ISSN 1977-1029 |
||
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209 |
|
Ediţia în limba română |
Comunicări şi informări |
Anul 63 |
Cuprins |
Pagina |
|
|
IV Informări |
|
|
INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE |
|
|
Curtea de Justiție a Uniunii Europene |
|
2020/C 209/01 |
RO |
|
IV Informări
INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
Curtea de Justiție a Uniunii Europene
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/1 |
Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2020/C 209/01)
Ultima publicație
Publicații anterioare
Aceste texte sunt disponibile pe
EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu
V Anunţuri
PROCEDURI JURISDICŢIONALE
Curtea de Justiție
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/2 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de commerce de Bordeaux (Franța) la 18 noiembrie 2019 – Boé Aquitaine SELARL/Mercialys SA
(Cauza C-838/19)
(2020/C 209/02)
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Tribunal de commerce de Bordeaux
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Boé Aquitaine SELARL
Pârâtă: Mercialys SA
Prin Ordonanța din 19 martie 2020, Curtea (Camera a noua) a declarat cererea de decizie preliminară ca fiind vădit inadmisibilă.
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/2 |
Recurs introdus la 24 noiembrie 2019 de Nathaniel Magnan împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a cincea) pronunțate la 25 septembrie 2019 în cauza T-99/19, Magnan/Comisia
(Cauza C-860/19 P)
(2020/C 209/03)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurent: Nathaniel Magnan (reprezentant: J. Fayolle, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Prin Ordonanța din 26 martie 2020, Curtea (Camera a șasea) a respins recursul.
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/3 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Düsseldorf (Germania) la 24 decembrie 2019 – Flightright GmbH/Eurowings GmbH
(Cauza C-939/19)
(2020/C 209/04)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Amtsgericht Düsseldorf
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Flightright GmbH
Pârâtă: Eurowings GmbH
Cauza a fost soluționată prin Ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a opta) din 30 aprilie 2020.
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/3 |
Recurs introdus la 30 ianuarie 2020 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 20 noiembrie 2019 în cauza T-502/16, Stefano Missir Mamachi di Lusignano şi alţii/Comisia
(Cauza C-54/20 P)
(2020/C 209/05)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Schima, T.S. Bohr, G. Gattinara, agenţi)
Cealaltă parte din procedură: Stefano Missir Mamachi di Lusignano, în calitate de moștenitor al lui Livio Missir Mamachi di Lusignano, Anne Jeanne Cécile Magdalena Maria Sintobin, în calitate de moștenitoare a lui Livio Missir Mamachi di Lusignano, Maria Letizia Missir Mamachi di Lusignano, în calitate de moștenitoare a lui Livio Missir Mamachi di Lusignano, Carlo Amedeo Missir Mamachi di Lusignano, Giustina Missir Mamachi di Lusignano, Tommaso Missir Mamachi di Lusignano, Filiberto Missir Mamachi di Lusignano
Concluziile recurentei
— |
Anularea hotărârii atacate în partea în care Tribunalul a obligat Comisia la repararea prejudiciului moral suferit de doamna Maria Letizia Missir și de domnul Stefano Missir ca urmare a decesului domnului Alessandro Missir; |
— |
judecarea cauzei și respingerea acțiunii în primă instanță ca fiind inadmisibilă; |
— |
obligarea domnului Stefano Missir și a doamnei Maria Letizia Missir la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și a celor aferente procedurii în primă instanță; |
Motivele și principalele argumente
În susținerea propriului recurs, Comisia invocă două motive.
Primul motiv este împărțit în două aspecte. Prin primul aspect, se atacă o eroare de drept în interpretarea noțiunii de persoană „vizată” de statut. Această primă parte este îndreptată împotriva punctelor 48-64 din hotărârea atacată. Prin cel de al doilea aspect, se susține în subsidiar o eroare de drept în recunoașterea în favoarea fratelui și a surorii unui funcționar decedat a unui drept de reparare a prejudiciului moral întemeiat pe statut. Acest aspect este îndreptat împotriva punctelor 134 și 135 din hotărârea atacată.
Prin cel de al doilea motiv, se invocă o încălcare a obligației de motivare în obligarea Comisiei la repararea prejudiciilor morale suferite de fratele și de sora unui funcționar decedat, rezultate din decesul acestuia din urmă. Acest al doilea motiv este invocat împotriva punctelor 154-168 și 171-172 și a punctului 181 din hotărârea atacată.
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/4 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg (Germania) la 4 februarie 2020 – AR/Stadt Pforzheim
(Cauza C-56/20)
(2020/C 209/06)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg
Părțile din procedura principală
Reclamant: AR
Pârât: Stadt Pforzheim
Întrebarea preliminară
Dreptul Uniunii, în special Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (1), se opune unor dispoziții de drept național potrivit cărora, în cadrul unei decizii de refuz al recunoaşterii valabilității, în sensul articolului 11 alineatul (4) al doilea paragraf din Directiva 2006/126, permisul de conducere UE al unei persoane care nu are reședința obișnuită pe teritoriul național trebuie prezentat imediat autorității naționale decidente pentru ca aceasta să înscrie pe permisul de conducere lipsa dreptului de a conduce pe teritoriul național; de regulă, în cazul unui permis de conducere UE, menţiunea (privind interdicția) ar trebui efectuată prin lipirea la rubrica cu numărul 13 a unui „D” roșu tăiat cu o linie (de exemplu, sub formă de autocolant)?
(1) JO 2006, L 403, p. 18, Ediție specială, 07/vol. 17, p. 216.
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/4 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Obersten Gerichtshofs (Austria) la 7 februarie 2020 – VI/KRONE – Verlag Gesellschaft mbH & Co KG
(Cauza C-65/20)
(2020/C 209/07)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Oberster Gerichtshof
Părțile din procedura principală
Reclamantă: VI
Pârâtă: KRONE – Verlag Gesellschaft mbH & Co KG
Întrebarea preliminară
Articolul 2 coroborat cu articolul 1 și cu articolul 6 din Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (1) trebuie interpretat în sensul că trebuie de asemenea considerat un produs (cu defect) un exemplar fizic al unui cotidian care conține un sfat referitor la sănătate incorect, a cărui respectare cauzează un prejudiciu sănătății?
(1) JO 1985, L 210, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 183.
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/5 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Procura della Repubblica di Trento (Italia) la 24 ianuarie 2020 – Procedură penală împotriva lui XK
(Cauza C-66/20)
(2020/C 209/08)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Procura della Repubblica di Trento
Partea din procedura principală
XK
Cealaltă parte
Finanzamt Münster
Întrebarea preliminară
Articolul 2 primul paragraf litera (c) punctul (ii) din Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală (1), în măsura în care prevede că poate fi de asemenea considerată autoritate emitentă „orice altă autoritate competentă, astfel cum este definită de către statul emitent, care acționează, în cazul respectiv, în calitate de autoritate de anchetă în cadrul procedurilor penale, care are competența să dispună strângerea de probe în conformitate cu dreptul intern”, prevăzând însă că, în acest caz, „înainte de a fi transmis autorității executante, ordinul european de anchetă este validat, după examinarea conformității sale cu condițiile pentru emiterea unui ordin european de anchetă în temeiul prezentei directive, în special condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1), de către un judecător, o instanță judecătorească, un judecător de instrucție sau un procuror din statul emitent”, trebuie interpretat în sensul că permite unui stat membru să scutească o autoritate administrativă de obligația de a obține validarea ordinului european de anchetă, calificând-o drept „autoritate judiciară în sensul articolului 2 din directivă”?
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/5 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 24 februarie 2020 – LW/Republica Federală Germania
(Cauza C-91/20)
(2020/C 209/09)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesverwaltungsgericht
Părțile din procedura principală
Recurentă-reclamantă: LW
Intimată-pârâtă: Republica Federală Germania
Întrebările preliminare
1) |
Articolul 3 din Directiva 2011/95/UE (1) trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții a unui stat membru în temeiul căreia copilului minor celibatar al unei persoane căreia i-a fost acordat statutul de refugiat trebuie să i se acorde un statut de refugiat derivat din acesta (așa-numita protecție pentru refugiații membri de familie) și în cazul în care acest copil are – prin intermediul celuilalt părinte – și cetățenia altui stat care nu este identic cu țara de origine a refugiatului și de a cărui protecție poate beneficia? |
2) |
Articolul 23 alineatul (2) din Directiva 2011/95/UE trebuie interpretat în sensul că limitarea potrivit căreia dreptul membrilor de familie la beneficiile prevăzute la articolele 24-35 din această directivă trebuie acordat numai în măsura în care acest lucru este compatibil cu statutul juridic personal al membrului de familie se opune acordării în favoarea copilului minor, în împrejurările descrise la prima întrebare, a statutului de refugiat derivat din statutul refugiatului recunoscut? |
3) |
Pentru răspunsul la prima și la a doua întrebare este important dacă pentru copil și părinții săi este posibil și rezonabil să își stabilească reședința în țara a cărei cetățenie o au copilul și mama sa, de a cărei protecție aceștia pot beneficia și care nu este identică cu țara de origine a refugiatului (a tatălui) sau este suficient ca unitatea familială să fie menținută pe teritoriul federal pe baza dispozițiilor dreptului de ședere? |
(1) Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO 2011, L 337, p. 9).
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/6 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 24 februarie 2020 – Ordine Nazionale Biologi, MX, NY, OZ/Presidenza del Consiglio dei Ministri
(Cauza C-96/20)
(2020/C 209/10)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Corte suprema di cassazione
Părțile din procedura principală
Recurenți: Ordine Nazionale Biologi, MX, NY, OZ
Intimată: Presidenza del Consiglio dei Ministri
Întrebările preliminare
1) |
Dispozițiile articolului 9 alineatul (2) din Directiva 2002/98/CE privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor sangvine (1) trebuie interpretate în sensul că, prin indicarea, printre celelalte condiții minime de calificare pentru accesul la funcția de persoană responsabilă pentru un centru de transfuzie sangvină, a deținerii unei diplome universitare „în domeniul științelor medicale sau biologice”, acestea conferă în mod direct absolvenților ambelor discipline dreptul de a putea îndeplini funcția de persoană responsabilă pentru un centru de transfuzie sangvină? |
2) |
Prin urmare, dreptul Uniunii permite sau se opune ca dreptul național să excludă posibilitatea ca funcția de persoană responsabilă pentru un centru de transfuzie sangvină, menționată anterior, să fie îndeplinită de absolvenții de științe biologice? |
(1) Directiva 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor sangvine și de modificare a Directivei 2001/83/CE (JO 2003, L 33, p. 30, Ediție specială, 15/vol. 9, p. 171).
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/7 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 26 februarie 2020 – XY/Hauptzollamt B
(Cauza C-100/20)
(2020/C 209/11)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesfinanzhof
Părțile din procedura principală
Recurentă-reclamantă: XY
Intimat-pârât: Hauptzollamt B
Întrebarea preliminară
În cazul unui drept la restituirea impozitului pe energia electrică stabilit în mod eronat trebuie să fie plătite dobânzi, potrivit dreptului Uniunii, atunci când stabilirea unei cote reduse de impozitare a energiei electrice a avut la bază reducerea fiscală facultativă prevăzută la articolul 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (1), iar stabilirea unei cote de impozitare prea mari în cauză s-a datorat exclusiv unei erori în aplicarea dispoziției naționale adoptate pentru transpunerea articolului 17 alineatul (1) litera (a) din această directivă?
(1) JO 2003, L 283, p. 51, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 98.
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/7 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 26 februarie 2020 – StWL Städtische Werke Lauf a.d. Pegnitz GmbH/eprimo GmbH
(Cauza C-102/20)
(2020/C 209/12)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesgerichtshof
Părțile din procedura principală
Recurentă: StWL Städtische Werke Lauf a.d. Pegnitz GmbH
Intimată: eprimo GmbH
Altă parte în procedură: Interactive Media CCSP GMBH
Întrebările preliminare
1) |
Noțiunea de trimitere în sensul articolului 2 a doua teză litera (h) din Directiva 2002/58/CE (1) este îndeplinită atunci când o comunicare nu este transmisă de un utilizator al unui serviciu de comunicații electronice către un alt utilizator, prin intermediul unei întreprinderi de prestări servicii, la „adresa” electronică a celui de al doilea utilizator, ci, ca urmare a deschiderii paginii de internet a unui cont de e-mail protejat cu parolă, respectiva comunicare este generată în mod automat de servere de publicitate (Ad Server) şi afișată în cutia poștală electronică a unui utilizator ales în mod aleatoriu (publicitate în cutia poștală electronică)? |
2) |
Deschiderea unei comunicări în sensul articolului 2 a doua teză litera (h) din Directiva 2002/58/CE presupune ca destinatarul, după ce a luat cunoștință de existența unei comunicări, să activeze prin decizie voluntară transmiterea programată a datelor comunicării sau este suficient ca apariția unei comunicări în cutia poștală electronică a unui cont de e-mail să fie activată prin deschiderea de către utilizator a paginii de internet a contului său de e-mail protejat cu parolă? |
3) |
Există poștă electronică în sensul articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE și în cazul în care comunicarea nu este trimisă unui destinatar individual identificat în mod concret înainte de transmitere, ci este difuzată în cutia poștală a contului de e-mail al unui utilizator ales în mod aleatoriu? |
4) |
Un mesaj electronic este utilizat în scopuri de marketing direct în sensul articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE numai atunci când se constată o povară pentru utilizator care depășește hărţuirea? |
5) |
Publicitatea individuală care îndeplinește condițiile „efectuării de solicitări” în sensul punctului 26 prima frază din anexa I la Directiva 2005/29/CE (2) există numai în cazul în care un client este contactat prin intermediul unui mijloc tradițional de comunicare între un expeditor și un destinatar sau este suficient ca legătura individuală să fie realizată – precum în cazul publicității în discuție în speță – prin afișarea publicității în cutia poștală a unui cont de e-mail privat și, prin urmare, într-un loc în care clientul așteaptă numai comunicări care îi sunt adresate în mod individual? |
(1) Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO 2002, L 201, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 36, p. 63).
(2) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260).
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/8 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 3 martie 2020 – JY
(Cauza C-118/20)
(2020/C 209/13)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Verwaltungsgerichtshof
Părțile din procedura principală
Recurentă: JY
Autoritatea intimată: Wiener Landesregierung
Întrebările preliminare
1) |
Situația unei persoane fizice care, precum recurenta din litigiul principal, a renunțat la cetățenia unui singur stat membru al Uniunii Europene și, prin urmare, la cetățenia Uniunii, pentru a dobândi cetățenia unui alt stat membru în conformitate cu asigurarea privind acordarea cetățeniei celuilalt stat membru solicitate de ea și a cărei posibilitate de a redobândi cetățenia Uniunii este înlăturată ulterior prin revocarea asigurării respective, ține, prin natura și prin consecințele acesteia, de dreptul Uniunii, astfel încât în cazul revocării asigurării privind acordarea cetățeniei este necesar să se respecte dreptul Uniunii? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: |
2) |
În cadrul deciziei referitoare la revocarea asigurării privind acordarea cetățeniei statului membru, autoritățile naționale competente, inclusiv, dacă este cazul, instanțele naționale, trebuie să stabilească dacă revocarea asigurării, care înlătură redobândirea cetățeniei Uniunii, este compatibilă cu principiul proporționalității în ceea ce privește consecințele asupra situației persoanei în cauză, din perspectiva dreptului Uniunii? |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/9 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 3 martie 2020 – Koleje Mazowieckie/Skarb Państwa – Minister Infrastruktury i Budownictwa obecnie Minister Infrastruktury i Prezes Urzędu Transportu Kolejowego, PKP Polskie Linie Kolejowe S.A.
(Cauza C-120/20)
(2020/C 209/14)
Limba de procedură: polona
Instanța de trimitere
Sąd Najwyższy
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Koleje Mazowieckie
Pârâte: Skarb Państwa – Minister Infrastruktury i Budownictwa obecnie Minister Infrastruktury i Prezes Urzędu Transportu Kolejowego, PKP Polskie Linie Kolejowe S.A.
Întrebările preliminare
1) |
Dispozițiile Directivei 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 (1), în special ale articolului 4 alineatul (5) și ale articolului 30 alineatele (1), (3), (5) și (6) din această directivă, trebuie interpretate în sensul că se opun introducerii de către o întreprindere feroviară, fără efectuarea unui control jurisdicțional al deciziei autorității de supraveghere, a unei acțiuni în despăgubire împotriva unui stat membru pentru motivul transpunerii incorecte a directivei, în situația în care un element al despăgubirii este plata excedentară a tarifului pentru utilizarea infrastructurii feroviare? |
2) |
Aprecierea că dreptul la despăgubire, în temeiul dreptului comunitar, pentru aplicarea eronată a dreptului Uniunii Europene, în special pentru transpunerea eronată a directivei sau pentru netranspunerea acesteia, este conferit doar dacă norma încălcată are ca obiect acordarea de drepturi particularilor, nelegalitatea este săvârșită în formă agravată (constând, în special, în depășirea vădită și gravă a puterii discreționare a statului membru în transpunerea directivei), iar legătura de cauzalitate între nelegalitate și prejudiciu este una directă se opune reglementării statului membru care acordă, în aceste cazuri, dreptul la despăgubire dacă sunt îndeplinite condiții mai puțin restrictive? |
(1) Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare și certificarea în materie de siguranță (JO 2001, L 75, p. 29, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 66).
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/9 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag, locul ședinței Amsterdam (Țările de Jos) la 4 martie 2020 – VG/Minister van Buitenlandse Zaken
(Cauza C-121/20)
(2020/C 209/15)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Rechtbank Den Haag, locul ședinței Amsterdam
Părțile din procedura principală
Reclamant: VG
Pârât: Minister van Buitenlandse Zaken
Întrebarea preliminară
Răspunsul la întrebările preliminare adresate Curții în cauzele înregistrate sub numerele C-225/19 și C-226/19 este diferit în cazul în care nu se divulgă sau nu se cunoaște numele țării care, în cadrul consultării prealabile prevăzute la articolul 22 din Codul de vize (1) a obiectat împotriva eliberării unei vize solicitantului?
(1) Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (JO 2009, L 243, p. 1).
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/10 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy w Gliwicach (Polonia) la 5 martie 2020 – D. Spółka Akcyjna/W. Zrt
(Cauza C-127/20)
(2020/C 209/16)
Limba de procedură: polona
Instanța de trimitere
Sąd Rejonowy w Gliwicach
Părțile din procedura principală
Reclamantă: D. Spółka Akcyjna
Pârâtă: W. Zrt
Întrebarea preliminară
Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (1) trebuie interpretat în sensul că operatorul de transport aerian a cărui aeronavă a intrat în coliziune cu o pasăre este obligat – în cadrul măsurilor rezonabile pe care trebuie să le ia – să includă în planificarea zborului în sistem de rotație o rezervă de timp suficientă pentru a efectua controlul de siguranță necesar?
Și, în cazul unui răspuns negativ:
Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 trebuie interpretat în sensul că operatorul de transport aerian a cărui aeronavă a intrat în coliziune cu o pasăre este obligat – în cadrul măsurilor rezonabile pe care trebuie să le ia – să desemneze un plan de serviciu sau de organizare a echipajului astfel încât să fie pregătit să efectueze activități de aviație imediat după efectuarea controlului de siguranță necesar, independent de limitările privind timpul de zbor și de serviciu și cerințele privind perioada de odihnă prevăzute în anexa III la Regulamentul (UE) nr. 965/2012 al Comisiei din 5 octombrie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și a procedurilor administrative referitoare la operațiunile aeriene (2)?
(1) JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218.
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/11 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 10 martie 2020 – BM, DM, EN/Getin Noble Bank S.A.
(Cauza C-132/20)
(2020/C 209/17)
Limba de procedură: polona
Instanța de trimitere
Sąd Najwyższy
Părțile din procedura principală
Recurenți: BM, DM, EN
Intimată: Getin Noble Bank S.A.
Întrebările preliminare
1) |
Articolul 2, articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatele (1) și (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (denumit în continuare „TUE”) coroborate cu articolul 47 primul și al doilea paragraf din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și articolul 267 al treilea paragraf TFUE, precum și articolul 38 din cartă și articolul 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) trebuie interpretate în sensul că este o instanță independentă, imparțială și care dispune de competențele corespunzătoare în sensul dreptului Uniunii Europene un organ în cadrul căruia își exercită funcția o persoană numită pentru prima dată sau ulterior (la o instanță superioară) în funcția de judecător de un organ politic al puterii executive a unui stat cu un regim totalitar, nedemocratic și comunist (Rada Państwa Polskiej Rzeczypospolitej Ludowej [Consiliul de Stat al Republicii Populare Polone]), la cererea ministrului justiției al acestui stat, având în vedere în special 1) lipsa transparenței criteriilor de numire, 2) posibilitatea revocării judecătorului în orice moment, 3) lipsa participării în procedura de numire a unui organism autonom reprezentativ al judecătorilor și 4) a unor autorități publice competente constituite în urma unor alegeri democratice, ceea ce ar putea să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire într-o societate democratică? |
2) |
Este relevant, pentru soluționarea problemei menționate la prima întrebare, faptul că numirea ulterioară în funcția de judecător (la instanțe superioare) a putut avea loc ca urmare a recunoașterii perioadei de muncă (vechimii) și pe baza evaluării activității pe postul pe care persoana respectivă a fost numită cel puțin pentru prima dată de organele politice vizate la prima întrebare și pe baza procedurii descrise în cadrul acesteia, ceea ce ar putea să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire într-o societate democratică? |
3) |
Este relevant, pentru soluționarea problemei menționate la prima întrebare, faptul că numirea ulterioară în funcția de judecător (la instanțe superioare, cu excepția Sąd Najwyższy [Curtea Supremă]) nu a fost condiționată de depunerea unui jurământ al judecătorului privind respectarea valorilor unei societăți democratice, iar persoana în cauză, atunci când a fost numită pentru prima dată, a depus jurământul de a apăra regimul politic al unui stat comunist și așa-numitul „stat de drept popular”, ceea ce ar putea să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire într-o societate democratică? |
4) |
Articolul 2, articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatele (1) și (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborate cu articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă și articolul 267 al treilea paragraf TFUE, precum și articolul 38 din cartă și articolul 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că este o instanță independentă, imparțială și care dispune de competențele corespunzătoare în sensul dreptului Uniunii Europene un organ în cadrul căruia își exercită funcția o persoană numită pentru prima dată sau ulterior (la o instanță superioară) în funcția de judecător cu încălcarea flagrantă a normelor constituționale ale unui stat membru al Uniunii Europene, având în vedere compunerea neconformă cu constituția statului membru menționat a organului care desemnează persoana respectivă drept candidat, numit ulterior în funcția de judecător (Krajowa Rada Sądownictwa [Consiliul Național al Magistraturii]), fapt care a fost confirmat de instanța constituțională a respectivului stat membru al Uniunii Europene, ceea ce, prin urmare, ar putea să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire într-o societate democratică? |
5) |
Articolul 2, articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatele (1) și (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborate cu articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă și articolul 267 al treilea paragraf TFUE, precum și articolul 38 din cartă și articolul 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că este o instanță independentă, imparțială și care dispune de competențele corespunzătoare în sensul dreptului Uniunii Europene un organ în cadrul căruia își exercită funcția o persoană numită în funcția de judecător pentru prima dată sau ulterior (la o instanță superioară), desemnată drept candidat pentru numirea în această funcție în cadrul unei proceduri în fața unui organ de evaluare a candidaților (Krajowa Rada Sądownictwa [Consiliul Național al Magistraturii]), dacă această procedură nu a îndeplinit criteriile de publicitate și transparență a regulilor de selectare a candidaților, ceea ce ar putea să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire într-o societate democratică? |
6) |
Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 2, articolul 4 alineatul (3) și articolul 6 alineatul (3) TUE coroborate cu articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă și articolul 267 al treilea paragraf TFUE, precum și articolul 38 din cartă și articolul 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că instanța de ultim grad de jurisdicție dintr-un stat membru al Uniunii Europene (Sąd Najwyższy [Curtea Supremă]), pentru a garanta o protecție jurisdicțională efectivă ca mijloc pentru a preveni utilizarea constantă a clauzelor abuzive în contractele încheiate de profesioniști cu consumatorii, este obligată să examineze din oficiu, în fiecare etapă a procedurii:
|
7) |
Articolul 2, articolul 6 alineatele (1) și (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborate cu articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă și articolul 267 al treilea paragraf TFUE, precum și articolul 38 din cartă și articolul 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că, în conformitate cu dreptul Uniunii Europene, normele constituționale ale unui stat membru al Uniunii Europene referitoare la organizarea instanțelor și numirea judecătorilor care fac imposibilă aprecierea validității numirii unui judecător se pot opune constatării lipsei de independență a unei instanțe sau a unui judecător care își exercită funcția în cadrul acesteia ca urmare a împrejurărilor menționate la prima-a cincea întrebare? |
(1) JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/12 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 11 martie 2020 – European Pallet Association eV/PHZ BV
(Cauza C-133/20)
(2020/C 209/18)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Hoge Raad der Nederlanden
Părțile din procedura principală
Recurentă: European Pallet Association eV
Intimată: PHZ BV
Întrebările preliminare
1) |
|
2) |
|
3) |
|
4) |
Pentru a se răspunde la întrebările de mai sus, este important dacă este vorba despre o marcă colectivă în sensul Regulamentului privind marca comunitară și, în caz afirmativ, în ce mod? |
(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată) (JO 2009, L 78, p. 1).
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/13 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 12 martie 2020 – JS/Câmara Municipal de Gondomar
(Cauza C-135/20)
(2020/C 209/19)
Limba de procedură: portugheza
Instanța de trimitere
Supremo Tribunal Administrativo
Părțile din procedura principală
Recurentă: JS
Intimată: Câmara Municipal de Gondomar
Întrebările preliminare
1) |
Dreptul Uniunii Europene, în special articolul 5 din acordul-cadru anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (1), trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care interzice în orice caz transformarea contractelor de muncă pe durată determinată încheiate de entități publice în contracte de muncă pe durată nedeterminată? |
2) |
Directiva 1999/70/CE trebuie interpretată în sensul că impune transformarea contractelor drept unica modalitate de a evita abuzurile rezultate din utilizarea contractelor de muncă pe durată determinată succesive? |
(1) Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO 1999, L 175, p. 43, Ediție specială, .05/vol. 5, p. 129).
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/14 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Judicial da Comarca dos Açores (Portugalia) la 12 martie 2020 – MV/SATA Internacional – Serviços de Transportes Aéreos SA
(Cauza C-137/20)
(2020/C 209/20)
Limba de procedură: portugheza
Instanța de trimitere
Tribunal Judicial da Comarca dos Açores
Părțile din procedura principală
Reclamant: MV
Pârâtă: SATA Internacional – Serviços de Transportes Aéreos SA
Întrebarea preliminară
Împrejurări precum cele survenite la 6 iunie 2016, în care un zbor a fost anulat din cauza condițiilor meteorologice existente pe aeroportul de destinație, mai exact întrucât la ora decolării nu erau asigurate nici limitele minime de vizibilitate orizontală și nici limitele minime de vizibilitate verticală pe pista aeroportului respectiv, astfel încât nu erau garantate condițiile de securitate impuse pentru manevra de aterizare a avionului în cauză pe aeroportul în discuție, existând chiar o prognoză care indica o agravare a acestor condiții atmosferice în orele următoare trebuie calificate drept „împrejurări extraordinare” în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004 (1) care exonerează transportatorul aerian de obligația de despăgubire?
(1) Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol.12, p. 218).
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/14 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Giustizia amministrativa per la Regione siciliana (Italia) la 26 martie 2020 – Analisi G. Caracciolo srl/Regione Siciliana – Assessorato regionale della salute – Dipartimento regionale per la pianificazione și alții
(Cauza C-142/20)
(2020/C 209/21)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Consiglio di Giustizia amministrativa per la Regione siciliana
Părțile din procedura principală
Apelantă: Analisi G. Caracciolo srl
Intimate: Regione Siciliana – Assessorato regionale della salute – Dipartimento regionale per la pianificazione, Regione Sicilia – Assessorato della salute – Dipartimento per le attività sanitarie e osservatorio, Accredia – Ente Italiano di Accreditamento, Azienda sanitaria provinciale di Palermo
Întrebările preliminare
1) |
Regulamentul (CE) nr. 765/2008 (1) se opune unei reglementări naționale (precum articolul 40 din Legea nr. 88/2009) în măsura în care este interpretată în sensul că permite ca activitatea de acreditare să poată fi desfășurată de organisme care nu au sediul în una dintre țările Uniunii Europene – și, așadar, fără a se adresa organismului unic de acreditare – în condițiile în care aceste organisme garantează totuși respectarea standardelor UNI CEI EN ISO/IEC 17025 și UNI CEI EN ISO/IEC 17011 și demonstrează – inclusiv prin intermediul unor acorduri de recunoaștere reciprocă – deținerea unei calificări asimilabile în esență cu cea a organismelor unice prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 765 din 2008? |
2) |
În raport cu articolul 56 TFUE, cu articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu articolul 102 TFUE, Regulamentul (CE) nr. 765/2008, în măsura în care instituie un regim de monopol efectiv la nivel național asupra activităților de acreditare prin intermediul sistemului „organismului unic”, încalcă principiile de drept primar al Uniunii Europene, în special principiile liberei prestări a serviciilor și nediscriminării și interzicerea unui tratament diferențiat, precum și normele de concurență care interzic situațiile de monopol? |
(1) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO 2008, L 218, p. 30).
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/15 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy dla Warszawy-Woli w Warszawie (Polonia) la 24 martie 2020 – A/O
(Cauza C-143/20)
(2020/C 209/22)
Limba de procedură: polona
Instanța de trimitere
Sąd Rejonowy dla Warszawy-Woli w Warszawie
Părțile din procedura principală
Reclamant: A
Pârâtă: O
Întrebările preliminare
1) |
Articolul 185 alineatul (3) litera (i) din Directiva 2009/138/CE din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (1) și articolul 36 alineatul (1) coroborat cu anexa 3 punctul A subpunctul 12 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață (2), trebuie interpretate în sensul că, în cazul contractelor de asigurare de viață cu capital variabil (fond de tip unit-linked), în care activele suport constau în instrumente derivate (sau instrumente financiare structurate care încorporează instrumente derivate), asigurătorul sau contractantul asigurării (care oferă această asigurare, distribuie produsul de asigurare, „vinde” asigurarea) este obligat să transmită asiguratului consumator informații privind natura, specificul tipului și caracteristicile (în limba engleză – indication of the nature, în limba germană – Angabe der Art, în limba franceză – indications sur la nature) instrumentului suport (instrument derivat sau instrument financiar structurat care încorporează un instrument derivat) sau este suficientă indicarea doar a tipului activelor suport (de bază), fără comunicarea caracteristicilor acestui instrument? |
2) |
În cazul în care răspunsul la prima întrebare este acela că asigurătorul sau contractantul asigurării (care oferă această asigurare, distribuie produsul de asigurare, „vinde” asigurarea cu capital variabil – fond de tip unit-linked) este obligat să transmită asiguratului consumator informații privind natura, specificul tipului și caracteristicile instrumentului suport (instrument derivat sau instrument financiar structurat care încorporează un instrument derivat): articolul 185 alineatul (3) litera (i) din Directiva 2009/138/CE și articolul 36 alineatul (1) coroborat cu anexa 3 punctul A subpunctul 12 din Directiva 2002/83/CE trebuie interpretate în sensul că informațiile transmise asiguratului consumator privind natura, specificul tipului și caracteristicile instrumentului suport (instrument derivat sau instrument financiar structurat care încorporează un instrument derivat) trebuie să cuprindă informații identice cu cele prevăzute la articolul 19 alineatul (3) din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE (3) și la articolul 24 alineatul (4) din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (4) (denumită în continuare „Directiva 2014/65/UE”), și anume informații complexe privind instrumentele derivate și strategiile de investiții propuse, care ar trebui să includă orientări și avertizări adecvate privind riscurile inerente investiției în aceste instrumente sau anumitor strategii de investiții, inclusiv, în special, informații despre metodologia de evaluare a instrumentului suport aplicată de asigurător sau de agentul de calcul în perioada acoperită de asigurare, informații privind riscul legat de instrumentul derivat și de emitentul acestuia, inclusiv privind modificările în timp ale valorii instrumentului derivat, diferiții factori care determină aceste modificări și gradul în care aceștia influențează valoarea instrumentului derivat? |
3) |
Articolul 185 alineatul (4) din Directiva 2009/138/CE trebuie interpretat în sensul că, în cazul contractelor de asigurare de viață și de supraviețuire cu capital variabil (fond de tip unit-linked), în care un activ suport este un instrument derivat (sau un instrument financiar structurat care încorporează un instrument derivat), asigurătorul sau contractantul asigurării (care oferă această asigurare, distribuie produsul de asigurare, „vinde” asigurarea) este obligat să transmită asiguratului consumator informații identice cu cele prevăzute la articolul 19 alineatul (3) din Directiva 2004/39/CE și la articolul 24 alineatul (4) din Directiva 2014/65/UE, și anume informații complexe privind instrumentele derivate și strategiile de investiții propuse, care ar trebui să includă orientări și avertizări adecvate privind riscurile inerente investiției în aceste instrumente sau anumitor strategii de investiții, inclusiv, în special, informații despre metodologia de evaluare a instrumentului suport aplicată de asigurător sau de agentul de calcul în perioada acoperită de asigurare, informații privind riscul legat de instrumentul derivat și de emitentul acestuia, inclusiv privind modificările în timp ale valorii instrumentului derivat, diferiții factori care determină aceste modificări și gradul în care aceștia influențează valoarea instrumentului derivat? |
4) |
În cazul unui răspuns afirmativ la a doua sau la a treia întrebare (sau la ambele întrebări): lipsa transmiterii către asiguratul consumator de către asigurător sau de către contractantul asigurării care oferă asigurarea de viață cu capital variabil (fond de tip unit-linked) a informațiilor necesare (menționate la a doua și la a treia întrebare) cu ocazia ofertei de asigurare către consumator constituie o practică comercială neloială în sensul articolului 5 din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (5) sau lipsa transmiterii informațiilor necesare constituie o practică comercială înșelătoare în sensul articolului 7 din această directivă? |
5) |
În cazul unui răspuns negativ atât la a doua, cât și la a treia întrebare: lipsa unei informări clare a consumatorului de către asigurător sau de către contractantul asigurării (care oferă această asigurare, distribuie produsul de asigurare, „vinde” asigurarea de viață cu capital variabil – fond de tip unit-linked) asupra faptului că activele fondului de investiții (fond de tip unit-linked) sunt plasate în instrumente derivate (sau produse structurate care încorporează un instrument derivat) constituie o practică comercială neloială în sensul articolului 5 din Directiva privind practicile comerciale neloiale sau lipsa transmiterii informațiilor necesare constituie o practică comercială înșelătoare în sensul articolului 7 din această directivă? |
6) |
În cazul unui răspuns negativ atât la a doua, cât și la a treia întrebare: lipsa unor explicații detaliate oferite consumatorului de către asigurător sau de către contractantul asigurării care oferă asigurarea de viață cu capital variabil (fond de tip unit-linked) cu privire la caracteristicile exacte ale instrumentului în care sunt plasate activele fondului de investiții (fond de tip unit-linked), care să cuprindă informații privind regulile de funcționare a acestui instrument, în situația în care este vorba despre un instrument derivat (sau un instrument structurat care încorporează un instrument derivat), constituie o practică comercială neloială în sensul articolului 5 din Directiva privind practicile comerciale neloiale sau lipsa transmiterii informațiilor necesare constituie o practică comercială înșelătoare în sensul articolului 7 din această directivă? |
(2) JO 2002, L 345, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 192.
(3) JO 2004, L 145, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 247.
(5) JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260.
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/17 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 27 martie 2020 – Bundeswettbewerbsbehörde/Nordzucker AG și alții
(Cauza C-151/20)
(2020/C 209/23)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Oberster Gerichtshof
Părțile din procedura principală
Recurentă: Bundeswettbewerbsbehörde
Intimate: Nordzucker AG, Südzucker AG, Agrana Zucker GmbH
Întrebările preliminare
1) |
Cel de al treilea criteriu stabilit de jurisprudența Curții în materie de concurență pentru aplicabilitatea principiului ne bis in idem, și anume cel potrivit căruia trebuie să fie vizată aceeași valoare juridică protejată, trebuie aplicat chiar și atunci când autoritățile de concurență din două state membre sunt chemate să aplice, pentru aceleași fapte și în legătură cu aceleași persoane, pe lângă normele de drept național, de asemenea, aceleași norme de drept al Uniunii (în speță, articolul 101 TFUE)? Dacă răspunsul la această întrebare este afirmativ: |
2) |
Într-un astfel de caz de aplicare în paralel a dreptului european și a dreptului național al concurenței este protejată aceeași valoare juridică? |
3) |
În plus, în vederea aplicării principiului ne bis in idem, este important dacă prima decizie privind amenda adoptată de autoritatea de concurență a unui stat membru a luat în considerare, din punct de vedere factual, efectele unei încălcări a dreptului concurenței asupra celuilalt stat membru, a cărui autoritate de concurență nu s-a pronunțat decât la o dată ulterioară în cadrul procedurii desfășurate în temeiul dreptului concurenței? |
4) |
O procedură în care, ca urmare a participării unei părți la programul național de clemență, poate fi constatată numai încălcarea de către aceasta a dreptului concurenței constituie, de asemenea, o procedură guvernată de principiul ne bis in idem sau o asemenea simplă constatare a încălcării poate fi efectuată independent de rezultatul unei proceduri anterioare privind aplicarea unei amenzi (într-un alt stat membru)? |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/18 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Nejvyšší správní soud (Republica Cehă) la 31 martie 2020 – Kemwater ProChemie s. r. o./Odvolací finanční ředitelství
(Cauza C-154/20)
(2020/C 209/24)
Limba de procedură: ceha
Instanța de trimitere
Nejvyšší správní soud
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Kemwater ProChemie s. r. o.
Pârâtă: Odvolací finanční ředitelství
Întrebările preliminare
1) |
Este în conformitate cu Directiva 2006/112/CE (1) situația în care exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată achitate în amonte este condiționată de obligația persoanei impozabile de a dovedi că prestația primită de aceasta în cadrul unei operațiuni impozabile a fost efectuată de o altă persoană impozabilă, concretă? |
2) |
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, dacă persoana impozabilă nu și-a îndeplinit sarcina probei citată anterior, i se poate refuza acesteia dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată achitate în amonte, deși nu s-a dovedit că această persoană impozabilă știa sau putea să știe că, prin dobândirea bunurilor sau serviciilor, va fi implicată într-o fraudă fiscală? |
(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/18 |
Acțiune introdusă la 14 aprilie 2020 – Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-161/20)
(2020/C 209/25)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland, E. Georgieva, S. L. Kalėda, W. Mölls, agenți)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile reclamantei
— |
anularea deciziei Consiliului (1), cuprinsă în actul Coreper din 5 februarie 2020, prin care s-a autorizat contribuția adresată Organizației Maritime Internaționale (IMO) în ceea ce privește introducerea de orientări referitoare la ciclul de viață pentru estimarea emisiilor de gaze cu efect de seră „de la sursa combustibililor la rezervor” a combustibililor alternativi durabili, în vederea transmiterii lor de către președinția Consiliului către IMO în numele statelor membre și al Comisiei; |
— |
menținerea efectelor deciziei; |
— |
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Acțiunea în anulare formulată de Comisie privește o decizie a Consiliului, cuprinsă în actul Coreper din 5 februarie 2020, prin care s-a autorizat contribuția adresată Organizației Maritime Internaționale (IMO) în ceea ce privește introducerea de orientări referitoare la ciclul de viață pentru estimarea emisiilor de gaze cu efect de seră „de la sursa combustibililor la rezervor” a combustibililor alternativi durabili (contribuția OGES), în vederea transmiterii lor de către președinția Consiliului către IMO în numele statelor membre și al Comisiei.
În susținerea acțiunii formulate, Comisia invocă două motive.
În primul rând, Comisia consideră că decizia Consiliului încalcă competența exclusivă a Uniunii în temeiul articolului 3 alineatul (2) TFEU. Astfel, Uniunea are competență exclusivă în domeniul vizat de contribuția OGES în sensul articolului 3 alineatul (2) TFUE, întrucât acest domeniu este acoperit în mare parte de normele comune aplicabile situațiilor interne Uniunii în sensul jurisprudenței constante a Curții.
În al doilea rând, Comisia consideră că decizia Consiliului îi încalcă prerogativele instituționale în temeiul articolului 17 alineatul (1) TUE, întrucât numai Comisia este autorizată să acționeze în numele Uniunii și să asigure reprezentarea Uniunii pe plan extern.
(1) Documentul ST 6287/20 al Consiliului din 24 februarie 2020.
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/19 |
Acțiune introdusă la 23 aprilie 2020 – Comisia Europeană/Republica Portugheză
(Cauza C-169/20)
(2020/C 209/26)
Limba de procedură: portugheza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. França și C. Perrin, agenți)
Pârâtă: Republica Portugheză
Concluziile reclamantei
Reclamanta solicită Curții:
— |
constatarea că Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbă în temeiul articolului 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prin faptul că, în cadrul calculării taxei de înmatriculare, nu a ținut seama de pierderea de valoare a componentei ecologice în calculul valorii aplicabile vehiculelor uzate introduse pe teritoriul statului menționat și achiziționate în alte state membre; |
— |
obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Legislația portugheză în cauză stabilește o discriminare între taxa aplicabilă unui vehicul importat și cea aplicabilă unui vehicul național similar. Modalitățile și formula de calcul în vigoare determină ca taxa aplicabilă vehiculului importat să fie aproape întotdeauna mai mare.
Această situație este cu atât mai preocupantă cu cât ea este contrară jurisprudenței constante a Curții: legislația portugheză referitoare la calculul taxei aplicabile vehiculelor uzate achiziționate în alte state membre a făcut deja obiectul unor proceduri anterioare în neîndeplinirea obligațiilor și al mai multor hotărâri ale Curții.
Legislația portugheză nu garantează că vehiculele uzate importate din alte state membre sunt supuse unei taxe cu un cuantum care nu depășește taxa aplicabilă vehiculelor uzate naționale similare. Aceasta se poate explica prin faptul că, urmare a modificării legislației în anul 2016, componenta ecologică utilizată pentru calcularea valorii unui vehicul uzat nu a fost aplicată cu luarea în considerare a deprecierii.
Din ceea ce precedă rezultă că tabelul de depreciere adoptat prin legislația portugheză nu determină o aproximare rezonabilă a valorii reale a vehiculului uzat importat. În consecință, cuantumul plătit pentru înmatricularea unui vehicul uzat importat îl depășește pe cel referitor la un vehicul uzat similar deja înmatriculat în Portugalia, fapt care constituie o încălcare a articolului 110 TFUE și a jurisprudenței Curții.
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/20 |
Acțiune introdusă la 24 aprilie 2020 – Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-180/20)
(2020/C 209/27)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Kellerbauer, T. Ramopoulos, agenți)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile reclamantei
— |
anularea Deciziei (UE) 2020/245 (1) a Consiliului din 17 februarie 2020 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului de parteneriat constituit prin Acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte, [denumit în continuare „acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat”] în ceea ce privește adoptarea regulamentului de procedură al Consiliului de parteneriat, a celui al Comitetului de parteneriat și a celui al subcomitetelor specializate și al altor organisme înființate de Consiliul de parteneriat, și în ceea ce privește stabilirea listei subcomitetelor, în aplicarea acordului respectiv, cu excepția titlului II din acesta (denumită în continuare „Decizia 2020/245 a Consiliului”) și a Deciziei (UE) 2020/246 (2) a Consiliului din 17 februarie 2020 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului de parteneriat constituit prin Acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte, în ceea ce privește adoptarea regulamentului de procedură al Consiliului de parteneriat, a celui al Comitetului de parteneriat și a celui al subcomitetelor specializate și al altor organisme înființate de Consiliul de parteneriat, și în ceea ce privește stabilirea listei subcomitetelor, în aplicarea titlului II din acordul respectiv (denumită în continuare „Decizia 2020/246 a Consiliului”); |
— |
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Comisia susține că i) excluderea titlului II din acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat din domeniul de aplicare al Deciziei 2020/245 a Consiliului, (ii) adoptarea separată a Deciziei 2020/246 a Consiliului cu privire exclusiv la titlul II din acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat, care este întemeiată pe temeiul juridic material al articolului 37 TFUE și (iii) adăugarea celui de al doilea paragraf al articolului 218 alineatul (8) TFUE, care prevede că Consiliul hotărăște în unanimitate în cazul în care acordul se referă la un domeniu pentru care este necesară unanimitatea, încalcă tratatul astfel cum a fost interpretat de Curte.
Acest motiv este întemeiat pe următoarele argumente.
În primul rând, în temeiul unei jurisprudențe constante a Curții, temeiul juridic material al unei decizii a Consiliului întemeiate pe articolul 218 alineatul (9) TFUE referitoare la poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul unor organisme create printr-un acord trebuie determinat în conformitate cu centrul de gravitate al acordului în ansamblul său. Acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat privește în principal comerțul și cooperarea pentru dezvoltare, precum și comerțul în serviciile de transport, legăturile dintre acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat și PESC nefiind în schimb îndeajuns de importante pentru a justifica un temei juridic material din cadrul PESC în ceea ce privește acordul în ansamblul său. Prin urmare, Consiliul a comis o eroare prin includerea articolului 37 TUE în temeiul juridic al Deciziei 2020/246, iar această decizie a fost adoptată în mod greșit potrivit regulii de vot care impune unanimitatea.
În al doilea rând, instituțiile Uniunii nu au libertatea de a scinda în mod artificial un act unic în diverse părți, creând astfel părți care au centre de gravitate distincte, în caz contrar ele fiind autorizate să eludeze cerința stabilită la articolul 13 TUE potrivit căreia fiecare instituție acționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condițiile și scopurile prevăzute de acestea. Atunci când stabilește poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord în temeiul articolului 218 alineatul (9) TFUE cu privire la normele care reglementează funcționarea acelui organism pentru toate dispozițiile acordului, scindarea deciziei Consiliului în două decizii nu poate fi justificată. Având în vedere că acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat nu face distincție între normele de procedură care se aplică atunci când organismele vizate acționează în temeiul titlului II sau al altor titluri din acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat, Consiliul a comis o greșeală atunci când a adoptat două decizii distincte, dintre care una privește exclusiv titlul II din acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat.
Tribunalul
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/22 |
Hotărârea Tribunalului din 26 martie 2020 – Armani/EUIPO – Asunción (GIORGIO ARMANI le Sac 11)
(Cauza T-653/18) (1)
(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziţie - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative GIORGIO ARMANI le sac 11 - Mărcile naţionale verbale şi figurative anterioare LESAC şi lesac - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Articolul 47 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul 2017/1001”)
(2020/C 209/28)
Limba de procedură: engleza
Părţile
Reclamantă: Giorgio Armani SpA (Milano, Italia) (reprezentant: S. Martínez-Almeida y Alejos-Pita, avocat)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: H. O’Neill, agent)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Felipe Domingo Asunción (Madrid, Spania)
Obiectul
Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 13 august 2018 (cauza R 2462/2017-4) privind o procedură de opoziție între domnul Asunción şi Giorgio Armani
Dispozitivul
1) |
Respinge acţiunea. |
2) |
Obligă Giorgio Armani SpA la plata cheltuielilor de judecată. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/22 |
Hotărârea Tribunalului din 26 martie 2020 – Armani/EUIPO – Asunción (le Sac 11)
(Cauza T-654/18) (1)
(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziţie - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative le Sac 11 - Mărcile naţionale verbale şi figurative anterioare LESAC şi lesac - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Articolul 47 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul 2017/1001”)
(2020/C 209/29)
Limba de procedură: engleza
Părţile
Reclamantă: Giorgio Armani SpA (Milano, Italia) (reprezentant: S. Martínez-Almeida y Alejos-Pita, avocat)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: H. O’Neill, agent)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Felipe Domingo Asunción (Madrid, Spania)
Obiectul
Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs EUIPO din 13 august 2018 (cauza R 2464/2017-4) privind o procedură de opoziție între domnul Asunción şi Giorgio Armani
Dispozitivul
1) |
Respinge acţiunea. |
2) |
Obligă Giorgio Armani SpA la plata cheltuielilor de judecată. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/23 |
Hotărârea Tribunalului din 29 aprilie 2020 – Tilly-Sabco/Consiliul şi Comisia
(Cauza T-707/18) (1)
(„Agricultură - Restituiri la export - Carne de pasăre - Regulamentul (UE) 2018/1277 adoptat ca urmare a anulării Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 689/2013 printr-o hotărâre a Curţii - Competenţa autorului actului - Abuz de procedură - Obligaţia de motivare - Răspundere extracontractuală - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care care conferă drepturi particularilor - Prejudiciu”)
(2020/C 209/30)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Tilly-Sabco (Guerlesquin, Franţa) (reprezentanți: R. Milchior şi S. Charbonnel, avocaţi)
Pârâţi: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanţi: D. Komilaki şi M. Alver, agenţi), Comisia Europeană (reprezentanți: A. Lewis şi B. Hofstötter, agenţi)
Obiectul
Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se urmăreşte anularea Regulamentului (UE) 2018/1277 al Consiliului din 18 septembrie 2018 de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre (JO 2018, L 239, p. 1) şi, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE, prin care se urmăreşte repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-ar fi suferit ca urmare a stabilirii la zero euro a restituirilor respective la export pentru perioada cuprinsă între 19 iulie şi 31 decembrie 2013.
Dispozitivul
1) |
Respinge acţiunea. |
2) |
Obligă Tilly-Sabco la plata cheltuielilor de judecată. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/24 |
Hotărârea Tribunalului din 26 martie 2020 – Tecnodidattica/EUIPO (Forma unui picior de lampă)
(Cauza T-752/18) (1)
(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene tridimensionale - Forma unui picior de lampă - Motiv absolut de refuz - Semn constituit în mod exclusiv din forma produsului necesară obţinerii unui rezultat tehnic - Articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Inexistenţa unor elemente ornamentale sau de fantezie care au un rol important sau esenţial”)
(2020/C 209/31)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Tecnodidattica SpA (San Colombano Certenoli, Italia) (reprezentanți: S. Corona și F. Corona, avocați)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: L. Rampini, agent)
Obiectul
Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 9 octombrie 2018 (cauza R 76/2017-2) privind o cerere de înregistrare a unui semn tridimensional constituit din forma unui picior de lampă ca marcă a Uniunii Europene
Dispozitivul
1) |
Respinge acţiunea. |
2) |
Obligă Tecnodidattica SpA la plata cheltuielilor de judecată |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/24 |
Hotărârea Tribunalului din 29 aprilie 2020 – Bergslagernas Järnvaru/EUIPO – Scheppach Fabrikation von Holzbearbeitungsmaschinen (Unealtă pentru despicarea lemnului)
(Cauza T-73/19) (1)
(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulităţii - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă o unealtă pentru despicarea lemnului - Desen sau model industrial naţional anterior - Cauză de nulitate - Lipsa caracterului individual - Lipsa unei impresii globale diferite - Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Încălcarea dreptului la apărare - Articolul 62 din Regulamentul nr. 6/2002”)
(2020/C 209/32)
Limba de procedură: engleza
Părţile
Reclamantă: Bergslagernas Järnvaruaktiebolag (Saltsjö-Boo, Suedia) (reprezentanţi: S. Kirschstein-Freund şi B. Breitinger, avocaţi)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Scheppach Fabrikation von Holzbearbeitungsmaschinen GmbH (Ichenhausen, Germania)
Obiectul
Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 23 noiembrie 2018 (cauza R 1455/2018-3) privind o procedură de declarare a nulităţii între Scheppach Fabrikation von Holzbearbeitungsmaschinen şi Bergslagernas Järnvaru
Dispozitivul
1) |
Respinge acţiunea. |
2) |
Obligă Bergslagernas Järnvaruaktiebolag la plata cheltuielilor de judecată. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/25 |
Hotărârea Tribunalului din 29 aprilie 2020 – Abarca/EUIPO – Abanca Corporación Bancaria (ABARCA SEGUROS)
(Cauza T-106/19) (1)
(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziţie - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative ABARCA SEGUROS - Marca Uniunii Europene verbală anterioară ABANCA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)
(2020/C 209/33)
Limba de procedură: engleza
Părţile
Reclamantă: Abarca – Companhia de Seguros SA (Lisabona, Portugalia) (reprezentanţi: J. Pimenta şi Á. Pinho, avocaţi)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: G. Schneider, J. Crespo Carrillo şi H. O’Neill, agenţi)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Abanca Corporación Bancaria, SA (Betanzos, Spania) (reprezentant: M. Aznar Alonso, avocat)
Obiectul
Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 22 noiembrie 2018 (cauza R 1370/2018-2) privind o procedură de opoziție între Abanca Corporación Bancaria şi Abarca – Companhia de Seguros
Dispozitivul
1) |
Respinge acţiunea. |
2) |
Obligă Abarca – Companhia de Seguros SA să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) şi de Abanca Corporación Bancaria SA. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/26 |
Hotărârea Tribunalului din 29 aprilie 2020 – Kerry Luxembourg/EUIPO – Döhler (TasteSense)
(Cauza T-109/19) (1)
(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziţie - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative TasteSense - Marca Uniunii Europene verbală anterioară MultiSense - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)
(2020/C 209/34)
Limba de procedură: engleza
Părţile
Reclamantă: Kerry Luxembourg Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanţi: A. von Mühlendahl şi H. Hartwig, avocaţi)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Ivanauskas şi H. O’Neill, agenţi)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Döhler GmbH (Darmstadt, Germania)
Obiectul
Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 27 noiembrie 2018 (cauza R 1178/2018-2) privind o procedură de opoziție între Döhler şi Kerry Luxembourg
Dispozitivul
1) |
Respinge acţiunea. |
2) |
Obligă Kerry Luxembourg Sàrl la plata cheltuielilor de judecată. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/26 |
Hotărârea Tribunalului din 29 aprilie 2020 – CV şi alţii/Comisia
(Cauza T-496/19) (1)
(„Funcţie publică - Funcţionari - Remuneraţie - Coeficient corector - Indemnizaţie forfetară - Cheltuieli de cazare - Obligaţia de motivare - Obligaţia de solicitudine - Echivalenţa puterii de cumpărare - Egalitate de tratament”)
(2020/C 209/35)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamanți: CV, CW şi CY (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Mongin şi M. Brauhoff, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, prin care se urmăreşte anularea deciziei implicite a Comisiei prin care autoritatea împuternicită să facă numiri a acestei instituţii a respins cererea reclamanţilor care viza, în esenţă, obţinerea unei majorări, dacă este cazul retroactivă, a coeficientului corector aplicabil locului lor de repartizare, în speţă Paris.
Dispozitivul
1) |
Respinge acţiunea. |
2) |
Îi obligă pe CV, CW şi CY la plata cheltuielilor de judecată. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/27 |
Hotărârea Tribunalului din 29 aprilie 2020 – CZ şi alţii/SEAE
(Cauza T-497/19) (1)
(„Funcţie publică - Funcţionari - Remuneraţie - Coeficient corector - Indemnizaţie forfetară - Cheltuieli de cazare - Obligaţia de motivare - Obligaţia de solicitudine - Echivalenţa puterii de cumpărare - Egalitate de tratament”)
(2020/C 209/36)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamanţi: CZ, DB, DC, DD (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)
Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (reprezentanți: S. Marquardt şi R. Spac, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, prin care se urmăreşte anularea deciziei implicite a SEAE, prin care autoritatea împuternicită să facă numiri şi autoritatea abilitată să încheie contracte de muncă din cadrul SEAE au respins cererea reclamanţilor care viza, în esenţă, obţinerea unei majorări, dacă este cazul retroactivă, a coeficientului corector aplicabil locului lor de repartizare, în speţă Paris.
Dispozitivul
1) |
Respinge acţiunea. |
2) |
Îi obligă pe CZ, DB, DC şi DD la plata cheltuielilor de judecată. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/27 |
Ordonanța Tribunalului din 27 aprilie 2020 – Axactor/EUIPO – Axa (AXACTOR)
(Cauza T-594/19) (1)
(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului”)
(2020/C 209/37)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Axactor SE (Oslo, Norvegia) (reprezentanți: D. Stone, A. Dykes, A. Leonelli, solicitors)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: Axa SA (Paris, Franța) (reprezentant: P. Martini-Berthon, avocat)
Obiectul
Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 28 iunie 2019 (cauza R 479/2018-4) privind o procedură de opoziție între Axa SA și Axactor SE.
Dispozitivul
1) |
Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei. |
2) |
Obligă Axator SE și Axa SA la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și, pe fiecare, la plata a jumătate din cheltuielile efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/28 |
Ordonanța Tribunalului din 30 aprilie 2020 – ArcelorMittal Bremen/Comisia
(Cauza T-623/19) (1)
(„Acțiune în constatarea abținerii de a acționa - Directiva 2003/87/CE - Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră - Decizia 2011/278/UE - Norme tranzitorii privind alocarea armonizată şi cu titlu gratuit a cotelor de emisii - Modificarea tabelului naţional de alocare privind Germania pentru perioada cuprinsă între anii 2013 şi 2020 - Extindere semnificativă a capacității - Dispariţia obiectului litigiului - Nepronunțare asupra fondului”)
(2020/C 209/38)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: ArcelorMittal Bremen GmbH (Bremen, Germania) (reprezentanți: S. Altenschmidt şi L. Buschmann, avocaţi)
Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland şi A. Becker, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 265 TFUE, prin care se urmăreşte constatarea faptului că Comisia s-a abţinut în mod nelegal să adopte o decizie privind cantitatea anuală totală a cotelor de emisii care trebuie alocate cu titlu gratuit pentru o extindere semnificativă a capacității în ceea ce priveşte o subinstalaţie a reclamantei a produsului de referinţă pentru metalul lichid şi, cu titlu subsidiar, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se urmăreşte anularea pretinsei decizii adoptate de Comisie la 19 iulie 2019, aferentă punerii în întârziere a reclamantei din data de 1 iulie 2019.
Dispozitivul
1) |
Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra acțiunii. |
2) |
Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/29 |
Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 mai 2020 – Csordas şi alţii/Comisia
(Cauza T-146/20 R)
(„Procedură de măsuri provizorii - Funcţie publică - Alegeri ale secţiunii locale din Luxemburg a comitetului pentru personal al Comisiei - Regularitate - Obligaţia de control a instituţiei - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa fumus boni juris”)
(2020/C 209/39)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamanţi: Annamaria Csordas (Luxemburg, Luxemburg), Adrian Sorin Cristescu (Luxemburg), Jean Putz (Esch-sur-Alzette, Luxemburg), Miguel Vicente Nunez (Luxemburg) (reprezentant: M.-A. Lucas, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Milanowska, T. Lilamand şi T. Bohr, agenţi)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE şi pe articolul 91 alineatul (4) din Statutul funcţionarilor Uniunii Europene prin care se urmăreşte, cu titlu principal, pe de o parte, obţinerea suspendării executării, în primul rând, a Notei din 26 noiembrie 2019 a biroului de vot de proclamare a rezultatelor alegerilor secţiunii locale din Luxemburg a comitetului pentru personal al Comisiei, în al doilea rând, a Deciziei din 28 noiembrie 2019 a Comisiei privind calcularea reprezentativităţii organizaţiilor sindicale sau profesionale reprezentative în cadrul său, în al treilea rând, a mandatului secţiunii locale din Luxemburg a comitetului pentru personal al Comisiei rezultată în urma alegerilor din noiembrie 2019, în al patrulea rând, a desemnării de către secţia locală din Luxemburg a comitetului pentru personal al Comisiei a delegaţilor săi în comitetul central pentru personal al Comisiei, în al cincilea rând, a oricărei decizii referitoare la alocarea resurselor suplimentare reprezentanţilor personalului Comisiei şi, pe de altă parte, obligarea Comisiei să menţină în funcţie comitetul pentru personal care îşi încheie mandatul până la data pronunţării hotărârii în cauza principală, limitând în acelaşi timp respectivul mandat la cauzele curente şi, cu titlu subsidiar, obligarea, pe de o parte, a Comisiei să limiteze la cauzele curente mandatul secţiunii locale din Luxemburg a comitetului pentru personal al Comisiei rezultată în urma alegerilor din noiembrie 2019 şi, pe de altă parte, a acestei secţiuni locale să desemneze în cadrul comitetului central pentru personal al Comisiei reprezentanţi propuşi de Union syndicale Luxembourg.
Dispozitivul
1) |
Respinge cererea de măsuri provizorii. |
2) |
Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/29 |
Acțiune introdusă la 18 martie 2020 – JP/Comisia
(Cauza T-179/20)
(2020/C 209/40)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamant: JP (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Champetier, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
— |
anularea Deciziei din 17 iulie 2019 de a nu înscrie reclamantul pe lista de rezervă a candidaților admiși la concursul EPSO/AD/363/18 – Administratori (AD7) și a Deciziei din 10 decembrie 2019 de respingere a cererii reclamantului de reexaminare; |
— |
obligarea pârâtei la repararea prejudiciilor cauzate; și |
— |
obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.
1. |
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului potrivit căruia membrii comisiei de evaluare trebuie să aibă competențele necesare pentru efectuarea unei aprecieri obiective a performanței și a calificărilor profesionale ale reclamantului în cadrul interviului în domeniu, pe încălcarea principiului egalității de tratament și pe încălcarea principiului încrederii legitime. |
2. |
Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului potrivit căruia compunerea comisiei de evaluare trebuie să fie suficient de stabilă. |
3. |
Al treilea motiv întemeiat pe eroarea vădită de apreciere. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/30 |
Acțiune introdusă la 20 aprilie 2020 – Square/EUIPO ($ Cash App)
(Cauza T-210/20)
(2020/C 209/41)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Square, Inc (San Francisco, California, Statele Unite) (reprezentanți: M. Hawkins, Solicitor, K. Lüder, și T. Dolde, avocați)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
Datele privind procedura în fața EUIPO
Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative „$ Cash App” – cererea de înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 410 819
Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 5 februarie 2020 în cauza R 811/2019-1
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea deciziei atacate; |
— |
obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate în procedurile din fața Departamentului Operațiuni și a Camerei întâi de recurs. |
Motivele invocate
— |
încălcarea articolului 72 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului; |
— |
încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului; |
— |
încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului; |
— |
încălcarea principiilor egalității de tratament și bunei administrări. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/31 |
Acțiune introdusă la 20 aprilie 2020 – Square/EUIPO ($ Cash App)
(Cauza T-211/20)
(2020/C 209/42)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Square, Inc. (San Francisco, California, Statele Unite) (reprezentanţi: M. Hawkins, Solicitor, K. Lüder şi T. Dolde, avocaţi)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
Datele privind procedura în fața EUIPO
Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărci figurative „$ Cash App” – cererea de înregistrare care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 410 839
Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 5 februarie 2020 în cauza R 810/2019-1
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea deciziei atacate; |
— |
obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate în procedurile din fața Departamentului Operațiuni și a Camerei întâi de recurs. |
Motivele invocate
— |
încălcarea articolului 72 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului; |
— |
încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului; |
— |
încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/32 |
Acțiune introdusă la 15 aprilie 2020 – JK/Comisia
(Cauza T-219/20)
(2020/C 209/43)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: JK (reprezentant: N. de Montigny, avocată)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
— |
anularea deciziei din 5 iunie 2019 a Directorului DG Buget și Administrație, Resurse Umane a SEAE de respingere a plângerii introduse, pe baza articolului 24 din statut, la 5 februarie 2019; |
— |
anularea deciziei implicite de respingere de către AIPN din cadrul Comisiei a plângerii introduse, pe baza articolului 24 din statut, la 5 februarie 2019; |
— |
anularea, în măsura în care această decizie este urmarea unei respingeri implicite, decizia de respingere a reclamației introduse la 4 septembrie 2019 de către reclamant și notificate la 6 ianuarie 2020 de către Directorul DG Buget și Administrație, Resurse Umane și Securitate; |
— |
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.
1. |
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 12a din Statutul Funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), eroarea de drept în aprecierea noțiunii de hărțuire și în mod special în aprecierea ei în lumina punerii în aplicare obligației de asistență a instituției în conformitate cu articolul 24 din statut și eroarea de drept săvârșită de AIPN în cadrul respingerii plângerii, anterior oricărei inițiative cu privire la o anchetă administrativă, în ceea ce privește importanța probei elementelor furnizate în susținerea plângerii sale. |
2. |
Al doilea motiv, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere a elementelor prezentate în susținerea cererii de asistență având în vedere că reclamantul ar fi furnizat, prin intermediul plângerii sale, suficiente elemente de natură să demonstreze caracterul real al atacurilor îndreptate împotriva sa. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/32 |
Acțiune introdusă la 23 aprilie 2020 – Orion/Comisia
(Cauza T-223/20)
(2020/C 209/44)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Orion Oyj (Espoo, Finlanda) (reprezentanți: C. Schoonderbeek, avocat, J. Mulryne și E. Amos, solicitors)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea deciziei pârâtei din 13 februarie 2020 de acordare a autorizației de introducere pe piață pentru medicamentul generic „Dexmedetomidine Accord”; |
— |
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a altor cheltuieli efectuate de reclamantă aferente acestei proceduri. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.
1. |
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către decizia atacată a articolului 10 alineatul (1) coroborat cu articolul 10 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/83/CE (1) prin faptul că a admis că medicamentul „Precedex”, căruia Republica Cehă i-a acordat autorizația națională de introducere pe piață înainte de a adera la Uniunea Europeană, este medicament de referință, dat fiind că această autorizație națională de introducere pe piață nu a fost acordată (sau actualizată) în conformitate cu dispozițiile Uniunii în vigoare. |
2. |
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către decizia atacată a articolului 14 alineatul (11) din Regulamentul nr. 726/2004 (2) coroborat cu articolul 10 alineatul (1) și cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/83, prin faptul că a concluzionat că protecția normativă a datelor produsului „Dexdor” al reclamantei a expirat și că a admis posibilitatea utilizării acestui medicament (și a datelor din cercetare care îl fundamentează) ca medicament de referință în susținerea unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a unui produs copiat (generic), pentru motivul că medicamentele „Precedex” și „Dexdor” aparțin aceleiași autorizații generale de introducere pe piață. |
3. |
Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată nu conține o motivare adecvată, astfel cum impune articolul 296 TFUE. |
(1) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).
(2) Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83).
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/33 |
Acțiune introdusă la 27 aprilie 2020 – PNB Banka/BCE
(Cauza T-230/20)
(2020/C 209/45)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: PNB Banka AS (Riga, Letonia) (reprezentant: O. Behrends, avocat)
Pârâtă: Banca Centrală Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea deciziei BCE din 17 februarie 2020 privind retragerea licenței bancare a PNB Banka AS; |
— |
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă treisprezece motive.
1. |
Primul motiv întemeiat pe faptul că textul deciziei atacate conține informații procedurale insuficiente și eronate. |
2. |
Al doilea motiv întemeiat pe faptul că BCE a recurs nelegal la procedura în două etape în vederea adoptării deciziei atacate (care cuprinde o propunere a autorității naționale competente), în temeiul articolului 14 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 (1) și al articolului 83 din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 (2), în pofida deciziei BCE de reclasificare din 1 martie 2019 prin care BCE a preluat supravegherea directă a reclamantei. |
3. |
Al treilea motiv prin care se invocă încălcări ale procedurii în fața autorității naționale competente, Comisia pentru Piețele Financiare și de Capital (CPFC). |
4. |
Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că era imposibil din punct de vedere procedural ca proiectul de decizie de retragere a licenței datat 12 septembrie 2019 să fie adoptat de BCE la 17 februarie 2020, având în vedere dispoziția procedurală a articolului 83 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014. |
5. |
Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată este nelegală pe fond și din punct de vedere procedural întrucât evaluarea anterioară din 15 august 2019„Bănci în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate” a constituit o retragere de facto a licenței de către BCE. |
6. |
Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată este nelegală întrucât este bazată pe o ingerință nelegală în dreptul de reprezentare al reclamantei care o privează de toate drepturile procedurale. |
7. |
Al șaptelea motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată este nelegală întrucât este bazată pe o motivare insuficientă. |
8. |
Al optulea motiv prin care se invocă încălcarea dreptului reclamantei de a fi ascultată. |
9. |
Al nouălea motiv întemeiat pe imposibilitatea BCE de a avea în vedere hotărârea din 12 septembrie 2019 a instanței letone referitoare la insolvență, dat fiind că această hotărâre este nelegală și se întemeiază exclusiv pe o interpretare eronată a deciziei BCE de constatare a intrării în dificultate sau a unei intrări în dificultate previzibile. |
10. |
Al zecelea motiv întemeiat pe faptul că în mod eronat în decizia atacată BCE s-a bazat pe alte motive (și anume pretinsa nerespectare a limitelor expunerilor mari și a cerințelor normative privind fondurile proprii), care nu sunt fondate și care nu au fost invocate de Comisia pentru Piețele Financiare și de Capital în proiectul său de decizie. |
11. |
Al unsprezecelea motiv întemeiat pe nelegalitatea deciziei atacate din punct de vedere material întrucât reclamanta se află sub controlul exclusiv al Comisiei pentru Piețele Financiare și de Capital și, așadar, sub controlul indirect al BCE începând cu 12 septembrie 2019. |
12. |
Al doisprezecelea motiv întemeiat pe caracterul disproporționat al deciziei atacate. |
13. |
Al treisprezecelea motiv prin care se invocă faptul că decizia atacată se întemeiază pe toate erorile cuprinse în decizia de constatare a intrării în dificultate sau a unei intrări în dificultate previzibile. |
(1) Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, L 287, p. 63).
(2) Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate (JO 2014, L 141, p. 1).
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/35 |
Acțiune introdusă la 23 aprilie 2020 – Price/Consiliul
(Cauza T-231/20)
(2020/C 209/46)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: David Price (Le Dorat, Franţa) (reprezentant: J. Fouchet, avocat)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
— |
suspendarea judecării cauzei în prezenta procedură, adresând Curții de Justiție a Uniunii Europene următoarele întrebări preliminare în procedura accelerată:
|
— |
anularea în parte a Deciziei (UE) 2020/135 a Consiliului din 30 ianuarie 2020 referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, în măsura în care Acordul de retragere nu permite ca dreptul la sănătate al acestor resortisanți să fie protejat pe deplin și în măsura în care aceste acte fac distincție în mod automat și general, fără vreun control de proporționalitate, între cetățenii Uniunii și resortisanții Regatului Unit începând de la 1 februarie 2020, și, prin urmare, anularea în special a celui de al șaselea considerent al preambulului Acordului de retragere și a articolelor 9, 10 și 127 din acordul menționat; |
— |
obligarea Uniunii Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariilor de avocat în cuantum de 5 000 euro. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă opt motive.
1. |
Primul motiv se întemeiază pe lipsa unui control de proporționalitate al suprimării cetățeniei europene pentru anumite categorii de resortisanți britanici. Reclamantul susține că, în calitate de cetățean european care și-a exercitat dreptul la liberă circulație în Uniune și care a fost absent de pe teritoriul britanic de mai mult de 15 ani, nu i s-a permis să voteze la referendumul din 23 iunie 2016 privind apartenența Regatului Unit la Uniunea Europeană. |
2. |
Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor democrației, egalității de tratament, liberei circulații, libertății de exprimare și bunei administrări. |
3. |
Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea ordinii juridice a Uniunii și a principiului egalității de tratament inerent cetățeniei europene. Reclamantul susține în special că decizia atacată este contrară ordinii juridice a Uniunii care consacră principiul egalității de tratament a tuturor cetățenilor, și ordinii juridice stabilite prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. |
4. |
Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime. Reclamantul susține în această privință, printre altele, că decizia atacată confirmă pierderea dreptului său de ședere permanentă, dobândit după cinci ani de reședință continuă într-un stat membru, fără să fi prevăzut consecințele concrete ale acestei pierderi și, mai ales, fără ca vreun control de proporționalitate să fi fost efectuat. |
5. |
Al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Reclamantul susține că decizia atacată îi afectează dreptul la viață privată și de familie în măsura în care aceasta îi retrage cetățenia europeană și, prin urmare, dreptul de liberă ședere pe teritoriul unui stat membru, al cărui resortisant nu este, dar pe teritoriul căruia și-a construit viața de familie. |
6. |
Al şaselea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului resortisanților britanici de a alege și de a fi aleși la alegerile locale și europene. Potrivit reclamantului, articolul 127 din Acordul de retragere ar încălca articolul 18 TFUE și articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prin urmare, decizia atacată ar trebui să fie anulată întrucât ratifică un acord care conține o dispoziție ce creează o discriminare între cetățenii britanici. |
7. |
Al şaptelea motiv se întemeiază pe distincția automată și generală, efectuată de Acordul de retragere, între cetățenii Unii și resortisanții Regatului Unit fără un control de proporționalitate în ceea ce privește viața privată și de familie a britanicilor începând de la 1 februarie 2020. În susținerea acestui motiv, reclamantul afirmă că suprimarea cetățeniei europene nu poate fi automată și generală, că ar fi trebuit să se impună o apreciere in concreto a consecințelor și că, în lipsa unei astfel de aprecieri, decizia atacată trebuie să fie anulată. |
8. |
Al optulea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 35 din Carta drepturilor fundamentale, și anume a dreptului la sănătate. Reclamantul consideră că din cauza faptului că Acordul de retragere nu prevede nicio acțiune de protecție a dreptului său la sănătate, această competență de sprijinire dispare pentru Regatul Unit și resortisanții săi, punându-i pe aceștia din urmă în pericol, în special într-o perioadă de pandemie și de criză sanitară. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/36 |
Acțiune introdusă la 1 mai 2020 – Ryanair/Comisia
(Cauza T-238/20)
(2020/C 209/47)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Ryanair DAC (Swords, Irlanda) (reprezentanți: E. Vahida, F. Laprévote, S. Rating și I. Metaxas-Maranghidis, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Curții:
— |
anularea Deciziei (UE) a Comisiei Europene din 11 aprilie 2020 privind ajutorul de stat SA.56812 (1) și |
— |
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată. |
— |
Reclamanta a solicitat de asemenea ca acțiunea sa să fie judecată potrivit procedurii accelerate, în conformitate cu articolul 23a din Statutul Curții de Justiție. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.
1. |
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea, prin decizia Comisiei, a anumitor prevederi ale TFUE și a principiilor generale ale dreptului Uniunii privind interzicerea discriminării pe motive de cetățenie și libera circulație a serviciilor, care au stat la baza liberalizării transportului aerian în Uniune de la sfârșitul anilor '80. Liberalizarea pieței transporturilor aeriene în Uniune a permis dezvoltarea unor companii aeriene paneuropene cu prețuri cu adevărat scăzute. Decizia Comisiei ignoră rolul unor asemenea companii aeriene paneuropene în conectivitatea statelor membre ale Uniunii prin faptul că permite Suediei să acorde ajutor numai companiilor aeriene din Uniune cărora Suedia le-a emis licențe de operare la nivelul Uniunii. Articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE menționează o excepție de la interzicerea ajutoarelor de stat prevăzută la articolul 107 alineatul (1) TFUE, însă nu menționează nicio excepție de la celelalte norme și principii ale TFUE. |
2. |
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea, prin decizia Comisiei, a obligației Comisiei de a pune în balanță efectele benefice ale ajutorului și efectele negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate (cu alte cuvinte, „testul comparativ”). |
3. |
Al treilea motiv, întemeiat pe neinițierea de către Comisie a unei proceduri oficiale de investigare, în pofida unor dificultăți grave și pe încălcarea de către aceasta a drepturilor procedurale ale reclamantei. |
4. |
Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea, prin decizia Comisiei, a obligației de motivare a Comisiei. |
(1) Decizia (UE) a Comisiei Europene din 11 aprilie 2020 privind ajutorul de stat SA.56812 Suedia – Schema de garantare a împrumuturilor acordate companiilor aeriene în contextul cadrului temporar pentru măsuri de ajutor de stat destinate sprijinirii economiei în situația actualei epidemii de COVID-19 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/37 |
Acțiune introdusă la 30 aprilie 2020 – Stada Arzneimittel/EUIPO – Pfizer (RUXXIMLA)
(Cauza T-239/20)
(2020/C 209/48)
Limba în care a fost formulată acțiunea: germana
Părțile
Reclamantă: Stada Arzneimittel AG (Bad Vilbel, Germania) (reprezentanți: J. -C. Plate și R. Kaase, avocați)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Pfizer Inc. (New York, New York, Statele Unite)
Datele privind procedura în fața EUIPO
Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta
Marca în litigiu: înregistrarea care desemnează Uniunea Europeană a mărcii verbale „RUXXIMLA” – înregistrarea nr. 17 865 742
Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție
Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 13 februarie 2020 în cauza R 1879/2019-4
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea deciziei atacate; |
— |
obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate în procedura căii de atac. |
Motivul invocat
— |
încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/38 |
Acțiune introdusă la 5 mai 2020 – Stada Arzneimittel/EUIPO – Pfizer (RUXYMLA)
(Cauza T-248/20)
(2020/C 209/49)
Limba în care a fost formulată acțiunea: germana
Părțile
Reclamantă: Stada Arzneimittel AG (Bad Vilbel, Germania) (reprezentanți: J.-C. Plate și R. Kaase, avocați)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Pfizer Inc. (New York, New York, Statele Unite)
Datele privind procedura în fața EUIPO
Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta
Marca în litigiu: înregistrarea care desemnează Uniunea Europeană a mărcii verbale „RUXYMLA” – cererea de înregistrare nr. 17 865 739
Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție
Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 13 februarie 2020 în cauza R 1878/2019-4
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea deciziei atacate; |
— |
obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate în procedura căii de atac. |
Motivul invocat
— |
încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/39 |
Acțiune introdusă la 7 mai 2020 – González Calvet/SRB
(Cauza T-257/20)
(2020/C 209/50)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamanți: Ramón González Calvet și Joan González Calvet (Barcelona, Spania) (reprezentant: P. Molina Bosch, avocat)
Pârât: Comitetul unic de rezoluție
Concluziile
Reclamanții solicită Tribunalului:
— |
Anularea Deciziei Comitetului unic de rezoluție SRB/EES/2020/52 din 17 martie 2020; |
— |
evaluarea tuturor activelor ansamblului grupului Banco Popular, iar nu numai a celor ale societății-mamă separat de activele filialelor sale, cum a procedat Deloitte, întrucât ansamblul grupului, iar nu numai societatea-mamă, a fost absorbit de Banco Santander; |
— |
evaluarea împrumuturilor performante la nivelul a 100 % din valoarea lor contabilă; |
— |
evaluarea împrumuturilor neperformante la nivelul a 100 % din valoarea lor contabilă întrucât acoperirea lor cu garanții și provizioane se apropia de 100 %; |
— |
evaluarea activelor imobiliare ale grupului Banco Popular la 10 896 000 000 de euro, întrucât provizioanele corespunzătoare au fost deja deduse; |
— |
evaluarea activelor totale ale grupului Banco Popular la 153 785 000 000 de euro conform argumentelor cuprinse în cererea introductivă, ceea ce dă o valoare de realizare pentru acționari în caz de lichidare de 26 365 000 000 de euro după deducerea a 124 420 000 000 de euro care erau datorați, potrivit Deloitte, creditorilor; |
— |
dispunerea unei indemnizați de 7,00 euro pe acțiune, care corespunde împărțirii celor 29 365 000 000 de euro la cele 4 196 000 000 de acțiuni care erau în circulație la momentul rezoluției; |
— |
indemnizarea domnului Ramon González Calvet cu suma de 317 072 de euro (trei sute șaptesprezece mii șaptezeci și doi) pentru exproprierea celor 45 296 de acțiuni ale sale și a domnului Juan González Calvet cu suma de 11 977 de euro (unsprezece mii nouă sute șaptezeci și șapte) pentru exproprierea celor 1 711 acțiuni ale sale, împreună cu cheltuieli de judecată. |
Motivele și principalele argumente
La 6 iunie 2017, Comitetul unic de rezoluție (SRB) a dispus rezoluția Banco Popular și a vândut-o către Banco Santander pentru prețul de un euro. Prin Decizia SRB/EES/2020/52 din 17 martie 2020 și după ascultarea deținătorilor de obligațiuni și de acțiuni ale Banco Popular afectați de rezoluția acestei bănci, SRB a considerat că nu se impunea despăgubirea persoanelor afectate întemeindu-se pe raportul de evaluare 3 al Deloitte.
În cererea lor introductivă, reclamanții explică faptul că Deloitte este o întreprindere de audit care și-a pierdut prestigiul ca urmare a unor cazuri precum Gowex, Bankia, Gescartera și Abengoa și că aceasta nu se ocupă în prezent de auditul niciunei mari bănci spaniole.
În susținerea acțiunii, reclamanții invocă următoarele motive:
1. |
Reclamanții demonstrează că evaluarea efectuată de Deloitte este deformată în interesul SRB și îi prejudiciază pe acționari, printre altele pentru că:
|
2. |
La 23 mai 2017, SRB a încredințat societății Deloitte evaluarea Banco Popular în timp ce președinta SRB, doamna König, recunoștea în cursul unui interviu acordat Bloomberg TV că Banco Popular era sub supraveghere. Rezultă că SRB decisese deja, la 23 mai 2017, să supună Banco Popular rezoluției, ceea ce a făcut obiectul unei informați scurse către agenția Reuters la 31 mai și a provocat episodul retragerii depozitelor care a prăbușit lichiditatea Banco Popular; |
3. |
Potrivit Banco de España, Banca Centrală Europeană ar considera că Banco Popular era o bancă solvabilă la 13 martie 2017. Banco Popular nu s-a aflat niciodată în lichidare, contrar celor susținute de Deloitte, dar este clar că SRB și-a fixat ca obiectiv să supună Banco Popular unei rezoluții pentru a putea salva Banco Santander, o bancă sistemică la nivel european și mondial ale cărei pierderi (care se ridicau la 22 573 000 000 de euro în cursul anului 2017 potrivit calculelor reclamanților) au fost ascunse acționarilor grație exproprierii și absorbției Banco Popular. |
22.6.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 209/40 |
Acțiune introdusă la 8 mai 2020 – Global Chartered Controller Institute SL/EUIPO – CFA Institute (CCA CHARTERED CONTROLLER ANALYST CERTIFICATE)
(Cauza T-266/20)
(2020/C 209/51)
Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola
Părțile
Reclamantă: Global Chartered Controller Institute SL (Alicante, Spania) (reprezentanți: M. Pomares Caballero și T. Barber Giner, avocați)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: CFA Institute (Charlottesville, Virginia, Statele Unite)
Datele privind procedura în fața EUIPO
Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului
Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative CCA CHARTERED CONTROLLER ANALYST CERTIFICATE – cererea de înregistrare nr. 15 508
Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție
Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 25 februarie 2020 în cauza R 235/2019-5
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
modificarea deciziei atacate prin constatarea faptului că, în speță, nu sunt întrunite condițiile de aplicare a motivului referitor la refuzul înregistrării prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001; |
— |
sau, în subsidiar, anularea deciziei atacate și |
— |
obligarea EUIPO să suporte propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de reclamantă (inclusiv pe cele aferente procedurii desfășurate în fața camerei de recurs) și obligarea intervenientei să suporte cheltuielile de judecată efectuate în fața diviziei de opoziție. |
Motivele invocate
Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 92 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.