1.

Articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1), articolul 3 alineatele (1) și (2), articolul 4 din Directiva 93/13, precum și considerentele sale:

2.

A doua întrebare, în cazul în care răspunsul la prima întrebare este că protecția consumatorului în conformitate cu Directiva 93/13 se acordă nu fiecărui consumator, ci doar consumatorului mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, poate fi considerat un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat consumatorul care nu a citit contractul de credit ipotecar semnat, indexat într-o monedă străină în valoare de 150 000 PLN, încheiat pe 30 de ani? Un astfel de consumator poate fi acoperit de protecție în temeiul Directivei 93/13?

3.

A treia întrebare, în cazul în care răspunsul la prima întrebare este că protecția consumatorului în conformitate cu Directiva 93/13 se acordă nu fiecărui consumator, ci doar consumatorului mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, poate fi considerat un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat consumatorul care, deși a citit contractul de credit ipotecar încheiat pe 30 de ani, indexat într-o monedă străină în valoare de 150 000 PLN, dar nu l-a înțeles pe deplin și totuși nu a încercat să înțeleagă semnificația acestuia înainte de încheiere, în special, nu s-a adresat celeilalte părți din contract – banca – pentru a solicita clarificări legate de înțelesul acestuia și de înțelesul dispozițiilor sale individuale? Un astfel de consumator poate fi acoperit de protecție în temeiul Directivei 93/13?

—

anularea Ordonanței Tribunalul Uniunii Europene din 25 martie 2020 în cauza Necci/Comisia, T-129/19;

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene;

—

soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

1)

În lumina articolului 3 alineatul (1), a articolului 4 alineatul (1) și a articolului 5 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) și a considerentelor acesteia, care prevăd obligația de redactare a contractelor într-un limbaj clar și inteligibil și necesitatea interpretării îndoielilor în favoarea consumatorului, o clauză contractuală care determină rata de cumpărare și de vânzare a monedei străine într-un contract de credit indexat în monedă străină trebuie formulată fără echivoc, și anume astfel încât împrumutatul/consumatorul să poată determina în mod independent acest curs într-o anumită zi, sau în lumina tipului de contract menționat la articolul 4 alineatul (1) din directiva sus-menționată, a naturii contractului pe termen lung (câteva decenii) și a faptului că valoarea în monedă străină este supusă modificărilor (în orice moment) este posibilă formularea clauzei contractuale într-o mod mai general, și anume cu referire la valoarea de piață a monedei străine, ceea ce împiedică apariția unui dezechilibru semnificativ între părți cu privire la drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului, în sensul articolului 3 alineatul (1) din directiva sus-menționată?

2)

În cazul unui răspuns pozitiv la prima întrebare, în lumina articolului 5 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și a considerentelor acesteia este posibil ca o clauză contractuală privind determinarea de către creditor (bancă) a ratei de cumpărare și de vânzare a unei monede străine să fie interpretată astfel încât să rezolve îndoielile ce decurg din contract în favoarea consumatorului și să se presupună că contractul determină ratele de cumpărare și de vânzare a monedei străine nu în mod arbitrar, ci conform principiilor pieței libere, mai ales într-o situație în care ambele părți au avut aceeași înțelegere a clauzelor contractuale care definesc rata de cumpărare și de vânzare a unei monede străine sau atunci când împrumutatul/consumatorul nu a fost interesat să pună în discuție clauzele contractuale la momentul încheierii contractului și pe durata executării acestuia și nu s-a familiarizat cu conținutul contractului la momentul încheierii lui și pe toată durata acestuia?

1)

Articolul 36 alineatul (1) coroborat cu punctul A subpunctul (a)12 din anexa nr. III la Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață (1) trebuie interpretat în sensul că obligația de a comunica informațiile indicate de aceste dispoziții se aplică și în privința unui asigurat care nu este, în același timp, titularul poliței de asigurare și care acționează ca persoană care aderă în calitate de consumator la un contract de asigurare de grup de viață cu un fond de tip unit-linked, încheiat între o întreprindere de asigurare și un titular al poliței de asigurare-profesionist, și ca investitor efectiv al sumelor plătite cu titlu de prime de asigurare?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 36 alineatul (1) coroborat cu punctul A subpunctele (a)11 și (a)12 din anexa nr. III la Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unui raport juridic precum cel descris la prima întrebare, obligația de informare cu privire la caracteristicile activelor legate de fondul de tip unit-linked implică de asemenea că un consumator-asigurat trebuie să fie informat în mod exhaustiv și inteligibil cu privire la toate riscurile aferente investiției în activele unui fond de tip unit-linked (cum ar fi obligațiuni structurate sau instrumente financiare derivate), natura și amploarea acestor riscuri sau dacă, în sensul dispoziției menționate, este suficient să se furnizeze consumatorului-asigurat doar informații de bază privind principalele tipuri de riscuri legate de investirea unor sume prin intermediul unui fond de tip unit-linked?

3)

Articolul 36 alineatul (1) coroborat cu punctul A subpunctele (a)11 și (a)12 din anexa nr. III la Directiva 2002/83/CE trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unui raport juridic precum cel descris la prima și la a doua întrebare, din acesta rezultă obligația ca un consumator care aderă la un contract de asigurare de viață în calitate de asigurat să fie informat cu privire la toate riscurile de investiții și la condițiile aferente acestora, despre care emitentul activelor (obligațiuni structurate sau instrumente derivate), care compun fondul de tip unit-linked, l-a informat pe asigurător?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările anterioare, articolul 36 alineatul (1) din Directiva 2002/83/CE privind asigurarea de viață trebuie interpretat în sensul că un consumator care aderă, în calitate de asigurat, la un contract de asigurare de grup de viață cu un fond de tip unit-linked trebuie să primească informațiile privind caracteristicile activelor și riscurile legate de investiția în aceste active înainte de încheierea contractului, în cadrul unei proceduri precontractuale distincte, și prin urmare acest alineat se opune unei dispoziții de drept intern precum articolul 13 alineatul 4 din Legea privind activitatea de asigurare din 22 mai 2003 (Dz. U. nr. 124, poziția 11510; text codificat din 16 decembrie 2009, Dz. U. 2010 nr. 11, poziția 66), potrivit căruia este suficient ca aceste informații să fie divulgate abia în cuprinsul contractului de asigurare și la momentul încheierii acestuia, iar momentul primirii informațiilor nu este în mod clar și explicit determinat și distinct în procedura de aderare la contract?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima-a treia întrebare, articolul 36 alineatul (1) coroborat cu punctul A subpunctele (a)11 și (a)12 din anexa nr. III la Directiva 2002/83/CE privind asigurarea de viață trebuie interpretat și în sensul că îndeplinirea corectă a obligației de informare menționate de aceste dispoziții trebuie considerată un element esențial al contractului de asigurare de grup de viață cu un fond de tip unit-linked și că, prin urmare, constatarea că această obligație nu a fost îndeplinită în mod corect poate avea ca efect acordarea asiguratului-consumator a dreptului de a cere restituirea tuturor primelor de asigurare plătite, ca urmare a eventualei constatări a nulității sau a ineficacității inițiale a contractului ori ca urmare a eventualei constatări a nulității sau a ineficacității declarației individuale de aderare la un asemenea contract?

1)

În cadrul unei proceduri penale care are ca obiect protecția unui regim de monopol, instanța națională trebuie să examineze în lumina liberei prestări a serviciilor norma privind sancțiunea penală pe care trebuie să o aplice, atunci când anterior a examinat deja regimul de monopol în conformitate cu indicațiile Curții de Justiție a Uniunii Europene, iar din această examinare a rezultat că regimul de monopol este justificat?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

3)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

1)

Articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (1) trebuie interpretat în sensul că un cadru în care punerea în aplicare a proiectelor enumerate în anexele I și II la Directiva 2011/92/UE (2) (Directiva EEM) va putea fi autorizată în viitor este definit deja atunci când un regulament privind protejarea naturii și a peisajului prevede interdicții generale cu posibilitatea scutirilor, precum și obligații de autorizare care nu au o legătură specifică cu proiectele menționate în anexele la Directiva EEM?

2)

Articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42/CE trebuie interpretat în sensul că planurile și programele au fost elaborate pentru agricultură, silvicultură, utilizarea terenului etc. atunci când acestea urmăresc să definească un cadru de referință tocmai pentru unul sau mai multe dintre aceste sectoare? Sau, pentru a proteja natura și peisajul, este suficient să se prevadă interdicții generale și obligații de autorizare care trebuie examinate în cadrul procedurilor de aprobare privind un număr mare de proiecte și de utilizări și care pot avea efecte indirecte („în mod automat”) asupra unuia sau mai multora dintre aceste sectoare?

3)

Articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2001/42/CE trebuie interpretat în sensul că un cadru în care punerea în aplicare a proiectelor va putea fi autorizată în viitor este definit atunci când un regulament adoptat în scopul protejării naturii și a peisajului stabilește interdicții generale și obligații de autorizare pentru o serie de proiecte și de măsuri efectuate în aria de conservare, descrise în mod abstract, dar la adoptarea acestuia nu sunt nici previzibile, nici preconizate proiecte concrete, neexistând, așadar, o legătură specifică cu proiectele concrete?

1)

În conformitate cu o interpretare corectă a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, acordul dintre un producător și mai mulți distribuitori, în discuție în prezenta cauză (în temeiul căruia, pentru o perioadă de șase luni de la înregistrarea unei tranzacții potențiale, distribuitorul care a înregistrat primul tranzacția potențială beneficiază de prioritate la finalizarea procesului de vânzare cu utilizatorul final în cauză, cu excepția cazului în care utilizatorul își exprimă opoziția), poate fi considerat un acord între întreprinderi care are ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în sensul articolului 101 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene?

2)

Acordul dintre un producător și mai mulți distribuitori, în discuție în prezenta cauză, interpretat în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, prezintă indicii care permit să se aprecieze dacă un asemenea acord este sau nu este exceptat de la interdicția generală privind înțelegerile?

3)

Acordul dintre un producător și mai mulți distribuitori, în discuție în prezenta cauză, interpretat în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, poate fi considerat o excepție? Excepția care permite încheierea de acorduri verticale ce prevăd o restrângere a vânzărilor active pe teritoriul exclusiv sau către grupul de clienți pe care furnizorul le-a rezervat în exclusivitate pentru el însuși sau le-a alocat în exclusivitate unui alt cumpărător, atunci când această interdicție nu limitează vânzările clienților cumpărătorului și atunci când cota de piață a furnizorului (reclamanta) nu depășește 30 %, se aplică numai sistemelor de distribuție exclusivă?

4)

Acordul dintre un producător și mai mulți distribuitori, în discuție în prezenta cauză, interpretat în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, poate constitui un acord interzis numai pe baza comportamentului ilicit al unui singur operator economic? În împrejurările din speță, interpretate în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, pot fi identificate elemente de probă privind faptul că un singur operator economic a participat la un acord interzis?

5)

În împrejurările din prezenta cauză, interpretate în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, pot fi identificate elemente de probă ale unei reduceri (denaturări) a concurenței în cadrul sistemului de distribuție sau ale unui avantaj în beneficiul reclamantei ori ale unui efect negativ asupra concurenței?

6)

În împrejurările din prezenta cauză, interpretate în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, în cazul în care cota de piață a rețelei de distribuție nu depășește 30 % (reclamanta este producător, iar cota sa de piață include și volumul vânzărilor realizate de distribuitorii săi), pot fi identificate elemente de probă privind efectele negative asupra concurenței în cadrul sistemului de distribuție și/sau în afara acestuia, iar acordul menționat este supus interdicției privind înțelegerile?

7)

În conformitate cu articolul 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu articolul 2 coroborat cu articolul 4 litera (b) din Regulamentul nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 (1):

—

pe principiul protecției sănătății populației și a mediului (articolul 13);

—

pe principiile autonomiei și proximității prevăzute la articolul 16 alineatul (1), potrivit căruia „[s]tatele membre iau măsurile necesare, în colaborare cu alte state membre, dacă este necesar sau oportun, în vederea stabilirii unei rețele integrate și corespunzătoare de unități de eliminare a deșeurilor și de instalații de valorificare a deșeurilor municipale mixte colectate din gospodăriile private, inclusiv în cazul în care această colectare vizează și astfel de deșeuri provenite de la alți producători, luând în considerare cele mai bune tehnici disponibile”;

—

pe principiul prevăzut la articolul 16 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză, potrivit căruia „[s]tatele membre pot, de asemenea, să limiteze ieșirile transporturilor de deșeuri din considerente de mediu, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1013/2006”;

—

pe considerentul (33) al aceleiași Directive 2008/98, potrivit căruia, „[î]n scopul aplicării Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 (2) […] privind transferurile de deșeuri, deșeurile urbane mixte, astfel cum sunt menționate la articolul 3 alineatul (5) din respectivul regulament, sunt în continuare considerate deșeuri urbane mixte chiar și în cazul în care au fost supuse unei operațiuni de tratare a deșeurilor care nu le a modificat proprietățile în mod substanțial”;

—

în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Deciziei nr. SRB/ES/2020/24 privind calcularea contribuțiilor ex ante 2020 la FUR, în măsura în care le privește pe reclamante;

—

în temeiul articolului 277 TFUE, declararea inaplicabilității următoarelor dispoziții ale Regulamentului MUR, ale regulamentului de punere în aplicare și ale regulamentului delegat:

—

obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o atingere adusă principiului egalității de tratament, în măsura în care modalitățile de calcul al contribuțiilor ex ante la fondul unic de rezoluție (FUR) prevăzute de Regulamentul MUR și de regulamentul delegat nu ar reflecta nici dimensiunea reală, nici riscul real al instituțiilor.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o atingere adusă principiului proporționalității, întrucât mecanismul contribuțiilor ex ante la FUR prevăzut de Regulamentul MUR și de regulamentul delegat s-ar întemeia pe o apreciere care ar agrava în mod artificial profilul de risc al instituțiilor franceze de dimensiune mare cum sunt reclamantele și ar conduce, prin urmare, la o valoare a contribuției disproporționat de crescută în raport cu riscul suportat în mod real de aceste instituții.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o atingere adusă principiului securității juridice, în măsura în care calculul valorii contribuțiilor ex ante stabilit de Regulamentul MUR, de regulamentul delegat și de regulamentul de punere în aplicare, pe de o parte nu ar putea fi anticipat cu suficientă precizie și, pe de altă parte, nu ar depinde atât de situația și de profilul de risc proprii instituției, cât de situația sa relativă în raport cu celelalte instituții contributoare. În sfârșit, reclamantele consideră că Comisia nu ar fi trebuit să aibă răspunderea de a stabili indicatorii de risc în cadrul regulamentului delegat, în măsura în care aceste criterii au o funcție eminamente de structură și determinantă pentru stabilirea valorilor contribuției (articolul 290 TFUE).

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o atingere adusă principiului bunei administrări, în măsura în care SRB nu ar aplica, pentru calculul variabilei în funcție de risc, toate criteriile de risc prevăzute de regulamentul delegat. Reclamantele consideră că decizia atacată nu prezintă, pe de altă parte, elemente suficient de clare și complete pentru ca acestea din urmă să poată recalcula valoarea contribuției datorate, ceea ce conduce de asemenea la o încălcare a articolului 296 TFUE.

—

în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Deciziei nr. SRB/ES/2020/24 privind calcularea contribuțiilor ex ante 2020 la FUR, în măsura în care le privește pe reclamante;

—

în temeiul articolului 277 TFUE, declararea inaplicabilității următoarelor dispoziții ale Regulamentului MUR, ale regulamentului de punere în aplicare și ale regulamentului delegat:

—

obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

—

în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Deciziei nr. SRB/ES/2020/24 privind calcularea contribuțiilor ex ante 2020 la FUR, în măsura în care le privește pe reclamante;

—

în temeiul articolului 277 TFUE, declararea inaplicabilității următoarelor dispoziții ale Regulamentului MUR, ale regulamentului de punere în aplicare și ale regulamentului delegat:

—

obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

—

în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Deciziei nr. SRB/ES/2020/24 privind calcularea contribuțiilor ex ante 2020 la FUR, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

în temeiul articolului 277 TFUE, declararea inaplicabilității următoarelor dispoziții ale Regulamentului MUR, ale regulamentului de punere în aplicare și ale regulamentului delegat:

—

obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

—

în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Deciziei nr. SRB/ES/2020/24 privind calcularea contribuțiilor ex ante 2020 la FUR, în măsura în care le privește pe reclamante;

—

în temeiul articolului 277 TFUE, declararea inaplicabilității următoarelor dispoziții ale Regulamentului MUR, ale regulamentului de punere în aplicare și ale regulamentului delegat:

—

obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

—

în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Deciziei nr. SRB/ES/2020/24 privind calcularea contribuțiilor ex ante 2020 la FUR, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

în temeiul articolului 277 TFUE, declararea inaplicabilității următoarelor dispoziții ale Regulamentului MUR, ale regulamentului de punere în aplicare și ale regulamentului delegat:

—

obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

anularea în parte a deciziei atacate, în măsura în care aceasta admite opoziția pentru bunurile și serviciile din clasele 29, 30, 35 și 43 și respinge existența unui risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, pentru toate bunurile și serviciile contestate;

—

obligarea EUIPO și, dacă este cazul, a celeilalte părți din procedura în fața EUIPO, la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta acțiune.

—

încălcarea articolului 47 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului și a normei 22 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei de punere în aplicare;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

anularea deciziei pârâtului din 2 iulie 2020 prin care este transferată la Biroul de Legătură al Parlamentului European din Luxemburg cu efect de la 1 septembrie 2020;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe lipsa de motivare

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe nerespectarea procedurii astfel cum era prevăzută în textul deciziei

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de diligență. Transferul la alt loc de muncă încalcă obligația de solicitudine a angajatorului, întrucât este incompatibil cu diverse drepturi consacrate în Carta Drepturilor Fundamentale. În special, au fost încălcate următoarele drepturi:

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe caracterul disproporționat al transferului la alt loc de muncă

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe exercitarea inadecvată a puterii de apreciere

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încrederea legitimă

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe decăderea din drepturi

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO, precum și a persoanei care a formulat opoziția la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor ale procedurii în fața diviziei de opoziție și a celor ale căii de atac în fața camerei de recurs.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

declararea admisibilității cererii;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/611 al Comisiei din 30 aprilie 2020 de reinstituire a taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 al Consiliului asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca provenind din Malaysia (1);

și

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe împrejurarea că, prin „repararea” retroactivă a unei încălcări a unei norme fundamentale de procedură, Regulamentul (UE) 2020/611 încalcă articolele 266 și 264 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și principiul protecției judiciare efective.

2.

Al doilea motiv prin care se susține că, întrucât este lipsit de temei juridic valid, Regulamentul (UE) 2020/611 încalcă articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1225/2009 (2), articolul 5 alineatele (1) și (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și principiul bunei administrări.

3.

Al treilea motiv prin care se susține că, prin interzicerea rambursării și prin instituirea obligației de a colecta taxele antidumping rambursate, Regulamentul (UE) 2020/611 încalcă articolul 5 alineatele (1) și (2) TUE.

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/776 al Comisiei din 12 iunie 2020 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă originare din Republica Populară Chineză și din Egipt și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/492 al Comisiei de instituire a unor taxe antidumping definitive la importurile de anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă originare din Republica Populară Chineză și din Egipt (1), în măsura în care le privește pe reclamante;

—

obligarea Comisiei și a oricărui intervenient care ar fi admis în susținerea concluziilor Comisiei la plata cheltuielilor de judecată în prezenta acțiune.

1.

Primul motiv, prin care se invocă faptul că metodologia Comisiei de calcul a marjei de subvenție a reclamantelor încalcă articolul 1 alineatul (1), articolul 5 prima teză, articolul 6, articolul 12 alineatul (1) litera (c) și articolul 24 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (2).

2.

Al doilea motiv, prin care se invocă faptul că decizia Comisiei de instituire a măsurilor compensatorii pentru contribuțiile financiare acordate de organismele publice chineze încalcă articolul 2 literele (a) și (b), articolul 3 alineatul (1) litera (a) și articolul 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) 2016/1037.

3.

Al treilea motiv, prin care se invocă faptul că decizia Comisiei referitoare la furnizarea de terenuri lui Jushi încalcă dreptul la apărare al reclamantelor și articolul 30, precum și articolul 3 alineatul (2), articolul 5 și articolul 6 litera (d) din Regulamentul (UE) 2016/1037.

4.

Al patrulea motiv, prin care se invocă faptul că decizia Comisiei de instituire a măsurilor compensatorii pentru schema de reducere tarifară la import pentru materialele importate utilizate de Jushi încalcă articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii), articolul 3 alineatul (2) și articolul 5 din Regulamentul (UE) 2016/1037.

5.

Al cincilea motiv, prin care se invocă faptul că decizia Comisiei de instituire a măsurilor compensatorii pentru tratamentul fiscal al pierderilor din diferențele de curs valutar încalcă articolul 3 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/1037.

6.

Al șaselea motiv, prin care se invocă faptul că metodologia Comisiei de stabilire a marjelor de subcotare în cazul reclamantelor încalcă articolul 1 alineatul (1), articolul 2 litera (d) și articolul 8 alineatele (1), (2) și (5) din Regulamentul (UE) 2016/1037.

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura căii de atac.

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

Reclamantul solicită Tribunalului anularea Directivei (UE) 2020/739 a Comisiei din 3 iunie 2020 de modificare a anexei III la Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește includerea SARS-CoV-2 în lista agenților biologici care cauzează infecții la om și de modificare a Directivei (UE) 2019/1833 a Comisiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 4 iunie 2020 (L 175, p. 11-14).

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 2 și 18 din Directiva 2000/54/CE în coroborare cu anexa III la aceasta.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea unei norme fundamentale de procedură prin lipsa motivării clasificării agentului biologic SARS-CoV-2 în grupul 3.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea Hotărârea Marii Camere a Curții de Justiție a Uniunii Europene din 19 decembrie 2019, pronunțată în cauza preliminară C-502/19, Junqueras Vies, în măsura în care recunoaște domnului Junqueras calitatea de membru al Parlamentului European începând cu data de 13 iunie 2019, astfel încât, în aplicarea hotărârii respective, nu este incidentă cauza de incompatibilitate stabilită la articolul 7.2 din Actul electoral european din 1976.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe necesitatea, în cazul concret, a unei interpretări neformale a articolului 7.2 din Actul electoral european din 1976 în măsura în care, în fața inacțiunii Parlamentului în vederea protecției imunității domnului Junqueras, acesta a fost împiedicat, în mod material și fizic și împotriva voinței sale, să renunțe la mandatul de deputat în Congreso de los Diputados [Camera Deputaților, Spania] și să acceadă la exercițiul deplin al mandatului său de membru al Parlamentului European.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe necesitatea, în cazul concret, a unei interpretări materiale, iar nu formale, a articolului 7.2 din Actul electoral european din 1976, în măsura în care nu exista în mod material o cauză de incompatibilitate întrucât domnul Junqueras s-a suspendat din exercițiul mandatului de deputat în Congreso de los Diputados [Camera Deputaților] și din toate drepturile și retribuțiile inerente acestuia și, în plus, întrucât a fost menținut împotriva voinței sale în respectul mandat prin împiedicarea sa, în mod material și fizic și împotriva voinței sale, să renunțe la respectivul mandat pentru a accede la exercițiul deplin al mandatului său de membru al Parlamentului European.