—

anularea deciziei atacate;

—

admiterea în întregime a cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 16 729 154 formulate de reclamantă sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare în fața camerei de recurs;

—

obligarea celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO, dacă intervine în procedură, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, dacă cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO nu este obligată la plata cheltuielilor de judecată.

—

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

anularea deciziei atacate;

—

admiterea în întregime a cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 16 761 769 formulate de reclamantă sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare în fața camerei de recurs;

—

obligarea celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO, dacă intervine în procedură, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, dacă cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO nu este obligată la plata cheltuielilor de judecată.

—

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

anularea deciziei Băncii Centrale Europene din 26 noiembrie 2019 prin care aceasta i-a refuzat reclamantei accesul la dosar;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv se întemeiază pe faptul că BCE nu a ținut seama de dreptul material și fundamental al reclamantei de a avea acces la dosarul său.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe faptul că decizia BCE are la bază o interpretare nejustificat de strictă a articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 468/2014 (1)

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că decizia BCE încalcă dreptul reclamantei de a beneficia de o motivare suficientă a deciziei.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului reclamantei de a fi ascultată.

5.

Al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului securității juridice.

6.

Al șaselea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului proporționalității.

7.

Al șaptelea motiv se întemeiază pe încălcarea de către BCE a principiului nemo auditor.

8.

Al optulea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

—

declararea cererii ca fiind admisibilă și întemeiată;

—

anularea actului atacat (1); și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferentei prezentei proceduri.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea unei norme fundamentale de procedură, întrucât pârâta nu a respectat toate cerințele imperative prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare nr. 844/2012 (2) (articolele 12 și 13) și a adoptat actul atacat pe baza unei evaluări incomplete a riscurilor. Aceasta înseamnă că actul atacat nu se întemeiază pe baza științifică completă impusă din punct de vedere juridic.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului transparenței în privința primei reclamante, întrucât, în cadrul procedurii de reînnoire, prima reclamantă nu a fost în niciun moment informată că existau alte preocupări decât cele cu privire la care s-au formulat observații în perioada de consultare publică sau semnalate în cererea de informații suplimentare formulată de EFSA în temeiul articolului 13 alineatul (3).

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea unei norme fundamentale de procedură, în măsura în care temeiurile actului atacat îl constituie două declarații ale EFSA în locul unui Raport standard de evaluare inter pares al EFSA și pe faptul că prima reclamantă nu a fost în măsură să formuleze observații de natură științifică care ar putea răspunde preocupărilor pârâtei.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului precauției: actul atacat se întemeiază pe principiul precauției, care, în ceea ce privește substanța clorpirifos-metil, a fost aplicat în mod nelegal, întrucât prima reclamantă a transmis un set de date relevante care, după ce a fost evaluat, a prezentat rezultate negative, epuizând, prin urmare, cerințele principiului precauției. În plus, principiul precauției poate fi aplicat doar în cazul în care este efectuată și încheiată o evaluare a riscurilor. Or, în speță, evaluarea riscurilor nu a fost finalizată, iar principiul precauției însuși a constituit temeiul concluziei privind evaluarea riscurilor.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, întrucât pârâta a luat în considerare un element lipsit de pertinență în adoptarea actului atacat. Acesta din urmă a fost adoptat în conformitate cu procedura Comitetului de reglementare, care impune o majoritate calificată în cadrul SCoPAFF. Ca urmare a iminentei retrageri a Regatului Unit din UE („Brexit”), reprezentantul Regatului Unit nu a participat la reuniunea SCoPAFF din 6 decembrie 2019 și a împuternicit, în schimb, Finlanda să voteze în numele său. Reprezentantul Regatului Unit nu a participat deoarece guvernul Regatului Unit a anunțat, la sfârșitul lunii august a anului 2019, o nouă politică privind participarea acestui stat la reuniunile comitetelor științifice ale UE. Faptul că Finlanda – și, prin extensie, pârâta – a ținut seama de politica motivată de Brexit înseamnă că s-a ținut seama de un element lipsit de pertinență în adoptarea actului atacat.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări: pârâta și EFSA au observat că substanța clorpirifos-metil putea prezenta preocupări cu privire la sănătate iar, în acest scop, au organizat o reuniune a unor experți, în urma căreia statului membru raportor i s-a solicitat să efectueze cercetări suplimentare în literatura de specialitate pentru a confirma preocupările menționate. Aceste cercetări au condus la adoptarea unei decizii pe baza unor studii neconforme și fără a-i oferi primei reclamante posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că concluzia privind genotoxicitatea nu este întemeiată în drept: pârâta a concluzionat că substanța clorpirifos-metil prezenta un potențial de efect genotoxic bazându-se pe o aplicare nelegală și eronată a extrapolării și a abordărilor pe baza forței probante a datelor.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că concluzia privind neurotoxicitatea asupra dezvoltării nu este întemeiată în drept: pârâta a exprimat preocupări legate de neurotoxicitatea asupra dezvoltării substanței clorpirifos-metil bazate pe extrapolarea de la substanțele clorpirifos-etil și organofosfați la substanța clopirifos-metil, fără a furniza nicio altă indicație privind modul și motivele pentru care extrapolarea menționată era adecvată din punct de vedere științific și juridic.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea normelor privind clasificarea ca substanță toxică pentru reproducere de categoria 1B: pârâta a încălcat normele prevăzute în Regulamentul (CE) 1272/2008 (3) atunci când a arătat că clasificarea ca substanță toxică pentru reproducere a substanței clorpirifos-metil în categoria 1B ar putea fi considerată adecvată. Această opinie a avut într-adevăr la bază o aplicare nelegală și neîntemeiată a extrapolării.

—

anularea deciziei din data de 5 aprilie 2019 de respingere a cererii sale de asistență din 10 aprilie 2018;

—

anularea, dacă va fi cazul, a deciziei din 4 noiembrie 2019 de respingere a plângerii sale din 5 iulie 2019;

—

acordarea unei despăgubiri financiare care să fie evaluată, ex aequo et bono, în cuantum de 75 000 de euro;

—

obligarea la plata cheltuielilor sale de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și a dreptului de a fi ascultat.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe o încălcare a articolului 24 din Statutul funcționarilor.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de diligență.

—

anularea Deciziei (PESC) 2019/2109 a Consiliului din 9 decembrie 2019, în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 9 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2101 al Consiliului din 9 decembrie 2019 în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 9 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr.o1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, inclusiv încălcarea obligației de motivare care permite justificarea măsurilor și garantarea unei protecții jurisdicționale efective, precum și pe încălcarea dreptului de a fi ascultat.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește implicarea reclamantului în acte care constituie încălcări grave ale drepturilor omului în Republica Democratică Congo.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la viață privată, a prezumției de nevinovăție și a principiului proporționalității.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe inaplicabilitatea dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC a Consiliului din 20 decembrie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo și de abrogare a Poziției comune 2008/369/PESC (JO 2010, L 336, p. 30) și a articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o1183/2005 al Consiliului din 18 iulie 2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2005, L 193, p. 1). În această privință, reclamantul susține că criteriul juridic, astfel cum este definit în aceste articole, pe care se întemeiază includerea numelui său pe listele în cauză, încalcă principiul previzibilității actelor Uniunii și principiul proporționalității întrucât conferă Consiliului o putere de apreciere arbitrară și discreționară.

—

anularea Deciziei (PESC) 2019/2109 a Consiliului din 9 decembrie 2019, în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 8 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2101 al Consiliului din 9 decembrie 2019 în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 8 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr.o1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea deciziei atacate;

—

înregistrarea mărcii „Max Wear” pentru produsele solicitate și

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului

—

anularea Deciziei (PESC) 2019/2109 a Consiliului din 9 decembrie 2019, în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 3 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2101 al Consiliului din 9 decembrie 2019 în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 3 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr.o1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Deciziei (PESC) 2019/2109 a Consiliului din 9 decembrie 2019, în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 1 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2101 al Consiliului din 9 decembrie 2019 în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 1 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr.o1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Deciziei (PESC) 2019/2109 a Consiliului din 9 decembrie 2019, în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 12 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2101 al Consiliului din 9 decembrie 2019 în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 12 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr.o1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Deciziei (PESC) 2019/2109 a Consiliului din 9 decembrie 2019, în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 11 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2101 al Consiliului din 9 decembrie 2019 în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 11 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr.o1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Deciziei (PESC) 2019/2109 a Consiliului din 9 decembrie 2019, în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 10 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2101 al Consiliului din 9 decembrie 2019 în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 10 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr.o1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Deciziei (PESC) 2019/2109 a Consiliului din 9 decembrie 2019, în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 2 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2101 al Consiliului din 9 decembrie 2019 în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 2 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr.o1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Deciziei (PESC) 2019/2109 a Consiliului din 9 decembrie 2019, în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 7 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2101 al Consiliului din 9 decembrie 2019 în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 7 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr.o1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Deciziei (PESC) 2019/2109 a Consiliului din 9 decembrie 2019, în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 6 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2101 al Consiliului din 9 decembrie 2019 în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 6 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr.o1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Deciziei (PESC) 2019/2109 a Consiliului din 9 decembrie 2019, în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 5 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2101 al Consiliului din 9 decembrie 2019 în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 5 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr.o1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Deciziei (PESC) 2019/2109 a Consiliului din 9 decembrie 2019, în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 4 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2101 al Consiliului din 9 decembrie 2019 în măsura în care menține numele reclamantului la poziția nr. 4 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr.o1183/2005;

—

constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o1183/2005/CE;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2092 al Comisiei din 28 noiembrie 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de biomotorină originară din Indonezia (1) în măsura în care acesta se aplică reclamantelor;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante în cadrul prezentei proceduri.

1.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea de către Comisie a articolului 3 punctul 1 litera (a), a articolului 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (i), a articolului 3 punctul 2, a articolului 7 alineatul (2) și a articolului 7 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (denumit în continuare „regulamentul de bază”) și a săvârșit erori vădite de apreciere prin faptul că a considerat că plățile obținute din Fondul pentru plantații de palmieri pentru ulei constituiau o subvenție compensatorie și prin neadaptarea avantajului pretins primit de reclamante pentru a ține seama de reducerile acordate, precum și de costurile de transport și de credit efectuate pentru a obține subvențiile invocate.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe faptul că reclamanta a încălcat articolul 3 punctul 1 litera (a) subpunctul (iv), articolul 3 punctul 1 litera (b), articolul 3 punctul 2, articolul 6 litera (d) și articolul 28 alineatul (5) litera (a) din regulamentul de bază și a săvârșit erori vădite de apreciere prin faptul că a decis în sensul existenței unei susțineri din partea autorităților publice în ceea ce privește furnizarea de ulei de palmier brut în schimbul unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că pârâta a săvârșit o eroare de apreciere și a încălcat articolul 8 alineatul (8) din regulamentul de bază prin faptul că a concluzionat că amenințarea cu un prejudiciu important plana asupra industriei Uniunii.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe faptul că pârâta a încălcat articolul 8 alineatele (5) și (6) din regulamentul de bază și a săvârșit erori vădite de apreciere prin aceea că a concluzionat că importurile provenite din Indonezia amenințau să cauzeze un prejudiciu industriei Uniunii și prin aceea că a ignorat impactul importurilor provenite din Argentina.

—

anularea Regulamentului (UE) 2019/2021 al Comisiei din 1 octombrie 2019 de stabilire a cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile afișajelor electronice în temeiul Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1275/2008 al Comisiei și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 642/2009 al Comisiei în măsura în care interzice agenții de ignifugare halogenați;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe întemeiat pe faptul că, prin adoptarea regulamentului atacat, Comisia a încălcat articolul 1 alineatul (4) și articolul 15 alineatul (2) litera (c) punctul (i) din Directiva privind proiectarea ecologică (1), a acționat ultra vires, a depășit limitele competenței sale și a împiedicat efectul util al altor măsuri de drept al Uniunii.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a dreptului la apărare al reclamantului prin interzicerea utilizării în afișajele electronice, prin regulamentul atacat, a agenților de ignifugare halogenați.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere și nu a luat în considerare toate informațiile, a încălcat articolul 15 alineatul (1) din Directiva privind proiectarea ecologică și nu și-a îndeplinit obligația de a efectua un studiu de impact adecvat cu ocazia interzicerii agenților de ignifugare halogenați potrivit regulamentului atacat.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat încalcă principiul securității juridice în măsura în care reclamantul se află într-o situație de insecuritate juridică inacceptabilă.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către regulamentul atacat a principiului proporționalității, în măsura în care interzicerea agenților de ignifugare halogenați depășește limitele a ceea ce este adecvat, nu este necesară pentru atingerea obiectivelor urmărite și nu este măsura cea mai puțin constrângătoare la care ar fi putut recurge Comisia.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea de către regulamentul atacat a principiului egalității de tratament, în măsura în care interzicerea agenților de ignifugare halogenați este discriminatorie în raport cu alte categorii de produse și în raport cu alte substanțe.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că, prin adoptarea regulamentului atacat, Comisia a încălcat articolul 15 alineatul (1) din Directiva privind proiectarea ecologică, precum și articolul 5a alineatul (1)-(4) și articolele 7 și 8 din Decizia 1999/468/CE (2) și a acționat ultra vires.

—

pronunțarea unei hotărâri prin care să modifice decizia atacată și să respingă cererea de declarare a nulității pentru lipsa utilizării formulată împotriva mărcii Uniunii Europene înregistrată sub nr. 5 641 303 URSUS Kapital (figurativă), în legătură cu serviciile de „afaceri financiare” din clasa 36, și prin care să declare că marca nr. 5 641 303 a fost utilizată efectiv pentru „afaceri financiare”;

—

în subsidiar, pronunțarea unei hotărâri prin care – după modificarea deciziei atacate și respingerea cererii de declarare a nulității pentru lipsa utilizării formulată împotriva mărcii Uniunii Europene înregistrată sub nr. 5 641 303 URSUS Kapital (figurativă), în legătură cu serviciile de „afaceri financiare” din clasa 36 – să declare că marca nr. 5 641 303 a fost utilizată efectiv cel puțin pentru „afaceri financiare, și anume servicii de investiții, investiții de fonduri, gestionarea și administrarea investițiilor, servicii de consiliere în domeniul investițiilor și servicii de investiții în bunuri imobile”;

—

în subsidiar, anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

—

anularea deciziei președintelui Parlamentului European, astfel cum rezultă din scrisoarea sa din 10 decembrie 2019, de a nu anunţa în plen şi de a trimite comisiei competente cererea de apărare a imunităţii reclamanţilor prezentată în numele lor de doamna Diana Riba i Giner, la 10 octombrie 2019, în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) şi (2) şi cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2072 al Comisiei din 28 noiembrie 2019 limitat la: anexa IV părțile: A (semințele de plante furajere), B (semințele de cereale), C (vița-de-vie) F (semințele de legume) I (materialul de plantare legumicol), J (materialul de pantare fructifer);

—

declararea nevalidității Regulamentului (UE) 2016/3031 în ceea ce privește articolul 36, secțiunea 4 punctul 3 din anexa I și articolul 37 alineatul (2).

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 36 literele (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2016/2031, a principiului proporționalității, precum și pe existența în speță a unui viciu de motivare.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea Tratatului internațional FAO privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură (ITPGRFA).

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea Regulamentului (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (JO 2018, L 150, p. 1)

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe incompatibilitatea cu politica agricolă a Uniunii Europene.

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea părții sau a părților care se opun prezentei acțiuni la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de reclamantă.

—

Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și întemeiată;

—

anularea deciziilor atacate;

—

obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări și a obligației de motivare. Reclamantul invocă în această privință în special faptul că nu a fost tratat în mod echitabil de Comisie, care nu a respectat obligația de diligență și îndatorirea de solicitudine care îi reveneau. Potrivit reclamantului, Comisia ar fi trebuit să se informeze cu privire la rezultatele procedurii penale care s-a finalizat prin clasarea dosarului și să le transmită consiliului de disciplină pentru ca acesta să țină seama de ele în cadrul deciziei sale.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea actelor pregătitoare ale deciziei atacate și pe erori vădite de apreciere pe care le-ar fi săvârșit Comisia. Reclamantul consideră în special că nelegalitatea celor două acte pregătitoare ale deciziei atacate determină nelegalitatea acesteia din urmă.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 10 din anexa X la Statutul funcționarilor Uniunii Europene, pentru motivul că, pe de o parte, nu au fost examinate toate circumstanțele proprii dosarului reclamantului și, pe de altă parte, criteriile reținute pentru stabilirea sancțiunii au făcut obiectul unei aprecieri eronate sau al unei ponderări neproporționale.

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2019/1960 a Comisiei din 26 noiembrie 2019 de neaprobare a zeolitului de argint ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipurilor de produse 2 și 7 (1);

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea unei norme de drept privind aplicarea Tratatelor și a articolelor 4 și 19 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 (2).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe necompetență – încălcarea articolului 290 TFUE și a articolelor 4 și 19 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea unei normei de drept privind aplicarea tratatelor – principiul nediscriminării.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea unei norme de drept privind aplicarea tratatelor – principiul securității juridice.

—

cu titlu principal, declararea nulității deciziei atacate;

—

în orice caz, obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, în măsura în care scutirea fiscală nu ar constitui un avantaj.

În susținerea primului motiv, reclamanta susţine că măsurile de scutire fiscală care fac obiectul deciziilor atacate nu constituie un avantaj economic, în timp ce eliminarea acestei scutiri impune o sarcină financiară Autoridad Portuaria (Autoritatea Portuară) din moment ce aceasta din urmă rămâne obligată să finanțeze investiții de interes general prin propriile resurse.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 296 TFUE și cu articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care Comisia, examinând existența unui avantaj, nu a efectuat o analiză completă a datelor disponibile.

În susținerea celui de al doilea motiv, reclamanta arată că Comisia Europeană, atunci când a apreciat dacă măsurile de scutire care fac obiectul deciziilor atacate constituie un avantaj, nu a efectuat o analiză completă a datelor furnizate în cursul procedurii de către Autoritatea Portuară.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, în măsura în care scutirea fiscală nu denaturează sau ameninţă să denatureze concurența și nici nu afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

În susținerea celui de al treilea motiv, reclamanta susține că măsurile de scutire care fac obiectul deciziilor atacate nu îmbunătăţesc poziția concurențială a autorităților portuare și că, prin urmare, nu este posibil ca concurența să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre. Aceasta nu constituie, așadar, un ajutor de stat în sensul articolului 107 TFUE.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, în măsura în care scutirea fiscală nu este selectivă.

În susținerea celui de al patrulea motiv, reclamanta arată că măsurile de scutire care fac obiectul deciziilor atacate nu sunt selective, întrucât nu constituie o excepție de la sistemul de referință și nu constituie, așadar, un ajutor de stat în sensul articolului 107 TFUE.

5.

Al cincilea motiv, enunțat cu titlu subsidiar, întemeiat pe faptul că scutirile fiscale în speţă, chiar în ipoteza în care ar constitui un ajutor de stat, ar fi compatibile cu piața internă.

În susținerea celui de al cincilea motiv și cu titlu subsidiar, reclamanta arată că, chiar în ipoteza în care măsurile de scutire care fac obiectul deciziilor atacate ar fi considerate ajutoare de stat, ar fi compatibile cu piaţa internă.

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO, precum și a intervenientei, în cazul în care cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs decide să intervină în procedură, la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1001/2017 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1001/2017 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO, precum și a intervenientei, în cazul în care cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs decide să intervină în procedură, la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1001/2017 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1001/2017 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2092 al Comisiei din 28 noiembrie 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de biomotorină originară din Indonezia;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat articolul 8 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (denumit în continuare „regulamentul de bază”), atunci când a determinat subcotarea prețurilor, întrucât nu a examinat elementele de probă pertinente și nu a stabilit subcotarea prețurilor pentru produsul în cauză în ansamblul său.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat și articolul 8 alineatul (5) din regulamentul de bază, întrucât și-a întemeiat analiza privind legătura de cauzalitate pe concluzia eronată că prețurile erau subcotate.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere și a încălcat articolul 3 din regulamentul de bază atunci când a concluzionat, pe de o parte, că plățile din Fondul pentru plantații de palmieri pentru ulei (denumit în continuare „FPPU”) trebuie să fie calificate drept subvenție, iar nu drept plată pentru achiziționarea de biomotorină și, pe de altă parte, că plățile din FPPU conferă un avantaj producătorilor de biomotorină, întrucât Comisia i) s-a întemeiat pe un scenariu vădit eronat contrar situației de fapt și ii) nu a considerat că avantajul, în cazul în care ar fi existat vreunul, a fost transferat producătorilor de amestecuri de biomotorină.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere și a încălcat articolul 7 din regulamentul de bază atunci când a calculat cuantumul avantajului în cadrul regimului FPPU.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat articolul 8 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (8) din regulamentul de bază, întrucât nu și-a întemeiat concluzia referitoare la riscul de producere a unui prejudiciu pe elementele de probă pozitive și pe o examinare obiectivă a tuturor elementelor pertinente.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat dreptul la apărare al reclamantei întrucât a inclus anumite considerații esențiale referitoare la analiza subcotării abia în regulamentul atacat, privând astfel reclamanta de posibilitatea de a prezenta observații cu privire la această problemă.

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2092 al Comisiei din 28 noiembrie 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de biomotorină originară din Indonezia, în măsura în care le privește pe reclamante;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (denumit în continuare „regulamentul de bază”) în cadrul stabilirii subcotării prețurilor, prin faptul că (1) nu a examinat toate dovezile pertinente și (2) nu a stabilit subcotarea prețurilor pentru produs în ansamblu.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie și a articolului 8 alineatul (5) din regulamentul de bază, prin faptul că și-a întemeiat analiza privind legătura de cauzalitate pe o constatare eronată privind subcotarea prețurilor.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori vădite de apreciere și a unei încălcări a articolului 3 din regulamentul de bază, prin faptul că a constatat că guvernul Indoneziei a însărcinat sau a adresat ordine către furnizorii de UPB să efectueze aprovizionarea cu produsele lor în schimbul unei remunerații mai mici decât cea adecvată și că acest guvern a acordat o susținere a veniturilor sau a prețurilor furnizorilor de UPB, fiind conferit astfel un avantaj.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori vădite de apreciere și a unei încălcări a articolului 3 din Regulamentul de bază, prin faptul că a constatat, pe de o parte, că plățile efectuate de Fondul pentru plantații de palmieri pentru ulei (denumit în continuare „OPPF”) pot fi calificate drept granturi în loc să fie calificate plată pentru achizițiile de biomotorină și, pe de altă parte, că plățile efectuate de OPPF conferă un avantaj producătorilor de biomotorină, întrucât Comisia s-a întemeiat pe o ipoteză contrafactuală eronată și nu a constatat că avantajul, în măsura în care a existat, a fost transferat producătorilor de amestecuri.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori vădite de apreciere și a unei încălcări a articolului 7 din regulamentul de bază în ceea ce privește calcularea valorii avantajului potrivit sistemului OPPF.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 8 alineatele (1) și (8) din regulamentul de bază, prin faptul că nu a întemeiat stabilirea riscului unui prejudiciu pe dovezi pozitive și pe o examinare obiectivă a tuturor factorilor pertinenți.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a dreptului la apărare al reclamantelor, prin faptul că a inclus doar în regulamentul atacat anumite considerații esențiale cu privire la analiza referitoare la subcotare, lipsind astfel reclamantele de posibilitatea să își exprime poziția cu privire la acest aspect.