INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 24 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – GC, AF, BH, ED/Commission nationale de l'informatique et des libertés (CNIL)

(Cauza C-136/17) (1)

(Trimitere preliminară - Date cu caracter personal - Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea acestor date care figurează pe pagini web - Directiva 95/46/CE - Regulamentul (UE) 2016/679 - Motoare de căutare pe internet - Prelucrarea datelor conținute pe site-uri web - Categorii de date specifice prevăzute la articolul 8 din această directivă și la articolele 9 și 10 din acest regulament - Aplicabilitatea acestor articole în cazul operatorului motorului de căutare - Întinderea obligațiilor acestui operator în raport cu articolele menționate - Publicarea datelor pe site-uri web numai în scopuri jurnalistice, artistice sau literare - Incidență asupra prelucrării unei cereri de dezindexare - Articolele 7, 8 și 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)

(2019/C 399/02)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamanți: GC, AF, BH, ED

Pârâtă: Commission nationale de l'informatique et des libertés (CNIL)

cu participarea: Premier ministre, Google LLC, succesoare în drepturi a Google Inc.

Dispozitivul

Dispozițiile articolului 8 alineatele (1) și (5) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretate în sensul că interdicția sau restricțiile referitoare la prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal, menționate de aceste dispoziții, se aplică, sub rezerva excepțiilor prevăzute de această directivă, și operatorului unui motor de căutare în cadrul responsabilităților, al competențelor și al posibilităților sale în calitate de operator al prelucrării efectuate în cursul activității acestui motor, cu ocazia unei verificări realizate de acest operator, sub controlul autorităților naționale competente, în urma unei cereri formulate de persoana vizată.

Dispozițiile articolului 8 alineatele (1) și (5) din Directiva 95/46 trebuie interpretate în sensul că, în temeiul acestora, operatorul unui motor de căutare este în principiu obligat, sub rezerva excepțiilor prevăzute de această directivă, să admită cererile de dezindexare referitoare la linkuri care duc spre pagini web pe care figurează date cu caracter personal care se încadrează în categoriile speciale vizate de aceste dispoziții.

Articolul 8 alineatul (2) litera (e) din Directiva 95/46 trebuie interpretat în sensul că, în temeiul acestuia, un operator poate refuza să admită o cerere de dezindexare atunci când constată că linkurile în cauză duc spre conținuturi care includ date cu caracter personal care se încadrează în categoriile speciale vizate la acest articol 8 alineatul (1), dar a căror prelucrare este acoperită de excepția prevăzută la respectivul articol 8 alineatul (2) litera (e), cu condiția ca această prelucrare să îndeplinească ansamblul celorlalte condiții de legalitate stabilite de această directivă și cu excepția cazului în care persoana vizată are, în temeiul articolului 14 primul paragraf litera (a) din directiva menționată, dreptul de a se opune respectivei prelucrări din considerente întemeiate și legitime legate de situația sa particulară.

Dispozițiile Directivei 95/46 trebuie interpretate în sensul că, atunci când operatorul unui motor de căutare este sesizat cu o cerere de dezindexare privind un link către o pagină web pe care sunt publicate date cu caracter personal care se încadrează în categoriile speciale prevăzute la articolul 8 alineatul (1) sau (5) din această directivă, acest operator trebuie să verifice, pe baza tuturor elementelor relevante din speță și ținând seama de gravitatea ingerinței în drepturile fundamentale ale persoanei vizate la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal, consacrate la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în temeiul motivelor de interes public major vizate la articolul 8 alineatul (4) din directiva menționată și cu respectarea condițiilor prevăzute la această din urmă dispoziție, dacă includerea acestui link în lista de rezultate, care se afișează în urma unei căutări efectuate plecând de la numele acestei persoane, se dovedește strict necesară pentru protecția libertății de informare, consacrată la articolul 11 din această cartă, a utilizatorilor de internet potențial interesați să aibă acces la această pagină web prin intermediul unei asemenea căutări.

Dispozițiile Directivei 95/46 trebuie interpretate în sensul că,

—

pe de o parte, informațiile referitoare la o procedură judiciară căreia i-a făcut obiectul o persoană fizică, precum și, dacă este cazul, cele referitoare la condamnarea care a rezultat din aceasta constituie date referitoare la „infracțiuni” și la „condamnări penale”, în sensul articolului 8 alineatul (5) din această directivă, și

—

pe de altă parte, operatorul unui motor de căutare este obligat să admită o cerere de dezindexare privind linkuri către pagini web pe care figurează asemenea informații atunci când aceste informații se referă la o etapă anterioară a procedurii judiciare în cauză și nu mai corespund, ținând seama de desfășurarea acesteia, situației actuale, în măsura în care se constată, în cadrul verificării motivelor de interes public major vizate la articolul 8 alineatul (4) din directiva menționată, că, având în vedere ansamblul împrejurărilor speței, drepturile fundamentale ale persoanei vizate, garantate de articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prevalează asupra celor ale utilizatorilor de internet potențial interesați, protejate de articolul 11 din această cartă.

(1) JO C 168, 29.5.2017.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 24 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Google LLC, succesoare în drepturi a Google Inc./Commission nationale de l'informatique et des libertés (CNIL)

(Cauza C-507/17) (1)

(Trimitere preliminară - Date cu caracter personal - Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea acestor date - Directiva 95/46/CE - Regulamentul (UE) 2016/679 - Motoare de căutare pe internet - Prelucrarea datelor care figurează pe pagini web - Întinderea teritorială a dreptului la dezindexare)

(2019/C 399/03)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Google LLC, succesoare în drepturi a Google Inc.

Pârâtă: Commission nationale de l'informatique et des libertés (CNIL)

cu participarea: Wikimedia Foundation Inc., Fondation pour la liberté de la presse, Microsoft Corp., Reporters Committee for Freedom of the Press și alții, Article 19 și alții, Internet Freedom Foundation și alții, Défenseur des droits

Dispozitivul

Articolul 12 litera (b) și articolul 14 primul paragraf litera (a) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, precum și articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46 (Regulamentul general privind protecția datelor) trebuie interpretate în sensul că, atunci când operatorul unui motor de căutare admite o cerere de dezindexare în temeiul acestor dispoziții, el nu este obligat să efectueze această dezindexare în ansamblul versiunilor motorului său, ci în versiunile acestuia care corespund ansamblului statelor membre, iar aceasta, dacă este necesar, în combinație cu măsuri care, îndeplinind totodată cerințele legale, permit efectiv să îi împiedice sau, cel puțin, să îi descurajeze în mod serios pe utilizatorii de internet care efectuează o căutare pe baza numelui persoanei vizate din unul dintre statele membre de la a avea acces, prin intermediul listei de rezultate afișate în urma acestei căutări, la linkurile care fac obiectul acestei cereri.

(1) JO C 347, 16.10.2017.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/4

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 18 septembrie 2019 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-526/17) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 258 TFUE - Directiva 2004/18/CE - Coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii - Concesionări de lucrări publice - Prelungirea duratei unei concesionări existente pentru construirea și exploatarea unei autostrăzi, fără publicarea unui anunț de participare)

(2019/C 399/04)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara, P. Ondrůšek și A. Tokár, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistată de V. Nunziata, E. De Bonis și P Pucciariello, avvocati dello Stato)

Dispozitivul

Prin prelungirea de la 31 octombrie 2028 la 31 decembrie 2046 a concesionării lucrărilor publice pentru tronsonul autostrăzii A 12 (Livorno-Civitavecchia) care leagă Livorno de Cecina (Italia) fără publicarea unui anunț de participare, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2 și 58 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Comisia Europeană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, trei sferturi din cheltuielile de judecată ale Republicii Italiene. Republica Italiană suportă un sfert din propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 347, 16.10.2017.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/5

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 18 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Finanzamt Kyritz/Wolf-Henning Peters

(Cauza C-700/17) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 132 alineatul (1) literele (b) și (c) - Scutiri - Spitalizare și îngrijire medicală - Prestarea de îngrijiri medicale în exercitarea profesiunilor medicale și paramedicale - Lipsa relației de încredere între prestatorul de îngrijiri medicale și pacient)

(2019/C 399/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Finanzamt Kyritz

Pârât: Wolf-Henning Peters

Dispozitivul

Articolul 132 alineatul (1) literele (b) și (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că prestațiile de îngrijiri medicale precum cele în discuție în litigiul principal, care sunt furnizate de un medic specialist în chimie clinică și diagnoză de laborator, pot intra sub incidența scutirii de taxa pe valoarea adăugată prevăzute la articolul 132 alineatul (1) litera (c) din această directivă dacă nu îndeplinesc toate condițiile de aplicare a scutirii prevăzute la articolul 132 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată.

Articolul 132 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că scutirea de taxa pe valoarea adăugată prevăzută de acesta nu este supusă condiției ca prestarea de îngrijiri medicale vizată să fie furnizată în cadrul unei relații de încredere între pacient și prestatorul de îngrijiri medicale.

(1) JO C 104, 19.3.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/6

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 26 septembrie 2019 – Oleksandr Viktorovych Klymenko/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-11/18 P) (1)

(Recurs - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina - Înghețare a fondurilor și a resurselor economice - Listă a persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Menținerea numelui recurentului - Decizie a unei autorități a unui stat terț - Obligația Consiliului să verifice că această decizie a fost luată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă - Obligația de motivare)

(2019/C 399/06)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Oleksandr Viktorovych Klymenko (reprezentant: M. Phelippeau, avocată)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Vitro și J.-P. Hix, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 8 noiembrie 2017, Klymenko/Consiliul (T-245/15, nepublicată, EU:T:2017:792).

Anulează Decizia (PESC) 2015/364 a Consiliului din 5 martie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/357 al Consiliului din 5 martie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, Decizia (PESC) 2016/318 a Consiliului din 4 martie 2016 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/311 al Consiliului din 4 martie 2016 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, Decizia (PESC) 2017/381 a Consiliului din 3 martie 2017 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/374 al Consiliului din 3 martie 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care acestea îl privesc pe domnul Oleksandr Viktorovych Klymenko.

3)	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în procedura în primă instanță, cât și în procedura de recurs.

(1) JO C 94, 12.3.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/7

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 18 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Tiroler Gebietskrankenkasse/Michael Moser

(Cauza C-32/18) (1)

(Trimitere preliminară - Securitate socială - Lucrători migranți - Regulamentul (CE) nr. 987/2009 - Articolul 60 - Prestații familiale - Dreptul la plata diferenței dintre cuantumul alocației pentru creșterea copilului primite din partea statului membru competent cu titlu principal și alocația pentru îngrijirea copilului a statului membru competent cu titlu subsidiar)

(2019/C 399/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Tiroler Gebietskrankenkasse

Pârât: Michael Moser

Dispozitivul

Articolul 60 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială trebuie interpretat în sensul că obligația prevăzută la această dispoziție de a lua în considerare, în scopul stabilirii întinderii dreptului la prestații familiale al unei persoane, „întreaga familie […] ca și când toate persoanele implicate ar fi supuse legislației statului membru în cauză” se aplică atât în ipoteza în care prestațiile sunt acordate în conformitate cu legislația desemnată ca având prioritate în temeiul articolului 68 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, cât și în ipoteza în care prestațiile sunt datorate în conformitate cu una sau cu mai multe alte legislații.

Articolul 68 din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat în sensul că valoarea suplimentului diferențial care trebuie acordat unui lucrător în temeiul legislației unui stat membru competent cu titlu subsidiar, în conformitate cu acest articol, trebuie să fie calculată în raport cu venitul realizat efectiv de lucrătorul respectiv în statul membru în care acesta este încadrat în muncă.

(1) JO C 152, 30.4.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/8

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Ítélőtábla - Ungaria) – Ottília Lovasné Tóth/ERSTE Bank Hungary Zrt

(Cauza C-34/18) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Articolul 3 alineatele (1) și (3) - Anexa la Directiva 93/13/CEE - Punctul 1 literele (m) și (q) - Contract de împrumut ipotecar - Act notarial - Aplicarea formulei executorii de către un notar - Răsturnarea sarcinii probei - Articolul 5 prima teză - Redactare clară și inteligibilă)

(2019/C 399/08)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Ítélőtábla

Părțile din procedura principală

Apelantă: Ottília Lovasné Tóth

Intimată: ERSTE Bank Hungary Zrt

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (3) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii coroborat cu punctul 1 litera (q) din anexa la această directivă trebuie interpretat în sensul că nu califică drept abuzivă, în mod general și fără o examinare suplimentară, o clauză contractuală care nu s-a negociat individual și care are ca efect sau ca obiect răsturnarea sarcinii probei în detrimentul consumatorului.

Articolul 3 alineatul (3) din Directiva 93/13 coroborat cu punctul 1 litera (q) din anexa la această directivă trebuie interpretat în sensul, pe de o parte, că nu vizează o clauză care are ca obiect sau ca efect să determine consumatorul să considere în mod legitim că este obligat să își execute toate obligațiile contractuale, chiar dacă apreciază că anumite prestații nu sunt datorate, din moment ce această clauză nu afectează poziția juridică a consumatorului ținând seama de reglementarea națională aplicabilă, și, pe de altă parte, că vizează o clauză care are ca obiect sau ca efect obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în justiție sau de a exercita orice altă cale de atac, atunci când suma restantă datorată este stabilită prin act notarial dotat cu forță probantă, ceea ce îi permite creditorului să pună capăt litigiului în mod unilateral și definitiv.

Articolul 5 din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că nu impune ca profesionistul să furnizeze informații suplimentare referitoare la o clauză care este redactată în mod clar, dar ale cărei efecte juridice nu pot fi stabilite decât prin intermediul unei interpretări a dispozițiilor dreptului național care nu fac obiectul unei jurisprudențe uniforme.

Articolul 3 alineatul (3) din Directiva 93/13 coroborat cu punctul 1 litera (m) din anexa la această directivă trebuie interpretat în sensul că nu vizează o clauză contractuală care autorizează profesionistul să aprecieze în mod unilateral dacă prestația care incumbă consumatorului a fost executată în conformitate cu contractul.

(1) JO C 240, 9.7.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/9

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Wien – Austria) – Skarb Pánstwa Rzeczpospolitej Polskiej – Generalny Dyrektor Dróg Krajowych i Autostrad/Stephan Riel, acționând în calitate de lichidator judiciar al Alpine Bau GmbH

(Cauza C-47/18) (1)

(Trimitere preliminară - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Competența judiciară în materie civilă și comercială - Domeniu de aplicare - Articolul 1 alineatul (2) litera (b) - Falimentele, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile sau a altor persoane juridice, acordurile amiabile, concordatele sau procedurile similare - Excludere - Acțiune având ca obiect constatarea existenței unei creanțe în scopul înregistrării acesteia în cadrul unei proceduri de insolvență - Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 - Articolul 41 - Conținutul cererii de admitere a creanței - Procedură principală și procedură secundară de insolvență - Litispendență și conexitate - Aplicare prin analogie a articolului 29 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 - Inadmisibilitate)

(2019/C 399/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Wien

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Skarb Pánstwa Rzeczpospolitej Polskiej – Generalny Dyrektor Dróg Krajowych i Autostrad

Pârât: Stephan Riel, acționând în calitate de lichidator judiciar al Alpine Bau GmbH

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o acțiune în constatarea existenței unor creanțe în vederea înregistrării lor în cadrul unei proceduri de insolvență precum cea în discuție în litigiul principal este exclusă din domeniul de aplicare al acestui regulament.

Articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că nu se aplică, nici măcar prin analogie, unei acțiuni precum cea în discuție în litigiul principal, exclusă din domeniul de aplicare al acestui regulament, dar care intră în cel al Regulamentului nr. 1346/2000.

Articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență trebuie interpretat în sensul că un creditor poate, în cadrul unei proceduri de insolvență, să solicite admiterea unei creanțe fără a indica în mod formal data nașterii acesteia, atunci când legea statului membru pe al cărui teritoriu a fost deschisă această procedură nu impune obligația de a indica această dată, iar aceasta din urmă poate, fără o dificultate specială, să fie dedusă din documentele justificative prevăzute la acest articol 41, aspect a cărui apreciere revine autorității competente, însărcinată cu verificarea creanțelor.

(1) JO C 142, 23.4.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/10

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 26 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia – Italia) – Vitali SpA/Autostrade per l'Italia SpA

(Cauza C-63/18) (1)

(Trimitere preliminară - Articolele 49 și 56 TFUE - Atribuirea contractelor de achiziții publice - Directiva 2014/24/UE - Articolul 71 - Subcontractare - Reglementare națională care limitează posibilitatea de a subcontracta la 30 % din valoarea totală a contractului)

(2019/C 399/10)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Vitali SpA

Pârâtă: Autostrade per l'Italia SpA

Dispozitivul

Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul delegat (UE) 2015/2170 al Comisiei din 24 noiembrie 2015, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care limitează la 30 % partea din contract pe care ofertantul este autorizat să o subcontracteze unor terți.

(1) JO C 166, 14.5.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/10

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Sociale Verzekeringsbank/F. van den Berg (C-95/18), H. D. Giesen (C-95/18), C. E. Franzen (C-96/18)

(Cauzele conexate C-95/18 și C-96/18) (1)

(Trimitere preliminară - Securitatea socială a lucrătorilor migranți - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolul 13 - Legislație aplicabilă - Rezident al unui stat membru care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 - Prestație aferentă sistemului de asigurare pentru limită de vârstă și alocațiilor familiale - Stat membru de reședință și stat membru de angajare - Refuz)

(2019/C 399/11)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sociale Verzekeringsbank

Pârâți: F. van den Berg (C-95/18), H. D. Giesen (C-95/18), C. E. Franzen (C-96/18)

Dispozitivul

Articolele 45 și 48 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații a unui stat membru în temeiul căreia un lucrător migrant cu reședința pe teritoriul acestui stat membru, supus legislației privind asigurările sociale ale statului membru de angajare, în temeiul articolului 13 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006, nu este afiliat la sistemul de asigurări sociale al acestui stat de reședință, chiar dacă legislația statului membru de angajare nu îi conferă acestui lucrător niciun drept la pensie pentru limită de vârstă sau la alocații familiale.

Articolul 13 din Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1992/2006, trebuie interpretat în sensul că acesta se opune ca un stat membru pe teritoriul căruia are reședința un lucrător migrant și care nu este competent în temeiul acestui articol să condiționeze acordarea unui drept la pensie pentru limită de vârstă acestui lucrător migrant de o obligație de asigurare, care implică plata unor contribuții obligatorii.

(1) JO C 161, 7.5.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/11

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 18 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – VIPA Kereskedelmi és Szolgáltató Kft./Országos Gyógyszerészeti és Élelmezés-egészségügyi Intézet

(Cauza C-222/18) (1)

(Trimitere preliminară - Asistență medicală transfrontalieră - Directiva 2011/24/UE - Articolul 3 litera (k) și articolul 11 alineatul (1) - Prescripție - Noțiune - Recunoașterea unei prescripții eliberate într-un alt stat membru de o persoană autorizată - Condiții - Libera circulație a mărfurilor - Interzicerea măsurilor cu efect echivalent unor restricții cantitative la export - Articolele 35 și 36 TFUE - Restricție privind eliberarea de către o farmacie a unor medicamente care se eliberează pe bază de prescripție medicală - Bon de comandă emis într-un alt stat membru - Justificare - Protecția sănătății și a vieții persoanelor - Directiva 2001/83/CE - Articolul 81 al doilea paragraf - Aprovizionare cu medicamente a populației dintr-un stat membru)

(2019/C 399/12)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: VIPA Kereskedelmi és Szolgáltató Kft.

Pârât: Országos Gyógyszerészeti és Élelmezés-egészségügyi Intézet

Dispozitivul

Articolul 3 litera (k) și articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia nu este permis unei farmacii din acest stat membru să elibereze medicamente care se eliberează pe bază de prescripție medicală în temeiul unui bon de comandă atunci când acest bon de comandă a fost emis de un cadru medical autorizat să prescrie medicamente și să își desfășoare activitatea într-un alt stat membru, în timp ce o asemenea eliberare este permisă atunci când un astfel de bon de comandă a fost emis de un cadru medical autorizat să își desfășoare activitatea în primul stat membru, cu precizarea că, în conformitate cu această reglementare, astfel de bonuri de comandă nu conțin numele pacientului în cauză.

Articolele 35 și 36 TFUE trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei asemenea reglementări a unui stat membru, în măsura în care această reglementare este justificată de un obiectiv de protecție a sănătății și a vieții persoanelor, este de natură să garanteze realizarea acestui obiectiv și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia, aspect a cărui verificare îi revine instanței de trimitere.

(1) JO C 221, 25.6.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/12

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Noord-Holland - Țările de Jos) – Trace Sport/Inspecteur van de Belastingdienst/Douane, kantoor Eindhoven

(Cauza C-251/18) (1)

(Trimitere preliminară - Politică comercială - Taxe antidumping - Import de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia - Extindere la aceste țări a taxei antidumping definitive impuse asupra importurilor de biciclete originare din China - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 501/2013 - Validitate - Admisibilitate - Neintroducerea unei acțiuni în anulare de către reclamanta din litigiul principal - Importator asociat - Calitate procesuală activă pentru introducerea unei acțiuni în anulare - Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Articolul 13 - Circumvenție - Articolul 18 - Lipsă de cooperare - Probă - Ansamblu de indicii)

(2019/C 399/13)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Noord-Holland

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Trace Sport

Pârât: Inspecteur van de Belastingdienst/Douane, kantoor Eindhoven

Dispozitivul

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 501/2013 al Consiliului din 29 mai 2013 de extindere a taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 990/2011 asupra importurilor de biciclete originare din Republica Populară Chineză la importurile de biciclete expediate din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia, indiferent dacă acestea sunt sau nu declarate ca fiind originare din Indonezia, Malaysia, Sri Lanka și Tunisia, este nevalid în măsura în care se aplică importurilor de biciclete expediate din Sri Lanka, indiferent dacă acestea sunt sau nu declarate ca fiind originare din Sri Lanka.

(1) JO C 276, 6.8.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/14

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 18 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Social no 33 de Madrid – Spania) – José Manuel Ortiz Mesonero/UTE Luz Madrid Centro

(Cauza C-366/18) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 2010/18/UE - Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului - Reglementare națională care condiționează acordarea concediului pentru creșterea copilului de reducerea timpului de lucru, cu o diminuare proporțională a salariului - Muncă în schimburi cu program variabil - Cerere a lucrătorului de a efectua munca potrivit unui program fix pentru a se ocupa de copiii săi minori - Directiva 2006/54/CE - Egalitate de șanse și egalitate de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă - Discriminare indirectă - Inadmisibilitate parțială)

(2019/C 399/15)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social no 33 de Madrid

Părțile din procedura principală

Reclamant: José Manuel Ortiz Mesonero

Pârât: UTE Luz Madrid Centro

Dispozitivul

Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE trebuie interpretată în sensul că nu se aplică unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede dreptul unui lucrător, pentru a se îngriji în mod direct de minorii sau de membrii familiei sale care se află în întreținerea sa, de a-și reduce timpul de lucru obișnuit, cu o diminuare proporțională a salariului, fără a putea, în cazul în care regimul său de lucru obișnuit este de tipul muncii în schimburi cu program variabil, să beneficieze de un program de lucru fix, menținându-și timpul de lucru obișnuit.

(1) JO C 294, 20.8.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/14

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Rayonen sad Lukovit – Bulgaria) – Procedură penală privind pe EP

(Cauza C-467/18) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie penală - Articolele 6 și 47, precum și articolul 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Directiva 2012/13/UE - Articolul 8 alineatul (2) - Directiva 2013/48/UE - Articolul 12 - Directiva (UE) 2016/343 - Articolul 3 - Reglementare națională care autorizează, din motive terapeutice și de siguranță, internarea psihiatrică a persoanelor care, în stare de demență, au săvârșit fapte care prezintă pericol social - Dreptul la informare cu privire la drepturi - Dreptul de a avea acces la un avocat - Dreptul la o cale de atac efectivă - Prezumția de nevinovăție - Persoană vulnerabilă)

(2019/C 399/16)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Rayonen sad Lukovit

Partea din procedura penală principală

cu participarea: Rayonna prokuratura Lom, KM, HO

Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale și Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate trebuie interpretate în sensul că se aplică unei proceduri judiciare precum cea prevăzută de reglementarea națională în discuție în litigiul principal, care autorizează, din motive terapeutice și de siguranță, internarea psihiatrică a persoanelor care, în stare de demență, au săvârșit fapte care prezintă pericol social. Directiva 2012/13 trebuie să fie interpretată în sensul că persoanele suspectate că au săvârșit o infracțiune trebuie să fie informate cu privire la drepturile lor cât mai rapid posibil din momentul în care suspiciunile al căror obiect îl fac justifică, într-un alt context decât urgența, ca autoritățile competente să restrângă libertatea acestora prin intermediul unor măsuri de constrângere și, cel târziu, înainte de primul lor interogatoriu oficial luat de poliție.

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2012/13 și articolul 12 din Directiva 2013/48 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede o procedură judiciară care autorizează, din motive terapeutice și de siguranță, internarea psihiatrică a unor persoane care, în stare de demență, au săvârșit fapte care prezintă pericol social, dacă această reglementare nu permite instanței competente să verifice dacă drepturile procedurale prevăzute de aceste directive au fost respectate în cursul procedurilor anterioare celei cu care aceasta este sesizată, nesupuse unui astfel de control jurisdicțional.

Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale și articolul 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretate în sensul că nici această directivă, nici această dispoziție din Carta drepturilor fundamentale nu se aplică unei proceduri judiciare de internare psihiatrică în scopuri terapeutice precum cea prevăzută la articolul 155 și următoarele din Zakon za zdraveto (Legea privind sănătatea), în discuție în litigiul principal, pentru motivul că există un risc ca, având în vedere starea sa de sănătate, persoana în cauză să prezinte un pericol pentru sănătatea sa sau pentru cea a unor terți.

Principiul prezumției de nevinovăție prevăzut la articolul 3 din Directiva 2016/343 trebuie interpretat în sensul că impune ca, în cadrul unei proceduri judiciare de internare psihiatrică, din motive terapeutice și de siguranță, a unor persoane care, în stare de demență, au săvârșit fapte care prezintă pericol social, precum cea în discuție în litigiul principal, Ministerul Public să facă dovada că persoana a cărei internare este solicitată este autorul unor fapte despre care se consideră că constituie un astfel de pericol.

(1) JO C 352, 1.10.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/15

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof - Germania) – Gesamtverband Autoteile-Handel e.V./KIA Motors Corporation

(Cauza C-527/18) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Autovehicule - Regulamentul (CE) nr. 715/2007 - Articolul 6 alineatul (1) prima teză - Informații referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor - Obligațiile producătorului față de operatorii independenți - Acces fără restricție și într-un format standardizat la aceste informații - Modalități - Interdicția discriminărilor)

(2019/C 399/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Gesamtverband Autoteile-Handel e.V.

Pârâtă: KIA Motors Corporation

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor trebuie interpretat în sensul că nu impune producătorilor de automobile să acorde operatorilor independenți accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor într-un format care să permită o prelucrare electronică.

Articolul 6 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat în sensul că faptul că un producător de automobile creează în favoarea distribuitorilor și a reparatorilor agreați un canal suplimentar de informare pentru vânzarea de piese de schimb originale de către distribuitori și reparatori agreați, prin implicarea unui furnizor de servicii informaționale, nu constituie un acces discriminatoriu pentru operatorii independenți față de cel de care beneficiază distribuitorii și reparatorii agreați, în sensul acestei dispoziții, din moment ce operatorii independenți dispun de asemenea de un acces nediscriminatoriu la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor din punctul de vedere al conținutului furnizat și al accesului oferit distribuitorilor și reparatorilor agreați.

(1) JO C 445, 10.12.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/16

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal - Regatul Unit) – The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs/Henrika Dakneviciute

(Cauza C-544/18) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Activitate independentă - Resortisantă a unui stat membru care a încetat să desfășoare o activitate independentă din cauza constrângerilor fizice care apar în ultima perioadă a sarcinii și în perioada ulterioară nașterii - Menținerea calității de persoană care desfășoară o activitate independentă)

(2019/C 399/18)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal

Părțile din procedura principală

Reclamanți: The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

Pârâtă: Henrika Dakneviciute

Dispozitivul

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că o femeie care încetează să desfășoare o activitate independentă din cauza constrângerilor fizice care apar în ultima perioadă a sarcinii și în perioada ulterioară nașterii își păstrează calitatea de persoană care desfășoară o activitate independentă, cu condiția să reia această activitate sau să își găsească o activitate independentă sau un loc de muncă într-o perioadă rezonabilă după nașterea copilului.

(1) JO C 436, 3.12.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/17

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 26 septembrie 2019 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-556/18) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Politica Uniunii Europene în domeniul apei - Directiva 2000/60/CE - Articolul 13 alineatele (1) și (7), precum și articolul 15 alineatul (1) - Neadoptarea, nepublicarea și necomunicarea către Comisia Europeană a planurilor de gestionare revizuite și actualizate ale districtelor hidrografice din Lanzarote, Fuerteventura, Gran Canaria, Tenerife, La Gomera, La Palma și El Hierro (Spania) - Articolul 14 - Lipsa informării și a consultării publicului cu privire la revizuire și la actualizare)

(2019/C 399/19)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Manhaeve și S. Pardo Quintillán, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentant: M. J. García-Valdecasas Dorrego, agent)

Dispozitivul

Prin nefinalizarea, în termenul stabilit, a informării și a consultării publicului cu privire la revizuirea și la actualizarea planurilor de gestionare ale districtelor hidrografice din Lanzarote, Fuerteventura, Gran Canaria, Tenerife, La Gomera, La Palma și El Hierro, și prin neadoptarea, nepublicarea și necomunicarea către Comisia Europeană, în termenul stabilit, a revizuirii și a actualizării acestor planuri de gestionare, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 alineatul (7) coroborat cu articolul 13 alineatul (1), al articolului 14 și al articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/64/UE a Consiliului din 17 decembrie 2013.

2)	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 381, 22.10.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/18

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 26 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Szombathelyi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – UTEP 2006. SRL/Vas Megyei Kormányhivatal Hatósági Főosztály, Hatósági, Építésügyi és Oktatási Osztály

(Cauza C-600/18) (1)

(Trimitere preliminară - Transport rutier - Articolele 91 și 92 TFUE - Regulamentul (UE) nr. 165/2014 - Articolul 32 alineatul (3), articolul 33 alineatul (1) și articolul 41 alineatul (1) - Încălcarea normelor referitoare la utilizarea tahografelor - Obligația statelor membre de a prevedea sancțiuni efective, disuasive și nediscriminatorii - Întreprinderi mici și mijlocii rezidente și nerezidente - Tratament diferențiat)

(2019/C 399/20)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szombathelyi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UTEP 2006. SRL

Pârât: Vas Megyei Kormányhivatal Hatósági Főosztály, Hatósági, Építésügyi és Oktatási Osztály

Dispozitivul

Articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în transportul rutier și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere trebuie interpretat în sensul că se opune unei practici administrative a unui stat membru în temeiul căreia, spre deosebire de întreprinderile mici și mijlocii de transport rutier nerezidente, celor care sunt stabilite pe teritoriul acestui stat membru li se poate aplica o sancțiune mai ușoară, constând într-un avertisment, în locul unei amenzi administrative, atunci când astfel de întreprinderi mici și mijlocii comit pentru prima dată o încălcare a dispozițiilor Regulamentului nr. 165/2014 cu același nivel de gravitate.

(1) JO C 436, 3.12.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/18

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 18 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – AQ (C-662/18), DN (C-672/18)/Ministre de l'Action et des Comptes publics

(Cauzele conexate C-662/18 și C-672/18) (1)

(Trimitere preliminară - Impozitare directă - Directiva 90/434/CEE - Directiva 2009/133/CE - Articolul 8 - Plusvalori aferente unor operațiuni de schimb de titluri - Cesiune a titlurilor primite în momentul schimbului - Plusvaloare plasată în regim de amânare a impozitării - Impozitare a acționarilor - Impozitare potrivit unor norme privind baza și cota de impozitare distincte - Reduceri ale bazei de impozitare care țin seama de durata deținerii titlurilor)

(2019/C 399/21)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamanți: AQ (C-662/18), DN (C-672/18)

Pârât: Ministre de l'Action et des Comptes publics

Dispozitivul

Articolul 8 alineatele (1) și (6) din Directiva 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre și articolul 8 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre trebuie interpretate în sensul că, în cadrul unei operațiuni de schimb de titluri, acestea impun aplicarea, în privința plusvalorii aferente titlurilor schimbate și plasate în regim de amânare a impozitării, precum și în privința celei rezultate din cesiunea titlurilor primite în schimb, a aceluiași tratament fiscal, în raport cu cota de impozitare și cu aplicarea unei reduceri fiscale pentru a ține seama de durata deținerii titlurilor, cu cel care s-ar fi aplicat plusvalorii care ar fi fost realizată cu ocazia cesiunii titlurilor existente înainte de operațiunea de schimb, dacă aceasta din urmă nu ar fi avut loc.

(1) JO C 4, 7.1.2019.

JO C 25, 21.1.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa - CAAD) (Portugalia) la 17 iulie 2019 – ALLIANZGI-FONDS AEVN/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-545/19)

(2019/C 399/25)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa - CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamant: ALLIANZGI-FONDS AEVN

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Întrebările preliminare

Articolul 56 [CE] (în prezent articolul 63 TFUE), referitor la libera circulație a capitalurilor, sau articolul 49 [CE] (în prezent articolul 56 TFUE), referitor la libera prestare a serviciilor se opun unui regim fiscal precum cel în discuție în litigiul principal de la articolul 22 din Statutul avantajelor fiscale, care prevede efectuarea unei rețineri la sursă cu caracter definitiv pentru dividendele distribuite de societățile portugheze și încasate de organisme de plasament colectiv nerezidente în Portugalia și stabilite în alte [state membre] [omissis] ale Uniunii, în timp ce organismele de plasament colectiv constituite în temeiul legislației fiscale portugheze și rezidente în scopuri fiscale în Portugalia pot beneficia de scutirea de impozitul reținut la sursă aplicat asupra veniturilor menționate?

Pentru a prevedea o reținere la sursă asupra dividendelor plătite organismelor de plasament colectiv nerezidente și pentru a oferi organismelor de plasament colectiv rezidente posibilitatea de a obține scutirea de o astfel de reținere la sursă, reglementarea națională în discuție în litigiul principal aplică dividendelor plătite organismelor de plasament colectiv nerezidente un tratament defavorabil, în condițiile în care acestea din urmă nu au nicio posibilitate de acces la scutirea menționată?

Pentru a evalua caracterul discriminatoriu al legislației portugheze care prevede un tratament fiscal specific și diferit pentru organismele de plasament colectiv (rezidente), pe de o parte, și pentru respectivii participanți la organismele de plasament colectiv, pe de altă parte, are relevanță regimul fiscal aplicabil participanților la organismele de plasament colectiv? Sau, având în vedere că regimul fiscal aplicabil organismelor de plasament colectiv rezidente nu este afectat sau modificat în vreun fel de faptul că participanții respectivi sunt sau nu rezidenți în Portugalia, este necesar ca, pentru a stabili caracterul comparabil al situațiilor în scopul aprecierii caracterului discriminatoriu al acestei legislații, să se ia în considerare numai impozitarea aplicabilă la nivelul vehiculului de investiții?

Este permisă diferența de tratament dintre organismele de plasament colectiv rezidente și cele nerezidente în Portugalia, ținând seama de faptul că persoanele fizice sau juridice rezidente în Portugalia care dețin participații la organisme de plasament colectiv (rezidente sau nerezidente) sunt, în ambele cazuri, supuse în același mod (și, ca regulă generală, nu sunt scutite) impozitării veniturilor distribuite de organismele de plasament colectiv, chiar dacă participanții nerezidenți sunt supuși unui impozit mai mare?

Ținând seama de faptul că discriminarea în discuție în prezenta cauză se referă la o diferență de impozitare a veniturilor rezultate din dividende distribuite deținătorilor de participații de către organismele de plasament colectiv rezidente, este legal să se țină seama, în vederea aprecierii caracterului comparabil al impozitării veniturilor, de alte impozite, taxe sau impuneri datorate în legătură cu investițiile realizate de organismele de plasament colectiv? În special,, în scopul analizării caracterului comparabil, este legal și permis să se ia în considerare impactul impozitelor asupra patrimoniului, asupra cheltuielilor sau impozitelor de altă natură, iar nu strict impozitul asupra veniturilor organismelor de plasament colectiv, inclusiv eventualele taxe specifice?

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 14 august 2019 – Granarolo SpA/Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare și alții

(Cauza C-617/19)

(2019/C 399/26)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Granarolo SpA

Pârâte: Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Ministero dello Sviluppo Economico, Comitato nazionale per la gestione della Direttiva 2003/87/CE e per il supporto nella gestione delle attività di progetto del protocollo di Kyoto

Întrebările preliminare

Articolul 3 litera (e) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 (2), trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „instalație” include și o situație precum cea în discuție, în care o instalație de cogenerare construită de reclamantă pe amplasamentul său industrial pentru a furniza energie unității sale de producție a fost ulterior transferată, prin cesiunea unei ramuri de activitate, către o altă societate specializată în domeniul energiei, printr-un contract care prevede, pe de o parte, transferul către cesionar al instalației de cogenerare a energiei electrice și termice, al certificatelor, al documentelor, al declarațiilor de conformitate, al licențelor, al drepturilor de concesiune, al autorizațiilor și al permiselor necesare pentru exploatarea instalației respective și pentru desfășurarea activității, constituirea în favoarea sa a unui drept de superficie asupra unei suprafețe de teren aparținând unității, care să fie adecvată și să servească exploatării și întreținerii instalației, și constituirea drepturilor de servitute în beneficiul instalației de cogenerare, inclusiv asupra unei suprafețe înconjurătoare exclusive, și, pe de altă parte, furnizarea de către cesionar către cedent pentru o perioadă de 12 ani a energiei produse de instalația respectivă, la prețurile prevăzute în contract?

În special, în noțiunea de „legătură de natură tehnică” menționată la articolul 3 litera (e) poate fi inclusă o legătură dintre o instalație de cogenerare și o unitate de producție, astfel încât aceasta din urmă, care aparține unei alte entități, deși se află într-o relație privilegiată cu instalația de cogenerare în scopul furnizării de energie (legătură realizată prin rețeaua de distribuție a energiei, prin contractul de furnizare specific încheiat cu societatea din domeniul energiei cesionară a instalației, prin angajamentul acesteia de a furniza o cantitate minimă de energie unității de producție, sub rezerva plății unei sume egale cu diferența dintre costurile de aprovizionare cu energie de pe piață și prețurile prevăzute în contract, prin reducerea prețului de vânzare a energiei după o perioadă de 10 ani și 6 luni de la intrarea în vigoare a contractului, prin conferirea dreptului de opțiune pentru răscumpărarea instalației de cogenerare în orice moment de către societatea cedentă și prin necesitatea permisiunii cedentului pentru a efectua lucrări la instalația de cogenerare), să își poată continua desfășurarea activității, inclusiv în caz de întrerupere a furnizării de energie sau de funcționare defectuoasă ori de încetare a activității instalației de cogenerare?

În sfârșit, în cazul transferului efectiv al unei instalații de producere a energiei de către constructor, proprietar pe același amplasament al unei unități industriale, către o altă societate specializată în domeniul energiei, din motive de creștere a eficienței, posibilitatea eliminării emisiilor respective din calculul emisiilor aferente permisului ETS al proprietarului unității industriale, în urma transferului, și eventuala „ieșire” a emisiilor din sistemul ETS determinată de faptul că instalația de producere a energiei, avută în vedere în mod izolat, nu depășește pragul de calificare ca „mici emițători” constituie o încălcare a regulii cumulării surselor, prevăzută în anexa I la Directiva 2003/87/CE, sau, dimpotrivă, o simplă consecință legală a alegerilor organizatorice ale operatorilor, care nu este interzisă de sistemul ETS?

(1) JO 2003, L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78.

(2) Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (JO 2009, L 140, pag. 63).

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesverwaltungsgericht Steiermark (Austria) la 23 august 2019 – Sappi Austria Produktions-GmbH & Co KG, Wasserverband „Region Gratkorn-Gratwein”

(Cauza C-629/19)

(2019/C 399/27)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesverwaltungsgericht Steiermark

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sappi Austria Produktions-GmbH & Co KG, Wasserverband „Region Gratkorn-Gratwein”

Pârât: Landeshauptmann von Steiermark

Întrebările preliminare

Având în vedere excepția prevăzută la articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (1) în coroborare cu Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale și/sau cu Directiva privind nămolurile de epurare, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1137/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 (2), nămolurile de epurare trebuie să fie considerate deșeuri?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2008/98 permite calificarea unei substanțe drept subprodus în sensul noțiunii de „deșeuri” din dreptul Uniunii în cazul în care această substanță este amestecată, din motive ce țin de procesul tehnologic, cu un procent redus de alte substanțe, care ca atare ar trebui considerate deșeuri, dacă acest lucru nu influențează compoziția substanței în ansamblu și oferă un avantaj ecologic semnificativ?

(1) JO 2008, L 312, p. 3.

(2) JO 2008, L 311, p. 1.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen (Belgia) la 22 august 2019 – Federale Overheidsdienst Financiën, Openbaar Ministerie/Metalen Galler NV, KGH Belgium NV, LW-Idee GmbH

(Cauza C-632/19)

(2019/C 399/28)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Federale Overheidsdienst Financiën, Openbaar Ministerie

Pârâte: Metalen Galler NV, KGH Belgium NV, LW-Idee GmbH

Întrebările preliminare

Regulamentul (CE) nr. 91/2009 (1) privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză este nevalid ca urmare a încălcării articolului 6 alineatul (6), a articolului 6 alineatul (7) și a articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (2) al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene sau din Regulamentul (CE) nr. 384/96 (3) al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, întrucât Comisia nu a oferit producătorilor/exportatorilor chinezi, în timp util, posibilitatea de a lua cunoștință de informațiile cu privire la tipurile de produse pe baza cărora a fost stabilită valoarea normală și/sau întrucât, în cadrul calculării valorii marjei de dumping pentru produsele în cauză, în comparația dintre valoarea normală a produselor unui producător indian și prețurile de export ale produselor chinezești similare, Comisia a refuzat să ia în considerare corecțiile legate de taxele de import pentru materiile prime și taxele indirecte din țara analogă India, precum și de diferențele de (costuri de) producție?

Regulamentul (CE) nr. 91/2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză este nevalid ca urmare a încălcării articolului 3 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene sau din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, întrucât, pentru evaluarea prejudiciului, Comisia a calificat drept importuri care fac obiectul unui dumping importurile a două societăți chineze cu privire la care se stabilise că nu practică dumpingul?

Regulamentul (CE) nr. 91/2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză este nevalid ca urmare a încălcării articolului 3 alineatele (2), (6) și (7) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene sau din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, întrucât, pentru a aprecia dacă exporturile industriei UE au contribuit la prejudiciul suferit de această industrie, Comisia s-a bazat pe informații legate de producători care nu făceau parte din producătorii interni?

Regulamentul (CE) nr. 91/2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză este nevalid ca urmare a încălcării articolului 19 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene sau din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, întrucât Comisia a omis să se asigure că cei doi producători interni (italieni) au oferit explicații adecvate privind motivele pentru care nu a fost posibil să furnizeze o sinteză a informațiilor confidențiale?

Regulamentul (CE) nr. 91/2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză încalcă articolele 6.6, 6.7 și 2.10 din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 noiembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, întrucât Comisia a comunicat cu întârziere informațiile legate de produs, lezând astfel interesele producătorilor/exportatorilor chinezi?

(1) JO 2009, L 29, p. 1.

(2) JO 2009, L 343, p. 51.

(3) JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/25

(Cauza C-633/19)

(2019/C 399/29)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Federale Overheidsdienst Financiën, Openbaar Ministerie

Pârâte: Metalen Galler NV, Vollers Belgium NV, LW-Idee GmbH

Întrebările preliminare

Regulamentul (CE) nr. 91/2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză este nevalid ca urmare a încălcării articolului 3 alineatele (2), (6) și (7) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene sau din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, întrucât, pentru a aprecia dacă exporturile industriei UE au contribuit la prejudiciul suferit de această industrie, Comisia s-a bazat pe informații legate de producători care nu făceau parte din producătorii interni?

Regulamentul (CE) nr. 91/2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză este nevalid ca urmare a încălcării articolului 19 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene sau din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, întrucât Comisia a omis să se asigure că cei doi producători interni (italieni) au oferit explicații adecvate privind motivele pentru care nu a fost posibil să furnizeze o sinteză a informațiilor confidențiale?

Regulamentul (CE) nr. 91/2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză încalcă articolele 6.6, 6.7 și 2.10 din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 noiembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, întrucât Comisia a comunicat cu întârziere informațiile legate de produse, lezând astfel interesele producătorilor/exportatorilor chinezi?

Articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 91/2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză (cu modificările ulterioare) prevede că nivelul individual al taxei antidumping de 64,4 % aplicate societății Ningbo Jinding Fastener Co. Ltd., Ningbo City este condiționat de prezentarea autorităților vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale valide, care îndeplinește cerințele stabilite în anexa II și că, în cazul în care nu se prezintă o astfel de factură, se aplică nivelul taxei antidumping aplicabile pentru toate celelalte societăți. Taxa individuală antidumping poate fi atribuită declarantului de bună credință, în cadrul unei recuperări a taxei antidumping ca urmare a unei investigații a OLAF, atunci când OLAF a stabilit că elementele de fixare în cauză nu sunt originare din Indonezia, așa cum s-a declarat, ci au fost de fapt fabricate în China, de către societatea Ningbo Jinding Fastener Co. Ltd., însă nu poate fi prezentată o factură cu mențiunile cerute pentru taxa individuală antidumping, întrucât intenția exportatorilor era tocmai aceea de a înșela autoritățile statelor membre?

(1) JO 2009, L 29, p. 1.

(2) JO 2009, L 343, p. 51.

(3) JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 28 august 2019 – Azienda Agricola Ambrosi Nicola Giuseppe și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Ministero delle Politiche Agricole e Forestali

(Cauza C-640/19)

(2019/C 399/30)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Azienda Agricola Ambrosi Nicola Giuseppe, Azienda Agricola Castagna Giovanni, Soc. Azienda Agricola Castellani Enio, Nereo e Giuliano Ss, Azienda Agricola De Fanti Maria Teresa, Azienda Agricola Giacomazzi Vilmare, Soc. Azienda Agricola Iseo di Lunardi Giampaolo e Silvano Ss, Soc. Azienda Agricola Mastrolat di Mastrotto Franco e Luca Ss, Azienda Agricola Righetti Michele e Damiano, Azienda Agricola Scandola Stefano e Gianni, Azienda Agricola Tadiello Roberto, Azienda Agricola Turazza Mario, Azienda Agricola Zuin Tiziano, 2 B Società Agricola Srl ed Altri, Azienda Agricola Fracasso Claudio, Azienda Agricola Pozzan Mirko

Pârâte: Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Ministero delle Politiche Agricole e Forestali

Întrebările preliminare

Articolele 1, 2 și 3 din Regulamentul (CEE) nr. 856/84 (1), articolul 1 și articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 (2), articolul 1 alineatul (1) și articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 (3) și articolele 55, 64 și 65 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (4), precum și anexele la acesta, în măsura în care urmăresc protejarea echilibrului între cererea și oferta de produse lactate pe piața Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că exclud din calculul „cotelor de lapte” producția destinată exportului de brânzeturi cu DOP către țări din afara Uniunii Europene, în conformitate cu obiectivele de protecție prevăzute pentru aceste din urmă produse la articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 (5), astfel cum este confirmat de Regulamentul (CE) nr. 510/2006 (6) și la articolele 4 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 (7), cu aplicarea principiilor consacrate la articolele 32 (ex-articolul 27), 39 (ex-articolul 33), 40 (ex-articolul 34) și 41 (ex-articolul 35) TFUE?

În cazul unui răspuns afirmativ, reglementarea menționată, astfel interpretată, se opune includerii în cantitățile individuale de referință a cotelor de lapte destinate producției de brânzeturi cu DOP destinate exportului în afara Uniunii, astfel cum reiese din articolul 2 din Decretul-lege nr. 49 din 28 martie 2003, aprobat cu modificări prin Legea nr. 119 din 30 mai 2003, și din articolul 2 din Legea nr. 468 din 26 noiembrie 1992, în măsura în care face trimitere la acesta articolul 2 din Decretul-lege nr. 49/2003, amintit anterior?

Cu titlu subsidiar, în cazul în care se apreciază că o astfel de interpretare nu este corectă,

Articolele 1, 2 și 3 din Regulamentul (CEE) nr. 856/84, articolul 1 și articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92, articolul 1 alineatul (1) și articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 și articolele 55, 64 și 65 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, precum și anexele la acesta (coroborate cu normele naționale italiene de transpunere prevăzute la articolul 2 din Decretul-lege nr. 49 din 28 martie 2003, aprobat cu modificări prin Legea nr. 119 din 30 mai 2003, și la articolul 2 din Legea nr. 468 din 26 noiembrie 1992, în măsura în care face trimitere la acesta articolul 2 din Decretul-lege nr. 49/2003, amintit anterior), care nu exclud, ci includ în calculul cantității alocate statelor membre laptele utilizat pentru producerea brânzeturilor cu DOP exportate către o țară terță sau destinate pieței unor țări terțe, în limita exportului respectiv, sunt contrare obiectivelor de protecție prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, care protejează produsele cu DOP, în special în raport cu articolul 13, astfel cum este confirmat de Regulamentul (CE) nr. 510/2006 și de Regulamentul nr. 1151/2012, precum și în raport cu obiectivele de protecție prevăzute la articolul 4 din acesta din urmă, și sunt de asemenea contrare articolelor 32 (ex-articolul 27), 39 (ex-articolul 33), 40 (ex-articolul 34) și 41 (ex-articolul 35) TFUE și principiilor securității juridice, încrederii legitime, proporționalității, nediscriminării și libertății de inițiativă economică în vederea exportului în afara Uniunii Europene?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 856/84 al Consiliului din 31 martie 1984 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 804/68 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate (JO 1984, L 90, p. 10).

(2) Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului din 28 decembrie 1992 de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și al produselor lactate (JO 1992, L 405, p. 1).

(3) Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a unei prelevări în sectorul laptelui și al produselor lactate (JO 2003, L 270 pag. 123, , Ediție specială 3/vol. 50, p. 22).

(4) Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (JO 2007, L 299, p. 1).

(5) Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO 1992, L 208, p. 1).

(6) Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO 2006, L 93, p. 12, Ediție specială 03/vol. 71, p. 114).

(7) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO 2012, L 343, p. 1).

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/27

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Central Administrativo Norte (Portugalia) la 30 august 2019 – RESOPRE - Sociedade Revendedora de Aparelhos de Precisão, SA/Município de Peso da Régua

(Cauza C-643/19)

(2019/C 399/31)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Central Administrativo Norte

Părțile din procedura principală

Recurentă: RESOPRE- Sociedade Revendedora de Aparelhos de Precisão, SA

Intimat: Município de Peso da Régua

Alte părți: DATAREDE – Sistemas de Dados e Comunicações, SA, Alexandre Barbosa Borgesm, SA, Fernando L. Gaspar – Sinalização e Equipamentos Rodoviários, SA

Întrebările preliminare

Dreptul Uniunii [în special, articolul 56 alineatul (1) și articolul 60 alineatul (4) din Directiva 2014/24/[UE] (1), precum și principiul liberei concurențe] permit ca instrucțiunile pentru ofertanți, referitoare la o procedură precontractuală publică de cerere de ofertă care are ca obiect concesionarea exploatării unor parcele de teren pentru amenajarea și administrarea locurilor de parcare cu plată pe durată limitată din municipiu și verificarea respectării normelor prevăzute de ordonanța municipală [care le reglementează], să prevadă că ofertanții trebuie să prezinte software ul și echipamentul (parcometrul) care trebuie furnizate, cu scopul de a dovedi respectarea atât a termenilor și a condițiilor care figurează în caietele de sarcini și de specificații tehnice speciale, cât și a caracteristicilor ofertelor, și să stabilească un criteriu de atribuire legat de factorul „conformitatea tehnică și funcțională a soluției” care să fie evaluat în funcție de dovada respectivă (a se vedea punctele 16 și 17 din Instrucțiunile pentru ofertanți)?

(1) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului, din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65).

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Milano (Italia) la 2 septembrie 2019 – KO/Fallimento Consulmarketing SpA

(Cauza C-652/19)

(2019/C 399/33)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Milano

Părțile din procedura principală

Reclamant: KO

Pârâtă: Fallimento Consulmarketing SpA

Întrebările preliminare

Principiile egalității de tratament și nediscriminării în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă prevăzute de clauza 4 din Acordul cadru care figurează în anexa la Directiva 99/70/CE (1) se opun dispozițiilor articolului 1 alineatul 2 și ale articolului 10 din Decretul legislativ 23/15, care, referitor la concedierile colective nelegale din cauza încălcării criteriilor de selecție, prevăd un dublu sistem de protecție diferențiat, în temeiul căruia se asigură în cadrul aceleiași proceduri o protecție adecvată, efectivă și disuasivă a raporturilor de muncă pe durată nedeterminată constituite anterior datei de 7 martie 2015, pentru care sunt prevăzute măsura reintegrării și plata contribuțiilor în sarcina angajatorului, și care introduce, în schimb, o protecție pur compensatorie încadrată de o limită minimă și de o limită maximă, cu o efectivitate redusă și cu o capacitate disuasivă inferioară pentru raporturile de muncă pe durată determinată care au o vechime egală, întrucât au fost constituite înainte de această dată, dar au fost transformate în raporturi de muncă pe durată nedeterminată ulterior datei de 7 martie 2015?

Dispozițiile articolelor 20 și 30 din cartă și dispozițiile Directivei 98/59/CE (2) se opun unei dispoziții precum cea de la articolul 10 din Decretul legislativ 23/15, care introduce numai pentru lucrătorii recrutați cu raporturi de muncă pe durată nedeterminată (sau cu raporturi de muncă pe durată determinată transformate în raporturi de muncă pe durată nedeterminată) începând de la 7 martie 2015 o dispoziție potrivit căreia, în cazul unor concedieri colective nelegale din cauza încălcării criteriilor de selecție, spre deosebire de celelalte raporturi de muncă similare care au fost constituite anterior și care sunt implicate în aceeași procedură, nu este prevăzută reintegrarea la locul de muncă și care introduce, în schimb, un sistem concurent de protecție pur compensatorie, inadecvat pentru a remedia consecințele economice care decurg din pierderea locului de muncă și mai puțin favorabil decât celălalt model coexistent, aplicat celorlalți lucrători ale căror raporturi au aceleași caracteristici, cu singura excepție a datei transformării sau a constituirii?

(1) Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO 1999, L 175, p. 43, Ediție specială, 5/vol. 5, p. 129).

(2) Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO 1998, L 225, p. 16 Ediție specială, 5/vol. 5, p. 95).

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/30

Recurs introdus la 4 septembrie 2019 de NRW.Bank împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 26 iunie 2019 în cauza T-466/16, NRW.Bank/SRB

(Cauza C-662/19 P)

(2019/C 399/35)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: NRW.Bank (reprezentanți: J. Seitz, J. Witte și D. Flore, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comitetul Unic de Rezoluție, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

1.	Anularea Hotărârii din 26 iunie 2019, NRW.Bank/SRB pronunțate de Tribunal în cauza T-466/16 și anularea deciziei pârâtei din primă instanța și intimată în recurs cu privire la contribuția anuală a recurentei la fondul de restructurare pentru anul de contribuție 2016;

2.	cu titlu subsidiar, anularea punctului 1 din dispozitivul hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

3.	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă două motive de recurs:

În primul rând, spre deosebire de ceea ce a considerat Tribunalul, acțiunea în anulare a recurentei nu era tardivă în sensul articolului 263 al șaselea paragraf TFUE. Astfel, decizia intimatei referitoare la contribuția anuală a recurentei la fondul de restructurare pentru anul 2016 este întemeiată pe două decizii succesive ale intimatei, și anume „prima decizie a SRB” și „a doua decizie a SRB”. Cele două decizii ale SRB erau adresate doar autorității naționale de rezoluție (denumită în continuare „FMSA”); recurenta nu a fost informată în mod direct în legătură cu acestea, iar acestea nici nu i-au fost comunicate. Recurenta a luat cunoștință de existența presupusă a deciziilor SRB (iar nu de conținutul lor) doar prin avizele de recuperare ale FMSA, și anume „primul aviz al FMSA” și „al doilea aviz al FMSA”.

Spre deosebire de ceea ce consideră Tribunalul, evenimentul decisiv în vederea calculării termenului de formulare a unei acțiuni în anulare este constituit astfel doar de data la care cel de al doilea aviz al FMSA a parvenit recurentei. Astfel, cea de a doua decizie a SRB a înlocuit prima decizie a SRB.

Chiar presupunând că cea de a doua decizie a SRB nu a înlocuit în întregime prima decizie a SRB, ci doar a modificat-o, data la care trebuie să se considere că începe să curgă termenul de formulare a acțiunii este doar data de primire a celui de al doilea aviz al FMSA.

Recurenta apreciază în plus că, spre deosebire de ceea ce a considerat Tribunalul, ea nu este ținută, ținând seama de particularitățile prezentei cauze, să solicite prima decizie și să ia astfel cunoștință de conținutul său și de motivarea sa. Astfel, o asemenea obligație nu există în orice caz atunci când, precum în speță, există o incertitudine atât asupra calității de persoană vizată, cât și asupra obiectului presupusei cerințe de a formula o cerere.

În sfârșit, trebuie să se considere că termenul de formulare a acțiunii a fost respectat cel puțin pentru motive de încredere legitimă, dar și în orice caz în temeiul unei erori scuzabile.

În al doilea rând, Tribunalul săvârșește o eroare de drept atunci când consideră că recurenta nu a prezentat nici motive nici argumente în legătură cu cea de a doua decizie a SRB. Această concluzie încalcă dreptul recurentei de a fi ascultată în temeiul articolului 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Tribunalul a ignorat mai multe luări de poziție ale recurentei și nu le-a luat în considerare în decizia sa, privând-o pe aceasta de o procedură echitabilă.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Gera (Germania) la 6 septembrie 2019 – MM/Volkswagen AG

(Cauza C-663/19)

(2019/C 399/36)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Gera

Părțile din procedura principală

Reclamant: MM

Pârâtă: Volkswagen AG

Întrebările preliminare

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 27 alineatul (1) din EG-FGV [Regulamentul privind omologarea CE a autovehiculelor], (1) respectiv articolul 18 alineatul (1) și articolul 26 alineatul (1) din Directiva 2007/46/CE (2) trebuie interpretate în sensul că producătorul își încalcă obligația de a elibera un certificat valabil în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din EG-FGV [respectiv obligația de a anexa un certificat de conformitate, astfel cum prevede articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2007/46/CE] în cazul în care acesta a instalat pe un autovehicul un dispozitiv de manipulare interzis în sensul articolului 5 alineatul (2), al articolului 3 punctul 10 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007, (3) iar introducerea pe piață a unui astfel de autovehicul încalcă interdicția privind introducerea pe piață a unui autovehicul fără un certificat de conformitate valabil, prevăzută la articolul 27 alineatul (1) din EG-FGV [respectiv interdicția vânzării fără un certificat de conformitate valabil, astfel cum prevede articolul 26 alineatul (1) din Directiva 2007/46/CE]?

În caz afirmativ:

1a.

Articolele 6 și 27 din EG-FGV, respectiv articolul 18 alineatul (1), articolul 26 alineatul (1) și articolul 46 din Directiva 2007/46/CE urmărește de asemenea protecția clientului final, iar, în cazul revânzării pe piața bunurilor de ocazie, în special protecția cumpărătorului subsecvent al autovehiculului, inclusiv în ceea ce privește libertatea de a dispune și patrimoniul acestuia? Achiziționarea de către un cumpărător a unui autovehicul de ocazie care a fost introdus pe piață fără un certificat de conformitate valabil este unul dintre riscurile pentru a căror prevenire au fost adoptate aceste norme?

Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 urmărește de asemenea protecția clientului final, iar, în cazul revânzării pe piața bunurilor de ocazie, în special protecția cumpărătorului subsecvent al autovehiculului, inclusiv în ceea ce privește libertatea de a dispune și patrimoniul acestuia? Achiziționarea de către un cumpărător a unui autovehicul de ocazie pe care este instalat un dispozitiv de manipulare interzis este unul dintre riscurile pentru a căror prevenire a fost adoptată această normă?

Articolele 6 și 27 din EG-FGV, respectiv articolul 18 alineatul (1), articolul 26 alineatul (1) și articolul 46 din Directiva 2007/46/CE, precum și articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 trebuie interpretate în sensul că, în cazul încălcării acestor dispoziții, ar trebui ca, din prejudiciul suferit de clientul final, să se deducă integral sau parțial (eventual, în ce mod sau în ce cuantum), o compensație de utilizare pentru utilizarea efectivă a autovehiculului, dacă clientul final poate solicita și solicită, ca urmare a acestei încălcări, anularea contractului de cumpărare a autovehiculului? Interpretarea se modifică în vreun fel în cazul în care încălcarea presupune inducerea în eroare a autorităților de omologare și a clientului final cu privire la îndeplinirea tuturor condițiilor de omologare și la faptul că utilizarea autovehiculului în transportul rutier este admisibilă fără restricții, iar încălcarea și inducerea în eroare sunt efectuate în scopul reducerii costurilor și al maximizării profitului prin realizarea unui volum ridicat de vânzări, creând în același timp un avantaj concurențial pe seama clienților de bună-credință?

(1) Regulamentul privind omologarea CE a autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective din 3 februarie 2011 (BGBl. I S. 126), care a fost modificat cel mai recent prin articolul 7 din Regulamentul din 23 martie 2017 (BGBl. I, p. 522).

(2) Directiva 2007/46/CE al Parlamentului European și al Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2007, L 263, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

(3) Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO 2007, L 171, p.1).

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Senāts) (Letonia) la 18 septembrie 2019 – SIA „Soho Group”/Patērētāju tiesību aizsardzības centrs

(Cauza C-686/19)

(2019/C 399/37)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa (Senāts)

Părțile din procedura principală

Reclamantă în primă instanță și recurentă în recurs: SIA „Soho Group”

Intimată în procedura de recurs: Patērētāju tiesību aizsardzības centrs

Întrebările preliminare

Noțiunea de „cost total al creditului pentru consumatori”, definită la articolul 3 litera (g) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (1), este o noțiune autonomă de drept al Uniunii?

Costurile pentru prelungirea termenului de rambursare a creditului sunt incluse în noțiunea de „cost total al creditului pentru consumatori”, definită la articolul 3 litera (g) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, într-o situație precum cea din prezenta cauză, în cazul în care clauzele privind prelungirea duratei creditului fac parte din clauzele și condițiile contractului de credit convenite de debitor și de creditor?

(1) JO 2008, L 133, p. 166.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/33

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Belgia) la 25 septembrie 2019 – G.M.A./État belge

(Cauza C-710/19)

(2019/C 399/39)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamant: G.M.A.

Pârât: État belge

Întrebările preliminare

Articolul 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat și aplicat în sensul că statul membru gazdă are obligația, în primul rând, de a acorda un termen rezonabil unei persoane aflate în căutarea unui loc de muncă pentru a-i permite să ia cunoștință de ofertele de încadrare în muncă care îi pot conveni și să ia măsurile necesare pentru a fi angajată, în al doilea rând, de a admite că termenul de efectuare a căutării unui loc de muncă nu poate fi, în niciun caz, mai mic de șase luni și, în al treilea rând, de a permite prezența pe teritoriul său a unei persoane aflate în căutarea unui loc de muncă pe toată durata termenului respectiv, fără a impune acesteia să facă dovada că are o șansă reală de a fi angajată?

Articolele 15 și 31 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (1) și articolele 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și principiile generale ale supremației dreptului Uniunii Europene și efectului util al directivelor trebuie interpretate și aplicate în sensul că instanțele naționale ale statului membru gazdă au obligația, în cadrul examinării unei acțiuni în anulare formulate împotriva unei decizii prin care se refuză recunoașterea unui drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni pentru un cetățean al Uniunii, de a ține seama de noi elemente apărute ulterior deciziei luate de autoritățile naționale atunci când aceste elemente sunt susceptibile să efectueze o modificare a situației persoanei în cauză care nu ar mai permite o limitare a dreptului de ședere al acesteia în statul membru gazdă?

(1) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, Ediție specială 05/vol. 7, p. 56).

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/34

Acțiune introdusă la 3 octombrie 2019 – Comisia Europeană/Republica Bulgaria

(Cauza C-730/19)

(2019/C 399/40)

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: Y. Маrinova, E. Manhaeve)

Pârâtă: Republica Bulgaria

Concluziile reclamantei

Comisia Europeană solicită Curții:

—

să constate că Republica Bulgaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2008/50/CE (1) coroborat cu anexa XI la aceasta, prin faptul că, în mod sistematic și constant, nu a respectat în regiunea BG0006 (Bulgaria de Sud-est) următoarele:

i)	din anul 2007 valorile-limită orare pentru dioxidul de sulf;

ii)	din anul 2007 – cu excepția anilor 2010 și 2012 – valorile-limită zilnice pentru dioxidul de sulf,

—

să constate că Republica Bulgaria, începând cu data 11 iunie 2010, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Directiva 2008/50/CE coroborat cu secțiunea A din anexa XV la aceasta, și în special obligațiile care îi revin în temeiul articolului 23 alineatul (1) al doilea paragraf, de a asigura ca perioada de depășire a valorilor-limită menționate mai sus pentru dioxidul de sulf în regiunea BG0006 (Bulgaria de Sud-est) să fie cât mai scurtă cu putință;

—	să oblige Republica Bulgaria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv este întemeiat pe faptul că, potrivit Comisiei, Republica Bulgaria a încălcat dispozițiile articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2008/50/CE coroborat cu anexa XI la aceasta, în măsura în care, în mod sistematic și constant, nu a respectat valorile-limită orare și zilnice pentru dioxidul de sulf în regiunea BG0006 (Bulgaria de Sud-est).

Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că, potrivit Comisiei, Bulgaria a încălcat dispozițiile articolului 23 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2008/50/CE coroborat cu secțiunea A din anexa XV la aceasta, în măsura în care, începând cu data 11 iunie 2010, nu a prevăzut în planurile sale de îmbunătățire a calității aerului înconjurător nicio măsură care să fie de natură să asigure ca perioada de depășire a valorilor-limită să fie cât mai scurtă cu putință.

(1) Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO 2008, L 152, p. 1).

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/35

Acțiune introdusă la 9 octombrie 2019 – Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-743/19)

(2019/C 399/41)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: L. Visaggio, I. Anagnostopoulou, C. Biz, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—	anularea Deciziei (UE) 2019/1199 din 13 iunie 2009 (1);

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, Parlamentul invocă necompetența autorului deciziei atacate, indiferent dacă este vorba despre Consiliu sau despre ansamblul statelor membre, de a stabili locul sediului Autorității Europene a Muncii („AEM”). Astfel, Parlamentul consideră că articolul 341 TFUE nu constituie un temei juridic adecvat pentru stabilirea sediului organismelor Uniunii cum sunt agențiile descentralizate. În speță, AEM a fost instituită de legiuitorul Uniunii prin Regulamentul (UE) 2019/1149 (2), adoptat în temeiul articolelor 46 și 48 TFUE potrivit procedurii legislative ordinare. Parlamentul consideră că articolul 341 TFUE nu permite să se scoată din competența legiuitorului Uniunii, care a instituit AEM, puterea de a decide locul sediului acesteia, acordând-o în schimb statelor membre, și că, prin urmare, această dispoziție nu poate servi drept temei juridic valabil pentru decizia contestată.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, invocat în subsidiar în ipoteza, contestată de Parlament, în care Curtea ar reține că articolul 341 TFUE oferă un temei juridic adecvat pentru decizia atacată, Parlamentul invocă lipsa absolută a motivării deciziei atacate. Parlamentul susține că, în calitate de act juridic al Uniunii, decizia atacată este supusă obligației de motivare prevăzute la articolul 296 al doilea paragraf TFUE, dar că această obligație nu a fost deloc respectată, făcând să rămână cu totul necunoscute rațiunile pentru care orașul Bratislava a fost ales pentru a găzdui sediul AEM.

(1) Decizia (UE) 2019/1199 adoptată de comun acord între reprezentanții guvernelor statelor membre din 13 iunie 2019 privind stabilirea sediului Autorității Europene a Muncii (JO 2019, L 189, p. 68).

(2) Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de instituire a unei Autorități Europene a Muncii, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 și a Regulamentului (UE) 2016/589 și de abrogare a Deciziei (UE) 2016/344 (JO 2019, L 186, p. 21).

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/36

Acțiune introdusă la 10 octombrie 2019 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-744/19)

(2019/C 399/42)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Tricot, G. Gattinara, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

Comisia solicită Curții:

constatarea faptului că:

—

prin faptul că nu a adoptat actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru se conforma pe deplin Directivei 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante și de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom și 2003/122/Euratom (1),

—	și prin faptul că nu a comunicat Comisiei astfel de dispoziții,

—	Republica Italiană nu și-a respectata obligațiile prevăzute la articolul 106 din această directivă.

2)	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul unui motiv unic, Comisia arată că prin faptul că nu a adoptat și nici nu a comunicat Comisiei actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma pe deplin Directivei 2013/59, Republica Italiană nu a respectat obligațiile care îi reveneau în temeiul articolului 106 din directivă.

(1) JO 2014, L 13, p. 1.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/37

Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2019 – Italia și Eurallumina/Comisia

(Cauzele T-119/07 și T-207/07) (1)

(„Ajutoare de stat - Directiva 2003/96/CE - Accize pentru uleiurile minerale - Uleiuri minerale folosite drept combustibil pentru producția de alumină - Scutire de accize - Caracter selectiv - Linii directoare vizând ajutoarele de stat cu finalitate regională - Încadrare comunitară a ajutoarelor de stat pentru protecția mediului din 2001 - Încredere legitimă - Prezumția de legalitate a actelor instituțiilor - Principiul bunei administrări - Obligația de motivare - Motivare contradictorie”)

(2019/C 399/43)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă în cauza T-119/07: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistată de G. Aiello și P. Garofoli, avvocati dello Stato)

Reclamantă în cauza T-207/07: Eurallumina SpA (Portoscuso, Italia) (reprezentanți: inițial L. Martin Alegi, R. Denton și E. Cormack, ulterior L. Martin Alegi, R. Denton, A. Stratakis și L. Philippou, solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: în cauza T-119/07, V. Di Bucci, N. Khan, G. Conte și K. Walkerová, agenți, și în cauza T-207/07, inițial V. Di Bucci, N.Khan, G. Conte și K. Walkerová, ulterior N. Khan et V. Bottka, agenți)

Obiectul

Cereri întemeiate pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea totală sau parțială a Deciziei 2007/375/CE a Comisiei din 7 februarie 2007 privind scutirea de la plata accizelor pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producția de alumină în Gardanne, în regiunea Shannon și în Sardinia, pusă în aplicare de Franța, Irlanda și, respectiv, Italia [C 78/2001 (ex NN 22/01), C 79/2001 (ex NN 23/01), C 80/2001 (ex NN 26/01)] (JO 2007, L 147, p. 29), în măsura în care prin aceasta se constată existența unui ajutor de stat acordat de Republica Italiană începând de la data de 1 ianuarie 2004, în temeiul scutirii de accize pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil pentru producția de alumină în Sardinia (Italia) și se dispune ca Republica Italiană să recupereze respectivul ajutor sau să anuleze ori să suspende plata acestuia

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile.

2)	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată în cauza T-119/07.

3)	Obligă Eurallumina SpA la plata cheltuielilor de judecată în cauza T-207/07.

(1) JO C 129, 9.6.2007.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/38

Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2019 – Irlanda și Aughinish Alumina/Comisia

(Cauzele T-129/07 și T-130/07) (1)

(2019/C 399/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă în cauza T-129/07: Irlanda (reprezentanți: inițial D. O’Hagan și E. Alkin, ulterior E Alkin, E. Creedon și A. Joyce și în sfârșit E. Alkin, A. Joyce, M. Browne și G. Hodge, agenți, asistați de P. McGarry, SC)

Reclamantă în cauza T-130/07: Aughinish Alumina Ltd (Askeaton, Irlanda) (reprezentanți: inițial J. Handoll și C. Waterson, ulterior C Waterson și C. Little, solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial V. Di Bucci, N. Khan, G. Conte și K. Walkerová, ulterior N. Khan și V. Bottka, agenți)

Obiectul

Cereri întemeiate pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea totală sau parțială a Deciziei 2007/375/CE a Comisiei din 7 februarie 2007 privind scutirea de la plata accizelor pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producția de alumină în Gardanne, în regiunea Shannon și în Sardinia, pusă în aplicare de Franța, Irlanda și, respectiv, Italia [C 78/2001 (ex NN 22/01), C 79/2001 (ex NN 23/01), C 80/2001 (ex NN 26/01)] (JO 2007, L 147, p. 29), în măsura în care prin aceasta se constată existența unui ajutor de stat acordat de Irlanda începând de la data de 1 ianuarie 2004, în temeiul scutirii de accize pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil pentru producția de alumină în Shannon (Irlanda) și se dispune ca Irlanda să recupereze respectivul ajutor sau să anuleze ori să suspende plata acestuia

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile.

2)	Obligă Irlanta la plata cheltuielilor de judecată în cauza T-129/07.

3)	Obligă Aughinish Alumina Ltd la plata cheltuielilor de judecată în cauza T-130/07.

(1) JO C 140, 23.6.2007.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/39

Hotărârea Tribunalului din 2019 – FIH Holding și FIH/Comisia

(Cauza T-386/14 RENV) (1)

(„Ajutoare de stat - Sectorul bancar - Ajutor acordat FIH sub forma unui transfer al activelor sale depreciate către o filială nouă și achiziționarea ulterioară a acestora de către organismul însărcinat cu garantarea stabilității financiare - Ajutoare de stat în favoarea băncilor în perioada de criză - Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă - Admisibilitate - Calcularea cuantumului ajutorului - Eroare vădită de apreciere”)

(2019/C 399/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: FIH Holding A/S (Copenhaga, Danemarca) și FIH A/S, fostă FIH Erhvervsbank A/S (Copenhaga) (reprezentant: O. Koktvedgaard, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, A. Bouchagiar și K. Blanck, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei 2014/884/UE a Comisiei din 11 martie 2014 privind ajutorul de stat SA.34445 (12/C) implementat de Danemarca pentru transferul unor active de patrimoniu de la FIH către CSF (JO 2014, L 357, p 89)

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia 2014/884/UE a Comisiei din 11 martie 2014 privind ajutorul de stat SA.34445 (12/C) implementat de Danemarca pentru transferul unor active de patrimoniu de la FIH către CSF.

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de FIH Holding A/S și de FIH A/S.

(1) JO C 253, 4.8.2014.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/39

Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2019 – Achemos Grupė și Achema/Comisia

(Cauza T-417/16) (1)

(„Ajutoare de stat - Ajutor în favoarea Klaipėdos Nafta pentru construirea și administrarea unui terminal GNL în portul maritim din Klaipėda - Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă - Articolul 106 alineatul (2) TFUE - Articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE - Decizie de a nu invoca obiecții - Securitatea aprovizionării - Serviciu de interes economic general”)

(2019/C 399/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Achemos Grupė UAB (Vilnius, Lituania) și Achema AB (Jonava, Lituania) (reprezentanți: inițial R. Martens și C. Maczkovics, ulterior R. Martens și V. Ostrovskis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, N. Kuplewatzky și L. Armati, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Lituania (reprezentanți: inițial D. Kriaučiūnas și R. Dzikovič, ulterior R. Dzikovič, agenți), Klaipėdos Nafta AB (Klaipėda, Lituania) (reprezentanți: K. Kačerauskas și V. Vaitkutė Pavan, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei C(2013) 7884 final a Comisiei din 20 noiembrie 2013, prin care ajutorul de stat SA.36740 (2013/NN), acordat de Lituania în favoarea Klaipėdos Nafta, a fost declarat compatibil cu piața internă (JO 2016, C 161, p.1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Achemos Grupė UAB și Achema AB la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisia Europeană.

3)	Republica Lituania și Klaipėdos Nafta AB suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 371, 10.10.2016.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/40

Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2019 – FV/Consiliul

(Cauza T-153/17) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Rapoarte de evaluare - Exerciții de evaluare 2014 și 2015 - Interesul de a exercita acțiunea - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere - Obligația de solicitudine”)

(2019/C 399/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: FV (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită anularea rapoartelor de evaluare ale reclamantei întocmite pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2014 și pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2015, astfel cum au fost adoptate definitiv la 5 decembrie 2016

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe FV să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 382, 13.11.2017.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/41

Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2019 – WhiteWave Services/EUIPO – Fernandes (VeGa one)

(Cauza T-176/17) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene VeGa one - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană verbală anterioară Vegas - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 399/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: WhiteWave Services, Inc. (Broomfield, Colorado, Statele Unite) admisă să se substituie Sequel Naturals ULC (reprezentant: H. Lindström, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: P. Sipos, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Carlos Fernandes (Groß-Umstadt, Germania) (reprezentant: T. Stein, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 9 ianuarie 2017 (cauza R 2466/2015-1), privind o procedură de opoziție între domnul Fernandes și Sequel Naturals

Dispozitivul

1)	WhiteWave Services, Inc. est admisă să se substituie societății Sequel Naturals ULC ca reclamantă.

2)	Respinge acțiunea.

3)	WhiteWave Services suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

4)	Domnul Carlos Fernandes suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 144, 8.5.2017.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/42

Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2019 – Zhejiang Jndia Pipeline Industry/Comisia

(Cauza T-228/17) (1)

(„Dumping - Importuri de anumite accesorii de țevărie pentru sudat cap la cap, din oțel inoxidabil, chiar finisate, originare din China și Taiwan - Impunere a unor taxe antidumping definitive - Valoare normală - Ajustări - Eroare vădită de apreciere - Obligația de motivare”)

(2019/C 399/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Zhejiang Jndia Pipeline Industry Co. Ltd (Wenzhou, China) (reprezentant: S. Hirsbrunner, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche, N. Kuplewatzky și E. Schmidt, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen și H. Marcos Fraile, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/141 al Comisiei din 26 ianuarie 2017 de instituire a unor taxe antidumping definitive la importurile de anumite accesorii de țevărie pentru sudat cap la cap, din oțel inoxidabil, chiar finisate, originare din Republica Populară Chineză și Taiwan (JO 2017, L 22, p. 14)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Zhejiang Jndia Pipeline Industry Co. Ltd suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 195, 19.6.2017.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/42

Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2019 – Dehousse/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza T-433/17) (1)

(„Acces la documente - Curtea de Justiție a Uniunii Europene - Documente deținute de instituție în exercitarea funcțiilor sale administrative - Cerere de acces introdusă de un fost judecător al Tribunalului - Refuz parțial al accesului - Răspundere extracontractuală a Uniunii Europene”)

(2019/C 399/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Franklin Dehousse (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: L. Levi și S. Rodrigues, avocați)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: J. Inghelram, Á. Almendros Manzano și V. Hanley-Emilsson, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea deciziilor din 18 și 22 mai 2017 prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a refuzat să admită cererile de acces la anumite documente introduse de reclamant la 27 ianuarie 2017 și, respectiv, la 14 decembrie 2016 și, pe de altă parte, o cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se solicită repararea prejudiciului moral pe care reclamantul pretinde ca l-ar fi suferit ca urmare a comportamentului culpabil al Curții de Justiție a Uniunii Europene atunci când aceasta a refuzat să admită cererile sale de informații introduse între 15 iulie și 10 august 2016.

Dispozitivul

Anulează decizia din 18 mai 2017 de respingere a celei de a doua cereri de confirmare a accesului la anumite documente formulate de domnul Franklin Dehousse, întrucât aceasta a respins accesul la „schimburile, în ambele sensuri, între președintele Skouris sau șeful de cabinet al acestuia, cu toate autoritățile publice germane în perioada 2011-2015 inclusiv”.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 300, 11.9.2017.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/43

Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2019 – Arysta LifeScience Netherlands/Comisia

(Cauza T-476/17) (1)

(„Produse fitosanitare - Substanța activă diflubenzuron - Revizuirea aprobării - Articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 - Dreptul la apărare - Exces de putere - Eroare vădită de apreciere - Procedură de reînnoire a aprobării - Articolul 14 din Regulamentul nr. 1107/2009 - Impunere, în cadrul procedurii de revizuire, a unor restricții suplimentare care limitează utilizarea substanței active în cauză fără a aștepta finalizarea procedurii de reînnoire - Proporționalitate”)

(2019/C 399/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Arysta LifeScience Netherlands BV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: C. Mereu et M. Grunchard, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Lewis, I. Naglis și G. Koleva, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/855 al Comisiei din 18 mai 2017 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de aprobare a substanței active diflubenzuron (JO 2017, L 128, p. 10)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Arysta LifeScience Netherlands BV suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei acțiuni și al procedurii privind măsurile provizorii.

(1) JO C 357, 23.10.2017.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/44

Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2019 – Republica Cehă/Comisia

(Cauza T-629/17) (1)

(„FEDER - FSE - Reducerea unei contribuții financiare - Contracte de achiziții publice - Articolul 99 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 - Articolul 16 litera (b) din Directiva 2004/18/CE - Excludere specială - Contracte de achiziții publice de servicii care au ca obiect achiziția, dezvoltarea, producția sau coproducția de programe destinate difuzării de către organele de radiodifuziune”)

(2019/C 399/52)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, J. Vláčil și T. Müller, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Arenas și P. Ondrůšek, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Polonă (reprezentanți: B. Majczyna și K. Rudzińska, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare C(2017) 4682 final a Comisiei din 6 iulie 2017 de anulare a unei părți din ajutorul din Fondul social european pentru programul operațional „Formare în materie de competitivitate” în cadrul obiectivelor „Convergență” și „Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă” în Republica Cehă, precum și a unei părți din ajutorul din Fondul european de dezvoltare regională pentru programele operaționale „Cercetare și dezvoltare pentru inovare” în cadrul obiectivului „Convergență” în Republica Cehă și „Ajutor tehnic” în cadrul obiectivelor „Convergență” și „Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă” în Republica Cehă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Cehă la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Republica Polonă suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 369, 30.10.2017.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/45

Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2019 – BTC/Comisia

(Cauza T-786/17) (1)

(„Clauză compromisorie - Acord de grant încheiat în cadrul Programului-cadru eTEN privind rețelele de telecomunicații transeuropene - Proiectul «SafeChemo» - Raport de anchetă al OLAF în care s-a constatat caracterul neeligibil al anumitor cheltuieli efectuate - Rambursare parțială a sumelor plătite - Cerere reconvențională”)

(2019/C 399/53)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: BTC Srl (Bolzano, Italia) (reprezentanți: L. von Lutterotti și A. Frei, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Katsimerou și B.- R. Killmann, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea, în primul rând, a Deciziei Ares (2017) 4799558 a Comisiei din 27 septembrie 2017 prin care se solicită rambursarea unei sume plătite reclamantei în executarea acordului C046311 pentru finanțarea proiectului intitulat „ePrescription and Automation for a Safe Management of Cytostatistics”, încheiat în cadrul Programului eTEN privind rețelele de telecomunicații transeuropene, în al doilea rând, a scrisorii Ares(2017) 4790311 a Comisiei din 2 octombrie 2017 prin care a fost transmisă nota de debit nr. 3241712708 și, în al treilea rând, a notei de debit nr. 3241712708 și, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE prin care se solicită declararea ca nefondată a cererii de rambursare a Comisiei, precum și cerere reconvențională prin care se solicită obligarea reclamantei la rambursarea unei sume plătite, în executarea acestui acord, fără a fi datorată

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea introdusă de BTC Srl.

2)	Obligă BTC să plătească Comisiei Europene suma principală de 380 989,49 euro, majorată cu dobânzi de întârziere de 3,50 % începând cu 17 noiembrie 2017 până la plata completă a acestei sume.

3)	BTC suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisie.

(1) JO C 42, 5.2.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/45

Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2019 – FV/Consiliul

(Cauza T-27/18 RENV) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Raport de notare - Exercițiu de evaluare 2013 - Interesul de a exercita acțiunea - Obligație de motivare - Eroare vădită de apreciere - Obligație de solicitudine”)

(2019/C 399/54)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: FV (reprezentanți: inițial L. Levi, ulterior É. Boigelot, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Obiectul

Cerere formulată în temeiul articolului 270 TFUE și prin care se urmărește anularea raportului de notare al reclamantei pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2013.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă pe FV la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauza F-40/15 și a cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri de rejudecare.

3)	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauza T-639/16 P.

(1) JO C 178, 1.6.2015 (cauza înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene cu numărul F-40/15) și transferată Tribunalului Uniunii Europene la 1.9.2016).

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/46

Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2019 – Venezuela/Consiliul

(Cauza T-65/18) (1)

(„Acțiune în anulare - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela - Acțiune introdusă de un stat terț - Lipsa afectării directe - Inadmisibilitate”)

(2019/C 399/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Republica Bolivariană Venezuela (reprezentanți: F. Di Gianni și L. Giuliano, avocats)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial P. Mahnič și L. Ozola, ulterior P. Mahnič și A. Antoniadis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea, în primul rând, a Regulamentului (UE) 2017/2063 al Consiliului din 13 noiembrie 2017 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2017, L 295, p. 21), în al doilea rând, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1653 al Consiliului din 6 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului 2017/2063 (JO 2018, L 276, p. 1) și, în al treilea rând, a Deciziei (PESC) 2018/1656 a Consiliului din 6 noiembrie 2018 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela (JO 2018, L 276, p. 10), în măsura în care dispozițiile acestora privesc Republica Bolivariană Venezuela

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Republica Bolivariană Venezuela suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 134, 16.4.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/47

Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2019 – Manea/CdT

(Cauza T-225/18) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Contract pe perioadă determinată - Decizie de a nu prelungi contractul reclamantei - Retragerea deciziei și adoptarea unei noi decizii de neprelungire a contractului cu efect de la data primei decizii - Răspundere”)

(2019/C 399/56)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Camelia Manea (Echternach, Luxemburg) (reprezentanți: M.-A. Lucas și M. Bertha, avocați)

Pârât: Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (reprezentanți: J. Rikkert și M. Garnier, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită, în primul rând, anularea deciziei din 29 mai 2017 a CdT de a nu prelungi contractul de muncă al reclamantei, în al doilea rând, obligarea CdT la reintegrarea reclamantei și, în al treilea rând, repararea prejudiciului material și moral care a rezultat, pe de o parte, din pierderea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, și pe de altă parte, din decizia CdT din 12 noiembrie 2015 de a nu prelungi contractul de muncă al reclamantei

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe doamna Camelia Manea la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 221, 25.6.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/48

Hotărârea Tribunalului din 11 septembrie 2019 – Azarov/Consiliul

(Cauza T-286/18) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina - Înghețarea fondurilor - Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Menținerea numelui reclamantului pe listă - Obligația Consiliului să verifice că decizia unei autorități a unui stat terț a fost luată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă”)

(2019/C 399/57)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Mykola Yanovych Azarov (Kiev, Ucraina) (reprezentanți: A. Egger și G. Lansky, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J. Bauerschmidt și P. Mahni, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei (PESC) 2018/333 a Consiliului din 5 martie 2018 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2018, L 63, p. 48) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/326 al Consiliului din 5 martie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2018, L 63, p. 5), în măsura în care numele reclamantului a fost menținut pe lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică aceste măsuri restrictive

Dispozitivul

Anulează Decizia (PESC) 2018/333 a Consiliului din 5 martie 2018 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/326 al Consiliului din 5 martie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care numele domnului Mykola Yanovych Azarov a fost menținut pe lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică aceste măsuri restrictive.

2)	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 240, 9.7.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/49

Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2019 – Unifarco/EUIPO – GD Tecnologie Interdisciplinari Farmaceutiche (TRICOPID)

(Cauza T-359/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale TRICOPID - Marca națională figurativă anterioară TRICODIN - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 399/58)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Unifarco SpA (Santa Giustina, Italia) (reprezentanți: A. Perani și J. Graffer, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: GD Tecnologie Interdisciplinari Farmaceutiche Srl (Roma, Italia) (reprezentanți: E. Pepe și M. Farinola, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 13 martie 2018 (cauza R 2150/2017-5) privind o procedură de opoziție între GD Tecnologie Interdisciplinari Farmaceutiche și Unifarco

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Unifarco SpA la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de GD Tecnologie Interdisciplinari Farmaceutiche Srl în fața Camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1) JO C 276, 6.8.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/49

Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2019 – WI/Comisia

(Cauza T-379/18) (1)

(„Funcție publică - Pensii - Pensie de urmaș - Uniune consensuală înregistrată - Refuzul acordării - Articolul 1 alineatul (2) litera (c) punctul (iv) din anexa VII la statut - Acces la căsătorie civilă - Principiul bunei administrări - Obligația de solicitudine - Circumstanțe excepționale”)

(2019/C 399/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: WI (reprezentanți: T. Bontinck și A. Guillerme, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Mongin și L. Radu Bouyon, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei Comisiei din 16 august 2017 în măsura în care nu i s-a acordat reclamantului beneficiul pensiei de urmaș, a deciziei din 13 septembrie 2017 în măsura în care i s-a refuzat reclamantului beneficiul pensiei de urmaș și a deciziei din 9 martie 2018 de respingere a reclamației formulate de către reclamant

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe WI la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 341, 24.9.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/50

Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2019 – TrekStor/EUIPO (Theatre)

(Cauza T-399/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Theatre - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Lipsa unui caracter distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 399/60)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: TrekStor Ltd (Hong-Kong, China) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch, M. Alber și N. Willich, avocats)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 aprilie 2018 (cauza R 2238/2017-2), privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Theatre ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă TrekStor Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 294, 20.8.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/51

Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2019 – Grupo Bimbo/EUIPO – Rubio Snacks (Tia Rosa)

(Cauza T-464/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Tia Rosa - Marca națională figurativă anterioară TIA ROSA - Motiv relativ de refuz - Similitudinea produselor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 399/61)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Grupo Bimbo, SAB de CV (Mexico, Mexic) (reprezentant: N. Fernández Fernández-Pacheco, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Crespo Carrillo și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Rubio Snacks, SL (Bullas, Spania) (reprezentanți: I. Temiño Ceniceros și J. Oria Sousa-Montes, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 18 mai 2018 (cauza R 2739/2017-5) privind o procedură de opoziție între Rubio Snacks și Grupo Bimbo

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Grupo Bimbo, SAB de CV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 328, 17.9.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/51

Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2019 – Pharmadom/EUIPO – IRF (MediWell)

(Cauza T-502/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative MediWell - Marca națională verbală anterioară WELL AND WELL și marca națională figurativă anterioară well & well LES PHARMACIENS - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 399/62)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pharmadom (Boulogne-Billancourt, Franța) (reprezentant: M.-P. Dauquaire, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: S. Bonne și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: IRF s. r. o. (Bratislava, Slovacia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 8 iunie 2018 (cauza R 6/2018–5), privind o procedură de opoziție între Pharmadom și IRF

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Pharmadom la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 373, 15.10.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/52

Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2019 – XI/Comisia

(Cauza T-528/18) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Boală profesională - Hărțuire morală - Cerere de asistență - Respingerea cererii - Răspuns la plângere care conține date cu caracter medical - Secret medical - Cerere de eliminare a acestor date - Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal - Dreptul la respectarea vieții private - Răspundere”)

(2019/C 399/63)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: XI (reprezentant: N. Lhoëst, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Berscheid, B. Mongin și R. Striani, agenți)

Obiectul

Cerere formulată în temeiul articolului 270 TFUE prin care se solicită, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei din 25 mai 2018 (cauza R/56/18) de respingere a plângerii reclamantei împotriva deciziei de respingere a cererii sale de asistență, întemeiată pe articolul 24 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, și, pe de altă parte, obținerea unei reparații pentru prejudiciul pe care reclamanta pretinde că l-ar fi suferit.

Dispozitivul

1)	Obligă Comisia Europeană să îi plătească lui XI suma de 2 500 de euro.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 408, 12.11.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/53

Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2019 – Aroma Essence/EUIPO – Refan Bulgaria (Burete pentru toaletă)

(Cauza T-532/18) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând un burete pentru toaletă - Desene sau modele industriale anterioare - Motive de nulitate - Examinare din oficiu de către camera de recurs a faptelor constitutive ale divulgării - Sarcina probei ce incumbă părții care solicită declararea nulității - Cerințe legate de reproducerea desenului sau a modelului industrial anterior”)

(2019/C 399/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Aroma Essence Ltd (Kazanlak, Bulgaria) (reprezentant: A. Nastev, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Ivanauskas și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Refan Bulgaria OOD (Trud, Bulgaria)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Camerei a treia de recurs a EUIPO din 19 iulie 2018 (cauza R 1197/2017-3) privind o procedură de declarare a nulității între Aroma Essence și Refan Bulgaria

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Aroma Essence Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 392, 29.10.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/54

Hotărârea Tribunalului din 11 septembrie 2019 – YL/Comisia

(Cauza T-545/18) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Promovare - Exercițiul de promovare 2017 - Decizie de a nu promova reclamantul în gradul AD 7 cu efect de la 1 ianuarie 2017 - Articolul 45 din statut - Articolul 9 alineatul (3) din anexa IX la Statut - Abuz de putere - Sancțiune disciplinară”)

(2019/C 399/65)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: YL (reprezentanți: P. Yon și B. de Lapasse, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial L. Radu Bouyon și R Striani, ulterior R. Radu Bouyon și B. Mongin, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește, în primul rând, anularea deciziei Comisiei, comunicată personalului acestei instituții la 13 noiembrie 2017, de a nu promova reclamantul în gradul AD 7 în cadrul exercițiului de promovare 2017, în al doilea rând, promovarea reclamantului în gradul AD 7 cu efect de la 1 ianuarie 2017 și, în al treilea rând, repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-ar fi suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe YL la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 427, 26.11.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/54

Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2019 – Rose Gesellschaft/EUIPO – Iviton (TON JONES)

(Cauza T-633/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale TON JONES - Mărcile naționale și internaționale figurative anterioare Jones - Dovada utilizării serioase a mărcilor anterioare - Articolul 47 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 - Articolul 10 din Regulamentul delegat (UE) 2018/625”)

(2019/C 399/66)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Rose Gesellschaft mbH (Viena, Austria) (reprezentanți: R. Kornfeld, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Fischer, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Iviton s. r. o. (Prešov, Slovacia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 12 iulie 2018 (cauza R 2136/2017-2) privind o procedură de opoziție între Magda Rose GmbH&Co. KG și Iviton

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Rose Gesellschaft mbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 455, 17.12.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/55

Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2019 – Geske/EUIPO (revolutionary air pulse technology)

(Cauza T-634/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale revolutionary air pulse technology - Motiv relativ de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 399/67)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: André Geske (Lübbeck, Germania) (reprezentant: R. Albrecht, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Sesma Merino și D. Walicka, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 5 septembrie 2018 (cauza R 2721/2017-2) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal revolutionary air pulse technology ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul André Geske la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 4, 7.1.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/56

Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2019 – Società agricola Giusti Dal Col/EUIPO – DMC (GIUSTI WINE)

(Cauza T-678/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Cerere de protecție a mărcii internaționale verbale GIUSTI WINE - Marcă națională figurativă anterioară DeGIUSTI - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001]”)

(2019/C 399/68)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Società agricola Giusti Dal Col Srl (Nervesa della Battaglia, Italia) (reprezentanți: M. Pizzigati și A. Mayr, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: DMC Srl (San Vendemiano, Italia) (reprezentanți: B. Osti și C. Spagnolo, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 3 septembrie 2018 (cauza R 1154/2017–5) privind o procedură de opoziție între DMC și Società agricola Giusti Dal Col

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Società agricola Giusti Dal Col Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 25, 21.1.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/56

Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2019 – Showroom/EUIPO – E-Gab (SHOWROOM)

(Cauza T-679/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative SHOWROOM - Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară SHOWROOM86 - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 399/69)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Showroom sp. z o.o. (Varșovia, Polonia) (reprezentant: M. Janicka-Kapłon, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: E. Śliwińska și J. Crespo Carrillo, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: E-Gab NV (Ternat, Belgia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 5 septembrie 2018 (cauza R 1834/2017-2), privind o procedură de opoziție între E-Gab și Showroom.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Showroom sp. z o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 25, 21.1.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/57

Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2019 – La Caixa/EUIPO – Imagic Vision (imagin bank)

(Cauza T-761/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative imagin bank - Marcă națională figurativă anterioară imagic - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Lipsa similitudinii semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 399/70)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Fundación bancaria caixa d'estalvis i pensions de Barcelona La Caixa (Palma de Mallorca, Spania) (reprezentanți: I. Valdelomar Serrano, P. Román Maestre, D. Liern Cendrero, D. Gabarre Armengol și J. L. Rodríguez Fuensalida, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: H. O'Neill, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Imagic Vision, SL (Madrid, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 22 octombrie 2018 (cauza R 1954/2017–4), privind o procedură de opoziție între Imagic Vision și Fundación bancaria caixa d’estalvis i pensions de Barcelona La Caixa

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 22 octombrie 2018 (cauza R 1954/2017-4).

2)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată ale Fundación bancaria caixa d’estalvis i pensions de Barcelona La Caixa.

(1) JO C 72, 25.2.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/58

Hotărârea Tribunalului din 11 septembrie 2019 – Orkla Foods Danmark/EUIPO (PRODUCED WITHOUT BOILING SCANDINAVIAN DELIGHTS ESTABLISHED 1834 FRUIT SPREAD)

(Cauza T– 34/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a unei mărci figurative a Uniunii Europene PRODUCED WITHOUT BOILING SCANDINAVIAN DELIGHTS ESTABLISHED 1834 FRUIT SPREAD - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 399/71)

Limba de procedură: daneza

Părțile

Reclamantă: Orkla Foods Danmark A/S (Taastrup, Danemarka) (reprezentant: S. Hansen, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. García Murillo și J.F. Crespo Carrillo, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 1 octombrie 2018 (cauza R 309/2018-2) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ PRODUCED WITHOUT BOILING SCANDINAVIAN DELIGHTS ESTABLISHED 1834 FRUIT SPREAD ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Orkla Foods Danmark A/S la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 112, 25.3.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/59

Ordonanța Tribunalului din 11 septembrie 2019 – Haswani/Consiliul

(Cauza T-231/15 RENV) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Articolul 86 din Regulamentul de procedură al Tribunalului - Adaptarea cererii introductive - Admisibilitate - Necesitatea adaptării motivelor și a argumentelor - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată”)

(2019/C 399/72)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: George Haswani (Yabroud, Siria) (reprezentant: G. Karouni, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Sikora-Kalėda și S. Kyriakopoulou, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Havas, R. Tricot și A. Bouquet, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2015/383 a Consiliului din 6 martie 2015 de punere în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2015, L 64, p. 41), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/375 al Consiliului din 6 martie 2015 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2015, L 64, p. 10), a Deciziei (PESC) 2015/837 a Consiliului din 28 mai 2015 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2015, L 132, p. 82), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/828 al Consiliului din 28 mai 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2015, L 132, p. 3), a Deciziei (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2016, L 141, p. 125) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/840 al Consiliului din 27 mai 2016 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant, și, pe de altă parte, o cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE și prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului pe care se presupune că l-ar fi suferit reclamantul din cauza acestor acte.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul George Haswani suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene în cauzele C-313/17 P și T-231/15 RENV.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauzele C-313/17 P și T-231/15 RENV.

(1) JO C 213, 29.6.2015.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/60

Ordonanța Tribunalului din 17 iunie 2019 – BS/Parlamentul

(Cauza T-593/18) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Aviz de modificare a drepturilor de pensie - Alocație pentru creșterea copilului aflat în întreținere - Alocație școlară - Copil ce are o infirmitate care îl împiedică să se întrețină singur - Întreținerea efectivă a copilului - Articolul 2 din anexa VII la statut - Restituirea plății nedatorate - Eroare vădită de apreciere - Dreptul la bună administrare - Acțiune în anulare”)

(2019/C 399/73)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: BS (reprezentanți: M. Maes și J.-N. Louis, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: inițial D. Boytha și T. Lazian, ulterior T. Lazian și C. González Argüelles, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, având ca obiect anularea, pe de o parte, a avizului de modificare a drepturilor de pensie ale reclamantului din 10 august 2017 emis de Parlament, și pe de altă parte, „în măsura în care este necesar”, a deciziei de restituire a plății nedatorate de 1 589,16 euro pentru lunile septembrie, octombrie și noiembrie 2017 și de 4 815,16 euro, astfel cum reiese din fișa de pensie a reclamantului din decembrie 2017.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	BS suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Parlamentul European.

(1) JO C 427, 26.11.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/60

Ordonanța Tribunalului din 16 septembrie 2019 – ZH/ECHA

(Cauza T-617/18) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Raport de evaluare pentru anul 2016 - Concediu medical - Cerere de despăgubiri - Reclamație introdusă după expirarea termenului de trei luni prevăzut la articolul 90 alineatul (2) din statut - Forță majoră - Eroare scuzabilă - Inadmisibilitate vădită”)

(2019/C 399/74)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: ZH (reprezentanți: L. Levi și N. Flandin, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (reprezentanți: M. Heikkilä, T. Zbihlej și C. M. Bergerat, agenți, asistați de A. Duron, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și prin care se urmărește, pe de o parte, anularea raportului de evaluare al reclamantului pentru anul 2016 și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pe care acesta pretinde că l-ar fi suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă ZH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 436, 3.12.2018.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/61

Ordonanța Tribunalului din 11 septembrie 2019 – ruwido austria/EUIPO (transparent pairing)

(Cauza T-649/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale transparent pairing - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Acțiune vădit nefondată”)

(2019/C 399/75)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: ruwido austria GmbH (Neumarkt am Wallersee, Austria) (reprezentant: A. Ginzburg, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: W. Schramek și A. Söder, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 30 august 2018 (cauza R 2487/2017–2), privind o cerere de înregistrare a semnului verbal transparent pairing ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă ruwido austria GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 4, 7.1.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/62

Ordonanța Tribunalului din 16 septembrie 2019 – Polonia/Comisia

(Cauza T-703/18) (1)

(„Acțiune în anulare - Fondul social european - Programul operațional «Cunoștințe, educație și dezvoltare» - Scrisoare prin care se transmite un raport de audit final - Act care nu poate face obiectul unei acțiuni - Act pregătitor - Inadmisibilitate”)

(2019/C 399/76)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Arenas și M. Siekierzyńska, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se solicită anularea presupusei decizii a Comisiei care ar fi conținută în scrisoarea sa din 17 septembrie 2018 prin care se transmite Republicii Poloniei raportul final de audit aferent programului operațional „Cunoștințe, educație și dezvoltare”.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Nu este necesară pronunțarea asupra cererii de intervenție a Republicii Cehe.

3)	Republica Polonă și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

4)	Republica Cehă va suporta propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

(1) JO C 54, 11.2.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/62

Ordonanța Tribunalului din 11 septembrie 2019 – Cham Holding și Bena Properties/Consiliul

(Cauza T-55/19) (1)

(„Acțiune în despăgubire - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Necompetență”)

(2019/C 399/77)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Cham Holding Co. SA (Damasc, Siria) și Bena Properties Co. SA (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Jaume și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se urmărește repararea prejudiciului pe care reclamantele pretind că l-au suferit ca urmare a adoptării Deciziei (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC [a Consiliului] privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2018, L 131, p. 16) și a actelor subsecvente de punere în aplicare a acesteia, precum și ca urmare a Deciziei (PESC) 2019/806 a Consiliului din 17 mai 2019 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC [a Consiliului] privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2019 L 132, p. 36), în măsura în care acestea le privesc pe reclamante

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Cham Holding Co. SA și Bena Properties Co. SA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 139, 15.4.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/63

Ordonanța Tribunalului din 11 septembrie 2019 – Syriatel Mobile Telecom/Consiliul

(Cauza T-56/19) (1)

(„Acțiune în despăgubire - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Necompetență”)

(2019/C 399/78)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Syriatel Mobile Telecom (Joint Stock Company) (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Jaume și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se urmărește repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit ca urmare a adoptării Deciziei (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC [a Consiliului] privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2018, L 131, p. 16) și a actelor subsecvente de punere în aplicare a acesteia, precum și ca urmare a Deciziei (PESC) 2019/806 a Consiliului din 17 mai 2019 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC [a Consiliului] privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2019 L 132, p. 36), în măsura în care acestea o privesc pe reclamantă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Syriatel Mobile Telecom (Joint Stock Company) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 139, 15.4.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/64

Ordonanța Tribunalului din 11 septembrie 2019 – Makhlouf/Consiliul

(Cauza T-57/19) (1)

(„Acțiune în despăgubire - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Necompetență”)

(2019/C 399/79)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Rami Makhlouf (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Jaume și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se urmărește repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-a suferit ca urmare a adoptării Deciziei (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC [a Consiliului] privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2018, L 131, p. 16) și a actelor subsecvente de punere în aplicare a acesteia, precum și ca urmare a Deciziei (PESC) 2019/806 a Consiliului din 17 mai 2019 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC [a Consiliului] privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2019 L 132, p. 36), în măsura în care acestea îl privesc pe reclamant

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Rami Makhlouf suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 139, 15.4.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/65

Ordonanța Tribunalului din 11 septembrie 2019 – Othman/Consiliul

(Cauza T-58/19) (1)

(„Acțiune în despăgubire - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Necompetență”)

(2019/C 399/80)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Razan Othman (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Jaume și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se urmărește repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit ca urmare a adoptării Deciziei (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC [a Consiliului] privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2018, L 131, p. 16) și a actelor subsecvente de punere în aplicare a acesteia, precum și ca urmare a Deciziei (PESC) 2019/806 a Consiliului din 17 mai 2019 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2019 L 132, p. 36), în măsura în care acestea o privesc pe reclamantă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Doamna Razan Othman suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 139, 15.4.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/65

Ordonanța Tribunalului din 11 septembrie 2019 – Makhlouf/Consiliul

(Cauza T-59/19) (1)

(„Acțiune în despăgubire - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Necompetență”)

(2019/C 399/81)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Ehab Makhlouf (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Jaume și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se urmărește repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-a suferit ca urmare a adoptării Deciziei (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC [a Consiliului] privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2018, L 131, p. 16) și a actelor subsecvente de punere în aplicare a acesteia, precum și ca urmare a Deciziei (PESC) 2019/806 a Consiliului din 17 mai 2019 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2019 L 132, p. 36), în măsura în care acestea îl privesc pe reclamant

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Ehab Makhlouf suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 139, 15.4.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/66

Ordonanța Tribunalului din 11 septembrie 2019 – Drex Technologies/Consiliul

(Cauza T-61/19) (1)

(„Acțiune în despăgubire - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Necompetență”)

(2019/C 399/82)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Drex Technologies SA (Tortola, Insulele Virgine Britanice) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Jaume și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Drex Technologies SA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 139, 15.4.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/67

Ordonanța Tribunalului din 11 septembrie 2019 – Almashreq Investment Fund/Consiliul

(Cauza T-62/19) (1)

(„Acțiune în despăgubire - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Necompetență”)

(2019/C 399/83)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Almashreq Investment Fund (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Jaume și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se urmărește repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit ca urmare a adoptării Deciziei (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC [a Consiliului] privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2018, L 131, p. 16) și a actelor subsecvente de punere în aplicare a acesteia, precum și ca urmare a Deciziei (PESC) 2019/806 a Consiliului din 17 mai 2019 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2019 L 132, p. 36), în măsura în care acestea o privesc pe reclamantă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Almashreq Investment Fund suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 139, 15.4.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/67

Ordonanța Tribunalului din 18 septembrie 2019 – Nosio SpA/EUIPO – Passi (LA PASSIATA)

(Cauza T-70/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului”)

(2019/C 399/84)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Nosio SpA (Mezzocorona, Italia) (reprezentanți: J. Graffer și A. Ottolini, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. L. Capostagno și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: Passi AG (Rothrist, Elveția)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 5 noiembrie 2018 (cauza R 928/2018–2) privind o procedură de opoziție între Passi și Nosio

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Nosio SpA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1) JO C 122, 1.4.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/68

Ordonanța Tribunalului din 11 septembrie 2019 – Souruh/Consiliul

(Cauza T-137/19) (1)

(„Acțiune în despăgubire - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Siriei - Înghețare a fondurilor - Necompetență”)

(2019/C 399/85)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Souruh SA (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Jaume și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se solicită repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-ar fi suferit ca urmare a adoptării Deciziei (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC a Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2018, L 131, p. 16) și a actelor sale subsecvente de punere în aplicare, precum și ca urmare a Deciziei (PESC) 2019/806 a Consiliului din 17 mai 2019 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC a Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2019, L 132, p. 36), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Souruh SA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 148, 29.4.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/69

Ordonanța Tribunalului din 18 septembrie 2019 – Nosio/EUIPO – Passi (PASSIATA)

(Cauza T-142/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului”)

(2019/C 399/86)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Nosio SpA (Mezzocorona, Italia) (reprezentanți: J. Graffer și A. Ottolini, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. L. Capostagno și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: Passi AG (Rothrist, Elveția)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 23 noiembrie 2018 (cauza R 927/2018-2) privind o procedură de opoziție între Passi și Nosio

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Nosio SpA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1) JO C 148, 29.4.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/69

Ordonanța Tribunalului din 12 septembrie 2019 – Puma/EUIPO (SOFTFOAM)

(Cauza T-182/19) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative SOFTFOAM - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Acțiune vădit nefondată”)

(2019/C 399/87)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Puma SE (Herzogenaurach, Germania) (reprezentant: M. Schunke, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Crespo Carrillo și H. O’Neill, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerea a doua de recurs a EUIPO din 8 ianuarie 2019 (cauza R 1399/2018-2) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ SOFTFOAM ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă SE la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 172, 20.5.2019.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/70

Acțiune introdusă la 31 iulie 2019 – Sarantos și alții/Parlamentul și Comisia

(Cauza T-547/19)

(2019/C 399/88)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamanți: Arhimandritul Sarantis Sarantos și alții (reprezentant: C. Papasotiriou, avocat)

Pârâți: Parlamentul European și Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

anularea reglementării adoptate de Parlamentul European și de Comisia Uniunii Europene la 20 iunie 2019 (2018/0104/COD, Lex 1939/PE-CONS 70/19) privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație (1);

—	obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că reglementarea atacată aduce atingere demnității umane, vieții private și libertății personale, precum și dreptului la protecția datelor personale și la exprimarea în mod expres a consimțământului pentru procesarea unor asemenea date.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că reglementarea atacată aduce atingere conștiinței religioase a reclamanților, fiind încălcat, printre altele, articolul 10 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că, prin stabilirea obligativității obținerii cărții de identitate electronice fără consimțământul cetățenilor, reglementarea atacată încalcă dreptul reclamanților de a o contesta pe baza motivelor sus-menționate legate de conștiința religioasă, fiind încălcat articolul 10 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că, din cauză că aduce atingere a conștiinței religioase a reclamanților, reglementarea atacată aduce atingere în același timp demnității umane a lor, din moment ce conștiința religioasă este o expresie fundamentală a acesteia, fiind încălcat articolul 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(1) Regulamentul (UE) 2019/1157 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație (JO 2019, L 188, p. 67).

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/71

Acțiune introdusă la 9 septembrie 2019 – Canon/Comisia

(Cauza T-609/19)

(2019/C 399/89)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Canon Inc. (Tokyo, Japonia) (reprezentanți: U. Soltész, W. Bosch, C. von Köckritz, K. Winkelmann, J. Schindler, D. Arts, W. Devroe, avocați și M. Reynolds, Solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei C(2019) 4559 final a Comisiei Europene din 27 iunie 2019 de impunere a unor amenzi pentru omiterea notificării unei concentrări cu încălcarea articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 (1) și pentru punerea în aplicare a concentrării cu încălcarea articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 [cazul M.8179 - Canon/Toshiba Medical Systems Corporation, procedură în temeiul articolului 14 alineatul (2)], notificată reclamantei la 1 iulie 2019;

—	cu titlu subsidiar, anularea sau reducerea substanțială a amenzilor impuse reclamantei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv, prin intermediul căruia se susține că Comisia a săvârșit o eroare de drept vădită prin aplicarea greșită a criteriului legal pentru evaluarea prevăzută la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004.

—

Se pretinde că Comisia nu ține seama de jurisprudența existentă prin faptul că se bazează pe noțiunea fără precedent și nefundamentată de „punere în aplicare parțială a unei concentrări unice”. În special, evaluarea Comisiei nu stabilește că operațiunea intercalată în cauză a contribuit la o schimbare durabilă a controlului asupra întreprinderii-țintă în modul impus de jurisprudență.

Al doilea motiv, prin intermediul căruia se susține că, deși nu s a demonstrat nicio intenție sau neglijență din partea reclamantei, Comisia i a impus acesteia o amendă cu încălcarea articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, a principiilor nulla poena sine lege și încrederii legitime, a principiului proporționalității și a principiului care guvernează concursul de încălcări. În consecință, reclamanta solicită Tribunalului să își exercite competența de fond în temeiul articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 și al articolului 261 TFEU pentru a anula decizia privind amenzile în totalitate sau pentru a le reduce semnificativ.

Al treilea motiv, prin intermediul căruia se susține că Comisia a încălcat normele fundamentale de procedură. Se pretinde că, întrucât a refuzat să acorde reclamantei posibilitatea de a comenta argumente și fapte sau probe noi prin intermediul unui răspuns formal la o comunicare suplimentară privind obiecțiunile sau o scrisoare privind situația de fapt și în cadrul unei alte audieri, Comisia a încălcat articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 și dreptul reclamantei la apărare.

(1) Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO 2004 L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201).

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/72

Acțiune introdusă la 10 septembrie 2019 – UPL Europe și Aceto Agricultural Chemical/Comisia

(Cauza T-612/19)

(2019/C 399/90)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: UPL Europe Ltd (Warrington Cheshire, Regatul Unit) și Aceto Agricultural Chemical Corp. Ltd (Port Washington, Statele Unite) (reprezentanți: C. Mereu și P. Sellar, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/989 al Comisiei din 17 iunie 2019 (1);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe adoptarea regulamentului atacat în urma unor erori vădite de apreciere.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe adoptarea regulamentului atacat în urma unei proceduri în care dreptul la apărare al reclamantului nu a fost respectat.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe adoptarea regulamentului atacat cu încălcarea principiului proporționalității.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe adoptarea regulamentului atacat cu încălcarea principiului precauției.

(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/989 al Comisiei din 17 iunie 2019 privind nereînnoirea aprobării substanței active clorprofam, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (JO 2019 L 160, 18.6.2019, p. 11).

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/73

Acțiune introdusă la 17 septembrie 2019 – KF/SatCen

(Cauza T-619/19)

(2019/C 399/91)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: KF (reprezentanți: A. Kunst, avocat, și N. Macaulay, Barrister)

Pârât: Centrul Satelitar al Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei din 3 iulie 2019 a directorului Centrului Satelitar al Uniunii Europene, notificate reclamantei la 8 iulie 2019, de redeschidere a anchetei administrative în ceea ce privește desfășurarea acesteia și constatarea nerespectării de către SatCen a autorității Hotărârii Tribunalului din 25 octombrie 2018 pronunțate în cauza KF/Centrul Satelitar al Uniunii Europene (cauza T–286/15, EU:T:2018:718), încălcând astfel articolul 266 TFUE;

—	anularea deciziei din 2 august 2019 a directorului SatCen de respingere a reclamației administrative formulate de reclamantă la directorul SatCen împotriva deciziei din 3 iulie 2019, notificate acesteia la 9 august 2019;

—	obligarea SatCen la plata către reclamantă a unei despăgubiri integrale și echitabile, care decurge din hotărârea menționată pronunțată în cauza T–286/15, pentru prejudiciul material suferit;

—	obligarea SatCen la repararea prejudiciului material și moral suferit de reclamantă ca urmare a deciziei de redeschidere a anchetei, evaluat provizoriu ex aequo et bono la suma de 30 000 EUR;

—	obligarea SatCen la plata de dobânzi compuse ca urmare a întârzierii nejustificate la plata despăgubirii pentru prejudicial moral în cuantum de10 000 EUR, astfel cum a fost stabilit în hotărârea menționată pronunțată în cauza T–286/15;

—	declararea inaplicabilității articolului 28 și a anexei X la Statutul personalului, a dispozițiilor privind Comisia de recurs, în temeiul articolului 277 TFUE;

—	obligarea SatCen la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantului, majorate cu dobânzi de 8 %.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea autorității procedurii judiciare în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE, precum și a dreptului la bună administrare și a obligației de diligență.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/74

Acțiune introdusă la 16 septembrie 2019 – Ace of spades/EUIPO - Krupp și Borrmann (Forma unei sticle de Champagne rosé)

(Cauza T-620/19)

(2019/C 399/92)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Ace of spades Holdings LLC (New York, New York, Statele Unite) (reprezentant: A. Gómez López, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Gerhard Ernst Krupp (Munich, Germania) și Elmar Borrmann (Reith, Austria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitanții mărcii în litigiu: Gerhard Ernst și Elmar Borrmann

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene tridimensionale (Forma unei sticle de Champagne rosé) – cererea de înregistrare nr. 16 252 629

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 26 iunie 2019 în cauza R 1/2019-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Admiterea acțiunii;

—	anularea deciziei atacate și/sau invalidarea deciziei atacate ca urmare a aplicării eronate a articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul 207/2009 și stabilirea existenței unui risc de confuzie între mărcile în conflict;

—	obligarea pârâtului (și a intervenientei, dacă participă la procedură) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 207/2009 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 207/2009 al Parlamentului European și al Consiliului.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/75

Acțiune introdusă la 16 septembrie 2019 – Ace of spades/EUIPO - Krupp and Borrmann (Forma unei sticle de Champaign Grande reserve)

(Cauza T-621/19)

(2019/C 399/93)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Ace of spades Holdings LLC (New York, New York, Statele Unite) (reprezentant: A. Gómez López, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Gerhard Ernst Krupp (München, Germania) și Elmar Borrmann (Reith, Austria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: Ace of spades Holdings LLC

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene tridimensionale (Forma unei sticle de Champagne Grande reserve) – cererea de înregistrare nr. 16 252 637

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 20 iunie 2019 în cauza R 2/2019-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Admiterea acțiunii

—	anularea deciziei atacate și/sau invalidarea deciziei atacate ca urmare a aplicării eronate a articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001 și stabilirea existenței unui risc de confuzie între mărcile în conflict;

—	obligarea pârâtului (și a intervenientei, dacă participă la procedură) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat (Motivele invocate)

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/76

Acțiune introdusă la 16 septembrie 2019 – Ace of spades/EUIPO – Krupp și Borrmann (Forma unei sticle de Champagne prestige)

(Cauza T-622/19)

(2019/C 399/94)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Ace of spades Holdings LLC (New York, New York, Statele Unite) (reprezentant: A. Gómez López, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Gerhard Ernst Krupp (München, Germania) și Elmar Borrmann (Reith, Austria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitanții mărcii în litigiu: Gerhard Ernst Krupp și Elmar Borrmann

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene tridimensionale (Forma unei sticle de Champagne prestige) – cererea de înregistrare nr. 16 255 821

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 26 iunie 2019 în cauza R 3/2019-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Admiterea acțiunii;

—	anularea deciziei atacate și/sau invalidarea deciziei atacate ca urmare a aplicării eronate a articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001 și stabilirea existenței unui risc de confuzie între mărcile în conflict;

—	obligarea pârâtului (și a intervenientei, dacă participă la procedură) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/77

Acțiune introdusă la 17 septembrie 2019 – Welter’s/EUIPO (Forma unui mâner cu peri)

(Cauza T-624/19)

(2019/C 399/95)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Welter’s Co. Ltd (Touliu, Taiwan) (reprezentant: T. Meinke, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene tridimensionale (Forma unui mâner cu peri) de culoare albă – Cererea de înregistrare nr. 17 902 351

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 11 iulie 2019 în cauza R 2428/2018-5

Concluziile

Reclamanta contestă legalitatea deciziei atacate și solicită Tribunalului obligarea EUIPO să înscrie marca solicitată în Registrul mărcilor Uniunii Europene de asemenea pentru următoarele produse din clasa 21: perii, materiale pentru perii, scobitori, piepteni, periuțe de dinți, perii interdentare pentru curățarea dinților.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului (7) alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/77

Acțiune introdusă la 20 septembrie 2019 – L. Oliva Torras/EUIPO - Mecánica del Frío (Cuplaje pentru vehicule)

(Cauza T-629/19)

(2019/C 399/96)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: L. Oliva Torras, SA (Manresa, Spania) (reprezentant: E. Sugrañes Coca, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mecánica del Frío, SL (Cornellá de Llobregat, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar (Cuplaje pentru vehicule) – desenul sau modelul industrial comunitar nr. 2217 588-0004

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 10 iulie 2019 în cauza R 1399/2017-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Cu privire la cauza de nulitate: se solicită să se confirme concluziile camerei de recurs în această privință și soluționarea procedurii de declarare a nulității declanșate pentru cauzele de nulitate a unui desen industrial comunitar prevăzute la fiecare dintre articolele 4-9 din Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului („condiții de protecție”).

—

Cu privire la anterioritatea pe care se întemeiază susținerile privind lipsa noutății și a caracterului individual: întrucât comparația efectuată de divizia de anulare și de camera de recurs care se bazează exclusiv pe imaginea A (din catalog) este incorectă, se solicită efectuarea unei comparații ținând seama de toate elementele de probă prezentate și de împrejurările particulare ale speței.

—

Cu privire la fond: lipsa noutății desenului sau modelului industrial comunitar. Se solicită declararea nulității sale întrucât este aproape identic și, prin urmare, constituie o imitație neautorizată practic identică cu modelul industrial comercializat de reclamantă. În consecință, desenul sau modelul industrial comunitar atacat nu îndeplinește cerința noutății necesară pentru dobândirea protecției conferite de înregistrarea unui desen industrial comunitar.

—

Cu privire la fond: lipsa caracterului individual al desenului sau modelului industrial comunitar. Se solicită declararea nulității desenului atacat ca urmare a lipsei caracterului individual în raport cu desenele divulgate anterior de L. Oliva Torras, S.A. ținând seama de marja mică de libertate creativă impusă de funcționalitatea tehnică a piesei care trebuie să fie montată într-un motor particular al unui vehicul, de caracteristicile utilizatorului avizat și de similitudinile dintre piesele comparate.

—

Cu privire la fond: existența unor excluderi privind protecția desenului sau modelului industrial comunitar conform articolului 8 din Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului. Se solicită declararea nulității desenului atacat pentru motivul că el se circumscrie interdicției prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (2) întrucât aspectul desenului este impus exclusiv de funcția sa tehnică, precum și pentru motivul că se circumscrie interdicției absolute prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului întrucât constituie o piesă a unui produs complex.

—	Cu privire la fond: desenul sau modelul industrial comunitar este contrar articolului 9 din Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului. Se solicită confirmarea deciziei camerei de recurs în această privință.

—	În conformitate cu articolul 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, „Reguli generale de alocare a cheltuielilor de judecată”, se solicită obligarea părții care cade în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.

—

În conformitate cu articolul 68 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, se solicită conexarea prezentei cauze cu cauza T-100/19, în cadrul căreia reclamanta a solicitat organizarea unei ședințe de audiere a pledoariilor și care este pendinte. Articolul 68 menționat prevede că mai multe cauze care au același obiect pot fi oricând reunite, din motive de conexitate, din oficiu sau la cererea unei părți principale, pentru, alternativ sau cumulativ, buna desfășurare a fazei scrise sau a fazei orale a procedurii ori pronunțarea deciziei prin care se finalizează judecata.

Motivele invocate

încălcarea articolelor 4-9 și 61 din Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/79

Acțiune introdusă la 19 septembrie 2019 – FC/EASO

(Cauza T-634/19)

(2019/C 399/97)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: FC (reprezentant: V. Christianos, avocat)

Pârât: Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei nr. EASO/ED/2019/309 a autorității împuternicite să facă numiri a EASO din 20 iunie 2019 prin care aceasta din urmă a respins reclamația prezentată de reclamantă la 21 februarie 2019 în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene;

—	anularea deciziei nr. EASO/ED/2018/365 a autorității împuternicite să facă numiri a EASO din 14 decembrie 2018 privind suspendarea din funcție a reclamantei (pensionarea acesteia), impunerea unei rețineri din remunerație și interzicerea accesului în sediul EASO;

—	obligarea EASO la plata către reclamantă a sumei de 6 504,00 EUR cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit de aceasta;

—	obligarea EASO la plata către reclamantă a sumei de 250 000,00 EUR cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit și pentru afectarea sănătății sale și

—	obligarea EASO la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că deciziile atacate ar fi viciate de o încălcare a dreptului reclamantei la o bună administrare, în special sub aspectul principiului imparțialității și obiectivității, precum și a dreptului fundamental al reclamantei de a fi ascultată.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că modalitățile de divulgare ar fi implicat o utilizare abuzivă a datelor cu caracter personal și o încălcare a prezumției de nevinovăție a reclamantei, precum și a principiului proporționalității.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că deciziile atacate ar fi viciate de o eroare vădită de apreciere și de nemotivare.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că deciziile atacate ar fi afectat și, în esență, ar fi împiedicat exercitarea de către reclamantă a dreptului său la apărare.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/80

Acțiune introdusă la 24 septembrie 2019 – Chemours Netherlands/ECHA

(Cauza T-636/19)

(2019/C 399/98)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Chemours Netherlands BV (Dordrecht, Țările de Jos) (reprezentanți: R. Cana, E. Mullier și F. Mattioli, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii ca admisibilă și întemeiată;

—

anularea deciziei atacate în măsura în care înscrie acidul propionic 2,3,3,3-tetrafluoro-2-(hetptafluoropropoxy), sărurile și halogenurile de acril ale acestuia (inclusiv toți izomerii lor individuali și combinațiile lor) în lista substanțelor candidate care prezintă motive de îngrijorare deosebită ca substanță care suscită un nivel de îngrijorare echivalent pentru sănătatea umană și/sau în măsura în care include acidul propionic 2,3,3,3-tetrafluoro-2-(hetptafluoropropoxy), sărurile și halogenurile de acril ale acestuia (inclusiv toți izomerii lor individuali și combinațiile lor) în lista substanțelor candidate ca substanță care suscită un nivel de îngrijorare echivalent pentru mediu;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;

—	dispunerea oricărei alte măsuri impuse în interesul justiției.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe faptul că ECHA a încălcat articolul 57 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (1), a depășit competențele pe care i le atribuie această dispoziție și a săvârșit o eroare vădită de apreciere.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă principiul proporționalității în măsura în care nu este nici necesară, nici adecvată.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, Ediție specială 13/vol. 60, p. 3).

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/81

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2019 – Sun Stars & Sons/EUIPO - Carpathian Springs (Forma unei sticle)

(Cauza T-637/19)

(2019/C 399/99)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sun Stars & Sons Pte Ltd (Singapore, Singapore) (reprezentant: M. Maček, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Carpathian Springs SA (Vatra Dornei, România)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene tridimensionale (Forma unei sticle) – Cererea de înregistrare nr. 14 979 959

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 6 august 2019 în cauza R 317/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO să suporte propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de Sun Stars & Sons Pte Ltd.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului și a articolului 296 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/82

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2019 – Sun Stars & Sons/EUIPO - Valvis Holding (Forma unei sticle)

(Cauza T-638/19)

(2019/C 399/100)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sun Stars & Sons Pte Ltd (Singapore, Singapore) (reprezentant: M. Maček, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Valvis Holding SA (București, România)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene tridimensionale (Forma unei sticle) – Cererea de înregistrare nr. 14 979 942

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 6 august 2019 în cauza R 649/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Sun Stars & Sons Pte Ltd.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului și a articolului 296 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/83

Acțiune introdusă la 26 septembrie 2019 – IMG/Comisia

(Cauza T-645/19)

(2019/C 399/101)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: International Management Group (IMG) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: L. Levi și J.-Y. de Cara, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni drept admisibilă și fondată;

în consecință:

—	anularea deciziei Comisiei din 18 iulie 2019 de stabilire a măsurilor de executare a Hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție din 31 ianuarie 2019 în cauzele conexate C-183/17 P și C-184/17 P, IMG/Comisia (EU:C:2019:78);

—	obligarea pârâtei la repararea prejudiciului material și moral;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE, pe încălcarea de autorității de lucru judecat a Hotărârii din 31 ianuarie 2019, International Management Group/Comisia (C-183/17 P și C-184/17 P, EU:C:2019:78), pe încălcarea de la reglementării financiare din 2012 și pe încălcarea principiilor atribuirii competențelor și securității juridice.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/83

Acțiune introdusă la 26 septembrie 2019 – Brands Up/EUIPO (Credit24)

(Cauza T-651/19)

(2019/C 399/102)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Brands Up OÜ (Tallinn, Estonia) (reprezentant: M. Welin, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cerere de marcă figurativă a Uniunii „Credit24” – cererea de înregistrare nr. 17 941 316

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 16 iulie 2019 în cauza R 465/2019-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	înregistrarea mărcii Uniunii nr. 17 941 316;

—	obligarea la suprimarea termenului „îndoielnic” din decizia examinatorului EUIPO din 20 decembrie 2018, p. 1;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și coerenței jurisprudenței.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/84

Acțiune introdusă la 26 septembrie 2019 – Elevolution – Engenharia/Comisia

(Cauza T-652/19)

(2019/C 399/103)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Elevolution – Engenharia (Amadora, Portugalia) (reprezentanți: M. Marques Mendes, R. Campos, A. Dias Henriques, M. Troncoso Ferrer și C. García Fernández, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea acțiunii și anularea în întregime a deciziei atacate;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv este întemeiat pe o eroare în ceea ce privește împrejurările de fapt din decizia Comisiei Europene din 12 iulie 2019, adoptată de directorul în funcție al Direcției Generale Cooperare Internațională și Dezvoltare (DEVCO), documentul Ares(2019)4611765 – 16/07/2019, prin care reclamanta a fost exclusă, pentru o perioadă de trei ani, de la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice și de atribuire de subvenții cu finanțare din FED în cadrul Regulamentului (UE) nr. 2015/323 al Consiliului și prin care s-a dispus publicarea informației referitoare la excluderea acesteia pe site-ul internet al Comisiei:

Reclamanta consideră că, în decizia sa, Comisia a săvârșit o eroare în ceea ce privește împrejurările de fapt, respectiv referitor la întârzierile în executarea lucrărilor, care nu pot fi imputate reclamantei. Procedura de conciliere prevăzută în contract ar fi trebuit să fie finalizată, iar neconstituirea tribunalului arbitral nu poate fi imputată reclamantei.

Al doilea motiv este întemeiat pe lipsa motivării și pe o încălcare a legii, în special a articolului 143 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2018/1046 și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și dreptului la o bună administrare:

Decizia este afectată de un viciu de motivare întrucât nu permite reclamantei să cunoască analiza și concluziile care rezultă din procedura contradictorie prealabilă obligatorie desfășurată de comisia prevăzută de regulamentul financiar. Prin faptul că ignoră procedura contradictorie prealabilă și omite orice mențiune privind rezultatele acesteia, decizia este afectată și de un viciu referitor la încălcarea legii, întrucât nu respectă articolul 143 din regulamentul financiar, în special alineatul (5) al acestuia, și încalcă dreptul la o bună administrare prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 109 alineatul (1) litera (b) (până la 1 ianuarie 2016) și a articolului 106 alineatul (1) litera (e) (de la 1 ianuarie 2016), iar ulterior a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale.

În cadrul adoptării deciziei de excludere a reclamantei de la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice și de atribuire de subvenții guvernate de Regulamentul (UE) nr. 2015/323 și de Regulamentul (UE) nr. 2018/1877 al Consiliului, Comisia este în același timp judecător și parte. În condițiile în care problema dacă există o neexecutare a contractului nu este încă soluționată, luarea în considerare numai a susținerilor Comisiei și/sau ale beneficiarului lucrării și excluderea celor ale reclamantei nu respectă articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale întrucât încalcă principiul egalității armelor.

Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 136 alineatul (3) din regulamentul financiar și a principiului proporționalității, astfel cum este garantat la articolul 49 din Carta drepturilor fundamentale.

Comisia a aplicat cea mai grea sancțiune prevăzută la articolul 106 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul nr. 966/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2015/1929, care este și sancțiunea cea mai grea stabilită la articolul 139 din regulamentul financiar. Având în vedere ansamblul împrejurărilor speței și faptul că problema dacă reclamanta a adus o atingere gravă prevederilor contractuale este o chestiune sub iudice care încă nu este dovedită, aplicarea sancțiunii cele mai grave prevăzute la articolul 106 alineatul (14) litera (c) din Regulamentul nr. 966/2012 constituie o încălcare a principiului proporționalității consacrat la articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/85

Acțiune introdusă la 30 septembrie 2019 – FF/Comisia

(Cauza T-653/19)

(2019/C 399/104)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: FF (reprezentant: A. Fittante, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 31 iulie 2019 a Comisiei Europene de respingere a cererii de despăgubire prealabilă a reclamantului din 9 iulie 2019;

—

anularea deciziei din 20 august 2019 a Comisiei Europene de respingere a cererii din 23 iulie 2019 de acces la documentele Comisiei prin consultarea fotografiei originale a unui bărbat cu piciorul amputat, utilizată ca avertisment de sănătate pe ambalajele produselor din tutun, în conformitate cu Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată, precum și a cheltuielilor aferente procedurii, cu precizarea că reclamantul a solicitat să beneficieze de asistență judiciară.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea normelor fundamentale de procedură, întrucât deciziile atacate nu respectă obligația de motivare și, prin urmare, nu permit reclamantului să înțeleagă conținutul deciziei luate în privința sa și să își asigure apărarea intereselor și nici instanței să exercite controlul de legalitate.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea tratatelor și a oricărei norme de drept privind aplicarea acestora, și anume ansamblul normelor Uniunii Europene și în special Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și principiile generale a căror respectare Uniunea este obligată să o asigure și în cadrul cărora sunt protejate atât dreptul la imagine, dreptul la respectarea vieții private și de familie, cât și dreptul la demnitate.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/86

Acțiune introdusă la 30 septembrie 2019 – FF/Comisia

(Cauza T-654/19)

(2019/C 399/105)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: FF (reprezentant: A. Fittante, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

constatarea faptului că Comisia Europeană a adus atingere dreptului reclamantului la onoare, la viață privată și de familie, la imagine și la demnitate prin utilizarea neautorizată a imaginii sale în fotografiile propuse de Comisie pentru avertismentele de sănătate care trebuie să figureze pe ambalajele produselor din tutun, în temeiul Directivei delegate 2014/109/UE a Comisiei;

—	dispunerea încetării imediate a utilizării fotografiei în litigiu în Uniune și retragerea tuturor produselor din tutun disponibile pentru vânzare în diferitele unități autorizate să vândă astfel de produse și care prezintă imaginea reclamantului;

—	rezervarea în favoarea reclamantului a dreptului de a-și modifica pretențiile cu privire la repararea prejudiciului său moral și financiar după expertiza solicitată prin acțiune separată și comunicarea de către Comisia Europeană a numărului de ambalaje cu imaginea în litigiu vândute în Uniune;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată, precum și a cheltuielilor aferente procedurii, cu precizarea că reclamantul a solicitat să beneficieze de asistență judiciară.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care asigură oricărei persoane dreptul la respectarea demnității sale și la respectarea vieții sale private și de familie.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/87

Acțiune introdusă la 27 septembrie 2019 – Ferriera Valsabbia și Valsabbia Investimenti/Comisia

(Cauza T-655/19)

(2019/C 399/106)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Ferriera Valsabbia SpA (Odolo, Italia), Valsabbia Investimenti SpA (Odolo) (reprezentanți: D. Slater, Solicitor, G. Carnazza și D. Fosselard, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei în măsura în care le privește;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă 4 motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE, precum și a articolului 14 și a articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167), și a articolelor 11, 12 și 14 din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (JO 2004, L 123, pag. 18, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242)

—

În această privință, se arată că Comisia nu a remediat viciul de procedură reproșat de Curte în Hotărârea din 21 septembrie 2017, Ferriera Valsabbia, Valsabbia Investimenti și Alfa Acciai/Comisia (cauzele conexate C-86/15 P și C-87/15 P, EU:C:2017:717), în urma căreia Comisia a adoptat decizia atacată.

Al doilea motiv întemeiat pe interpretarea eronată și pe încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și pe încălcarea articolului 296 TFUE

—	În această privință, se arată că Comisia a reținut că nu este competentă să aprecieze posibila încălcare a principiului duratei rezonabile a procedurii.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea și pe interpretarea eronată a articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a articolelor 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu încălcarea subsecventă a legii și abuz de putere

—	În această privință, se arată că în fapt Comisia a încălcat principiul duratei rezonabile a procedurii.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE, pe motivarea eronată și contradictorie și pe eroarea vădită de apreciere

—	În această privință, se arată că readoptarea deciziei atacate este motivată de Comisie pe baza unei pretinse evaluări comparative a intereselor prezente în procedură, care însă nu este suficientă și este de altfel afectată de numeroase erori de fapt.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/89

Acțiune introdusă la 28 septembrie 2019 – Feralpi/Comisia

(Cauza T-657/19)

(2019/C 399/108)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Feralpi Holding SpA (Brescia, Italia) (reprezentanți: G. Roberti și I. Perego, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea, în tot sau în parte, a deciziei Comisiei în măsura în care o privește pe reclamantă;

—	și/sau anularea, sau cel puțin reducerea amenzii aplicate reclamantei prin decizia Comisiei;

—	dacă este cazul, declararea articolului 25 alineatele (3)-(6) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 ca fiind nelegal și inaplicabil;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei Comisiei C(2019) 4969 final din 4 iulie 2019 privind o încălcare a articolului 65 din Tratatul CECO – cazul AT./37.956 – Fier-beton, notificată la 18 iulie 2019.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.

1.	Primul motiv: Comisia a încălcat articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2.	Al doilea motiv: Comisia a încălcat articolele 41, 47 și 51 din cartă și articolul 6 din CEDO și obligația de motivare, întrucât nu a evaluat durata excesivă a procedurii înainte de a readopta, pentru a treia oară, aceeași decizie de sancționare.

3.	Al treilea motiv: Comisia a încălcat articolele 41, 47 și 51 din cartă și articolul 6 din CEDO și obligația de motivare, având în vedere că dacă ar fi ținut seama de durata procedurii și de particularitățile acesteia, nu ar fi readoptat, pentru a treia oară, aceeași decizie de sancționare.

4.	Al patrulea motiv: Comisia a încălcat articolele 41 și 47 din cartă și articolul din CEDO, precum și principiul proporționalității și obligația de motivare, având în vedere că Comisia, în vederea exercitării puterii sale de apreciere, nu a efectuat o evaluare comparativă corectă a intereselor.

Al cincilea motiv: Comisia a încălcat articolul 41 din cartă, principiul dreptului la apărare și articolul 14 și articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat, și articolele 11, 12 și 14 din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE

6.	Al șaselea motiv: Comisia a încălcat articolul 65 CECO, principiul prezumției de nevinovăție, întrucât Comisia nu a respectat principiile în materie de sarcina probei în vederea evaluării participării reclamantei la înțelegere în perioada cuprinsă între 1989 și 1995.

7.	Al șaptelea motiv: Comisia a încălcat articolul 65 CECO, întrucât a considerat că a constatat o înțelegere complexă, unică și continuă care ar fi durat în ceea ce o privește pe reclamantă între 1989 și 2000.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/90

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2019 – Universität Bremen/Comisia și REA

(Cauza T-660/19)

(2019/C 399/109)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Universität Bremen (Bremen, Germania) (reprezentant: C. Schmid, profesor)

Pârâte: Comisia Europeană și Agenția Executivă pentru Cercetare (REA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 16 iulie de respingere a propunerii nr. 870693 (TenOpt) formulate de reclamantă în cadrul cererii de propuneri H2020-SC6-GOVERNANCE-2019 a programului-cadru Orizont 2020;

—	obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta arată că decizia atacată îi încalcă dreptul, care rezultă din principiul statului de drept, ca cererea sa de finanțare să fie examinată fără erori de apreciere. În special, aprecierea este afectată de următoarele vicii:

—	se întemeiază pe o situație de fapt eronată, cu alte cuvinte, reproduce în mod eronat elemente esențiale ale cererii de finanțare;

—	nu respectă criterii de apreciere general valabile;

—	cuprinde o inegalitate de tratament, este arbitrară și conține considerații nepertinente.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/91

Acțiune introdusă la 30 septembrie 2019 – Cinkciarz.pl/EUIPO (€$)

(Cauza T-665/19)

(2019/C 399/110)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska, consilier juridic, și K. Gajek, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative €$ – cererea de înregistrare nr. 13 839 998

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 4 iulie 2019 în cauza R 1345/2018-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului coroborat cu articolul 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 72 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/91

Acțiune introdusă la 30 septembrie 2019 – Ferriere Nord/Comisia

(Cauza T-667/19)

(2019/C 399/111)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Ferriere Nord (Osoppo, Italia) (reprezentanți: W. Viscardini, G. Donà și B. Comparini, avvocati)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

cu titlu principal, anularea, în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a deciziei Comisiei Europene din 4 iulie 2019 C(2019) 4969 final – notificată la 18 iulie 2019 – prin care reclamanta a fost obligată la plata unei amenzi în cuantum de 2 237 000 euro în urma unei proceduri de aplicare a articolului 65 din Tratatul CECO (AT.37.956 – Fier-beton);

—	cu titlu subsidiar, anularea în parte a deciziei C(2019) 4969 final cu diminuarea în consecință a amenzii;

—	în orice caz, obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă 11 motive.

Primul motiv, referitor la încălcarea dreptului la apărare.

—

Reclamanta susține în această privință că au fost încălcate articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (denumită în continuare „CEDO”), articolele 14 și 27 din Regulamentul 1/2003 și articolele 11-14 din Regulamentul 773/2004, întrucât audierea din 23 aprilie 2018 nu a remediat încălcarea normelor fundamentale de procedură sancționată de Curtea de Justiție prin Hotărârea pronunțată la 21 septembrie 2017 în cauza C-88/15 P.

Al doilea motiv, referitor la încălcarea principiului ne bis in idem.

—

Se invocă în această privință încălcarea articolului 50 din cartă întrucât, deși hotărârea Curții de Justiție a anulat hotărârea Tribunalului – și, în consecință, decizia precedentă a Comisiei – pentru motive de procedură, Tribunalul se pronunțase totuși cu privire la faptele materiale contestate de Comisie. Aceasta nu ar mai fi putut, așadar, să adopte o nouă decizie bazată pe aceleași fapte.

Al treilea motiv, referitor la interpretarea eronată și, în consecință, încălcarea obligației de asigurare a respectării dreptului la o bună administrare și la o durată rezonabilă a procedurii – viciu de motivare.

—

Se afirmă în această privință că, în lumina articolelor 41 și 47 din cartă și a articolului 6 din CEDO, Comisia nu a motivat în mod corespunzător și în orice caz a săvârșit o eroare prin faptul că a considerat că nu este ținută să aprecieze caracterul rezonabil al duratei procedurii, lăsând această apreciere în sarcina instanței.

Al patrulea motiv, referitor la încălcarea principiului duratei rezonabile a procedurii – abuzul de putere – încălcarea dreptului la apărare.

—

Se pretinde în această privință că au fost încălcate articolele 41 și 47 din cartă și articolul 6 din CEDO, întrucât Comisia a utilizat o competență de inspecție și de sancționare pe care nu o mai avea ca urmare a duratei nerezonabile a procedurii, independent de atingerea – de altfel demonstrată – adusă dreptului la apărare care rezultă din această durată.

Al cincilea motiv, referitor la motivarea viciată sau eronată – abuzul de putere – încălcarea principiului proporționalității – încălcarea articolelor 41 și 47 din cartă și a articolului 6 din CEDO.

—	Se susține în această privință că Comisia nu a demonstrat că are un interes legitim privind readoptarea deciziei, care este, prin urmare, rezultatul unui abuz de putere.

Al șaselea motiv, referitor la excepția de nelegalitate, în temeiul articolului 277 TFUE, a articolului 25 din Regulamentul nr. 1/2003 – stingerea competenței de inspecție și de sancționare.

—	Se invocă nelegalitatea articolului 25 din Regulamentul nr. 1/2003 ca urmare a neconformității sale cu principiile duratei rezonabile a procedurii și proporționalității.

Al șaptelea motiv, referitor la nelegalitatea parțială a deciziei din 4 iulie 2019 în măsura în care privește materialitatea comportamentelor reproșate – încălcarea principiilor generale în materie de sarcină a probei și in dubio pro reo

—	Se susține în această privință că unele dintre comportamentele reproșate Ferriere Nord nu au o natură anticoncurențială și, în orice caz, nu au fost dovedite de Comisie.

Al optulea motiv, referitor la nelegalitatea majorării pentru recidivă pentru încălcarea dreptului la apărare.

—	Se pretinde că este nelegală majorarea amenzii pentru recidivă, în măsura în care nici în comunicarea privind obiecțiunile, nici în vreun act ulterior de procedură Comisia nu a contestat această circumstanță agravantă, împiedicând astfel reclamanta să se apere sub acest aspect.

Al nouălea motiv, referitor la nelegalitatea majorării amenzii pentru recidivă pentru termenul excesiv și încălcarea principiului proporționalității.

—

Se afirmă sub acest aspect că, chiar dacă intervalul de timp scurs între constatarea unei prime încălcări și comportamentul reproșat prin decizia atacată ar putea fi considerat ca nefiind excesiv, trebuie să se țină seama de faptul că la momentul readoptării deciziei atacate trecuseră 30 de ani de la constatarea primei încălcări.

10.

Al zecelea motiv, referitor la nelegalitatea majorării amenzii pentru recidivă pentru caracterul excesiv al sumei și viciu de motivare.

—	Se susține în această privință că o majorare de 50 % a sancțiunii pentru recidivă nu este justificată, inclusiv în considerarea duratei anormale a procedurii.

11.

Al unsprezecelea motiv, referitor la încălcarea principiului egalității de tratament în reducerea amenzii pentru circumstanțe atenuante.

—	În opinia reclamantei, reducerea amenzii acordată reclamantei pentru circumstanțe atenuante este insuficientă, deoarece este proporțional inferioară celei recunoscute unei alte întreprinderi pentru același motiv.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/93

Acțiune introdusă la 1 octombrie 2019 – Ardagh Metal Beverage Holdings/EUIPO (marcă sonoră)

(Cauza T-668/19)

(2019/C 399/112)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Ardagh Metal Beverage Holdings GmbH & Co. KG (Bonn, Germania) (reprezentant: S. Abrar, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene sonore – cererea de înregistrare nr. 17 912 475

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 24 iulie 2019 în cauza R 530/2019-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura căii de atac.

Motivele invocate

—	denaturarea faptelor [încălcarea articolului 72 alineatul (2) și a articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului];

—	încălcarea obligației de motivare [încălcarea articolului 72 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului];

—	nerespectarea jurisprudenței relevante;

—	încălcarea articolului 72 alineatul (2) și a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 72 alineatul (2) și a articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	nerespectarea dreptului de a fi audiat [încălcarea articolului 72 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului].

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/94

Acțiune introdusă la 2 octombrie 2019 – Novomatic/EUIPO - Brouwerij Haacht (PRIMUS)

(Cauza T-669/19)

(2019/C 399/113)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Novomatic AC (Gumpoldskirchen, Austria) (reprezentant: W. Mosing, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Brouwerij Haacht NV (Boortmeerbeek, Belgia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta.

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale PRIMUS – cererea de înregistrare nr. 14 712 723.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 19 iulie 2019 în cauza R 2528/2018-5.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO și, în cazul în care intervine prin prezentarea unor observații scrise, a celeilalte părți din procedura desfășurată în fața EUIPO la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Plaintiff în procedura în fața Tribunalului și în fața camerei de recurs a EUIPO.

Motivele invocate

—	încălcarea unor norme fundamentale de procedură, și anume cerința privind probele în termeni de securitate juridică;

—	încălcarea principiului încrederii legitime;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul 7 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/95

Acțiune introdusă la 1 octombrie 2019 – FG/Parlamentul

(Cauza T-670/19)

(2019/C 399/114)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: FG (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocate)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și fondată

și, în consecință:

—	anularea deciziei de respingere a candidaturii sale și a deciziei de numire a [confidențial] (1) în postul de [confidențial];

—	în măsura necesară, anularea deciziei din 21 iunie 2019 de respingere a reclamației;

—	repararea prejudiciului material suferit, astfel cum este descris în cererea introductivă;

—	alocarea unei sume de 10 000 de euro, stabilită ex aequo et bono și cu titlu provizoriu pentru repararea prejudiciului moral suferit;

—

cu titlu de măsuri de organizare a procedurii, dispunerea ca pârâtul să prezinte:

—	raportul complet privind interviul și recomandarea, întocmite de Comitetul consultativ;

—	lista temelor abordate de candidați în cursul interviurilor;

—	lista criteriilor de evaluare a meritelor, utilizate de Comitetul consultativ și, eventual, de AIPN;

—	procesul-verbal al deliberării biroului în vederea deciziei sale de recrutare;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

Al doilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea deciziei din 16 mai 2000 și a articolului 6 din anunțul de recrutare, în sensul că acestea nu respectă principiile bunei administrări, securității juridice și nediscriminării și încalcă articolul 27 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene. În orice ipoteză, procedura de recrutare desfășurată în speță este nelegală, pentru aceleași motive.

—

În primul rând, AIPN nu i s-a comunicat un aviz complet al comitetului în ceea ce privește meritele candidaților, atunci când această autoritate a fost solicitată să adopte decizia de numire și, prin urmare, să recurgă la alegere. Acest lucru semnifică, în continuare, că meritele respective nu au fost evaluate nici de comitet, nici de AIPN, în mod obiectiv și transparent, pe baza unor criterii prestabilite (și, a fortiori, comunicate).

—

În al doilea rând, recomandarea care însoțește raportul privind interviul nu conține alte precizări. Comitetul se limitează să întocmească un raport privind interviul, însă decizia din 16 mai 2000 nu prevede obligația comitetului să efectueze, la momentul interviurilor, o comparare a meritelor. Decizia din 16 mai 2000 nu precizează nici faptul că biroul, în calitate de AIPN, trebuie să dispună de criterii în acest scop, cu atât mai mult cu cât se pare că această autoritate nu a avut acces la criteriile stabilite de comitet, în măsura în care există, quod non.

—

În al treilea rând, decizia din 16 mai 2000 nu precizează că AIPN are la dispoziție toate dosarele candidaților. Deși pârâtul afirmă că membrii biroului aveau la dispoziție dosarele personale ale candidaților, nu afirmă că membrii respectivi au consultat în mod efectiv aceste dosare, în special pe cel al reclamantului.

—	În al patrulea rând, decizia din 16 mai 2000 nu prevede comunicarea către candidați a criteriilor stabilite de comitet și de AIPN în vederea activității lor de examinare și de comparare a meritelor.

Al treilea motiv, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere și pe încălcarea interesului serviciului. Reclamantul susține în această privință că prin numirea [confidențial] pe postul de [confidențial], AIPN a săvârșit o eroare vădită de apreciere care privește atât respectarea condițiilor din anunțul pentru ocuparea unui post vacant și din anunțul de recrutare, cât și compararea meritelor [confidențial] și, respectiv, ale reclamantului. De asemenea, AIPN nu a respectat în mod vădit interesul serviciului.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea normelor privind obiectivitatea și imparțialitatea și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și pe abuzul de putere, care ar afecta deciziile atacate.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine.

(1) Date confidențiale ocultate.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/97

Acțiune introdusă la 2 octombrie 2019 – Companhia de Seguros Índico/Comisia

(Cauza T-672/19)

(2019/C 399/115)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Companhia de Seguros Índico (Maputo, Mozambic) (reprezentanți: R. Oliveira și J. Schmid Moura, advogados)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate, adoptate de Comisia Europeană la 18 iulie 2019;

—	obligarea Comisiei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei-credințe și a interdicției abuzului de drept.

Executarea de către Gabinete do Ordenador Nacional para a Cooperação entre a República de Moçambique e a UE (Biroul ordinatorului de credite național pentru cooperarea dintre Republica Mozambic și Uniunea Europeană, denumit în continuare „GON”) a garanțiilor emise de reclamantă, executare care stă la originea prezentului litigiu și care a condus la adoptarea deciziei atacate a Comisiei, încalcă vădit principiul bunei-credințe și constituie un abuz de drept clar. Neplata de către reclamantă a garanțiilor, executate în mod nelegal de GON, a condus la adoptarea de către Comisia Europeană a deciziei atacate, prin care reclamanta este exclusă pentru o perioadă de trei ani de la participarea la procedurile de achiziții publice reglementate de Regulamentul (UE) nr. 2018/1877 al Consiliului și de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului sau de la selectarea sa pentru executarea unor fonduri ale Uniunii pentru o presupusă greșeală profesională gravă și pentru presupuse deficiențe grave în respectarea principalelor obligații în executarea unui contract finanțat din bugetul general al Uniunii.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 106 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului.

Decizia atacată trebuie anulată ca urmare a erorilor vădite săvârșite de Comisia Europeană în „calificarea juridică preliminară” a conduitei reclamantei, în măsura în care:

—	conduita reclamantei nu poate fi calificată drept „greșeală profesională gravă” în sensul articolului 106 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012;

—	conduita reclamantei nu poate fi calificată drept „deficiențe grave în respectarea principalelor obligații în executarea unui contract finanțat din bugetul Uniunii” în sensul articolului 106 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 106 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului.

Decizia atacată trebuie anulată ca urmare a încălcării de către Comisia Europeană a principiului proporționalității, motiv pentru care excluderea reclamantei este disproporționată.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/98

Acțiune introdusă la 2 octombrie 2019 – Polfarmex/EUIPO - Kaminski (SYRENA)

(Cauza T-677/19)

(2019/C 399/116)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Polfarmex S.A. (Kutno, Polonia) (reprezentant: B. Matusiewicz Kulig, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Arkadiusz Kaminski (Etobicoke, Ontario, Canada)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală SYRENA – Marca Uniunii Europene nr. 9 262 767

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 11 iulie 2019 în cauzele conexate R 1861/2018-2 și R 1840/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în partea care declară ca rămânând în vigoare marca în litigiu pentru „Mașini” în clasa 12;

și

—	modificarea deciziei atacate prin declararea titularei mărcii în litigiu ca fiind decăzută din integralitatea drepturilor sale asupra mărcii respective, inclusiv produsele „Mașini” din clasa 12 din cauza lipsei unei utilizări serioase a mărcii;

în subsidiar,

—	trimiterea cauzei la EUIPO;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) și a articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului coroborate cu considerentul (42) al acestui regulament și cu articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul Delegat (UE) 2018/625 al Comisiei;

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

încălcarea articolului 18 alineatul (1), a articolului 58 alineatul (1) litera (a) și a articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului coroborate cu articolele 94 alineatul (1) și 95 alineatul (1) și considerentul (42) al acestui regulament și cu articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul Delegat (UE) 2018/625 al Comisiei;

—	încălcarea articolului 58 alineatul (2) și a articolului 64 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1), a articolului 64 alineatul (1) și a considerentului (42) al Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/99

Acțiune introdusă la 4 octombrie 2019 – Health Product Group/EUIPO – Bioline Pharmaceutical (Enterosgel)

(Cauza T-678/19)

(2019/C 399/117)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Health Product Group sp. z o.o. (Varșovia, Polonia) (reprezentant: M. Kondrat, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Bioline Pharmaceutical AG (Baar, Elveția)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii verbale „Enterosgel” – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 896 788

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 8 august 2019 în cauza R 482/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și declararea nulității mărcii;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/100

Acțiune introdusă la 4 octombrie 2019 – Argyraki/Comisia

(Cauza T-679/19)

(2019/C 399/118)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Vassilia Argyraki (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: N. de Montigny, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 30 noiembrie 2018 a PMO privind modul în care vor fi calculate drepturile la pensie și modul general în care vor fi aplicate normele statutare privind drepturile la pensie în cazul reclamantei cu ocazia pensionării sale;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii îndreptate împotriva deciziei Oficiului de Administrare și Plată a Drepturilor Individuale (PMO), reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe nerespectarea învățămintelor deduse din jurisprudența Torné (Hotărârea din 14 decembrie 2018, Torné/Comisia, T-128/17, EU:T:2018:969).

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 21 și 22 din anexa XIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe o inegalitate de tratament.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/100

Acțiune introdusă la 7 octombrie 2019 – Euroapotheca/EUIPO - General Nutrition Investment (GNC LIVE WELL)

(Cauza T-686/19)

(2019/C 399/119)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Euroapotheca UAB (Vilnius, Lituania) (reprezentanți: R. Žabolienė și E. Saukalas, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: General Nutrition Investment Co. (Wilmington, Delaware, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală GNC LIVE WELL – marca Uniunii Europene nr. 940 981

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 30 iulie 2019 în cauza R 2189/2018-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/101

Acțiune introdusă la 8 octombrie 2019 – inMusic Brands/EUIPO - Equipson (Marq)

(Cauza T-687/19)

(2019/C 399/120)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: inMusic Brands, Inc. (Cumberland, Rhode Island, Statele Unite) (reprezentant: D. Rose, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Equipson, SA (Silla, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „Marq” – marca Uniunii Europene nr. 14 585 699

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 30 iulie 2019 în cauza R 1759/2018-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în totalitate și menținerea înregistrării în privința bunurilor relevante;

—	obligarea EUIPO și a oricărei părți implicate în procedura în fața Camerei de recurs la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată ale reclamatei în fața Tribunalului, a Camerei de recurs și a Diviziei de anulare.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 60 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

25.11.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/102

Acțiune introdusă la 9 octombrie 2019 – FI/Comisia

(Cauza T-694/19)

(2019/C 399/121)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: FI (reprezentant: F. Moyse, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 8 martie 2019, a deciziei din 1 aprilie 2019, precum și a celei din 12 august 2019;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale împotriva deciziilor Comisiei din 8 martie, din 1 aprilie și din 12 august 2019, prin care i se refuza reclamantului acordarea pensiei de urmaș, acesta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate a articolelor 18-20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) care decurge dintr-o încălcare a principiului egalității de tratament și dintr-o discriminare în funcție de vârstă, de natura raportului juridic al vieții comune și de handicap.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în aplicarea articolelor 18 și 20 din anexa VIII la statut, în măsura în care Comisia ar fi trebuit să interpreteze aceste articole ca vizând viața conjugală în cuplu, indiferent dacă acest cuplu este căsătorit, în parteneriat civil sau trăiește într-o uniune liberă.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de interpretare a noțiunii de soț în sensul regimului aplicabil pensiei de urmaș, pentru motivul că evoluția societății occidentale ar impune o interpretare largă a acestei noțiuni.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere care rezultă din neluarea în considerare a situației speciale a reclamantului. Reclamantul arată în această privință, pe de o parte, că a trăit cu soția sa timp de nouăsprezece ani și, pe de altă parte, că căsătoria lor a durat patru ani, șapte luni și opt zile.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 399

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 62 25 noiembrie 2019

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2019/C 399/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1