Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2020/C 262/01)

Ultima publicație

JO C 255, 3.8.2020.

Publicații anterioare

JO C 247, 27.7.2020.

JO C 240, 20.7.2020.

JO C 230, 13.7.2020.

JO C 222, 6.7.2020.

JO C 215, 29.6.2020.

JO C 209, 22.6.2020.

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 4 iunie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Bonn – Germania) – Thomas Leonhard/DSL-Bank – eine Niederlassung der DB Privat- und Firmenkundenbank AG

(Cauza C-301/18) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 2002/65/CE - Contract de credit la distanță - Drept de retragere - Consecințe - Articolul 7 alineatul (4) - Restituirea prestațiilor primite - Plata unei despăgubiri pentru utilizare - Obligația furnizorului - Excludere)

(2020/C 262/02)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Bonn

Părțile din procedura principală

Reclamant: Thomas Leonhard

Pârâtă: DSL-Bank – eine Niederlassung der DB Privat- und Firmenkundenbank AG

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE trebuie interpretat în sensul că, atunci când un consumator își exercită dreptul de retragere cu privire la un contract de credit încheiat la distanță cu un furnizor, acest consumator are dreptul să obțină de la furnizorul respectiv, sub rezerva sumelor pe care el însuși este obligat să le plătească acestuia din urmă în condițiile prevăzute la articolul 7 alineatele (1) și (3) din directiva menționată, rambursarea capitalului și a dobânzilor plătite în executarea acestui contract, dar nu și o despăgubire pentru utilizarea acestui capital și a acestor dobânzi.

---

(1)  JO C 285, 13.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 iunie 2020 – Ungaria/Comisia Europeană

(Cauza C-456/18 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Ajutoare presupuse - Decizie de a iniția procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE - Ordin de suspendare a măsurilor în cauză - Condiții de legalitate a ordinului)

(2020/C 262/03)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Recurentă: Ungaria (reprezentanți: M.Z. Fehér și G. Koós, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, P.-J. Loewenthal, V. Bottka și K. Talabér-Ritz, agenți)

Intervenientă în susținerea părții Ungaria: Republicca Polonă (reprezentanţi: B. Majczyna, M. Rzotkiewicz și A. Kramarczyk, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 25 aprilie 2018, Ungaria/Comisia (T-554/15 și T-555/15, EU:T:2018:220).

2)

Anulează Decizia C(2015) 4805 final a Comisiei din 15 iulie 2015 privind ajutorul de stat SA. 41187 (2015/NN) – Ungaria – Contribuțiile la asigurările de sănătate din partea întreprinderilor din sectorul tutunului și Decizia C(2015) 4808 final a Comisiei din 15 iulie 2015 privind ajutorul de stat SA. 40018 (2015/C) (ex 2014/NN) – Modificare din 2014 a taxei de inspecție a lanțului alimentar în Ungaria, în măsura în care prin acestea se dispune suspendarea aplicării cotei de impozitare progresive a contribuțiilor la asigurările de sănătate și, respectiv, a taxei de inspecție a lanțului alimentar, astfel cum rezultă acestea din Legea nr. XCIV din 2014 privind contribuțiile la asigurările de sănătate din partea întreprinderilor din sectorul tutunului și din modificarea din anul 2014 a Legii nr. XLVI din 2008 privind lanțul alimentar și supravegherea oficială a acestuia.

3)	Comisia Europeană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Ungaria, aferente atât procedurii în primă instanță, cât și celei de recurs.

4)	Republica Polonă suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 301, 27.8.2018.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 4 iunie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Nacional – Spania) – Federación de Trabajadores Independientes de Comercio (Fetico), Federación Estatal de Servicios, Movilidad y Consumo de la Unión General de Trabajadores (FESMC-UGT), Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CC.OO.)/Grupo de Empresas DIA S.A., Twins Alimentación S.A.

(Cauza C-588/18) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Protecția securității și a sănătății lucrătorilor - Organizarea timpului de lucru - Directiva 2003/88/CE - Articolele 5 și 7 - Repaus săptămânal - Concediu anual - Concedii speciale plătite care permit absența de la locul de muncă pentru a răspunde unor nevoi și obligații determinate)

(2020/C 262/04)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Nacional

Părțile din procedura principală

Reclamante: Federación de Trabajadores Independientes de Comercio (Fetico), Federación Estatal de Servicios, Movilidad y Consumo de la Unión General de Trabajadores (FESMC-UGT), Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CC.OO.)

Pârâte: Grupo de Empresas DIA S.A., Twins Alimentación S.A.

Dispozitivul

Articolele 5 și 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretate în sensul că ele nu se aplică unei reglementări naționale care nu permite lucrătorilor să beneficieze de concediile speciale pe care această reglementare le prevede în zilele în care acești lucrători trebuie să lucreze, în măsura în care nevoile și obligațiile cărora le răspund aceste concedii speciale survin în perioade de repaus săptămânal sau de concediu anual plătit, prevăzute la aceste articole.

---

(1)  JO C 436, 3.12.2018.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 4 iunie 2020 – Terna SpA/Comisia Europeană

(Cauza C-812/18 P) (1)

(Recurs - Energie - Proiecte de interes comun ale Uniunii Europene - Asistență financiară a Uniunii acordată în favoarea a două proiecte în domeniul rețelelor transeuropene energetice - Directiva 2004/17/CE - Articolul 37 - Subcontractare - Articolul 40 alineatul (3) litera (c) - Atribuire directă - Specificitate tehnică - Acord-cadru - Reducerea asistenței acordate inițial în urma unui audit financiar - Rambursarea sumelor plătite inițial)

(2020/C 262/05)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Terna SpA (reprezentanți: F. Covone, A. Police, L. Di Via, D. Carria și F. Degni, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: O. Beynet, M. Ilkova, G. Gattinara și P. Ondrůšek, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Terna SpA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 72, 25.2.2019.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 4 iunie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de commerce de Paris – Franța) – Trendsetteuse SARL/DCA SARL

(Cauza C-828/18) (1)

(Trimitere preliminară - Agenți comerciali independenți - Directiva 86/653/CEE - Articolul 1 alineatul (2) - Noțiunea de „agent comercial” - Negocierea vânzării sau a cumpărării de mărfuri în numele comitentului - Intermediar care nu are posibilitatea de a modifica condițiile de vânzare și prețurile mărfurilor a căror vânzare o asigură)

(2020/C 262/06)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de commerce de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Trendsetteuse SARL

Pârâtă: DCA SARL

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 86/653/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții comerciali independenți trebuie interpretat în sensul că o persoană nu trebuie în mod necesar să dispună de posibilitatea de a modifica prețurile mărfurilor a căror vânzare o asigură în numele comitentului pentru a fi calificată drept agent comercial, în sensul acestei dispoziții.

---

(1)  JO C C82, 4.3.2019.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 iunie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Asmel societá consortile a r.l./A.N.A.C. – Autorità Nazionale Anticorruzione

(Cauza C-3/19) (1)

(Trimitere preliminară - Achiziții publice - Directiva 2004/18/CE - Organisme centrale de achiziție - Municipalități mici - Limitare la numai două modele organizatorice pentru organismele centrale de achiziție - Interdicție de a recurge la un organism central de achiziție de drept privat și cu participarea unor entități private - Limitare teritorială a activității organismelor centrale de achiziție)

(2020/C 262/07)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelantă: Asmel societá consortile a r.l.

Intimată: A.N.A.C. – Autorità Nazionale Anticorruzione

Cu participarea: Associazione Nazionale Aziende Concessionarie Servizi entrate (Anacap)

Dispozitivul

1)

Articolul 1 alineatul (10) și articolul 11 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 1336/2013 al Comisiei din 13 decembrie 2013, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziții de drept național care limitează autonomia colectivităților locale mici, cu ocazia recurgerii la un organism central de achiziție, la numai două modele organizatorice exclusiv publice, fără participarea unor entități ori întreprinderi private.

2)

Articolul 1 alineatul (10) și articolul 11 din Directiva 2004/18, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1336/2013, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziții de drept național care limitează sfera de acțiune a organismelor centrale de achiziție constituite de colectivități locale la teritoriul acestor colectivități locale.

---

(1)  JO C 164, 13.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 4 iunie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Köln – Germania) – FX/GZ, reprezentată legal de mama sa

(Cauza C-41/19) (1)

(Trimitere preliminară - Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie de obligații de întreținere - Regulamentul (CE) nr. 4/2009 - Articolul 41 alineatul (1) - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Articolul 24 punctul 5 - Titlu declarat executoriu prin care se constată o creanță de întreținere - Contestație la executare - Competența instanței din statul membru de executare)

(2020/C 262/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: FX

Pârâtă: GZ, reprezentată legal de mama sa

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere trebuie interpretat în sensul că intră în domeniul său de aplicare, precum și în competența internațională a instanțelor din statul membru de executare o contestație la executare formulată de debitorul unei creanțe de întreținere, care este îndreptată împotriva executării unei hotărâri judecătorești care a fost pronunțată de o instanță din statul membru de origine și prin care s a constatat această creanță, care este strâns legată de procedura de executare.

În aplicarea articolului 41 alineatul (1) din Regulamentul nr. 4/2009 și a dispozițiilor pertinente din dreptul național, este atribuția instanței de trimitere, ca instanță din statul membru de executare, să se pronunțe asupra admisibilității și a temeiniciei elementelor de probă prezentate de debitorul creanței de întreținere care urmăresc să susțină afirmația potrivit căreia acesta din urmă și a achitat în mare parte datoria.

---

(1)  JO C 155, 6.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 4 iunie 2020 – Serviciul European de Acțiune Externă/Stéphane De Loecker

(Cauza C-187/19 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) - Agent temporar - Hărțuire morală - Cerere de asistență - Respingerea cererii - Acțiune în anulare și în despăgubire - Articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Dreptul de a fi ascultat - Articolul 266 TFUE - Executarea hotărârii de anulare)

(2020/C 262/09)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Serviciul European de Acțiune Externă (reprezentanți: S. Marquardt și R. Spac, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Stéphane De Loecker (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 187, 3.6.2019.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 4 iunie 2020 – Boudewijn Schokker/Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației

(Cauza C-310/19 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Agenți contractuali - Procedură de recrutare - Încadrare în grad - Regimul aplicabil celorlalți agenți - Articolul 86 - Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (AESA) - Dispoziții generale de aplicare - Contestare a clasamentului propus - Retragerea ofertei de muncă - Acțiune în despăgubire - Principiul bunei administrări - Obligația de solicitudine - Greșeală de serviciu - Răspundere extracontractuală a Uniunii - Prejudiciu moral - Reparare)

(2020/C 262/10)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Boudewijn Schokker (reprezentanți: T. Martin și S. Orlandi, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (reprezentanți: S. Rostren, agent, asistată de D. Waelbroeck și A. Duron, avocați)

Dispozitivul

1)	Anulează Ordonanța Tribunalului Uniunii Europene din 8 februarie 2019, Schokker/AESA (T-817/17, nepublicată, EU:T:2019:74).

2)	Obligă Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (AESA) la plata unei despăgubiri de 7 500 de euro domnului Boudewijn Schokker.

3)	Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (AESA) suportă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii în primă instanță în cauza T-817/17, cât și procedurii recursului, precum și cheltuielile de judecată efectuate de domnul Boudewijn Schokker aferente acelorași proceduri.

---

(1)  JO C 255, 29.7.2019.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 4 iunie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Koblenz – Germania) – Remondis GmbH/Abfallzweckverband Rhein-Mosel-Eifel

(Cauza C-429/19) (1)

(Trimitere preliminară - Contract de achiziții publice - Directive 2014/24/UE - Articolul 12 alineatul (4) - Domeniu de aplicare - Contracte de achiziții publice încheiate între entități care aparțin sectorului public - Noțiunea de „cooperare” - Inexistență)

(2020/C 262/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Koblenz

Părțile din procedura principală

Reclamantă și recurentă: Remondis GmbH

Pârâtă și intimată: Abfallzweckverband Rhein-Mosel-Eifel

Dispozitivul

Articolul 12 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE trebuie interpretat în sensul că nu se poate considera că există o cooperare între autorități contractante în cazul în care o autoritate contractantă, responsabilă pe teritoriul său cu o misiune de interes public, nu îndeplinește ea însăși în întregime această misiune, care îi revine doar în temeiul dreptului național și care necesită îndeplinirea mai multor operațiuni, ci însărcinează o altă autoritate contractantă, care nu depinde de ea și care este de asemenea responsabilă cu această misiune de interes public pe propriul teritoriu, să efectueze una dintre operațiunile necesare în schimbul unei remunerații.

---

(1)  JO C 288, 26.8.2019.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 4 iunie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Cluj – România) – SC C.F. SRL/A.J.F.P.M., D.G.R.F.P.C

(Cauza C-430/19) (1)

(Trimitere preliminară - Principii de drept al Uniunii - Respectarea dreptului la apărare - Procedură fiscală - Exercitarea dreptului de deducere în materie de taxă pe valoarea adăugată (TVA) - Refuz al dreptului de deducere din cauza comportamentului pretins inadecvat al furnizorilor persoanei impozabile - Act administrativ emis de autoritățile fiscale naționale fără a oferi contribuabilului vizat acces la informațiile și la documentele care stau la baza actului menționat - Suspiciune de fraudă fiscală - Practică națională care condiționează exercitarea dreptului de deducere de deținerea altor documente justificative decât factura fiscală - Admisibilitate)

(2020/C 262/12)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Cluj

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SC C.F. SRL

Pârâte: A.J.F.P.M., D.G.R.F.P.C

Dispozitivul

1)

Principiul general al dreptului Uniunii al respectării dreptului la apărare trebuie interpretat în sensul că, dacă, în cadrul procedurilor administrative naționale de inspecție și de determinare a bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, o persoană impozabilă nu a avut posibilitatea să aibă acces la informațiile care figurează în dosarul său administrativ și care au fost luate în considerare la adoptarea unei decizii administrative care i-a impus obligații fiscale suplimentare, iar instanța sesizată constată că, în lipsa acestei neregularități, procedura ar fi putut avea un rezultat diferit, acest principiu impune ca această decizie să fie anulată.

2)

Principiile care guvernează aplicarea de către statele membre a regimului comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA), în special cele ale neutralității fiscale și securității juridice, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în prezența unor simple bănuieli nesusținute cu dovezi ale administrației fiscale naționale cu privire la realizarea efectivă a operațiunilor economice care au stat la baza emiterii unei facturi fiscale, persoanei impozabile destinatare a acestei facturi să i se refuze dreptul de deducere a TVA-ului dacă nu este în măsură să furnizeze, în afara facturii menționate, alte elemente care să probeze realitatea operațiunilor economice realizate.

---

(1)  JO C 288, 26.8.2019.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 4 iunie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Okręgowy w Poznaniu – Polonia) – Kancelaria Medius SA z siedzibą w Krakowie/RN

(Cauza C-495/19) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE - Articolul 7 alineatul (1) - Credit de consum - Control al caracterului abuziv al clauzelor - Neînfățișarea consumatorului - Întinderea atribuțiilor instanței)

(2020/C 262/13)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Poznaniu

Părțile din procedura principală

Apelantă: Kancelaria Medius SA z siedzibą w Krakowie

Intimat: RN

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că se opune interpretării unei dispoziții naționale care ar împiedica instanța sesizată cu o acțiune formulată de un profesionist împotriva unui consumator și care intră în domeniul de aplicare al acestei directive, care se pronunță în lipsă în cazul neînfățișării acestui consumator în ședința la care a fost convocat, să dispună măsurile de cercetare judecătorească necesare pentru a aprecia din oficiu caracterul abuziv al clauzelor contractuale pe care profesionistul și-a întemeiat cererea, atunci când această instanță are îndoieli cu privire la caracterul abuziv al clauzelor respective, în sensul directivei menționate.

---

(1)  JO C 337, 7.10.2019.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Stuttgart (Germania) la 13 martie 2020 – O./P. AG

(Cauza C-138/20)

(2020/C 262/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Stuttgart

Părțile din procedura principală

Reclamant: O.

Pârâtă: P. AG

Întrebările preliminare

1.   Interpretarea noțiunii de „dispozitiv de manipulare”

1-1:	Articolul 3 punctul 10 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 (1) trebuie interpretat și aplicat în sensul că noțiunea „element de proiectare” include exclusiv elementele mecanice ale unei entități fizice? În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1-1:

1-2:

Articolul 3 punctul 10 din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat și aplicat în sensul că sistemul de control al emisiilor include numai instalația de curățare a gazelor de evacuare situată în aval de tracțiunea motorului (de exemplu, sub formă de catalizatori de oxidare diesel, filtre de particule diesel, catalizatori de reducere a oxizilor de azot)?

1-3:	Articolul 3 punctul 10 din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat și aplicat în sensul că sistemul de control al emisiilor include măsuri de reducere a emisiilor atât interne, cât și externe motorului?

2.   Interpretarea noțiunii de „condiții de utilizare normală”

2-1:	Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat și aplicat în sensul că noțiunea de „condiții de utilizare normală” descrie exclusiv condițiile de conducere din noul ciclu de conducere european? În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 2-1:

2-2:

Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf coroborat cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretate și aplicate în sensul că producătorii trebuie să se asigure că valorile-limită stabilite în anexa I la acest regulament sunt respectate și în utilizarea cotidiană? În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2-2:

2-3:	Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat și aplicat în sensul că noțiunea de „condiții de utilizare normală” descrie condițiile de conducere efective din utilizarea cotidiană? În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 2-3:

2-4:	Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat și aplicat în sensul că noțiunea de „condiții de utilizare normală” descrie condițiile de conducere efective din utilizarea cotidiană, ținând seama de o viteză medie de 33,6 km/h și de o viteză maximă de 120 km/h?

3.   Admisibilitatea unor strategii de reducere a emisiilor bazate pe temperatură

3-1:

Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat și aplicat în sensul că este interzisă echiparea unui vehicul într-un mod în care o componentă care ar putea influența emisiile să fie proiectată în așa fel încât rata de recirculare a gazelor de evacuare să fie reglată pentru a asigura un mod cu emisii scăzute doar între 20o și 30 oC, iar în afara acestui interval de temperatură să fie redusă în mod succesiv? În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 3-1:

3-2:

Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat și aplicat în sensul că un dispozitiv de manipulare este de asemenea interzis în cazul în care funcționează în mod continuu în afara intervalului de temperatură cuprins între 20o și 30 oC, pentru a proteja motorul, și, din această cauză, recircularea gazelor de evacuare este redusă în mod semnificativ?

4.   Interpretarea termenului „necesitate” în sensul excepției

4-1:

Articolul 5 alineatul (2) a doua teză 2 litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat și aplicat în sensul că necesitatea de a utiliza dispozitive de manipulare în sensul normei poate fi afirmată numai în cazul în care, chiar și prin utilizarea tehnologiei de vârf disponibile la momentul obținerii omologării de tip a modelului de vehicul respectiv, nu s-ar fi putut asigura protecția motorului împotriva deteriorărilor sau accidentelor și funcționarea în siguranță a vehiculului? În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 4-1:

4-2:

Articolul 5 alineatul (2) a doua teză litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat și aplicat în sensul că nu este necesar să se recurgă la dispozitive de manipulare în sensul normei dacă parametrii înscriși în comanda motorului sunt aleși în așa fel încât instalația de curățare a gazelor de evacuare nu este activată sau este activată doar în mod limitat din cauza dependenței sale specifice de temperatură, ca urmare a temperaturilor previzibile în mod obișnuit în cea mai mare parte a anului?

5.   Interpretarea noțiunii „deteriorare” în sensul excepției

5-1:	Articolul 5 alineatul (2) a doua teză litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat și aplicat în sensul că numai motorul trebuie protejat împotriva deteriorării?

5-2:	Articolul 5 alineatul (2) a doua teză litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat și aplicat în sensul că noțiunea de deteriorare trebuie exclusă în cazul în care sunt afectate așa-numite piese de schimb (cum este, de exemplu, supapa EGR)?

5-3:

Articolul 5 alineatul (2) a doua teză litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat și aplicat în sensul că și alte componente ale autovehiculului, în special componentele din aval ale sistemului de recirculare a gazelor de evacuare, trebuie protejate împotriva deteriorărilor sau accidentelor?

6.   Efectele juridice și efectele sancțiunilor prevăzute pentru încălcări ale dreptului Uniunii

6-1:

Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 5 alineatul (1) și alineatul (2), precum și articolul 13 din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretate și aplicate în sensul că cel puțin protejează patrimoniul persoanei care achiziționează un vehicul care nu respectă cerințele Regulamentului nr. 715/2007? În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 6-1:

6-2:

Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 5 alineatul (1) și alineatul (2), precum și articolul 13 din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretate și aplicate în sensul că statele membre trebuie să prevadă un mecanism de sancționare care, pentru motive legate de efectul util, să acorde cumpărătorilor de vehicule dreptul de a formula o cale de atac în vederea respectării dreptului Uniunii în materie de reglementare a pieței?

6-3:

Articolul 18 alineatul (1) și [articolul] 26 alineatul (1) din Directiva 2007/46/CE (2) trebuie să fie interpretate și aplicate în sensul că producătorul nu își îndeplinește obligația de a elibera un certificat de conformitate valabil, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2007/46, în cazul în care a instalat în autovehicul un dispozitiv de manipulare interzis în sensul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007, iar introducerea pe piață a unui astfel de autovehicul contravine interdicției de vânzare fără un certificat de conformitate valabil, prevăzută la articolul 26 alineatul (1) din Directiva 2007/46?

6-4:

Obiectul și finalitatea Regulamentului nr. 715/2007 și ale Directivei 2007/46/CE reprezintă instituirea unor drepturi de protecție a cumpărătorului pe baza valorilor-limită stabilite în anexa I la Regulamentul nr. 715/2007, respectiv a certificatului de conformitate în sensul articolului 18 alineatul (1) din Directiva 2007/46 coroborat cu Regulamentul (CE) nr. 385/2009 (3), astfel încât încălcarea valorilor-limită de calitate prevăzute de regulament sau a dreptului de înmatriculare să interzică, în temeiul dreptului Uniunii, luarea în considerare, cu ocazia restituirii vehiculului pentru vicii către producător, a avantajelor utilizării?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO 2007, L 171, p. 1).

(2)  Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (JO 2007, L 263, p. 1).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 385/2009 al Comisiei din 7 mai 2009 de înlocuire a anexei IX la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (JO 2009, L 118, p. 13).

Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court of Justice, Business and Property Courts of England and Wales (Regatul Unit) la 22 aprilie 2020 – Joint Trustee (1) in Bankruptcy of Mr M. şi Joint Trustee (2) in Bankruptcy of Mr M./Doamna M, MH, ILA şi domnul M

(Cauza C-168/20)

(2020/C 262/15)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice, Business and Property Courts of England and Wales [Înalta Curte de Justiție (Anglia și Țara Galilor), Tribunalele Comercial și al Proprietății (Regatul Unit)]

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Joint Trustee (1) in Bankruptcy of Mr M. şi Joint Trustee (2) in Bankruptcy of Mr M.

Pârâţi: Doamna M, MH, ILA şi domnul M

Întrebările preliminare

1)

În cazul în care un resortisant al unui stat membru și-a exercitat drepturile conferite de articolele 21 TFUE și 49 TFUE și de Directiva privind drepturile cetățenilor (Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1)) deplasându-se sau stabilindu-se în Regatul Unit, este compatibil cu aceste dispoziții ca articolul 11 din WRPA 1999 [Welfare Reform and Pensions Act 1999 (Legea privind reforma sistemului de asigurări sociale și de pensii din 1999)] să subordoneze excluderea din masa credală a drepturilor la pensie în cadrul unui sistem de pensii, inclusiv a celor stabilite și autorizate din punct de vedere fiscal în alt stat membru, condiției ca, la momentul declarării insolvenței, sistemul de pensii să fie înregistrat în conformitate cu articolul 153 din FA 2004 [Finance Act 2004 (Legea finanțelor din 2004)] sau să fie recunoscut prin articolul 2 din 2002 Regulations [Occupational and Personal Pension Schemes (Bankruptcy) (no 2) [Regimuri de pensii profesionale și individuale (procedura insolvenței) (nr. 2) (Norme) din 2002)]] și, prin urmare, să fie autorizat din punct de vedere fiscal în Regatului Unit?

2)

Pentru a răspunde la întrebarea (1), este pertinent sau necesar: a) să se stabilească dacă particularul s-a mutat în Regatul Unit, în principal, pentru a-și declara insolvența pe teritoriul Regatului Unit? b) să se ia în considerare (i) măsurile de protecție de care poate beneficia persoana în stare de insolvență în privința sistemelor de pensii neautorizate în temeiul articolului 12 din WRPA 1999 și (ii) posibilitatea pe care o au administratorii în procedura insolvenței de a recupera creanțe în ceea ce privește fondurile autorizate de pensii? c) să se ia în considerare cerințele la care sunt supuse sistemele de pensii înregistrate și autorizate din punct de vedere fiscal în Regatul Unit?

---

(1)  Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56).

Recurs introdus la 28 aprilie 2020 de Ungaria împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 12 februarie 2020 în cauza T-505/18, Ungaria/Comisia Europeană

(Cauza C-185/20 P)

(2020/C 262/16)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Recurentă: Ungaria (reprezentanți: M. Z. Fehér și G. Koós, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 12 februarie 2020, Ungaria/Comisia, T-505/18,

—

anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/873 a Comisiei din 13 iunie 2018 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în măsura în care această decizie exclude de la finanțarea de către Uniune a ajutoarelor acordate grupurilor de producători care beneficiază de o recunoaștere calificată, și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Guvernul maghiar invocă, în susținerea recursului său, două motive fundamentale care țin seama de considerații desprinse din jurisprudența Curții.

În ceea ce privește, mai întâi, primul motiv, guvernul maghiar susține că Tribunalul nu a ținut seama în mod corespunzător de argumentele invocate de Ungaria și nu a interpretat în mod corect argumentele invocate în cererea introductivă și în ședință. Tribunalul a simplificat întrucâtva și nu a răspuns la argumentul Ungariei potrivit căruia transformarea în grup de producători calificat presupune transformarea în profunzime a grupului de producători și, dacă este cazul, o modificare a componenței acestor membri. Atunci când ajutorul este acordat care a luat forma unui grup de producători calificat, ajutorul nu este acordat grupului de producători inițial, ci unei noi entități care corespunde și obiectivelor regulamentului (ajutor pentru crearea și funcționarea administrativă a grupurilor de producători). Tribunalul nu răspunde pe fond la acest argument și nu examinează relația dintre grupurile calificate de producători și grupurile de producători.

Pe de altă parte, în ceea ce privește cel de al doilea motiv invocat de guvernul maghiar în cererea sa introductivă, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept care a condus la o încălcare importantă a drepturilor sale procedurale. Motivarea hotărârii atacate este anormal de insuficientă în privința securității juridice care intră sub incidența celui de al doilea motiv și a argumentului care, potrivit Tribunalului, n-ar fi fost invocat decât a posteriori, în ședință, iar Tribunalul se limitează în esență să își exprime poziția într-un mod pur declarativ, fără niciun fel de motivare.

Tribunalul ar fi trebuit să examineze perioada acoperită de excludere și să interpreteze în acest scop articolul 52 alineatul (4) litera (c) și/sau (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 (1), chiar dacă a considerat că guvernul maghiar nu a justificat în mod adecvat legătura dintre această chestiune și al doilea motiv, iar în cadrul celui de al doilea motiv, principiul securității. Cu privire la acest aspect, Tribunalul a făcut însă o interpretare eronată a dreptului Uniunii, și mai concret a articolului 52 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, neconsiderând că această dispoziție este o chestiune care trebuie examinată din oficiu.

În sfârșit, guvernul maghiar își încheie argumentele privind cel de al doilea motiv cu un anumit număr de observații suplimentare întemeiate pe încălcarea principiului proporționalității.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European Și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013 L 347, p. 549).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Düsseldorf (Germania) la 8 mai 2020 – BY, CX, FU, DW, EV/Stadt Duisburg

(Cauza C-194/20)

(2020/C 262/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamanți: BY, CX, FU, DW, EV

Pârât: Stadt Duisburg

Întrebările preliminare

1)	Dreptul conferit copiilor turci în temeiul articolului 9 prima teză din Decizia nr 1/80 (1) a Consiliului de asociere CEE-Turcia implică de asemenea, fără alte condiții, un drept de ședere în statul membru gazdă?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: a) Un drept de ședere în temeiul articolului 9 prima teză din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia presupune ca părinții copiilor turci beneficiari ai acestei dispoziții să fi dobândit deja drepturi în temeiul articolului 6 alineatul (1) sau al articolului 7 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia? b) În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 2 litera a): încadrarea legală în muncă, în sensul articolului 9 prima teză din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia, trebuie să fie interpretată în același sens în care este interpretată în contextul articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia? c) În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 2 litera a): dreptul de ședere al copiilor turci în temeiul articolului 9 prima teză din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia poate fi dobândit după o perioadă de (numai) trei luni de încadrare legală în muncă a unui părinte în statul membru gazdă? d) În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 2 litera a): dreptul de ședere al copiilor turci implică de asemenea, fără alte condiții, un drept de ședere al unuia sau al ambilor părinți cărora li s-a încredințat copilul?

---

(1)  Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii.

Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court of Justice, Queen's Bench Division (Administrative Court) (Regatul Unit) la 15 mai 2020 – VA/Procurorul din cadrul Parchetului Regional din Ruse, Bulgaria

(Cauza C-206/20)

(2020/C 262/18)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice, Queen's Bench Division (Administrative Court)

Părțile din procedura principală

Apelant: VA

Intimat: Procurorul din cadrul Parchetului Regional din Ruse, Bulgaria

Întrebarea preliminară

În cazul în care predarea este solicitată în vederea efectuării urmăririi penale împotriva unei persoane căutate, iar atât decizia de emitere a unui mandat de arestare național, cât și decizia de emitere a unui mandat european de arestare sunt luate de un procuror, fără intervenția unei instanțe înainte de predare, persoana căutată beneficiază de protecția pe două niveluri avută în vedere de Curte în Hotărârea Bob-Dogi, C-241/15, dacă:

a)	efectul mandatului de arestare național se limitează la reținerea persoanei pentru o durată de maximum 72 de ore în vederea prezentării sale în fața unei instanțe; și

b)	cu ocazia predării, este numai de competența instanței să dispună punerea în libertate sau menținerea măsurii arestului, ținând seama de toate împrejurările cauzei?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) (Regatul Unit) la 22 mai 2020 – Renesola UK Ltd/The Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

(Cauza C-209/20)

(2020/C 262/19)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber)

Părțile din procedura principală

Apelantă: Renesola UK Ltd

Intimaţi: The Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Întrebările preliminare

1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1357/2013 (1) al Comisiei, în măsura în care are ca obiect să determine țara de origine a modulelor solare fabricate din materiale care provin din mai multe jurisdicții conferind originea țării în care au fost fabricate celulele solare, se opune cerinței cuprinse în articolul 24 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 (2) al Consiliului (Codul vamal comunitar), și anume că mărfurile în producerea cărora intervin două sau mai multe țări sunt considerate originare din țara în care a avut loc ultima transformare sau prelucrare substanțială, justificată din punct de vedere economic, efectuată într-o întreprindere echipată în acest scop și din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricație important, și este, prin urmare, lipsit de validitate?

2)	În ipoteza în care Regulamentul nr. 1357/2013 este lipsit de validitate, articolul 24 din Codul vamal comunitar trebuie interpretat în sensul că asamblarea modulelor solare din celule solare și alte componente constituie o transformare sau o prelucrare substanțială?

---

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1357/2013 al Comisiei din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO 2013, L 341, p. 47).

(2)  Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58).

Recurs introdus la 22 mai 2020 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 12 martie 2020 în cauza T-732/20, Valencia Club de Fútbol/ Comisia Europeană

(Cauza C-211/20 P)

(2020/C 262/20)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană

Celelalte părți din procedură: Valencia Club de Fútbol, S.A.D. și Regatul Spaniei

Concluziile recurentei

—

Anularea hotărârii atacate în partea în care Tribunalul anulează Decizia (UE) 2017/365 a Comisiei din 4 iulie 2016 privind ajutorul de stat SA.36387 (2013/C) (ex 2013/NN) (ex 2013/CP) pus în aplicare de Spania pentru Valencia Club de Fútbol Sociedad Anónima Deportiva, Hércules Club de Fútbol Sociedad Anónima Deportiva și Elche Club de Fútbol Sociedad Anónima Deportiva (JO 2017, L 55, p. 12) în ceea ce privește măsura 1, care constă în garanția de stat acordată de IVF la 5 noiembrie 2009 pentru acoperirea împrumutului bancar contractat de Fundación Valencia pentru subscrierea de acțiuni în cadrul Valencia CF, în contextul majorării capitalului Valencia CF;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia își întemeiază calea de atac pe un motiv unic, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept al Uniunii atunci când a interpretat în mod eronat articolul 107 alineatul (1) din tratat, în special în legătură cu demonstrarea existenței statutului de avantaj. Mai precis, la punctele 124-138 ale hotărârii atacate, Tribunalul, în primul rând, a interpretat în mod eronat Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor [107] și [108 TFUE] privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (JO 2008, C 155, p. 10) coroborată cu Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (JO 2008, C 14, p. 6), precum și decizia în litigiu. În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește sarcina probei în materia existenței unui avantaj care decurge dintr-o garanție individuală și în ceea ce privește obligația de diligență a Comisiei în cadrul unei proceduri oficiale de investigare. În al treilea rând, Tribunalul a denaturat faptele.

Cerere de decizie preliminară introdusă de The Labour Court, (Irlanda) la 20 mai 2020 – MG/Dublin City Council

(Cauza C-214/20)

(2020/C 262/21)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

The Labour Court, Ireland

Părțile din procedura principală

Reclamant: MG

Pârât: Dublin City Council

Întrebările preliminare

1)

Articolul 2 din [Directiva 2003/88/CE] (1) trebuie interpretat în sensul că un lucrător, atunci când este „de gardă” în unul (sau mai multe) locuri alese de el, nefiind supus, în niciun moment, pe durata gărzii, cerinței de a comunica angajatorului locul în care se află, fiind supus însă cerinței unice de a răspunde la un „apel” într-un termen de prezentare dorit de 5 minute și într-un termen de prezentare maxim de 10 minute, desfășoară timp de lucru pe durata gărzii?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, se poate considera că un lucrător, care este restricționat numai prin cerința de a răspunde la un apel într-un termen de prezentare dorit de 5 minute și într-un termen de prezentare maxim de 10 minute, și care poate, fără restricții, să fie angajat concomitent de un alt angajator sau să desfășoare activități în calitate de lucrător independent în timp ce este „de gardă”, desfășoară „timp de lucru” în beneficiul angajatorului în serviciul căruia este „de gardă”?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, faptul că lucrătorul este efectiv angajat de un al doilea angajator în timp ce este „de gardă”, fiind supus numai condiției ca al doilea angajator să îi permită lucrătorului să plece atunci când este solicitat de primul angajator, înseamnă că timpul petrecut de lucrător „de gardă” și lucrând pentru cel de al doilea angajator trebuie să fie privit ca timp de lucru desfășurat în cadrul raportului de muncă cu primul angajator?

4)	În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare, un lucrător care lucrează pentru un al doilea angajator în timp ce este de gardă pentru primul angajator acumulează timp de lucru în raport cu primul și cu cel de al doilea angajator în mod concomitent?

---

(1)  Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO 2003, L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 28 mai 2020 – A Oy

(Cauza C-221/20)

(2020/C 262/22)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Recurentă: A Oy

Alte părți: Veronsaajien oikeudenvalvontayksikkö

Întrebările preliminare

1)

Articolul 4 din Directiva 92/83/CEE (1) trebuie interpretat în sensul că un stat membru care aplică, în temeiul acestei dispoziții, cote reduse ale accizelor berii produse de mici fabrici de bere independente are de asemenea obligația de a aplica dispoziția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a doua teză din această directivă, referitoare la impozitarea comună a micilor fabrici de bere, sau aplicarea acestei din urmă dispoziții ține de puterea de apreciere a statului membru respectiv?

2)	Articolul 4 alineatul (2) a doua teză din Directiva 92/83/CEE are efect direct?

---

(1)  Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO 1992, L 316, p. 21, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 152).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 28 mai 2020 – B Oy

(Cauza C-223/20)

(2020/C 262/23)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Recurentă: B Oy

Alte părți: Veronsaajien oikeudenvalvontayksikkö

Întrebările preliminare

1)

Articolul 4 din Directiva 92/83/CEE (1) trebuie interpretat în sensul că un stat membru care aplică, în temeiul acestei dispoziții, cote reduse ale accizelor berii produse de mici fabrici de bere independente are de asemenea obligația de a aplica dispoziția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a doua teză din această directivă, referitoare la impozitarea comună a micilor fabrici de bere, sau aplicarea acestei din urmă dispoziții ține de puterea de apreciere a statului membru respectiv?

2)	Articolul 4 alineatul (2) a doua teză din Directiva 92/83/CEE are efect direct?

---

(1)  Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO 1992, L 316, p. 21, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 152).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Senāts) (Letonia) la 4 iunie 2020 – SIA „Sātiņi-S”/Lauku atbalsta dienests

(Cauza C-234/20)

(2020/C 262/24)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa (Senāts)

Părțile din procedura principală

Recurentă: SIA „Sātiņi-S”

Cealaltă parte din procedura de recurs: Lauku atbalsta dienests

Întrebările preliminare

1)

Articolul 30 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (1) trebuie interpretat în sensul că terenurile de turbă sunt excluse în totalitate de la plățile Natura 2000?

2)	În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, terenurile de turbă sunt incluse în zonele agricole sau forestiere?

3)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolul 30 din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că un stat membru poate exclude în totalitate terenurile de turbă de la plățile Natura 2000 și că aceste dispoziții naționale sunt compatibile cu obiectivul de compensare a acestor plăți prevăzut de Regulamentul nr. 1305/2013?

4)

Articolul 30 din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că un stat membru poate limita acordarea de sprijin pentru zonele Natura 2000 stabilind acordarea de sprijin exclusiv pentru o limitare impusă unui tip specific de activitate economică, cum este cazul, în zonele forestiere, doar a activităților de exploatare forestieră?

5)

Articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1305/2013, coroborat cu articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că o persoană are dreptul, invocând planurile sale privind o nouă activitate economică, la o plată Natura 2000 dacă, la momentul dobândirii proprietății, avea cunoștință de limitările care îi erau impuse?

---

(1)  JO 2005, L 277, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Senāts) (Letonia) la 5 iunie 2020 – SIA „Sātiņi-S”/Dabas aizsardzības pārvalde

(Cauza C-238/20)

(2020/C 262/25)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa (Senāts)

Părțile din procedura principală

Recurentă: SIA „Sātiņi-S”

Cealaltă parte din procedură: Dabas aizsardzības pārvalde

Întrebările preliminare

1)

Dreptul la o despăgubire justă pentru limitarea dreptului de proprietate consacrat la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene permite ca o compensație acordată de un stat pentru pierderile cauzate acvaculturii într-o arie a rețelei Natura 2000 de către păsări protejate în temeiul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2019 privind conservarea păsărilor sălbatice (1) să fie în mod semnificativ mai mică decât pierderile efectiv suferite?

2)

Compensația acordată de un stat pentru pierderile cauzate acvaculturii într-o arie a rețelei Natura 2000 de către păsări protejate în temeiul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2019 privind conservarea păsărilor sălbatice reprezintă un ajutor de stat în sensul articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, se poate aplica în privința unei compensații precum cea în discuție în litigiul principal limita de 30 000 de euro a ajutorului de minimis prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 717/2014 al Comisiei din 27 iunie 2014 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis în sectorul pescuitului și acvaculturii (2)?

---

(1)  JO 2010, L 20, p. 7.

(2)  JO 2014, L 190, p. 45.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Visoki trgovački sud Republike Hrvatske (Croația) la 8 iunie 2020 – HRVATSKE ŠUME d.o.o., Zagreb, în calitate de succesor legal al HRVATSKE ŠUME javno poduzeće za gospodarenje šumama i šumskim zemljištima u Republici Hrvatskoj, p.o., Zagreb/BP EUROPA SE, în calitate de succesor legal al DEUTSCHE BP AG, la rândul său în calitate de succesor legal al THE BURMAH OIL (Deutschland), GmbH

(Cauza C-242/20)

(2020/C 262/26)

Limba de procedură: croata

Instanța de trimitere

Visoki trgovački sud Republike Hrvatske

Părțile din procedura principală

Apelantă: HRVATSKE ŠUME d.o.o., Zagreb, în calitate de succesor legal al HRVATSKE ŠUME javno poduzeće za gospodarenje šumama i šumskim zemljištima u Republici Hrvatskoj, p.o., Zagreb

Intimată: BP EUROPA SE, în calitate de succesor legal al DEUTSCHE BP AG, la rândul său în calitate de succesor legal al THE BURMAH OIL (Deutschland), GmbH

Întrebările preliminare

1.

Acțiunile în restituirea plății nedatorate întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză intră sub incidența competenței prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 (1) […] în materie „cvasidelictuală”, având în vedere că articolul 5 alineatul (3) din acest regulament prevede printre altele că „[o] persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru în materie delictuală și cvasidelictuală, în fața instanțelor de la locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă”?

2.

Procedurile civile inițiate ca urmare a existenței unui termen în care restituirea plăților nedatorate în cadrul unei proceduri de executare silită poate fi solicitată în cadrul aceleiași proceduri judiciare de executare se încadrează în domeniul de competență exclusivă în conformitate cu articolul 22 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 […], care prevede că au competență exclusivă, în ceea ce privește executarea hotărârilor, instanțele din statul membru pe teritoriul căruia a fost sau urmează să fie executată hotărârea?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74).

Hotărârea Tribunalului din 25 iunie 2020 – Polonia/Comisia

(Cauza T-506/18) (1)

(„FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Sprijin specific pentru sectorul tutunului - Cheltuieli efectuate de Polonia - Controale-cheie - Corecții forfetare - Obligația de motivare”)

(2020/C 262/27)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentanți: B. Majczyna, B. Włodarczyk, B. Straś şi M. Wiącek, agenţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Aquilina, B. Hofstötter, M. Kaduczak şi A. Stobiecka-Kuik, agenţi)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea parțială a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/873 a Comisiei din 13 iunie 2018 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2018, L 152, p. 29).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

Hotărârea Tribunalului din 25 iunie 2020 – Dermavita/EUIPO – Allergan Holdings France (JUVÉDERM)

(Cauza T-104/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală JUVÉDERM - Utilizare serioasă a mărcii - Utilizare pentru produsele pentru care este înregistrată marca - Utilizare îm forma în care a fost înregistrată marca - Utilizare cu consimțământul titularului - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2020/C 262/28)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Dermavita Co. Ltd (Beirut, Liban) (reprezentant: G. Paricheva, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: K. Zajfert, J. Crespo Carrillo, H. O’Neill şi V. Ruzek, agenţi)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Allergan Holdings France (Courbevoie, Franţa) (reprezentanţi: J. Day, Solicitor, şi T. de Haan, avocat)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 19 decembrie 2018 (cauza R 2630/2017-4) privind o cerere de decădere între Dermavita și Allergan Holdings France

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Dermavita Co. Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

3)	Allergan Holdings France suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 139, 15.4.2019.

Hotărârea Tribunalului din 25 iunie 2020 – Serviceplan Gruppe für innovative Kommunikation/EUIPO (Serviceplan)

(Cauza T-379/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Serviceplan - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Obligația de motivare - Articolul 94 alineatul (1) prima teză din Regulamentul 2017/1001”)

(2020/C 262/29)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Serviceplan Gruppe für innovative Kommunikation GmbH & Co. KG (München, Germania) (reprezentanți: B. Koch şi P. Schmitz, avocaţi)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: E. Markakis, agent)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 18 martie 2019 (cauza R 1424/2018-5) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Serviceplan ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Serviceplan Gruppe für innovative Kommunikation GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 270, 12.8.2019.

Hotărârea Tribunalului din 25 iunie 2020 – Serviceplan Gruppe für innovative Kommunikation/EUIPO (Serviceplan Solutions)

(Cauza T-380/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Serviceplan Solutions - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Obligația de motivare - Articolul 94 alineatul (1) prima teză din Regulamentul 2017/1001”)

(2020/C 262/30)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Serviceplan Gruppe für innovative Kommunikation GmbH & Co. KG (München, Germania) (reprezentanți: B. Koch şi P. Schmitz, avocaţi)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: E. Markakis, agent)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 25 martie 2019 (cauza R 1427/2018-5) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Serviceplan Solutions ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Serviceplan Gruppe für innovative Kommunikation GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 270, 12.8.2019.

Hotărârea Tribunalului din 25 iunie 2020 – Malacalza Investimenti/BCE

(Cauza T-552/19) (1)

(„Acces la documente - Decizia BCE de a plasa Banca Carige SpA sub administrare temporară - Refuzul accesului - Judecare în lipsă”)

(2020/C 262/31)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Malacalza Investimenti Srl (Genova, Italia) (reprezentanți: P. Ghiglione, E. De Giorgi și L. Amicarelli, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: F. von Lindeiner și M. Van Hoecke, agenți, asistați de D. Sarmiento Ramírez-Escudero, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei LS/LdG/19/185 a BCE din 12 iunie 2019, prin care s a refuzat accesul la mai multe documente referitoare la Decizia ECB SSM-2019-ITCAR-11 a Consiliului guvernatorilor BCE din 1 ianuarie 2019 prin care Banca Carige SpA a fost plasată sub administrare temporară.

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia LS/LdG/19/185 a Băncii Centrale Europene (BCE) din 12 iunie 2019, prin care s a refuzat accesul la mai multe documente referitoare la Decizia ECB SSM-2019-ITCAR-11 a Consiliului guvernatorilor BCE din 1 ianuarie 2019 prin care Banca Carige SpA a fost plasată sub administrare temporară.

2)	Obligă BCE la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 328, 30.9.2019.

Ordonanța Tribunalului din 11 iunie 2020 – Vanhoudt şi alţii/BEI

(Cauza T-294/19) (1)

(„Acțiune îm anulare și în despăgubire - Funcție publică - Personalul BEI - Reforma sistemului de remunerații și de creștere salarială a BEI - Simulator al remunerării - Act care nu poate face obiectul unei căi de atac - Act pur confirmativ - Lipsa unor fapte noi și esențiale - Prejudiciu moral - Lipsa unei legături de cauzalitate - Acțiune în parte inadmisibilă și în parte vădit nefondată”)

(2020/C 262/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Patrick Vanhoudt (Gonderange, Luxemburg) și ceilalți 9 reclamanți ale căror nume figurează în anexa la ordonanță (reprezentant: A. Haines, Barrister)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiţii (reprezentanți: T. Gilliams, J. Klein şi J. Krueck, agenţi, asistaţi de P. E. Partsch şi T. Evans, avocaţi)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50 a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care se solicită, pe de o parte, anularea deciziei BEI din 31 ianuarie 2019 prin care aceasta a confirmat decizia comisiei de conciliere, care constatase eșecul procedurii de conciliere referitoare la cererile reclamanților de punere la dispoziție a unui extras tipărit oficial al rezultatelor simulatorului remunerării folosit pentru calcularea impactului reformelor, precum și soluționarea amiabilă a compensării pierderilor pretins suferite în urma reformelor și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pe care reclamanții pretind că l-ar fi suferit ca urmare a respectivei decizii din 31 ianuarie 2019.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind în parte inadmisibilă și în parte vădit nefondată.

2)	Îl obligă pe domnul Patrick Vanhoudt și pe ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexa la ordonanță la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 230, 8.7.2019.

Ordonanța Tribunalului din 11 iunie 2020 – VDV eTicket Service/Comisia și INEA

(Cauza T-516/19) (1)

(„Clauză compromisorie - Programul-cadru pentru cercetare și inovare «Orizont 2020» (2014-2020) - Proiectul «European Travellers Club: Account-Based Travelling across the European Union – ETC» - Acord de grant - Decizie a INEA prin care sunt declarate neeligibile anumite costuri angajate în cadrul unor contracte de subcontractare - Identificare eronată a pârâtei - Act care se înscrie într-un cadru pur contractual de care este indisociabil - Încredere legitimă - Acțiune în parte inadmisibilă și în parte vădit nefondată”)

(2020/C 262/33)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: VDV eTicket Service GmbH & Co. KG (Köln, Germania) (reprezentant: A. Bartosch, avocat)

Pârâte: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Pethke și M. Siekierzyńska, agenți), Agenția Executivă pentru Inovare și Rețele (reprezentanți: I. Ramallo și P. Rosa Plaza, agenți, asistați de R. van der Hout și C. Wagner, avocați)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE prin care se urmărește să se constate nelegalitatea nerecunoașterii, prin scrisoarea Ares(2019)3151305 a INEA din 13 mai 2019, a costurilor care se ridică la 407 443,04 euro în cadrul programului „Orizont 2020” și, pe de altă parte și cu titlu subsidiar, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea aceleiași scrisori în măsura în care prin aceasta au fost declarate neeligibile costurile menționate în cuantumul menționat

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea în parte ca inadmisibilă și în parte ca vădit nefondată.

2)	Obligă VDV eTicket Service GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 319, 23.9.2019.

Ordonanța Tribunalului din 11 iunie 2020 – Perfect Bar/EUIPO (PERFECT Bar)

(Cauza T-563/19) (1)

(„Acțiune în anulare - Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative PERFECT Bar - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Decizie adoptată în urma anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare - Articolul 72 alineatul (6) din Regulamentul 2017/1001 - Acțiune vădit nefondată”)

(2020/C 262/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Perfect Bar LLC (San Diego, California, Statele Unite) (reprezentanți: F. Miazzetto, J. L. Gracia Albero, R. Seoane Lacayo și E. Cebollero González, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Capostagno, agent)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 6 iunie 2019 (cauza R 372/2019-5) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ PERFECT Bar ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea ca vădit nefondată.

2)	Obligă Perfect Bar LLC la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 337, 7.10.2019.

Ordonanța Tribunalului din 16 iunie 2020 – etc-gaming și Casino Equipment/Comisia

(Cauza T-803/19) (1)

(„Acțiune în despăgubire - Neinstituirea de către Uniune a unei căi de atac efective, de natură să repare o omisiune a instanțelor naționale de a adresa Curții o întrebare preliminară - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor - Acțiune vădit nefondată”)

(2020/C 262/35)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: etc-gaming GmbH (Viena, Austria) și Casino-Equipment Vermietungs GmbH (Viena) (reprezentant: A. Schuster, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Armati, G. Braun și L. Malferrari, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se solicită repararea prejudiciului pe care reclamantele pretind că l-ar fi suferit ca urmare a neinstituirii de către Uniunea Europeană a unei căi de atac efective, de natură să repare o omisiune a instanțelor naționale de a adresa Curții o întrebare preliminară.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă etc-gaming GmbH și Casino-Equipment Vermietungs GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 45, 10.2.2020.

Acțiune introdusă la 15 mai 2020 – WT/Comisia

(Cauza T-91/20)

(2020/C 262/36)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: WT (reprezentanți: G. Pandey și V. Villante, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei din 7 noiembrie 2019 a autorității împuternicite să facă numiri (AIPN), notificată reclamantei prin intermediul sistemului ARES la data menționată, prin care a fost respinsă reclamația acesteia în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, formulată la 17 iulie 2019, care include respingerea cererii sale pentru acordarea unei despăgubiri în valoare de 30 000 de euro;

—	anularea deciziei din 17 aprilie 2019 a AIPN prin care i s-a aplicat mustrarea, în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Anexa IX la Statutul funcționarilor;

—	obligarea pârâtei să îi plătească reclamantei o despăgubire în valoare de 30 000 de euro pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a deciziilor nelegale contestate menționate mai sus;

—	dispunerea măsurilor de cercetare solicitate, astfel cum s-a invocat în prezenta cerere;

—	obligarea Comisiei Europene la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta acțiune.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de diligență și a principiului bunei administrări consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea termenului rezonabil consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale și a principiului securității juridice, precum și pe încălcarea articolului 12 a din Statutul funcționarilor (interzicerea hărțuirii) și pe o eroare vădită de apreciere.

Acțiune introdusă la 26 martie 2020 – Close și Cegelec/Parlamentul

(Cauza T-188/20)

(2020/C 262/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: SA Close (Harzé-Aywaille, Belgia) și Cegelec (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: J. Rikkers și J. Teheux, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	obligarea cu titlu previzional a Uniunii Europene, reprezentată de Parlamentul European, la plata unei despăgubiri evaluate la 3 906 043 de euro, care va fi majorată cu dobânda stabilită la nivelul ratei legale de la data apariției prejudiciului, și anume, 27 martie 2015;

—	înainte de pronunțare, părțile solicită suspendarea judecății până la pronunțarea hotărârii Curții de Justiție în cadrul procedurii în prezent pendinte în cauza C-447/19 și, dacă este necesar, până la pronunțarea hotărârii Tribunalului, în caz de trimitere spre rejudecare;

—	soluționarea o dată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele arată că, dacă recursul care urmărește anularea Hotărârii din 9 aprilie 2019 (cauza C-447/19, Close și Cegelec/Parlamentul) ar fi admis, acesta ar conduce la anularea deciziei adoptate de Parlament la 19 martie 2015 referitoare la atribuirea contractului de achiziții publice de lucrări privind „proiectul de extindere și de modernizare a clădirii Konrad Adenauer din Luxemburg” lotul 73 (centrala electrică), cu referința INLO-D-UPIL-T-14-AO4, către Association Momentanée ENERGIE-KAD (compusă din societățile MERSCH și SCHMITZ PRODUCTION SARL și ENERGOLUX S.A) și, în mod corelativ, la nealegerea ofertei reclamantelor, și ar rezulta că, pe de o parte, Association Momentanée ENERGIE-KAD nu ar putea fi selectată și că, pe de altă parte, reclamantele, care au depus oferta cu prețul cel mai mic, ar fi trebuit să primească contractul, întrucât atribuirea contractului se bazează doar pe criteriul prețului. Prejudiciul suferit este evaluat, în mod provizoriu, la 10 % din valoarea ofertei lor.

Acțiune introdusă la 29 aprilie 2020 – Moviescreens Rental/EUIPO – the airscreen company (AIRSCREEN)

(Cauza T-250/20)

(2020/C 262/38)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Moviescreens Rental GmbH (Damme, Germania) (reprezentanţi: D. Schulz şi P. Stelzig, avocaţi)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: the airscreen company GmbH & Co. KG (Münster, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii Europene „AIRSCREEN” – marca Uniunii Europene nr. 3 244 662.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității.

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 12 februarie 2020 în cauza R 2527/2018-4.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

modificarea deciziei atacate în măsura în care prin aceasta camera de recurs a confirmat decizia diviziei de anulare de respingere a cererii de declarare a nulității mărcii atacate pentru produsele în litigiu în speță care fac parte din Clasa 09 Ecrane de cinema gonflabile; ecrane mari; ecrane argintii. Clasa 17 Rame din policlorură de vinil (PVC) menite să fie umplute cu aer; folii din PVC nerigid. Clasa 19 Construcții transportabile nemetalice; rame pentru ecrane mari nemetalice;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (a) și a articolului 59 alineatul (3) coroborate cu articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (a) și a articolului 59 alineatul (3) coroborate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 22 mai 2020 – KD/EUIPO

(Cauza T-298/20)

(2020/C 262/39)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: KD (reprezentanți: S. Pappas și N. Kyriazopoulou, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea raportului de evaluare pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2019 și 31 decembrie 2019, adoptat de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală și notificat reclamantei la 11 martie 2020;

—	obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 3 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral suferit de aceasta, ca urmare a raportului de evaluare;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta acțiune.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, întrucât raportul de evaluare conține comentarii mai puțin favorabile decât cele din raporturile anterioare, fără nicio justificare, constituind astfel o eroare vădită de fapt, având drept consecință privarea reclamantei de exercitarea dreptului său la apărare.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de diligență, întrucât nu au fost luate în considerare implementarea cu succes de către reclamantă a diferitelor proiecte, precum și motivarea și disponibilitatea acesteia de a lucra, în pofida problemelor sale familiale și de sănătate.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, având în vedere incoerența dintre comentarii și notare, precum și neluarea în considerare a tuturor criteriilor aplicabile. În ceea ce privește cererea de reparare a prejudiciului moral, aceasta este justificată de către reclamantă pe baza creării unor sentimente de suferință, anxietate și nedreptate, ca urmare a nelegalității raportului contestat.

Acțiune introdusă la 20 mai 2020 – KF/BEI

(Cauza T-299/20)

(2020/C 262/40)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: KF (reprezentanți: L. Levi și A. Blot, avocați)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Președintelui BEI din 27 ianuarie 2020, comunicată reclamantei prin e-mail la 18 februarie 2020, prin care reclamanta a fost informată cu privire la respingerea plângerii sale, depuse în conformitate cu procedura privind demnitatea la locul de muncă;

—	acordarea unei despăgubiri pentru prejudiciul material suferit;

—	acordarea unei despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit și

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

2.	Al doilea motiv, prin care se invocă faptul că decizia atacată este vădit ilegală, în măsura în care aprobă concluziile comitetului, care a substituit propriei evaluări pe cea a autorității împuternicite să facă numiri.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, pe interpretarea eronată de către comitet a conceptului juridic de hărțuire și pe încălcarea principiului bunei administrări și a obligației de diligență.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări și a obligației de diligență.

5.	Reclamanta consideră de asemenea că nelegalitățile invocate în acțiune constituie fapte comise de pârâtă. Prin urmare, reclamanta solicită despăgubiri pentru prejudiciul material și moral cauzat de deciziile atacate.

Acțiune introdusă la 18 mai 2020 – PL/Comisia

(Cauza T-308/20)

(2020/C 262/41)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: PL (reprezentanți: J. Van Rossum și J.-N. Louis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei din 25 iunie 2019 a Comisiei de schimbare a repartizării reclamantului „în interesul serviciului”, din Direcția Generală „Dezvoltare și Cooperare – EuropeAid”, Direcția „Vecinătate”, Unitatea „Finanțe, contracte, audit” (DEVCO.F5.DEL.West Bank and Gaza Strip.006) din Ierusalim-Est la Direcția Generală „Mobilitate și Transporturi”, Direcția „Resurse comune MOVE.ENER” (MOVE.SRD) la Bruxelles, cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2013;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE, întrucât decizia atacată nu ar respecta dispozitivul Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 15 aprilie 2015 (F-96/13, EU:F:2015:29) și al Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 13 decembrie 2018 (T-689/16, nepublicată, EU:T:2018:925) în raport cu motivarea acestora, care constituie temeiul esențial, în măsura în care sunt indispensabile pentru a determina sensul exact al dispozitivului.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 2 și 22 a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, întrucât decizia atacată ar fi fost adoptată de o autoritate care nu era competentă în acest sens, precum și pe încălcarea obligației de motivare și de cooperare loială.

Acțiune introdusă la 2 iunie 2020 – Indo European Foods/EUIPO – Chakari (Abresham Super Basmati Selaa Grade One World's Best Rice)

(Cauza T-342/20)

(2020/C 262/42)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Indo European Foods Ltd (Harrow, Regatul Unit) (reprezentanţi: A. Norris, Barrister, şi N. Welch, Solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Hamid Ahmad Chakari (Viena, Austria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative în culori „Abresham Super Basmati Selaa Grade One World's Best Rice” – cererea de înregistrare nr. 16 860 868

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 2 aprilie 2020 în cauza R 1079/2019–4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	menținerea opoziției cu privire la toate bunurile;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei la EUIPO spre reexaminare;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în legătură cu prezenta acțiune, cu acțiunea în fața camerei de recurs și a diviziei de opoziție.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 3 iunie 2020 – AC Milan/EUIPO – InterES (ACM 1899 AC MILAN)

(Cauza T-353/20)

(2020/C 262/43)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Associazione Calcio Milan SpA (AC Milan) (Milano, Italia) (reprezentanți: A. Perani și G. Ghisletti, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: InterES Handels- und Dienstleistungs Gesellschaft mbH & Co. KG (Nuremberg, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative „ACM 1899 AC MILAN” cu roșu, negru și alb – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 329 545

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 14 februarie 2020 în cauza R 161/2019-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta acțiune.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei;

—	încălcarea articolului 18 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 4 iunie 2020 – Kfz-Gewerbe/EUIPO – The Blink Fish (Reprezentarea unui pește)

(Cauza T-354/20)

(2020/C 262/44)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Wirtschaftsgesellschaft des Kfz-Gewerbes mbH (Bonn, Germania) (reprezentant: N. Hebeis, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: The Blink Fish Srl (Milano, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă (Reprezentarea unui pește) – marca Uniunii Europene nr. 17 301 359

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 6 aprilie 2020 în cauza R 2333/2019-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea parțială a deciziei atacate, în măsura în care privește următoarele servicii la care se referă cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene atacate nr. 17 301 359: — clasa 35: Publicitate, administrare de afaceri; — clasa 38: Servicii de telecomunicații; — clasa 41: Servicii de divertisment, activități sportive și culturale, predare, formare;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului prin nemotivarea deciziei atacate a camerei de recurs.

Acțiune introdusă la 15 iunie 2020 – Dermavita Company/EUIPO – Allergan Holdings France (JUVEDERM)

(Cauza T-372/20)

(2020/C 262/45)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Dermavita Company SARL (Beirut, Liban) (reprezentant: D. Todorov, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Allergan Holdings France SAS (Courbevoie, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „JUVEDERM” – marca Uniunii Europene nr. 2 196 822

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 14 aprilie 2020 în cauza R 877/2019-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea parțială a deciziei atacate privind respingerea cererii de decădere din drepturile asupra mărcii Uniunii Europene nr. 2 196 822 JUVEDERM pentru bunurile contestate, și anume „substanțe biocompatibile de uz medical destinate reducerii ridurilor”;

—

obligarea EUIPO și a celeilalte părți la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în fiecare etapă a cererii de decădere și a procedurii de recurs, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate pentru acțiunile la EUIPO și la Tribunal.

Motivele invocate

—	interpretarea eronată a dreptului relevant, în ceea ce privește evaluarea naturii bunurilor pentru care a fost utilizată marca;

—	lipsa probelor referitoare la utilizarea mărcii de către terți cu consimțământul titularului mărcii Uniunii Europene, în sensul articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și a Consiliului.

Acțiune introdusă la 15 iunie 2020 – Poupart/Comisia

(Cauza T-376/20)

(2020/C 262/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Nicole Poupart (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 1 octombrie 2019 de aplicare a normelor statutare în vigoare la 1 mai 2004 pentru calcularea pensiei sale pentru limită de vârstă;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolelor 21 și 22 din Anexa XIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

Acțiune introdusă la 16 iunie 2020 – Moloko Beverage/EUIPO – Nexus Liquids (moloko)

(Cauza T-383/20)

(2020/C 262/47)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Moloko Beverage GmbH (Göppingen, Germania) (reprezentant: D. Wieland, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Nexus Liquids GmbH (Bielefeld, Germania

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „moloko” – marca Uniunii Europene nr. 16 415 838

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 18 martie 2020 în cauza R 1485/2019-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și înregistrarea mărcii Uniunii Europene nr. 16 415 838 inclusiv pentru produsele tutun și produse de tutun (inclusiv înlocuitori); arome și soluții pentru vaporizatoare personale și țigarete electronice;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurilor în fața Tribunalului și obligarea Nexus Liquids Gmbh la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii de opoziție la EUIPO.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 23 iunie 2020 – DK Company/EUIPO – Hunter Boot (DENIM HUNTER)

(Cauza T-387/20)

(2020/C 262/48)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: DK Company A/S (Ikast, Danemarca) (reprezentant: S. Hansen, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Hunter Boot Ltd (Edinburgh, Regatul Unit)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative „DENIM HUNTER” – cererea de înregsitrare nr. 14 649 891

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 3 aprilie 2020 în cauza R 849/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în întregime a deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	Camera de recurs a evaluat în mod eronat consecința limitării (administrative) a bunurilor în cererea reclamantei de înregistrare a mărcii și impactul elementului figurativ asupra mărcii reclamantei;

—	Camera de recurs nu a luat deloc în considerare faptul că Tribunalul a evaluat deja caracterul distinctiv al cuvântului „HUNTER” pentru bunuri din clasa 25.

Acțiune introdusă la 26 iunie 2020 – Ryanair/Comisia

(Cauza T-388/20)

(2020/C 262/49)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Ryanair DAC (Swords, Irlanda) (reprezentanţi: E. Vahida, F. Laprévote, S. Rating şi I. Metaxas-Maranghidis, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (UE) a Comisiei Europene din 18 mai 2020 privind ajutorul de stat SA.56809 (2020/N) – Finlanda – COVID –19: Garanția de stat pentru împrumutul acordat Finnair (1) şi,

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a solicitat de asemenea ca acțiunea sa să fie judecată potrivit procedurii accelerate prevăzute la articolul 23a din Statutul Curții de Justiție.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv, prin care se invocă faptul că Comisia Europeană a aplicat greșit articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, considerând că ajutorul se adresează unei perturbări grave în economia finlandeză și încălcând obligația de a evalua efectele benefice ale ajutorului în raport cu efectele sale negative asupra condițiilor comerciale și a menținerii unei concurențe nedenaturate (altfel spus, „testul comparativ”).

2.

Al doilea motiv, prin care se invocă faptul că Comisia Europeană a încălcat prevederi specifice ale TFUE și principiile generale ale dreptului Uniunii privind interzicerea discriminării, libera prestare a serviciilor și libertatea de stabilire, care au susținut liberalizarea transportului aerian în UE de la sfârșitul anilor 1980. Liberalizarea pieței transportului aerian în UE a permis creșterea companiilor aeriene cu tarife reduse cu adevărat paneuropene. Comisia Europeană nu a ținut cont de pagubele cauzate de criza COVID-19 unor astfel de companii aeriene paneuropene și de rolul lor în conectivitatea aeriană a Findandei, autorizând Finlanda să acorde ajutorul doar Finnair. Articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE prevede o excepție de la interzicerea ajutoarelor de stat instituită de articolul 107 alineatul (1) TFUE, însă nu prevede o excepție și de la celelalte norme și principii ale TFUE.

3.	Al treilea motiv, prin care se invocă faptul că Comisia Europeană a omis să inițieze o procedură oficială de investigare, în pofida unor dificultăți serioase, și a încălcat drepturile procedurale ale reclamantei.

4.	Al patrulea motiv, prin care se invocă faptul că decizia a încălcat obligația de motivare care îi incumbă Comisiei.

---

(1)  Decizia (UE) a Comisiei Europene din 18 mai 2020 privind ajutorul de stat SA.56809 (2020/N) – Finlanda – COVID-19: Garanția de stat pentru împrumutul acordat Finnair (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

Acțiune introdusă la 29 iunie 2020 – El Corte Inglés/EUIPO – Rudolf Böckenholt (LLOYD’S)

(Cauza T-400/20)

(2020/C 262/50)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: El Corte Inglés, SA (Madrid, Spania) (reprezentant: J. L. Rivas Zurdo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Rudolf Böckenholt GmbH & Co. KG (Ostbevern, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta din procedura în fața Tribunalului Uniunii

Marca în litigiu: marca figurativă LLOYD’S – Marca Uniunii Europene nr. 2 957 132

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 14 aprilie 2020 în cauza R 1119/2019-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care, respingând acțiunea formulată de El Corte Inglés, S.A., aceasta confirmă decizia diviziei de anulare care admite în parte cererea de declarare a nulității nr. 18 381 C și confirmă anularea parțială a mărcii Uniunii Europene nr. 2 957 132 LLOYD’S (figurativă), pentru „produse din aceste materii (piele și imitații de piele) necuprinse în alte clase, care exclud pielea pentru fabricarea încălțămintei”, din clasa 18.

—	obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părții sau a părților case se opun acestei acțiuni.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 60 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	Contradicție cu Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO în procedura R 562/2006-1 din 23 octombrie 2009;

—	Contradicție și incoerență a deciziei cu privire la argumentele pe care se întemeiază și încălcarea articolului 32 litera (i) din Regulamentul delegat (UE) 2017/1430 al Comisiei.

Ordonanța Tribunalului din 8 iunie 2020 – Limango/EUIPO – Consolidated Artists (limango)

(Cauza T-23/19) (1)

(2020/C 262/51)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 93, 11.3.2019.

Ordonanța Tribunalului din 8 iunie 2020 – TestBioTech/Comisia

(Cauza T-534/19) (1)

(2020/C 262/52)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 363, 28.10.2019.

Ordonanța Tribunalului din 4 iunie 2020 – UPL Europe și Aceto Agricultural Chemicals/Comisia

(Cauza T-612/19) (1)

(2020/C 262/53)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a șaptea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 399, 25.11.2019.

Ordonanța Tribunalului din 10 iunie 2020 – Bujar/Comisia

(Cauza T-708/19) (1)

(2020/C 262/54)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a șaptea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 10, 13.1.2020.