Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2020/C 191/01)

Ultima publicație

JO C 175, 25.5.2020.

Publicații anterioare

JO C 162, 11.5.2020.

JO C 161, 11.5.2020.

JO C 137, 27.4.2020.

JO C 129, 20.4.2020.

JO C 114, 6.4.2020.

JO C 103, 30.3.2020.

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Cerere de decizie preliminară introdusă de Wojewódzki Sąd Administracyjny we Wrocławiu (Polonia) la 23 decembrie 2019 – Grupa Warzywna Sp. z o.o./Dyrektor Izby Administracji Skarbowej we Wrocławiu

(Cauza C-935/19)

(2020/C 191/02)

Limba de procedură: poloneza

Instanța de trimitere

Wojewódzki Sąd Administracyjny we Wrocławiu

Părțile din procedura principală

Reclamant: Grupa Warzywna Sp. z o.o.

Pârât: Dyrektor Izby Administracji Skarbowej we Wrocławiu

Întrebarea preliminară

O obligație fiscală suplimentară precum cea prevăzută în cuprinsul articolului 112b alineatul (2) din Legea privind TVA-ul este compatibilă cu prevederile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) (și în special articolele 2, 250, 273), cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, cu articolul 325 TFUE și cu principiul proporționalității?

---

(1)  JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 31 decembrie 2019 – M.A./Konsulowi Rzeczypospolitej Polskiej w N.

(Cauza C-949/19)

(2020/C 191/03)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamant: M.A.

Pârât: Konsul Rzeczypospolitej Polskiej w N.

Întrebarea preliminară

Articolul 21 alineatul (2a) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor di Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (1) coroborat cu articolul 47 primul paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că unui resortisant al unei țări terțe, căruia i s a refuzat eliberarea unei vize de lungă ședere și care nu poate beneficia de dreptul prevăzut la articolul 21 alineatul (1) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen de a circula liber pe teritoriul celorlalte state membre, trebuie să i se asigure dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești?

---

(1)  JO 2000, L 239, p. 19, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 183.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Gdańsku (Polonia) la 16 ianuarie 2020 – I.W., R.W./Bank BPH S.A.

(Cauza C-19/20)

(2020/C 191/04)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Gdańsku

Părțile din procedura principală

Reclamanți: I.W., R.W.

Pârâtă: Bank BPH S.A.

Întrebările preliminare

1)

Articolul 3 alineatele (1) și (2) coroborat cu articolul 4 alineatul (1) coroborat cu articolul 6 alineatul (1) și cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) trebuie interpretat în sensul că instanța națională este obligată să constate caracterul abuziv [în sensul articolului 3 alineatul (1) din directivă] al unei clauze contractuale încheiate cu un consumator, chiar dacă, la data pronunțării hotărârii, ca urmare a modificării de către părți a conținutului contractului prin intermediul unui act adițional, clauza a fost modificată astfel încât nu mai are caracter abuziv, iar constatarea caracterului abuziv al clauzei în versiunea sa inițială poate determina inaplicabilitatea (anularea) întregului contract?

2)

Articolul 6 alineatul (1) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) și alineatul (2) teza a doua, precum și cu articolul 2 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că permite unei instanțe naționale să constate doar caracterul abuziv al anumitor elemente ale unei clauze contractuale privind cursul de schimb stabilit de o bancă, la care este indexat creditul acordat consumatorului (precum în cauza principală), respectiv prin eliminarea mențiunii privind marja băncii stabilită în mod unilateral și în mod neclar ca element al cursului de schimb, iar menținerea unei clauze clare privind cursul mediu al băncii centrale (Narodowy Bank Polski, Banca Națională a Poloniei), care nu dă naștere unei înlocuiri necesare a conținutului eliminat prin vreo normă de drept, […] va determina vreo reechilibrare efectivă între consumator și profesionist, deși modifică esența mențiunii privind executarea obligațiilor de către consumator în favoarea acestuia?

3)

Articolul 6 alineatul (1) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că, chiar și în ipoteza în care legiuitorul național a instituit măsuri destinate să prevină utilizarea în continuare a clauzelor abuzive, precum cele în discuție în litigiul principal, prevăzând obligația băncilor de a preciza modalitățile și termenele de stabilire a cursului de schimb valutar pe baza căruia se calculează cuantumul creditului, ratele cuprinzând capitalul și dobânzile, precum și modalitățile de conversie în valută a sumelor plătite, precum și a sumelor rambursate, interesul public se opune constatării caracterului abuziv al doar unor elemente dintr-o clauză contractuală în modul descris la a doua întrebare?

4)

Nevaliditatea contractului menționată la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, care rezultă din excluderea clauzelor abuzive menționate la articolul 2 litera (a) coroborat cu articolul 3 din directivă, trebuie interpretată în sensul că reprezintă o sancțiune care poate fi percepută ca rezultat al unei decizii constitutive de drepturi a unei instanțe, pronunțată la cererea expresă a consumatorului, care produce efecte de la momentul încheierii contractului, respectiv ex tunc, iar cererile de restituire ale consumatorului și ale profesionistului rămân exigibile de la rămânerea definitivă a hotărârii?

5)

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 30 martie 2010 trebuie interpretat în sensul că impune instanței naționale obligația de a informa consumatorul care a solicitat constatarea nulității unui contract ca urmare a eliminării clauzelor abuzive cu privire la consecințele juridice ale acestei decizii, inclusiv cu privire la acțiunile în restituire ale profesionistului (banca), chiar și neintroduse în procedura respectivă, precum și la cele a căror validitate nu este clar determinată, chiar în situația în care consumatorul beneficiază de un reprezentant profesionist?

---

(1)  JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Köln (Germania) la 23 ianuarie 2020 – Biofa AG/Sikma D. Vertriebs GmbH und Co. KG

(Cauza C-29/20)

(2020/C 191/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Biofa AG

Pârâtă: Sikma D. Vertriebs GmbH und Co. KG

Întrebarea preliminară

În cadrul unei proceduri judiciare într-un stat membru, prin aprobarea unei substanțe active prin intermediul unui regulament de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 (1), se stabilește în mod obligatoriu că substanța care se află la originea aprobării este destinată să acționeze în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 în orice alt mod decât prin simpla acțiune fizică sau mecanică ori instanței din statul membru sesizate să pronunțe o decizie îi revine sarcina să efectueze constatările de fapt privind aspectul dacă sunt îndeplinite condițiile materiale prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, chiar și după adoptarea unui regulament de punere în aplicare?

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO 2012, L 167, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 29 ianuarie 2020 – E/Finanzamt N

(Cauza C-45/20)

(2020/C 191/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamant și recurent: E

Pârâtă și intimată în recurs: Finanzamt N

Întrebările preliminare

1)

Articolul 168 litera (a) coroborat cu articolul 167 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) se opune unei jurisprudențe naționale potrivit căreia, în cazul în care persoana impozabilă are un drept de alegere a afectării la momentul achiziției unui bun, dreptul de deducere este exclus dacă până la expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea declarației anuale privind TVA-ul, nu s-a adoptat nicio decizie privind afectarea care să poată fi identificată de autoritatea fiscală?

2)

Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată se opune unei jurisprudențe naționale potrivit căreia se consideră sau se prezumă că bunurile sunt afectate patrimoniului privat dacă nu există indicii (suficiente) în sensul că sunt afectate patrimoniului întreprinderii?

---

(1)  JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 29 ianuarie 2020 – Z/Finanzamt G

(Cauza C-46/20)

(2020/C 191/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamant și recurent: Z

Pârâtă și intimată în recurs: Finanzamt G

Întrebările preliminare

1)

Articolul 168 litera (a) coroborat cu articolul 167 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) se opune unei jurisprudențe naționale potrivit căreia, în cazul în care persoana impozabilă are un drept de alegere a afectării la momentul achiziției unui bun, dreptul de deducere este exclus dacă până la expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea declarației anuale privind TVA-ul, nu s-a adoptat nicio decizie privind afectarea care să poată fi identificată de autoritatea fiscală?

2)

Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată se opune unei jurisprudențe naționale potrivit căreia se consideră sau se prezumă că bunurile sunt afectate patrimoniului privat dacă nu există indicii (suficiente) în sensul că sunt afectate patrimoniului întreprinderii?

---

(1)  ABl. 2006, L 347, S. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 28 ianuarie 2020 – UAB „P”/Dyrektor Izby Skarbowej w Białymstoku

(Cauza C-48/20)

(2020/C 191/08)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UAB „P”

Intimat: Dyrektor Izby Skarbowej w Białymstoku

Întrebarea preliminară

Articolul 203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1), și principiul proporționalității trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, a unei dispoziții naționale precum articolul 108 alineatul 1 din Ustawa o podatku od towarów i usług (Legea privind taxa pe bunuri și servicii (2)) din 11 martie 2004 (Dz. U. din 2011, nr. 177, poziția 1054, cu modificările ulterioare), în cazul facturilor cu TVA care nu este datorat de o persoană impozabilă de bună-credință, în cazul în care:

—

comportamentul persoanei impozabile nu constituia o fraudă fiscală, ci rezultă dintr-o interpretare eronată a normelor de drept realizată de către părțile implicate în operațiune și întemeiată pe o interpretare a dispozițiilor autorităților fiscale și pe o practică curentă în materie la momentul operațiunii, făcând abstracție de faptul că emitentul facturii efectuează o livrare de bunuri, deși în realitate furnizează efectiv un serviciu de intermediere financiară scutit de TVA, și

—	destinatarul unei facturi cu TVA care nu este datorat ar avea dreptul să solicite restituirea acestuia cu ocazia facturării corecte a operațiunii de către persoana impozabilă care efectuează în mod efectiv livrarea de bunuri în beneficiul său?

---

(1)  JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

(2)  Dz. U. din 2011, nr. 177, poz. 1054, cu modificările ulterioare.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Dyscyplinarny Izby Adwokackiej w Warszawie (Polonia) la 31 ianuarie 2020 – Ministerstwo Sprawiedliwości/R.G.

(Cauza C-55/20)

(2020/C 191/09)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Dyscyplinarny Izby Adwokackiej w Warszawie

Părțile din procedura principală

Recurent: Ministerstwo Sprawiedliwości

Intimat: R.G.

Întrebările preliminare

1)

Sunt aplicabile dispozițiile capitolului III din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (1) (denumită în continuare „Directiva privind serviciile”), inclusiv articolul 10 alineatul (6) din aceasta, procedurilor privind răspunderea disciplinară a avocaților și a juriștilor străini înscriși în tabloul avocaților, în cadrul cărora avocatul poate fi sancționat în special cu amendă, cu suspendarea sau cu excluderea din barou, iar juristul străin poate fi sancționat în special cu amendă, cu suspendarea dreptului de a furniza asistența juridică în Republica Polonă sau cu interzicerea dreptului de a furniza asistență juridică în Republica Polonă? În cazul unui răspuns afirmativ, sunt aplicabile prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), inclusiv articolul 47 din aceasta, procedurilor menționate mai sus, desfășurate în fața instanțelor barourilor în cauze în care hotărârile acestor instanțe nu pot face obiectul unei căi de atac la instanțele naționale sau pot fi introduse împotriva acestora doar căi de atac extraordinare precum recursul la Sąd Najwyższy [Curtea Supremă], de asemenea în cauzele în care toate elementele semnificative sunt circumscrise în interiorul unui stat membru?

2)

Într-o cauză în care, precum în cadrul procedurii amintite la prima întrebare, pentru examinarea unui recurs împotriva hotărârii sau ordonanței unei instanțe disciplinare a baroului sau a unei plângeri împotriva deciziei privind respingerea unui asemenea recurs este competentă, conform legislației naționale în vigoare, o instanță care – în opinia instanței menționate, conformă cu aprecierea Sąd Najwyższy [Curtea Supremă] exprimată în hotărârea din 5 decembrie 2019, nr. III PO 7/18 – nu este independentă și imparțială în sensul articolului 47 din cartă, este necesar ca dispozițiile naționale care prevăd competența unei asemenea instanțe să fie lăsate neaplicate, iar instanța disciplinară a baroului este obligată să trimită un astfel de recurs sau o astfel de plângere instanței care ar fi competentă dacă dispozițiile respective nu s-ar opune?

3)

Într-o cauză în care, precum în cadrul procedurii menționate la prima întrebare, nici Prokurator Generalny [procurorul general], nici Rzecznik Praw Obywatelskich [avocatul poporului] nu au competența de a formula recurs împotriva hotărârii sau a ordonanței instanței disciplinare a baroului, potrivit instanței respective, această poziție fiind: a) contrară poziției exprimate în ordonanța din 27 noiembrie 2019, nr. II DSI 67/18, de completul de 7 judecători ai Izba Dyscyplinarna Sądu Najwyższego [Camera Disciplinară a Curții Supreme], și anume instanța care, conform legislației naționale aplicabile, este competentă să examineze plângerea împotriva respingerii recursului, dar care – în opinia instanței disciplinare a baroului, conformă cu opinia exprimată de Sąd Najwyższy [Curtea Supremă] în hotărârea din 5 decembrie 2019, nr. III PO 7/18 – nu este o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 47 din cartă; b) conformă cu opinia exprimată anterior de Izba Karna Sądu Najwyższego [Camera Penală a Curții Supreme], și anume instanța care ar fi competentă să examineze o astfel de plângere dacă dispozițiile menționate nu ar prevedea altfel, instanța disciplinară a baroului poate (sau ar trebui) să nu țină seama de opinia exprimată de Izba Dyscyplinarna Sądu Najwyższego [Camera Disciplinară a Curții Supreme]?

4)

Dacă, într-o ipoteză precum cea menționată la a treia întrebare, instanța disciplinare a baroului a fost sesizată cu un recurs formulat de ministrul justiției, iar: a) în opinia Sąd Najwyższy [Curtea Supremă], exprimată în hotărârea din 5 decembrie 2019, nr. III PO 7/18, și în opinia instanței disciplinare a baroului, unul dintre elementele care justifică aprecierea că instanța menționată la litera (a) de la cea de a treia întrebare, și anume Izba Dyscyplinarna Sądu Najwyższego [Camera Disciplinară a Curții Supreme], nu este o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 47 din cartă, este influența puterii executive, inclusiv a însuși ministrului justiției, asupra componenței acesteia; b) funcția de Prokurator Generalny [procuror general], care, în opinia exprimată de Izba Dyscyplinarna Sądu Najwyższego [Camera Disciplinară a Curții Supreme] și anume instanța menționată la întrebarea a treia litera (a), ar fi autorizat să formuleze recurs împotriva hotărârii pronunțate în urma unui recurs, dar care, în opinia Izba Karna Sądu Najwyższego [Camera Penală a Curții Supreme] și anume a instanței menționate la întrebarea a treia litera (b) și în opinia instanței disciplinare a baroului, nu are această competență, este exercitată tocmai de ministrul justiției, instanța disciplinară a baroului este obligată să nu examineze recursul dacă aceasta este singura modalitate de a asigura conformitatea procedurii cu articolul 47 din cartă și, în special, de a evita ingerința în procedură a unui organ care nu este o instanță independentă și imparțială în sensul acestei dispoziții?

---

(1)  JO 2006, L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzgericht (Austria) la 4 februarie 2020 – K/Finanzamt Linz

(Cauza C-58/20)

(2020/C 191/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzgericht

Părțile din procedura principală

Recurentă: K

Autoritate intimată: Finanzamt Linz

Întrebarea preliminară

Articolul 135 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112/CE (1) trebuie interpretat în sensul că termenul „gestionarea de fonduri comune de plasament” vizează și obligațiile fiscale transferate de societatea de administrare unui terț, care constau în asigurarea impozitării conform legii a veniturilor deținătorilor de titluri de participare aferente fondului?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzgericht (Austria) la 4 februarie 2020 – DBKAG/Finanzamt Linz

(Cauza C-59/20)

(2020/C 191/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzgericht

Părțile din procedura principală

Recurentă: DBKAG

Autoritatea intimată: Finanzamt Linz

Întrebarea preliminară

Articolul 135 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112/CE (1) trebuie interpretat în sensul că, în scopul scutirii de la plata taxelor prevăzută în această dispoziție, termenul „gestionarea de fonduri comune de plasament” vizează și acordarea unui drept de folosință cu privire la un software special dezvoltat pentru gestionarea de fonduri comune de plasament de către un terț emitent al licenței către o societate de gestionare a unui fond comun de plasament (SGI), dacă acest software special este utilizat, precum în cauza principală, exclusiv pentru îndeplinirea unor activități specifice și esențiale legate de gestionarea fondurilor comune de plasament, însă este executat pe infrastructura tehnică a SGI și își poate desfășura funcțiile doar prin implicarea subordonată a SGI și prin utilizarea continuă a datelor de piață puse la dispoziție de SGI?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/ vol. 3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 13 februarie 2020 – ZM, în calitate de lichidator în procedura de insolvență privind bunurile deținute de Oeltrans Befrachtungsgesellschaft mbH/E. A. Frerichs

(Cauza C-73/20)

(2020/C 191/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurent: ZM, în calitate de lichidator în procedura de insolvență privind bunurile deținute de Oeltrans Befrachtungsgesellschaft mbH

Intimat: E. A. Frerichs

Întrebarea preliminară

Articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (1) și articolul 12 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (2) trebuie interpretate în sensul că legea aplicabilă unui contract în temeiul acestui din urmă regulament reglementează și plata efectuată de un terț în executarea obligației contractuale de plată a unei părți contractante?

---

(1)  JO 2000, L 160, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 143.

(2)  JO 2008, L 177, p. 6.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) (Portugalia) la 27 februarie 2020 – RC/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-103/20)

(2020/C 191/13)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centrul de Arbitraj Administrativ – CAAD).

Părțile din procedura principală

Reclamantă: RC

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Întrebările preliminare

1)

Articolele 12 CE, 18 CE, 39 CE, 43 CE și 56 CE se opun unei reglementări naționale precum cea în cauză în acțiunea principală, care supune în mod automat plus valorii ce rezultă din cesiunea unui bun imobil situat într un stat membru, efectuată de un rezident din alt stat membru, unui tratament fiscal diferit de cel aplicabil, în legătură cu același tip de operațiune, plus valorilor obținute de un rezident din statul în care se află imobilul respectiv, dar care prevede posibilitatea ca persoana impozabilă nerezidentă să fie impozitată, la cererea sa, la fel ca o persoană impozabilă rezidentă?

2)

În special, dispozițiile de drept al Uniunii menționate se opun coexistenței: i) unei norme care prevede aplicarea unei cote de impozitare de 28 % plus valorilor obținute de nerezidenți din proprietăți imobiliare, ii) unei norme care prevede că se ia în considerare numai 50 % din soldul plus valorilor obținute pe durata unui an referitoare la cesiunile realizate de rezidenți, iii) și a unei norme care prevede că rezidenții din alte state membre ale Uniunii Europene pot opta pentru impozitarea conform cotelor de impozitare generale aplicabile rezidenților (în locul cotei de impozitare speciale aplicabile nerezidenților), cu condiția să se cumuleze toate veniturile acestora, atât cele realizate în statul respectiv, cât și în afara, în aceleași condiții care sunt aplicabile rezidenților?

3)

Cu alte cuvinte, dispozițiile de drept al Uniunii se opun obligativității ca un nerezident să opteze între i) impozitarea cu 100 % a veniturilor, conform cotei de impozitare speciale, sau ii) impozitarea cu 50 %, la fel ca rezidenții, conform cotelor de impozitare aplicabile rezidenților, cu condiția să se cumuleze toate veniturile sale în aceleași condiții care sunt aplicabile rezidenților?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation du Grand-Duché de Luxembourg (Luxemburg) la 9 martie 2020 – XI/Caisse pour l'avenir des enfants

(Cauza C-129/20)

(2020/C 191/14)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation du Grand-Duché de Luxembourg

Părțile din procedura principală

Recurentă: XI

Intimat: Caisse pour l'avenir des enfants

Întrebarea preliminară

Clauza 1 alineatele (1) și (2) și clauza 2 alineatul (1) și alineatul (3) litera (b) din Acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat la 14 decembrie 1995 de organizațiile intersectoriale cu caracter general UNICE, CEEP și CES (1), pus în aplicare prin Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul la concediu pentru creșterea copilului trebuie să fie interpretate în sensul că se opun aplicării unei dispoziții din dreptul intern, precum articolul 29bis din Legea modificată din 16 aprilie 1979 privind statutul general al funcționarilor de stat, în versiunea rezultată din Legea din 22 decembrie 2006 (Memorial, A, 2006, n 242, pagina 4838), care subordonează acordarea concediului pentru creșterea copilului dublei condiții ca lucrătorul să ocupe în mod legal un loc de muncă și să fie afiliat pe acest temei la regimul de securitate socială, pe de o parte, fără întrerupere pe parcursul a cel puțin douăsprezece luni consecutive imediat precedente debutului concediului pentru creșterea copilului și, pe de altă parte, la momentul nașterii sau al primirii copilului sau a copiilor adoptați, respectarea celei de a doua condiții fiind cerută chiar dacă nașterea sau primirea a avut loc la mai mult de douăsprezece luni înainte de debutul concediului pentru creșterea copilului?

---

(1)  JO 1996, L 145, p. 4, Ediție specială 05/vol. 3, p. 160.

Hotărârea Tribunalului din 2 aprilie 2020 – Isigny-Sainte Mère/EUIPO (Forma unui recipient auriu cu un fel de val)

(Cauza T-546/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene tridimensionale - Forma unui recipient auriu cu un fel de val - Motiv absolut de refuz - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Lipsa caracterului distinctiv”)

(2020/C 191/15)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Isigny-Sainte Mère (Isigny-sur-Mer, Franţa) (reprezentant: D. Mallo Saint-Jalmes, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: V. Ruzek, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 22 mai 2019 (cauza R 1513/2018-5) privind o cerere de înregistrare a unui semn tridimensional constituit din forma unui recipient auriu cu un fel de val ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Isigny-Sainte Mère la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 312, 16.9.2019.

Ordonanța Tribunalului din 26 martie 2020 – AF/FRA

(Cauza T-031/19) (1)

(„Acțiune în anulare și în despăgubire - Funcție publică - Agenți temporari - Contract pe durată nedeterminată - Funcții de administrator în calitate de consilier politic cu gradul AD 12 - Încadrare în postul-tip «administrator» - Statutul din 2014 - Lipsa vocației la reîncadrare pe un grad superior - Exercițiul de reclasificare 2017 - Refuzul de a-l lua în considerare pe reclamant pentru reîncadrarea în gradul AD 13 - Acțiune vădit nefondată”)

(2020/C 191/16)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: AF (reprezentanți: L. Levi şi N. Flandin, avocați)

Pârâtă: Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (reprezentanți: M. O’Flaherty, agent, asistat de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei FRA din 9 mai 2018 de a nu include numele reclamantului pe lista agenților temporari eligibili pentru reîncadrarea în gradul AD 13 în cadrul exercițiului de reclasificare 2017 și, pe de altă parte, obținerea reparării prejudiciului pe care acesta pretinde că l-ar fi suferit ca urmare a acestei decizii

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la plata unui sfert din cheltuielile de judecată efectuate de AF.

3)	AF suportă trei sferturi din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 103, 18.3.2019.

Ordonanța Tribunalului din 9 martie 2020 – Cipru/EUIPO – Filotas Bellas & Yios (Halloumi Vermion)

(Cauza T-60/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Anularea mărcii pe care se bazează cererea de declarare a nulității - Nepronunțare asupra fondului”)

(2020/C 191/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Republica Cipru (reprezentanți: S. Malynicz, QC, și V. Marsland, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Gája și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Filotas Bellas & Yios AE (Alexandria, Grecia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 noiembrie 2018 (cauza R 2296/2017-4) privind o procedură de declarare a nulității între Republica Cipru şi Filotas Bellas & Yios.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Republica Cipru la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 112, 25.3.2019.

Ordonanța Tribunalului din 31 martie 2020 – AP/FEI

(Cauza T-155/19) (1)

(„Acțiune în anulare și în despăgubire - Funcție publică - Personalul FEI - Prezentare de către agent a demisiei sale pentru motive personale - Concediu pentru boală gravă care a început înainte de data încetării contractului de muncă aleasă de agent - Cerere de retragere a demisiei ulterior datei încetării contractului de muncă alese de agent - Refuzul FEI de a accepta retragerea retroactivă a demisiei - Amânarea datei încetării contractului de muncă ca urmare a concediului medical - Aplicabilitatea articolului 33 din Regulamentul personalului FEI - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată”)

(2020/C 191/18)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: AP (reprezentant: L. Levi, avocată)

Pârât: Fondul European de Investiţii (reprezentanți: M. Leander, N. Panayotopoulos şi F. Dascalescu, agenţi, asistaţi de P-E. Partsch şi T. Evans, avocaţi)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și având ca obiect, în primul rând, anularea adreselor FEI din 30 august și 3 octombrie 2018 de respingere a cererii reclamantei din 20 iunie 2018, în al doilea rând, obligarea FEI la plata către reclamantă a avantajelor prevăzute la articolul 33 din Regulamentul personalului FEI și, în al treilea rând, repararea prejudiciului moral pe care reclamanta pretinde că l-a suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată.

2)	O obligă pe AP la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 155, 6.5.2019.

Ordonanța Tribunalului din 23 martie 2020 – Highgate Capital Management/Comisia

(Cauza T-280/19) (1)

(„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Plângere - Act care nu este supus căilor de atac - Inadmsibilitate”)

(2020/C 191/19)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Highgate Capital Management LLP (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: M. Struys, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Blanck, A. Bouchagiar şi K.- Ph. Wojcik, agenţi)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea deciziei Comisiei privind respingerea unei plângeri referitoare la un ajutor de stat care ar fi acordat în mod ilegal Eurobank Ergasias SA prin achiziționarea Piraeus Bank Bulgaria (SA.53105), pretins conținută în scrisoarea din 8 martie 2019 a Direcției Generale „Concurență” a Comisiei și în declarația publică din 20 martie 2019 a membrului Comisiei însărcinat cu concurența

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Nu este necesară pronunțarea cu privire la cererea de intervenție formulată de Fondul elen pentru stabilitate financiară.

3)	Obligă Highgate Capital Management LLP la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii măsurilor provizorii, cu excepția celor aferente cererii de intervenție.

4)	Fondul elen pentru stabilitate financiară suportă propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

---

(1)  JO C 213, 24.6.2019.

Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2020 – Gerber/Parlamentul şi Consiliul

(Cauza T-326/19) (1)

(„Acțiune în anulare - Teritoriul vamal al Uniunii - Regulamentul (UE) 2019/474 - Directiva (UE) 2019/475 - Includerea municipalității Campione d’Italia și a apelor italiene ale lacului Lugano - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate”)

(2020/C 191/20)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Tibor Gerber (Campione d’Italia, Italia) (reprezentant: N. Amadei, avocată)

Pârâţi: Parlamentul European (reprezentanți: L. Visaggio şi C. Biz, agenţi), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanţi: A. Lo Monaco şi E. Ambrosini, agenţi)

Obiectul

În primul rând cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Regulamentului (UE) 2019/474 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO 2019, L 83, p. 38), în ceea ce privește partea referitoare la includerea municipalității italiene Campione d’Italia și a apelor italiene ale lacului Lugano în teritoriul vamal al Uniunii, în al doilea rând cerere întemeiată pe articolul 264 TFUE având ca obiect declararea ca lipsită de efecte a Directivei (UE) 2019/475 a Consiliului din 18 februarie 2019 de modificare a Directivelor 2006/112/CE și 2008/118/CE în ceea ce privește includerea comunei italiene Campione d'Italia și a apelor italiene ale lacului Lugano în teritoriul vamal al Uniunii și în domeniul de aplicare teritorială al Directivei 2008/118/CE (JO 2019, L 83, p. 42) și, în al treilea rând, cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE având ca obiect dispunerea unor măsuri provizorii vizând suspendarea executării Regulamentului 2019/474, a Directivei 2019/475 și a oricărei alte măsuri de punere în aplicare eferente acestora.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Nu este necesară pronunțarea cu privire la cererile de intervenție formulate de Comisia Europeană și de Republica Italiană.

3)	Domnul Tibor Gerber suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene, inclusiv cele aferente procedurii de măsuri provizorii.

4)	Comisia și Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

---

(1)  JO C 238, 15.7.2019.

Ordonanța Tribunalului din 31 martie 2020 – ZU/SEAE

(Cauza T-499/19) (1)

(„Acțiune în anulare - Funcție publică - Funcționari - Concediu medical - Aviz negativ al serviciului medical - Modificări în sistemul informatic de gestionare a personalului - Acte care nu sunt supuse căilor de atac - Acte care nu lezează - Neregularitatea procedurii precontencioase - Cale de atac prematură - Inadmisibilitate”)

(2020/C 191/21)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: ZU (reprezentant: C. Bernard-Glanz, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acţiune Externă (reprezentanți: R. Spac şi S. Marquardt, agenţi)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, având ca obiect anularea pretinselor decizii din 31 august 2018 și din 10 ianuarie 2019 ale SEAE, precum și a notei Comisiei Europene din 30 august 2018, care prevede o reducere a concediului medical al reclamantului, și dacă va fi nevoie, a deciziei Comisiei din 1 aprilie 2019 de respingere a plângerii acestuia din 30 noiembrie 2018 îndreptate împotriva notei respective și împotriva eventualei decizii subsecvente de deducere din concediul său anual a absenței sale din 28 până în 31 august 2018.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă pe ZU la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 348, 14.10.2019.

Ordonanța Tribunalului din 31 martie 2020 – Merly/Parlamentul

(Cauza T-505/19) (1)

(„Acțiune în anulare - Funcție publică - Asistent parlamentar acreditat - Concediu special pentru nașterea unor copii prin maternitatea de substituție - Răspuns la o solicitare de informații - Lipsa unui act cauzator de prejudicii - Inadmisibilitate”)

(2020/C 191/22)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Grégory Merly (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: T. Oeyen, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: M. Windisch şi C. González Argüelles, agenţi)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și având ca obiect anularea pretinsei decizii a Parlamentului din 30 octombrie 2018 prin care reclamantului i s-a refuzat acordarea unui concediu special, echivalând cu concediul de maternitate sau cu concediul special la care au dreptul părinții adoptivi.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Îl obligă pe domnul Grégory Merly la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 305, 9.9.2019.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 13 martie 2020 – Helsingin kaupunki/Comisia

(Cauza T-597/19 R)

(„Măsuri provizorii - Ajutoare de stat - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și prin care se dispune recuperarea acestuia - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2020/C 191/23)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamant: Helsingin kaupunki (Finlanda) (reprezentant: I. Aalto-Setälä, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Huttunen și F. Tomat, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantului: Republica Finlanda (reprezentant: J. Heliskoski, agent)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE prin care se solicită suspendarea executării Deciziei C(2019) 3152 final a Comisiei din 28 iunie 2019 privind ajutorul de stat SA.33846 (2015/C) (ex 2014/NN) (ex 2011/CP) acordat Helsingin Bussiliikenne Oy de Republica Finlanda

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Revocă Ordonanța din 19 septembrie 2019, Helsingin kaupunki/Comisia (T-597/19 R, nepublicată).

3)	Nu este necesară pronunțarea asupra cererii de intervenție formulate de Nobina Oy și de Nobina AB și nici asupra cererii de acordare a unui tratament confidențial formulate de Helsingin kaupunki.

4)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul, cu excepția celor efectuate de Nobina Oy și de Nobina AB, care suportă propriile cheltuieli de judecată aferente cererii lor de intervenție în procedura de măsuri provizorii.

Ordonanța Tribunalului din 6 martie 2020 – Nutravita/EUIPO – Pegaso (nutravita Healthy Mind, Body & Soul.)

(Cauza T-814/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului”)

(2020/C 191/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Nutravita Ltd (Maidenhead, Regatul Unit) (reprezentanți: H. Dhondt și J. Cassiman, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Gája, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Pegaso Srl (Negrar, Italia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 11 septembrie 2019 (cauza R 80/2019-4) privind o procedură de opoziție între Pegaso Srl și Nutravita Ltd.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Nutravita Ltd să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 27, 27.1.2020.

Acțiune introdusă la 20 februarie 2020 – Gruppe Nymphenburg Consult/EUIPO (Limbic® Types)

(Cauza T-96/20)

(2020/C 191/25)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Gruppe Nymphenburg Consult AG (München, Germania) (reprezentanți: R. Kunze și G. Würtenberger, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „Limbic® Types” – cererea de înregistrare nr. 12 316 469

Decizia atacată: Decizia Marii Camere de recurs a EUIPO din 2 decembrie 2019 în cauza R 1276/2017-G

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 72 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 95 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 96 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 24 februarie 2020 – IN/EASME

(Cauza T-119/20)

(2020/C 191/26)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: IN (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârâtă: Agenția Executivă pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și fondată;

—	anularea deciziei din 15 aprilie 2019 a Directorului executiv al EASME, în calitatea sa de autoritate abilitată să încheie contractele de muncă (AHCC), privind neprelungirea contractului reclamantului după expirarea acestuia (la 30 aprilie 2019);

—	anularea raportului de evaluare a reclamantului pentru exercițiul 2018, finalizat la 3 iunie 2019;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei AHCC din 15 noiembrie 2019 de respingere a reclamației reclamantului;

—	obligarea pârâtei la repararea prejudiciului suferit;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat. precum și pe încălcarea deciziei „EASME Policy for Management of employment contracts” din 4 februarie 2019.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe erori vădite de apreciere.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice și al legalității, pe încălcarea termenului rezonabil, precum și a principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine.

5.	Al cincilea motiv, privind cererea de anulare a raportului de evaluare, întemeiat pe erori vădite de apreciere.

Reclamantul apreciază, pe de altă parte, că nelegalitățile expuse în motivele de anulare reprezintă greșeli ale pârâtei. În consecință, el urmărește repararea prejudiciului moral cauzat prin deciziile contestate.

Acțiune introdusă la 27 februarie 2020 – Franța/ECHA

(Cauza T-127/20)

(2020/C 191/27)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: A.-L. Desjonquères și E. Leclerc, agenți)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei camerei de recurs a ECHA din 17 decembrie 2019 în cauzele conexate A-003-2018, A-004-2018 și A-005-2018, prin care se anulează cele trei decizii ale ECHA din 21 decembrie 2017 privind evaluarea substanțelor clorură de aluminiu, clorură de aluminiu bazică și sulfat de aluminiu;

—	obligarea ECHA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă două motive, întemeiate pe eroarea de drept.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aprecierea reclamantei că camera de recurs a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat, în decizia atacată, că ECHA ar fi trebuit să țină seama de studiul Schönholzer (1997), chiar dacă acest studiu nu i-a fost comunicat în cursul procedurii de evaluare. În această privință, reclamanta invocă următoarele motive: — în primul rând, încălcarea articolului 47 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3); — în al doilea rând, încălcarea obligației producătorilor și a importatorilor de substanțe chimice de a furniza toate informațiile pertinente și disponibile cu privire la pericolele pe care le prezintă substanțele, care constituie una dintre axele centrale ale sistemului de protecție instituit prin acest regulament; — În al treilea rând, exercitarea unui nivel inadecvat de control al celor trei decizii ale ECHA privind evaluarea substanțelor în cauză.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe aprecierea reclamantei că camera de recurs a săvârșit o eroare de drept prin faptul că s-a bazat, în decizia atacată, pe o interpretare eronată a jurisprudenței Tribunalului Uniunii Europene potrivit căreia, pentru a demonstra că o cerere de informații suplimentare cu privire la o substanță este necesară, ECHA trebuie să demonstreze, printre altele, că există o posibilitate realistă ca informațiile solicitate să permită adoptarea unor măsuri îmbunătățite de gestionare a riscurilor.

Acțiune introdusă la 19 martie 2020 – BSH Hausgeräte GmbH/EUIPO (Home Connect)

(Cauza T-152/20)

(2020/C 191/28)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: BSH Hausgeräte GmbH (Munchen, Germania) (reprezentant: S. Biagosch, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: Marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementele verbale „Home Connect – cererea de înregistrare nr. 18 077 851

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 10 ianuarie 2020 în cauza R 1751/2019-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 19 martie 2020 – Bachmann/EUIPO (LIGHTYOGA)

(Cauza T-153/20)

(2020/C 191/29)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Gabriele Bachmann (Bad Grönenbach, Germania) (reprezentant: C. Weil, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală LIGHTYOGA – cererea de înregistrare nr. 18 054 218

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 16 decembrie 2019 în cauza R 2346/2019-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	admiterea acțiunii;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 19 martie 2020 – Bachmann /EUIPO (LICHTYOGA)

(Cauza T-157/20)

(2020/C 191/30)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Gabriele Bachmann (Bad Grönenbach, Germania) (reprezentant: C. Weil, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală LIGHTYOGA – cererea de înregistrare nr. 18 054 208

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 9 decembrie 2019 în cauza R 2317/2019-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	admiterea acțiunii;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 20 martie 2020 – TrekStor/EUIPO – Yuneec Europe (Breeze)

(Cauza T-158/20)

(2020/C 191/31)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: TrekStor Ltd (Hongkong, China) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch, N. Willich și N. Achilles, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Yuneec Europe GmbH (Kaltenkirchen, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „Breeze” – cererea de înregistrare nr. 16 369 613

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 14 ianuarie 2020 în cauza R 470/2019-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 2 aprilie 2020 – Isopix/Parlamentul

(Cauza T-163/20)

(2020/C 191/32)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Isopix SA (Ixelles, Belgia) (reprezentanți: P. Van den Bulck și J. Fahner, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea, în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a deciziei Parlamentului European comunicate prin scrisoarea din 24 martie 2020, prin care reclamanta este informată că oferta sa pentru contractul de achiziții publice COMM/DG/AWD/2019/854 nu a fost reținută, iar contractul în cauză a fost atribuit unui alt ofertant;

—

obligarea Parlamentului la reexaminarea ofertelor; cu titlu subsidiar, obligarea Parlamentului la plata către reclamantă a daunelor interese pentru repararea prejudiciului suferit în urma pierderii șansei de a i se atribui contractul, precum și a costurilor și a cheltuielilor ocazionate de participarea la această cerere de ofertă;

—	obligarea Parlamentului la prezentarea raportului de analiză a ofertelor;

—	obligarea Parlamentului la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare. Reclamanta arată că comunicările trimise de Parlament nu constituie o motivare conformă cu exigențele regulamentului financiar general, întrucât acestea nu conțin avantajele calitative relative ale ofertei reținute, nici informații privind criteriul de preț, nici punctajul final obținut de oferta reclamantei.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor transparenței și egalității de tratament. Reclamanta susține că oferta sa, pregătită în mod specializat pentru afișarea pe un ecran, a fost evaluată pe baza unei versiuni pe hârtie, contrar dispozițiilor din cererea de ofertă. Astfel, o parte esențială a dosarului ar fi fost exclusă de la evaluare, contrar cerințelor transparenței și egalității de tratament.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de diligență. Potrivit reclamantei, Parlamentul și-ar fi încălcat obligația de diligență de a verifica dacă fotografii ale căror curricula vitae erau prezentate în oferta ofertantului câștigător și-au dat acordul pentru a lucra la Bruxelles, precum și la Strasbourg.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere care ar fi fost săvârșită de Parlament prin neexcluderea ofertei ofertantului câștigător, deși aceasta era incompatibilă cu criteriul de selecție care impune ca ofertantul să dispună de o echipă compusă din minimum cincisprezece persoane pentru lotul 1 și douăsprezece persoane pentru lotul 2.

Acțiune introdusă la 20 martie 2020 – Creaton South-East Europe/EUIPO – Henkel (CREATHERM)

(Cauza T-168/20)

(2020/C 191/33)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Creaton South-East Europe Kft. (Lenti, Ungaria) (reprezentanți: J. Muyldermans și P. Maeyaert, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Henkel AG & Co. KGaA (Düsseldorf, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „CREATHERM”- cererea de înregistrare nr.17 481 011

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 15/01/2020 în cauza R 1090/2019-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a intervenientei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 23 martie 2020 – Marina Yachting Brand Management Company/EUIPO – Industries Sportswear Company (MARINA YACHTING)

(Cauza T-169/20)

(2020/C 191/34)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Marina Yachting Brand Management Company Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: A. von Mühlendahl, C. Eckhartt și P. Böhner, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Industries Sportswear Company SRL (Veneția, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală MARINA YACHTING – marca Uniunii Europene nr. 11 111 317

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: revocarea unei înscrieri în registru

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 10 februarie 2020 în cauzele conexate R 252/2019-2 și R 253/2019-2

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, dacă va interveni în prezenta acțiune, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 103 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 18 martie 2020 – Rochefort/Parlamentul

(Cauza T-170/20)

(2020/C 191/35)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Robert Rochefort (Paris, Franța) (reprezentanți: M. Stasi, J. Teheux și J. Rikkers, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 17 decembrie 2019;

—	anularea notei de debit nr. 7000000069 din 22 ianuarie 2020 prin care s-a dispus recuperarea sumei de 61 423,40 euro;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii împotriva deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 17 decembrie 2019 prin care s-a dispus recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat cu titlu de asistență parlamentară, precum și a notei de debit referitoare la aceasta, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe insuficiența motivării deciziei atacate, întrucât raționamentul Secretarului General al Parlamentului European este echivoc și întrucât acesta nu indică în ce măsură probele prezentate nu constituiau dovezi ale muncii prestate.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe răsturnarea sarcinii probei. În această privință, reclamantul consideră că nu îi revine sarcina să facă dovada muncii prestate de asistentul său parlamentar, ci, dimpotrivă, revine Parlamentului sarcina să dovedească contrariul.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe eroarea de apreciere a deciziei atacate, întrucât faptele reținute de Secretarul General al Parlamentului European sunt inexacte.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe principiul proporționalității, în măsura în care suma solicitată reclamantului ar presupune că asistentul parlamentar nu ar fi lucrat niciodată pentru reclamant.

Acțiune introdusă la 18 martie 2020 – Rochefort/Parlamentul

(Cauza T-171/20)

(2020/C 191/36)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Robert Rochefort (Paris, Franța) (reprezentanți: M. Stasi, J. Teheux și J. Rikkers, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 17 decembrie 2019;

—	anularea notei de debit nr. 7000000071 din 22 ianuarie 2020 prin care s-a dispus recuperarea sumei de 27 241 euro;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii împotriva deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 17 decembrie 2019 prin care s-a dispus recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat cu titlu de asistență parlamentară, precum și a notei de debit referitoare la aceasta, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe insuficiența motivării deciziei atacate, întrucât raționamentul Secretarului General al Parlamentului European este echivoc și întrucât acesta nu indică în ce măsură probele prezentate nu constituiau dovezi ale muncii prestate.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe răsturnarea sarcinii probei. În această privință, reclamantul consideră că nu îi revine sarcina să facă dovada muncii prestate de asistentul său parlamentar, ci, dimpotrivă, revine Parlamentului sarcina să dovedească contrariul.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe eroarea de apreciere a deciziei atacate, întrucât faptele reținute de Secretarul General al Parlamentului European sunt inexacte.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe principiul proporționalității, în măsura în care suma solicitată reclamantului ar presupune că asistentul parlamentar ar fi lucrat numai câteva zile pentru reclamant.

Acțiune introdusă la 18 martie 2020 – Rochefort/Parlamentul

(Cauza T-172/20)

(2020/C 191/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Robert Rochefort (Paris, Franța) (reprezentanți: M. Stasi, J. Teheux și J. Rikkers, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 17 decembrie 2019;

—	anularea notei de debit nr. 7000000019 din 22 ianuarie 2020 prin care s-a dispus recuperarea sumei de 60 499,38 euro;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii împotriva deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 17 decembrie 2019 prin care s-a dispus recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat cu titlu de asistență parlamentară, precum și a notei de debit referitoare la aceasta, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe insuficiența motivării deciziei atacate, întrucât raționamentul Secretarului General al Parlamentului European este echivoc și întrucât acesta nu indică în ce măsură probele prezentate nu constituiau dovezi ale muncii prestate.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe răsturnarea sarcinii probei. În această privință, reclamantul consideră că nu îi revine sarcina să facă dovada muncii prestate de asistentul său parlamentar, ci, dimpotrivă, revine Parlamentului sarcina să dovedească contrariul.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe eroarea de apreciere a deciziei atacate, întrucât faptele reținute de Secretarul General al Parlamentului European sunt inexacte.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe principiul proporționalității, în măsura în care suma solicitată reclamantului ar presupune că asistentul parlamentar nu ar fi lucrat niciodată pentru reclamant.

Acțiune introdusă la 23 martie 2020 – Henry Cotton’s Brand Management Company Ltd /EUIPO – Industries Sportswear Company (Henry Cotton’s)

(Cauza T-173/20)

(2020/C 191/38)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Henry Cotton’s Brand Management Company Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: A. von Mühlendahl, C. Eckhartt și P. Böhner, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Industries Sportswear Company SRL (Veneția, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „Henry Cotton’s” – marca Uniunii Europene nr. 821 769 și nr. 2 580 728

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: revocarea unei înscrieri în registru

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 10 februarie 2020 în cauzele conexate R 254/2019-2 și R 255/2019-2

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, dacă va interveni în prezenta acțiune, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 103 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 30 martie 2020 – Sam McKnight/EUIPO – Carolina Herrera (COOL GIRL)

(Cauza T-176/20)

(2020/C 191/39)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sam McKnight Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: V. von Bomhard și J. Fuhrmann, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Carolina Herrera Ltd (New York, New York, Statele Unite ale Americii)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta din procedura în fața Tribunalului

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale „COOL GIRL” – Cererea de înregistrare nr. 16 681 975

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 30 ianuarie 2020 în cauza R 689/2019-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea la plata cheltuielilor de judecată a EUIPO și, în cazul în care cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs va participa la procedură, a intervenientei.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 30 martie 2020 – Himmel/EUIPO – Ramirez Monfort (Hispano Suiza)

(Cauza T-177/20)

(2020/C 191/40)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Erwin Leo Himmel (Walchwil, Elveția) (reprezentant: A. Gomoll, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Gonzalo Andres Ramirez Monfort (Barcelona, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Hispano Suiza – cererea de înregistrare nr. 16 389 397

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 21 ianuarie 2020 în cauza R 67/2019-1

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 46 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 6 aprilie 2020 – Bavaria Weed/EUIPO (BavariaWeed)

(Cauza T-178/20)

(2020/C 191/41)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Bavaria Weed GmbH (Herrsching am Ammersee, Germania) (reprezentant: J. Wolhändler, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marcă a Uniunii Europene figurativă – cererea de înregistrare nr. 17 997 323

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 22 ianuarie 2020 în cauza R 1458/2019-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii în fața camerei de recurs.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și bunei administrări.

Acțiune introdusă la 31 martie 2020 – Griba/CPVO (Stark Gugger)

(Cauza T-181/20)

(2020/C 191/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Griba Baumschulgenossenschaft landwirtschaftliche Gesellschaft (Terlano, Italia) (reprezentant: G. Würtenberger, avocat)

Pârât: Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Protecția comunitară a soiului de plante în litigiu: soiul Stark Gugger – protecția comunitară a unui soi de plante nr. 2011/1918.

Decizia atacată: Decizia Camerei de recurs a OCSP din 24 ianuarie 2020 în cauza A 008/2018.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OCSP la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 76 din Regulamentul (EU) 2100/94 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 din Regulamentul (EU) 2100/94 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 57 alineatul (3) din Regulamentul (EU) 2100/94 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 75 din Regulamentul (EU) 2100/94 al Consiliului;

—	încălcarea principiului egalității de tratament.

Acțiune introdusă la 31 martie 2020 – Griba/CPVO (Gala Perathoner)

(Cauza T-182/20)

(2020/C 191/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Griba Baumschulgenossenschaft landwirtschaftliche Gesellschaft (Terlano Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP), Italia) (reprezentant: G. Würtenberger, avocat)

Pârât: Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Protecția comunitară a soiului de plante în litigiu: soiul Gala Perathoner – protecția comunitară a unui soi de plante nr. 2009/0353.

Decizia atacată: Decizia Camerei de recurs a OCSP din 17 ianuarie 2020 în cauza A 004/2016.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OCSP la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 76 din Regulamentul (EU) 2100/94 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 din Regulamentul (EU) 2100/94 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 57 alineatul (3) din Regulamentul (EU) 2100/94 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 75 din Regulamentul (EU) 2100/94 al Consiliului;

—	încălcarea principiului egalității de tratament.

Acțiune introdusă la 7 aprilie 2020 – Schneider/EUIPO – Raths (Teslaplatte)

(Cauza T-183/20)

(2020/C 191/44)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamant: Christian Schneider (Leverkusen, Germania) (reprezentant: R. Buttron, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Oliver Raths (Männedorf, Elveția)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamantul

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „Teslaplatte” – cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 11 222 155

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 15 ianuarie 2020 în cauza R 247/2019-2

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	modificarea deciziei atacate în sensul respingerii în totalitate a căii de atac formulate de cealaltă parte din procedură la 28 ianuarie 2019;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 31 martie 2020 – Tikal Marine Systems/EUIPO – Ultra Safety Systems (Tikal Tef-Gel)

(Cauza T-185/20)

(2020/C 191/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Tikal Marine Systems GmbH (Norderstedt, Germania) (reprezentant: M. Mahnkopf, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ultra Safety Systems Inc. (Mangonia Park, Florida, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală Tikal Tef-Gel – marca Uniunii Europene nr. 12 971 461

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 29 ianuarie 2020 în cauza R 2500/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei diviziei de opoziție din 28 noiembrie 2018;

—	anularea deciziei atacate;

—	declararea validității mărcii în litigiu;

—	obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 3 aprile 2020 – Chatwal/EUIPO – Timehouse Capital (THE TIME)

(Cauza T-186/20)

(2020/C 191/46)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Chatwal Hotels & Resorts LLC (New York, New York, Statele Unite) (reprezentant: N. Hine, Solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Timehouse Capital GmbH (Grasbrunn, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbală THE TIME – cererea de înregistrare nr. 16 614 471

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 28 ianuarie 2020 în cauza R 2264/2018-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	respingerea opoziției;

—	admiterea cererii atacate;

—	obligarea EUIPO și/sau a celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 9 aprilie 2020 – Davide Groppi/EUIPO – Viabizzuno (Lămpi)

(Cauza T-187/20)

(2020/C 191/47)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: Davide Groppi Srl (Piacenza, Italia) (reprezentanți: F. Boscariol de Roberto, D. Capra și V. Malerba, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Viabizzuno Srl (Bentivoglio, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 2 503 680-0001

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 23 ianuarie 2020 în cauza R 126/2019-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs și a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 6 și a articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 6 aprilie 2020 – Chiquita Brands/EUIPO – Fyffes International (HOYA)

(Cauza T-189/20)

(2020/C 191/48)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Chiquita Brands LLC (Fort Lauderdale, Florida, Statele Unite) (reprezentant: W. Pors, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Fyffes International Unlimited Company (Dublin, Irlanda)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă „HOYA” în culorile galben, albastru și negru – marca Uniunii Europene nr. 10 612 166

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 21 ianuarie 2020 în cauza R 962/2019-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	admiterea în totalitate a cererii reclamantei de revocare a mărcii;

—	obligarea EUIPO și a intervenientei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 64 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 95 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea principiului interzicerii reformatio in peius și a articolului 71 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 7 aprilie 2020 – Almea/EUIPO – Sanacorp Pharmahandel (Almea)

(Cauza T-190/20)

(2020/C 191/49)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Almea Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: R. Furneaux și E. Humphreys, solicitors)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sanacorp Pharmahandel GmbH (Planegg, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Almea – cererea de înregistrare nr. 14 030 126

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 15 ianuarie 2020 în cauza R 246/2019-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața camerei de recurs și a Tribunalului.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 9 aprilie 2020 – Tikal Marine Systems/EUIPO – Ultra Safety Systems (Ultra Tef-Gel)

(Cauza T-192/20)

(2020/C 191/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Tikal Marine Systems GmbH (Norderstedt, Germania) (reprezentant: M. Mahnkopf, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ultra Safety Systems Inc. (Mangonia Park, Florida, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală Ultra Tef-Gel – marca Uniunii Europene nr. 15 369 739

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 29 ianuarie 2020 în cauza R 2499/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei diviziei de opoziție din 28 noiembrie 2018;

—	anularea deciziei atacate;

—	declararea validității mărcii în litigiu;

—	obligarea pârâtului și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 6 aprilie 2020 – Berebene/EUIPO – Consorzio vino Chianti Classico (GHISU)

(Cauza T-201/20)

(2020/C 191/51)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: Berebene Srl (Roma, Italia) (reprezentant: A. Massimiani, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Consorzio vino Chianti Classico (Radda in Chianti, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta.

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative în culori GHISU – cererea de înregistrare nr. 17 232 571.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 23 ianuarie 2020 în cauza R 592/2019-1.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	și, prin urmare, dispunerea înregistrării mărcii Uniunii Europene figurative GHISU nr. 17 232 571 și pentru produse din clasa nr. 33 din Clasificarea de la Nisa;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurilor de soluționare a opoziției și a acțiunii.

Motivul invocat

—	Eroare în compararea mărcilor în conflict și o eroare în evaluarea globală a posibilității de confuzie și de existență a unui avantaj necuvenit.

Acțiune introdusă la 9 aprilie 2020 – JH/Europol

(Cauza T-208/20)

(2020/C 191/52)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: JH (reprezentant: M. Quaas, avocat)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

constatarea faptului că dispoziția din 2 aprilie 2019 a directoarei executive a pârâtei prin care reclamantul a fost eliberat, cu efect imediat, din funcția de șef al unității Organizare GDPT (Protecția persoanelor) din cadrul Diviziei Governance Directorate a Oficiului European de Poliție Europol a fost nelegală și

—	obligarea pârâtei la plata către reclamant a unui pretium doloris, stabilit în funcție de aprecierea Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă următoarele motive.

1.

Încălcarea Statutului personalului Europol Reclamantul susține că nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii disciplinare în litigiu potrivit Statutului personalului Europol. Pârâta nu a respectat dispozițiile în vigoare ale Statutului personalului și a încercat să justifice măsura disciplinară în cauză (abia după) câteva luni, printr-o decizie de mutare cu efect retroactiv și făcând trimitere la o reorganizare.

2.	Afectarea sănătății și incapacitatea de muncă Reclamantul solicită de asemenea acordarea unui pretium doloris întrucât, ca urmare a măsurii nelegale, îi este afectată sănătatea, fapt care poate fi dovedit, nefiind astfel posibilă continuarea activității sale profesionale.

Acțiune introdusă la 17 aprilie 2020 – Gaz-System/ACER

(Cauza T-212/20)

(2020/C 191/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Operator Gazociągów Przesylowych Gaz-System S.A. (Varșovia, Polonia) (reprezentanți: E. Buczkowska și M. Trepka, avocați)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Comisiei de apel a ACER nr. A-006-2019 din 7 februarie 2020;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de interpretare a articolului 28 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/942 (1), întrucât Comisia de apel a ACER nu a efectuat o examinare și un control complete ale deciziei ACER nr. 10/2019. Această presupusă autolimitare nejustificată a Comisiei de apel a ACER a avut un impact direct asupra motivării deciziei atacate.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare constând în prezumția că ACER nu a încălcat principiul transparenței consacrat la articolul 15 TFUE, la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la articolul 37 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/459 (2) și la articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/942, deși ACER (i) a schimbat în mod arbitrar cerințele legate de criteriile privind cerințele tehnice de calitate pe care trebuie să le îndeplinească ofertele depuse și (ii) a optat pentru repetarea de la început a procedurilor care au condus la desemnarea platformei, fără a prezenta vreo justificare pentru această schimbare și pentru această opțiune.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare săvârșită prin presupunerea că ACER nu a încălcat principiul egalității de tratament atunci când a stabilit cerințele pentru studiul de caz în cadrul sarcinilor B(i) și B(ii) într-un mod arbitrar care a favorizat platformele care nu îndepliniseră cerințele de bază la momentul depunerii ofertelor.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare săvârșită prin presupunerea că ACER nu a încălcat principiul transparenței consacrat la articolul 15 TFUE și la articolul 41 alineatul (1) și la articolul 41 alineatul (2) litera (c) din cartă atunci când a acționat în mod arbitrar și nu a oferit nicio explicație cu privire la cerințele studiului de caz care au afectat pregătirea ofertelor de către platformele de rezervare a capacității, înainte de depunerea acestor oferte.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare săvârșită prin presupunerea că decizia ACER nr. 10/2019 a fost motivată corespunzător și, prin urmare, nu încalcă în mod vădit articolul 296 TFUE și articolul 41 alineatul (2) litera (c) și articolul 47 din cartă, deși justificarea prezentată în aceasta nu permite reconstituirea raționamentului ACER care a condus la alegerea platformei RBP și împiedică în mod semnificativ capacitatea reclamantei de a ataca această decizie.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2019/942 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 de instituire a Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (JO 2019, L 158, p. 22).

(2)  Regulamentul (UE) 2017/459 al Comisiei din 16 martie 2017 de stabilire a unui cod al rețelei privind mecanismele de alocare a capacității în sistemele de transport al gazelor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 984/2013 (JO 2017, L 72, p. 1).