuantumului total al creditelor de plată pe care le consideră necesare, ținând seama de execuție, pentru a asigura o bună gestiune a plafoanelor anuale de plăți și, în special, evoluția ordonată a acestora în raport cu creditele de angajament.

Amendamentul 40

Propunere de regulament

Capitolul 5 – articolul 21 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.   În perioada 2021-2027, pentru proiectele de mare anvergură prevăzute în [Regulamentul XXXX/XX al Parlamentului European și al Consiliului – Programul spațial] se pune la dispoziție din bugetul general al Uniunii o sumă maximă de 14 196  de milioane EUR (la prețurile din 2018) .

1.   În perioada 2021-2027, atât pentru programele europene de radionavigație prin satelit (EGNOS și Galileo), cât și pentru Copernicus (Programul european de observare a Pământului), se pune la dispoziție din bugetul general al Uniunii o sumă maximă. Această sumă maximă este fixată la 15 % peste valorile indicative stabilite pentru ambele proiecte de mare anvergură prevăzute în [Regulamentul XXXX/XX al Parlamentului European și al Consiliului – Programul spațial]. Orice majorare în limita acestei sume maxime este finanțată prin intermediul marjelor sau al instrumentelor speciale și nu conduce la reduceri ale altor programe și proiecte.

Amendamentul 41

Propunere de regulament

Capitolul 5 – articolul 21 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.     În cazul în care vor apărea nevoi suplimentare de finanțare din bugetul Uniunii pentru proiectele de mare anvergură menționate mai sus, Comisia propune revizuirea în consecință a plafoanelor CFM.

Amendamentul 42

Propunere de regulament

Capitolul 6 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Cooperarea interinstituțională în cadrul procedurii bugetare

Transparența și cooperarea interinstituțională în cadrul procedurii bugetare

Amendamentul 43

Propunere de regulament

Capitolul 6 – articolul 22

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Cooperarea interinstituțională în cadrul procedurii bugetare

Transparența și cooperarea interinstituțională în cadrul procedurii bugetare

Amendamentul 44

Propunere de regulament

Capitolul 6 – articolul 22 – paragraful 5 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Parlamentul European și Consiliul sunt reprezentate de către membri din ambele instituții atunci când reuniunile se desfășoară la nivel politic.

Amendamentul 45

Propunere de regulament

Capitolul 6 – articolul 22 – paragraful 6 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Parlamentul European și Consiliul se reunesc în public în momentul adoptării pozițiilor lor respective cu privire la proiectul de buget.

Amendamentul 46

Propunere de regulament

Capitolul 6 – articolul 23

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Toate cheltuielile și veniturile Uniunii și ale Euratom se includ în bugetul general al Uniunii în conformitate cu articolul [7] din Regulamentul financiar , inclusiv cheltuielile care derivă din orice decizie relevantă adoptată de Consiliu în unanimitate după consultarea Parlamentului European în temeiul articolului 332 din TFUE.

Toate cheltuielile și veniturile Uniunii și ale Euratom se includ în bugetul general al Uniunii în conformitate cu articolul 310 alineatul (1) din TFUE , inclusiv cheltuielile care derivă din orice decizie relevantă adoptată de Consiliu în unanimitate după consultarea Parlamentului European în temeiul articolului 332 din TFUE.

Amendamentul 47

Propunere de regulament

Capitolul 7 – articolul 24

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Până la 1 iulie 2025, Comisia prezintă o propunere privind un nou cadru financiar multianual.

Până la 1 iulie 2023, împreună cu propunerile sale de revizuire la jumătatea perioadei, Comisia prezintă un raport care stabilește modalitățile de punere în practică a unei perioade de cinci ani plus cinci pentru cadrul financiar.

Până la 1 iulie 2025, Comisia prezintă o propunere privind un nou cadru financiar multianual.

În cazul în care nu se adoptă un regulament al Consiliului de stabilire a unui nou cadru financiar multianual înainte de 31 decembrie 2027, plafoanele și alte dispoziții privind ultimul exercițiu cuprins în CFM se aplică în continuare până la adoptarea unui regulament de stabilire a unui nou cadru financiar. În cazul în care un nou stat membru aderă la Uniunea Europeană după 2020, cadrul financiar extins se revizuiește, dacă este necesar, pentru a lua în considerare aderarea.

E.   AMENDAMENTE LA PROPUNEREA DE ACORD INTERINSTITUȚIONAL

52.

subliniază că, în urma negocierii și adoptării unui nou regulament privind CFM, propunerea de acord interinstituțional între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară ar trebui modificată după cum urmează:

Amendamentul 48

Propunerea de acord interinstituțional

Partea 1

Secțiunea A – punctul 6 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

6a.

Informațiile privind operațiunile care nu sunt incluse în bugetul general al Uniunii și cele privind evoluția previzibilă a diverselor categorii de resurse proprii ale Uniunii sunt prezentate, cu titlu orientativ, în tabele separate. Aceste informații sunt actualizate în fiecare an, odată cu documentele care însoțesc proiectul de buget.

Amendamentul 49

Propunerea de acord interinstituțional

Partea 1

Secțiunea A – punctul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

7.

În vederea unei bune gestiuni financiare, instituțiile trebuie să asigure, în măsura posibilităților, pe parcursul procedurii bugetare și în momentul adoptării bugetului, disponibilitatea unor marje suficiente sub plafoanele aferente diverselor rubrici din CFM.

7.

În vederea unei bune gestiuni financiare, instituțiile trebuie să asigure, în măsura posibilităților, pe parcursul procedurii bugetare și în momentul adoptării bugetului, disponibilitatea unor sume suficiente în marjele de sub plafoanele aferente diverselor rubrici din CFM sau din instrumentele speciale disponibile .

Amendamentul 50

Propunerea de acord interinstituțional

Partea 1

Secțiunea A – punctul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Actualizarea previziunilor privind creditele de plată pentru perioada de după 2027

8.

În 2024 , Comisia actualizează previziunile privind creditele de plată pentru perioada de după 2027.

Actualizarea respectivă ține seama de toate informațiile relevante, inclusiv de execuția efectivă a creditelor bugetare pentru angajamente și a creditelor bugetare pentru plăți, precum și de previziunile privind execuția. Se au în vedere, de asemenea, normele stabilite pentru a se asigura o evoluție ordonată a creditelor de plată în raport cu creditele de angajament și cu previziunile privind creșterea venitului național brut al Uniunii.

Actualizarea previziunilor privind creditele de plată

8.

În fiecare an , Comisia actualizează previziunile privind creditele de plată pentru perioada de dinainte și după 2027.

Actualizarea respectivă ține seama de toate informațiile relevante, inclusiv de execuția efectivă a creditelor bugetare pentru angajamente și a creditelor bugetare pentru plăți, precum și de previziunile privind execuția. Se au în vedere, de asemenea, normele stabilite pentru a se asigura o evoluție ordonată a creditelor de plată în raport cu creditele de angajament și cu previziunile privind creșterea venitului național brut al Uniunii.

Amendamentul 51

Propunerea de acord interinstituțional

Partea 1

Secțiunea B – punctul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

9.

Atunci când sunt îndeplinite condițiile de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare, astfel cum sunt prevăzute în actul de bază relevant, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere de transfer către liniile bugetare relevante.

Transferurile referitoare la Fondul de ajustare la globalizare se efectuează în conformitate cu Regulamentul financiar.

9.

Atunci când sunt îndeplinite condițiile de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare, astfel cum sunt prevăzute în actul de bază relevant, Comisia prezintă o propunere de mobilizare a acestuia. Decizia de mobilizare a Fondului de ajustare la globalizare este adoptată de Parlamentul European și de Consiliu.

Concomitent cu prezentarea propunerii de decizie pentru mobilizarea Fondului de ajustare la globalizare, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere de transfer către liniile bugetare relevante.

În caz de dezacord, acest aspect va fi abordat în cadrul următorului trilog privind bugetul.

Transferurile referitoare la Fondul de ajustare la globalizare se efectuează în conformitate cu Regulamentul financiar.

Amendamentul 52

Propunerea de acord interinstituțional

Partea 1

Secțiunea B – punctul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

10.

Atunci când sunt îndeplinite condițiile de mobilizare a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, astfel cum sunt prevăzute în actul de bază relevant, Comisia prezintă o propunere de instituire instrumentului bugetar adecvat , în conformitate cu Regulamentul financiar.

10.

Atunci când sunt îndeplinite condițiile de mobilizare a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, astfel cum sunt prevăzute în actul de bază relevant, Comisia prezintă o propunere de mobilizare acestuia. Decizia de mobilizare a Fondului de solidaritate este adoptată de Parlamentul European și de Consiliu.

Concomitent cu prezentarea propunerii de decizie pentru mobilizarea Fondului de ajustare la globalizare, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere de transfer către liniile bugetare relevante.

În caz de dezacord, acest aspect va fi abordat în cadrul următorului trilog privind bugetul.

Transferurile referitoare la Fondul de solidaritate se efectuează în conformitate cu Regulamentul financiar.

Amendamentul 53

Propunerea de acord interinstituțional

Partea 1

Secțiunea B – punctul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

11.

Atunci când Comisia consideră că este necesar să se apeleze la rezerva pentru ajutoare de urgență, aceasta prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere de transfer de credite din rezervă către liniile bugetare corespunzătoare, în conformitate cu Regulamentul financiar.

11.

Atunci când Comisia consideră că este necesar să se apeleze la rezerva pentru ajutoare de urgență, aceasta prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere de transfer de credite din rezervă către liniile bugetare corespunzătoare, în conformitate cu Regulamentul financiar.

În caz de dezacord, acest aspect va fi abordat în cadrul următorului trilog privind bugetul.

Amendamentul 54

Propunerea de acord interinstituțional

Partea 1

Secțiunea B – punctul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Instrumentul de flexibilitate

12.

Comisia prezintă o propunere de mobilizare a Instrumentului de flexibilitate după ce a  examinat toate posibilitățile de realocare a creditelor în cadrul rubricii pentru care sunt necesare cheltuieli suplimentare .

Propunerea identifică nevoile care urmează a fi acoperite și suma aferentă . O astfel de propunere poate fi formulată în ceea ce privește un proiect de buget sau un proiect de buget rectificativ.

Instrumentul de flexibilitate poate fi mobilizat de către Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare prevăzute la articolul 314 din TFUE.

Instrumentul de flexibilitate

12.

Comisia prezintă o propunere de mobilizare a Instrumentului de flexibilitate după ce a  epuizat marjele rubricilor relevante .

Propunerea identifică nevoile care urmează a fi acoperite și suma aferentă.

Instrumentul de flexibilitate poate fi mobilizat de către Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare prevăzute la articolul 314 din TFUE.

Amendamentul 55

Propunerea de acord interinstituțional

Partea 1

Secțiunea B – punctul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

13.

Mobilizarea integrală sau parțială a marjei pentru situații neprevăzute este propusă de Comisie după o analiză aprofundată a tuturor celorlalte posibilități financiare. O astfel de propunere poate fi formulată în ceea ce privește un proiect de buget sau un proiect de buget rectificativ.

Marja pentru situații neprevăzute poate fi mobilizată de către Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare prevăzute la articolul 314 din TFUE.

13.

Mobilizarea integrală sau parțială a marjei pentru situații neprevăzute este propusă de Comisie după o analiză aprofundată a tuturor celorlalte posibilități financiare.

Marja pentru situații neprevăzute poate fi mobilizată de către Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare prevăzute la articolul 314 din TFUE.

Amendamentul 56

Propunerea de acord interinstituțional

Partea 2

Secțiunea A – punctul 14 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

14a.

Pentru a facilita adoptarea unui nou CFM sau revizuirea acestuia și pentru a pune în aplicare articolul 312 alineatul (5) din TFUE, instituțiile organizează reuniuni periodice, și anume:

reuniuni ale Președinților, astfel cum se prevede la articolul 324 din Tratat;

informări ale unei delegații a Parlamentului European de către Președinția Consiliului, înainte și după reuniunile relevante ale Consiliului;

reuniuni trilaterale informale în cursul procedurilor Consiliului care vizează să țină seama de opiniile exprimate de Parlament în orice document elaborat de președinția Consiliului;

triloguri, de îndată ce atât Parlamentul, cât și Consiliul și-au adoptat mandatele lor de negociere;

prezența fie a Președinției Consiliului în comisia parlamentară competentă, fie a echipei de negociere a Parlamentului în formațiunea relevantă a Consiliului.

Parlamentul și Consiliul își transmit reciproc, de îndată ce sunt disponibile, toate documentele adoptate în mod oficial în cadrul grupurilor de pregătire respective sau care au fost prezentate în mod oficial în numele lor.

Amendamentul 57

Propunerea de acord interinstituțional

Partea 1

Secțiunea B – punctul 15 – liniuța 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

veniturile, cheltuielile, activele și pasivele Fondului european de dezvoltare (FED), ale Fondului european de stabilitate financiară (FESF), ale Mecanismului european de stabilitate (MES) și ale altor mecanisme viitoare posibile;

veniturile, cheltuielile, activele și pasivele Fondului european de dezvoltare (FED), ale Fondului european de stabilitate financiară (FESF), ale Mecanismului european de stabilitate (MES) și ale altor mecanisme viitoare posibile care nu sunt finanțate din bugetul Uniunii, dar care există pentru a sprijini obiectivele de politică ale Uniunii ce decurg din tratate ;

Amendamentul 58

Propunerea de acord interinstituțional

Partea 1

Secțiunea B – punctul 15 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

15a.

Atunci când adoptă transferuri autonome în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul financiar, Comisia informează de îndată autoritatea bugetară cu privire la motivele detaliate ale unor astfel de transferuri. Atunci când Parlamentul sau Consiliul își exprimă o reținere cu privire la un transfer autonom, Comisia îi va da curs, inclusiv, dacă este cazul, prin anularea transferului.

Amendamentul 59

Propunerea de acord interinstituțional

Partea 3

Secțiunea A – punctul 24 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

24a.

Dacă, în cadrul procedurii bugetare, autoritatea bugetară decide să efectueze majorări specifice, Comisia nu compensează niciuna dintre ele în anii următori din programarea sa financiară, cu excepția cazului în care primește instrucțiuni specifice în acest sens de la autoritatea bugetară.

Amendamentul 60

Propunerea de acord interinstituțional

Anexă

Partea A – punctul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.

Fiecare instituție se angajează să evite să transmită celorlalte instituții orice poziție bugetară neurgentă, transfer sau altă notificare care implică activarea termenelor în perioadele de vacanță, pentru a se asigura că fiecare instituție își poate exercita în mod corespunzător prerogativele procedurale.

Serviciile instituțiilor se informează reciproc în timp util cu privire la perioadele de vacanță ale instituțiilor lor.

Amendamentul 61

Propunerea de acord interinstituțional

Anexă

Partea B – punctul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.

În timp util înainte de adoptarea de către Comisie a proiectului de buget, se convoacă un trilog pentru a fi discutate eventualele priorități bugetare ale exercițiului financiar următor.

2.

În timp util înainte de adoptarea de către Comisie a proiectului de buget, se convoacă un trilog pentru a fi discutate eventualele priorități bugetare ale exercițiului financiar următor și toate întrebările legate de execuția bugetului pentru exercițiul financiar în curs .

Amendamentul 62

Propunerea de acord interinstituțional

Anexă

Partea C – punctul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

8.

În vederea unei cooperări instituționale loiale și solide, Parlamentul European și Consiliul se angajează să mențină contacte periodice și active la toate nivelurile, prin intermediul negociatorilor lor respectivi, pe întreaga durată a procedurii bugetare și, în special, în perioada de conciliere. Parlamentul European și Consiliul se angajează să asigure schimbul reciproc prompt și constant de informații și documente relevante la nivel formal și informal, precum și să organizeze, în cooperare cu Comisia, reuniuni tehnice sau informale, după caz, în perioada de conciliere. Comisia asigură accesul prompt și echitabil la informații și documente pentru Parlamentul European și Consiliu.

8.

În vederea unei cooperări instituționale loiale și solide, Parlamentul European și Consiliul se angajează să mențină contacte periodice și active la toate nivelurile, prin intermediul negociatorilor lor respectivi, pe întreaga durată a procedurii bugetare și, în special, în perioada de conciliere. Parlamentul European și Consiliul se angajează să asigure schimbul reciproc prompt și constant de informații și documente relevante la nivel formal și informal, în special prin transmiterea reciprocă a tuturor documentelor procedurale adoptate în cadrul grupurilor lor de pregătire, imediat ce acestea sunt disponibile. Ele se angajează, de asemenea, să organizeze, în cooperare cu Comisia, reuniuni tehnice sau informale, după caz, în perioada de conciliere. Comisia asigură accesul prompt și echitabil la informații și documente pentru Parlamentul European și Consiliu.

Amendamentul 63

Propunerea de acord interinstituțional

Anexă

Partea D – punctul 12 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

12a.

Parlamentul European și Consiliul se reunesc în public în momentul adoptării pozițiilor lor respective cu privire la proiectul de buget.

Amendamentul 64

Propunerea de acord interinstituțional

Anexă

Partea E – punctul 15

Textul propus de Comisie

Amendamentul

15.

Parlamentul European și Consiliul sunt reprezentate în cadrul comitetului de conciliere la un nivel corespunzător, care să permită fiecărei delegații să angajeze din punct de vedere politic instituția respectivă și care să facă posibilă realizarea unor progrese reale în vederea acordului final.

15.

Atât Parlamentul European , cât și Consiliul sunt reprezentate de membri ai instituției respective în cadrul comitetului de conciliere la un nivel corespunzător, care să permită fiecărei delegații să angajeze din punct de vedere politic instituția respectivă și care să facă posibilă realizarea unor progrese reale în vederea acordului final.

Amendamentul 65

Propunerea de acord interinstituțional

Anexă

Partea E – punctul 19

Textul propus de Comisie

Amendamentul

19.

Datele reuniunilor comitetului de conciliere și ale trilogurilor sunt stabilite în prealabil de comun acord de cele trei instituții.

19.

Datele reuniunilor comitetului de conciliere și ale trilogurilor sunt stabilite în prealabil de comun acord de cele trei instituții. În cursul perioadei de conciliere, după caz, se pot organiza reuniuni suplimentare, inclusiv la nivel tehnic.

Amendamentul 66

Propunerea de acord interinstituțional

Anexă

Partea E – punctul 21 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

21a.

Pentru a utiliza pe deplin perioada de conciliere de 21 de zile stabilită prin tratat și pentru a permite instituțiilor să își actualizeze pozițiile de negociere respective, Parlamentul European și Consiliul se angajează să examineze stadiul punerii în aplicare a procedurii de conciliere la fiecare reuniune a grupurilor lor de pregătire relevante pe parcursul perioadei menționate mai sus și încearcă să nu lase acest lucru pentru ultimele etape.

Amendamentul 67

Propunerea de acord interinstituțional

Anexă

Partea G – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Partea G Angajamente restante (Reste à liquider – RAL)

Partea G Execuția bugetară, plăți și angajamente restante (Reste à liquider – RAL)

Amendamentul 68

Propunerea de acord interinstituțional

Anexă

Partea G – punctul 36

Textul propus de Comisie

Amendamentul

36.

Având în vedere necesitatea asigurării unei progresii ordonate a creditelor totale pentru plăți în raport cu creditele pentru angajamente pentru a se evita transferul anormal de RAL de la un an la altul, Parlamentul European, Consiliul și Comisia convin să monitorizeze îndeaproape nivelul RAL cu scopul de a reduce riscul împiedicării punerii în aplicare a programelor Uniunii din cauza lipsei creditelor de plată la încheierea CFM.

Pentru a asigura un nivel și un profil gestionabile ale plăților în cadrul tuturor rubricilor, normele privind dezangajarea se aplică cu strictețe în cadrul tuturor rubricilor, în special normele privind dezangajările automate.

În cursul procedurii bugetare, instituțiile se întrunesc periodic pentru a efectua o evaluare comună privind situația și perspectiva execuției bugetare în anul curent și în anii viitori. Aceste întruniri îmbracă forma unor reuniuni interinstituționale specifice, desfășurate la nivelul adecvat, înaintea cărora Comisia furnizează situația detaliată, defalcată pentru fiecare fond și stat membru în parte, cu privire la execuția plăților, la cererile de rambursare primite și la previziunile revizuite. În special, pentru a asigura faptul că Uniunea este în măsură să își îndeplinească toate obligațiile financiare care rezultă din angajamentele existente și viitoare în perioada 2021-2027 în conformitate cu articolul 323 din TFUE, Parlamentul European și Consiliul analizează și discută estimările Comisiei referitoare la nivelul necesar al creditelor de plată.

36.

Având în vedere necesitatea asigurării unei progresii ordonate a creditelor totale pentru plăți în raport cu creditele pentru angajamente pentru a se evita transferul anormal de RAL de la un an la altul, Parlamentul European, Consiliul și Comisia convin să monitorizeze îndeaproape previziunile privind plățile și nivelul RAL cu scopul de a reduce riscul împiedicării punerii în aplicare a programelor Uniunii din cauza lipsei creditelor de plată la încheierea CFM.

În cursul procedurii bugetare, instituțiile se întrunesc periodic pentru a efectua o evaluare comună privind situația și perspectiva execuției bugetare în anul curent și în anii viitori. Aceste întruniri îmbracă forma unor reuniuni interinstituționale specifice, desfășurate la nivelul adecvat, înaintea cărora Comisia furnizează situația detaliată, defalcată pentru fiecare fond și stat membru în parte, cu privire la execuția plăților, la cererile de rambursare primite și la previziunile revizuite pe termen scurt și lung . În special, pentru a asigura faptul că Uniunea este în măsură să își îndeplinească toate obligațiile financiare care rezultă din angajamentele existente și viitoare în perioada 2021-2027 în conformitate cu articolul 323 din TFUE, Parlamentul European și Consiliul analizează și discută estimările Comisiei referitoare la nivelul necesar al creditelor de plată.

o

o o

53.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0075 și P8_TA(2018)0076.

(2)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0226.

(3)  JO C 215, 19.6.2018, p. 249.

(4)  JO L 282, 19.10.2016, p. 1.

(5)  JO C 242, 10.7.2018, p. 24.


Anexa I – CFM 2021-2027: plafoane și instrumente în afara plafoanelor (prețuri din 2018)

(milioane EUR – prețuri din 2018)

 

Propunerea Comisiei

Poziția Parlamentului

Credite de angajament

Total

2021-2027

2021

2022

2023

2024

2025

2026

2027

Total

2021-2027

I.

Piața unică, inovare și sectorul digital

166 303

31 035

31 006

31 297

30 725

30 615

30 757

30 574

216 010

II.

Coeziune și valori

391 974

60 026

62 887

64 979

65 785

66 686

69 204

67 974

457 540

din care: Coeziune economică, socială și teritorială

330 642

52 143

52 707

53 346

53 988

54 632

55 286

55 994

378 097

III.

Resurse naturale și mediu

336 623

57 780

57 781

57 789

57 806

57 826

57 854

57 881

404 718

IV.

Migrație și gestionarea frontierelor

30 829

3 227

4 389

4 605

4 844

4 926

5 066

5 138

32 194

V.

Securitate și apărare

24 323

3 202

3 275

3 223

3 324

3 561

3 789

4 265

24 639

VI.

Vecinătate și întreaga lume

108 929

15 368

15 436

15 616

15 915

16 356

16 966

17 729

113 386

VII.

Administrația publică europeană

75 602

10 388

10 518

10 705

10 864

10 910

11 052

11 165

75 602

din care: Cheltuieli administrative ale instituțiilor

58 547

8 128

8 201

8 330

8 432

8 412

8 493

8 551

58 547

TOTAL CREDITE DE ANGAJAMENT

1 134 583

181 025

185 293

188 215

189 262

190 880

194 688

194 727

1 324 089

ca procentaj din VNB

1,11  %

1,29  %

1,31  %

1,31  %

1,30  %

1,30  %

1,31  %

1,29  %

1,30  %

TOTAL CREDITE DE PLATĂ

1 104 805

174 088

176 309

186 391

187 490

188 675

189 961

191 398

1 294 311

ca procentaj din VNB

1,08  %

1,24  %

1,24  %

1,30  %

1,29  %

1,28  %

1,28  %

1,27  %

1,27  %

ÎN AFARA PLAFOANELOR CFM

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rezerva pentru ajutoare de urgență

4 200

1 000

1 000

1 000

1 000

1 000

1 000

1 000

7 000

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG)

1 400

200

200

200

200

200

200

200

1 400

Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE)

4 200

1 000

1 000

1 000

1 000

1 000

1 000

1 000

7 000

Instrumentul de flexibilitate

7 000

2 000

2 000

2 000

2 000

2 000

2 000

2 000

14 000

Funcția europeană de stabilizare a investițiilor

p.m.

p.m.

p.m.

p.m.

p.m.

p.m.

p.m.

p.m.

p.m.

Instrumentul european pentru pace

9 223

753

970

1 177

1 376

1 567

1 707

1 673

9 223

TOTAL ÎN AFARA PLAFOANELOR CFM

26 023

4 953

5 170

5 377

5 576

5 767

5 907

5 873

38 623

TOTAL CFM + ÎN AFARA PLAFOANELOR CFM

1 160 606

185 978

190 463

193 592

194 838

196 647

200 595

200 600

1 362 712

ca procentaj din VNB

1,14  %

1,32  %

1,34  %

1,35  %

1,34  %

1,34  %

1,35  %

1,33  %

1,34  %


Anexa II – CFM 2021-2027: plafoane și instrumente în afara plafoanelor (prețuri curente)

(milioane EUR – prețuri curente)

 

Propunerea Comisiei

Poziția Parlamentului

Credite de angajament

Total

2021-2027

2021

2022

2023

2024

2025

2026

2027

Total

2021-2027

I.

Piața unică, inovare și sectorul digital

187 370

32 935

33 562

34 555

34 601

35 167

36 037

36 539

243 395

II.

Coeziune și valori

442 412

63 700

68 071

71 742

74 084

76 601

81 084

81 235

516 517

din care: Coeziune economică, socială și teritorială

373 000

55 335

57 052

58 899

60 799

62 756

64 776

66 918

426 534

III.

Resurse naturale și mediu

378 920

61 316

62 544

63 804

65 099

66 424

67 785

69 174

456 146

IV.

Migrație și gestionarea frontierelor

34 902

3 425

4 751

5 084

5 455

5 658

5 936

6 140

36 448

V.

Securitate și apărare

27 515

3 397

3 545

3 559

3 743

4 091

4 439

5 098

27 872

VI.

Vecinătate și întreaga lume

123 002

16 308

16 709

17 242

17 923

18 788

19 878

21 188

128 036

VII.

Administrația publică europeană

85 287

11 024

11 385

11 819

12 235

12 532

12 949

13 343

85 287

din care: Cheltuieli administrative ale instituțiilor

66 028

8 625

8 877

9 197

9 496

9 663

9 951

10 219

66 028

TOTAL CREDITE DE ANGAJAMENT

1 279 408

192 105

200 567

207 804

213 140

219 261

228 107

232 717

1 493 701

ca procentaj din VNB

1,11  %

1,29  %

1,31  %

1,31  %

1,30  %

1,30  %

1,31  %

1,29  %

1,30  %

TOTAL CREDITE DE PLATĂ

1 246 263

184 743

190 843

205 790

211 144

216 728

222 569

228 739

1 460 556

ca procentaj din VNB

1,08  %

1,24  %

1,24  %

1,30  %

1,29  %

1,28  %

1,28  %

1,27  %

1,27  %

ÎN AFARA PLAFOANELOR CFM

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rezerva pentru ajutoare de urgență

4 734

1 061

1 082

1 104

1 126

1 149

1 172

1 195

7 889

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG)

1 578

212

216

221

225

230

234

239

1 578

Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE)

4 734

1 061

1 082

1 104

1 126

1 149

1 172

1 195

7 889

Instrumentul de flexibilitate

7 889

2 122

2 165

2 208

2 252

2 297

2 343

2 390

15 779

Funcția europeană de stabilizare a investițiilor

p.m.

p.m.

p.m.

p.m.

p.m.

p.m.

p.m.

p.m.

p.m.

Instrumentul european pentru pace

10 500

800

1 050

1 300

1 550

1 800

2 000

2 000

10 500

TOTAL ÎN AFARA PLAFOANELOR CFM

29 434

5 256

5 596

5 937

6 279

6 624

6 921

7 019

43 633

TOTAL CFM + ÎN AFARA PLAFOANELOR CFM

1 308 843

197 361

206 163

213 741

219 419

225 885

235 028

239 736

1 537 334

ca procentaj din VNB

1,14  %

1,32  %

1,34  %

1,35  %

1,34  %

1,34  %

1,35  %

1,33  %

1,34  %


Anexa III – CFM 2021-2027: defalcare pe programe (prețuri din 2018)

N.B.: În vederea comparării, tabelul urmează structura programelor individuale ale UE, astfel cum a fost propusă de Comisie, fără a aduce atingere eventualelor modificări care ar putea fi solicitate în cursul procedurii legislative care a condus la adoptarea acestor programe.

(milioane EUR – prețuri din 2018)

 

CFM 2014-2020 (EU27 + FED)

Propunerea Comisiei 2021-2027

Poziția Parlamentului

2021-2027

I.

Piața unică, inovare și sectorul digital

116 361

166 303

216 010

1.

Cercetarea și inovarea

69 787

91 028

127 537

Orizont Europa

64 674

83 491

120 000

Programul de cercetare și formare al Euratom

2 119

2 129

2 129

Reactorul termonuclear experimental internațional (ITER)

2 992

5 406

5 406

Altele

2

2

2

2.

Investiții strategice europene

31 886

44 375

51 798

Fondul InvestEU

3 968

13 065

14 065

Mecanismul pentru interconectarea Europei (contribuția totală H1)

inclusiv:

17 579

21 721

28 083

Mecanismul pentru interconectarea Europei – Transportul

12 393

11 384

17 746

Mecanismul pentru interconectarea Europei – Energia

4 185

7 675

7 675

Mecanismul pentru interconectarea Europei – Sectorul digital

1 001

2 662

2 662

Programul Europa digitală

172

8 192

8 192

Altele

9 097

177

177

Agenții descentralizate

1 069

1 220

1 281

3.

Piața unică

5 100

5 672

8 423

Programul privind piața unică (inclusiv COSME)

3 547

3 630

5 823

Programul UE de luptă antifraudă

156

161

322

Cooperarea în domeniul fiscal (FISCALIS)

226

239

300

Cooperarea în domeniul vamal (CUSTOMS)

536

843

843

Turism durabil

 

 

300

Altele

61

87

87

Agenții descentralizate

575

714

748

4.

Spațiul

11 502

14 404

15 225

Programul spațial european

11 308

14 196

15 017

Agenții descentralizate

194

208

208

Marjă

-1 913

10 824

13 026

II.

Coeziune și valori

387 250

391 974

457 540

5.

Dezvoltarea regională și coeziunea

272 647

242 209

272 647

FEDR + Fondul de coeziune inclusiv:

272 411

241 996

272 411

Fondul european de dezvoltare regională

196 564

200 622

 

Fondul de coeziune

75 848

41 374

 

Din care contribuția la Mecanismul pentru interconectarea Europei – Transportul

11 487

10 000

 

Sprijinirea comunității cipriote turce

236

213

236

6.

Uniunea economică și monetară

273

22 281

22 281

Programul de sprijin pentru reforme

185

22 181

22 181

Protecția monedei euro împotriva falsificării

7

7

7

Altele

81

93

93

7.

Investiții în oameni, coeziune socială și valori

115 729

123 466

157 612

Fondul social european + ( inclusiv 5,9 miliarde EUR pentru o garanție pentru copii )

96 216

89 688

106 781

Din care sănătate, ocuparea forței de muncă și inovarea socială

1 075

1 042

1 095

Erasmus+

13 699

26 368

41 097

Corpul european de solidaritate

373

1 113

1 113

Europa creativă

1 403

1 642

2 806

Justiție

316

271

316

Drepturi și valori , inclusiv cel puțin 500 de milioane EUR pentru o componentă consacrată valorilor Uniunii

594

570

1 627

Altele

1 158

1 185

1 185

Agenții descentralizate

1 971

2 629

2 687

Marjă

-1 399

4 018

4 999

III.

Resurse naturale și mediu

399 608

336 623

404 718

8.

Agricultura și politica maritimă

390 155

330 724

391 198

FEGA + FEADR inclusiv:

382 855

324 284

383 255

Fondul european de garantare agricolă (FEGA)

286 143

254 247

 

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)

96 712

70 037

 

Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime

6 243

5 448

6 867

Other

962

878

962

Agenții descentralizate

95

113

113

9.

Măsuri privind mediul și clima

3 492

5 085

11 520

Programul pentru mediu și politici climatice (LIFE)

3 221

4 828

6 442

Fondul pentru o tranziție energetică echitabilă

 

 

4 800

Agenții descentralizate

272

257

278

Marjă

5 960

814

1 999

IV.

Migrație și gestionarea frontierelor

10 051

30 829

32 194

10.

Migrația

7 180

9 972

10 314

Fondul pentru azil și migrație

6 745

9 205

9 205

Agenții descentralizate (*1)

435

768

1 109

11.

Gestionarea frontierelor

5 492

18 824

19 848

Fondul de gestionare integrată a frontierelor

2 773

8 237

8 237

Agenții descentralizate (*1)

2 720

10 587

11 611

Marjă

-2 621

2 033

2 033

V.

Securitate și apărare

1 964

24 323

24 639

12.

Securitatea

3 455

4 255

4 571

Fondul pentru securitate internă

1 200

2 210

2 210

Dezafectarea instalațiilor nucleare

inclusiv:

1 359

1 045

1 359

Dezafectarea instalațiilor nucleare (Lituania)

459

490

692

Securitatea nucleară și dezafectarea instalațiilor nucleare (inclusiv în cazul Bulgariei și Slovaciei)

900

555

667

Agenții descentralizate

896

1 001

1 002

13.

Apărarea

575

17 220

17 220

Fondul european de apărare

575

11 453

11 453

Mobilitatea militară

0

5 767

5 767

14.

Răspunsul în caz de criză

1 222

1 242

1 242

Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (rescEU)

560

1 242

1 242

Altele

662

p.m.

p.m.

Marjă

-3 289

1 606

1 606

VI.

Vecinătate și întreaga lume

96 295

108 929

113 386

15.

Acțiunea externă

85 313

93 150

96 809

Instrumentul (instrumentele) de susținere a politicilor de vecinătate și de dezvoltare, inclusiv succesorul FED și un plan de investiții pentru Africa

71 767

79 216

82 716

Ajutor umanitar

8 729

9 760

9 760

Politica externă și de securitate comună (PESC)

2 101

2 649

2 649

Țările și teritoriile de peste mări (inclusiv Groenlanda)

594

444

594

Altele

801

949

949

Agenții descentralizate

144

132

141

16.

Asistența pentru preaderare

13 010

12 865

13 010

Asistența pentru preaderare

13 010

12 865

13 010

Margin

-2 027

2 913

3 567

VII.

Administrația publică europeană

70 791

75 602

75 602

Școli europene și pensii

14 047

17 055

17 055

Cheltuieli administrative ale instituțiilor

56 744

58 547

58 547

TOTAL

1 082 320

1 134 583

1 324 089

În % din VNB (UE-27)

1,16  %

1,11  %

1,30  %


(*1)  Suma PE alocată agențiilor descentralizate în cadrul clusterelor 10 și 11 include impactul financiar al propunerilor Comisiei din 12 septembrie 2018 privind EASO și poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.


Anexa IV – CFM 2021-2027: defalcare pe programe (prețuri curente)

(milioane EUR – prețuri curente)

 

CFM 2014-2020 (EU27 + FED)

Propunerea Comisiei 2021-2027

Poziția Parlamentului

2021-2027

I.

Piața unică, inovare și sectorul digital

114 538

187 370

243 395

1.

Cercetarea și inovarea

68 675

102 573

143 721

Orizont Europa

63 679

94 100

135 248

Programul de cercetare și formare al Euratom

2 085

2 400

2 400

Reactorul termonuclear experimental internațional (ITER)

2 910

6 070

6 070

Altele

1

3

3

2.

Investiții strategice europene

31 439

49 973

58 340

Fondul InvestEU

3 909

14 725

15 852

Mecanismul pentru interconectarea Europei (contribuția totală H1)

inclusiv:

17 435

24 480

31 651

Mecanismul pentru interconectarea Europei – Transportul

12 281

12 830

20 001

Mecanismul pentru interconectarea Europei – Energia

4 163

8 650

8 650

Mecanismul pentru interconectarea Europei – Sectorul digital

991

3 000

3 000

Programul Europa digitală

169

9 194

9 194

Other

8 872

200

200

Agenții descentralizate

1 053

1 374

1 444

3.

Piața unică

5 017

6 391

9 494

Programul privind piața unică (inclusiv COSME)

3 485

4 089

6 563

Programul UE de luptă antifraudă

153

181

363

Cooperarea în domeniul fiscal (FISCALIS)

222

270

339

Cooperarea în domeniul vamal (CUSTOMS)

526

950

950

Turism durabil

 

 

338

Altele

59

98

98

Agenții descentralizate

572

804

843

4.

Spațiul

11 274

16 235

17 160

Programul spațial european

11 084

16 000

16 925

Agenții descentralizate

190

235

235

Marjă

-1 866

12 198

14 680

II.

Coeziune și valori

380 738

442 412

516 517

5.

Dezvoltarea regională și coeziunea

268 218

273 240

307 578

FEDR + Fondul de coeziune inclusiv:

267 987

273 000

307 312

Fondul european de dezvoltare regională

193 398

226 308

 

Fondul de coeziune

74 589

46 692

 

Din care contribuția la Mecanismul pentru interconectarea Europei – Transportul

11 306

11 285

 

Sprijinirea comunității cipriote turce

231

240

266

6.

Uniunea economică și monetară

275

25 113

25 113

Programul de sprijin pentru reforme

188

25 000

25 000

Protecția monedei euro împotriva falsificării

7

8

8

Altele

79

105

105

7.

Investiții în oameni, coeziune socială și valori

113 636

139 530

178 192

Fondul social european + ( inclusiv 5,9 miliarde EUR în prețuri din 2018 pentru o garanție pentru copii )

94 382

101 174

120 457

Din care sănătate, ocuparea forței de muncă și inovarea socială

1 055

1 174

1 234

Erasmus+

13 536

30 000

46 758

Corpul european de solidaritate

378

1 260

1 260

Europa creativă

1 381

1 850

3 162

Justiție

 

305

356

Drepturi și valori , inclusiv cel puțin 500 de milioane EUR în prețuri din 2018 pentru o componentă consacrată valorilor Uniunii

 

642

1 834

Altele

1 131

1 334

1 334

Agenții descentralizate

1 936

2 965

3 030

Marjă

-1 391

4 528

5 634

III.

Resurse naturale și mediu

391 849

378 920

456 146

8.

Agricultura și politica maritimă

382 608

372 264

440 898

FEGA + FEADR inclusiv:

375 429

365 006

431 946

Fondul european de garantare agricolă (FEGA)

280 351

286 195

 

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)

95 078

78 811

 

Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime

6 139

6 140

7 739

Altele

946

990

1 085

Agenții descentralizate

94

128

128

9.

Măsuri privind mediul și clima

3 437

5 739

12 995

Programul pentru mediu și politici climatice (LIFE)

3 170

5 450

7 272

Fondul pentru o tranziție energetică echitabilă

 

 

5 410

Agenții descentralizate

267

289

313

Marjă

5 804

918

2 254

IV.

Migrație și gestionarea frontierelor

9 929

34 902

36 448

10.

Migrația

7 085

11 280

11 665

Fondul pentru azil și migrație

6 650

10 415

10 415

Agenții descentralizate (*1)

435

865

1 250

11.

Gestionarea frontierelor

5 439

21 331

22 493

Fondul de gestionare integrată a frontierelor

2 734

9 318

9 318

Agenții descentralizate (*1)

2 704

12 013

13 175

Marjă

-2 595

2 291

2 291

V.

Securitate și apărare

1 941

27 515

27 872

12.

Securitatea

3 394

4 806

5 162

Fondul pentru securitate internă

1 179

2 500

2 500

Dezafectarea instalațiilor nucleare

inclusiv:

1 334

1 178

1 533

Dezafectarea instalațiilor nucleare (Lituania)

451

552

780

Securitatea nucleară și dezafectarea instalațiilor nucleare (inclusiv în cazul Bulgariei și Slovaciei)

883

626

753

Agenții descentralizate

882

1 128

1 129

13.

Apărarea

590

19 500

19 500

Fondul european de apărare

590

13 000

13 000

Mobilitatea militară

0

6 500

6 500

14.

Răspunsul în caz de criză

1 209

1 400

1 400

Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (rescEU)

561

1 400

1 400

Altele

648

p.m.

p.m

Marjă

-3 253

1 809

1 809

VI.

Vecinătate și întreaga lume

93 381

123 002

128 036

15.

Acțiunea externă

82 569

105 219

109 352

Instrumentul (instrumentele) de susținere a politicilor de vecinătate și de dezvoltare, inclusiv succesorul FED și un plan de investiții pentru Africa

70 428

89 500

93 454

Ajutor umanitar

8 561

11 000

11 000

Politica externă și de securitate comună (PESC)

2 066

3 000

3 000

Țările și teritoriile de peste mări (inclusiv Groenlanda)

582

500

669

Altele

790

1 070

1 070

Agenții descentralizate

141

149

159

16.

Asistența pentru preaderare

12 799

14 500

14 663

Asistența pentru preaderare

12 799

14 500

14 663

Marjă

-1 987

3 283

4 020

VII.

Administrația publică europeană

69 584

85 287

85 287

Școli europene și pensii

13 823

19 259

19 259

Cheltuieli administrative ale instituțiilor

55 761

66 028

66 028

 

 

 

 

TOTAL

1 061 960

1 279 408

1 493 701

În % din VNB (UE-27)

1,16  %

1,11  %

1,30  %


(*1)  Suma PE alocată agențiilor descentralizate în cadrul clusterelor 10 și 11 include impactul financiar al propunerilor Comisiei din 12 septembrie 2018 privind EASO și poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.


III Acte pregătitoare

PARLAMENTUL EUROPEAN

Marți, 13 noiembrie 2018

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/232


P8_TA(2018)0440

Mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a furniza asistență Letoniei

Rezoluția Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a furniza asistență Letoniei (COM(2018)0658 – C8-0416/2018 – 2018/2230(BUD))

(2020/C 363/26)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0658 – C8-0416/2018),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (1),

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (2), în special articolul 10,

având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3), în special punctul 11,

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0357/2018),

1.

salută această decizie, ca semn al solidarității Uniunii față de cetățenii și regiunile Uniunii afectate de catastrofe naturale;

2.

subliniază necesitatea urgentă de a acorda asistență financiară prin intermediul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene („Fondul”) regiunilor afectate de catastrofe naturale în Uniune în 2017;

3.

sprijină statele membre care utilizează fondurile structurale și de investiții europene pentru reconstrucția regiunilor afectate; invită Comisia să susțină și să aprobe rapid realocarea financiară a acordurilor de parteneriat solicitată de către statele membre în acest scop;

4.

invită statele membre să utilizeze contribuția financiară din partea Fondului în mod transparent, garantând o distribuție echitabilă către toate regiunile afectate;

5.

aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

6.

încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

7.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

(1)  JO L 311, 14.11.2002, p. 3.

(2)  JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(3)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.


ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a furniza asistență Letoniei

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2018/1859.)


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/235


P8_TA(2018)0442

Eficiența energetică ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică (COM(2016)0761 – C8-0498/2016 – 2016/0376(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 363/27)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0761),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0498/2016),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 aprilie 2017 (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 13 iulie 2017 (2),

având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 29 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0391/2017),

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare (3);

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 246, 28.7.2017, p. 42.

(2)  JO C 342, 12.10.2017, p. 119.

(3)  Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 17 ianuarie 2018 (Texte adoptate, P8_TA(2018)0010).


P8_TC1-COD(2016)0376

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 noiembrie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/… a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2018/2002.)


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/236


P8_TA(2018)0443

Guvernanța uniunii energetice ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind guvernanța uniunii energetice, de modificare a Directivei 94/22/CE, a Directivei 98/70/CE, a Directivei 2009/31/CE, a Regulamentului (CE) nr. 663/2009, a Regulamentului (CE) nr. 715/2009, a Directivei 2009/73/CE, a Directivei 2009/119/CE a Consiliului, a Directivei 2010/31/UE, a Directivei 2012/27/UE, a Directivei 2013/30/UE și a Directivei (UE) 2015/652 a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 (COM(2016)0759 – C8-0497/2016 – 2016/0375(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 363/28)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0759),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 192 alineatul (1) și 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0497/2016),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 aprilie 2017 (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 13 iulie 2017 (2),

având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 29 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și ale Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0402/2017),

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare (3);

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 246, 28.7.2017, p. 34.

(2)  JO C 342, 12.10.2017, p. 111.

(3)  Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 17 ianuarie 2018 (Texte adoptate, P8_TA(2018)0011).


P8_TC1-COD(2016)0375

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Directivei 94/22/CE, a Directivei 98/70/CE, a Directivei 2009/31/CE, a Regulamentului (CE) nr. 663/2009, a Regulamentului (CE) nr. 715/2009, a Directivei 2009/73/CE, a Directivei 2009/119/CE a Consiliului, a Directivei 2010/31/UE, a Directivei 2012/27/UE, a Directivei 2013/30/UE și a Directivei (UE) 2015/652 a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1999.)


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/238


P8_TA(2018)0444

Promovarea utilizării energiei din surse regenerabile ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (reformare) (COM(2016)0767 – C8-0500/2016 – 2016/0382(COD))

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

(2020/C 363/29)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0767),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0500/2016),

având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 aprilie 2017 (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative (2),

având în vedere scrisoarea din 20 octombrie 2017 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 26 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolele 104, 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru dezvoltare, cel al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, cel al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, precum și cel al Comisiei pentru petiții (A8-0392/2017),

A.

întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare (3), modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 246, 28.7.2017, p. 55.

(2)  JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

(3)  Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 17 ianuarie 2018 (Texte adoptate, P8_TA(2018)0009).


P8_TC1-COD(2016)0382

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 noiembrie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/… a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2018/2001.)


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/240


P8_TA(2018)0445

Plan multianual pentru stocurile de pești pelagici mici din Marea Adriatică și pentru activitățile de pescuit care exploatează aceste stocuri ***I

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile de pești pelagici mici din Marea Adriatică și pentru activitățile de pescuit care exploatează aceste stocuri (COM(2017)0097 – C8-0095/2017 – 2017/0043(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 363/30)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0097),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0095/2017),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017 (1),

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0337/2018),

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 288, 31.8.2017, p. 68.


P8_TC1-COD(2017)0043

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/… al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile de pești pelagici mici din Marea Adriatică și pentru activitățile de pescuit care exploatează aceste stocuri

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Politica comună în domeniul pescuitului (PCP) ar trebui să contribuie la protecția mediului marin, la gestionarea durabilă a tuturor speciilor exploatate în scop comercial și, în special, la atingerea unei stări ecologice bune a mediului marin până în 2020, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) , și a unui stadiu corespunzător de conservare pentru specii și habitate, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului  (4) și cu Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului  (5). [AM 1]

(1a)

La Summitul ONU privind dezvoltarea durabilă, care a avut loc la New York în 2015, Uniunea și statele sale membre s-au angajat ca până în anul 2020 să reglementeze în mod eficace exploatarea și să elimine pescuitul excesiv, pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat și practicile de pescuit distructive și să pună în aplicare planuri de gestionare bazate pe date științifice, cu scopul de a reface stocurile de pește în cel mai scurt timp posibil, cel puțin la niveluri care pot asigura producția maximă durabilă, în funcție de caracteristicile biologice ale acestora. [AM 2]

(2)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6) stabilește normele politicii comune în domeniul pescuitului în conformitate cu obligațiile internaționale ale Uniunii. Obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului sunt, printre altele, să garanteze că activitățile de pescuit și de acvacultură sunt durabile din punct de vedere ecologic , economic și social pe termen lung, să aplice abordarea precaută a gestionării pescuitului și să pună în aplicare abordarea ecosistemică a gestionării pescuitului. [AM 3]

(2a)

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, gestionarea pescuitului pe baza celor mai bune avize științifice disponibile necesită seturi de date armonizate, fiabile și exacte. [AM 4]

(3)

Avizele științifice din partea Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) și din partea Comitetului științific consultativ al Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CSC – CGPM) au indicat că exploatarea stocurilor de hamsie și sardină din Marea Adriatică depășește nivelurile impuse pentru obținerea producției maxime durabile (MSY).

(3a)

Marea Adriatică este o subzonă importantă în cadrul Mării Mediterane, care reprezintă aproximativ o treime din valoarea totală a debarcărilor. [AM 5]

(4)

În pofida faptului că sunt gestionate atât în temeiul unui plan de gestionare internațional sub egida CGPM, cât și în temeiul unor planuri naționale de gestionare adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului (7), stocurile de hamsie și sardină din Marea Adriatică sunt în continuare supraexploatate, iar măsurile actuale de gestionare sunt considerate insuficiente pentru a atinge producția maximă durabilă până în 2020. Statele membre și părțile interesate și-au exprimat sprijinul pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a unor planuri de gestionare pentru cele două stocuri la nivelul Uniunii.

(4a)

Planurile de gestionare puse în aplicare și măsurile tehnice introduse în 2016 urmează să producă efecte asupra stocurilor și urmează să fie analizate și avute în vedere la întocmirea planului multianual pentru stocurile de pești pelagici din regiune. [AM 6]

(4b)

Introducerea unei abordări vizând niveluri minime de evadare implică modificări ale protocoalelor de eșantionare biologică și de cercetare, care vor necesita timp și, prin urmare, este nevoie de o perioadă de tranziție înainte de a fi pusă în aplicare. [AM 99]

(5)

Măsurile actuale de gestionare pentru peștii pelagici mici din Marea Adriatică vizează accesul la ape, controlul efortului de pescuit și măsurile tehnice de reglementare a utilizării uneltelor de pescuit. Avizele științifice au indicat faptul că cel mai adecvat mijloc de adaptare a mortalității prin pescuit constă în controlul capturilor și că acesta ar reprezenta un instrument mai eficace de gestionare pentru peștii pelagici mici  (8) . [AM 7]

(6)

În vederea realizării obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului, trebuie să fie adoptate o serie de măsuri de conservare adecvate, în orice combinație a acestora, cum ar fi planuri multianuale și măsuri tehnice, precum și stabilirea și alocarea posibilităților de pescuit. [AM 8]

(6a)

Pescuitul de pești pelagici mici în Marea Adriatică, în special în subzonele geografice 17 și 18, are un puternic impact socioeconomic asupra mijloacelor de subzistență și viitorului comunităților costiere din statele membre. [AM 9]

(6b)

În conformitate cu principiile și obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului și în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, regionalizarea ar trebui folosită pentru a adopta și pune în aplicare măsuri care țin cont de particularitățile fiecărei zone de pescuit și protejează condițiile de mediu ale acestora. [AM 10]

(6c)

Posibilitățile de pescuit ar trebui alocate în conformitate cu principiile menționate la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, utilizând criterii transparente și obiective, inclusiv criterii legate de mediu, sociale și economice. De asemenea, posibilitățile de pescuit ar trebui să fie distribuite în mod echitabil la nivelul diferitelor segmente ale pescuitului, incluzând pescuitul tradițional și la scară redusă. Mai mult, statele membre ar trebui să ofere stimulente pentru navele de pescuit care folosesc unelte de pescuit selectiv sau tehnici de pescuit cu un impact redus asupra mediului. [AM 11]

(7)

În conformitate cu articolele 9 și 10 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, planurile multianuale trebuie să se bazeze pe avize științifice, tehnice și economice și să conțină obiective, ținte cuantificabile cu calendare clare, niveluri de referință pentru conservare , obiective de conservare și măsuri tehnice pentru punerea în aplicare a obligației de debarcare, precum și măsuri vizând evitarea și reducerea în cea mai mare măsură posibilă a capturilor nedorite și garanții. [AM 12]

(8)

Planul multianual ar trebui să își propună să contribuie la îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului, în special la obținerea refacerea și menținerea producției maxime durabile (MSY) pentru stocurile în cauză stocurilor de pește la niveluri de biomasă peste cele care pot asigura producția maximă durabilă (MSY) , la punerea în aplicare a obligației de debarcare , să conducă la un sector al pescuitului durabil și să creeze un cadru eficace de gestionare. [AM 13]

(8a)

Prezentul regulament nu ar trebui să fie considerat un precedent pentru alte planuri multianuale pentru Marea Mediterană, cu excepția cazului în care se prevede altfel. [AM 14]

(8b)

Un plan multianual ar trebui să găsească întotdeauna un echilibru între rezultatele realizabile, ținând seama de intervalul de timp, și impactul socioeconomic. [AM 15]

(9)

În plus, articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 a introdus obligația de debarcare, inclusiv pentru toate capturile de specii care fac obiectul unor norme privind dimensiunile minime, astfel cum sunt definite în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1967/2006. Prin derogare de la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, Regulamentul delegat (UE) nr. 1392/2014 al Comisiei (9) a stabilit un plan privind aruncarea capturilor înapoi în mare pe o perioadă de trei ani prevăzând o excepție de minimis de la obligația de debarcare pentru hamsia, sardina, macroul și stavridul negru din Marea Adriatică. În vederea punerii în aplicare a obligației de debarcare, este adecvat să se extindă validitatea măsurilor prevăzute în Regulamentul delegat (UE) nr. 1392/2014 al Comisiei prin includerea dispozițiilor respective în planul multianual.

(10)

În concordanță cu abordarea ecosistemică și în completarea descriptorului legat de pescuit din , acest plan ar trebui, de asemenea, să contribuie la atingerea unei stări ecologice bune, astfel cum se prevede în Directiva 2008/56/CE, iar descriptorii calitativi 1, 4 și 6 incluși în anexa I la directivă trebuie să fie luați în considerare în cadrul gestionării pescuitului. Acest plan ar trebui să contribuie, de asemenea, la obținerea unui stadiu corespunzător de conservare a habitatelor și speciilor, astfel cum prevede Directiva 2009/147/CE și, respectiv, Directiva 92/43/CEE. [AM 16]

(11)

Articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 prevede că posibilitățile de pescuit se stabilesc în conformitate cu țintele stabilite în planurile multianuale. [AM 17]

(12)

Este adecvat să se stabilească rata-țintă de mortalitate prin pescuit (F) care corespunde obiectivului realizării și menținerii MSY sub formă de intervale ale valorilor compatibile cu atingerea producției maxime durabile (FMSY). Aceste intervale, bazate pe cele mai bune avize științifice disponibile , sunt necesare în scopul de a asigura flexibilitatea pentru a ține cont de evoluția avizelor științifice, pentru a contribui la punerea în aplicare a obligației de debarcare și pentru a ține seama de caracteristicile pescuitului mixt. Intervalele FMSY au fost calculate de către CSTEP (10) și . Pe baza acestui plan, sunt stabilite astfel încât să nu antreneze o reducere mai mare de 5 % a producției pe termen lung în comparație cu MSY (11). În plus, limita superioară a intervalului este plafonată, astfel încât probabilitatea ca stocul să scadă sub limita nivelului biomasei (Blim) să nu depășească 5 %. [AM 18]

(13)

În scopul stabilirii posibilităților de pescuit, ar trebui să existe un prag pentru intervalele FMSY în utilizare normală și, cu condiția ca stocul în cauză să fie considerat a fi într-o stare bună, o limită superioară pentru anumite cazuri îndeplinirii obiectivelor planului multianual , obiectivul stabilit pentru fiecare specie ar trebui să fie SSBpa . Ar trebui să fie posibil să se stabilească posibilități de pescuit până la limita superioară un obiectiv mai ambițios numai dacă, pe baza avizelor sau a dovezilor științifice, acest lucru este necesar pentru realizarea obiectivelor prevăzute în prezentul regulament în pescuitul mixt sau este necesar pentru a evita efectele negative asupra unui stoc cauzate de dinamica intra- sau inter-specii a stocurilor sau cu scopul de a limita variațiile de la an la an ale posibilităților de pescuit în cazul în care unul dintre stocurile de pești pelagici mici este sub nivelul SSBlim . [AM 19]

(14)

În cazurile în care țintele legate de producția maximă durabilă (MSY) nu sunt disponibile, ar trebui aplicată abordarea precaută.

(15)

Pentru stocurile pentru care acestea sunt disponibile și În scopul aplicării măsurilor de salvgardare, este necesar să se stabilească niveluri de referință pentru conservare exprimate ca MSY Btrigger și Blim pentru stocurile de hamsie și sardină SSBlim și SSBpa pentru peștii pelagici mici . În cazul în care stocurile scad sub MSY Btrigger, rata de mortalitate prin pescuit ar trebui să fie redusă sub FMSY SSBlim , ar trebui adoptate măsuri de remediere adecvate pentru a contribui la revenirea rapidă a stocului în cauză la niveluri mai mari decât SSBpa . [AM 20]

(16)

Ar trebui puse în aplicare măsuri de salvgardare suplimentare în cazul în care dimensiunea stocului scade sub nivelul de referință Blim. Măsurile de salvgardare ar trebui să includă reducerea posibilităților de pescuit și măsuri specifice de conservare atunci când avizele științifice indică faptul că un stoc se află sub amenințare. Aceste măsuri ar trebui să fie completate de alte măsuri, după caz, cum ar fi măsurile Comisiei în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 sau măsuri ale statelor membre în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013. [AM 21]

(17)

Pentru stocurile pentru care nu sunt disponibile niveluri de referință, ar trebui să se aplice principiul precauției. În cazul specific al stocurilor capturate accidental, în lipsa unor avize științifice privind nivelul minim al biomasei de reproducere a acestor stocuri, ar trebui adoptate măsuri specifice de conservare atunci când avizele științifice indică faptul că sunt necesare măsuri corective. [AM 22]

(18)

Pentru a permite punerea în aplicare a obligației de debarcare stabilite prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, planul ar trebui să prevadă măsuri de gestionare suplimentare , în special măsuri menite să elimine treptat practica aruncării capturilor înapoi în mare, să socotească peștii sub dimensiunile minime de referință pentru conservare și să reducă la minimum și, dacă este posibil să elimine, impactul negativ al activităților de pescuit asupra mediului marin . Astfel de măsuri ar trebui stabilite prin intermediul unor acte delegate. [AM 23]

(18a)

O recomandare comună din partea Croației, Italiei și Sloveniei (grupul la nivel înalt Adriatica) și un studiu privind caracteristicile tehnice ale plaselor pungă și impactul acestora asupra populațiilor de pe fundul mării au fost prezentate unor experți independenți și CSTEP și revizuite de către aceștia. Prin urmare, este adecvat să se prevadă o derogare de la articolul 13 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 și de la punctul 2 din anexa II la regulamentul menționat. [AM 24]

(19)

Data-limită pentru transmiterea recomandărilor comune ale statelor membre care au un interes direct de gestionare ar trebui stabilită, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(19a)

Atunci când avizele științifice indică faptul că pescuitul de agrement are un impact semnificativ asupra mortalității prin pescuit a unui stoc anume, Consiliul ar trebui să îl ia în considerare. În acest scop, Consiliul ar trebui să fie în măsură să stabilească o captură totală admisibilă (TAC) pentru capturile comerciale, care să ia în considerare volumul capturilor rezultate în urma pescuitului de agrement și/sau să adopte alte măsuri de restricționare a pescuitului de agrement, cum ar fi limitarea capturilor și perioadele de interdicție a pescuitului. [AM 25]

(20)

De asemenea, planul ar trebui să prevadă adoptarea unor măsuri de sprijin tehnice de sprijin, dar și temporale și spațiale , prin intermediul unor acte delegate , ținând seama de cele mai bune avize științifice disponibile , pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor planului, în special în ceea ce privește protecția puietului de pește sau pentru a îmbunătăți selectivitatea. [AM 26]

(20a)

Atunci când se definesc măsurile tehnice care decurg din planul multianual sau din actele delegate adoptate în urma acestuia, ar trebui protejate uneltele artizanale de pescuit bazate pe practici tradiționale și înrădăcinate în comunitățile de pescari. [AM 27]

(21)

Pentru a asigura respectarea integrală a măsurilor prevăzute în prezentul regulament, este necesar să se adopte măsuri de control specifice, în completarea celor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (12).

(21a)

Pentru a-i permite sectorului să facă față măsurilor de reducere a efortului de pescuit și reducerii subsecvente a veniturilor întreprinderilor și navigatorilor, ar trebui să existe mecanisme de acces prioritar la sprijin adecvat din partea Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului  (13) . [AM 28]

(21b)

Pentru a asigura o punere în aplicare care să țină seama de impactul socioeconomic, este, prin urmare, de dorit, pe de o parte, să se acorde derogări de la limitele temporale pentru măsurile de încetare temporară a activităților de pescuit, astfel cum sunt menționate la articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014, prelungind aceste măsuri numai pentru navele acoperite de prezentul plan multianual și, pe de altă parte, să se permită redeschiderea și accesul acestor nave la măsura de încetare definitivă a activităților de pescuit prevăzută la articolul 34 din regulamentul respectiv. [AM 29]

(22)

Ținând cont de faptul că, în Marea Adriatică, navele care pescuiesc pești pelagici mici au tendința de a efectua campanii de pescuit de scurtă durată, utilizarea notificării prealabile, astfel cum este prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, ar trebui adaptată astfel încât notificările prealabile să fie prezentate cu cel puțin o oră și jumătate jumătate de oră înainte de ora estimată de sosire în port. Cu toate acestea, având în vedere efectul limitat al campaniilor de pescuit care implică cantități foarte mici de pește asupra stocurilor vizate, este adecvat să se stabilească un prag pentru astfel de notificări prealabile, atunci când navele păstrează la bord cel puțin 1 tonă de hamsii sau sardine pești pelagici mici . [AM 30]

(23)

Ținând cont de faptul că instrumentele electronice de control asigură un control mai bun și mai precis al pescuitului, în special al distribuției spațiale a activităților de pescuit și al exploatării stocurilor, utilizarea sistemului de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit și a jurnalului electronic, astfel cum este prevăzută la articolele 9 și, respectiv, 15 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, ar trebui extinsă la toate navele de pescuit cu o lungime totală de opt metri.

(24)

Ar trebui să se stabilească anumite praguri pentru capturile de hamsie și sardină pești pelagici mici , peste care o navă de pescuit are obligația de a debarca într-un port desemnat sau într-un loc apropiat de țărm, în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009. În plus, atunci când desemnează astfel de porturi sau locuri apropiate de țărm, statele membre ar trebui să aplice criteriile prevăzute la articolul 43 alineatul (5) din regulamentul menționat, astfel încât să se asigure un control eficace. [AM 31]

(25)

În vederea adaptării la progresele tehnice și științifice în timp util și în mod proporțional, precum și pentru a garanta flexibilitatea și a permite evoluția anumitor măsuri, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în vederea completării prezentului regulament în ceea ce privește măsurile corective pentru conservarea macroului și a stavridului negru, punerea în aplicare a obligației de debarcare și a măsurilor tehnice. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (14). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. [AM 32]

(26)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, este necesar să se prevadă dispoziții referitoare la evaluarea periodică de către Comisie a caracterului adecvat și a eficacității aplicării prezentului regulament. O astfel de evaluare ar trebui să respecte și să se bazeze pe o evaluare periodică a planului care se bazează pe avize științifice. Planul ar trebui să fie evaluat la trei ani după data intrării în vigoare a prezentului regulament și din cinci în cinci ani ulterior . Această perioadă permite punerea integrală în aplicare a obligației de debarcare, adoptarea și punerea în aplicare a măsurilor regionalizate și materializarea efectelor acestora asupra stocurilor și asupra activității de pescuit. Aceasta reprezintă, de asemenea, o perioadă minimă solicitată de organismele științifice. [AM 33]

(27)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, înainte de redactarea planului, a fost evaluat posibilul impact economic și social al acestuia (15).

(27a)

Pentru a sprijini pescarii în punerea în aplicare a măsurilor prevăzute de prezentul regulament, statele membre ar trebui să recurgă în cel mai mare grad posibil la măsurile disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 508/2014. Este adecvat să se clarifice faptul că măsurile de încetare temporară adoptate în vederea atingerii obiectivelor prezentului regulament pot fi considerate eligibile pentru sprijin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 508/2014, pentru a ține seama de aspectele socioeconomice ale prezentului regulament. În plus, este adecvat să se acorde o derogare pentru navele afectate de prezentul plan multianual, în ceea ce privește perioadele în care poate fi acordat sprijinul, precum și plafonul pentru contribuția financiară din partea FEPAM în cazul măsurilor de încetare temporară prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 508/2014, [AM 34]

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește un plan multianual pentru stocurile de pești pelagici mici din Marea Adriatică.

(2)   Prezentul regulament se aplică stocurilor de hamsie (Engraulis encrasicolus) și sardină (Sardina pilchardus) din Marea Adriatică („stocurile vizate” „pești pelagici mici” ) și activităților de pescuit care exploatează vizează aceste stocuri. În scopul punerii în aplicare a obligației de debarcare stabilite la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, prezentul regulament se aplică, de asemenea, capturilor accidentale de macrou (Scomber spp.) și stavrid negru (Trachurus spp.) din Marea Adriatică capturate în timpul pescuitului unuia sau ambelor stocuri vizate de pești pelagici mici . [AM 35]

Articolul 2

Definiții

(1)   În scopul prezentului regulament, se aplică definițiile stabilite la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 și la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006.

(2)   În plus, se aplică următoarele definiții:

(a)

„Marea Adriatică” înseamnă subzonele geografice CGPM 17 și 18;

(b)

„subzonă geografică CGPM” înseamnă subzona geografică a Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM), astfel cum este definită în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1343/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (16);

(ba)

„vizare” înseamnă ca sardinele sau hamsiile să reprezinte cel puțin 50 % din greutatea în viu a capturii; [AM 37]

(c)

stocuri de pești pelagici mici” înseamnă stocurile enumerate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament sau orice combinație a acestora de sardină ( Sardina pilchardus) și de hamsie (Engraulis encrasicolus) ; [AM 38]

(ca)

„cele mai bune avize științifice disponibile” înseamnă avizele științifice disponibile în mod public care sunt susținute de cele mai recente date și metode științifice care au fost elaborate sau evaluate inter pares de către un organism științific independent, recunoscut la nivelul Uniunii sau la nivel internațional, precum Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) și CGPM și care îndeplinesc cerințele articolului 25 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013. [AM 104]

(d)

„interval FMSY” înseamnă un interval de valori în care toate nivelurile de mortalitate prin pescuit în limitele indicate în mod științific ale respectivului interval, în situații de pescuit mixt și în conformitate cu avizele științifice, au ca rezultat producția maximă durabilă (MSY) pe termen lung în condiții de mediu existente în medie, fără a afecta în mod semnificativ procesul de reproducere pentru stocurile vizate; [AM 39]

(da)

„zi de pescuit” înseamnă orice perioadă neîntreruptă de 24 de ore sau o parte a acesteia, pe durata căreia o navă de pescuit desfășoară activități de pescuit cum ar fi localizarea peștelui, lansarea, fixarea, remorcarea și tractarea uneltelor de pescuit, ridicarea capturilor la bord, transbordarea, păstrarea la bord, prelucrarea la bord, transferul, plasarea în cuști, îngrășarea și debarcarea peștelui și a produselor pescărești, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013; . [AM 40]

(db)

„SSBlim” înseamnă nivelul de referință al biomasei stocului de reproducere sub care trebuie luate măsuri de gestionare corective pentru a asigura refacerea stocurilor până la un nivel care să se încadreze în limite biologice sigure; [AM 41]

(dc)

„SSBpa” înseamnă nivelul de referință preventiv al biomasei stocului de reproducere sub care trebuie luate măsuri de gestionare pentru a asigura refacerea stocurilor până la un nivel care să se încadreze în limite biologice sigure; [AM 42]

(e)

„MSY Btrigger” înseamnă nivelul de referință al biomasei stocului de reproducere sub care urmează să fie luate măsuri de gestionare specifice și adecvate pentru a garanta că ratele de exploatare în combinație cu variațiile naturale refac stocurile deasupra nivelurilor capabile să asigure MSY pe termen lung; [AM 43]

(f)

„posibilitate de pescuit” înseamnă un drept legal de a pescui, cuantificat, exprimat în capturi și/sau efort de pescuit.

Articolul 3

Obiective

(1)   Planul multianual contribuie la îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, în special prin aplicarea abordării precaute în gestionarea pescuitului, și urmărește să asigure faptul că exploatarea resurselor biologice marine vii reface și menține populațiile de specii exploatate peste nivelurile care pot să asigure MSY. [AM 45]

(2)   Planul multianual furnizează un cadru de gestionare eficace, simplu și stabil pentru exploatarea stocurilor de pești pelagici mici din Marea Adriatică.

(2a)     Atunci când planul multianual este dezvoltat sau modificat, se ține seama de aspectele socioeconomice, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013. [AM 47]

(3)   Planul multianual contribuie la eliminarea reducerea aruncării capturilor înapoi în mare, evitând și reducând pe cât posibil capturile nedorite, precum și la punerea în aplicare a obligației de debarcare prevăzute la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 pentru speciile care fac obiectul acestei obligații și cărora li se aplică prezentul regulament. [AM 48]

(4)   Planul multianual pune în aplicare abordarea ecosistemică a gestionării pescuitului pentru a garanta că impactul negativ al activităților de pescuit asupra ecosistemului marin , în special asupra habitatelor pe cale de dispariție și a speciilor protejate, inclusiv a mamiferelor marine, a păsărilor marine și a reptilelor, este redus la minimum și, atunci când se poate, eliminat . Planul este compatibil cu legislația Uniunii în domeniul mediului, în special cu obiectivul de a atinge o stare ecologică bună până în 2020, astfel cum este prevăzut la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE , și cu obiectivele și normele stabilite în Directivele 2009/147/CE și 92/43/CEE . [AM 49]

(5)   În special, planul multianual urmărește:

(a)

să asigure faptul că sunt îndeplinite condițiile descrise în descriptorul 3 prevăzut în anexa I la Directiva 2008/56/CE; și

(b)

să contribuie la realizarea altor descriptori relevanți prevăzuți în anexa I la Directiva 2008/56/CE proporțional cu rolul jucat de activitățile de pescuit în realizarea acestora.

(5a)     Măsurile din cadrul planului sunt adoptate în conformitate cu cele mai bune avize științifice disponibile. [AM 50]

CAPITOLUL II

ȚINTE SOCIOECONOMICE , GARANȚII ȘI MĂSURI SPECIFICE [AM 51]

Articolul 4

Ținte pentru hamsie și sardină peștii pelagici mici [AM 52]

(1)   Ratele-țintă de mortalitate prin pescuit Nivelurile-țintă de referință pentru peștii pelagici mici trebuie atinse cât mai curând posibil și în mod progresiv și gradual până în 2020 pentru stocurile în cauză și trebuie menținute ulterior în intervalele peste valorile stabilite în anexa I și în conformitate cu obiectivele prevăzute la articolul 3 alineatul (1). [AM 53]

(2)   Posibilitățile de pescuit respectă intervalele ratei-țintă de mortalitate prin pescuit Măsurile de gestionare pentru peștii pelagici mici respectă nivelurile-țintă de referință stabilite în coloana A din anexa I la prezentul regulament. [AM 54]

(3)   În pofida alineatelor (1) și (2), posibilitățile de pescuit pot fi stabilite la măsurile de gestionare pot viza niveluri corespunzătoare unor niveluri mai scăzute de mortalitate prin pescuit valori mai ridicate decât cele prevăzute în coloana A din anexa I  dacă:

(a)

pe baza avizelor sau dovezilor științifice, acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 3 în cazul pescuitului mixt;

(b)

pe baza avizelor sau dovezilor științifice, este necesar să se evite daune grave asupra unui stoc cauzate de dinamica intra- sau inter-specii a stocurilor; sau

(c)

dacă unul dintre stocurile de pești pelagici mici este sub nivelul de referință prevăzut în coloana B din anexa I. [AM 55]

(4)   În pofida alineatelor (2) și (3), posibilitățile de pescuit pentru un stoc pot fi stabilite în conformitate cu intervalele ratei-țintă de mortalitate prin pescuit prevăzute în coloana B din anexa I, cu condiția ca stocul în cauză să fie deasupra nivelului de referință minim al biomasei de reproducere prevăzut în coloana A din anexa II:

(a)

dacă, pe baza avizelor sau dovezilor științifice, acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 3 în cazul pescuitului mixt;

(b)

dacă, pe baza avizelor sau dovezilor științifice, acest lucru este necesar pentru a evita daunele grave asupra stocului cauzate de dinamica intra- sau inter-specii a stocurilor; sau

(c)

pentru a limita variațiile posibilităților de pescuit între ani consecutivi la maximum 20 %. [AM 56]

(4a)     Atunci când avizele științifice indică faptul că pescuitul de agrement are un impact semnificativ asupra mortalității prin pescuit a unui anumit stoc, Consiliul îl ia în considerare și poate limita pescuitul de agrement atunci când stabilește posibilitățile de pescuit, pentru a evita depășirea țintei totale a mortalității prin pescuit. [AM 57]

Articolul 4 a

Obiective socioeconomice

Pentru a ține seama de obiectivele socioeconomice prevăzute la articolul 2 alineatul (5) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, atunci când aplică măsurile tehnice și de conservare prevăzute de prezentul regulament, statele membre utilizează la scară largă măsurile relevante stabilite în Regulamentul (UE) nr. 508/2014. [AM 58]

Articolul 5

Garanții

(1)   Nivelurile de referință pentru conservare exprimate ca niveluri minime și limită ale biomasei stocului de reproducere care trebuie aplicate se aplică pentru salvgardarea capacității de reproducere depline a stocurilor în cauză sunt prevăzute în anexa II. [AM 59]

(1a)     La trei ani de la punerea în aplicare a măsurilor de gestionare menționate la articolul 6 alineatul (1a), studii științifice verifică eficacitatea măsurilor adoptate, în special în ceea ce privește stocurile cărora li se aplică prezentul regulament și activitățile de pescuit care exploatează aceste stocuri. [AM 60]

(2)   Atunci când avizele științifice indică faptul că biomasa stocului de reproducere a oricăruia dintre stocurile în cauză peștii pelagici mici se află sub nivelul minim de referință al biomasei stocului de reproducere prevăzut în coloana A B din anexa II I , se adoptă toate măsurile corective adecvate pentru a asigura contribui la revenirea rapidă a stocurilor în cauză de pești pelagici mici la niveluri deasupra celor capabile să obțină producția maximă durabilă nivelului de referință stabilit în coloana A din anexa I . În special, prin derogare de la articolul 4 alineatele (2) și (4) din prezentul regulament, posibilitățile de pescuit pentru stocurile vizate sunt stabilite la un nivel care corespunde unei rate de mortalitate prin pescuit care este redusă sub intervalul prevăzut în coloana A din anexa I la prezentul regulament, alineatul (2) și în conformitate cu articolul 4 alineatul (3), măsurile de gestionare se ajustează ținând cont de scăderea biomasei stocului respectiv. [AM 61]

(3)   Atunci când avizele științifice indică faptul că biomasa stocului de reproducere a oricăruia dintre stocurile vizate ambelor stocuri de pești pelagici mici este sub limita nivelului de referință al biomasei stocului de reproducere (Blim SSBlim ) prevăzut în coloana B din anexa II I , se adoptă măsuri corective suplimentare pentru a asigura contribui la revenirea rapidă a stocurilor vizate celor două stocuri la niveluri deasupra nivelului capabil să obțină producția maximă durabilă nivelului de referință stabilit în coloana A din anexa I . În special, astfel de măsuri corective pot include, prin derogare de la articolul 4 alineatele alineatul (2) și (4), suspendarea activităților de pescuit specifice vizând stocul în cauză și reducerea corespunzătoare a posibilităților de pescuit alte măsuri de gestionare corespunzătoare . [AM 62]

Articolul 6

Măsuri specifice de conservare

(1)    Atunci când avizele științifice indică faptul că sunt necesare măsuri corective pentru conservarea stocurilor de pești peștilor pelagici mici menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, sau, în cazul hamsiei și al sardinei, sau când biomasa stocului de reproducere a oricăruia dintre aceste stocuri pentru un anumit an se află sub nivelurile de referință pentru conservare prevăzute în coloana A B din anexa II I la prezentul regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16 din prezentul regulament și cu articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, cu privire la:

(a)

caracteristicile uneltelor de pescuit, în special dimensiunea ochiurilor de plasă, construcția uneltelor, dimensiunea uneltelor sau utilizarea dispozitivelor de selectivitate pentru a asigura sau a îmbunătăți selectivitatea;

(b)

utilizarea uneltelor de pescuit și adâncimea de desfășurare a uneltelor de pescuit, pentru a asigura sau a îmbunătăți selectivitatea;

(c)

interzicerea sau limitarea pescuitului în zone specifice pentru a proteja peștele aflat în perioada de reproducere și puietul de pește sau peștii cu o dimensiune inferioară dimensiunii minime de referință pentru conservare sau peștii din specii nevizate;

(d)

interzicerea sau limitarea pescuitului sau utilizarea anumitor tipuri de unelte de pescuit în anumite perioade specifice, pentru a proteja peștele aflat în perioada de reproducere sau peștii cu o dimensiune inferioară dimensiunii minime de referință pentru conservare sau peștii din specii nevizate;

(e)

dimensiunile minime de referință pentru conservare, cu scopul de a asigura protecția puietului de organisme marine;

(f)

alte caracteristici legate de selectivitate. [AM 63]

(1a)     În pofida alineatului (1), pentru a îndeplini obiectivele stabilite la articolul 4, se aplică următoarele măsuri pentru perioada 2019-2022:

(a)

în 2019, limitele de captură pentru peștii pelagici mici se stabilesc la nivelul capturilor din 2014; începând cu 2020, limitele de captură pentru peștii pelagici mici se reduc treptat în fiecare an pentru statul membru în cauză cu 4 % comparativ cu anul precedent, până în 2022; cu toate acestea, reducerea nu se aplică dacă în anul precedent capturile totale ale fiecărui stat membru în cauză sunt cu peste 2 % sub nivelul capturilor din 2014;

(b)

efortul de pescuit al navelor de pescuit care vizează pești pelagici mici nu depășește 180 de zile de pescuit pe an și 20 de zile de pescuit pe lună, cu un maxim de 144 de zile de pescuit pe an pentru sardine și un maxim de 144 de zile de pescuit pe an pentru hamsii;

(c)

în fiecare an, se introduc închideri spațio-temporale pentru a proteja zonele de depunere a icrelor și zonele de reproducere; astfel de închideri, pentru tipuri diferite de unelte de pescuit, acoperă întreaga distribuție de pești pelagici mici din Marea Adriatică, pentru perioade de cel puțin 15 zile consecutive și de până la 30 de zile consecutive; aceste închideri se introduc pentru perioadele ce urmează:

(i)

de la 1 octombrie la 31 martie pentru sardine și

(ii)

de la 1 aprilie la 30 septembrie pentru hamsii;

(d)

se introduc închideri suplimentare pentru navele cu o lungime totală mai mare de 12 metri, separat pentru fiecare tip de unelte de pescuit, pentru perioade de cel puțin șase luni; astfel de închideri acoperă cel puțin 30 % din zona identificată ca zonă de depunere a icrelor sau zonă importantă pentru protejarea claselor de pește în primele faze de viață (în ape teritoriale și interioare);

(e)

capacitatea totală a flotei de traulere și nave de pescuit cu plasă-pungă care pescuiesc în mod activ stocuri de pești pelagici mici nu depășește capacitatea flotei active înregistrate în 2014, în ceea ce privește tonajul brut (TB) și/sau tonajul registru brut (TRB), puterea motorului (kW) și numărul de nave. [AM 70]

( 1b)     În pofida alineatului (1a), pentru a asigura stabilitatea și a limita variațiile dintre măsurile de gestionare, durata închiderilor menționate la literele (c) și (d) nu variază cu mai mult de 10 % între ani consecutivi. [AM 71]

Articolul 6a

Măsuri tehnice

(1)     În sensul prezentului regulament, nu se aplică articolul 13 alineatul (3) al doilea paragraf și punctul 2 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1967/2006.

(2)     În sensul prezentului regulament, lungimea maximă a plaselor înconjurătoare (plase pungă sau plase fără cablu de punguire) este limitată la 600 metri cu o adâncime de scufundare netă de cel mult o treime din lungime. [AM 72]

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII LEGATE DE OBLIGAȚIA DE DEBARCARE

Articolul 7

Dispoziții legate de obligația de debarcare pentru peștii pelagici mici capturați în Marea Adriatică

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15 din prezentul regulament și articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, cu privire la: [AM 73]

(a)

derogări de la aplicarea obligației de debarcare pentru speciile în cazul cărora dovezile științifice cele mai bune avize științifice disponibile demonstrează o rată de supraviețuire ridicată, ținând cont de caracteristicile uneltelor, de practicile de pescuit și de ecosistem, pentru a facilita punerea în aplicare a obligației de debarcare; [AM 74]

(b)

derogări de minimis pentru a facilita punerea în aplicare a obligației de debarcare; astfel de derogări de minimis sunt prevăzute pentru cazurile menționate la articolul 15 alineatul (5) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 și conform condițiilor prevăzute de acesta; și

(c)

dispozițiile specifice privind documentația referitoare la capturi, în special în scopul monitorizării punerii în aplicare a obligației de debarcare.

(d)

stabilirea dimensiunilor minime de referință pentru conservare, cu scopul de a asigura protecția puietului de organisme marine. [AM 75]

CAPITOLUL IV

REGIONALIZARE

Articolul 8

Cooperarea regională

(1)   Articolul 18 alineatele (1)-(6) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 se aplică măsurilor menționate la articolele 6 și 7 din prezentul regulament.

(2)   În sensul alineatului (1) din prezentul articol, statele membre care au un interes direct de gestionare pot prezenta recomandări comune în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 pentru prima dată nu mai târziu de douăsprezece luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și, ulterior, la 12 luni de la fiecare transmitere a evaluării planului multianual în conformitate cu articolul 14 din prezentul regulament. De asemenea, acestea pot prezenta astfel de recomandări atunci când consideră necesar, în special în cazul unei modificări subite a situației pentru oricare dintre stocurile vizate de prezentul regulament. Recomandările comune privind măsuri referitoare la un anumit an calendaristic se prezintă nu mai târziu de data de 1 iunie a anului anterior.

(3)   Competențele acordate în temeiul articolelor 6 și 7 din prezentul regulament nu aduc atingere competențelor conferite Comisiei în temeiul altor dispoziții ale legislației Uniunii, inclusiv în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1380/2013.

CAPITOLUL V

CONTROLUL ȘI ASIGURAREA PUNERII ÎN APLICARE

Articolul 9

Raportul cu Regulamentul (CE) nr. 1224/2009

Măsurile de control prevăzute în prezentul capitol se aplică în completarea celor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, cu excepția cazului în care prezentul capitol prevede altfel.

Articolul 10

Notificare prealabilă

(1)   Prin derogare de la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, notificarea prealabilă menționată la articolul respectiv este efectuată cu cel puțin o oră și jumătate jumătate de oră înainte de momentul estimat al sosirii în port. Autoritățile competente ale statelor membre de coastă pot, de la caz la caz, să acorde permisiunea de a intra mai devreme în port. [AM 76]

(2)   Obligația de notificare prealabilă se aplică tuturor comandanților navelor de pescuit din Uniune care au la bordul navei cel puțin o tonă două tone de hamsii sau cel puțin o tonă două tone de sardine. Aceste cantități se calculează după deducerea capturilor menționate la articolul 15 alineatul (11) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013. [AM 77]

Articolul 11

Sistemul de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit

(1)   În scopul prezentului regulament, aplicarea dispozițiilor prevăzute la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 se va extinde navelor de pescuit cu o lungime totală de cel puțin opt metri, implicate în activități de pescuit care vizează pești pelagici mici în Marea Adriatică.

(2)   Derogarea prevăzută la articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 nu se aplică navelor implicate în activități de pescuit care vizează pești pelagici mici în Marea Adriatică în conformitate cu prezentul regulament, indiferent de lungimea navelor.

Articolul 12

Completarea și transmiterea pe cale electronică a jurnalelor de pescuit

(1)   În scopul prezentului regulament, obligația de a ține un jurnal de pescuit electronic și de a-l transmite prin mijloace electronice cel puțin o dată pe zi către autoritatea competentă din statul membru de pavilion, prevăzută la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, se extinde la comandanții navelor de pescuit din Uniune cu o lungime totală de cel puțin opt metri, implicate în activități de pescuit care vizează hamsii sau sardine.

(2)   Derogarea prevăzută la articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 nu se aplică comandanților navelor implicate în activități de pescuit care vizează hamsii sau sardine, indiferent de lungimea navelor.

(2a)     Prin derogare de la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, comandanții tuturor navelor din Uniune cu lungimea maximă mai mare sau egală cu 12 metri transmit informațiile menționate la articolul 14 din respectivul regulament înainte de începerea operațiunilor de debarcare. [AM 78]

Articolul 13

Porturile desemnate

Pragul aplicabil greutății în viu a speciilor din stocul respectiv care face obiectul planului multianual, a cărui depășire antrenează obligația navei de pescuit de a-și debarca capturile într-un port desemnat sau într-un loc apropiat de țărm, astfel cum se prevede la articolul 43 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, este următorul:

(a)

2 000 kg de hamsii;

(b)

2 000 kg de sardine.

CAPITOLUL VI

REVIZUIRE

Articolul 14

Evaluarea planului multianual

La cinci trei ani după data intrării în vigoare a prezentului regulament și, ulterior, din cinci în cinci ani, Comisia asigură o evaluare a impactului planului multianual asupra stocurilor cărora li se aplică prezentul regulament și asupra activităților de pescuit care exploatează stocurile respective. Comisia transmite rezultatele acestei evaluări Parlamentului European și Consiliului și, dacă este cazul, transmite o propunere de modificare a prezentului regulament . [AM 80]

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII PROCEDURALE

Articolul 15

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile stabilite în prezentul articol la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 . [AM 81]

(2)   Competența de a adopta actele delegate menționate la articolele 6 și 7 este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de sfârșitul perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea competențelor menționată la articolele 6 și 7 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în aceasta. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate aflate deja în vigoare.

(4)   Înainte de a adopta un act delegat, Comisia consultă experți desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 6 și 7 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 15a

Sprijin din partea FEPAM

(1)     Măsurile de încetare temporară adoptate în scopul îndeplinirii obiectivelor planului multianual sunt considerate a fi încetare temporară a activităților de pescuit în sensul articolului 33 alineatul (1) literele (a) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 508/2014.

(2)     Prin derogare de la articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 508/2014, până la 31 decembrie 2020, durata maximă a sprijinului în temeiul regulamentului respectiv este de nouă luni pentru navele de pescuit care fac obiectul închiderilor spațiale și temporale prevăzute în prezentul regulament.

(3)     Pentru a asigura punerea în aplicare a alineatului (2) de la prezentul articol, prin derogare de la articolul 25 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 508/2014, este posibilă majorarea contribuției financiare totale din FEPAM peste limita de 15 % prevăzută la articolul respectiv.

(4)     Se acordă prioritate, la punerea în aplicare a acțiunilor prevăzute la articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014, pescarilor afectați de punerea în aplicare a măsurilor cuprinse în prezentul plan multianual.

(5)     Până la 31 decembrie 2020, prin derogare de la termenul-limită stabilit la articolul 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 508/2014, navele care și-au încetat toate activitățile de pescuit ca urmare a măsurilor de reducere a efortului de pescuit menționate în prezentul regulament pot fi eligibile pentru sprijin pentru încetarea definitivă a activității, astfel cum se menționează la articolul 34 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014. [AM 82]

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 16

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele


(1)  JO C 288, 31.8.2017, p. 68

(2)  Poziția Parlamentului European din 13 noiembrie 2018.

(3)  Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).

(4)   Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

(5)   Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 privind măsurile de gestionare pentru exploatarea durabilă a resurselor halieutice în Marea Mediterană, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2847/93 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1626/94 (Regulamentul privind Marea Mediterană) (JO L 36, 8.2.2007, p. 6).

(8)  Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), Assessment of Mediterranean Sea stocks („Evaluarea stocurilor din Marea Mediterană”) – partea a 2-a (CSTEP-11-14).

(9)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1392/2014 al Comisiei din 20 octombrie 2014 de stabilire a unui plan privind aruncarea capturilor înapoi în mare pentru anumite activități de pescuit de specii pelagice mici în Marea Mediterană (JO L 370, 30.12.2014, p. 21).

(10)   Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) – „Small pelagic stocks in the Adriatic Sea. Mediterranean assessments” („Stocurile de pești pelagici mici din Marea Adriatică. Evaluări privind Marea Mediterană”), partea 1 (CSTEP-15-14). 2015. [Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, EUR 27492 EN, JRC 97707, 52 p.] [A doua parte a acestei referințe pare să fie greșită. OPOCE, vă rugăm să verificați.]

(11)  Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) – Small pelagic stocks in the Adriatic Sea. Mediterranean assessments („Stocurile de pești pelagici mici din Marea Adriatică. Evaluări privind Marea Mediterană”), partea 1 (CSTEP-15-14) . 2015. [Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, EUR 27492 EN, JRC 97707, 52 p.] [ A doua parte a acestei referințe pare să fie greșită. OPOCE, vă rugăm să verificați .]

(12)  Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).

(13)   Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, 20.5.2014, p. 1).

(14)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(15)  Evaluarea impactului… [se include referința după publicare].

(16)  Regulamentul (UE) nr. 1343/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2011 privind unele dispoziții referitoare la pescuitul în zona Acordului CGPM (Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană) și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului privind măsurile de gestionare pentru exploatarea durabilă a resurselor halieutice în Marea Mediterană (JO L 347, 30.12.2011, p. 44).

ANEXA I

Nivelurile-țintă de referință

(astfel cum se prevede la articolul articolele 4 și 5 ) [AM 86]

Stoc

Intervalul ratei-țintă de mortalitate prin pescuit care permite asigurarea producției maxime durabile (FMSY) Nivelurile-țintă de referință pentru peștii pelagici mici

Coloana A

Coloana B

Hamsie

0,23  – 0,30 SSBpa

0,30  – 0,364 SSBlim

Sardină

0,065  – 0,08

0,08  – 0,11 SSBlim

[AM 87]

ANEXA II

Niveluri de referință pentru conservare

(astfel cum se prevede la articolul 5)

Stoc

Nivelul minim de referință al biomasei stocului de reproducere (în tone) (MSY Btrigger)

Nivelul-limită de referință al biomasei (în tone) (Blim)

Coloana A

Coloana B

Hamsie

139 000

69 500

Sardină

180 000

36 000

[AM 84]


Miercuri, 14 noiembrie 2018

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/257


P8_TA(2018)0450

Norme privind ajutoarele de stat: noi categorii de ajutoare de stat *

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2015/1588 al Consiliului din 13 iulie 2015 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale (COM(2018)0398 – C8-0316/2018 – 2018/0222(NLE))

(Procedura de consultare)

(2020/C 363/31)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2018)0398),

având în vedere articolul 109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0316/2018),

având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0315/2018),

1.

aprobă propunerea Comisiei;

2.

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/258


P8_TA(2018)0452

Oferirea de mijloace autorităților de concurență și garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre astfel încât să asigure mai bine respectarea normelor și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne (COM(2017)0142 – C8-0119/2017 – 2017/0063(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 363/32)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0142),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 103 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0119/2017),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0057/2018),

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.

ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

P8_TC1-COD(2017)0063

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 noiembrie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/… a Parlamentului European și a Consiliului privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre astfel încât să fie mai eficace în aplicarea legii și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2019/1.)


ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei

Comisia ia notă de textul articolului 11 convenit de Parlamentul European și de Consiliu privind măsurile provizorii.

Măsurile provizorii pot fi un instrument esențial prin care autoritățile din domeniul concurenței se pot asigura că nu este afectată concurența în timpul unei investigații aflate în desfășurare.

Pentru a permite autorităților în materie de concurență să facă față cu mai multă eficacitate evoluțiilor de pe piețele cu o dinamică rapidă, Comisia se angajează să efectueze o analiză pentru a aprecia dacă există mijloace pentru a simplifica adoptarea măsurilor provizorii în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței în termen de doi ani de la data transpunerii prezentei directive. Rezultatele vor fi prezentate Parlamentului European și Consiliului.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/260


P8_TA(2018)0453

Codul european al comunicațiilor electronice ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (reformare) (COM(2016)0590 – C8-0379/2016 – 2016/0288(COD))

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

(2020/C 363/33)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0590),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0379/2016),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Protocolul (nr. 1) privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 ianuarie 2017 (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 februarie 2017 (2),

având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative (3),

având în vedere scrisoarea din 17 octombrie 2016 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 29 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0318/2017),

A.

întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 125, 21.4.2017, p. 65.

(2)  JO C 207, 30.6.2017, p. 87.

(3)  JO C 77, 28.3.2002, p. 1.


P8_TC1-COD(2016)0288

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 noiembrie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/… a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2018/1972.)


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/262


P8_TA(2018)0454

Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (COM(2016)0591 – C8-0382/2016 – 2016/0286(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 363/34)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0591),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0382/2016),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Franței în temeiul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 ianuarie 2017 (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 29 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, al Comisiei pentru cultură și educație și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0305/2017),

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 125, 21.4.2017, p. 65.


P8_TC1-COD(2016)0286

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC) și a Agenției de sprijin pentru OAREC (Oficiul OAREC) și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/2120 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1211/2009

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1971.)


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/264


P8_TA(2018)0455

Standardele de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi ***I

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 14 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi (COM(2018)0284 – C8-0197/2018 – 2018/0143(COD)) (1)

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 363/35)

Amendamentul 2

Propunere de regulament

Considerentul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(1a)

Punerea în folosință a vehiculelor grele cu emisii zero ar trebui să contribuie la soluționarea problemelor majore de mobilitate urbană. Pe lângă faptul că este esențială pentru a reduce emisiile de CO2 generate de transportul rutier, promovarea unor astfel de vehicule de către producători este, de asemenea, esențială pentru reducerea eficientă a poluanților atmosferici și a nivelurilor excesive de zgomot în orașe și în zonele urbane.

Amendamentul 3

Propunere de regulament

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)

Ca urmare a Strategiei pentru o mobilitate cu emisii scăzute, Comisia a adoptat două pachete de mobilitate, în mai (19) și, respectiv, noiembrie 2017 (20). Aceste pachete stabilesc o agendă pozitivă care aplică strategia pentru o mobilitate cu emisii scăzute și asigură o tranziție ușoară către o mobilitate curată , competitivă și conectată pentru toți.

(2)

Ca urmare a Strategiei pentru o mobilitate cu emisii scăzute, Comisia a adoptat două pachete de mobilitate, în mai (19) și, respectiv, noiembrie 2017 (20). Aceste pachete stabilesc o agendă pozitivă care aplică strategia pentru o mobilitate cu emisii scăzute și asigură o tranziție ușoară către o mobilitate cu emisii zero , competitivă și conectată pentru toți.

Amendamentul 4

Propunere de regulament

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)

Prezentul regulament face parte din al treilea pachet „Europa în mișcare”, care aplică noua strategie de politică industrială din septembrie 2017 (21) și are menirea de a finaliza procesul care permite Uniunii să profite pe deplin de beneficiile aduse de modernizarea și decarbonizarea mobilității. Scopul acestui pachet este de a face mobilitatea europeană mai sigură și mai accesibilă, industria europeană mai competitivă, locurile de muncă din Europa mai sigure și sistemul de mobilitate mai curat și mai bine adaptat la imperativul combaterii schimbărilor climatice. Acest lucru va necesita angajamentul deplin al Uniunii, al statelor membre și al părților interesate, nu în ultimul rând prin intensificarea eforturilor de a reduce emisiile de CO2 și poluarea aerului.

(3)

Prezentul regulament face parte din al treilea pachet „Europa în mișcare”, care aplică noua strategie de politică industrială din septembrie 2017 (21) și are menirea de a finaliza procesul care permite Uniunii să profite pe deplin de beneficiile aduse de modernizarea și decarbonizarea mobilității. Scopul acestui pachet este de a face mobilitatea europeană mai sigură și mai accesibilă, industria europeană mai competitivă, locurile de muncă din Europa mai sigure și de a înscrie în mod ferm sectorul pe o traiectorie către emisii zero până la jumătatea secolului, în deplină conformitate cu Acordul de la Paris. Pentru a găsi un echilibru adecvat între intensificarea eforturilor de a reduce emisiile de CO2 și poluarea aerului , impulsionarea inovării în industria autovehiculelor a Uniunii și creșterea competitivității Uniunii, este necesar angajamentul deplin al Uniunii, al statelor membre și al părților interesate .

Amendamentul 5

Propunere de regulament

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)

Prezentul regulament prevede, împreună cu standardele privind emisiile de CO2 pentru autoturisme și vehiculele utilitare ușoare  (22), o cale clară de urmat pentru reducerea emisiilor de CO2 generate de sectorul transportului rutier și contribuie la atingerea obiectivului obligatoriu de reducere pe plan intern cu cel puțin 40  %, comparativ cu nivelul din 1990, a emisiilor de gaze cu efect de seră de la nivelul întregii economii până în 2030, obiectiv aprobat atât în Concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014, cât și la reuniunea Consiliului Mediu din 6 martie 2015, în calitate de contribuție preconizată Uniunii stabilită la nivel național în temeiul Acordului de la Paris.

(4)

Prezentul regulament prevede, împreună cu Regulamentul (UE) …/…  (22) al Parlamentului European și al Consiliului , o cale clară de urmat pentru reducerea emisiilor de CO2 generate de sectorul transportului rutier și contribuie la atingerea obiectivului obligatoriu de reducere pe plan intern cu cel puțin 55 %, comparativ cu nivelul din 1990, a emisiilor de gaze cu efect de seră de la nivelul întregii economii până în 2030, necesară pentru a respecta prevederile Acordului de la Paris.

Amendamentul 6

Propunere de regulament

Considerentul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4a)

Prin urmare, ar trebui stabilite obiective de reducere a emisiilor de CO2 pentru parcurile de vehicule grele noi de la nivelul întregii Uniuni pentru 2025 și pentru 2030, ținând seama de perioada necesară pentru reînnoirea parcului de vehicule și că este necesar ca sectorul transportului rutier să contribuie la atingerea obiectivelor Uniunii în materie de climă și de energie pentru 2030 și ulterior. De asemenea, o astfel de abordare pe etape oferă industriei un semnal clar și la timp pentru a nu amâna introducerea pe piață a unor tehnologii eficiente din punct de vedere energetic și a unor vehicule cu emisii zero și cu emisii scăzute.

Amendamentul 7

Propunere de regulament

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)

În Concluziile Consiliului European din octombrie 2014 s-a aprobat reducerea cu 30 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, comparativ cu nivelul din 2005, în sectoarele neincluse în schema Uniunii de comercializare a certificatelor de emisii. Emisiile din transportul rutier, care depășesc în continuare în mod semnificativ nivelurile din 1990, au o contribuție majoră la emisiile generate de aceste sectoare, . Dacă emisiile generate de transportul rutier ar continua să crească, acestea ar anula reducerile realizate de alte sectoare în vederea combaterii schimbărilor climatice.

(5)

În Concluziile Consiliului European din octombrie 2014 s-a aprobat reducerea cu 30 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, comparativ cu nivelul din 2005, în sectoarele neincluse în schema Uniunii de comercializare a certificatelor de emisii. Transportul rutier a generat 25 % din emisiile de gaze cu efect de seră ale Uniunii în 2016, iar emisiile acestui sector au crescut pentru al treilea an consecutiv și depășesc în continuare în mod semnificativ nivelurile din 1990 . Dacă emisiile generate de transportul rutier ar continua să crească, acestea ar anula reducerile realizate de alte sectoare în vederea combaterii schimbărilor climatice.

Amendamentul 8

Propunere de regulament

Considerentul 8 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(8a)

Având în vedere că se estimează o creștere a proporției emisiilor generate de vehicule grele la aproximativ 9 % și că în prezent nu există cerințe de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele grele, se impune luarea unor măsuri specifice pentru această categorie de vehicule.

Amendamentul 9

Propunere de regulament

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)

Pentru a valorifica integral potențialul în materie de eficiență energetică și a asigura contribuția întregului sector al transportului rutier la reducerea convenită a emisiilor de gaze cu efect de seră, este oportun ca standardele deja existente privind emisiile de CO2 pentru autoturisme și vehiculele utilitare ușoare să fie completate prin stabilirea unor standarde de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi. Aceste standarde vor stimula inovarea în domeniul tehnologiilor eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil, contribuind la consolidarea poziției de lider tehnologic a producătorilor și furnizorilor din Uniune.

(9)

Pentru a valorifica integral potențialul în materie de eficiență energetică și a asigura contribuția întregului sector al transportului rutier la reducerea convenită a emisiilor de gaze cu efect de seră, este oportun ca standardele deja existente privind emisiile de CO2 pentru autoturisme și vehiculele utilitare ușoare să fie completate prin stabilirea unor standarde de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi. Aceste standarde vor stimula inovarea în domeniul tehnologiilor eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil, contribuind la consolidarea poziției de lider tehnologic a producătorilor și furnizorilor din Uniune și asigurând locuri de muncă de înaltă calificare pe termen lung .

Amendamentul 10

Propunere de regulament

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)

Având în vedere că schimbările climatice sunt o problemă transfrontalieră și că este necesar să se asigure funcționalitatea pieței unice, atât pentru serviciile de transport rutier, cât și pentru vehiculele grele, este oportun să se stabilească la nivelul Uniunii standarde privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele. Aceste standarde ar trebui concepute astfel încât să nu aducă atingere dreptului concurenței.

(10)

Având în vedere că schimbările climatice sunt o problemă transfrontalieră și că este necesar să se asigure funcționalitatea pieței unice, atât pentru serviciile de transport rutier, cât și pentru vehiculele grele, și să se evite orice fragmentare a pieței, este oportun să se stabilească la nivelul Uniunii standarde privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele. Aceste standarde ar trebui concepute astfel încât să nu aducă atingere dreptului concurenței.

Amendamentul 12

Propunere de regulament

Considerentul 12 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(12a)

Pentru o tranziție echitabilă și acceptabilă din punct de vedere social către o mobilitate cu emisii zero până la jumătatea secolului, sunt necesare schimbări la nivelul întregului lanț valoric din sectorul autovehiculelor, luând în considerare cetățenii și regiunile din toate statele membre care ar putea suferi un impact negativ. Este important să se ia în considerare impactul social al tranziției și să se anticipeze implicațiile în ceea ce privește locurile de muncă. Prin urmare, este extrem de important ca, la nivelul Uniunii, la nivel național și regional, măsurile actuale să fie însoțite, de asemenea, de programe specifice de redistribuire, de recalificare și de perfecționare a competențelor lucrătorilor, precum și de inițiative în materie de educație și de căutare a unui loc de muncă în comunitățile și regiunile afectate, luate în dialog strâns cu partenerii sociali și autoritățile competente.

Amendamentul 13

Propunere de regulament

Considerentul 12 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(12b)

Infrastructura de reîncărcare și de realimentare trebuie introdusă rapid, pentru a garanta încrederea consumatorilor în vehiculele cu emisii scăzute și cu emisii zero, iar diferitele instrumente de sprijin de la nivelul Uniunii și al statelor membre trebuie să conlucreze în mod eficient, mobilizând investiții publice și private semnificative.

Amendamentul 14

Propunere de regulament

Considerentul 12 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(12c)

În strategia pentru o mobilitate cu emisii scăzute s-a subliniat importanța asigurării provenienței energiei electrice produsă pentru vehiculele electrice din surse de energie durabile, precum și necesitatea întreprinderii, cât mai curând posibil, la nivelul Uniunii, a unei inițiative pe termen lung cu privire la bateriile de nouă generație. Pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor respective, va fi necesară o creștere a finanțării în beneficiul cercetării tehnologice în ceea ce privește producția, gestionarea și eliminarea bateriilor motoarelor electrice, astfel încât acestea să fie din ce în ce mai durabile din perspectiva mediului;

Amendamentul 15

Propunere de regulament

Considerentul 12 d (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(12d)

Majoritatea operatorilor de transport de marfă din Uniune sunt reprezentați de întreprinderi mici și mijlocii, cu acces limitat la finanțare. Din acest motiv, viitoarele soluții trebuie să fie rentabile și echilibrate. Este esențial să existe o structură solidă de stimulente pentru a sprijini adoptarea vehiculelor mai eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil și să se pună la dispoziție mecanisme de finanțare ale Uniunii.

Amendamentul 16

Propunere de regulament

Considerentul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(13)

Având în vedere procesul de inovare și pentru a ține cont de aplicarea unor noi tehnologii care îmbunătățesc eficiența consumului de combustibil al vehiculelor grele, instrumentul de simulare VECTO și Regulamentul (UE) 2017/2400 vor fi actualizate permanent și în timp util.

(13)

Având în vedere procesul de inovare și pentru a ține cont de aplicarea unor noi tehnologii care îmbunătățesc eficiența consumului de combustibil al vehiculelor grele, precum și evoluția reprezentativității pentru condițiile reale de conducere a valorilor emisiilor de CO2 stabilite în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2400, instrumentul de simulare VECTO și Regulamentul (UE) 2017/2400 vor fi actualizate permanent și în timp util și, în consecință, se va aloca un buget suficient. Având în vedere rolul pe care aceste noi tehnologii îl pot avea în potențialul sectorului transporturilor de a reduce emisiile de CO2, revizuirea din 2022 ar trebui să ia în considerare în totalitate evoluția instrumentului de simulare VECTO.

Amendamentul 17

Propunere de regulament

Considerentul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14)

Datele privind emisiile de CO2 determinate în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2400 trebuie monitorizate conform Regulamentului (UE) nr. … / 2018 al Parlamentului European și al Consiliului (25). Pe aceste date se bazează stabilirea obiectivelor de reducere a emisiilor care trebuie atinse de cele patru grupe de vehicule grele cu cele mai mari emisii din Uniune, precum și stabilirea mediei emisiilor specifice ale unui producător pentru un an calendaristic dat.

(14)

Datele privind emisiile de CO2 determinate în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2400 trebuie monitorizate conform Regulamentului (UE) 2018 / 956  (25) al Parlamentului European și al Consiliului. Pe aceste date se bazează stabilirea obiectivelor de reducere a emisiilor care trebuie atinse de cele patru grupe de vehicule grele cu cele mai mari emisii din Uniune, precum și stabilirea mediei emisiilor specifice ale unui producător pentru un an calendaristic dat.

(Acest amendament se aplică întregului text Adoptarea sa impune modificări corespunzătoare în întregul text.)

Amendamentul 18

Propunere de regulament

Considerentul 15

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15)

Pentru 2025 ar trebui stabilit un obiectiv de reducere a emisiilor, constând într-o reducere relativă a emisiilor medii de CO2 din 2019 ale acestor vehicule grele, care să reflecte adoptarea unor tehnologii disponibile cu ușurință și eficiente din punctul de vedere al costurilor. Obiectivul pentru 2030 ar trebui considerat ținta aspirațiilor, iar obiectivul definitiv ar trebui determinat pe baza unei analize desfășurate în 2022, deoarece există mai multe incertitudini în privința adoptării unor tehnologii mai avansate care nu sunt încă disponibile cu ușurință.

(15)

Pentru 2025 ar trebui stabilit un obiectiv de reducere a emisiilor, constând într-o reducere relativă a emisiilor medii de CO2 din 2019 ale acestor vehicule grele, care să reflecte adoptarea unor tehnologii disponibile cu ușurință și eficiente din punctul de vedere al costurilor. De asemenea, ar trebui stabilit un obiectiv de reducere pentru 2030, pe baza unei analize desfășurate în 2022, care să nu reducă nivelul de ambiție al prezentului regulament, ținând seama în același timp de faptul că există mai multe incertitudini în privința adoptării unor tehnologii mai avansate care nu sunt încă disponibile cu ușurință.

Amendamentul 19

Propunere de regulament

Considerentul 16

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(16)

Gazul natural lichefiat (GNL) este un combustibil disponibil ca alternativă la motorină pentru vehiculele grele. Implementarea tehnologiilor actuale și a tehnologiilor viitoare, mai inovatoare, bazate pe GNL va contribui la respectarea obiectivelor privind emisiile de CO2 pe termen scurt și mediu, întrucât utilizarea tehnologiilor bazate pe GNL conduce la emisii de CO2 mai mici decât cele ale vehiculelor pe motorină. Potențialul de reducere a emisiilor de CO2 al vehiculelor alimentate cu GNL este deja integral reflectat în VECTO. În plus, tehnologiile actuale bazate pe GNL asigură un nivel scăzut de emisii de poluanți atmosferici, cum ar fi NOx și particulele în suspensie. Infrastructura minimă suficientă de alimentare cu combustibil este, de asemenea, disponibilă și se extinde în contextul aplicării cadrelor naționale de politică privind infrastructurile pentru combustibilii alternativi.

(16)

Infrastructura eficientă , neutră din punct de vedere tehnologic și suficientă de alimentare cu combustibil și de reîncărcare ar trebui să se extindă în contextul aplicării cadrelor naționale de politică privind infrastructurile pentru combustibilii alternativi , în conformitate cu ambițiile prezentului regulament .

Amendamentul 20

Propunere de regulament

Considerentul 17 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(17a)

În ceea ce privește vehiculele de uz specific și vehiculele din categoriile M2 și M3, Comisia ar trebui să specifice cât mai curând posibil criteriile tehnice de definire a uzului specific al unui vehicul și de definire a autobuzelor care intră sub incidența prezentului regulament.

Amendamentul 21

Propunere de regulament

Considerentul 17 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(17b)

Ar trebui să se conceapă un mecanism de validare pentru scenariul de referință pentru 2019 care să garanteze acuratețea și avantajele prezentului regulament.

Amendamentul 22

Propunere de regulament

Considerentul 20 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(20a)

Pentru a oferi flexibilitate mecanismului de stimulare pentru dezvoltarea vehiculelor grele cu emisii zero, producătorii asociați trebuie să poată forma grupări constituite pe o bază deschisă, transparentă și nediscriminatorie. Acordurile de constituire a unei grupări nu trebuie să aibă o durată mai mare de cinci ani, dar trebuie să poată fi reînnoite. Comisia ar trebui să aibă competența de a stabili norme și condiții detaliate pentru ca producătorii asociați să poată forma grupări constituite pe o bază deschisă, transparentă și nediscriminatorie, în conformitate cu legislația Uniunii în materie de concurență.

Amendamentul 23

Propunere de regulament

Considerentul 21

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(21)

Spre deosebire de cazul autoturismelor și al camionetelor, pe piață nu sunt încă disponibile vehicule grele cu emisii zero sau scăzute, cu excepția autobuzelor. Prin urmare, ar trebui introdus un mecanism specific, sub forma creditelor suplimentare, pentru facilita tranziția fără probleme către mobilitatea cu emisii zero . Acesta va asigura stimulente pentru producerea și adoptarea pe piața Uniunii a unor vehicule grele cu emisii zero sau scăzute, care ar completa instrumentele ce acționează asupra cererii, cum ar fi Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele nepoluante (26).

(21)

Pentru a asigura tranziția fără probleme către mobilitatea cu emisii zero și pentru a asigura stimulente pentru producerea și punerea în folosință pe piața Uniunii a unor vehicule grele cu emisii zero sau scăzute, care ar completa instrumentele ce acționează asupra cererii, cum ar fi Directiva 2009/33/CE (26) a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele nepoluante , ar trebui să se stabilească o valoare de referință pentru cota de vehicule grele cu emisii zero sau scăzute din parcul de vehicule al unui producător pentru 2025 și 2030 .

Amendamentul 24

Propunere de regulament

Considerentul 21 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(21a)

Cota minimă de vehicule cu emisii zero și scăzute ar trebui stabilită astfel încât să li se asigure furnizorilor de infrastructuri de încărcare și producătorilor o certitudine legată de investiții, cu scopul de a promova punerea rapidă în folosință pe piața Uniunii a vehiculelor cu emisii zero și scăzute, însă totodată ar trebui să se asigure o anumită flexibilitate pentru ca producătorii să poată decide ei înșiși când își programează investițiile. Ar trebui introdus un mecanism care să stimuleze producătorii să introducă pe piața Uniunii cât mai curând posibil vehicule cu emisii zero și scăzute.

Amendamentul 25

Propunere de regulament

Considerentul 22

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(22)

Prin urmare, pentru calcularea mediei emisiilor specifice ale unui producător, toate vehiculele grele cu emisii zero sau scăzute ar trebui luate în considerare de mai multe ori. Nivelul stimulentelor ar trebui să varieze în funcție de emisiile de CO2 efective ale fiecărui vehicul. Pentru a evita periclitare a obiectivelor de mediu, reducerile rezultate ar trebui să fie plafonate .

(22)

Pentru calcularea obiectivului privind emisiile specifice de CO2 ale unui producător, ar trebui luate în considerare rezultatele acestuia comparativ cu valoarea de referință pentru vehiculele cu emisii zero sau scăzute pentru 2025 și 2030. Pentru a stimula dezvoltarea și punerea în folosință a unor astfel de vehicule, evitând în același timp periclitare a obiectivelor de mediu și a eficienței motoarelor convenționale cu combustie internă , ajustările rezultate ar trebui să fie plafonate .

Amendamentul 26

Propunere de regulament

Considerentul 24

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(24)

Mecanismul de stimulare a adoptării vehiculelor grele cu emisii zero ar trebui să includă și camioanele mai mici , autobuzele și autocarele , pentru care prezentul regulament nu prevede obiective privind emisiile de CO2. Aceste vehicule pot contribui, de asemenea, în mod semnificativ la soluționarea problemei poluării atmosferice din orașe. Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că există deja pe piață autobuze cu emisii zero, a căror adoptare este stimulată prin măsuri de la nivelul cererii, cum ar fi achizițiile publice. Prin urmare, pentru a se asigura un echilibru al stimulentelor între diversele tipuri de vehicule, reducerile aferente camioanelor mai mici, autobuzelor și autocarelor cu emisii zero ar trebui să fie la rândul lor plafonate.

(24)

Mecanismul de stimulare a punerii în folosință a vehiculelor grele cu emisii zero ar trebui să includă și camioanele mai mici și alte categorii de vehicule grele , pentru care prezentul regulament încă nu prevede obiective privind emisiile de CO2. Aceste vehicule pot contribui, de asemenea, în mod semnificativ la soluționarea problemei poluării atmosferice din orașe.

Amendamentul 28

Propunere de regulament

Considerentul 29

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(29)

Comisia ar trebui să impună o sancțiune financiară, sub forma unei prime pentru emisiile suplimentare, dacă se constată că un producător are emisii suplimentare, ținând cont de creditele și debitele de emisii ale acestuia. Pentru a furniza producătorilor suficiente stimulente pentru a lua măsuri de reducere a emisiilor specifice de CO2 generate de vehiculele grele, ar trebui ca prima să depășească media costurilor marginale ale tehnologiilor necesare pentru respectarea obiectivelor. Prima ar trebui considerată venit la bugetul general al Uniunii. Metodologia de colectare a primelor ar trebui stabilită printr-un act de punere în aplicare, ținând cont de metodologia adoptată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/ 2009 .

(29)

Comisia ar trebui să impună o sancțiune financiară, sub forma unei prime pentru emisiile suplimentare, dacă se constată că un producător are emisii suplimentare, ținând cont de creditele și debitele de emisii ale acestuia. Pentru a furniza producătorilor suficiente stimulente pentru a lua măsuri de reducere a emisiilor specifice de CO2 generate de vehiculele grele, este important ca prima să depășească întotdeauna media costurilor marginale ale tehnologiilor necesare pentru respectarea obiectivelor. Sumele obținute din plata primelor pentru emisiile suplimentare ar trebui considerate ca venit la bugetul general al Uniunii. Aceste sume ar trebui să fie utilizate pentru a sprijini, în strânsă colaborare cu partenerii sociali și cu autoritățile competente, tranziția echitabilă a sectorului autovehiculelor către mobilitatea cu emisii zero, precum și soluțiile inovatoare care stimulează punerea rapidă în folosință a vehiculelor grele cu emisii zero și scăzute. Metodologia de colectare a primelor ar trebui stabilită printr-un act de punere în aplicare, ținând cont de metodologia adoptată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/ 2009  (1a) al Parlamentului European și al Consiliului .

Amendamentul 29

Propunere de regulament

Considerentul 30

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(30)

Pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor prevăzute de prezentul regulament este necesar un mecanism robust de asigurare a respectării normelor. Obligațiile de a furniza date exacte, impuse producătorilor în temeiul Regulamentului (UE) nr. … / 2018 [privind monitorizarea și raportarea referitoare la vehiculele grele] , și amenzile administrative care pot fi impuse în cazul nerespectării acestor obligații contribuie la asigurarea fiabilității datelor utilizate pentru a verifica respectarea obiectivelor prevăzute de prezentul regulament.

(30)

Pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor prevăzute de prezentul regulament este necesar un mecanism robust de asigurare a respectării normelor. Obligațiile de a furniza date exacte, impuse producătorilor în temeiul Regulamentului (UE) 2018 / 956 , și amenzile administrative care pot fi impuse în cazul nerespectării acestor obligații contribuie la asigurarea fiabilității datelor utilizate pentru a verifica respectarea obiectivelor prevăzute de prezentul regulament. Este în interesul consumatorilor și al publicului larg să știe care dintre producători respectă și care nu noile standarde privind emisiile.

Amendamentul 30

Propunere de regulament

Considerentul 31

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(31)

Pentru realizarea reducerilor emisiilor de CO2 prevăzute în prezentul regulament este esențial ca emisiile de CO2 ale vehiculelor grele aflate în uz să fie conforme cu valorile determinate conform Regulamentului (CE) nr. 595/2009 și măsurilor de punere în aplicare a acestuia. Prin urmare, la calculul mediei emisiilor specifice ale unui producător, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a lua în considerare orice neconformitate sistematică a emisiilor de CO2 ale vehiculelor grele aflate în uz, constatată de autoritățile de omologare de tip.

(31)

Pentru realizarea reducerilor emisiilor de CO2 prevăzute în prezentul regulament este esențial ca emisiile de CO2 ale vehiculelor grele aflate în uz și în circulație să fie conforme cu valorile determinate conform Regulamentului (CE) nr. 595/2009 și măsurilor de punere în aplicare a acestuia. Prin urmare, la calculul mediei emisiilor specifice ale unui producător, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a lua în considerare orice neconformitate sistematică a emisiilor de CO2 ale vehiculelor grele aflate în uz și în circulație , constatată de autoritățile de omologare de tip. Ar trebui introdusă, de asemenea, testarea independentă de către terți a vehiculelor aflate în uz și în circulație.

Amendamentul 31

Propunere de regulament

Considerentul 33

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(33)

Eficacitatea obiectivelor stabilite în prezentul regulament pentru reducerea emisiilor de CO2 depinde în mare măsură de reprezentativitatea metodologiei utilizate pentru determinarea emisiilor de CO2. În conformitate cu avizul Mecanismului de consiliere științifică (MCS) (27) referitor la vehiculele ușoare, este oportun ca și în cazul vehiculelor grele să fie instituit un mecanism de evaluare a reprezentativității, în condiții reale de conducere, a valorilor reprezentând emisiile de CO2 și consumul energetic, determinate conform Regulamentului (UE) 2017/2400. Comisia ar trebui să aibă competența de a se asigura că astfel de date sunt disponibile public și, după caz, de a elabora procedurile de identificare și colectare a datelor necesare pentru astfel de evaluări.

(33)

Eficacitatea obiectivelor stabilite în prezentul regulament pentru reducerea emisiilor de CO2 depinde în mare măsură de reprezentativitatea metodologiei utilizate pentru determinarea emisiilor de CO2. În conformitate cu avizul Mecanismului de consiliere științifică (MCS) (27) referitor la vehiculele ușoare, este oportun ca și în cazul vehiculelor grele să fie instituit un mecanism de evaluare a reprezentativității, în condiții reale de conducere, a valorilor reprezentând emisiile de CO2 și consumul energetic, determinate conform Regulamentului (UE) 2017/2400. Comisia ar trebui să aibă competența de a se asigura că astfel de date sunt disponibile public și, după caz, de a elabora procedurile de identificare și colectare a datelor necesare pentru astfel de evaluări. Atunci când se constată o diferență semnificativă între valorile emisiilor în condiții reale de conducere și cele determinate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2400, Comisia ar trebui să aibă competența de a adapta în consecință emisiile medii specifice de CO2 ale unui producător și, dacă este cazul, emisiile de CO2 de referință pentru 2019 utilizate în scopul conformității cu prezentul regulament.

Amendamentul 32

Propunere de regulament

Considerentul 34 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(34a)

În raportul său din 2022, Comisia ar trebui, de asemenea, să analizeze posibilitatea de a elabora o metodologie de evaluare a emisiilor de CO2 pe întregul ciclu de viață al vehiculelor grele. Pe baza evaluării respective, Comisia ar trebui să propună, dacă este cazul, obligații de raportare pentru producători și să specifice normele și procedurile necesare pentru raportarea respectivă.

Amendamentul 33

Propunere de regulament

Considerentul 36

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(36)

Competențele de punere în aplicare prevăzute la articolul 8 alineatul (3) , la articolul 9 alineatul (3) , la articolul 11 alineatul (3) și la articolul 12 alineatul (2) ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/ 2011 al Parlamentului European și al Consiliului (28).

(36)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de punere în aplicare în ceea ce privește stabilirea mijloacelor de colectare a primelor pentru emisiile suplimentare , adoptarea unor norme detaliate privind procedurile de raportare a abaterilor constatate în ceea ce privește emisiile de CO2 ale vehiculelor grele aflate în exploatare, publicarea datelor , adoptarea de norme detaliate privind procedurile de raportare a datelor provenite de la dispozitivele de măsurare a consumului de combustibil, precum și stabilirea unei metodologii de definire a unuia sau a mai multor vehicule reprezentative ale unui subgrup de vehicule. Competențele respective de punere în aplicare ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 (28) al Parlamentului European și al Consiliului.

Amendamentul 34

Propunere de regulament

Considerentul 37

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(37)

Pentru a modifica sau a completa elemente neesențiale ale dispozițiilor prezentului regulament, ar trebui delegată Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, competența de a adopta acte pentru ajustarea nivelului de referință al emisiilor de CO2, prevăzută la articolul 12 alineatul (2), și pentru modificarea anumitor parametri tehnici din anexele I și II, inclusiv a ponderilor corespunzătoare profilurilor de operare, a sarcinilor utile ale vehiculelor și a kilometrajelor anuale, precum și a factorilor de ajustare a sarcinii utile. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (29). În particular , pentru a  se asigura participarea egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să primească toate documentele în același timp cu experții statelor membre, iar experții acestor instituții ar trebui să aibă acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei implicate în elaborarea actelor delegate.

(37)

Pentru a modifica și a completa elemente neesențiale ale dispozițiilor prezentului regulament, ar trebui delegată Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, competența de a adopta acte pentru specificarea criteriilor tehnice de definire a uzului specific al unui vehicul și de definire a autobuzelor urbane, pentru stabilirea unor norme și condiții detaliate care să le permită producătorilor asociați să formeze grupări, pentru stabilirea unui regim anual de testare pentru un eșantion reprezentativ de componente, unități și sisteme, pentru ajustarea nivelului de referință al emisiilor de CO2, pentru introducerea unui test privind conformitatea în circulație pe șosea și pentru modificarea anumitor parametri tehnici din anexele I și II, inclusiv a ponderilor corespunzătoare profilurilor de operare, a sarcinilor utile ale vehiculelor și a kilometrajelor anuale, precum și a factorilor de ajustare a sarcinii utile. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (29). În special , pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

Amendamentul 35

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Pentru a contribui la atingerea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 cu 30 % sub nivelurile din 2005 în sectoarele care fac obiectul articolului 2 din Regulamentul (UE) nr. 2018/ … [Regulamentul privind partajarea eforturilor] și la atingerea obiectivelor Acordului de la Paris, precum și pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, prezentul regulament stabilește standarde de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi, care să ducă la o scădere a emisiilor specifice de CO2 ale parcului de vehicule grele noi din Uniune față de nivelul de referință al emisiilor de CO2, după cum urmează:

Pentru a contribui la atingerea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 cu 30 % sub nivelurile din 2005 în sectoarele care fac obiectul articolului 2 din Regulamentul (UE) 2018/ 842 și la atingerea obiectivelor Acordului de la Paris, precum și pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, prezentul regulament stabilește cerințele de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi, care să ducă la o scădere a emisiilor specifice de CO2 ale parcului de vehicule grele noi din Uniune față de nivelul de referință al emisiilor de CO2, după cum urmează:

Amendamentul 36

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)

cu 15 % de la 1 ianuarie 2025 până la 31 decembrie 2029;

(a)

cu 20 % de la 1 ianuarie 2025 până la 31 decembrie 2029;

Amendamentul 37

Proposal for a regulation

Articolul 1 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)

cu cel puțin 30  % după 1 ianuarie 2030, sub rezerva revizuirii acestei dispoziții în temeiul articolului 13.

(b)

cu cel puțin 35  % după 1 ianuarie 2030, sub rezerva revizuirii acestei dispoziții în temeiul articolului 13.

Amendamentul 38

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Pentru a asigura o tranziție fără probleme către mobilitatea cu emisii zero și pentru a oferi stimulente pentru dezvoltarea și implementarea pieței și infrastructurilor Uniunii pentru vehicule grele cu emisii zero și scăzute, prezentul regulament stabilește o valoare de referință pentru cota de vehicule grele cu emisii zero și scăzute din flota tuturor producătorilor pentru 2025 și 2030, în conformitate cu articolul 5.

 

Emisiile specifice de CO2 se ajustează în funcție de performanța față de valoarea de referință, în conformitate cu punctul 4 din anexa I.

Amendamentul 40

Propunere de regulament

Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Prezentul regulament se aplică vehiculelor noi din categoriile N2 și N3 având următoarele caracteristici:

Prezentul regulament se aplică , într-o primă etapă, vehiculelor noi din categoriile N2 și N3 având următoarele caracteristici:

Amendamentul 41

Propunere de regulament

Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Regulamentul se aplică, de asemenea, în sensul articolului 5 și al punctului 2.3 din anexa I, vehiculelor din categoriile M2 și M3 și vehiculelor din categoria N care nu intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 510/ 2011 și nu au caracteristicile prevăzute la literele (a)-(d).

Regulamentul se aplică, de asemenea, în sensul articolului 1 alineatul (2a), articolului 5 și al punctului 4 din anexa I, vehiculelor din categoria N care nu intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 510/2011 (1a) al Parlamentului European și al Consiliului și nu au caracteristicile prevăzute la literele (a)-(d). În plus, acesta se aplică, în sensul articolului 1 alineatul (2b), vehiculelor din categoriile M2 și M3 care îndeplinesc criteriile tehnice menționate la alineatul (2a) al prezentului articol.

Amendamentul 42

Propunere de regulament

Articolul 2 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.     Cel târziu până la 1 iulie 2019, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 15 pentru a completa prezentul regulament, specificând criteriile tehnice de definire a uzului specific al unui vehicul și de definire a autobuzelor urbane care intră sub incidența prezentului regulament.

Amendamentul 43

Propunere de regulament

Articolul 3 – paragraful 1 – litera h

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(h)

„vehicul de uz specific” înseamnă un vehicul greu care nu este destinat livrării de bunuri și pentru care emisiile de CO2 și consumul de combustibil au fost determinate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 595/2009 și cu măsurile de punere în aplicare a acestuia, numai pentru alte profiluri de operare decât cele definite la punctul 2.1 din anexa I la prezentul regulament;

(h)

„vehicul de uz specific” înseamnă un vehicul greu care nu este destinat livrării de bunuri , al cărui uz specific a fost definit pe baza criteriilor tehnice specificate în conformitate cu articolul 2 alineatul (2a) , și pentru care emisiile de CO2 și consumul de combustibil au fost determinate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 595/2009 și cu măsurile de punere în aplicare a acestuia, numai pentru alte profiluri de operare decât cele definite la punctul 2.1 din anexa I la prezentul regulament;

Amendamentul 44

Propunere de regulament

Articolul 3 – paragraful 1 – litera k

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(k)

„vehicul greu cu emisii scăzute” înseamnă un vehicul greu care nu este vehicul greu cu emisii zero și ale cărui emisii specifice de CO2, determinate în conformitate cu punctul 2.1 din anexa I, sunt mai mici de 350 g CO2/km;

(k)

„vehicul greu cu emisii scăzute” înseamnă un vehicul greu care nu este vehicul greu cu emisii zero și ale cărui emisii specifice de CO2, determinate în conformitate cu punctul 2.1 din anexa I, sunt inferioare valorii de 50 % din emisiile de CO2 de referință valabile pentru fiecare subgrup de vehicule, calculate în conformitate cu punctul 3 din anexa I ;

Amendamentul 46

Propunere de regulament

Articolul 4 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)

factorul pentru emisii zero sau scăzute, determinat în conformitate cu articolul 5.

eliminat

Amendamentul 47

Propunere de regulament

Articolul 5 – alineatul 1 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În 2020 și în fiecare an calendaristic ulterior , Comisia determină pentru fiecare producător, pentru anul calendaristic precedent, prin actele de punere în aplicare menționate la articolul 10 alineatul (1), factorul pentru emisii zero sau scăzute prevăzut la articolul 4 litera (b).

Începând cu 1 ianuarie 2025 , cota specifică de vehicule grele cu emisii zero și scăzute din parcul de vehicule al unui producător într-un an calendaristic este evaluată în raport cu următoarele valori:

 

începând cu 2025: de cel puțin 5 %;

 

începând cu 2030: de 20 %, făcând obiectul unei revizuiri în temeiul articolului 13.

Amendamentul 48

Propunere de regulament

Articolul 5 – alineatul 1 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Factorul pentru emisii zero sau scăzute ține cont de numărul și de emisiile de CO2 ale vehiculelor grele cu emisii zero sau scăzute din parcul de autovehicule al producătorului dintr-un an calendaristic, inclusiv de numărul și de emisiile de CO2 ale vehiculelor cu emisii zero din categoriile menționate la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf, precum și ale vehiculelor de uz specific cu emisii zero sau scăzute.

eliminat

Amendamentul 49

Propunere de regulament

Articolul 5 – alineatul 1 – paragraful 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

factorul pentru emisii zero sau scăzute se calculează în conformitate cu punctul 2.3 din anexa I.

eliminat

Amendamentul 50

Propunere de regulament

Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În sensul alineatului (1), vehiculele grele cu emisii zero sau scăzute sunt numărate după cum urmează:

În vederea atingerii obiectivelor menționate la alineatul (1), prezentul regulament se aplică, de asemenea, vehiculelor din categoria N care nu intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 510/2011 și nu au caracteristicile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (a)-(d) din prezentul regulament.

(a)

un vehicul greu cu emisii zero este considerat ca reprezentând două vehicule;

 

(b)

un vehicul greu cu emisii scăzute este considerat ca reprezentând până la două vehicule, în funcție de emisiile sale specifice de CO2 și de un nivel-limită al emisiilor de 350 g CO2/km.

 

Amendamentul 51

Propunere de regulament

Articolul 5 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.     Factorul pentru emisii zero sau scăzute reduce media emisiilor specifice ale unui producător cu maximum 3 %. Contribuția vehiculelor grele cu emisii zero din categoriile menționate la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf reduce media emisiilor specifice ale unui producător cu maximum 1,5  %.

eliminat

Amendamentul 52

Propunere de regulament

Articolul 7 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.   Traiectoria de reducere a CO2 menționată la alineatul (1) litera (a) se stabilește pentru fiecare producător în conformitate cu punctul 5.1 din anexa I, pe baza unei traiectorii liniare trasate între nivelul de referință al emisiilor de CO2 menționat la articolul 1 al doilea paragraf și obiectivul pentru 2025 prevăzut la același articol litera (a) și între obiectivul pentru 2025 și obiectivul pentru 2030 prevăzut la același articol litera (b).

2.   Traiectoria de reducere a CO2 menționată la alineatul (1) litera (a) se stabilește pentru fiecare producător în conformitate cu punctul 5.1 din anexa I, pe baza unei traiectorii liniare trasate între nivelul de referință al emisiilor de CO2 menționat la articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf și obiectivul pentru 2025 prevăzut la același articol litera (a) și între obiectivul pentru 2025 și obiectivul pentru 2030 prevăzut la același articol litera (b).

Amendamentul 53

Propunere de regulament

Articolul 7 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 7a

Formarea unor grupări

1.     Producătorii asociați pot constitui o grupare în vederea îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul articolului 5.

2.     Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15 pentru a completa prezentul regulament în scopul de a stabili norme și condiții detaliate care să permită producătorilor asociați să formeze o grupare constituită pe o bază deschisă, transparentă și nediscriminatorie.

Amendamentele 74 și 75

Propunere de regulament

Articolul 8 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.   Dacă se constată, în conformitate cu alineatul (2), că un producător are emisii suplimentare, într-un an calendaristic începând cu 2025, Comisia impune o primă pentru emisiile suplimentare, calculată potrivit formulei următoare:

1.   Dacă se constată, în conformitate cu alineatul (2), că un producător are emisii suplimentare, într-un an calendaristic începând cu 2025, Comisia impune producătorului sau administratorului grupării, după caz, o primă pentru emisiile suplimentare, calculată potrivit formulei următoare:

 

pentru perioada 2025 – 2029,

(Prima pentru emisiile suplimentare) = (Emisiile suplimentare x 6 800 EUR/g CO2/tkm)

(Prima pentru emisiile suplimentare) = (Emisiile suplimentare x 5 000 EUR/g CO2/tkm)

 

începând cu 2030,

 

(Prima pentru emisiile suplimentare) = (Emisiile suplimentare x 6 800 EUR/g CO2/tkm)

 

Comisia se asigură că nivelul primei pentru emisii suplimentare depășește întotdeauna costurile marginale medii ale tehnologiilor necesare pentru respectarea obiectivelor menționate la articolul 1 alineatul (1).

Amendamentul 55

Propunere de regulament

Articolul 8 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.   Primele pentru emisii suplimentare sunt considerate venituri la bugetul general al Uniunii.

4.   Primele pentru emisii suplimentare sunt considerate venituri la bugetul general al Uniunii. Aceste sume se utilizează pentru a completa măsurile la nivelul Uniunii și la nivel național, în strânsă cooperare cu partenerii sociali și autoritățile competente, pentru a promova dezvoltarea competențelor și realocarea lucrătorilor din sectorul autovehiculelor în toate statele membre afectate, în special în regiunile și comunitățile cele mai afectate de tranziție, pentru a contribui la o tranziție justă către o mobilitate cu emisii zero sau scăzute.

Amendamentul 56

Propunere de regulament

Articolul 9 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.   Comisia ia în considerare aceste abateri la calculul mediei emisiilor specifice ale unui producător.

2.   Comisia ia în considerare aceste abateri la calculul mediei emisiilor specifice ale unui producător , adaptând, după caz, emisiile de CO2 de referință din 2019 calculate în conformitate cu punctul 3 din anexa I .

Amendamentul 57

Propunere de regulament

Articolul 9 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3a.     Pentru a asigura exactitatea datelor raportate de producători în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/956 și cu Regulamentul (UE) 2017/2400, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15 pentru a completa prezentul regulament în vederea stabilirii, începând cu 2019, a unui regim anual de testare pentru un eșantion reprezentativ de la fiecare producător de componente, unități tehnice separate și sisteme menționate la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/2400 pentru vehiculele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Rezultatele testelor respective se compară cu datele introduse de producători în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2400 și, atunci când se identifică nereguli sistematice, se adaptează emisiile medii specifice, calculate în conformitate cu punctul 2.7 din anexa I, și, dacă este cazul, emisiile de CO2 de referință pentru 2019, calculate în conformitate cu punctul 3 din anexa I.

Amendamentul 58

Propunere de regulament

Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)

începând cu 2020, factorul pentru emisii zero sau scăzute menționat la articolul 5;

(b)

începând cu 2020, cota specifică de vehicule grele cu emisii zero sau scăzute a fiecărui producător din anul calendaristic precedent, menționată la articolul 5 alineatul (1) ;

Amendamentul 59

Propunere de regulament

Articolul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 11

Articolul 11

Emisiile de CO2 și consumul de energie în condiții reale de conducere

Emisiile de CO2 și consumul de energie în condiții reale de conducere

1.   Comisia monitorizează și evaluează reprezentativitatea în condiții reale de conducere a valorilor emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil, determinate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2400. Comisia se asigură că publicul este informat cu privire la modul în care evoluează în timp această reprezentativitate.

1.   Comisia monitorizează și evaluează reprezentativitatea în condiții reale de conducere a valorilor emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil, determinate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2400.

2.   În acest scop, Comisia asigură disponibilitatea, din partea producătorilor sau a autorităților naționale, după caz, a unor date fără caracter personal fiabile privind emisiile de CO2 și consumul de energie în condiții reale de conducere ale vehiculelor grele.

2.   În acest scop, Comisia asigură , inclusiv pentru terțe părți în scopul testării independente, disponibilitatea din partea producătorilor sau a autorităților naționale, după caz, a unor date fiabile privind emisiile de CO2 și consumul de energie în condiții reale de conducere ale vehiculelor grele , pe baza datelor provenite de la dispozitivele standardizate de măsurare a consumului de combustibil .

 

2a.     Cel târziu până la 31 decembrie 2019, în conformitate cu articolul 15, Comisia adoptă acte delegate pentru a completa prezentul regulament prin introducerea unui test privind conformitatea în circulație pe șosea, prin care să se asigure că emisiile de CO2 în condiții de drum și consumul de combustibil al vehiculelor grele nu depășesc datele de monitorizare raportate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2400 și cu Regulamentul (UE) 2018/956 cu mai mult de 10 %. Comisia ia în considerare orice abatere care depășește acest prag la calculul mediei emisiilor specifice de CO2 ale unui producător, precum și pentru a adapta, după caz, emisiile de CO2 de referință din 2019.

 

2b.     Comisia se asigură că publicul este informat cu privire la modul în care evoluează în timp reprezentativitatea pentru conducerea în condiții reale menționată la alineatul (1).

3.   Comisia poate adopta , prin acte de punere în aplicare, măsurile menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (2).

3.   Comisia adoptă , prin acte de punere în aplicare, norme detaliate privind procedurile de raportare a datelor provenite de la dispozitivele de măsurare a consumului de combustibil menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (2).

Amendamentul 60

Propunere de regulament

Articolul 12 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.   Pentru a se asigura că parametrii tehnici utilizați pentru calculul mediei emisiilor specifice ale unui producător în temeiul articolului 4 și pentru calculul obiectivelor privind emisiile specifice în temeiul articolului 6 țin cont de progresele tehnice și de evoluția logisticii transportului de marfă, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15 pentru a modifica următoarele dispoziții prevăzute în anexele I și II.

1.   Pentru a se asigura că parametrii tehnici utilizați pentru calculul mediei emisiilor specifice ale unui producător în temeiul articolului 4 și pentru calculul obiectivelor privind emisiile specifice în temeiul articolului 6 țin cont de progresele tehnice și de evoluția logisticii transportului de marfă, Comisia actualizează instrumentul de simulare VECTO permanent și în timp util și este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15 pentru a modifica următoarele dispoziții prevăzute în anexele I și II.

Amendamentul 61

Propunere de regulament

Articolul 13 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Până la 31 decembrie 2022, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind eficacitatea prezentului regulament, obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 care trebuie stabilit pentru 2030 în temeiul articolului 1 și stabilirea obiectivelor de reducere a emisiilor de CO2 pentru alte tipuri de vehicule grele, inclusiv pentru remorci. Acest raport include, de asemenea, o evaluare a eficacității modalităților, vizând, în special, vehiculele cu emisii zero sau scăzute, în special autobuzele, ținând cont de obiectivele stabilite în Directiva 2009/33/CE (30), a sistemului de credite pentru CO2 și a măsurii în care este adecvată prelungirea aplicării acestor modalități în 2030 și în anii următori și, după caz, este însoțit de o propunere de modificare a prezentului regulament.

Până la 31 decembrie 2022, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind eficacitatea prezentului regulament, obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 care trebuie ajustat, dacă este necesar, pentru 2030 în temeiul articolului 1 , valoarea de referință pentru cota vehiculelor cu emisii zero sau scăzute care trebuie ajustată, dacă este necesar, pentru 2030 în temeiul articolului 5, și stabilirea obiectivelor de reducere a emisiilor de CO2 pentru alte tipuri de vehicule grele, inclusiv pentru remorci și vehiculele de uz specific precum vehiculele pentru colectarea deșeurilor . Acest raport include, de asemenea, o evaluare a eficacității modalităților, vizând, în special, punerea în folosință a vehiculelor cu emisii zero sau scăzute, în special autobuzele, ținând cont de obiectivele stabilite în Directiva 2009/33/CE (30), a sistemului de credite pentru CO2 și a măsurii în care este adecvată prelungirea aplicării acestor modalități în 2030 și în anii următori , a introducerii infrastructurii necesare de reîncărcare și de realimentare , a posibilității de a introduce standarde privind CO2 aplicabile motoarelor, în special pentru vehiculele de uz specific, a combinațiilor diferite de vehicule care depășesc dimensiunile standard aplicabile transportului național, precum soluțiile modulare, a reprezentativității, în condiții reale de conducere, a valorilor emisiilor de CO2 și consumului energetic stabilite în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2400, precum și o evaluare a actualizării instrumentului de simulare VECTO. După caz, raportul este însoțit de o propunere de modificare a prezentului regulament.

Amendamentul 76

Propunere de regulament

Punctul 13 – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Până la 31 decembrie 2020, Comisia va elabora o metodologie specifică pentru a include, în ceea ce privește sistemele de GNC și GNL, efectul utilizării combustibililor avansați și regenerabili de transport, în conformitate cu criteriile durabile definite în RED II, în calcularea emisiilor medii ale flotei. După caz, raportul va fi însoțit de o propunere de modificare a prezentului regulament.

Amendamentul 73

Propunere de regulament

Articolul 13 – paragraful 1b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Comisia trebuie să analizeze posibilitatea de a elabora o metodologie de evaluare a emisiilor de CO2 pe întregul ciclu de viață al tuturor vehiculelor grele introduse pe piața Uniunii. Pe baza acestei evaluări, dacă este cazul, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere legislativă pentru a stabili obligațiile de raportare de către producători a emisiilor generate pe durata ciclului de viață și de stabilire a normelor și procedurilor pentru raportarea respectivă.

Amendamentul 62

Propunere de regulament

Articolul 14 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.   Comisia este asistată de Comitetul xxx instituit prin Regulamentul (UE) nr. …/ 2018 [Guvernanța] . Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

1.   Comisia este asistată de Comitetul privind schimbările climatice instituit prin articolul 26 din Regulamentul (UE) nr.  525 / 2013  (1a) al Parlamentului European și al Consiliului . Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

Amendamentul 63

Propunere de regulament

Articolul 15 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.   Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 10 alineatul (2) și la articolul 12 alineatul (1) este conferită Comisiei , pentru o perioadă de timp nedeterminată, de la [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

2.   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (2a), articolul 7a, articolul 9 alineatul (3a), articolul 10 alineatul (2) , articolul 11 alineatul (2a) și articolul 12 alineatul (1) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Amendamentul 64

Propunere de regulament

Articolul 15 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.   Delegarea de competențe menționată la articolul 10 alineatul (2) și la articolul 12 alineatul (1) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe menționate în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate aflate deja în vigoare.

3.   Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (2a), articolul 7a, articolul 9 alineatul (3a), articolul 10 alineatul (2) , articolul 11 alineatul (2a) și articolul 12 alineatul (1) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe menționate în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate aflate deja în vigoare.

Amendamentul 65

Propunere de regulament

Articolul 15 – alineatul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

6.   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 10 alineatul (2) și al articolului 12 alineatul (1) intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu formulează obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

6.   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (2a), articolului 7a, articolului 9 alineatul (3a), articolului 10 alineatul (2 ), articolului 11 alineatul (2a ) și al articolului 12 alineatul (1) intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu formulează obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Amendamentul 66

Propunere de regulament

Articolul 16 – paragraful 1

Regulamentul (CE) nr. 595/2009

Articolul 5 – alineatul 4 – litera l

Textul propus de Comisie

Amendamentul

„(l)

o procedură pentru a verifica, pe baza unor eșantioane adecvate și reprezentative, dacă vehiculele care au fost înmatriculate și au intrat în circulație respectă valorile emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil determinate în temeiul prezentului regulament și al măsurilor de punere în aplicare a acestuia;”.

„(l)

o procedură pentru a verifica, pe baza unor eșantioane adecvate și reprezentative, dacă vehiculele care au fost înmatriculate și au intrat în circulație respectă valorile emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil determinate în temeiul prezentului regulament și al măsurilor de punere în aplicare a acestuia; această procedură este, de asemenea, desfășurată de părți terțe acreditate și independente, în conformitate cu articolul 13 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2018/858  (1a) al Parlamentului European și al Consiliului.”

Amendamentul 77

Propunere de regulament

Articolul 16 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 16a

Modificare adusă Directivei 96/53/CE a Consiliului

În anexa I la Directiva 96/53/CE  (1a) se adaugă următoarele puncte după punctul 2.2.4.2:

„2.2.5

Greutatea maximă autorizată a combinațiilor de vehicule alimentate cu combustibili alternativi, astfel cum sunt definite la articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) …/… [Propunere de regulament COM(2018)0284], este mărită cu greutatea suplimentară necesară pentru tehnologia de alimentare cu combustibil alternativ, cu cel mult 1 tonă.

2.2.6

Greutatea maximă autorizată a combinațiilor de vehicule cu emisii zero este mărită cu greutatea suplimentară necesară pentru tehnologiile cu emisii zero care depind de gama de emisii zero a vehiculului, cu cel mult 2 tone. Până cel târziu la 1 iulie 2019, Comisia adoptă o formulă pentru a calcula greutatea necesară.”

Amendamentul 67

Propunere de regulament

Anexa I – punctul 2 – subpunctul 2.3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.3.

Calculul factorului de emisii zero sau scăzute menționat la articolul 5

eliminat

Pentru fiecare producător și fiecare an calendaristic, factorul de emisii zero sau scăzute (ZLEV) menționat la articolul 5 se calculează după cum urmează:

 

ZLEV = V / (Vconv + Vzlev) minimum 0,97

 

unde:

 

V reprezintă numărul de vehicule grele noi ale producătorului, cu excepția vehiculelor de uz specific în conformitate cu articolul 4 litera (a).

 

Vconv reprezintă numărul de vehicule grele noi ale producătorului, cu excepția vehiculelor de uz specific în conformitate cu articolul 4 litera (a) și a vehiculelor grele cu emisii zero sau scăzute;

 

Vzlev reprezintă suma dintre Vin și Vout,

 

unde:

 

nul

 

reprezintă suma corespunzătoare tuturor vehiculelor grele noi cu emisii zero sau scăzute, care prezintă caracteristicile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (a)-(d);

 

nul

 

reprezintă emisiile specifice de CO2 , exprimate în g/km, ale unui vehicul greu nou v cu emisii zero sau scăzute, determinate în conformitate cu punctul 2.1;

 

Vout reprezintă numărul total de vehicule grele cu emisii zero sau scăzute din categoriile menționate la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf, înmulțit cu 2 și cu un Vconv de maximum 1,5  %.

 

Amendamentul 68

Propunere de regulament

Anexa I – punctul 2 – subpunctul 2.7 – formulă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

CO2 = ZLEV × Σ sg share,sg × MPWsg × avgCO2sg

CO2 = Σ sg share,sg × MPWsg × avgCO2sg

unde:

unde:

Σ sg reprezintă suma corespunzătoare tuturor subgrupurilor;

Σ sg reprezintă suma corespunzătoare tuturor subgrupurilor;

ZLEV este determinat la punctul 2.3

 

share,sg este determinat la punctul 2.4

share,sg este determinat la punctul 2.4

MPWsg este determinat la punctul 2.6

MPWsg este determinat la punctul 2.6

avgCO2sg este determinat la punctul 2.2

avgCO2sg este determinat la punctul 2.2

Amendamentul 69

Propunere de regulament

Anexa I – punctul 4 – paragraful 1 – formulă – rândul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

T = Σ sg sharesg × MPWsg × (1 – rf) × rCO2sg

T = ZLEV_benchmark_factor * Σ sg sharesg × MPWsg × (1 – rf) × rCO2sg

Amendamentul 70

Propunere de regulament

Anexa I – punctul 4 – paragraful 1 – formulă – rândul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

rf reprezintă obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 (în %), specificat la articolul 1 literele (a) și (b) pentru un anumit an calendaristic;

reprezintă obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 (în %), specificat la articolul 1 primul paragraf literele (a) și (b) pentru un anumit an calendaristic;

Amendamentul 71

Propunere de regulament

Anexa I – punctul 4 – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Pentru perioada 2025 – 2029, factorul ZLEV_benchmark_factor este (1+y-x), cu excepția situației în care această sumă este mai mare de 1,03 sau mai mică de 0,97 , când factorul ZLEV_benchmark_ factor se stabilește la 1,03 sau la 0,97 , după caz.

 

Unde:

 

x este 5 %

 

y este proporția de vehicule cu emisii zero și scăzute din parcul de vehicule al producătorului de vehicule grele nou-înmatriculate, calculată ca suma dintre numărul total de vehicule cu emisii zero din categoria N care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 510/2011 și care nu îndeplinesc caracteristicile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (a) – (d) și numărul total de vehicule cu emisii zero și cu emisii scăzute care îndeplinesc caracteristicile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (a) – (d), unde fiecare dintre acestea se calculează ca ZLEV_specific folosind formula de mai jos, împărțit la numărul total de vehicule înmatriculate în anul calendaristic relevant;

 

ZLEV_specific = 1- (CO2v/(0,5 *rCO2sg), unde:

 

CO2v reprezintă emisiile specifice de CO2, exprimate în g/km, ale unui vehicul greu v cu emisii zero sau scăzute, determinate în conformitate cu punctul 2.1;

 

rCO2sg este valoarea determinată în secțiunea 3.

Amendamentul 72

Propunere de regulament

Anexa I – punctul 4 – paragraful 1 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Pentru 2030, factorul ZLEV_benchmark_factor este (1+y-x), cu excepția situației în care această sumă este mai mare decât 1,05 , când factorul ZLEV_benchmark_factor se stabilește la 1,05 ;

 

Dacă această sumă este cuprinsă între 1,0 și 0,98 , factorul ZLEV_benchmark_factor se stabilește ca fiind egal cu 1,0 ;

 

dacă această sumă este mai mică de 0,95 , factorul ZLEV_benchmark_ factor se stabilește ca fiind egal cu 0,95 .

 

Unde:

 

x este 20 %, făcând obiectul unei revizuiri în temeiul articolului 13;

 

y este proporția de vehicule cu emisii zero și scăzute din parcul de vehicule al producătorului de vehicule grele nou-înmatriculate, calculată ca suma dintre numărul total de vehicule cu emisii zero din categoria N care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 510/2011 și care nu îndeplinesc caracteristicile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (a) – (d) și numărul total de vehicule cu emisii zero și cu emisii scăzute care îndeplinesc caracteristicile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (a) – (d), unde fiecare dintre acestea se calculează ca ZLEV_specific folosind formula de mai jos, împărțit la numărul total de vehicule înmatriculate în anul calendaristic relevant

 

ZLEV_specific = 1- (CO2v/(0,5 *rCO2sg), unde:

 

CO2v reprezintă emisiile specifice de CO2, exprimate în g/km, ale unui vehicul greu v cu emisii zero sau scăzute, determinate în conformitate cu punctul 2.1;

 

rCO2sg este valoarea determinată în secțiunea 3.


(1)  Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0354/2018).

(19)  Europa în mișcare: O agendă pentru o tranziție echitabilă din punct de vedere social către o mobilitate curată, competitivă și conectată pentru toți, COM(2017) 0283 final.

(20)  Realizarea obiectivelor privind mobilitatea cu emisii scăzute. O Uniune Europeană care protejează planeta, care își capacitează consumatorii și care își apără industria și lucrătorii, COM(2017) 0675 final.

(19)  Europa în mișcare: O agendă pentru o tranziție echitabilă din punct de vedere social către o mobilitate curată, competitivă și conectată pentru toți, COM(2017) 0283 final.

(20)  Realizarea obiectivelor privind mobilitatea cu emisii scăzute. O Uniune Europeană care protejează planeta, care își capacitează consumatorii și care își apără industria și lucrătorii, COM(2017) 0675 final.

(21)  Investițiile într-o industrie inteligentă, inovatoare și durabilă. O strategie reînnoită privind politica industrială a UE, COM(2017)0479 final.

(21)  Investițiile într-o industrie inteligentă, inovatoare și durabilă. O strategie reînnoită privind politica industrială a UE, COM(2017)0479 final.

(22)  Regulamentul (UE) nr. …/… al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare, ca parte a abordării integrate a Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele utilitare ușoare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007, (JO L, …,…, p.).

(22)  Regulamentul (UE) nr. …/… al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare, ca parte a abordării integrate a Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele utilitare ușoare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007, (JO L, …,…, p.).

(25)  Regulamentul (UE) nr. … / 2018 al Parlamentului European și al Consiliului privind monitorizarea și raportarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil al vehiculelor grele noi, JO L, …, …

(25)  Regulamentul (UE) 2018 / 956 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 iunie 2018 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil al vehiculelor grele noi (JO L 173 , 9.7.2018 , p. 1).

(26)  Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic, astfel cum a fost modificată prin Directiva …/…/UE [COM(2017)0653] (JO L 120, 15.5.2009, p. 5).

(26)  Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic, astfel cum a fost modificată prin Directiva …/…/UE [COM(2017)0653] (JO L 120, 15.5.2009, p. 5).

(1a)   Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare (JO L 140, 5.6.2009, p. 1).

(27)  Grupul la nivel înalt de consilieri științifici, Avizul științific 1/2016 „Eliminarea decalajului dintre emisiile de CO2 ale vehiculelor ușoare constatate în condiții reale de conducere și cele calculate în cadrul testelor de laborator”.

(27)  Grupul la nivel înalt de consilieri științifici, Avizul științific 1/2016 „Eliminarea decalajului dintre emisiile de CO2 ale vehiculelor ușoare constatate în condiții reale de conducere și cele calculate în cadrul testelor de laborator”.

(28)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(28)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(29)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(29)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(1a)   Regulamentul (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2011 de stabilire a unor standarde de performanță pentru vehiculele utilitare ușoare noi, ca parte a abordării integrate a Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele ușoare (JO L 145, 31.5.2011, p. 1).

(30)  Directiva 2009/33/CE privind vehiculele nepoluante, astfel cum a fost modificată prin Directiva …/…/UE.

(30)  Directiva 2009/33/CE privind vehiculele nepoluante, astfel cum a fost modificată prin Directiva …/…/UE.

(1a)   Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 13).

(1a)   Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59).


Joi, 15 noiembrie 2018

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/296


P8_TA(2018)0462

Drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (reformare) (COM(2017)0548 – C8-0324/2017 – 2017/0237(COD))

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

(2020/C 363/36)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0548),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0324/2017),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 ianuarie 2018 (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative (2),

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice din 24 iulie 2017 adresată Comisiei pentru transport și turism în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0340/2018),

A.

întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 197, 8.6.2018, p. 66.

(2)  JO C 77, 28.3.2002, p. 1.


P8_TC1-COD(2017)0237

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) …/… al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 91 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene ,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale ,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Regulamentului (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (2) urmează să i se aducă o serie de modificări , cu scopul de a oferi o protecție îmbunătățită călătorilor și de a încuraja creșterea numărului călătoriilor pe calea ferată, ținând seama în mod corespunzător, în special, de articolele 11, 12 și 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene . Având în vedere aceste modificări și din motive de claritate, ar trebui să se procedeze , așadar, la reformarea Regulamentului menționat (CE) nr. 1371/2007 . [AM 1]

(2)

În cadrul politicii comune din domeniul transporturilor, este important să se asigure protecția drepturilor călătorilor din transportul feroviar și să se îmbunătățească calitatea și eficiența serviciilor de transport feroviar de călători pentru a contribui la creșterea ponderii transportului feroviar în raport cu alte moduri de transport.

(3)

În pofida progreselor considerabile realizate în ceea ce privește protejarea consumatorilor în Uniune, sunt necesare în continuare îmbunătățiri pentru protejarea drepturilor călătorilor din transportul feroviar feroviar și pentru a asigura faptul că aceștia sunt despăgubiți în caz de întârziere, de anulare sau de daune materiale . [AM 2]

(4)

Deoarece călătorul din transportul feroviar reprezintă partea defavorizată a contractului de transport, este necesar ca drepturile călătorilor în această privință să fie asigurate.

(5)

Acordarea acelorași drepturi călătorilor din transportul feroviar care efectuează călătorii internaționale și călătorii interne ar trebui să sporească nivelul de protecție a consumatorilor drepturilor călătorilor în Uniune, să asigure condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile feroviare și să garanteze un nivel uniform al drepturilor călătorilor în special în ceea ce privește accesul lor la informații și despăgubirile în caz de întârziere sau anulare. Călătorii ar trebui să primească informații cât mai exacte cu privire la drepturile lor . [AM 3]

(5a)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere capacității statelor membre sau a autorităților competente de a stabili tarife sociale pentru serviciile reglementate printr-o obligație de serviciu public și pentru servicii comerciale. [AM 4]

(6)

Serviciile urbane, suburbane și regionale de transport feroviar de călători sunt diferite prin natura lor de serviciile de lung parcurs. Prin urmare, statele membre ar trebui să dispună de posibilitatea de a acorda derogări de la anumite dispoziții privind drepturile călătorilor pentru serviciile urbane, suburbane și regionale de transport feroviar de călători care nu sunt servicii transfrontaliere în cadrul Uniunii. [AM 136]

(7)

Unul dintre obiectivele prezentului regulament este de a îmbunătăți serviciile de transport feroviar de călători în cadrul Uniunii . Prin urmare, statele membre ar trebui să poată acorda derogări pentru servicii în regiuni unde o parte semnificativă din servicii este exploatată în afara Uniunii, cu condiția asigurării unui nivel adecvat al drepturilor călătorilor pe partea acestor servicii care este furnizată pe teritoriul statelor membre respective, în conformitate cu legislația națională a acestora .

(8)

Cu toate acestea, derogările nu ar trebui să se aplice acelor dispoziții ale prezentului regulament care facilitează utilizarea serviciilor feroviare de persoanele cu handicap sau de persoanele cu mobilitate redusă. Mai mult, derogările nu ar trebui să se aplice drepturilor celor care doresc să achiziționeze legitimații de transport pe calea ferată de a le achiziționa fără dificultăți inutile, nici prevederilor referitoare la răspunderea întreprinderilor feroviare față de călători și de bagajele acestora, nici cerinței ca întreprinderile feroviare să fie asigurate în mod corespunzător, și nici cerinței ca aceste întreprinderi să ia toate măsurile adecvate pentru a garanta securitatea personală a călătorilor în gări și în trenuri și pentru a gestiona riscurile. [AM 6]

(9)

Drepturile utilizatorilor de servicii feroviare includ primirea de informații privind serviciul de transport serviciile respective și chestiunile conexe , atât înaintea, cât și în timpul călătoriei. Ori de câte ori este posibil, Întreprinderile feroviare și vânzătorii de legitimații de transport ar trebui să furnizeze aceste informații în prealabil și cât mai curând posibil , în prealabil sau cel puțin la începutul călătoriei . Informațiile respective ar trebui puse la dispoziția persoanelor cu handicap sau a persoanelor cu mobilitate redusă în formate accesibile și ar trebui să aibă caracter public. Întreprinderile feroviare ar trebui să furnizeze aceste informații vânzătorilor de legitimații de transport și altor întreprinderi feroviare care își vând serviciile . [AM 7]

(9a)

Accesul la toate datele operaționale și tarifele în timp real în condiții nediscriminatorii și viabile face transportul feroviar mai accesibil pentru clienții noi și le oferă acestora o gamă mai largă de posibilități și tarife de călătorie din care să poată alege. Întreprinderile feroviare ar trebui să le furnizeze vânzătorilor de legitimații de transport datele lor operaționale și tarifare pentru a facilita transportul feroviar. Ar trebui depuse eforturi pentru a le permite pasagerilor să rezerve bilete directe și călătorii optime simple cu trenul. [AM 8]

(9b)

Un transport de călători multimodal intensificat va contribui la realizarea obiectivelor în materie de climă. De aceea, întreprinderile feroviare ar trebui să afișeze și combinații cu alte modalități de transport, astfel încât călătorii cu trenul să cunoască acest lucru înainte de a-și rezerva călătoria. [AM 9]

(9c)

Un sistem bine dezvoltat de transport de călători multimodal va contribui la realizarea obiectivelor în materie de climă. De aceea, întreprinderile feroviare ar trebui să afișeze și combinații cu alte modalități de transport, astfel încât călătorii cu trenul să cunoască acest lucru înainte de a-și rezerva călătoria. [AM 10]

(10)

Cerințe mai detaliate privind furnizarea de informații asupra călătoriei sunt stabilite în specificațiile tehnice de interoperabilitate (STI) menționate în Regulamentul (UE) nr. 454/2011 al Comisiei (3).

(11)

Consolidarea drepturilor călătorilor în transportul feroviar trebuie să se bazeze pe dreptul internațional existent, prevăzut în Apendicele A – Reguli uniforme privind Contractul de transport feroviar internațional de călători și bagaje (CIV) la Convenția privind transporturile feroviare internaționale (COTIF) din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată de Protocolul de modificare a Convenției privind transporturile feroviare internaționale din 3 iunie 1999 (Protocolul din 1999). Cu toate acestea, este de dorit să se extindă domeniul de aplicare al prezentului regulament și să se protejeze nu numai călătorii internaționali, ci și călătorii naționali. La 23 februarie 2013, Uniunea a aderat la COTIF.

(12)

În contextul vânzării de legitimații de transport pentru călători, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a interzice discriminarea pe bază de naționalitate sau de domiciliu, fără legătură cu prezența, permanentă sau temporară, a călătorului respectiv în alt stat membru. Aceste măsuri ar trebui să includă toate formele de discriminare care, prin aplicarea altor criterii, precum domiciliul sau localizarea fizică sau digitală, ar putea avea același efect. Având în vedere dezvoltarea de platforme online care vând legitimații de transport pentru călători, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită asigurării faptului că, în decursul procesului de accesare a interfețelor online sau de achiziționare a legitimațiilor de transport, nu se produce nicio discriminare. Cu toate acestea, schemele de transport care implică tarife sociale nu ar trebui să fie automat excluse, cu condiția să fie proporționale și independente de naționalitatea persoanelor în cauză. [AM 11]

(13)

Creșterea popularității mersului cu bicicleta la nivelul întregii Uniuni prezintă implicații pentru turism și pentru mobilitate în ansamblu. O creștere a utilizării atât a căilor ferate, cât și a mersului cu bicicleta în cadrul repartizării modale reduce impactul transporturilor asupra mediului. Prin urmare, întreprinderile feroviare ar trebui să faciliteze combinarea mersului cu bicicleta și a călătoriei cu trenul, pe cât de mult posibil, în special permițând oferind suficiente suporturi pentru biciclete prevăzute pentru transportul bicicletelor trenurilor asamblate în spațiile destinate acestui scop de la bordul tuturor tipurilor de trenuri de călători, inclusiv în cadrul serviciilor de transport de mare viteză, de lung parcurs, transfrontaliere și locale. Pasagerii ar trebui să fie informați cu privire la spațiul disponibil pentru biciclete. Aceste cerințe ar trebui să se aplice tuturor întreprinderilor feroviare începând cu … [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] . [AM 12]

(14)

Întreprinderile feroviare ar trebui să faciliteze transferul călătorilor din transportul feroviar de la un operator la altul prin furnizarea de bilete directe ori de câte ori este posibil. [AM 13]

(15)

În lumina Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și pentru a oferi persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă posibilități de călătorie pe calea ferată comparabile cu cele ale altor cetățeni, ar trebui stabilite norme privind nediscriminarea și asistența pe parcursul călătoriei acestor persoane. Persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă, cauzată de invaliditate, de vârstă sau de orice alt factor, au în egală măsură cu toți ceilalți cetățeni dreptul la libera circulație și la nediscriminare. Între altele, trebuie acordată o atenție deosebită furnizării de informații persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă cu privire la accesibilitatea serviciilor feroviare, condițiile de acces la materialul rulant și echipamentele de la bord. Pentru a furniza călătorilor cu deficiențe senzoriale informații optime privind întârzierile, ar trebui utilizate sisteme vizuale și auditive care sunt adecvate și ușor de înțeles pentru călătorii respectivi . Persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă ar trebui să aibă posibilitatea de a cumpăra legitimații de transport la bordul trenului fără taxe suplimentare. Personalul ar trebui să fie format în mod adecvat pentru a răspunde necesităților persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă, mai ales atunci când acordă asistență. Pentru a asigura condiții de călătorie egale, aceste persoane ar trebui să beneficieze de asistență în gări și la bord în orice moment în care circulă trenuri, nu doar în anumite momente ale zilei gratuită la urcare și coborâre . [AM 14]

(15a)

Dacă în gară nu sunt disponibile facilități accesibile de vânzare de legitimații de transport, persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă ar trebui să fie în măsură să cumpere legitimațiile de călătorie la bordul trenurilor. [AM 15]

(16)

Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară ar trebui să ia în considerare nevoile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă, respectând dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1300/2014 (privind specificațiile tehnice de interoperabilitate pentru persoanele cu mobilitate redusă - STI)  (4) și ale Directivei XXX care completează STI . În plus, în conformitate cu normele Uniunii privind achizițiile publice, în special cu Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), toate clădirile și întreg materialul rulant ar trebui să devină accesibile, eliminându-se progresiv obstacolele fizice și funcționale atunci când se achiziționează material nou sau se construiește ori se efectuează lucrări de renovare majore. [AM 16]

(17)

Este de dorit ca prezentul regulament să instituie un sistem de despăgubire pentru călători în cazul unei întârzieri care ține de răspunderea întreprinderii feroviare, pe aceeași bază ca și sistemul internațional prevăzut de COTIF și, în special, de Regulile uniforme CIV privind drepturile călătorilor. Legitimațiile de transport cumpărate ar trebui să poată fi rambursate în întregime. În cazul unei întârzieri a unui serviciu de transport de călători, întreprinderile feroviare ar trebui să ofere călătorilor despăgubiri bazate pe un procent de până la 100 % din prețul legitimației de transport. [AM 17]

(18)

Întreprinderile feroviare ar trebui să fie obligate să încheie o asigurare sau să ia măsuri echivalente pentru asigurarea responsabilității față de călătorii din transportul feroviar în cazul unui accident. În cazul în cazul în care statele membre stabilesc o sumă maximă pentru daunele-interese compensatorii în caz de deces sau de vătămare corporală a călătorilor, această sumă ar trebui să fie cel puțin echivalentă cu suma stabilită în Regulile uniforme CIV.  Statele membre ar trebui să aibă în orice moment posibilitatea să majoreze suma pentru daunele-interese compensatorii în caz de deces sau de vătămare corporală a călătorilor. [AM 18]

(19)

Consolidarea drepturilor la despăgubire și asistență în caz de întârziere, de pierderea legăturii sau de anulare a unui serviciu de transport ar trebui să ducă la creșterea stimulentelor pentru piața serviciilor de transport feroviar de călători, în beneficiul călătorilor.

(20)

În cazul unei întârzieri, călătorilor ar trebui să li se ofere opțiuni de transport prin continuarea călătoriei sau prin redirecționare, în condiții de transport comparabile. Într-un asemenea caz ar trebui să se țină seama de necesitățile persoanelor legate de furnizarea de informații adecvate către persoanele cu handicap și ale persoanelor persoanele cu mobilitate redusă. [AM 19]

(20a)

Interpretarea călătoriei sau a călătoriei combinate ar trebui să includă toate situațiile cu un timp de legătură minim, realist sau aplicabil, atunci când călătoria este rezervată inițial, luând în considerare orice factori relevanți, cum ar fi dimensiunea și amplasarea stațiilor și a peroanelor respective. [AM 137]

(21)

Cu toate acestea, o întreprindere feroviară nu ar trebui să fie obligată să plătească despăgubiri dacă poate dovedi că întârzierea a fost provocată de condiții meteorologice extrem de nefavorabile sau de dezastre naturale majore care pun în pericol exploatarea în siguranță a serviciului. Orice astfel de eveniment ar trebui să prezinte caracteristicile unei catastrofe naturale excepționale, distincte de condițiile meteorologice sezoniere normale, precum furtunile de toamnă sau inundațiile urbane periodice datorate mareelor sau topirii zăpezii. Întreprinderile feroviare ar trebui să dovedească faptul că nu ar fi putut să prevadă sau să preîntâmpine întârzierea chiar dacă s-ar fi luat toate măsurile de precauție rezonabile. [AM 20]

(22)

În cooperare cu administratorii de infrastructură și cu întreprinderile feroviare, gestionarii de gară ar trebui să elaboreze și să facă publice planuri pentru situații neprevăzute, în vederea reducerii la minimum a impactului unor perturbări majore prin punerea la dispoziția călătorilor blocați a unor informații și a unor servicii de asistență adecvate. [AM 21]

(23)

Prezentul regulament nu ar trebui să restricționeze drepturile întreprinderilor feroviare , ale vânzătorilor de legitimații de transport, ale gestionarilor de gară sau ale administratorilor de infrastructură de a solicita despăgubiri , atunci când este cazul, de la orice persoană, inclusiv de la terțe părți, în conformitate cu legislația națională aplicabilă pentru respectarea obligațiilor lor față de călători în temeiul prezentului regulament . [AM 22]

(24)

Atunci când un stat membru acordă unei întreprinderi feroviare o derogare de la prevederile prezentului regulament, acesta, în consultare cu organizațiile reprezentative ale călătorilor, ar trebui să încurajeze întreprinderile feroviare să instituie înțelegeri pentru despăgubire și asistență în cazul unei perturbări grave a serviciului de transport feroviar de călători.

(25)

Este, de asemenea, de dorit să se ofere victimelor accidentelor și persoanelor aflate în întreținerea acestora un ajutor financiar pe termen scurt în perioada imediat următoare accidentului.

(26)

Este în interesul călătorilor din transportul feroviar să se adopte măsuri adecvate, de comun acord cu autoritățile publice, pentru a li se asigura securitatea personală în gări, precum și la bordul trenurilor.

(27)

Călătorii din transportul feroviar ar trebui să aibă posibilitatea de a depune, la oricare întreprindere feroviară , vânzător de legitimații de transport, gestionar de gară sau administrator de infrastructură în cauză, o plângere privind drepturile și obligațiile prevăzute de prezentul regulament și ar trebui să aibă dreptul de a primi un răspuns într-un termen rezonabil. [AM 23]

(28)

Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară ar trebui să definească, să publice, să administreze și să controleze standardele de calitate a serviciilor pentru serviciile de transport feroviar de călători , inclusiv cele pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă . [AM 24]

(29)

Pentru a menține un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în transportul feroviar, statele membre ar trebui să aibă obligația de a desemna organisme naționale de aplicare a legii care să monitorizeze îndeaproape și să aplice prezentul regulament la nivel național. Aceste organisme ar trebui să poată lua o varietate de măsuri de aplicare a legii și să ofere călătorilor posibilitatea de soluționare alternativă a litigiilor cu forță obligatorie, în conformitate cu Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului  (6) Călătorii ar trebui să poată înainta plângeri acestor organisme în legătură cu presupuse încălcări ale regulamentului și să utilizeze soluționarea online a litigiilor instituită în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 524/2013 a Parlamentului European și a Consiliului  (7) , în cazul în care se convine astfel. De asemenea, ar trebui prevăzut faptul că plângerile pot fi depuse de organizații care reprezintă grupurile de călători . Pentru a asigura tratarea în mod satisfăcător a acestor plângeri, organismele ar trebui de asemenea să coopereze între ele , iar prezentul regulament ar trebui să fie enumerat în continuare în anexa la Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului  (8) . În fiecare an, organismele de aplicare a legii ar trebui să publice pe site-urile lor web rapoarte cu statistici în care prezintă detalii referitoare la numărul și tipul de plângeri pe care le-au primit, descriind în amănunt rezultatul acțiunilor lor de aplicare a legii. De asemenea, aceste rapoarte ar trebui să fie făcute publice și pe site-ul web al Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate. [AM 25]

(30)

Prelucrarea de date cu caracter personal ar trebui realizată în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, în special Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (9) .

(31)

Statele membre ar trebui să stabilească sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și să asigure punerea în aplicare a acestor sancțiuni. Sancțiunile, care pot include plata despăgubirii către persoana în cauză, ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare și ar trebui să includă, fără însă a se limita la acestea, o amendă minimă sau un procent din cifra de afaceri anuală a întreprinderii sau a organizației în cauză, oricare dintre acestea este mai mare . [AM 26]

(32)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, respectiv dezvoltarea căilor ferate ale Uniunii și introducerea drepturilor călătorilor, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre și pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, așa cum este enunțat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.

(33)

În vederea asigurării unui nivel ridicat de protecție a călătorilor, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru a modifica anexele I, II și III în ceea ce privește Regulile uniforme CIV, informațiile minime care trebuie furnizate de întreprinderile feroviare și de vânzătorii de legitimații de transport și standardele minime de calitate a serviciilor, precum și pentru a ajusta la inflație valorile financiare menționate în regulament. Este de o importanță deosebită ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (10). În special, pentru a asigura o participare egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții statelor membre, iar experții lor au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei care se ocupă cu pregătirea actelor delegate.

(33a)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește adoptarea unui formular standardizat de plângere la nivelul Uniunii, pe care călătorii îl pot utiliza pentru a solicita despăgubiri în conformitate cu prezentul regulament. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului  (11) . [AM 27]

(34)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 21, 26, 38 și 47 privind, respectiv, interzicerea oricărei forme de discriminare, integrarea persoanelor cu handicap, un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil. Instanțele statelor membre trebuie să aplice prezentul regulament într-un mod consecvent cu aceste drepturi și principii,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect și obiective [AM 28]

Prezentul regulament stabilește reguli aplicabile transportului feroviar , pentru a asigura o protecție eficientă a călătorilor și pentru a încuraja transportul feroviar, cu privire la: [AM 29]

(a)

nediscriminarea între călători în ceea ce privește condițiile și legitimațiile de transport; [AM 30]

(b)

răspunderea întreprinderilor feroviare și obligațiile lor în materie de asigurare a călătorilor și a bagajelor;

(c)

drepturile călătorilor în cazul unui accident care se produce în urma utilizării unor servicii feroviare și care duce la decesul sau la vătămarea corporală a călătorilor ori la pierderea sau deteriorarea bagajelor acestora;

(d)

drepturile călătorilor și despăgubirile acordate acestora în cazul unei anulări sau al unei întârzieri perturbări, cum ar fi anularea sau întârzierea ; [AM 31]

(e)

informațiile minime , exacte și prompte care trebuie puse la dispoziția călătorilor într-un format accesibil, inclusiv în ceea ce privește încheierea contractelor de transport și emiterea legitimațiilor de transport ; [AM 32]

(f)

nediscriminarea și acordarea de asistență obligatorie persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă de către personal instruit ; [AM 33]

(g)

definirea și controlul standardelor de calitate a serviciilor și gestionarea riscurilor care ar putea afecta siguranța personală a călătorilor;

(h)

proceduri adecvate pentru depunerea și tratarea plângerilor; [AM 34]

(i)

regulile generale în materie de aplicare a legii .

Articolul 2

Domeniu de aplicare

1.   Prezentul regulament se aplică călătoriilor și serviciilor feroviare naționale și internaționale în întreaga Uniune, oferite de una sau mai multe întreprinderi feroviare care au obținut licența în conformitate cu Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12).

2.   Sub rezerva alineatului (4), statele membre pot deroga următoarele servicii de la aplicarea prezentului regulament:

(a)

serviciile de transport feroviar de călători urbane, suburbane și regionale menționate în Directiva 2012/34/UE, cu excepția serviciilor transfrontaliere din cadrul Uniunii; [AM 138]

(b)

serviciile internaționale de transport feroviar de călători în cazul cărora o parte semnificativă, incluzând cel puțin o oprire programată într-o gară, este efectuată în afara Uniunii, cu condiția ca drepturile călătorilor să fie asigurate în mod adecvat în temeiul dreptului național relevant pe teritoriul statului membru care acordă derogarea. [AM 36]

(ba)

serviciile naționale de transport feroviar de călători, în cazul în care a fost acordată derogarea de către statele membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 pentru o perioadă de maximum 12 luni de la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. [AM 37]

3.   Statele membre informează Comisia cu privire la derogările acordate în temeiul alineatului (2) literele (a) și ,(b) și cu privire la adecvarea dreptului lor național pe teritoriul lor în scopurile alineatului (2) litera (b) (ba) . [AM 38]

4.   Articolele 5, 10 6 , 11, 12 și 25 17 , precum și capitolul V se aplică tuturor serviciilor de transport feroviar de călători menționate la alineatul (1), inclusiv serviciilor care beneficiază de derogare în conformitate cu alineatul (2) literele litera (a) și (b). [AM 39]

(4a)     Prezentul regulament nu se aplică serviciilor exploatate în principal pentru interesul lor istoric. [AM 40]

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„întreprindere feroviară” înseamnă o întreprindere feroviară, așa cum este definită la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE;

1a.

„operator de transport” înseamnă întreprinderea feroviară contractuală cu care călătorul a încheiat contractul de transport sau o serie de întreprinderi feroviare succesive care sunt responsabile în baza acestui contract; [AM 41]

1b.

„operator de transport substituit” înseamnă întreprinderea feroviară care nu a încheiat un contract de transport cu călătorul, dar căreia întreprinderea feroviară parte la contract i-a încredințat, în întregime sau în parte, executarea transportului feroviar; [AM 42]

2.

„administrator de infrastructură” înseamnă un administrator de infrastructură, așa cum este definit la articolul 3 din Directiva 2012/34/UE;

3.

„gestionar de gară” înseamnă entitatea organizațională dintr-un stat membru care a fost însărcinată cu administrarea unei gări feroviare și care poate fi administratorul de infrastructură;

4.

„operator de turism” înseamnă un organizator sau un comerciant cu amănuntul, altul decât o întreprindere feroviară, în sensul articolului 3 punctele punctul 8 și 9 din Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului (13); [AM 43]

5.

„vânzător de legitimații de transport” înseamnă orice comerciant cu amănuntul de servicii de transport feroviar care încheie contracte de transport și vinde legitimații de transport , legitimații de transport separate sau bilete directe în numele unei uneia sau mai multor întreprinderi feroviare sau pe cont propriu; [AM 44]

5a.

„distribuitor” înseamnă un comerciant cu amănuntul de servicii de transport feroviar care vinde legitimații de transport în numele unei întreprinderi feroviare și care nu are nicio obligație în temeiul contractului încheiat între călător și întreprinderea feroviară. [AM 45]

6.

„contract de transport” înseamnă un contract de transport, contra cost sau gratuit, între o întreprindere feroviară sau un vânzător de legitimații de transport și călător, în vederea prestării unuia sau mai multor servicii de transport; [AM 46]

6a.

„legitimație de transport” înseamnă o dovadă valabilă care dă dreptul călătorilor la transportul feroviar, indiferent de forma sa: bilet pe hârtie, legitimație de transport electronică, o cartelă inteligentă ori un card de călătorie; [AM 47]

6b.

„călătorie combinată” înseamnă legitimația sau legitimațiile de transport care reprezintă mai multe contracte de transport pentru servicii feroviare succesive efectuate de una sau mai multe întreprinderi feroviare; [AM 48]

7.

„rezervare” înseamnă o autorizație, pe hârtie sau în format electronic, care dă drept la transport pe baza planului personalizat de transport confirmat anterior;

8.

„bilet direct” înseamnă legitimația sau legitimațiile de transport separate care reprezintă un singur contract sau mai multe contracte pentru servicii feroviare succesive executate de către una sau mai multe întreprinderi feroviare , achiziționată (achiziționate) de la același vânzător de legitimații de transport, operator de turism sau întreprindere feroviară pentru o călătorie de la un capăt la altul ; [AM 49]

9.

„serviciu” înseamnă un serviciu de transport feroviar de călători care circulă între gări sau halte feroviare în conformitate cu un orar;

10.

„călătorie” înseamnă transportul unui călător între o gară de plecare și o gară de sosire în cadrul unui singur contract de transport; [AM 50]

11.

„serviciu național de transport feroviar de călători” înseamnă un serviciu feroviar pentru transportul de călători care nu traversează frontiera unui stat membru;

12.

„serviciu internațional de transport feroviar de călători” înseamnă un serviciu internațional de transport de călători astfel cum este definit la articolul 3 punctul 5 din Directiva 2012/34/UE;

13.

„întârziere” înseamnă intervalul de timp dintre ora la care călătorul trebuia să ajungă, în conformitate cu orarul publicat, și ora sa de sosire reală sau preconizată la gara finală de destinație;

13a.

„sosire” înseamnă momentul în care, la platforma de destinație, ușile trenului sunt deschise și debarcarea este permisă; [AM 51]

14.

„permis de călătorie” sau „abonament” înseamnă o legitimație pentru un număr nelimitat de călătorii care permite titularului autorizat să călătorească pe calea ferată, în decursul unei perioade specificate, pe o anumită rută sau rețea;

15.

„legătură pierdută” înseamnă o situație în care , în cadrul unui contract de transport, indiferent dacă acesta este unic sau nu, un călător pierde unul sau mai multe servicii în decursul unei călătorii sau a unei călătorii combinate, ca urmare a întârzierii sau anulării unuia sau mai multor servicii anterioare; [AM 139]

16.

„persoană cu handicap” și „persoană cu mobilitate redusă” înseamnă orice persoană prezentând o deficiență fizică, mentală, intelectuală sau senzorială care, în combinație cu diverse obstacole, poate împiedica persoana respectivă să utilizeze în mod integral și eficace transporturile, în condiții de egalitate cu alți călători sau a cărei mobilitate atunci când folosește transporturile este redusă din cauza vârstei; [AM 53]

17.

„condiții generale de transport” însemnă condițiile întreprinderii feroviare sub formă de condiții generale sau de tarife intrate în vigoare din punct de vedere juridic în fiecare stat membru și care au devenit, prin încheierea contractului de transport, parte integrantă din acesta;

18.

„vehicul” înseamnă un vehicul motor sau o remorcă, transportate cu ocazia unui transport de călători;

19.

„Regulile uniforme CIV” înseamnă regulile uniforme referitoare la Contractul de transport feroviar internațional de călători și bagaje (CIV), astfel cum este stabilit în apendicele A la Convenția privind transporturile internaționale feroviare (COTIF).

Capitolul II

Contractul de transport, informațiile și legitimațiile de transport

Articolul 4

Contractul de transport

Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, încheierea și executarea unui contract de transport, precum și furnizarea de informații și de legitimații de transport sunt reglementate de dispozițiile titlurilor II și III din anexa I.

Articolul 5

Condiții nediscriminatorii ale contractului de transport

Fără a aduce atingere tarifelor sociale, întreprinderile feroviare , operatorii de turism sau vânzătorii de legitimații de transport oferă publicului larg condiții contractuale de transport și privind emiterea legitimațiilor de transport și tarife și vând legitimații de transport, bilete directe și acceptă rezervări ale călătorilor în conformitate cu articolul 10 din prezentul regulament fără discriminare directă sau indirectă pe baza naționalității sau a domiciliului clientului călătorului final sau a locului de stabilire în cadrul Uniunii a întreprinderii feroviare , a operatorului de turism sau a vânzătorului de legitimații de transport ori a mijloacelor prin care călătorii au cumpărat legitimația de transport. [AM 55]

Articolul 6

Bicicletele

Călătorii au dreptul să ia biciclete la bordul trenului, acolo unde este cazul contra unui cost rezonabil . Ei își supraveghează bicicletele pe parcursul călătoriei și se asigură că nu provoacă nicio neplăcere sau daună altor călători, echipamentelor de mobilitate, bagajelor sau exploatării feroviare. Transportul bicicletelor poate fi refuzat sau restricționat din motive de siguranță sau de exploatare, cu condiția ca inclusiv în cadrul serviciilor de transport de mare viteză, de lung parcurs, transfrontaliere și locale. Toate trenurile de călători noi sau renovate includ, cel târziu până la … [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], un spațiu bine desemnat, dedicat transportului bicicletelor asamblate, care să permită transportul a minimum opt biciclete. Întreprinderile feroviare, vânzătorii de legitimații de transport, operatorii de turism și, acolo unde este cazul, gestionarii de gară să informeze informează călătorii cel târziu în momentul achiziționării legitimațiilor de transport, cu privire la condițiile refuzului sau restricției respective pentru transportul bicicletelor în cadrul tuturor serviciilor, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 454/2011. [AM 56]

Articolul 7

Inadmisibilitatea exonerării și stipularea limitelor

1.   Obligațiile față de călători în temeiul prezentului regulament nu pot face obiectul unei limitări sau exonerări, în special printr-o derogare sau o clauză restrictivă cuprinsă în contractul de transport. Orice condiții contractuale care au drept scop, direct sau indirect, exonerarea, derogarea sau restricționarea drepturilor care decurg din prezentul regulament nu au forță juridică obligatorie pentru călător. [AM 57]

2.   Întreprinderile feroviare , operatorii de turism sau vânzătorii de legitimații de călătorie pot oferi călătorilor condiții contractuale mai favorabile decât condițiile stabilite în prezentul regulament. [AM 58]

Articolul 8

Obligația de a furniza informații privind întreruperea serviciilor feroviare

Întreprinderile feroviare sau, după caz, autoritățile competente care răspund de contractele de servicii publice feroviare își fac publice deciziile propunerile de întrerupere  sau de reducere substanțială permanentă sau temporară a serviciilor feroviare, prin mijloace adecvate , fără întârziere , inclusiv în formate accesibile persoanelor cu handicap în conformitate cu cerințele de accesibilitate stabilite în Directiva XXX (14) și în Regulamentul (UE) nr. 1300/2014 , și în timp util , înaintea punerii în aplicare a acestor decizii , și se asigură că aceste propuneri fac obiectul unei consultări semnificative și adecvate cu părțile interesate înaintea oricărei puneri în aplicare . [AM 59]

Articolul 9

Informații de călătorie

1.   Întreprinderile feroviare , operatorii de turism și vânzătorii de legitimații de transport care oferă contracte de transport în nume propriu sau în numele uneia sau mai multor întreprinderi feroviare furnizează călătorilor, la cerere, cel puțin informațiile precizate în anexa II partea I, privind călătoriile pentru care contractul contractele de transport este oferit sunt oferite de întreprinderea feroviară în cauză. Vânzătorii de legitimații de transport care oferă contracte de transport pe cont propriu și operatorii de turism furnizează aceste informații în cazul în care sunt disponibile. Pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament, întreprinderile feroviare furnizează aceste informații vânzătorilor de legitimații de transport și altor întreprinderi feroviare care își vând serviciile. [AM 60]

2.   Întreprinderile feroviare și, după caz , vânzătorii de legitimații de transport furnizează călătorilor, în timpul călătoriilor, inclusiv în gările de legătură, cel puțin informațiile menționate în anexa II partea II. Pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament, întreprinderile feroviare furnizează aceste informații vânzătorilor de legitimații de transport și altor întreprinderi feroviare care își vând serviciile. [AM 61]

3.   Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) sunt furnizate în formatul cel mai adecvat, inclusiv prin utilizarea unor călătorilor de către întreprinderile feroviare , operatorii de turism și vânzătorii de legitimații de transport prin intermediul unor tehnologii de comunicare de ultimă oră ușor accesibile, utilizate în mod curent și, în ceea ce privește informațiile menționate la alineatul (2), în timp real, precum și în scris, dacă este posibil, pentru a oferi călătorilor toate informațiile solicitate în anexa II la prezentul regulament . Trebuie acordată o atenție deosebită asigurării faptului că aceste informații sunt accesibile persoanelor cu handicap în conformitate cu cerințele de accesibilitate stabilite în Directiva XXX, în Regulamentul (UE) nr. 454/2011 și în Regulamentul (UE) nr. 1300/2014. Disponibilitatea formatelor accesibile pentru persoanele cu mobilitate redusă este publicată în mod clar . [AM 62]

4.    Întreprinderile feroviare, gestionarii de gări și administratorii de infrastructură pun la dispoziția întreprinderilor feroviare și a vânzătorilor de legitimații de transport, în mod nediscriminatoriu publicului, în timp real , date în timp real privind trenurile, inclusiv cele exploatate de alte întreprinderi feroviare , pentru a elimina orice discriminare între pasageri . [AM 63]

4a.     Întreprinderile feroviare, în cooperare cu gestionarii de gări și cu administratorii de infrastructură, oferă, în orare, informații cu privire la legăturile feroviare și gările accesibile. [AM 64]

Articolul 10

Disponibilitatea legitimațiilor de transport, a biletelor directe și a rezervărilor

(1)   Întreprinderile feroviare și vânzătorii de legitimații de transport oferă legitimații de transport și, dacă sunt disponibile , bilete directe și rezervări. Ei depun toate eforturile posibile pentru a oferi bilete directe, inclusiv pentru călătoriile transfrontaliere și sau care implică trenuri și călătorii pe timp de noapte cu mai mult de o întreprindere feroviară. [AM 65]

(2)   Fără a aduce atingere alineatelor (3) și (4), întreprinderile feroviare și vânzătorii de legitimații de transport distribuie călătorilor legitimații de transport prin intermediul cel puțin al unuia din următoarele puncte de vânzare:

(a)

ghișee sau distribuitoare automate de legitimații de transport;

(b)

telefon, internet sau orice altă tehnologie informațională disponibilă pe scară largă;

(c)

la bordul trenurilor.

Statele membre Autoritățile competente menționate în Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 a Parlamentului European și a Consiliului  (15) pot impune întreprinderilor feroviare să pună la dispoziție legitimații de transport pentru servicii furnizate în conformitate cu contracte de servicii publice, prin intermediul mai multor puncte de vânzare. [AM 66]

(3)   Întreprinderile feroviare oferă posibilitatea de a obține legitimații de transport pentru serviciul respectiv la bordul trenului, cu excepția cazurilor în care această posibilitate este limitată sau refuzată din motive justificate corespunzător legate de securitate sau legate de lupta împotriva fraudei, din motive de rezervare obligatorie sau din alte motive comerciale acceptabile , inclusiv o disponibilitate limitată a spațiului sau a locurilor . [AM 67]

(4)   În cazul în care în ga0ra de plecare nu există ghișee sau distribuitoare automate de legitimații de transport, călătorii vor fi informați în gară:

(a)

cu privire la posibilitatea de a achiziționa legitimații de transport prin telefon/internet sau la bordul trenului, precum și cu privire la procedura de achiziție în acest mod;

(b)

cu privire la cea mai apropiată gară sau cel mai apropiat loc în care sunt disponibile ghișee și/sau distribuitoare automate de legitimații de transport .

(5)   Dacă în gara de plecare nu este disponibil niciun ghișeu sau distribuitor automat de legitimații de transport, persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă ori niciun alt mijloc de achiziționare în prealabil a legitimațiilor de călătorie, călătorilor li se permite să achiziționeze legitimații de transport la bordul trenului fără taxe suplimentare. [AM 68]

(6)   În cazul în care un călător primește legitimații de transport separate pentru o singură călătorie sau pentru o călătorie combinată care cuprinde servicii feroviare succesive exploatate de una sau mai multe întreprinderi feroviare, drepturile sale la informare, la asistență și la despăgubire sunt echivalente cu cele conferite de un bilet direct și acoperă întreaga călătorie sau călătorie combinată , de la plecare până la destinația finală, cu excepția cazului în care călătorul primește informații contrare explicite, în scris. Aceste informații precizează în special că, atunci când un călător pierde o legătură, el nu este îndreptățit să ceară asistență sau despăgubiri pe baza lungimii totale a călătoriei. Sarcina probei referitoare la faptul că informațiile au fost furnizate îi revine întreprinderii feroviare, agentului acesteia, operatorului de turism sau vânzătorului de legitimații de transport. [AM 140]

Articolul 10a

Furnizarea de informații privind călătoriile prin intermediul interfețelor de programare a aplicațiilor

1.     Întreprinderile feroviare oferă acces nediscriminatoriu la toate informațiile privind călătoriile, inclusiv date operaționale în timp real privind calendarul și tarifele, astfel cum se menționează la articolul 9, prin interfețe de programare a aplicațiilor (API).

2.     Întreprinderile feroviare furnizează operatorilor de turism, vânzătorilor de legitimații de transport și altor întreprinderi feroviare, care își vând serviciile, accesul nediscriminatoriu la sistemele de rezervare prin intermediul API, astfel încât aceștia să poată să încheie contracte de transport și să emită legitimații de transport, bilete directe și rezervări, pentru a putea oferi călătorii optime la cele mai bune prețuri, inclusiv la nivel transfrontalier.

3.     Întreprinderile feroviare se asigură că specificațiile tehnice ale interfețelor de programare a aplicațiilor sunt bine documentate și accesibile în mod liber și gratuit. Interfețele de programare a aplicațiilor utilizează standarde deschise, protocoale utilizate în mod curent și formate care pot fi citite automat pentru a le face interoperabile.

4.     Întreprinderile feroviare se asigură că, cu excepția situațiilor de urgență, orice modificare a specificației tehnice a interfețelor lor de programare a aplicațiilor este pusă la dispoziția operatorilor de turism și a vânzătorilor de legitimații de transport în prealabil, cât mai curând posibil și cu cel puțin trei luni înainte de punerea în aplicare a modificării. Situațiile de urgență se documentează, iar documentația este pusă la dispoziția autorităților competente la cerere.

5.     Întreprinderile feroviare se asigură că accesul la interfețele de programare a aplicațiilor este oferit în mod nediscriminatoriu, la același nivel de disponibilitate și de performanță, inclusiv în ceea ce privește sprijinul, accesul la toată documentația, standarde, protocoale și formate. Operatorii de turism și vânzătorii de legitimații de transport nu sunt dezavantajați în comparație cu întreprinderile feroviare.

6.     Interfețele de programare a aplicațiilor se creează în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2017/1926 al Comisiei  (16) . [AM 70]

CAPITOLUL III

RĂSPUNDEREA ÎNTREPRINDERILOR FEROVIARE FAȚĂ DE CĂLĂTORI ȘI DE BAGAJELE LOR

Articolul 11

Răspunderea față de călători și de bagajele lor

Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol și fără a aduce atingere dreptului național aplicabil pentru acordarea de despăgubiri suplimentare călătorilor pentru prejudicii, răspunderea întreprinderilor feroviare față de călători și de bagajele lor este reglementată în anexa I titlul IV capitolele I, III și IV și titlurile VI și VII.

Articolul 12

Asigurarea și acoperirea răspunderii în caz de deces sau de vătămare corporală a călătorilor

O Întreprindere feroviară este asigurată în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2012/34/UE și pe baza unei evaluări a riscurilor sale, sau ia măsuri echivalente pentru acoperirea răspunderilor care îi revin conform prezentului regulament.

Articolul 13

Plățile în avans

(1)   Dacă un călător decedează sau este rănit, întreprinderea feroviară, astfel cum este menționată în anexa I articolul 26 alineatul (5), efectuează, fără întârziere și în orice caz în termen de maximum cincisprezece zile de la stabilirea identității persoanei fizice îndreptățite la despăgubire, plățile în avans necesare pentru a satisface nevoi economice imediate, în mod proporțional cu prejudiciul suferit.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), în caz de deces, plata în avans nu trebuie să fie mai mică decât 21 000 EUR pe călător.

(3)   O plată în avans nu constituie recunoașterea răspunderii și poate fi dedusă din orice sumă plătită ulterior în baza prezentului regulament, dar nu este rambursabilă, cu excepția cazurilor în care prejudiciul a fost cauzat prin neglijența sau din vina călătorului sau a cazurilor în care persoana care a primit plata în avans nu a fost persoana îndreptățită la despăgubire.

Articolul 14

Declinarea răspunderii

Chiar dacă întreprinderea feroviară își declină răspunderea pentru vătămarea corporală a unui călător pe care îl transportă, aceasta depune toate eforturile, în mod rezonabil, să acorde asistență unui călător care solicită despăgubiri pentru prejudiciul suferit cauzat de terți.

CAPITOLUL IV

ÎNTÂRZIERILE, PIERDEREA LEGĂTURII ȘI ANULĂRILE

Articolul 15

Răspunderea pentru întârzieri, pierderea legăturii și anulări

Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, răspunderea întreprinderilor feroviare cu privire la întârzieri, la pierderea legăturii și la anulări este reglementată în anexa I titlul IV capitolul II.

Articolul 16

Rambursarea și redirecționarea

(1)   Atunci când este previzibil , în mod rezonabil, fie la plecare, fie în cazul pierderii unei legături în decursul unei călătorii desfășurate cu un bilet direct, că sosirea la destinația finală prevăzută a unei călătorii de la un capăt la altul prevăzute în contractul de transport se va efectua cu o întârziere mai mare de 60 de minute sau va fi anulată , călătorii au imediat posibilitatea de a alege una dintre următoarele opțiuni: [AM 71]

(a)

rambursarea întregului cost al legitimației de transport, în condițiile de achiziție a acesteia, pentru partea sau părțile de călătorie care nu au fost efectuate și pentru partea sau părțile care au fost deja efectuate, în cazul în care călătoria devine inutilă în raport cu planul de călătorie inițial al călătorului, însoțită de asigurarea, în cazul în care este nevoie, a transportului de întoarcere la punctul inițial de plecare în cel mai scurt timp posibil. Rambursarea se efectuează în aceleași condiții ca și plata despăgubirii menționate la articolul 17;

(b)

continuarea sau redirecționarea, în condiții de transport comparabile și fără ca acest lucru să implice costuri suplimentare , spre destinația finală, cât mai repede posibil , inclusiv în cazul pierderii unei legături din cauza unei întârzieri sau a anulării trenului într-o etapă anterioară a lanțului de călătorie. În acest caz, călătorului i se permite să utilizeze următorul serviciu disponibil care îl va duce la destinația sa finală, inclusiv în situația în care nu există o rezervare specifică sau următorul tren este operat de altă întreprindere feroviară; [AM 72]

(c)

continuarea sau redirecționarea, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală la o dată ulterioară, la alegerea călătorului , dar fără a depăși termenul de o lună de la restabilirea serviciului . [AM 73]

(2)   În scopul alineatului (1) litera (b), redirecționarea în condiții comparabile se poate face cu servicii exploatate de orice întreprindere feroviară și poate implica utilizarea unei clase superioare de transport și a unor moduri de transport terestru alternative, fără a genera costuri suplimentare pentru călător. Întreprinderile feroviare depun eforturi rezonabile pentru a evita introducerea unor legături suplimentare. Durata totală de călătorie, atunci când se utilizează un mod de transport alternativ pentru partea de călătorie care nu a fost finalizată așa cum era planificat, este comparabilă cu durata programată a călătoriei inițiale. Călătorii nu sunt declasați la condiții de transport dintr-o clasă inferioară, cu excepția cazului în care aceste condiții reprezintă singura soluție de redirecționare disponibilă. [AM 74]

(3)   Furnizorii serviciului de transport de redirecționare asigură un nivel comparabil de asistență și accesibilitate a serviciului alternativ pentru persoanele cu handicap și pentru persoanele cu mobilitate redusă. Această alternativă poate fi comună tuturor călătorilor sau poate, pe baza deciziei operatorului de transport, fi un mijloc de transport individual adaptat la nevoile specifice ale anumitor persoane cu handicap sau cu mobilitate redusă. [AM 75]

Articolul 17

Despăgubirea pentru prețul legitimației de transport

(1)    Păstrându-și dreptul la transport, un călător poate cere întreprinderii feroviare o despăgubire pentru întârziere între locurile de plecare și de destinație menționate  pe legitimația sau pe legitimațiile de transport care reprezintă contractul unic de transport sau mai multe contracte de transport pentru care costul nu a fost rambursat în conformitate cu articolul 16. Despăgubirile minime în caz de întârziere sunt fixate după cum urmează:

(a)

25 % 50 % din prețul legitimației de transport pentru o întârziere între 60 și 119 90 de minute,

(b)

50 % 75 % din prețul legitimației de transport pentru o întârziere de între 91 și 120 de minute sau mai mult.

(ba)

100 % din prețul legitimației de transport pentru o întârziere de 121 de minute sau mai mult. [AM 76]

(2)   Alineatul (1) se aplică, de asemenea, călătorilor care dețin un permis de călătorie sau un abonament . Dacă acești călători se confruntă cu întârzieri sau cu anulări repetate pe perioada de valabilitate a permisului de călătorie, a cardului de reducere sau a abonamentului, ei pot cere o despăgubire în conformitate cu înțelegerile privind despăgubirile ale întreprinderilor feroviare dispozițiile prevăzute la alineatul 1 literele (a), (b), și (ba) . Aceste înțelegeri instituie criterii de determinare a întârzierii și de calcul al despăgubirilor. În cazul în care pe parcursul perioadei de valabilitate a permisului de călătorie sau a abonamentului survin în mod repetat întârzieri mai mici de 60 de minute, aceste întârzieri sunt contabilizate cumulat, iar călătorii sunt despăgubiți în conformitate cu modalitățile de despăgubire ale întreprinderilor feroviare. [AM 77]

(3)   Valoarea despăgubirii pentru anulări sau întârzieri se calculează în funcție de prețul întreg pe care călătorul l-a plătit efectiv pentru serviciul în cazul căruia s-a înregistrat anularea sau întârzierea. Atunci când contractul de transport se referă la o călătorie dus-întors, valoarea despăgubirii pentru anularea sau întârzierea fie la dus, fie la întors este calculată în raport cu jumătate din prețul plătit pentru legitimația de transport. În același mod, valoarea despăgubirii în caz de anulare sau de întârziere a unui serviciu prevăzut de orice alt tip de contract de transport care permite efectuarea mai multor călătorii ulterioare este calculată în raport cu prețul întreg. [AM 78]

(4)   Calculul duratei de întârziere nu ia în considerare întârzierea referitor la care întreprinderea feroviară poate dovedi că a survenit în afara teritoriilor Uniunii .

(5)   Despăgubirea pentru prețul legitimației de transport se plătește în termen de o lună de la depunerea cererii de despăgubire. Despăgubirea poate fi plătită în bonuri și/sau alte servicii în cazul în care condițiile sunt flexibile (în special în ceea ce privește perioada de valabilitate și destinația). Despăgubirea se plătește în numerar la cererea călătorului.

(6)   Din despăgubirea reprezentând prețul legitimației de transport nu se scad costurile ocazionate de tranzacția financiară precum spezele, cheltuielile telefonice sau timbrele poștale. Întreprinderile feroviare pot introduce un prag minim sub care nu se va efectua plata niciunei despăgubiri. Acest prag nu poate fi mai mare de 4 EUR 5 EUR  per legitimație de transport . [AM 79]

(7)   Călătorii nu au dreptul la nicio despăgubire în cazul în care sunt informați cu privire la întârziere înainte de cumpărarea legitimației de transport a cumpăra legitimația sau dacă întârzierea care se datorează continuării călătoriei la bordul unui alt tren sau redirecționării nu depășește 60 de minute. [AM 80]

(8)   O întreprindere feroviară nu este obligată să plătească despăgubiri dacă poate dovedi că întârzierea a fost provocată de condiții meteorologice extrem de nefavorabile sau de dezastre naturale majore care pun în pericol exploatarea în siguranță a serviciului și care nu ar fi putut fi prevăzute și nici împiedicate chiar dacă s-ar fi luat toate măsurile de precauție rezonabile. [AM 81]

Articolul 18

Asistența

(1)   În caz de întârziere la sosire sau la plecare, întreprinderea feroviară, vânzătorul de legitimații de transport sau gestionarul de gară informează călătorii asupra situației și a orelor de plecare și de sosire prevăzute, în conformitate cu articolul 9, de îndată ce astfel de informații sunt disponibile. [AM 83]

(2)   În cazul în care întârzierea menționată la alineatul (1) depășește 60 de minute, călătorilor li se oferă, de asemenea, gratuit:

(a)

mese și băuturi răcoritoare proporționale, în mod rezonabil, cu timpul de așteptare, în cazul în care acestea sunt disponibile la bordul trenului sau în gară sau pot fi furnizate în mod rezonabil, ținând cont de criterii precum distanța de la furnizor, durata necesară pentru livrare și costul;

(b)

cazare hotelieră sau de altă natură și transportul între gară și locul de cazare, în cazul în care o ședere de una sau mai multe nopți este necesară sau în cazul în care se impune o ședere suplimentară, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere fizic , ținând cont de cerințele de acces ale persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă și de nevoile animalelor de asistență certificate ; [AM 84]

(c)

în cazul în care trenul este blocat pe calea ferată, transportul de la tren până la gară, până la un alt punct de plecare sau până la destinația finală a trenului, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere fizic.

(3)   Dacă serviciul feroviar nu mai poate fi continuat, întreprinderile feroviare organizează, cât mai repede posibil, servicii de transport alternative pentru călători.

(4)   La cererea călătorilor, În ceea ce privește călătorii afectați, întreprinderile feroviare certifică se oferă să certifice pe legitimația lor de transport sau prin orice alt mijloc că serviciul feroviar a avut întârziere, a cauzat pierderea unei legături sau a fost anulat, după caz. Această certificare se aplică în legătură cu dispozițiile prevăzute la articolul 17, sub rezerva dovezii de către călătorul care deține un permis de călătorie sau un abonament că a călătorit cu serviciul feroviar respectiv. [AM 85]

(5)   La aplicarea alineatelor (1), (2), (3) și (4) , întreprinderea feroviară în cauză acordă o atenție specială nevoilor persoanelor cu handicap, persoanelor cu mobilitate redusă, precum și însoțitorilor acestora și animalelor de asistență certificate . [AM 86]

(6)   Pe lângă obligațiile care le revin întreprinderilor feroviare în temeiul articolului 13a alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE, gestionarul unei gări prin care, pe parcursul unui an, trec cel puțin 10 000 de călători pe zi, în medie, trebuie să se asigure că operațiunile gării, ale întreprinderilor feroviare și ale administratorului de infrastructură sunt coordonate printr-un plan adecvat pentru situații neprevăzute, în vederea pregătirii pentru posibilitatea unei perturbări majore și a unor întârzieri de durată care duc la blocarea în gară a unui număr considerabil de călători. Planul asigură furnizarea unor servicii de asistență și a unor informații adecvate călătorilor blocați, inclusiv în formate accesibile în conformitate cu cerințele de accesibilitate stabilite în Directiva XXX. La cerere, gestionarul de gară pune planul, inclusiv modificările acestuia, la dispoziția organismului național de aplicare a legii sau a oricărui alt organism desemnat de un stat membru. Gestionarii gărilor prin care, pe parcursul unui an, trec mai puțin de 10 000 de călători pe zi, în medie, depun toate eforturile rezonabile pentru coordonarea utilizatorilor gărilor și pentru furnizarea de asistență și de informații călătorilor blocați, în astfel de situații. statele membre, întreprinderile feroviare, gestionarii de gară și administratorii de infrastructură cooperează pentru a se asigura că planurile de urgență menționate la articolul 13a alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE includ cerințe privind accesibilitatea sistemelor de alertă și de informare. [AM 87]

Articolul 19

Dreptul la reparații

În cazul în care o întreprindere feroviară plătește despăgubiri sau își îndeplinește celelalte obligații care îi revin în conformitate cu prezentul regulament, nicio dispoziție din prezentul regulament sau din legislația națională nu poate fi interpretată ca restricționând dreptul acesteia de a solicita despăgubiri pentru costuri de la orice persoană, inclusiv de la părți terțe, în conformitate cu legislația aplicabilă. În special, prezentul regulament nu restricționează în niciun mod dreptul întreprinderii feroviare de a solicita rambursări din partea unei terțe părți cu care are contract și care a contribuit la evenimentul ce a dat naștere obligației de a plăti despăgubiri sau altor obligații. Nicio dispoziție din prezentul regulament nu poate fi interpretată ca restricționând dreptul unei terțe părți, alta decât un călător, cu care o întreprindere feroviară are contract, de a solicita rambursări sau despăgubiri de la întreprinderea feroviară în conformitate cu legislația relevantă aplicabilă. [AM 88]

CAPITOLUL V

PERSOANELE CU HANDICAP ȘI PERSOANELE CU MOBILITATE REDUSĂ

Articolul 20

Dreptul la transport

(1)   Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară, cu implicarea activă a organizațiilor reprezentative ale persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă, instituie sau dispun de reguli de acces nediscriminatorii pentru transportul persoanelor cu handicap și al persoanelor cu mobilitate redusă, inclusiv al persoanelor de asistență ale acestora. Regulile permit însoțirea călătorului de un animal de asistență certificat sau de un însoțitor în mod gratuit dacă mobilitatea independentă nu este posibilă, în conformitate cu orice norme naționale relevante , și asigură că transportul feroviar pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă este imediat, ori de câte ori acest lucru este posibil. [AM 89]

(2)   Rezervările și legitimațiile de transport sunt oferite persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă fără costuri suplimentare. O întreprindere feroviară, un vânzător de legitimații de transport sau un operator de turism nu poate refuza acceptarea unei rezervări sau eliberarea unei legitimații de transport pentru o persoană cu handicap sau o persoană cu mobilitate redusă și nu poate cere ca o astfel de persoană să fie însoțită de o altă persoană decât în cazul în care acest lucru este absolut necesar în vederea respectării regulilor de acces menționate la alineatul (1).

Articolul 20a

Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară asigură faptul că, atunci când respectă STI pentru persoanele cu mobilitate redusă, gara, peroanele, materialul rulant și alte amenajări sunt accesibile persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă. [AM 90]

Articolul 21

Informarea persoanelor cu handicap și a persoanelor cu mobilitate redusă

(1)   La cerere, gestionarul de gară, întreprinderea feroviară, vânzătorul de legitimații de transport sau operatorul de turism furnizează persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă informații, inclusiv în formate accesibile în conformitate cu cerințele de accesibilitate stabilite în Regulamentul (UE) nr. 454/2011 și în Directiva XXX și în Regulamentul (UE) nr. 1300/2014 , privind accesibilitatea gării și a facilităților asociate, precum și a serviciilor feroviare și condițiile de acces la materialul rulant în conformitate cu regulile de acces menționate la articolul 20 alineatul (1) și vor informa persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă cu privire la facilitățile oferite la bord. [AM 91]

(2)   Atunci când o întreprindere feroviară, un vânzător de legitimații de transport sau un operator de turism exercită derogarea prevăzută la articolul 20 alineatul (2), acesta/aceasta informează în scris, la cerere, persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă în cauză asupra motivelor acestei derogări, în decurs de cinci zile lucrătoare de la refuzul rezervării sau al emiterii legitimației de transport sau de la impunerea condiției de a fi însoțită. Întreprinderea feroviară, vânzătorul de legitimații de transport sau operatorul de turism depun eforturi rezonabile pentru a propune propun persoanei în cauză o opțiune de transport alternativă, ținând seama de necesitățile de accesibilitate ale acesteia. [AM 92]

Articolul 22

Asistența în gări

(1)   La plecarea unei persoane cu handicap sau a unei persoane cu mobilitate redusă dintr-o gară dotată cu personal sau în timpul tranzitului prin aceasta sau la sosirea în gară a unei asemenea persoane, gestionarul de gară, întreprinderea feroviară sau ambii furnizează asistența gratuită necesară pentru ca acea persoană să poată urca în sau coborî din trenul pentru care a cumpărat legitimația de transport, fără a aduce atingere regulilor de acces menționate la articolul 20 alineatul (1). Rezervarea asistenței se face întotdeauna fără costuri suplimentare, indiferent de canalul de comunicare utilizat. [AM 93]

(2)   În lipsa personalului însoțitor la bordul trenului sau a personalului într-o gară, întreprinderile feroviare și gestionarii de gară depun toate eforturile rezonabile pentru a asigura accesul persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă la transportul feroviar , în conformitate cu cerințele privind accesibilitatea prevăzute în Directiva XXX [Actul european privind accesibilitatea] și în Regulamentul (UE) nr. 454/2011. [AM 94]

(3)   În gările nedotate cu personal, întreprinderile feroviare și gestionarii de gară asigură afișarea de informații care să fie disponibile cu ușurință, inclusiv în formate accesibile conform cerințelor de accesibilitate stabilite în Directiva XXX și în Regulamentul (UE) nr. 1300/2014 , în conformitate cu regulile de acces prevăzute la articolul 20 alineatul (1), cu privire la cea mai apropiată gară dotată cu personal și la asistența acordată în mod direct pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă. [AM 95]

(4)   Asistența este disponibilă în gări în orice moment în care sunt exploatate servicii feroviare. [AM 96]

Articolul 23

Asistența la bord

(1)   Fără a aduce atingere regulilor de acces, așa cum sunt menționate la articolul 20 alineatul (1), întreprinderile feroviare asigură persoanelor cu handicap sau persoanelor cu mobilitate redusă asistență gratuită la bordul unui tren, precum și la îmbarcarea în tren și debarcarea din acesta.

(2)   În lipsa personalului însoțitor la bordul trenului, întreprinderile feroviare depun eforturi rezonabile pentru a asigura asigură, totuși, accesul persoanelor cu handicap și al persoanelor cu mobilitate redusă la transportul feroviar. [AM 97]

(3)   În sensul prezentului articol, asistența la bord înseamnă toate eforturile rezonabile de a oferi Trebuie să se ofere asistență unei persoane cu handicap sau unei persoane cu mobilitate redusă cu scopul de a permite acestei persoane accesul la bordul trenului la servicii identice cu cele de care beneficiază ceilalți călători, în cazul în care mobilitatea persoanei este redusă în asemenea măsură încât nu îi permite accesul în mod independent și sigur la aceste servicii. [AM 98]

(4)   Asistența este disponibilă la bordul trenurilor în orice moment în care sunt exploatate servicii feroviare. [AM 99]

Articolul 24

Condițiile în care se asigură asistența

Întreprinderile feroviare, gestionarii de gară, vânzătorii de legitimații de transport și operatorii de turism cooperează pentru a asigura asistență gratuită persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă în sensul articolelor 20 și 21, în conformitate cu următoarele puncte: [AM 100]

(a)

asistența în gări este asigurată în timpul orarului de funcționare a serviciilor feroviare cu condiția ca întreprinderea feroviară, gestionarul de gară, vânzătorul de legitimații de transport sau operatorul de turism de la care a fost achiziționată legitimația de transport să fie informat asupra nevoilor de asistență ale persoanei cu cel puțin 12 ore cu cel puțin 48 de ore înainte ca asistența să fie necesară. În gările în care traficul zilnic depășește 10 000 de călători pe zi, nu este necesară o notificare prealabilă, însă persoana care are nevoie de asistență trebuie să fie în gara respectivă cu cel puțin 30 de minute înainte de plecarea trenului. În gările în care traficul zilnic este între 2 000 și 10 000 de călători pe zi, termenul prevăzut pentru această notificare este redus la maximum trei ore. În cazul în care o legitimație de transport sau un abonament permite efectuarea mai multor călătorii, o singură notificare este suficientă, cu condiția să fie furnizate informații adecvate cu privire la orarele călătoriilor ulterioare. Aceste notificări sunt înaintate tuturor celorlalte întreprinderi feroviare și celorlalți gestionari de gară implicați în călătoria persoanei respective; [AM 101]

(b)

întreprinderile feroviare, gestionarii de gară, vânzătorii de legitimații de transport și operatorii de turism iau toate măsurile necesare pentru recepția notificărilor;

(c)

dacă nu se efectuează nici o notificare în conformitate cu litera (a), întreprinderea feroviară și gestionarul de gară depun toate eforturile rezonabile pentru asigurarea asistenței necesare astfel încât persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă să poată călători;

(d)

fără a aduce atingere competențelor altor entități cu privire la zonele situate în afara incintei gării, gestionarul de gară sau orice altă persoană autorizată desemnează puncte, în incinta gării și în afara acesteia, unde persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă își pot face cunoscută sosirea în gară și pot cere asistență dacă este nevoie;

(e)

asistența se acordă cu condiția ca persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă să se prezinte personal la punctul desemnat la ora indicată în prealabil de către întreprinderea feroviară sau de către gestionarul gării care acordă asistență. Orice oră indicată nu trebuie să preceadă cu mai mult de 60 de minute ora de plecare publicată sau ora la care toți călătorii sunt rugați să se prezinte. Dacă nu este indicată o oră la care persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă trebuie să se prezinte, aceasta se prezintă cu cel puțin 30 de minute înainte de ora de plecare publicată sau înainte de ora la care toți călătorii sunt rugați să se prezinte. [AM 102]

Articolul 25

Despăgubirea pentru echipamentul de mobilitate, alte echipamente specifice sau dispozitive de asistare

(1)   În cazul în care întreprinderile feroviare și gestionarii de gară cauzează pierderea sau avarierea fotoliilor rulante, a altor echipamente de mobilitate sau dispozitive de asistare, precum și a animalelor de asistență certificate a câinilor de asistență folosiți de persoanele cu handicap sau de persoanele cu mobilitate redusă, ei sunt răspunzători și plătesc despăgubiri pentru pierderea sau avarierea respectivă cât mai rapid posibil . [AM 103]

(2)   Despăgubirile menționate la alineatul (1) se plătesc în timp util și trebuie să fie sunt egale cu costul integral al înlocuirii , bazat pe valoarea actuală, sau cu costul integral legat de repararea scaunelor cu rotile, a sau reparări echipamentelor sau dispozitivelor care au fost pierdute sau avariate ori de pierderea animalelor de asistență certificate sau de rănirile suferite de acestea. Despăgubirile acoperă, de asemenea, costul înlocuirii temporare în caz de reparații, dacă aceste costuri sunt suportate de călător . [AM 104]

(3)   Atunci când este necesar, întreprinderile feroviare și gestionarii de gară depun toate eforturile rezonabile pentru a furniza rapid înlocuitori temporari pentru echipamentele specifice sau dispozitivele de asistare care, dacă este posibil, prezintă caracteristici tehnice și funcționale echivalente cu cele ale echipamentelor sau dispozitivelor care au fost pierdute sau avariate. Persoana cu handicap sau cu mobilitate redusă poate păstra echipamentul sau dispozitivul înlocuitor temporar până când despăgubirea menționată la alineatele (1) și (2) a fost plătită.

Articolul 26

Formarea personalului

Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară:

(a)

se asigură că toți membrii personalului, inclusiv cei angajați de orice altă parte prestatară, care furnizează asistență directă persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă, beneficiază de formare privind handicapurile, pentru a ști știu cum să satisfacă necesitățile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă, inclusiv ale celor cu deficiențe mentale sau intelectuale; [AM 105]

(b)

oferă programe de formare pentru conștientizarea necesităților persoanelor cu handicap la nivelul întregului personal care activează în gară și care lucrează direct cu publicul călător;

(c)

se asigură că, imediat după recrutare, toți angajații noi care vor avea contact direct cu călătorii primesc o introducere privind aspectele legate de handicap pentru călători și întreprinderea feroviară și că angajații care acordă asistență directă călătorilor cu mobilitate redusă beneficiază de formare privind handicapurile și participă la cursuri de formare regulate pentru împrospătarea cunoștințelor. beneficiază de formare privind handicapurile și că personalul participă la cursuri de formare regulate pentru împrospătarea cunoștințelor; [AM 106]

(d)

poate accepta acceptă, la cerere, participarea la programele de formare a angajaților cu handicap și are în vedere participarea , a călătorilor cu handicap și cu mobilitate redusă și/sau a organizațiilor care îi reprezintă ; [AM 107]

CAPITOLUL VI

SECURITATEA, PLÂNGERILE ȘI CALITATEA SERVICIILOR

Articolul 27

Securitatea personală a călătorilor

În acord cu autoritățile publice, întreprinderile feroviare, gestionarii de infrastructură și gestionarii de gară iau măsurile corespunzătoare în domeniile lor de competență și le adaptează în funcție de nivelul de securitate definit de autoritățile publice pentru asigurarea securității personale a călătorilor în gări și la bordul trenurilor și pentru gestionarea riscurilor. Aceștia cooperează și schimbă informații în legătură cu cele mai bune practici privind prevenirea actelor care sunt susceptibile să deterioreze nivelul de securitate.

Articolul 28

Plângeri

(1)   Toate întreprinderile feroviare și toți vânzătorii de legitimații de transport, gestionarii de gară și administratorii de infrastructură din gări prin care, pe parcursul unui an, trec peste 10 000 de călători pe zi, în medie, instituie fiecare câte un sistem de tratare a plângerilor referitoare la drepturile și obligațiile stipulate în prezentul regulament în domeniul lor de competență respectiv . Ei fac cunoscute călătorilor datele lor de contact, precum și limba sau limbile de lucru. Călătorii trebuie să fie capabili să depună reclamații în limba (limbile) oficială (oficiale) a (ale) statului membru în care își are sediul întreprinderea feroviară, vânzătorul de bilete și gestionarul de gară și, în orice caz, în limba engleză. [AM 108]

(2)   Călătorii pot depune plângere la oricare dintre întreprinderile feroviare, vânzătorii de legitimații de transport sau gestionarii de gară , gestionarii de gară sau administratorii de infrastructură implicați. Plângerile se depun în termen de șase luni de la incidentul care face obiectul plângerii. În termen de o lună de la primirea plângerii, destinatarul dă un răspuns motivat sau, în situații justificate, informează călătorii că vor primi un răspuns la ce dată poate fi așteptat răspunsul, în decursul unei perioade mai mici de trei luni de la data primirii plângerii. Întreprinderile feroviare, vânzătorii de legitimații de transport, gestionarii de gară și administratorii de infrastructură păstrează datele referitoare la incident care sunt necesare pentru evaluarea plângerii timp de doi ani și, la cerere, le pun la dispoziția organismelor naționale de aplicare a legii. [AM 109]

(3)   Detaliile referitoare la procedura de tratare a plângerilor sunt disponibile cu ușurință călătorilor și accesibile persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă. Aceste informații sunt disponibile la cerere, în limba (limbile) oficială (oficiale) a (ale) statului membru în care este stabilită întreprinderea feroviară. [AM 110]

(4)   Întreprinderea feroviară publică în raportul anual menționat la articolul 29 numărul și categoriile plângerilor primite, ale plângerilor tratate, timpul de răspuns și eventualele acțiuni de îmbunătățire întreprinse.

(4a)     Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc un formular standardizat de plângere la nivelul Uniunii, pe care călătorii îl pot utiliza pentru a solicita despăgubiri în conformitate cu prezentul regulament. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 37a alineatul (2). [AM 111]

Articolul 29

Standardele de calitate a serviciilor

(1)   Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară stabilesc standarde de calitate a serviciilor și pun în aplicare un sistem de management al calității pentru menținerea calității serviciilor . Standardele de calitate a serviciilor acoperă cel puțin punctele enumerate în anexa III.

(2)   Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară își evaluează propria performanță în conformitate cu standardele de calitate a serviciilor. Întreprinderile feroviare publică în fiecare an, împreună cu raportul lor anual, un raport privind performanța lor în materie de calitate a serviciilor. Întreprinderile feroviare publică rapoartele privind performanța lor în materie de calitate a serviciilor pe site-ul lor web . De asemenea, aceste rapoarte sunt făcute publice și pe site-ul web al Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate .

(2a)     Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară cooperează în mod activ cu organizațiile ce reprezintă persoanele cu handicap, pentru a îmbunătăți calitatea accesibilității serviciilor de transport. [AM 112]

CAPITOLUL VII

INFORMAREA ȘI APLICAREA LEGII

Articolul 30

Informarea pasagerilor cu privire la drepturile lor

(1)   Atunci când vând legitimații de transport pe calea ferată, întreprinderile feroviare, gestionarii de gară, vânzătorii de legitimații de transport și operatorii de turism informează călătorii cu privire la drepturile și obligațiile care le revin în conformitate cu prezentul regulament. Pentru a respecta această cerință de informare, ei pot utiliza un rezumat al prevederilor prezentului regulament, pregătit de Comisie în toate limbile oficiale ale Uniunii și pus la dispoziția lor . În plus, ei includ o notificare pe legitimația de transport furnizează informații , fie pe hârtie, fie în format electronic sau prin orice alte mijloace, inclusiv în formate accesibile pentru persoanele cu handicap și pentru persoanele cu mobilitate redusă în conformitate cu cerințele stabilite în Directiva XXX . Această notificare precizează Regulamentul (UE) nr. 1300/2014, care precizează de unde pot fi obținute informațiile respective în caz de anulare, de pierdere a legăturii sau de întârziere de durată. [AM 113]

(2)   Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară informează călătorii în mod corespunzător, inclusiv în formate accesibile în conformitate cu cerințele de accesibilitate stabilite în Directiva XXX Regulamentul (UE) nr. 1300/2014 , în gară sau , la bordul trenului și pe site-ul lor web , cu privire la drepturile și obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament și la datele de contact ale organismului sau organismelor desemnate de statele membre în conformitate cu articolul 31. [AM 114]

Articolul 31

Desemnarea organismelor naționale de aplicare a legii

Fiecare stat membru desemnează unul sau mai multe organisme responsabile pentru aplicarea prezentului regulament. Fiecare organism adoptă măsurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor călătorilor.

Fiecare organism este independent, în ceea ce privește organizarea, deciziile de finanțare, structura juridică și luarea de decizii, de orice gestionar de infrastructură, organism de tarifare, organism de alocare sau întreprindere feroviară.

Statele membre informează Comisia în legătură cu organismul sau organismele desemnate în conformitate cu prezentul articol și în legătură cu responsabilitățile lor respective și publică aceste informații în locuri adecvate pe site-urile lor web . [AM 115]

Articolul 32

Sarcini de aplicare a legii

(1)   Organismele naționale de aplicare a legii monitorizează îndeaproape respectarea prezentului regulament și iau măsurile necesare pentru a se asigura că drepturile călătorilor sunt respectate. În acest scop, întreprinderile feroviare, gestionarii de gară și administratorii de infrastructură pun la dispoziția acestor organisme, la cerere, documentele și informațiile relevante , fără întârziere și, în orice caz, în termen de o lună . În îndeplinirea sarcinilor care le revin, organismele respective țin seama de informațiile care le sunt comunicate de organismul desemnat, în temeiul articolului 33, pentru tratarea plângerilor, dacă acesta este un organism diferit. Ele pot de asemenea hotărî acțiuni de aplicare a legii în funcție de plângerile individuale transmise de acest organism. Statele membre se asigură că organismele naționale de aplicare a legii și de tratare a plângerilor dispun de suficiente competențe și resurse pentru aplicarea într-o manieră adecvată și eficace a plângerilor individuale primite de la călători în temeiul prezentului regulament. [AM 116]

(2)   Organismele naționale de aplicare a legii publică statistici cu privire la activitatea lor, inclusiv cu privire la sancțiunile aplicate, în fiecare an, cel târziu până la sfârșitul lunii aprilie a următorului an calendaristic în fiecare an rapoarte cu statistici pe site-urile lor web, în care sunt detaliate numărul și tipul plângerilor primite, precum și rezultatul acțiunilor de aplicare a legii, inclusiv sancțiunile aplicate . Acest lucru se face în fiecare an, cel târziu la data de 1 aprilie a anului următor . De asemenea, aceste rapoarte sunt făcute publice și pe site-ul web al Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate . [AM 117]

(3)   Întreprinderile feroviare comunică datele lor de contact organismului sau organismelor naționale de aplicare a legii ale statelor membre în care își desfășoară activitatea.

(3a)     Organismele naționale de aplicare a legii, în colaborare cu organismele reprezentative ale persoanelor cu handicap și cu mobilitate redusă, efectuează în mod regulat audituri ale serviciilor de asistență oferite în conformitate cu prezentul regulament și publică rezultatele în formate accesibile și utilizate în mod curent. [AM 118]

Articolul 33

Tratarea plângerilor de către organismele naționale de aplicare a legii

(1)   Fără a aduce atingere drepturilor consumatorilor de a recurge la modalități alternative de reparație în temeiul Directivei 2013/11/UE, după ce s-a plâns fără succes întreprinderii feroviare, vânzătorului de legitimații de transport, gestionarului de gară sau administratorului de infrastructură în temeiul articolului 28, călătorul poate adresa o plângere unui organism de aplicare a legii. Organismele de aplicare a legii îi informează pe reclamanți cu privire la dreptul lor de a se adresa unor organisme de soluționare alternativă a litigiilor pentru a solicita reparații individuale. Statele membre se asigură că organismele de aplicare a legii sau de tratare a plângerilor sunt recunoscute în scopurile sistemelor alternative de reparații în temeiul Directivei 2013/11/UE și că, atunci când călătorii solicită reparații alternative, întreprinderea feroviară, vânzătorul de legitimații de transport, gestionarul de gară sau administratorul de infrastructură în cauză este obligat să participe, iar rezultatul generează obligații pentru aceștia și le este opozabil [AM 119]

(2)   Orice călător poate adresa o plângere organismului național de aplicare a legii sau oricărui alt organism desemnat de un stat membru în acest sens, în legătură cu o presupusă încălcare a prezentului regulament. Plângerile pot fi formulate și de către organizații care reprezintă grupuri de călători. [AM 120]

(3)   Organismul în cauză confirmă primirea plângerii în termen de două săptămâni de la primirea acesteia. Procedura de tratare a plângerilor durează maximum trei luni. Pentru cazurile complexe și la discreția organismului, acesta poate prelungi perioada la șase luni. Într-un astfel de caz, organismul informează călătorul sau organizația ce reprezintă călătorii cu privire la motivele prelungirii și la durata preconizată necesară pentru finalizarea procedurii. Doar cazurile care implică acțiuni în justiție pot dura mai mult de șase luni. Dacă organismul este de asemenea un organism de soluționare alternativă a litigiilor în sensul Directivei 2013/11/UE, termenele stabilite în directiva respectivă prevalează și se poate pune la dispoziție utilizarea soluționării online a litigiilor, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 524/2013, cu acordul tuturor părților implicate . [AM 121]

Procedura de tratare a plângerilor este făcută accesibilă pentru persoanele cu handicap și pentru persoanele cu mobilitate redusă.

(4)   Plângerile călătorilor referitoare la un incident care implică o întreprindere feroviară sunt tratate de organismul național de aplicare a legii al statului membru care a acordat licența întreprinderii respective.

(5)   În cazul în care o plângere se referă la presupuse încălcări comise de gestionarii de gară sau de administratorii de infrastructură, organismul național de aplicare a legii este cel al statului membru pe teritoriul căruia s-a produs incidentul.

(6)   În cadrul cooperării în conformitate cu articolul 34, organismele naționale de aplicare a legii pot deroga de la alineatul (4) sau (5) atunci când, din motive justificate, în special limba sau reședința, acest lucru este în interesul călătorului.

Articolul 33a

Organismele de conciliere independente

Statele membre înființează organisme de conciliere independente și bine echipate, ușor accesibile și convenabile pentru călători, în caz de conflicte cu întreprinderile feroviare și cu vânzătorii de legitimații de transport în ceea ce privește punerea în aplicare a drepturilor lor. [AM 122]

Articolul 34

Schimbul de informații și cooperarea transfrontalieră între organismele naționale de aplicare a legii

(1)   În cazul în care în temeiul articolelor 31 și 33 se desemnează organisme diferite, trebuie instituite mecanisme de raportare pentru a se asigura schimbul de informații între acestea, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, având ca scop să ajute organismul național de aplicare a legii în îndeplinirea sarcinilor sale de supraveghere și de aplicare a legii și pentru ca organismul de tratare a plângerilor desemnat în temeiul articolului 33 să poată colecta informațiile necesare pentru examinarea fiecărei plângeri în parte.

(2)   Organismele naționale de aplicare a legii fac schimb de informații în ceea ce privește activitatea, principiile și practicile lor decizionale, în scopul coordonării . Comisia le sprijină în această privință.

(3)   Organismele naționale de aplicare a legii urmează procedura stabilită în anexa IV.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 35

Sancțiuni

(1)   Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru asigurarea punerii în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare și includ, însă fără a se limita la acestea, o amendă minimă sau un procent din cifra anuală de afaceri a întreprinderii sau a organizației în cauză, oricare dintre acestea este mai mare . Statele membre notifică aceste norme și măsuri Comisiei și o informează de îndată cu privire la orice modificare ulterioară care le afectează . [AM 123]

(2)   În cadrul cooperării menționate la articolul 34, organismul național de aplicare a legii care este competent în sensul articolului 33 alineatul (4) sau (5) investighează, la cererea organismului național de aplicare a legii care tratează plângerea, încălcarea prezentului regulament identificată de organismul respectiv și, dacă este necesar, impune sancțiuni.

Articolul 36

Delegare de competențe

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 37, pentru:

(i)

a ajusta la inflație valorile financiare menționate la articolul 13;

(ii)

a modifica anexele I, II și III pentru a ține seama de modificările Regulilor uniforme CIV și de evoluțiile tehnologice din acest domeniu.

Articolul 37

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, sub rezerva condițiilor stabilite la prezentul articol.

(2)   Comisiei i se conferă competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 36 pentru o perioadă de cinci ani începând de la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe este prelungită în mod tacit cu perioade de aceeași durată, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe prevăzută la articolul 36 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în respectiva decizie. Ea intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în cuprinsul deciziei respective. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunui act delegat aflat deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia se consultă cu experți desemnați de fiecare state membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și a Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 36 intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul european, nici Consiliul nu au exprimat nicio obiecție în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea perioadei respective, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu au nicio obiecție. Perioada respectivă se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 37a

Procedura comitetului

(1)     Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)     În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. [AM 124]

Articolul 38

Raport

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la punerea în aplicare și rezultatele prezentului regulament în termen de … [la cinci ani de la adoptarea prezentului regulament] .

Raportul se bazează pe informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu prezentul regulament. În cazul în care este necesar, raportul este însoțit de propuneri adecvate.

Articolul 39

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Articolul 40

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele


(1)  JO C 197, 8.6.2018, p. 66.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (JO L 315, 3.12.2007, p. 14).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 454/2011 al Comisiei din 5 mai 2011 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul „aplicații telematice pentru serviciile de călători” al sistemului feroviar transeuropean (JO L 123, 12.5.2011, p. 11).

(4)   Regulamentul (UE) nr. 1300/2014 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind specificațiile tehnice de interoperabilitate referitoare la accesibilitatea sistemului feroviar al Uniunii pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă (JO L 356, 12.12.2014, p. 110).

(5)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

(6)   Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 63).

(7)   Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 1).

(8)   Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 345, 27.12.2017, p. 1).

(9)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(10)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(11)   Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(12)  Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (JO L 343, 14.12.2012, p. 32).

(13)  Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului (JO L 326, 11.12.2015, p. 1).

(14)  Directiva XXX de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor („Actul european privind accesibilitatea”) (JO L X, X.X.XXXX, p. X).

(15)   Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO L 315, 3.12.2007, p. 1)

(16)  Regulamentul delegat (UE) 2017/1926 al Comisiei din 31 mai 2017 de completare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește furnizarea la nivelul UE a unor servicii de informare cu privire la călătoriile multimodale (JO L 272, 21.10.2017, p. 1).

ANEXE

 

ANEXA I

Extras din Regulile uniforme privind Contractul de transport internațional feroviar de călători și bagaje (CIV)

Apendicele A

la Convenția privind transporturile internaționale feroviare (COTIF) din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată de Protocolul de modificare a Convenției privind transporturile internaționale feroviare din 3 iunie 1999

TITLUL II

ÎNCHEIEREA ȘI EXECUTAREA CONTRACTULUI DE TRANSPORT

Articolul 6

Contractul de transport

(1)   Prin contractul de transport, operatorul de transport se angajează să transporte la locul de destinație călătorul, precum și, dacă este cazul, bagaje și vehicule, și să livreze bagajele și vehiculele la locul de destinație.

(2)   Contractul de transport trebuie să fie confirmat prin una sau mai multe legitimații de transport eliberate călătorului. Cu toate acestea, sub rezerva articolului 9, absența, neregularitatea sau pierderea legitimației de transport nu afectează existența sau validitatea contractului, care rămâne sub incidența prezentelor Reguli uniforme.

(3)   Legitimația de transport confirmă, până la proba contrarie, încheierea și conținutul contractului de transport.

Articolul 7

Legitimația de transport

(1)   Condițiile generale de transport stabilesc forma și conținutul legitimațiilor de transport, precum și limba și caracterele în care trebuie tipărite și completate.

(2)   Pe legitimația de transport trebuie menționate cel puțin:

(a)

operatorul sau operatorii de transport;

(b)

o declarație conform căreia transportul respectă, în pofida oricărei clauze contrare, prezentele Reguli uniforme; aceasta se poate indica prin acronimul CIV;

(c)

orice altă indicație care este necesară pentru a dovedi încheierea și conținutul contractului de transport și care permite călătorului să beneficieze de drepturile ce decurg din prezentul contract.

(3)   Călătorul trebuie să se asigure, la primirea legitimației de transport, că aceasta a fost completată potrivit indicațiilor sale.

(4)   Legitimația de transport este transferabilă dacă nu este nominală și dacă nu a fost începută călătoria.

(5)   Legitimația de transport poate fi emisă sub formă de înregistrare electronică de date, care poate fi transformată în caractere scrise lizibile. Procedurile folosite pentru înregistrarea și pentru tratarea datelor trebuie să fie echivalente din punct de vedere funcțional, în special în ceea ce privește puterea doveditoare a legitimației de transport reprezentate prin aceste date.

Articolul 8

Plata și rambursarea prețului transportului

(1)   Sub rezerva unei convenții contrare între călător și operatorul de transport, prețul transportului se plătește în avans.

(2)   Condițiile generale de transport stabilesc condițiile de rambursare ale prețului transportului.

Articolul 9

Dreptul la transport. Excluderea de la transport

(1)   Încă de la începerea călătoriei, călătorul trebuie să dețină o legitimație de transport valabilă și să o prezinte cu ocazia controlului legitimațiilor de transport. Condițiile generale de transport pot prevedea:

(a)

că un călător care nu prezintă o legitimație de transport valabilă trebuie să plătească, în afara prețului transportului, o suprataxă;

(b)

că un călător care refuză să facă plata imediată a prețului transportului sau a suprataxei poate fi exclus de la transport;

(c)

dacă și în ce condiții are loc rambursarea suprataxei.

(2)   Condițiile generale de transport pot prevedea că acei călători care:

(a)

prezintă un pericol pentru siguranța și buna funcționare a operațiunilor sau pentru siguranța celorlalți călători,

(b)

îi incomodează pe ceilalți călători de manieră intolerabilă

sunt excluși de la transport sau li se poate cere să-și întrerupă călătoria și că aceste persoane nu au dreptul la rambursarea prețului transportului, nici a prețului pe care l-au plătit pentru transportul bagajelor lor înregistrate.

Articolul 10

Îndeplinirea formalităților administrative

Călătorul trebuie să se conformeze formalităților solicitate de autoritățile vamale sau de alte autorități administrative.

Articolul 11

Anularea sau întârzierea trenurilor. Pierderea legăturii

Operatorul de transport trebuie, dacă este necesar, să certifice pe legitimația de transport că trenul a fost anulat sau că s-a pierdut legătura.

TITLUL III

TRANSPORTUL DE BAGAJE DE MÂNĂ, ANIMALE, BAGAJE ÎNREGISTRATE ȘI VEHICULE

Capitolul I

Dispoziții comune

Articolul 12

Obiectele și animalele admise

(1)   Călătorul poate lua cu el obiecte ușor de purtat (bagaje de mână) precum și animale vii, în conformitate cu Condițiile generale de transport. În plus, călătorul poate lua cu el obiecte incomode, în conformitate cu dispozițiile specifice conținute în Condițiile generale de transport. Nu sunt admise ca bagaje de mână obiectele și animalele care pot deranja sau incomoda călătorii sau pot provoca o daună.

(2)   Călătorii pot expedia, sub formă de bagaje înregistrate, obiecte și animale, în conformitate cu Condițiile generale de transport.

(3)   Operatorul de transport poate admite transportul de vehicule cu ocazia transportului de călători, în conformitate cu dispozițiile specifice conținute în Condițiile generale de transport.

(4)   Transportul mărfurilor periculoase sub formă de bagaje de mână, bagaje înregistrate, precum și în sau pe vehicule care, în conformitate cu prezentul titlu, sunt transportate pe calea ferată, trebuie să respecte Regulamentul privind transportul de mărfuri periculoase pe căile ferate (RID).

Articolul 13

Verificarea

(1)   În cazul în care există motive întemeiate pentru a suspecta nerespectarea condițiilor de transport, operatorul de transport are dreptul să verifice dacă obiectele (bagaje de mână, bagaje înregistrate, vehicule, inclusiv încărcătura acestora) și animalele transportate sunt conforme condițiilor de transport, cu condiția ca actele cu putere de lege ale statului în care urmează să aibă loc verificarea să nu o interzică. Călătorul trebuie invitat să asiste la verificare. Dacă acesta din urmă nu se prezintă sau nu poate fi contactat, operatorul de transport trebuie să solicite prezența a doi martori independenți.

(2)   Dacă s-a constatat că nu au fost respectate condițiile de transport, operatorul de transport îi poate cere călătorului să plătească cheltuielile care decurg din verificare.

Articolul 14

Îndeplinirea formalităților administrative

Călătorul trebuie să se conformeze formalităților solicitate de autoritățile vamale sau de alte autorități administrative în cazul în care, în timpul transportului, acesta deține obiecte (bagaje de mână, bagaje înregistrate, vehicule, inclusiv încărcătura acestora) sau animale. Călătorul trebuie să fie prezent în timpul inspectării acestor obiecte, în afara excepțiilor prevăzute de actele cu putere de lege ale fiecărui stat.

Capitolul II

Bagajele de mână și animalele

Articolul 15

Supravegherea

Supravegherea bagajelor de mână și a animalelor ce însoțesc călătorul îi revine acestuia din urmă.

Capitolul III

Bagajele înregistrate

Articolul 16

Expedierea bagajelor înregistrate

(1)   Obligațiile contractuale privind expedierea bagajelor înregistrate trebuie constatate printr-un buletin de bagaje înregistrate emis călătorului.

(2)   Sub rezerva articolului 22, absența, neregularitatea sau pierderea buletinului de bagaje înregistrate nu afectează existența sau validitatea convențiilor referitoare la expedierea bagajelor înregistrate, care rămân sub incidența prezentelor Reguli uniforme.

(3)   Buletinul de bagaje înregistrate face dovada, până la proba contrarie, a înregistrării bagajelor și a condițiilor de transport.

(4)   Până la proba contrarie, se presupune că, atunci când operatorul de transport a preluat bagajele înregistrate, acestea erau în stare aparent bună și că numărul și cantitatea bagajelor corespundeau mențiunilor existente pe buletinul de bagaje înregistrate.

Articolul 17

Buletinul de bagaje înregistrate

(1)   Condițiile generale de transport determină forma și conținutul buletinului de bagaje înregistrate, precum și limba și caracterele în care trebuie tipărit și completat. Articolul 7 alineatul (5) se aplică mutatis mutandis.

(2)   Pe buletinul de bagaje înregistrate trebuie menționate cel puțin:

(a)

operatorul sau operatorii de transport;

(b)

o declarație conform căreia transportul respectă, sub rezerva unei clauze contrare, prezentele Reguli uniforme; aceasta se poate indica prin acronimul CIV;

(c)

orice altă declarație care este necesară pentru a demonstra obligațiile contractuale referitoare la expedierea bagajelor înregistrate și care îi permite călătorului să își exercite drepturile ce decurg din contractul de transport.

(3)   Călătorul trebuie să se asigure, la primirea buletinului de bagaje înregistrate, că acesta a fost completat potrivit indicațiilor sale.

Articolul 18

Înregistrarea și transportul

(1)   Cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în Condițiile generale de transport, înregistrarea bagajelor are loc doar în momentul prezentării unei legitimații de transport valabile cel puțin până la locul de destinație al bagajelor. În celelalte cazuri, înregistrarea se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare, la locul expediției.

(2)   În cazul în care Condițiile generale de transport prevăd că anumite bagaje pot fi admise la transport fără prezentarea unei legitimații de transport, prevederile prezentelor Reguli uniforme care stabilesc drepturile și obligațiile călătorului referitoare la bagajele înregistrate ale acestuia se aplică mutatis mutandis expeditorului bagajelor înregistrate.

(3)   Operatorul de transport poate expedia bagajele înregistrate cu un alt tren sau un alt mijloc de transport și pe un alt itinerar decât cel utilizat de călător.

Articolul 19

Plata taxelor pentru transportul de bagaje înregistrate

Sub rezerva unei convenții contrare între călător și operatorul de transport, taxa pentru transportul bagajelor înregistrate trebuie plătită în momentul înregistrării.

Articolul 20

Marcarea bagajelor înregistrate

Călătorul trebuie să indice pe fiecare bagaj înregistrat, într-un loc vizibil, într-un mod suficient de durabil și lizibil:

(a)

numele și adresa sa;

(b)

locul de destinație.

Articolul 21

Dreptul de a dispune de bagajele înregistrate

(1)   Dacă circumstanțele o permit și dacă formalitățile vamale sau cerințele altor autorități administrative nu sunt contrare, călătorul poate solicita returnarea bagajelor la locul de expediere în schimbul predării buletinului de bagaje înregistrate și, în cazul în care aceasta este prevăzută de Condițiile generale de transport, la prezentarea legitimației de transport.

(2)   Condițiile generale de transport pot conține alte prevederi referitoare la dreptul de a dispune de bagajele înregistrate, în special modificări ale locului de destinație și eventuale consecințe financiare ce trebuie suportate de către călător.

Articolul 22

Livrarea

(1)   Bagajele înregistrate sunt livrate în schimbul predării buletinului de bagaje înregistrate și, dacă este cazul, în schimbul plății sumelor ce trebuie achitate în momentul expedierii.

Operatorul de transport are dreptul, fără a fi obligat, de a verifica dacă deținătorul buletinului are dreptul de a prelua livrarea.

(2)   Următoarele cazuri sunt echivalente livrării către deținătorul buletinului de bagaje înregistrate dacă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la locul de destinație:

(a)

bagajele au fost predate autorităților vamale competente, la sediile sau depozitele acestora, dacă acestea nu se află sub supravegherea operatorului de transport;

(b)

animalele vii au fost încredințate unor părți terțe.

(3)   Deținătorul buletinului de bagaje înregistrate poate solicita livrarea bagajelor la locul de destinație de îndată ce a expirat timpul convenit și, dacă este cazul, timpul necesar operațiilor efectuate de autoritățile vamale sau de alte autorități administrative .

(4)   În absența predării buletinului de bagaje înregistrate, operatorul de transport este obligat să livreze bagajele doar persoanei care își demonstrează acest drept; dacă dovada oferită pare insuficientă, operatorul de transport poate pretinde o garanție.

(5)   Bagajele sunt livrate la locul de destinație pentru care au fost înregistrate.

(6)   Deținătorul buletinului de bagaje înregistrate căruia nu i-au fost livrate bagajele poate cere, în conformitate cu alineatul (3), certificarea pe buletin a datei și orei la care a solicitat livrarea.

(7)   Persoana îndreptățită poate să refuze acceptarea bagajelor, dacă operatorul de transport nu dă curs solicitării sale de a efectua o verificare a bagajelor înregistrate în vederea constatării unor presupuse prejudicii.

(8)   În toate celelalte cazuri, livrarea bagajelor se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare la locul destinației.

Capitolul IV

Vehiculele

Articolul 23

Condițiile de transport

Dispozițiile specifice care reglementează transportul vehiculelor, prevăzute în Condițiile generale de transport, determină în special condițiile care reglementează acceptarea transportului, înregistrarea, încărcarea și transportul, descărcarea și livrarea, precum și obligațiile călătorului.

Articolul 24

Buletinul de transport

(1)   Obligațiile contractuale privind transportul vehiculelor trebuie stabilite printr-un buletin de transport emis călătorului. Buletinul de transport poate fi inclus în legitimația de transport a călătorului.

(2)   Dispozițiile specifice care reglementează transportul vehiculelor, cuprinse în Condițiile generale de transport, determină forma și conținutul buletinului de transport, precum și limba și caracterele în care este tipărit și completat. Articolul 7 alineatul (5) se aplică mutatis mutandis.

(3)   Pe buletinul de transport trebuie menționate cel puțin:

(a)

operatorul sau operatorii de transport;

(b)

o declarație conform căreia transportul respectă, sub rezerva unei clauze contrare, prezentele Reguli uniforme; aceasta se poate indica prin acronimul CIV;

(c)

orice altă declarație care este necesară pentru a demonstra obligațiile contractuale referitoare la transportul vehiculelor și care îi permite călătorului să își exercite drepturile ce decurg din contractul de transport.

(4)   Călătorul trebuie să se asigure, la primirea buletinului de transport, că acesta a fost completat potrivit indicațiilor sale.

Articolul 25

Dreptul aplicabil

Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, dispozițiile capitolului III referitoare la transportul de bagaje se aplică și vehiculelor.

TITLUL IV

RĂSPUNDEREA OPERATORILOR DE TRANSPORT

Capitolul I

Răspunderea în caz de deces sau de vătămare corporală a călătorilor

Articolul 26

Baza răspunderii

(1)   Operatorul de transport este răspunzător pentru paguba sau prejudiciul rezultate din decesul, vătămarea corporală sau orice alt prejudiciu adus integrității fizice sau psihice a călătorului, cauzat printr-un accident survenit în timpul exploatării feroviare și în timp ce călătorul fie se află în vehiculele feroviare, fie urcă sau coboară din acestea, indiferent de infrastructura feroviară utilizată.

(2)   Operatorul de transport este exonerat de această răspundere

(a)

dacă accidentul a fost cauzat de circumstanțe independente de exploatarea feroviară pe care operatorul de transport, în ciuda diligențelor cerute de circumstanțele specifice ale cazului în speță, nu le putea evita și pe ale căror consecințe nu le putea preîntâmpina;

(b)

în măsura în care accidentul este din culpa călătorului;

(c)

dacă accidentul este cauzat de comportamentul unui terț pe care operatorul de transport, în ciuda diligențelor cerute de circumstanțele specifice ale cazului în speță, nu îl putea evita și pe ale cărui consecințe nu le putea preîntâmpina; o altă întreprindere care utilizează aceeași infrastructură feroviară nu este considerată un terț; nu se aduce atingere dreptului de regres.

(3)   Dacă accidentul este cauzat de comportamentul unui terț și dacă, în ciuda acestui fapt, operatorul de transport nu este în întregime exonerat de răspunderea sa în conformitate cu alineatul (2) litera (c), operatorul de transport răspunde pe deplin, în limitele prevăzute în prezentele Reguli uniforme, dar fără a aduce atingere dreptului de regres pe care îl poate avea împotriva terțului.

(4)   Prezentele Reguli uniforme nu aduc atingere răspunderii care îi poate reveni operatorului de transport pentru cazurile neprevăzute la alineatul (1).

(5)   În cazul în care un transport reglementat de un contract de transport unic este efectuat de operatori de transport succesivi, este răspunzător, în cazul decesului și al vătămării corporale a călătorilor, operatorul de transport căruia îi revine, prin contractul de transport, prestarea serviciului de transport în cursul căruia a avut loc accidentul. În cazul în care acest serviciu nu a fost prestat de către operatorul de transport, ci de către un operator de transport substituit, cei doi operatori de transport sunt răspunzători atât în mod solidar, cât și individual, în conformitate cu prezentele Reguli uniforme.

Articolul 27

Daune-interese în caz de deces

(1)   În cazul decesului călătorului, daunele-interese cuprind:

(a)

toate cheltuielile necesare efectuate ca urmare a decesului, în special cele legate de transportul corpului și de înmormântare;

(b)

dacă decesul nu a survenit imediat, daunele-interese prevăzute la articolul 28.

(2)   Dacă, prin decesul unui călător, persoanele față de care acesta avea sau ar fi avut în viitor o obligație de întreținere în baza legii sunt lipsite de sprijinul acestuia, persoanele vizate sunt de asemenea despăgubite pentru această pagubă. Dreptul la acțiune în despăgubire al persoanelor cărora călătorul le asigura întreținerea, fără să existe o obligație legală, este reglementat de dreptul intern.

Articolul 28

Daune-interese în caz de vătămare corporală

În caz de vătămare corporală sau de orice alt prejudiciu adus integrității fizice și psihice a călătorului, daunele-interese cuprind:

(a)

toate cheltuielile necesare, în special cele legate de tratament și transport;

(b)

despăgubirea pierderii financiare datorate incapacității de muncă totale sau parțiale sau unui număr sporit de nevoi.

Articolul 29

Despăgubirea pentru alte prejudicii corporale

Legislația națională stabilește dacă și în ce măsură operatorul de transport trebuie să plătească daune-interese pentru alte prejudicii corporale decât cele prevăzute la articolele 27 și 28.

Articolul 30

Forma și suma daunelor-interese în caz de deces și vătămare corporală

(1)   Daunele-interese prevăzute la articolul 27 alineatul (2) și la articolul 28 litera (b) trebuie acordate sub formă de sumă forfetară. Cu toate acestea, dacă legislația națională permite plata unei anuități, daunele-interese vor fi acordate sub această formă în cazul în care călătorul vătămat sau persoanele îndreptățite la care se face referire la articolul 27 alineatul (2) o cer.

(2)   Suma daunelor-interese care trebuie acordate potrivit alineatului (1) se stabilește în conformitate cu legislația națională. Cu toate acestea, în sensul prezentelor Reguli uniforme, limita maximă pe călător este fixată la 175 000 de unități de cont ca sumă forfetară sau ca anuitate corespunzătoare acestei sume, în cazul în care legislația națională prevede o limită maximă inferioară acelei sume.

Articolul 31

Alte moduri de transport

(1)   Sub rezerva alineatului (2), dispozițiile referitoare la răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală a călătorului nu se aplică pierderilor sau pagubelor survenite în timpul transportului care, în conformitate cu contractul de transport, nu era un transport feroviar.

(2)   Cu toate acestea, în cazul în care vehiculele feroviare sunt transportate cu feribotul, dispozițiile referitoare la răspunderea în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor se aplică pierderilor sau pagubelor la care se face referire la articolul 26 alineatul (1) și la articolul 33 alineatul (1), cauzate printr-un accident survenit în timpul exploatării feroviare și în timp ce călătorul fie se află în vehiculele feroviare, fie urcă sau coboară din acestea.

(3)   În cazul în care, ca urmare a unor circumstanțe excepționale, exploatarea feroviară este întreruptă în mod provizoriu, iar călătorii sunt transportați cu un alt mod de transport, operatorul de transport este răspunzător în temeiul prezentelor Reguli uniforme.

Capitolul II

Răspunderea în caz de nerespectare a orarelor

Articolul 32

Răspunderea în caz de anulare, de întârziere a trenurilor sau de pierdere a legăturii

(1)   Operatorul de transport este răspunzător față de călător pentru pierderea sau paguba rezultată din faptul că, din cauza anulării, a întârzierii unui tren sau a pierderii unei legături, călătoria nu poate fi continuată în aceeași zi sau continuarea nu poate fi solicitată în mod rezonabil în aceeași zi, având în vedere circumstanțele date. Daunele-interese cuprind cheltuieli rezonabile de cazare, precum și cheltuieli rezonabile datorate informării persoanelor care îl așteptau pe călător.

(2)   Operatorul de transport este exonerat de această răspundere atunci când anularea, întârzierea sau pierderea legăturii se datorează uneia dintre cauzele următoare:

(a)

circumstanțe independente de exploatarea feroviară pe care operatorul de transport, în ciuda diligențelor cerute de circumstanțele specifice ale cazului în speță, nu le putea evita și pe ale căror consecințe nu le putea preîntâmpina,

(b)

o vină din partea călătorului; sau

(c)

comportamentul unui terț pe care operatorul de transport, în ciuda diligențelor cerute de circumstanțele specifice ale cazului în speță, nu îl putea evita și pe ale cărui consecințe nu le putea preîntâmpina; o altă întreprindere care utilizează aceeași infrastructură feroviară nu este considerată un terț; nu se aduce atingere dreptului de regres.

(3)   Dreptul intern stabilește dacă și în ce măsură operatorul de transport trebuie să plătească daune-interese pentru alte prejudicii decât cele prevăzute la alineatul (1). Prezenta dispoziție nu aduce atingere articolului 44.

Capitolul III

Răspunderea în cazul bagajelor de mână, a animalelor, a bagajelor înregistrate și a vehiculelor

SECȚIUNEA 1

Bagajele de mână și animalele

Articolul 33

Răspunderea

(1)   În caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor, operatorul de transport este de asemenea răspunzător pentru pierderea sau paguba rezultată din pierderea totală sau parțială sau deteriorarea obiectelor pe care călătorul le avea fie asupra sa, fie cu el sub formă de bagaje de mână; aceasta se aplică de asemenea animalelor care îl însoțeau pe călător. Articolul 26 se aplică mutatis mutandis.

(2)   În celelalte cazuri, operatorul de transport nu este răspunzător pentru pierderea totală sau parțială sau deteriorarea obiectelor, a bagajelor de mână sau a animalelor a căror supraveghere era în sarcina călătorului în conformitate cu articolul 15, cu excepția cazului în care această pierdere sau deteriorare este cauzată din vina operatorului de transport. Celelalte articole din titlul IV, cu excepția articolului 51 , și din titlul VI nu se aplică în acest caz.

Articolul 34

Limitarea daunelor-interese în caz de pierdere sau avariere a obiectelor

În cazul în care este răspunzător în temeiul articolului 33 alineatul (1), operatorul de transport trebuie să plătească o despăgubire de până la o limită de 1 400 de unități de cont pentru fiecare călător.

Articolul 35

Exonerarea de răspundere

Operatorul de transport nu este răspunzător față de călător pentru pierderea sau paguba rezultată din faptul că acesta din urmă nu se conformează formalităților impuse de autoritățile vamale sau de alte autorități administrative.

SECȚIUNEA 2

Bagajele înregistrate

Articolul 36

Baza răspunderii

(1)   Operatorul de transport este răspunzător pentru pierderea sau paguba rezultată din pierderea totală sau parțială sau deteriorarea bagajelor înregistrare în intervalul de timp dintre preluarea de către operatorul de transport și livrare, precum și în caz de întârziere la livrare.

(2)   Operatorul de transport este exonerat de această răspundere în măsura în care pierderea, deteriorarea sau întârzierea la livrare a fost cauzată din vina călătorului, de un ordin al acestuia nerezultând dintr-o vină a operatorului de transport, de un viciu propriu al bagajului înregistrat sau de circumstanțe pe care operatorul de transport nu le putea evita și pe ale căror consecințe nu le putea preîntâmpina.

(3)   Operatorul de transport este exonerat de această răspundere în măsura în care pierderea sau paguba rezultă ca urmare a riscurilor speciale inerente ce pot apărea într-una sau mai multe din circumstanțele următoare:

(a)

absența ambalajului sau ambalarea inadecvată;

(b)

natura specială a bagajului;

(c)

expedierea ca bagaje a obiectelor neacceptate la transport.

Articolul 37

Sarcina probei

(1)   Sarcina dovedirii că pierderea, deteriorarea sau întârzierea la livrare s-a datorat uneia din cauzele prevăzute la articolul 36 alineatul (2) incumbă operatorului de transport.

(2)   Dacă operatorul de transport stabilește că, ținând cont de circumstanțele unui caz particular, pierderea sau deteriorarea ar fi putut rezulta din unul sau mai multe din riscurile speciale menționate la articolul 36 alineatul (3), se presupune că ea a rezultat din aceste riscuri. Persoana îndreptățită își păstrează totuși dreptul de a dovedi că pierderea sau deteriorarea nu putea fi atribuită, fie în totalitate, fie parțial, unuia din aceste riscuri.

Articolul 38

Operatorii de transport succesivi

Dacă un transport reglementat de un contract de transport unic este efectuat de mai mulți operatori de transport succesivi, fiecare operator de transport, prin preluarea bagajelor însoțite de buletinul de bagaje înregistrate sau a vehiculului însoțit de buletinul de transport, devine parte la contractul de transport în ceea ce privește expedierea bagajelor sau transportul vehiculelor, în conformitate cu condițiile buletinului de bagaje înregistrate sau a buletinului de transport, și își asumă obligațiile care decurg din acesta. Într-un astfel de caz, fiecare operator de transport răspunde de transport pe întreg parcursul până la livrare.

Articolul 39

Operatorul de transport substituit

(1)   În cazul în care operatorul de transport a încredințat efectuarea transportului, în totalitate sau parțial, unui operator de transport substituit, indiferent dacă, în temeiul contractului de transport, are sau nu dreptul de a face aceasta, operatorul de transport este în continuare răspunzător pentru întregul transport.

(2)   Toate dispozițiile prezentelor Reguli uniforme care reglementează răspunderea operatorului de transport se aplică de asemenea răspunderii operatorului de transport substituit pentru transportul efectuat de acesta din urmă. Articolele 48 și 52 se aplică atunci când este introdusă o acțiune în justiție împotriva agenților sau a oricăror alte persoane ale căror servicii au fost utilizate de către operatorul de transport substituit pentru a efectua transportul.

(3)   Orice convenție specifică prin care operatorul de transport își asumă obligații care nu îi revin în temeiul prezentelor Reguli uniforme sau renunță la unele din drepturile care îi sunt conferite de prezentele Reguli uniforme nu produce efecte asupra operatorului de transport substituit care nu a acceptat convenția respectivă în mod expres și în scris. Indiferent dacă operatorul de transport substituit a acceptat sau nu această convenție, operatorul de transport trebuie să respecte în continuare obligațiile sau renunțările care rezultă dintr-o astfel de convenție specifică.

(4)   Dacă și în măsura în care atât operatorul de transport, cât și operatorul de transport substituit sunt răspunzători, răspunderea lor este solidară.

(5)   Valoarea totală a despăgubirii datorate de operatorul de transport, operatorul de transport substituit, precum și de agenții lor și de alte persoane ale căror servicii sunt utilizate de către aceștia în scopul efectuării transportului nu depășește limitele prevăzute în prezentele Reguli uniforme.

(6)   Prezentul articol nu aduce atingere drepturilor de regres care pot exista între operatorul de transport și operatorul de transport substituit.

Articolul 40

Prezumția de pierdere

(1)   Persoana îndreptățită poate, fără a fi obligată să furnizeze dovezi suplimentare, să considere pierdut un bagaj dacă acesta nu a fost livrat sau pus la dispoziția sa în termen de 14 zile de la cererea de livrare prezentată conform articolului 22 alineatul (3).

(2)   Dacă un bagaj considerat pierdut este recuperat în decurs de un an de la data cererii de livrare, operatorul de transport trebuie să informeze persoana îndreptățită dacă adresa acesteia este cunoscută sau poate fi aflată.

(3)   Persoana îndreptățită poate solicita, în termen de treizeci de zile de la primirea avizului la menționat la alineatul (2), să îi fie livrat bagajul. În acest caz, persoana îndreptățită trebuie să plătească cheltuielile aferente transportului bagajului de la locul de expediție până la locul unde se efectuează livrarea și să restituie despăgubirea primită, din care se rețin, dacă este cazul, cheltuielile incluse în aceasta. Cu toate acestea, își păstrează drepturile de a pretinde despăgubire pentru întârzierea livrării, prevăzute la articolul 43.

(4)   Dacă bagajul recuperat nu a fost revendicat în termenul prevăzut la alineatul (3) sau dacă este recuperat la mai mult de un an de la cererea de livrare, operatorul de transport dispune de acesta în conformitate cu actele cu putere de lege în vigoare la locul unde se află bagajul.

Articolul 41

Despăgubirea în caz de pierdere

(1)   În caz de pierdere totală sau parțială a bagajelor înregistrate, operatorul de transport trebuie să plătească, în afara tuturor celorlalte daune-interese:

(a)

dacă valoarea pierderii sau pagubei suferite este dovedită, o despăgubire egală cu valoarea respectivă, dar care să nu depășească 80 de unități de cont pe kilogram de masă brută lipsă sau 1 200 de unități de cont pe bagaj;

(b)

dacă valoarea pierderii sau pagubei suferite nu este dovedită, o despăgubire forfetară de 20 de unități de cont pe kilogram de masă brută lipsă sau 300 de unități de cont pe bagaj.

Modalitatea de despăgubire, pe kilogram lipsă sau pe bagaj, este stabilită în Condițiile generale de transport.

(2)   Operatorul de transport trebuie, în plus, să restituie prețul pentru transportul bagajelor și celelalte sume plătite pentru transportul bagajului pierdut, precum și taxele vamale și accizele deja achitate.

Articolul 42

Despăgubirea în caz de deteriorare

(1)   În caz de deteriorare a bagajelor înregistrate, operatorul de transport trebuie sa plătească, în afara tuturor celorlalte daune-interese, o despăgubire echivalentă cu deprecierea bagajelor.

(2)   Despăgubirea nu depășește:

(a)

dacă toate bagajele s-au depreciat din cauza deteriorării, suma care ar fi trebuit plătită în caz de pierdere integrală;

(b)

dacă doar o parte a bagajelor s-au depreciat din cauza deteriorării, suma care ar fi trebuit plătită în caz de pierdere a părții depreciate.

Articolul 43

Despăgubirea în caz de întârziere la livrare

(1)   În caz de întârziere la livrare a bagajelor înregistrate, operatorul de transport trebuie să plătească pentru fiecare perioadă integrală de 24 de ore de la solicitarea livrării, dar care nu depășește un maximum de 14 zile:

(a)

dacă persoana îndreptățită dovedește că pierderea sau paguba a rezultat ca urmare a întârzierii, o despăgubire egală cu suma pierderii sau pagubei, până la maximum 0,80 de unități de cont pe kilogram de masă brută lipsă a bagajelor sau 14 unități de cont pe bagaj livrat cu întârziere;

(b)

dacă persoana îndreptățită nu dovedește că pierderea sau paguba a rezultat ca urmare a întârzierii, o despăgubire forfetară de 0,14 unități de cont pe kilogram de masă brută de bagaje sau 2,80 unități de cont pe bagaj livrat cu întârziere.

Modalitățile de despăgubire, pe kilogram lipsă sau pe bagaj, sunt stabilite în Condițiile generale de transport.

(2)   În caz de pierdere totală a bagajelor, despăgubirea prevăzută la alineatul (1) nu se cumulează cu cea prevăzută la articolul 41.

(3)   În caz de pierdere parțială a bagajelor, despăgubirea prevăzută la alineatul (1) este plătită pentru partea care nu a fost pierdută.

(4)   În caz de deteriorare a bagajelor care nu a survenit în urma întârzierii la livrare, despăgubirea prevăzută la alineatul (1) se cumulează, dacă este cazul, cu cea prevăzută la articolul 42.

(5)   Cumulul despăgubirilor prevăzute la alineatul (1) împreună cu cele prevăzute la articolele 41 și 42 nu depășește în niciun caz despăgubirea care ar trebui plătită în cazul pierderii totale a bagajelor.

SECȚIUNEA 3

Vehiculele

Articolul 44

Despăgubirea în caz de întârziere

(1)   În caz de întârziere la încărcare datorată unei cauze imputabile operatorului de transport sau în caz de întârziere la livrarea unui vehicul, operatorul de transport trebuie să plătească, dacă persoana îndreptățită dovedește că pierderea sau paguba a rezultat ca urmare a acestor acțiuni, o despăgubire care să nu depășească suma prețului transportului.

(2)   Dacă, în caz de întârziere la încărcare datorată unei cauze imputabile operatorului de transport, persoana îndreptățită renunță la contractul de transport, prețul transportului îi este rambursat. Pe lângă aceasta, persoana îndreptățită poate, dacă dovedește că pierderea sau paguba a rezultat ca urmare a întârzierii, să pretindă o despăgubire care să nu depășească prețul transportului.

Articolul 45

Despăgubirea în caz de pierdere

În caz de pierdere totală sau parțială a unui vehicul, despăgubirea care trebuie plătită persoanei îndreptățite pentru pierderea sau paguba dovedită este calculată pe baza valorii uzuale a vehiculului. Aceasta nu depășește 8 000 de unități de cont. O remorcă încărcată sau fără încărcătură este considerată un vehicul separat.

Articolul 46

Răspunderea în privința altor obiecte

(1)   În ceea ce privește obiectele lăsate în vehicul sau care se găsesc în portbagaje (de exemplu, portbagaj sau portschi), operatorul de transport nu este răspunzător decât pentru pierderea sau paguba survenită din vina sa. Despăgubirea totală care trebuie plătită nu depășește 1 400 de unități de cont.

(2)   În ceea ce privește obiectele fixate în exteriorul vehiculului, inclusiv portbagajele la care se face referire la alineatul (1), operatorul de transport nu este răspunzător de obiectele situate în exteriorul vehiculului decât dacă se dovedește că pierderea sau paguba rezultă dintr-o acțiune sau o omisiune pe care operatorul de transport a comis-o fie cu intenția de a provoca o astfel de pierdere sau pagubă, fie în mod neglijent și în cunoștință de cauză că ar putea rezulta o astfel de pierdere sau pagubă.

Articolul 47

Dreptul aplicabil

Sub rezerva dispozițiilor prezentei secțiuni, dispozițiile secțiunii 2 referitoare la răspunderea pentru bagaje se aplică în cazul vehiculelor.

Capitolul IV

Dispoziții comune

Articolul 48

Decăderea din dreptul de a invoca limitele de răspundere

Limitele de răspundere prevăzute în prezentele Reguli uniforme, precum și în dispozițiile legislației naționale, care limitează despăgubirea la o sumă fixă, nu se aplică dacă se dovedește că pierderea sau paguba rezultată în urma unei acțiuni sau omisiuni pe care operatorul de transport a comis-o fie cu intenția de a provoca o astfel de pierdere sau pagubă, fie în mod neglijent și în cunoștință de cauză că ar putea rezulta o astfel de pierdere sau pagubă.

Articolul 49

Conversia și dobânda

(1)   În cazul în care calculul despăgubirii impune conversia sumelor exprimate în valută, conversia este efectuată la rata de schimb aplicabilă în ziua și în locul în care a fost făcută plata despăgubirii.

(2)   Persoana îndreptățită poate pretinde dobândă asupra despăgubirii, calculată la un procent de cinci la sută per an, începând de la data reclamației prevăzute la articolul 55 sau, dacă nu s-a făcut nicio reclamație, de la data acționării în justiție.

(3)   Cu toate acestea, în cazul unei despăgubiri care trebuie plătită în temeiul articolelor 27 și 28, dobânda se aplică doar de la data la care au avut loc evenimentele relevante pentru evaluarea valorii despăgubirii, dacă data respectivă este ulterioară datei reclamației sau datei acționării în justiție.

(4)   În cazul bagajelor, dobânda este datorată doar dacă despăgubirea depășește 16 unități de cont pe buletin de bagaje înregistrate.

(5)   În cazul bagajelor, dacă persoana îndreptățită nu îi prezintă operatorului de transport, într-un termen care i-a fost fixat în mod rezonabil, piesele justificative cerute pentru soluționarea definitivă a reclamației, dobânda nu curge în perioada dintre expirarea timpului fixat și depunerea efectivă a documentelor în cauză.

Articolul 50

Răspunderea în caz de accident nuclear

Operatorul de transport este exonerat de răspunderea care îi revine în temeiul prezentelor Reguli uniforme atunci când pierderea sau paguba a fost cauzată în urma unui accident nuclear și atunci când operatorul unei instalații nucleare, sau altă persoană care îl înlocuiește este răspunzătoare pentru pierdere sau pagubă în temeiul actelor cu putere de lege ale unui stat care reglementează răspunderea în domeniul energiei nucleare.

Articolul 51

Persoanele pentru care răspunde operatorul de transport

Operatorul de transport răspunde de agenții săi și de alte persoane ale căror servicii le utilizează pentru executarea transportului atunci când agenții și persoanele menționate acționează în exercițiul funcțiunii lor. Administratorii infrastructurii feroviare pe care se efectuează transportul sunt considerați persoane ale căror servicii le utilizează operatorul de transport pentru executarea transportului.

Articolul 52

Alte acțiuni

(1)   În toate cazurile în care se aplică prezentele Reguli uniforme, orice acțiune în responsabilitate, indiferent de motive, nu poate fi intentată împotriva operatorului de transport decât în condițiile și în limitele prezentelor Reguli uniforme.

(2)   Aceeași procedură se aplică oricărei acțiuni intentate împotriva agenților și a altor persoane de care răspunde operatorul de transportul în temeiul articolului 51.

TITLUL V

RĂSPUNDEREA CĂLĂTORULUI

Articolul 53

Principii specifice de răspundere

Călătorul este răspunzător față de operatorul de transport pentru orice pierdere sau pagubă:

(a)

rezultată din nerespectarea obligațiilor sale în temeiul

1.

articolelor 10, 14 și 20,

2.

dispozițiilor specifice pentru transportul vehiculelor, conținute în Condițiile generale de transport, sau

3.

Regulamentului privind transportul internațional feroviar de mărfuri periculoase (RID) sau

(b)

cauzată de către obiectele și animalele care îl însoțesc,

cu excepția cazului în care dovedește că pierderea sau paguba a fost cauzată de circumstanțe pe care nu le putea evita și pe ale căror consecințe nu le putea preîntâmpina, în ciuda faptului că a făcut dovada diligenței cerute unui călător conștiincios. Această dispoziție nu aduce atingere răspunderii operatorului de transport în temeiul articolului 26 și al articolului 33 alineatul (1).

TITLUL VI

EXERCITAREA DREPTURILOR

Articolul 54

Constatarea unei pierderi parțiale sau a unei deteriorări

(1)   În cazul în care o pierdere parțială sau o deteriorare a unui obiect aflat în sarcina operatorului de transport (bagaje, vehicule) este descoperită sau presupusă de către operatorul de transport sau pretinsă de către persoana îndreptățită, operatorul de transport trebuie, fără întârziere și, dacă este posibil, în prezența persoanei îndreptățite, să întocmească un proces-verbal care să specifice natura pierderii sau a pagubei, condiția obiectului și, pe cât posibil, importanța pierderii sau a pagubei, cauza acesteia și momentul în care s-a produs.

(2)   O copie a procesului-verbal de constatare trebuie să fie transmisă gratuit persoanei îndreptățite.

(3)   În cazul în care persoana îndreptățită nu acceptă constatările din procesul-verbal, aceasta poate solicita ca starea bagajelor sau a vehiculului, precum și cauza și valoarea pierderii sau a pagubei să fie constatate de către un expert numit fie de părțile contractului de transport, fie de o instanță. Procedura care trebuie respectată este reglementată de actele cu putere de lege ale statului în care are loc constatarea.

Articolul 55

Reclamațiile

(1)   Reclamațiile referitoare la răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor trebuie adresate în scris operatorului de transport împotriva căruia poate fi introdusă o acțiune în justiție. În cazul unui transport reglementat de un contract unic și efectuat de operatori de transport succesivi, reclamațiile pot fi, de asemenea, adresate primului sau ultimului operator de transport, precum și operatorului de transport care are sediul principal, sucursala sau reprezentanța care a încheiat contractul de transport în statul în care călătorul este domiciliat sau își are reședința obișnuită.

(2)   Celelalte reclamații referitoare la contractul de transport trebuie adresate în scris operatorului de transport menționat la articolul 56 alineatele (2) și (3).

(3)   Documentele pe care persoana îndreptățită le consideră utile pentru a însoți reclamația trebuie prezentate fie în original, fie sub formă de copii, dacă este cazul, copiile fiind autentificate corespunzător, dacă operatorul de transport cere acest lucru. Atunci când are loc soluționarea reclamației, operatorul de transport poate solicita restituirea legitimației de transport, a buletinului de înregistrare a bagajelor și a buletinului de transport.

Articolul 56

Operatorii de transport care pot fi acționați în justiție

(1)   O acțiune în justiție bazată pe răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor nu poate fi introdusă decât împotriva operatorului de transport răspunzător în temeiul articolului 26 alineatul (5).

(2)   Sub rezerva alineatului (4), celelalte acțiuni în justiție introduse de călători pe baza contractului de transport nu pot fi intentate decât împotriva primului operator de transport, a ultimului operator de transport sau a operatorului de transport care a efectuat acea parte a transportului în cursul căreia s-a produs faptul generator al acțiunii în justiție.

(3)   Atunci când, în cazul unor transporturi efectuate de operatori de transport succesivi, operatorul de transport care trebuie să livreze bagajele sau vehiculul este înscris cu consimțământul său pe buletinul de bagaje înregistrate sau pe buletinul de transport, acesta poate fi acționat în justiție în conformitate cu alineatul (2), chiar dacă nu a preluat bagajele sau vehiculul.

(4)   Acțiunea în justiție pentru recuperarea unei sume plătite în baza contractului de transport poate fi introdusă împotriva operatorului de transport care a perceput suma sau împotriva operatorului de transport în beneficiul căruia a fost percepută această sumă.

(5)   Acțiunea în justiție poate fi introdusă împotriva unui operator de transport diferit de cei menționați la alineatele (2) și (4) atunci când acțiunea este prezentată ca cerere reconvențională sau ca excepție în instanță referitoare la o reclamație principală bazată pe același contract de transport.

(6)   În măsura în care prezentele Reguli uniforme se aplică operatorului de transport substituit, acesta poate de asemenea să fie acționat în justiție.

(7)   Dacă reclamantul poate alege între mai mulți operatori de transport, dreptul său de opțiune se stinge de îndată ce introduce o acțiune în justiție împotriva unuia dintre ei; aceasta se aplică de asemenea dacă reclamantul poate alege între unul sau mai mulți operatori de transport și un operator de transport substituit.

Articolul 58

Stingerea dreptului de acțiune în justiție în caz de deces sau vătămare corporală

(1)   Orice drept de acțiune în justiție al persoanei îndreptățite, bazat pe răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală, se stinge dacă persoana îndreptățită nu semnalează accidentul suferit de călător, într-un termen de 12 luni de la data constatării pierderii sau pagubei, unuia dintre operatorii de transport căruia îi poate fi prezentată o reclamație în conformitate cu articolul 55 alineatul (1). În cazul în care persoana îndreptățită sesizează verbal accidentul operatorului de transport, acesta trebuie să elibereze o dovadă a acestei sesizări verbale.

(2)   Cu toate acestea, acțiunea în justiție nu se stinge dacă:

(a)

în termenul prevăzut la alineatul (1), persoana îndreptățită a prezentat o reclamație unuia dintre transportatorii desemnați la articolul 55 alineatul (1);

(b)

în termenul prevăzut la alineatul (1), operatorul de transport răspunzător a luat cunoștință de accident pe o altă cale;

(c)

accidentul nu a fost semnalat sau a fost semnalat târziu în urma unor circumstanțe care nu pot fi imputate persoanei îndreptățite;

(d)

persoana îndreptățită dovedește că accidentul a avut drept cauză o vină a operatorului de transport.

Articolul 59

Stingerea acțiunii în justiție rezultată din transportul de bagaje

(1)   Acceptarea bagajelor de către persoana îndreptățită stinge orice drept de acțiune în justiție împotriva operatorului de transport, rezultat din contractul de transport, în caz de pierdere parțială, de deteriorare sau de întârziere la livrare.

(2)   Cu toate acestea, acțiunea în justiție nu se stinge:

(a)

în caz de pierdere parțială sau de deteriorare dacă

1.

pierderea sau deteriorarea a fost constatată în conformitate cu articolul 54 înainte ca persoana îndreptățită să accepte bagajele;

2.

constatarea care ar fi trebuit să fie făcută în conformitate cu articolul 54 a fost omisă exclusiv din vina operatorului de transport;

(b)

în caz de pierdere sau deteriorare neobservabilă, a cărei existență este constatată după acceptarea bagajelor de către persoana îndreptățită, dacă aceasta din urmă

1.

solicită o constatare în conformitate cu articolul 54 imediat după descoperirea pierderii sau deteriorării, cel târziu în termen de trei zile de la acceptarea bagajelor și

2.

dovedește, în plus, că pierderea sau deteriorarea a survenit în perioada dintre luarea în primire de către operatorul de transport și livrare;

(c)

în caz de întârziere la livrare, dacă persoana îndreptățită și-a valorificat drepturile, în termen de 21 de zile, împotriva unuia dintre operatorii de transport menționați la articolul 56 alineatul (3);

(d)

persoana îndreptățită dovedește că pierderea sau deteriorarea a avut drept cauză o vină a operatorului de transport.

Articolul 60

Termenul de prescripție

(1)   Termenul de prescripție a acțiunii în justiție privind daunele-interese bazate pe răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor este:

(a)

în cazul unui călător, trei ani începând din ziua următoare accidentului;

(b)

în cazul celorlalte persoane îndreptățite, trei ani începând de a doua zi după decesul călătorului, fără ca acest termen să poată totuși depăși cinci ani din ziua următoare accidentului.

(2)   Termenul de prescripție pentru celelalte acțiuni rezultate din contractul de transport este de un an. Cu toate acestea, termenul de prescripție este de doi ani în cazul unei acțiuni în justiție pentru pierdere sau deteriorare rezultată dintr-o acțiune sau omisiune comisă fie cu intenția de a provoca o astfel de pagubă, fie în mod neglijent și în cunoștință de cauză că ar putea rezulta o astfel de pagubă.

(3)   Termenul de prescripție prevăzut la alineatul (2) curge pentru acțiuni în justiție:

(a)

pentru despăgubirea pierderii totale, din a 14-a zi care urmează expirării termenului prevăzut la articolul 22 alineatul (3);

(b)

pentru despăgubirea pierderii parțiale, a deteriorării sau a întârzierii la livrare începând din ziua în care a avut loc livrarea;

(c)

în toate celelalte cazuri referitoare la transportul călătorilor, începând din ziua expirării valabilității legitimației de transport.

Ziua indicată pentru începerea termenului de prescripție nu este inclusă în termen.

(4)   […]

(5)   […]

(6)   Suspendarea și întreruperea termenului de prescripție sunt, de altfel, reglementate de dreptul intern.

TITLUL VII

RAPORTURILE DINTRE OPERATORII DE TRANSPORT

Articolul 61

Repartizarea prețului de transport

(1)   Orice operator de transport trebuie să plătească operatorilor de transport interesați partea care le revine dintr-un transport pe care l-a încasat sau pe care ar fi trebuit să-l încaseze. Modalitățile de plată sunt fixate prin convenție între operatorii de transport.

(2)   Articolul 6 alineatul (3), articolul 16 alineatul (3) și articolul 25 se aplică și în privința raporturilor dintre operatori de transport succesivi.

Articolul 62

Dreptul la regres

(1)   Operatorul de transport care a plătit o despăgubire în temeiul prezentelor Reguli uniforme are un drept de regres împotriva operatorilor de transport care au participat la transport în conformitate cu prevederile următoare:

(a)

operatorul de transport care a cauzat pierderea sau deteriorarea este singurul răspunzător;

(b)

atunci când pierderea sau deteriorarea a fost cauzată de mai mulți operatori de transport, fiecare dintre ei răspunde pentru pierderea sau deteriorarea pe care a provocat-o; dacă o asemenea diferențiere este imposibilă, despăgubirea este repartizată între operatorii de transport în conformitate cu litera (c);

(c)

dacă nu se poate dovedi care dintre operatorii de transport a cauzat pierderea sau deteriorarea, despăgubirea este repartizată între toți operatorii de transport care au participat la transport, cu excepția celor care demonstrează că pierderea sau deteriorarea nu a fost cauzată de ei; această repartizare se face proporțional cu partea din prețul de transport care îi revine fiecărui operator de transport.

(2)   În cazul insolvabilității unuia dintre acești operatori de transport, partea neplătită care îi revine acestuia este repartizată între toți ceilalți operatori de transport care au participat la transport, proporțional cu prețul de transport care îi revine fiecăruia.

Articolul 63

Procedura de regres

(1)   Validitatea plății efectuate de către operatorul de transport care exercită un drept de regres în conformitate cu articolul 62 nu poate fi contestată de către operatorul de transport împotriva căruia este exercitat regresul atunci când despăgubirea a fost stabilită de o instanță și când acestui ultim operator de transport, înștiințat în mod corespunzător de proces, i s-a permis să intervină în proces. Instanța sesizată prin acțiunea principală în justiție fixează termenele acordate pentru o astfel de chemare în judecată și pentru intervenția la proces.

(2)   Operatorul de transport care își exercită dreptul de regres trebuie să-și prezinte reclamația în una și aceeași instanță împotriva tuturor operatorilor de transport cu care nu a ajuns la o înțelegere, sub sancțiunea de a-și pierde dreptul de regres împotriva celor pe care nu i-a acționat în judecată.

(3)   Instanța statuează printr-o unică și singură hotărâre asupra tuturor acțiunilor în regres cu care este sesizată.

(4)   Operatorul de transport care dorește să-și valorifice dreptul de regres poate sesiza instanța statului pe teritoriul căruia unul din operatorii de transport participanți la transport își are sediul principal, sucursala sau reprezentanța care a încheiat contractul de transport.

(5)   Atunci când acțiunea în justiție trebuie introdusă împotriva mai multor operatori de transport, operatorul de transport reclamant o poate alege, dintre instanțele competente în conformitate cu alineatul (4), pe aceea în fața căreia își va introduce regresul.

(6)   Nu pot fi introduse în instanță acțiuni în regres împreună cu acțiuni de despăgubire introduse de persoana îndreptățită în baza contractului de transport.

Articolul 64

Acorduri referitoare la regres

Operatorii de transport sunt liberi să încheie între ei acorduri care derogă de la articolele 61 și 62.

ANEXA II

INFORMAȚIILE MINIME CARE TREBUIE FURNIZATE DE ÎNTREPRINDERILE FEROVIARE ȘI DE VÂNZĂTORII DE LEGITIMAȚII DE TRANSPORT

Partea I: Informațiile anterioare călătoriei

Condițiile generale aplicabile contractului

Orarele și condițiile pentru cea mai rapidă călătorie

Orarele și condițiile pentru toate prețurile disponibile (inclusiv pentru cele mai mici prețuri ) [AM 125]

Accesibilitatea, condițiile de acces și disponibilitatea la bord a echipamentelor pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă, în conformitate cu cerințele de accesibilitate stabilite în Directiva XXX

Condițiile Măsurile de acces pentru biciclete [AM 126]

Disponibilitatea locurilor pentru toate prețurile aplicabile în vagoanele pentru fumători și nefumători (și pentru fumători, acolo unde este cazul) , în vagoanele de clasa întâi și clasa a doua, precum și în cușetele și vagoanele de dormit [AM 127]

Orice activitate care ar putea întrerupe sau întârzia serviciile Perturbările și întârzierile (prevăzute și în timp real) [AM 128]

Disponibilitatea serviciilor de la bord , inclusiv a serviciilor wi-fi și a toaletelor [AM 129]

Procedurile pentru reclamarea bagajelor pierdute

Procedurile pentru depunerea plângerilor.

Partea a II–a: Informațiile din timpul călătoriei

Serviciile de la bord , inclusiv wi-fi [AM 130]

Următoarea gară

Perturbările și întârzierile (prevăzute și în timp real) [AM 131]

Principalele legături

Aspecte privind securitatea și siguranța.

ANEXA III

STANDARDELE MINIME DE CALITATE A SERVICIILOR

I.   Cerințe privind întreprinderile feroviare

Până la data de 30 iunie a fiecărui an, întreprinderile feroviare publică pe site-ul lor web raportul privind calitatea serviciilor care corespunde anului de activitate anterior și îl transmit organismului național de executare și Agenției Europene a Căilor Ferate, pentru a fi publicat pe site-ul său web. Întreprinderea publică raportul pe site-ul său web, în limba sau limbile sale naționale oficiale și, dacă este posibil, și în alte limbi ale Uniunii, inclusiv un rezumat în limba engleză.

Rapoartele privind calitatea serviciilor includ informații referitoare cel puțin la:

1.

Punctualitatea serviciilor și principiile generale privind modul în care întreprinderile feroviare fac față perturbării serviciilor

(a)

întârzieri

(i)

întârzierea medie generală a serviciilor ca procent per categorie de serviciu (internațional, intern de lung parcurs, regional și urban/suburban);

(ii)

procentul serviciilor care au suferit întârzieri la plecare;

(iii)

procentul serviciilor care au suferit întârzieri la sosire:

procentul întârzierilor de sub 60 de minute;

procentul întârzierilor de 60-119 91-120 minute; [AM 132]

procentul întârzierilor de 120 de minute sau mai mult;

(b)

anularea serviciilor

anularea serviciilor ca procent per categorie de serviciu (internațional, intern de lung parcurs, regional și urban/suburban);

(c)

aplicarea regulamentului în legătură cu întârzierile și cu anularea serviciilor:

(i)

numărul călătorilor cărora le-a fost acordată asistență;

(ii)

costul acordării acestei asistențe;

(iii)

numărul călătorilor cărora le-au fost acordate despăgubiri;

(iv)

costul despăgubirilor acordate.

2.

Evaluarea satisfacției clienților

Set minim de categorii care trebuie incluse:

(i)

punctualitatea trenurilor;

(ii)

informarea călătorilor în caz de întârziere;

(iii)

exactitatea și disponibilitatea informațiilor la bordul trenurilor;

(iv)

calitatea întreținerii/stării trenurilor;

(v)

nivelul de securitate la bordul trenurilor;

(vi)

curățenia în interiorul trenului;

(vii)

furnizarea de informații utile de-a lungul călătoriei , inclusiv în ceea ce privește serviciile wi-fi și alte servicii de la bord ; [AM 133]

(viii)

disponibilitatea unor toalete de bună calitate în toate trenurile;

(ix)

curățenia și întreținerea gărilor la un nivel înalt;

(x)

accesibilitatea trenurilor și a facilităților la bord, inclusiv toalete accesibile;

(xi)

numărul de incidente și calitatea asistenței efectiv acordate la bord persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă, în conformitate cu articolul 24, indiferent de existența sau nu a unei notificări prealabile de cerere de asistență.

3.

Tratarea plângerilor

(i)

numărul de plângeri și rezultatul;

(ii)

categorii de plângeri;

(iii)

numărul de plângeri tratate;

(iv)

durata medie de răspuns;

(v)

posibile îmbunătățiri, măsuri luate.

4.

Asistența acordată persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă.

numărul de cazuri de asistență per categorie de serviciu (internațional, intern de lung parcurs, regional și urban/suburban).

5.

Perturbări

existența planurilor pentru situații neprevăzute și a planurilor de gestionare a crizelor, precum și o scurtă descriere a acestora.

II.   Cerințe privind gestionarii de gară și administratorii de infrastructură

Rapoartele privind calitatea serviciilor includ informații referitoare cel puțin la:

1.

Informațiile și legitimațiile de transport

(i)

procedura de tratare a cererilor de informații în gară;

(ii)

procedura și mijloacele de furnizare a informațiilor cu privire la orarele trenurilor, tarife și peroane; calitatea informațiilor;

(iii)

afișarea informațiilor privind drepturile și obligațiile în temeiul regulamentului și privind datele de contact ale organismelor naționale de executare;

(iv)

facilități de achiziționare a legitimațiilor de transport;

(v)

disponibilitatea personalului gării de a furniza informații și de a vinde legitimații de transport;

(vi)

furnizarea de informații persoanelor cu handicap sau cu mobilitate redusă.

2.

Principii generale pentru a face față perturbării serviciilor

(i)

numărul călătorilor cărora le-a fost acordată asistență;

(ii)

costul acordării acestei asistențe.

3.

Descrierea măsurilor instituite pentru a asigura curățenia instalațiilor din gară (toalete etc.)

(i)

intervalele de curățare;

(ii)

disponibilitatea toaletelor.

4.

Evaluarea satisfacției clienților

Categorii minime care trebuie incluse:

(i)

informații pentru călători în caz de întârziere;

(ii)

exactitatea, disponibilitatea și accesibilitatea informațiilor privind orarele trenurilor/peroanele;

(iii)

nivelul de securitate în gară;

(iv)

durata necesară pentru a răspunde cererilor de informații în gară;

(v)

disponibilitatea unor toalete de bună calitate în gară (inclusiv accesibilitatea);

(vi)

curățenia și întreținerea gărilor;

(vii)

accesibilitatea gărilor și instalațiile din gări, inclusiv căile de acces fără trepte, scările rulante, lifturile și rampele pentru bagaje ; [AM 134]

(viii)

numărul de incidente și calitatea asistenței efectiv acordate la bord persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă în gară.

ANEXA IV

PROCEDURA DE TRATARE A PLÂNGERILOR PENTRU ORGANISMELE NAȚIONALE DE EXECUTARE

În cazuri complexe precum cele care implică mai multe plângeri sau mai mulți operatori, călătorii transfrontaliere sau accidente pe teritoriul altui stat membru decât cel care a acordat licența întreprinderii, în special atunci când nu este clar care organism național de executare este competent sau atunci când acest lucru ar facilita sau ar accelera soluționarea plângerii, organismele naționale de executare cooperează pentru a identifica un organism „principal” care să servească drept punct unic de contact pentru călători. Toate organismele naționale de executare implicate cooperează pentru a facilita soluționarea plângerii (inclusiv prin schimb de informații, prin asistență pentru traducerea documentelor și prin furnizarea de informații cu privire la circumstanțele incidentelor). Călătorii sunt informați cu privire la organismul care acționează în calitate de organism „principal”. În plus, în toate cazurile, organismele naționale de executare asigură în orice caz conformitatea cu Regulamentul (UE) 2017/2394. [AM 135]

ANEXA V

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 1371/2007

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 1 litera (a)

Articolul 1 litera (a)

Articolul 1 litera (b)

Articolul 1 litera (b)

----

Articolul 1 litera (c)

Articolul 1 litera (c)

Articolul 1 litera (d)

----

Articolul 1 litera (e)

Articolul 1 litera (d)

Articolul 1 litera (f)

Articolul 1 litera (e)

Articolul 1 litera (g)

----

Articolul 1 litera (h)

Articolul 1 litera (f)

Articolul 1 litera (i)

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (2)

----

Articolul 2 alineatul (3)

----

Articolul 2 alineatul (4)

----

Articolul 2 alineatul (5)

----

Articolul 2 alineatul (6)

----

Articolul 2 alineatul (7)

----

----

Articolul 2 alineatul (2)

----

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 3 punctul 1

Articolul 3 punctul 1

Articolul 3 punctele 2 și 3

----

Articolul 3 punctul 4

Articolul 3 punctul 2

Articolul 3 punctul 5

Articolul 3 punctul 3

Articolul 3 punctul 6

Articolul 3 punctul 4

Articolul 3 punctul 7

Articolul 3 punctul 5

Articolul 3 punctul 8

Articolul 3 punctul 6

Articolul 3 punctul 9

Articolul 3 punctul 7

Articolul 3 punctul 10

Articolul 3 punctul 8

----

Articolul 3 punctul 9

----

Articolul 3 punctul 10

Articolul 3 punctul 11

Articolul 3 punctul 11

----

Articolul 3 punctul 12

Articolul 3 punctul 12

Articolul 3 punctul 13

Articolul 3 punctul 13

Articolul 3 punctul 14

Articolul 3 punctul 14

----

Articolul 3 punctul 15

Articolul 3 punctul 16

Articolul 3 punctul 16

Articolul 3 punctul 17

Articolul 3 punctul 17

Articolul 3 punctul 18

----

Articolul 3 punctul 19

Articolul 4

Articolul 4

----

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 8

Articolul 9

----

Articolul 9 alineatul (4)

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 9 alineatul (3)

----

----

Articolul 10 alineatele (5) și (6)

Articolul 10

----

Articolul 11

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 12

Articolul 12 alineatul (2)

----

Articolul 13

Articolul 13

Articolul 14

Articolul 14

Articolul 15

Articolul 15

Articolul 16

Articolul 16

----

Articolul 16 alineatele (2) și (3)

Articolul 17

Articolul 17

----

Articolul 17 alineatul (8)

Articolul 18

Articolul 18

----

Articolul 18 alineatul (6)

----

Articolul 19

Articolul 19

Articolul 20

Articolul 20

Articolul 21

Articolul 21 alineatul (1)

----

Articolul 21 alineatul (2)

Articolul 22 alineatul (2) și articolul 23 alineatul (2)

Articolul 22

Articolul 22

Articolul 22 alineatul (2)

----

----

Articolul 22 alineatul (4)

Articolul 23

Articolul 23

----

Articolul 23 alineatul (4)

Articolul 24

Articolul 24

Articolul 25

Articolul 25 alineatele (1), (2) și (3)

----

Articolul 26

Articolul 26

Articolul 27

Articolul 27

Articolul 28

----

Articolul 28 alineatul (3)

Articolul 27 alineatul (3)

Articolul 28 alineatul (4)

Articolul 28

Articolul 29

Articolul 29

Articolul 30

Articolul 30

Articolul 31

----

Articolele 32, 33

Articolul 31

Articolul 34

----

Articolul 34 alineatele (1) și (3)

Articolul 32

Articolul 35

Articolul 33

----

Articolul 34

Articolul 36

Articolul 35

----

----

Articolul 37

Articolul 36

Articolul 38

----

Articolul 39

Articolul 37

Articolul 40

Anexa I

Anexa I

Anexa II

Anexa II

Anexa III

Anexa III

----

Anexele IV-V


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/348


P8_TA(2018)0463

Poluanții organici persistenți ***I

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 15 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind poluanții organici persistenți (reformare) (COM(2018)0144 – C8-0124/2018 – 2018/0070(COD)) (1)

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

(2020/C 363/37)

Amendamentul 1

Propunere de regulament

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)

Este necesar să se asigure coordonarea și coerența la punerea în aplicare la nivelul Uniunii a dispozițiilor Convenției de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză aplicabilă anumitor produse chimice și pesticide periculoase care fac obiectul comerțului internațional, care a fost aprobată de Uniune la 19 decembrie 2002 (17), și ale Convenției de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora, care a fost aprobată de Uniune la 1 februarie 1993 (18). Această coordonare și această coerență ar trebui, de asemenea, să fie menținute la participarea la punerea în aplicare și dezvoltarea în continuare a abordării strategice a gestionării internaționale a substanțelor chimice (SAICM) , adoptată de Prima Conferință internațională privind gestionarea substanțelor chimice, care a avut loc la Dubai, la 6 februarie 2006, în cadrul Organizației Națiunilor Unite.

(5)

La punerea în aplicare la nivelul Uniunii a dispozițiilor convenției, este necesar să se asigure coerența și coordonarea cu dispozițiile Convenției de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză aplicabilă anumitor produse chimice și pesticide periculoase care fac obiectul comerțului internațional, care a fost aprobată de Uniune la 19 decembrie 2002 (17) , cu dispozițiile Convenției de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora, care a fost aprobată de Uniune la 1 februarie 1993 (18) , și cu dispozițiile Convenției de la Minamata privind mercurul, care a fost aprobată de Uniune la 11 mai 2017  (18a). Această coordonare și această coerență ar trebui, de asemenea, să fie menținute la participarea la punerea în aplicare și dezvoltarea în continuare a abordării strategice a gestionării internaționale a substanțelor chimice (SAICM) , adoptată de Prima Conferință internațională privind gestionarea substanțelor chimice, care a avut loc la Dubai, la 6 februarie 2006, în cadrul Organizației Națiunilor Unite.

Amendamentul 2

Propunere de regulament

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)

Stocurile de POP expirate sau gestionate neglijent pot prezenta un pericol grav pentru mediu și sănătatea umană, de exemplu prin contaminarea solului și a apelor subterane . Prin urmare, este oportun ca în materie de gestionare a unor astfel de stocuri să se stabilească norme mai stricte, comparativ cu cele prevăzute în convenție. Stocurile de substanțe interzise ar trebui tratate ca deșeuri, în timp ce stocurile de substanțe a căror fabricare sau utilizare este încă permisă ar trebui notificate autorităților și supravegheate în mod corespunzător. În mod special, stocurile existente care sunt formate din sau conțin POP interziși ar trebui gestionate ca deșeuri cât mai curând posibil.

(10)

Stocurile de POP expirate sau gestionate neglijent pot prezenta un pericol grav pentru mediu și sănătatea umană, de exemplu, prin contaminarea solului și a apelor subterane . Prin urmare, este oportun ca în materie de gestionare a unor astfel de stocuri să se stabilească norme mai stricte, comparativ cu cele prevăzute în convenție. Stocurile de substanțe interzise ar trebui tratate ca deșeuri, în timp ce stocurile de substanțe a căror fabricare sau utilizare este încă permisă ar trebui notificate autorităților și supravegheate în mod corespunzător. În mod special, stocurile existente care sunt formate din sau conțin POP interziși ar trebui gestionate ca deșeuri cât mai curând posibil. Dacă alte substanțe sunt interzise în viitor, stocurile acestora ar trebui să fie, de asemenea, distruse fără întârziere și nu ar trebui constituite alte stocuri. În ceea ce privește problemele specifice ale anumitor state membre, ar trebui să se furnizeze asistență financiară și tehnică adecvată prin intermediul instrumentelor financiare existente ale Uniunii.

Amendamentul 3

Propunere de regulament

Considerentul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11)

În conformitate cu dispozițiile protocolului și ale convenției, emisiile de POP care reprezintă produse secundare neintenționate rezultate din procese industriale ar trebui identificate și reduse cât mai curând posibil, obiectivul final urmărit fiind eliminarea lor, dacă este posibil. Ar trebui să se pună în aplicare și să se dezvolte planuri naționale de acțiune adecvate, care să cuprindă toate sursele și măsurile, inclusiv cele prevăzute în legislația existentă a Uniunii, pentru a reduce astfel de emisii în mod continuu și eficient din punctul de vedere al costurilor. În acest scop, ar trebui să se elaboreze instrumente corespunzătoare în cadrul convenției.

(11)

În conformitate cu dispozițiile protocolului și ale convenției, emisiile de POP care reprezintă produse secundare neintenționate rezultate din procese industriale ar trebui identificate și reduse cât mai curând posibil, obiectivul final urmărit fiind eliminarea lor, dacă este posibil. Ar trebui să se pună în aplicare și să se dezvolte planuri naționale de acțiune adecvate, care să cuprindă toate sursele și măsurile, inclusiv cele prevăzute în legislația existentă a Uniunii, pentru a reduce astfel de emisii în mod continuu și eficient din punctul de vedere al costurilor cât mai curând posibil . În acest scop, ar trebui să se elaboreze instrumente corespunzătoare în cadrul convenției.

Amendamentul 4

Propunere de regulament

Considerentul 15

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15)

Este necesar să se asigure coordonarea și gestionarea eficace a aspectelor tehnice și administrative ale prezentului regulament la nivelul Uniunii. Agenția Europeană pentru Produse Chimice („agenția”), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, are competență și experiență în materie de punere în aplicare a legislației Uniunii privind substanțele chimice și a acordurilor internaționale referitoare la substanțele chimice. Prin urmare, statele membre și agenția ar trebui să îndeplinească sarcini legate de aspectele administrative, tehnice și științifice ale punerii în aplicare a prezentului regulament și de schimbul de informații. Rolul agenției ar trebui includă pregătirea și examinarea dosarelor tehnice, inclusiv consultări cu părțile interesate, și elaborarea de avize care pot fi utilizate de către Comisie atunci când analizează dacă este oportun să prezinte o propunere de includere a unei substanțe pe lista POP prevăzută în convenție sau în protocol. În plus, Comisia, statele membre și agenția ar trebui să coopereze pentru a pune în aplicare în mod eficace obligațiile internaționale care îi revin Uniunii în temeiul convenției.

(15)

Este necesar să se asigure coordonarea și gestionarea eficace a aspectelor tehnice și administrative ale prezentului regulament la nivelul Uniunii. Agenția Europeană pentru Produse Chimice („agenția”), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, are competență și experiență în materie de punere în aplicare a legislației Uniunii privind substanțele chimice și a acordurilor internaționale referitoare la substanțele chimice. Prin urmare, statele membre și agenția ar trebui să îndeplinească sarcini legate de aspectele administrative, tehnice și științifice ale punerii în aplicare a prezentului regulament și de schimbul de informații. Este necesar ca rolul agenției cuprindă pregătirea și examinarea dosarelor tehnice, inclusiv consultări cu părțile interesate, și elaborarea de avize care trebuie să fie utilizate de către Comisie atunci când analizează dacă este oportun să prezinte o propunere de includere a unei substanțe pe lista POP prevăzută în convenție sau în protocol. În plus, Comisia, statele membre și agenția ar trebui să coopereze pentru a pune în aplicare în mod eficace obligațiile internaționale care îi revin Uniunii în temeiul convenției.

Amendamentul 5

Propunere de regulament

Considerentul 16

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(16)

Convenția prevede că fiecare parte trebuie să elaboreze și să se străduiască să implementeze, după caz, un plan pentru punerea în aplicare a obligațiilor pe care și le-a asumat în temeiul convenției. Statele membre ar trebui să asigure posibilități pentru participarea publicului la elaborarea, implementarea și actualizarea planurilor de punere în aplicare. Având în vedere faptul că Uniunea și statele membre au competențe comune în această privință, planurile de punere în aplicare ar trebui elaborate atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii . Ar trebui să se promoveze cooperarea și schimbul de informații între Comisie, agenție și autoritățile statelor membre.

(16)

Convenția prevede că fiecare parte trebuie să elaboreze și să se străduiască să implementeze, după caz, un plan pentru punerea în aplicare a obligațiilor pe care și le-a asumat în temeiul convenției și să-l transmită Conferinței părților cât mai curând posibil, cel târziu până la … [doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] . Statele membre ar trebui să asigure posibilități pentru participarea publicului la elaborarea, implementarea și actualizarea planurilor de punere în aplicare. Având în vedere faptul că Uniunea și statele membre au competențe comune în această privință, planurile de punere în aplicare ar trebui elaborate atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii . Ar trebui să se promoveze cooperarea și schimbul de informații între Comisie, agenție și autoritățile statelor membre.

Amendamentul 6

Propunere de regulament

Considerentul 17

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(17)

Fabricarea și utilizarea substanțelor enumerate în partea A din anexa I și în partea A din anexa II la prezentul regulament ar trebui autorizate doar ca intermediari limitați în spațiu și în sistem închis, dacă o adnotare în acest sens s-a introdus în mod expres în anexa respectivă și dacă producătorul confirmă statului membru în cauză faptul că substanța este fabricată și utilizată numai în condiții strict controlate.

(17)

Fabricarea și utilizarea substanțelor enumerate în partea A din anexa I și în partea A din anexa II la prezentul regulament ar trebui autorizate doar ca intermediari limitați în spațiu și în sistem închis, dacă o adnotare în acest sens s-a introdus în mod expres în anexa respectivă și dacă producătorul confirmă statului membru în cauză faptul că substanța este fabricată și utilizată numai în condiții strict controlate , și anume fără a prezenta riscuri semnificative pentru mediu sau pentru sănătatea umană și în lipsa unor alternative fezabile din punct de vedere tehnic .

Amendamentul 7

Propunere de regulament

Considerentul 18

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(18)

În conformitate cu convenția și cu protocolul, ar trebui să se furnizeze celorlalte părți la acordurile menționate informații privind POP. De asemenea, ar trebui să se încurajeze schimbul de informații cu țări terțe care nu sunt parte la acordurile menționate anterior.

(18)

În conformitate cu convenția și cu protocolul, ar trebui să se furnizeze celorlalte părți la acordurile menționate informații privind POP. De asemenea, ar trebui să se încurajeze schimbul de informații cu țări terțe care nu sunt parte la acordurile menționate anterior. În mod similar, convenția prevede ca fiecare parte să se angajeze să elaboreze strategii adecvate pentru a identifica siturile contaminate cu POP, iar cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu al Uniunii până în 2020 obligă Uniunea și statele sale membre să-și intensifice eforturile pentru reabilitarea siturilor contaminate.

Amendamentul 8

Propunere de regulament

Considerentul 19

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(19)

Deoarece adeseori se constată faptul că publicul nu este conștient de pericolele pe care le prezintă POP pentru sănătatea generațiilor prezente și viitoare, precum și pentru mediu, în special în țările în curs de dezvoltare, este necesar un proces amplu de informare pentru a ridica nivelul de precauție și de înțelegere de către public a motivelor care stau la baza aplicării restricțiilor și a interdicțiilor. În conformitate cu convenția, programele de sensibilizare a publicului cu privire la aceste substanțe, în special pentru grupurile cele mai vulnerabile, precum și formarea lucrătorilor, a oamenilor de știință, a educatorilor, a personalului tehnic și managerial ar trebui încurajate și facilitate, după caz.

(19)

Deoarece adeseori se constată faptul că publicul nu este conștient de pericolele pe care le prezintă POP pentru sănătatea generațiilor prezente și viitoare, precum și pentru mediu, în special în țările în curs de dezvoltare, este necesar un proces amplu de informare pentru a ridica nivelul de precauție și de înțelegere de către public a motivelor care stau la baza aplicării restricțiilor și a interdicțiilor. În conformitate cu convenția, programele de sensibilizare a publicului cu privire la aceste substanțe în ceea ce privește efectele acestora asupra sănătății și a mediului , în special pentru grupurile cele mai vulnerabile, precum și formarea lucrătorilor, a oamenilor de știință, a educatorilor, a personalului tehnic și managerial ar trebui încurajate și facilitate, după caz. Uniunea ar trebui să asigure accesul la informații și participarea publicului, punând în aplicare Convenția CEE/ONU privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus), care a fost aprobată de Uniune la 17 februarie 2005  (1a) .

Amendamentul 9

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – litera j

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(j)

„intermediar limitat în spațiu și în sistem închis” înseamnă o substanță care este fabricată pentru un proces chimic și consumată sau utilizată în cadrul acestuia, în scopul transformării într-o altă substanță sau în mai multe alte substanțe , iar fabricarea intermediarului și transformarea sa într-o altă substanță sau în mai multe alte substanțe se desfășoară în același loc în condiții strict controlate, fiind menținută izolată în mod riguros prin mijloace tehnice, de-a lungul întregului său ciclu de viață.

(j)

„intermediar limitat în spațiu și în sistem închis” înseamnă o substanță care este fabricată pentru un proces chimic și consumată sau utilizată în cadrul acestuia, în scopul transformării într-o altă substanță , denumită în continuare „sinteză” , iar fabricarea intermediarului și transformarea sa într-o altă substanță (alte substanțe) se desfășoară prin sinteză în același loc , inclusiv într-un loc care este gestionat de una sau mai multe entități juridice, în condiții strict controlate, fiind menținută izolată în mod riguros prin mijloace tehnice, de-a lungul întregului său ciclu de viață.

Amendamentul 10

Propunere de regulament

Articolul 4 – alineatul 3 – paragraful 2 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)

producătorul demonstrează că procesul de fabricare va determina transformarea substanței într-una sau mai multe substanțe care nu prezintă caracteristicile unui POP;

(b)

producătorul demonstrează că procesul de fabricare va determina transformarea substanței într-una sau mai multe substanțe care nu prezintă caracteristicile unui POP , că nu se preconizează expunerea ființelor umane sau a mediului la cantități semnificative din substanța vizată în timpul producției și utilizării acesteia, după cum se arată în evaluarea sistemului închis în cauză, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008  (1a) al Parlamentului European și al Consiliului și că nu există alternative fezabile din punct de vedere tehnic la utilizarea substanțelor enumerate la anexa I partea A sau la anexa II partea A din prezentul regulament ;

Amendamentul 11

Propunere de regulament

Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Deținătorul gestionează stocul în mod sigur, eficient și rațional din punct de vedere ecologic.

Deținătorul gestionează stocul în mod sigur, eficient și rațional din punct de vedere ecologic , în conformitate cu pragurile și cerințele prevăzute de Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului  (1a) și de Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului  (1b) , după caz .

Amendamentul 12

Propunere de regulament

Articolul 5 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3a.     Informațiile menționate în prezentul articol se exprimă utilizându-se codurile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 al Parlamentului European și al Consiliului  (1a) .

Amendamentul 13

Propunere de regulament

Articolul 6 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.   Atunci când analizează propunerile privind construirea unor noi instalații sau modificarea semnificativă a instalațiilor existente prin utilizarea unor procese care determină emisia substanțelor chimice enumerate în anexa III, , statele membre analizează în mod prioritar procesele, tehnicile sau practicile alternative care au aceeași utilitate, dar care evită formarea și emisia substanțelor enumerate în anexa III, fără a aduce atingere Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (30).

3.   Atunci când analizează propunerile privind construirea unor noi instalații sau modificarea semnificativă a instalațiilor existente prin utilizarea unor procese care determină emisia substanțelor chimice enumerate în anexa III, statele membre analizează în mod prioritar procesele, tehnicile sau practicile alternative (29bis) care au aceeași utilitate, dar care evită formarea și emisia substanțelor enumerate în anexa III, fără a aduce atingere Directivei 2010/75/UE (30) a Parlamentului European și a Consiliului.

Amendamentul 14

Propunere de regulament

Articolul 7 – alineatul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

6.   După caz și luând în considerare progresul tehnic și orientările și deciziile internaționale relevante, precum și orice autorizații acordate de un stat membru sau de autoritatea competentă desemnată de respectivul stat membru în conformitate cu alineatul (4) și cu anexa V, Comisia poate adopta  , prin intermediul unor acte de punere în aplicare , măsuri suplimentare cu privire la punerea în aplicare a prezentului articol. În special, Comisia poate specifica informațiile  care trebuie furnizate de statele membre în conformitate cu alineatul (4) litera (b) punctul (iii). Aceste măsuri se adoptă în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

6.   După caz și luând în considerare progresul tehnic și orientările și deciziile internaționale relevante, precum și orice autorizații acordate de un stat membru sau de autoritatea competentă desemnată de statul membru vizat în conformitate cu alineatul (4) și cu anexa V, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să stabilească formatul informațiilor care trebuie furnizate de statele membre în conformitate cu alineatul (4) litera (b) punctul (iii). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 20 alineatul (2).

Amendamentul 15

Propunere de regulament

Articolul 8 – alineatul 1 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)

la cerere, îi acordă Comisiei sprijin tehnic și științific și îi furnizează informații tehnice și științifice privind substanțe care pot să îndeplinească criteriile pentru enumerarea în convenție sau în protocol;

(c)

la cerere, îi acordă Comisiei sprijin tehnic și științific solid și îi furnizează informații tehnice și științifice substanțiale privind substanțe care pot să îndeplinească criteriile pentru enumerarea în convenție sau în protocol , inclusiv privind prevenirea producției și utilizării de POP noi și privind evaluarea pesticidelor sau a substanțelor chimice industriale utilizate în prezent ;

Amendamentul 16

Propunere de regulament

Articolul 8 – alineatul 1 – litera f

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(f)

compilează, înregistrează, prelucrează și pune la dispoziția Comisiei și a autorităților competente ale statelor membre toate informațiile primite sau disponibile în temeiul articolului 4 alineatele (2) și (3), al articolului 7 alineatul (4) litera (b) punctul (iii), al articolului 9 alineatul (2) și al articolului 13 alineatul (1). Agenția publică pe site-ul său web informațiile neconfidențiale și facilitează schimbul de astfel de informații cu platformele de informații relevante, cum ar fi cele menționate la articolul 13 alineatul (2);

(f)

compilează, înregistrează, prelucrează și pune la dispoziția Comisiei și a autorităților competente ale statelor membre toate informațiile primite sau disponibile în temeiul articolului 4 alineatele (2) și (3), al articolului 5, al articolului 7 alineatul (4) litera (b) punctul (iii), al articolului 9 alineatul (2) și al articolului 13 alineatul (1). Agenția publică pe site-ul său web informațiile neconfidențiale și facilitează schimbul de astfel de informații cu platformele de informații relevante, cum ar fi cele menționate la articolul 13 alineatul (2);

Amendamentul 17

Propunere de regulament

Articolul 8 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.     Agenția începe să furnizeze asistența și îndrumarea tehnică și științifică menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) până la… [un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Amendamentul 18

Propunere de regulament

Articolul 11 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.     Comisia organizează un schimb de informații cu statele membre cu privire la măsurile adoptate la nivel național pentru a identifica și a evalua siturile contaminate de POP și pentru a combate eventualele riscuri semnificative pe care această contaminare le poate genera pentru sănătatea umană și pentru mediu.

Amendamentul 19

Propunere de regulament

Articolul 11 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.   Fără a aduce atingere Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (32), informațiile  menționate la alineatele (1) și (2) nu sunt considerate confidențiale. Comisia, agenția și statele membre care fac schimb de informații cu o țară terță protejează orice informații cu caracter confidențial în conformitate cu dreptul Uniunii .

3.   Fără a aduce atingere Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (32), informațiile privind sănătatea și siguranța umană și a mediului nu sunt considerate confidențiale. Comisia, agenția și statele membre care fac schimb de alte informații cu o țară terță protejează orice informație cu caracter confidențial în conformitate cu dreptul Uniunii.

Amendamentul 20

Propunere de regulament

Articolul 13 – alineatul 1 – paragraful 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Uniunea asigură accesul la informație și participarea publicului pe parcursul monitorizării punerii în aplicare.

Amendamentul 21

Propunere de regulament

Articolul 13 – alineatul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

5.   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare menite aducă precizări suplimentare cu privire la informațiile minime care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (1), inclusiv definiția indicatorilor, a hărților și a situațiilor generale ale statelor membre menționate la alineatul (1) litera (f). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 20 alineatul (2).

5.   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilească formatul informațiilor care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (1), inclusiv definiția indicatorilor, a hărților și a situațiilor generale ale statelor membre menționate la alineatul (1) litera (f). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 20 alineatul (2).

Amendamentul 22

Propunere de regulament

Articolul 18 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4 alineatul (3), la articolul 7 alineatul (5) și la articolul 15 se conferă Comisiei pentru o perioadă nedeterminată, începând cu […].

2.   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4 alineatul (3), la articolul 7 alineatul (5) și la articolul 15 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani începând cu[data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

Amendamentul 23

Propunere de regulament

Articolul 20 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.   Comisia este sprijinită de un comitet instituit prin articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 pentru toate chestiunile reglementate de prezentul regulament.

1.   Comisia este sprijinită de:

 

 

(a)

comitetul instituit prin articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 pentru punerea în aplicare a chestiunilor menționate la articolul 13 alineatul (5), cu excepția cazului în care se face referire la actele de punere aplicare care stabilesc formatul informațiilor menționate la articolul 13 alineatul (1) litera (a) cu privire la aplicarea articolului 7 și la articolul 13 alineatul (1) litera (b), în cazul în care se face referire la informațiile primite în temeiul articolului 5 alineatul (2) și al articolului 7 alineatul (4) litera (b) punctul (iii); și

 

 

(b)

comitetul instituit prin articolul 39 din Directiva 2008/98/CE  (1a) a Parlamentului European și a Consiliului pentru punerea în aplicare a chestiunilor menționate la articolul 7 alineatul (6) și la articolul 13 alineatul (5), în cazul în care se face referire la actele de punere aplicare care stabilesc formatul informațiilor menționate la articolul 13 alineatul (1) litera (a) cu privire la aplicarea articolului (7) și la articolul 13 alineatul (1) litera (b) în cazul în care se face referire la informațiile primite în temeiul articolului 5 alineatul (2) și al articolului 7 alineatul (4) litera (b) punctul (iii).

Amendamentul 24

Propunere de regulament

Anexa I – partea A – tabel – rândul 17

Textul propus de Comisie

Bifenili policlorurați (PCB)

1336-36-3 și altele

215-648-1 și altele

Fără a aduce atingere Directivei 96/59/CE, se aprobă utilizarea articolelor care se află deja în uz la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament.

 

 

 

Statele membre identifică și scot din uz echipamentele (de exemplu, transformatoare, condensatoare sau alte recipiente conținând stocuri de lichide reziduale) care conțin PCB în proporție de peste 0,005  % și în volume de peste 0,05 dm3, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2025.

Amendamentul

Bifenili policlorurați (PCB)

1336-36-3 și altele

215-648-1 și altele

Fără a aduce atingere Directivei 96/59/CE, se aprobă utilizarea articolelor care se află deja în uz la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament.

Statele membre depun eforturi pentru a identifica și a scoate din uz echipamentele (de exemplu, transformatoare, condensatoare sau alte recipiente conținând stocuri de lichide reziduale) care conțin PCB în proporție de peste 0,005  % și în volume de peste 0,05 dm3, cât mai curând posibil și nu mai târziu de 31 decembrie 2025.

Amendamentul 25

Propunere de regulament

Anexa I – partea A – rândul 24 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

Substanță

Nr. CAS

Nr. CE

Derogare specifică privind utilizarea intermediară sau alte specificații

Bis(pentabromfenil)eter (decabromdifenil eter; decaBDE)

1163/-19/-5

214/-604/-9

1.

În sensul prezentei rubrici, articolul 4 alineatul (1) litera (b) se aplică concentrațiilor de decaBDE mai mici sau egale cu 10 mg/kg (0,001 procente masice) prezente în substanțe, amestecuri, articole sau care intră în alcătuirea părților ignifuge ale articolelor.

2.

Prin derogare, se autorizează producerea, introducerea pe piață și utilizarea decaBDE pentru:

(a)

producția de aeronave – pentru care s-a solicitat omologarea de tip înainte de data intrării în vigoare și a fost primită înainte de luna decembrie 2022 – înainte de 2 martie 2027;

(b)

producția de piese de schimb pentru oricare din următoarele:

(i)

o aeronavă – pentru care s-a solicitat omologarea de tip înainte de data intrării în vigoare și a fost primită înainte de luna decembrie 2022 – produsă înainte de 2 martie 2027 până la sfârșitul duratei de exploatare a aeronavei;

(ii)

autovehiculele care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2007/46/CE  (1a) a Parlamentului European și a Consiliului, produse înainte de… [data intrării în vigoare a prezentului regulament], fie până în 2036, fie până la sfârșitul duratei de viață a acestor autovehicule, oricare dintre aceste date este prima.

3.

Derogările specifice pentru piesele de schimb destinate autovehiculelor menționate la alineatul 2 litera (b) punctul (ii) se aplică producției și utilizării de decaBDE comercial care se încadrează în una sau mai multe dintre următoarele categorii:

(i)

aplicațiile grupului motopropulsor și cele din compartimentul motorului, cum ar fi cablul de masă al bateriei, cablurile de conectare ale bateriei, țevile sistemului mobil de climatizare, grupul motopropulsor, cuzineții colectorului de evacuare, izolația compartimentului motorului, cablajul și distribuția electrică din compartimentul motorului (cablajul motorului etc.), senzorii de viteză, tuburile, modulele de ventilație și senzorii de detonație;

(ii)

aplicațiile sistemului de combustibil, cum ar fi furtunurile pentru combustibil, rezervoarele de combustibil, precum și rezervoarele de combustibil montate sub caroserie;

(iii)

dispozitivele pirotehnice și aplicațiile legate de dispozitive pirotehnice, cum ar fi cablurile de detonare ale airbagului, tapițeria scaunelor/materialele textile care acoperă scaunele (numai dacă sunt relevante pentru airbaguri) și airbagurile (frontale și laterale);

(iv)

suspensiile și elementele de interior, cum ar fi accesoriile interioare, materialele acustice și centurile de siguranță;

(v)

materiale plastice ranforsate (tablouri de bord și accesorii interioare);

(vi)

compartimentul motorului sau tabloul de bord [blocuri de borne/de siguranțe, cabluri de mare amperaj și izolații pentru cabluri (cabluri pentru bujii)];

(vii)

echipamente electrice și electronice (carcase de baterii și suporturi de baterii, conectori electrici pentru controlul motorului, componente ale discurilor radio, sisteme de navigație prin satelit, sisteme globale de poziționare și sisteme informatice);

(viii)

materialele textile cum ar fi cele din portbagaj, tapițeria, plafonul, scaunele automobilului, tetierele, vizierele parasolar, covoarele, panourile de echipare ale portierelor, covorașele.

3.

Se autorizează producerea de decaBDE și utilizarea sa în producția și introducerea pe piață a următoarelor articole:

(a)

articole introduse pe piață înainte de… [data intrării în vigoare a prezentului regulament];

(b)

aeronave produse în conformitate cu punctul 2 litera (a);

(c)

piese de schimb pentru aeronave produse în conformitate cu punctul 2 litera (b);

(d)

echipamentele electrice și electronice care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2011/65/UE  (1b) a Parlamentului European și a Consiliului.

4.

În sensul prezentei rubrici, „aeronavă” înseamnă una dintre următoarele:

(a)

o aeronavă civilă produsă în conformitate cu un certificat de tip eliberat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 2018/1139  (1c) al Parlamentului European și al Consiliului sau cu o aprobare de proiectare, eliberată în conformitate cu reglementările naționale ale unui stat contractant al Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) ori pentru care a fost eliberat un certificat de navigabilitate de un stat contractant al OACI în temeiul anexei 8 la Convenția privind aviația civilă internațională;

(b)

o aeronavă militară.

Amendamentul 26

Propunere de regulament

Anexa I – partea A – rândul 24 b (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

Substanță

Nr. CAS

Nr. CE

Derogare specifică privind utilizarea intermediară sau alte specificații

Cloroalcani C10-C13 (parafine clorurate cu catenă scurtă — PCCS-uri)

85535-84-8

287-476-5

1.

Prin derogare, sunt autorizate producerea, introducerea pe piață și utilizarea substanțelor sau preparatelor care conțin PCCS în concentrații mai mici de 1 procent masic sau a articolelor care conțin PCCS în concentrații mai mici de 0,15 procente masice.

2.

Utilizarea este permisă în ceea ce privește:

(a)

benzile transportoare din industria minieră și materialele de etanșare pentru baraje care conțin PCCS, aflate deja în uz înainte de 4 decembrie 2015 sau la acea dată; și

(b)

articolele care conțin PCCS, altele decât cele menționate la litera (a), care erau deja în uz înainte de 10 iulie 2012 sau la acea dată.

3.

Articolul 4 alineatul (2) al treilea și al patrulea paragraf se aplică articolelor menționate la punctul 2 de mai sus.

Amendamentul 27

Propunere de regulament

Anexa I – partea B

Textul propus de Comisie

Substanță

Nr. CAS

Nr. CE

Derogare specifică privind utilizarea intermediară sau alte specificații

4

4

4

4

4

 

 

4

5 cloroalcani C10-C13 (parafine clorurate cu catenă scurtă) (PCCS)

5 85535-84-8

5 287-476-5

5 1.

Prin derogare, sunt autorizate producerea, introducerea pe piață și utilizarea substanțelor sau a amestecurilor care conțin PCCS în concentrații mai mici de 1 procent masic sau a articolelor care conțin PCCS în concentrații mai mici de 0,15 procente masice.

2.

Utilizarea este permisă în ceea ce privește:

(a)

benzile transportoare din industria minieră și materialele de etanșare pentru baraje care conțin PCCS, aflate deja în uz înainte de 4 decembrie 2015 sau la acea dată; și

(b)

articolele care conțin PCCS, altele decât cele menționate la litera (a), care erau deja în uz înainte de 10 iulie 2012 sau la acea dată.

3.

Articolul 4 alineatul (2) al treilea și al patrulea paragraf se aplică articolelor menționate la punctul 2 de mai sus.

Amendamentul

eliminat

Amendamentul 28

Propunere de regulament

Anexa III

Textul propus de Comisie

Amendamentul

LISTA SUBSTANȚELOR CARE FAC OBIECTUL DISPOZIȚIILOR PRIVIND REDUCEREA EMISIILOR

LISTA SUBSTANȚELOR CARE FAC OBIECTUL DISPOZIȚIILOR PRIVIND REDUCEREA EMISIILOR

SUBSTANȚA (NR. CAS)

SUBSTANȚA (NR. CAS)

Dibenzo-b-dioxine policlorurate și dibenzofurani policlorurați (PCDD/PCDF)

Dibenzo-b-dioxine policlorurate și dibenzofurani policlorurați (PCDD/PCDF)

Hexaclorbenzen (HCB) (Nr. CAS: 118-74-1)

Hexaclorbenzen (HCB) (Nr. CAS: 118-74-1)

Bifenili policlorurați (PCB)

Bifenili policlorurați (PCB)

Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) (37)

Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) (37)

Pentaclorbenzen (Nr. CAS 608-93-5)

Pentaclorbenzen (Nr. CAS 608-93-5)

 

Naftaline policlorurate  (37a)

 

Hexaclorbutadienă (nr. CAS 87-68-3)

Amendamentul 37

Propunere de regulament

Anexa IV – rândurile 5 – 8

Textul propus de Comisie

Substanță

Nr. CAS

Nr. CE

Limita de concentrație menționată la articolul 7 alineatul (4) litera (a)

 

 

 

Tetrabromodifenileter

C12H6Br4O

40088-47-9 și altele

254-787-2 și altele

Suma concentrațiilor de tetrabromodifenileter, pentabromodifenileter, hexabromodifenileter și heptabromodifenileter: 1 000 mg/kg

Pentabromodifenileter

C12H5Br5O

32534-81-9 și altele

251-084-2 și altele

Hexabromodifenileter

C12H4Br6O

36483-60-0 și altele

253-058-6 și altele

 

Heptabromodifenileter

C12H3Br7O

68928-80-3 și altele

273-031-2 și altele

 

 

 

Amendamentul

Substanță

Nr. CAS

Nr. CE

Limita de concentrație menționată la articolul 7 alineatul (4) litera (a)

 

 

 

Tetrabromodifenileter

C12H6Br4O

40088-47-9 și altele

254-787-2 și altele

Suma concentrațiilor de tetrabromodifenileter, pentabromodifenileter, hexabromodifenileter, heptabromodifenileter și decabromdifenileter : 500 mg/kg

Pentabromodifenileter

C12H5Br5O

32534-81-9 și altele

251-084-2 și altele

Hexabromdifenileter

C12H4Br6O

36483-60-0 și altele

253-058-6 și altele

Heptabromodifenileter

C12H3Br7O

68928-80-3 și altele

273-031-2 și altele

Decabromdifenileter

C12Br10O

1163-19-5 și altele

214-604-9 și altele

 

Amendamentul 29

Propunere de regulament

Anexa IV – tabelul 1 – coloana „Limita de concentrație menționată la articolul 7 alineatul (4) litera (a)” – rândul „Dibenzo-p-dioxine” – nota de subsol 7

Textul propus de Comisie

7.

Limita se calculează în PCDD și PCDF în conformitate cu următorii factori de echivalență toxică (TEF):

PCDD

TEF

PCDF

TEF

PCDD

TEF

2,3,7,8-TeCDD

1

1,2,3,7,8-PeCDD

1

1,2,3,4,7,8-HxCDD

0,1

1,2,3,6,7,8-HxCDD

0,1

1,2,3,7,8,9-HxCDD

0,1

1,2,3,4,6,7,8-HpCDD

0,01

OCDD

0,0003

2,3,7,8-TeCDF

0,1

1,2,3,7,8-PeCDF

0,03

2,3,4,7,8-PeCDF

0,3

1,2,3,4,7,8-HxCDF

0,1

1,2,3,6,7,8-HxCDF

0,1

1,2,3,7,8,9-HxCDF

0,1

2,3,4,6,7,8-HxCDF

0,1

1,2,3,4,6,7,8-HpCDF

0,01

1,2,3,4,7,8,9-HpCDF

0,01

OCDF

0,0003

Amendamentul

7.

Limita se calculează în PCDD și PCDF în conformitate cu următorii factori de echivalență toxică (TEF):

PCDD

TEF

2,3,7,8-TeCDD

1

1,2,3,7,8-PeCDD

1

1,2,3,4,7,8-HxCDD

0,1

1,2,3,6,7,8-HxCDD

0,1

1,2,3,7,8,9-HxCDD

0,1

1,2,3,4,6,7,8-HpCDD

0,01

OCDD

0,0003

PCDF

TEF

2,3,7,8-TeCDF

0,1

1,2,3,7,8-PeCDF

0,03

2,3,4,7,8-PeCDF

0,3

1,2,3,4,7,8-HxCDF

0,1

PCDD

TEF

1,2,3,6,7,8-HxCDF

0,1

1,2,3,7,8,9-HxCDF

0,1

2,3,4,6,7,8-HxCDF

0,1

1,2,3,4,6,7,8-HpCDF

0,01

1,2,3,4,7,8,9-HpCDF

0,01

OCDF

0,0003


(1)  Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0336/2018).

(17)  JO L 63, 6.3.2003, p. 29.

(18)  JO L 39, 16.2.1993, p. 3.

(17)  JO L 63, 6.3.2003, p. 29.

(18)  JO L 39, 16.2.1993, p. 3.

(18a)   JO L 142, 2.6.2017, p. 4.

(1a)   JO L 124, 17.5.2005, p. 1.

(1a)   Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).

(1a)   Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (JO L 197, 24.7.2012, p. 1).

(1b)   Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(1a)   Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2002 referitor la statisticile privind deșeurile (JO L 332, 9.12.2002, p. 1).

(30)  Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(29bis)  Convenția de la Stockholm privind POP (2008). Orientările privind cele mai bune tehnici disponibile și orientările provizorii privind cele mai bune practici de mediu relevante pentru articolul 5 și anexa C la Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți. Geneva, Secretariatul Convenției de la Stockholm privind POP. http://www.pops.int/Implementation/BATandBEP/BATBEPGuidelinesArticle5/tabid/187/Default.aspx

(30)  Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(32)  Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).

(32)  Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).

(1a)   Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(1a)   Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (JO L 263, 9.10.2007, p. 1).

(1b)   Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (JO L 174, 1.7.2011, p. 88).”

(1c)   Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2111/2005, (CE) nr. 1008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 și a Directivelor 2014/30/UE și 2014/53/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 552/2004 și (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului (JO L 212, 22.8.2018, p. 1).”

(37)  în scopul inventarierii emisiilor, se utilizează patru compuși indicatori, și anume: benzo(a)piren, benzo(b)fluoranten, benzo(k)fluoranten și indeno(1,2,3-cd)piren.

(37)  în scopul inventarierii emisiilor, se utilizează patru compuși indicatori, și anume: benzo(a)piren, benzo(b)fluoranten, benzo(k)fluoranten și indeno(1,2,3-cd)piren.

(37a)   Naftaline policlorurate înseamnă compuși chimici bazați pe sistemul inelului naftalenic, în care unul sau mai mulți atomi de hidrogen sunt înlocuiți de atomi de clor.


Joi, 29 noiembrie 2018

28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/369


P8_TA(2018)0466

Aplicarea etapei Euro 5 pentru omologarea de tip a vehiculelor cu două sau trei roți și a cvadriciclurilor ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 168/2013 în ceea ce privește aplicarea etapei Euro 5 pentru omologarea de tip a vehiculelor cu două sau trei roți și a cvadriciclurilor (COM(2018)0137 – C8-0120/2018 – 2018/0065(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 363/38)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0137),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0120/2018),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2018 (1),

având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 14 noiembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0346/2018),

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 367, 10.10.2018, p. 32.


P8_TC1-COD(2018)0065

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 168/2013 în ceea ce privește aplicarea etapei Euro 5 pentru omologarea de tip a vehiculelor cu două sau trei roți și a cvadriciclurilor

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/129.)


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/370


P8_TA(2018)0467

Comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (text codificat) (COM(2018)0316 – C8-0210/2018 – 2018/0160(COD))

(Procedura legislativă ordinară – codificare)

(2020/C 363/39)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0316),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0210/2018),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative (1),

având în vedere articolele 103 și 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0387/2018),

A.

întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 102, 4.4.1996, p. 2.


P8_TC1-COD(2018)0160

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/… al Parlamentului European și al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri care ar putea fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (text codificat)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/125.)


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/371


P8_TA(2018)0468

Fondul pentru azil, migrație și integrare: Reangajarea sumelor rămase ***I

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 29 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește reangajarea sumelor rămase angajate pentru a sprijini punerea în aplicare a Deciziilor (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601 ale Consiliului sau alocarea acestora pentru alte acțiuni din cadrul programelor naționale (COM(2018)0719 – C8-0448/2018 – 2018/0371(COD)) (1)

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 363/40)

Amendamentul 1

Propunere de regulament

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)

Scopul prezentului regulament este de a permite fie reangajarea sumelor rămase angajate pentru a sprijini punerea în aplicare a Deciziilor (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601 ale Consiliului, prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (8), fie alocarea acestora către alte acțiuni din cadrul programelor naționale, în conformitate cu prioritățile Uniunii și cu nevoile statelor membre în domeniul migrației și azilului.

(1)

Scopul prezentului regulament este de a permite fie reangajarea sumelor rămase angajate pentru a sprijini punerea în aplicare a Deciziilor (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601 ale Consiliului, prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (8), fie alocarea acestora către alte acțiuni din cadrul programelor naționale, în conformitate cu prioritățile Uniunii și cu nevoile statelor membre în domenii specifice ale migrației și azilului. Totodată, prezentul regulament asigură că un astfel de reangajament sau de alocare are loc într-un mod transparent.

Amendamentul 2

Propunere de regulament

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza sumele menționate anterior pentru a continua să realizeze transferuri prin reangajarea sumelor respective pentru aceeași acțiune din programele naționale. În plus , ar trebui să fie posibil, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător cu ocazia revizuirii programelor naționale ale statelor membre, să se utilizeze aceste fonduri pentru a aborda și alte provocări din domeniul migrației și azilului, în conformitate cu Regulamentul privind Fondul pentru azil, migrație și integrare. Nevoile statelor membre în aceste domenii sunt în continuare importante. Reangajarea sumelor menționate mai sus pentru aceeași acțiune sau transferul lor către alte acțiuni din cadrul programului național nu ar trebui să fie posibil decât o singură dată și cu aprobarea Comisiei.

(4)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza sumele menționate anterior pentru a continua să realizeze transferuri prin reangajarea sumelor respective pentru aceeași acțiune din programele naționale. Ca o condiție minimă, statele membre ar trebui să reangajeze 20 % din aceste sume pentru acțiuni în cadrul programelor naționale, pentru transferul solicitanților și beneficiarilor de protecție internațională sau pentru relocare și alte tipuri de admisie umanitară ad-hoc. Pentru restul sumelor , ar trebui să fie posibil, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător cu ocazia revizuirii programelor naționale ale statelor membre, să finanțeze acțiuni specifice prevăzute în capitolele II și III din domeniul migrației și azilului, în conformitate cu Regulamentul privind Fondul pentru azil, migrație și integrare , mai ales în ceea ce privește dezvoltarea aspectelor legate de sistemul european comun de azil, în special la reîntregirea familiei sau pentru sprijinirea migrației legale către statele membre și promovarea integrării efective a resortisanților țărilor terțe . Nevoile statelor membre în aceste domenii sunt în continuare importante. Reangajarea sumelor menționate mai sus pentru aceeași acțiune sau transferul lor către alte acțiuni din cadrul programului național nu ar trebui să fie posibil decât o singură dată și cu aprobarea Comisiei. Statele membre ar trebui să se asigure că alocarea fondurilor are loc cu respectarea deplină a principiilor prevăzute în Regulamentul financiar, în special eficiența și transparența.

Amendamentul 3

Propunere de regulament

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)

Grupul-țintă eligibil pentru transfer ar trebui să fie extins pentru a oferi mai multă flexibilitate statelor membre în efectuarea transferurilor.

(5)

Grupul-țintă eligibil pentru transfer , precum și lista țărilor din care se face transferul ar trebui să fie extinse pentru a oferi mai multă flexibilitate statelor membre în efectuarea transferurilor. Ar trebui să se acorde prioritate transferului minorilor neînsoțiți, al altor solicitanți vulnerabili și al membrilor de familie ai beneficiarilor de protecție internațională.

Amendamentul 4

Propunere de regulament

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)

De asemenea, statele membre ar trebui să dispună de suficient timp pentru a utiliza sumele reangajate pentru aceeași acțiune sau transferate către alte acțiuni înainte de dezangajarea acestor sume. Astfel, după ce Comisia aprobă aceste reangajări sau transferuri de sume în cadrul programului național, sumele în cauză ar trebui considerate ca fiind angajate în cursul exercițiului aferent anului revizuirii programului național care aprobă reangajarea sau transferul în cauză.

(7)

De asemenea, statele membre ar trebui să dispună de suficient timp pentru a utiliza sumele reangajate pentru aceeași acțiune sau transferate către alte acțiuni specifice înainte de dezangajarea acestor sume. Astfel, după ce Comisia aprobă aceste reangajări sau transferuri de sume în cadrul programului național, sumele în cauză ar trebui considerate ca fiind angajate în cursul exercițiului aferent anului revizuirii programului național care aprobă reangajarea sau transferul în cauză.

Amendamentul 5

Propunere de regulament

Considerentul 7 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7a)

Comisia ar trebui să prezinte un raport anual Parlamentului European și Consiliului în ceea ce privește executarea resurselor pentru transferul solicitanților de protecție internațională sau al beneficiarilor de protecție internațională, în special în ceea ce privește transferurile către alte acțiuni din cadrul programului național și reangajamente de credite.

Amendamentul 6

Propunere de regulament

Considerentul 12 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(12a)

Fără modificarea Regulamentului (UE) nr. 516/2014 înainte de sfârșitul anului 2018, finanțarea relevantă nu va mai fi disponibilă pentru utilizarea de către statele membre în cadrul programelor naționale sprijinite de Fondul pentru azil, migrație și integrare. Având în vedere caracterul urgent al modificării Regulamentului (UE) nr. 516/2014, este oportun să se aplice o derogare de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

Amendamentul 7

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul - 1 (nou)

Regulamentul (UE) nr. 516/2014

Articolul 18 – titlu

Textul în vigoare

Amendamentul

 

(-1)

Titlul se înlocuiește cu următorul text:

Resurse pentru transferul beneficiarilor de protecție internațională

Resurse pentru transferul solicitanților de protecție internațională și al beneficiarilor de protecție internațională

Amendamentul 8

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1

Regulamentul (UE) nr. 516/2014

Articolul 18 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)

La alineatul (1), cuvintele „beneficiar de protecție internațională” se înlocuiesc cu cuvintele „solicitant de protecție internațională sau beneficiar de protecție internațională”;

eliminat

Amendamentul 9

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou)

Regulamentul (UE) nr. 516/2014

Articolul 18 – alineatul 1

Textul în vigoare

Amendamentul

 

(1a)

Alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„1.   Pentru punerea în aplicare a principiului solidarității și al împărțirii echitabile a responsabilității și din perspectiva evoluțiilor în politica Uniunii în decursul perioadei de punere în aplicare a fondului, statele membre primesc suplimentar alocării calculate în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (a), o sumă suplimentară, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (2) litera (b), pe baza unei sume forfetare de 000 EUR pentru fiecare beneficiar de protecție internațională transferat dintr-un alt stat membru.”

„1.   Pentru punerea în aplicare a principiului solidarității și al împărțirii echitabile a responsabilității și din perspectiva evoluțiilor în politica Uniunii în decursul perioadei de punere în aplicare a fondului, statele membre primesc suplimentar alocării calculate în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (a), o sumă suplimentară, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (2) litera (b), pe baza unei sume forfetare de 10 000  EUR pentru fiecare solicitant de protecție internațională și fiecare beneficiar de protecție internațională transferat dintr-un alt stat membru.”;

Amendamentul 10

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2

Regulamentul (UE) nr. 516/2014

Articolul 18 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.   Sumele suplimentare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se alocă statelor membre prima dată prin deciziile de finanțare individuale de aprobare a programelor lor naționale, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și, ulterior, printr-o decizie de finanțare care va fi anexată la decizia de aprobare a programelor lor naționale. Reangajarea acestor sume pentru aceeași acțiune din cadrul programului național sau transferul acestora către alte acțiuni din cadrul programului național este posibil în cazul în care este justificat în mod corespunzător cu ocazia revizuirii programului național respectiv. O sumă nu poate fi reangajată sau transferată decât o singură dată. Comisia aprobă reangajarea sau transferul prin revizuirea programului național.

3.   Sumele suplimentare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se alocă statelor membre prima dată prin deciziile de finanțare individuale de aprobare a programelor lor naționale, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și, ulterior, printr-o decizie de finanțare care va fi anexată la decizia de aprobare a programelor lor naționale. Reangajarea acestor sume pentru aceeași acțiune din cadrul programului național sau transferul acestora către alte acțiuni specifice prevăzute la capitolele II și III din prezentul regulament în cadrul programului național este posibil în cazul în care este justificat în mod corespunzător cu ocazia revizuirii programului național respectiv. O sumă nu poate fi reangajată sau transferată decât o singură dată. Comisia aprobă reangajarea sau transferul prin revizuirea programului național. Finanțarea se alocă în mod transparent și eficient, în conformitate cu obiectivele programului național.

 

În ceea ce privește sumele rezultate din măsurile provizorii instituite prin Deciziile (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601, cel puțin 20 % din sumele care urmează a fi reangajate sunt reangajate pentru acțiuni în cadrul programelor naționale de transfer al solicitanților de protecție internațională sau de transfer al beneficiarilor de protecție internațională sau pentru relocare și alte tipuri de admisie umanitară ad-hoc.

Amendamentul 11

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3

Regulamentul (UE) nr. 516/2014

Articolul 18 – alineatul 3a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3a.   În sensul articolului 50 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014, în cazul în care sumele provenite din măsurile provizorii instituite prin Deciziile (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601 sunt reangajate pentru aceeași acțiune din cadrul programului național sau sunt transferate către alte acțiuni din cadrul programului național în conformitate cu alineatul (3), se consideră că sumele în cauză au fost angajate în cursul exercițiului aferent anului revizuirii programului național care aprobă reangajarea sau transferul în cauză.

3a.   În sensul articolului 50 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014, în cazul în care sumele provenite din măsurile provizorii instituite prin Deciziile (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601 sunt reangajate pentru aceeași acțiune din cadrul programului național sau sunt transferate către alte acțiuni specifice din cadrul programului național în conformitate cu alineatul (3), se consideră că sumele în cauză au fost angajate în cursul exercițiului aferent anului revizuirii programului național care aprobă reangajarea sau transferul în cauză.

Amendamentul 12

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3

Regulamentul (UE) nr. 516/2014

Articolul 18 – alineatul 3 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3c.     Comisia raportează anual Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentului articol, în special în ceea ce privește transferurile de sume către alte acțiuni din cadrul programelor naționale și reangajamente.

Amendamentul 13

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4

Regulamentul (UE) nr. 516/2014

Articolul 18 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)

La alineatul (4), cuvintele „beneficiarilor de protecție internațională” se înlocuiesc cu cuvintele „solicitanților de protecție internațională sau beneficiarilor de protecție internațională”;

eliminat

Amendamentul 14

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 a (nou)

Regulamentul (UE) nr. 516/2014

Articolul 18 – alineatul 4

Textul în vigoare

Amendamentul

 

(4a)

Alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

4.   Pentru a urmări cu eficacitate obiectivele privind solidaritatea și împărțirea responsabilității între statele membre menționate la articolul 80 din TFUE și în limitele resurselor disponibile, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 26 din prezentul regulament, pentru a ajusta suma forfetară menționată la alineatul (1) din prezentul articol ținând cont, mai ales, de ratele actuale ale inflației, de evoluțiile relevante în domeniul transferării beneficiarilor de protecție internațională de la un stat membru la altul, precum și de factori care pot optimiza utilizarea stimulentului financiar adus de sumele forfetare.

4.   Pentru a urmări cu eficacitate obiectivele privind solidaritatea și împărțirea responsabilității între statele membre menționate la articolul 80 din TFUE și în limitele resurselor disponibile, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 26 din prezentul regulament, pentru a ajusta suma forfetară menționată la alineatul (1) din prezentul articol ținând cont, mai ales, de ratele actuale ale inflației, de evoluțiile relevante în domeniul transferării solicitanților de protecție internațională și beneficiarilor de protecție internațională de la un stat membru la altul , pentru relocare și alte tipuri de admisie umanitară ad-hoc , precum și de factori care pot optimiza utilizarea stimulentului financiar adus de sumele forfetare.


(1)  Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0370/2018).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului (JO L 150, 20.5.2014, p. 168).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului (JO L 150, 20.5.2014, p. 168).


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/379


P8_TA(2018)0469

Aderarea statului Samoa la Acordul interimar de parteneriat dintre UE și statele din Pacific ***

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind aderarea statului Samoa la Acordul interimar de parteneriat între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și statele din Pacific, pe de altă parte (12281/2018 – C8-0434/2018 – 2018/0291(NLE))

(Procedura de aprobare)

(2020/C 363/41)

Parlamentul European,

având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12281/2018),

având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0434/2018),

având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2016 referitoare la viitorul relațiilor ACP-UE după 2020 (1),

având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2011 referitoare la Acordul interimar de parteneriat între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și statele din Pacific, pe de altă parte (2),

având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), de pe o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou) (3),

având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0376/2018),

1.

aprobă aderarea statului Samoa la acord;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale statului Samoa.

(1)  JO C 215, 19.6.2018, p. 2.

(2)  JO C 136 E, 11.5.2012, p. 19.

(3)  JO L 317, 15.12.2000, p. 3.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/380


P8_TA(2018)0470

Numirea președintelui Consiliului de supraveghere al Băncii Centrale Europene

Decizia Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 privind propunerea de numire a președintelui Consiliul de supraveghere al Băncii Centrale Europene (N8-0120/2018 – C8-0466/2018 – 2018/0905(NLE))

(Aprobare)

(2020/C 363/42)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Băncii Centrale Europene din 7 noiembrie 2018 de numire a președintelui Consiliul de supraveghere al Băncii Centrale Europene (C8-0466/2018),

având în vedere articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (1),

având în vedere Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European și Banca Centrală Europeană privind modalitățile practice de exercitare a controlului democratic și de monitorizare a exercitării atribuțiilor conferite Băncii Centrale Europene în cadrul mecanismului unic de supraveghere (2),

având în vedere articolul 122a din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0380/2018),

A.

întrucât la articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului se prevede că Banca Centrală Europeană (BCE) trebuie să-i prezinte Parlamentului propunerea sa de numire a președintelui Consiliului de supraveghere, iar președintele urmează să fie ales pe baza unei proceduri deschise de selecție din rândul persoanelor fizice cu reputație și experiență recunoscute în domeniul financiar-bancar și care nu sunt membri ai Consiliului guvernatorilor;

B.

întrucât la articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului se prevede că numirile pentru Consiliul de supraveghere trebuie să respecte principiile echilibrului între sexe, experienței și calificării, conform respectivului regulament;

C.

întrucât, prin scrisoarea sa din 7 noiembrie 2018, Banca Centrală Europeană i-a prezentat Parlamentului o propunere de numire a dlui Andrea Enria în funcția de președinte al Consiliului de supraveghere;

D.

întrucât Comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului a procedat apoi la evaluarea calificărilor candidatului propus, în special având în vedere cerințele prevăzute la articolul 26 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului; întrucât, în cursul evaluării, comisia a primit un curriculum vitae din partea candidatului propus;

E.

întrucât, la 20 noiembrie 2018, comisia a organizat o audiere a candidatului propus, în cursul căreia acesta a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei,

1.

aprobă propunerea Băncii Centrale Europene privind numirea dlui Andrea Enria în calitate de președinte al Consiliului de supraveghere al Băncii Centrale Europene;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Băncii Centrale Europene, Consiliului, precum și guvernelor statelor membre.

(1)  JO L 287, 29.10.2013, p. 63.

(2)  JO L 320, 30.11.2013, p. 1.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/381


P8_TA(2018)0471

Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2018/003 EL/Attica publishing

Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea din partea Greciei – EGF/2018/003 EL/Attica publishing) (COM(2018)0667 – C8-0430/2018 – 2018/2240(BUD))

(2020/C 363/43)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0667 – C8-0430/2018),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 (1) (denumit în continuare „Regulamentul privind FEG”),

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (2), în special articolul 12,

având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0377/2018),

A.

întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau ale crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.

întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil;

C.

întrucât Grecia a depus cererea EGF/2018/003 EL/Attica publishing, pentru a obține o contribuție financiară din partea FEG, ca urmare a concedierii unui număr de 550 de lucrători, care a avut loc în sectorul economic încadrat la diviziunea 58 („Activități de editare”) a NACE Rev. 2, în regiunea de nivel NUTS 2 Attica (EL30) din Grecia;

D.

întrucât cererea se bazează pe criteriile de intervenție de la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul FEG, care prevede necesitatea disponibilizării, într-o perioadă de referință de nouă luni, a cel puțin 500 de lucrători din întreprinderi care își desfășoară activitatea în același sector economic definit la nivel de diviziune NACE Rev. 2 și care sunt situate într-o singură regiune, în două regiuni învecinate sau în mai mult de două regiuni învecinate definite la nivelul NUTS 2, cu condiția existenței a peste 500 de lucrători afectați în două regiuni combinate dintr-un stat membru,

1.

este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind FEG și că Grecia are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 2 308 500 EUR, reprezentând 60 % din costurile totale de 3 847 500 EUR;

2.

remarcă faptul că autoritățile elene au depus cererea la 22 mai 2018 și că, pe baza informațiilor suplimentare furnizate de Grecia, Comisia și-a finalizat evaluarea la 4 octombrie 2018, aducând la cunoștința Parlamentului această evaluare la aceeași dată, cu respectarea termenului de 12 săptămâni;

3.

ia act de argumentele prezentate de Grecia, potrivit cărora disponibilizările sunt legate de criza economică și financiară mondială, în special de efectele sale asupra economiei Greciei, inclusiv o scădere a PIB-ului real pe cap de locuitor, creșterea șomajului, scăderea salariilor și reducerea veniturilor de care dispun gospodăriile, cuplate cu evoluția digitală rapidă, care, corelate cu scăderi ale cheltuielilor de publicitate ale marilor companii care își fac publicitate, transformă sectorul editorial; constată că sectorul se confruntă cu o scădere a veniturilor din publicitate și din vânzări;

4.

reamintește că, potrivit estimărilor, disponibilizările care au avut loc în cadrul a trei întreprinderi din sectorul editorial din Grecia vor avea un efect negativ important asupra economiei locale, precum și că impactul disponibilizărilor este legat de dificultățile asociate redistribuirii lucrătorilor, ca urmare a numărului redus de locuri de muncă, a lipsei cursurilor de formare profesională care corespund unor nevoi recunoscute pe piața forței de muncă, precum și a numărului ridicat de solicitanți de locuri de muncă;

5.

subliniază cu îngrijorare că în regiunea Attica se concentrează o mare parte a șomerilor și a șomerilor de lungă durată din Grecia, unde rata șomajului rămâne ridicată;

6.

reamintește că aceasta este a doua cerere prezentată de Grecia pentru o contribuție financiară din partea FEG în ceea ce privește disponibilizările care au avut loc în cadrul sectorului activităților de editare din regiunea Attica, după cererea EGF/2014/018 prezentată în 2014 și după adoptarea unei decizii pozitive în privința acesteia (4);

7.

ia act de faptul că cererea se referă la 550 de lucrători disponibilizați, dintre care un procent semnificativ este reprezentat de femei (41,82 %); observă, de asemenea, că 14,73 % dintre lucrătorii disponibilizați au peste 55 de ani și 1,6 % au sub 30 de ani; recunoaște, în acest context, importanța măsurilor active de pe piața forței de muncă cofinanțate din FEG pentru îmbunătățirea oportunităților de reintegrare a acestor grupuri vulnerabile pe piața muncii;

8.

salută faptul că oferta de formare planificată reflectă învățămintele acumulate pe baza primei cereri EGF-2014-018 GR/Attica, care a atins rate de integrare bune potrivit evaluării în curs;

9.

constată că nu sunt planificate măsuri pentru tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), în pofida faptului că ratele NEET rămân la niveluri ridicate în Grecia;

10.

subliniază că alocațiile financiare sunt condiționate de participarea activă a beneficiarilor vizați și pot servi drept stimulent real în contextul economic specific al Greciei;

11.

observă că alocațiile și stimulentele financiare, și anume stimulentele la angajare, alocațiile pentru căutarea unui loc de muncă și cele pentru formare se apropie de limita maximă de 35 % prevăzută în Regulamentul privind FEG;

12.

ia act de faptul că Grecia are în vedere cinci tipuri de acțiuni pentru lucrătorii disponibilizați vizați de cerere: orientare profesională și asistență pentru căutarea unui loc de muncă; (ii) formare, recalificare și formare profesională în conformitate cu nevoile pieței muncii; (iii) contribuție la înființarea unei întreprinderi; (iv) alocații pentru căutarea unui loc de muncă și alocații pentru formare; (v) stimulente la angajare;

13.

ia act de faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu reprezentanții Uniunii jurnaliștilor care reprezintă presa cotidiană din Atena (ΕΣΗΕΑ), cu Asociația lucrătorilor din presa cotidiană din Atena (ΕΠΗΕΑ) și cu Ministerul muncii;

14.

subliniază că autoritățile elene au confirmat că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor fonduri sau instrumente financiare ale Uniunii și că se va evita dubla finanțare;

15.

reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața forței de muncă și competențele necesare în viitor și să se asigure compatibilitatea cu tranziția spre o economie sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

16.

reafirmă faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor societăți sau sectoare de activitate și salută asigurările oferite de Grecia în acest sens;

17.

invită Comisia să le solicite autorităților naționale să prezinte, în propunerile viitoare, mai multe detalii cu privire la sectoarele care au perspective de creștere și care, prin urmare, ar putea oferi locuri de muncă, precum și să colecteze date întemeiate pe dovezi cu privire la impactul finanțării din partea FEG, inclusiv privind calitatea locurilor de muncă și rata de reinserție realizată prin intermediul FEG;

18.

reamintește apelul său adresat Comisiei de a asigura accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

19.

aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

20.

încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 855.

(2)  JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(3)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(4)  Decizia (UE) 2015/644 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 aprilie 2015 privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea EGF/2014/018 GR/Attica broadcasting din partea Greciei) (JO L 106, 24.4.2015, p. 29).


ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în urma unei cereri din partea Greciei – EGF/2018/003 EL/Attica publishing

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2019/275.)


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/385


P8_TA(2018)0472

Reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne ***I

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 29 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 în ceea ce privește normele aplicabile reintroducerii temporare a controalelor la frontierele interne (COM(2017)0571 – C8-0326/2017 – 2017/0245(COD)) (1)

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 363/44)

Amendamentul 1

Propunere de regulament

Considerentul - 1 (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(-1)

Crearea unui spațiu în care este asigurată libertatea de circulație a persoanelor în interiorul frontierelor interne reprezintă una dintre principalele realizări ale Uniunii. Funcționarea normală și consolidarea unui astfel de spațiu, care se bazează pe încredere și solidaritate, ar trebui să fie un obiectiv comun al Uniunii și al statelor membre care au convenit să facă parte din acesta. În același timp, este necesară o reacție comună la situațiile care afectează grav ordinea publică sau securitatea internă a zonei respective sau a unor părți ale acesteia, prin permiterea reintroducerii temporare a controlului la frontierele interne în circumstanțe excepționale și ca măsură de ultimă instanță, consolidând totodată cooperarea dintre statele membre în cauză.

Amendamentul 2

Propunere de regulament

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)

Într-un spațiu de liberă circulație a persoanelor, reintroducerea controalelor la frontierele interne ar trebui să rămână o măsură excepțională. Decizia de reintroducere a controalelor la frontierele interne ar trebui luată numai în ultimă instanță, pentru o perioadă limitată de timp și în măsura în care controalele sunt necesare și proporționale în raport cu amenințările grave la adresa ordinii publice sau a securității interne care au fost identificate.

(1)

Într-un spațiu de liberă circulație a persoanelor, reintroducerea controalelor la frontierele interne ar trebui să rămână o măsură excepțională. Întrucât libera circulație a persoanelor este afectată de reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne , această măsură ar trebui reintrodusă numai în ultimă instanță, pentru o perioadă limitată de timp și în măsura în care controalele sunt necesare și proporționale în raport cu amenințările grave la adresa ordinii publice sau a securității interne care au fost identificate. Orice astfel de măsură ar trebui abandonată de îndată ce motivele pe care se întemeiază încetează să mai existe.

Amendamentul 3

Propunere de regulament

Considerentul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(1a)

Migrația și trecerea frontierelor externe de către un număr mare de resortisanți ai unor țări terțe nu ar trebui considerată în sine o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității interne.

Amendamentul 4

Propunere de regulament

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)

Amenințările grave identificate pot fi abordate prin măsuri diferite, în funcție de natura și amploarea lor. Statele membre au, de asemenea , la dispoziție competențe polițienești, astfel cum se prevede la articolul 23 din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (8), care pot fi utilizate, cu respectarea anumitor condiții, în zonele de frontieră. Recomandarea Comisiei privind efectuarea de verificări proporționale de către poliție și cooperarea polițienească în spațiul Schengen (9) oferă statelor membre orientări în acest sens.

(2)

Amenințările grave identificate pot fi abordate prin măsuri diferite, în funcție de natura și amploarea lor. Deși este clar că atribuțiile poliției sunt diferite în natură și scop de controlul la frontieră , statele membre au la dispoziție competențele polițienești respective , astfel cum se prevede la articolul 23 din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (8), care pot fi utilizate, cu respectarea anumitor condiții, în zonele de frontieră. Recomandarea Comisiei privind efectuarea de verificări proporționale de către poliție și cooperarea polițienească în spațiul Schengen (9) oferă statelor membre orientări în acest sens.

Amendamentul 5

Propunere de regulament

Considerentul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2a)

Înainte de a recurge la reintroducerea controlului la frontierele interne, statele membre ar trebui să acorde prioritate măsurilor alternative. În special, statul membru în cauză ar trebui, dacă este necesar și justificat, să analizeze posibilitatea de a utiliza mai eficient sau de a intensifica controalele de poliție pe teritoriul său, inclusiv în zonele de frontieră și pe rutele principale de transport, pe baza unei evaluări a riscurilor, având grijă totodată ca aceste controale de poliție să nu aibă ca obiectiv controlul la frontiere. Tehnologiile moderne sunt esențiale în abordarea amenințărilor la adresa ordinii publice sau a securității interne. Statele membre ar trebui să evalueze dacă situația poate fi gestionată în mod adecvat printr-o cooperare transfrontalieră consolidată, atât din punct de vedere operațional, cât și din cel al schimbului de informații între poliție și serviciile de informații.

Amendamentul 6

Propunere de regulament

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)

Cu toate acestea, experiența a demonstrat că anumite amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne , cum ar fi amenințările teroriste transfrontaliere sau anumite cazuri de deplasări secundare ale migranților în situație neregulamentară pe teritoriul Uniunii, care justifică reintroducerea controalelor la frontieră, pot depăși cu mult perioadele sus-menționate . Prin urmare, este necesar și justificat să se ajusteze la nevoile actuale perioadele maxime aplicabile reintroducerii temporare a controalelor la frontieră, asigurându-se în același timp că nu se recurge abuziv la o astfel de măsură și că aceasta rămâne o excepție destinată utilizării numai în ultimă instanță. În acest scop, perioada generală aplicabilă în temeiul articolului 25 din Codul frontierelor Schengen ar trebui majorată la un an.

(4)

Cu toate acestea, experiența a demonstrat că este rareori necesară reintroducerea controlului de frontieră la frontierele interne pentru o perioadă de peste două luni. Doar în circumstanțe excepționale, anumite amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne ar putea persista dincolo de perioadele maxime de șase luni autorizate în prezent pentru reintroducerea controlului la frontierele interne . Prin urmare, este necesar să se ajusteze perioadele maxime aplicabile reintroducerii temporare a controalelor la frontieră, asigurându-se în același timp că nu se recurge abuziv la o astfel de măsură și că aceasta rămâne o excepție destinată utilizării numai în ultimă instanță.

Amendamentul 7

Propunere de regulament

Considerentul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4a)

Orice derogare de la principiul fundamental al libertății de circulație a persoanelor ar trebui interpretată în mod strict, iar conceptul de ordine publică presupune existența unei amenințări reale, prezente și suficient de grave, care afectează unul dintre interesele fundamentale ale societății.

Amendamentul 8

Propunere de regulament

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)

Pentru a garanta că aceste controale la frontierele interne rămân o excepție, statele membre ar trebui să prezinte o evaluare a riscurilor referitoare la reintroducerea sau prelungirea preconizată a controalelor la frontieră. Evaluarea riscurilor ar trebui să analizeze, în particular, cât timp se preconizează să dureze amenințarea identificată și care secțiuni ale frontierelor interne sunt afectate, să demonstreze că prelungirea controalelor la frontieră este o măsură de ultimă instanță și să explice modul în care controalele la frontieră ar contribui la gestionarea amenințării identificate. În cazul controalelor la frontierele interne care depășesc șase luni, evaluarea riscurilor ar trebui să demonstreze, de asemenea, retroactiv eficiența reintroducerii controalelor la frontieră în ceea ce privește gestionarea amenințării identificate și să explice în detaliu modul în care fiecare stat membru învecinat afectat de o astfel de prelungire a fost consultat și implicat în stabilirea măsurilor operaționale cel mai puțin împovărătoare.

(5)

Pentru a garanta că aceste controale la frontierele interne sunt o măsură de ultimă instanță și rămân o excepție, statele membre ar trebui să prezinte o evaluare a riscurilor referitoare la prelungirea preconizată a controalelor la frontieră dincolo de limita de două luni . Evaluarea riscurilor ar trebui să analizeze, în particular, cât timp se preconizează să dureze amenințarea identificată și care secțiuni ale frontierelor interne sunt afectate, să demonstreze că prelungirea controalelor la frontieră este o măsură de ultimă instanță , în special demonstrând că orice măsură alternativă s-a dovedit sau este considerată insuficientă, și să explice modul în care controalele la frontieră ar contribui la gestionarea amenințării identificate. Evaluarea riscurilor ar trebui să demonstreze, de asemenea, retroactiv eficiența și eficacitatea reintroducerii controalelor la frontieră în ceea ce privește gestionarea amenințării identificate și să explice în detaliu modul în care fiecare stat membru învecinat afectat de o astfel de prelungire a fost consultat și implicat în stabilirea măsurilor operaționale cel mai puțin împovărătoare. Statele membre ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a clasifica, dacă este necesar, toate sau o parte din informațiile furnizate.

Amendamentul 9

Propunere de regulament

Considerentul 5 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(5a)

În cazul în care reintroducerea controlului la frontierele interne este legată de anumite evenimente planificate, a căror natură și durată sunt excepționale (de exemplu, activitățile sportive), durata controlului ar trebui să fie foarte precisă, limitată și legată de durata efectivă a evenimentului.

Amendamentul 10

Propunere de regulament

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)

Calitatea evaluării riscurilor prezentate de statul membru în cauză va fi foarte importantă pentru evaluarea necesității și a proporționalității reintroducerii sau prelungirii preconizate a controalelor la frontieră. Agenția Europeană pentru Paza de Frontieră și de Coastă și Europol ar trebui implicate în respectiva evaluare .

(6)

Calitatea evaluării riscurilor prezentate de statul membru în cauză va fi foarte importantă pentru evaluarea necesității și a proporționalității reintroducerii sau prelungirii preconizate a controalelor la frontieră. Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă , Europol, Biroul European de Sprijin pentru Azil, Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene ar trebui să fie implicate în evaluarea respectivă .

Amendamentul 11

Propunere de regulament

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)

Competența Comisiei de a emite un aviz în temeiul articolului 27 alineatul (4) din Codul frontierelor Schengen ar trebui modificată pentru a reflecta noile obligații referitoare la evaluarea riscurilor care le revin statelor membre, inclusiv cooperarea cu statele membre afectate. Atunci când se efectuează controale la frontieră pe o perioadă mai mare de șase luni, Comisia ar trebui să fie obligată să emită un aviz. De asemenea, procedura de consultare prevăzută la articolul 27 alineatul (5) din Codul frontierelor Schengen ar trebui modificată pentru a reflecta rolul agențiilor (Agenția Europeană pentru Paza de Frontieră și de Coastă și Europol) și pentru a se axa pe aspectele practice ale punerii în aplicare a diferitelor aspecte ale cooperării dintre statele membre , inclusiv coordonarea, atunci când este cazul, a diferitelor măsuri adoptate de ambele părți ale frontierei în cauză .

(7)

Procedura de consultare prevăzută la articolul 27 alineatul (5) din Codul frontierelor Schengen ar trebui modificată pentru a reflecta rolul agențiilor Uniunii și pentru a se axa pe aspectele practice ale punerii în aplicare a diferitelor aspecte ale cooperării dintre statele membre.

Amendamentul 12

Propunere de regulament

Considerentul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8)

Pentru a asigura o mai bună adaptare a normelor revizuite la provocările legate de amenințări grave și persistente la adresa ordinii publice sau a securității interne, este necesar să se prevadă posibilitatea prelungirii controalelor la frontierele interne de așa natură încât perioada totală să depășească un an . Această prelungire ar trebui să însoțească măsuri naționale corespunzătoare comparabile ca nivel, cum ar fi declararea stării de urgență, întreprinse pe teritoriile în cauză pentru gestionarea amenințării. În orice caz, utilizarea unei astfel de posibilități nu poate duce la o prelungire a perioadei de efectuare a controalelor temporare la frontierele interne cu mai mult de doi ani .

(8)

Pentru a asigura o mai bună adaptare a normelor revizuite la provocările legate de amenințări grave și persistente la adresa ordinii publice sau a securității interne, este necesar să se prevadă posibilitatea prelungirii controalelor la frontierele interne de așa natură încât perioada totală să depășească șase luni, în mod excepțional . Această prelungire ar trebui să însoțească măsuri naționale corespunzătoare comparabile ca nivel, cum ar fi declararea stării de urgență, întreprinse pe teritoriile în cauză pentru gestionarea amenințării. În orice caz, utilizarea unei astfel de posibilități nu poate duce la o prelungire a perioadei de efectuare a controalelor temporare la frontierele interne cu mai mult de un an .

Amendamentul 13

Propunere de regulament

Considerentul 8 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(8a)

Necesitatea și proporționalitatea măsurii de reintroducere a controlului la frontierele interne, măsurile alternative care ar putea fi luate la nivel național sau la nivelul Uniunii, sau la ambele niveluri, precum și impactul unui astfel de control asupra libertății de circulație a persoanelor în spațiul fără control la frontierele interne ar trebui evaluate în raport cu amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne care a determinat necesitatea acestei reintroduceri.

Amendamentul 14

Propunere de regulament

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)

Trimiterea făcută în articolul 25 alineatul (4) la articolul 29 ar trebui modificată în vederea clarificării relației dintre perioadele aplicabile în temeiul articolelor 29 și 25 din Codul frontierelor Schengen.

eliminat

Amendamentul 15

Propunere de regulament

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)

Posibilitatea de a efectua controale temporare la frontierele interne ca răspuns la o amenințare specifică la adresa ordinii publice sau a securității interne care durează mai mult de un an ar trebui să facă obiectul unei proceduri specifice.

(10)

Posibilitatea de a efectua controale temporare la frontierele interne ca răspuns la o amenințare specifică la adresa ordinii publice sau a securității interne care durează mai mult de șase luni ar trebui să facă obiectul unei proceduri specifice care să necesite o recomandare a Consiliului .

Amendamentul 16

Propunere de regulament

Considerentul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11)

În acest sens, Comisia ar trebui să emită un aviz cu privire la necesitatea și proporționalitatea unei astfel de prelungiri și, atunci când este cazul, cu privire la cooperarea cu statele membre învecinate .

(11)

În acest sens, Comisia ar trebui să emită un aviz cu privire la necesitatea și proporționalitatea unei astfel de prelungiri . Parlamentul European ar trebui imediat informat cu privire la prelungirea propusă. Statele membre afectate ar trebui să aibă posibilitatea de a prezenta observații Comisiei înainte ca aceasta să emită un aviz .

Amendamentul 17

Propunere de regulament

Considerentul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(13)

Ținând seama de avizul Comisiei, Consiliul poate recomanda o astfel de prelungire suplimentară extraordinară și, atunci când este cazul, poate stabili condițiile aplicabile cooperării între statele membre în cauză, pentru a se asigura că este vorba de o măsură excepțională, aplicată numai atât timp cât este necesară și justificată și coerentă cu măsurile luate la nivel național pe teritoriul respectiv pentru a gestiona aceeași amenințare la adresa ordinii publice sau a securității interne. Recomandarea Consiliului ar trebui să fie o condiție prealabilă pentru orice prelungire suplimentară prin care se depășește perioada de un an, având deci aceeași natură ca cea prevăzută deja la articolul 29 .

(13)

Ținând seama de avizul Comisiei, Consiliul poate recomanda o astfel de prelungire suplimentară extraordinară și, atunci când este cazul, poate stabili condițiile aplicabile cooperării între statele membre în cauză, pentru a se asigura că este vorba de o măsură excepțională, aplicată numai atât timp cât este necesară și justificată și coerentă cu măsurile luate la nivel național pe teritoriul respectiv pentru a gestiona aceeași amenințare la adresa ordinii publice sau a securității interne. Recomandarea Consiliului ar trebui să fie o condiție prealabilă pentru orice prelungire suplimentară prin care se depășește perioada de șase luni. Recomandarea Consiliului ar trebui transmisă imediat Parlamentului European .

Amendamentul 18

Propunere de regulament

Considerentul 13 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(13a)

Măsurile luate în conformitate cu procedura specifică, atunci când circumstanțe excepționale periclitează funcționarea generală a zonei fără control la frontierele interne, nu ar trebui prelungite sau combinate cu măsuri luate în cadrul unei alte proceduri pentru reintroducerea sau prelungirea controlului la frontierele interne, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2016/399.

Amendamentul 19

Propunere de regulament

Considerentul 13 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(13b)

În cazul în care consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, Comisia ar trebui, în calitate de gardian al tratatelor care supraveghează aplicarea dreptului Uniunii, să ia măsurile corespunzătoare în conformitate cu articolul 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, inclusiv prin sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Amendamentul 20

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 25 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.   Atunci când în spațiul fără controale la frontierele interne există o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne dintr-un stat membru, statul membru respectiv poate reintroduce în mod excepțional controalele la toate frontierele interne sau în anumite părți ale frontierelor sale interne, pentru o perioadă limitată de maximum 30 de zile sau pe durata previzibilă a amenințării grave, dacă aceasta depășește 30 de zile, dar fără a se depăși șase luni . Domeniul de aplicare și durata reintroducerii temporare a controalelor la frontierele interne nu depășesc ceea ce este strict necesar pentru a răspunde amenințării grave.

1.   Atunci când în spațiul fără controale la frontierele interne există o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne dintr-un stat membru, statul membru respectiv poate reintroduce în mod excepțional controalele la toate frontierele interne sau în anumite părți ale frontierelor sale interne, ca măsură de ultimă instanță . Domeniul de aplicare și durata reintroducerii temporare a controalelor la frontierele interne nu depășesc ceea ce este strict necesar pentru a răspunde amenințării grave.

Amendamentul 21

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 25 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.     Controalele la frontierele interne se reintroduc numai ca măsură de ultimă instanță și în conformitate cu articolele 27, 27a, 28 și 29. Criteriile prevăzute la articolul 26 și, respectiv, articolul 30 se iau în considerare în fiecare caz în care se are în vedere adoptarea unei decizii de reintroducere a controalelor la frontierele interne în temeiul articolului 27, 27a, 28 sau 29.

eliminat

Amendamentele 22 și 52

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 25 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.     Dacă amenințarea gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne din statul membru afectat continuă după expirarea perioadei prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, statul membru respectiv poate prelungi controalele la frontierele sale interne, ținând cont de criteriile prevăzute la articolul 26 și în conformitate cu articolul 27, din aceleași motive ca cele specificate la alineatul (1) din prezentul articol și, ținând cont de eventualele elemente noi, cu perioade reînnoibile corespunzătoare duratei previzibile a amenințării grave, fiecare astfel de perioadă fiind de maximum șase luni.

eliminat

Amendamentul 23

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 25 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Perioada totală pe durata căreia sunt reintroduse controalele la frontierele interne, incluzând prelungirile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, nu poate depăși un an.

eliminat

În cazurile excepționale prevăzute la articolul 27a, perioada totală poate fi prelungită în continuare cu maximum doi ani, în conformitate cu articolul respectiv.

 

În cazul unor circumstanțe excepționale, astfel cum sunt menționate la articolul 29, perioada totală poate fi prelungită cu maximum doi ani, în conformitate cu alineatul (1) din articolul respectiv.

 

Amendamentul 24

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou)

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 26

Textul în vigoare

Amendamentul

 

(1a)

Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 26

„Articolul 26

Criterii pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne

Criterii pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne

Atunci când un stat membru decide, ca măsură de ultimă instanță, să reintroducă temporar controlul la una sau mai multe frontiere interne sau în anumite părți ale acestora sau decide să prelungească o astfel de reintroducere , în conformitate cu articolul 25 sau cu articolul 28 alineatul (1) , statul membru respectiv evaluează probabilitatea ca o astfel de măsură să remedieze în mod corespunzător amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne și evaluează proporționalitatea măsurii cu amenințarea respectivă. În efectuarea unei astfel de evaluări, statul membru ia în considerare în special următoarele aspecte :

Înainte de a decide, ca măsură de ultimă instanță, reintroducerea temporară a controlului la una sau mai multe frontiere interne sau în anumite părți ale acestora, sau de a decide să prelungească o astfel de reintroducere temporară , statul membru în cauză evaluează:

 

(a)

gradul de probabilitate ca reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne să contracareze într-o măsură suficientă amenințarea la adresa politicii publice sau a securității interne;

 

(b)

gradul de probabilitate ca alte măsuri, în afara reintroducerii temporare a controlului la frontierele interne, cum ar fi intensificarea cooperării polițienești transfrontaliere sau a controalelor de poliție, să contracareze într-o măsură suficientă amenințarea la adresa politicii publice sau a securității interne;

 

(c)

proporționalitatea reintroducerii temporare a controlului la frontierele interne în raport cu amenințarea respectivă la adresa politicii publice sau a securității interne, luând în considerare în special:

(a)

impactul probabil al oricăror amenințări la adresa ordinii publice sau a securității sale interne, inclusiv în urma unor incidente sau amenințări teroriste, precum și al amenințării reprezentate de criminalitatea organizată;

 

(i)

impactul probabil al oricăror amenințări la adresa ordinii publice sau a securității sale interne, inclusiv în urma unor incidente sau amenințări teroriste, precum și al amenințării reprezentate de criminalitatea organizată; și

(b)

impactul probabil al unei astfel de măsuri asupra libertății de circulație în spațiul fără controale la frontierele interne.

 

(ii)

impactul probabil al reintroducerii temporare a controlului la frontierele interne asupra libertății de circulație a persoanelor în spațiul fără controale la frontierele interne.

 

În cazul în care un stat membru, în urma evaluării în conformitate cu litera (a) de la primul paragraf, consideră că nu este probabil ca reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne să contracareze suficient amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne, acesta nu reintroduce controlul la frontierele interne.

 

În cazul în care un stat membru, în urma evaluării în conformitate cu litera (b) de la primul paragraf, consideră că este probabil ca alte măsuri în afara reintroducerii temporare a controlului la frontierele interne să contracareze suficient amenințarea la adresa ordinii publice sau a siguranței interne, acesta nu reintroduce sau nu prelungește controlul la frontierele interne și adoptă celelalte măsuri.

 

În cazul în care un stat membru, în urma evaluării în conformitate cu litera (c) de la primul paragraf, consideră că reintroducerea propusă a controlului la frontierele interne nu este proporțională cu amenințarea, acesta nu reintroduce și nu prelungește controlul la frontierele interne.”

Amendamentul 25

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul -i (nou)

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27 – titlu

Textul în vigoare

Amendamentul

 

(-i)

titlul se înlocuiește cu următorul text:

Procedura pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în temeiul articolului 25

„Procedura pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în cazul unei amenințări previzibile grave la adresa ordinii publice sau a securității interne”;

Amendamentul 26

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul -i a (nou)

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27 – alineatul - 1 (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(-ia)

la articolul 27, înainte de alineatul (1) se introduce următorul alineat:

„-1.     În cazul în care în zona fără control la frontierele interne există o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne a unui stat membru, acesta poate, ca măsură de ultimă instanță și în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 26, să reintroducă controlul la toate frontierele sale interne sau în anumite părți ale acestora, pentru o perioadă limitată de maximum 30 de zile sau, dacă amenințarea gravă persistă mai mult de 30 de zile, pe durata previzibilă a amenințării grave, dar, în orice caz, nu mai mult de două luni.”;

Amendamentul 27

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul -i b (nou)

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 25 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul în vigoare

Amendamentul

 

(-ib)

la alineatul (1), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

1.    Atunci când un stat membru intenționează să reintroducă controlul la frontierele interne în temeiul articolului 25, acesta notifică celelalte state membre și Comisia cel târziu cu patru săptămâni înainte de reintroducerea preconizată sau într-un termen mai scurt, dacă circumstanțele care determină necesitatea de a reintroduce controlul la frontierele interne devin cunoscute cu mai puțin de patru săptămâni înainte de reintroducerea preconizată. În acest scop, statul membru furnizează următoarele informații:

„1.     În sensul alineatului (-1), statul membru în cauză notifică celelalte state membre și Comisia cel târziu cu patru săptămâni înainte de reintroducerea preconizată sau într-un termen mai scurt, dacă circumstanțele care determină necesitatea de a reintroduce controlul la frontierele interne devin cunoscute cu mai puțin de patru săptămâni înainte de reintroducerea preconizată. În acest scop, statul membru furnizează următoarele informații:”

Amendamentele 28 și 57

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul i

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27 – alineatul 1 – litera aa

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(i)

La alineatul (1) se adaugă o nouă literă (aa), după cum urmează:

eliminat

 

„(aa)

o evaluare a riscurilor prin care se evaluează cât timp se preconizează să dureze amenințarea identificată și ce secțiuni ale frontierelor interne sunt afectate și prin care se demonstrează că prelungirea controalelor la frontieră este o măsură de ultimă instanță și se explică modul în care controalele la frontieră ar contribui la gestionarea amenințării identificate. În cazul în care controalele la frontieră au fost deja reintroduse pe o perioadă mai mare de șase luni, evaluarea riscurilor explică, de asemenea, modul în care reintroducerea anterioară a controalelor la frontieră a contribuit la remedierea amenințării identificate.

Evaluarea riscurilor conține, de asemenea, un raport detaliat privind coordonarea care a avut loc între statul membru în cauză și statul membru sau statele membre cu care are frontiere interne la care au fost efectuate controale. Comisia va comunica evaluarea riscurilor Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și Europol, după caz;”

 

Amendamentul 29

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul i a (nou)

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27 – alineatul 1 – litera a b (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ia)

la alineatul (1), se introduce următoarea literă (ab):

„(ab)

orice altă măsură în afara reintroducerii propuse, adoptată sau preconizată de statul membru pentru a face față amenințării la adresa ordinii publice sau a securității interne, precum și motivul, bazat pe dovezi, pentru care măsurile alternative, cum ar fi intensificarea cooperării polițienești transfrontaliere sau controalele de poliție, au fost considerate insuficiente;”

Amendamentul 30

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul ii

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27 – alineatul 1 – litera e

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(e)

atunci când este cazul, măsurile care trebuie să fie luate de celelalte state membre, astfel cum au fost convenite înaintea reintroducerii temporare a controalelor la frontierele interne în cauză .”

(e)

atunci când este cazul, măsurile care trebuie să fie luate de celelalte state membre, astfel cum au fost convenite înaintea reintroducerii temporare a controalelor la frontierele interne relevante .”

Amendamentul 31

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul iii

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27 – alineatul 1 – ultima teză

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Atunci când este necesar, Comisia poate solicita informații suplimentare statului membru sau statelor membre în cauză, inclusiv în ceea ce privește cooperarea cu statele membre afectate de prelungirea preconizată a controalelor la frontierele interne, inclusiv informațiile suplimentare necesare pentru a evalua dacă este vorba într-adevăr de o măsură de ultimă instanță.

Dacă este necesar, Comisia poate solicita informații suplimentare statului membru sau statelor membre în cauză, inclusiv în ceea ce privește cooperarea cu statele membre afectate de reintroducerea sau prelungirea preconizată a controalelor la frontierele interne, inclusiv informațiile suplimentare necesare pentru a evalua dacă este vorba într-adevăr de o măsură de ultimă instanță.

Amendamentul 32

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul iii a (nou)

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(iiia)

se introduce următorul alineat (1a):

„1a.     Dacă amenințarea gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne din statul membru afectat durează mai mult de două luni, statul membru respectiv poate prelungi controalele la frontierele sale interne, ținând cont de criteriile prevăzute la articolul 26 și din aceleași motive ca cele specificate la alineatul (-1) din prezentul articol, luând în considerare toate noile elemente, cu o perioadă care să corespundă duratei previzibile a amenințării grave și care să nu depășească, în niciun caz, patru luni. Statul membru în cauză informează celelalte state membre și Comisia cu privire la perioada menționată la alineatul (1).”

Amendamentul 33

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul iii b (nou)

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27 – alineatul 1 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(iiib)

se introduce următorul alineat (1b):

„1b.     În sensul alineatului (1a), pe lângă informațiile prevăzute la alineatul (1), statul membru în cauză prezintă o evaluare a riscurilor, în care:

(i)

precizează cât timp se preconizează că va dura amenințarea identificată și care parte a frontierelor sale interne este afectată;

(ii)

evidențiază acțiunile sau măsurile alternative întreprinse anterior pentru a contracara amenințarea identificată;

(iii)

explică de ce măsurile alternative sau măsurile menționate la punctul (ii) nu au remediat în mod suficient amenințarea identificată;

(iv)

demonstrează că prelungirea controalelor la frontiere este o măsură de ultimă instanță; și

(v)

explică modul în care controlul la frontieră ar contracara mai eficient amenințarea identificată.

Evaluarea riscurilor menționată la primul paragraf conține, de asemenea, un raport detaliat privind cooperarea statului membru în cauză cu statul sau statele membre direct afectate de reintroducerea controlului la frontiere, inclusiv cu cele la ale căror frontiere comune cu statul membru în cauză se desfășoară controalele.

Comisia transmite evaluarea riscurilor Agenției sau Europolului și poate solicita, dacă este cazul, opinia lor cu privire la aceasta.

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 37, acte delegate de completare a prezentului regulament prin adoptarea metodologiei pentru evaluarea riscului.”;

Amendamentul 34

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul iii c (nou)

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27 – alineatul 2

Textul în vigoare

Amendamentul

 

(iiic)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

2.   Informațiile menționate la alineatul (1) se transmit Parlamentului European și Consiliului în același timp cu notificarea lor către celelalte state membre și către Comisie în temeiul alineatului respectiv .

2.   Informațiile menționate la alineatele (1) și (1 b ) se transmit Parlamentului European și Consiliului în același timp cu notificarea lor către celelalte state membre și către Comisie în temeiul alineatelor respective .

Amendamentul 35

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul iii d (nou)

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27 – alineatul 3

Textul în vigoare

Amendamentul

 

(iiid)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

3.   Un stat membru care face o notificare în temeiul alineatului (1) poate decide , atunci când este necesar și în conformitate cu dreptul intern, să clasifice o parte din informații . O astfel de clasificare nu împiedică punerea informațiilor de către Comisie la dispoziția Parlamentului European. Transmiterea și prelucrarea informațiilor și documentelor transmise către Parlamentul European în temeiul prezentului articol respectă normele privind transmiterea și prelucrarea informațiilor clasificate aplicabile între Parlamentul European și Comisie.

„3.    Un stat membru care transmite o notificare poate, atunci când este necesar și în conformitate cu dreptul intern, să clasifice toate sau o parte din informațiile menționate la alineatele (1) și (1b) . Această clasificare nu împiedică accesul la informații, prin intermediul unor canale adecvate și sigure de cooperare polițienească, al celorlalte state membre afectate de reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne și nu împiedică punerea informațiilor de către Comisie la dispoziția Parlamentului European. Transmiterea și prelucrarea informațiilor și documentelor transmise către Parlamentul European în temeiul prezentului articol respectă normele privind transmiterea și prelucrarea informațiilor clasificate aplicabile între Parlamentul European și Comisie.”;

Amendamentul 36

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul iv

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27 – alineatul 4 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În urma notificării efectuate de un stat membru în temeiul alineatului (1) și în vederea consultării prevăzute la alineatul (5), Comisia sau oricare dintre celelalte state membre poate emite un aviz, fără a aduce atingere articolului 72 din TFUE.

În urma notificării efectuate de un stat membru în temeiul alineatelor (1) și (1 a ) și în vederea consultării prevăzute la alineatul (5), Comisia sau oricare dintre celelalte state membre poate emite un aviz, fără a aduce atingere articolului 72 din TFUE.

Amendamentul 37

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul iv

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27 – alineatul 4 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Atunci când are îndoieli în ceea ce privește necesitatea sau proporționalitatea reintroducerii preconizate a controalelor la frontierele interne sau atunci când consideră că ar fi adecvată o consultare asupra unor aspecte ale notificării, Comisia emite un aviz în acest sens.

În cazul în care, pe baza informațiilor conținute în notificare sau a oricăror informații suplimentare primite, Comisia are îndoieli în ceea ce privește necesitatea sau proporționalitatea reintroducerii preconizate a controalelor la frontierele interne sau atunci când consideră că ar fi adecvată o consultare asupra unui aspect al notificării, emite un aviz în acest sens fără întârziere .

Amendamentul 38

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul iv

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27 – alineatul 4 – paragraful 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Dacă un control la frontierele interne a fost deja reintrodus de șase luni, Comisia emite un aviz.”

eliminat

Amendamentul 39

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – subpunctul v

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27 – alineatul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Informațiile menționate la alineatul (1), precum și orice aviz al Comisiei sau al unui stat membru prevăzut la alineatul (4) fac obiectul unor consultări desfășurate sub conducerea Comisiei . Atunci când este cazul, consultarea include reuniuni comune între statul membru care preconizează reintroducerea controalelor la frontierele interne, celelalte state membre, în special cele afectate în mod direct de aceste măsuri, și agențiile relevante. Sunt examinate proporționalitatea măsurilor preconizate, amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne care a fost identificată și modalitățile de asigurare a cooperării dintre statele membre. Statul membru care preconizează reintroducerea sau prelungirea controalelor la frontierele interne ține cont în cea mai mare măsură posibilă de rezultatele acestei consultări atunci când efectuează controale la frontieră.”

Informațiile menționate la alineatele (1) și (1 b ), precum și orice aviz al Comisiei sau al unui stat membru prevăzut la alineatul (4) fac obiectul unor consultări. Consultarea include:

 

(i)

reuniuni comune între statul membru care preconizează reintroducerea controalelor la frontierele interne, celelalte state membre, în special cele afectate în mod direct de aceste măsuri, și Comisia, care vor fi desfășurate cu scopul de a organiza, după caz, cooperarea reciprocă dintre statele membre și de a analiza proporționalitatea măsurilor față de evenimentele care au dus la reintroducerea controlului la frontieră, inclusiv orice măsuri alternative, precum și amenințarea la adresa ordinii publice sau a siguranței interne;

 

(ii)

după caz, vizite neanunțate la fața locului ale Comisiei la frontierele interne în cauză și, dacă este necesar, cu sprijinul unor experți din statele membre și din partea Agenției, ai Europol sau ai oricărui alt organism, oficiu sau agenție competentă a Uniunii, pentru a evalua eficacitatea controalelor la frontierele interne respective și conformitatea cu prezentul regulament; rapoartele cu privire la aceste vizite neanunțate la fața locului sunt transmise Parlamentului European.

Amendamentul 40

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27a – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Procedura specifică pentru cazurile în care amenințarea gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne depășește un an

Procedura specifică pentru cazurile în care amenințarea gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne depășește șase luni

Amendamentul 41

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27a – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.   În cazuri excepționale, dacă statul membru se confruntă cu aceeași amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne după expirarea perioadei menționate la articolul 25 alineatul ( 4 ) prima teză și dacă au fost adoptate pe teritoriul respectiv măsuri naționale excepționale comparabile ca nivel destinate gestionării acestei amenințări, controalele la frontieră reintroduse temporar ca răspuns la amenințarea respectivă pot fi prelungite din nou, în conformitate cu prezentul articol.

1.   În circumstanțe excepționale, dacă statul membru se confruntă cu aceeași amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne după expirarea perioadei menționate la articolul 27 alineatul ( 1a ) și dacă au fost adoptate pe teritoriul respectiv măsuri naționale excepționale comparabile ca nivel destinate gestionării acestei amenințări, controalele la frontieră reintroduse temporar ca răspuns la amenințarea respectivă pot fi prelungite din nou, în conformitate cu prezentul articol.

Amendamentul 42

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27a – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.   Cu cel mult șase săptămâni înainte de expirarea perioadei prevăzute la articolul 25 alineatul ( 4 ) prima teză , statul membru în cauză notifică celorlalte state membre și Comisiei faptul că solicită o prelungire suplimentară, în conformitate cu procedura specifică prevăzută la prezentul articol. Notificarea conține informațiile prevăzute la articolul 27 alineatul (1) literele ( a)-(e ). Se aplică articolul 27 alineatele (2) și (3).

2.   Cu cel mult trei săptămâni înainte de expirarea perioadei prevăzute la articolul 27 alineatul ( 1a ), statul membru în cauză notifică celorlalte state membre și Comisiei faptul că solicită o prelungire suplimentară, în conformitate cu procedura specifică prevăzută la prezentul articol. Această notificarea conține toate informațiile prevăzute la articolul 27 alineatele (1) și ( 1b ). Se aplică articolul 27 alineatele (2) și (3).

Amendamentul 43

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27a – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.   Comisia emite un aviz.

3.   Comisia emite un aviz în care precizează dacă prelungirea propusă îndeplinește cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2) și dacă prelungirea propusă este necesară și proporțională. Statele membre afectate pot prezenta observații Comisiei înainte ca aceasta să emită avizul respectiv.

Amendamentul 44

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 27a – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.    Consiliul, ținând cont în mod corespunzător de avizul Comisiei, poate recomanda ca statul membru să decidă prelungirea în continuare a controalelor la frontierele sale interne cu perioadă de până la șase luni. Această perioadă poate fi prelungită de maximum trei ori , pentru câte o perioadă suplimentară de până la șase luni. În recomandarea sa, Consiliul indică cel puțin informațiile menționate la articolul 27 alineatul (1) literele ( a ) -(e). Atunci când este cazul, Consiliul stabilește condițiile aplicabile cooperării dintre statele membre în cauză.

4.    După ce a luat în considerare avizul Comisiei, Consiliul poate recomanda statului membru în cauză, ca măsură de ultimă instanță, să efectueze încă prelungire a controalelor la frontierele sale interne , cu o perioadă de până la șase luni. În recomandarea sa, Consiliul indică informațiile menționate la articolul 27 alineatele  (1) și ( 1b ) și stabilește condițiile de cooperare între statele membre în cauză.

Amendamentele 45 și 66

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 a (nou)

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 28 – alineatul 4

Textul în vigoare

Amendamentul

 

(3a)

La articolul 28, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

4.    Fără a aduce atingere articolului 25 alineatul ( 4), perioada totală pe durata căreia este reintrodus controlul la frontierele interne, pe baza perioadei inițiale prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și a oricărei prelungiri prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, nu depășește două luni.

„4.   Perioada totală pe durata căreia este reintrodus controlul la frontierele interne, pe baza perioadei inițiale prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și a oricărei prelungiri prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, nu depășește două luni.”

Amendamentul 46

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 b (nou)

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 28a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3b)

Se introduce următorul articol 28a:

„Articolul 28a

Calcularea perioadei în care este reintrodus sau prelungit controlul la frontiere din cauza unei amenințări previzibile la adresa ordinii publice sau a securității interne, în cazul în care aceasta este gravă și depășește șase luni sau impune o acțiune imediată

Orice reintroducere sau prelungire a controalelor la frontierele interne efectuată înainte de… [data intrării în vigoare a prezentului regulament] este luată în considerare pentru a calcula perioadele menționate la articolele 27, 27a și 28.”;

Amendamentul 67

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 c (nou)

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 29 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3c)

La articolul 29 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Criteriile menționate la articolul 30 se iau în considerare în fiecare caz când se are în vedere o decizie privind reintroducerea temporară sau prelungirea controlului la frontierele interne, în temeiul prezentului articol.”

Amendamentul 47

Propunere de regulament

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 d (nou)

Regulamentul (UE) 2016/399

Articolul 29 – alineatul 5

Textul în vigoare

Amendamentul

 

(3d)

La articolul 29, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

5.   Prezentul articol nu aduce atingere măsurilor care pot fi adoptate de statele membre în cazul unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne în temeiul articolelor 25 , 27 și 28.

„5.    Prezentul articol nu aduce atingere măsurilor care pot fi adoptate de statele membre în cazul unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne în temeiul articolelor 27 , 27 a și 28. Cu toate acestea, perioada totală în care controlul la frontierele interne este reintrodus sau prelungit în temeiul prezentului articol nu poate fi extinsă prin măsurile luate în temeiul articolelor 27, 27a sau 28 ori combinată cu acestea.”

Amendamentul 69

Propunere de regulament

Articolul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 1a

Prezentul regulament se aplică notificărilor efectuate de statele membre în temeiul articolul 27 din Codul frontierelor Schengen de la… [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Orice perioadă de notificare în curs privind reintroducerea sau prelungirea controlului la frontierele interne care a trecut înainte de… [intrarea în vigoare a prezentului regulament] este luată în considerare la calcularea perioadei menționate la articolul 28 alineatul (4)”;


(1)  Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0356/2018).

(8)  JO L 77, 23.3.2016, p.1.

(9)  C(2017)3349 din 12.5.2017.

(8)  JO L 77, 23.3.2016, p. 1.

(9)  C(2017)3349 din 12.5.2017.


28.10.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/410


P8_TA(2018)0473

Norme comune pentru operarea serviciilor aeriene ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1008/2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (COM(2016)0818 – C8-0531/2016 – 2016/0411(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 363/45)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0818),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0531/2016),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 5 iulie 2017 (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 23 octombrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A8-0150/2018),

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 345, 13.10.2017, p. 126.


P8_TC1-COD(2016)0411

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1008/2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/2.)