—

având în vedere articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

—

având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—

având în vedere rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

—

având în vedere raportul Comisiei din 20 iulie 2017 intitulat „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei - Raportul anual pe 2016”(COM(2017)0383) și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei (SWD(2017)0266, SWD(2017)0267, SWD(2017)0268, SWD(2017)0269 și SWD(2017)0270),

—

având în vedere Raportul OLAF pe 2016 și Raportul de activitate pe 2016 al Comitetului de supraveghere a OLAF,

—

având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsurile instituțiilor (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (2) și evaluarea Comisiei la jumătatea perioadei din 2 octombrie 2017 a acestui regulament (COM(2017)0589 și SWD(2017)0332),

—

având în vedere Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (3) („Directiva PIF”),

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (4),

—

având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (5),

—

având în vedere Raportul pe 2015 privind diferența dintre veniturile teoretice și veniturile reale din TVA comandat de Comisia Europeană și Comunicarea Comisiei din 7 aprilie 2016 referitoare la planul de acțiune privind TVA (COM(2016)0148),

—

având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-105/14, Taricco și alții (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE (7),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0135/2018),

A.

întrucât statele membre și Comisia au responsabilitate partajată pentru execuția a 74 % din bugetul Uniunii pentru anul 2016; întrucât statele membre sunt responsabile în principal de colectarea resurselor proprii, inclusiv sub formă de TVA și taxe vamale;

B.

întrucât buna gestiune a cheltuielilor publice și protecția intereselor financiare ale UE ar trebui să reprezinte elemente esențiale ale politicii Uniunii, cu scopul de a crește încrederea cetățenilor prin asigurarea utilizării corecte și eficace a banilor acestora;

C.

întrucât, pentru a obține un nivel satisfăcător de performanță prin intermediul proceselor de simplificare, este necesar să fie evaluate în mod periodic veniturile, cheltuielile, rezultatele și impactul, prin intermediul auditurilor de performanță;

D.

întrucât trebuie luate măsuri corespunzătoare privind diversitatea sistemelor juridice și administrative ale statelor membre cu scopul de a combate neregulile și fraudele; întrucât, prin urmare, Comisia trebuie să își intensifice eforturile, pentru a se asigura că lupta împotriva fraudei se desfășoară în mod eficient și duce la rezultate mai tangibile și mai satisfăcătoare;

E.

întrucât articolul 325 alineatul (2) din TFUE prevede că statele membre trebuie să ia aceleași măsuri de combatere a fraudei care afectează interesele financiare ale Uniunii ca cele pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare;

F.

întrucât fluctuațiile privind numărul de nereguli pot fi asociate evoluției ciclurilor de programare multianuală (nivelul de detectare fiind mai ridicat la sfârșitul ciclurilor din cauza încheierii programelor), precum și raportării tardive a neregulilor de către anumite state membre, care tind să comunice simultan majoritatea neregulilor din programele multianuale anterioare;

G.

întrucât TVA-ul este o sursă majoră și tot mai consistentă de venituri pentru statele membre, încasările de TVA generând circa 1 035,3 miliarde EUR în 2015 și contribuind la resursele proprii ale UE cu 18,3 milioane EUR, ceea ce reprezintă 13,9 % din veniturile totale ale UE în anul respectiv;

H.

întrucât sistemele de TVA, în special atunci când se aplică tranzacțiilor transfrontaliere, sunt vulnerabile la frauda fiscală și la strategiile de evaziune fiscală și întrucât, dintre aceste practici, doar frauda intracomunitară cu firme fantomă, cunoscută sub numele de „fraudă de tip carusel”, a cauzat pierderi de venituri din TVA în valoare de aproximativ 50 miliarde EUR în 2015;

I.

întrucât corupția afectează toate statele membre, în special sub forma crimei organizate, și, pe lângă efectele negative pe care le are asupra economiei UE, aceasta subminează, de asemenea, democrația și statul de drept în întreaga Europă; întrucât, cu toate acestea, cifrele exacte nu sunt cunoscute, deoarece Comisia a decis să nu publice datele în raportul privind politica UE de combatere a corupției;

J.

întrucât frauda este un exemplu de fapt ilegal voluntar și constituie o infracțiune, în timp ce o neregulă reprezintă nerespectarea unor prevederi;

K.

întrucât diferența dintre veniturile teoretice și veniturile reale din încasările de TVA se ridica, în 2015, la aproximativ 151,5 miliarde EUR și prezenta variații de la mai puțin de 3,5 % la peste 37,2 %, în funcție de țara analizată;

L.

întrucât, până la instituirea Parchetului European (EPPO) și reformarea Eurojust, OLAF este singurul organism european specializat în protecția intereselor financiare ale Uniunii; întrucât în mai multe state membre, chiar și după instituirea EPPO, OLAF va rămâne singurul organism care protejează interesele financiare ale UE,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.

74.

75.

—

având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a alimentelor și furajelor produse din sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1 (KM-ØØØH71-4) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D055630-01),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (1), în special articolul 11 alineatul (3) și articolul 23 alineatul (3),

—

având în vedere votul din data de 19 martie 2018 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care nu a emis niciun aviz,

—

având în vedere articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (2),

—

având în vedere avizul emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară la 26 octombrie 2017 și publicat la 16 noiembrie 2017 (3),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (COM(2017)0085, COD(2017)0035),

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare care ridică obiecțiuni împotriva autorizării organismelor modificate genetic (4),

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

—

având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât 12 noiembrie 2004, KWS SAAT AG și Monsanto Europe S.A. a prezentat autorității competente din Regatul Unit, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, o cerere de introducere pe piață a produselor alimentare, ingredientelor alimentare și furajelor produse din sfeclă de zahăr H7-1 („sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1”);

B.

întrucât prin Decizia 2007/692/CE (5) a Comisiei s-a autorizat introducerea pe piață a produselor alimentare, ingredientelor alimentare și furajelor produse din sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1; întrucât, anterior respectivei decizii a Comisiei, la 5 decembrie 2006, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a emis un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a fost publicat la 14 decembrie 2006 (6) („EFSA 2006”);

C.

întrucât, la 20 octombrie 2016, KWS SAAT SE și Monsanto Europe S.A./N.V. au prezentat în comun o cerere de reînnoire a autorizației acordate în conformitate cu Decizia 2007/692/CE;

D.

întrucât, la 26 octombrie 2017, EFSA a adoptat un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a fost publicat la 16 noiembrie 2017 (7) („EFSA 2017”);

E.

întrucât domeniul de aplicare al cererii de reînnoire privește produsele alimentare și furajele produse din sfecla de zahăr modificată genetic H7-1 pentru import și prelucrare (8); întrucât printre aceste produse se află zahărul, siropul, pulpa uscată și melasa, toate acestea fiind derivate din rădăcina de sfeclă de zahăr; întrucât pulpa și melasa și sunt utilizate, printre altele, în hrana pentru animale (9);

F.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 afirmă faptul că produsele alimentare sau furajele modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și că, la elaborarea deciziei sale, Comisia ține seama de toate dispozițiile relevante din dreptul Uniunii și de alți factori legitimi relevanți pentru subiectul în cauză;

G.

întrucât statele membre au prezentat multe observații critice în timpul perioadei de consultare de trei luni atât pentru avizul EFSA 2006 (10), cât și pentru avizul EFSA 2017 (11); întrucât statele membre critică, printre altele, faptul că nu s-au efectuat teste cu porțiuni de rădăcini, care sunt adesea amestecate cu melasă și hrănite cu pelete, că studiul referitor la performanță de trei săptămâni asupra ovinelor nu poate fi considerat reprezentativ, deoarece nu este clar dacă parametrii relevanți din punct de vedere toxicologic au fost evaluați, că nu există dovezi științifice care să susțină afirmația potrivit căreia „expunerea oamenilor la proteine va fi neglijabilă”, că, în ceea ce privește alergenicitatea, nu au fost efectuate teste experimentale cu organisme modificate genetic (OMG), că studiile efectuate cu o proteină izolată nu sunt dovezi convingătoare cu privire la inocuitate și că analiza compoziției nu dispune de date privind conținutul de fosfor și magneziu recomandat de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică;

H.

întrucât sfecla de zahăr modificată genetic H7-1 exprimă proteina CP4 EPSPS care conferă toleranță la glifosat; întrucât, în consecință, este de așteptat ca plantele de sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1 să fie expuse la doze mai mari și repetate de glifosat, care nu numai că vor duce la o acumulare mai mare de reziduuri în recoltă, dar pot influența și compoziția plantelor și caracteristicile lor agronomice;

I.

întrucât, deoarece glifosatul este, de regulă, pulverizat pe frunzele plantelor, se poate acumula în rădăcini prin transferul prin plantă sau absorbția prin sol; întrucât absorbția de glifosat prin rădăcini a fost demonstrată în mai multe specii de culturi, inclusiv sfecla; întrucât această cale de expunere este importantă întrucât rădăcinile sunt principalul canal de absorbție a scurgerilor de glifosat din câmpuri (12);

J.

întrucât informațiile privind nivelurile de reziduuri și de metaboliți ai lor, precum și difuzarea acestora în întreaga plantă, sunt esențiale pentru o evaluare minuțioasă a riscurilor pe care le prezintă plantele modificate genetic tolerante la erbicide; întrucât, potrivit grupul științific al EFSA privind OMG, reziduurile de glifosat nu intră în domeniul său de competență; întrucât reziduurile de glifosat din sfecla de zahăr modificată genetic H7-1 și orice eventuală modificare în componența sa și caracteristicile sale agronomice în urma expunerii la glifosat nu au fost evaluate de EFSA;

K.

întrucât, în general, potrivit comitetului EFSA pentru pesticide, nu poate fi trasă nicio concluzie cu privire la caracterul inofensiv al reziduurilor după pulverizarea culturilor modificate genetic cu compuși ai glifosatului (13); întrucât aditivii și amestecurile din care aceștia fac parte și care sunt folosite în produsele comerciale pentru pulverizarea glifosatului pot fi mai toxice decât substanța activă pură (14); întrucât Uniunea a eliminat deja de pe piață un aditiv cunoscut sub denumirea de „POE tallowamine”(polioxietilen amină - POEA) în urma preocupărilor legate de toxicitatea sa; întrucât aditivii și amestecurile problematice pot fi totuși permise în țările în care se cultivă sfecla de zahăr modificată genetic H7-1 (SUA, Canada și Japonia);

L.

întrucât există în continuare nelămuriri legate de proprietățile cancerigene ale glifosatului; întrucât, în noiembrie 2015, EFSA a ajuns la concluzia că este puțin probabil ca glifosatul să fie cancerigen, iar în martie 2017 Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) a ajuns la concluzia că nu se justifică clasificarea acestei substanțe; întrucât, în schimb, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății a clasificat, în 2015, glifosatul ca fiind potențial cancerigen pentru oameni; întrucât Parlamentul a înființat o comisie specială pentru procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune, care va ajuta să se stabilească dacă EFSA și ECHA au aderat la standardele științifice internaționale relevante și dacă a existat o influență necorespunzătoare din partea industriei asupra concluziilor agențiilor Uniunii cu privire la potențialul cancerigen al glifosatului;

M.

întrucât statele membre nu sunt în prezent obligate de Comisie să evalueze reziduurile de glifosat din sfecla de zahăr pentru a asigura conformitatea cu limitele maxime de reziduuri ca parte a programului de control multianual și coordonat pentru 2018, 2019 și 2020, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/660 al Comisiei (15); întrucât, de asemenea, reziduurile de glifosat din sfecla de zahăr nu vor fi evaluate de către statele membre pentru a asigura conformitatea cu nivelurile maxime de reziduuri, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/555 al Comisiei (16); întrucât, prin urmare, nu se știe dacă reziduurile de glifosat din sfecla de zahăr modificată genetic H7-1 importată respectă limitele maxime de reziduuri;

N.

întrucât EFSA a concluzionat că, cu o singură excepție, toate utilizările reprezentative ale glifosatului pentru culturile convenționale (cu alte cuvinte, nemodificate genetic) prezintă un „risc pentru vertebratele terestre nevizate”, deși aceasta a identificat, de asemenea, un risc ridicat pe termen lung pentru mamifere în ceea ce privește unele dintre principalele utilizări în culturile convenționale (17); întrucât ECHA a clasificat glifosatul ca fiind toxic pentru mediul acvatic, cu efecte pe termen lung; întrucât efectele negative ale utilizării glifosatului asupra biodiversității și a mediului sunt bine documentate; întrucât, de exemplu, un studiu realizat în SUA în 2017 constată o corelație negativă între utilizarea glifosatului și abundența populațiilor de fluturi monarh în rândul adulților, în special în zonele cu agricultură concentrată (18);

O.

întrucât o reautorizare a sfeclei de zahăr modificată genetic H7-1 în vederea introducerii pe piață va continua să creeze cerere pentru cultivarea sa în țările terțe; întrucât, astfel cum s-a menționat mai sus, doze ridicate de erbicide sunt utilizate în mod repetat pe plantele modificate genetic tolerante la erbicide (în comparație cu plantele nemodificate genetic), dat fiind că au fost intenționat concepute în acest scop;

P.

întrucât Uniunea este parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică, în cadrul căreia părțile trebuie să se asigure că activitățile care se încadrează în jurisdicția sau controlul lor nu cauzează daune mediului altor state sau zone din afara limitelor jurisdicției lor (19); întrucât decizia de a acționa sau de a nu reînnoi autorizația din sfecla de zahăr genetic modificată H7-1 se încadrează în jurisdicția Uniunii;

Q.

întrucât dezvoltarea culturilor modificate genetic tolerante la diverse erbicide selective se datorează în principal evoluției rapide a rezistenței buruienilor la glifosat în țările care s-au bazat în mare măsură pe culturi modificate genetic; întrucât, în 2015, existau cel puțin 29 de specii de buruieni rezistente la glifosat la nivel mondial (20);

R.

întrucât, în 19 martie 2018, Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, nu a emis niciun aviz;

S.

întrucât, în mai multe rânduri, Comisia a deplâns faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, aceasta a adoptat decizii de autorizare fără sprijinul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și că returnarea dosarului către Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care constituie de fapt o excepție în aplicarea procedurii în general, a devenit o regulă în procesul decizional cu privire la autorizarea produselor alimentare și furajelor modificate genetic; întrucât președintele Juncker și-a exprimat, de asemenea, regretul față de această practică, considerată nedemocratică (21);

T.

întrucât, la 28 octombrie 2015, Parlamentul a respins în primă lectură propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 (22) și a invitat Comisia să o retragă și să propună o nouă propunere;

U.

întrucât la considerentul 14 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 se prevede că, în măsura posibilului, Comisia ar trebui să acționeze astfel încât să evite să se opună unei poziții predominante care ar putea apărea în cadrul comitetului de apel în ceea ce privește caracterul adecvat al unui act de punere în aplicare, în special când actul respectiv se referă la probleme sensibile precum sănătatea consumatorilor, siguranța alimentară și protecția mediului,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

—

Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare (JO C 482, 23.12.2016, p. 110).

—

Rezoluția din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (JO C 399, 24.11.2017, p. 71).

—

Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (JO C 35, 31.1.2018, p. 19).

—

Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 (JO C 35, 31.1.2018, p. 17).

—

Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2) (JO C 35, 31.1.2018, p. 15).

—

Rezoluția din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și din soiuri de porumb modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604 și GA21 (JO C 86, 6.3.2018, p. 108).

—

Rezoluția Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a unei garoafe de grădină modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4) (JO C 86, 6.3.2018, p. 111).

—

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic MON 810 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0388).

—

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor din porumb modificat genetic MON 810 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0389).

—

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic Bt11 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0386).

—

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic 1507 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0387).

—

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0390).

—

Rezoluția din 5 aprilie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × 59122 × MIR604 × 1507 × GA21 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele Bt11, 59122, MIR604, 1507 și GA21, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0123).

—

Rezoluția din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0215).

—

Rezoluția din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic GHB119 (BCS-GHØØ5-8), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P8_TA(2017)0214).

—

Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din soia modificată genetic DAS-68416-4, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0341).

—

Rezoluția Parlamentului European din 4 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din soia modificată genetic FG72 × A5547-127 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0377).

—

Rezoluția Parlamentului European din 4 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din soia modificată genetic DAS-44406-6, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0378).

—

Rezoluția Parlamentului European din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic 1507 (DAS-Ø15Ø7-1) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0396).

—

Rezoluția Parlamentului European din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din soia modificată genetic 305 423 x 40-3-2 (DP-3Ø5423-1 × MON-Ø4Ø32-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0397).

—

Rezoluția Parlamentului European din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din rapiță modificată genetic MON 88302 x Ms8 x Rf3 (MON-883Ø2-9 × ACSBNØØ5-8 × ACS-BNØØ3-6), MON 88302 x Ms8 (MON-883Ø2-9 × ACSBNØØ5-8) și MON 88302 x Rf3 (MON-883Ø2-9 × ACS-BNØØ3-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0398).

—

Rezoluția Parlamentului European din 1 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic 59122 (DAS-59122-7), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2018)0051).

—

Rezoluția din 1 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × NK603 (MON-87427-7 × MON-89Ø34-3 × MON-ØØ6Ø3-6) și din porumbul modificat genetic obținut din combinarea a două dintre evenimentele MON 87427, MON 89034 și NK603 și de abrogare a Deciziei 2010/420/UE (Texte adoptate, P8_TA(2018)0052).

—

având în vedere Raportul de activitate al Băncii Europene de Investiții (BEI) pentru 2016,

—

având în vedere Raportul financiar pe 2016 și Raportul statistic pe 2016 ale BEI,

—

având în vedere Raportul pe 2016 privind sustenabilitatea, Raportul pe 2016 privind evaluarea bazată pe trei piloni a operațiunilor desfășurate de BEI pe teritoriul UE și Raportul pe 2016 privind rezultatele obținute de Banca Europeană de Investiții în afara UE,

—

având în vedere rapoartele anuale ale Comitetului de audit pentru 2016,

—

având în vedere Raportul de activitate pe 2016 al Grupului BEI privind combaterea fraudei,

—

având în vedere Raportul privind punerea în practică în 2016 a politicii de transparență a BEI și Raportul pe 2016 privind guvernanța instituției,

—

având în vedere Raportul de activitate al Biroului de conformitate al BEI pentru 2016,

—

având în vedere planurile operaționale ale Grupului BEI pentru 2015-2017 și 2016-2018,

—

având în vedere articolele 3 și 9 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—

având în vedere articolele 15, 126, 174, 175, 208, 209, 271, 308 și 309 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Protocolul nr. 5 privind Statutul BEI și Protocolul nr. 28 privind coeziunea economică, socială și teritorială,

—

având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

—

având în vedere Regulamentul de procedură al Băncii Europene de Investiții,

—

având în vedere rezoluțiile sale din 11 martie 2014 privind BEI – Raportul anual pentru 2012 (1), din 30 aprilie 2015 privind BEI – Raportul anual pentru 2013 (2), din 28 aprilie 2016 privind BEI – Raportul anual pentru 2014 (3), precum și cea din 27 aprilie 2017 referitoare la raportul anual privind controlul activităților financiare ale BEI pe 2015 – Raport anual pentru 2015 (4),

—

având în vedere Decizia nr. 1080/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 (5) privind mandatul extern al BEI pentru perioada 2007-2013, precum și Decizia nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de acordare a unei garanții a UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din operațiuni de finanțare care sprijină proiecte de investiții în afara Uniunii (6),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014 intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (7),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 iulie 2015, intitulată „Lucrând împreună pentru locuri de muncă și creștere economică: Rolul băncilor naționale de promovare (BNP) în sprijinirea Planului de investiții pentru Europa” (COM(2015)0361),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 iunie 2016 intitulată „Europa investește din nou - Bilanțul Planului de investiții pentru Europa și etapele următoare” (COM(2016)0359),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei și documentele de lucru care o însoțesc al serviciilor Comisiei din 14 septembrie 2016 în ceea ce privește prelungirea duratei Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) și introducerea unor îmbunătățiri tehnice ale fondului și ale Platformei europene de consiliere în materie de investiții (COM(2016)0597, SWD(2016)0297 și SWD(2016)0298),

—

având în vedere evaluarea operațională din septembrie 2016 realizată de BEI cu privire la funcționarea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS),

—

având în vedere Avizul nr. 2/2016 al Curții de Conturi Europene referitor la propunerea de regulament privind majorarea și prelungirea FEIS,

—

având în vedere Raportul special nr. 19/2016 al Curții de Conturi Europene intitulat „Execuția bugetului UE prin instrumente financiare – ce învățăminte trebuie desprinse din perioada de programare 2007-2013”,

—

având în vedere auditul ad-hoc din 8 noiembrie 2016 realizat de Ernst & Young cu privire la aplicarea Regulamentului (UE) 2015/1017 („Regulamentul FEIS” ),

—

având în vedere raportul Comisiei din 16 iunie 2017 privind gestionarea Fondului de garantare al Fondului european pentru investiții strategice în 2016 (COM(2017)0326) și (SWD(2017)0235),

—

având în vedere Acordul tripartit între Comisia Europeană, Curtea Europeană de Conturi și Banca Europeană de Investiții din septembrie 2016,

—

având în vedere scrisoarea Ombudsmanului European adresată președintelui Băncii Europene de Investiții din 22 iulie 2016,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0139/2018),

A.

întrucât BEI este banca UE, astfel cum este definită la articolele 308 și 309 din TFUE, fiind cea mai mare bancă multilaterală și cel mai important creditor public din lume care operează pe piețele internaționale de capital;

B.

întrucât BEI este obligată, în temeiul tratatelor, să contribuie la integrarea, coeziunea economică și socială și dezvoltarea regională ale UE prin intermediul unor instrumente de investiții specifice, cum ar fi împrumuturile, titlurile de capital, garanțiile, mecanismele de partajare a riscurilor și serviciile de consiliere;

C.

întrucât provocările cu care se confruntă sustenabilitatea sunt tot mai mari, în special în contextul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, care trebuie să fie transpusă într-o serie de rezultate ale BEI;

D.

întrucât BEI joacă un rol-cheie în implementarea unui număr tot mai mare de instrumente financiare care mobilizează și alte fonduri pe lângă fondurile bugetare ale UE;

E.

întrucât investițiile în inovare și în competențe sunt esențiale pentru ca Europa să dezvolte o economie bazată pe cunoaștere și să realizeze obiectivele Strategiei Europa 2020;

F.

întrucât contribuția la dezvoltarea echilibrată și constantă a pieței interne prin finanțarea proiectelor destinate regiunilor mai puțin dezvoltate și a proiectelor care nu pot fi finanțate integral de statele membre individuale este sarcina de bază a BEI, în conformitate cu articolul 309 din TFUE;

G.

întrucât existența unei infrastructuri moderne și durabile joacă un rol esențial în combaterea schimbărilor climatice și în conectarea piețelor interne și a economiilor europene; întrucât, pentru toate investițiile realizate de BEI în acest domeniu, ar trebui să se asigure faptul că UE dispune de infrastructura sustenabilă, eficientă, ecologică și bine integrată de care are nevoie pentru a crea o Europă inteligentă și a sprijini o creștere cu adevărat durabilă și favorabilă incluziunii pe termen lung;

H.

întrucât BEI este o bancă de referință menită să stimuleze creșterea întreprinderilor nou-înființate și a întreprinderilor inovatoare;

I.

întrucât împrumuturile BEI privind schimbările climatice ar trebui să sprijine tranziția către o economie ecologică, cu emisii reduse de dioxid de carbon, rezistentă la schimbările climatice, în special prin proiecte care promovează utilizarea eficientă a resurselor naturale, energia din surse regenerabile și eficiența energetică;

J.

întrucât Planul de investiții pentru Europa are trei piloni: mobilizarea resurselor financiare pentru investiții; asigurarea faptului că investițiile ajung în economia reală; și îmbunătățirea mediului de investiții în Uniune;

K.

întrucât investițiile BEI nu ar trebui să se limiteze la operațiuni eligibile pentru finanțare, ci, de asemenea, ar trebui să răspundă criteriilor de durabilitate și standardelor de guvernanță, în conformitate cu cerința prevăzută în tratat de a acționa în interesul Uniunii fără a urmări un scop lucrativ;

L.

întrucât politica de transparență stabilită în cadrul BEI este pusă la încercare de natura sa duală, care este în același timp un organism public – bancă a UE – și o bancă comercială care gestionează și deține informații referitoare la clienții BEI;

M.

întrucât BEI ar trebui să își mențină ratingul AAA, care reprezintă un atu fundamental al modelului său de afaceri bazat pe colectarea de fonduri și acordarea de împrumuturi la rate atractive, precum și pe deținerea de portofolii de active solide;

N.

întrucât, deși BEI – prin natura sa – trebuie să colaboreze uneori cu întreprinderi care urmăresc obținerea de profit privat, rolul său principal este de a servi interesele cetățenilor UE deasupra intereselor oricărei întreprinderi, companii sau corporații private,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.

74.

75.

76.

77.

78.

79.

80.

81.

82.

83.

84.

85.

86.

87.

88.

89.

90.

91.

92.

93.

94.

95.

96.

97.

98.

99.

100.

101.

102.

103.

—

având în vedere numeroasele sale rezoluții referitoare la situația din Venezuela, în special cea din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Venezuela (1), cea din 18 decembrie 2014 referitoare la persecutarea opoziției democratice în Venezuela (2) și cele din 12 martie 2015 (3), 8 iunie 2016 (4), 27 aprilie 2017 (5) și 8 februarie 2018 (6) referitoare la situația din Venezuela,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

—

având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale,

—

având în vedere declarațiile „El Grupo de Lima”din 23 ianuarie 2018 și 14 februarie 2018,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 13 noiembrie 2017 și 22 ianuarie 2018,

—

având în vedere declarația din 26 ianuarie 2018 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) referitoare la cele mai recente evoluții din Venezuela,

—

având în vedere declarația din 8 februarie 2018 a procuroarei Curții Penale Internaționale, doamna Fatou Bensouda,

—

având în vedere declarația VP/ÎR din 19 aprilie 2018 privind situația din Venezuela,

—

având în vedere declarația din 20 aprilie 2018 a Organizației Statelor Americane (OAS) referitoare la înrăutățirea situației umanitare din Venezuela,

—

având în vedere declarația din 23 aprilie 2018 a Grupului său de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor,

—

având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât alegerile prezidențiale anticipate convocate de Adunarea Națională Constituantă, nerecunoscută la nivel internațional, și sprijinite de Consiliul Electoral Național (CEN) urmează să aibă loc la 20 mai 2018; întrucât CEN a decis să limiteze participarea la alegerile locale și regionale organizate simultan pentru partidele care prezintă candidați la alegerile prezidențiale;

B.

întrucât, la 25 ianuarie 2018, Curtea Supremă venezueleană a decis să excludă Mesa de la Unidad Democrática (MUD), o coaliție formată din partide de opoziție, de la alegerile prezidențiale, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a principiului alegerilor echitabile, deoarece le interzice candidaților opoziției să participe în mod liber și egal la alegeri;

C.

întrucât nu au fost îndeplinite condițiile pentru alegeri credibile, transparente și incluzive, astfel cum s-a demonstrat în cursul discuțiilor de la Santo Domingo, în cadrul cărora Guvernul venezuelean și opoziția nu au reușit să ajungă la un acord; întrucât organisme democratice internaționale, inclusiv Uniunea Europeană, au refuzat invitația de a participa ca observatori la acest proces electoral nelegitim;

D.

întrucât, la 13 noiembrie 2017, Consiliul Uniunii Europene a decis să impună Venezuelei un embargo în ceea ce privește armele și materialele conexe care ar putea fi utilizate pentru represiuni interne; întrucât, la 22 ianuarie 2018, Consiliul Uniunii Europene a decis în unanimitate să impună sancțiuni împotriva a șapte cetățeni venezueleni care dețin funcții oficiale, sub forma unor măsuri restrictive cum ar fi interdicția de călătorie și indisponibilizarea activelor, ca reacție la nerespectarea principiilor democratice;

E.

întrucât recentele evoluții din Venezuela cauzează și mai multă polarizare și duc la deteriorarea situației drepturilor omului, a democrației și a statului de drept; întrucât Venezuela se confruntă cu o criză politică, socială, economică și umanitară fără precedent, care a cauzat numeroase decese;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

—

având în vedere politica de coeziune și obiectivul tematic „promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore”- articolul 9 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 privind dispozițiile comune (1),

—

având în vedere articolul 37 din Regulamentul privind dispozițiile comune referitor la instrumentele financiare sprijinite de fondurile ESI,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 privind Fondul european de dezvoltare regională, articolul 5 alineatul (7) referitor la promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 privind Fondul de coeziune, articolul 4 litera (d) referitor la promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010 (5),

—

având în vedere Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general de acțiune pentru mediu al UE până în 2020 intitulat „O viață bună, în limitele planetei noastre” (6);

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la regiunile cu întârzieri în dezvoltare din UE (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2017 referitoare la promovarea coeziunii și a dezvoltării în regiunile ultraperiferice ale Uniunii: aplicarea articolului 349 din TFUE (8),

—

având în vedere rezoluția sa din 18 mai 2017 referitoare la combinarea corectă a surselor de finanțare pentru regiunile Europei: echilibrarea instrumentelor financiare și a granturilor în politica de coeziune a UE (9),

—

având în vedere rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la implementarea Cărții albe privind transporturile 2011: evaluarea situației actuale și calea de urmat pentru realizarea unei mobilități sustenabile (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 aprilie 2009 referitoare la Cartea verde privind viitoarea politică privind TEN-T (11),

—

având în vedere cel de-al șaptelea raport al Comisiei referitor la coeziunea economică, socială și teritorială din 9 octombrie 2017, intitulat „Regiunea mea, Europa mea, viitorul nostru”(COM(2017)0583),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 februarie 2018 intitulată „O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest și un angajament sporit al UE în regiune”(COM(2018)0065),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2017 intitulată „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE”(COM(2017)0623),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2017, intitulată „Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE”(COM(2017)0534),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 decembrie 2013, intitulată „Împreună pentru o mobilitate urbană competitivă care utilizează eficient resursele”(COM(2013)0913),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050”(COM(2011)0112),

—

având în vedere Cartea albă a Comisiei din 28 martie 2011, intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor”(COM(2011)0144),

—

având în vedere Cartea verde a Comisiei din 4 februarie 2009, intitulată „TEN-T: Reexaminarea politicii în domeniu: către o rețea transeuropeană de transport mai bine integrată în slujba politicii comune în domeniul transporturilor”(COM(2009)0044),

—

având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din august 2016 intitulat „Pachetul de lucru 1: evaluarea ex post a programelor din cadrul politicii de coeziune 2007-2013, cu accent pe Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul de coeziune (FC)”,

—

având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din iunie 2016 intitulat „Tendințe de dezvoltare regională în UE – Pachetul de lucru 1: evaluarea ex post a programelor din cadrul politicii de coeziune 2007-2013, cu accent pe Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul de coeziune (FC)”,

—

având în vedere raportul final al Comisiei din mai 2016 intitulat „Pachetul de lucru 5: evaluarea ex post a programelor din cadrul politicii de coeziune 2007-2013, cu accent pe Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul de coeziune (FC)”,

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 aprilie 2017 privind competitivitatea în regiunile cu venituri scăzute și creștere economică scăzută: Raportul privind regiunile cu întârzieri în dezvoltare (SWD(2017)0132),

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 4 mai 2010 intitulat „Consultare cu privire la viitoarea politică privind rețeaua transeuropeană de transport”(COM(2010)0212),

—

având în vedere Raportul Agenției Europene de Mediu intitulat „Inventarul anual al gazelor cu efect de seră în UE: estimări privind gazele cu efect de seră în 2016”,

—

având în vedere studiul intitulat „Lumea se schimbă, și transportul, la fel”, comandat de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune, în martie 2016,

—

având în vedere studiul intitulat „Viitorul infrastructurii de transport a UE”, comandat de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune, în ianuarie 2010,

—

având în vedere Anuarul statistic al Eurostat din 2016 intitulat „Indicatori privind energia, transportul și mediul - ediția 2016”

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru transport și turism (A8-0136/2018),

A.

întrucât concentrarea tematică, care are scopul de a spori eficacitatea fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și de a sprijini eforturile regiunilor de implementare a Strategiei Europa 2020, direcționează în mod intenționat investițiile din cadrul obiectivului tematic 7 către îmbunătățirea calității infrastructurii de transport, inclusiv către utilizarea eficientă a infrastructurii existente;

B.

întrucât Fondul de coeziune (FC) și Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) oferă sprijin atât pentru dezvoltarea rețelei TEN-T, cât și a infrastructurii de transport regional și local care nu se află în rețeaua TEN-T, în special în statele membre mai puțin dezvoltate și în regiunile în care încă mai sunt necesare eforturi considerabile pentru a completa verigile lipsă, pentru a elimina blocajele și pentru a moderniza materialul rulant;

C.

întrucât sectorul transporturilor și infrastructura acestui sector sunt centrale și esențiale pentru dezvoltarea tuturor statelor, precum și pentru confortul populației statelor membre și, de aceea, sectorul transporturilor rămâne un domeniu cheie de investiții, care contribuie la creștere, competitivitate și dezvoltare, prin consolidarea potențialului economic al tuturor regiunilor UE, aprofundând astfel coeziunea economică și socială, sprijinind piața internă și facilitând în acest mod coeziunea, integrarea și incluziunea economică și socială, contracarând dezechilibrele dintre regiuni, facilitând accesul la servicii și la formare în regiunile cele mai îndepărtate, care se confruntă în prezent cu riscul de depopulare, și consolidând rețelele de creare și dezvoltare de întreprinderi;

D.

întrucât, în perioada 2007-2013, 81 miliarde EUR, respectiv aproape o treime (31 %) din fondurile ESI au fost investite în infrastructura de transport; întrucât impactul pozitiv cel mai puternic al investițiilor în infrastructura de transport a EU poate fi observat îndeosebi în Europa Centrală și de Est, regiuni cărora le-au fost alocate 69 % din totalul fondurilor destinate transporturilor;

E.

întrucât cadrul financiar multianual 2014-2020 se caracterizează prin creșterea bugetelor alocate fondurilor ESI și Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE); întrucât, în pofida repercusiunilor negative ale crizei economice și financiare și a implementării cu întârziere a perioadei de programare, nu există niciun impact major asupra investițiilor în domeniul transporturilor; întrucât investițiile în infrastructura de transport reprezintă una dintre politicile care oferă cea mai mare valoare adăugată la nivelul UE, datorită efectelor de propagare în cadrul pieței unice și nu numai, ceea ce face ca toate statele membre să fie efectiv beneficiare nete ale investițiilor;

F.

întrucât proiectele de succes care țin de domeniul rutier, feroviar și portuar, finanțate de la bugetul UE, contribuie la economia, creșterea, industria, exportul, turismul, comerțul și redresarea regiunilor și la crearea de locuri de muncă și inversarea tendințelor de depopulare în acestea; întrucât există exemple de valoare adăugată europeană, cum ar fi modernizarea liniei de cale ferată E30/C-E30, Cracovia - Rzeszow în Polonia, calea ferată Sofia - Plovdiv în Bulgaria, tunelul feroviar urban Leipzig (modulele 5 și 6) din Germania, modernizarea șinelor pe tronsonul Benešov Votice u Prahy din Republica Cehă, reconstrucția intersecției Ülemiste din Tallinn, Estonia, reabilitarea drumului național DN6 Alexandria - Craiova din România, calea ferată de mare viteză Madrid - Valencia - Murcia din Spania, finalizarea autostrăzii Trakia între Sofia și portul la Marea Neagră Burgas, linia de metrou 4 de la Budapesta, în Ungaria, liniile de metrou de la Sofia, în Bulgaria, și multe altele;

G.

întrucât TEN-T și infrastructura de transport, cum ar fi transportul rutier, investițiile în transportul feroviar (de mare viteză), căile navigabile și aeriene reprezintă priorități ale UE, și întrucât, dacă investițiile europene ar rămâne în urmă, creșterea investițiilor străine directe (ISD) ar putea acoperi această lacună, ducând în același timp la relocarea profiturilor, a impozitelor și a locurilor de muncă în afara UE, sporind, poate, dependența și instabilitatea macroeconomică a regiunilor; întrucât un astfel de proces ar submina prezența teritorială și politicile pe termen lung ale Uniunii și ar conduce la fragmentare și divergență;

H.

întrucât dezvoltarea coridoarelor rețelei centrale cuprinde mai multe elemente integrante, cum ar fi infrastructura pentru combustibili alternativi (echipamente de reîncărcare) și sistemele de transport inteligente și inovatoare și joacă un rol esențial de catalizator pentru decarbonizarea sistemului de transport în ansamblul său;

I.

întrucât rețelele de transport, energetice și digitale inteligente, durabile, rezistente la proba timpului și pe deplin interconectate reprezintă o condiție necesară pentru finalizarea și buna funcționare a pieței unice europene și pentru conectarea Europei cu piața mondială; întrucât acestea sunt veritabile artere pentru creșterea productivității economice europene, coeziunea teritorială și starea de bine a cetățenilor;

J.

întrucât o abordare mai integrată a investițiilor în infrastructura de transport va elimina blocajele, va îmbunătăți conectivitatea multimodală și va spori investițiile în transferul de la transportul rutier la cel feroviar și în vehiculele ecologice, cum ar fi, de exemplu, vehiculele electrice, și de asemenea transportul feroviar și căile navigabile; întrucât acest lucru va conduce la diversificarea surselor de energie în sectorul transporturilor și la rețele de transport mai ecologice, reducând astfel emisiile de gaze cu efect de seră, îmbunătățind calitatea aerului și stimulând acțiuni ulterioare de combatere a schimbărilor climatice;

K.

întrucât sectorul transporturilor este o componentă importantă a politicii UE în materie de climă și energie și întrucât obiectivele UE privind ponderea minimă a energiei din surse regenerabile și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră nu pot fi atinse decât cu o contribuție semnificativă a sectorului transporturilor,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2017 privind protecția copiilor migranți (COM(2017)0211),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 8 iunie 2017 privind protecția copiilor migranți,

—

având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

—

având în vedere rezoluția adoptată de Adunarea Generală a ONU la 19 septembrie 2016, intitulată „Declarația de la New York pentru refugiați și migranți” (1),

—

având în vedere punctul 44 din Comentariul general nr. 21 al Comitetului ONU pentru drepturile copilului (2017) privind copiii care trăiesc pe străzi, din 21 iunie 2017 (2),

—

având în vedere Orientările UE din 6 martie 2017pentru promovarea și protecția drepturilor copilului: niciun copil lăsat în urmă,

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (5),

—

având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 aprilie 2018 în cauza C-550/16, A și S/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie (6),

—

având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la protecția copiilor migranți (O-000031/2018 – B8-0016/2018),

—

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, conform UNICEF, se estimează că în Europa trăiesc 5,4 milioane de copii migranți (7); întrucât potrivit ultimelor cifre furnizate de Înaltul comisar al ONU pentru refugiați, în 2017 au sosit în Grecia, Italia, Spania și Bulgaria 32 039 de copii; întrucât 46 % dintre aceștia erau copii neînsoțiți sau separați de familie, în timp ce restul de 54 % erau însoțiți de părinții lor sau de alți îngrijitori; întrucât rapoartele arată că la 1 septembrie 2016, 821 de copii se aflau în centre de detenție în nouă state membre; întrucât majoritatea statelor membre nu furnizează și nu colectează sistematic date privind copiii aflați în centre de detenție pentru imigranți (8);

B.

întrucât statele membre se confruntă în continuare cu probleme în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor din Comunicarea Comisiei privind protecția copiilor migranți, la un an de la publicarea sa la 12 aprilie 2017;

C.

întrucât lipsa unor informații fiabile și procedurile de lungă durată de reîntregire a familiei și de desemnare a unui tutore, precum și teama de a ajunge în detenție, de a fi trimis înapoi sau transferat au ca efect sustragerea copiilor, aceștia fiind expuși la traficul de ființe umane, violențe și exploatare;

D.

întrucât lipsa serviciilor de protecție a copilului și a activităților pentru copii la centrele de primire are un impact negativ asupra sănătății mintale a copiilor;

E.

întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția ONU cu privire la drepturile copilului prevăd ca, în toate acțiunile care îi vizează pe copii, „interesul superior al copilului”să fie criteriul primordial;

F.

întrucât potrivit studiilor comparative recente (9), statele membre integrează în învățământ copiii care solicită azil cu viteze diferite și, în unele cazuri, după mai mult de trei luni de la depunerea cererii de azil, copiii mai mari confruntându-se cu probleme deosebite;

G.

întrucât potrivit unui raport din 2016 al bazei de date cu informații despre azil, accesul la procedurile de azil este deseori problematic și poate duce la întârzieri suplimentare semnificative (10);

H.

întrucât unele state membre se confruntă în continuare cu dificultăți în ceea ce privește evaluarea vârstei și protejarea copiilor care nu solicită azil;

I.

întrucât într-un raport recent al Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM) privind sosirea de migranți exploatați sexual se estimează că 80 % dintre fetele care sosesc din Nigeria pe ruta central-mediteraneeană, al căror număr a crescut de la 1 454 în 2014 la 11 009 în 2016, sunt posibile victime ale traficului în scopul exploatării sexuale; întrucât statele membre întâmpină dificultăți în ceea ce privește identificarea și sprijinirea fetelor victime ale traficului și ale exploatării sexuale;

J.

întrucât statutul de apatrid al copiilor pune probleme grave din punctul de vedere al drepturilor omului și, prin urmare, întârzie procesul de stabilire a statutului copiilor în Uniunea Europeană, împiedicând accesul copiilor la servicii și drepturi de bază,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (1) („Regulamentul privind produsele cosmetice”),

—

având în vedere articolul 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei Europene din 11 martie 2013 privind testarea pe animale, interdicția de comercializare și situația actuală a metodelor alternative de testare a cosmeticelor (COM(2013)0135),

—

având în vedere raportul Comisiei din 19 septembrie 2016 privind elaborarea, validarea și acceptarea legală a metodelor alternative de înlocuire a experimentelor pe animale în domeniul produselor cosmetice (2013-2015) (COM(2016)0599),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 iunie 2015 referitoare la inițiativa cetățenească europeană „Opriți vivisecția”(C(2015)3773),

—

având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 21 septembrie 2016, pronunțată în cauza C-592/14 (2),

—

având în vedere sondajul special Eurobarometru 442 din martie 2016 intitulat „Atitudinea europenilor față de bunăstarea animalelor”,

—

având în vedere studiul din ianuarie 2017, intitulat „Bunăstarea animalelor în Uniunea Europeană”, elaborat la solicitarea Comisiei pentru petiții a PE,

—

având în vedere întrebarea adresată Consiliului referitoare la o interdicție la nivel mondial menită să elimine testarea pe animale a produselor cosmetice (O-000040/2018 – B8-0017/2018),

—

având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la o interdicție la nivel mondial menită să elimine testarea pe animale a produselor cosmetice (O-000041/2018 – B8-0018/2018),

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

—

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Regulamentul privind produsele cosmetice reglementează condițiile privind comercializarea produselor și a ingredientelor cosmetice în UE și are obiectivul de a realiza o piață internă a produselor cosmetice, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a sănătății umane;

B.

întrucât articolul 13 din TFUE prevede că la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor Uniunii, în special în ceea ce privește piața sa internă, se ține seama pe deplin de toate cerințele de bunăstare a animalelor ca ființe sensibile;

C.

întrucât produsele cosmetice sunt parte integrantă din viața de zi cu zi a cetățenilor europeni și acoperă o gamă largă de produse, cum ar fi produsele pentru baie, duș și plajă, pentru îngrijirea părului și a pielii, machiaj, îngrijirea unghiilor, bărbierit, precum și deodorantele și produsele pentru igiena orală;

D.

întrucât UE s-a angajat să promoveze bunăstarea animalelor, asigurând în același timp protecția sănătății umane și a mediului;

E.

întrucât, pentru a garanta siguranța produselor cosmetice, articolul 10 din Regulamentul privind produsele cosmetice stabilește faptul că este necesar să se efectueze o evaluare a siguranței la fiecare produs și să se întocmească un raport privind siguranța produsului;

F.

întrucât articolul 11 din Regulamentul privind produsele cosmetice impune păstrarea unui dosar cu informații despre produs pentru toate produsele introduse pe piață, care să includă date privind orice test pe animale legat de dezvoltarea sau evaluarea siguranței produsului cosmetic sau a ingredientelor sale;

G.

întrucât testarea pe animale a produselor cosmetice finite și a ingredientelor cosmetice au fost interzise în UE începând cu septembrie 2004 și, respectiv, martie 2009 („interdicția privind testarea”);

H.

întrucât introducerea pe piață a produselor cosmetice finite și a ingredientelor cosmetice testate pe animale a fost interzisă în UE din martie 2009, exceptând toxicitatea la doză repetată, toxicitatea pentru reproducere și toxicocinetica; întrucât, pentru aceste efecte complexe asupra sănătății, interdicția de comercializare se aplică începând cu martie 2013, indiferent dacă sunt sau nu disponibile teste alternative neefectuate pe animale („interdicția de comercializare”);

I.

întrucât cea mai mare parte a ingredientelor prezente în produsele cosmetice sunt utilizate și în multe alte produse industriale și de consum, cum ar fi produsele farmaceutice, detergenții și alte produse chimice, precum și în alimente; întrucât este posibil ca aceste ingrediente să fi fost testate pe animale, în temeiul cadrului juridic relevant, cum ar fi Regulamentul REACH (3), în cazul în care nu exista nicio alternativă;

J.

întrucât, potrivit sondajului Eurobarometru special nr. 442 din martie 2016, 89 % dintre cetățenii UE sunt de acord că UE ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a promova o mai bună conștientizare a importanței bunăstării animalelor la nivel internațional, iar 90 % din cetățenii UE sunt de acord că este important să se stabilească standarde ridicate de bunăstare a animalelor care să fie recunoscute în întreaga lume;

K.

întrucât Parlamentul primește numeroase petiții din partea cetățenilor care își exercită drepturile consacrate prin articolele 24 și 227 din TFUE și articolul 44 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, solicitând să se pună capăt testelor pe animale în Europa și în întreaga lume, precum și stabilirea unor standarde internaționale în domeniul bunăstării animalelor;

L.

întrucât opinia publică a solicitat adoptarea unui nou cadru legislativ pentru eliminarea treptată a testelor pe animale;

M.

întrucât, în hotărârea sa din 21 septembrie 2016 în cauza C-592/14, CJUE a confirmat faptul că introducerea pe piața Uniunii a produselor cosmetice care conțin unele ingrediente care au fost testate pe animale în afara UE, în vederea comercializării acestor produse în țări terțe, poate fi interzisă în cazul în care datele care rezultă din testarea respectivă sunt utilizate pentru a demonstra siguranța produselor în cauză în scopul introducerii lor pe piața UE;

N.

întrucât, ca urmare a unor lacune, este posibil ca unele produse cosmetice care au fost testate pe animale în afara UE să fie introduse pe piața UE și ca produsele să fie testate din nou în UE prin utilizarea unor alternative la testarea pe animale, ceea ce contravine spiritului legislației UE;

O.

întrucât UE este un actor-cheie la nivelul Organizației Națiunilor Unite; întrucât instituțiile UE și statele membre trebuie să rămână angajate față de o ordine mondială bazată pe dreptul internațional și cooperarea multilaterală;

P.

întrucât UE ar trebui să facă mai mult pentru a promova standarde ridicate de bunăstare a animalelor în relațiile sale externe,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

—

având în vedere recomandările Forumului european privind carnea de oaie, care s-a desfășurat în 2015 și 2016, sub egida Comisiei,

—

având în vedere studiul comandat de către Departamentul tematic B al Parlamentului European la solicitarea Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, cu privire la viitorul sectoarelor cărnii de oaie și de capră în Europa,

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 referitoare la viitorul sectorului ovinelor și caprinelor în Europa (1),

—

având în vedere concluziile studiului Comisiei, realizat în 2011, privind evaluarea măsurilor PAC în sectoarele ovinelor și caprinelor,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 19 iunie 2017 privind Planul de acțiune al UE pentru natură, cetățeni și economie,

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la Planul de acțiune pentru natură, cetățeni și economie (2),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 29 iunie 2017, intitulată „Un plan de acțiune european «O singură sănătate»(One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM)”(COM(2017)0339),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman,

—

având în vedere concluziile Ombudsmanului neerlandez din raportul său din 2012 privind abordarea de către guvern a febrei Q (3) și din studiul său din 2017 privind lecțiile învățate de guvern în urma epidemiei de febră Q (4),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0064/2018),

A.

întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor se caracterizează printr-o rentabilitate scăzută, cu venituri care se numără printre cele mai slabe din Uniune, în mare parte din cauza costurilor operaționale și de reglementare mari, care uneori depășesc prețurile de vânzare, precum și a unei sarcini administrative prea mari, ceea ce conduce la abandonarea din ce în ce mai frecventă a acestor sectoare de către agricultori;

B.

întrucât dezechilibrele din lanțul alimentar agravează vulnerabilitatea acestor sectoare și întrucât Comisia nu a reușit până în prezent să ia măsurile de reglementare necesare, solicitate de către Parlament în această privință;

C.

întrucât stabilirea și menținerea producției de ovine și caprine este imposibilă fără garantarea unui venit stabil pentru agricultori;

D.

întrucât creșterea ovinelor și a caprinelor are un caracter sezonier în Europa, spre deosebire de alte regiuni ale lumii, care pot derula ciclul complet de creștere și de producție pe tot parcursul anului; întrucât caracterul sezonier pronunțat poate genera incertitudine economică pentru fermieri și producători;

E.

întrucât ambele sectoare au potențialul de a crea și de a păstra locuri de muncă în zonele dezavantajate, cum ar fi regiunile îndepărtate și de munte;

F.

întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor au un potențial semnificativ pentru numeroase zone rurale fragile și pentru numeroase zone periurbane în ceea ce privește dezvoltarea și ocuparea forței de muncă, în special prin intermediul vânzării cărnii de oaie și de capră, precum și a produselor lactate de înaltă calitate, care pot fi distribuite prin lanțuri de aprovizionare scurte la nivel local;

G.

întrucât crescătorii de ovine se confruntă cu dificultăți în găsirea de forță de muncă calificată și, uneori, chiar necalificată;

H.

întrucât creșterea ovinelor și a caprinelor face parte din patrimoniul cultural al multor state membre și furnizează produse tradiționale de înaltă calitate;

I.

întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor trebuie să asigure cele mai înalte standarde din lume în ceea ce privește siguranța alimentară, sănătatea și bunăstarea animalelor și respectarea mediului;

J.

întrucât creșterea ovinelor și caprinelor joacă un rol important pentru durabilitatea mediului, în special când se bazează pe pășunat, deoarece este prezentă în 70 % din zonele dezavantajate din punct de vedere geografic, inclusiv regiunile izolate și relativ inaccesibile, și contribuie la menținerea peisajului, conservarea biodiversității (inclusiv a speciilor autohtone locale) și la combaterea eroziunii solului, a acumulării nedorite de biomasă, a deteriorării digurilor, a avalanșelor și a incendiilor forestiere și de vegetație;

K.

întrucât creșterea ovinelor și a caprinelor are o contribuție socioeconomică importantă în zonele rurale ale Europei, prin susținerea agriculturii și a ocupării forței de muncă în zonele defavorizate și prin furnizarea de produse tradiționale de înaltă calitate;

L.

întrucât reînnoirea generațiilor de fermieri trebuie să fie îmbunătățită, pentru a garanta supraviețuirea acestui tip de creștere a animalelor și a contribui la combaterea depopulării rapide din numeroase regiuni rurale în care serviciile de bază și de sprijinire a familiei sunt limitate, cu implicații în special pentru femei, care desfășoară o muncă importantă, adesea invizibilă, în acest sector;

M.

întrucât aceste sectoare oferă un mediu favorabil și oportunități pentru tinerii care doresc să desfășoare activități agricole în structuri la scară umană — inclusiv un nivel scăzut de capitalizare, o organizare colectivă bine dezvoltată, asistență reciprocă și cooperative cu echipamente de uz comun — sau să creeze întreprinderi;

N.

întrucât vârsta medie a crescătorilor de ovine și caprine este în creștere și există o lipsă de transfer al cunoștințelor între generații, ceea ce împiedică buna funcționare a celor două sectoare și le face vulnerabile, în viitor, la lipsa de competențe și cunoștințe; întrucât, deseori, crescătorii și producătorii de mărfuri procesate de calitate, cum ar fi brânzeturile artizanale, nu dețin abilitățile de comercializare și de vânzare necesare pentru introducerea produselor lor pe piață într-un mod atractiv;

O.

întrucât majoritatea ovinelor și caprinelor din UE sunt crescute în condiții de agricultură extensivă, cum ar fi pe pășuni; întrucât, în unele state membre, sectoarele se bazează pe modelul de creștere intensivă a caprinelor și ovinelor;

P.

întrucât aceste sectoare contribuie la conservarea zonelor cu valoare ecologică ridicată sau de înaltă valoare naturală (IVN), cum ar fi pășunile și pășunile pe teren accidentat, pășunile împădurite și alte tipuri de sisteme silvopastorale sau dehesa, precum și terenurile mai puțin fertile, și, de asemenea, îndeplinesc o funcție esențială în curățarea subarboretului;

Q.

întrucât, înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) 2017/2393 (5), definiția pășunilor permanente nu includea, în mod adecvat, pajiștile mediteraneene cu specii lemnoase perene, cum ar fi pășunile dehesa și alte ecosisteme asociate cu agrosilvicultura, ceea ce antrenează o reducere a suprafeței eligibile pentru ajutoare directe și penalizează fermierii din aceste zone;

R.

întrucât păstoritul este o activitate tradițională de creștere extensivă a animalelor, practicată în special în regiunile muntoase, care face posibilă dezvoltarea unor teritorii dificil de accesat sau de mecanizat și cu valoare agronomică scăzută, permițându-le, astfel, să mențină o activitate economică;

S.

întrucât, în anumite state membre, transhumanța face parte din practicile agricole;

T.

întrucât actuala politică agricolă comună (PAC) prevede sprijin pentru diferite rase autohtone de ovine și caprine;

U.

întrucât aceste rase sunt bine adaptate la mediul local și joacă un rol important în conservarea biodiversității și a echilibrului natural în habitatele lor;

V.

întrucât rasele autohtone se adaptează mult mai bine la condițiile și caracteristicile locale;

W.

întrucât, în prezent, există cu 25 de milioane de ovine mai puțin ca în anii ’80, iar, în ultimii 17 ani, producția a scăzut cu peste 20 %;

X.

întrucât consumul de carne de oaie și de capră a scăzut în mod semnificativ în ultimii ani, înregistrând, în cazul ovinelor, o scădere de la 3,5 kg pe cap de locuitor în 2001 la 2 kg în prezent, și întrucât această tendință descendentă a fost constatată din nou în 2017, mai ales în rândul tinerilor;

Y.

întrucât piața cărnii de capră are un caracter unic în Europa, producția acesteia realizându-se în principal în Grecia, în Spania și în Franța, iar consumul fiind deosebit de ridicat în Portugalia, în Italia și în Grecia;

Z.

întrucât producția de carne de capră, provenită de la iezi sau de la animale adulte reformate, este sezonieră și reprezintă un produs secundar al producției de lapte, controlat de un număr restrâns de operatori, al cărui preț de vânzare nu permite remunerarea fermierilor;

AA.

întrucât prezența scăzută a cărnii de capră la punctele de vânzare conduce la pierderea vizibilității produsului și, prin urmare, la o scădere a consumului de către consumatori;

AB.

întrucât 3 % din producția europeană de lapte și 9 % din producția europeană de brânzeturi poate fi atribuită sectoarelor ovinelor și caprinelor și întrucât în aceste două sectoare sunt angajate 1,5 milioane de persoane în cadrul Uniunii;

AC.

întrucât, în ultimii ani, consumul de lapte și brânză de capră a crescut în mod semnificativ în mai multe state membre;

AD.

întrucât producția de carne de oaie din Uniune acoperă doar aproximativ 87 % din cererea pieței, iar importurile din țările terțe, în principal din Noua Zeelandă, afectează competitivitatea produselor UE în cele mai sensibile perioade ale anului (de Crăciun și de Paște), dar și în restul anului, având în vedere că Noua Zeelandă și Australia se numără printre principalii exportatori de carne de oaie;

AE.

întrucât, în ultimii ani, Noua Zeelandă a sporit exportul său de carne proaspătă sau refrigerată, reducând exporturile sale tradiționale de carne congelată, ceea ce accentuează impactul său asupra pieței de carne proaspătă a UE, conducând la o scădere a prețurilor plătite producătorilor europeni; consideră că acest lucru trebuie să fie luat în considerare în negocierile privind viitorul acord de liber schimb (ALS) cu Noua Zeelandă;

AF.

întrucât, în multe cazuri, producătorii din UE nu concurează în condiții echitabile cu importurile din țări terțe, care, deseori, fac obiectul unor standarde de calitate, cerințe de reglementare și standarde de mediu mai scăzute;

AG.

întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor trebuie protejate, fiind sectoare sensibile, în cadrul negocierilor în curs privind ALS dintre Uniunea Europeană și, respectiv, Noua Zeelandă și Australia, sau chiar excluse din aceste acorduri comerciale;

AH.

întrucât anumite regiuni din vecinătatea UE au manifestat interes față de produsele din sectorul ovinelor și caprinelor din UE, ceea ce reprezintă o oportunitate pentru producătorii din UE, din păcate neexploatată pe deplin;

AI.

întrucât retragerea Regatului Unit din Uniune ar putea duce la modificări semnificative în cadrul schimburilor comerciale intracomunitare în sectorul cărnii de oaie, această țară fiind prima producătoare de carne de oaie și principalul punct de acces pentru importurile din țările terțe;

AJ.

întrucât Regatul Unit importă aproximativ jumătate din cota sa de piață de carne de oaie din Noua Zeelandă și aproape două treimi din Australia și întrucât Uniunea nu poate renunța peste noapte la angajamentele sale internaționale, ceea ce sporește incertitudinea cauzată de Brexit;

AK.

întrucât lâna oilor și a caprelor reprezintă o resursă durabilă, regenerabilă și bio-degradabilă pentru sectorul textilelor;

AL.

întrucât lâna de oaie nu este recunoscută ca produs agricol în conformitate cu anexa I la TFUE, ci este clasificată numai ca subprodus de origine animală în temeiul Regulamentului (UE) nr. 142/2011;

AM.

întrucât această nerecunoaștere dezavantajează crescătorii de ovine, în comparație cu alți crescători, deoarece lâna este supusă unor cerințe mai stricte, atunci când este transportată, decât produsele agricole recunoscute și deoarece intervențiile pe piață, prin intermediul unei organizații comune de piață, nu sunt posibile pentru lână;

AN.

întrucât producția de ovine și caprine este în principal de natură extensivă, fapt care le pune în contact direct cu fauna sălbatică, a cărei stare de sănătate nu poate fi garantată;

AO.

întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 999/2001, planul de monitorizare a scrapiei a dus la o reducere de 100 % în ceea ce privește înlocuirea animalelor de reproducere, iar pentru rasele mici, indigene, genotiparea scrapiei a dus la o scădere de până la 50 % a numărului de animale de reproducție de sex masculin;

AP.

întrucât recentele focare de boli animale au arătat că un focar dintr-un stat membru poate constitui o amenințare la adresa pieței agricole europene în ansamblu, luând în considerare diversele epidemii care au lovit Uniunea Europeană, dintre care unele — cum ar fi cea mai amplă epidemie de febră Q cunoscută vreodată, care a avut loc în fermele de caprine între 2007 și 2011 — au consecințe pentru sănătatea umană;

AQ.

întrucât vaccinarea ovinelor și a caprinelor protejează efectivele statelor membre împotriva bolilor transfrontaliere, limitând riscul unor infecții ulterioare transmise între statele membre și contribuind la atenuarea efectelor rezistenței la antimicrobiene;

AR.

întrucât, potrivit planului de acțiune european „One Health”împotriva rezistenței la antimicrobiene, imunizarea prin vaccinare constituie o măsură rentabilă de sănătate publică în vederea combaterii rezistenței la antimicrobiene, în pofida faptului că utilizarea antibioticelor este mai ieftină pe termen scurt, și întrucât planul prevede, de asemenea, stimulente menite să crească utilizarea instrumentelor de diagnosticare, a soluțiilor alternative la antimicrobiene și a vaccinurilor;

AS.

întrucât sistemul de identificare electronică a ovinelor și caprinelor garantează în mod eficient trasabilitatea animalelor, însă erorile neintenționate de citire a crotaliilor sau pierderea lor pot conduce la sancțiuni care, în anumite cazuri, sunt disproporționate;

AT.

întrucât crescătorii de animale se confruntă, de asemenea, cu dificultăți în aplicarea normelor actuale de identificare pentru categoria iezilor;

AU.

întrucât protecția conferită anumitor specii de animale, în special carnivorelor mari, în temeiul Directivei 92/43/CEE privind habitatele, deteriorarea habitatelor lor naturale și o reducere în abundența și calitatea prăzii lor naturale, combinate cu depopularea zonelor rurale și lipsa de investiții în măsuri preventive din partea statelor membre au contribuit la o creștere semnificativă a atacurilor animalelor de pradă asupra efectivelor de ovine și de caprine în toate regiunile, agravând și mai mult situația, deja precară, în care se află unele exploatații și periclitând activitățile agricole tradiționale și pășunatul în numeroase zone;

AV.

întrucât animalele de pradă și carnivorele mari au atins o stare de conservare bună în unele regiuni ale Uniunii Europene;

AW.

întrucât ar trebui luată în considerare introducerea posibilității de a modifica statutul de protecție a speciilor în anumite regiuni, imediat ce se ajunge la stadiul de conservare dorit;

AX.

întrucât crescătorii de ovine și caprine trebuie să facă față unui volum mare de birocrație și sarcini administrative care rezultă nu doar din PAC, ci și din alte acte normative ale UE, cum ar fi cele privind produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman;

AY.

întrucât piața cărnii de oaie și de capră este foarte fragmentată și există puțină transparență în raportarea prețurilor de piață;

AZ.

întrucât există foarte puține abatoare în unele state membre, ceea ce împiedică dezvoltarea acestor sectoare în statele respective;

BA.

întrucât restructurarea industriei sacrificării animalelor, respectarea reglementărilor de sănătate și reducerea numărului de sacrificări din cauza declinului activităților de creștere a animalelor au condus, în numeroase regiuni, la dispariția instrumentelor economice necesare pentru valorificarea și menținerea lanțurilor de aprovizionare la nivel local;

BB.

întrucât restructurarea sectorului sacrificării animalelor, măsurile aplicate în urma apariției bolii vacii nebune și pachetul igienico-sanitar, printre alți factori, au condus, în numeroase state membre, la dispariția diferitelor instrumente necesare pentru supraviețuirea comerțului direct local și la creșterea costurilor sacrificării animalelor;

BC.

întrucât instalațiile de muls și abatoarele mobile sau măsurile pentru a face astfel de instalații disponibile la fața locului sunt importante și necesare pentru facilitarea productivității în sectorul creșterii de ovine și de caprine;

BD.

întrucât, de multe ori, nu există o varietate de produse finite pe bază de carne de capră și de oaie, în comparație cu alte tipuri de carne, ceea ce le face mai puțin atractive și, în consecință, mai puțin căutate de către consumatori;

BE.

întrucât este necesar să se îmbunătățească valoarea adăugată a producției de carne și să se introducă formule noi, mai adaptate modelului de consum al tinerilor;

BF.

întrucât, pe lângă furnizarea unei game largi de carne, produse lactate și produse din lână pentru consumatorii de pe întreg teritoriul UE, creșterea ovinelor și caprinelor joacă un rol cultural esențial în numeroase comunități, astfel cum demonstrează tradiția kukeri din Bulgaria și dansul românesc capra, printre altele;

BG.

întrucât, în numeroase state membre, există o cerere în creștere pentru produsele agricole locale și produse organic, care răspund cererii consumatorilor cu privire la calitate și transparență;

BH.

întrucât, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și cu Regulamentul delegat (UE) nr. 665/2014, statele membre pot utiliza mențiunea de calitate facultativă „produs montan”pentru a oferi mai multă vizibilitate produselor provenite din creșterea ovinelor și caprinelor originare din regiunile montane;

BI.

întrucât sistemele de calitate ale UE – în special etichetele IGP (indicație geografică protejată) și DOP (denumire de origine protejată) – furnizează instrumente pentru o mai mare vizibilitate și, astfel, șanse mai bune pentru valorificarea pe piață a produselor din sectorul creșterii ovinelor și caprinelor;

BJ.

întrucât unele state membre nu dispun de politici structurale pentru dezvoltarea unuia sau a ambelor sectoare, ceea ce reprezintă un obstacol în calea dezvoltării lor;

BK.

întrucât aceste politici ar putea include recomandări pentru diferite etape, cum ar fi reproducerea (selecția raselor, producția de berbeci etc.), precum și pentru valorificarea pe piață,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.