Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2020/C 320/01)

Ultima publicație

JO C 313, 21.9.2020

Publicații anterioare

JO C 304, 14.9.2020

JO C 297, 7.9.2020

JO C 287, 31.8.2020

JO C 279, 24.8.2020

JO C 271, 17.8.2020

JO C 262, 10.8.2020

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 26 martie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour administrative – Luxemburg) – Luxaviation SA/Ministre de l'Environnement

(Cauza C-113/19) (1)

(Trimitere preliminară - Mediu - Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră - Directiva 2003/87/CE - Penalitate pentru exces de emisii - Lipsa unei cauze de exonerare în cazul dispunerii efective de cotele nerestituite, cu excepția cazului de forță majoră - Imposibilitatea de ajustare a cuantumului penalității - Proporționalitate - Articolele 20, 41, 47 și articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Principiul protecției încrederii legitime)

(2020/C 320/02)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative

Părțile din procedura principală

Recurentă: Luxaviation SA

Intimat: Ministre de l'Environnement

Dispozitivul

1)

Articolele 20 și 47, precum și articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca penalitatea forfetară prevăzută la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009, să nu poată fi în niciun fel ajustată de instanța națională.

2)

Articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu este aplicabil într-o situație în care trebuie să se stabilească dacă statele membre au o obligație, iar nu doar o simplă posibilitate, de a institui mecanisme de avizare, de notificare și de restituire anticipată, care să permită operatorilor de bună credință să fie perfect informați cu privire la obligația lor de restituire și să nu suporte astfel niciun risc de a fi penalizați în temeiul articolului 16 alineatul (3) din Directiva 2003/87, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/29.

3)

Principiul protecției încrederii legitime trebuie interpretat în sensul că nu se opune aplicării penalității prevăzute la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2003/87, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/29, în situația în care autoritățile competente nu au avertizat operatorul înainte de expirarea termenului de restituire, deși făcuseră acest lucru în anul precedent fără să fie obligate.

4)	Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă noțiunea de „caz de forță majoră”, în sensul punctului 31 din Hotărârea din 17 octombrie 2013, Billerud Karlsborg și Billerud Skärblacka (C-203/12, EU:C:2013:664), se aplică într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal.

---

(1)  JO C 148, 29.4.2019.

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 13 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Commissione tributaria regionale per il Veneto – Italia) – Regione Veneto/HD

(Cauza C-468/19) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Vehicule istorice - Tratament fiscal neomogen în interiorul aceluiași stat membru - Situație pur internă - Inadmisibilitate vădită)

(2020/C 320/03)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria regionale per il Veneto

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Regione Veneto

Pârât: HD

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară introdusă de Commissione tributaria regionale del Veneto (Comisia Fiscală Regională din Veneția, Italia) prin decizia din 10 iunie 2019 este vădit inadmisibilă.

---

(1)  JO C 357, 21.10.2019.

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 4 iunie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte di appello di Napoli – Italia) – TJ/Balga Srl

(Cauza C-32/20) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Articolul 30 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Protecție în caz de concediere nejustificată - Articolele 20, 21, 34 și 47 din Carta drepturilor fundamentale - Directiva 98/59/CE - Concediere colectivă - Reglementare națională referitoare la protecția care trebuie acordată unui lucrător victimă a unei concedieri colective nejustificate din cauza unei încălcări a criteriilor de selecție a lucrătorilor care trebuie concediați - Inexistența unei situații de punere în aplicare a dreptului Uniunii, în sensul articolului 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale - Inaplicabilitatea Cartei drepturilor fundamentale - Necompetență vădită)

(2020/C 320/04)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte di appello di Napoli

Părțile din procedura principală

Reclamant: TJ

Pârâtă: Balga Srl

Dispozitivul

Curtea este vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de Corte d’appello di Napoli (Curtea de Apel din Napoli, Italia) prin decizia din 18 septembrie 2019.

---

(1)  JO C 161, 11.5.2020.

Recurs introdus la 8 aprilie 2020 de WV împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 29 ianuarie 2020 în cauza T-471/18, WV/SEAE

(Cauza C-162/20)

(2020/C 320/05)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: WV (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Serviciul European de Acțiune Externă.

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—

anularea Ordonanței din 29 ianuarie 2020 a Tribunalului Uniunii Europene în cauza T-471/18, în măsura în care aceasta a respins acțiunea în anulare inițială a recurentului ca fiind, în parte, vădit inadmisibilă și, în parte, vădit nefondată și l-a obligat pe recurent la plata cheltuielilor de judecată;

—	obligarea pârâtului inițial la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în fața Tribunalului Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 184 din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție a Uniunii Europene;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Uniunii Europene pentru ca acesta să se pronunțe asupra acțiunii.

Motivele și principalele argumente

Recurentul apreciază că, prin ordonanța atacată, Tribunalul nu a respectat principiul liberei administrări a probelor și noțiunea de ansamblu de indicii concordante și, prin urmare, a încălcat normele referitoare la sarcina probei, în special în ceea ce privește probele și indiciile prezentate de recurent cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1e și 12a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

Motivul unic dezvoltat de recurent este întemeiat de asemenea pe o denegare de dreptate, pe discriminare, pe denaturarea faptelor prin ordonanța atacată și pe erori vădite de apreciere săvârșite de Tribunal care au condus la o motivare inexactă în drept.

Recurs introdus la 8 aprilie 2020 de WV împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 29 ianuarie 2020 în cauza T-43/19, WV/SEAE

(Cauza C-171/20 P)

(2020/C 320/06)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: WV (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea Ordonanței din 29 ianuarie 2020 a Tribunalului Uniunii Europene în cauza T-43/19, în măsura în care aceasta a respins acțiunea ca inadmisibilă și l-a obligat pe recurent la plata cheltuielilor de judecată;

—	obligarea pârâtului inițial la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în fața Tribunalului Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 184 din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție a Uniunii Europene;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Uniunii Europene pentru ca acesta să se pronunțe asupra acțiunii.

Motivele și principalele argumente

Recurentul apreciază că, prin ordonanța atacată, Tribunalul nu a respectat principiul liberei administrări a probelor și noțiunea de ansamblu de indicii concordante și, prin urmare, a încălcat normele referitoare la sarcina probei, în special în ceea ce privește probele și indiciile prezentate cu privire la natura juridică a cererii de despăgubiri introduse de recurent la SEAE în temeiul articolului 90 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

Motivul unic dezvoltat de recurent este întemeiat de asemenea pe discriminare, pe denaturarea faptelor prin ordonanța atacată și pe erori vădite de apreciere săvârșite de prima instanță care au condus la o motivare inexactă în drept.

Recurs introdus la 8 aprilie 2020 de WV împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 29 ianuarie 2020 în cauza T-388/18, WV/SEAE

(Cauza C-172/20 P)

(2020/C 320/07)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: WV (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea Ordonanței din 29 ianuarie 2020 a Tribunalului Uniunii Europene în cauza T-388/18, în măsura în care aceasta a respins acțiunea în anulare inițială a recurentului ca inadmisibilă și l-a obligat pe recurent la plata cheltuielilor de judecată;

—	obligarea pârâtului inițial la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în fața Tribunalului Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 184 din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție a Uniunii Europene;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Uniunii Europene pentru ca acesta să se pronunțe asupra acțiunii.

Motivele și principalele argumente

Recurentul apreciază că, prin ordonanța atacată, Tribunalul nu a respectat principiul liberei administrări a probelor și noțiunea de ansamblu de indicii concordante și, prin urmare, a încălcat normele referitoare la sarcina probei, în special în ceea ce privește argumentele și indiciile prezentate cu privire la calculul termenului de care dispunea recurentul pentru a ataca decizia SEAE.

Motivul unic dezvoltat de recurent este întemeiat de asemenea pe discriminare, pe denaturarea faptelor prin ordonanța atacată și pe erori vădite de apreciere săvârșite de Tribunal care au condus la o motivare inexactă în drept.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Cataluña (Spania) la 8 iunie 2020 – F.C.I./Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS)

(Cauza C-244/20)

(2020/C 320/08)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Cataluña

Părțile din procedura principală

Recurentă: F.C.I.

Intimat: Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS)

Întrebările preliminare

1)

Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (1), care exclude din domeniul de aplicare al acesteia prestațiile în favoarea urmașilor și prestațiile familiale, trebuie declarat nevalid –sau considerat astfel – pentru motivul că este contrar unui principiu fundamental al dreptului Uniunii Europene, și anume principiul egalității între bărbați și femei, proclamat ca valoare fondatoare a Uniunii Europene la articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și ca drept fundamental la articolul 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și în jurisprudența foarte veche și constantă a Curții?

2)

Articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, citite în lumina articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, trebuie interpretate în sensul că se opun unei măsuri naționale, precum cea în discuție în litigiul principal [rezultată din Hotărârea nr. 40/2014 a Tribunal Constitucional (Curtea Constituțională, Spania) din 11 martie 2014, din jurisprudența națională care a interpretat-o și din reforma legislativă prin care a fost pusă în aplicare], care – în practică și având în vedere necunoașterea generalizată a cerinței de formalizare și lipsa unei perioade de adaptare pentru aplicarea sa – a făcut imposibil, într-o primă etapă, și extrem de dificil, ulterior, accesul la o pensie de urmaș rezultată dintr-o relație de concubinaj reglementată de Codul civil catalan?

3)

Un principiu atât de fundamental al dreptului Uniunii Europene, precum cel al egalității între bărbați și femei, consacrat ca valoare fondatoare la articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, și interdicția discriminării pe motive de sex, consacrată ca drept fundamental la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, trebuie interpretate în sensul că se opun unei măsuri naționale precum cea în discuție în litigiul principal [rezultată din Hotărârea nr. 40/2014 a Tribunal Constitucional (Curtea Constituțională) din 11 martie 2014, din jurisprudența națională care a interpretat-o și din reforma legislativă prin care a fost pusă în aplicare], care – în practică și având în vedere necunoașterea generalizată a cerinței de formalizare și lipsa unei perioade de adaptare pentru aplicarea sa –, a făcut imposibil, într-o primă etapă, și extrem de dificil, ulterior, accesul la o unei pensie de urmaș rezultată dintr-o relație de concubinaj reglementată de Codul civil catalan, în detrimentul unui procent mult mai mare de femei decât de bărbați?

4)

Interdicția privind discriminarea pe criterii de „naștere” sau, în mod alternativ, de „apartenență la o minoritate națională”, drept cauze sau „motive” de discriminare, interzise la articolul 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, trebuie interpretată în sensul că se opune unei măsuri naționale precum cea în discuție în litigiul principal [rezultată din Hotărârea nr. 40/2014 a Tribunal Constitucional (Curtea Constituțională), din jurisprudența națională care a interpretat-o și din reforma legislativă prin care a fost pusă în aplicare], care – în practică și având în vedere necunoașterea generalizată a cerinței de formalizare și lipsa unei perioade de adaptare pentru aplicarea sa –, a făcut imposibil, într-o primă etapă, și extrem de dificil, ulterior, accesul la o pensie de urmaș rezultată dintr-o relație de concubinaj reglementată de Codul civil catalan?

---

(1)  Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO 1979, L 6, p. 24).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de lo Social no 1 de Barcelona (Spania) la 11 iunie 2020 – HV/Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS)

(Cauza C-258/20)

(2020/C 320/09)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social no 1 de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamantă: HV

Pârât: Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS)

Întrebarea preliminară

Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (1) trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme naționale, precum cea în discuție în procedura principală (articolul 60 alineatul 4 din TRLGSS), care stabilește dreptul la un supliment la pensie pentru femeile care au cel puțin doi copii biologici sau adoptați și care beneficiază de o pensie pentru limită de vârstă de tip contributiv, în timp ce alte femei aflate în aceeași situație nu au dreptul la respectivul supliment la pensie, deoarece au accesat o pensie anticipată și voluntară, care, din punct de vedere legal, implică mai multe condiții de cotizare decât o pensie obișnuită și condiții referitoare la vârstă identice sau foarte similare, precum și dificultăți asemănătoare de menținere pe piața muncii, rezultate din calitatea lor de femei?

---

(1)   DO 1979, L 6, p. 24.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de León (Spania) la 15 iunie 2020 – AB Volvo și DAF TRUCKS N.V./RM

(Cauza C-267/20)

(2020/C 320/10)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de León

Părțile din procedura principală

Apelante: AB Volvo și DAF TRUCKS N.V.

Intimată: RM

Întrebările preliminare

1)

Articolul 101 TFUE și principiul efectivității trebuie interpretate în sensul că se opun unei interpretări a reglementării naționale potrivit căreia nu se aplică retroactiv termenul de exercitare a acțiunii de 5 ani, prevăzut la articolul 10 din directivă, precum și la articolul 17 privind estimarea judiciară a prejudiciului, și care, în vederea stabilirii momentului de la care se produce efectul retroactiv, ia în considerare data aplicării sancțiunii, iar nu data exercitării acțiunii?

2)

Articolul 22 alineatul (2) din Directiva 2014/104/UE (1) și termenii „efect retroactiv” trebuie interpretate în sensul că articolul 10 din directivă este aplicabil unei acțiuni precum cea exercitată în procedura principală, care, deși a fost introdusă înainte de intrarea în vigoare a directivei și a normei de transpunere, se referă, totuși, la fapte sau sancțiuni anterioare?

3)

În contextul aplicării unei dispoziții precum articolul 76 din Legea privind protecția concurenței, articolul 17 din Directiva 2014/104/UE privind estimarea judiciară a prejudiciului trebuie interpretat în sensul că este vorba despre o normă procedurală care este aplicabilă în procedura principală, în care acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a normei naționale de transpunere?

---

(1)  Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene (JO 2014, L 349, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia e Instrucción de Ceuta (Spania) la 16 iunie 2020 – XV/Cajamar Caja Rural S.C.C.

(Cauza C-268/20)

(2020/C 320/11)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia e Instrucción de Ceuta

Părțile din procedura principală

Reclamant: XV

Pârâtă: Cajamar Caja Rural S.C.C.

Întrebările preliminare

1)

Pentru a garanta protecția consumatorilor și a utilizatorilor și respectarea jurisprudenței Uniunii de punere în aplicare a acesteia, este conformă dreptului Uniunii, Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) și, în special, articolului 6 alineatul (1) și articolului 7 alineatul (1) din aceasta stabilirea drept criteriu neechivoc de către Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania), în hotărârile sale 44-49 din 23 ianuarie 2019, a faptului că, în contractele de împrumut ipotecar încheiate cu consumatorii, este considerată abuzivă clauza care nu a fost negociată și care stabilește că toate costurile aferente operațiunii de împrumut ipotecar trebuie repercutate asupra împrumutatului și că diversele sume stipulate în clauza abuzivă respectivă, declarată nulă, trebuie repartizate între instituția bancară care a prevăzut o și consumatorul împrumutat, cu scopul de a limita rambursarea sumelor plătite în mod nedatorat în temeiul legislației naționale? și Pentru a asigura protecția consumatorilor și a utilizatorilor și respectarea jurisprudenței Uniunii de punere în aplicare a acesteia, este conform dreptului Uniunii, Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și, în special, articolului 6 alineatul (1) și articolului 7 alineatul (1) din aceasta, faptul că Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania) efectuează o interpretare supletivă a unei clauze declarate nule, ca urmare a caracterului său abuziv, în ipoteza în care eliminarea acestei clauze și efectele care decurg din aceasta nu afectează subzistența contractului de împrumut cu garanție ipotecară?

2)

De asemenea, în ceea ce privește articolul 394 din LEC, care stabilește criteriul privind obligarea obiectivă la plata cheltuielilor de judecată, trebuie să se considere că, dacă se anulează clauza abuzivă privind costurile, dar efectele nulității respective se limitează la repartizarea respectivelor costuri, se aduce atingere principiilor caracterului neobligatoriu [al clauzelor abuzive] și efectivității prevăzute de dreptul Uniunii Europene, în cazul în care se apreciază că cererea a fost admisă în parte prin hotărâre, aspect care ar putea fi interpretat în sensul că produce un efect disuasiv invers și că, în consecință, interesele legitime ale consumatorilor și ale utilizatorilor rămân neprotejate?

---

(1)  JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 26 iunie 2020 – Ferimet S.L./Administración General del Estado

(Cauza C-281/20)

(2020/C 320/12)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din procedura principală

Recurentă: Ferimet S.L.

Intimată: Administración General del Estado

Întrebările preliminare

1)

Articolul 168 și următoarele din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) și principiul neutralității fiscale care decurge din această directivă, precum și jurisprudența Curții care o interpretează, trebuie interpretate în sensul că nu permit deducerea TVA-ului aferent intrărilor pentru întreprinderile care, în cadrul sistemului de inversare a persoanei impozabile sau de taxare inversă în terminologia dreptului Uniunii, eliberează documentul justificativ (factura) al operațiunii de achiziție de bunuri pe care o întreprind incluzând în documentul menționat un furnizor fictiv, deși este incontestabil faptul că achiziția a fost realizată efectiv de întreprinderea în cauză, care a utilizat materialele achiziționate în cadrul activităților sale economice sau comerciale?

2)

În cazul în care o practică precum cea descrisă mai sus, care trebuie considerată cunoscută de persoana interesată, ar putea fi calificată drept abuzivă sau frauduloasă, astfel încât să nu se permită deducerea TVA-ului aferent intrărilor, este necesar ca, pentru a refuza această deducere, să se facă pe deplin dovada existenței unui avantaj fiscal incompatibil cu obiectivele care guvernează reglementarea privind TVA-ul?

3)

În sfârșit, dacă o astfel de dovadă ar fi necesară, avantajul fiscal care ar permite refuzul deducerii și care, după caz, trebuie să se identifice în speță, trebuie să se refere exclusiv la contribuabilul (cumpărătorul bunurilor) însuși sau poate, eventual, să vizeze și alte părți care intervin în cadrul tranzacției?

---

(1)   JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Nacional (Spania) la 1 iulie 2020 – GE Auto Service Leasing GMBH/Tribunal Económico Administrativo Central

(Cauza C-294/20)

(2020/C 320/13)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Nacional

Părțile din procedura principală

Reclamantă: GE Auto Service Leasing GMBH

Pârât: Tribunal Económico Administrativo Central

Întrebările preliminare

1)

Trebuie considerat valabil faptul că o persoană impozabilă, după ce i se solicită, în repetate rânduri, de către administrația fiscală să facă dovada respectării condițiilor privind exercitarea dreptului de rambursare, nu îndeplinește această cerință fără a avea o justificare rezonabilă și, după ce i se refuză rambursarea, amână prezentarea documentelor pentru a le furniza ulterior în cadrul unei acțiuni de revizuire sau al unei acțiuni în justiție?

2)

Se poate considera abuz de drept faptul că persoana impozabilă nu furnizează administrației fiscale informațiile necesare în susținerea dreptului său, fără a avea un motiv întemeiat, atunci când i se permite și i se solicită acest lucru și, dimpotrivă, aceste informații sunt furnizate în mod voluntar mai târziu organului de revizuire sau instanței?

3)

Persoana impozabilă stabilită în alt stat membru decât statul membru de rambursare își pierde dreptul de rambursare după expirarea termenului prevăzut sau alocat în acest scop și după emiterea de către administrația fiscală a unei decizii de refuz al rambursării, fie pentru că nu a furnizat la timp și fără o justificare rezonabilă informațiile relevante în susținerea dreptului său la rambursare, fie ca urmare a comportamentului său abuziv?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hamburg (Germania) la 28 iulie 2020 – UW/Ryanair DAC

(Cauza C-346/20)

(2020/C 320/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UW

Pârâtă: Ryanair DAC

Întrebarea preliminară

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (1) trebuie interpretat în sensul că întârzierea prelungită a unui zbor poate „fi cauzată” de împrejurări excepționale, chiar și atunci când aceste împrejurări au survenit în ajun în legătură cu un aparatul de zbor programat pentru un zbor anterior?

Cauza a fost radiată din registrul Curții prin Ordonanța Curții din 6 august 2020.

---

(1)  JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Amsterdam (Țările de Jos) la 31 iulie 2020 – L/Openbaar Ministerie

(Cauza C-354/20)

(2020/C 320/15)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din procedura principală

Mandat european de arestare emis împotriva: L

Cealaltă parte din procedură: Openbaar Ministerie

Întrebările preliminare

1)

Decizia-cadru 2002/584/JAI (1), articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și/sau articolul 47 al doilea paragraf din cartă se opun ca autoritatea judiciară de executare să execute un MEA emis de o instanță atunci când, ulterior emiterii acestui MEA, legislația națională a statului membru emitent a fost modificată astfel încât instanța nu mai îndeplinește cerințele de protecție jurisdicțională efectivă, deoarece această legislație nu mai garantează independența sa?

2)

Decizia-cadru 2002/584/JAI și articolul 47 al doilea paragraf din cartă se opun ca autoritatea judiciară de executare să execute un MEA atunci când aceasta a constatat că, în statul membru emitent, pentru fiecare persoană suspectată – și, prin urmare, și pentru persoana căutată – independent de instanțele din acest stat membru competente în ceea ce privește procedurile împotriva persoanei căutate, de situația sa personală, de tipul infracțiunii care dă naștere urmăririi penale și de situația de fapt pe care se întemeiază MEA, există un risc real de încălcare a dreptului său fundamental la o instanță judecătorească independentă, care este legat de faptul că instanțele judecătorești ale statului membru emitent nu mai sunt independente ca urmare a unor deficiențe sistemice și generalizate?

3)

Decizia-cadru 2002/584/JAI și articolul 47 al doilea paragraf din cartă se opun ca autoritatea judiciară de executare să execute un MEA atunci când a constatat că: — în statul membru emitent, pentru fiecare persoană suspectată există un risc real de încălcare a dreptului său fundamental la un proces echitabil, care este legat de deficiențe sistemice și generalizate referitoare la independența justiției din statul membru respectiv, — prin urmare, aceste deficiențe sistemice și generalizate nu numai că sunt susceptibile să afecteze, ci și afectează efectiv instanțele judecătorești din acest stat membru competente să soluționeze proceduri inițiate împotriva persoanei căutate; și — există, așadar, motive serioase și întemeiate de a crede că persoana căutată va fi expusă unui risc real de a i se încălca dreptul fundamental la o instanță judecătorească independentă și de a aduce, astfel, atingere substanței dreptului său fundamental la un proces echitabil, chiar dacă, independent de aceste deficiențe sistemice și generalizate, persoana căutată nu a exprimat preocupări concrete, iar situația sa personală, tipul infracțiunii care dă naștere urmăririi penale și situația de fapt pe care se întemeiază MEA, independent de aceste deficiențe sistemice și generalizate, nu conduc la temerea că puterea executivă și/sau puterea legislativă exercită în mod concret presiuni în cadrul procedurii penale în cauză sau influențează această procedură.

---

(1)  Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1).

Recurs introdus la 31 iulie 2020 de Talanton AE – Symvouleftiki – Ekpaideftiki Etaireia Dianomon, Parochis Ypiresion Marketing kai Dioikisis Epicheiriseon împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 13 mai 2020 în cauza T-195/18, Talanton AE/Comisia Europeană

(Cauza C-359/20 P)

(2020/C 320/16)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Talanton AE – Symvouleftiki-Ekpaideftiki Etaireia Dianomon, Parochis Ypiresion Marketing kai Dioikisis Epicheiriseon (reprezentanți: K. Damis, M. Angelopoulos, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea în tot a Hotărârii din 13 mai 2020, Talanton AE – Symvouleftiki – Ekpaideftiki Etaireia Dianomon, Parochis Ypiresion Marketing kai Dioikisis Epicheiriseon/Comisia (cauza T-195/18), pronunțată în primă instanță de Tribunalul Uniunii Europene;

—	admiterea acțiunii din 16 martie 2018 formulate de reclamanta recurentă;

—	respingerea cererilor formulate de pârâta intimată;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă.

Motivele și principalele argumente

1)

Eroare de drept – Aplicare eronată a principiului bunei-credințe în executarea obligațiilor contractuale în litigiu și nerespectarea obligației instituțiilor Uniunii Europene, în vederea garantării principiului securității juridice, de a-și exercita competențele într-un termen rezonabil. — Prin intermediul primului aspect al primului motiv, recurenta reproșează Tribunalului că a interpretat în mod eronat conținutul principiului caracterului rezonabil al termenelor, neluând în considerare toate împrejurările relevante din speță; — Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, recurenta arată că atât durata procedurii, cât și pozițiile exprimate de Comisie pe parcursul desfășurării acesteia au generat așteptarea sa legitimă că nicio rectificare financiară nu urma să îi fie aplicată.

2)

Eroare de drept – Aplicare eronată a principiului bunei-credințe, cu încălcarea dispozițiilor în materie de subcontractare în cursul controlului efectuat de Comisie. — Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când nu a aplicat în mod corect articolul 1134 din Codul civil belgian, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Casație a Belgiei.

Recurs introdus la 4 august 2020 de Ernests Bernis, Oļegs Fiļs, OF Holding SIA și Cassandra Holding Company SIA împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a zecea) din 14 mai 2020 în cauza T-282/18, Bernis și alții/SRB

(Cauza C-364/20 P)

(2020/C 320/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Ernests Bernis, Oļegs Fiļs, OF Holding SIA, Cassandra Holding Company SIA (reprezentant: O. H. Behrends, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comitetul unic de rezoluție (SRB), Banca Centrală Europeană (BCE)

Concluziile recurentelor

Recurenții solicită Curții:

—	anularea ordonanței Tribunalului;

—	declararea drept admisibilă a acțiunii în anulare;

—	trimiterea cauzei Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la acțiunea în anulare;

—	obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurenți, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenții invocă motivele care urmează.

Primul motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept întemeindu-se pe faptul că Regulamentul nr. 806/2014 (1) nu conține nicio dispoziție referitoare la lichidarea unei instituții de credit în împrejurări cum sunt cele din prezenta cauză. Recurenții susțin că acest aspect privește legalitatea deciziilor atacate ale SRB din 23 februarie 2018 și, prin urmare, temeinicia lor, în timp ce admisibilitatea unei acțiuni depinde doar de modalitatea în care SRB a acționat în mod real (și nu de modalitatea în care ar fi trebuit să acționeze).

Al doilea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept considerând că respingerea de către instanța din Luxemburg a cererii autorității naționale de rezoluție din Luxemburg de dizolvare și de lichidare a ABLV Luxemburg susținea concluzia sa de inadmisibilitate a acțiunii. Respingerea unei decizii a unei instituții europene de către o instanță națională nu conduce la inexistența respectivei decizii și nu înlătură necesitatea unei anulări de către instanțele europene.

Al treilea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept presupunând că natura voluntară în dreptul leton a lichidării ABLV Bank este relevantă dacă, astfel cum confirmă Tribunalul, lichidarea a fost dispusă prin deciziile SRB.

Al patrulea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept presupunând că un efect juridic suficient de direct este exclus, pentru motivul că implementarea deciziilor atacate implică aplicarea dreptului național. Aplicarea dreptului național în contextul implementării este lipsită de relevanță cât timp pretinsul efect juridic al actului este guvernat de dreptul european.

Al cincilea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept statuând că natura specifică unui sistem național a implementării actului este relevantă în temeiul articolului 263 TFUE.

Al șaselea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept presupunând că orice putere discreționară a autorităților naționale în contextul implementării exclude efectul juridic direct.

Al șaptelea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul s-a întemeiat pe o înțelegere eronată a conceptului de „norme intermediare”, astfel cu a fost dezvoltat de jurisprudență.

Al optulea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a tras concluzii eronate din simpla formă a actelor atacate.

Al nouălea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept prin neaplicarea articolului 263 TFUE în lumina orientărilor specifice prevăzute de Regulamentul nr. 806/2014 cu privire la controlul legalității actelor SRB.

Al zecelea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept neluând în considerare drepturile recurenților în temeiul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a creat o lacună în protecția juridică.

Al unsprezecelea motiv, prin care se invocă, drept măsură de precauție, faptul că ordonanța atacată s-ar fi întemeiat pe o denaturare vădită a actelor atacate dacă ar fi fost interpretată în sensul statuării că prin actele atacate nu s-a dispus lichidarea ABLV Letonia și ABLV Luxemburg. Acest motiv este prezentat doar ca măsură de precauție. Recurenții nu cred că există vreun temei pentru interpretarea ordonanței atacate în acest mod.

Al doisprezecelea motiv, prin care se invocă faptul că ordonanța atacată se întemeiază pe o interpretare eronată a jurisprudenței relevante, inclusiv a Hotărârilor Curții de Justiției BCE și alții/Trasta Komercbanka și alții (C-663/17 P) și Deutsche Post și Germania/Comisia (C-463/10 P).

Al treisprezecelea motiv, prin care se invocă faptul că ordonanța atacată este insuficient motivată.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

Ordonanța președintelui Curții din 25 iunie 2020 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei, susținut de: Republica Franceză

(Cauza C-164/18) (1)

(2020/C 320/18)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 152, 30.4.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 25 iunie 2020 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei, susținut de: Republica Franceză

(Cauza C-165/18) (1)

(2020/C 320/19)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 152, 30.4.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 14 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – La Gazza Scrl și alții/ Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

(Cauza C-217/18) (1)

(2020/C 320/20)

Limba de procedură: italiana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 240, 9.7.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 14 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Latte Più Srl și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

(Cauza C-218/18) (1)

(2020/C 320/21)

Limba de procedură: italiana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 240, 9.7.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 14 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Brenta Scrl și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

(Cauza C-219/18) (1)

(2020/C 320/22)

Limba de procedură: italiana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 240, 9.7.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 15 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Provincial de Almería – Spania) – Liliana Beatriz Moya Privitello, Sergio Daniel Martín Durán/Cajas Rurales Unidas, Sociedad Cooperativa de Crédito

(Cauza C-283/18) (1)

(2020/C 320/23)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 259, 23.7.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 14 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Via Lattea Scrl și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

(Cauza C-337/18) (1)

(2020/C 320/24)

Limba de procedură: italiana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 285, 13.8.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 14 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Cooperativa Novalat Scrl și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

(Cauza C-338/18) (1)

(2020/C 320/25)

Limba de procedură: italiana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 285, 13.8.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 14 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Veneto Latte Scrl și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

(Cauza C-339/18) (1)

(2020/C 320/26)

Limba de procedură: italiana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 285, 13.8.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 12 iunie 2020 – Xabier Uribe-Etxebarría Jiménez/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Núcleo de comunicaciones y control SL

(Cauza C-534/18 P) (1)

(2020/C 320/27)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 16, 14.1.2019.

Ordonanța președintelui Curții din 21 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Germania) – XW/Landesamt für Verbraucherschutz

(Cauza C-536/18) (1)

(2020/C 320/28)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 11 martie 2020 (cereri de decizie preliminară formulate de Tribunal Económico Administrativo Central – Spania) – Ente Público Radio Televisión Madrid (C-694/18), Agencia Pública Empresarial de la Radio y Televisión de Andalucía (RTVA) (C-695/18), Radiotelevisión del Principado de Asturias S.A.U. (C-696/18), Ente Público de Radiotelevisión de Castilla La Mancha (C-697/18)/Agencia Estatal de la Administración Tributaria (AEAT)

(Cauzele conexate C-694/18 – C-697/18) (1)

(2020/C 320/29)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzelor.

---

(1)  JO C 72, 25.2.2019.

Ordonanța președintelui Curții din 28 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Toscana – Italia) – FW, GY/U.T.G. – Prefettura di Lucca

(Cauza C-726/18) (1)

(2020/C 320/30)

Limba de procedură: italiana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 93, 11.3.2019.

Ordonanța președintelui Curții din 27 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal d'instance Epinal – Franța) – Cofidis/YP

(Cauza C-782/18) (1)

(2020/C 320/31)

Limba de procedură: franceza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 54, 11.2.2019.

Ordonanța președintelui Curții din 5 iunie 2020 [cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék (fostă Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság) – Ungaria] – EY/Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság, fostă Bevándorlási és Menekültügyi Hivatal

(Cauza C-40/19) (1)

(2020/C 320/32)

Limba de procedură: maghiara

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 139, 15.4.2019.

Ordonanța președintelui Camerei a zecea a Curții din 25 februarie 2020 – Comisia Europeană/Republica Cehă

(Cauza C-305/19) (1)

(2020/C 320/33)

Limba de procedură: ceha

Președintele Camerei a zecea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 213, 24.6.2019.

Ordonanța președintelui Camerei a patra a Curții din 14 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Castilla-La Mancha – Spania) – R.C.C./M.O.L.

(Cauza C-314/19) (1)

(2020/C 320/34)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Camerei a patra a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 280, 19.8.2019.

Ordonanța președintelui Camerei a șasea a Curții din 24 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Düsseldorf – Germania) – Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände – Verbraucherzentrale Bundesverband e.V./Frontline Digital GmbH

(Cauza C-438/19) (1)

(2020/C 320/35)

Limba de procedură: germana

Președintele Camerei a șasea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 328, 30.9.2019.

Ordonanța președintelui Curții din 14 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Latte Villafranca Scrl și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

(Cauza C-464/19) (1)

(2020/C 320/36)

Limba de procedură: italiana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 357, 21.10.2019.

Ordonanța președintelui Curții din 12 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia e Instrucción no 6 de Ceuta – Spania) – DC/Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA

(Cauza C-522/19) (1)

(2020/C 320/37)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 413, 9.12.2019.

Ordonanța președintelui Curții din 13 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia no 2 de Nules – Spania) – Investcapital Ltd/FE

(Cauza C-524/19) (1)

(2020/C 320/38)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 363, 28.10.2019.

Ordonanța președintelui Curții din 30 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Castilla-La Mancha – Spania) – GF/Subdelegación del Gobierno en Toledo

(Cauza C-525/19) (1)

(2020/C 320/39)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 432, 23.12.2019.

Ordonanța președintelui Curții din 3 martie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Frankenthal – Germania) – OK/Daimler AG

(Cauza C-685/19) (1)

(2020/C 320/40)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 27, 27.1.2020.

Ordonanța președintelui Curții din 7 mai 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour d'appel de Mons – Belgia) – Ryanair Ltd/PJ

(Cauza C-687/19) (1)

(2020/C 320/41)

Limba de procedură: franceza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 399, 25.11.2019.

Ordonanța președintelui Curții din 18 mai 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Gera – Germania) – PG/Volkswagen AG

(Cauza C-759/19) (1)

(2020/C 320/42)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 45, 10.2.2020.

Ordonanța președintelui Curții din 7 mai 2020 (cereri de decizie preliminară formulate de Sąd Apelacyjny w Krakowie – Polonia) – D.S. (C-763/19)/S.P. și alții, cu participarea: Prokurator Regionalny w Krakowie, C. S.A. w P. (C-764/19)/Syndyk masy upadłości I.T. w O. w upadłości likwidacyjnej, cu participarea: Prokurator Regionalny w Krakowie, M.Ś. și I.Ś. (C-765/19)/R.B.P. Spółka Akcyjna, cu participarea: Prokurator Regionalny w Krakowie, Rzecznik Praw Obywatelskich

(Cauzele conexate C-763/19-C-765/19) (1)

(2020/C 320/43)

Limba de procedură: polona

Președintele Curții a dispus radierea cauzelor.

---

(1)  JO C 54, 17.2.2020.

Ordonanța președintelui Curții din 23 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Saarbrücken – Germania) – Koch Media GmbH/HC

(Cauza C-785/19) (1)

(2020/C 320/44)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 27, 27.1.2020.

Ordonanța președintelui Curții din 12 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Kö – Germania) – TUIfly GmbH/EUflight.de GmbH

(Cauza C-792/19) (1)

(2020/C 320/45)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 27, 27.1.2020.

Ordonanța președintelui Curții din 14 februarie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – B-GmbH/Finanzamt D

(Cauza C-797/19) (1)

(2020/C 320/46)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 27, 27.1.2020.

Ordonanța președintelui Curții din 2 martie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht Salzburg – Austria) – CT/VINI GmbH

(Cauza C-805/19) (1)

(2020/C 320/47)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 77, 9.3.2020.

Ordonanța președintelui Curții din 13 martie 2020 [cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Divisional Court) – Regatul Unit] – AC, TM, GM, MM/ABC Sl, XYZ Plc

(Cauza C-814/19) (1)

(2020/C 320/48)

Limba de procedură: engleza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 10, 13.1.2020.

Ordonanța președintelui Curții din 6 martie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Hamburg – Germania) – QF/Germanwings GmbH

(Cauza C-816/19) (1)

(2020/C 320/49)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 45, 10.2.2020.

Ordonanța președintelui Curții din 5 martie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Social no 26 de Barcelona – Spania) – LJ/Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS)

(Cauza C-861/19) (1)

(2020/C 320/50)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 54, 17.2.2020.

Ordonanța președintelui Curții din 23 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Düsseldorf – Germania) – VZ/Eurowings GmbH

(Cauza C-880/19) (1)

(2020/C 320/51)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 87, 16.3.2020.

Ordonanța președintelui Curții din 11 martie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Hamburg – Germania) – GDVI Verbraucherhilfe GmbH/Swiss International Air Lines AG

(Cauza C-918/19) (1)

(2020/C 320/52)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 95, 23.3.2020.

Ordonanța președintelui Curții din 5 iunie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Düsseldorf – Germania) – Flightright GmbH/Eurowings GmbH

(Cauza C-10/20) (1)

(2020/C 320/53)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 161, 11.5.2020.

Acțiune introdusă la 16 august 2020 – JT/EUIPO – Carrasco Pirard și alții (QUILAPAYÚN)

(Cauza T-197/20)

(2020/C 320/54)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamant: JT (reprezentant: A. Mena Valenzuela, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Eduardo Carrasco Pirard și alte 7 părți (Santiago de Chile, Chile)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cerere de înregistrarea a mărcii Uniunii Europene figurative QUILAPAYÚN – cererea de înregistrare nr. 9 267 287.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 10 februarie 2020 în cauza R 1518/2019-4

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

Anularea deciziei atacate potrivit concluziilor acestei părți.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului în coroborare cu articolul 6 bis alineatul (1) din Convenția de la Paris.

Acțiune introdusă la 31 iulie 2020 – Tecnica Group/EUIPO – Zeitneu (Forma unei cizme)

(Cauza T-483/20)

(2020/C 320/55)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Tecnica Group SpA (Giavera del Montello, Italia) (reprezentant: C. Sala, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Zeitneu GmbH (Zurich, Elveția)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene tridimensională (Forma unei cizme) – marca Uniunii Europene nr. 10 168 441

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 18 mai 2020 în cauza R 1093/2019-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea principiului autorității de lucru judecat, în temeiul articolelor 123 și 124 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea principiilor legalității, egalității de tratament și bunei administrări, în temeiul articolelor 123 și 124 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea principiului protecției încrederii legitime, în temeiul articolelor 123 și 124 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 127 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 3 august 2020 – H&H/EUIPO – Giuliani (Swisse)

(Cauza T-486/20)

(2020/C 320/56)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Health and Happiness (H&H) Hong Kong Ltd (Hong Kong, China) (reprezentanți: D. Rose, L. Flascher, Solicitors, și N. Saunders, QC)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Giuliani SpA (Milano, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă „Swisse” în culorile roșu, negru și alb – marca Uniunii Europene nr. 3 252 152

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 25 mai 2020 în cauza R 2185/2019-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 63 alineatul (2) și al articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea articolului 146 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 coroborat cu articolul 59 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 5 august 2020 – Guerlain/EUIPO (Forma unui ruj alungit, conic și cilindric)

(Cauza T-488/20)

(2020/C 320/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Guerlain (Paris, Franța) (reprezentant: T. de Haan, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene tridimensionale (forma unui ruj alungit, conic și cilindric) – cererea de înregistrare nr. 17 958 667

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 2 iunie 2020 în cauza R 2292/2019-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate de reclamantă în procedura în fața Camerei întâi de recurs a Oficiului.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 28 iulie 2020 – Sfera Joven/EUIPO – Koc (SFORA WEAR)

(Cauza T-493/20)

(2020/C 320/58)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Sfera Joven, SA (Madrid, Spania) (reprezentant: J.L. Rivas Zurdo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Andrzej Koc (Kobyłka, Polonia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale „SFORA WEAR” – cererea de înregistrare nr. 15 853 245

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 15 mai 2020 în cauza R 2030/2019-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care a fost respinsă calea de atac a oponentei și a confirmat decizia diviziei de opoziții, pronunțată în procedura de opoziție B 2 834 862, admițând în parte înregistrarea mărcii Uniunii Europene nr. 15 853 245 „SFORA WEAR” (verbală), pentru a distinge anumite produse din clasele 18 și 25;

—	obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părții sau a părților care solicită respingerea acțiunii.

Motivele invocate

—	Aprecierea necorespunzătoare a probelor privind utilizarea mărcii în litigiu și încălcarea articolului 10 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2018/856 al Comisiei;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului și a criteriilor din clasificarea prevăzută în Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957 (în ultima versiune a acestuia), și a Notelor explicative și a Analizei clasificării menționate, realizate de OMPI.

Acțiune introdusă la 10 august 2020 – Makk/EUIPO – Ubati Luxury Cosmetics (PANTA RHEI)

(Cauza T-501/20)

(2020/C 320/59)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Stefan Makk (Graz, Austria) (reprezentant: I. Hödl, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ubati Luxury Cosmetics, SL (Alcobendas, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamantul în fața Tribunalului

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii verbale „PANTA RHEI” – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 393 404

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 9 iunie 2020 în cauza R 2337/2020-4

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a oricărui eventual intervenient la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta acțiune.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 11 august 2020 – Soapland/EUIPO – Norma (Manòu)

(Cauza T-504/20)

(2020/C 320/60)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Soapland GmbH & Co. OHG (Andernach, Germania) (reprezentant: M. Gail, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Norma Lebensmittelfilialbetrieb Stiftung & Co. KG (Nürnberg, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Manòu – cererea de înregistrare nr. 14 704 481

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 8 iunie 2020 în cauza R 1504/2019-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 60 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 11 august 2020 – Guo/EUIPO – Sand Cph (sandriver)

(Cauza T-505/20)

(2020/C 320/61)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Xiuling Guo (Shanyang Town, China) (reprezentant: L. Le Stanc, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sand Cph A/S (Copenhaga, Danemarca)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamantul în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă „sandriver” – marca Uniunii Europene nr. 15 856 297

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 2 iunie 2020 în cauza R 2019/2019-2

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea drept admisibilă a acțiunii introduse împotriva deciziei atacate;

—	anularea în integralitate a deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în cadrul acțiunii în fața Tribunalului și în fața camerei de recurs.

Motivul invocat

—

încălcarea articolului 60 alineatul (1) litera (a) și a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului întrucât a constatat că exista un risc de confuzie pentru public între marca Uniunii Europene verbală anterioară nr. 3 105 491 și marca Uniunii Europene semi-figurativă ulterioară nr. 15 856 297 a reclamantului.

Acțiune introdusă la 14 august 2020 – Daimler/Comisia

(Cauza T-509/20)

(2020/C 320/62)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Daimler AG (Stuttgart, Germania) (reprezentanți: N. Wimmer, C. Arhold și G. Ollinger, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei în litigiu a pârâtei adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (1), în special în temeiul articolului 8 alineatul (5) al doilea paragraf, în măsura în care articolul 1 alineatul (1) din decizie coroborat cu anexa 1 tabelul 1 și tabelul 2 precizează pentru reclamantă în coloanele D media emisiilor specifice de CO2, iar în coloana I reducerile emisiilor de CO2 din eco-inovații;

—	suspendarea acestei proceduri până la pronunțarea unei hotărâri cu forță obligatorie prin care se finalizează judecata în cauza T-359/19; și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1035 a Comisiei din 3 iunie 2020 de confirmare sau de modificare a calculului provizoriu al mediei emisiilor specifice de CO2 și al obiectivelor privind emisiile specifice pentru producătorii de autoturisme și de vehicule utilitare ușoare pentru anul calendaristic 2018, în temeiul Regulamentului (UE) 2019/631 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 12 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 443/2009 coroborat cu articolul 1 alineatul (3) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/158 (3) coroborat cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 (4). Prin decizia sa, pârâta a încălcat dispozițiile menționate mai sus, întrucât, în cadrul metodologiei de testare utilizate de aceasta pentru verificarea ad-hoc, a omis precondiționarea specifică necesară. — Comisia a stabilit o metodologie de testare specifică la articolul 1 alineatul (3) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/158. În considerentul (10) al acestei decizii, Comisia stabilește în mod implicit că această metodologie de testare presupune o precondiționare specifică. — Fără o precondiționare specifică, nu pot fi asigurate rezultate verificabile, repetabile și comparabile, contrar articolului 6 alineatul (1) prima teză din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011. — De asemenea, aplicarea procedurii de testare fără o precondiționare specifică nu permite, contrar articolului 6 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011, evidențierea reducerilor de emisii de CO2 ale tehnologiei inovatoare într-un mod realist și cu un grad ridicat de relevanță statistică. — De asemenea, fără precondiționare specifică lipsește legătura suficientă cu procedurile reglementare de testare instituite în Regulamentul (CE) nr. 692/2008 (5) și, respectiv, în Regulamentul (UE) 2017/1151 (6), privind noul ciclu de conducere european (NCCE) și, respectiv, Procedura de încercare mondială armonizată pentru vehiculele ușoare (WLTP). Potrivit obiectului și finalității procedurii de testare, precum și potrivit considerentului (9) al Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011, procedura de testare relevantă trebuie totuși să se orienteze după „procedura reglementară de testare”, astfel încât – în funcție de metodologia aferentă procedurilor de testare menționate – ar fi fost necesară o precondiționare specifică și din acest motiv.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011. — De asemenea, pârâta a încălcat articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 prin faptul că a dispus neluarea în considerare a eco-inovației pentru anul 2018, deși această dispoziție autorizează în mod expres doar o decizie de neluare în considerare pentru anul următor.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat. — Pârâta nu a ascultat-o pe reclamantă, astfel cum impune principiul general al respectării dreptului la apărare, precum și articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare. — Pârâta, în plus, nu a motivat decizia în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 296 alineatul (2) TFUE și la articolul 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În decizia în litigiu, aceasta se referă numai în mod abstract la abateri în metodologia de testare. Aceasta nu se exprimă cu privire la întrebarea determinantă pentru soluționarea litigiului, și anume dacă și în ce măsură metodologia de testare impune o precondiționare specifică și dacă a aprobat o astfel de metodologie de testare în Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/158.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare (JO 2009, L 140, p. 1).

(2)  JO 2020, L 227, p. 37.

(3)  Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/158 a Comisiei din 30 ianuarie 2015 de aprobare a două alternatoare Robert Bosch GmbH de înaltă eficiență ca tehnologii inovatoare pentru reducerea emisiilor de CO2 generate de autoturisme, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2015, L 26, p. 31).

(4)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 al Comisiei din 25 iulie 2011 de stabilire a unei proceduri de aprobare și de certificare a tehnologiilor inovatoare care contribuie la reducerea emisiilor de CO2 generate de automobile, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2011, L 194, p. 19).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei din 18 iulie 2008 de punere în aplicare și modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO 2008, L 199, p. 1).

(6)  Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei din 1 iunie 2017 de completare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei și a Regulamentului (UE) nr. 1230/2012 al Comisiei și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei (JO 2017, L 175, p. 1).

Acțiune introdusă la 12 august 2020 – Zardini/Comisia

(Cauza T-511/20)

(2020/C 320/63)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Alessandro Zardini (Marano di Valpollicella, Italia) (reprezentant: M. Velardo, avvocato)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului anularea următoarelor decizii:

—	decizia din 20 iunie 2019, prin care reclamanta a fost exclusă de la participarea la probe la centrul de evaluare în cadrul concursului EPSO/AD/371/19;

—	decizia din 31 octombrie 2019, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a excluderii de la participarea la concursul EPSO/AD/371/19;

—	decizia AIPN din 7 mai 2020, prin care a fost respinsă reclamația formulată în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut.

În plus, se solicită obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare cu cele invocate în cauzele T-456/20, LA/Comisia, și T-474/20, LD/Comisia.

Acțiune introdusă la 14 august 2020 – Asempre/Comisia

(Cauza T-513/20)

(2020/C 320/64)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Asociación Profesional de Empresas de Reparto și Manipulado de Correspondencia (Asempre) (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Piqueras Ruiz, I. Igartua Arregui și M. Troncoso Ferrer, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2020) 3108 final a Comisiei Europene din 14 mai 2020 privind ajutorul de stat SA.50872 (2020/NN) – Compensație în favoarea Correos pentru îndeplinirea obligației de serviciu universal, 2011-2020 și, în consecință,

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei C(2020) 3108 final a Comisiei Europene din 14 mai 2020 privind ajutorul de stat SA.50872 (2020/NN) – Compensație în favoarea Correos pentru îndeplinirea obligației de serviciu universal, 2011-2020, prin care Comisia a decis, între alte aspecte, că compensația pentru îndeplinirea unui serviciu public acordată Correos în perioada 2011-2020 constituie un ajutor de stat ilegal în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, dar acesta este totuși compatibil cu piața internă, în temeiul articolului 106 alineatul (2) TFUE.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere. — Reclamanta susține că Comisia a considerat în mod greșit că o parte din compensația acordată de stat în perioada analizată trebuia imputată perioadei anterioare anului 2011 și anume perioadei 2007-2010. Or, dacă se pretinde că postul bugetar de referință corespunde prestării serviciului public universal de către Correos în cursul anilor 2008, 2009 sau 2010 și că trebuie considerat, prin urmare, un ajutor imputabil acestor perioade, ar fi trebuit să se indice astfel în codul bugetar, precedat de anii „2007”, „2008”, „2009” sau, respectiv, „2010”. Nu aceasta este însă situația. Dimpotrivă, posturile au fost identificate ca 2011 1701 491N 441 și 2013 1703 491N 442. Aceasta înseamnă că au fost atribuite unui serviciu realizat și lichidat în această perioadă de un an, iar nu în alta.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere și pe încălcarea articolului 22 din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului (JO 1997, L 15, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 3, p. 12). — Se susține în această privință că costul notificărilor administrative în perioada în cauză nu putea face obiectul unei compensații acordate de stat, întrucât compensația respectivă constituie un ajutor ilegal și incompatibil de care totuși Comisia nu a ținut seama în decizia atacată. Astfel, Comisia adoptă un criteriu total opus celui al Comisión Nacional de los Mercados y de la Competencia (Comisia Națională a Piețelor și a Concurenței), incluzând costul notificărilor administrative în obligațiile de serviciu universal și, în consecință, considerând că acest cost poate fi compensat în mod valabil prin contribuții de stat. Or, înlăturând în acest mod poziția Comisión Nacional de los Mercados y de la Competencia ca autoritate de reglementare a sectorului poștal, Comisia și-a încălcat obligația de a respecta garanțiile procedurale care trebuie să orienteze aplicarea articolului 107 TFUE.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere și pe încălcarea articolului 107 TFUE. — Se afirmă în această privință că Comisia nu ar fi trebuit să excludă din calculul ajutorului în cauză cuantumurile scutirilor de impozitul pe bunuri imobile și de impozitul pe activitățile economice.