Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2019/C 383/01)

Ultima publicație

JO C 372, 4.11.2019

Publicații anterioare

JO C 363, 28.10.2019

JO C 357, 21.10.2019

JO C 348, 14.10.2019

JO C 337, 7.10.2019

JO C 328, 30.9.2019

JO C 319, 23.9.2019

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

DECIZIA CURȚII DE JUSTIȚIE

din 1 octombrie 2019

de instituire a unui mecanism intern de control în materia prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în cadrul atribuțiilor judiciare ale Curții de Justiție

(2019/C 383/02)

CURTEA DE JUSTIȚIE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 19 din acesta,

întrucât, potrivit articolului 8 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), „[o]rice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc”;

întrucât, potrivit articolului 8 alineatul (3) din cartă, „[r]espectarea norme[lor] [în materia protecției datelor cu caracter personal] se supune controlului unei autorități independente”;

întrucât, potrivit articolului 57 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE, sarcinile de monitorizare ale Autorității Europene pentru Protecția Datelor nu acoperă prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de Curtea de Justiție în exercitarea atribuțiilor sale judiciare;

întrucât, în ceea ce privește supravegherea unei astfel de prelucrări, legiuitorul Uniunii, referindu-se la articolul 8 alineatul (3) din cartă, a sugerat, în considerentul (74) al Regulamentului (UE) 2018/1725, instituirea unei supravegheri independente, de exemplu prin intermediul unui mecanism intern,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

DECIZIA TRIBUNALULUI

din 16 octombrie 2019

de instituire a unui mecanism intern de control în materia prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în cadrul atribuțiilor judiciare ale Tribunalului

(2019/C 383/03)

TRIBUNALUL,

Având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 19 din acesta,

întrucât, potrivit articolului 8 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), „[o]rice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc”;

întrucât, potrivit articolului 8 alineatul (3) din cartă, „[r]espectarea norme[lor] [în materia protecției datelor cu caracter personal] se supune controlului unei autorități independente”;

întrucât, potrivit articolului 57 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE, sarcinile de monitorizare ale Autorității Europene pentru Protecția Datelor nu acoperă prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de Tribunal în exercitarea atribuțiilor sale judiciare;

întrucât, în ceea ce privește supravegherea unei astfel de prelucrări, legiuitorul Uniunii, referindu-se la articolul 8 alineatul (3) din cartă, a sugerat, în considerentul 74 al Regulamentului (UE) 2018/1725, instituirea unei supravegheri independente, de exemplu prin intermediul unui mecanism intern,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 septembrie 2019 – TestBioTech eV, European Network of Scientists for Social and Environmental Responsibility eV, Sambucus eV/Comisia Europeană, Monsanto Europe, Monsanto Company, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA)

(Cauza C-82/17 P) (1)

(„Recurs - Mediu - Produse modificate genetic - Decizia Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin soia modificată genetic MON 87701 × MON 89788 - Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 - Articolul 10 alineatul (1) - Cerere de reexaminare internă a deciziei formulată în temeiul dispozițiilor referitoare la participarea publicului la luarea deciziilor în domeniul mediului - Respingerea cererii)

(2019/C 383/04)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: TestBioTech eV, European Network of Scientists for Social and Environmental Responsibility eV, Sambucus eV (reprezentanți: K. Smith QC, J. Stevenson, Barrister)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, G. Gattinara și C. Valero, agenți), Monsanto Europe, Monsanto Company (reprezentanți: inițial M. Pittie și ulterior P. Honoré și A. Helfer, avocats), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă TestBioTech eV, European Network of Scientists for Social and Environmental Responsibility eV și Sambucus eV să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Monsanto Europe și Monsanto Company suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 129, 24.4.2017.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 12 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Berlin – Germania) – VG Media Gesellschaft zur Verwertung der Urheber- und Leistungsschutzrechte von Medienunternehmen mbH/Google LLC, succesoare în drepturi a Google Inc.

(Cauza C-299/17) (1)

(Trimitere preliminară - Politică industrială - Apropierea legislațiilor - Directiva 98/34/CE - Procedură pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și al reglementărilor tehnice, precum și al normelor pentru serviciile societății informaționale - Articolul 1 alineatul (11) - Noțiunea de „reglementare tehnică”)

(2019/C 383/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamantă: VG Media Gesellschaft zur Verwertung der Urheber- und Leistungsschutzrechte von Medienunternehmen mbH

Pârât: Google LLC, succesoare în drepturi a Google Inc.

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (11) din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998, trebuie interpretat în sensul că o dispoziție națională precum cea în discuție în litigiul principal, care interzice numai operatorilor comerciali de motoare de căutare și furnizorilor comerciali de servicii care editează în mod similar conținuturi să pună la dispoziția publicului publicații de presă sau părți ale acestora (cu excepția unor cuvinte individuale și a unor scurte fragmente de text), constituie o „reglementare tehnică”, în sensul acestei dispoziții, al cărei proiect trebuie să facă obiectul unei comunicări prealabile către Comisia Europeană în temeiul articolului 8 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 98/34, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48.

---

(1)  JO C 309, 18.9.2017.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Rotterdam – Țările de Jos) – A, B, C, D, E, F, G/Staatssecretaris van Economische Zaken

(Cauza C-347/17) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția sănătății - Pachet de igienă - Regulamentul (CE) nr. 853/2004 - Regulamentul (CE) nr. 854/2004 - Igiena produselor alimentare de origine animală - Carne de pasăre - Inspecție post-mortem a carcaselor - Contaminare vizibilă a unei carcase - Standard de toleranță zero)

(2019/C 383/06)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Rotterdam

Părțile din procedura principală

Reclamanți: A, B, C, D, E, F, G

Pârât: Staatssecretaris van Economische Zaken

Dispozitivul

1)

Punctele 5 și 8 din capitolul IV din secțiunea II din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală trebuie interpretate în sensul că noțiunea de „contaminare” include nu numai contaminarea cu materii fecale, ci și contaminarea cu conținutul gușii și cu bilă.

2)	Punctele 5 și 8 din capitolul IV din secțiunea II din anexa III la Regulamentul nr. 853/2004 trebuie interpretate în sensul că o carcasă de păsări de curte nu trebuie să mai prezinte nicio contaminare vizibilă după etapa curățării și înainte de etapa refrigerării.

3)

Punctul (1) din capitolul II partea D din secțiunea I din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 739/2011 al Comisiei din 27 iulie 2011, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca autoritatea competentă, în scopul inspecției carcaselor de pasăre, să le scoată de pe linia de sacrificare și să efectueze o examinare atât exterioară, cât și interioară a acestor carcase, la nevoie prin ridicarea țesuturilor adipoase ale acestora, cu condiția ca această examinare să nu depășească ceea ce este necesar pentru a garanta eficacitatea controlului respectiv, aspect a cărui verificare va reveni instanței naționale.

---

(1)  JO C 300, 11.9.2017.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 5 septembrie 2019 – Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene/Guardian Europe Sàrl, Uniunea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană (C-447/17 P) și Guardian Europe Sàrl/Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Uniunea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană (C-479/17 P)

(Cauzele conexate C-447/17 P și C-479/17 P) (1)

(Recurs - Acțiune în despăgubire - Articolul 340 al doilea paragraf TFUE - Durata excesivă a procedurii în cadrul unei cauze în fața Tribunalului Uniunii Europene - Repararea prejudiciului pretins suferit de recurentă - Neaplicarea noțiunii de „întreprindere unică” - Prejudicii materiale - Comisioane de constituire a garanției bancare - Legătură de cauzalitate - Beneficiu nerealizat - Prejudiciu moral - Răspunderea Uniunii Europene pentru prejudiciile cauzate de încălcări ale dreptului Uniunii care decurg dintr-o decizie a Tribunalului - Neangajarea răspunderii)

(2019/C 383/07)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Cauza C-447/17 P)

Recurentă: Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: inițial J. Inghelram și K. Sawyer, ulterior J. Inghelram, agenți)

Celelalte părți din procedură: Guardian Europe Sàrl (reprezentanți: C. O’Daly, solicitor și F. Louis, avocat), Uniunea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană (reprezentanți: N. Khan, A. Dawes și C. Urraca Caviedes, agenți)

Cauza C-479/17 P

Recurentă: Guardian Europe Sàr (reprezentanți: C. O’Daly, solicitor și F. Louis, avocat)

Celelalte părți din procedură: Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: inițial J. Inghelram și K. Sawyer, ulterior J. Inghelram, agenți), Uniunea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană (reprezentanți: N. Khan, A. Dawes și C. Urraca Caviedes, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează punctul 1 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 7 iunie 2017, Guardian Europe/Uniunea Europeană (T-673/15, EU:T:2017:377).

2)	Respinge recursul principal în cauza C-479/17 P introdus de Guardian Europe Sàrl.

3)	Respinge recursul incident în cauza C-479/17 P introdus de Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

4)

Respinge acțiunea în despăgubire formulată de Guardian Europe Sàrl în măsura în care are ca obiect obținerea unei despăgubiri în cuantum de 936 000 de euro pentru pretinsul prejudiciu material care constă în plata unor comisioane de constituire a garanției bancare după expirarea termenului rezonabil de soluționare în cauza în care s-a pronunțat Hotărârea din 27 septembrie 2012, Guardian Industries și Guardian Europe/Comisia (T-82/08, EU:T:2012:494).

5)

Obligă Guardian Europe Sàrl să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, totalitatea cheltuielilor de judecată efectuate de Uniunea Europeană, reprezentată atât de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cât și de Comisia Europeană, atât în primă instanță, cât și în cadrul recursului în cauza C-447/17 P și în cadrul recursului principal în cauza C-479/17 P.

6)	Uniunea Europeană, reprezentată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, totalitatea cheltuielilor de judecată efectuate de Guardian Europe Sàrl în cadrul recursului incident în cauza C-479/17 P.

---

(1)  JO C 369, 30.10.2017.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte dei Conti - Italia) – Federazione Italiana Golf (FIG)/Istituto Nazionale di Statistica - ISTAT, Ministero dell'Economia e delle Finanze (C-612/17), Istituto Nazionale di Statistica (ISTAT) (C-613/17)

(Cauzele conexate C-612/17 și C-613/17) (1)

(Trimitere preliminară - Regulamentul (UE) nr. 549/2013 - Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană - Punctul 20.15 din anexa A - Control exercitat de un comitet național olimpic asupra federațiilor sportive naționale constituite sub forma unor instituții fără scop lucrativ (IFSL) - Punctul 20.15 a doua teză din anexa A - Noțiunea de „intervenție publică sub forma normelor generale aplicabile tuturor unităților care au același obiect de activitate” - Conținut - Punctul 20.15 prima teză din anexa A - Noțiunea de „capacitate de a determina politica [generală] sau programul” unei IFSL - Conținut - Punctul 2.39 litera (d), punctul 20.15 litera (d) și punctul 20309 litera (i) ultima teză din anexa A - Luarea în considerare a cotizațiilor plătite de membri către IFSL)

(2019/C 383/08)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte dei Conti

Părțile din procedura principală

Reclamante: Federazione Italiana Golf (FIG) (C-612/17), Federazione Italiana Sport Equestri (FISE) (C-613/17)

Pârâte: Istituto Nazionale di Statistica - ISTAT, Ministero dell'Economia e delle Finanze (C-612/17), Istituto Nazionale di Statistica (ISTAT) (C-613/17)

Dispozitivul

1)

Noțiunea de „intervenți[e] publică sub forma normelor generale aplicabile tuturor unităților care au același obiect de activitate”, prevăzută la punctul 20.15 a doua teză din anexa A la Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană, trebuie să fie interpretată în sensul că acoperă orice intervenție a unei unități din sectorul public care adoptă sau aplică o reglementare care urmărește să supună în mod nediferențiat și uniform ansamblul unităților din domeniul de activitate în cauză unor norme globale, cuprinzătoare și abstracte sau unor orientări generale, fără ca o astfel de reglementare să fie susceptibilă, prin natura sa ori prin caracterul său printre altele „excesiv”, în sensul punctului 20 309 litera (h) din anexa A la Regulamentul nr. 549/2013, să dicteze efectiv politica generală sau programul unităților din domeniul de activitate în cauză.

2)

Noțiunea de „capacitate de a determina politica [generală] sau programul” unei instituții fără scop lucrativ (IFSL), în sensul punctului 20.15 prima teză din anexa A la Regulamentul nr. 549/2013, trebuie interpretată ca fiind capacitatea unei administrații publice de a exercita în mod durabil și permanent o influență reală și substanțială asupra definirii și a realizării în sine a obiectivelor IFSL, a activităților sale și a aspectelor lor operaționale, precum și a orientărilor strategice și a liniilor directoare pe care IFSL intenționează să le urmărească în exercitarea acestor activități. În cauze precum cele în discuție în litigiile principale, revine instanței naționale sarcina de a verifica, ținând seama de indicatorii de control prevăzuți la punctul 2.39 literele (a)-(e) și la punctul 20.15 literele (a)-(e) din anexa A la Regulamentul nr. 549/2013, precum și de indicatorii de control corespunzători aplicabili IFSL, prevăzuți la punctul 20 309 din anexa A la acest regulament, dacă o administrație publică precum comitetul național olimpic în discuție în litigiile principale exercită un control public asupra federațiilor sportive naționale constituite sub formă de IFSL, precum cele în discuție în litigiile principale, prin efectuarea, în acest scop, a unei aprecieri de ansamblu care va fi, prin natura sa, una rațională, în conformitate cu punctul 2.39 ultima teză, cu punctul 20.15 a cincea-a opta teză și cu punctul 20 310 din anexa A la regulamentul menționat.

3)

Punctul 2.39 litera (d), punctul 20.15 litera (d) și punctul 20 309 litera (i) ultima teză din anexa A la Regulamentul nr. 549/2013 trebuie să fie interpretate în sensul că cotizațiile plătite de membri către o IFSL de drept privat, precum federațiile sportive naționale în discuție în litigiile principale, trebuie să fie luate în considerare în scopul verificării existenței unui control public. Astfel de cotizații sunt susceptibile, în pofida calității private a debitorilor lor și a calificării lor juridice în dreptul național, să aibă, în cadrul indicatorului de control privind gradul de finanțare prevăzut la punctul 2.39 litera (d) și la punctul 20.15 litera (d) din anexa A la acest regulament, un caracter public atunci când este vorba despre contribuții obligatorii care, fără ca aceasta să constituie în mod necesar contrapartida utilizării efective a serviciilor furnizate, sunt percepute în interes public în beneficiul federațiilor sportive naționale care dețin un monopol în disciplina sportivă de care se ocupă, în sensul că practicarea sportului în dimensiunea sa publică este supusă autorității lor exclusive, cu excepția cazului în care aceste federații nu păstrează controlul organizatoric și bugetar al acestor cotizații, sarcina verificării acestui aspect revenind instanței naționale. În cazul în care ar ajunge la concluzia că respectivele cotizații trebuie să fie considerate contribuții publice, această instanță va trebui să examineze de asemenea dacă, în pofida finanțării federațiilor sportive naționale în cauză aproape în întregime de către sectorul public, controalele exercitate asupra acestor fluxuri de finanțare sunt suficient de restrictive pentru a influența în mod real și substanțial politica generală sau programul federațiilor menționate sau dacă acestea din urmă rămân în măsură să determine această politică sau acest program.

---

(1)  JO C 22, 22.1.2018.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Ploiești - România) – Oana Mădălina Călin/Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Statul Român – Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Fondului pentru Mediu

(Cauza C-676/17) (1)

(Trimitere preliminară - Principiile dreptului Uniunii - Autonomie procedurală - Principiile echivalenței și efectivității - Principiul securității juridice - Autoritate de lucru judecat - Restituirea taxelor percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii - Hotărâre judecătorească definitivă prin care se impune plata unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii - Cerere de revizuire a unei astfel de hotărâri - Termen pentru formularea acestei cereri)

(2019/C 383/09)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Ploiești

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Oana Mădălina Călin

Pârâți: Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Statul Român – Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Fondului pentru Mediu

Dispozitivul

1)

Dreptul Uniunii, în special principiile echivalenței și efectivității, trebuie interpretat în sensul că nu se opune, în principiu, unei prevederi naționale, astfel cum este interpretată printr-o decizie a unei instanțe naționale, care prevede un termen de decădere de o lună pentru formularea unei cereri de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate cu încălcarea dreptului Uniunii, care curge de la data comunicării deciziei supuse revizuirii.

2)

Cu toate acestea, principiul efectivității coroborat cu principiul securității juridice trebuie interpretat în sensul că se opune, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, aplicării de către o instanță națională a unui termen de decădere de o lună pentru formularea unei cereri de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive atunci când, la data formulării acestei cereri de revizuire, decizia care instituie termenul menționat nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial al României.

---

(1)  JO C 63, 19.2.2018.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal de Justiça - Portugalia) – Cofemel – Sociedade de Vestuário SA/G-Star Raw CV

(Cauza C-683/17) (1)

(Trimitere preliminară - Proprietate intelectuală și industrială - Drept de autor și drepturi conexe - Directiva 2001/29/CE - Articolul 2 litera (a) - Noțiunea de „operă” - Protecția operelor prin dreptul de autor - Condiții - Relația cu protecția desenelor și a modelelor industriale - Directiva 98/71/CE - Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Modele de îmbrăcăminte)

(2019/C 383/10)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal de Justiça

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Cofemel – Sociedade de Vestuário SA

Pârâtă: G-Star Raw CV

Dispozitivul

Articolul 2 litera (a) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că se opune ca o reglementare națională să confere o protecție, în temeiul dreptului de autor, unor modele industriale precum modelele de articole de îmbrăcăminte în discuție în litigiul principal, pentru motivul că, dincolo de scopul utilitar pe care îl urmăresc, acestea generează un efect vizual propriu și distinctiv din punct de vedere estetic.

---

(1)  JO C 52, 12.2.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof - Germania) – Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs Frankfurt am Main eV/Prime Champ Deutschland Pilzkulturen GmbH

(Cauza C-686/17) (1)

(Trimitere preliminară - Organizarea comună a piețelor produselor agricole - Fructe și legume - Norme de comercializare - Noțiunea de „țară de origine” - Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 - Articolul 113a alineatul (1) - Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 - Articolul 76 alineatul (1) - Definiții privind originea nepreferențială a mărfurilor - Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Articolul 23 alineatul (1) și alineatul (2) litera (b) - Regulamentul (UE) nr. 952/2013 - Articolul 60 alineatul (1) - Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 - Articolul 31 litera (b) - Etape de producție efectuate într-un alt stat membru - Etichetarea produselor alimentare - Interzicerea unei etichetări de natură să inducă în eroare consumatorul - Directiva 2000/13/CE - Articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) - Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 - Articolul 7 alineatul (1) litera (a) - Articolul 1 alineatul (4) - Articolul 2 alineatul (3) - Mențiuni explicative)

(2019/C 383/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs Frankfurt am Main eV

Pârâtă: Prime Champ Deutschland Pilzkulturen GmbH

Dispozitivul

1)

Articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 361/2008 al Consiliului din 14 aprilie 2008, și articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului trebuie interpretate în sensul că, pentru a defini noțiunea de „țară de origine”, vizată la aceste dispoziții, trebuie avute în vedere regulamentele în materie vamală pentru determinarea originii nepreferențiale a mărfurilor, și anume articolul 23 și următoarele din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar și articolul 60 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii.

2)

Articolul 23 alineatul (1) și alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92, precum și articolul 60 alineatul (1) din Regulamentul nr. 952/2013 coroborate cu articolul 31 litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii trebuie să fie interpretate în sensul că țara de origine a ciupercilor de cultură este țara lor de recoltare, în sensul acestor dispoziții, indiferent de faptul că etape de producție semnificative au avut loc în alte state membre ale Uniunii Europene și că ciupercile de cultură au fost transportate pe teritoriul de recoltare numai cu 3 zile sau mai puțin înainte de prima recoltă.

3)

Interdicția generală de inducere în eroare a consumatorului cu privire la țara de origine a produselor alimentare, prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora și la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei, nu este aplicabilă, în ceea ce privește fructele și legumele proaspete, în cazul indicației de origine impuse la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 361/2008, și la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013.

4)

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu pot fi adăugate mențiuni explicative în completarea indicației privind țara de origine, impusă la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 361/2008, și la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013, în scopul de a preveni inducerea în eroare a consumatorului, în conformitate cu interdicția instituită la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 2000/13, precum și la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1169/2011.

---

(1)  JO C 104, 19.3.2018.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – Bayer Pharma AG/Richter Gedeon Vegyészeti Gyár Nyrt., Exeltis Magyarország Gyógyszerkereskedelmi Kft.

(Cauza C-688/17) (1)

(Trimitere preliminară - Proprietate intelectuală - Brevete - Directiva 2004/48/CE - Articolul 9 alineatul (7) - Introducere pe piață a unor produse cu încălcarea drepturilor conferite de un brevet - Măsuri provizorii - Anulare ulterioară a brevetului - Consecințe - Dreptul la o despăgubire corespunzătoare ca reparație pentru prejudiciul cauzat prin măsurile provizorii)

(2019/C 383/12)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bayer Pharma AG

Pârâte: Richter Gedeon Vegyészeti Gyár Nyrt., Exeltis Magyarország Gyógyszerkereskedelmi Kft.

Dispozitivul

Articolul 9 alineatul (7) din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, în special noțiunea de „despăgubire corespunzătoare” vizată în această dispoziție, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede că o persoană nu trebuie să fie despăgubită pentru prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a faptului că nu a acționat astfel cum poate fi de așteptat în general din partea oricărei persoane în vederea limitării sau a reducerii prejudiciului său și care, în împrejurări precum cele din cauza principală, determină instanța să nu oblige reclamantul din procedura de măsuri provizorii să repare prejudiciul cauzat prin aceste măsuri chiar dacă brevetul pe baza căruia acestea au fost solicitate și acordate a fost ulterior anulat, cu condiția ca această reglementare să permită instanței să ia în considerare în mod adecvat toate împrejurările obiective ale cauzei, inclusiv comportamentul părților, în special în scopul de a verifica dacă reclamantul nu a folosit în mod abuziv măsurile respective.

---

(1)  JO C 112, 26.3.2018.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 12 septembrie 2019 – Comisia Europeană/Kolachi Raj Industrial (Private) Ltd, European Bicycle Manufacturers Association

(Cauza C-709/17 P) (1)

(Recurs - Dumping - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/776 - Import de biciclete expediate din Cambodgia, din Pakistan și din Filipine - Extinderea la aceste importuri a taxei antidumping definitive instituite pentru importurile de biciclete originare din China - Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Articolul 13 - Circumvenție - Operațiuni de asamblare - Proveniența și originea pieselor pentru biciclete - Piese expediate din China în Sri Lanka, prelucrate în Sri Lanka și ulterior expediate în Pakistan pentru asamblare)

(2019/C 383/13)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. França, J.-F. Brakeland, și A. Demeneix, agenți)

Celelalte părți din procedură: Kolachi Raj Industrial (Private) Ltd (reprezentant: P. Bentley QC), European Bicycle Manufacturers Association (reprezentanți: J. Beck, Solicitor, L. Ruessmann, avocat)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 10 octombrie 2017, Kolachi Raj Industrial/Comisia (T-435/15, EU:T:2017:712).

2)	Respinge acțiunea în anulare introdusă de Kolachi Raj Industrial (Private) Ltd.

3)	Obligă Kolachi Raj Industrial (Private) Ltd să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană și de European Bicycle Manufacturers Association (EMBA), aferente atât procedurii în primă instanță, cât și procedurii de recurs.

---

(1)  JO C 112, 26.3.2018.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 5 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Verein für Konsumenteninformation/Deutsche Bahn AG

(Cauza C-28/18) (1)

(Trimitere preliminară - Cerințe tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro - Regulamentul (UE) nr. 260/2012 - Zona unică de plăți în euro (SEPA) - Plată prin debitare directă - Articolul 9 alineatul (2) - Accesibilitatea plăților - Condiție privind domiciliul)

(2019/C 383/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Verein für Konsumenteninformation

Pârâtă: Deutsche Bahn AG

Dispozitivul

Articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 trebuie interpretat în sensul că se opune unei clauze contractuale precum cea în discuție în litigiul principal, care exclude plata prin debitare directă în euro efectuată prin intermediul schemei de plăți stabilite la nivelul Uniunii Europene (debitare directă SEPA) atunci când plătitorul nu are domiciliul în același stat membru precum cel în care beneficiarul plății a stabilit sediul activităților sale.

---

(1)  JO C 104, 19.3.2018.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato - Italia) – Caseificio Sociale San Rocco Soc. coop. arl și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

(Cauza C-46/18) (1)

(Trimitere preliminară - Sectorul laptelui și al produselor lactate - Cote - Prelevare suplimentară - Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 - Articolul 2 - Colectarea prelevării de cumpărător - Livrări care depășesc cantitatea de referință aflată la dispoziția producătorului - Sumă din prețul laptelui - Aplicare obligatorie a unei rețineri - Restituirea sumei aferente prelevării excedentare - Regulamentul (CE) nr. 1392/2001 - Articolul 9 - Cumpărător - Nerespectarea obligației de a efectua prelevarea suplimentară - Producători - Nerespectarea obligației de plată lunară - Protecția încrederii legitime)

(2019/C 383/15)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelanți: Caseificio Sociale San Rocco Soc. coop. arl, S.s. Franco e Maurizio Artuso, Claudio Matteazzi, Roberto Tellatin, Sebastiano Bolzon

Intimate: Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

Dispozitivul

1)

Articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului din 28 decembrie 1992 de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și al produselor lactate, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1256/1999 al Consiliului din 17 mai 1999, trebuie interpretat în sensul că constatarea incompatibilității cu această dispoziție a reglementării naționale privind modalitățile de colectare a prelevării suplimentare de către cumpărător de la producători nu implică faptul că producătorii cărora li se aplică această reglementare nu mai datorează această prelevare.

2)

Articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul nr. 3950/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1256/1999, coroborat cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1392/2001 al Comisiei din 9 iulie 2001 de stabilire a normele de aplicare a Regulamentului nr. 3950/92 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că de restituirea prelevării suplimentare excedentare trebuie să beneficieze cu prioritate producătorii care, în temeiul unei dispoziții de drept național incompatibile cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 3950/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1256/1999, și au respectat obligația de plată lunară.

3)

Principiul protecției încrederii legitime trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, suma aferentă prelevării suplimentare datorate de producătorii care nu și au îndeplinit obligația, prevăzută de reglementarea națională aplicabilă, de plată pe o bază lunară a acestei prelevări, să fie recalculată.

---

(1)  JO C 142, 23.4.2018.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 12 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesverwaltungsgericht Steiermark – Austria) – Zoran Maksimovic (C-64/18), Humbert Jörg Köfler (C-140/18, C-146/18 și C-148/18), Wolfgang Leitner (C-140/18 și C-148/18), Joachim Schönbeck (C-140/18 și C-148/18), Wolfgang Semper (C-140/18 și C-148/18)/Bezirkshauptmannschaft Murtal

(Cauzele conexate C-64/18, C-140/18, C-146/18 și C-148/18) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 56 TFUE - Libera prestare a serviciilor - Detașare de lucrători - Păstrare și traducere a documentației salariale - Permis de muncă - Sancțiuni - Proporționalitate - Amenzi într-un cuantum minim prestabilit - Cumul - Lipsa unui plafon - Cheltuieli de judecată - Pedeapsă alternativă privativă de libertate)

(2019/C 383/16)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesverwaltungsgericht Steiermark

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Zoran Maksimovic (C-64/18), Humbert Jörg Köfler (C-140/18, C-146/18 și C-148/18), Wolfgang Leitner (C-140/18 și C-148/18), Joachim Schönbeck (C-140/18 și C-148/18), Wolfgang Semper (C-140/18 și C-148/18)

Pârât(ă)(ți)(e): Bezirkshauptmannschaft Murtal

cu participarea: Finanzpolizei

Dispozitivul

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede, în caz de nerespectare a obligațiilor în materia dreptului muncii referitoare la obținerea unor autorizații administrative și la păstrarea unor documente salariale, aplicarea de amenzi:

—	care nu pot fi mai mici decât o sumă prestabilită;

—	care sunt aplicate în mod cumulativ pentru fiecare lucrător în cauză și fără plafon;

—	la care se adaugă o contribuție la cheltuielile de judecată în valoare de 20 % din cuantumul acestora în cazul respingerii acțiunii introduse împotriva deciziei prin care sunt aplicate și

—	care sunt transformate în pedepse privative de libertate în caz de neplată.

---

(1)  JO C 259, 23.7.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Vestre Landsret - Danemarca) – Skatteministeriet/KPC Herning

(Cauza C-71/18) (1)

(Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Vânzarea unui teren pe care se află o clădire la momentul livrării - Calificare - Articolele 12 și 135 - Noțiunea de „teren construibil” - Noțiunea de „clădire” - Aprecierea realității economice și comerciale - Evaluarea elementelor obiective - Intenția părților)

(2019/C 383/17)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamant: Skatteministeriet

Pârâtă: KPC Herning

Dispozitivul

Articolul 12 alineatul (1) literele (a) și (b) și alineatele (2) și (3), precum și articolul 135 alineatul (1) literele (j) și (k) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că o operațiune de livrare a unui teren pe care la momentul livrării există o clădire nu poate fi calificată drept livrare a unui „teren construibil” atunci când această operațiune este independentă din punct de vedere economic de alte prestații și nu formează împreună cu acestea o operațiune unică, deși intenția părților era ca clădirea să fie total sau parțial demolată pentru a face loc unei clădiri noi.

---

(1)  JO C 134, 16.4.2018.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 10 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court (Irlanda) - Irlanda) – Nalini Chenchooliah/Minister for Justice and Equality

(Cauza C-94/18) (1)

(Trimitere preliminară - Cetățenia Uniunii - Articolul 21 TFUE - Dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul unui stat membru pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora - Directiva 2004/38/CE - Articolul 3 alineatul (1) și articolele 15, 27, 28, 30 și 31 - Noțiunea de „destinatar” - Resortisant al unei țări terțe căsătorit cu un cetățean al Uniunii care și-a exercitat libertatea de circulație - Întoarcerea cetățeanului Uniunii în statul membru al cărui cetățean este, unde execută o pedeapsă cu închisoarea - Cerințe care se impun statului membru gazdă în temeiul Directivei 2004/38/CE la momentul luării unei decizii de îndepărtare a respectivului cetățean resortisant al unui stat terț)

(2019/C 383/18)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlanda)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Nalini Chenchooliah

Pârât: Minister for Justice and Equality

Dispozitivul

Articolul 15 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretat în sensul că se aplică unei decizii de îndepărtare adoptate în privința unui resortisant al unui stat terț pentru motivul că acesta nu mai dispune de un drept de ședere în temeiul directivei respective, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care resortisantul în cauză s-a căsătorit cu un cetățean al Uniunii într-un moment în care acesta din urmă își exercita libertatea de circulație prin deplasarea și șederea împreună cu resortisantul respectiv în statul membru gazdă, acest cetățean întorcându-se ulterior în statul membru a cărui cetățenie o are. Rezultă că garanțiile pertinente prevăzute la articolele 30 și 31 din Directiva 2004/38 se impun la momentul adoptării unei astfel de decizii de îndepărtare, care nu poate în niciun caz să fie însoțită de o interdicție de intrare pe teritoriu.

---

(1)  JO C 152, 30.4.2018.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 septembrie 2019 – Koton Mağazacilik Tekstil Sanayi ve Ticaret AȘ/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Joaquín Nadal Esteban

(Cauza C-104/18 P) (1)

(„Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Cauze de nulitate absolută - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) - Rea-credință în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii)

(2019/C 383/19)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Koton Mağazacilik Tekstil Sanayi ve Ticaret AȘ (reprezentanți: J. Güell Serra și E. Stoyanov Edissonov, abogados)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: J.F. Crespo Carrillo, agent), Joaquín Nadal Esteban (reprezentant: J. Donoso Romero, abogado)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 30 noiembrie 2017, Koton Mağazacilik Tekstil Sanayi ve Ticaret/EUIPO – Nadal Esteban (STYLO & KOTON) (T-687/16, EU:T:2017:853).

2)	Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 14 iunie 2016 (cauza R 1779/2015-2).

3)	Respinge cererea prin care se solicită ca marca contestată să fie declarată nulă.

4)

Obligă pe domnul Joaquin Nadal Esteban și Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) la plata, în părți egale, a cheltuielilor de judecată efectuate de Koton Mağazacilik Tekstil Sanayi ve Ticaret AȘ aferente atât procedurii în primă instanță în cauza T-687/16, cât și celei de recurs.

---

(1)  JO C 152, 30.4.2018.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 10 septembrie 2019 – HTTS Hanseatic Trade Trust & Shipping GmbH/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

(Cauza C-123/18 P) (1)

(Recurs - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran - Repararea prejudiciului pretins suferit de recurentă în urma includerii denumirii sale în lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Acțiune în despăgubire - Condițiile necesare pentru angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii Europene - Noțiunea de „încălcare suficient de gravă a unei norme de drept al Uniunii” - Apreciere - Noțiunea de „societate deținută sau controlată” - Obligație de motivare)

(2019/C 383/20)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: HTTS Hanseatic Trade Trust & Shipping GmbH (reprezentant: M. Schlingmann, avocat)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix și M. Bishop, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: inițial R. Tricot, M. Kellerbauer și C. Zadra, ulterior Tricot, C. Hödlmayr și Zadra, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 13 decembrie 2017, HTTS/Consiliul (T-692/15, EU:T:2017:890).

2)	Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

3)	Cererile privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

(1)  JO C 161, 7.5.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Bonn - Germania) – Antonio Romano, Lidia Romano/DSL Bank – instituție a DB Privat- und Firmenkundenbank AG, fostă DSL Bank – unitate operațională a Deutsche Postbank AG

(Cauza C-143/18) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 2002/65/CE - Contract de credit pentru consumatori încheiat la distanță - Drept de retragere - Exercitarea dreptului de retragere după executarea integrală a contractului la cererea expresă a consumatorului - Comunicarea către consumator a informațiilor referitoare la dreptul de retragere)

(2019/C 383/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Bonn

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Antonio Romano, Lidia Romano

Pârâtă: DSL Bank – instituție a DB Privat- und Firmenkundenbank AG, fostă DSL Bank – unitate operațională a Deutsche Postbank AG

Dispozitivul

1)

Articolul 6 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE coroborat cu articolul 1 alineatul (1) din aceasta și în lumina considerentului (13) al acestei directive trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale, astfel cum este interpretată de jurisprudența națională, care, în ceea ce privește un contract având ca obiect un serviciu financiar încheiat la distanță între un profesionist și un consumator, nu exclude dreptul de retragere al acestui consumator în cazul în care contractul respectiv a fost executat integral de ambele părți la cererea expresă a consumatorului înainte ca acesta din urmă să își exercite dreptul de retragere. Este de competența instanței de trimitere să ia în considerare ansamblul dreptului intern și să efectueze aplicarea metodelor de interpretare recunoscute de acesta pentru a ajunge la o soluție conformă cu această dispoziție, modificând, dacă este cazul, o jurisprudență națională consacrată dacă aceasta se întemeiază pe o interpretare a dreptului național incompatibilă cu dispoziția menționată.

2)

Articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2002/65 coroborat cu articolul 3 alineatul (1) punctul 3 litera (a) și cu articolul 6 alineatul (2) litera (c) din această directivă trebuie interpretat în sensul că obligația unui profesionist care încheie la distanță cu un consumator un contract având ca obiect un serviciu financiar de a comunica în mod clar și inteligibil unui consumator mediu, normal informat, suficient de atent și de avizat, în conformitate cu cerințele dreptului Uniunii, înainte ca acest consumator să fie obligat de un contract la distanță sau de o ofertă, informarea privind existența dreptului de retragere nu este încălcată atunci când profesionistul respectiv îl informează pe acest consumator că dreptul de retragere nu se aplică contractului executat integral de ambele părți la cererea expresă a consumatorului înainte ca acesta din urmă să își exercite dreptul de retragere, chiar dacă această informare nu corespunde reglementării naționale, astfel cum este interpretată de jurisprudența națională, care prevede că, într-un astfel de caz, dreptul de retragere se aplică.

---

(1)  JO C 182, 28.5.2018.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 5 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État - Franța) – Regards Photographiques SARL/Ministre de l'Action et des Comptes publics

(Cauza C-145/18) (1)

(Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 103 alineatul (2) litera (a) - Articolul 311 alineatul (1) punctul 2 - Anexa IX partea A punctul 7 - Cotă redusă a TVA-ului - Obiecte de artă - Noțiune - Fotografii realizate de artist, imprimate de acesta sau sub supravegherea lui, semnate și numerotate în limita a 30 de copii - Reglementare națională care limitează aplicarea cotei reduse a TVA-ului numai la fotografiile care prezintă un caracter artistic)

(2019/C 383/22)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Regards Photographiques SARL

Pârât: Ministre de l'Action et des Comptes publics

Dispozitivul

1)

Pentru a fi considerate obiecte de artă care pot beneficia de cota redusă a taxei pe valoarea adăugată (TVA), în temeiul articolului 103 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată coroborat cu articolul 311 alineatul (1) punctul 2 din această directivă, precum și cu anexa IX partea A punctul 7 la aceasta, fotografiile trebuie să îndeplinească criteriile prevăzute la punctul 7, în sensul că au fost realizate de creatorul lor, imprimate de acesta sau sub supravegherea lui, semnate și numerotate în limita a 30 de copii, cu excluderea oricărui alt criteriu, în special aprecierea de către administrația fiscală națională competentă a caracterului lor artistic.

2)

Articolul 103 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Directiva 2006/112 coroborat cu articolul 311 alineatul (1) punctul 2 din această directivă, precum și cu anexa IX partea A punctul 7 la aceasta trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care limitează aplicarea cotei reduse a TVA-ului numai la fotografiile care prezintă un caracter artistic, în măsura în care existența acestuia din urmă este condiționată de o apreciere a administrației fiscale naționale competente care nu este exercitată în limitele unor criterii obiective, clare și precise stabilite de această reglementare națională, care să permită determinarea cu precizie a fotografiilor cărora respectiva reglementare le rezervă aplicarea acestei cote reduse, astfel încât să se evite să se aducă atingere principiului neutralității fiscale.

---

(1)  JO C 161, 7.5.2018.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 5 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal - Regatul Unit) – AMS Neve Ltd, Barnett Waddingham Trustees, Mark Crabtree/Heritage Audio SL, Pedro Rodríguez Arribas

(Cauza C-172/18) (1)

(Trimitere preliminară - Marcă a Uniunii Europene - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 97 alineatul (5) - Competență judiciară - Acțiune în contrafacere - Competența instanțelor statului membru pe teritoriul căruia „a fost săvârșită fapta de contrafacere” - Anunțuri publicitare și oferte de vânzare afișate pe un site internet și pe platforme de comunicare socială)

(2019/C 383/23)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal

Părțile din procedura principală

Apelanți: AMS Neve Ltd, Barnett Waddingham Trustees, Mark Crabtree

Intimați: Heritage Audio SL, Pedro Rodríguez Arribas

Dispozitivul

Articolul 97 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca [Uniunii Europene] trebuie interpretat în sensul că titularul unei mărci a Uniunii Europene care se consideră prejudiciat prin utilizarea fără consimțământul său de către un terț a unui semn identic cu această marcă în anunțuri publicitare și în oferte de vânzare afișate pe cale electronică pentru produse identice sau similare cu cele pentru care este înregistrată marca respectivă poate formula o acțiune în contrafacere împotriva acestui terț în fața unei instanțe competente în domeniul mărcilor Uniunii Europene din statul membru pe teritoriul căruia se află consumatori sau profesioniști vizați de aceste anunțuri publicitare sau de aceste oferte de vânzare, în pofida faptului că terțul respectiv a luat deciziile și măsurile pentru această afișare electronică în alt stat membru.

---

(1)  JO C 190, 4.6.2018.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 12 septembrie 2019 (cereri de decizie preliminară formulate de Consiglio di Stato – Italia) – Pollo del Campo S.c.a., Avi Coop Società Cooperativa Agricola (C-199/18), C.A.F.A.R. – Società Agricola Cooperativa, Società Agricola Guidi di Roncofreddo di Guidi Giancarlo e Nicolini Fausta (C-200/18)/Regione Emilia-Romagna, Azienda Unità Sanitaria Locale 104 di Modena, A.U.S.L. Romagna (C-199/18 și C-200/18) și SAIGI Società Cooperativa Agricola a r.l., MA.GE.MA. Società Agricola Cooperativa/Regione Emilia-Romagna, A.U.S.L. Romagna (C-343/18)

(Cauzele conexate C-199/18, C-200/18 și C-343/18) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Regulamentul (CE) nr. 882/2004 - Articolul 27 - Controale oficiale privind hrana pentru animale și produsele alimentare - Finanțare - Onorarii sau taxe datorate pentru controalele oficiale - Posibilitatea ca statele membre să scutească anumite categorii de operatori - Sume minime ale onorariilor)

(2019/C 383/24)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamante: Pollo del Campo S.c.a., Avi Coop Società Cooperativa Agricola (C-199/18), C.A.F.A.R. – Società Agricola Cooperativa, Società Agricola Guidi di Roncofreddo di Guidi Giancarlo e Nicolini Fausta (C-200/18) și SAIGI Società Cooperativa Agricola a r.l., MA.GE.MA. Società Agricola Cooperativa (C-343/18)

Pârâte: Regione Emilia-Romagna, Azienda Unità Sanitaria Locale 104 di Modena, A.U.S.L. Romagna (C-199/18 și C-200/18) și Regione Emilia-Romagna, A.U.S.L. Romagna (C-343/18)

Dispozitivul

1)

Articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor trebuie interpretat în sensul că prevede că statele membre au obligația de a impune plata onorariilor aferente controalelor oficiale, privind activitățile enumerate în secțiunea A din anexa IV și în secțiunea A din anexa V la acest regulament, și operatorilor din sectorul alimentar și operatorilor cu activități în domeniul hranei pentru animale care desfășoară activitățile de sacrificare și de tranșare a cărnii cu titlu accesoriu față de activitatea lor principală de creștere a animalelor.

2)	Articolul 27 din Regulamentul nr. 882/2004 trebuie interpretat în sensul că nu autorizează un stat membru să aplice sume ale onorariilor inferioare sumelor minime prevăzute în secțiunea B din anexa IV și în secțiunea B din anexa V la Regulamentul nr. 882/2004.

---

(1)  JO C 240, 9.7.2018.

JO C 268, 30.7.2018.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 5 septembrie 2019 – Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-290/18) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Mediu - Directiva 92/43/CEE - Faună și floră sălbatică - Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică - Articolul 4 alineatul (4) - Anexele I și II - Situri de importanță comunitară - Nedesemnare - Arii speciale de conservare - Măsuri necesare - Neadoptare)

(2019/C 383/25)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Costa de Oliveira și C. Hermes, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes, M. Figueiredo, J. Reis Silva, H. Almeida, A. Pimenta și P. Barros da Costa, agenți)

Dispozitivul

1)

Prin nedesemnarea ca arii speciale de conservare a 61 de situri de importanță comunitară, care au fost reținute de Comisia Europeană în Decizia 2004/813/CE a Comisiei din 7 decembrie 2004 de adoptare, în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului, a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică atlantică și în Decizia 2006/613/CE a Comisiei din 19 din iulie 2006 de adoptare, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului, a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică mediteraneană, cât mai curând posibil și în termen de maximum șase ani de la data adoptării acestor decizii, și prin neadoptarea măsurilor de conservare necesare în conformitate cu necesitățile ecologice ale tipurilor de habitate naturale vizate în anexa I la Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică și ale speciilor vizate în anexa II la această directivă prezente pe în aceste situri de importanță comunitară, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică și al articolului 6 alineatul (1) din directiva menționată.

2)	Obligă Republica portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 249, 16.7.2018.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 5 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajský súd v Prešove - Slovacia) – TE/Pohotovosť s.r.o.

(Cauza C-331/18) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2008/48/CE - Protecția consumatorilor - Credit pentru consumatori - Articolul 10 alineatul (2) literele (h) și (i) și alineatul (3) - Informații care trebuie menționate în contract - Legislație națională care prevede obligația de a preciza pentru fiecare plată repartizarea între rambursarea capitalului, dobânzi și costuri)

(2019/C 383/26)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Krajský súd v Prešove

Părțile din procedura principală

Apelantă: TE

Intimată: Pohotovosť s.r.o.

Dispozitivul

1)

Articolul 10 alineatul (2) literele (h)-(j) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului coroborat cu articolul 22 alineatul (1) din aceasta trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia contractul de credit trebuie să precizeze detalierea fiecărei rambursări între, dacă este cazul, amortizarea capitalului, dobânzi și celelalte costuri.

2)

Articolul 10 alineatul (2) și articolul 22 alineatul (1) din Directiva 2008/48, astfel cum au fost interpretate prin Hotărârea din 9 noiembrie 2016, Home Credit Slovakia (C-42/15, EU:C:2016:842), sunt aplicabile unui contract de credit precum cel în discuție în litigiul principal, care a fost încheiat înainte de pronunțarea acestei hotărâri și înainte de o modificare a reglementării naționale operată pentru a se conforma interpretării reținute în hotărârea menționată.

---

(1)  JO C 294, 20.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 5 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato - Italia) – Lombardi Srl/Comune di Auletta, Delta Lavori SpA, Msm Ingegneria Srl

(C-333/18) (1)

(Trimitere preliminară - Proceduri privind căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări - Directiva 89/665/CEE - Acțiune în anulare împotriva deciziei de atribuire a unui contract de achiziții publice introdusă de un ofertant a cărui ofertă nu a fost selectată - Acțiune incidentă a adjudecatarului - Admisibilitatea acțiunii principale în cazul temeiniciei acțiunii incidente)

(2019/C 383/27)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelantă: Lombardi Srl

Intimate: Comune di Auletta, Delta Lavori SpA, Msm Ingegneria Srl

cu participarea: Robertazzi Costruzioni Srl

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (1) al treilea paragraf și alineatul (3) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007, trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cale de atac principală introdusă de un ofertant care are vreun interes în obținerea unui anumit contract și care a fost prejudiciat sau riscă să fie prejudiciat printr-o presupusă încălcare a dreptului Uniunii în materie de contracte de achiziții publice sau a normelor de transpunere a acestui drept și prin care se urmărește excluderea unui alt ofertant să fie declarată inadmisibilă în temeiul normelor sau al practicilor jurisprudențiale procedurale naționale care privesc soluționarea căilor de atac în excludere reciproce, indiferent care ar fi numărul de participanți la procedura de atribuire a contractului și numărul celor care au introdus căi de atac.

---

(1)  JO C 285, 13.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Milano - Italia) – Avv. Alessandro Salvoni/Anna Maria Fiermonte

(Cauza C-347/18) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Articolul 53 - Certificat referitor la o hotărâre în materie civilă și comercială, care figurează în anexa 1 - Competențele instanței de origine - Verificare din oficiu a existenței unor încălcări ale normelor de competență în materia contractelor încheiate de consumatori)

(2019/C 383/28)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Milano

Părțile din procedura principală

Reclamant: Avv. Alessandro Salvoni

Pârâtă: Anna Maria Fiermonte

Dispozitivul

Articolul 53 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2015/281 al Comisiei din 26 noiembrie 2014, coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca instanța de origine sesizată cu cererea de emitere a certificatului prevăzut la acest articol 53, cu privire la o hotărâre definitivă, să poată verifica din oficiu dacă dispozițiile din capitolul II secțiunea 4 din acest regulament au fost încălcate, pentru a informa consumatorul cu privire la încălcarea eventual constatată și pentru a-i permite să evalueze în deplină cunoștință de cauză posibilitatea de a recurge la calea de atac prevăzută la articolul 45 din regulamentul menționat.

---

(1)  JO C 285, 13.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 5 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Spetsializiran nakazatelen sad - Bulgaria) – Procedură penală privind pe AH, PB, CX, KM, PH

(Cauza C-377/18) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie penală - Directiva (UE) 2016/343 - Articolul 4 alineatul (1) - Prezumția de nevinovăție - Referiri publice la vinovăție - Acord încheiat între procuror și autorul unei infracțiuni - Jurisprudență națională care prevede identificarea persoanelor acuzate care nu au încheiat un astfel de acord - Carta drepturilor fundamentale - Articolul 48)

(2019/C 383/29)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Spetsializiran nakazatelen sad

Părțile din procedura penală principală

AH, PB, CX, KM, PH

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un acord în care persoana acuzată își recunoaște vinovăția în schimbul unei reduceri a pedepsei, care trebuie să fie aprobat de o instanță națională, să menționeze în mod expres, în calitate de coautori ai infracțiunii respective, nu numai această persoană, ci și alte persoane acuzate, care nu și-au recunoscut vinovăția și care sunt acuzate în cadrul unei proceduri penale distincte, cu condiția ca, pe de o parte, această mențiune să fie necesară pentru calificarea răspunderii juridice a persoanei care a încheiat acordul menționat și, pe de altă parte, ca același acord să indice în mod clar că aceste alte persoane sunt acuzate în cadrul unei proceduri penale distincte și că vinovăția lor nu a fost dovedită conform legii.

---

(1)  JO C 294, 20.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy Lublin-Wschód w Lublinie z siedzibą w Świdniku - Polonia) – Lexitor Sp. z o.o/Spółdzielcza Kasa Oszczędnościowo - Kredytowa im. Franciszka Stefczyka, Santander Consumer Bank S.A., mBank S.A.

(Cauza C-383/18) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Contracte de credit pentru consumatori - Directiva 2008/48/CE - Articolul 16 alineatul (1) - Rambursare anticipată - Dreptul consumatorului la o reducere a costului total al creditului, care constă în dobânda și în costurile aferente duratei restante a contractului)

(2019/C 383/30)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy Lublin-Wschód w Lublinie z siedzibą w Świdniku

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Lexitor Sp. z o.o

Pârâte: Spółdzielcza Kasa Oszczędnościowo - Kredytowa im. Franciszka Stefczyka, Santander Consumer Bank S.A., mBank S.A.

Dispozitivul

Articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că dreptul consumatorului la reducerea costului total al creditului în caz de rambursare anticipată a creditului include toate costurile impuse consumatorului.

---

(1)  JO C 294, 20.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Social no 3 de Barcelona - Spania) – DW/Nobel Plastiques Ibérica SA

(Cauza C-397/18) (1)

(Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 2000/78/CE - Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) și articolul 5 - Interzicerea oricărei discriminări pe motive de handicap - Lucrător deosebit de sensibil la riscurile profesionale, în sensul dreptului național - Existența unui „handicap” - Concediere pentru motive obiective întemeiată pe criteriile productivității, polivalenței pentru posturile din cadrul întreprinderii, precum și absenteismului - Dezavantaj particular pentru persoanele cu handicap - Discriminare indirectă - Amenajări corespunzătoare - Persoană care nu este nici competentă, nici capabilă și nici disponibilă să îndeplinească funcțiile esențiale corespunzătoare postului în cauză)

(2019/C 383/31)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social no 3 de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamantă: DW

Pârâtă: Nobel Plastiques Ibérica SA

cu participarea: Fondo de Garantía Salarial (Fogasa), Ministerio Fiscal

Dispozitivul

1)

Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretată în sensul că starea de sănătate a unui lucrător care este recunoscut ca fiind deosebit de sensibil la riscurile profesionale, în sensul dreptului național, care nu îi permite lucrătorului respectiv să ocupe anumite posturi pentru motivul că acest lucru ar implica un risc pentru sănătatea sa sau pentru alte persoane, nu intră în sfera noțiunii de „handicap”, în sensul directivei menționate, decât în cazul în care această stare determină o limitare a capacității, care rezultă în special din afecțiuni fizice, mentale sau psihice pe termen lung, care, în interacțiune cu diferite bariere, poate împiedica participarea deplină și efectivă a persoanei în cauză la viața profesională în condiții de egalitate cu ceilalți lucrători. Revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă aceste condiții sunt îndeplinite în cauza principală.

2)

Articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că concedierea pentru „motive obiective” a unui lucrător cu handicap pentru motivul că acesta îndeplinește criteriile de selecție avute în vedere pentru a determina persoanele care urmează să fie concediate, și anume o productivitate sub un anumit nivel, o polivalență mai scăzută pentru posturile din cadrul întreprinderii, precum și o rată ridicată a absenteismului, constituie o discriminare indirectă pe motive de handicap, în sensul acestei dispoziții, cu condiția ca angajatorul să nu fi adoptat în prealabil, în legătură cu acest lucrător, amenajări corespunzătoare pentru persoanele cu handicap, în sensul articolului 5 din directiva menționată, în scopul de a garanta respectarea principiului egalității de tratament față de persoanele cu handicap, aspect a cărui verificare revine în sarcina instanței naționale.

---

(1)  JO C 294, 20.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Vilniaus apygardos administracinis teismas - Lituania) – AW, BV, CU, DT/Lietuvos valstybė, reprezentat de Lietuvos Respublikos ryšių reguliavimo tarnyba, de Bendrasis pagalbos centras și de Lietuvos Respublikos vidaus reikalų ministerija

(Cauza C-417/18) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2002/22/CE - Serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații - Articolul 26 alineatul (5) - Numărul european unic pentru apelurile de urgență - Punere la dispoziție a informațiilor referitoare la localizarea apelantului)

(2019/C 383/32)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Vilniaus apygardos administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamanți: AW, BV, CU, DT

Pârât: Lietuvos valstybė, reprezentat de Lietuvos Respublikos ryšių reguliavimo tarnyba, de Bendrasis pagalbos centras și de Lietuvos Respublikos vidaus reikalų ministerija

Dispozitivul

1)

Articolul 26 alineatul (5) din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, trebuie să fie interpretat în sensul că impune statelor membre, sub rezerva fezabilității tehnice, obligația de a se asigura că întreprinderile în cauză pun la dispoziție gratuit informațiile referitoare la localizarea apelantului autorității care tratează apelurile de urgență la numărul european unic pentru apelurile de urgență „112” imediat ce apelul ajunge la autoritatea menționată, inclusiv atunci când apelul este efectuat de pe un telefon mobil neechipat cu o cartelă SIM.

2)

Articolul 26 alineatul (5) din Directiva 2002/22, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, trebuie să fie interpretat în sensul că acordă statelor membre o marjă de apreciere la definirea criteriilor de acuratețe și fiabilitate ale informațiilor privind localizarea apelantului la numărul european unic pentru apelurile de urgență „112”, precizându-se totuși că criteriile pe care le definesc trebuie să asigure, în limitele fezabilității tehnice, o localizare a poziției apelantului cu gradul de fiabilitate și precizie necesar pentru a permite serviciilor de urgență să îi vină în ajutor în mod util, aspecte a căror apreciere intră în sarcina instanței de trimitere.

3)

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, atunci când, în conformitate cu dreptul intern al unui stat membru, existența unei legături de cauzalitate indirecte între nelegalitatea săvârșită de autoritățile naționale și prejudiciul suferit de un particular este considerată suficientă pentru angajarea răspunderii statului, o astfel de legătură de cauzalitate indirectă între o încălcare a dreptului Uniunii imputabilă acestui stat membru și prejudiciul suferit de un particular trebuie să fie considerată de asemenea suficientă în vederea angajării răspunderii statului membru menționat pentru această încălcare a dreptului Uniunii.

---

(1)  JO C 352, 1.10.2018.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 5 septembrie 2019 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-443/18) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Protecția sănătății plantelor - Directiva 2000/29/CE - Protecție împotriva introducerii și a răspândirii în Uniunea Europeană a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale - Articolul 16 alineatele (1) și (3) - Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/789 - Măsuri de prevenire a introducerii în Uniune și a răspândirii în interiorul acesteia a Xylella fastidiosa (Wells et al.) - Articolul 7 alineatul (2) litera (c) - Măsuri de izolare - Obligația de a elimina imediat plantele infectate într-o fâșie de 20 de kilometri în zona în care se înregistrează infecții - Articolul 7 alineatul (7) - Obligație de supraveghere - Anchete anuale - Articolul 6 alineatele (2), (7) și (9) - Măsuri de eradicare - Neîndeplinire a obligațiilor persistentă și generală - Articolul 4 alineatul (3) TUE - Obligația de cooperare loială)

(2019/C 383/33)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Eggers și D. Bianchi, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistată de S. Fiorentino și de G. Caselli, avvocati dello Stato)

Dispozitivul

1)

Republica Italiană, — prin faptul că a omis să se asigure, în zona de izolare, de eliminarea imediată cel puțin a tuturor plantelor a căror infectare cu Xylella fastidiosa a fost constatată în cazul în care se situează în zona infectată în interiorul unui segment de 20 de kilometri de la frontiera zonei infectate cu restul teritoriului Uniunii, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (2) litera (c) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/789 a Comisiei din 18 mai 2015 privind măsuri de prevenire a introducerii în Uniune și a răspândirii în interiorul acesteia a Xylella fastidiosa (Wells et al.), astfel cum a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/764 a Comisiei din 12 mai 2016; — prin faptul că a omis să garanteze, în zona de izolare, monitorizarea prezenței Xylella fastidiosa prin efectuarea unor anchete anuale la momente oportune din cursul anului, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (7) din această decizie de punere în aplicare.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Comisia Europeană și Republica Italiană suportă, fiecare, propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 294, 20.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 5 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Judecătoria Constanța - România) – R/P

(Cauza C-468/18) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie de obligații de întreținere - Regulamentul (CE) nr. 4/2009 - Articolul 3 literele (a) și (d) și articolul 5 - Instanță sesizată cu trei cereri comune referitoare la divorțul părinților unui copil minor, la răspunderea părintească și la obligația de întreținere în favoarea copilului - Declarare a competenței în materie de divorț și a necompetenței în materie de răspundere părintească - Competența de a soluționa cererea privind obligația de întreținere - Instanța judecătorească de la locul reședinței obișnuite a pârâtului și în fața căreia acesta se înfățișează)

(2019/C 383/34)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Judecătoria Constanța

Părțile din procedura principală

Reclamantă: R

Pârât: P

Dispozitivul

Articolul 3 literele (a) și (d) și articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere trebuie interpretate în sensul că, atunci când o instanță dintr-un stat membru este sesizată cu o acțiune care cuprinde trei cereri referitoare la divorțul părinților unui copil minor, la răspunderea părintească față de acest copil și, respectiv, la obligația de întreținere față de acesta, instanța care se pronunță asupra divorțului și care s-a declarat necompetentă să se pronunțe asupra cererii referitoare la răspunderea părintească dispune totuși de competența de a se pronunța asupra cererii privind obligația de întreținere referitoare la acel copil atunci când ea este de asemenea instanța de la locul reședinței obișnuite a pârâtului sau instanța în fața căreia acesta s-a înfățișat fără să îi conteste competența.

---

(1)  JO C 381, 22.10.2018.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 4 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Baden-Württemberg - Germania) – GP/Bundesagentur für Arbeit, Familienkasse Baden-Württemberg West

(Cauza C-473/18) (1)

(Trimitere preliminară - Securitate socială - Lucrători migranți - Norme ale Uniunii Europene privind conversia monedelor - Regulamentul (CE) nr. 987/2009 - Decizia nr. H3 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială - Calcularea suplimentului privind diferența dintre alocațiile familiale datorat unui lucrător care locuiește într-un stat membru și care lucrează în Elveția - Stabilirea datei de referință a cursului de schimb)

(2019/C 383/35)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Baden-Württemberg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: GP

Pârâtă: Bundesagentur für Arbeit, Familienkasse Baden-Württemberg West

Dispozitivul

1)

În ceea ce privește conversia monetară a unei prestații pentru creșterea copilului în vederea stabilirii eventualului cuantum al suplimentului reprezentând diferența dintre prestații în temeiul articolului 68 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 988/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009, faptul că această prestație se plătește în franci elvețieni de către o instituție elvețiană nu afectează aplicarea și interpretarea articolului 90 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului nr. 883/2004, precum și a Deciziei nr. H3 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială din 15 octombrie 2009 privind datele care trebuie luate în considerare pentru stabilirea cursurilor de schimb menționate la articolul 90 din Regulamentul nr. 987/2009.

2)

Decizia nr. H3 din 15 octombrie 2009 trebuie interpretată în sensul că punctul 2 din aceasta este aplicabil pentru conversia monedelor în care sunt exprimate prestațiile pentru creșterea copilului în scopul de a stabili eventualul cuantum al suplimentului reprezentând diferența dintre prestații în temeiul articolului 68 alineatul (2) din Regulamentul nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 988/2009.

3)

Punctul 2 din Decizia nr. H3 din 15 octombrie 2009 trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, noțiunea de „ziua în care instituția efectuează operațiunea”, în sensul acestei dispoziții, privește ziua în care instituția competentă din statul de încadrare în muncă efectuează plata prestației familiale în cauză.

---

(1)  JO C 427, 26.11.2018.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 septembrie 2019 – HX/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-540/18 P) (1)

(Recurs - Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Arabe Siriene - Măsuri îndreptate împotriva unor oameni de afaceri influenți care își desfășoară activitatea în Siria - Dovada temeiniciei înscrierii pe liste)

(2019/C 383/36)

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Recurent: HX (reprezentant: S. Koev, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: I. Gurov și A. Vitro, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Îl obligă pe HX să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene

---

(1)  JO C 408, 12.11.2018.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – AS/Deutsches Patent- und Markenamt

(Cauza C-541/18) (1)

(Trimitere preliminară - Mărci - Directiva 2008/95/CE - Articolul 3 alineatul (1) litera (b) - Caracter distinctiv - Criterii de apreciere - Semn cu hashtag)

(2019/C 383/37)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: AS

Pârât: Deutsches Patent- und Markenamt

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că caracterul distinctiv al unui semn a cărui înregistrare ca marcă se solicită trebuie examinat ținând seama de toate faptele și circumstanțele pertinente, inclusiv de toate modurile de utilizare probabile ale mărcii solicitate. Acestea din urmă corespund, în lipsa altor indicii, modurilor de utilizare care, având în vedere uzanțele din sectorul economic în cauză, pot fi semnificative în practică.

---

(1)  JO C 436, 3.12.2018.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 5 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Baden-Württemberg - Germania) – TDK-Lambda Germany GmbH/Hauptzollamt Lörrach

(Cauza C-559/18) (1)

(Trimitere preliminară - Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 - Uniunea vamală și Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura combinată - Subpoziția 85044030 - Convertizoare statice - Criterii de clasificare - Destinație esențială)

(2019/C 383/38)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Baden-Württemberg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: TDK-Lambda Germany GmbH

Pârât: Hauptzollamt Lörrach

Dispozitivul

Subpoziția 85 044 030 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunile succesive care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012 și din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1001/2013 al Comisiei din 4 octombrie 2013, trebuie interpretată în sensul că convertizoarele statice precum cele în discuție în litigiul principal nu pot fi clasificate la subpoziția menționată decât dacă destinația lor esențială este de a fi folosite la „aparate de telecomunicații sau mașini automate de prelucrare a datelor și unități ale acestora”, în sensul acestei subpoziții, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

---

(1)  JO C 436, 3.12.2018.

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 5 septembrie 2019 [cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (Chancery Division) – Regatul Unit] – Eli Lilly and Company/Genentech Inc.

(Cauza C-239/19) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Certificat suplimentar de protecție pentru medicamente - Regulamentul (CE) nr. 469/2009 - Articolul 3 litera (b) - Condiții de obținere - Autorizație de introducere pe piață - Autorizație eliberată unui terț - Inadmisibilitate vădită)

(2019/C 383/39)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Chancery Division)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Eli Lilly and Company

Pârâtă: Genentech Inc.

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division (patents court) [Înalta Curte de Justiție (Anglia și Țara Galilor), Secția Chancery (Camera de brevete), Regatul Unit] prin decizia din 4 martie 2019 este vădit inadmisibilă.

---

(1)  JO C 172, 20.5.2019.

Recurs introdus la 30 ianuarie 2019 de João Miguel Barata împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 20 noiembrie 2018 în cauza T-854/16, Barata/Parlamentul

(Cauza C-71/19 P)

(2019/C 383/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: João Miguel Barata (reprezentanți: G. Pandey și D. Rovetta, avocați, și J. Grayston, solicitor)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Prin Ordonanța din 26 septembrie 2019, Curtea de Justiție (Camera a noua) a respins recursul ca fiind în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat și l-a obligat pe domnul João Miguel Barata să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Arbitral de pe lângă Asociația de arbitraj de pe lângă Baroul Cluj (România) la data de 25 februarie 2019 – KE/LF

(Cauza C-185/19)

(2019/C 383/41)

Limba de procedură: română

Instanța de trimitere

Tribunalul Arbitral de pe lângă Asociația de arbitraj de pe lângă Baroul Cluj

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: KE

Pârât: LF

Prin Ordonanța din 24 septembrie 2019, Curtea (Camera șasea) a declarat cererea de decizie preliminară vădit inadmisibilă și s-a declarat vădit necompetentă să judece această cerere.

Recurs introdus la 27 mai 2019 de Xianhao Pan împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 21 martie 2019 în cauza T-777/17, Pan/EUIPO - Entertainment One UK (TOBBIA)

(Cauza C-412/19 P)

(2019/C 383/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Xianhao Pan (reprezentant: M. Oliva, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Entertainment One UK Ltd

Prin Ordonanța din 12 iulie 2019, vicepreședintele Curții de Justiție a dispus respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurs introdus la 14 iunie 2019 de Stada Arzneimittel AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 4 aprilie 2019 în cauza T-804/17, Stada Arzneimittel AG/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-460/19 P)

(2019/C 383/43)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Stada Arzneimittel AG (reprezentanți: A. K. Marx, R. Kaase, J.-C. Plate, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Prin Ordonanța din 1 octombrie 2019, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera de admitere în principiu a recursurilor) a declarat că recursul nu se admite în principiu și a obligat recurenta să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hamburg (Germania) la 16 iulie 2019 – XW/Eurowings GmbH

(Cauza C-541/19)

(2019/C 383/44)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamant: XW

Pârâtă: Eurowings GmbH

Întrebarea preliminară

Pentru calcularea dreptului la compensație în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1), trebuie să se ia în considerare întreaga distanță de zbor și în cazul în care un pasager, ca urmare a întârzierii/anulării numai a zborului de legătură, are o întârziere de peste trei ore la destinația finală, zborul anterior celui de legătură fiind însă punctual, cele două zboruri fiind efectuate de operatori de transport aerian diferiți, iar zborurile fiind rezervate împreună?

---

(1)  JO 2004, L 46, p.1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hamburg (Germania) la 16 iulie 2019 – YX/Eurowings GmbH

(Cauza C-542/19)

(2019/C 383/45)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: YX

Pârâtă: Eurowings GmbH

Întrebarea preliminară

Pentru calcularea dreptului la compensație în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1), trebuie să se ia în considerare întreaga distanță de zbor și în cazul în care un pasager, ca urmare a întârzierii/anulării numai a zborului de legătură, are o întârziere de peste trei ore la destinația finală, zborul anterior celui de legătură fiind însă punctual, cele două zboruri fiind efectuate de operatori de transport aerian diferiți, iar zborurile fiind rezervate împreună?

---

(1)  JO 2004, L 46, p.1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hamburg (Germania) la 29 iulie 2019 – PL/Deutsche Lufthansa AG

(Cauza C-574/19)

(2019/C 383/46)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamant: PL

Pârâtă: Deutsche Lufthansa AG

Prin decizia președintelui Curții din 23 septembrie 2019, cauza a fost radiată din registrul Curții.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa - CAAD) (Portugalia) la 30 iunie 2019 – FRENETIKEXITO – UNIPESSOAL, LDA/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-581/19)

(2019/C 383/47)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa - CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: FRENETIKEXITO – UNIPESSOAL, LDA

Pârât: Autoridade Tributária e Aduaneira

Întrebările preliminare

1)

În cazul în care, precum în speță, o societate a) desfășoară cu titlu principal activități de întreținere și menținere a condiției fizice și, cu titlu secundar, activități de îngrijire a sănătății umane, care includ servicii de nutriție, consultații în materie de nutriție și de evaluare a condiției fizice, precum și realizarea de masaje; b) pune la dispoziția clienților săi programe care includ numai servicii de antrenament sportiv și programe care, pe lângă serviciile de antrenament sportiv, includ servicii de nutriție, trebuie să se considere, în scopul dispozițiilor articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE din 28 [noiembrie 2006] (1), că activitatea de îngrijire a sănătății umane, în special serviciul de nutriție, constituie o activitate auxiliară activității de întreținere și menținere a condiției fizice, astfel încât prestația auxiliară trebuie să beneficieze de același tratament fiscal ca prestația principală sau că, dimpotrivă, activitatea de îngrijire a sănătății umane, în special serviciul de nutriție, și activitatea de întreținere și menținere a condiției fizice constituie activități distincte și independente, astfel încât trebuie să li se aplice tratamentele fiscale respective prevăzute pentru fiecare dintre aceste activități?

2)

În scopul aplicării scutirii prevăzute la articolul 132 alineatul (1) [litera] (c) din Directiva 2006/112/CE, din 28 [noiembrie 2006], este necesar ca serviciile prevăzute de această dispoziție să fie prestate efectiv sau pentru aplicarea scutirii menționate este suficientă simpla punere la dispoziție a acestor servicii, astfel încât utilizarea lor să depindă exclusiv de voința clientului?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesgericht für Strafsachen Wien (Austria) la 2 august 2019 – Procedură penală privind pe A***** și alți autori necunoscuți

(Cauza C-584/19)

(2019/C 383/48)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht für Strafsachen Wien

Părțile din procedura principală

Reclamant: Staatsanwaltschaft Wien

Pârât: A***** și alți autori necunoscuți

Altă parte din procedură: Staatsanwaltschaft Hamburg

Întrebarea preliminară

Noțiunea de „autoritate judiciară”, în sensul articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală (1) și noțiunea de „procuror” în sensul articolului 2 litera (c) punctul (i) din directiva menționată trebuie interpretate în sensul că vizează și parchetele dintr-un stat membru care, în cadrul adoptării unei decizii referitoare la emiterea unui ordin european de anchetă, sunt expuse riscului de a fi supuse, direct sau indirect, unor ordine sau unor instrucțiuni individuale din partea puterii executive, cum este de exemplu Justizsenator (ministrul justiției) din Hamburg?

---

(1)  JO 2014, L 130, p.1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Ondernemingsrechtbank Antwerpen (Belgia) la 6 august 2019 – M.I.C.M. Mircom International Content Management & Consulting Limited/Telenet BVBA

(Cauza C-597/19)

(2019/C 383/49)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Ondernemingsrechtbank Antwerpen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: M.I.C.M. Mircom International Content Management & Consulting Limited

Pârâtă: Telenet BVBA

Întrebările preliminare

1)

a) Descărcarea unui fișier prin intermediul unei rețele peer-to-peer și punerea la dispoziție în același timp spre încărcare („seeding”) a unor segmente („pieces”) ale acestuia (uneori foarte fragmentare în raport cu întregul) pot fi considerate o comunicare publică în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 (1), chiar dacă aceste pieces individuale sunt, în sine, inutilizabile? În caz afirmativ, b) există un prag de minimis de la care seeding-ul acestor pieces ar constitui o comunicare publică? c) este relevant faptul că seeding-ul poate avea loc în mod automat (ca urmare a setărilor torrent client) și, prin urmare, fără cunoștința utilizatorului?

2)

a) Persoana care este titularul contractual al drepturilor de autor (sau al drepturilor conexe), care însă nu exploatează ea însăși aceste drepturi, ci doar solicită daune-interese de la presupușii contravenienți, al cărei model economic de venituri depinde, prin urmare, de existența pirateriei și nu de combaterea acesteia, beneficiază de aceleași drepturi pe care capitolul II din Directiva 2004/48 (2) le acordă autorilor sau deținătorilor de licențe care exploatează drepturi de autor în mod obișnuit? b) Cum a putut suferi acest deținător de licență, în acest caz, un „prejudiciu” (în sensul articolului 13 din Directiva 2004/48) în urma încălcării?

3)

Circumstanțele concrete menționate la întrebările 1 și 2 sunt relevante în cadrul aprecierii evaluării comparative juste dintre respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, pe de o parte, și drepturile și libertățile garantate de cartă, precum respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal, pe de altă parte, în special în cadrul aprecierii proporționalității?

4)

În toate aceste circumstanțe, înregistrarea sistematică și prelucrarea generală ulterioară a adreselor IP ale seeder-ilor incluși în swarm (efectuate de către deținătorul licenței și de către un terț, la comanda acestuia) sunt justificate în Regulamentul general privind protecția datelor (3), în special la articolul 6 alineatul (1) litera (f) din acesta?

---

(1)  Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10).

(2)  Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO 2004, L 157, p. 45).

(3)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO 2016, L 119, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Wojewódzki Sąd Administracyjny we Wrocławiu (Polonia) la 9 august 2019 – Gmina Wroclaw/Dyrektor Krajowej Informacji Skarbowej

(Cauza C-604/19)

(2019/C 383/50)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Wojewódzki Sąd Administracyjny we Wrocławiu

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Gmina Wroclaw

Pârât: Dyrektor Krajowej Informacji Skarbowej

Întrebările preliminare

1)

Transformarea dreptului de uzufruct continuu în drept de proprietate asupra unui bun imobil prin efectul legii, precum în cauza de față, constituie livrare de bunuri în sensul articolului 14 alineatul (2) litera (a) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1), supusă taxei pe valoarea adăugată?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, transformarea dreptului de uzufruct continuu în drept de proprietate asupra unui bun imobil prin efectul legii constituie livrare de bunuri în sensul articolului 14 alineatul (1) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 112, supusă TVA-ului?

3)

O municipalitate, prin perceperea unei taxe pentru transformarea dreptului de uzufruct continuu în drept de proprietate asupra unui bun imobil prin efectul legii, precum în cauza de față, acționează în calitate de persoană impozabilă în scopuri de TVA în sensul articolului 9 alineatul (1) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 112 sau ca autoritate publică în sensul articolului 13 din Directiva 112?

---

(1)  JO 2006, L 347, p 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 20 august 2019 – Land Nordrhein-Westfalen/D.-H. T. în calitate de administrator judiciar al activelor J & S Service UG

(Cauza C-620/19)

(2019/C 383/51)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Recurent, apelant și pârât: Land Nordrhein-Westfalen

Intimat în recurs și în apel și reclamant: D. -H. T., în calitate de administrator judiciar al activelor J & S Service UG (având o răspundere limitată)

Parte implicată în procedură: Vertreter des Bundesinteresses beim Bundesverwaltungsgericht (Reprezentantul intereselor federale pe lângă Curtea Administrativă Federală)

Întrebările preliminare

1)	Articolul 23 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (UE) 2016/679 (1) protejează și interesele autorităților financiare?

2)	În cazul unui răspuns afirmativ, expresia „punerea în aplicare a pretențiilor de drept civil” include de asemenea apărarea unei autorități financiare împotriva unor pretenții de drept civil și trebuie ca acestea să fi fost deja invocate?

3)

Dispoziția prevăzută la articolul 23 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2016/679, privind protejarea unui interes financiar important al unui stat membru în domeniul fiscal, permite o restricționare a dreptului de acces prevăzut la articolul 15 din Regulamentul (UE) 2016/679 în legătură cu apărarea împotriva unor pretenții de drept civil formulate în contestarea insolvenței împotriva autorității financiare?

---

(1)  Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO 2016, L 119, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Amsterdam (Țările de Jos) la 22 august 2019 – Openbaar Ministerie/XD

(Cauza C-625/19)

(2019/C 383/52)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din procedura principală

Reclamant: Openbaar Ministerie

Pârât: XD

Întrebarea preliminară

Un procuror care participă la administrarea justiției în statul membru emitent, care acționează în mod independent în exercitarea funcțiilor sale inerente emiterii unui mandat european de arestare și care a emis un MEA, poate fi considerat drept autoritate judiciară emitentă în sensul articolului 6 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI (1), dacă, în statul membru emitent, o instanță a evaluat condițiile pentru emiterea unui MEA și, în special, proporționalitatea acesteia, înaintea deciziei efective a procurorului de a emite MEA?

---

(1)  Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Amsterdam (Țările de Jos) la 22 august 2019 – Openbaar Ministerie/YC

(Cauza C-626/19)

(2019/C 383/53)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din procedura principală

Reclamant: Openbaar Ministerie

Pârât: YC

Întrebările preliminare

1.

Un procuror care participă la administrarea justiției în statul membru emitent, care acționează în mod independent în exercitarea funcțiilor sale inerente emiterii unui mandat european de arestare și care a emis un MEA, poate fi considerat drept autoritate judiciară emitentă în sensul articolului 6 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI (1), dacă, în statul membru emitent, o instanță a evaluat condițiile pentru emiterea unui MEA și, în special, proporționalitatea acesteia, înaintea deciziei efective a procurorului de a emite MEA?

2.

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea I: este îndeplinită condiția prevăzută la punctul 75 din Hotărârea Curții de Justiție din 27 mai 2019 (ECLI:EU:C:2019:456) ca decizia procurorului de a emite un MEA și, în special, caracterul proporțional al unei astfel de decizii să trebuiască să poată fi supuse unei căi de atac jurisdicționale care îndeplinește pe deplin cerințele inerente unei protecții jurisdicționale efective dacă există pentru persoana căutată, după predarea efectivă a acesteia, o procedură judiciară în care poate fi invocată nulitatea MEA la instanța din statul membru emitent și în care această instanță examinează, printre altele, caracterul proporțional al deciziei de emitere a acestui MEA?

---

(1)  Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Amsterdam (Țările de Jos) la 22 august 2019 – Openbaar Ministerie/ZB

(Cauza C-627/19)

(2019/C 383/54)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din procedura principală

Reclamant: Openbaar Ministerie

Pârât: ZB

Întrebarea preliminară

Dacă un MEA vizează executarea unei pedepse privative de libertate impuse printr-o decizie executorie a unui judecător sau a unei instanțe, în timp ce MEA este emis de un procuror care participă la administrarea justiției în statul membru emitent și se garantează că, în exercitarea funcțiilor sale inerente emiterii unui mandat european de arestare, acesta acționează în mod independent, mai este valabilă condiția de a fi posibilă o cale de atac jurisdicțională care îndeplinește pe deplin cerințele inerente unei protecții jurisdicționale efective împotriva deciziei de emitere a unui MEA, și în special a caracterului proporțional al unei astfel de decizii?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa - CAAD) (Portugalia) la 23 august 2019 – PAGE International Lda/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-630/19)

(2019/C 383/55)

Limba de procedură: portugalia

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa - CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: PAGE International Lda

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Întrebările preliminare

Articolul 168 litera (a) și articolul 176 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 (1) privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare „Directiva TVA”), precum și principiile neutralității TVA-ului și proporționalității trebuie interpretate în sensul că legiuitorul portughez are posibilitatea, în temeiul articolului 21 alineatul 1 litera d) și alineatul 2 din Código do Imposto sobre o Valor Acrescentado [Codul privind taxa pe valoarea adăugată], să limiteze la 50 %, dreptul de deducere a TVA-ului aferent intrărilor pentru cheltuielile pentru hrană, chiar dacă persoana impozabilă dovedește că toate cheltuielile respective au fost alocate exclusiv desfășurării activității sale economice impozabile?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 9/vol. 3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Centrale Raad van Beroep (Țările de Jos) la 26 august 2019 – Y/CAK

(Cauza C-636/19)

(2019/C 383/56)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Centrale Raad van Beroep

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Y

Pârât: CAK

Întrebările preliminare

1)

Directiva 2011/24/UE (1) trebuie interpretată în sensul că persoanele menționate la articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (2), care primesc prestații în natură în statul de reședință în numele Țărilor de Jos, dar care nu sunt asigurate în Țările de Jos în temeiul asigurărilor legale de sănătate, pot invoca în mod direct această directivă pentru rambursarea costurilor asistenței medicale acordate? În cazul unui răspuns negativ,

2)	Din articolul 56 TFUE rezultă că, într-un caz precum cel de față, neacordarea unei rambursări pentru asistența medicală acordată în alt stat membru decât statul de reședință sau decât cel care plătește pensia constituie un obstacol nejustificat în calea libertății de circulație a serviciilor?

---

(1)  Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (JO 2011, L 88, p. 45).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82).

Recurs introdus la 9 septembrie 2019 de Changmao Biochemical Engineering Co. Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 28 iunie 2019 în cauza T-741/16, Changmao Biochemical Engineering/Comisia

(Cauza C-666/19 P)

(2019/C 383/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Changmao Biochemical Engineering Co. Ltd (reprezentanți: K. Adamantopoulos și P. Billiet, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Hyet Sweet

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea în tot a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 28 iunie 2019 în cauza T-741/16;

—	admiterea concluziilor formulate de recurentă în acțiunea în fața Tribunalului și anularea regulamentului atacat (1), în măsura în care se aplică recurentei, în temeiul articolului 62 din Statutul Curții de Justiție, și

—	obligarea pârâtei și a intervenientei în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în prezentul recurs, precum și a celor aferente procedurii în fața Tribunalului în cauza T-741/16.

În subsidiar, recurenta solicită Curții de Justiție:

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Uniunii Europene pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la al doilea aspect al primului motiv al acțiunii;

—	cu titlu încă mai subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Uniunii Europene pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la oricare dintre celelalte motive invocate de recurentă, dacă stadiul procedurii o justifică și

—	soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă cinci motive de recurs.

Primul motiv: constatările Tribunalului de la punctele 54, 64-67, 69-70, 78-80, 87, 93 și 97-98 din hotărârea atacată sunt viciate de erori vădite în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale și denaturează faptele, stabilind că înregistrările contabile ale recurentei nu au fost întocmite în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate („IAS”) și că, prin urmare, a fost încălcat articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază (2). Ca o consecință suplimentară, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a refuzat să examineze cererea recurentei întemeiată pe articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

Al doilea motiv: constatările Tribunalului de la punctele 113, 115-118, 125-126 și 128-130 din hotărârea atacată sunt viciate de erori vădite în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale și denaturează faptele, stabilind că Comisia nu a încălcat articolul 2 alineatul (7) litera (a), articolul 6 alineatul (8) și articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază și obligația sa de diligență și bună administrare prin refuzul de a solicita și evalua o listă detaliată a tranzacțiilor de export din partea producătorului din țara analogă.

Al treilea motiv: constatările Tribunalului de la punctele 141-144, 152, 153 și 155-162 din hotărârea atacată sunt viciate de erori vădite în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale și denaturează faptele, stabilind că Comisia nu a încălcat articolul 2 alineatul (10) și articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, articolul 2.4 din AAD și obligația sa de diligență și bună administrare prin refuzul de ajustare a valorii normale și a prețului de export al recurentei în vederea calculării marjei de dumping.

Al patrulea motiv: constatările Tribunalului de la punctele 148 și 150 din hotărârea atacată sunt viciate de erori vădite în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale și denaturează faptele, stabilind că Comisia nu a încălcat articolul 3 alineatele (2) și (3) și articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, principiul bunei administrări și obligația sa de diligență prin neajustarea nivelului prețului neprejudiciabil al producătorului din Uniune ținând cont de diferențele în materie de servicii suplimentare, ambalare și de redevențele pentru brevete și know-how datorate de industria Uniunii.

Al cincilea motiv: constatările Tribunalului de la punctele 189-191, 194, 200-201 și 203-206 din hotărârea atacată sunt viciate de erori vădite în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale și denaturează faptele, stabilind că Comisia nu a încălcat articolul 2 alineatul (7) litera (a) și alineatul (10), articolul 3 alineatele (2), (3) și (5), articolul 6 alineatul (8) și articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, principiul bunei administrări și obligația sa de diligență prin refuzul de a asigura caracterul concurențial al costurilor industriei din Uniune pentru materiile prime de la furnizorul său afiliat, nesolicitând completarea unui chestionar din partea furnizorului afiliat.

---

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1247 al Comisiei din 28 iulie 2016 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse asupra importurilor de aspartam originar din Republica Populară Chineză (JO 2016, L 204, p. 92).

(2)  Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21).

Recurs introdus la 9 septembrie 2019 de BP împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 11 iulie 2019 în cauza T-838/16, BP/Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene

(Cauza C-669/19 P)

(2019/C 383/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: BP (reprezentant: E. Lazar, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)

Concluziile

Recurentul solicită Curții:

—	anularea punctelor 1, 3 și 4 din dispozitivul hotărârii atacate; și, în consecință,

—	acordarea de despăgubiri adecvate recurentului pentru prejudiciul moral și material cauzat;

—	acordarea de despăgubiri adecvate recurentului legate de consecințele afirmațiilor calomnioase ale FRA împotriva sa și de prejudiciul cauzat reputației sale profesionale și personale;

—	obligarea FRA la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

1)

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe o eroare vădită cu privire la aprecierea admisibilității noului motiv și a dovezilor prezentate în temeiul articolului 85 din Regulamentul de procedură, pe încălcarea dreptului de a fi ascultat, pe lipsa unui proces echitabil, pe încălcarea principiului la o protecție judiciară efectivă consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pe restrângerea drepturilor și pe încălcarea articolului 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2)

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe o eroare vădită în aprecierea punctelor 112, 115-117, 126, 140-142 din acțiunea în despăgubire a recurentului privind prejudiciile legate de o pretinsă încălcare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul 1049/2001 (1), pe încălcarea articolului 8 CEDO și pe încălcarea punctelor 63-65 din Hotărârea Bavarian Lager (2), pe încălcarea obligației de motivare în raport cu divulgarea erga omnes parțială inițială și cu divulgarea completă ulterioară a datelor cu caracter personal ale recurentului, pe nerespectarea echilibrului juridic stabilit de legiuitorul Uniunii între Regulamentul 1049/2001 și Regulamentul 45/2001 (3) și pe nerespectarea Hotărârii Bavarian Lager.

3)

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 134 și 135 din Regulamentul de procedură și pe încălcarea obligației de motivare, pe încălcarea jurisprudenței referitoare la cheltuielile de judecată, pe restrângerea drepturilor și pe încălcarea articolului 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

4)

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 66 din Regulamentul de procedură, pe refuzul admiterii cererii de omitere a anumitor date sensibile din Hotărârea T-838/16, pe redactarea excesivă ulterioară a hotărârii, precum și pe lipsa legalei compuneri a Camerei a cincea, fără nicio posibilitate de a soluționa cauza în complet de judecată extins sau de a vota în mod eficient.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 03, p. 76).

(2)  Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Bavarian Lager (C-28/08 P, ECLI:EU:C:2010:378).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO 2001, L 8, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 30, p. 142).

Recurs introdus la 20 septembrie 2019 de Sony Corporation, Sony Electronics, Inc împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 12 iulie 2019 în cauza T-762/15, Sony și Sony Electronics/Comisia

(Cauza C-697/19 P)

(2019/C 383/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Sony Corporation, Sony Electronics, Inc (denumite în continuare „Sony” sau „recurentele”) (reprezentanți: N. Levy, avocat, R. Snelders, avocat, E. M. Kelly, Solicitor)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	admiterea concluziilor prezentate în primă instanță;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță.

Cu titlu subsidiar, dacă stadiul procedurii nu permite pronunțarea unei hotărâri de către Curte, recurentele solicită Curții:

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, recurentele invocă patru motive.

Primul motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a înlocuit raționamentul deciziei (Decizia C(2015) 7135 final a Comisiei în cazul AT.39639 – Unități de disc optic) cu propriul raționament.

—	Decizia s-a bazat pe o constatare potrivit căreia recurentele au participat la „mai multe încălcări distincte” care ar putea fi caracterizate, de asemenea, ca reprezentând o încălcare unică și continuă. Tribunalul a acceptat că nu au fost dovedite toate contactele individuale menționate în decizie.

—

Contactele nedovedite nu pot constitui încălcări ale articolului 101 alineatul (1) TFUE. Totuși, Tribunalul a menținut constatarea din decizie cu privire la o încălcare unică și continuă în baza acelor contacte nedovedite care formează o parte a unui ansamblu de „probe” pe care Comisia se putea întemeia. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, prin înlocuirea raționamentului deciziei cu propriul raționament.

Al doilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a menținut constatarea participării la o încălcare unică și continuă în perioada invocată în baza unui număr mai restrâns de contacte față de cel identificat în cadrul deciziei.

—	Tribunalul a reținut în mod eronat că Sony a participat la pretinsa încălcare continuă între 23 august 2004 și 15 septembrie 2006, deși a acceptat faptul că a existat o perioadă de aproximativ opt luni pentru care Comisia nu a dovedit niciun contact anticoncurențial care să implice Sony.

—	Raționamentul Tribunalului este lipsit de coerență internă, întrucât acceptă inexistența unor contacte dovedite care să implice Sony pentru o perioadă mai mare de șase luni și în același timp constată că aceste contacte au avut loc o dată „la doua sau la trei luni”.

Al treilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a tratat o încălcare unică și continuă ca fiind în mod necesar constituită dintr-o serie de încălcări distincte.

—

Tribunalul a omis să constate că Comisia a încălcat dreptul la apărare al Sony, în pofida constatării făcute de Comisie în decizie – fără să o fi invocat anterior în comunicarea privind obiecțiunile – potrivit căreia comportamentul invocat constituia nu numai o încălcare unică și continuă, ci, de asemenea, mai multe încălcări distincte.

—	Tribunalul a reținut în mod eronat că Comisia a oferit motive adecvate pentru propria constatare potrivit căreia Sony comisese mai multe încălcări distincte.

Al patrulea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, a încălcat principiile egalității de tratament și proporționalității și a încălcat obligația de motivare, prin faptul că a menținut amenda împotriva Sony pe baza acelorași venituri care au reprezentat temeiul pentru o amendă separată împotriva Lite-On.

—

Tribunalul nu a respectat principiul, cuprins în Orientările privind calcularea amenzilor, potrivit căruia valoarea vânzărilor trebuie să „reflect[e] importanța economică a încălcării”, precum și „ponderea relativă a fiecărei întreprinderi participante la încălcare”, și a încălcat principiile egalității de tratament și proporționalității.

—	Tribunalul și-a încălcat obligația de motivare deoarece a omis să răspundă în mod corespunzător argumentului potrivit căruia luarea în considerare de două ori a veniturilor a crescut importanța economică a încălcării.

—	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a respins argumentul recurentelor potrivit căruia Comisia a omis să își justifice îndepărtarea de practica sa consacrată.

Recurs introdus la 20 septembrie 2019 de Sony Optiarc, Inc, Sony Optiarc America, Inc împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 12 iulie 2019 în cauza T-763/15, Sony Optiarc, Sony Optiarc America/Comisia

(Cauza C-698/19 P)

(2019/C 383/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Sony Optiarc, Inc, Sony Optiarc America, Inc (denumite în continuare „Sony” sau „recurentele”) (reprezentanți: N. Levy, avocat, R. Snelders, avocat, E. M. Kelly, Solicitor)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	admiterea concluziilor prezentate în primă instanță;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță.

Cu titlu subsidiar, dacă stadiul procedurii nu permite pronunțarea unei hotărâri de către Curte, recurentele solicită Curții:

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, recurentele invocă patru motive.

Primul motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a înlocuit raționamentul deciziei (Decizia Comisiei în cazul AT.39639 – Unități de disc optic) cu propriul raționament.

—	Decizia s-a bazat pe o constatare potrivit căreia recurentele au participat la „mai multe încălcări distincte” care ar putea fi caracterizate, de asemenea, ca reprezentând o încălcare unică și continuă. Tribunalul a acceptat că nu au fost dovedite toate contactele individuale menționate în decizie.

—

Contactele nedovedite nu pot constitui încălcări ale articolului 101 alineatul (1) TFUE. Totuși, Tribunalul a menținut constatarea din decizie cu privire la o încălcare unică și continuă în baza acelor contacte nedovedite care formează o parte a unui serii de „probe și indicii care ar putea fi luate în considerare în ansamblul lor” pe care Comisia se putea întemeia. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, prin înlocuirea raționamentului deciziei cu propriul raționament.

Al doilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, prin faptul că a menținut constatarea participării la o încălcare unică și continuă în baza unui număr mai restrâns de contacte față de cel identificat în cadrul deciziei.

—

Tribunalul a reținut în mod eronat că Sony Optiarc a participat la pretinsa încălcare continuă, între 25 iulie 2007 și 29 octombrie 2008, deși a acceptat faptul că a existat o perioadă de aproximativ cinci luni pentru care Comisia nu a dovedit niciun contact anticoncurențial care să implice Sony Optiarc.

—

Raționamentul Tribunalului este lipsit de coerență internă, întrucât acceptă inexistența unor contacte dovedite care să implice Sony Optiarc pentru o perioadă de aproximativ cinci luni, însă în același timp constată că „cea mai îndelungată perioadă dovedită fără ca vreun contact să fi avut loc este de doar 3 luni” și că „[m]ajoritatea contactelor s-au realizat la distanță de doar o lună”.

Al treilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a tratat o încălcare unică și continuă ca fiind în mod necesar constituită dintr-o serie de încălcări distincte.

—

Tribunalul a omis să constate că Comisia a încălcat dreptul la apărare al Sony Optiarc, în pofida constatării făcute de Comisie în decizie – fără să o fi invocat anterior în comunicarea privind obiecțiunile – potrivit căreia comportament invocat constituia nu numai o încălcare unică și continuă, ci, de asemenea, mai multe încălcări distincte.

—	Tribunalul a reținut în mod eronat că Comisia a oferit motive adecvate pentru propria constatare potrivit căreia Sony Optiarc comisese mai multe încălcări distincte.

Al patrulea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, a încălcat principiile egalității de tratament și proporționalității și a încălcat obligația de motivare, prin faptul că a menținut amenda împotriva Sony Optiarc pe baza acelorași venituri care au reprezentat temeiul pentru o amendă separată împotriva Quanta.

—

Tribunalul nu a respectat principiul, cuprins în Orientările privind calcularea amenzilor, potrivit căruia valoarea vânzărilor trebuie să „reflecte importanța economică a încălcării”, precum și „ponderea relativă a fiecărei întreprinderi participante la încălcare”, și a încălcat principiile egalității de tratament și proporționalității.

—	Tribunalul și-a încălcat obligația de motivare deoarece a omis să răspundă în mod corespunzător argumentului potrivit căruia luarea în considerare de două ori a veniturilor a crescut importanța economică a încălcării.

—	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a respins argumentul recurentelor potrivit căruia Comisia a omis să își justifice îndepărtarea de practica sa consacrată.

Recurs introdus la 20 septembrie 2019 de Toshiba Samsung Storage Technology Corp. și de Toshiba Samsung Storage Technology Korea Corp. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 12 iulie 2019 în cauza T-8/16, Toshiba Samsung Storage Technology și Toshiba Samsung Storage Technology Korea/Comisia

(Cauza C-700/19 P)

(2019/C 383/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Toshiba Samsung Storage Technology Corp. și Toshiba Samsung Storage Technology Korea Corp. (denumite în continuare „recurentele”) (reprezentanți: M. Bay, avvocato, J. Ruiz Calzado, abogado, A. Aresu, avvocato)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate a Tribunalului;

—	anularea deciziei în cauză a Comisiei, adoptate în cazul COMP/39 639 – Unități de disc optic, în măsura în care se referă la recurente;

—	anularea sau reducerea cuantumului amenzii aplicate recurentelor prin această decizie;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în recurs; și

—	dispunerea oricărei alte măsuri pe care o consideră adecvată în împrejurările cauzei.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe erori de drept în ceea ce privește primul, al doilea și al treilea aspect ale primului motiv invocat în primă instanță, constând în încălcarea unor norme fundamentale de procedură și a dreptului la apărare.

Al doilea motiv, întemeiat pe erori de drept în stabilirea cerințelor legale pentru existența unei încălcări unice și continue.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și pe cerințe legale eronate.

Al patrulea motiv, întemeiat pe nerespectarea normelor fundamentale de procedură, pe caracterul total insuficient al motivării care stă la baza respingerii primului aspect (necompetența) al celui de al doilea motiv invocat în primă instanță și pe erori privind criteriul juridic care guvernează admisibilitatea probelor.

Recurs introdus la 20 septembrie 2019 de Silver Plastics GmbH & Co. KG și de Johannes Reifenhäuser Holding GmbH & Co. KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 11 iulie 2019 în cauza T-582/15, Silver Plastics GmbH & Co. KG și Johannes Reifenhäuser Holding GmbH & Co. KG/Comisia Europeană

(Cauza C-702/19 P)

(2019/C 383/62)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Silver Plastics GmbH & Co. KG (reprezentanți: M. Wirtz și S. Möller, avocați) și Johannes Reifenhäuser Holding GmbH & Co. KG (reprezentant: C. Karbaum, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții

1.	anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

2.	în subsidiar, anularea hotărârii atacate și anularea deciziei în litigiu în ceea ce o privește pe cea de a doua recurentă și reducerea amenzii aplicate primei recurente;

3.	în subsidiar, anularea hotărârii atacate și reducerea amenzii aplicate în solidar recurentelor;

4.	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura de recurs și în procedura în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv de recurs, recurentele invocă încălcarea de către Tribunal a articolului 6 alineatul (3) TUE, a articolului 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului, precum și a articolului 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu principiul nemijlocirii.

În pofida mai multor solicitări ale recurentelor, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de procedură prin faptul că nu l-a citat ca martor și nu l-a audiat în persoană pe domnul W., principala sursă a cererii de clemență a concurentului L., de care s-a ținut cont împotriva recurentelor. În plus, Tribunalul ar fi apreciat că declarațiile scrise ale domnului W. prezentate de recurente și care se opun cererii de clemență nu sunt în ansamblu credibile, fără audierea domnului W. în acest sens. Potrivit principiului administrării nemijlocite a probelor, Tribunalul ar fi trebuit să îl citeze și să îl audieze în persoană (în mod nemijlocit) pe domnul W. în această privință.

Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, recurentele invocă încălcarea de către Tribunal a principiului contradictorialității consacrat la articolul 6 alineatul (1) [coroborat cu articolul 3 litera (d)] din Convenția europeană pentru apărarea Drepturilor Omului.

De asemenea, în pofida solicitărilor repetate ale recurentelor, Tribunalul ar fi refuzat interogarea domnului W. în calitate de sursă relevantă a cererii de clemență invocată împotriva recurentelor. Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de procedură prin faptul că a apreciat credibilitatea declarațiilor domnului W. din cadrul cererii de clemență fără să acorde posibilitatea unei confruntări și prin faptul că a motivat răspunderea recurentelor în principal pe baza acestor declarații, fără a exista motive legitime care să justifice o limitare a principiului contradictorialității.

Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, recurentele invocă o încălcare a principiului egalității armelor în temeiul articolului 6 paragraful 3 litera (d) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului.

În pofida solicitărilor repetate ale recurentelor, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de procedură prin faptul că nu l-a audiat pe domnul W. în calitate de martor al apărării, deși Comisia l-a contactat pe domnul W. în calitate de sursă relevantă a cererii de clemență în cadrul procedurii anterioare privind amenda, fără știrea și cu excluderea recurentelor, precum și fără întocmirea unui proces-verbal. De asemenea, refuzul audierii în persoană a altor martori în apărare indicați de recurente ar încălca egalitatea armelor garantată recurentelor.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv de recurs, recurentele invocă o încălcare a obligației de motivare în temeiul articolului 36 din Statutul Curții coroborat cu articolul 53 alineatul (1) din Statut, întrucât pentru acestea nu ar fi clar (i) de unde deduce Tribunalul (prin confirmarea acesteia) participarea la presupusele contacte de natură anticoncurențială, (ii) care sunt motivele pentru care acesta apreciază ca nefiind credibile declarațiile dezincriminatoare (scrise) ale domnului W., precum și (iii) care sunt motivele specifice pentru care Tribunalul refuză să acorde dreptul la confruntare.

Cel de al cincilea motiv de recurs se întemeiază pe o pretinsă încălcare de către Tribunal a articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1) întrucât acesta ar fi constatat în mod excesiv existența unei încălcări unice și continue.

Potrivit constatărilor Tribunalului, recurentele nu ar fi participat pe parcursul întregii perioade de încălcare luate în considerare la practici anticoncurențiale în legătură cu toate domeniile de producție. Cu toate acestea, calculul amenzii confirmat de Tribunal ar fi efectuat pe baza cifrelor de afaceri aferente tuturor domeniilor de producție pentru întreaga perioadă de încălcare luată în considerare.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv de recurs, recurentele invocă o încălcare a articolului 23 alineatul (2) prima și a doua teză din Regulamentul nr. 1/2003.

Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept pornind de la premisa că recurentele alcătuiesc o unitate economică și, prin urmare, acesta ar fi săvârșit o eroare de drept prin includerea cifrelor de afaceri ale primei recurente în calculul amenzii, chiar dacă recurentele au explicat motivele pentru care a doua recurentă nu exercită o influență determinantă asupra primei recurente, contrazicând astfel prezumția utilizată de Tribunal privind o unitate economică.

Prin intermediul celui de al șaptelea motiv de recurs, recurentele invocă un calcul eronat al amenzii în temeiul articolului 23 alineatul (2) paragraful al doilea din Regulamentul nr. 1/2003, întrucât, la calculul amenzii, Tribunalul ar include în mod eronat cifrele de afaceri ale unei foste filiale a celei de a doua recurente. Astfel, amenda ar depăși limita superioară reglementată de 10 % din cifra de afaceri a întreprinderii căreia i-a fost aplicată.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

Recurs introdus la 20 septembrie 2019 de CCPL – Consorzio Cooperative di Produzione e Lavoro SC și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 11 iulie 2019 în cauza T-522/15, CCPL și alții/Comisia

(Cauza C-706/19 P)

(2019/C 383/63)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurenți: CCPL – Consorzio Cooperative di Produzione e Lavoro SC, Coopbox group SpA, Coopbox Eastern s.r.o. (reprezentanți: S. Bariatti, E. Cucchiara, A. Cutrupi, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurenților

Recurenții solicită Curții

—

anularea în parte a hotărârii atacate, în limitele precizate în prezentul recurs, și, în consecință, anularea deciziei atacate în ceea ce privește amenzile aplicate recurenților pentru încălcarea articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1) și a principiilor proporționalității și adecvării;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenții invocă următoarele motive.

1.

Primul motiv – Eroare de drept, lipsa sau insuficiența motivării în legătură cu criticile referitoare la așa-numita parental liability Prin intermediul primului motiv, recurenții susțin că hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept și de lipsa sau de insuficiența motivării, în măsura în care Tribunalul a admis răspunderea societății holding a grupului în timp ce societatea intermediară – prin intermediul căreia erau deținute societățile implicate în încălcare – a fost considerată ca nefiind răspunzătoare.

2.

Al doilea motiv – Eroare vădită de apreciere și eroare de drept în legătură cu pretinsa încălcare a articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003 Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare vădită de drept întrucât a respins motivul referitor la aplicarea incorectă a limitei de 10 % prevăzute la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, în măsura în care Comisia a aplicat această limită la o cifră de afaceri diferită de cifra de afaceri consolidată calculată pe baza normelor de consolidare ale Uniunii. În plus, Tribunalul ar fi încălcat principiile proporționalității și adecvării, întrucât a reținut o diferență de tratament inacceptabilă, în scopul calculării cifrei de afaceri consolidate vizate la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, domeniilor de activitate care fac obiectul unei cesiuni cu titlu definitiv, pe de o parte, și a celor închiriate, pe de altă parte, pe motivul unei diferențe prezumate în termeni de rentabilitate economică și substanțială.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

Hotărârea Tribunalului din 10 septembrie 2019 – Polonia/Comisia

(Cauza T-883/16) (1)

(„Piața internă din sectorul gazelor naturale - Directiva 2009/73/CE - Decizia Comisiei prin care se aprobă modificarea condițiilor de derogare a modalităților de exploatare a gazoductului OPAL de la normele Uniunii referitoare la accesul terților și la reglementarea privind tarifele - Articolul 36 alineatul (1) din Directiva 2009/73 - Principiul solidarității energetice”)

(2019/C 383/64)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonia (reprezentanți: B. Majczyna, K. Rudzińska și M. Kawnik, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: O. Beynet și K. Herrmann, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantei: Republica Letonia (reprezentanți: I. Kucina, G. Bambāne și V. Soņeca, agenți), Republica Lituania (reprezentanți: inițial D. Kriaučiūnas, R. Dzikovič și R. Krasuckaitė, ulterior R. Dzikovič, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Republica Federală Germania (reprezentanți: inițial T. Henze și R. Kanitz, ulterior R. Kanitz, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2016) 6950 final a Comisiei din 28 octombrie 2016 privind reexaminarea condițiilor de derogare a gazoductului OPAL, acordate în temeiul Directivei 2003/55/CE, de la normele referitoare la accesul terților și la reglementarea privind tarifele

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia C(2016) 6950 final a Comisiei din 28 octombrie 2016 privind reexaminarea condițiilor de derogare a gazoductului OPAL, acordate în temeiul Directivei 2003/55/CE, de la normele referitoare la accesul terților și la reglementarea privind tarifele.

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Republica Polonă.

3)	Republica Federală Germania, Republica Letonia și Republica Lituania suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 38, 6.2.2017.

Hotărârea Tribunalului din 11 septembrie 2019 – Topor-Gilka și WO Technopromexport/Consiliul

(Cauzele conexate T-721/17 și T-722/17) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei - Înghețare a fondurilor - Obligația de motivare - Eroare de apreciere”)

(2019/C 383/65)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant în cauza T-721/17: Sergey Topor-Gilka (Moscova, Rusia) (reprezentant: N. Meyer, avocat)

Reclamant în cauza T-722/17: OOO WO Technopromexport (Moscova, Rusia) (reprezentant: N. Meyer, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix și E. Salia, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Republica Federală Germania (reprezentanți: inițial T. Henze, J. Möller și R. Kanitz, ulterior J. Möller și R. Kanitz, agenți), Commisia Europeană (reprezentanți: L. Baumgart, M. Kellerbauer, T. Ramopoulos și E. Schmidt, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei (PESC) 2017/1418 a Consiliului din 4 august 2017 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2017, L 203 I, p. 5), a Deciziei (PESC) 2018/392 a Consiliului din 12 martie 2018 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2018, L 69, p. 48) și a Deciziei (PESC) 2018/1237 a Consiliului din 12 septembrie 2018 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2018, L 231, p. 27).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Sergey Topor-Gilka și OOO WO Technopromexport suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Republica Federală Germania și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 424, 11.12.2017.

Hotărârea Tribunalului din 10 septembrie 2019 – Trasys International și Axianseu – Digital Solutions/AESA

(Cauza T-741/17) (1)

(„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Servicii de gestionare a aplicațiilor și a infrastructurii informatice - Respingerea ofertei unui ofertant și atribuirea contractului altor ofertanți - Obligația de motivare - Aprecierea existenței unor oferte anormal de mici - Caracteristici și avantaje relative ale ofertelor câștigătoare - Cerere de motivare din partea unui ofertant care nu se află într-o situație de excludere și a cărui ofertă este conformă cu documentele de achiziție”)

(2019/C 383/66)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Trasys International EEIG (Bruxelles, Belgia) și Axianseu – Digital Solutions SA (Lisabona, Portugalia) (reprezentanți: L. Masson și G. Tilman, avocați)

Pârâtă: Agenția Europene de Siguranță a Aviației (AESA) (reprezentanți: S. Rostren, E. Tellado Vásquez și H. Köppen, agenți, asistați de V. Ost, M. Vanderstraeten și F. Tulkens, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea deciziei AESA din 28 august 2017 de respingere a ofertei depuse de consorțiul reclamantelor în cadrul cererii de ofertă EASA.2017.HVP.08 referitoare la un contract de achiziții publice de servicii privind gestionarea aplicațiilor și a infrastructurii informatice din Köln (Germania) și atribuirea contractului în cascadă altor trei ofertanți

Dispozitivul

1)

Anulează decizia Agenției Europene de Siguranță a Aviației (AESA) din 28 august 2017 de respingere a ofertei depuse de consorțiul TRASYS International EEIG și Axianseu – Digital Solutions SA în cadrul cererii de ofertă EASA.2017.HVP.08 referitoare la un contract de achiziții publice de servicii privind gestionarea aplicațiilor și a infrastructurii informatice din Köln (Germania) și atribuirea contractului în cascadă altor trei ofertanți.

2)	Obligă AESA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 13, 15.1.2018.

Hotărârea Tribunalului din 10 septembrie 2019 – BO/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza T-50/18) (1)

(„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Cerere de ofertă a Curții de Justiție a Uniunii Europene - Traducători free-lance - Procedură de selecție - Respingere a ofertei unui ofertant - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere”)

(2019/C 383/67)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: BO (reprezentant: E. Kleani, avocat)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: J. Inghelram, Á. Almendros Manzano și V. Hanley-Emilsson, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene din 23 noiembrie 2007 de respingere a ofertei reclamantei adresate în scopul încheierii unui contract-cadru pentru traducerea de texte juridice dinspre germană înspre greacă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe BO la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 134, 16.4.2018.

Hotărârea Tribunalului din 10 septembrie 2019 – BP/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza T-51/18) (1)

(„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Cerere de ofertă a Curții de Justiție a Uniunii Europene - Traducători free-lance - Procedură de selecție - Respingere a ofertei unui ofertant - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere”)

(2019/C 383/68)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: BP (reprezentant: S. Tassi, avocat)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: J. Inghelram, Á. Almendros Manzano și V. Hanley-Emilsson, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene din 23 noiembrie 2007 de respingere a ofertei reclamantei adresate în scopul încheierii unui contract cadru pentru traducerea de texte juridice dinspre germană înspre greacă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe BP la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 134, 16.4.2018.

Hotărârea Tribunalului din 10 septembrie 2019 – BQ/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza T-66/18) (1)

(„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Cerere de ofertă a Curții de Justiție a Uniunii Europene - Traducători free-lance - Procedură de selecție - Respingere a ofertei unui ofertant - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere”)

(2019/C 383/69)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: BQ (reprezentant: E. Kleani, avocat)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: J. Inghelram, Á. Almendros Manzano și V. Hanley-Emilsson, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene din 23 noiembrie 2007 de respingere a ofertei reclamantei adresate în scopul încheierii unui contract-cadru pentru traducerea de texte juridice dinspre germană înspre greacă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe BQ la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 134, 16.4.2018.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 19 august 2019 – BASF/Comisia

(Cauza T-472/19 R)

(„Măsuri provizorii - Medicament - Autorizație de introducere pe piață - Esteri etilici ai acizilor omega-3 - Lipsa urgenței”)

(2019/C 383/70)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: BASF AS (Oslo, Norvegia) (reprezentanți: E. Wright, A. Rusanov și H. Boland, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Haasbeek și A. Sipos, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 TFUE și 279 TFUE, având ca obiect dispunerea unor măsuri provizorii pentru obținerea suspendării executării Deciziei de punere în aplicare a Comisiei din 6 iunie 2019 privind, în cadrul articolului 31 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului, autorizațiile de introducere pe piață a medicamentelor de uz uman care conțin „esteri etilici ai acidului omega-3”pentru administrare orală în prevenția secundară după infarctul miocardic [C(2019) 4336 final].

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 14 august 2019 – Oltchim/Comisia

(Cauza T-565/19)

(2019/C 383/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Oltchim SA (Râmnicu Vâlcea, România) (reprezentanți: C. Arhold, L. A. Bondoc și S. Petrișor, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea articolelor 1 și 3-7 din Decizia Comisiei din 17 decembrie 2018 privind ajutorul de stat SA.36086 (2016/C) (ex 2016/NN), pus în aplicare de România în favoarea Oltchim SA (1);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

1.	Primul motiv, cu privire la neexecutarea creanțelor de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, întemeiat pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere prin stabilirea faptului că măsura a conferit un avantaj economic în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

2.	Al doilea motiv, cu privire la măsura privind neexecutarea creanțelor menționată anterior, întemeiat pe faptul că pârâta a omis să furnizeze motive suficiente cu privire la calificarea ca ajutor de stat a respectivei măsuri, cu încălcarea articolului 296 alineatul (2) TFUE.

3.

Al treilea motiv, cu privire la pretinsa acordare a ajutorului prin continuarea furnizării de energie electrică către reclamantă și prin acumularea de noi datorii față de un terț după privatizarea eșuată a reclamantei, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere prin stabilirea faptului că măsura a conferit un avantaj economic în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

4.	Al patrulea motiv, cu privire la măsura menționată anterior de continuare a furnizării de energie electrică și de acumulare de datorii față de un terț, întemeiat pe încălcarea articolului 296 alineatul (2) TFUE.

5.

Al cincilea motiv, cu privire la anularea parțială a datoriilor preconizată în planul de reorganizare aprobat de creditorii reclamantei, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere prin stabilirea faptului că anularea datoriilor a reprezentat un transfer de resurse de stat, în măsura în care a fost implicat un terț întreprindere privată.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că, în orice caz, anularea datoriilor menționată anterior nu era imputabilă statului în ceea ce privește întreprinderile publice implicate.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că anularea datoriilor menționată anterior a trecut testul creditorului privat, din moment ce cei mai importanți creditori privați au votat în favoarea planului de reorganizare (pari passu), planul de reorganizare era mai favorabil din punct de vedere economic pentru creditorii publici decât un scenariu de lichidare, iar în cadrul planului de reorganizare revizuit, societatea a fost, de fapt, vândută în pachete de active – un scenariu pe care Comisia, în decizia sa, l-a apreciat ca fiind cea mai bună opțiune.

8.	Al optulea motiv, cu privire la măsura de anulare parțială a datoriilor, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a articolului 296 alineatul (2) TFUE.

9.

Al nouălea motiv, cu privire la măsura de anulare parțială a datoriilor, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, precum și a Regulamentului de procedură (2), prin dispunerea recuperării sumei totale aferente anulării datoriilor, deși, chiar și în baza propriilor calcule (eronate) ale pârâtei cu privire la cel mai bun scenariu ipotetic al său, era evident că creditorii publici nu puteau obține cu mult mai mult față de ceea ce au obținut efectiv în cadrul planului de reorganizare revizuit.

---

(1)  JO 2019 L 181, p. 13.

(2)  Versiunea acestui instrument invocată în cerere este Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO 1999 L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 1).

Acțiune introdusă la 5 septembrie 2019 – EM/Parlamentul

(Cauza T-599/19)

(2019/C 383/72)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: EM (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei cereri introductive admisibilă și fondată;

—	anularea deciziei atacate din 31 octombrie 2018, care a fost confirmată de decizia de respingere a reclamației recurentului din 24 mai 2019;

—	dispunerea reparării prejudiciului material care se ridică la suma de 165 000 de euro și a reparării prejudiciului moral, estimat la suma de 50 000 de euro;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe o încălcare a articolelor 1 și 31 din Carta drepturilor fundamentale, pe o încălcare a articolelor 12 și 12a alineatul (3) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, pe nerespectarea obligației de asistență și pe abuz de putere.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de bună administrare, pe încălcarea obligației de solicitudine și pe existența unei erori vădite de apreciere.

Acțiune introdusă la 9 septembrie 2019 – Helsingin Bussiliikenne/Comisia

(Cauza T-603/19)

(2019/C 383/73)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Helsingin Bussiliikenne Oy (Helsinki, Finlanda) (reprezentanți: O. Hyvönen și N. Rosenlund, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în tot sau în parte a deciziei Comisiei din 28 iunie 2019 privind ajutorul de stat SA.33846 – (2015/C) (ex 2011/CP);

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, majorate cu dobânda legală.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 108 alineatul (2) TFUE și a articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul 2015/1589, precum și pe faptul că, în cursul investigației, aceasta a comis o eroare gravă de procedură și a încălcat dreptul la apărare al reclamantei. — Reclamantei ar fi trebuit să i se acorde posibilitatea de a fi ascultată înainte de adoptarea deciziei atacate și de a-și prezenta observațiile în cursul procedurii formale de investigare întrucât decizia atacată o desemnează ca fiind destinatara ajutorului și o vizează în mod direct.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe erori vădite de apreciere. — Comisia nu a investigat cauza în mod suficient, astfel încât și-a adoptat decizia pe baza unor constatări lacunare și eronate. — Erorile de apreciere ale Comisiei privesc cel puțin conformitatea cu condițiile pieței, obiectivul și logica economică ale cesiunii de activitate.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că motivarea deciziei atacate nu îndeplinește cerințele care rezultă din articolul 296 TFUE și din jurisprudența aferentă acestuia. — Acest lucru privește în special motivarea conformității cu condițiile pieței a prețului în schimbul căruia a fost cedată activitatea HelB.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă principiile generale ale dreptului Uniunii, în special principiul încrederii legitime și principiul proporționalității. — Reclamanta putea crede în mod legitim că investigația Comisiei nu privea decât măsurile și persoanele identificate în decizia de deschidere a procedurii formale de investigare și că, în cazul în care investigația ar fi extinsă la cedarea activității sau la persoana reclamantei, Comisia ar fi extins în mod corespunzător și decizia de deschidere a procedurii formale de investigare și ar fi ascultat-o pe reclamantă. — Obligația de rambursare, în ceea ce îl privește pe beneficiarul inițial, trebuie în orice caz să fie considerată contrară principiului proporționalității, în măsura în care depășește prețul plătit efectiv pentru cedarea activității și, în ceea ce o privește pe reclamantă, în măsura în care depășește diferența dintre prețul de vânzare pretins subevaluat și prețul pieței.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe o aplicarea vădit eronată în decizia atacată a articolului 107 alineatul (1) TFUE. — Măsurile menționate în decizia Comisiei nu constituie ajutoare de stat interzise. — Niciuna dintre măsurile calificate de Comisie drept ajutoare de stat interzise nu era destinată reclamantei.

Acțiune introdusă la 9 septembrie 2019 – EP/Comisia

(Cauza T-605/19)

(2019/C 383/74)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: EP (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei de nepromovare a reclamantului la gradul AD 9 în cadrul exercițiului de promovare 2018;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe insuficiența motivării furnizate în răspunsul de respingere a reclamației, în special cu privire la faptul că comitetul paritar de promovare a recomandat promovarea reclamantului.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 45 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „Statutul”) de către autoritatea împuternicită să facă numiri în sensul că aceasta nu a efectuat o analiză comparativă efectivă a meritelor cu privire la toți funcționarii promovabili.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe erori vădite de apreciere care afectează, în orice caz, decizia atacată, pe baza motivării disponibile a acesteia din urmă.

4.	Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 24b din Statut și a articolului 1 al șaselea paragraf din anexa II la Statut, în sensul că reclamantul ar fi fost sancționat din cauza funcțiilor pe care le exercită în cadrul reprezentării personalului.

Acțiune introdusă la 20 septembrie 2019 – Shindler și alții/Comisia

(Cauza T-627/19)

(2019/C 383/75)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Harry Shindler (Porto d’Ascoli, Italie) și alți cinci reclamanți (reprezentant: J. Fouchet, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea refuzului explicit din 13 septembrie 2019 al Comisiei Europene de a recunoaște o abținere de a acționa;

—

declararea faptului că Comisia Europeană s-a abținut în mod nelegal să adopte: — pe de o parte, o decizie de a proteja cetățenia europeană a reclamanților britanici care au o viață privată și de familie în celelalte state ale Uniunii Europene și care nu au drept de vot pentru a decide cu privire la ieșirea statului lor de origine din Uniunea Europeană exclusiv din cauza exercitării libertății de circulație (15 year-rule), iar acest lucru indiferent de faptul că există sau nu există un acord cu privire la retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană, — pe de altă parte, o decizie obligatorie care se aplică în mod uniform în celelalte 27 de state ale Uniunii în care locuiesc britanici, care cuprinde măsuri diverse cu privire la intrarea, la șederea, la drepturile sociale și la activitatea profesională aplicabile în lipsa unui acord cu privire la retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană.

în consecință;

—	constatarea acestei abțineri de acționa;

—	obligarea Comisiei Europene la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 1 500 de euro pentru cheltuielile lor cu apărarea.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă trei motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea drepturilor care decurg din cetățenia lor europeană, iar acest lucru atât în cazul unui acord de ieșire, cât și în lipsa unui acord. În cadrul acestui motiv, reclamanții invocă în special: — lipsa recunoașterii în tratatele europene a pierderii cetățeniei europene în cazul ieșirii unui stat membru din Uniune și, prin urmare, o atingere adusă principiului securității juridice; — încălcarea principiului proporționalității; — încălcarea dreptului la viață privată și de familie.

2.	Al doilea motiv se întemeiază pe abținerea nelegală a Comisiei care nu a adoptat măsuri de constrângere, ci simple recomandări.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea prin norma britanică „15-year rule” a principiului contradictorialității, a libertății de circulație și a principiului egalității în ceea ce privește dreptul de vot. Reclamanții consideră în această privință ca regula celor 15 ani menționată este o reglementare națională care dezavantajează anumiți resortisanți ai unui stat membru prin simplul fapt că și-au exercitat libertatea de circulație și de ședere într-un alt stat membru și că aceasta constituie o restricție privind libertățile recunoscute de articolul 21 alineatul (1) TFUE.

Acțiune introdusă la 20 septembrie 2019 – Teva/Comisia și EMA

(Cauza T-628/19)

(2019/C 383/76)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Teva BV (Haarlem, Țările de Jos) (reprezentanți: T. de la Mare, QC, R. Mehta, Barrister și G. Morgan, Solicitor)

Pârâte: Comisia Europeană și Agenția Europeană pentru Medicamente

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei C(2019)5393 (final) de punere în aplicare a Comisiei din 11 iulie 2019 prin care s-a refuzat autorizarea introducerii pe piață a medicamentului de uz uman „Cabazitaxel Teva – cabazitaxel” în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1) în măsura în care se aplică reclamantei

—	obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe neaplicarea în mod corect a noțiunii de „autorizație globală de introducere pe piață” în sensul Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3), și mai precis a noțiunii de medicament „derivat” în sensul articolului 10 alineatul (2) din această directivă.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe faptul că Comisia Europeană și Agenția Europeană pentru Medicamente au încălcat principiul garantării caracterului echitabil al procedurilor și dreptul reclamantei la bună administrare, în special prin răsturnarea sarcinii probei în detrimentul solicitanților de autorizații de introducere pe piață generice, cu încălcarea legislației Uniunii în acest domeniu.

3.	Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că, de asemenea, Comisia a încălcat prin acest comportament principiul egalității de tratament, întrucât i-a aplicat reclamantei un tratament diferit de cel pe care l-a acordat titularului autorizației de introducere pe piață pentru Jevtana®/docetaxel.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83).

Acțiune introdusă la 20 septembrie 2019 – AH/Eurofound

(Cauza T-630/19)

(2019/C 383/77)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: AH (reprezentant: N. de Montigny, avocată)

Pârâtă: Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 9 noiembrie 2018 de încheiere a anchetei administrative AI-2018/01 deschise ca urmare a plângerii formulate de reclamant împotriva superiorilor săi;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral cauzat, evaluată la 30 000 de euro;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă opt motive.

1.	Primul motiv se întemeiază pe încălcarea principiului bunei administrări întrucât, în cadrul soluționării plângerii, administrația s-ar fi arătat intimidantă, acuzatoare și nu ar fi acționat în mod corespunzător, atât în ceea ce privește forma, cât și fondul.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea tabelelor care prevăd competența AAIC. Reclamantul susține în special că plângerea sa a fost soluționată de un cabinet de avocatură și că aceasta nu a fost, așadar, soluționată de autoritatea abilitată în acest scop. Potrivit reclamantului, acest transfer de competențe către un consultant extern nu i-a permis să își exercite dreptul de a depune o plângere care să fie soluționată în cadrul adoptării și al contestării deciziilor administrative, cu încălcarea principiilor securității juridice și transparenței.

3.	Al treilea motiv se întemeiază pe absența unei decizii privind cererea sa de asistență. Reclamantul susține în această privință că decizia care lezează s-a limitat să respingă plângerea pentru hărțuire și să încheie ancheta.

4.	Al patrulea motiv se întemeiază pe lipsa motivării de care ar fi afectată decizia atacată.

5.	Al cincilea motiv se întemeiază pe conflictul de interese, pe lipsa de independență, de neutralitate și de obiectivitate atât a anchetatorilor, cât și a instituției în cadrul desfășurării anchetei administrative și al soluționării cererii și al reclamației formulate de reclamant.

6.

Al șaselea motiv se întemeiază pe încălcarea articolelor 24 și 12a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, întrucât pârâta s-a arătat ostilă față de reclamant din momentul primirii plângerii sale, ceea ce este ireconciliabil cu obligațiile de solicitudine și de asistență care incumbă administrației.

7.	Al șaptelea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului de a fi ascultat în mod efectiv, în măsura în care pârâta nu ar fi permis reclamantului să fie ascultat în mod util cu excepția faptelor de hărțuire a căror victimă pretinde că a fost.

8.	Al optulea motiv se întemeiază pe o eroare vădită de apreciere care ar fi fost săvârșită de pârâtă atunci când a analizat plângerea formulată de reclamant.

Acțiune introdusă la 21 septembrie 2019 – BNetzA/ACER

(Cauza T-631/19)

(2019/C 383/78)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und Eisenbahnen (BNetzA) (reprezentanți: H. Haller, T. Heitling, L. Reiser, N. Gremminger și V. Vacha, avocați)

Pârâtă: Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea următoarelor dispoziții ale deciziei nr. 2/2019 a pârâtei din 21 februarie 2019 și a deciziei nr. A-003-2019 a Comisiei de apel a pârâtei din 11 iulie 2019, adoptate în această privință: (i) articolul 5 alineatele (5)-(9) din anexa I; (ii) articolul 10 alineatul (4) a doua parte a tezei și alineatul (5) din anexa I; (iii) articolul 16 alineatul (2) a doua teză și alineatul (3) litera (d) punctul (vii) din anexa I; (iv) articolul 5 alineatele (5)-(9) din anexa II; (v) articolul 17 alineatul (3) litera (d) punctul (vii) din anexa II; (vi) toate dispozițiile din cadrul anexelor I și II care fac referire în mod expres la dispozițiile menționate la punctele (i)-(v);

—	în subsidiar, anularea în întregime a deciziei nr. 2/2019 a pârâtei din 21 februarie 2019 și a deciziei nr. A-003-2019 a Comisiei de apel a pârâtei din 11 iulie 2019, adoptate în această privință;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea se întemeiază pe următoarele motive:

1.	Primul motiv: nelegalitatea formală a deciziei atacate Decizia ACER ar fi nelegală din punct de vedere formal, întrucât, prin adoptarea deciziei atacate, ACER ar fi depășit limitele competenței sale.

2.

Al doilea motiv: încălcarea Regulamentului (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului (1) — ACER nu ar fi autorizată să definească un mecanism potrivit căruia elementele de rețea interne urmează să fie excluse din calculul capacității în cadrul unei preselecții. — Prin decizia sa, ACER (i) ar fi definit elementele critice de rețea, (ii) ar fi prevăzut o aplicare neuniformă a valorii PTDF la elementele de rețea interne și interzonale și (iii) ar fi introdus un criteriu de eficiență pentru elementele de rețea interne. Aceasta ar constitui o încălcare a articolului 16 alineatele (4) și (8) din Regulamentul (UE) 2019/943. — În decizia atacată, ACER ar fi precizat că împărțirea zonelor de ofertare trebuie verificată potrivit unei anumite metodologii și în cadrul anumitor termene. Această abordare ar fi contrară Regulamentului (UE) 2019/943. — Operatorii de transport și de sistem ar fi constrânși de facto să mențină disponibil 100 % un nivel minim de capacitate de tranzacționare în elementele lor de rețea interne și mai mult pentru comerțul transfrontalier. Această abordare ar fi contrară Regulamentului (UE) 2019/943. — ACER ar intenționa să excludă pe termen lung din calculul capacității liniile interne cu o valoare PTDF mai mică de 10 %. Această abordare ar fi contrară Regulamentului (UE) 2019/943. — Prin introducerea criteriului de eficiență ar fi încălcată dispoziția tranzitorie de la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/943. — Decizia ACER ar încălca articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2019/943, întrucât nu ar ține seama de noile investiții în infrastructura rețelei. — ACER ar solicita o utilizare extinsă a măsurilor de remediere. Această abordare ar fi contrară cerințelor Regulamentului (UE) 2019/943. — ACER ar încălca prevederile Regulamentului (UE) 2019/943 privind reîmpărțirea zonelor de ofertare. — ACER și-ar crea o competență de reîmpărțire a zonelor de ofertare și ar încălca astfel articolul 14 alineatele (3) și (6)-(8) și articolul 15 alineatele (5) și (7) din Regulamentul (UE) 2019/943.

3.

Al treilea motiv: încălcarea Regulamentului (UE) 2015/1222 al Comisiei (2) — Criteriul de eficiență introdus de ACER ar constrânge de facto statele membre la o reconfigurare a zonelor de ofertare ale acestora. Această abordare ar fi contrară cerințelor Regulamentului (UE) 2015/1222. — ACER ar solicita o utilizare extinsă a măsurilor de remediere. Această abordare ar fi contrară cerințelor Regulamentului (UE) 2015/1222.

4.	Al patrulea motiv: încălcarea principiului proporționalității Decizia ACER nu ar fi proporțională, întrucât nu ar fi în măsură să îndeplinească obiectivele Regulamentului (UE) 2015/1222.

5.	Al cincilea motiv: încălcarea principiului nediscriminării Definirea elementelor critice de rețea și a măsurilor incipiente de remediere a fluxurilor în buclă ar determina o discriminare indirectă pe motiv de cetățenie.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piața internă de energie electrică (JO 2019, L 158, p. 54).

(2)  Regulamentul (UE) 2015/1222 al Comisiei din 24 iulie 2015 de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor (JO 2015, L 197, p. 24).

Acțiune introdusă la 24 septembrie 2019 – Essential Export/EUIPO – Shenzhen Liouyi International Trading (TOTU)

(Cauza T-633/19)

(2019/C 383/79)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Essential Export SA (San José, Costa Rica) (reprezentant: A. Tarí Lázaro, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Shenzhen Liouyi International Trading Co. Ltd (Shenzhen, China)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative TOTU în roșu și negru – cererea de înregistrare nr. 16 736 712

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 22 iulie 2019 în cauza R 362/2019-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	reformarea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2019 – Fondazione Cassa di Risparmio di Pesaro și alții/Comisia

(Cauza T-635/19)

(2019/C 383/80)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Fondazione Cassa di Risparmio di Pesaro și alții (Pesaro, Italia), Montani Antaldi Srl (Pesaro), Fondazione Cassa di Risparmio di Fano (Fano, Italia), Fondazione Cassa di Risparmio di Jesi (Jesi, Italia), Fondazione Cassa di Risparmio della Provincia di Macerata (Macerata, Italia) (reprezentanți: A. Sandulli și B. Cimino, avvocati)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	constatarea și declararea răspunderii extracontractuale a Comisiei Europene pentru faptul că a împiedicat, prin intermediul unor instrucțiuni nelegale adresate autorităților naționale italiene, recapitalizarea Banca delle Marche prin Fondo Interbancario italiano per Tutela dei Depositi;

—	obligarea Comisiei Europene la repararea prejudiciilor cauzate reclamantelor, evaluate potrivit criteriilor indicate în prezenta cerere sau într-un mod diferit reținut de instanță;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe admisibilitatea cererii de despăgubire. — În această privință, reclamantele arată că pretinsul prejudiciu este imputabil unei instituții europene, chiar dacă măsurile de rezoluție a Banca Marche au fost adoptate oficial de o autoritate națională. În realitate, Banca d’Italia nu a exercitat nicio putere discreționară pe fond, ci a acționat pe baza unor instrucțiuni punctuale transmise de Comisia Europeană. În plus, din cauza modului în care Comisia și-a exercitat propria putere, reclamantele au fost private de posibilitatea de a sesiza Tribunalul cu o acțiune ordinară în anulare, astfel încât acțiunea în despăgubire constituia singura cale de atac disponibilă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe existența unei încălcări grave sau vădite a dreptului Uniunii. — Se arată în această privință că recapitalizarea Banca Marche prin intermediul F.I.T.D. a fost împiedicată de Comisia Europeană pentru motivul că intervenția ar constitui un ajutor de stat. Totuși, Fondo interbancario este o entitate privată, care utilizează resurse private și nu este supusă controlului niciunei autorități publice, astfel cum de altfel a atestat recent Tribunalul în Hotărârea Tercas/Comisia (cauzele conexate T-98/16, T-196/16 și T-198/16). Era vorba, așadar, despre o salvare potrivit regulilor pieței, perfect legală. Încălcarea se arată de altfel gravă și vădită, în lumina cadrului normativ clar în materie, a jurisprudenței constante a instanțelor europene și a lipsei unei puteri discreționare a Comisiei Europene.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe existența prejudiciului. — Se arată în această privință că respectivul comportament contestat al Comisiei Europene a constituit cauza efectivă și exclusivă a prejudiciului suferit de reclamante. Din actele de procedură reiese astfel cu certitudine: (i) că autoritățile italiene au avut în vedere toate posibilele soluții alternative față de rezoluția Banca delle Marche, iar opoziția Comisiei Europene a făcut acest demers imposibil și (ii) că aceste soluții alternative ar fi limitat enorm efectele prejudiciabile asupra titularilor de acțiunii și de obligațiuni.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe aprecierea prejudiciului. — Se arată în această privință că prejudiciul este evaluat în considerarea valorii reziduale pe care obligațiunile subordonate și acțiunile Banca Marche deținute de reclamante ar fi trebuit să o conserve în cazul în care, în locul rezoluției, F.I.T.D. ar fi realizat recapitalizarea băncii.

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2019 – Sánchez Romero Carvajal Jabugo/EUIPO – Embutidos Monells (5Ms MMMMM)

(Cauza T-639/19)

(2019/C 383/81)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Sánchez Romero Carvajal Jabugo, SAU (El Puerto de Santa María, Spania) (reprezentant: J.M. Iglesias Monravá, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Embutidos Monells, SA (San Miguel de Balenya, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene 5Ms MMMMM – cererea de înregistrare nr. 16 338 998

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 24 iulie 2019 în cauza R 1728/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	în consecință, refuzul înregistrării mărcii figurative a Uniunii Europene nr. 16338998 5Ms MMMMM pentru clasa 29;

—	obligarea părții care se opune prezentei acțiuni la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 24 septembrie 2019 – FD/Întreprinderea comună Fusion for Energy

(Cauza T-641/19)

(2019/C 383/82)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: FD (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocată)

Pârâtă: Întreprinderea comună europeană pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei cereri introductive admisibilă și fondată;

în consecință:

—	pronunțarea anulării deciziei din 3 decembrie 2018, care a fost confirmată prin decizia de respingere din 14 iunie 2019;

—	dispunerea reparării prejudiciului material care se ridică la suma de 75 500 de euro și repararea prejudiciului moral, estimat la suma de 30 000 de euro;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe o eroare de apreciere, pe existența unui abuz de putere și pe acte de hărțuire săvârșite împotriva sa. Reclamantul critică în special justificarea deciziei de a nu-i reînnoi contractul întemeiată pe desființarea postului său în urma unei reorganizări în cadrul departamentului. În opinia sa, această motivare este afectată de eroare în măsura în care planul de reorganizare nu prevedea eliminarea unui post care îndeplinea caracteristicile celui ocupat de reclamant. În plus, acesta apreciază că a fost victima unei hărțuiri morale și că consecințele acestei hărțuiri au permis motivarea deciziei de a nu-i reînnoi contractul.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului bunei administrări, a obligației de solicitudine și a articolului 8 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Reclamantul susține în această privință în special că, în decizia atacată, pârâta nu a ținut seama de competența, de randamentul și de conduita sa în serviciu, de situația sau familială și de vechimea sa.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării. Reclamantul arată că decizia de a nu-i reînnoi contractul s-a întemeiat pe motive bugetare și organizatorice. Or, contractele altor agenți ale căror situații de fapt și de drept nu prezintă nicio diferență esențială față de cea a reclamantului au putut fi reînnoite în pofida acestui context.

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2019 – JCDecaux Street Furniture Belgium/Comisia

(Cauza T-642/19)

(2019/C 383/83)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: JCDecaux Street Furniture Belgium (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: A. Winckler și G. Babin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea articolului 1 din decizia atacată, în măsura în care constată prezența unui ajutor de stat incompatibil în favoarea JCDecaux în executarea contractului din 1984, și ale articolelor sale 2-4, întrucât dispun recuperarea acestuia de la JCDecaux de către statul belgian.

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii împotriva Deciziei C(2019) 4466 final a Comisiei din 24 iunie 2019 privind ajutorul de stat SA.33078 (2015/C) (ex 2015/NN) pus în aplicare de Belgia în favoarea JC Decaux Belgium Publicité, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere și pe eroarea de drept săvârșită de Comisie, întrucât a considerat că exploatarea de către reclamantă a anumitor dispozitive publicitare care fac obiectul contractului din 16 iulie 1984 dincolo de încetarea acestora constituie un avantaj. — Comisia a stabilit în mod eronat existența unui avantaj economic în pofida mecanismului de compensare aplicat de orașul Bruxelles în temeiul obligației sale de a asigura echilibrul economic al contractului. — Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere și o eroare de drept, întrucât a considerat că reclamanta a beneficiat de o economie în termeni de chirii și taxe, care constituie un avantaj.

2.	Al doilea motiv, cu titlu subsidiar, întemeiat pe compatibilitatea ajutorului de stat ipotetic cu piața internă în aplicarea Comunicării Comisiei privind Cadrul SIEG (1) și a Deciziei referitoare la serviciile de interes economic general din 2012 (2).

3.

Al treilea motiv, cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a obligației sale de motivare în ceea ce privește evaluarea cuantumului care trebuie recuperat. — Comisia nu abordează în mod suficient elementele invocate de părți, aduce atingere cuantumului ajutorului care trebuie recuperat în comunicatul de presă și încalcă normele sale interne de procedură. — Cuantificarea valorii unui ajutor ipotetic era imposibilă și împiedica recuperarea sa.

4.	Al patrulea motiv, cu titlu subsidiar, întemeiat pe prescripția ajutorului de stat reținută prin decizia atacată.

---

(1)  Comunicare a Comisiei – Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public (2011) (JO 2012, C 8, p. 15).

(2)  2012/21/UE: Decizia Comisiei din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general (JO 2012, L 7, p. 3).

Acțiune introdusă la 26 septembrie 2019 – Dermavita/EUIPO - Allergan Holdings France (JUVEDERM ULTRA)

(Cauza T-643/19)

(2019/C 383/84)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Dermavita Co. Ltd (Beirut, Liban) (reprezentant: D. Todorov, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Allergan Holdings France (Courbevoie, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală JUVEDERM ULTRA – marca Uniunii Europene nr. 6 295 638

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 18 iulie 2019 în cauzele conexate R 1655/2018-4 și R 1723/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea parțială a deciziei atacate privind respingerea căii de atac R 1723/2018-4 și a deciziei de respingere a cererii de decădere din drepturi a titularului mărcii Uniunii Europene nr. 6 295 638 pentru produsele din clasa 5 și;

—

obligarea EUIPO și a celeilalte părți la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata celor efectuate de partea care a formulat cererea de declarare a nulității atât în procedura de decădere, cât și în calea de atac, inclusiv cheltuielile de judecată aferente procedurilor care s-au aflat pe rolul EUIPO și al Curții.

Motivele invocate

—	interpretarea eronată a legislației relevante în ceea ce privește aprecierea naturii produselor pentru care a fost folosită marca;

—	interpretarea eronată a anumitor elemente de probă în cadrul procedurilor în ceea ce privește utilizarea mărcii de către terți cu consimțământul titularului mărcii Uniunii Europene;

—	lipsa de dovezi suficiente ale consimțământului titularului mărcii Uniunii Europene în înțelesul articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 26 septembrie 2019 – Linde Material Handling/EUIPO – Verti Aseguradora (VertiLight)

(Cauza T-644/19)

(2019/C 383/85)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Linde Material Handling (Aschaffenburg, Germania) (reprezentanți: J. Plate și R. Kaase, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Verti Aseguradora, Compañía de seguros y reaseguros, SA (Madrid, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale VertiLight – cererea de înregistrare nr. 16 161 788

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 5 iulie 2019 în cauza R 1849/2018-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea obligației de motivare, conform articolului 94 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—	încălcarea dreptului de a fi ascultat, conform articolului 94 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 26 septembrie 2019 – eSky Group IP/EUIPO – Gröpel (e)

(Cauza T-646/19)

(2019/C 383/86)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: eSky Group IP sp. z o.o. (Varșovia, Polonia) (reprezentant: P. Kurcman, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Gerhard Gröpel (Straubing, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative e în culorile turcoaz, alb, albastru închis, albastru și roz deschis – cererea de înregistrare nr. 16 731 333

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 24 iulie 2019 în cauza R 223/2019-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	anularea deciziei diviziei de opoziție din 29 noiembrie 2018 adoptată în procedura de opoziție nr. B 2 957 168;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare în fața EUIPO;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor care s-au aflat pe rolul diviziei de opoziție, al camerei de recurs și al Tribunalului.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 30 septembrie 2019 – FF Group Romania/EUIPO – KiK Textilien und Non-Food (_kix)

(Cauza T-659/19)

(2019/C 383/87)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: FF Group Romania SRL (București, România) (reprezentant: A. Căvescu, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: KiK Textilien und Non-Food GmbH (Bönen, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative _kix în culorile neagră, albă și verde – cererea de înregistrare nr. 12 517 901

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 4 iulie 2019 în cauza R 353/2019-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei acțiuni.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 din Regulamentul 2017/1001 (UE) al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 95 din Regulamentul 2017/1001 (UE) al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea normei 20 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul nr. 2868/95 [devenită articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625];

—	încălcarea normei 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95;

—	încălcarea principiilor protecției încrederii legitime, securității juridice, imparțialității și egalității;

—	încălcarea dreptului de a fi ascultat și a dreptului la un proces echitabil;

—	abuz de putere.

Acțiune introdusă la 30 septembrie 2019 – Allergan Holdings France/EUIPO - Dermavita (JUVEDERM ULTRA)

(Cauza T-664/19)

(2019/C 383/88)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Allergan Holdings France (Courbevoie, Franța) (reprezentant: J. Day, Solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Dermavita Co. Ltd. (Beirut, Liban)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală JUVEDERM ULTRA – marca Uniunii Europene nr. 6 295 638

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 18 iulie 2019 în cauzele conexate R 1655/2018-4 și R 1723/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în măsura în care dispune decăderea din drepturi a titularului mărcii Uniunii Europene nr. 6295638 JUVEDERM ULTRA pentru produsele contestate;

—	obligarea EUIPO și Dermavita Co. Ltd. la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata celor efectuate de reclamantă.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) și a articolului 64 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.