Rata de schimb a monedei euro (1)

19 iunie 2020

(2020/C 208/01)

1 euro =

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,1210
JPY	yen japonez	119,77
DKK	coroana daneză	7,4554
GBP	lira sterlină	0,90505
SEK	coroana suedeză	10,5670
CHF	franc elvețian	1,0656
ISK	coroana islandeză	154,60
NOK	coroana norvegiană	10,7135
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	26,683
HUF	forint maghiar	345,44
PLN	zlot polonez	4,4516
RON	leu românesc nou	4,8428
TRY	lira turcească	7,6887
AUD	dolar australian	1,6261
CAD	dolar canadian	1,5209
HKD	dolar Hong Kong	8,6889
NZD	dolar neozeelandez	1,7403
SGD	dolar Singapore	1,5623
KRW	won sud-coreean	1 353,53
ZAR	rand sud-african	19,4440
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,9332
HRK	kuna croată	7,5665
IDR	rupia indoneziană	15 927,67
MYR	ringgit Malaiezia	4,7854
PHP	peso Filipine	56,133
RUB	rubla rusească	77,6565
THB	baht thailandez	34,765
BRL	real brazilian	6,0029
MXN	peso mexican	25,3126
INR	rupie indiană	85,3520

---

(1)  Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul M.9869 – EQT Fund Management/TowerBrook Capital Partners/ACPS Automotive)

Caz care poate face obiectul procedurii simplificate

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2020/C 208/02)

---

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1 („Regulamentul privind concentrările economice”).

(2)  JO C 366, 14.12.2013, p. 5.

Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul M.9828 – Blackstone/NIBC Holding)

Caz care poate face obiectul procedurii simplificate

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2020/C 208/03)

---

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1 („Regulamentul privind concentrările economice”).

(2)  JO C 366, 14.12.2013, p. 5.

Publicarea unei cereri de aprobare a unei modificări care nu este minoră a caietului de sarcini al unui produs, în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

(2020/C 208/04)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de modificare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1) în termen de trei luni de la data prezentei publicări.

CERERE DE APROBARE A UNEI MODIFICĂRI CARE NU ESTE MINORĂ A CAIETULUI DE SARCINI AL UNEI DENUMIRI DE ORIGINE PROTEJATE/INDICAȚII GEOGRAFICE PROTEJATE

Cerere de aprobare a unei modificări în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

„SUSKA SECHLOŃSKA”

Nr. UE: PGI-PL-0600-AM01 – 10.10.2019

DOP ( ) IGP (X)

1.   Grupul solicitant și interesul legitim

Denumirea grupului: Stowarzyszenie Producentów Owoców i Warzyw w Ujanowicach (Asociația de producători de fructe și legume din Ujanowice)

Adresă pentru corespondență:

Sechna 32

34-603 Ujanowice

POLSKA/POLAND

Tel. +48 183334158

E-mail: biuro@suskasechlonska.pl

Asociația de producători de fructe și legume din Ujanowice este un grup care reunește producătorii de prune uscate „suska sechlońska”. Acesta a depus cererea de înregistrare a denumirii „suska sechlońska” ca indicație geografică protejată (IGP).

2.   Statul membru sau țara terță

Polonia

3.   Rubrica din caietul de sarcini care face obiectul modificării (modificărilor)

☐	Denumirea produsului

☒	Descrierea produsului

☐	Aria geografică

☐	Dovada originii

☒	Metoda de producție

☒

Legătura

☐	Etichetarea

☐	Altele [de precizat]

4.   Tipul modificării (modificărilor)

☒	Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate, care nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

☐	Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate pentru care nu a fost publicat un document unic (sau un echivalent al acestuia), care nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

5.   Modificare (modificări)

Descrierea produsului

În secțiunea 3.2 din documentul unic – Descrierea produsului – și în secțiunea 4 din caietul de sarcini al prunelor uscate „suska sechlońska” (IGP), fraza: „Dimensiunea acesteia depinde de dimensiunea varietății de prune utilizate și este cuprinsă între 1,5 și 4,5 cm, cu un număr de 44 până la 99 de prune uscate per kilogram” a fost înlocuită cu: „Dimensiunea acesteia depinde de dimensiunea varietății de prune utilizate și este cuprinsă între 1,5 și 4,5 cm, cu un număr de 44 până la 99 de prune uscate per 500 g”.

Această modificare este necesară pentru eliminarea unei greșeli de tipar.

Metoda de producție (caietul de sarcini al produsului) și legătura (documentul unic)

În secțiunea 7 din caietul de sarcini al prunelor uscate „suska sechlońska” – Metoda de producție, fraza următoare: „Pe tot parcursul procesului de producție a prunelor uscate «suska sechlońska», este interzis să se utilizeze orice conservant, iar toate operațiunile descrise trebuie să se efectueze manual.” se înlocuiește cu: „Toate operațiunile descrise pe parcursul procesului de producție a prunelor uscate «suska sechlońska» trebuie să se efectueze manual.”. După punctul „Îndepărtarea eventuală a sâmburilor”, punctul „Conservarea produsului” este formulat după cum urmează: „Pentru a extinde durata de conservare a prunelor uscate «suska sechlońska», se poate utiliza conservantul următor pentru producția sa: sorbat de potasiu (E202). Acesta poate fi adăugat sub forma unei soluții apoase, în etapa finală de uscare, imediat înainte de ambalare, fie prin înmuierea și întoarcerea prunelor, fie prin pulverizare.”

Această modificare, care constă în eliminarea interdicției de a utiliza conservanți pentru producția prunelor uscate „suska sechlońska” și în permiterea adăugării de sorbat de potasiu (E202), este realizată deoarece, în mod tradițional, aceste prune erau vândute în vrac sau în ambalaje permeabile la aer (de exemplu, saci din in sau din iută), iar procesul de afumare și de uscare era suficient pentru prelungirea duratei de conservare a produsului. Proprietățile antiseptice ale fumului și diminuarea cantității de apă din țesuturi pe parcursul uscării permiteau prunelor „suska sechlońska” să se conserve în mod natural. În plus, produsul nu era conservat mult timp, deoarece era produs în principal în timpul sărbătorilor de Crăciun, fiind destinat consumului propriu sau comercializat la nivel local.

Metoda tradițională de producție a prunelor „suska sechlońska” continuă să fie utilizată. Cu toate acestea, ca urmare a evoluției metodelor de vânzare (conform cerințelor distribuitorilor și ale rețelelor comerciale) și a normelor igienice și sanitare referitoare la ambalarea produselor alimentare, prunele uscate trebuie să fie ambalate într-un ambalaj din plastic sigilat. Prin urmare, uneori poate apărea mucegai, iar calitatea produsului poate fi afectată. Această situație poate genera un risc pentru siguranța alimentară și pentru sănătatea consumatorilor, putând avea un impact negativ asupra reputației produsului.

În conformitate cu normele Uniunii referitoare la aditivii alimentari, se pot adăuga conservanți la fructele uscate. Adăugarea unui conservant nu schimbă proprietățile produsului și nu are niciun impact asupra caracteristicilor specifice ale prunelor uscate „suska sechlońska”, astfel cum sunt definite acestea în caietul de sarcini.

În plus, în secțiunea 7 din caietul de sarcini al prunelor uscate „suska sechlońska” – Metoda de producție, în partea „Așezarea fructelor”, fraza următoare: „Grosimea straturilor pe grătar nu depășește, de obicei, 20 cm” se înlocuiește cu: „Prunele se așază la uscat și afumat într-un strat de 20-40 cm grosime”.

A fost efectuată o modificare echivalentă în secțiunea 5 din documentul unic, fraza următoare: „Prunele se așază la uscat și afumat într-un strat de 30-50 cm” fiind înlocuită cu: „Prunele se așază la uscat și afumat într-un strat de 20-40 cm grosime”.

Această modificare este necesară pentru validarea practicilor producătorilor. Aceștia au constatat că reducerea grosimii straturilor de prune așezate în vederea uscării și a afumării optimizează durata și eficacitatea celor două procedee și nu schimbă caracteristicile specifice ale prunelor uscate „suska sechlońska”. În plus, au fost armonizate informațiile echivalente incluse, pe de o parte, în secțiunea „Metoda de producție” din caietul de sarcini și, pe de altă parte, în secțiunea 5, „Legătura cu aria geografică”, din documentul unic.

DOCUMENT UNIC

„SUSKA SECHLOŃSKA”

Nr. UE: PGI-PL-0600-AM01 – 10.10.2019

DOP ( ) IGP (X)

1.   Denumirea (denumirile)

„Suska sechlońska”

2.   Statul membru sau țara terță

Polonia

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.6. Fructe, legume și cereale în stare proaspătă sau prelucrate

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Denumirea „suska sechlońska” provine din dialectul local. „Suska” înseamnă fruct uscat, adică o prună uscată și afumată. Adjectivul „sechlońska” vine de la numele localității Sechna din comuna Laskowa, unde își are originea tradiția uscării prunelor.

„Suska sechlońska” este o prună cu sau fără sâmbure care a fost prelucrată prin uscare și afumare.

Dimensiunea acesteia depinde de dimensiunea varietății de prune utilizate și este cuprinsă între 1,5 și 4,5 cm, cu un număr de 44 până la 99 de prune uscate per 500 g. Forma depinde de varietatea de fructe selectate pentru uscare și poate varia de la turtită la alungită. „Suska sechlońska” se caracterizează printr-o pulpă cărnoasă, elastică și o coajă încrețită și lipicioasă, de culoare de la bleumarin la negru. Este dulce la gust și lasă în gură o savoare și un iz de fum. Conținutul de apă al produsului finit la momentul comercializării variază între 24 % și 42 %.

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

„Suska sechlońska” se produce numai din fructele prunului (Prunus domestica L. ssp. domestica) și ale soiurilor acestuia: Promis, Tolar, Nektawit, Valjevka și Stanley. Fructele acestor soiuri conțin mult zahăr și relativ puțină apă – caracteristici potrivite pentru uscare și afumare.

Fructele utilizate trebuie să fie sănătoase, să nu fie stricate, lovite ori afectate vizibil de insecte, acarieni sau alți dăunători și să nu poarte urme de alte vătămări, impurități ori alte organisme nespecificate care le-ar face improprii pentru consum.

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Cuptoarele folosite pentru uscare trebuie să fie situate în aria geografică delimitată. De asemenea, procesul de uscare și afumare trebuie să aibă loc în întregime în aceeași arie. Lemnul și materiile prime întrebuințate în producție pot proveni din afara ariei delimitate. Utilizarea lemnului de rășinoase este interzisă. Tot procesul de uscare și afumare se desfășoară în cuptoare speciale pentru fructe, specifice ariei respective.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. a produsului la care se referă denumirea înregistrată

—

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

—

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

„Suska sechlońska” se produce într-o arie geografică de 239,55 km2 situată în perimetrul administrativ al comunelor Laskowa, Iwkowa, Łososina Dolna și Żegocina din voievodatul Małopolskie. Numele de „sechlońska” provine de la satul Sechna din comuna Laskowa și se folosește în mod tradițional în toată aria geografică în care se produce „suska sechlońska”.

5.   Legătura cu aria geografică

5.1.   Specificitatea ariei geografice

Aria delimitată la punctul 4 este situată la o altitudine de mai bine de 300 m peste nivelul mării și prezintă o topografie foarte variată, majoritatea pantelor având înclinații de 5° până la 25°.

Cuptoarele pentru fructe specifice, concepute și construite de localnici într-un stil adaptat terenului, fac parte integrantă din peisajul zonei. Pe teritoriul celor patru comune menționate se numără nu mai puțin de 677 de asemenea cuptoare, dovadă clară a legăturii foarte strânse a produsului cu aria geografică respectivă, care se deosebește de zonele învecinate, printre altele, și prin numărul mare de cuptoare.

Cuptoarele sunt alcătuite dintr-o vatră împrejmuită de o fundație și o cameră acoperită, prevăzută cu un grătar de lemn. Suprafața medie a camerei este de aproximativ 2 m × 3,5 m. În mijloc se află o barieră de lemn care desparte camera în două. Grătarul, care formează podeaua camerei, este alcătuit din lamele de lemn fără noduri, de 4 cm lățime, 3 cm grosime și circa 1 metru lungime, așezate una lângă alta. Lamelele sunt așezate pe o suprafață plană și sunt dispuse în așa fel încât să asigure circulația fumului și a aerului cald la o înălțime de circa 180 cm deasupra vetrei. Camera se închide cu o ușă de lemn, prin care se umple cu prune cuptorul și care asigură menținerea căldurii în interior și protecția împotriva condițiilor meteorologice nefavorabile. Sub fiecare cameră se află o vatră. Construcția este protejată de un acoperiș în pantă. Un cuptor de fructe are, de regulă, 2-3 camere, dar există și cuptoare cu o singură cameră sau cu nu mai puțin de cinci camere.

Când se produce „suska sechlońska”, temperatura în cuptor este de 45-60 °C.

Prunele se așază la uscat și afumat într-un strat de 20-40 cm grosime. Producătorii le întorc o dată pe zi cu o lopată specială. Procesul durează între 4 și 6 zile, în funcție de grosimea stratului de prune. Această metodă de uscare și afumare a prunelor a fost pusă la punct grație priceperii producătorilor locali și se folosește în aria geografică delimitată numai pentru producția de „suska sechlońska”.

5.2.   Specificitatea produsului

„Suska sechlońska” nu doar se usucă, ci se și afumă. Spre deosebire de prunele uscate tradiționale, care se usucă cu aer cald, la „suska sechlońska”, uscarea și afumarea în uscătoare se realizează cu fum încins. În cursul procesului de afumare, pruna pierde o parte din conținutul de apă din țesuturile sale și absoarbe în schimb fum, care are și proprietăți antiseptice. Reducerea conținutului de apă din țesuturi în timpul afumării și efectul antiseptic al fumului previn apariția bacteriilor care provoacă putrefacția, prelungind astfel viața produsului. Fumul dă fructelor o culoare, o aromă și o savoare fără pereche. Pe măsură ce fructele se usucă, așezate într-un strat de 20-40 cm și întoarse o dată pe zi, sucul care se scurge din ele înfășoară prunele uscate și le dă dulceață. „Suska sechlońska” produsă în acest mod se caracterizează printr-o dulceață aparte, prin savoarea și izul pronunțat de fum, precum și printr-un aspect caracteristic: o coajă încrețită și lipicioasă de culoare de la bleumarin la negru.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Legătura dintre „suska sechlońska” și cele patru comune se întemeiază pe reputația produsului creată de îndelungata tradiție locală de preparare și de priceperea fără egal a producătorilor din partea locului.

Calitatea înaltă a prunelor „suska sechlońska” se datorează abilității unice a producătorilor locali și metodelor de producție tradiționale pe care aceștia le utilizează. Modul în care sunt concepute cuptoarele, ca și metoda de uscare, reflectă competența producătorilor locali și diferă mult de metodele de producție folosite în alte părți ale Poloniei sau în regiunile învecinate. Construcția cuptoarelor de uscare permite circulația simultană a aerului cald și a fumului, asigurând astfel uscarea și afumarea prunelor.

Legătura dintre „suska sechlońska” și aria geografică este ilustrată, de fapt, chiar de numele satului „Sechna”, derivat din „sechnie”, un vechi cuvânt polonez care înseamnă „a usca”. Acest fapt dovedește unicitatea produsului și rădăcinile adânci ale metodei de producție în aria geografică definită la punctul4.

Legenda spune că totul a început de la un preot local, care a răspândit obiceiul afumării prunelor printre enoriașii lui. Dovezi ale tradiției îndelungate a preparării acestor prune se regăsesc și în lucrarea Ujanowice – wieś powiatu limanowskiego de Jan Ligęza, publicată în 1905 (Studiul nr. 9 al Comisiei de etnografie a Academiei Poloneze de Arte și Științe). Obiceiul s-a păstrat și în epoca modernă, iar metoda de producție a rămas practic neschimbată. Cea mai veche instalație de uscare, care nu se mai află în funcțiune, are peste o sută de ani. Uscătoarele concepute de producătorii locali, care se utilizează și în ziua de azi, dovedesc că vechea metodă a supraviețuit. Aceste cuptoare de uscare se potrivesc perfect în peisajul zonei.

Uscarea și afumarea prunelor sunt îndeletniciri atât de familiare, încât sunt pomenite și în cântece și poezii. Un vechi cântecel, de exemplu, spune:

(„O Sechna, Sechna de fum înnegrită,

dacă n-ar fi cuptoarele tale de fructe, tu ai fi capitala țării […]”).

Și unele articole de presă dovedesc reputația produsului. Printre acestea se numără: „Uscarea prunelor”, publicat în Gazeta Krakowska în septembrie 2004, „Prunele uscate «suska sechlońska», mai bune decât cele din California”(Gazeta Krakowska din 27 aprilie 2007) sau „Prunele uscate «suska sechlońska» bat la ușa Uniunii” (Dziennik Polski din 2 și 3 mai 2007), care menționează cererea de înregistrare a indicației geografie protejate.

Reputația prunelor „suska sechlońska” este reflectată și de premiile și mențiunile acordate produsului la diferite competiții: mențiune la concursul „Nasze Kulinarne Dziedzictwo” în 2000; premiu pentru cel mai bun produs alimentar regional din Polonia la concursul „Perla 2004”; premiul întâi la sondajul „Małopolski Smak” din 2006.

Festivalul Prunelor Uscate (Święto Suszonej Śliwki), care se ține la Dobrociesz din 2001 și la care se prezintă prune uscate sub toate formele, este încă o mărturie a reputației produsului, a legăturii sale cu această zonă și a tradiției uscării prunelor. Reputația de care se bucură „suska sechlońska” este confirmată și de „traseul prunelor uscate”, un itinerar realizat de autoritățile locale pe care figurează livezile de pruni și instalațiile de uscare din zonă.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

https://www.gov.pl/web/rolnictwo/wnioski-przekazane-komisji-europejskiej

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

Publicarea unei cereri de înregistrare a unei denumiri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

(2020/C 208/05)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1) în termen de trei luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

„COLATURA DI ALICI DI CETARA”

Nr. UE: PDO-IT-02440 – 16.10.2018

DOP (X) IGP ( )

1.   Denumirea

„Colatura di Alici di Cetara”

2.   Statul membru sau țara terță

Italia

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.7. Pești, moluște, crustacee proaspete și produse derivate

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

„Colatura di Alici di Cetara” este un produs lichid obținut prin maturarea hamsiilor (Engraulis encrasicolus L.) în sare; în momentul comercializării, acesta trebuie să prezinte caracteristicile următoare: limpiditate: limpede și cu luciu; culoare: chihlimbarie care tinde spre maro-roșcat; miros: persistent și intens, care amintește de mirosul de hamsii în sare, de hamsii proaspete și arome sărate; gust: foarte plăcut („umami”), puternic și cu o savoare robustă datorată utilizării hamsiilor și a sării ca materii prime.

„Colatura di Alici di Cetara” este un extract foarte bogat în proteine, compus din aminoacizi liberi, care pot fi asimilați imediat de către organism. Conținutul de grăsime rezultă din procesul de dezagregare celulară care are loc în timpul maturării hamsiilor, care se află în contact direct cu sarea de mare în „terzigni” (butoaie mici) sau în butoaie din lemn. Tabelul de mai jos prezintă valorile de referință ale „Colatura di Alici di Cetara” la sfârșitul procesului de sărare-maturare.

Parametru	Valoare de referință
SARE	≥ 20 de grame la 100 de grame de produs
PROTEINE	≥ 8 grame la 100 de grame de produs
GRĂSIMI	între 0,1 și 3 grame la 100 de grame de produs
pH	între 5 și 7

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

Hamsii (Engraulis encrasicolus) pescuite în zona marină care se învecinează cu provincia Salerno; sare de mare grunjoasă sau semi-grunjoasă.

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Etapa capturării hamsiilor se desfășoară în zona marină care se învecinează cu provincia Salerno, la o distanță maximă de 12 mile față de coastă. Etapele de prelucrare, maturare, învechire și scurgere a lichidului care va beneficia de DOP „Colatura di Alici di Cetara” se desfășoară în ateliere de prelucrare din aria delimitată la punctul 4. Operațiunile de învechire și de scurgere a lichidului se pot desfășura și în unitățile de alimentație publică din comuna Cetara.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată

Comercializarea produsului cu DOP „Colatura di Alici di Cetara” trebuie să se efectueze în recipiente din sticlă incoloră, transparentă, cu o capacitate variabilă cuprinsă între minimum 50 ml și maximum 1 000 ml.

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Eticheta care trebuie aplicată pe recipientele din sticlă trebuie să conțină, cu litere de tipar lizibile, indelebile și clar distincte de orice altă mențiune scrisă, mențiunea DOP „Colatura di Alici di Cetara”. De asemenea, eticheta trebuie să includă elementele următoare: (a) logoul denumirii; (b) simbolul Uniunii Europene; (c) caracteristicile recipientului: „terzigno” (butoi mic) sau butoi.

În cazul în care a avut loc învechirea, este permisă utilizarea pe etichetă a mențiunii „invecchiata”, urmate de numărul de luni/ani de învechire.

Logoul DOP „Colatura di Alici di Cetara” include patru elemente stilizate: un „terzigno” în care se poate vedea turnul din Cetara cu o hamsie în prim-plan și o picătură de „colatura” (sucul obținut).

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Pescuitul are loc în zona marină care se învecinează cu provincia Salerno, la o distanță de coastă care depinde de adâncimea de pescuit (batimetrie cuprinsă între 50 și 200 de metri) și la o distanță maximă de 12 mile față de coastă. Toate etapele prelucrării preliminare, prelucrării, învechirii și scurgerii lichidului trebuie să se desfășoare exclusiv pe teritoriul comunelor din provincia Salerno.

5.   Legătura cu aria geografică

Datorită caracteristicilor mirosului și gustului său, „Colatura di Alici di Cetara” se utilizează drept condiment și potențiator de arome natural pentru paste și alte feluri de mâncare simple sau mai complexe.

Mirosul, care este persistent și intens, amintește de mirosul de hamsii în sare și de parfumul sării. Gustul său este puternic, prezentând o savoare robustă.

Caracteristicile mirosului și ale gustului „Colatura di Alici di Cetara” se datorează condițiilor speciale din zona de pescuit care se învecinează cu provincia Salerno și priceperii cu care se efectuează operațiunile de prelucrare preliminară a hamsiilor și de pregătire a recipientelor tradiționale în care are loc etapa de maturare.

Zona de producție prezintă caracteristici fizice foarte speciale: la nord este delimitată de lanțul muntos Monti Lattari, care este coloana vertebrală a Coastei Amalfitane și a peninsulei Sorrento, cu altitudini foarte variabile (de la nivelul mării la peste 1 400 de metri), iar la sud se termină cu coasta Cilento, care prezintă caracteristici similare. În plus, variabilitatea puternică a zonei marine contribuie la crearea unor condiții de mediu specifice în care se dezvoltă specii de pești care fac obiectul pescuitului: unele zone marine au o adâncime foarte mare la câteva mile distanță de coaste și, prin urmare, în zona respectivă, pescuitul de hamsii se practică până la o distanță maximă de 12 mile și la o adâncime medie de aproximativ 200 m. În această zonă marină, nivelurile de salinitate sunt mari, de aproximativ 38 la mie, cu o dezvoltare mai scăzută a componentei vegetale fitoplanctonice, legată de creșterea redusă și mai lentă a hamsiilor, care prezintă astfel un conținut redus de grăsime, hamsiile în sare și sucul care rezultă în urma procesului de sărare prelungit fiind astfel mai savuroase. Conținutul mic de grăsime reduce riscul de reacții chimice care provoacă fenomenul de râncezire în perioada de maturare a hamsiilor în sare.

Pescuitul de hamsii, practicat în mod tradițional în numeroase localități de coastă din provincia Salerno, a permis dezvoltarea unor aptitudini speciale și răspândite pentru operațiunile de prelucrare preliminară și de sărare a hamsiilor, mai întâi în familiile de pescari, ulterior în mici ateliere și, în cele din urmă, în instalații industriale de dimensiune medie. Chiar și atunci când are loc în instalațiile de dimensiune medie, producția de „Colatura di Alici di Cetara” păstrează un caracter pronunțat artizanal legat de aptitudinile operatorilor locali.

Printre principalele competențe se numără capacitatea lucrătorilor din zonă, în special a femeilor, de a efectua într-un mod riguros și rapid operațiunile de decapitare și de eviscerare a hamsiilor, realizate exclusiv manual, pentru îndepărtarea completă a capului și a viscerelor, a căror absență are o influență pozitivă asupra calității și caracteristicilor mirosului și gustului produsului „Colatura di Alici di Cetara”, evitându-se eventualele note amare.

Aceste activități se desfășoară imediat după capturare, pentru a se evita orele lungi de conservare în camera frigorifică sau de congelare, care ar conduce la o degradare a calității materiei prime.

În plus, trebuie să se menționeze priceperea cu care operatorii pregătesc recipientele tradiționale din lemn pentru sărarea hamsiilor. Pregătirea se efectuează exclusiv manual, alternându-se straturile de hamsii cu cele de sare de mare. După așezarea tuturor straturilor, recipientul este închis cu un disc peste care sunt așezate greutăți pentru a exercita presiune.

Umplerea adecvată a recipientului și așezarea ordonată și la distanță mică a hamsiilor, fiecare strat fiind acoperit complet de sare, sunt necesare pentru evitarea riscului de alterare prin procese oxidative indezirabile cauzate de prezența oxigenului; toate aceste condiții joacă un rol important, deoarece „Colatura di Alici di Cetara” se produce în interiorul recipientului și, în timpul etapei de maturare a hamsiilor în sare, își dobândește caracteristicile organoleptice olfactive și gustative.

Timp de mai multe secole, comercializarea „Colatura di Alici di Cetara” a fost limitată la teritoriul Coastei Amalfitane și în special la Cetara, unde, potrivit unei tradiții consacrate, acest produs constituie elementul de bază al mesei din Ajunul Crăciunului, fiind folosit la asezonarea pastelor de tip spaghetti sau linguine.

Atenția acordată de mass-media a contribuit la cunoașterea produsului.

Comercializarea sa, care avea loc inițial pe piața locală și ulterior la scară mai mare, a început în a doua jumătate a anilor 1980.

„Colatura di Alici di Cetara” este un produs foarte apreciat în gastronomia de pe întregul teritoriu al Italiei și, în numeroase cazuri, acest ingredient special al bucătăriei locale de pe Coasta Amalfitană și, mai exact, din Cetara a depășit frontierele naționale.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

Actuala administrație a lansat procedura națională de opoziție, publicând propunerea de recunoaștere a DOP „Colatura di Alici di Cetara” în Monitorul Oficial al Republicii Italiene nr. 181 din 1 august 2018. Textul consolidat al caietului de sarcini este disponibil la adresa:

https://www.politicheagricole.it/flex/cm/pages/ServeBLOB.php/L/IT/IDPagina/3335

sau

accesând direct pagina principală a site-ului Ministerului Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere (www.politicheagricole.it), făcând clic pe „Prodotti DOP, IGP” (Produse DOP IGP) (în partea superioară dreaptă a ecranului), apoi pe „Prodotti DOP IGP e STG” (Produse DOP IGP și STG) (pe partea laterală din stânga ecranului) și apoi pe „Disciplinari di produzione all’esame dell’UE”.

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

Publicarea documentului unic modificat ca urmare a aprobării unei modificări minore în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

(2020/C 208/06)

Comisia Europeană a aprobat această modificare minoră în temeiul articolului 6 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) nr. 664/2014 al Comisiei (1).

Cererea de aprobare a acestei modificări minore poate fi consultată în baza de date eAmbrosia a Comisiei.

DOCUMENT UNIC

„MELA DI VALTELLINA”

Nr. UE: PGI-IT-0574-AM01 – 17.2.2020

DOP ( ) IGP (X)

1.   Denumirea (denumirile)

„Mela di Valtellina”

2.   Statul membru sau țara terță

Italia

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.6. Fructe, legume și cereale, în stare proaspătă sau prelucrate.

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Pentru producerea „Mela di Valtellina” se utilizează următoarele soiuri de fructe: „Red Delicious” – „Golden Delicious” – „Gala”. La momentul introducerii lor pe piață în vederea consumului, fructele prezintă următoarele caracteristici descrise mai jos. Merele Red Delicious: Epicarpul gros, ușor cerat, de un roșu aprins strălucitor, culoare care predomină pe mai mult de 80 % din suprafață, neted, fără rugozitate (pete maronii) și fără pruină, rezistent la manipulare. Formă tronconică alungită, cu cinci lobi și o secțiune ecuatorială pentagonală. Calibru cu un diametru minim de 65 mm. Conținut minim de zahăr de peste 10 °Brix. Pulpa: albă cu un parfum de măr care variază de la mediu spre intens. Are arome foarte distincte de miere, iasomie și caisă. Este foarte crocantă și zemoasă. Prevalează gustul dulce, cu o oarecare aciditate și cu o aromă de intensitate medie. Fără gust amar. Fermitatea pulpei este mai mare sau egală cu 5 kg/cm2. Merele Golden Delicious se caracterizează prin: Epicarpul ușor cerat, de culoare galbenă intensă la maturare, prezentând uneori o pată roz pe partea expusă la soare, existând câteodată posibilitatea de a căpăta rugozitate, sensibil la manipulare. Formă sferică sau tronconică, cu ușoare striații în secțiune transversală. Calibru cu un diametru minim de 65 mm. Conținut minim de zahăr de peste 11,5 °Brix. Pulpa de culoare albă-crem, cu parfum intens de măr. Textura este destul de fermă, crocantă și zemoasă și aproape deloc făinoasă. Fructele se disting prin dulceață, păstrând totodată anumite note de aciditate semnificative, semn de prospețime a fructului. Aroma mărului este de intensitate medie spre ridicată. Fără gust amar. Fermitatea pulpei este mai mare sau egală cu 5 kg/cm2. Merele Gala prezintă următoarele caracteristici: Epicarpul roșu strălucitor, culoarea roșie predominantă extinzându-se pe cel puțin 30 % din suprafața unui măr Gala standard și pe 65 % din suprafața clonelor ameliorate. Forma tronconică scurtă, cu cinci lobi apicali destul de pronunțați. Calibru cu un diametru minim de 65 mm. Conținut minim de zahăr de peste 11 °Brix. Pulpă albă-crem cu parfum de intensitate medie. Textura este destul de fermă, foarte zemoasă și deloc făinoasă. Gustul este dulce, ușor acid, cu o aromă plăcută de intensitate medie. Fără gust amar. Fermitatea pulpei este mai mare sau egală cu 5 kg/cm2. Pe piață sunt introduse fructele din categoriile de calitate „Extra” și „I”.

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

—

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Operațiunile de producție trebuie să se efectueze în aria geografică delimitată.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. produsului la care se referă denumirea înregistrată

„Mela di Valtellina” este introdus pe piață ambalat în cutii (lădițe) alveolate, tăvițe de carton, cutii telescopice de carton (numite traypack), casete din lemn, casete reutilizabile din material plastic, ambalaje sigilate conținând mai multe fructe (tăvi, cutii și săculețe).

3.6.   Norme specifice aplicabile în cazul etichetării produsului la care se referă denumirea înregistrată

Cuvintele „Mela di Valtellina – Indicazione Geografica Protetta” (sau acronimul IGP) trebuie să fie aplicate în mod clar și perfect lizibil, cu litere mai mari decât ale oricăror alte cuvinte prezente, pe ambalajele sigilate sau direct pe fructe. Acolo unde fructele sunt etichetate individual cu buline adezive, cel puțin 50 % din fructele prezente în ambalaj trebuie să aibă o astfel de etichetă. Dacă fructele nu sunt etichetate individual cu buline adezive, trebuie să se utilizeze ambalaje închise și sigilate. Sigla este reprezentată de cuvintele „Mela di Valtellina – Indicazione Geografica Protetta”. Culorile folosite sunt următoarele: roșu (pantone red 032), verde (pantone 355) și negru (100 %). Caracterul de literă utilizat este „Futura Bold”.

4.   Descrierea succintă a delimitării ariei geografice

Aria de producție a „Mella di Valtellina” cuprinde teritoriile următoarelor comune din provincia Sondrio: Albosaggia, Andalo Valtellino, Ardenno, Berbenno di Valtellina, Bianzone, Buglio in Monte, Caiolo, Castello dell’Acqua, Castione Andevenno, Cedrasco, Cercino, Chiavenna, Chiuro, Cino, Civo, Colorina, Cosio Valtellino, Dazio, Delebio, Dubino, Faedo Valtellino, Forcola, Fusine, Gordona, Grosio, Grosotto, Lovero, Mantello, Mazzo di Valtellina, Mese, Mello, Montagna in Valtellina, Morbegno, Novate Mezzola, Piateda, Piantedo, Piuro, Poggiridenti, Ponte in Valtellina, Postalesio, Prata Camportaccio, Rogolo, Samolaco, San Giacomo Filippo, Sernio, Sondalo, Sondrio, Spriana, Talamona, Teglio, Tirano, Torre di Santa Maria, Tovo di Sant’Agata, Traona, Tresivio, Verceia, Vervio, Villa di Chiavenna, Villa di Tirano.

5.   Legătura cu aria geografică

Particularitatea zonei în care se produce „Mela di Valtellina” constă în expunerea deosebit de favorabilă a văii Valtellina. Această vale este orientată către est-vest, este protejată la nord de Alpii Retici și la sud de Prealpii Orobie. Așadar, valea se bucură de o climă foarte blândă, cu o ventilație specială datorată fenomenului Foehn, un vânt cald și uscat care produce creșteri de temperatură și scăderi ale umidității aerului. Valea se întinde la o altitudine care pornește de la 200 m și ajunge până la 900 m; din acest motiv, livezile se bucură de condiții favorabile în ceea ce privește expunerea la lumină și aerisirea. Acestea sunt situate în special în conuri de origine aluvionară, caracterizate de prezența scheletului grosier, permeabile, în care stagnarea hidrică este practic inexistentă, iar reacția solului este subacidă sau acidă.

Analiza senzorială a evidențiat caracteristici comune celor trei soiuri ale denumirii „Mela di Valtellina”, și anume pulpa fermă, compactă, crocantă și aromată. În special:

—	soiul Gala are pulpa relativ compactă, foarte zemoasă și deloc făinoasă. Gustul este dulce, ușor acid, nu este amar și are o aromă plăcută de intensitate medie;

—	soiul Golden Delicious se distinge prin pulpa relativ fermă, crocantă și zemoasă, deloc făinoasă. Gustul este dulce, iar aroma intensă;

—	soiul Red. Delicious prezintă un parfum foarte intens cu note de miere, iasomie și caisă. Pulpa are textura foarte fermă, crocantă și zemoasă; de asemenea, are o aromă de intensitate medie.

O altă particularitate este reprezentată de coloritul foarte intens al fructelor și de forma alungită, foarte atrăgătoare; aceste caracteristici sunt intensificate de expunerea la soare, datorată modului în care sunt dispuse teritoriile din valea Valtellina menționate la punctul 4.

Faima merelor „Mela di Valtellina” datează din perioada de după cel de al doilea război mondial și a luat amploare progresiv, de-a lungul anilor, grație contribuției diferitelor cooperative de legume-fructe care, în colaborare cu instituții universitare specializate în cultura mărului, au consolidat „sectorul mărului” în valea Valtellina. Încă din 1968, la Ponte in Valtellina s-a desfășurat, sub patronajul Società Orticola Italiana, „Cel de al doilea congres național al culturii fructelor în zonele montane”, urmat în 1983 de „Congresul privind alegerea soiurilor și reînnoirea culturii fructelor în zonele montane”. Cultivarea mărului respectă anumite practici de cultivare tradiționale și consolidate. În prezent, acestea se referă la cultivarea profesională a mărului care, de-a lungul anilor și o dată cu progresul înregistrat în domeniu, a devenit unul dintre pilonii economiei din vale. Există, de fapt, multe activități legate de acest tip de cultură: mecanizarea, ingineria în materie de irigații, furnizorii de mijloace tehnice, serviciile de comercializare, sectorul ambalării, al transporturilor etc. Prestigiul culturii mărului din Valtellina a condus, totodată, la realizarea unor investiții importante cum ar fi, de exemplu, sistemul de irigații de la Consorzio Sponda Soliva, care gestionează irigarea a 2 000 ha, creat în anii 1970 și finanțat din împrumuturi administrate din fondurile europene FEOGA (Fondul european de orientare și garantare agricolă). Popularitatea crescândă a acestor fructe în rândul consumatorilor se datorează calităților specifice teritoriului de producție. Într-adevăr, situarea sa pe direcția est-vest a văii, unică printre teritoriile alpine în care se cultivă fructe, asigură o expunere maximă a terenurilor la lumină, factor care conferă epicarpului fructelor caracteristicile menționate la punctul 3.2. Această configurație orografică a teritoriului, care permite o expunere optimă la razele soarelui, însoțită de variațiile termice importante între zi și noapte, de soluri afânate, lipsite de stagnare hidrică și de precipitații atmosferice echilibrate, cu o alternanță între ciclurile umed/uscat pentru epicarpul fructelor, contribuie la maturarea optimă a merelor, menținându-le pulpa fermă și crocantă și forma mai alungită și cu ușoare striații. Cele trei soiuri cu indicație geografică reprezintă concretizarea excelenței în ceea ce privește producția de mere din valea Valtellina. Într-adevăr, interesele consumatorilor și ale cultivatorilor s-au concentrat progresiv asupra acestor trei soiuri, Golden Delicious, Red. Delicious și Gala, deoarece acestea au beneficiat, mai mult decât toate celelalte soiuri, de particularitățile teritoriului, inclusiv de factorul uman. Specificitatea teritoriului și capacitățile cultivatorilor, care au știut să mențină de-a lungul anilor tehnicile de cultivare care respectă și protejează văile și munții, precum și voința producătorilor care, din anii 1980, au dorit să informeze consumatorii cu privire la calitatea merelor, evidențiind proveniența acestora din Valtellina prin indicații explicite plasate pe ambalajele introduse pe piață, au contribuit la distribuirea pe scară largă a produsului în rândul consumatorilor italieni și străini. Acest lucru este confirmat de faptul că „Mela di Valtellina” se comercializează la punctele de vânzare din cadrul rețelei de distribuție moderne și în magazinele specializate, unde sunt încadrate în categoria de calitate superioară. Prețul mediu înregistrat de producție per kilogram a ajuns de la 85 de lire pentru Golden și 80 de lire pentru Red în 1968, la 105 și, respectiv, 110 lire în 1974. În câțiva ani, în 1979, prețurile s-au triplat, ajungând la 330 de lire/kg pentru Golden și la 420 de lire/kg pentru Red; în deceniul următor, în 1987, prețurile medii per kilogram erau de 680 și, respectiv, 830 de lire. Din 1996 și până astăzi, prețurile au urmat o tendință ascendentă, înregistrând, în 2006, valori de 0,31 EUR/kg pentru Golden și de 0,37 EUR/kg pentru Red și Gala. În medie, prețurile celor trei soiuri menționate anterior au fost cu cel puțin 10 % mai mari decât prețurile medii naționale pentru aceleași soiuri.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini:

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

Textul consolidat al caietului de sarcini poate fi consultat prin accesarea adresei următoare:

http://www.politicheagricole.it/flex/cm/pages/ServeBLOB.php/L/IT/IDPagina/3335

sau, alternativ:

accesând direct pagina principală a site-ului Ministerului Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere (www.politicheagricole.it), făcând clic pe „Qualità” (în partea dreapta-sus a ecranului), apoi pe „Prodotti DOP IGP e STG” (pe laterala stângă a ecranului) și, în cele din urmă, pe „Disciplinari di produzione all’esame dell’UE”.

---

(1)  JO L 179, 19.6.2014, p. 17.

Publicarea documentului unic modificat ca urmare a aprobării unei modificări minore în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

(2020/C 208/07)

Comisia Europeană a aprobat această modificare minoră în temeiul articolului 6 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) nr. 664/2014 al Comisiei (1).

Cererea de aprobare a acestei modificări minore poate fi consultată în baza de date eAmbrosia a Comisiei.

DOCUMENT UNIC

„Aceite Monterrubio”

Nr. UE: PDO-ES-0198-AM01 – 15.10.2019

DOP (X) IGP ( )

1.   Denumirea

„Aceite Monterrubio”

2.   Statul membru sau țara terță

Spania

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.5. Uleiuri și grăsimi

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Ulei de măsline extravirgin, obținut din fructul de măslin (Olea Europea L.), în principal din soiurile „Cornezuelo” și „Picual” în proporție de cel puțin 90 %, iar restul din soiurile „Mollar”, „Corniche”, „Pico-limón”, „Morilla” și „Cornicabra”.

Uleiul de măsline extravirgin „Aceite Monterrubio” prezintă următoarele caracteristici fizice, chimice și organoleptice:

—	aciditate maximă: 0,5 °;

—	umiditate: mai mică sau egală cu 0,1 %;

—	impurități: mai mic sau egal cu 0,1 %;

—	coeficient K270: sub 0,2;

—	indice de peroxid: sub 20;

—	culoarea galben-verzuie;

—	stabilitate foarte bună;

—	gust fructat, aromă care amintește cea a migdalelor; este ușor amărui și picant.

Soiul „Cornezuelo” îi conferă gustul fructat și aromat cu note de migdală, în timp ce soiul „Picual” se află la baza stabilității sale sporite și a gustului ușor amărui și picant.

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

—

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Atât etapa de producție (cultivarea și recoltarea măslinelor), cât și cea de pregătire a uleiului de măsline cu DOP se realizează în aria geografică delimitată.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. produsului la care se referă denumirea înregistrată

Uleiul de măsline extravirgin care primește DOP nu poate fi introdus pe piață și distribuit de exploatațiile oleicole decât în tipuri de recipiente autorizate prin regulamentele aplicabile la nivel comunitar și național.

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Pe etichetele, contraetichetele și sigiliile de garanție ale uleiului îmbuteliat trebuie să figureze obligatoriu, în mod vizibil, numele denumirii de origine protejate „Aceite Monterrubio” și informațiile prevăzute de legislația aplicabilă în domeniu. Eticheta trebuie să indice clar originea produsului.

4.   Descrierea succintă a delimitării ariei geografice

Aria geografică de producție, pregătire și ambalare se află la est de provincia Badajoz, în comunitatea autonomă Extremadura. Aceasta include comunele Benquerencia de la Serena (și zonele limitrofe), Cabeza del Buey, Capilla, Castuera, Esparragosa de la Serena, Garlitos, Higuera de la Serena, Malpartida de la Serena, Monterrubio de la Serena, Peraleda del Zaucejo, Peñalsordo, Quintana de la Serena, Sancti-Espíritu, Valle de la Serena, Zalamea de la Serena și Zarza.

Zona în care au loc prelucrarea și ambalarea coincide cu cea de producție.

5.   Legătura cu aria geografică

1.   Specificul istoric

La Serena este un district (comarca în spaniolă) aflat în partea de est a provinciei Badajoz. De mai multe secole, denumirea și istoria sa sunt legate de una dintre cele mai vechi instituții ale țării, La Mesta (o asociație de crescători care practică transhumanța).

Distribuirea terenurilor care, din punct de vedere istoric, le aparțineau nobililor proprietari ai marilor domenii s-a dovedit a fi esențială pentru dezvoltarea plantațiilor de măslini din această zonă. Terenurile au fost repartizate în rândul locuitorilor din diverse sate, care au introdus cultura respectivă pe suprafețe de dimensiuni restrânse și extinse.

Prima trimitere scrisă pe care o avem la dispoziție în ceea ce privește măslinul în contextul zonei de producție datează din 1791. Trimiterea figurează în opera intitulată „Călătorii în La Serena” („Viajes de La Serena”), semnată de Antonio Agúndez Fernández. Atunci când evocă orașul Monterrubio de la Serena, acesta menționează existența măslinilor sălbatici, a căror abundență a permis altoirea măslinului.

În prezent, oleicultura este al doilea sector ca importanță, plasându-se imediat după sectorul cerealelor în ceea ce privește atât suprafața, cât și producția. Plantațiile de măslini ocupă un areal de aproximativ 18 000 de hectare, astfel încât, în anumite comune, se poate vorbi despre o adevărată monocultură.

2.   Specificul natural

Îmbinarea factorilor precum caracteristicile pedologice și climatice specifice zonei, armonia perfectă dintre această cultură și mediul natural, așezarea populațiilor, o dezvoltare socio-economică importantă și o tradiție trainică a oleiculturii a permis producția acestui ulei de măsline extravirgin deosebit, apreciat atât de critici, cât și de consumatori, în zona cu DOP „Aceite Monterrubio”.

Sfera de influență și zona cuprinsă în DOP „Aceite Monterrubio” se află la extremitatea estică a regiunii Extremadura Inferioară, la poalele munților Sierra Morena. Zona este alcătuită din defileuri și dealuri nu foarte înalte. Plantațiile de măslini sunt presărate printre pădurile de stejar de stâncă și exploatațiile de cereale, iar crângurile de pe înălțimile lanțurilor muntoase (sierra în spaniolă) își fac puternic simțită prezența. Acest peisaj este tipic pentru o zonă mediteraneană subtropicală, caracterizată prin ierni blânde și veri călduroase și secetoase, precum și printr-un nivel slab de precipitații, care împiedică dezvoltarea oricărui alt tip de agricultură.

În continuare este prezentată o descriere mai amănunțită a proprietăților zonei care face ca „Aceite Monterrubio” să fie un produs caracteristic și local.

(a)   Orografie

Se disting două niveluri topografice:

1.	peneplena, cuprinsă între 300 și 500 m altitudine;

2.	munții, cuprinși între 600 și 800 m altitudine.

Culturile de cereale, de măslini și de viță-de-vie ocupă partea inferioară a văilor, pe când versanții găzduiesc pășunile împânzite de stejari de piatră, dar și de mari plantații de măslini. Pe piscurile și înălțimile cele mai mari se găsesc arbuști, pietre și acumulări de cuarțit.

În plus, zona este împărțită în două mari teritorii ușor de identificat prin peisajul lor: cel nordic, lipsit de arbori și cel sudic, acoperit de păduri de stejar de piatră, de plantații de măslini, de vii etc.

(b)   Solurile

Zona de producție cuprinde o gamă variată de soluri. În general, majoritatea solurilor cultivate cu măslini sunt alcătuite din lut argilos, chiar dacă, în ultimii ani, se găsesc și plantații de măslini pe soluri mai moi, care prezintă o textură ușoară spre ușoară și nisipoasă. Aici pH-ul este acid spre ușor acid. De asemenea, adâncimea este foarte variabilă, întrucât se găsesc zone în care iese la iveală șistul argilos, dar și altele care prezintă soluri relativ adânci, de peste 50 cm, cu o bună capacitate de retenție a apei.

(c)   Clima

Zona se bucură de o climă mediteraneeană îmbinată cu influențe continentale, temperate totuși datorită relativei apropieri de Oceanul Atlantic. În ceea ce privește temperatura, în general în zonă sunt ierni scurte și blânde și veri lungi și călduroase. Cantitatea medie de precipitații înregistrată anual este de 500 mm și este concentrată în perioada iernii, chiar dacă nivelul acestora în marea majoritate a zonei este într-adevăr destul de scăzut. Toamna și primăvara se înregistrează cele mai scăzute niveluri de precipitații, însă tot în aceleași perioade au loc majoritatea averselor, iar aceasta se petrece în mod regulat. Temperaturile maxime coincid cu valorile pluviometrice minime. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 16 și 18 °C, temperaturile cele mai ridicate fiind înregistrate în zonele aflate la joasă altitudine. Vara, temperaturile pot depăși 40 °C.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

http://www.juntaex.es/filescms/con03/uploaded_files/SectoresTematicos/Agroalimentario/Denominacionesdeorigen/PropPliegoCondDOPAceiteMonterrubio_ModMen._030220.pdf

---

(1)  JO L 179, 19.6.2014, p. 17.

Publicarea unei cereri de înregistrare a unei denumiri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

(2020/C 208/08)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1) în termen de trei luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

„Ceylon Cinnamon”

Nr. UE: PGI-LK-02298 – 5.3.2017

DOP ( ) IGP (X)

1.   Denumirea (denumirile) [a (ale) DOP sau IGP]

„Ceylon Cinnamon”

2.   Statul membru sau țara terță

Sri Lanka

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul de produs

Clasa I.8. Alte produse enumerate în anexa I la tratat (condimente etc.) și Clasa 2.10. Uleiuri esențiale.

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

„Ceylon Cinnamon” este o denumire dată unui produs vegetal consumat în principal sub formă de condiment. Produsele „Ceylon Cinnamon” sunt fabricate din arborele Cinnamomum zeylanicum Blume care este originar din Sri Lanka (Ceylon).

„Ceylon Cinnamon” are un gust moderat dulce și aromă de citrice, cu note de miere. Are o culoare maro pal până la ușor roșiatică, iar scorțișoara măcinată este aurie-gălbuie până la maro.

Scoarța și frunzele arborelui Cinnamomum zeylanicum Blume sunt materiile prime folosite la producerea de „Ceylon Cinnamon”. Scoarța este deosebit de subțire, delicată și fină și de aceea bețișoarele se rup ușor și au o textură fină. Scoarța are o culoare maro deschis, este dulce și prezintă o notă de citrice. Arborele are un conținut de cumarină mai mic de 0,004 %, iar conținutul de cinamaldehidă este cuprins între 8 % și 70 % în uleiurile volatile.

„Ceylon Cinnamon” se prezintă în mai multe forme:

(i)   Bețișoare

Coaja răzuită a scoarței interioare a tulpinii de arbore de scorțișoară matur, uscată mai întâi la soare (dar fără contact direct cu razele solare), rulată și unită prin suprapuneri, golurile din bețișoarele unite fiind umplute cu bucăți mici de scorțișoară răzuită, astfel încât să se obțină lungimi de aproximativ 1 050 mm ± 50 mm. Conținutul de umiditate nu depășește 15 %. Conținutul de uleiuri volatile este de cel puțin 1 % în stare uscată. Culoarea variază de la CC4 la CC9. Conținutul de cinamaldehidă al uleiului volatil este cuprins între 50 % și 70 %. Termenul de valabilitate este cuprins între doi și trei ani.

(ii)   Bețișoare tăiate

Bețișoarele tăiate sunt realizate prin tăierea bețișoarelor de scorțișoară la o anumită lungime (20 mm ≤ 525 mm). Bețișoarele de scorțișoară tăiate sunt clasificate în funcție de diametru, culoare și gradul de decolorare. Conținutul de umiditate nu depășește 15 %. Conținutul de uleiuri volatile este mai mic sau egal cu 1 % în stare uscată. Conținutul de cinamaldehidă al uleiului volatil este cuprins între 50 % și 70 %. Culoarea variază de la CC4 la CC9. Termenul de valabilitate este cuprins între doi și trei ani.

(iii)   Pudră

Pudra „Ceylon Cinnamon” are o culoare maro (CC10) până la auriu-gălbui (CC5); aceasta se obține prin răzuirea scoarței interioare. Conținutul de uleiuri volatile este de cel puțin 0,5 % în stare uscată. Conținutul de cinamaldehidă al uleiului volatil este cuprins între 50 % și 70 %. Termenul de valabilitate este cuprins între doi și trei ani.

(iv)   Ulei din frunze

Uleiul „Ceylon Cinnamon” este extras prin distilarea cu vapori a frunzelor și crengilor de arbore de scorțișoară rămase după recoltare. Culoarea uleiului poate varia de la galben foarte pal (CC1) la chihlimbariu (CC7). Conținutul de cinamaldehidă este cuprins între 8 % și 40 % din masă. Indicele de refracție variază între 1,527 și 1,54, iar densitatea relativă între 1,034 și 1,54 la 28 °C. Termenul de valabilitate este de doi ani.

(v)   Ulei din scoarță

Uleiul din scoarță „Ceylon Cinnamon” este extras prin distilarea scoarței de scorțișoară. Conținutul de cinamaldehidă al acestui produs variază între 30 % și 70 %, iar culoarea sa variază de la galben pal (CC2) la chihlimbariu (CC7). Conținutul de cinamaldehidă este cuprins între 30 % și 50 % din masă. Indicele de refracție variază între 1,555 și 1,58, iar densitatea relativă între 1,01 și 1,03 la 28 °C. Termenul de valabilitate este de doi ani.

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

—

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Toate etapele producției de „Ceylon Cinnamon” trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată. Aceste etape includ:

—	propagarea;

—	cultivarea;

—	gestionarea culturii;

—	recoltarea;

—	prelucrarea;

—	clasificarea.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată

Bețișoare, bețișoare tăiate și pudră

—	După procesul de tăiere și măcinare, produsul este ambalat în pungi de iută/hârtie/bumbac/polietilenă, în ambalaje din folie de aluminiu alimentară sau în alte ambalaje alimentare. Ambalajele trebuie să fie sigilate pentru a împiedica absorbția de umiditate.

—	Depozitarea trebuie să se efectueze la temperatura camerei, în spații uscate și ventilate, pentru a preveni orice contaminare chimică sau microbiologică.

—	Umiditate: <15 %, fără expunere directă la razele solare.

Ulei din scoarță și ulei din frunze

Pentru a evita spațiile în care se poate acumula aer, uleiurile din scoarță și din frunze sunt furnizate în recipiente etanșe din sticlă sau din metal acoperit cu rășini epoxidice. Materialul din care este confecționat recipientul nu trebuie să altereze produsul și trebuie să îl protejeze de lumina directă a soarelui. Cumpărătorul și furnizorul pot conveni asupra utilizării altor recipiente atât timp cât uleiul este protejat de lumina directă a soarelui.

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Produsul este etichetat ca „Ceylon Cinnamon” atunci când este ambalat în vederea distribuirii către consumatori. Fiecare ambalaj care conține „Ceylon Cinnamon” trebuie să includă numărul de înregistrare al producătorului.

Normele specifice obligatorii pentru etichetarea pudrei și a bețișoarelor „Ceylon Cinnamon” (ca produse destinate consumului uman) sunt următoarele:

—	denumirea, denumirea comercială sau denumirea mărcii și adresa producătorului sau ale ambalatorului;

—	numărul lotului sau numărul de cod;

—	greutatea netă;

—	categoria produsului (dacă este cazul);

—	locul de origine – Sri Lanka.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică cuprinde întregul teritoriu al insulei Sri Lanka, și anume o suprafață de 65 651 km2, care prezintă condiții climatice și agronomice uniforme definite printr-un tipar distinctiv care constă în două sezoane musonice anuale, care determină un regim specific de precipitații, tipare consecvente de expunere la soare, caracteristici ale solului și alte caracteristici agronomice consecvente. Aceste condiții sunt limitate la altitudinile cuprinse între 10 m și 700 m deasupra nivelului mării. Scorțișoara care nu este produsă la altitudinile definite și în conformitate cu specificațiile nu poate fi comercializată cu denumirea „Ceylon Cinnamon”.

5.   Legătura cu aria geografică

Cererea de înregistrare a denumirii „Ceylon Cinnamon” se bazează pe calitățile, caracteristicile și reputația produsului.

5.1.   Specificitatea ariei geografice

Factori de mediu

Aria geografică prezintă condiții topografice și climatice specifice, adecvate pentru cultivarea „Ceylon Cinnamon”. „Ceylon Cinnamon” este cultivată în condiții diverse, de la condiții semiaride la zone umede și pe soluri care variază de la soluri nisipoase argintii la soluri mâloase și lateritice, până la solurile cu pietriș din Sri Lanka.

În general, temperaturile variază între 25 °C și 32 °C. Cantitatea de precipitații din regiune este cuprinsă între 1 250 și 3 500 mm pe an. Sri Lanka beneficiază de două anotimpuri intermusonice, în Sri Lanka existând astfel patru anotimpuri și o climă tropicală cu anotimpuri uscate și umede foarte diferite între ele. „Ceylon Cinnamon” este cultivată pe întregul teritoriu al insulei Sri Lanka, la altitudini care variază de la 10 m la 700 m deasupra nivelului mării.

Factori umani

„Ceylon Cinnamon” a fost cultivată și prelucrată din timpuri imemoriale și, prin urmare, întregul proces de cultivare are la bază mulți ani de tradiție și practică. Competențele și tehnicile sunt transmise între membrii familiei, care lucrează în echipă.

Cultivarea „Ceylon Cinnamon” constă în diferite etape care contribuie la cea mai înaltă calitate și la cel mai bun randament:

—

Persoanele care pregătesc bețișoarele sunt numite „răzuitori calificați” sau „tehnicieni specializați în prelucrarea scorțișoarei”. Răzuitorul este cel care hotărăște care este momentul perfect pentru recoltare. Atunci când dezvoltarea plantei și clima umedă îndeplinesc condițiile pentru producerea produselor „Ceylon Cinnamon” la cea mai înaltă calitate, răzuitorii încep recoltarea prin detașarea scoarței interioare, care se separă cu ușurință de miezul lemnului. Aceasta asigură conservarea unui nivel ridicat de ulei în scoarță.

—

Recoltatorii au dezvoltat cunoștințe care le permit să identifice cei mai adecvați arbori de tăiat și utilizează un set special de instrumente. Aceste instrumente, în special keththa și sooruna koketha, le permit să taie tulpinile de scorțișoară pentru a obține grosimea și lungimea definite pentru bețișoarele „Ceylon Cinnamon”.

—	Răzuitorii separă coaja exterioară cu o spatulă din oțel printr-o tehnică delicată și cu pricepere, evitând deteriorarea scoarței interioare. Apoi, scoarța este frecată bine cu o tijă din alamă pentru a o desprinde de tulpina din lemn.

—	Răzuitorii iau scoarțele interioare răsucite și le umplu cu alte bucăți de scoarță, pentru ca lungimea bețișoarelor să fie de 42 de inchi (107 cm), măsurată cu un băț denumit Pethi Kotuwa.

—

După uscarea inițială timp de aproximativ 24 de ore, bețișoarele sunt presate și rulate manual pentru a se asigura un diametru uniform. Apoi, bețișoarele sunt clasificate și lăsate să se usuce o a doua oară timp de șase până la zece zile, pentru ca umiditatea să ajungă la mai puțin de 15 %. Bețișoarele sunt uscate la aer pe frânghii întinse sau pe rafturi speciale poziționate aproape de tavan, pentru a beneficia de o bună circulație a aerului.

—

Bețișoarele și bețișoarele tăiate de „Ceylon Cinnamon” sunt clasificate în funcție de sistemul tradițional srilankez de clasificare, fiind astfel împărțite în categoria Alba, cu un diametru de aproximativ 0,24 inchi (0,6 cm) și sfărâmicioase, categoria Continental, cu un diametru de aproximativ 0,63 inchi (1,6 cm) și mai puțin sfărâmicioase, dar în care există șase subcategorii, categoria Mexican, cu un diametru mai mic de 0,75 inchi (1,9 cm), care este ingredientul principal în numeroase feluri de mâncare mexicane, prezentând un gust dulce și delicat, cu note ușoare de citrice, și categoria Hamburg, cu un diametru mai mic de 1,3 inchi (3,3 cm), bețișoarele incluse în această categorie fiind considerate mai groase și mai închise la culoare decât celelalte categorii.

Aceste tehnici permit trecerea uleiului și a umidității din miezul arborelui în scoarța interioară și, prin urmare, în „Ceylon Cinnamon”. Aceasta îmbunătățește calitatea „Ceylon Cinnamon”, în special caracterul său organoleptic puternic.

Reputația

Există mențiuni istorice ale comerțului cu „Ceylon Cinnamon” care datează încă din vremurile străvechi egiptene, babiloniene, arabe, venețiene, elene și romane.

Arabii controlau comerțul cu scorțișoară și păstrau sursa produsului secretă pentru a-și asigura monopolul. Abia în secolul al XIII-lea, un prim raport, o cronică arabă intitulată „Monument of Places and History of God’s Bondmen” (Monument al locurilor și al istoriei robilor lui Dumnezeu), a identificat locul de producție al acestui condiment valoros. În acea perioadă, scorțișoara era considerată mai valoroasă decât aurul.

„Nu poate exista nicio îndoială că «Ceylon Cinnamon» este cea mai bună din lume, celebrată de la jumătatea secolului al XIV-lea, în conformitate cu documente autentice, și unul dintre puținele produse de importanță deosebită originare de pe insulă. Prin intermediul caravanelor arabe, scorțișoara a devenit cunoscută în rândul romanilor, care plăteau în Roma echivalentul a 8 lire sterline pe livră (aproximativ 17 lire sterline pe kilogram) pentru acest condiment parfumat. Prin urmare, Ceylon (pe care De Barras a denumit-o «mama scorțișoarei») a dobândit, pe bună dreptate, denumirea de «insula de scorțișoară»”, (Ferguson, 1887).

În ediția din 1911 a Enciclopediei Britannica se precizează că scorțișoara produsă din această specie în alte locuri nu se apropia de „cea cultivată în Ceylon”, menționându-se prin contrast că „«Ceylon Cinnamon» de înaltă calitate este o scoarță foarte subțire și fină, cu o culoare maro gălbui deschis, un miros foarte parfumat și un gust aromatic deosebit de dulce, delicat și plăcut”.

În 2019, revista New Food Magazine a publicat un articol scris de Priyashantha referitor la „Ceylon Cinnamon”, în care erau evidențiate calitatea bună și proprietățile acestui produs, cu un „accent deosebit pe diferențele față de scorțișoara Cassia”.

Un documentar despre uleiurile esențiale din Sri Lanka, și anume „Industria uleiurilor esențiale din Sri Lanka”, prezintă istoria și reputația „Ceylon Cinnamon” și descrie virtuțile uleiului. Acesta a fost creat de Departamentul de Inginerie Chimică și a Proceselor din cadrul Universității din Moratuwa, Sri Lanka, și lansat în 2014. Este disponibil pentru vizualizare în trei părți pe site-uri web bine cunoscute de partajare a fișierelor video.

În prezent, restaurante de top situate, de exemplu, în turnurile gemene Petronas din Malaysia sau în Hong Kong oferă „Ceylon Cinnamon” la ora ceaiului sau la micul dejun sub formă de churros cu „Ceylon Cinnamon”. În meniurile de room service ale hotelurilor din Washington DC există opțiunea de a comanda ceai condimentat decofeinizat „Ceylon Cinnamon”. Pe site-ul internet din 2020 „Penzeys Spices” există numeroase rețete în care se utilizează bețișoarele și pudra „Ceylon Cinnamon”.

5.2.   Specificitatea produsului

„Ceylon Cinnamon” este produs din arborele Cinnamomum zeylanicum Blume, care este o specie cultivată de arbore de scorțișoară indigenă din Sri Lanka.

Toate formatele produsului „Ceylon Cinnamon” sunt caracterizate prin intensitatea lor aromatică, gustul delicat și moderat dulce și aroma de citrice, cu o notă subtilă de miere, precum și prin conținutul lor de ulei (bețișoare, scoarță și pudră).

Scoarța arborelui Cinnamomum zeylanicum Blume este deosebit de subțire, delicată și fină și, prin urmare, bețișoarele se rup cu ușurință și au o textură catifelată. Aceasta are o culoare maro deschis, este dulce și prezintă o notă de citrice. Poate fi comparată cu scorțișoara Cassia, care are o culoare maro mai închisă, este groasă și dură și are un gust fad.

Toate formele de „Ceylon Cinnamon” conțin niveluri medii până la scăzute de cinamaldehidă și cantități neglijabile de cumarină, comparativ cu scorțișoara Cassia, care conține niveluri ridicate din ambele substanțe.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului

„Ceylon Cinnamon” prezintă calități și caracteristici care se datorează factorilor de mediu și umani tradiționali din Sri Lanka, pe lângă faptul că se bucură de reputația sa veche de secole, care se datorează tradiției neîntrerupte a metodelor de producție.

Intensitatea aromatică excepțional de puternică și aroma moderat dulce a „Ceylon Cinnamon” se datorează condițiilor topografice și climatice specifice (combinația dintre cantitatea de precipitații, altitudine și temperatură) din aria geografică și metodelor de producție locale.

Caracteristicile chimice și organoleptice speciale ale „Ceylon Cinnamon” sunt legate de sezoanele de recoltare care depind de musonul din sud-vest care durează între lunile mai și septembrie și de musonul din nord-est care durează între lunile decembrie și februarie, precum și de cunoștințele tradiționale de recoltare, răzuire și uscare a scorțișoarei și de producere a bețișoarelor.

Bețișoarele sunt clasificate în funcție de diametru și de gradul de decolorare. Categoriile existente sunt Alba, Continental, Mexican și Hamburg. În fiecare dintre aceste categorii există subcategorii. Clasificarea nu se face în funcție de culoare. Datorită cunoștințelor tradiționale ale producătorilor referitoare la procesul de clasificare, bețișoarele au o prezentare fizică specială, întrucât sunt clasificate în funcție de diametru și de gradul de decolorare.

„Ceylon Cinnamon” se distinge de scorțișoara Cassia prin caracteristici aromatice mai puternice și gustul dulce, care se datorează condițiilor climatice, agronomice și botanice din Sri Lanka. Scoarța este netedă, ca foița de hârtie, și subțire. „Ceylon Cinnamon” este prelucrată și modelată în forme de bețișoare mai bine elaborate, pentru a i se evidenția calitățile organoleptice într-o măsură cât mai mare. Aceste diferențe asigură faptul că „Ceylon Cinnamon” are o textură mai fină și o capacitate mai mare de a menține aceste calități după ambalare, având un termen de valabilitate cuprins între doi și trei ani datorită conținutului său mai mare de umiditate.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

Textul integral al caietului de sarcini este disponibil la următorul link al SLEDB: http://pureceyloncinnamon.srilankabusiness.com/index.html

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

Rectificare la Recomandarea Consiliului din 15 iunie 2020 de evaluare a progreselor realizate de statele membre participante în ceea ce privește îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul cooperării structurate permanente (PESCO)

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 204 din 18 iunie 2020 )

(2020/C 208/09)

Pe copertă și la pagina 1, în titlu, precum și la pagina 7:

în loc de:

se citește: