Nonopoziție la o concentrare notificată

[Cazul M.9797 — AUNDE Group/Toyota Boshoku/TB Kawashima Automotive Textile (India) JV]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2020/C 182/01)

La 25 mai 2020, Comisia a decis să nu se opună concentrării notificate menționate mai sus și să o declare compatibilă cu piața internă. Prezenta decizie se bazează pe articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1). Textul integral al deciziei este disponibil doar în limba engleză și va fi făcut public după ce vor fi eliminate orice secrete de afaceri pe care le-ar putea conține. Va fi disponibil:

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—	în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro), cu numărul de document 32020M9797. EUR‐Lex permite accesul online la legislația europeană.

---

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

COMUNICARE A COMISIEI

privind aplicarea cerințelor de etichetare energetică pentru afișajele electronice, mașinile de spălat rufe și mașinile de spălat și uscat rufe de uz casnic, aparatele frigorifice și mașinile de spălat vase de uz casnic, precum și privind aplicarea cerințelor de proiectare ecologică referitoare la furnizarea de informații privind sursele de alimentare externe

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2020/C 182/02)

Regulamentele delegate (UE) 2019/2013 (1), (UE) 2019/2014 (2), (UE) 2019/2016 (3) și (UE) 2019/2017 (4) ale Comisiei („Regulamentele privind etichetarea energetică”), adoptate în 2019, impun noi obligații în materie de etichetare pentru afișajele electronice, mașinile de spălat rufe de uz casnic, mașinile de spălat și uscat rufe de uz casnic, aparatele frigorifice și mașinile de spălat vase de uz casnic. Aceste regulamente se vor aplica de la 1 martie 2021, însă începând de la 1 noiembrie 2020 furnizorii trebuie să pună la dispoziție o etichetă reclasificată împreună cu produsele pe care le introduc pe piață și trebuie, de asemenea, să introducă în baza de date cu produse parametrii noilor fișe cu informații despre produse.

Regulamentul (UE) 2019/1782 al Comisiei (5) privind cerințele în materie de proiectare ecologică aplicabile surselor de alimentare externe se aplică de la 1 aprilie 2020 și stabilește noi cerințe privind informațiile care trebuie furnizate utilizatorilor finali, autorităților de supraveghere a pieței și altor părți interesate. Printre acestea se numără reproiectarea plăcuțelor de identificare aplicate pe echipamentele introduse pe piață.

În multe state membre, fabricile și laboratoarele au fost închise din cauza pandemiei de COVID-19 sau și-au redus forța de muncă și capacitățile. Este posibil ca acest lucru să facă dificilă, dacă nu chiar imposibilă, încercarea produselor de către producători și, prin urmare, obținerea informațiilor necesare pentru documentația tehnică sau pentru fișa cu informații despre produs și eticheta produsului, după caz. Lipsa cererii din cauza închiderii magazinelor înseamnă că în depozitele producătorilor se găsesc stocuri de produse cu etichetele actuale sau, în cazul surselor de alimentare externe, cu plăcuțele de identificare actuale. Aceste aspecte pot face imposibilă elaborarea și furnizarea de către producători a unei etichete reclasificate sau a unor noi plăcuțe de identificare pentru toate produsele introduse pe piață începând de la 1 noiembrie 2020 sau, în cazul surselor de alimentare externe, de la 1 aprilie 2020, astfel cum prevede legislația. Se preconizează că această situație nu va dura multă vreme și ar trebui să fie în mare măsură soluționată înainte de 1 martie 2021, în cazul etichetelor energetice (atunci când restul obligațiilor din regulamentele respective vor deveni aplicabile), sau înainte de 1 octombrie 2020, în cazul surselor de alimentare externe.

O serie de state membre au informat Comisia că sunt la curent cu dificultățile cu care se confruntă industria și că înțeleg problemele cărora va trebui să le facă față industria pentru a se conforma obligațiilor care îi revin. Diverse asociații industriale au contactat de asemenea Comisia, pentru a comunica dificultățile întâmpinate.

Respectarea legislației de armonizare a Uniunii, precum Regulamentele privind proiectarea ecologică și etichetarea energetică, este monitorizată și asigurată prin intermediul supravegherii pieței de către autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului (6) privind cadrul de etichetare energetică și cu articolele 11 și 14-20 din Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului (7) privind supravegherea pieței și conformitatea produselor.

Având în vedere problemele care ar putea apărea în ceea ce privește respectarea obligațiilor în materie de etichetare energetică, precum și a obligațiilor în materie de proiectare ecologică referitoare la furnizarea de informații privind sursele de alimentare externe, Comisia prezintă o serie de considerații de care ar trebui să se țină seama în contextul asigurării respectării acestor obligații.

În primul rând, trebuie remarcat faptul că obligația autorităților de supraveghere a pieței din statele membre de a monitoriza conformitatea este o sarcină permanentă și nu este legată de nicio dată specifică după ce încep să se aplice obligațiile, la 1 aprilie 2020 (pentru dispozițiile privind proiectarea ecologică) și, respectiv, la 1 noiembrie 2020 (pentru obligațiile privind etichetarea energetică).

În al doilea rând, în ceea ce privește asigurarea unei supravegheri eficace a pieței, Comisia reamintește cerința prevăzută la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1020 conform căreia autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să își exercite competențele în mod eficient și eficace, în conformitate cu principiul proporționalității.

În al treilea rând, toate etichetele actuale din magazine vor trebui schimbate în orice caz cu etichete reclasificate în perioada 1-15 martie 2021, în conformitate cu articolul 11 alineatul (13) din Regulamentul (UE) 2017/1369.

Comisia reamintește că nici Comisia, nici vreun stat membru individual nu are autoritatea de a suspenda un termen obligatoriu sau alte obligații stabilite în legislația Uniunii, cu excepția cazului în care termenele sau obligațiile ar urma să fie modificate prin intermediul procedurilor adecvate.

Cu toate acestea, atunci când asigură aplicarea dreptului Uniunii, statele membre au obligația de a lua în considerare, în mod corespunzător, principiul proporționalității. În acest context, atunci când statele membre aplică dreptul Uniunii și asigură respectarea obligațiilor prevăzute de regulamentele relevante, ele sunt invitate să ia în considerare toate condițiile următoare:

—	circumstanțele excepționale și neprevăzute cauzate de criza provocată de pandemia de COVID-19, demonstrate de producători, care îi împiedică să respecte obligațiile ce le revin în temeiul Regulamentelor privind etichetarea energetică;

—	caracterul relativ limitat în timp al problemei, dată fiind perioada relativ scurtă de timp în care producătorii ar putea fi în măsură să introducă în continuare pe piață produse numai cu eticheta actuală;

—	necesitatea ca producătorii să își poată introduce în continuare produsele pe piață, mai ales cele care sunt stocate în depozitele lor.

Dacă autoritățile naționale de supraveghere a pieței – în conformitate cu aceste condiții – nu impun respectarea obligației de a furniza o etichetă reclasificată împreună cu produsul, în momentul introducerii sale pe piață, și de a introduce parametrii fișei cu informații despre produs în baza de date cu produse începând de la 1 noiembrie 2020, Comisia se va abține de la lansarea unor proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, atât timp cât această neimpunere a respectării obligațiilor nu depășește ceea ce este necesar și este limitată în timp de la 1 noiembrie 2020 la 1 martie 2021, iar furnizorii pun la dispoziția comercianților etichetele lipsă înainte de 1 martie 2021.

O abordare similară ar trebui să se aplice în cazul asigurării respectării cerințelor în materie de proiectare ecologică referitoare la furnizarea de informații privind sursele de alimentare externe în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1782, până la 1 octombrie 2020.

---

(1)  Regulamentul delegat (UE) 2019/2013 al Comisiei din 11 martie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a afișajelor electronice și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) nr. 1062/2010 al Comisiei (JO L 315, 5.12.2019, p. 1).

(2)  Regulamentul delegat (UE) 2019/2014 al Comisiei din 11 martie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a mașinilor de spălat rufe de uz casnic și a mașinilor de spălat și uscat rufe de uz casnic și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) nr. 1061/2010 al Comisiei și a Directivei 96/60/CE a Comisiei (JO L 315, 5.12.2019, p. 29).

(3)  Regulamentul delegat (UE) 2019/2016 al Comisiei din 11 martie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a aparatelor frigorifice și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) nr. 1060/2010 al Comisiei (JO L 315, 5.12.2019, p. 102).

(4)  Regulamentul delegat (UE) 2019/2017 al Comisiei din 11 martie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a mașinilor de spălat vase de uz casnic și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) nr. 1059/2010 al Comisiei (JO L 315, 5.12.2019, p. 134).

(5)  Regulamentul (UE) 2019/1782 al Comisiei din 1 octombrie 2019 de stabilire cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile surselor de alimentare externe în temeiul Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 278/2009 al Comisiei (JO L 272, 25.10.2019, p. 95).

(6)  Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE (JO L 198, 28.7.2017, p. 1).

(7)  Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).

Rata de schimb a monedei euro (1)

29 mai 2020

(2020/C 182/03)

1 euro =

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,1136
JPY	yen japonez	119,29
DKK	coroana daneză	7,4542
GBP	lira sterlină	0,90088
SEK	coroana suedeză	10,4870
CHF	franc elvețian	1,0720
ISK	coroana islandeză	150,80
NOK	coroana norvegiană	10,7880
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	26,921
HUF	forint maghiar	348,73
PLN	zlot polonez	4,4495
RON	leu românesc nou	4,8493
TRY	lira turcească	7,6101
AUD	dolar australian	1,6681
CAD	dolar canadian	1,5280
HKD	dolar Hong Kong	8,6347
NZD	dolar neozeelandez	1,7863
SGD	dolar Singapore	1,5712
KRW	won sud-coreean	1 376,21
ZAR	rand sud-african	19,4239
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,9456
HRK	kuna croată	7,5870
IDR	rupia indoneziană	16 269,70
MYR	ringgit Malaiezia	4,8414
PHP	peso Filipine	56,231
RUB	rubla rusească	78,4416
THB	baht thailandez	35,424
BRL	real brazilian	5,9654
MXN	peso mexican	24,5700
INR	rupie indiană	84,1025

---

(1)  Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

Rata de schimb a monedei euro (1)

1 iunie 2020

(2020/C 182/04)

1 euro =

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,1116
JPY	yen japonez	119,75
DKK	coroana daneză	7,4549
GBP	lira sterlină	0,89673
SEK	coroana suedeză	10,4635
CHF	franc elvețian	1,0686
ISK	coroana islandeză	151,00
NOK	coroana norvegiană	10,7890
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	26,859
HUF	forint maghiar	345,45
PLN	zlot polonez	4,4278
RON	leu românesc nou	4,8437
TRY	lira turcească	7,5743
AUD	dolar australian	1,6488
CAD	dolar canadian	1,5228
HKD	dolar Hong Kong	8,6165
NZD	dolar neozeelandez	1,7824
SGD	dolar Singapore	1,5669
KRW	won sud-coreean	1 364,44
ZAR	rand sud-african	19,3993
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,9327
HRK	kuna croată	7,5895
IDR	rupia indoneziană	16 240,48
MYR	ringgit Malaiezia	4,8004
PHP	peso Filipine	55,947
RUB	rubla rusească	77,4378
THB	baht thailandez	35,204
BRL	real brazilian	5,9276
MXN	peso mexican	24,4520
INR	rupie indiană	83,9380

---

(1)  Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

Avizul Comitetului consultativ privind înțelegerile și pozițiile dominante adoptat la reuniunea sa din 10 februarie 2020 referitor la un proiect de decizie privind cazul AT.40528 – Meliá (Holiday Pricing)

Raportor: Franța

(2020/C 182/05)

Raportul final al consilierului-auditor (1)

Cazul AT.40528 – Meliá (Holiday Pricing)

(2020/C 182/06)

---

(1)  În temeiul articolelor 16 și 17 din Decizia 2011/695/UE a președintelui Comisiei Europene din 13 octombrie 2011 privind funcția și mandatul consilierului-auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței (JO L 275, 20.10.2011, p. 29) („Decizia 2011/695/UE”).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (JO L 123, 27.4.2004, p. 18).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, p. 1) („Regulamentul nr. 1/2003”).

Rezumatul Deciziei Comisiei

din 21 februarie 2020

privind o procedură inițiată în temeiul articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 53 din Acordul privind SEE

Cazul AT. 40528 — Meliá (Holiday pricing)

[notificat cu numărul C(2020) 893 final]

(Numai textul în limba engleză este autentic)

(2020/C 182/07)

La data de 21 februarie 2020, Comisia a adoptat o decizie privind o procedură inițiată în temeiul articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 53 din Acordul privind SEE. În conformitate cu dispozițiile articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (1) , Comisia publică, prin prezenta, numele părților și conținutul principal al deciziei, inclusiv eventualele sancțiuni impuse, luând în considerare interesul legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretele de afaceri.

1.   INTRODUCERE

(1)

Decizia se adresează întreprinderii Meliá Hotels International, S.A (denumită în continuare „Meliá”) și vizează încălcarea articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „tratatul”) și a articolului 53 din Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare „Acordul privind SEE”).

(2)

Între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2015, Meliá a participat la o încălcare unică și continuă privind anumite contracte verticale încheiate între aceasta și operatori de turism, care restricționau vânzările active și pasive de servicii de cazare la hotel.

2.   PROCEDURĂ

(3)

Prin decizia din 2 februarie 2017, Comisia a inițiat, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, o procedură împotriva întreprinderii Meliá.

(4)

În data de 5 august 2019, Meliá a prezentat o ofertă oficială de cooperare în vederea adoptării unei decizii în temeiul articolelor 7 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

(5)

În data de 4 noiembrie 2019, Comisia a adoptat o comunicare privind obiecțiunile adresată întreprinderii Meliá. În data de 20 noiembrie 2019, Meliá a transmis răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile.

(6)

În data de 10 februarie 2020, Comitetul consultativ privind înțelegerile și pozițiile dominante a emis un aviz favorabil.

3.   FAPTELE

(7)

Relațiile comerciale ale întreprinderii Meliá cu operatori turistici pentru distribuirea de servicii de cazare la hotel în stațiunile de vacanță ale întreprinderii Meliá se bazează pe contracte scrise. Unele dintre aceste contracte se bazează pe clauzele și condițiile standard ale întreprinderii Meliá (denumite în continuare „clauzele standard ale întreprinderii Meliá”).

(8)

Una dintre clauzele standard ale întreprinderii Meliá (denumită în continuare „clauza”) prevede următoarele: „PIAȚA DE APLICARE: contract exclusiv și valabil numai pentru piețele prezentate în detaliu în observația 16. Hotelul va putea să solicite agenției/operatorului turistic să verifice piața de origine a oricărei rezervări cu privire la care există o îndoială rezonabilă; în orice eventualitate, dacă la sosirea clienților la hotel se constată că țara de reședință a acestora este diferită de cea convenită conform contractului, hotelul ar avea dreptul să refuze rezervarea.”

(9)

În contractele individuale cu operatorii turistici, la observația 16 fie nu s-a trecut nimic, fie s-a precizat țara sau țările pentru care contractul era valabil.

(10)

Conform informațiilor furnizate de Meliá, în 2 212 din contractele încheiate de Meliá cu operatori de turism, care conțineau această clauză și care erau în vigoare în 2014, în observația 16 era precizată cel puțin o țară din SEE. În 2015, existau 2 004 de astfel de contracte. Contractele care conțin clauza și precizează cel puțin o țară din SEE în observația 16 și care erau în vigoare în 2014 și 2015 sunt denumite împreună „contractele relevante”.

4.   EVALUARE JURIDICĂ

(11)

Contractele relevante constituie acorduri în sensul articolului 101 alineatul (1) din TFUE și al articolului 53 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(12)

În contractele relevante, Meliá și operatorii de turism contractanți au precizat teritoriile cărora li se aplica fiecare contract și, prin urmare, au făcut distincție între consumatorii europeni în funcție de țara lor de reședință.

(13)

Conținutul și obiectivul acestei clauze standard a întreprinderii Meliá, coroborate cu observația 16 din contractele relevante, au vizat restricționarea capacității operatorilor de turism de a vinde servicii de cazare la hotel oferite de Meliá și/sau de a răspunde unor cereri nesolicitate din partea unor consumatori care locuiesc în afara țării sau a țărilor precizate în observația 16.

(14)

În consecință, aceste acorduri limitau capacitatea operatorilor de turism de a vinde în mod liber servicii de cazare la hotel în toate țările din SEE și, prin urmare, ar fi putut avea drept rezultat o compartimentare a pieței interne în funcție de frontierele naționale. Acest comportament constituie, prin însăși natura sa, o restrângere a concurenței „prin obiect” în sensul articolului 101 alineatul (1) din tratat.

(15)

Decizia consideră, de asemenea, că acest comportament al întreprinderii Meliá nu este exceptat în temeiul Regulamentului (UE) nr. 330/2010 și nici nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat.

5.   DURATA

(16)

Contractele relevante au fost în vigoare în 2014 și 2015. Încălcarea a durat de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2015.

6.   MĂSURI REPARATORII ȘI AMENZI

(17)

Meliá a confirmat că s-au luat măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării. Cu toate acestea, Comisia trebuie să solicite în mod oficial întreprinderii Meliá să înceteze efectiv încălcarea, dacă nu a făcut deja acest lucru, și să se abțină de la orice acord sau practică concertată care ar putea avea același obiect sau efect sau un obiect sau efect similar. De asemenea, în decizie se constată că încălcarea a fost săvârșită cu intenție, dacă nu cel puțin din neglijență, și că trebuie aplicată o amendă.

Cuantumul de bază al amenzii

(18)

La stabilirea amenzilor, Comisia ține seama, în principiu, de valoarea vânzărilor din ultimul exercițiu fiscal complet în care întreprinderea a participat la încălcare. În acest caz, Comisia ține seama de veniturile întreprinderii Meliá pentru serviciile de cazare la hotel oferite în cursul anului 2015 și vândute în conformitate cu clauzele standard ale întreprinderii Meliá și în cazul cărora în observația 16 din contractul dintre Meliá și operatorul de turism era precizată cel puțin o țară din SEE.

Circumstanțe agravante sau atenuante

(19)

Nu există circumstanțe agravante sau atenuante în acest caz.

Majorare specifică cu titlu de efect disuasiv

(20)

În cazul de față nu este necesară aplicarea unei astfel de majorări.

Aplicarea limitei de 10 % din cifra de afaceri

(21)

Amenda calculată nu depășește 10 % din cifra de afaceri totală a întreprinderii Meliá.

Reducerea cuantumului amenzii având în vedere cooperarea

(22)

Pentru a reflecta cooperarea întreprinderii Meliá cu Comisia dincolo de obligația sa juridică de a face acest lucru, cuantumul de bază al amenzii se reduce cu 30 % în conformitate cu punctul 37 din Orientările privind calcularea amenzilor.

Cuantumul final al amenzii

(23)

Cuantumul final al amenzii care urmează să fie impusă întreprinderii Meliá în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 este de 6 678 000 EUR.

---

(1)  JO L 1, 4.1.2003, p. 1.

Rezumatul Avizului Autorității Europene pentru Protecția Datelor referitor la mandatul de negociere pentru încheierea unui acord internațional privind schimbul de date cu caracter personal între Europol și autoritățile de aplicare a legii din Noua Zeelandă

(Textul integral al avizului poate fi consultat în limbile engleză, franceză și germană pe site-ul AEPD www.edps.europa.eu)

(2020/C 182/08)

La 30 octombrie 2019, Comisia Europeană a adoptat o Recomandare de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Noua Zeelandă privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile neozeelandeze competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului. Obiectivul acordului avut în vedere este furnizarea unui temei juridic pentru transferul de date cu caracter personal între Europol și autoritățile competente din Noua Zeelandă, pentru a sprijini și a consolida măsurile luate de acestea și cooperarea reciprocă în vederea prevenirii și combaterii formelor grave de criminalitate transnațională și a terorismului, asigurând în același timp garanții adecvate privind protecția vieții private, a datelor cu caracter personal și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor.

Transferurile de date cu caracter personal colectate în cursul anchetelor penale și prelucrate ulterior de Europol pentru a obține date operative în materie penală pot avea un impact semnificativ asupra vieții persoanelor în cauză. Din acest motiv, acordul internațional trebuie să garanteze că limitarea drepturilor la viața privată și la protecția datelor în ceea ce privește lupta împotriva criminalității grave și a terorismului se aplică numai în cazuri de strictă necesitate.

AEPD constată că Noua Zeelandă dispune de o legislație națională consolidată în domeniul protecției datelor și de o autoritate pentru protecția datelor independentă, competentă să supravegheze, de asemenea, autoritățile de aplicare a legii. În plus, își exprimă aprecierea pentru faptul că Comisia a inclus în propunerea de mandat de negociere cu Noua Zeelandă o serie de recomandări specifice exprimate anterior de AEPD în Avizul nr. 2/2018 privind opt mandate de negociere în vederea încheierii unor acorduri internaționale care să permită schimbul de date între Europol și țări terțe.

Prin urmare, scopul recomandărilor din prezentul aviz este de a clarifica și, după caz, de a dezvolta în continuare garanțiile și controalele în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, ținând seama de contextul specific al Noii Zeelande. În acest scop, AEPD face următoarele recomandări:

—	Decizia Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor în temeiul articolului 218 din TFUE ar trebui să conțină o referire nu doar la temeiul juridic procedural, ci și la temeiul juridic material, care trebuie să includă articolul 16 din TFUE;

—	în conformitate cu principiul limitării scopului, acordul avut în vedere ar trebui să stabilească în mod explicit lista infracțiunilor în cazul cărora este posibil schimbul de date cu caracter personal;

—	în scopul aplicării practice a principiului de limitare a stocării, viitorul acord ar trebui să prevadă în mod specific o revizuire periodică a necesității de a stoca datele cu caracter personal transferate;

—	având în vedere importanța dreptului la informație pentru exercitarea celorlalte drepturi de protecție a datelor, acordul ar trebui să includă norme clare și detaliate privind informațiile care ar trebui furnizate persoanelor vizate.

În cele din urmă, AEPD se așteaptă să fie consultată în etapele ulterioare de finalizare a proiectului de acord, în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (UE) 2018/1725. AEPD își confirmă disponibilitatea de a oferi în continuare consultanță suplimentară pe parcursul negocierilor.

1.   Introducere și context

1.

Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (1), (denumit în continuare „Regulamentul Europol”), stabilește norme specifice referitoare la transferurile de date efectuate de Europol în afara UE. Articolul 25 alineatul (1) enumeră o serie de temeiuri legale pe baza cărora Europol ar putea transfera în mod legal date către autorități din țări terțe. O posibilitate ar fi o decizie a Comisiei privind caracterul adecvat al nivelului de protecție în conformitate cu articolul 36 din Directiva (UE) 2016/680, care să constate că țara terță căreia Europol îi transferă date asigură un nivel de protecție adecvat. Întrucât, în prezent, nu există o astfel de decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, cealaltă alternativă ca Europol să transfere cu regularitate date către o țară terță ar fi încheierea unui acord internațional cu caracter obligatoriu între UE și țara terță beneficiară, cu condiția ca acest acord să impună garanții adecvate pentru protecția vieții private și a altor drepturi și libertăți fundamentale ale persoanelor.

2.

În prezent, nu există niciun temei juridic pentru schimbul regulat și structurat de date cu caracter personal între Europol și autoritățile de aplicare a legii din Noua Zeelandă. Europol și autoritatea polițienească din Noua Zeelandă au semnat un acord de lucru în aprilie 2019. Acordul menționat oferă un cadru pentru o cooperare structurată la nivel strategic, inclusiv o linie securizată care permite comunicarea directă securizată, și Noua Zeelandă a trimis un ofițer de legătură la Europol. Cu toate acestea, acordul nu oferă un temei juridic pentru schimbul de date cu caracter personal.

3.

Comisia consideră că este necesar ca Noua Zeelandă să fie adăugată pe lista țărilor prioritare cu care să înceapă în scurt timp negocierile, în contextul strategiei politice prezentate în Agenda europeană privind securitatea (2), al concluziilor Consiliului privind acțiunea externă a UE privind combaterea terorismului (3), al Strategiei globale (4) și al nevoilor operaționale ale autorităților de aplicare a legii de la nivelul UE. Comisia subliniază că potențialele beneficii ale cooperării consolidate au fost demonstrate, de asemenea, prin acțiunile întreprinse în urma atacului de la Christchurch din martie 2019. Noua Zeelandă a solicitat în mod oficial inițiativa la 23 august 2019.

4.

La 30 octombrie 2019, Comisia Europeană a adoptat o Recomandare de Decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Noua Zeelandă privind schimbul de date cu caracter personal între Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și autoritățile neozeelandeze competente pentru combaterea criminalității grave și a terorismului (5) (denumită în continuare „Recomandarea”). Anexa la recomandare (denumită în continuare „anexa”) stabilește directivele de negociere ale Consiliului pentru Comisie, respectiv obiectivele pe care aceasta din urmă ar trebui să își propună să le realizeze în numele UE pe parcursul negocierilor.

5.

Obiectivul acordului avut în vedere este furnizarea unui temei juridic pentru transferul de date cu caracter personal între Europol și autoritățile competente din Noua Zeelandă, pentru a sprijini și a consolida măsurile luate de autoritățile competente din această țară și din statele membre, precum și cooperarea reciprocă dintre acestea în vederea prevenirii și combaterii formelor grave de criminalitate transnațională și a terorismului, asigurând în același timp garanții adecvate privind protecția vieții private, a datelor cu caracter personal și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor (6).

6.

În temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725, în urma adoptării unei propuneri de recomandare adresate Consiliului în temeiul articolului 218 din TFUE, Comisia trebuie să consulte AEPD atunci când există un impact asupra protecției drepturilor și libertăților persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.

7.

În plus, considerentul 35 din Regulamentul Europol prevede că „după caz și în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725, Comisia ar trebui să poată consulta Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) înainte și în timpul negocierii unui acord internațional” între UE și o țară terță pentru a permite schimbul de date între Europol și autoritățile din această țară terță.

8.

AEPD salută faptul că a fost consultată cu privire la recomandarea adoptată de către Comisia Europeană și se așteaptă ca o referire la prezentul aviz să fie inclusă în preambulul deciziei Consiliului. Prezentul aviz nu aduce atingere niciunui alt comentariu pe care AEPD ar putea să îl facă pe baza unor informații disponibile mai târziu, într-o etapă ulterioară.

4.   Concluzii

27.

Transferurile de date cu caracter personal colectate în cursul anchetelor penale și prelucrate ulterior de Europol pentru a obține date operative în materie penală pot avea un impact semnificativ asupra vieții persoanelor în cauză, întrucât acestea vor putea fi utilizate în cazurile de urmărire penală din țara beneficiară în temeiul dreptului său intern. Prin urmare, acordul internațional trebuie să garanteze că limitarea drepturilor la viața privată și la protecția datelor în ceea ce privește lupta împotriva criminalității grave și a terorismului se aplică numai în cazuri de strictă necesitate.

28.

AEPD salută obiectivul mandatului de negociere de a asigura respectarea drepturilor fundamentale și a principiilor recunoscute de cartă, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie, consacrat la articolul 7 din cartă, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, consacrat la articolul 8 din cartă, și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, consacrat la articolul 47 din cartă. În plus, AEPD își exprimă aprecierea pentru faptul că Comisia a inclus în propunerea de mandat de negociere cu Noua Zeelandă o serie de recomandări specifice exprimate anterior de AEPD în Avizul nr. 2/2018 privind opt mandate de negociere în vederea încheierii unor acorduri internaționale care să permită schimbul de date între Europol și țări terțe.

29.

Scopul recomandărilor AEPD din prezentul aviz este de a clarifica și, după caz, de a dezvolta în continuare garanțiile și controalele din viitorul acord în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, în contextul specific al Noii Zeelande. Acestea nu aduc atingere recomandărilor suplimentare pe care AEPD le-ar putea formula pe baza unor informații disponibile ulterior, în cursul negocierilor.

30.

În acest sens, AEPD își reiterează poziția din avizele sale anterioare (7), potrivit căreia decizia Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor în temeiul articolului 218 din TFUE ar trebui să conțină o referire nu doar la temeiul juridic procedural, ci și la temeiul juridic material, care trebuie să includă articolul 16 din TFUE. În continuare, în conformitate cu principiul limitării scopului, viitorul acord ar trebui să stabilească în mod explicit lista infracțiunilor în cazul cărora este posibil schimbul de date cu caracter personal. În plus, în vederea aplicării practice a principiului de limitare a stocării, viitorul acord ar trebui să prevadă în mod specific o revizuire periodică a necesității stocării ulterioare a datelor cu caracter personal transferate. În cele din urmă, având în vedere importanța deosebită a dreptului la informație pentru exercitarea celorlalte drepturi de protecție a datelor, AEPD subliniază necesitatea elaborării unor norme clare și detaliate privind informațiile care ar trebui furnizate persoanelor vizate.

31.

AEPD rămâne la dispoziția Comisiei, a Consiliului și a Parlamentului European pentru a oferi recomandări în etapele ulterioare ale acestui proces. Comentariile din prezentul aviz nu aduc atingere altor comentarii pe care AEPD ar putea să le facă pe măsură ce pot apărea alte probleme, care vor fi abordate ulterior, după ce sunt disponibile mai multe informații. În acest scop, AEPD se așteaptă să fie consultată într-o etapă ulterioară cu privire la dispozițiile proiectului de acord, înainte de finalizarea lui.

---

(1)  JO L 135, 24.5.2016, p. 53.

(2)  COM(2015) 185 final.

(3)  Documentul nr. 10384/17 al Consiliului, 19 iunie 2017.

(4)  Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene http://europa.eu/globalstrategy/en

(5)  COM(2019) 551 final.

(6)  A se vedea directiva 1 din anexă.

(7)  A se vedea Avizul AEPD nr. 6/2019 referitor la mandatul de negociere a unui Acord între UE și Japonia pentru transferul și utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor, Avizul AEPD nr. 2/2019 referitor la mandatul de negociere a unui Acord UE-SUA privind accesul transfrontalier la probele electronice și Avizul AEPD nr. 3/2019 referitor la participarea la negocierile pentru un al doilea protocol adițional la Convenția de la Budapesta privind criminalitatea informatică, disponibile la adresa https://edps.europa.eu/data-protection/our-work/our-work-by-type/opinions_en