RECOMANDAREA COMITETULUI EUROPEAN PENTRU RISC SISTEMIC

din 25 mai 2020

privind riscurile de lichiditate rezultate din apelurile în marjă

(CERS/2020/6)

(2020/C 238/01)

CONSILIUL GENERAL AL COMITETULUI EUROPEAN PENTRU RISC SISTEMIC,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (1), în special articolul 3 alineatul (2) literele (b), (d) și (f) și articolele 16-18,

având în vedere Decizia CERS/2011/1 a Comitetului european pentru risc sistemic din 20 ianuarie 2011 de adoptare a Regulamentului de procedură al Comitetului european pentru risc sistemic (2), în special articolul 15 alineatul (3) litera (e) și articolele 18-20,

întrucât:

(1)

Compensarea centrală și schimburile de marje pentru tranzacțiile care nu sunt compensate la nivel central contribuie în mod semnificativ la stabilitatea financiară, în special în ceea ce privește gestionarea riscului de contraparte. O mai mare utilizare a compensării centrale a instrumentelor financiare derivate și garantarea pozițiilor instrumentelor financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central au consolidat în mod semnificativ reziliența piețelor instrumentelor financiare derivate după criza financiară din 2008. Aceste reforme, întreprinse de Consiliul pentru Stabilitate Financiară pe baza acordurilor la care s-a ajuns la nivelul G20, au contribuit la garantarea faptului că recenta criză de pe piață nu provoacă o preocupare generală cu privire la riscul de credit al contrapărții. Compensarea centrală maximizează, de asemenea, posibilitățile de compensare și, prin urmare, economisirea lichidității, inclusiv în ceea ce privește apelurile în marja de variație care reflectă în mod automat variația prețurilor de piață.

(2)

Șocurile de pe piață, cum ar fi scăderea bruscă a prețurilor activelor și nivelurile ridicate de volatilitate a pieței, duc la majorări ale marjelor de variație și pot duce, de asemenea, la apeluri semnificative în marja inițială pentru pozițiile pe echivalente de numerar (cash securities), mărfuri sau instrumente financiare derivate. Marjele sunt esențiale pentru modul în care o contraparte centrală (CPC) gestionează riscul de credit al contrapărții, fac parte integrantă din gestionarea riscurilor și sprijină reziliența sistemică.

(3)	Astfel de condiții de piață ar putea avea implicații majore asupra gestionării lichidității participanților pe piață, asupra nevoilor lor de finanțare și, eventual, chiar asupra solvabilității acestora, dacă criza de lichiditate conduce la vânzări sistematice la prețuri de lichidare a activelor.

(4)	În cele din urmă, externalitățile rezultate din evoluțiile semnificative ale pieței și apelurile în marjă aferente pot pune în pericol stabilitatea sistemului financiar.

(5)

Declanșarea pandemiei de COVID-19 și recenta creștere bruscă a volatilității prețului petrolului au dus, printre altele, la apeluri de marjă semnificative atât pe piețele compensate la nivel central, cât și pe cele care nu sunt compensate la nivel central. De la mijlocul lunii februarie 2020, marjele inițiale au crescut, mai mult în cazul instrumentelor financiare derivate cotate decât în cazul instrumentelor derivate extrabursiere (OTC), ca urmare a volumelor mai mari de tranzacții și ca răspuns al modelului de calculare a marjei la pierderi viitoare potențial mai mari din cauza volatilității sporite a pieței. În plus, CPC-urile au efectuat apeluri în marja de variație pe parcursul zilei care să acopere evoluțiile pieței și au colectat astfel sume importante. Adesea plățile aferente s-au efectuat de abia în dimineața următoare ceea ce a dus la reținerea temporară a lichidităților în conturile CPC-urilor. Ulterior, în luna martie, s-a înregistrat o creștere semnificativă a apelurilor în marja de variație pe parcursul zilei și a colectărilor aferente în ceea ce privește portofoliile bilaterale.

(6)

Numeroși membri compensatori au înregistrat o creștere deosebit de accentuată a marjelor inițiale și se poate ca unii membri compensatori să se fi confruntat cu constrângeri sporite în materie de lichiditate. Cu toate acestea, în cadrul niciunei CPC stabilite în Uniune nu a survenit nicio situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată. Este posibil ca apelurile în marjă să fi avut un impact semnificativ asupra entităților nebancare, prin compensarea clienților sau în tranzacțiile care nu au făcut obiectul compensării la nivel central, ca urmare a constrângerilor legate de lichiditate. Privind în perspectivă, capacitatea participanților pe piață de a acoperi apelurile în marjă va depinde de nivelurile viitoare de volatilitate și de reziliența continuă în gestionarea de către aceștia a lichidităților.

(7)

În general, concentrarea la nivelul CPC-urilor și al membrilor compensatori și interconectarea dintre CPC-uri prin faptul că au în comun membri compensatori, furnizori de lichiditate, custozi sau contrapărți de investiții sunt factori care pot exacerba, de asemenea, contagiunea riscului de lichiditate.

(8)

Standardele tehnice și orientările cu privire la antiprociclicitate (măsurile antiprociclicitate în materie de marje) introduse în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (3) vizează limitarea riscului de prociclicitate a marjelor CPC-urilor. Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013 al Comisiei (4) stabilește norme specifice privind prociclicitatea marjelor și a garanțiilor pe care autoritățile naționale competente trebuie să le respecte. Modificările aduse Regulamentului EMIR prin Regulamentul (UE) 2019/834 al Parlamentului European și al Consiliului (EMIR Refit) (5) sporesc transparența în materie de stabilire a marjelor între contrapărțile centrale și membrii compensatori, însă acest nivel de transparență nu se extinde și asupra relației dintre membrii compensatori și clienții acestora.

(9)

Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) răspunde de supravegherea macroprudențială a sistemului financiar în cadrul Uniunii. În îndeplinirea mandatului său, CERS ar trebui să contribuie la prevenirea și reducerea riscurilor sistemice la adresa stabilității financiare, inclusiv a celor legate de lichidități. În îndeplinirea misiunii sale, CERS evaluează riscurile pentru sistemul financiar care ar putea rezulta din apelurile în marjă importante și propune modalități prin care aceste riscuri ar putea fi atenuate.

(10)

CERS recunoaște beneficiile în materie de economisire a lichidității la nivelul întregului sistem financiar legate de avantajul compensării multilaterale oferit de compensarea centrală; de asemenea, CERS apreciază avantajul sistemic al compensării centrale ca mijloc esențial de consolidare a stabilității financiare prin asigurarea și dezvoltarea unor practici solide de gestionare a riscurilor în ceea ce privește riscul de credit și riscul de lichiditate.

(11)

CERS recunoaște, de asemenea, că măsurile de politică privind marjele nu trebuie să pună în pericol protecția împotriva riscului de credit al contrapărții. Contrapărțile, inclusiv membrii compensatori ai CPC-urilor și clienții acestora, ar trebui să se asigure că mențin suficiente lichidități pentru a răspunde apelurilor în marjă în timp util. Cu toate acestea, din perspectiva stabilității financiare, este important, de asemenea, să se garanteze că deciziile CPC-urilor în ceea ce privește gestionarea riscurilor nu împovărează în mod inutil membrii compensatori, clienții membrilor compensatori și alte contrapărți din cauza unor caracteristici prociclice excesive, creând astfel, în mod neintenționat, tensiuni de lichiditate care s-ar putea transforma în probleme de solvabilitate. Ca răspuns la prezentele recomandări, CERS preconizează că CPC-urile se vor asigura că gestionarea riscurilor și reziliența acestora rămân solide și vor continua să protejeze participanții pe piață împotriva pierderilor care rezultă din neîndeplinirea obligațiilor de plată.

(12)

Recomandările A și D au scopul de a asigura că modificările bruște și semnificative (prin urmare, prociclice) și efectele în cascadă disproporționate în ceea ce privește marjele inițiale (inclusiv majorările marjelor) și garanțiile sunt limitate: (i) de către CPC-uri față de membrii lor compensatori; (ii) de către membrii compensatori față de clienții lor; și (iii) pe plan bilateral, în cazul în care acestea rezultă din utilizarea automată a ratingurilor de credit și, eventual, din metodologii interne prociclice de rating de credit. Pe cât este posibil, planificarea lichidităților ar trebui să fie previzibilă și ușor de gestionat, prin limitarea apelurilor în marjă neprevăzute și semnificative. Furnizarea unor perioade de notificare rezonabile și aplicabile oricărei modificări atât a protocoalelor privind marjele, cât și a protocoalelor privind marja de ajustare a valorii ar putea garanta că participanții pe piață se adaptează într-o manieră adecvată.

(13)

Recomandarea B are scopul de a asigura că CPC-urile includ în mod cuprinzător în scenariile de simulare a situațiilor de criză privind lichiditatea orice evenimente care ar putea conduce la un deficit de lichiditate în vederea încurajării acestora să își îmbunătățească modul de gestionare a dependenței lor de furnizorii de servicii de lichiditate. Acest lucru va îmbunătăți reziliența generală a pieței având în vedere că există un grad ridicat de concentrare și interconectare între CPC-uri și furnizorii lor de servicii de lichiditate și că gestionarea prudentă a lichidităților la nivelul CPC-urilor individuale ar consolida gestionarea riscurilor din punct de vedere sistemic și macroprudențial.

(14)

Recomandarea C are scopul de a asigura că, fără a aduce atingere rezilienței lor financiare, CPC-urile limitează asimetria în ceea ce privește plata marjelor de variație colectate pe parcursul zilei și că acestea își concep cadrele și calendarele referitoare la marje astfel încât să fie previzibile și să se evite ca membrii compensatori să fie supuși unor constrângeri excesive în materie de lichiditate care ar putea conduce la evenimente de neîndeplinire a obligațiilor.

(15)	Prezenta recomandare nu aduce atingere mandatelor privind politica monetară ale băncilor centrale din Uniune.

(16)	Recomandările CERS sunt publicate după informarea destinatarilor și după ce Consiliul general a informat Consiliul Uniunii Europene cu privire la intenția sa de a emite aceste recomandări și i-a dat posibilitatea de a-și prezenta reacțiile față de acestea,

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

SECȚIUNEA 1

RECOMANDĂRI

Recomandarea A – Limitarea efectelor în cascadă disproporționate în raport cu cererea de garanții

1.

Se recomandă ca autoritățile competente să depună eforturi pentru a se asigura că CPC-urile analizează performanța politicilor lor în sensul articolului 28 din Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013 în perioadele de criză acută și comunică constatările lor autorității competente.

2.

Se recomandă ca autoritățile competente să depună eforturi pentru a se asigura, luând în considerare constatările analizelor efectuate în conformitate cu recomandarea A punctul 1, că, în măsura permisă de lege și în concordanță cu reziliența financiară a CPC: (i) modelele și parametrii utilizați de CPC-uri pentru stabilirea cerințelor de marjă și a politicilor și procedurilor CPC-urilor pentru acceptarea și evaluarea garanțiilor și pentru stabilirea marjelor de ajustare prudente nu duc în mod inutil și excesiv la schimbări bruște și semnificative care creează efecte în cascadă disproporționate în ceea ce privește marjele inițiale, inclusiv majorările marjelor, și garanțiile. CPC-urile ar trebui să se asigure că modelele, parametrii, politicile și procedurile lor: (a) utilizează o scară granulară pentru modelele interne de rating de credit și adoptă o abordare progresivă care pune în aplicare modificările cerințelor de marjă, inclusiv majorările, și contractele de garanție, fără a întârzia în mod nejustificat adoptarea de măsuri pentru ca aceste diminuări ale ratingurilor să se reflecte în practicile lor globale de gestionare a riscurilor; (b) adoptă o abordare cuprinzătoare pentru limitarea caracteristicilor prociclice în conformitate cu cerințele de reglementare în materie de prociclicitate prevăzute la articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, în special în cazul diminuărilor ratingurilor de credit. (ii) fără a aduce atingere articolului 49 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, CPC-urile informează autoritățile lor competente, iar autoritățile competente informează membrii colegiului înființat în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 atunci când acestea: (a) reduc sfera garanțiilor eligibile; (b) modifică în mod semnificativ marjele de ajustare a valorii garanțiilor; (c) reduc în mod semnificativ limitele de concentrare aplicate în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013 al Comisiei. În măsura în care nu interferează cu punerea în aplicare în timp util a deciziilor privind gestionarea riscurilor, aceste informații ar trebui să fie furnizate cu suficient timp înainte de punerea în aplicare.

3.

Se recomandă ca, în măsura permisă de lege, autoritățile competente relevante ale membrilor compensatori să colaboreze cu membrii compensatori în contextul supravegherii continue pentru a se asigura că aplicarea de către membrii compensatori a procedurilor lor de gestionare a riscurilor atunci când furnizează servicii de compensare clienților lor nu conduce la schimbări bruște și semnificative și la efecte în cascadă disproporționate asupra apelurilor în marjă și asupra colectării marjelor, cu excepția cazului în care aceste modificări bruște și semnificative și aceste efecte în cascadă disproporționate sunt un rezultat inevitabil al evenimentelor de pe piață, ori la practici în materie de garanții în cazul diminuării ratingurilor de credit, nu limitează semnificativ soliditatea practicilor de gestionare a riscurilor adoptate de membrii compensatori și nu le afectează reziliența.

4.

Se recomandă ca, în măsura permisă de lege, autoritățile competente relevante ale contrapărților financiare și ale contrapărților nefinanciare care încheie contracte derivate extrabursiere și efectuează operațiuni de finanțare prin instrumente financiare care nu sunt compensate la nivel central să depună eforturi pentru a se asigura că procedurile lor de gestionare a riscurilor nu conduc, în cazul diminuării ratingurilor de credit, la modificări bruște și semnificative și la efecte în cascadă disproporționate în ceea ce privește apelurile în marjă și colectarea marjelor, precum și în ceea ce privește practicile în materie de garanții. Acest lucru ar putea fi realizat, de exemplu, prin încurajarea contrapărților: (i) să utilizeze o secvență progresivă și granulară la transpunerea diminuărilor ratingurilor de credit în practicile lor globale de gestionare a riscurilor; (ii) să mențină o abordare cuprinzătoare pentru limitarea caracteristicilor prociclice în conformitate cu cerințele de reglementare prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, în special cu privire la diminuarea ratingurilor.

Recomandarea B – Scenariul de criză pentru evaluarea nevoilor viitoare de lichidități

1.

Se recomandă ca Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) să revizuiască proiectele de standarde tehnice (6) elaborate în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, în special articolul 32 alineatul (4) din respectivele proiecte de standarde tehnice, pentru a include dispoziții care impun CPC-urilor să includă în scenariile lor de criză prevăzute la articolul 44 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 situația de neîndeplinire a obligațiilor de către două entități care furnizează servicii CPC, care ar putea afecta semnificativ poziția de lichiditate a CPC.

2.

Până la adoptarea de către AEVMP a oricărei măsuri în vederea respectării recomandării B punctul 1 și până la eventuala introducere a legislației corespunzătoare a Uniunii, se recomandă ca, în măsura permisă de lege, autoritățile competente să depună eforturi pentru a se asigura că scenariile de criză prevăzute la articolul 44 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 includ situația de neîndeplinire a obligațiilor de către două entități care furnizează servicii CPC, care ar putea afecta semnificativ poziția de lichiditate a CPC; printre astfel de entități s-ar putea număra furnizorii de servicii de lichiditate, furnizorii de servicii de decontare sau orice alți furnizori de servicii în cazul cărora neîndeplinirea obligațiilor ar putea afecta poziția de lichiditate a CPC.

3.

Se recomandă ca, în măsura permisă de lege, autoritățile competente să depună eforturi pentru a se asigura că măsurile corective adoptate de CPC-uri pentru a acoperi orice deficit de resurse disponibile pentru acoperirea nevoilor de lichiditate identificat prin aplicarea scenariilor de criză suplimentare menționate în recomandarea B punctul 2 sau în recomandarea B punctul 1, odată ce legislația corespunzătoare a Uniunii este în vigoare, nu creează o sarcină suplimentară pentru membrii compensatori atunci când se aplică în perioade de criză pe piață. În acest scop, autoritățile competente ar trebui să se asigure că CPC-urile depun eforturi pentru a obține lichidități suplimentare din alte surse de pe piață.

4.

Se recomandă ca, în măsura permisă de lege, AEVMP, în cooperare cu autoritățile competente, să colaboreze cu CPC-urile și, în măsura posibilă, cu autoritățile relevante din țări terțe, pentru a efectua exerciții coordonate de simulare de criză de lichiditate, care să ia în considerare, de asemenea, situațiile de neîndeplinire a obligațiilor de către oricare două entități, potrivit recomandării B punctul 1 și recomandării B punctul 2.

Recomandarea C – Limitarea problemelor de lichiditate legate de colectarea marjelor

1.

Se recomandă ca autoritățile competente să depună eforturi pentru a se asigura că, în măsura permisă de lege și în concordanță cu practicile adecvate de gestionare a riscurilor și cu reziliența financiară a CPC-urilor, atunci când CPC-urile emit apeluri în marjă și colectează marjele pentru a-și limita expunerile la riscul de credit, acestea au în vedere evitarea creării unor constrângeri inutile legate de lichiditate pentru membrii compensatori, asigurându-se, printre altele, că: (i) în ceea ce privește marjele pentru care au fost emise apeluri și care au fost colectate pe parcursul unei zile și în măsura în care este posibil din punct de vedere operațional și juridic, CPC-urile identifică separat: (a) marja care acoperă expunerile potențiale, inclusiv expunerile rezultate din pozițiile introduse și novate în ziua respectivă; (b) marja care acoperă expunerile realizate în urma evoluțiilor pieței din ziua respectivă pe care CPC-urile ar trebui să le ia în considerare în vederea colectării și plății în aceeași zi; (ii) atunci când un membru compensator a furnizat o marjă inițială care depășește garanțiile necesare acoperirii riscului care decurge din pozițiile înregistrate într-un cont, inclusiv pozițiile novate pe parcursul unei zile și orice creștere a expunerii înregistrată pe parcursul zilei, CPC-urile acordă prioritate, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere operațional, utilizării excedentului de garanție, iar nu colectării garanțiilor suplimentare, cu excepția cazului în care membrul compensator depune în mod voluntar marja suplimentară. Acest proces ar trebui să se desfășoare într-un mod previzibil, transparent și programat; (iii) CPC-urile se asigură că procesul de colectare a marjelor inițiale și de variație nu conduce la constrângeri operaționale excesive pentru membrul compensator care pot genera un risc de lichiditate suplimentar.

2.

Se recomandă ca autoritățile competente relevante ale membrilor compensatori să monitorizeze și, atunci când este necesar, în măsura permisă de lege și în conformitate cu practicile adecvate de gestionare a riscurilor și fără a afecta reziliența financiară, să colaboreze cu membrii compensatori în contextul supravegherii continue, astfel încât, atunci când membrii compensatori emit apeluri în marjă și colectează marjele inițiale și marjele de variație de la clienții lor, inclusiv de la contrapărțile financiare și nefinanciare, pentru a limita expunerile lor la riscul de credit, acestea au în vedere evitarea unor constrângeri inutile legate de lichidități pentru clienții lor. Acest lucru ar putea fi realizat, de exemplu, prin garantarea faptului că: (i) atunci când un client a furnizat o marjă inițială suficientă pentru a acoperi riscul care decurge din pozițiile înregistrate la membrul compensator, inclusiv pozițiile novate pe parcursul unei zile și orice creștere a expunerii înregistrată pe parcursul zilei, membrii compensatori acordă prioritate utilizării excedentului de garanție, iar nu colectării garanțiilor suplimentare, cu excepția cazului în care clientul depune în mod voluntar marja suplimentară; (ii) membrii compensatori se asigură că procesul de colectare a marjei inițiale și a marjei de variație nu conduce la constrângeri operaționale excesive pentru clienți care pot genera un risc de lichiditate suplimentar.

Recomandarea D – Atenuarea prociclicității în furnizarea de servicii de compensare clienților și în operațiunile de finanțare prin instrumente financiare

1.

Se recomandă ca, prin participarea în cadrul forurilor internaționale și al unor organisme de standardizare, după caz, autoritățile competente relevante să contribuie la orientarea discuțiilor la nivel internațional cu privire la mijloacele de atenuare a caracterului prociclic al practicilor referitoare la marje și al practicilor referitoare la marja de ajustare în furnizarea de servicii clienților în ceea ce privește instrumentele financiare derivate tranzacționate la bursă și instrumentele financiare derivate extrabursiere, precum și operațiunile de finanțare prin instrumente financiare, compensate sau nu la nivel central. Aceste discuții ar trebui să vizeze elaborarea unor standarde globale care să reglementeze cerințele minime pentru atenuarea prociclicității în furnizarea acestor servicii.

2.

În cazul în care se stabilesc astfel de standarde globale, se recomandă Comisiei Europene să ia în considerare posibilitatea de a propune ca legislația Uniunii să le confere efecte.

SECȚIUNEA 2

PUNERE ÎN APLICARE

1.   Definiții

1.

În sensul prezentei recomandări, se aplică următoarele definiții: (a) „autoritate competentă” înseamnă autoritatea desemnată de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; (b) „CPC” are sensul definit la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; (c) „compensare” are sensul definit la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; (d) „membru compensator” are sensul definit la articolul 2 punctul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; (e) „instrument financiar derivat” sau „contract derivat” are sensul definit la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; (f) „autoritate competentă relevantă” înseamnă autoritatea competentă la care se face referire în legislația menționată la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și autoritatea competentă desemnată de un stat membru în temeiul și în sensul articolului 10 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; (g) „contraparte financiară” are sensul definit la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; (h) „contraparte nefinanciară” are sensul definit la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; (i) „client” are sensul definit la articolul 2 punctul 15 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

2.   Criterii pentru punerea în aplicare

La punerea în aplicare a recomandării, principiul proporționalității ar trebui respectat în mod corespunzător, ținându-se totodată cont de obiectivul și cuprinsul fiecărei recomandări.

3.   Calendar pentru măsurile aplicate ca urmare a recomandării

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, destinatarii trebuie să comunice Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și CERS acțiunile întreprinse drept răspuns la recomandare și să justifice cazurile de lipsă de acțiune. Comunicările ar trebui să fie transmise în conformitate cu calendarul următor.

1.   Recomandarea A

(a)	Până la 30 noiembrie 2020, autoritățile competente trebuie să transmită Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și CERS formularul din anexa I privind punerea în aplicare a recomandării A punctul 1 și a recomandării A punctul 2.

(b)	Până la 30 noiembrie 2020, autoritățile competente relevante trebuie să transmită Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și CERS formularul din anexa I privind punerea în aplicare a recomandării A punctul 3 și a recomandării A punctul 4.

2.   Recomandarea B

(a)	Până la 31 decembrie 2021, AEVMP trebuie să transmită Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și CERS formularul din anexa I privind punerea în aplicare a recomandării B punctul 1.

(b)	Până la 30 noiembrie 2020, autoritățile competente trebuie să transmită Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și CERS formularul din anexa I privind punerea în aplicare a recomandării B punctul 2, a recomandării B punctul 3 și a recomandării B punctul 4.

3.   Recomandarea C

(a)	Până la 30 noiembrie 2020, autoritățile competente trebuie să transmită Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și CERS formularul din anexa I privind punerea în aplicare a recomandării C punctul 1.

(b)	Până la 30 noiembrie 2020, autoritățile competente relevante ale membrilor compensatori trebuie să transmită Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și CERS formularul din anexa I privind punerea în aplicare a recomandării C punctul 2.

4.   Recomandarea D

(a)	Până la 31 decembrie 2021, autoritățile competente și autoritățile competente relevante trebuie să transmită Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și CERS formularul din anexa I privind punerea în aplicare a recomandării D punctul 1.

(b)	Până la 31 decembrie 2022, Comisia trebuie să transmită Parlamentului European, Consiliului și CERS formularul din anexa I privind punerea în aplicare a recomandării D punctul 2.

4.   Monitorizare și evaluare

1.

Consiliul general va evalua măsurile și justificările raportate de către destinatari și, după caz, va putea decide că prezenta recomandare nu a fost respectată și destinatarul nu a justificat în mod adecvat lipsa de acțiune.

2.

Metodologia prevăzută în Manualul de evaluare a respectării recomandărilor CERS (Handbook on the assessment of compliance with ESRB recommendations) (7), care descrie procedura de evaluare a respectării recomandărilor CERS, nu se aplică.

---

(1)  JO L 331, 15.12.2010, p. 1.

(2)  JO C 58, 24.2.2011, p. 4.

(3)  Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).

(4)  Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește standarde tehnice de reglementare privind cerințele pentru contrapărțile centrale (JO L 52, 23.2.2013, p. 41).

(5)  Regulamentul (UE) 2019/834 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în ceea ce privește obligația de compensare, suspendarea obligației de compensare, cerințele de raportare, tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o contraparte centrală, înregistrarea și supravegherea registrelor centrale de tranzacții și cerințele aplicabile registrelor centrale de tranzacții (JO L 141, 28.5.2019, p. 42).

(6)  Proiecte de standarde tehnice prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (AEVMP/2012/600).

(7)  Manualul de evaluare a respectării recomandărilor CERS (Handbook on the assessment of compliance with ESRB recommendations), aprilie 2016, disponibil la adresa: https://www.esrb.europa.eu/pub/pdf/recommendations/160502_handbook.en.pdf

Nonopoziție la o concentrare notificată

(Cazul M.9872 – Atlas/Permasteelisa)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2020/C 238/02)

La 15 iulie 2020, Comisia a decis să nu se opună concentrării notificate menționate mai sus și să o declare compatibilă cu piața internă. Prezenta decizie se bazează pe articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1). Textul integral al deciziei este disponibil doar în limba engleză și va fi făcut public după ce vor fi eliminate orice secrete de afaceri pe care le-ar putea conține. Va fi disponibil:

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, în secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—	în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro), cu numărul de document 32020M9872. EUR-Lex permite accesul online la legislația europeană.

---

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

Rata de schimb a monedei euro (1)

17 iulie 2020

(2020/C 238/03)

1 euro =

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,1428
JPY	yen japonez	122,53
DKK	coroana daneză	7,4453
GBP	lira sterlină	0,91078
SEK	coroana suedeză	10,3330
CHF	franc elvețian	1,0753
ISK	coroana islandeză	160,20
NOK	coroana norvegiană	10,5995
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	26,682
HUF	forint maghiar	353,72
PLN	zlot polonez	4,4827
RON	leu românesc nou	4,8422
TRY	lira turcească	7,8413
AUD	dolar australian	1,6360
CAD	dolar canadian	1,5510
HKD	dolar Hong Kong	8,8617
NZD	dolar neozeelandez	1,7463
SGD	dolar Singapore	1,5887
KRW	won sud-coreean	1 376,55
ZAR	rand sud-african	19,0496
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,9975
HRK	kuna croată	7,5380
IDR	rupia indoneziană	16 793,45
MYR	ringgit Malaiezia	4,8723
PHP	peso Filipine	56,511
RUB	rubla rusească	81,8409
THB	baht thailandez	36,238
BRL	real brazilian	6,0839
MXN	peso mexican	25,6132
INR	rupie indiană	85,6700

---

(1)  Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul M.9619 – CDC/EDF/ENGIE/La Poste)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2020/C 238/04)

---

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1 („Regulamentul privind concentrările economice”).

Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul M.9787 – Česká spořitelna/Československá obchodní banka/Komerční banka/JV)

Caz care poate face obiectul procedurii simplificate

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2020/C 238/05)

---

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1 („Regulamentul privind concentrările economice”).

(2)  JO C 366, 14.12.2013, p. 5.

Publicarea unei cereri de aprobare a unei modificări care nu este minoră a caietului de sarcini al unui produs, în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

(2020/C 238/06)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de modificare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1) în termen de trei luni de la data prezentei publicări.

CERERE DE APROBARE A UNEI MODIFICĂRI CARE NU ESTE MINORĂ A CAIETULUI DE SARCINI AL UNEI DENUMIRI DE ORIGINE PROTEJATE/INDICAȚII GEOGRAFICE PROTEJATE

Cerere de aprobare a unei modificări în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

„VINAGRE DE JEREZ”

Nr. UE: PDO-ES-0723-AM01 – 18.12.2018

DOP (X) IGP ( )

1.   Grupul solicitant și interesul legitim

Consejo Regulador de las Denominaciones de Origen Protegidas [Organismul de control pentru denumirile de origine protejate] „Jerez-Xérès-Sherry”, „Manzanilla-Sanlúcar de Barrameda” și „Vinagre de Jerez”. Avenida Alcalde Álvaro Domecq n° 2. 11402 Jerez de la Frontera (Cádiz). Spania. Tel. + 34 956 332050. vinjerez@sherry.org

Ordinul din 12 februarie 2018 al Ministerului regional al agriculturii, pescuitului și dezvoltării rurale al Comunității autonome a Andaluziei, prin care se aprobă Regulamentul de funcționare a organismului de control pentru denumirile de origine protejate „Jerez-Xérès-Sherry”, „Manzanilla-Sanlúcar de Barrameda” și „Vinagre de Jerez”, prevede că organismul de control este organul care gestionează denumirea de origine protejată „Vinagre de Jerez” în conformitate cu prevederile capitolului IV din titlul III al Legii 2/2011 din 25 martie 2011 privind calitatea produselor agroalimentare și piscicole din Andaluzia. Prin urmare, organismul de control are în mod clar un interes legitim pentru solicitarea acestei modificări a caietului de sarcini.

2.   Statul membru sau țara terță

Spania

3.   Rubrica din caietul de sarcini care face obiectul modificării (modificărilor)

☐	Denumirea produsului

☒	Descrierea produsului

☐	Aria geografică

☐	Dovada originii

☒	Metoda de producție

☒

Legătura

☐	Etichetarea

☐	Altele [a se preciza]

4.   Tipul modificării (modificărilor)

☒	Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate, care nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

☐

Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate pentru care nu a fost publicat un document unic (sau un echivalent al acestuia), modificare ce nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

5.   Modificare (modificări)

Se propun patru modificări fundamentale cu impact asupra diferitelor secțiuni din caietul de sarcini și a documentului unic, care sunt reproduse aici pentru a explica modificările propuse:

5.1.   Eliminarea cerințelor privind substanța uscată și conținutul de cenușă al oțeturilor protejate

Secțiunile vizate:

Secțiunea B.2 din caietul de sarcini și punctul 3.2 din documentul unic.

Textul anterior:

[…]

prezintă un conținut de substanță uscată de minimum 1,30 grame pe litru și grad de acid acetic, respectiv de minimum 2,3 grame pe litru și grad de acid acetic pentru categoria „Vinagre de Jerez Gran Reserva”;

un conținut de cenuși între 2 și 7 grame/litru, cu excepția categoriei „Vinagre de Jerez Gran Reserva” în cazul căreia acesta este între 4 și 8 grame/litru;

Textul modificat:

(Se elimină aceste două cerințe din secțiunea B.2)

Secțiunea F.4 din caietul de sarcini și punctul 5.3 din documentul unic.

Textul anterior:

[…]

Maturarea în butoaie de stejar și condițiile microclimatice specifice depozitelor de învechire favorizează de asemenea dobândirea de către oțet a unor caracteristici deosebit de specifice pe perioada maturării. Tipul de butoi utilizat – butoi din stejar american, îmbibat cu vinuri Sherry un timp îndelungat – are o capacitate de micro-oxigenare ideală pentru evoluția lentă a oțeturilor și permite cedarea treptată de componente pe durata învechirii, ceea ce contribuie la stabilizarea materiilor colorante, formarea grupurilor de polimeri și conferirea tonurilor caracteristice între chihlimbar și brun, a notelor vanilate și a aromelor de cafea intens prăjită cu lapte. Mai mult, hemiceluloza lemnului permite pierderea treptată prin evaporare a conținutului de apă, ceea ce sporește substanța uscată, sărurile minerale și conținutul de cenuși al oțetului. În consecință, „Vinagre de Jerez” trebuie să prezinte un conținut de substanță uscată de minimum 1,30 grame pe litru și grad de acid acetic, respectiv de minimum 2,3 grame pe litru și grad de acid acetic pentru categoria „Vinagre de Jerez Gran Reserva”, precum și un conținut de cenuși între 2 și 7 grame/litru, cu excepția categoriei „Vinagre de Jerez Gran Reserva” în cazul căreia acesta este între 4 și 8 grame/litru.

[…]

Textul modificat:

[…]

Maturarea în butoaie de stejar și condițiile microclimatice specifice depozitelor de învechire favorizează de asemenea dobândirea de către oțet a unor caracteristici deosebit de specifice pe perioada maturării. Tipul de butoi utilizat – butoi din stejar american, îmbibat cu vinuri Sherry un timp îndelungat – are o capacitate de micro-oxigenare ideală pentru evoluția lentă a oțeturilor și permite cedarea treptată de componente pe durata învechirii, ceea ce contribuie la stabilizarea materiilor colorante, formarea grupurilor de polimeri și conferirea tonurilor caracteristice între chihlimbar și brun, a notelor vanilate și a aromelor de cafea intens prăjită cu lapte.

[…]

Motivul modificării

În caietul de sarcini, la stabilirea unui conținut minim de cenușă și a unui conținut de substanță uscată mai mari decât se stipulează în legislația generală privind oțeturile s-a ținut seama de valorile generale care erau asociate în mod tradițional oțeturilor protejate. În general, acestea erau mai mari ca urmare a caracteristicilor materiei prime utilizate la producerea vinului apt pentru fabricarea oțetului, datorate practicii de a utiliza musturi obținute la o anumită presiune (a doua presare) și de a recolta exclusiv manual, ceea ce implică includerea ciorchinilor. Ambii factori aveau un impact direct asupra conținutului de cenușă și de substanță uscată al vinului apt și, prin urmare, asupra oțetului rezultat.

În prezent, aproape jumătate din strugurii cultivați în aria de producție a denumirii de origine sunt recoltați mecanic, ca urmare a îmbunătățirilor tehnologice aduse de viticultori: modele de plantare mai bine adaptate mecanizării, formarea unor butuci mai înalți, folosirea unor mașini de recoltat care tratează mai bine vița-de-vie și strugurii etc. Toate acestea fac ca o bună parte din strugurii folosiți la producerea vinurilor apte pentru obținerea „Vinagre de Jerez” să fie zdrobiți fără ciorchine, ceea ce reduce semnificativ nivelul de taninuri și implicit de cenușă și substanță uscată.

În mod similar, tendința producătorilor de a realiza oțeturi mai fine și mai elegante a dus la utilizarea pe scară tot mai largă a musturilor de la prima presare, obținute cu presiune foarte scăzută și, în general, îmbunătățite prin controlul temperaturii. Din nou, aceasta duce la obținerea unor vinuri apte mai aromate și mai delicate, dar totodată mai puțin structurate și cu un conținut mai mic de cenușă și de substanță uscată. Trebuie precizat și faptul că acești doi parametri nu afectează neapărat calitatea oțetului. Întotdeauna este mult mai important ca materia primă să fie de calitate, bine vinificată, sănătoasă și cu o expresie adecvată a varietății și a „terroir-ului” (teritoriu cu o producție specifică).

Din aceste motive, organismul de control, la recomandarea comitetului tehnic creat în acest scop, propune eliminarea acestor parametri din caietul de sarcini. Rămân valabile dispozițiile din legislația generală privind oțeturile.

5.2.   Utilizarea mustului din struguri

Secțiunile vizate:

Secțiunea B.4 din caietul de sarcini și punctul 3.2 din documentul unic.

Textul anterior:

[…]

De asemenea, în funcție de utilizarea vinurilor din varietățile corespunzătoare, se disting următoarele tipuri de „Vinagre de Jerez” demidulce, care pot corespunde oricăreia dintre categoriile descrise la punctul anterior:

1.	„Vinagre de Jerez al Pedro Ximénez”: este oțetul protejat de această denumire căruia i se adaugă pe parcursul procesului de maturare vinuri din varietatea „Pedro Ximénez”;

2.	„Vinagre de Jerez al Moscatel”: este oțetul protejat de această denumire căruia i se adaugă pe parcursul procesului de maturare vinuri din varietatea „Moscatel”.

Textul modificat:

[…]

B.4.2. În fiecare dintre categoriile de mai sus se pot găsi următoarele tipuri de „Vinagre de Jerez” demidulce:

1.

„Vinagre de Jerez al Pedro Ximénez”: este oțetul protejat de această denumire la care se adaugă vinuri „Pedro Ximénez” sau must din struguri din soiul „Pedro Ximénez” foarte copți sau uscați la soare, proveniți din aria de producție, și la care s-a adăugat alcool neutru de origine vinicolă pentru a opri fermentația;

2.

„Vinagre de Jerez al Moscatel”: este oțetul protejat de această denumire la care se adaugă vinuri „Moscatel” sau must din struguri din soiul „Moscatel” foarte copți sau uscați la soare, proveniți din aria de producție, și la care s-a adăugat alcool neutru de origine vinicolă pentru a opri fermentația.

Secțiunea C.5 a caietului de sarcini; fără modificarea documentului unic

Textul anterior:

În producerea „Vinagre de Jerez” sunt permise următoarele practici:

[…]

De asemenea, pentru „Vinagre de Jerez al Pedro Ximénez” și pentru „Vinagre de Jerez al Moscatel” este permisă adăugarea de vinuri fortificate din unități de vinificație înscrise în registrele corespunzătoare denumirii de origine „Jerez-Xérès-Sherry”.

Textul modificat:

În producerea „Vinagre de Jerez” sunt permise următoarele practici:

[…]

De asemenea, pentru „Vinagre de Jerez al Pedro Ximénez” și pentru „Vinagre de Jerez al Moscatel” este permisă adăugarea de vinuri fortificate din unități de vinificație înscrise în registrele corespunzătoare denumirii de origine „Jerez-Xérès-Sherry”, precum și adăugarea de must din struguri din aceste soiuri foarte copți sau uscați la soare, proveniți din aria de producție, la care s-a adăugat alcool neutru de origine vinicolă pentru a opri fermentația. Acesta din urmă trebuie să provină de asemenea din unități de vinificație înscrise în registrele corespunzătoare denumirii de origine „Jerez-Xérès-Sherry”.

Motivul modificării

La momentul redactării caietului de sarcini pentru denumirea de origine, posibilitatea de îndulcire a oțeturilor protejate pentru a obține oțeturi demidulci a fost limitată la vinuri fortificate obținute cu varietățile Pedro Ximénez sau Moscatel din unități de vinificație înscrise în registrele corespunzătoare denumirii de origine „Jerez-Xérès-Sherry”.

Cu toate acestea, necesitatea ca aceste vinuri – în conformitate cu caietul de sarcini pentru denumirea de origine „Jerez-Xérès-Sherry” – să aibă o concentrație alcoolică de 15 % vol. limitează drastic posibilitățile de utilizare a lor, deoarece diluează gradul de aciditate și crește conținutul de alcool, ceea ce ar putea face ca oțeturile rezultate să nu se mai încadreze în limitele stabilite pentru acești parametri în caietul de sarcini.

Trebuie avut în vedere faptul că, din punct de vedere calitativ, obiectivul este ca aceste oțeturi să încorporeze un anumit grad de dulceață, precum și caracteristicile organoleptice tipice soiurilor menționate, care în zonă dobândesc o personalitate foarte marcantă, datorată atât caracteristicilor soiului, cât și practicilor tradiționale de supra-coacere sau „asoléo” [uscare la soare].

Utilizarea mustului de struguri din aceste soiuri foarte coapte sau uscate la soare, proveniți din aria de producție, la care s-a adăugat alcool neutru de origine vinicolă pentru a opri fermentația (alcoolul trebuind să provină tot din unități de vinificație înscrise în registrele corespunzătoare denumirii de origine „Jerez-Xérès-Sherry”), va face posibilă obținerea unor oțeturi protejate care sunt îmbogățite subtil cu notele specifice acestor soiuri și cu dulceața necesară, fără a li se dilua excesiv gradul de aciditate și fără a le crește semnificativ concentrația alcoolică.

5.3.   Protejarea tipurilor dulci și demidulci de „Vinagre de Jerez”

Secțiunile vizate:

Secțiunea B.2 din caietul de sarcini și punctul 3.2 din documentul unic.

Textul anterior:

Caracteristicile analitice specifice oțeturilor protejate de denumirea de origine sunt următoarele:

conținutul de alcool rezidual este de maximum 3 % vol., cu excepția oțeturilor de tip „Pedro Ximénez” și „Moscatel”, în cazul cărora acesta este de maximum 4 % vol.;

aciditatea totală exprimată în acid acetic este de minimum 70 grame/litru, cu excepția oțeturilor de tip „Pedro Ximénez” și „Moscatel”, în cazul cărora aceasta poate fi de 60 grame/litru. În cazul oțeturilor din categoria „Gran Reserva”, aciditatea totală exprimată în acid acetic este de minimum 80 grame/litru;

[…]

categoriile tipurilor „Vinagre de Jerez Pedro Ximénez” și „Vinagre de Jerez Moscatel” prezintă un conținut de materii reductoare, rezultate din tipurile de vinuri respective, de minimum 60 grame/litru.

Textul modificat:

Caracteristicile analitice specifice oțeturilor protejate de denumirea de origine sunt următoarele:

conținutul de alcool rezidual este de maximum 3 % vol., cu excepția oțeturilor dulci sau demidulci, în cazul cărora acesta este de maximum 4 % vol.;

aciditatea totală exprimată în acid acetic este de minimum 70 grame/litru, cu excepția oțeturilor dulci sau demidulci, în cazul cărora aceasta poate fi de 60 grame/litru. În cazul oțeturilor din categoria „Gran Reserva”, aciditatea totală exprimată în acid acetic este de minimum 80 grame/litru;

[…]

tipurile de „Vinagre de Jerez” demidulce prezintă un conținut de materii reductoare de minimum 60 grame/litru;

tipurile de „Vinagre de Jerez” dulce prezintă un conținut de materii reductoare de minimum 150 grame/litru.

Secțiunea B4 din caietul de sarcini și punctul 3.2 din documentul unic

Textul anterior:

În funcție de perioada de învechire la care sunt supuse oțeturile în cauză, se disting următoarele categorii:

[…]

De asemenea, în funcție de utilizarea vinurilor din varietățile corespunzătoare, se disting următoarele tipuri de „Vinagre de Jerez” demidulce, care pot corespunde oricăreia dintre categoriile descrise la punctul anterior:

1.	„Vinagre de Jerez al Pedro Ximénez”: este oțetul protejat de această denumire căruia i se adaugă pe parcursul procesului de maturare vinuri din varietatea „Pedro Ximénez”;

2.	„Vinagre de Jerez al Moscatel”: este oțetul protejat de această denumire căruia i se adaugă pe parcursul procesului de maturare vinuri din varietatea „Moscatel”.

Textul modificat:

B.4.1. În funcție de perioada de învechire la care sunt supuse oțeturile în cauză, se disting următoarele categorii:

[…]

B.4.2. În fiecare dintre categoriile de mai sus se pot găsi următoarele tipuri de „Vinagre de Jerez” demidulce:

1.

„Vinagre de Jerez al Pedro Ximénez”: este oțetul protejat de această denumire la care se adaugă vinuri „Pedro Ximénez” sau must din struguri din soiul „Pedro Ximénez” foarte copți sau uscați la soare, proveniți din aria de producție, și la care s-a adăugat alcool neutru de origine vinicolă pentru a opri fermentația;

2.

„Vinagre de Jerez al Moscatel”: este oțetul protejat de această denumire la care se adaugă vinuri „Moscatel” sau must din struguri din soiul „Moscatel” foarte copți sau uscați la soare, proveniți din aria de producție, și la care s-a adăugat alcool neutru de origine vinicolă pentru a opri fermentația.

B.4.3. Tipurile de oțet descrise la punctul anterior pot fi comercializate ca „Vinagre de Jerez Dulce” cu condiția să aibă un conținut de materii reductoare de minimum 150 grame/litru.

Secțiunea C.5 a caietului de sarcini; fără modificarea documentului unic

Textul anterior:

În producerea „Vinagre de Jerez” sunt permise următoarele practici:

[…]

De asemenea, pentru „Vinagre de Jerez al Pedro Ximénez” și pentru „Vinagre de Jerez al Moscatel” este permisă adăugarea de vinuri fortificate din unități de vinificație înscrise în registrele corespunzătoare denumirii de origine „Jerez-Xérès-Sherry”.

[…]

Textul modificat:

În producerea „Vinagre de Jerez” sunt permise următoarele practici:

[…]

De asemenea, pentru „Vinagre de Jerez al Pedro Ximénez” și pentru „Vinagre de Jerez al Moscatel” este permisă adăugarea de vinuri fortificate din unități de vinificație înscrise în registrele corespunzătoare denumirii de origine „Jerez-Xérès-Sherry”, precum și adăugarea de must din struguri din aceste soiuri foarte copți sau uscați la soare, proveniți din aria de producție, la care s-a adăugat alcool neutru de origine vinicolă pentru a opri fermentația. Acesta din urmă trebuie să provină de asemenea din unități de vinificație înscrise în registrele corespunzătoare denumirii de origine „Jerez-Xérès-Sherry”.

În cazul „Vinagre de Jerez Dulce”, în plus față de conținutul minim de materii reductoare provenite din vinurile sau musturile Pedro Ximénez și Moscatel specificate la punctul B.4, se permite adăugarea de must concentrat și must concentrat rectificat.

[…]

Motivul:

După cum s-a menționat la punctul anterior, caietul de sarcini actual prevede posibilitatea ca produsele din diversele categorii definite în baza perioadei de învechire („Vinagre de Jerez”, „Vinagre de Jerez Reserva” și „Vinagre de Jerez Gran Reserva”) să fie clasificate ca fiind oțeturi demidulci dacă au un conținut de materii reductoare de cel puțin 60 grame/litru, ca urmare a utilizării vinurilor apte obținute din soiurile „Pedro Ximénez” sau „Moscatel”.

Aceste oțeturi demidulci prezintă fără îndoială o legătură directă cu vinurile fortificate tradiționale cu denumirea de origine „Jerez-Xérès-Sherry”, care sunt precursoarele istorice ale produsului „Vinagre de Jerez”, și cu soiurile utilizate în mod tradițional în zonă pentru producerea acestor vinuri. Astfel, se propune acum extinderea listei de posibile oțeturi protejate pentru a include nu numai pe cele îndulcite cu Pedro Ximénez sau cu Moscatel, ci și pe cele la care s-a adăugat must concentrat sau must concentrat rectificat, deoarece și aceste ingrediente se utilizează pe scară largă pentru îndulcirea vinurilor de Jerez.

Astfel ar fi posibilă și creșterea gradului de dulceață conferită de aceste soiuri, permițând ca oțetul rezultat să atingă niveluri de cel puțin 150 g/l, nivel la care dulceața este deja percepută semnificativ, la fel ca în cazul vinului protejat prin denumirea de origine „Jerez-Xérès-Sherry”.

5.4.   Modificarea definiției vinului apt și îmbunătățirea listei de materii prime

Secțiunea vizată:

Secțiunea D din caietul de sarcini și punctul 3.2 din documentul unic.

Textul anterior:

Oțeturile protejate de denumirea de origine „Vinagre de Jerez” se obțin exclusiv prin fermentarea acetică a „vinurilor apte”.

[…]

Vinurile în cauză sunt produse cu respectarea dispozițiilor din caietele de sarcini ale denumirilor vinicole respective, în conformitate cu cerințele privind proveniența strugurilor din aria denumirii de origine protejate și cu practicile oenologice prevăzute în regulamentul de aplicare.

Textul modificat:

Oțeturile protejate de denumirea de origine „Vinagre de Jerez” se obțin prin fermentarea acetică a „vinurilor apte”.

[…]

Vinurile în cauză sunt produse cu respectarea dispozițiilor din caietele de sarcini ale denumirilor vinicole respective, în conformitate cu cerințele privind proveniența strugurilor din aria denumirii de origine protejate și cu practicile oenologice prevăzute în regulamentul de aplicare, fără a aduce atingere faptului că inițierea spontană a procesului de acetificare poate să fi determinat scăderea concentrației alcoolice sub limitele prevăzute în regulamentul respectiv.

În plus, pentru „Vinagre de Jerez al Pedro Ximénez” și pentru „Vinagre de Jerez al Moscatel” este permisă adăugarea de vinuri fortificate din unități de vinificație înscrise în registrele corespunzătoare denumirii de origine „Jerez-Xérès-Sherry”, precum și adăugarea de must din struguri din aceste soiuri foarte copți sau uscați la soare, proveniți din aria de producție, la care s-a adăugat alcool neutru de origine vinicolă pentru a opri fermentația. Acesta din urmă trebuie să provină de asemenea din unități de vinificație înscrise în registrele corespunzătoare denumirii de origine „Jerez-Xérès-Sherry”.

În cazul „Vinagre de Jerez Dulce” se permite și adăugarea de must concentrat și must concentrat rectificat.

Motivul:

Formularea actuală a secțiunii D prevede posibilitatea de a produce „Vinagre de Jerez” din vinuri protejate de denumirile de origine „Jerez-Xérès-Sherry” și „Manzanilla-Sanlúcar de Barrameda” care respectă condițiile specificate în caietele de sarcini corespunzătoare. Trebuie amintit faptul că „Vinagre de Jerez” își are originea istorică în vinurile aflate în proces de învechire care deveneau „înțepătoare” (se acetificau) prin acțiunea bacteriilor acetice.

Pe de altă parte, una dintre condițiile prevăzute în caietele de sarcini menționate este că aceste vinuri trebuie să aibă o concentrație alcoolică minimă efectivă de 15 % vol. Ca urmare a acetificării naturale, adesea o parte din alcoolul respectiv se transformă în acid acetic, ceea ce duce la scăderea conținutului alcoolic total sub acest prag.

Prin urmare, se propune ca în caietul de sarcini al produsului „Vinagre de Jerez” să se permită utilizarea de vinuri apte a căror concentrație alcoolică se află sub limitele stabilite în caietele lor de sarcini, ca urmare a inițierii spontane a procesului de acetificare.

În sfârșit, lista materiilor prime se completează în conformitate cu modificările din secțiunile anterioare.

DOCUMENT UNIC

„VINAGRE DE JEREZ”

Nr. UE: PDO-ES-0723-AM01 – 18.12.2018

DOP (X) IGP ( )

1.   Denumire

„Vinagre de Jerez”

2.   Statul membru sau țara terță

Spania

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.8: Alte produse din anexa I la tratat (condimente etc.)

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Produsul „Vinagre de Jerez” este un oțet obținut prin fermentarea acetică a vinurilor apte provenite din aria de producție, produs și învechit prin metodele tradiționale descrise la punctul 3.4 și reunind caracteristicile organoleptice și analitice descrise în continuare.

Caracteristicile analitice specifice oțeturilor protejate de denumirea de origine sunt următoarele:

—	conținutul de alcool rezidual este de maximum 3 % vol., cu excepția oțeturilor dulci sau demidulci, în cazul cărora acesta este de maximum 4 % vol.;

—	aciditatea totală exprimată în acid acetic este de minimum 70 grame/litru, cu excepția oțeturilor dulci sau demidulci, în cazul cărora aceasta poate fi de 60 grame/litru. În cazul oțeturilor din categoria „Gran Reserva”, aciditatea totală exprimată în acid acetic este de minimum 80 grame/litru;

—	un conținut maxim de sulfați de 3,5 grame/litru;

—	tipurile de „Vinagre de Jerez” demidulce prezintă un conținut de materii reductoare de minimum 60 grame/litru;

—	tipurile de „Vinagre de Jerez” dulce prezintă un conținut de materii reductoare de minimum 150 grame/litru.

Oțeturile protejate de denumirea de origine „Vinagre de Jerez” prezintă o culoare de aur vechi spre brun și un aspect dens și onctuos; aroma acestora este intensă, ușor alcoolică, predominând notele de vin și de lemn; savoarea este agreabilă în ciuda acidității, cu un buchet persistent.

În funcție de perioada de învechire la care sunt supuse oțeturile în cauză, se disting următoarele categorii:

(a)	„Vinagre de Jerez”: este oțetul protejat de această denumire supus unei perioade de învechire de minimum șase luni;

(b)	„Vinagre de Jerez Reserva”: este oțetul protejat de această denumire supus unei perioade de învechire de minimum doi ani;

(c)	„Vinagre de Jerez Gran Reserva”: este oțetul protejat de această denumire supus unei perioade de învechire de minimum zece ani.

În fiecare dintre categoriile de mai sus se pot găsi următoarele tipuri de „Vinagre de Jerez” demidulce:

—

„Vinagre de Jerez al Pedro Ximénez”: este oțetul protejat de această denumire la care se adaugă vinuri „Pedro Ximénez” sau must din struguri din soiul „Pedro Ximénez” foarte copți sau uscați la soare, proveniți din aria de producție, și la care s-a adăugat alcool neutru de origine vinicolă pentru a opri fermentația;

—

„Vinagre de Jerez al Moscatel”: este oțetul protejat de această denumire la care se adaugă vinuri „Moscatel” sau must din struguri din soiul „Moscatel” foarte copți sau uscați la soare, proveniți din aria de producție, și la care s-a adăugat alcool neutru de origine vinicolă pentru a opri fermentația.

În sfârșit, tipurile descrise în paragraful anterior pot fi comercializate sub denumirea de „Vinagre de Jerez Dulce” cu condiția să aibă un conținut de materii reductoare de minimum 150 grame/litru.

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

Oțeturile protejate de denumirea de origine „Vinagre de Jerez” se obțin prin fermentarea acetică a „vinurilor apte”.

Prin urmare, materia primă pentru obținerea „Vinagre de Jerez” sunt așa-numitele „vinuri apte”. Acestea sunt produse de întreprinderile vinicole situate în aria de producție a oțetului, care coincide cu aria de producție corespunzătoare denumirii de origine „Jerez-Xérès-Sherry” și „Manzanilla-Sanlúcar de Barrameda” și pot fi:

(a)	vinuri din recolta anului respectiv prezentate cu concentrația lor alcoolică volumetrică naturală;

(b)	vinuri maturate care respectă perioadele de învechire medii minime stabilite în caietele lor de sarcini respective.

Vinurile în cauză sunt produse cu respectarea dispozițiilor din caietele de sarcini ale denumirilor vinicole respective, în conformitate cu cerințele privind proveniența strugurilor din aria denumirii de origine protejate și cu practicile oenologice prevăzute în regulamentul de aplicare, fără a aduce atingere faptului că inițierea spontană a procesului de acetificare poate să fi determinat scăderea concentrației alcoolice sub limitele prevăzute în regulamentul respectiv.

În plus, pentru „Vinagre de Jerez al Pedro Ximénez” și pentru „Vinagre de Jerez al Moscatel” este permisă adăugarea de vinuri fortificate din unități de vinificație înscrise în registrele corespunzătoare denumirii de origine „Jerez-Xérès-Sherry”, precum și adăugarea de must din struguri din aceste soiuri foarte copți sau uscați la soare, proveniți din aria de producție, la care s-a adăugat alcool neutru de origine vinicolă pentru a opri fermentația. Acesta din urmă trebuie să provină de asemenea din unități de vinificație înscrise în registrele corespunzătoare denumirii de origine „Jerez-Xérès-Sherry”.

În cazul „Vinagre de Jerez Dulce” se permite și adăugarea de must concentrat și must concentrat rectificat.

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

(a)

Denaturare Toate loturile de vin apt trebuie supuse denaturării prin intermediul acetificării parțiale în momentul intrării acestora în instalațiile întreprinderilor înregistrate, utilizându-se în acest scop oțet din stocurile acestora în cantitate suficientă pentru ca amestecul rezultat să atingă un nivel minim de aciditate de 1 grad acid acetic.

(b)

Acetificare Acetificarea constă în transformarea conținutului alcoolic al vinului în acid acetic prin intermediul acțiunii bacteriilor acetice. Se disting două procese posibile pentru obținerea „Vinagre de Jerez”: 1. procesul realizat de așa-numitele „Bodegas de Elaboración de Vinagre” (întreprinderi de producție a oțetului): instalații industriale care dețin acetificatoare în care, printr-un proces de fermentație acetică controlată, materia primă – vinul apt – este transformată în oțet apt; 2. procesul realizat de „Bodegas de Crianza y Expedición de vinagres” (întreprinderi de maturare și livrare a oțetului) printr-un proces de acetificare realizat în interiorul acelorași recipiente din lemn în care are loc învechirea.

(c)

Învechirea sau maturarea Sistemul specific de maturare sau învechire necesar pentru obținerea oțeturilor protejate poate fi cel clasic, „criaderas y solera” [în care butoaiele sunt dispuse pe diferite niveluri cunoscute sub denumirea de criaderas, corespunzătoare diferitelor grade de învechire, cu cele mai vechi la nivelul solului (solera), iar nivelurile inferioare sunt completate periodic cu oțet din cele superioare], sau sistemul „añadas” [învechire separată], căruia îi sunt supuse oțeturile apte pe perioada de timp necesară pentru obținerea calităților organoleptice și analitice ale tipurilor respective. 1. Recipientele pentru învechire Stocurile totale de oțeturi supuse maturării trebuie depozitate în recipiente din lemn utilizate anterior pentru învechirea vinului și având o capacitate de maximum 1 000 de litri. În mod excepțional, organismul de control poate aproba, de asemenea, utilizarea de recipiente din lemn pentru maturarea vinurilor având o capacitate de peste 1 000 de litri, cu condiția ca acestea să aibă un caracter istoric, iar utilizarea lor să fi fost înregistrată ca atare la organismul de control, anterior publicării caietului de sarcini. 2. Vechimea medie minimă Toate oțeturile trebuie să aibă cel puțin o vechime medie de șase luni pentru a putea fi livrate spre consum. În cazul „Vinagre de Jerez Reserva”, vechimea medie minimă este de doi ani, iar în cazul „Vinagre de Jerez Gran Reserva”, de zece ani. Oțeturile obținute integral din aceeași recoltă și care, prin urmare, sunt maturate fără a fi amestecate în niciun moment cu oțeturi rezultate din recolte distincte pot utiliza mențiunea „Añada” [„învechire separată”] cu condiția ca vechimea acestora să fie de minimum doi ani. Mențiunea trebuie să fie compatibilă cu restul mențiunilor prevăzute la punctul 3.2, cu condiția ca vinul să îndeplinească cerințele stipulate în fiecare caz.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată

Recipientele care conțin „Vinagre de Jerez” destinat consumului direct trebuie să fie din sticlă sau din alte materiale care nu interferează cu proprietățile specifice ale produsului și să aibă capacitățile nominale autorizate la momentul respectiv pentru produsul alimentar în cauză.

Ambalarea produsului „Vinagre de Jerez” se poate realiza:

1.	în instalațiile de îmbuteliere aparținând întreprinderilor înscrise în registrul întreprinderilor de maturare și livrare a oțeturilor; sau

2.	în instalațiile îmbuteliatorilor autorizați de organismul de control, aflate în proprietatea unor operatori economici situați în cadrul sau în afara ariei de producție, care achiziționează „Vinagre de Jerez” vrac de la întreprinderile înscrise, participând exclusiv la faza de îmbuteliere.

În ambele cazuri, pentru autorizare, îmbuteliatorii trebuie să dovedească în fața organismului de control că îndeplinesc cerințele legale aplicabile în fiecare regiune pentru activitatea de îmbuteliere a oțetului, precum și că dispun de un sistem de control al calității care asigură trasabilitatea totală și buna utilizare a produsului achiziționat spre îmbuteliere de la întreprinderile înregistrate.

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Pe etichetele și contraetichetele oțeturilor îmbuteliate figurează obligatoriu și în mod vizibil mențiunea Denominación de Origen „Vinagre de Jerez” [Denumire de origine „Vinagre de Jerez”] și tipul de oțet în cauză, precum și toate datele cu caracter general prevăzute de legislația aplicabilă. De asemenea, se aplică sigilii de garanție emise de organismul de control sau contraetichete pe care figurează însemnul distinctiv al denumirii de origine, precum și un cod alfanumeric de identificare, în conformitate cu normele stabilite de organismul de control.

Organismul de control asigură că etichetele care conțin denumirea protejată „Vinagre de Jerez” sunt în conformitate cu dispozițiile prevăzute în caietul de sarcini și în reglementarea etichetării specifice denumirii de origine.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria de producție a „Vinagre de Jerez” cuprinde teritoriile situate în cadrul municipiilor Jerez de la Frontera, El Puerto de Santa María, Sanlúcar de Barrameda, Trebujena, Chipiona, Rota, Puerto Real și Chiclana de la Frontera, din provincia Cádiz, precum și în cadrul municipiului Lebrija, din provincia Sevilla, situate la est față de 5° 49′ longitudine vestică și la sud față de 36° 58′ latitudine nordică.

Aria de producție descrisă mai sus coincide cu aria de producție a denumirilor de origine „Jerez-Xérès-Sherry” și „Manzanilla-Sanlúcar de Barrameda”.

5.   Legătura cu aria geografică

5.1.   Specificitatea ariei geografice

Specificitatea ariei de producție a „Vinagre de Jerez” se întemeiază pe factori istorici, naturali și umani:

(a)

Factori istorici Cultivarea viței-de-vie și producerea vinurilor și oțeturilor a constituit unul dintre elementele esențiale ale ținutului Jerez pe parcursul întregii sale istorii milenare, care datează din vremea fenicienilor. Situarea geografică a teritoriului „Marco de Jerez”, în apropierea unor importante porturi comerciale precum Cádiz sau Sevilla, cu mare relevanță istorică, a făcut ca vinurile și oțeturile locale să formeze adesea încărcătura navelor care plecau atât spre Americi, cât și spre piețele din nordul Europei, precum și ca la învechirea vinurilor și oțeturilor să fie utilizate vase fabricate în coloniile de peste mări, din stejar american. De asemenea, sistemul de învechire de tip „criaderas y soleras”, element specific viniculturii din ținutul Jerez, are o clară origine istorică datând din secolul al XVII-lea și răspunde necesității de a satisface cererea piețelor pentru vinuri și oțeturi de calitate constantă, independent de vicisitudinile fiecărei recolte în parte.

(b)

Factori naturali Aria de producție se caracterizează prin terenuri plate sau ușor ondulate, cu pante între 10 % și 15 %, pe care predomină tipul de sol albicios denumit „albariza”, o marnă moale de culoare albă cu mare capacitate de retenție a umidității. În compoziția acesteia se disting carbonatul de calciu, argila și siliciul. Clima este caldă, cu temperaturi minime iarna care se mențin în jurul a 5 °C și temperaturi maxime vara de aproximativ 35 °C. Aria de producție se bucură de peste 300 de zile însorite pe an și de o cantitate medie anuală a precipitațiilor de aproximativ 600 de litri pe metru pătrat, precipitațiile având loc în special în lunile noiembrie, decembrie și martie. În orice caz, acest factor trebuie coroborat cu capacitatea solurilor albicioase, tipice zonei, de a reține umiditatea, evitând evapotranspirația. În sfârșit, trebuie menționată influența climatică semnificativă a două vânturi predominante în regiune: vântul de est, care provine din interior, fiind uscat și cald, și vântul de vest, care, venind dinspre ocean, aduce un grad ridicat de umiditate și acționează ca un factor moderator semnificativ, în special în timpul verii.

(c)

Factori umani Sistemul de tip „criaderas y solera”, predominant în învechirea produsului „Vinagre de Jerez”, este un sistem de maturare specific ariei de producție; la fel este și utilizarea butoiului tipic „bota”, fabricat din stejar american și puternic îmbibat cu vin. Arhitectura joacă, de asemenea, un rol important pentru specificitatea oțeturilor cu denumirea de origine „Vinagre de Jerez”; depozitele de învechire a oțeturilor au în general acoperișuri în două ape și plafoane înalte, ceea ce contribuie la crearea unui volum important de aer interior care amortizează oscilațiile termice din exterior. Pereții au o grosime suficientă pentru a asigura izolarea, iar ferestrele sunt situate la o anumită înălțime, astfel încât să permită circulația aerului și a brizelor nocturne proaspete de vest, evitând însă căderea directă a luminii pe butoaie.

5.2.   Specificitatea produsului

Specificitatea produsului „Vinagre de Jerez” trebuie atribuită în primul rând materiei prime din care provine acesta: vinurile apte. Aria de producție constituie de asemenea originea unor vinuri cu caracter deosebit de particular, unele dintre trăsăturile acestora fiind clar perceptibile în produsul „Vinagre de Jerez”: gama cromatică, de la culoarea aurului vechi spre brun, precum și aromele ușor alcoolice, cu predominanța notelor de vin și de lemn.

De asemenea, condițiile climatice ale ariei de producție și caracteristicile arhitecturale proprii ale depozitelor de învechire, care contribuie la generarea unui microclimat specific în interiorul acestora, favorizează un nivel de concentrație a componentelor oțetului pe parcursul procesului de maturare care determină un buchet persistent.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului

Toate caracteristicile menționate ale reliefului, solului și climei conferă viilor din aria de producție o serie de trăsături distinctive, care definesc în mare măsură specificitatea vinurilor apte și, prin urmare, a produsului „Vinagre de Jerez” obținut din acestea. Influența factorilor naturali asupra vinurilor apte obținute pornind de la soiurile de struguri utilizate („Palomino”, „Moscatel” și „Pedro Ximénez”) este determinantă. Astfel, în regiuni calde precum aria de producție a „Vinagre de Jerez” coacerea strugurilor este de obicei mai rapidă, iar musturile, foarte bogate în zahăr, prezintă valori ale acidității relativ scăzute. Prezența luminii în aria de producție pe parcursul perioadei active a viței-de-vie este considerabil de ridicată, ceea ce permite buna dezvoltare și coacere a fructului. De asemenea, aria de producție se caracterizează prin secetă pe perioada verii, care coincide cu perioada dintre pârguire și recoltare, precum și prin predominanța vântului de est, deosebit de uscat și cald. În acest context, vântul de vest provenind din Oceanul Atlantic și având un marcat caracter termic provoacă frecvente brize nocturne în timpul verii care generează depuneri semnificative de rouă, ceea ce compensează deficitele hidrice care ar putea fi agravate de luminozitatea intensă în zonă. În acest sens, solurile albicioase joacă de asemenea un rol hotărâtor, întrucât capacitatea acestora de retenție a umidității asigură disponibilitatea rezervelor hidrice în subsol.

În plus, caracteristicile conferite de o populație de drojdii selecționate din vremuri imemoriale și legate de condițiile medioambientale din zonă prezintă o importanță esențială. Metabolizarea alcoolilor și polialcoolilor din vin de către drojdiile alcooligene furnizate pe teritoriul „Marco de Jerez” are ca rezultat un complex de elemente secundare și o alterare a componentelor primare ale vinului: diminuarea conținutului de glicerină, creșterea conținutului de acetaldehide și de produși de esterificare. La rândul lor, acetaldehidele rezultate produc acetoină, element care, împreună cu prezența alcoolilor superiori, face posibilă aroma caracteristică a produsului „Vinagre de Jerez”. Prezența unei cantități notabile de alcool rezidual este de asemenea de o deosebită importanță pentru calitatea și personalitatea „Vinagre de Jerez”, întrucât permite producerea de compuși esterificați (în principal acetat de etil), care structurează oțetul, conferindu-i o mai mare complexitate și echilibrând aromele primare ale acetificării.

Maturarea în butoaie de stejar și condițiile microclimatice specifice depozitelor de învechire favorizează de asemenea dobândirea de către oțet a unor caracteristici deosebit de specifice pe perioada maturării. Tipul de butoi utilizat are o capacitate de micro-oxigenare ideală pentru evoluția lentă a oțeturilor și permite cedarea treptată de componente pe durata învechirii, ceea ce contribuie la stabilizarea materiilor colorante, formarea grupurilor de polimeri și conferirea tonurilor caracteristice între chihlimbar și brun, a notelor vanilate și a aromelor de cafea intens prăjită cu lapte.

Sistemul de tip „criaderas y soleras”, ca sistem de maturare utilizat predominant în zonă, permite o omogenizare semnificativă a oțeturilor, temperând efectele diferitelor recolte. În sfârșit, structura arhitecturală a depozitelor de învechire din „Marco de Jerez”, care favorizează menținerea condițiilor microclimatice, nu doar facilitează oxigenarea lentă a oțeturilor, ci și asigură conservarea în stare perfectă a butoaielor care fac posibilă maturarea produsului „Vinagre de Jerez”.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

Caietul de sarcini modificat poate fi consultat la următorul link:

https://juntadeandalucia.es/export/drupaljda/Pliego_Vinagre_Jerez_modificado.pdf

sau accesând pagina principală a site-ului Ministerului regional al agriculturii, pescuitului și dezvoltării rurale (http://www.juntadeandalucia.es/organismos/agriculturapescaydesarrollorural.html) și urmând calea de navigare: „Áreas de actividad”/„Industrias y Cadena Agroalimentaria”/„Calidad”/„Denominaciones de calidad”/„Vinagres”.

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.