COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

8.7.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/2

Comunicarea Comisiei privind prelungirea aplicării și modificările Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020, ale Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc, ale Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020, ale Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate, ale Comunicării Comisiei privind criteriile pentru analiza compatibilității cu piața internă a ajutorului de stat destinat să promoveze realizarea unor proiecte importante de interes european comun, ale Comunicării Comisiei privind cadrul pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare și ale Comunicării Comisiei către statele membre privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul asigurării creditelor la export pe termen scurt

(2020/C 224/02)

Următoarele norme privind ajutoarele de stat adoptate în cadrul inițiativei de modernizare a ajutoarelor de stat din 2012 vor expira la sfârșitul anului 2020:

(a)	Orientările privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020 (1);

(b)	Orientările privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc (2);

(c)	Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 (3);

(d)	Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate (4);

(e)	Comunicarea Comisiei – Criterii pentru analiza compatibilității cu piața internă a ajutorului de stat destinat să promoveze realizarea unor proiecte importante de interes european comun (5);

(f)	Comunicarea Comisiei privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul asigurării creditelor la export pe termen scurt (6).

În contextul Pactului verde și al Agendei digitale, Comisia și-a anunțat deja intenția de a revizui o serie de orientări până la sfârșitul anului 2021.

Pentru a asigura previzibilitate și securitate juridică în cursul pregătirii pentru o actualizare viitoare a normelor privind ajutoarele de stat, este oportun să se extindă perioada de aplicare a orientărilor menționate la punctul 1 până la sfârșitul anului 2021. Perioada de aplicare a Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate ar trebui prelungită cu trei ani.

Prelungirea aplicării acestor norme va permite Comisiei să finalizeze evaluarea lor, împreună cu evaluarea altor norme privind ajutoarele de stat adoptate în cadrul inițiativei de modernizare a ajutoarelor de stat. La 7 ianuarie 2019, Comisia a lansat evaluarea normelor respective sub forma unei „verificări a adecvării”. Pe baza rezultatelor evaluării, Comisia va fi apoi în măsură să decidă dacă să prelungească în continuare aplicarea normelor respective sau să le actualizeze.

În ceea ce privește hărțile naționale ale ajutoarelor regionale, Comisia invită statele membre să notifice, până la 1 septembrie 2020, intenția lor de a prelungi valabilitatea hărților lor naționale ale ajutoarelor regionale. După ce aprobă prelungirea valabilității hărților naționale ale ajutoarelor regionale până la 31 decembrie 2021, statele membre pot decide să prelungească schemele existente aprobate în temeiul Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020.

Având în vedere consecințele economice și financiare pe care pandemia de COVID-19 le poate avea asupra întreprinderilor, sunt necesare, de asemenea, adaptări temporare ale unor orientări privind ajutoarele de stat. Mai precis, în contextul Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020, al Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020, al Comunicării Comisiei – Criterii pentru analiza compatibilității cu piața internă a ajutorului de stat destinat să promoveze realizarea unor proiecte importante de interes european comun (PIIEC) și al Cadrului pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare, întreprinderile care nu se aflau în dificultate la 31 decembrie 2019, dar care au devenit întreprinderi aflate în dificultate după 31 decembrie 2019 ar trebui să fie eligibile în temeiul acestor orientări până la 30 iunie 2021.

În ceea ce privește Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020, scăderea drastică a prețurilor energiei electrice din cauza pandemiei de COVID-19 ar putea conduce la situații în care intensitatea electrică a întreprinderilor s-ar putea reduce. În acest caz, întreprinderea poate să nu mai fie eligibilă în temeiul secțiunii 3.7.2 (reduceri specifice ale finanțării sprijinului pentru energia din surse regenerabile din motive de competitivitate) atunci când aplică anexa 4 pentru calcularea VAB (valoarea adăugată brută) și a intensității electrice la nivelul întreprinderii. Metodele de calcul care urmează să fie utilizate ar trebui, prin urmare, să fie adaptate, pentru a aborda acest aspect în mod corespunzător.

Având în vedere cele de mai sus, orientările respective ar trebui adaptate astfel cum se prevede la punctele 9-15.

Orientările privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020 se modifică după cum urmează:

(a)	La punctul 18, se adaugă următoarea teză: „Cu toate acestea, prezentele orientări se aplică întreprinderilor care nu se aflau în dificultate la 31 decembrie 2019, dar care au devenit întreprinderi aflate în dificultate în perioada 1 ianuarie 2020-30 iunie 2021.”

(b)

După punctul 178 se introduce următorul punct:

„178a.

Având în vedere că valabilitatea hărților naționale ale ajutoarelor regionale expiră la 31 decembrie 2020, Comisia invită statele membre să îi notifice, până la 1 septembrie 2020, intenția lor de a prelungi valabilitatea hărților lor naționale ale ajutoarelor regionale.

178b.

După ce aprobă prelungirea valabilității hărților naționale ale ajutoarelor regionale până la 31 decembrie 2021, statele membre pot decide să prelungească schemele existente aprobate în temeiul prezentelor orientări. Prelungirea acestor scheme trebuie notificată Comisiei în timp util, înainte de data expirării acestora.”

10.

În Orientările privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc, punctul 174 se înlocuiește cu următorul text:

„174.

Comisia va aplica principiile prevăzute în prezentele orientări pentru evaluarea compatibilității tuturor ajutoarelor pentru finanțare de risc care vor fi acordate în perioada 1 iulie 2014-31 decembrie 2021.”

11.

Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 se modifică după cum urmează:

(a)	La punctul 16, se adaugă următoarea teză: „Cu toate acestea, prezentele orientări se aplică întreprinderilor care nu se aflau în dificultate la 31 decembrie 2019, dar care au devenit întreprinderi aflate în dificultate în perioada 1 ianuarie 2020-30 iunie 2021.”

(b)

Punctul 108 se înlocuiește cu următorul text:

„108.

Prezentele orientări se aplică până la 31 decembrie 2021. Cu toate acestea, ele ar trebui să pregătească terenul pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite în cadrul de acțiune pentru 2030 (7). În special, se preconizează că, în perioada cuprinsă între 2020 și 2030, sursele regenerabile de energie confirmate vor permite alimentarea rețelei la prețuri competitive, ceea ce presupune faptul că subvențiile și scutirile de responsabilități în materie de echilibrare ar trebui să fie eliminate în mod degresiv. Prezentele orientări sunt în concordanță cu acest obiectiv și vor asigura tranziția către o distribuire eficientă din punctul de vedere al costurilor prin intermediul unor mecanisme de piață.”

(c)

Punctul 246 se înlocuiește cu următorul text:

„246.

Prezentele orientări se vor aplica începând de la 1 iulie 2014 și vor înlocui Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului publicate la 1 aprilie 2008. Acestea se vor aplica până la 31 decembrie 2021.”

(d)

Anexa 4 se modifică după cum urmează.

(i)

punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.

În sensul aplicării secțiunii 3.7.2, statele membre pot utiliza:

(a)	media aritmetică din ultimii 3 ani pentru care sunt disponibile date privind VAB;

(b)	media aritmetică a 2 ani aleși din ultimii 3 ani pentru care sunt disponibile date privind VAB, cu condiția ca această metodă să fie aplicată în același mod tuturor beneficiarilor.

Comisia consideră că trecerea de la metoda de calcul prevăzută la litera (a) la metoda de calcul prevăzută la litera (b) nu constituie o modificare ce face obiectul notificării.”;

(ii)

punctul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„5.

Pentru a calcula consumul de energie electrică al întreprinderii, trebuie să se utilizeze valorile de referință pentru eficiența consumului de energie electrică în cadrul sectorului respectiv, atunci când acestea sunt disponibile. În cazul în care aceste valori de referință nu sunt disponibile, statele membre pot utiliza:

(a)	media aritmetică din ultimii 3 ani pentru care sunt disponibile date;

(b)	media aritmetică a 2 ani aleși din ultimii 3 ani pentru care sunt disponibile date, cu condiția ca această metodă să fie aplicată în același mod tuturor beneficiarilor.

Comisia consideră că trecerea de la metoda de calcul prevăzută la litera (a) la metoda de calcul prevăzută la litera (b) nu constituie o modificare ce face obiectul notificării.”

12.

În Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate, punctul 135 se înlocuiește cu următorul text:

„135.

Comisia va aplica prezentele orientări de la 1 august 2014 până la 31 decembrie 2023.”

13.

Comunicarea Comisiei – Criterii pentru analiza compatibilității cu piața internă a ajutorului de stat destinat să promoveze realizarea unor proiecte importante de interes european comun se modifică după cum urmează:

(a)	La punctul 10 litera (a), se adaugă următoarea teză: „Cu toate acestea, prezentele orientări se aplică întreprinderilor care nu se aflau în dificultate la 31 decembrie 2019, dar care au devenit întreprinderi aflate în dificultate în perioada 1 ianuarie 2020-30 iunie 2021.”

(b)

Punctul 50 se înlocuiește cu următorul text:

„50.	Prezenta comunicare se va aplica de la 1 iulie 2014 până la 31 decembrie 2021.”

14.

Comunicarea Comisiei privind prelungirea Comunicării Comisiei către statele membre privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul asigurării creditelor la export pe termen scurt se modifică după cum urmează:

(a)

Punctul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„6.

Având în vedere necesitatea continuității și a securității juridice în ceea ce privește tratamentul ajutoarelor de stat în domeniul asigurării creditelor la export pe termen scurt, se consideră oportună aplicarea prezentei comunicări până la 31 decembrie 2021. În acest fel, data expirării va fi aliniată la datele majorității orientărilor privind ajutoarele de stat adoptate în temeiul programului de modernizare a ajutoarelor de stat.”

(b)

Punctul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„15.	Comisia a hotărât să continue aplicarea prezentei comunicări până la 31 decembrie 2021.”

15.

În Cadrul pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare, la punctul 10 se adaugă următoarea teză:

„Cu toate acestea, prezentul cadru se aplică întreprinderilor care nu se aflau în dificultate la 31 decembrie 2019, dar care au devenit întreprinderi aflate în dificultate în perioada 1 ianuarie 2020-30 iunie 2021.”

(1) Orientări privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020 (JO C 209, 23.7.2013, p. 1).

(2) Comunicarea Comisiei – Orientări privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc (JO C 19, 22.1.2014, p. 4).

(3) Comunicarea Comisiei – Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 (JO C 200, 28.6.2014, p. 1).

(4) Comunicarea Comisiei – Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate (JO C 249, 31.7.2014, p. 1).

(5) Comunicarea Comisiei – Criterii pentru analiza compatibilității cu piața internă a ajutorului de stat destinat să promoveze realizarea unor proiecte importante de interes european comun (JO C 188, 20.6.2014, p. 4).

(6) JO C 392, 19.12.2012, p. 1.

(7) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030 [COM(2014) 15 final] din 22.1.2014.

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

8.7.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/5

Rata de schimb a monedei euro (1)

7 iulie 2020

(2020/C 224/03)

1 euro =

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,1290
JPY	yen japonez	121,61
DKK	coroana daneză	7,4522
GBP	lira sterlină	0,90150
SEK	coroana suedeză	10,4555
CHF	franc elvețian	1,0643
ISK	coroana islandeză	157,00
NOK	coroana norvegiană	10,6428
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	26,681
HUF	forint maghiar	353,62
PLN	zlot polonez	4,4683
RON	leu românesc nou	4,8393
TRY	lira turcească	7,7508
AUD	dolar australian	1,6261
CAD	dolar canadian	1,5317
HKD	dolar Hong Kong	8,7499
NZD	dolar neozeelandez	1,7260
SGD	dolar Singapore	1,5751
KRW	won sud-coreean	1 349,06
ZAR	rand sud-african	19,2908
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,9287
HRK	kuna croată	7,5490
IDR	rupia indoneziană	16 302,76
MYR	ringgit Malaiezia	4,8259
PHP	peso Filipine	55,892
RUB	rubla rusească	80,8888
THB	baht thailandez	35,262
BRL	real brazilian	6,0701
MXN	peso mexican	25,4764
INR	rupie indiană	84,4645

(1) Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

8.7.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/8

Raportul final al consilierului-auditor (1)

Cazul M.9409 – Aurubis/Metallo Group Holding

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2020/C 224/05)

La data de 14 octombrie 2019 (2), Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse prin care Aurubis AG (denumită în continuare „Aurubis”) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (3) („Regulamentul privind concentrările economice”), controlul unic asupra întregii întreprinderi Metallo Group Holding N.V. („Metallo”) („tranzacția propusă”). În sensul prezentului raport, Aurubis și Metallo sunt denumite împreună „părțile”.

La 19 noiembrie 2019, Comisia a adoptat o decizie de inițiere a procedurii în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind concentrările economice.

La 10 decembrie 2019, în urma unei cereri prezentate de Aurubis, s-a acordat o prelungire de 10 zile lucrătoare în temeiul articolului 10 alineatul (3) al doilea paragraf prima teză din Regulamentul privind concentrările economice.

La 11 februarie 2020, Comisia a adoptat o comunicare privind obiecțiunile („CO”). Comunicarea privind obiecțiunile a fost notificată în mod oficial către Aurubis la data de 12 februarie 2020 (4). Termenul limită acordat Aurubis pentru a-și prezenta observațiile era 25 februarie 2020. În aceeași zi, Metallo a fost informată că s-a adoptat comunicarea privind obiecțiunile și că are posibilitatea de a prezenta observații cu privire la aceasta în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 802/2004 al Comisiei (5).

Între 12 și 24 februarie 2020, Aurubis a obținut accesul la documentele accesibile din dosarul Comisiei; de asemenea, la sediul Direcției Generale Concurență („DG Concurență”) s-a organizat o „cameră de date” (6). Nu am primit nicio plângere și nicio altă solicitare din partea părților cu privire la accesul la dosar.

La 24 februarie 2020, o întreprindere a fost admisă pentru a fi audiată în calitate de persoană terță interesată în acest caz. Persoana terță interesată nu a solicitat să participe la audiere și nici nu a indicat că ar fi interesată de acest lucru. Persoanei terțe interesate i s-a pus la dispoziție o versiune neconfidențială a CO și i-a fost acordat un termen-limită pentru a-și face cunoscut punctul de vedere.

La 25 februarie 2020, părțile au transmis observațiile scrise cu privire la CO, în conformitate cu termenul-limită pentru formularea unui răspuns, astfel cum a fost acordat Aurubis. Părțile au solicitat o audiere oficială orală.

La 2 martie 2020 a avut loc ședința oficială. Nu au existat probleme procedurale sau plângeri generate de această audiere.

La 10 martie 2020, s-a acordat o prelungire de 10 zile lucrătoare în temeiul articolului 10 alineatul (3) al doilea paragraf prima teză din Regulamentul privind concentrările economice.

10.

Proiectul de decizie declară în mod necondiționat că tranzacția propusă este compatibilă cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE.

11.

Având în vedere cele de mai sus, consider că exercitarea efectivă a drepturilor procedurale a fost asigurată în acest caz.

Bruxelles, 22 aprilie 2020.

Wouter WILS

(1) În temeiul articolelor 16 și 17 din Decizia 2011/695/UE a președintelui Comisiei Europene din 13 octombrie 2011 privind funcția și mandatul consilierului-auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței (JO L 275, 20.10.2011, p. 29) („Decizia 2011/695/UE”).

(2) Este vorba despre o nouă notificare din partea Aurubis a tranzacției propuse, după o notificare inițială la 30 august 2019, pe care a retras-o la 25 septembrie 2019.

(3) Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO L 24, 29.1.2004, p. 1).

(4) În seara zilei de 11 februarie 2020, s-au trimis avocaților Aurubis o copie (informală) a informațiilor în avans ale CO și scrisoarea de intenție aferentă.

(5) Regulamentul (CE) nr. 802/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 133, 30.4.2004, p. 1).

(6) La 19 februarie 2020, s-a acordat acces la camera de date și unui consilier extern al Metallo.

8.7.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/10

Rezumatul Deciziei Comisiei

din 4 mai 2020

de declarare a compatibilității unei concentrări cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE

(Cazul M.9409 – Aurubis/Metallo Group Holding)

[notificată cu numărul C(2020) 2752]

(Numai textul în limba engleză este autentic)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2020/C 224/06)

La data de 4 mai 2020, Comisia a adoptat o decizie într-un caz privind o concentrare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (1) , în special al articolului 8 alineatul (1) din regulament. O versiune neconfidențială a textului integral al deciziei este disponibilă în limba engleză pe site-ul web al Direcției Generale Concurență, la următoarea adresă: http://ec.europa.eu/competition/elojade/isef/index.cfm?clear=1&policy_area_id=2

I. PĂRȚILE

Aurubis este un furnizor de metale neferoase integrat pe verticală și principalul actor din industria cuprului în Europa. Activitatea principală a societății Aurubis este producția de catozi de cupru, atât din concentrat de cupru obținut prin minerit, cât și din deșeuri de cupru.

Catozii de cupru sunt produsul de cupru standard tranzacționat la London Metal Exchange (Bursa de metale din Londra). Societatea Aurubis este prezentă și în etapele ulterioare ale lanțului valoric al cuprului. Aceasta prelucrează catozi de cupru în sârmă laminată și în profile. Acestea din urmă sunt produse intermediare utilizate pentru fabricarea de produse laminate plate, pe care Aurubis le produce, de asemenea.

Societatea Metallo, cu sediul în Belgia, prelucrează și rafinează metale neferoase, îndeosebi cupru. Metallo este specializată în reciclarea și rafinarea deșeurilor, în principal de cupru, de calitate inferioară și cu grad ridicat de complexitate, valorificând nouă tipuri diferite de metale (cupru, staniu, plumb), produse din metal (oxid de zinc, soluție de nichel, nămol anodic) și minerale. Cuprul reprezintă cota cea mai mare din producția societății Metallo de metale rafinate și de produse din metal.

Metallo este o rafinărie de cupru secundar pur (2), adică folosește ca material de intrare pentru operațiile sale de rafinare numai deșeuri de cupru. Societatea deține două instalații de reciclare și rafinare: una în Beerse, Belgia, și una în Berango, Spania. Metallo este unul dintre actorii cei mai avansați tehnologic din lume în ceea ce privește prelucrarea deșeurilor de calitate inferioară și complexe.

II. TRANZACȚIA

La 30 august 2019, Comisia a primit o notificare cu privire la o concentrare propusă în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (3) („Regulamentul privind concentrările economice”), prin care Aurubis intenționează să dobândească, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul unic asupra întregii societăți Metallo prin achiziționarea de acțiuni (denumită în continuare „tranzacția”). Aurubis și Metallo sunt denumite în continuare „părțile”. Entitatea rezultată din tranzacție este denumită în continuare „entitatea rezultată ca urmare a concentrării”.

În urma unei investigații inițiale, care corespunde fazei I, la 25 septembrie 2019, Aurubis și-a retras notificarea.

Cazul a fost notificat din nou la 14 octombrie 2019 (4).

Tranzacția are o dimensiune europeană, întrucât pragurile privind cifra de afaceri prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul privind concentrările economice sunt atinse.

La 11 februarie 2020, Comisia a adoptat o comunicare privind obiecțiunile („CO”), în care a ajuns la concluzia preliminară că tranzacția ar ridica probabil obstacole semnificative în calea concurenței efective pe piața internă în legătură cu piața pentru achiziția de deșeuri de cupru pentru topire și rafinare („DCTR”) în SEE, în sensul articolului 2 din Regulamentul privind concentrările economice, ca urmare (i) a eliminării unui concurent important pentru achiziția de DCTR în SEE și (ii) a creării unei poziții dominante pentru Aurubis pe piața achizițiilor de DCTR în SEE.

III. REZUMAT

10.

Investigația de piață din faza II a arătat că tranzacția nu ar ridica obstacole semnificative în calea concurenței efective de pe piața internă în ceea ce privește piața pentru achiziția de DCTR în SEE. În mod similar, nu s-a găsit niciun obstacol semnificativ în calea concurenței efective în ceea ce privește deșeurile de cupru nr. 2 sau relațiile pe verticală dintre părți.

11.

Prin urmare, tranzacția este declarată compatibilă cu piața internă și cu Acordul privind SEE și, în consecință, la 4 mai 2020 a fost adoptată o decizie privind verificarea conturilor în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul privind concentrările economice și cu articolul 57 din Acordul privind SEE.

IV. EXPUNERE DE MOTIVE

A. PIEȚELE RELEVANTE ALE PRODUSULUI

12.

Tranzacția se referă la achiziția și rafinarea deșeurilor de cupru. Deșeurile de cupru pot fi împărțite, în general, în deșeuri de cupru pentru rafinare (care necesită topire și rafinare de către o rafinărie secundară) și deșeuri de cupru pentru topire directă (care pot fi retopite în mod direct de către utilizatorii industriali de cupru). Deșeurile de cupru pentru rafinare sunt tratate pentru a valorifica cuprul și a produce, în ultimă instanță, catozi de cupru.

13.

În categoria de deșeuri de cupru pentru rafinare, părțile se suprapun în ceea ce privește achiziția de deșeuri de cupru pentru topire și rafinare („DCTR”) și de așa-numite „deșeuri de cupru nr. 2”.

14.

Atât DCTR, cât și deșeurile de cupru nr. 2 sunt piețe de produse separate, care se deosebesc de alte produse intermediare folosite pentru producția de catozi de cupru, precum cuprul brut și anozii de cupru. Acestea se deosebesc și de deșeurile de cupru pentru topire directă.

15.

Deșeurile de cupru nr. 2 reprezintă o categorie de deșeuri de cupru relativ standardizată, care se tranzacționează ca marfă. Deșeurile de cupru nr. 2 au un conținut ridicat de cupru și doar un nivel limitat de impurități. Cererea de deșeuri de cupru nr. 2 provine de la o gamă largă și diversă de cumpărători, inclusiv rafinării de cupru primar și secundar, fabricanți de lingouri și producători de produse semifinite. De exemplu, pe lângă rafinăriile de cupru secundar, așa cum sunt părțile, rafinăriile de cupru primar ar putea să achiziționeze deșeuri de cupru nr. 2 și să îl combine cu cupru primar pentru procesele lor de topire. De asemenea, deși în majoritatea cazurilor deșeurile de cupru nr. 2 necesită un proces de topire, în unele cazuri, anumiți producători de produse semifinite din cupru (de exemplu, tije și produse laminate din cupru) și de lingouri din aliaje de cupru sunt capabili să topească în mod direct (adică fără niciun proces de rafinare) o cantitate relativ mică de deșeuri de cupru nr. 2.

16.

DCTR sunt foarte diferențiate și includ o gamă largă de materiale din deșeuri de cupru nestandardizate, de la cele mai puțin complexe, precum anumite deșeuri din aliaje de cupru și deșeuri din cupru și fier, și până la materiale mai complexe, precum fracțiile de metal de la instalațiile municipale de incinerare a deșeurilor solide (cenușa de vatră din instalațiile de incinerare, care conține cupru) sau din reziduurile industriale. Aceste materiale mai complexe sunt mai dificil de prelucrat.

17.

Cererea de DCTR și de deșeuri de cupru nr. 2 provine în principal de la rafinăriile de cupru secundar, dar într-o mai mică măsură și de la rafinăriile de cupru primar și de la alți cumpărători, precum fabricanții de lingouri și producătorii de produse semifinite.

18.

Tranzacția determină și apariția a două piețe afectate pe verticală pentru catozi de cupru, tije de cupru și profile de cupru. Metallo produce și furnizează catozi de cupru, care sunt produse de intrare pentru tijele de cupru și profilele de cupru (produse de Aurubis).

19.

Catozii de cupru constituie o piață de produse separată.

20.

Tijele de cupru și profilele de cupru sunt două piețe de produse separate. Tijele de cupru sunt utilizate, în mod obișnuit, pentru fabricarea cablurilor și a sârmelor, în timp ce profilele de cupru sunt folosite ca material de intrare pentru produse laminate din cupru.

B. PIEȚELE GEOGRAFICE RELEVANTE

21.

Dovezile sugerează că piața geografică pentru achiziția atât de DCTR, cât și de deșeuri de cupru nr. 2 este la nivelul SEE.

22.

Condițiile de concurență dintre SEE și alte regiuni sunt eterogene, iar prețurile pentru deșeurile de cupru diferă de la o regiune a lumii la alta, ceea ce sugerează că arbitrajul global în ceea ce privește prețurile nu este eficace.

23.

În conformitate cu practica anterioară a Comisiei și astfel cum s-a confirmat pe parcursul investigației de piață, piața geografică pentru catozii de cupru este globală.

24.

În ceea ce privește piețele geografice atât pentru tijele de cupru, cât și pentru profilele de cupru, Comisia a găsit indicii că există o piață atât la nivel mondial, cât și la nivelul SEE. Totuși, în scopul prezentului caz, se poate lăsa deschisă definirea pieței geografice relevante ca fiind globală sau la nivelul SEE, întrucât legăturile pe verticală dintre activitățile părților pe aceste piețe de produse nu au ca rezultat un obstacol semnificativ în calea concurenței efective în temeiul niciunei definiții plauzibile a pieței geografice.

C. EVALUAREA DIN PUNCTUL DE VEDERE AL CONCURENȚEI

25.

Deși în comunicarea sa privind obiecțiunile Comisia a formulat preocupări preliminare cu privire la piața pentru achiziția de DCTR în SEE, în lumina informațiilor prezentate de părți și a unor dovezi noi, aceste preocupări nu se mențin.

26.

În ceea ce privește piața pentru achiziția de deșeuri de cupru nr. 2, în concordanță cu CO, Comisia nu găsește nicio preocupare cu privire la concurență.

27.

Comisia a evaluat dacă o creștere a puterii de cumpărare a entității rezultate ca urmare a concentrării ar conduce la prețuri mai mici plătite furnizorilor de deșeuri. În contextul lanțului valoric circular al cuprului, un astfel de efect negativ asupra furnizorilor ar putea lua forme diferite, în funcție de vânzătorii de deșeuri: (i) pentru furnizorii/vânzătorii industriali de deșeuri de cupru (pentru care deșeurile reprezintă un produs secundar inevitabil în procesul lor de producție), un preț mai mic plătit pentru deșeurile lor ar echivala cu o creștere a costului lor marginal, conducând probabil la prețuri mai mari în aval pentru produsele lor; și (ii) în cazul altor furnizori/vânzători de deșeuri de cupru, precum colectorii, comercianții și unitățile de pre-prelucrare (care colectează și pre-prelucrează deșeuri la sfârșitul ciclului de viață), un preț mai mic plătit pentru deșeurile lor le-ar putea reduce stimulentele și capacitatea de a investi în deșeuri de cupru și de a le colecta.

1. Efecte orizontale necoordonate pe piața de la nivelul SEE pentru achiziția de DCTR

28.

În comunicarea sa privind obiecțiunile, Comisia a constatat, în prealabil, că entitatea rezultată ca urmare a concentrării ar avea o cotă combinată pentru 2018 de 40-50 % pentru toate DCTR vândute de furnizorii cu sediul în SEE. Părțile au fost considerate, în prealabil, ca fiind concurenți apropiați în ceea ce privește capacitățile și comportamentul de cumpărare. Debușeurile alternative efective pentru DCTR la care furnizorii au acces au fost considerate, în prealabil, limitate.

29.

Având în vedere informațiile prezentate de părți ca răspuns la CO, informațiile scrise și dovezile ulterioare prezentate de Aurubis, Comisia concluzionează în decizie că tranzacția nu ar determina efecte orizontale necoordonate pe piața de la nivelul SEE pentru achiziția de DCTR din motivele explicate mai jos.

30.

Spre deosebire de ceea ce a constatat în prealabil Comisia în CO, cotele de achiziție combinate ale părților sunt moderate. Deși Metallo are cote de achiziție de 10-20 %, iar Aurubis de 10-20 %, fapt care le plasează pe primul loc și pe al doilea loc în topul cumpărătorilor de DCTR furnizate în SEE, cota lor de achiziție combinată la nivelul SEE este moderată (20-30 %). Două rafinării concurente – Brixlegg și Boliden – au fiecare câte o cotă de achiziție la nivelul SEE de 5-10 %, fiind urmate de o serie de alte rafinării de cupru cu cote de 0-5 %.

31.

Cota de achiziție combinată a entității rezultate ca urmare a concentrării, care este mai mică decât valoarea prezentată în rezultatele din CO, este determinată în mare parte de ajustări ale reconstrucției pieței de către Comisie ca urmare a unor dovezi suplimentare prezentate de părți. Având în vedere natura foarte eterogenă a DCTR, care nu reprezintă o categorie definită în cadrul industriei, au existat clasificări eronate ale volumelor. Părțile au prezentat, de asemenea, date suplimentare de la Eurostat cu privire la exporturi, permițând Comisiei să corecteze valoarea exporturilor.

32.

După tranzacție, entitatea rezultată ca urmare a concentrării va continua să fie limitată de o serie de alternative efective la care furnizorii de DCTR vor continua să aibă acces. În primul rând, este vorba despre alte rafinării de cupru din SEE, care sunt concurenții cei mai apropiați ai părților. În plus, rafinăriile de cupru din afara SEE și alți cumpărători din afara SEE au o cerere considerabilă de materiale din DCTR. Într-adevăr, furnizorii din SEE exportă 40-50 % din producția lor totală de DCTR. Exporturile reprezintă, prin urmare, o opțiune alternativă importantă pentru furnizori în cazul unei scăderi a prețurilor în SEE și, în concluzie, o limitare considerabilă a puterii de cumpărare a părților. În plus, fabricanții de lingouri, producătorii de produse semifinite și topitoriile de alte metale în afară de cupru achiziționează, de asemenea, anumite materiale din DCTR. În cele din urmă, furnizorii par să fie capabili să reducă puterea de cumpărare a părților prin implicarea în practici precum evoluția de la DCTR la alte produse sau în crearea și eliminarea de stocuri de DCTR pentru a obține prețuri mai bune.

33.

Spre deosebire de ceea ce a constatat în prealabil Comisia în CO, părțile nu pot fi considerate ca fiind concurenți deosebit de apropiați. Capacitățile tehnice ale părților sunt în mare parte complementare în ceea ce privește metalele pe care pot să le rafineze, să le valorifice și, în cele din urmă, să le vândă. Prin urmare, activitățile lor de achiziție sunt, de asemenea, în mare parte complementare. Prin analizarea furnizorilor părților, se pare, de asemenea, că numărul de furnizori pe care îi au în comun este limitat în comparație cu numărul lor total de furnizori. În fine, anumiți concurenți rivalizează cu părțile în ceea ce privește capacitățile lor tehnologice și comportamentul lor de cumpărare.

34.

Deși există bariere considerabile în calea accesului la deșeurile de cupru pentru rafinare, actorii existenți realizează periodic extinderi ale capacității și ale capabilităților lor. Astfel de extinderi ar fi posibile și în cazul unei scăderi considerabile a prețurilor pentru DCTR. În plus, în special rafinăriile de cupru active pe piețele conexe DCTR, precum piața de deșeuri electronice (care are legătură în principal cu plăcile de circuite imprimate și care în prezent are o marjă mai mare decât DCTR), pot să considere că este atractiv să își facă intrarea în domeniul rafinării de DCTR în cazul unei scăderi a prețurilor DCTR ca urmare a tranzacției.

35.

În ansamblu, este improbabil ca tranzacția să conducă la un efect considerabil asupra prețurilor. Dintre furnizorii care au răspuns la investigația de piață, inclusiv furnizori care nu vând deșeuri părților, un număr mare au exprimat preocupări cu privire la o reducere a prețului la care părțile achiziționează deșeuri. Totuși, investigația a arătat că vor fi disponibile suficiente debușeuri alternative efective pentru ca acești furnizori să își vândă deșeurile.

36.

În plus, părțile sunt capabile să influențeze numai o componentă relativ mică a prețului deșeurilor de cupru, și anume așa-numitul comision de rafinare. O reducere a acestei componente a prețului ar avea un efect mic asupra prețului global pentru deșeurile de cupru, pentru că alte componente ale prețului, în special prețul cuprului cotat la Bursa de metale din Londra, au o pondere mai mare decât comisioanele de rafinare și, în mod obișnuit, au fluctuații mari pe tot parcursul anului.

37.

În cele din urmă și în orice caz, orice efect asupra prețurilor ar putea fi contracarat, cel puțin parțial, prin sinergiile asociate cu tranzacția.

38.

De asemenea, este improbabil ca tranzacția să determine o reducere considerabilă a stimulentelor pentru ca furnizorii să investească în tratarea și valorificarea metalelor și să inoveze în acest domeniu. Capacitățile îmbunătățite de tratare a deșeurilor s-ar aplica după tranzacție unui volum mai mare de achiziții de deșeuri și, prin urmare, implicarea în acestea ar fi mai atractivă.

39.

De asemenea, este improbabil ca tranzacția să aibă un efect considerabil asupra colectării de DCTR. Aprovizionarea de la furnizori industriali de DCTR este, în orice caz, foarte constantă, întrucât acești participanți la piață generează DCTR într-o proporție fixă pentru produsele lor care conțin cupru din aval (și își reduc la minimum deșeurile independent de tranzacție, pentru că deșeurile reprezintă o reducere a productivității). Este improbabil ca comercianții, colectorii și unitățile de pre-prelucrare să își reducă nivelul de colectare, fie pentru că aceștia pot să evite orice efect asupra prețurilor prin trecerea acestuia mai departe în lanțul valoric al cuprului, fie pentru că, potrivit informațiilor pe care le-au prezentat în timpul investigației de piață, stimulentele lor pentru colectarea de deșeuri nu s-ar schimba după tranzacție.

40.

Un alt element important în analizarea tranzacției constă în stimulentele limitate ale entității rezultate ca urmare a concentrării pentru a-și reduce achizițiile de DCTR din cauza costurilor mari asociate cu funcționarea la o capacitate sub cea maximă. Într-adevăr, ca urmare a costurilor sale fixe foarte mari, o rafinărie de cupru, pentru a fi eficientă din punctul de vedere al costurilor, trebuie să funcționeze în mod constant la capacitate maximă. În consecință, orice încercare a entității rezultate ca urmare a concentrării de a reduce aprovizionarea cu deșeuri ar determina costuri crescute imposibil de asumat. Prin urmare, este probabil ca tranzacția să nu aibă ca rezultat o reducere a producției.

2. Efecte orizontale necoordonate pe piața de la nivelul SEE pentru achiziția de deșeuri de cupru nr. 2

41.

În comunicarea sa privind obiecțiunile, Comisia nu a formulat nicio preocupare preliminară în legătură cu piața pentru deșeurile de cupru nr. 2. În ciuda cotei de achiziție combinate relativ mari a părților în ceea ce privește deșeurile de cupru nr. 2 furnizate în SEE, părților le-ar rămâne, după tranzacție, un număr mare de alternative efective atât în SEE, cât și în afara SEE. Acest caz este valabil și mai mult în comparație cu DCTR – în mare parte pentru că deșeurile de cupru nr. 2 reprezintă un tip de deșeuri mercantilizate, iar capacitățile tehnologice necesare pentru rafinarea acestora în mod eficace sunt deținute în mare parte atât de rafinării de cupru secundar, cât și de rafinării de cupru primar pur (care prelucrează în principal concentrat de cupru și utilizează deșeuri de cupru nr. 2 în mod suplimentar pentru a-și controla procesele de rafinare).

42.

Metallo adaugă 5-10 % la cota de achiziție a Aurubis din 2018 pentru deșeurile de cupru nr. 2 furnizate în SEE, care este de 30-40 %. Entitatea rezultată ca urmare a concentrării ar avea o cotă de achiziție de 30-40 %. Urmează rafinăriile concurente din SEE – Brixlegg și KGHM – fiecare cu câte 5-10 %, urmate de alte rafinării din SEE. Exporturile reprezintă 39 %.

43.

Înaintea tranzacției, Metallo nu este o forță concurențială puternică în ceea ce privește achiziția de deșeuri de cupru nr. 2, întrucât nu se axează pe aceste deșeuri.

44.

După tranzacție, va rămâne un număr mare de cumpărători de deșeuri de cupru nr. 2. În primul rând, multe rafinării de cupru, atât din SEE, cât și din afara SEE, achiziționează și tratează deșeuri de cupru nr. 2 indiferent dacă se axează în principal pe valorificarea de cupru secundar sau de cupru primar. Aceste rafinării de cupru au capacități tehnologice în mare parte comparabile pentru a trata în mod eficace deșeuri de cupru nr. 2. În al doilea rând, pe lângă aceste rafinării concurente, pentru deșeurile de cupru nr. 2 concurează un număr considerabil de alți cumpărători. În special producătorii de produse semifinite pot utiliza în procesele lor de producție anumite materiale din deșeurile de cupru nr. 2. În fine, există posibilitatea (pentru furnizori) de a îmbunătăți în mod suplimentar deșeurile de cupru nr. 2 pentru a elimina și mai multe impurități și, prin urmare, de a face ca materialul să fie atractiv pentru un grup și mai mare de potențiali cumpărători.

45.

Capacitatea de a exporta deșeuri de cupru nr. 2 din SEE (sau capacitatea furnizorilor mici de a vinde deșeurile de cupru nr. 2 unui comerciant mai mare care este capabil să le exporte din SEE) este o limitare considerabilă asupra părților (și asupra rafinăriilor de cupru din SEE, în general). Deșeurile de cupru nr. 2 reprezintă o categorie de deșeuri de cupru recunoscută la nivel internațional, care, în general, nu necesită testare. Datorită caracteristicilor acestor mărfuri, ele pot fi tranzacționate mai ușor decât alte categorii de deșeuri de cupru, care sunt mai diferențiate. Cererea tot mai mare de unități de cupru, cuplată cu restricțiile aplicate importurilor de materiale de calitate inferioară din China, are ca rezultat oportunități de export considerabile în prezent și în viitor.

46.

Majoritatea furnizorilor se așteaptă ca tranzacția să conducă la comisioane de rafinare mai mari pentru deșeurile de cupru nr. 2. Totuși, furnizorii prezintă și date potrivit cărora ar avea acces la debușeuri alternative pentru deșeurile de cupru nr. 2. În plus, chiar părțile recunosc că deșeurile de cupru nr. 2 reprezintă un produs mercantilizat tranzacționat la nivel global. Prin urmare, este probabil ca furnizorii să poată evita un efect asupra prețurilor.

47.

Un concurent al părților și-a exprimat preocuparea cu privire la faptul că, după tranzacție, entitatea rezultată ca urmare a concentrării își va micșora comisioanele de rafinare (și anume, ar plăti mai mult pentru deșeurile de cupru nr. 2), împiedicându-i astfel accesul pe piața pentru materiale de intrare din deșeuri de cupru nr. 2, de care are nevoie pentru a produce catozii de cupru. Totuși, este foarte improbabil ca entitatea rezultată ca urmare a concentrării să se implice într-o astfel de practică. Un preț mai mare pentru deșeurile de cupru nr. 2 ar fi rezonabil numai dacă s-ar achiziționa cantități mai mari. Totuși, ambele părți au doar o capacitate limitată de a absorbi cantități mai mari.

3. Efecte verticale necoordonate în legătură cu piețele pentru tije de cupru și pentru profile de cupru

48.

În comunicarea sa privind obiecțiunile, Comisia nu a formulat preocupări în ceea ce privește efectele verticale necoordonate în legătură cu piețele pentru catozi de cupru, pentru tije de cupru și pentru profile de cupru.

49.

Pe baza cotelor de piață foarte mici ale Metallo și Aurubis în amonte în vânzarea de catozi de cupru la nivel mondial – de 5-10 % – în cadrul oricărei delimitări plauzibile a pieței de produse, precum și pe baza feedbackului clar primit pe parcursul investigației de piață, este improbabil ca entitatea rezultată ca urmare a concentrării să aibă capacitatea de a se implica, după tranzacție, în orice strategie de împiedicare a accesului pe piață (nici pentru materialele de intrare, nici pentru clienți).

V. CONCLUZII

50.

Din motivele menționate anterior, decizia concluzionează că concentrarea propusă nu va afecta semnificativ concurența efectivă pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.

51.

Prin urmare, concentrarea trebuie declarată ca fiind compatibilă cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul privind concentrările economice și cu articolul 57 din Acordul privind SEE.

(1) JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

(2) Rafinăriile de cupru secundar utilizează ca material de intrare pentru producția de cupru numai deșeuri de cupru (denumite și cupru secundar). Rafinăriile de cupru primar utilizează ca material de intrare concentrate de cupru din mine (denumite și cupru primar).

(3) JO L 24, 29.1.2004, p. 1. Cu efect de la 1 decembrie 2009, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) a introdus anumite modificări, cum ar fi înlocuirea termenilor „Comunitate” cu „Uniune” și „piață comună” cu „piață internă”. Terminologia din TFUE va fi folosită pe tot parcursul prezentei decizii.

(4) Publicat în JO C 356, 21.10.2019, p. 7.

8.7.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/16

Publicarea unei cereri de înregistrare a unei denumiri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

(2020/C 224/07)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1), în termen de trei luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

„MOLLETE DE ANTEQUERA”

Nr. UE: PGI-ES-02393 – 23.2.2018

DOP ()IGP (X)

1. Denumirea

„Mollete de Antequera”

2. Statul membru sau țara terță

Spania

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1. Tipul de produs

Clasa 2.3. Pâine, produse de patiserie, prăjituri, produse de cofetărie, biscuiți și alte produse de panificație;

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

„Mollete de Antequera” este un tip de pâine originar din aria geografică menționată la punctul 4. Se prepară din făină de grâu, are un nivel ridicat de umiditate și miez moale, iar timpul de coacere este scurt. Forma sa specială este neregulată și eliptică în partea inferioară. Este plată și subțire în volum, fiind acoperită de un strat fin de făină folosită la prepararea sa.

În timpul preparării, în făină se pot adăuga tărâțe de grâu.

Produsul se livrează ambalat proaspăt, congelat/congelat rapid sau într-o atmosferă protectoare.

Caracteristicile specifice ale „Mollete de Antequera” sunt definite de următorii descriptori fizico-chimici și organoleptici:

(a) Formă și forme de prezentare

Produsul este disponibil în trei forme de prezentare, în funcție de greutatea sa:

—	Mollete: între 100 și 150 de grame.

—	„Mollete” medie: între 55 și 99 de grame.

—	„Mollete” mică: sub 55 de grame.

Forma tipică a produsului trebuie menținută în toate formele de prezentare. Aceasta este definită de raportul dintre axele elipsei formate de baza produsului („a” fiind axa majoră și „b” fiind cea minoră) și de înălțimea (z), definită ca raportul z/(a * b). Valorile medii și limitele de toleranță sunt definite în următorul tabel:

	Raport a/b (*1)		Raport z/(a * b) (*1)
Formă de prezentare	Valoare medie	Limită de toleranță		Valoare medie (×10-3)	Limită de toleranță
Mollete	1,58	±15 %		2,15	±25 %
„Mollete” medie	1,44	±15 %		2,95	±25 %
„Mollete” mică	1,21	±15 %		6,10	±25 %

(b) Textură

„Mollete de Antequera” are o textură spongioasă caracteristică.

Valorile maxime ale forței de deformare a volumului produsului sunt următoarele pentru fiecare tip și formă de prezentare:

—	Produs proaspăt: 3 500 g.

—	Produs proaspăt cu tărâțe: 4 500 g.

—	Produs congelat/congelat rapid: 5 000 g.

—	Produs în atmosferă protectoare: 6 500 g.

Valorile maxime pentru textura produsului „Mollete de Antequera” sunt stabilite pentru întreaga durată de valabilitate a produsului.

Miezul are o structură cu două tipuri de alveole. Pe de o parte, există alveole rotunde și bine formate, cu un diametru mai mic de 5 mm, distribuite uniform în interiorul pâinii. Pe de altă parte, și într-o măsură mai mică, există alveole mai mari, cu formă neregulată, mai mici de 15 mm și distribuite neuniform.

(d) Umiditate

Nivelul de umiditate al pâinii este decisiv pentru calitatea sa, variind între 32 și 45 %.

(e) Descriptori organoleptici

Profilul senzorial al produsului proaspăt „Mollete de Antequera” este definit astfel:

Coaja are culoarea alb ivoriu, cu o notă fină de vanilie. Poate fi puțin mai rumenită pe și sub margini, cu un strat fin din făina folosită la prepararea pâinii. Coaja este moale la atingere, fină, elastică și nu foarte friabilă. Aroma este de intensitate medie până la ridicată, cu note predominante de drojdie și aluat. Miezul este, de asemenea, de culoare albicioasă, însă cu nuanțe gălbui. Ca aspect și la atingere, este foarte spongios. La degustare, este foarte fraged, cu un gust ușor acid și arome care includ, din nou, note de drojdie, aluat și făină. Gustul rezidual este plăcut, cu o persistență medie până la scăzută, fiind un produs foarte echilibrat din perspectivă organoleptică.

Versiunea pâinii „Mollete de Antequera” care conține tărâțe va varia într-o oarecare măsură în ceea ce privește culoarea și aroma cojii și a miezului, ca urmare a adaosului de tărâțe în amestec. Culoarea cojii este ușor închisă, cu accente pestrițe date de tărâțe și un strat fin din făina folosită la prepararea produsului. Textura cojii este ușor mai dură, însă păstrează frăgezimea atât de caracteristică acestui produs. Miezul este de culoare maro deschis-crem, iar textura sa este fragedă, spongioasă și moale. La degustare, gustul este delicat și ușor acid, cu o notă ușor amăruie care apare la mestecare și note specifice tărâțelor folosite la prepararea „Mollete de Antequera”. Aroma (de cereale, fibre, grâu și drojdie) este foarte intensă și persistentă, motiv pentru care „Mollete de Antequera” se remarcă atât de puternic pentru calitățile sale senzoriale.

În cazul produsului congelat/congelat rapid, toți parametrii fizico-chimici și organoleptici trebuie măsurați după decongelare. Valorile acestor parametri sunt aceleași cu cele care au fost stabilite pentru produsul proaspăt, cu excepția texturii, care trebuie să respecte limitele prevăzute.

Materiile prime sunt făina de grâu cu conținut scăzut de gluten (W) (între 110 și 170 × 10-4 jouli), având raportul dintre rezistența la întindere și extensibilitatea aluatului (P/L) cuprins între 0,25 și 0,65, apă, sare de mare și drojdie ecologică. Pentru a facilita procesul, se poate utiliza maia primară ca înlocuitor sau în plus față de drojdia ecologică.

Se pot adăuga tărâțe de grâu, într-o doză minimă de 3,8 % p/p din aluatul de copt și atât timp cât proprietățile fizico-chimice indicate la punctul 3.2 sunt menținute în intervalele desemnate pentru diferitele forme de prezentare.

3.3. Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală) și materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

3.4. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Produsul trebuie fabricat în aria geografică delimitată pentru a proteja calitatea specifică a acestui produs delicat. Procesul de producție constă în următoarele etape, care sunt enumerate în aceeași ordine în care au fost efectuate: frământare, lăsarea aluatului la dospit întreg, porționarea aluatului, cântărirea și formarea de sfere din aluat, lăsarea acestora la dospit, formarea bucăților individuale de aluat, lăsarea aluatului la crescut, coacerea, răcirea sau aducerea la temperatura dorită.

3.5. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată

Produsele „Molletes de Antequera” proaspete trebuie să fie ambalate în cadrul procesului de producție și în aceleași unități în care are loc etapa de coacere. În primul rând, acestea trebuie supuse unui proces de reducere a temperaturii sub 38 °C. Congelarea/congelarea rapidă a pâinilor „Molletes de Antequera” trebuie efectuată în cadrul liniei de producție, imediat după ambalare, pentru a se asigura păstrarea caracteristicilor specifice ale „Mollete de Antequera” la sursă. Motivul principal pentru care produsul trebuie ambalat la sursă este menținerea nivelului ridicat de umiditate a produsului proaspăt între 32 % și 45 %, deoarece acest lucru este esențial pentru menținerea caracteristicilor pâinii „Mollete de Antequera” (textură, arome etc.). Produsul neambalat ar putea pierde o parte semnificativă din umiditatea sa inițială.

Indiferent dacă produsul este proaspăt, congelat/congelat rapid sau ambalat într-o atmosferă protectoare, acesta trebuie prezentat întotdeauna sub formă ambalată, pentru a-și păstra calitatea de la sursă și pentru a-i asigura trasabilitatea. Această cerință se aplică atât distribuitorilor angro, cât și distribuitorilor en detail de la locul de producție.

Produsul proaspăt trebuie să fie întotdeauna ambalat într-o folie stretch alimentară sau într-un material de calitate alimentară similară care să fie semi-permeabil la oxigen.

3.6. Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Cuvintele „Mollete de Antequera” și „Indicación Geográfica Protegida” și/sau logoul IGP „Mollete de Antequera” trebuie să fie afișate în mod vizibil pe etichetele și ambalajele comerciale utilizate pentru „Mollete de Antequera”.

Dacă produsul conține tărâțe de grâu în compoziție, pe etichetă trebuie menționate cuvintele „con salvado” („conține tărâțe”). De asemenea, trebuie specificată forma de prezentare a pâinii „Mollete de Antequera”.

4. Delimitarea concisă a ariei geografice

Pâinea „Mollete de Antequera” este fabricată și ambalată în localitățile Antequera și Fuente de Piedra, ambele aparținând provinciei Málaga.

5. Legătura cu aria geografică

La baza indicației geografice protejate „Mollete de Antequera” stă chiar reputația sa.

Pâinea „Mollete de Antequera” și-ar putea avea originea îndepărtată în secolele al XII-lea și al XIII-lea, pe vremea când evreii și arabii din Al-Andalus făceau lipii cu conținut redus de drojdie. Cu toate acestea, originea etimologică a termenului „mollete” provine din spaniola castiliană („muelle” înseamnă „moale”) și se referă la textura moale, spongioasă, caracteristică acestui tip de pâine.

Utilizarea termenului „mollete” și tradiția preparării acestui produs au persistat doar în câteva districte din Andaluzia, probabil datorită influenței mai mari a culturii Al-Andalus din această regiune. Începând cu jumătatea secolului al XX-lea, fabricarea și comercializarea sa pe scară largă au fost consolidate în Antequera. În acest sens, Lorenzo Díaz menționează localitatea Antequera în cartea sa intitulată „Diez Siglos de Cocina en Madrid” (Zece secole de gătit în Madrid) (1994) drept unul dintre ultimele bastioane ale tradiției arabe din sudul Spaniei (Granada, Málaga și Almería) unde termenul spaniol „mollete” a rămas în uz.

Relatările despre fabricarea și consumul produsului „Mollete de Antequera”, în acest oraș din provincia Málaga datează cel puțin din 1539, o rețetă de familie care conține „mollete” drept elementul principal fiind găsită într-un volum culinar cunoscut sub numele de „cartea Mariei Enríquez”, care face parte din Arhiva marchizului de la Vega de Santa María. Acest document - păstrat la Arhiva Istorică Municipală din Antequera - menționează diferiți termeni gastronomici, în principal făină, lapte și ouă, sub denumirea de „molletes reales” (lipii regești).

Cea mai veche trimitere comercială documentată a fabricării produsului „mollete” în Antequera figurează într-o înregistrare capitulară din 19 octombrie 1775, în care unui anumit Manuel Esbri i se acordă permisul de a „frământa pâine franceză și «molletes» [...] asigurându-se că ambele tipuri sunt de bună calitate și au greutatea corectă”.

Localitatea Fuente de Piedra, care face parte din zona în care se prepară „Mollete de Antequera”, a fost ultima localitate care a obținut independența față de Antequera în 1838 (Muñoz Hidalgo și García Cañero, 1983: Arhiva istorică din Antequera), iar tradiția preparării acestui produs s-a păstrat.

Deși nu există înregistrări documentate despre „Mollete de Antequera” în secolul al XIX-lea, maestrul brutar Juan Paradas Pérez din Antequera și-a dedicat o parte din activitatea sa reluării producției de „Mollete de Antequera” în 1939. Produsele „Mollete de Antequera” realizate de Paradas au ajuns pe bună dreptate renumite și au fost la mare căutare în Antequera în anii 1940 și 1950. Rețeta de „Mollete de Antequera” a rămas neschimbată de-a lungul mai multor generații, până în zilele noastre.

Alegerea materiei prime [făină de grâu cu conținut scăzut de gluten, cu un raport echilibrat între rezistența la întindere și extensibilitatea aluatului (P/L)], nivelul ridicat de umiditate al aluatului, condițiile în care aluatul este frământat, modelat în bucăți individuale și lăsat să crească, timpul scurt de coacere monitorizat cu atenție (coacere ușoară) și răcirea sunt etapele decisive în asigurarea formei precise și a aromei delicate a pâinii „Mollete de Antequera”, care își datorează textura moale și spongioasă structurii duble alveolare cu orificii mari și mici. Toate aceste etape se bazează pe cunoștințele și experiența maeștrilor brutari care produc „Mollete de Antequera”, ale căror tradiție și bune practici în prepararea acestui produs sunt legate de acest teritoriu.

Nivelul ridicat de umiditate (până la 45 %) și timpul de coacere scurt sunt caracteristici tipice distinctive ale „Mollete de Antequera” bazate pe rețeta maestrului brutar Paradas, care a făcut din acest produs o alegere populară în materie de pâine pentru micul dejun în Antequera începând cu mijlocul secolului al XX-lea. Această popularitate se datorează faptului că procesul de rumenire sporește delicatețea și aromele miezului și contrastul dintre textura sa și cea a cojii crocante, redând astfel toate calitățile produsului proaspăt copt. Această calitate a fost apreciată în mare măsură de consumatori în acele zile și este apreciată și în prezent, deoarece înseamnă că pâinea „Molletes de Antequera” poate fi consumată pe parcursul a patru sau cinci zile, fără să devină râncedă, păstrându-se senzația unei pâini proaspăt coapte. Împreună cu proprietățile organoleptice ale „Mollete de Antequera”, această calitate a jucat un rol decisiv în dobândirea de către acest produs a unei poziții puternice pe piață: inițial în Antequera și apoi în restul provinciei Málaga, urmată de toată Andaluzia și de restul Spaniei.

Există un număr mare de referințe bibliografice care fac trimitere la „Mollete de Antequera” și care confirmă cât de cunoscut este acest produs. Vom menționa în continuare câteva dintre publicațiile care, în ultimii 25 de ani, au enumerat calitățile acestui produs și au lăudat „Mollete de Antequera”: Gastronomía Antequerana („Gastronomia din Antequera”) (Juan Alcaide Vega, 1991); Diccionario Gastronómico. Términos, Refranes, Citas y Poemas („Un dicționar gastronomic. Termeni, zicale, citate și poezii”) (Luis F. Lescure, 2005); Ruta Gastronómica de Andalucía („O rută gastronomică prin Andaluzia”) (Inés Burtrón, 2009); 50 recetas con molletes de Antequera („50 de rețete cu Molletes de Antequera”) (Susana López Postigo, 2010); Route of Washington Irving from Seville to Granada („Ruta lui Washington Irving din Sevilla în Granada”) (Turismo Andaluz S.A., 2000).

Vizita din 1998 a regelui și a reginei Spaniei în Antequera a fost relatată de întreaga presă din Spania, cu mențiunea specifică a faptului că le-au fost servite „faimoasele molletes de Antequera” cu sortimente de ulei virgin de măsline produs local.

Celebrul scriitor, jurnalist și membru al Academiei Regale Spaniole începând cu 2003, Arturo Pérez-Reverte, a menționat „Mollete de Antequera” în cartea sa intitulată La piel del tambor (2002).

Confederația Spaniolă a Organizațiilor de Brutari (CEOPAN) a publicat în 2009 un catalog intitulat Todos los panes tradicionales de España („Toate tipurile tradiționale de pâine din Spania”), care includea și „Mollete de Antequera”.

În cele din urmă, „Mollete de Antequera” a fost inclus în Atlasul patrimoniului imaterial al Andaluziei, în provincia Málaga și districtul Antequera (Institutul andaluz al patrimoniului istoric, Ministerul regional al culturii, Guvernul regional al Comunității Autonome Andaluzia).

„Mollete de Antequera” este în prezent un produs foarte cunoscut, care poate fi cumpărat în toată Spania.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

Textul complet al caietului de sarcini al produsului poate fi consultat la următoarea adresă:

http://www.juntadeandalucia.es/export/drupaljda/Pliego_Mollete_Antequera.pdf

sau accesând pagina principală a Consejería de Agricultura, Ganadería, Pesca y Desarrollo Sostenible [Ministerul regional pentru agricultură, zootehnie, pescuit și dezvoltare durabilă]

(https://juntadeandalucia.es/organismos/agriculturaganaderiapescaydesarrollosostenible.html),

Vă rugăm să urmați această cale: „Áreas de actividad”/„Industrias y Cadena Agroalimentaria”/„Calidad”/„Denominaciones de Calidad”/„Productos de panadería y repostería”. Caietul de sarcini al produsului poate fi găsit la rubrica privind denumirea de origine protejată respectivă.

(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(*1) Dimensiunile pâinii „Mollete de Antequera” sunt exprimate în milimetri.

8.7.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/21

Publicarea unei comunicări privind aprobarea unei modificări standard a caietului de sarcini al unei denumiri din sectorul vitivinicol, menționată la articolul 17 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei

(2020/C 224/08)

Prezenta comunicare este publicată în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei (1).

COMUNICARE PRIVIND APROBAREA UNEI MODIFICĂRI STANDARD

„ROSSO DI MONTEPULCIANO”

Numărul de referință: PDO-IT-A1458-AM02

Data comunicării: 21.4.2020

DESCRIEREA ȘI MOTIVELE MODIFICĂRII APROBATE

1. „Rosso di montepulciano” – etichetare

Este prevăzută introducerea obligației ca pe etichetă să figureze mențiunea geografică mai amplă „Toscana”, pe lângă denumirea de origine protejată „Rosso di Montepulciano”.

Modificarea permite furnizarea unei informații precise referitoare la proveniența geografică a vinurilor.

Modificarea vizează punctul 9 din documentul unic și articolul 7 din caietul de sarcini.

DOCUMENT UNIC

1. Denumirea produsului

Rosso di Montepulciano

2. Tipul indicației geografice

DOP – Denumire de origine protejată

3. Categoriile de produse vitivinicole

Vin

4. Descrierea vinurilor

Rosso di Montepulciano

Culoare: roșu rubiniu

Miros: intens, de vin

Gust: sec, persistent, ușor taninos

Tărie alcoolică totală minimă în volume (% vol.) 11,50;

Limita minimă a extractului fără zahăr (g/l): 21,00.

Parametrii analitici care nu sunt indicați în tabelul de mai jos respectă limitele prevăzute de legislația națională și de legislația Uniunii Europene.

Caracteristici analitice generale
Tăria alcoolică totală maximă (% în volume):
Tăria alcoolică dobândită minimă (% în volume):
Aciditatea totală minimă:	4,5 grame per litru, exprimată în acid tartric
Aciditatea volatilă maximă (în miliechivalenți per litru):	20
Conținutul total maxim de dioxid de sulf (în miligrame per litru):

5. Practici vitivinicole

(a) Practici oenologice specifice

Rosso di Montepulciano

Practică oenologică specifică

Vinul cu denumirea de origine controlată „Rosso di Montepulciano” nu poate fi comercializat înaintea datei de 1 martie a anului următor anului în care au fost produși strugurii.

(b) Producții/randamente maxime

Rosso di Montepulciano

10 000 kg de struguri la hectar

Rosso di Montepulciano

70 hl/hectar

6. Arealul geografic delimitat

Arealul de producție a strugurilor se află pe teritoriul administrativ al comunei Montepulciano din provincia Siena, aflată în regiunea Toscana.

Este exclusă zona de câmpie Valdichiana.

7. Soiul/soiurile de struguri de vin principal/principale

Sangiovese N. - Sangioveto

8. Descrierea legăturii (legăturilor)

„Rosso di Montepulciano”

Terenurile utilizate pentru producție sunt în mare măsură formate din nisipuri din pliocen, iar din punct de vedere meteorologic, zona este caracterizată de o climă mediteraneeană care favorizează o bună evoluție, din punct de vedere calitativ, a aromelor și a fenolilor din struguri. Baza ampelografică a podgoriei este Sangiovese, în special biotipul local numit Prugnolo gentile, cultivat în formă tipică, pe spalieri. Istoria seculară a vinului Montepulciano din epoca etruscă și până în zilele noastre se datorează factorului uman, care de-a lungul timpului a dobândit experiență și cunoștințe, interacționând cu mediul și selecționând practicile cele mai potrivite pentru producția oenologică de calitate.

9. Alte condiții esențiale (ambalarea, etichetarea, alte cerințe)

„Rosso di Montepulciano” – Etichetare

Cadrul juridic:

În legislația UE

Tipul condiției suplimentare:

Dispoziții suplimentare privind etichetarea

Descrierea condiției:

Este prevăzută introducerea obligației ca pe etichetă să figureze mențiunea geografică mai amplă „Toscana”, pe lângă denumirea de origine protejată „Rosso di Montepulciano”, în scopul informării consumatorilor privind proveniența geografică exactă a vinurilor.

Link către caietul de sarcini al produsului

https://www.politicheagricole.it/flex/cm/pages/ServeBLOB.php/L/IT/IDPagina/15315

(1) JO L 9, 11.2019, p. 2.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 224

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 63 8 iulie 2020

Cuprins		Pagina
	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2020/C 224/01	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.9816 — Advent/TA/Conservice) ( 1 )	1
2020/C 224/02	Comunicarea Comisiei privind prelungirea aplicării și modificările Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020, ale Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc, ale Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020, ale Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate, ale Comunicării Comisiei privind criteriile pentru analiza compatibilității cu piața internă a ajutorului de stat destinat să promoveze realizarea unor proiecte importante de interes european comun, ale Comunicării Comisiei privind cadrul pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare și ale Comunicării Comisiei către statele membre privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul asigurării creditelor la export pe termen scurt	2

	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2020/C 224/03	Rata de schimb a monedei euro — 7 iulie 2020	5
2020/C 224/04	Opinia Comitetului consultativ în domeniul concentrărilor economice din 22 aprilie 2020 formulată în cadrul reuniunii cu privire la proiectul preliminar de decizie în cazul M.9409 – Aurubis/Metallo Group Holding Raportor: Croația ( 1 )	6
2020/C 224/05	Raportul final al consilierului-auditor Cazul M.9409 – Aurubis/Metallo Group Holding ( 1 )	8
2020/C 224/06	Rezumatul Deciziei Comisiei din 4 mai 2020 de declarare a compatibilității unei concentrări cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE (Cazul M.9409 – Aurubis/Metallo Group Holding) [notificată cu numărul C(2020) 2752] ( 1 )	10

	V Anunțuri
	ALTE ACTE
	Comisia Europeană
2020/C 224/07	Publicarea unei cereri de înregistrare a unei denumiri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare	16
2020/C 224/08	Publicarea unei comunicări privind aprobarea unei modificări standard a caietului de sarcini al unei denumiri din sectorul vitivinicol, menționată la articolul 17 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei	21