Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2020/C 230/01)

Ultima publicație

JO C 222, 6.7.2020

Publicații anterioare

JO C 215, 29.6.2020

JO C 209, 22.6.2020

JO C 201, 15.6.2020

JO C 191, 8.6.2020

JO C 175, 25.5.2020

JO C 162, 11.5.2020

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 23 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Szegedi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság, Szekszárdi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) –– Sole-Mizo Zrt. (C-13/18), Dalmandi Mezőgazdasági Zrt. (C-126/18)/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauzele conexate C-13/18 și C-126/18) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Dreptul de deducere a taxei achitate în amonte - Rambursarea excedentului de TVA - Rambursare tardivă - Calculul dobânzilor - Modalități de acordare a unei dobânzi datorate ca urmare a indisponibilizării unui excedent de TVA deductibil reținut cu încălcarea dreptului Uniunii și a unei dobânzi datorate ca urmare a faptului că administrația întârzie să plătească o sumă datorată - Principiile efectivității și echivalenței)

(2020/C 230/02)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szegedi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság, Szekszárdi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Sole-Mizo Zrt. (C-13/18), Dalmandi Mezőgazdasági Zrt. (C-126/18)

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Dispozitivul

1)

Dreptul Uniunii și în special principiile efectivității și neutralității fiscale trebuie interpretate în sensul că se opun practicii unui stat membru care constă în calcularea dobânzilor aferente excedentelor de taxă pe valoarea adăugată (TVA) deductibilă reținute de acest stat membru după trecerea unui termen rezonabil, cu încălcarea dreptului Uniunii, prin aplicarea unei rate care corespunde ratei de referință a băncii centrale naționale, atunci când, pe de o parte, această rată este mai mică decât cea pe care o persoană impozabilă care nu este o instituție de credit ar trebui să o plătească pentru a împrumuta o sumă egală cu cuantumul menționat și, pe de altă parte, dobânzile aferente excedentelor de TVA în discuție curg într-o anumită perioadă de declarare, fără aplicarea unei dobânzi pentru a compensa persoanei impozabile deprecierea monetară provocată de scurgerea timpului în urma acestei perioade de declarare până la plata efectivă a acestor dobânzi.

2)

Dreptul Uniunii și în special principiile efectivității și echivalenței trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei practici a unui stat membru care supune unui termen de prescripție de cinci ani cererile de plată a dobânzilor aferente excedentului de taxă pe valoarea adăugată deductibilă reținut ca urmare a aplicării unei dispoziții naționale considerate contrară dreptului Uniunii.

3)

Dreptul Uniunii și în special principiul efectivității trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei practici a unui stat membru care, în primul rând, condiționează plata unei dobânzi de întârziere datorate ca urmare a faptului că administrația fiscală nu a efectuat, în termenul stabilit, plata unei creanțe datorate cu titlu de rambursare a unui excedent de taxă pe valoarea adăugată reținut cu încălcarea dreptului Uniunii de introducerea unei cereri specifice, deși, în alte cazuri, o astfel de dobândă se acordă din oficiu, și, în al doilea rând, aplică această dobândă de la data expirării termenului de 30 sau de 45 de zile acordat administrației pentru soluționarea unei asemenea cereri, iar nu de la data la care acest excedent a fost constituit.

---

(1)  JO C 142, 23.4.2018

JO C 221, 25.6.2018

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 23 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajský soud v Praze – Republica Cehă) – Herst s.r.o./Odvolací finanční ředitelství

(Cauza C-401/18) (1)

(Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 2 alineatul (1) litera (b) - Achiziție intracomunitară de bunuri - Articolul 20 - Obținerea dreptului de a dispune de un bun ca un proprietar - Operațiuni în lanț de cumpărare și de revânzare de bunuri cu un transport intracomunitar unic - Posibilitatea de a lua decizii de natură să afecteze situația juridică a bunului - Atribuirea transportului - Transport în regim suspensiv de accize - Efectul în timp al hotărârilor de interpretare)

(2020/C 230/03)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Krajský soud v Praze

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Herst s.r.o.

Pârâtă: Odvolací finanční ředitelství

Dispozitivul

1)

Articolul 20 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că persoana impozabilă care efectuează un transport intracomunitar unic de bunuri în regim suspensiv de accize, cu intenția de a achiziționa aceste bunuri în scopul desfășurării activității sale economice, după punerea lor în liberă circulație în statul membru de destinație, obține dreptul de a dispune de respectivele bunuri ca un proprietar, în sensul acestei dispoziții, cu condiția să aibă posibilitatea de a lua decizii de natură să afecteze situația juridică a acestor bunuri, printre care se numără în special decizia de a le vinde. Împrejurarea că această persoană impozabilă avea de la bun început intenția de a achiziționa aceste bunuri în scopul desfășurării activității sale economice, după punerea lor în liberă circulație în statul membru de destinație, constituie o împrejurare care trebuie luată în considerare de instanța națională în cadrul aprecierii sale globale a tuturor împrejurărilor specifice ale cauzei cu care este sesizată, pentru a determina care achiziție succesivă este cea căreia trebuie să îi fie atribuit transportul intracomunitar.

2)

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune ca o instanță națională, atunci când se confruntă cu o dispoziție de drept fiscal național care a transpus o dispoziție a Directivei 2006/112 și care are mai multe variante posibile de interpretare, să rețină interpretarea cea mai favorabilă persoanei impozabile, întemeindu-se pe principiul constituțional național in dubio mitius, inclusiv după ce Curtea a statuat că o astfel de interpretare este incompatibilă cu dreptul Uniunii.

---

(1)  JO C 294, 20.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 2 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa – Letonia) – procedură inițiată de AS „PrivatBank”

(Cauza C-480/18) (1)

(Trimitere preliminară - Servicii de plată în cadrul pieței interne - Directiva 2007/64/CE - Domeniul de aplicare material și personal - Servicii de plată efectuate în altă monedă decât euro sau cea a unui stat membru din afara zonei euro - Servicii de plată efectuate de o instituție de credit - Neexecutarea sau executarea defectuoasă a unui ordin de plată - Persoană responsabilă - Procedură de supraveghere prudențială - Proceduri de reclamație - Proceduri extrajudiciare de reparație - Autorități competente)

(2020/C 230/04)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Partea din procedura principală

Reclamantă: AS „PrivatBank”

Cu participarea: Finanšu un kapitāla tirgus komisija

Dispozitivul

1)

Articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/111/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale potrivit căreia autoritatea prevăzută la articolul 82 din această directivă este competentă să examineze reclamațiile și să aplice sancțiuni în cazul serviciilor de plată efectuate în moneda unui stat terț.

2)	Articolele 20 și 21 din Directiva 2007/64, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/111, nu sunt aplicabile ratione personae instituțiilor de credit.

3)

Articolele 80-82 din Directiva 2007/64, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/111, trebuie interpretate în sensul că nu abilitează autoritatea competentă, în sensul acestor dispoziții, să soluționeze, în temeiul criteriilor stabilite la articolul 75 din această directivă, litigiile dintre utilizatorii și prestatorii de servicii de plată derivate dintr-o neexecutare sau o executare defectuoasă a unei operațiuni de plată, atunci când o astfel de autoritate își exercită competența de a examina reclamațiile utilizatorilor de servicii de plată și de a aplica sancțiuni prestatorilor de servicii de plată în cazul încălcării dispozițiilor aplicabile. Aceste litigii trebuie soluționate în cadrul procedurilor extrajudiciare prevăzute la articolul 83 din Directiva 2007/64, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/111, fără a aduce atingere dreptului la o cale de atac în fața unei instanțe prevăzut de dreptul procedural național. Deși legiuitorul național a optat pentru a concentra în mâinile unei autorități unice competențele care decurg, pe de o parte, din articolele 80-82 menționate și, pe de altă parte, din articolul 83 menționat, aceasta trebuie să exercite fiecare dintre categoriile de competențe menționate în mod autonom, exclusiv în cadrul procedurilor respective.

4)

În temeiul principiului autonomiei procedurale a statelor membre, legiuitorului național îi este permis să abiliteze autoritatea competentă, în cadrul procedurilor de reclamație și de sancționare prevăzute la articolele 80-82 din Directiva 2007/64, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/111, să ia în considerare existența și conținutul unei hotărâri arbitrale care soluționează un litigiu între utilizatorul și prestatorul de servicii de plată vizați de aceste proceduri, cu condiția ca forța probatorie recunoscută respectivei hotărâri în cadrul procedurilor menționate să nu poată aduce atingere obiectului și finalităților specifice ale acestora, dreptului la apărare al persoanelor în discuție, sau exercitării autonome a puterilor și a competențelor conferite acestei autorități, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

---

(1)  JO C 381, 22.10.2018.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 23 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – NH/Associazione Avvocatura per i diritti LGBTI – Rete Lenford

(Cauza C-507/18) (1)

(Trimitere preliminară - Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Directiva 2000/78/CE - Articolul 3 alineatul (1) litera (a), articolul 8 alineatul (1) și articolul 9 alineatul (2) - Interzicerea discriminărilor pe motive de orientare sexuală - Condiții de acces la încadrarea în muncă sau la muncă - Noțiune - Declarații publice privind excluderea de la recrutare a persoanelor homosexuale - Articolul 11 alineatul (1), articolul 15 alineatul (1) și articolul 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Apărarea drepturilor - Sancțiuni - Persoană juridică care reprezintă un interes colectiv - Calitate procesuală activă, fără a acționa în numele unui reclamant determinat sau în lipsa unei persoane lezate - Dreptul de a obține reparație)

(2020/C 230/05)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurent: NH

Intimată: Associazione Avvocatura per i diritti LGBTI – Rete Lenford

Dispozitivul

1)

Noțiunea „condițiile de acces la încadrare în muncă […] sau la muncă” cuprinsă la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretată în sensul că intră în sfera acestei noțiuni declarațiile făcute de o persoană în cadrul unei emisiuni audiovizuale, potrivit cărora ea nu ar recruta niciodată și nici nu ar recurge în întreprinderea sa la o colaborare cu persoane de o anumită orientare sexuală, deși nicio procedură de recrutare nu era în curs sau programată, cu condiția ca legătura dintre aceste declarații și condițiile de acces la încadrarea în muncă sau la muncă în cadrul acestei întreprinderi să nu fie ipotetică.

2)

Directiva 2000/78 trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia o asociație de avocați al cărei obiect statutar constă în apărarea în justiție a persoanelor care au în special o anumită orientare sexuală și în promovarea culturii și a respectării drepturilor acestei categorii de persoane are, ca urmare a acestui obiect și independent de eventualul său scop lucrativ, în mod automat calitatea de a iniția o procedură jurisdicțională prin care se urmărește asigurarea respectării obligațiilor care decurg din această directivă și, dacă este cazul, obținerea unei reparații, atunci când au loc fapte care pot constitui o discriminare, în sensul directivei menționate, împotriva acelei categorii de persoane și nu poate fi identificată o persoană lezată.

---

(1)  JO C 436, 3.12.2018.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 23 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour d'appel de Mons – Belgia) – Wagram Invest SA/Statul Belgian

(Cauza C-640/18) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 78/660/CEE - Conturile anuale ale anumitor forme de societăți - Principiul imaginii fidele - Achiziționarea unei imobilizări financiare de către o societate pe acțiuni - Înregistrarea în debitul contului de profit și pierdere a unui scont legat de o datorie cu termen de rambursare de peste un an, nepurtătoare de dobânzi, și înregistrarea prețului de achiziție a imobilizării în activul bilanțului cu deducerea scontului respectiv)

(2020/C 230/06)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Mons

Părțile din procedura principală

Apelantă: Wagram Invest SA

Intimat: Statul Belgian

Dispozitivul

În cazul unei operațiuni de achiziție de către o societate pe acțiuni a unei imobilizări financiare, pentru care plata prețului este prevăzută în mod eșalonat pe termen lung, fără dobânzi, în condiții care se aseamănă cu cele ale unui împrumut, principiul imaginii fidele enunțat la articolul 2 alineatul (3) din Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului [44 alineatul (2) litera (g) CE] privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale trebuie interpretat în sensul că nu se opune utilizării unei metode de contabilizare care prevede înregistrarea în debitul contului de profit și pierdere a unui scont, la rata pieței, legat de datoria cu termen de rambursare de peste un an, care nu este purtătoare de dobânzi, referitoare la această achiziție, și înregistrarea prețului de achiziție a acestei imobilizări în activul bilanțului, după deducerea scontului menționat.

---

(1)  JO C 4, 7.1.2019.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 2 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Sardegna – Italia) – CO/Comune di Gesturi

(Cauza C-670/18) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Principiul egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Directiva 2000/78/CE - Interzicerea oricărei discriminări pe motive de vârstă - Cerere publică de exprimare a interesului - Condiții de participare - Excludere a pensionarilor din sectorul public sau privat)

(2020/C 230/07)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per la Sardegna

Părțile din procedura principală

Reclamant: CO

Intimată: Comune di Gesturi

Dispozitivul

Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în special articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (1) din aceasta, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care interzice administrațiilor publice să atribuie misiuni de studiu și de consultanță unor pensionari, în măsura în care, pe de o parte, această reglementare urmărește un obiectiv legitim de politică a ocupării forței de muncă și a pieței muncii și, pe de altă parte, mijloacele puse în aplicare pentru realizarea acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă această situație se regăsește în mod efectiv în cauza principală.

---

(1)  JO C 25, 21.1.2019.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 23 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesarbeitsgericht – Germania) – WN/Land Niedersachsen

(Cauza C-710/18) (1)

(Trimitere preliminară - Libera circulație a lucrătorilor - Articolul 45 alineatul (1) TFUE - Remunerație - Încadrare în treptele unui sistem de remunerare - Sistem de remunerare care condiționează beneficiul unei remunerații mai ridicate de vechimea dobândită la același angajator - Limitare a luării în considerare a perioadelor anterioare de activitate relevantă realizate la un angajator situat într-un alt stat membru decât statul membru de origine)

(2020/C 230/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: WN

Pârât: Land Niedersachsen

Dispozitivul

Articolul 45 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care, în vederea stabilirii cuantumului remunerației unui lucrător în calitate de cadru didactic la o școală în cadrul unei colectivități teritoriale, ia în considerare numai până la concurența unei durate totale de maximum trei ani perioadele anterioare de activitate realizate de lucrătorul respectiv la un alt angajator decât această colectivitate situat într-un alt stat membru, atunci când activitatea respectivă este echivalentă cu activitatea pe care lucrătorul respectiv este obligat să o exercite în cadrul funcției menționate de cadru didactic la o școală.

---

(1)  JO C 182, 27.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 23 aprilie 2020 – Gugler France/Alexander Gugler, Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-736/18 P) (1)

(Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Marcă figurativă care conține elementul verbal GUGLER - Cerere de declarare a nulității formulată de Gugler France SA - Legătură economică între persoana care a formulat cererea de declarare a nulității și titularul mărcii contestate - Lipsa unui risc de confuzie)

(2020/C 230/09)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Gugler France (reprezentant: S. Guerlain, avocat)

Celelalte părți din procedură: Alexander Gugler (reprezentant: M.-C. Simon, Rechtsanwältin), Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Gugler France SA suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de domnul Alexander Gugler și de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) în cadrul procedurii recursului.

---

(1)  JO C 112, 25.3.2019.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 2 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberverwaltungsgericht Rheinland-Pfalz – Germania) – Landkreis Südliche Weinstraße/PF și alții

(Cauza C-830/18) (1)

(Trimitere preliminară - Libera circulație a lucrătorilor - Regulamentul (UE) nr. 492/2011 - Copii ai lucrătorilor frontalieri - Avantaje sociale - Sistem de rambursare a cheltuielilor de transport școlar - Condiție privind reședința într-un land - Excluderea copiilor școlarizați în acest land și care au reședința în alt stat membru decât cel al instituției școlare frecventate - Excluderea resortisanților naționali care au reședința în celelalte landuri)

(2020/C 230/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberverwaltungsgericht Rheinland-Pfalz

Părțile din procedura principală

Apelant: Landkreis Südliche Weinstraße

Intimați: PF și alții

cu participarea: Vertreter des öffentlichen Interesses

Dispozitivul

1)

Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii trebuie interpretat în sensul că o legislație națională care subordonează suportarea transportului școlar de către un land unei condiții privind reședința pe teritoriul acestui land constituie o discriminare indirectă, întrucât poate, prin însăși natura sa, să afecteze mai mult lucrătorii frontalieri decât lucrătorii naționali.

2)

Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011 trebuie interpretat în sensul că dificultățile practice legate de organizarea eficientă a transportului școlar în cadrul unui land nu constituie un motiv imperativ de interes general care poate justifica o măsură națională calificată drept discriminare indirectă.

---

(1)  JO C 131, 8.4.2019.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 2 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Wien – Austria) – kunsthaus muerz gmbh/Zürich Versicherungs AG

(Cauza C-20/19) (1)

(Trimitere preliminară - Libera prestare a serviciilor - Asigurare de viață - Directiva 2002/83/CE - Articolele 35 și 36 - Dreptul și termenul de retragere - Informație incorectă privind modalitățile de exercitare a dreptului de retragere - Condițiile de formă ale declarației de retragere - Expirarea dreptului de retragere - Relevanța calității de „consumator” a titularului poliței de asigurare)

(2020/C 230/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Wien

Părțile din procedura principală

Reclamantă: kunsthaus muerz gmbh

Pârâtă: Zürich Versicherungs AG

Dispozitivul

Articolele 35 și 36 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață trebuie interpretate în sensul că sunt aplicabile și titularului poliței de asigurare care nu are calitatea de consumator și că nu se opun unei legislații naționale în temeiul căreia termenul pentru exercitarea dreptului de renunțare la efectele unui contract de asigurare de viață începe să curgă de la momentul la care acest contract a fost încheiat, chiar dacă informația privind modalitățile de exercitare a acestui drept de renunțare, transmisă titularului poliței de asigurare de către întreprinderea de asigurare, indică cerințe de formă pe care dreptul național aplicabil respectivului contract nu le impune în realitate, în măsura în care o astfel de informație nu îl privează pe respectivul titular de posibilitatea de a-și exercita acest drept în condiții în esență identice cu cele care ar fi fost aplicabile în cazul în care informația ar fi fost exactă. Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia, pe baza unei evaluări globale care să țină seama în special de contextul normativ național și de situația de fapt din litigiul principal, inclusiv de eventuala calitate de consumator a titularului poliței de asigurare, dacă eroarea cuprinsă în informația transmisă titularului poliței de asigurare îl priva pe acesta de o astfel de posibilitate.

---

(1)  JO C 155, 6.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 23 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Ryanair Ltd, Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato – Antitrust/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato – Antitrust, Ryanair Ltd, Ryanair DAC

(Cauza C-28/19) (1)

(Trimitere preliminară - Transporturi - Servicii aeriene - Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 - Articolul 23 alineatul (1) - Indicarea prețului final care urmează să fie plătit - Taxe de înregistrare online a pasagerilor - TVA - Taxe de administrare pentru achizițiile efectuate cu un alt card de credit decât cel agreat de operatorul de transport aerian - Elemente inevitabile și previzibile ale prețului final care urmează să fie plătit - Suplimente de preț opționale - Noțiune)

(2020/C 230/12)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Ryanair Ltd, Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato – Antitrust

Intimate: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato – Antitrust, Ryanair Ltd, Ryanair DAC

Dispozitivul

Articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate trebuie interpretat în sensul că taxele de înregistrare a pasagerilor a căror plată nu poate fi evitată în lipsa unui mod alternativ de înregistrare gratuită, taxa pe valoarea adăugată (TVA) aplicată tarifelor zborurilor naționale, precum și taxele de administrare pentru achizițiile efectuate cu un alt card de credit decât cel agreat de operatorul de transport aerian constituie elemente de preț care nu pot fi evitate și sunt previzibile, în sensul celei de a doua teze a acestei dispoziții. În schimb, dispoziția menționată trebuie interpretată în sensul că taxele de înregistrare a pasagerilor a căror plată poate fi evitată prin recurgerea la o opțiune de înregistrare gratuită, precum și TVA-ul aplicat suplimentelor facultative aferente zborurilor naționale constituie un supliment de preț opțional, în sensul celei de a patra teze a aceleiași dispoziții.

---

(1)  JO C 164, 13.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 23 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Germania) – Deutsche Homöopathie-Union (DHU) Arzneimittel GmbH & Co. KG/Bundesrepublik Deutschland

(Cauzele conexate C-101/19 și C-102/19) (1)

(Trimitere preliminară - Medicamente de uz uman - Directiva 2001/83/CE - Articolele 62 și 69 - Mențiuni care figurează pe eticheta și pe prospectul medicamentelor homeopatice - Listă exhaustivă a informațiilor sau posibilitatea de a adăuga informații utile pentru pacient, compatibile cu rezumatul caracteristicilor produsului - Indicații privind posologia medicamentelor homeopatice)

(2020/C 230/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamante: Deutsche Homöopathie-Union (DHU) Arzneimittel GmbH & Co. KG

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Dispozitivul

Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004, trebuie să fie interpretată în sensul că se opune ca prospectul prevăzut la articolul 69 din aceasta să cuprindă alte informații decât cele enumerate în această dispoziție, în special o instrucțiune referitoare la posologia medicamentelor homeopatice vizate de dispoziția menționată.

---

(1)  JO C 172, 20.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 23 aprilie 2020 – Comisia Europeană/Republica Austria

(Cauza C-161/19) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2009/147/CE - Conservarea păsărilor sălbatice - Autorizarea vânătorii de primăvară a masculilor din specia de păsări „sitarul de pădure” (Scolopax rusticola) în landul Austria Inferioară (Austria) - Articolul 7 alineatul (4) și articolul 9 alineatul (1) litera (c) - Lipsa unei „alte soluții satisfăcătoare” - Noțiunea de „număr mic”)

(2020/C 230/14)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Hermes și M. Noll-Ehlers, agenți)

Pârâtă: Republica Austria (reprezentant: J. Schmoll, agent)

Dispozitivul

1)

Prin autorizarea vânătorii de primăvară a sitarului de pădure mascul (Scolopax rusticola) în landul Austria Inferioară (Austria), Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (4) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice.

2)	Obligă Republica Austria la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 148, 29.4.2019.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 23 aprilie 2020 – Comisia Europeană/Republica Finlanda

(Cauza C-217/19) (1)

(Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor - Directiva 2009/147/CE - Conservarea păsărilor sălbatice - Autorizații pentru vânătoarea de primăvară a unor specimene de masculi din specia de păsări „eider” (Somateria mollissima) în provincia Åland (Finlanda) - Articolul 7 alineatul (4) și articolul 9 alineatul (1) litera (c) - Noțiunile „utilizări judicioase” și „număr mic”)

(2020/C 230/15)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Hermes și E. Ljung Rasmussen, agenți)

Pârâtă: Republica Finlanda (reprezentanți: J. Heliskoski, agent, asistat de J. Bouckaert, D. Gillet și S. François, avocați)

Dispozitivul

1)

Prin autorizarea în mod regulat a eliberării unor permise pentru vânătoarea de primăvară a eiderului mascul (Somateria mollissima) în provincia Åland din anul 2011 până în anul 2019 inclusiv, Republica Finlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (4) și al articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice.

2)	Obligă Republica Finlanda la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 172, 20.5.2019.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 23 aprilie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Kúria – Ungaria) – Gömböc Kutató, Szolgáltató és Kereskedelmi Kft./Szellemi Tulajdon Nemzeti Hivatala

(Cauza C-237/19) (1)

(Trimitere preliminară - Mărci - Directiva 2008/95/CE - Refuzul sau nulitatea înregistrării - Marcă tridimensională - Articolul 3 alineatul (1) litera (e) punctele (ii) și (iii) - Semn constituit exclusiv din forma produsului necesară obținerii unui rezultat tehnic - Semn constituit din forma care dă valoare substanțială produsului - Luarea în considerare a percepției publicului relevant)

(2020/C 230/16)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Recurentă: Gömböc Kutató, Szolgáltató és Kereskedelmi Kft.

Intimată: Szellemi Tulajdon Nemzeti Hivatala

Dispozitivul

1)

Articolul 3 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că, pentru a stabili dacă un semn est constituit exclusiv din forma produsului necesară obținerii unui rezultat tehnic, nu este necesar a se limita la reprezentarea grafică a acestui semn. Alte informații decât această simplă reprezentare grafică, precum percepția publicului relevant, pot fi utilizate pentru a identifica caracteristicile esențiale ale semnului în discuție. În schimb, deși pot fi luate în considerare informații care nu reies din reprezentarea grafică a semnului pentru a stabili dacă aceste caracteristici îndeplinesc o funcție tehnică a produsului în discuție, informațiile respective trebuie să provină din surse obiective și fiabile și nu pot include percepția publicului relevant.

2)

Articolul 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că percepția sau cunoașterea publicului relevant referitoare la produsul grafic reprezentat printr-un semn care este constituit exclusiv din forma acestui produs poate fi luată în considerare pentru a identifica o caracteristică esențială a acestei forme. Motivul de refuz care figurează în cuprinsul acestei dispoziții poate fi aplicat dacă rezultă din elemente obiective și fiabile că alegerea consumatorilor de a cumpăra produsul în discuție este într-o foarte mare măsură determinată de această caracteristică.

3)

Articolul 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că motivul de refuz privind înregistrarea prevăzut în cuprinsul acestei dispoziții nu trebuie aplicat în mod sistematic unui semn care constă exclusiv din forma produsului atunci când acest semn face obiectul unei protecții în aplicarea dreptului desenelor sau modelelor industriale sau atunci când semnul este constituit exclusiv din forma unui articol decorativ.

---

(1)  JO C 187, 3.6.2019.

Hotărârea Curții (Camera a şaptea) din 2 aprilie 2020 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-384/19) (1)

(„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații - Directiva 2007/60/CE - Articolul 7 alineatele (1) și (5), articolul 10 alineatele (1) și (2), precum și articolul 15 alineatul (1) - Plan de gestionare a riscurilor de inundații - Stabilire - Consultarea și informarea publicului - Punere la dispoziția Comisiei Europene - Districtele hidrografice ES 120 Gran Canaria, ES 122 Fuerteventura, ES 123 Lanzarote, ES 124 Tenerife, ES 125 La Palma, ES 126 La Gomera și ES 127 El Hierro (Spania)”)

(2020/C 230/17)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial E. Manhaeve și E. Sanfrutos Cano, ulterior M. Jauregui Gomez și E. Manhaeve, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentant: S. Jiménez García, agent)

Dispozitivul

1)

Întrucât nu a întocmit, publicat și notificat Comisiei Europene, în termenul acordat, planurile de gestionare a riscurilor de inundații pentru districtele hidrografice ES 120 Gran Canaria, ES 122 Fuerteventura, ES 123 Lanzarote, ES 124 Tenerife, ES 125 La Palma, ES 126 La Gomera și ES 127 El Hierro (Spania), Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatele (1) și (5), precum și al articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații și, întrucât nu a finalizat, în termenul acordat, informarea și consultarea publicului cu privire la elaborarea planurilor de gestionare a riscurilor de inundații pentru districtele hidrografice ES 20 Gran Canaria, ES 122 Fuerteventura și ES 125 La Palma, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 10 alineatele (1) și (2) din această directivă.

2)	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 270, 12.8.2019

Hotărârea Curții (Cmera a noua) din 2 aprilie 2020 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-406/19 P) (1)

(Recurs - FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Cheltuieli efectuate de Regatul Spaniei - Retragerea recunoașterii organizațiilor de producători - Nerecuperarea ajutoarelor plătite - Sarcina probei - Corecție financiară forfetară)

(2020/C 230/18)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre și J. Aquilina, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Regatul Spaniei (reprezentant: S. Jiménez García, agent)

Dispozitivul

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 20 martie 2019, Spania/Comisia (T-237/17, nepublicată, EU:T:2019:172), în măsura în care prin aceasta Tribunalul a anulat Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/264 a Comisiei din 14 februarie 2017 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în măsura în care aceasta aplică o corecție forfetară de 10 % pentru anumite cheltuieli efectuate de Regatul Spaniei.

2)	Respinge acțiunea.

3)	Regatul Spaniei suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată efectuate în procedura din primă instanță în cauza T-237/17 și în procedura recursului, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul acelorași proceduri.

---

(1)  JO 280, 19.8.2019.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Gericht Erster Instanz Eupen (Belgia) la 15 octombrie 2019 – ES/Wallonische Region

(Cauza C-757/19)

(2020/C 230/19)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Gericht Erster Instanz Eupen

Părțile din procedura principală

Reclamant: ES

Pârâtă: Wallonische Region

Prin Ordonanța din 28 mai 2020, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera a șasea) a declarat că articolul 49 TFUE trebuie interpretat în senul că se opune reglementării unui stat membru în temeiul căreia un rezident al acestui stat membru nu se poate prevala de o derogare de la obligația de înmatricularea a vehiculelor, în statul membru respectiv, pentru un vehicul înmatriculat într-un alt stat membru și pus la dispoziția sa de o societate al cărei administrator este și care este stabilită în acest alt stat, decât dacă documentele care atestă că persoana interesată îndeplinește condițiile de aplicare a acestei derogări se află în permanență la bordul acestui vehicul.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Düsseldorf (Germania) la 20 martie 2020 – AD, BE, CF/Corendon Airlines

(Cauza C-146/20)

(2020/C 230/20)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamanți: AD, BE, CF

Pârâtă: Corendon Airlines

Întrebările preliminare

1)

Situația în care operatorul de transport aerian efectiv devansează ora de plecare a unui zbor rezervat în cadrul unui pachet de servicii turistice de la ora prevăzută, 10:20 (LT), la ora 08:40 (LT) din aceeași zi reprezintă o anulare a unui zbor în sensul articolului 2 litera (l) și al articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)?

2)

Comunicarea, cu zece zile înainte de începerea călătoriei, a devansării zborului de la ora 10:20 (LT) la ora 08:40 (LT) din aceeași zi constituie o ofertă de redirecționare în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) și al articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004?

---

(1)  Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentul (CEE) nr. 295/91 din 11 februarie 2004 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgerichts Ravensburg (Germania) la 31 martie 2020 – RT, SV, BC/Volkswagen Bank GmbH, Skoda Bank – Zweigniederlassung der Volkswagen Bank GmbH

(Cauza C-155/20)

(2020/C 230/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Ravensburg

Părțile din procedura principală

Reclamanți: RT, SV, BC

Pârâtă: Volkswagen Bank GmbH, Skoda Bank – Zweigniederlassung der Volkswagen Bank GmbH

Întrebările preliminare

1)

Articolul 10 alineatul (2) litera (l) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE (denumită în continuare „Directiva 2008/48/CE”) a Consiliului trebuie să fie interpretat în sensul că, în contractul de credit: a) trebuie menționată, ca valoare absolută, rata dobânzii de întârziere aplicabilă la încheierea contractului de credit sau, cel puțin, rata dobânzii de referință aplicabilă (în speță, rata dobânzii de bază, în conformitate cu articolul 247 din BGB [Codul civil]), din care este stabilită, printr-o majorare, rata dobânzii de întârziere aplicabilă (în speță, de cinci puncte procentuale, în conformitate cu articolul 288 alineatul 1 a doua teză din BGB [Codul civil])? b) trebuie explicat în mod concret mecanismul de ajustare a ratei dobânzii de întârziere sau, cel puțin, trebuie să se facă trimitere la normele naționale care furnizează informații cu privire la ajustarea ratei dobânzii de întârziere (articolul 247 și articolul 288 alineatul 1 a doua teză din BGB [Codul civil])?

2)

Articolul 10 alineatul (2) litera (r) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că în contractul de credit trebuie menționată o metodă de calcul concretă, inteligibilă pentru consumator, pentru stabilirea compensației aferente rambursării anticipate a creditului, astfel încât consumatorul să poată calcula, cel puțin cu aproximație, cuantumul compensației aferente rezilierii anticipate?

3)

Articolul 10 alineatul (2) litera (s) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că: a) trebuie menționate și drepturile de reziliere ale părților la contractul de credit prevăzute de dreptul național, în special dreptul de reziliere al împrumutatului pentru un motiv serios, în conformitate cu articolul 314 din BGB, în cazul contractelor de credit pe durată determinată? b) [în cazul unui răspuns negativ la întrebarea de la litera a)] nu se opune unei reglementări naționale care face din menționarea unui drept național de reziliere specială o procedură care trebuie urmată în sensul articolului 10 alineatul (2) litera (s) din Directiva 2008/48/CE? c) în privința tuturor drepturilor de reziliere ale părților la contractul de credit, trebuie menționate termenul și forma prevăzute pentru notificarea de reziliere, în cazul exercitării dreptului de reziliere?

4)

În ceea ce privește un contract de credit pentru consumatori, este exclusă invocarea de către creditor, în raport cu exercitarea dreptului de retragere al consumatorului în temeiul articolului 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48/CE, a excepției întemeiate pe decădere, a) în cazul în care una dintre mențiunile obligatorii prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48/CE nu figurează în mod corespunzător în contractul de credit și nici nu a fost transmisă ulterior în mod corespunzător și, prin urmare, termenul de retragere prevăzut la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2008/48/CE nu a început? b) [în cazul unui răspuns negativ la întrebarea de la litera a)], în cazul în care decăderea este întemeiată în principal pe durata scursă de la încheierea contractului și/sau pe executarea integrală a contractului de către ambele părți la contract și/sau pe dispoziția creditorului cu privire la valoarea împrumutului recuperat sau pe restituirea garanțiilor pentru credit și/sau (în cazul unui contract de vânzare-cumpărare legat de contractul de credit) pe utilizarea sau pe cesiunea de către consumator a bunului finanțat, cu toate acestea, în perioada relevantă și la momentul survenirii împrejurărilor relevante, consumatorul nu a avut cunoștință – fără ca această neluare la cunoștință să-i fie imputabilă – de menținerea dreptului său de retragere, iar creditorul nu putea, la rândul său, să considere că consumatorul are cunoștință de acest drept?

5)

În ceea ce privește un contract de credit pentru consumatori, este exclusă invocarea de către creditor, în raport cu exercitarea dreptului de retragere al consumatorului în temeiul articolului 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48/CE, a excepției întemeiate pe abuzul de drept a) în cazul în care una dintre mențiunile obligatorii prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48/CE nu figurează în mod corespunzător în contractul de credit și nici nu a fost transmisă ulterior în mod corespunzător și, prin urmare, termenul de retragere prevăzut la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2008/48/CE nu a început să curgă? b) [în cazul unui răspuns negativ la întrebarea de la litera a)], în cazul în care exercitarea abuzivă a dreptului este întemeiată în principal pe durata scursă de la încheierea contractului și/sau pe executarea integrală a contractului de către ambele părți la contract și/sau pe dispoziția creditorului cu privire la valoarea împrumutului recuperat sau pe restituirea garanțiilor pentru credit și/sau (în cazul unui contract de vânzare-cumpărare legat de contractul de credit) pe utilizarea sau pe cesiunea de către consumator a bunului finanțat și, cu toate acestea, în perioada relevantă și la momentul survenirii împrejurărilor relevante, consumatorul nu a avut cunoștință – fără ca această neluare la cunoștință să-i fie imputabilă – de menținerea dreptului său de retragere, iar creditorul nu putea, la rândul său, să considere că consumatorul are cunoștință de acest drept?

---

(1)  JJO 2008, L 133, p. 66.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesgericht Korneuburg (Austria) la 20 aprilie 2020 – Airhelp Limited/Austrian Airlines AG

(Cauza C-164/20)

(2020/C 230/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Korneuburg

Părțile din procedura principală

Apelantă: Airhelp Limited

Intimată: Austrian Airlines AG

Întrebarea preliminară

Articolele 5, 6 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor (1) trebuie interpretate în sensul că îmbolnăvirea și caracterul inapt pentru îmbarcare, constatate de un medic din cadrul aeroportului, ale unui pasager aflat deja la bordul unei aeronave care nu a decolat încă, transportul acestui pasager fiind, pentru acest motiv, respins de operatorul de transport aerian, astfel încât pasagerul trebuie să părăsească aeronava, iar bagajele sale trebuie să fie descărcate, trebuie considerate o „împrejurare excepțională” în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor?

---

(1)  JO. 2004, L 46, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 22 aprilie 2020 – BB/Lietuvos Respublikos sveikatos apsaugos ministerija

(Cauza C-166/20)

(2020/C 230/23)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamant: BB

Pârât: Lietuvos Respublikos sveikatos apsaugos ministerija

Întrebările preliminare

1.

Articolul 10 litera (b) din Directiva 2005/36/CE (1), atunci când este analizat în sensul obiectului directivei, menționat la articolul 1 din aceasta, trebuie interpretat ca fiind aplicabil într-o situație în care o persoană care nu a obținut titluri oficiale de calificare pentru care a îndeplinit în mod potențial cerințele necesare pentru obținerea calificărilor profesionale în mai multe state membre ale Uniunii Europe în loc de în unul singur? Într-o asemenea situație, în care o persoană care nu a dobândit titluri oficiale de calificare pentru care a îndeplinit în mod potențial cerințele necesare pentru obținerea calificărilor profesionale în mai multe state membre ale Uniunii Europe, în loc de în unul singur, capitolul I (Sistemul general de recunoaștere a calificărilor) al titlului III din Directiva 2005/36/CE trebuie interpretat în sensul că obligă instituția care recunoaște calificările să verifice conținutul tuturor documentelor depuse de persoana respectivă, ce pot demonstra calificările sale profesionale, precum și conformitatea acestora cu cerințele stabilite în statul membru pentru obținerea calificărilor profesionale și, dacă este necesar, să aplice măsuri compensatorii?

2.

Într-o situație precum cea din speță, în care reclamanta a îndeplinit în mod potențial cerințele necesare pentru obținerea calificărilor profesionale de farmacist în sensul articolului 55 din secțiunea 7 a capitolului III din Directiva 2005/36/CE, dar acele cerințe au fost îndeplinite în mai multe state membre ale Uniunii Europene în loc de în unul singur, și, prin urmare, reclamanta nu deține titluri care atestă calificările sale profesionale astfel cum sunt stabilite la punctul 5.6.2 din anexa V la Directiva 2005/36/CE, articolele 45 și 49 TFUE și articolul 15 din cartă trebuie interpretate în sensul că obligă autoritățile competente din statul membru gazdă să verifice pregătirea profesională a reclamantei și să o compare cu pregătirea profesională cerută în statul membru gazdă, precum şi să verifice conținutul documentelor depuse care pot demonstra calificările profesionale și conformitatea acestora cu cerințele prevăzute în statul membru gazdă pentru obținerea calificărilor profesionale și, dacă este necesar, să aplice măsuri compensatorii?

---

(1)  Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO 2005, L 255, p. 22).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 8 mai 2020 – XC

(Cauza C-195/20)

(2020/C 230/24)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Persoana acuzată: XC

Cealaltă parte din procedură: Generalbundesanwalt beim Bundesgerichtshof

Întrebarea preliminară

Alineatele (2) și (3) ale articolului 27 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (1), astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 (2), trebuie interpretate în sensul că principiul specialității nu se opune unei măsuri privative de libertate pentru o infracțiune săvârșită înaintea predării, alta decât cea care a motivat predarea, în cazul în care persoana a părăsit în mod voluntar teritoriul statului membru emitent după predarea sa, ulterior a fost însă predată încă o dată statului membru emitent de către un alt stat membru de executare, în temeiul unui nou mandat european de arestare, iar al doilea stat membru de executare și-a dat consimțământul pentru urmărire, condamnare și executare pentru această altă faptă?

---

(1)  JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol.6, p. 3.

(2)  JO 2009, L 81, p. 24.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Okresný súd Bratislava III (Slovacia) la 11 mai 2020 – AB şi alţii/HI a Krajská prokuratúra v Bratislave

(Cauza C-203/20)

(2020/C 230/25)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Okresný súd Bratislava III

Părțile din procedura principală

Inculpați: AB, CD, EF, GH, IJ, LM, NO, PR, ST, UV, WZ, BC, DE, FG şi JL

Cealaltă parte: HI a Krajská prokuratúra v Bratislave

Întrebările preliminare

1)

Principiul „ne bis in idem” se opune emiterii unui mandat european de arestare, în sensul Deciziei-cadru 2002/584/JAI (1) a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre și ținând seama de articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, atunci când cauza penală a fost soluționată definitiv printr-o hotărâre judecătorească de achitare sau de întrerupere a procedurii, în cazul în care aceste decizii au fost adoptate pe baza unei amnistii care a fost revocată de legiuitor după ce aceste decizii au rămas definitive, iar ordinea juridică internă prevede că revocarea unei asemenea amnistii implică anularea deciziilor autorităților publice în măsura în care acestea au fost adoptate și motivate în temeiul amnistiilor și grațierilor și sunt eliminate obstacolele legale în calea unei urmăriri penale care se întemeiau pe o amnistie astfel revocată, fără pronunțarea unei hotărâri judecătorești sau desfășurarea unei proceduri judiciare specifice?

2)

O dispoziție a unei legi naționale care anulează în mod direct, fără pronunțarea unei hotărâri de către o instanță națională, hotărârea unei instanțe naționale de întrerupere a procesului penal, care are, în temeiul dreptului național, natura unei hotărâri definitive care implică achitarea și pe baza căreia procedura penală a fost definitiv întreruptă în urma amnistiei acordate în conformitate cu o lege națională, este conformă cu dreptul la o instanță imparțială, garantat de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune, garantat de articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de articolul 82 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene?

3)

O dispoziție de drept național care limitează controlul exercitat de Curtea Constituțională cu privire la rezoluția Národná rada Slovenskej republiky (Consiliul Național al Republicii Slovace) de revocare a unei amnistii sau a unor grațieri individuale și adoptată în conformitate cu articolul 86 litera i) din Constituția Republicii Slovace la simpla apreciere a constituționalității sale, fără a ține seama de actele obligatorii adoptate de Uniunea Europeană, în special Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și Tratatul privind Uniunea Europeană, este conformă cu principiul loialității în sensul articolului 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, al articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și al articolului 82 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu dreptul la o instanță imparțială, garantat de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune, garantat de articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?

---

(1)  JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – CK Telecoms UK Investments/Comisia

(Cauza T-399/16) (1)

(„Concurență - Concentrări - Activități de telecomunicații fără fir - Piața cu amănuntul a serviciilor de telecomunicații mobile - Piața cu ridicata a serviciilor de acces și de inițiere a apelurilor în rețelele publice de telefonie mobilă - Achiziționarea Telefónica Europe de către Hutchison - Decizie de declarare a concentrării ca fiind incompatibilă cu piața internă - Piață de oligopol - Obstacol semnificativ în calea unei concurențe concurrence efective - Efecte necoordonate - Sarcina probei - Nivel probatoriu - Cote de piață - Efecte ale concentrării asupra prețurilor - Analiză cantitativă a presiunii în creștere previzibile asupra prețurilor - Concurenți apropiați - Constrângere concurențială semnificativă - Forță concurențială importantă - Acorduri de partajare a rețelei - Nivel de concentrare - Indice al Herfindahl-Hirschmann - Eroare de drept - Eroare de apreciere”)

(2020/C 230/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: CK Telecoms UK Investments Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: T. Wessely, O. Brouwer, avocați, A. Woods, M. Davis, I. Ditchfield, S. Prichard, J. Aitken, R. Romney, M. Dickson, K. Asakura, Solicitors, și B. Kennelly, QC)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Christoforou, G. Conte, M. Farley, J. Szczodrowski şi C. Urraca Caviedes, agenţi)

Interveniente în susținerea pârâtei: Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (reprezentanţi: S. Jones, S. Brandon, S. Huijts, C. Blairs, M. Rahman, J. McInnes, M. Brown, B. Potterill, S. Cardell, C. Brannigan, S. Munday, C. Short şi A. Dadley, agenți, asistaţi de R. Williams şi J. Morrison, Barristers), EE Ltd (Hatfield, Regatul Unit) (reprezentanți: A. Lindsay, Barrister, C. Chapman şi J. Hulsmann, Solicitors)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei Comisiei C(2016) 2796 final din 11 mai 2016 privind declararea ca fiind incompatibilă cu piața internă a operațiunii de concentrare rezultând din achiziționarea Telefónica Europe plc de către Hutchison 3G UK Investments Ltd (cazul COMP/M.7612 – Hutchison 3G UK/Telefónica UK).

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia C(2016) 2796 final a Comisiei din 11 mai 2016 privind declararea ca fiind incompatibilă cu piața internă a operațiunii de concentrare rezultând din achiziționarea Telefónica Europe plc de către Hutchison 3G UK Investments Ltd (cazul COMP/M.7612 – Hutchison 3G UK/Telefónica UK).

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de CK Telecoms UK Investments Ltd.

3)	Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord și EE Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 371, 10.10.2016.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Cerafogli/BCE

(Cauza T-483/16 RENV) (1)

(„Funcție publică - Personal al BCE - Plângere pentru discriminare și hărțuire morală - Anchetă administrativă internă - Respingerea plângerii - Dreptul la o cale de atac jurisdicțională efectivă - Dreptul de a fi ascultat - Cerere de acces la procesele-verbale de audiere a martorilor - Distrugerea dosarului de anchetă - Caracter probant al probelor prezentate Tribunalului - Examinare lacunară - Hărțuire morală - Eroare de drept - Obligație de asistență - Răspundere - Legătură de cauzalitate - Prejudiciu moral”)

(2020/C 230/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Maria Concetta Cerafogli (Roma, Italia) (reprezentant: L. Levi, avocată)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: F. Feyerbacher şi B. Ehlers, agenţi, asistaţi de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50 a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care se urmărește, pe de o parte, anularea Deciziei BCE din 24 noviembrie 2009 de închidere a anchetei interne deschise ca urmare a plângerii reclamantei pentru discriminare și atingere adusă demnității sale, constituind o hărțuire morală și o încălcare a politicii privind demnitatea la locul de muncă în vigoare în cadrul BCE și, în măsura în care este necesar, anularea Deciziei BCE din 24 martie 2010 de respingere a recursului extraordinar al acesteia și, pe de altă parte, obligarea BCE la plata de daune-interese.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Băncii Centrale Europene (BCE) din 24 noiembrie 2009 de închidere a anchetei administrative interne deschise ca urmare a plângerii doamnei Maria Concetta Cerafogli și Deciziea BCE din 24 martie 2010 de respingere a recursului extraordinar al doamnei Cerafogli.

2)	Obligă BCE să îi plătească doamnei Cerafogli suma de 20 000 de euro cu titlu de daune-interese.

3)	Respinge în rest acțiunea.

4)

Obligă BCE să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și două treimi din cheltuielile de judecată efectuate de doamna Cerafogli, aferente procedurii inițiale în fața Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene în cauza F-43/10, procedurii recursului în cauza T-114/13 P și prezentei proceduri de trimitere spre rejudecare în cauza T-483/16 RENV.

5)

O obligă pe doamna Cerafogli săsuporte o treime din propriile cheltuieli de judecată, aferente procedurii inițiale în fața Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene în cauza F-43/10, procedurii recursului în cauza T-114/13 P și prezentei proceduri de trimitere spre rejudecare în cauza T-483/16 RENV.

---

(1)  JO C 209, 31.7.2010 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-43/10 și transferată către Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016 sub numărul F-43/10 RENV).

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – ViaSat/Comisia

(Cauza T-649/17) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Document referitor la măsurile necesare pentru a garanta respectarea de către operatorii autorizați de sisteme mobile de comunicații prin satelit a condițiilor comune prevăzute de Decizia nr. 626/2008/CE - Refuz implicit și explicit al accesului - Excepție privind protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit - Interes public superior - Refuzul accesului parțial”)

(2020/C 230/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ViaSat, Inc (Carlsbad, California, Statele Unite) (reprezentanți: J. Ruiz Calzado, L. Marco Perpiñà, P. de Bandt și M. Gherghinaru, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Ehrbar și S. Delaude, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Inmarsat Ventures Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: C. Spontoni, B. Amory, É. Barbier de La Serre, avocaţi, și A. Howard, Barrister)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei implicite a Comisiei de respingere a cererii reclamantei din 31 mai 2017 de confirmare a accesului la „foaia de parcurs cu măsuri pentru respectarea de către operatorii selectați și autorizați pentru furnizarea de servicii mobile de comunicații prin satelit (MSS) a condițiilor comune prevăzute de Decizia nr. 626/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 2008 privind selectarea și autorizarea sistemelor care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit (MSS), inclusiv a noilor etape intermediare și a termenelor corespunzătoare”, și anularea Deciziei C(2017) 8219 final a Comisiei din 1 decembrie 2017 de refuz al accesului la foaia de parcurs menționată.

Dispozitivul

1)

Nu mai este necesară pronunțarea asupra legalității deciziei implicite a Comisiei Europene de respingere a cererii de confirmare a accesului formulată de ViaSat, Inc. la 31 mai 2017 la „foaia de parcurs cu măsuri pentru respectarea de către operatorii selectați și autorizați pentru furnizarea de servicii mobile de comunicații prin satelit (MSS) a condițiilor comune prevăzute de Decizia nr. 626/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 2008 privind selectarea și autorizarea sistemelor care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit (MSS), inclusiv a noilor etape intermediare și a termenelor corespunzătoare”.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă ViaSat să suporte trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată și să plătească trei pătrimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie și de Inmarsat Ventures Ltd.

4)	Obligă Comisia să suporte o pătrime din cheltuielile sale de judecată și să plătească o pătrime din cheltuielile de judecată efectuate de ViaSat și de Inmarsat Ventures.

---

(1)  JO C 402, 27.11.2017.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – YG/Comisia

(Cauza T-518/18) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Promovare - Exercițiul de promovare 2017 - Decizie de a nu promova reclamantul în gradul AST 9 - Compararea meritelor - Egalitate de tratament - Eroare vădită de apreciere - Obligația de motivare”)

(2020/C 230/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: YG (reprezentanți: S. Rodrigues şi A. Champetier, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Berscheid, B. Eggers şi L. Radu Bouyon, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei Comisiei din 13 noiembrie 2017 de a nu promova reclamantul în temeiul exercițiului de promovare 2017

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 399, 5.11.2018.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Agrochem-Maks/Comisia

(Cauza T-574/18) (1)

(„Produse fitosanitare - Substanța activă oxasulfuron - Nereînnoire a aprobării în scopul introducerii pe piață - Obligația de motivare - Articolul 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale - Eroare vădită de apreciere - Articolul 6 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 și punctul 2.2 din anexa II la Regulamentul nr. 1107/2009 - Principiul precauției”)

(2020/C 230/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Agrochem-Maks d.o.o. (Zagreb, Croația) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Lewis, I. Naglis și G. Koleva, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Suediei (reprezentanți: A. Falk, C. Meyer-Seitz, H. Shev, J. Lundberg și H. Eklinder, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1019 al Comisiei din 18 iulie 2018 privind nereînnoirea aprobării substanței active oxasulfuron, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (JO 2018, L 183, p. 14)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Agrochem-Maks d.o.o. suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei acțiuni și al procedurii măsurilor provizorii.

3)	Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Diesel/EUIPO – Sprinter megacentros del deporte (Reprezentarea unei linii curbate și cotite)

(Cauza T-615/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene figurative reprezentând o linie curbată și cotită - Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară reprezentând litera majusculă «D» și marcă internațională figurativă anterioară reprezentând o linie cotită - Motiv relativ de refuz - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2020/C 230/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Diesel SpA (Breganze, Italia) (reprezentanți: A. Parassina și A. Giovannardi, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Ivanauskas și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Sprinter megacentros del deporte, SL (Elche, Spania) (reprezentanți: S. Malynicz, QC, și T. Austen, Barrister)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 3 august 2018 (cauza R 2657/2017-5) privind o procedură de opoziție între Diesel și Sprinter megacentros del deporte

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 3 august 2018 (cauza R 2657/2017-5), în ceea ce privește marca anterioară nr. 583708 pentru „blugi pentru bărbați și pentru femei” și „încălțăminte” din clasa 25.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă Diesel SpA, EUIPO și Sprinter megacentros del deporte, SL la suportarea propriilor cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 455, 17.12.2018.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Galletas Gullón/EUIPO – Intercontinental Great Brands (gullón TWINS COOKIE SANDWICH)

(Cauza T-677/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative gullón TWINS COOKIE SANDWICH - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară OREO - Motiv relativ de refuz - Atingere adusă renumelui - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2020/C 230/32)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Galletas Gullón, SA (Aguilar de Campoo, Spania) (reprezentanți: S. Martínez-Almeida y Alejos-Pita și M. Corbal San Adrián, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Crespo Carrillo și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Intercontinental Great Brands LLC (East Hanover, New Jersey, Statele Unite) (reprezentant: C. Duch Fonoll, avocată)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 5 septembrie 2018 (cauza R 2378/2017-2) privind o procedură de opoziție între Intercontinental Great Brands și Galletas Gullón

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Galletas Gullón, SA la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentei proceduri de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Intercontinental Great Brands LLC.

---

(1)  JO C 35, 28.1.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Korporaciya „Masternet”/EUIPO – Stayer Ibérica (STAYER)

(Cauza T-681/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene figurativă STAYER - Utilizare serioasă a mărcii - Articolul 18 alineatul (1) și articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Dovada utilizării serioase - Calificarea produselor pentru care s-a demonstrat utilizarea serioasă”)

(2020/C 230/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ZAO Korporaciya „Masternet” (Moscova, Rusia) (reprezentant: N. Bürglen, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Söder, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Stayer Ibérica, SA (Pinto, Spania)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 7 septembrie 2018 (cauza R 1940/2017-5) privind o procedură de decădere între Korporaciya „Masternet” și Stayer Ibérica

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 25, 21.1.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Consejo Regulador „Jamón de Teruel/Paleta de Teruel”/EUIPO – Airesano Foods (AIRESANO BLACK El ibérico de Teruel)

(Cauza T-696/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative AIRESANO BLACK El ibérico de Teruel - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară JAMON DE TERUEL CONSEJO REGULADOR DE LA DENOMINACION DE ORIGEN - Motiv relativ de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Lipsa similitudinii semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2020/C 230/34)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Consejo Regulador de la Denominación de Origen Protegida „Jamón de Teruel/Paleta de Teruel” (Teruel, Spania) (reprezentanţi: F. Pérez Álvarez și J. Pérez Itarte, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. F. Crespo Carrillo și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Airesano Foods, SL (La Puebla de Valverde, Spania) (reprezentant: J. Sanmartín Sanmartín, avocat)

Intervenient în susținerea reclamantului: Regatul Spaniei (reprezentanți: L. Aguilera Ruiz şi M. J. Ruiz Sánchez, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 24 septembrie 2018 (cauza R 88/2018-4) privind o procedură de opoziție între Consejo Regulador de la Denominación de Origen Protegida „Jamón de Teruel/Paleta de Teruel” și Airesano Foods

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Consejo Regulador de la Denominación de Origen Protegida „Jamón de Teruel/Paleta de Teruel” suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Airesano Foods, SL.

3)	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 35, 28.1.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Campbell/Comisia

(Cauza T-701/18) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente referitoare la respectarea sau la nerespectarea de către Irlanda a Deciziilor-cadru 2008/909/JAI, 2008/947/JAI și 2009/829/JAI - Refuzul accesului - Articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 - Excepție privind protecția activităților de inspecție, de anchetă și de audit - Prezumție generală de confidențialitate”)

(2020/C 230/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Liam Campbell (Dundalk, Irlanda) (reprezentanți: J. MacGuill, solicitor, și E. Martin-Vignerte, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Spina și C. Ehrbar, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei C(2018) 6642 final a Comisiei din 4 octombrie 2018 prin care se refuză accesul la documentele privind respectarea sau nerespectarea de către Irlanda a obligațiilor sale în temeiul Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (JO 2008, L 327, p. 27), a Deciziei-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești și al deciziilor de probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative (JO 2008, L 337, p. 102) și a Deciziei-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoașterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă (JO 2009, L 294, p. 20)

Dispozitivul

1)

Anulează decizia C(2018) 6642 final a Comisiei din 4 octombrie 2018 prin care se refuză accesul la documentele privind respectarea sau nerespectarea de către Irlanda a obligațiilor sale în temeiul Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, a Deciziei-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești și al deciziilor de probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative și a Deciziei-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoașterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă.

2)	Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 187, 3.6.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Aurea Biolabs/EUIPO – Avizel (AUREA BIOLABS)

(Cauzele T-724/18 și T-184/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene AUREA BIOLABS - Marca verbală anterioară a Uniunii Europene AUREA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea produselor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Rectificarea deciziei camerei de recurs - Articolul 102 din Regulamentul 2017/1001”)

(2020/C 230/36)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Aurea Biolabs Pte Ltd (Cochin, India) (reprezentanţi: B. Brandreth, QC, și L. Oommen, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: K. Kompari, H. O’Neill și V. Ruzek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Avizel SA (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanţi: C. De Keersmaeker și W.-J. Cosemans, avocați)

Obiectul

În cauza T-724/18, o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 11 septembrie 2018 (cauza R 814/2018-2), referitoare la o procedură de opoziție între Avizel și Aurea Biolabs, și, în cauza T-184/19, o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 29 ianuarie 2019 [cauza R 814/2018-2 (CORR)], de rectificare a Deciziei din 11 septembrie 2018

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele T-724/18 și T-184/19 în vederea pronunțării hotărârii.

2)	Respinge acțiunile.

3)	Aurea Biolabs Pte Ltd, Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și Avizel SA suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 54, 11.2.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Darment/Comisia

(Cauza T-739/18) (1)

(„Mediu - Gaze fluorurate cu efect de seră - Regulamentul (UE) nr. 517/2014 - Introducere pe piață a hidrofluorocarburilor - Decizie prin care se constată că o întreprindere a depășit cota care i-a fost alocată și prin care i se aplică o sancțiune - Corectare a registrului electronic al cotelor - Transfer al cotei - Autorizare de utilizare a cotei - Principiul bunei administrări”)

(2020/C 230/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Darment Oy (Helsinki, Finlanda) (reprezentant: C. Ginter, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland, A. C. Becker și M. Jauregui Gomez, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei Comisiei din 16 octombrie 2018 prin care se constată că reclamanta și-a depășit în 2017 cota pentru introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor și prin care i se impune o sancțiune constând în reducerea cotei sale pentru următoarea perioadă de alocare a cotelor cu 31 370 tone-echivalent CO2

Dispozitivul

1)

Anulează decizia Comisiei Europene din 16 octombrie 2018 prin care se constată că Darment Oy și-a depășit în 2017 cota pentru introducerea pe piață a hidrofluorocarburilor și prin care i se impune o sancțiune constând în reducerea cotei sale pentru următoarea perioadă de alocare a cotelor cu 31 370 tone-echivalent CO2.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 72, 25.2.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Cinkciarz.pl/EUIPO – MasterCard International ([We IntelliGence the World și alții])

(Cauzele T-84/19 și T-88/19-T-98/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cereri de înregistrare a mărcilor Uniunii Europene figurative We IntelliGence the World, currencymachineassistant, robodealer, currencyassistant, tradingcurrencyassistant, CKPL, moneypersonalassistant, moneyassistant, currencypersonalassistant, CNTX Trading, AIdealer și CNTX - Mărci ale Uniunii Europene și ale Regatului Unit figurative anterioare care reprezintă două cercuri întrepătrunse sau două discuri care se suprapun - Suspendarea procedurii - Articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625”)

(2020/C 230/38)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanţi: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: A. Söder și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: MasterCard International, Inc. (New York, New York, Statele Unite) (reprezentanţi: J. Olsen, B. Hitchens, P. Andreottola, solicitors, G. Tritton și A. Muir Wood, barristers)

Obiectul

Douăsprezece acțiuni formulate împotriva deciziilor Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2018 (cauzele R 1062/2018-2, R 1059/2018-2, R 1058/2018-2, R 1057/2018-2, R 1056/2018-2, R 1060/2018-2, R 1055/2018-2, R 1054/2018-2, R 1053/2018-2, R 986/2018-2, R 1063/2018-2 și R 1064/2018-2) privind proceduri de opoziție între MasterCard International și Cinkciarz.pl

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele T-84/19 și T-88/19-T-98/19 în vederea pronunțării hotărârii.

2)

Anulează deciziile Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 7 decembrie 2018 (cauzele R 1062/2018-2, R 1059/2018-2, R 1058/2018-2, R 1057/2018-2, R 1056/2018-2, R 1060/2018-2, R 1055/2018-2, R 1054/2018-2, R 1053/2018-2, R 986/2018-2, R 1063/2018-2 și R 1064/2018-2).

3)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Cinkciarz.pl sp. z o.o. în procedura în fața Tribunalului.

4)	MasterCard International, Inc. suportă propriile cheltuieli de judecată în procedura în fața Tribunalului.

---

(1)  JO C 139, 15.4.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – AW/Parlamentul

(Cauza T-213/19) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Asigurări sociale - Articolul 73 din statut - Reglementarea comună privind acoperirea riscurilor de accident și de boală profesională - Articolul 16 - Declarația privind bolile profesionale - Articolul 22 - Comisie medicală - Refuzul recunoașterii originii profesionale a unei boli - Nelegalitatea avizului comisiei medicale”)

(2020/C 230/39)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: AW (reprezentanți: L. Levi și S. Rodrigues, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: T. Lazian și I. Lázaro Betancor, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită anularea deciziilor Parlamentului din 7 august 2018 de respingere a cererilor de recunoaștere a originii profesionale a unei boli introduse de reclamant la 15 și la 28 iulie 2016

Dispozitivul

1)	Anulează deciziile Parlamentului European din 7 august 2018 de respingere a cererilor de recunoaștere a originii profesionale a bolilor lui AW din data de 15 și de 28 iulie 2016.

2)	Obligă Parlamentul la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 187, 3.6.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Ntolas/EUIPO – General Nutrition Investment (GN GENETIC NUTRITION LABORATORIES)

(Cauza T-333/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative GN GENETIC NUTRITION LABORATORIES - Marca Uniunii Europene verbală anterioară GNC - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2020/C 230/40)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamant: Christos Ntolas (Wuppertal, Germania) (reprezentant: C. Renger, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: P. Sipos, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: General Nutrition Investment Co. (Wilmington, Delaware, Statele Unite) (reprezentant: M. Rijsdijk, avocat)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 11 martie 2019 (cauza R 1343/2017-5) privind o procedură de opoziție între General Nutrition Investment și domnul Ntolas

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Christos Ntolas la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de General Nutrition Investment Co.

---

(1)  JO C 246, 22.7.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Martínez Albainox/EUIPO – Taser International (TASER)

(Cauza T-341/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulităţii - Marca Uniunii Europene figurativă TASER - Mărcile Uniunii Europene verbale anterioare TASER - Motive relative de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Atingere adusă renumelui - Profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2020/C 230/41)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Martínez Albainox, SL (Albacete, Spania) (reprezentant: J. Carbonell Callicó, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Gája, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Taser International, Inc. (Scottsdale, Arizona, Statele Unite)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 martie 2019 (cauza R 1577/2018-4) privind o procedură de declarare a nulităţii între Taser International și Martínez Albainox

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Martínez Albainox, SL la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 255, 29.7.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Martínez Albainox/EUIPO – Taser International (TASER)

(Cauza T-342/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulităţii - Marca Uniunii Europene figurativă TASER - Mărcile Uniunii Europene verbale anterioare TASER - Motive relative de refuz - Atingere adusă renumelui - Profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2020/C 230/42)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Martínez Albainox, SL (Albacete, Spania) (reprezentant: J. Carbonell Callicó, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Gája, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Taser International, Inc. (Scottsdale, Arizona, Statele Unite)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 martie 2019 (cauza R 1576/2018-4) privind o procedură de declarare a nulităţii între Taser International și Martínez Albainox

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Martínez Albainox, SL la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 255, 29.7.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Workspace Group/EUIPO – Technopolis Holding (UMA WORKSPACE)

(Cauza T-506/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale UMA WORKSPACE - Mărcile Uniunii Europene figurativă și a Regatului Unit figurativă și verbale anterioare WORKSPACE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2020/C 230/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Workspace Group plc (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: N. Hine, Solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Technopolis Holding Oyj (Oulu, Finlanda) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, avocați)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 13 mai 2019 (cauza R 1910/2018-4) privind o procedură de opoziție între Workspace Group și Technopolis Holding

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Workspace Group plc la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 288, 26.8.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2020 – Lozano Arana și alții/EUIPO – Coltejer (LIBERTADOR)

(Cauza T-564/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală LIBERTADOR - Utilizare serioasă a mărcii - Articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Dreptul de a fi ascultat - Articolul 94 din Regulamentul 2017/1001 - Notificare legală - Articolul 60 din Regulamentul delegat (UE) 2017/1430 [devenit articolul 60 din Regulamentul delegat (UE) 2018/625] - Lipsa depunerii de dovezi ale utilizării serioase a mărcii în termenul acordat - Articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2017/1430 [devenit articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2018/625]”)

(2020/C 230/44)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamanți: Antonio Lozano Arana (Cali, Columbia), Daniel Simon Benmaor (Marsilia, Franța), Marion Esther Benmaor (Marsilia), Valérie Brigitte Danielle Servant (Marrakech, Maroc) (reprezentant: M. Angelier, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Coltejer SA (Itagüí, Columbia)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 iunie 2019 (cauza R 2482/2018-4) privind o procedură de decădere între Coltejer și domnii Albert Benmaor și Lozano Arana

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îi obligă pe domnii Antonio Lozano Arana, Daniel Simon Benmaor și pe doamnele Marion Esther Benmaor și Valérie Brigitte Danielle Servant la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 337, 7.10.2019.