INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/4

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 6 iunie 2019 – Ellmes Property Services Limited/SP

(Cauza C-433/19)

(2019/C 357/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Ellmes Property Services Limited

Intimat: SP

Întrebările preliminare

Articolul 24 punctul 1 primul paragraf prima alternativă din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) (denumit în continuare „Regulamentul Bruxelles I a) trebuie interpretat în sensul că acțiunile proprietarului unui apartament prin care urmărește să interzică unui alt proprietar de apartament să modifice, arbitrar și fără acordul celorlalți coproprietari, bunul său imobil au ca obiect exercitarea unui drept real?

Cu titlu subsidiar, în cazul în care se răspunde negativ la întrebarea anterioară:

Articolul 7 punctul 1 litera (a) din Regulamentul Bruxelles I a trebuie interpretat în sensul că acțiunile menționate la prima întrebare au ca obiect obligații contractuale care trebuie executate la locul în care este situat bunul?

(1) JO 2012, L 351, p. 1.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/5

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 12 iunie 2019 – Stichting Brein/News-Service Europe BV

(Cauza C-442/19)

(2019/C 357/08)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Stichting Brein

Pârâtă: News-Service Europe BV

Întrebările preliminare

Operatorul unei platforme de servicii „Usenet” (astfel cum este NSE) efectuează, în împrejurările prezentate la punctele [1-7] și [16] din prezenta trimitere, o comunicare publică în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230, denumită în continuare „Directiva 2001/29/CE”)?

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ (și, prin urmare, există o comunicare publică): constatarea că operatorul platformei de servicii „Usenet” efectuează o comunicare publică în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE se opune aplicării articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice privind serviciile societății informaționale în special ale comerțului electronic, pe piața internă (denumită în continuare „Directiva 2000/31/CE”)?

În cazul în care răspunsul la prima sau la a doua întrebare este negativ [prin urmare, fiind în principiu posibilă invocarea exonerării de răspundere prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE]: operatorul platformei de servicii „Usenet” care furnizează servicii în sensul considerațiilor menționate la punctele [1-7] și [16] din această trimitere are un rol activ care se opune în alt mod invocării articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE?

Operatorului unei platforme de servicii „Usenet”, care efectuează o comunicare publică și care poate invoca articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE, îi poate fi interzisă continuarea încălcării sau poate fi emis împotriva sa un ordin care să depășească posibilitățile prevăzute la articolul 14 alineatul (3) din această directivă ori acest lucru încalcă articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE?

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/6

Cerere de decizie preliminară introdusă de Comisión Nacional de los Mercados y la Competencia (Spania) la 13 iunie 2019 – Asociación Estatal de Empresas Operadoras Portuarias (ASOPORT)

(Cauza C-462/19)

(2019/C 357/09)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Comisión Nacional de los Mercados y la Competencia

Părțile din procedura principală

Parte interesată, în calitate de parte lezată: Asociación Estatal de Empresas Operadoras Portuarias (ASOPORT)

Alte părți: Asociación Nacional de Empresas Estibadoras y Consignatarios de Buques (ANESCO), Comisiones Obreras, Coordinadora Estatal de Trabajadores del Mar (CETM), Confederación Intersindical Galega, Eusko Langileen Alkartasuna, Langile Abertzaleen Batzordeak, Unión General de Trabajadores (UGT)

Întrebările preliminare

Articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că acordurile dintre operatori și reprezentanții lucrătorilor sunt considerate interzise, inclusiv sub forma unor convenții colective, în cazul în care stabilesc subrogarea lucrătorilor afiliați la SAGEP de către societățile care se retrag din aceasta și modul în care subrogarea respectivă este efectuată?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții de drept intern precum cele cuprinse în Decretul-lege regal 9/2019 în măsura în care constituie temeiul convențiilor colective care impun o anumită formă de subrogare a lucrătorilor care depășește aspectele legate de ocuparea forței de muncă și generează o armonizare a condițiilor comerciale?

În cazul în care se stabilește că dispozițiile legale menționate anterior sunt contrare dreptului Uniunii, jurisprudența Curții privind supremația dreptului UE și consecințele acesteia, cuprinse, printre altele, în Hotărârile Simmenthal (1) și Fratelli Costanzo (2), trebuie interpretată în sensul că obligă un organism de drept public, cum ar fi Comisión Nacional de los Mercados y de la Competencia (Comisia Națională a Piețelor și Concurenței), să lase neaplicate dispozițiile de drept intern contrare articolului 101 TFUE?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 101 TFUE și Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (3), și obligația de a asigura efectivitatea normelor UE trebuie interpretate în sensul că impun unei autorități administrative precum Comisión Nacional de los Mercados y de la Competencia (Comisia Națională a Piețelor și Concurenței) obligația de a aplica amenzi și penalități cu titlu cominatoriu entităților care se comportă în modul descris anterior?

(1) Hotărârea din 15 decembrie 1976, Simmenthal (35/76, EU:C:1976:180).

(2) Hotărârea din 22 iunie 1989, Costanzo (103/88, EU:C:1989:256).

(3) JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/7

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 14 iunie 2019 – Latte Villafranca SCRL, în lichidare, și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

(Cauza C-464/19)

(2019/C 357/10)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamante: Latte Villafranca SCRL, în lichidare, Azienda Agricola Cordioli Cesarino e Noè società semplice, Cordioli Evaristo e Loredano società semplice, DZ, EA, FB

Pârâtă: Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

Întrebările preliminare

Într-o situație precum cea descrisă și care face obiectul litigiului principal, dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că neconformitatea unei dispoziții legislative a unui stat membru cu articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 (1) determină, drept consecință, inexistența obligației producătorilor de a plăti prelevarea suplimentară atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite de același regulament?

Într-o situație precum cea descrisă și care face obiectul litigiului principal, dreptul Uniunii Europene și, în special, principiul general al protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu poate fi protejată încrederea unor entități care au respectat o obligație prevăzută de un stat membru și care au beneficiat de efectele legate de respectarea obligației menționate, în cazul în care a rezultat că această obligație este contrară dreptului Uniunii Europene?

Într-o situație precum cea descrisă și care face obiectul litigiului principal, articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1392/2001 din 9 iulie 2001 (2) și noțiunea „categorie prioritară” în sensul dreptului Uniunii se opun unei dispoziții a unui stat membru, cum este articolul 2 alineatul 3 din Decretul lege nr. 157/2004 adoptat de Republica Italiană, care prevede modalități diferențiate de restituire a prelevării suplimentare excedentare, făcând distincție, în ceea ce privește perioadele și modalitățile de restituire, între producătorii care au avut încredere în obligația de respectare a unei dispoziții naționale despre care s-a constatat că este contrară dreptului Uniunii și producătorii care nu au respectat această dispoziție?

(1) Regulamentul Consiliului din 28 decembrie 1992 de instituire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și al produselor lactate (JO 1992, L 405, p. 1).

(2) Regulamentul nr. 1392/2001 al Comisiei de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului de 1992 de instituire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și al produselor lactate (JO 2001, L 187, p. 19).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/7

Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione tributaria regionale per il Veneto (Italia) la 17 iunie 2019 – Regione Veneto/HD

(Cauza C-468/19)

(2019/C 357/11)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria regionale per il Veneto

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Regione Veneto

Pârât: HD

Întrebările preliminare

„Obiectele culturale” vizate la articolul 36 TFUE trebuie identificate în conformitate cu criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2014/60/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 (1), care recunoaște o valoare determinantă definiției acestor bunuri prevăzute de legislația națională?

2)	În plus, protecția „obiectelor culturale” prevăzută la articolul 36 TFUE se extinde și la „vehiculele de epocă” vizate de Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 (2)?

În consecință, dispozițiile dreptului Uniunii vizate mai sus iau de asemenea în considerare, în scopul protecției caracteristice acestora, vehiculele pe care legislația italiană le califică drept „vehicule care prezintă un interes istoric și de colecție”, ca urmare a obligației de a le păstra în starea lor de origine?

Pe de altă parte, protecția „obiectelor culturale”, printre care „vehiculele de epocă”, prevăzută la articolul 36 din TFUE și menționată la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2014/60/UE, precum și în considerentul (10) al Directivei 2000/53/CE, din perspectiva punctului 26 din Programul european de acțiune pentru siguranța rutieră adoptat la 29 septembrie 2005, poate fi interpretată în sensul că permite statelor membre să aplice o scutire fiscală discriminatorie, în măsura în care este rezervată vehiculelor „care prezintă un interes istoric și de colecție deosebit”, în timp ce se acordă o scutire mai largă pentru toate vehiculele „care prezintă un interes istoric și de colecție” în anumite zone ale teritoriului național, în conformitate cu legile regionale și provinciale, care sunt aplicabile numai în respectivele zone?

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea precedentă, dispozițiile dreptului Uniunii menționate mai sus permit totuși ca legislația națională să prevadă un tratament fiscal defavorabil și discriminatoriu pentru „vehiculele care prezintă un interes istoric și de colecție” tocmai în temeiul caracterului lor vetust, tratament care împovărează sarcina fiscală ca urmare a emisiilor lor mai poluante, ceea ce reduce protecția care le este acordată, împiedică valorizarea lor și descurajează proprietarii acestora să le păstreze?

Principiul liberei circulații a mărfurilor, consacrat la articolul 52 alineatul (2) TUE și la articolul 30 TFUE și interdicția corelativă a măsurilor echivalente unor taxe vamale, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența Curții referitoare la acest aspect, permit unui stat membru să supună vehiculele recunoscute ca „prezentând un interes istoric de colecție” unui tratament fiscal discriminatoriu și neomogen pe întreg teritoriul național, care afectează transferurile proprietății asupra acestor vehicule între o persoană domiciliată pe [o parte din] teritoriul statului unde prevalează o scutire și o persoană domiciliată pe [o parte din] teritoriul statului unde, dimpotrivă, este prevăzută taxa ?

Articolele 18, 19, 20, 21, 45 și 49 TFUE, care protejează libertățile fundamentale garantate în spațiul european comun și interzicerea discriminării directe și indirecte prevăzută de Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 (3), se opun ca un tratament fiscal defavorabil și discriminatoriu, în cadrul unui stat membru să diferențieze și să penalizeze proprietarii de vehicule care prezintă un interes istoric de colecție exclusiv pe baza domiciliului lor?

În sfârșit, principiile libertății, autonomiei și independenței instanței, afirmate și protejate la articolul 2 TUE în spațiul european comun pentru a garanta un „proces echitabil”, permit unui stat membru să împiedice prin lege instanța să recunoască în mod autonom dacă un autovehicul prezintă un „interes istoric și colectiv deosebit” pentru a stabili dacă vehiculul respectiv este scutit din punct de vedere fiscal, obligând instanța să se bazeze exclusiv pe deciziile adoptate referitor la acest aspect de o persoană privată însărcinată exclusiv în scopul respectiv?

(1) Directiva 2014/60/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind restituirea obiectelor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO 2014, L 159, p. 1).

(2) Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (JO 2000, L 269, p. 34, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 142).

(3) Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO 2000, L 180, p. 22, Ediție specială, 20/vol. 1, p. 19).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 19 iunie 2019 – UBS Real Estate Kapitalanlagegesellschaft mbH/Agenzia delle Entrate

(Cauza C-478/19)

(2019/C 357/12)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurentă: UBS Real Estate Kapitalanlagegesellschaft mbH

Intimată: Agenzia delle Entrate

Întrebarea preliminară

Dreptul comunitar – în special dispozițiile tratatului referitoare la libertatea de stabilire și la libera circulație a capitalurilor, astfel cum au fost interpretate de Curte – se opune aplicării unor dispoziții de drept național precum cele ale articolului 35 alineatul 10 ter din Decretul lege nr. 223/2006, în măsura în care limitează la fondurile închise de investiții imobiliare facilitatea privind taxa de constituire a ipotecii și taxa de înscriere în cartea funciară?

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 19 iunie 2019 – UBS Real Estate Kapitalanlagegesellschaft mbH/Agenzia delle Entrate

(Cauza C-479/19)

(2019/C 357/13)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurentă: UBS Real Estate Kapitalanlagegesellschaft mbH

Intimată: Agenzia delle Entrate

Întrebarea preliminară

Dreptul comunitar – în special dispozițiile Tratatului referitoare la libertatea de stabilire și la libera circulație a capitalurilor, astfel cum au fost interpretate de Curte – se opune aplicării unor dispoziții de drept național precum cele ale articolului 35 alineatul 10ter din Decretul lege nr. 223/2006 (în măsura în care limitează la fondurile închise de investiții imobiliare facilitatea privind taxa de constituire a ipotecii și taxa de înscriere în cartea funciară).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte costituzionale (Italia) la 21 iunie 2019 – DB/Commissione Nazionale per le Società e la Borsa (Consob)

(Cauza C-481/19)

(2019/C 357/14)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte costituzionale

Părțile din procedura principală

Recurent: DB

Intimată: Commissione Nazionale per le Società e la Borsa (Consob)

Întrebările preliminare

Articolul 14 alineatul (3) din Directiva 2003/6/CE (1), întrucât se aplică în continuare ratione temporis, și articolul 30 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 (2) trebuie interpretate în sensul că permit statelor membre să nu sancționeze persoanele care refuză să răspundă la întrebări ale autorității competente din care poate reieși răspunderea lor pentru o faptă ilicită pentru care se prevăd sancțiuni administrative cu caracter „punitiv”?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolul 14 alineatul (3) din Directiva 2003/6/CE, întrucât se aplică în continuare ratione temporis, și articolul 30 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 sunt compatibile cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la articolul 6 din CEDO și a tradițiilor constituționale comune ale statelor membre, în măsura în care impun sancționarea și a persoanelor care refuză să răspundă la întrebări ale autorității competente din care poate reieși răspunderea lor pentru o faptă ilicită pentru care se prevăd sancțiuni administrative cu caracter „punitiv”?

(1) Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (JO 2003, L 96, p. 16, Ediție specială, 06/vol. 5, p. 210).

(2) Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO 2014, L 173, p. 1).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione tributaria regionale della Campania (Italia) la 25 iunie 2019 – Antonio Capaldo SpA/Agenzia delle dogane e dei monopoli – Ufficio delle dogane di Salerno

(Cauza C-496/19)

(2019/C 357/15)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria regionale della Campania

Părțile din procedura principală

Reclamantă și apelantă: Antonio Capaldo SpA

Intimată: Agenzia delle dogane e dei monopoli – Ufficio delle dogane di Salerno

Întrebarea preliminară

Verificarea fizică a mărfurilor la momentul importului acestora se opune inițierii procedurii de revizuire a constatării, prevăzută la articolul 78 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 (1) de instituire a Codului vamal comunitar?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Zaragoza (Spania) la 26 iunie 2019 – Ibercaja Banco, S.A./SO și TP

(Cauza C-497/19)

(2019/C 357/16)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Zaragoza

Părțile din procedura principală

Apelantă: Ibercaja Banco, S.A.

Intimați: SO și TP

Întrebările preliminare

O legislație națională din care rezultă că, în cazul care o anumită clauză abuzivă a trecut de controlul judiciar inițial din oficiu, la momentul încuviințării executării, acest control împiedică instanța respectivă să examineze din oficiu ulterior clauza atunci când existau de la început elementele de drept și de fapt, cu toate că, în cadrul controlului inițial, nu a exprimat nici în dispozitiv și nici în motivare nicio considerație privind validitatea clauzelor contractuale, este conformă cu dreptul Uniunii?

Următoarea întrebare adresată este dacă debitorul urmărit, atunci când există deja elementele de fapt [și] de drept care determină caracterul abuziv al unei clauze incluse într-un contract încheiat cu consumatorii, nu o invocă în cadrul contestației prevăzute în acest scop de lege, are posibilitatea, în urma soluționării contestației respective, să invoce un nou incident de procedură prin care să se constate caracterul abuziv al altei sau al altor clauze, în condițiile în care acesta le-ar fi putut invoca de la început în cadrul procedurii de drept comun prevăzute de lege. În definitiv, se solicită să se stabilească dacă se produce un efect de decădere care împiedică un consumator să invoce din nou caracterul abuziv al altei clauze în aceeași procedură de executare și, inclusiv, într-o procedură ulterioară de judecată.

A treia întrebare este dacă, în cazul în care se consideră conformă cu dreptul Uniunii concluzia potrivit căreia debitorul nu poate formula o a doua contestație sau una ulterioară pentru a invoca caracterul abuziv al unei clauze pe care ar fi putut să îl invoce anterior, având în vedere că existau deja elementele de fapt și de drept necesare, este posibil ca această împrejurare să constituie temei pentru ca instanța, conștientă de caracterul abuziv respectiv, să își poată exercita competența de control din oficiu.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Wiesbaden (Germania) la 3 iulie 2019 – WS/Republica Federală Germania

(Cauza C-505/19)

(2019/C 357/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Wiesbaden (Tribunalul Administrativ din Wiesbaden, Germania)

Părțile din procedura principală

Reclamant: WS

Pârâtă: Republica Federală Germania

Întrebările preliminare

Articolul 54 Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen (1) (denumită în continuare „CAAS”) coroborat cu articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) trebuie interpretat în sensul că deschiderea unei proceduri penale având ca obiect aceeași faptă în toate statele care au aderat la CAAS este interzisă, dacă un parchet din Germania a suspendat o procedură penală deschisă, după ce acuzatul a îndeplinit anumite condiții și în special după ce a plătit o anumită sumă de bani stabilită de parchet?

Din articolul 21 alineatul (1) TFUE (în versiunea revizuită din 07 iunie 2016, JO 2016, C 202, p. 1, denumit în continuare „TFUE”) rezultă o interdicție pentru statele membre de a pune în aplicare mandatele de arestare emise de state terțe în cadrul unei organizații internaționale, precum Organizația Internațională de Poliție Criminală (Interpol), dacă persoana vizată de cererea de arestare este cetățean al Uniunii și statul membru a cărui cetățenie o are persoana respectivă a transmis respectivei organizații internaționale și, astfel, și celorlalte state membre, îndoieli privind compatibilitatea cererii de arestare menționate cu interzicerea dublei sancționări?

3)	Articolul 21 alineatul (1) TFUE contravine deschiderii procedurii penale și arestării preventive în state membre a căror cetățenie nu este deținută de persoana vizată, dacă aceasta contravine interzicerii dublei sancționări?

Articolul 4 alineatul (1) litera (a) și articolul 8 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/680 (2) coroborat cu articolul 54 din CAAS și cu articolul 50 din cartă trebuie interpretate însă în sensul că statele membre sunt obligate să adopte dispoziții legislative pentru a se asigura că, în cazul unei proceduri care duce la stingerea dreptului de urmărire penală în toate statele care au aderat la CAAS, este interzisă prelucrarea în continuare a notificărilor roșii ale Interpol, care sunt susceptibile să conducă la proceduri penale ulterioare?

O organizație internațională precum Interpol dispune de un nivel adecvat de protecție a datelor, dacă nu există o decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție în conformitate cu articolul 36 din Directiva (UE) 2016/680 și au o garanție în conformitate cu articolul 37 din Directiva (UE) 2016/680?

Statele membre au dreptul de a prelucra datele înregistrate la Interpol într-o notificare circulară de căutare („notificare roșie”) de statele terțe doar dacă un stat terț transmite printr-o notificare circulară de localizare o cerere de arestare și extrădare și solicită arestarea care nu contravine dreptului european, în special interzicerii dublei sancționări?

(1) Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (JO 2000, L 239, p. 19, Ediție specială, 19, vol. 1, p. 183).

(2) Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO 2016, L 119, p. 89).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 3 iulie 2019 – Go Sun Srl, Malby Energy 4 Srl/Ministero dello Sviluppo Economico și alții

(Cauza C-512/19)

(2019/C 357/19)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamante: Go Sun Srl, Malby Energy 4 Srl

Pârâți: Ministero dello Sviluppo Economico, Ministero dell’Economia e delle Finanze, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Autorità di Regolazione per l’Energia, Reti e Ambiente, Gestore dei Servizi Energetici SpA - GSE

Întrebările preliminare

Dreptul Uniunii Europene se opune aplicării unei dispoziții naționale precum cea prevăzută la articolul 26 alineatul 3 din Decretul-lege nr. 91/2014, aprobat prin Legea 116/2014, care reduce în mod semnificativ plata stimulentelor deja acordate prin lege și stabilite în temeiul unor convenții speciale încheiate de producătorii de energie electrică produsă prin conversie fotovoltaică cu Gestore dei servizi energetici S.p.A., societate publică având această misiune? În special, această dispoziție națională este compatibilă cu principiile generale ale dreptului Uniunii Europene privind încrederea legitimă, securitatea juridică, cooperarea loială și efectul util, cu articolele 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu Directiva 2009/28/CE (1) și cu reglementarea privind schemele de sprijin prevăzută de aceasta, precum și cu articolul 216 alineatul (2) TFUE, în special în raport cu Tratatul privind Carta europeană a energiei?

(1) Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO 2009, L 140, p. 16).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/14

Recurs introdus la 8 iulie 2019 de Maria Alvarez y Bejarano și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 30 aprilie 2019 în cauzele conexate T-516/16 și T-536/16, Alvarez y Bejarano și alții/Comisia

(Cauza C-517/19 P)

(2019/C 357/20)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Maria Alvarez y Bejarano, Ana-Maria Enescu, Lucian Micu, Angelica Livia Salanta, Svetla Shulga, Soldimar Urena de Poznanski, Angela Vakalis, Luz Anamaria Chu, Marli Bertolete, Maria Castro Capcha, Hassan Orfe El, Evelyne Vandevoorde (reprezentanți: S. Orlandi, T. Martin, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European

Concluziile recurenților

—	anularea hotărârii atacate;

—	anularea deciziei de a nu mai acorda recurenților, începând cu anul 2014, concediul aferent duratei călătoriei și rambursarea cheltuielilor de călătorie anuală;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenții susțin că hotărârea atacată este afectată de mai multe erori de drept.

În primul rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept la punctele 67 și 75 din hotărâre, întrucât a limitat întinderea controlului jurisdicțional pe care trebuie să îl exercite la cazurile „vădite”.

În al doilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept la punctele 70 și 73 din hotărâre, întrucât a statuat că recurenții nu se aflau într-o situație comparabilă cu cea a agenților care au păstrat beneficiul concediului aferent duratei călătoriei și al rambursării cheltuielilor de călătorie anuală.

În al treilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât a statuat, la punctele 69 și 80-86 din hotărâre că reglementarea în litigiu nu încalcă principiul proporționalității.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/15

Recurs introdus la 8 iulie 2019 de Jakov Ardalicși alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 30 aprilie 2019 în cauzele conexate T-523/16 și T-542/16, Ardalic și alții/Consiliul

(Cauza C-518/19 P)

(2019/C 357/21)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Jakov Ardalic, Liliana Bicanova, Monica Brunetto, Claudia Istoc, Sylvie Jamet, Despina Kanellou, Christian Stouraitis, Abdelhamid Azbair, Abdel Bouzanih, Bob Kitenge Ya Musenga, El Miloud Sadiki, Cam Tran Thi (reprezentanți: S. Orlandi, T. Martin, avocați)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European

Concluziile recurenților

—	anularea hotărârii atacate;

—	anularea deciziei de a nu mai acorda recurenților, începând cu anul 2014, concediul aferent duratei călătoriei și rambursarea cheltuielilor de călătorie anuală;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenții susțin că hotărârea atacată este afectată de mai multe erori de drept.

În primul rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept la punctele 65 și 73 din hotărâre, întrucât a limitat întinderea controlului jurisdicțional pe care trebuie să îl exercite la cazurile „vădite”.

În al doilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept la punctele 68-71 din hotărâre, întrucât a statuat că recurenții nu se aflau într-o situație comparabilă cu cea a agenților care au păstrat beneficiul concediului aferent duratei călătoriei și al rambursării cheltuielilor de călătorie anuală.

În al treilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât a statuat, la punctele 67 și 78-84 din hotărâre că reglementarea în litigiu nu încalcă principiul proporționalității.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Constanța (România) la data de 10 iulie 2019 – TS, UT, VU/Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Constanța

(Cauza C-538/19)

(2019/C 357/22)

Limba de procedură: română

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Constanța

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți-apelanți: TS, UT, VU

Pârâte-intimate: Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Constanța

Întrebările preliminare

Dacă se asimilează unei situații de urgență, în sensul care rezultă din paragraful 45 al hotărârii din cauza C-173/09 (Elchinov), sau dacă reprezintă un caz de împiedicare obiectivă de a solicita autorizarea prevăzută de articolul 20 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (1), care poate sta la baza rambursării integrale a cheltuielilor ocazionate de primirea unui tratament medical adaptat (îngrijiri spitalicești) în alt stat membru decât cel de reședință al asiguratului, faptul că procedeul terapeutic agreat de acesta a fost prescris numai de către un medic din alt stat membru decât cel de reședință al asiguratului, în condițiile în care diagnosticul și faptul în sine al necesității aplicării de urgență a unui tratament au fost confirmate de medicul aparținând sistemului de asigurări de sănătate al statului membru de reședință, care însă a recomandat un alt procedeu terapeutic, în raport cu care procedeul terapeutic agreat din motive care se pot califica drept pertinente de către persoana asigurată prezintă cel puțin același grad de eficacitate, dar are avantajul că nu generează un handicap.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, dacă persoana asigurată care, după ce i-au fost stabilite, de către un medic din cadrul sistemului de asigurări de sănătate al statului membru de reședință, diagnosticul și un procedeu terapeutic pe care, din motive care se pot califica drept pertinente, nu îl agreează, se deplasează în alt stat membru spre a solicita o a doua opinie medicală, iar aceasta este în sensul aplicării unui alt procedeu terapeutic, care prezintă cel puțin același grad de eficacitate, dar are avantajul că nu generează un handicap, procedeu pe care persoana asigurată îl agreează și care întrunește cerințele prevăzute de articolul 20 alineatul (2) teza a II a din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, mai este ținută, pentru a beneficia de rambursarea costurilor ocazionate de cel din urmă procedeu terapeutic, de solicitarea autorizării prevăzute de articolul 20 alineatul (1) din acest regulament.

Dacă articolul 56 TFUE și articolul 20 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se opun unei legislații naționale care, pe de o parte, condiționează autorizarea din partea instituției competente a primirii unui tratament adaptat (îngrijiri spitalicești) în alt stat membru decât cel de reședință de întocmirea unui raport medical numai de către un medic care activează în cadrul sistemului de asigurări de sănătate al statului membru de reședință, avizat de medicul șef al instituției competente din acest stat, inclusiv în cazul în care procedeul terapeutic agreat de persoana asigurată, din motive care se pot califica drept pertinente, în condițiile în care are avantajul că nu generează un handicap, este prescris numai de către un medic din alt stat membru, cu titlul unei a doua opinii medicale, iar pe de altă parte nu garantează, în cadrul unei proceduri accesibile și previzibile, analizarea efectivă, din punct de vedere medical, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate din statul de reședință, a posibilității aplicării celei de a doua opinii medicale emise în alt stat membru.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima și a treia întrebare, dacă persoana asigurată, respectiv succesorii acesteia, condiționat de îndeplinirea celor două cerințe prevăzute de articolul 20 alineatul (2) teza a II a din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, sunt îndreptățiți să obțină de la instituția competentă din statul de reședință al persoanei asigurate rambursarea integrală a cheltuielilor ocazionate de procedeul terapeutic aplicat în alt stat membru.

(1) Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European ș i al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială 05/vol. 7, p. 82).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad — Blagoevgrad (Bulgaria) la 17 iulie 2019 – „ECOTEX BULGARIA” EOOD/Teritorialna direktsia na Natsionalnata agentsia za prihodite

(Cauza C-544/19)

(2019/C 357/23)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Blagoevgrad

Părțile din procedura principală

Recurentă: „ECOTEX BULGARIA” EOOD

Intimată: Teritorialna direktsia na Natsionalnata agentsia za prihodite, Sofia

Întrebările preliminare

Prima întrebare:

Articolul 63 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal care prevede că plățile la nivel național al căror cuantum este egal sau mai mare de 10 000 de leva (BGN) trebuie efectuate numai prin virament sau prin plata într-un cont de plăți și care limitează plățile în numerar ale dividendelor din profiturile nedistribuite în cuantum egal sau mai mare de 10 000 BGN? Dacă articolul 63 din TFUE nu se opune acestei reglementări, o asemenea restricție este justificată de obiectivele Directivei (UE) 2015/849 (1)?

A doua întrebare:

Ținând seama de considerentul (6), precum și de articolele 4 și 5 din Directiva (UE) 2015/849, articolul 2 alineatul (1) din aceasta trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale generale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că plățile la nivel național al căror cuantum este egal sau mai mare de 10 000 BGN trebuie efectuate numai prin virament sau prin plata într-un cont de plăți și în temeiul căreia nu prezintă relevanță persoana sau motivul plății în numerar, incluzând în același timp toate plățile în numerar efectuate de persoanele fizice și juridice?

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, ținând seama de considerentul (6), precum și de articolele 4 și 5 din Directiva (UE) 2015/849, articolul 2 alineatul (1) punctul 3 litera (e) din aceasta permite statelor membre să prevadă restricții generale suplimentare privind plățile în numerar la nivel național într-o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că plățile în numerar la nivel național în cuantum egal sau mai mare de 10 000 BGN trebuie efectuate numai prin virament sau prin plata într-un cont de plăți, în cazul în care motivul plății în numerar este reprezentat de „profituri nedistribuite” (dividende)?

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, ținând seama de considerentul (6) și de articolul 5 din Directiva (UE) 2015/849, articolul 2 alineatul (1) punctul 3 litera (e) din aceasta trebuie interpretat în sensul că permite statelor membre să prevadă restricții privind plățile în numerar într-o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că plățile la nivel național în cuantum egal sau mai mare de 10 000 BGN trebuie efectuate numai prin virament sau prin plata într-un cont de plăți, în cazul în care pragul se află sub 10 000 de euro?

A treia întrebare:

Având în vedere articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolul 58 alineatul (1) și articolul 60 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/849 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede un cuantum fix al sancțiunilor administrative ca urmare a încălcărilor restricției privind plățile în numerar și care nu permite nicio apreciere diferențiată care să ia în considerare circumstanțele relevante specifice?

În cazul în care răspunsul este că articolul 58 alineatul (1) și articolul 60 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/849, în coroborare cu 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede un cuantum fix al sancțiunilor administrative ca urmare a încălcărilor restricției privind plățile în numerar, dispozițiile articolului 58 și ale articolului 60 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/849, ținând seama de principiul efectivității și de dreptul la o cale de atac eficientă prevăzut la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal care restrânge controlul judiciar, în ipoteza în care această reglementare nu permite, în cazul unei plângeri [împotriva sancțiunii aplicate], ca instanța să stabilească o sancțiune administrativă adecvată circumstanțelor relevante specifice, situată sub cuantumul minim prevăzut?

(1) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (Text cu relevanță pentru SEE) (JO 2015, L 141, p. 73).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/18

Recurs introdus la 18 iulie 2019 de International Tax Stamp Association Ltd (ITSA) împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 16 mai 2019 în cauza T-396/18, ITSA/Comisia

(Cauza C-553/19 P)

(2019/C 357/24)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: International Tax Stamp Association Ltd (ITSA) (reprezentant: F. Scanvic, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 16 mai 2019 în cauza ITSA/Comisia (T-396/18) și recunoașterea calității și a interesului recurentei de a exercita acțiunea;

—

anularea Regulamentului delegat (UE) 2018/573 al Comisiei din 15 decembrie 2017 privind elementele principale ale contractelor de stocare de date care urmează să fie încheiate ca parte a unui sistem de trasabilitate pentru produsele din tutun (1), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/574 al Comisiei din 15 decembrie 2017 privind standardele tehnice pentru instituirea și operarea unui sistem de trasabilitate pentru produsele din tutun (2), precum și a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/576 a Comisiei din 15 decembrie 2017 privind standardele tehnice pentru elementele de securitate aplicate produselor din tutun (3).

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține, în esență, că Tribunalul nu a ținut seama de interesul său de a exercita acțiunea împotriva Regulamentului delegat 2018/573, Regulamentului de punere în aplicare 2018/574 și Deciziei de punere în aplicare 2018/576. Prin urmare, Tribunalul a respins în mod eronat ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de recurentă împotriva acestor trei acte ale Comisiei.

În opinia recurentei, cele două regulamente în litigiu o afectează în mod direct, precum și pe membrii săi. Celelalte criterii cuprinse la articolul 263 TFUE ar fi deopotrivă întrunite. În plus, chiar dacă cea mai mare parte a deciziei atacate impune acte de punere în aplicare din partea statelor membre, nu acesta este cazul articolului 3 alineatul (2) din decizia menționată, care ar limita recurgerea la un terț independent pentru unul singur dintre cele cinci elemente de securitate care trebuie să fie aplicate pe produsele din tutun. Această din urmă dispoziție ar fi suficientă în sine.

Pe fond, recurenta susține că actele contestate încalcă articolul 8 din Protocolul pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun (4). Această dispoziție ar interzice încredințarea operațiunilor de marcaj al produselor din tutun în sarcina industriei tutunului, în timp ce cele trei acte contestate ale Comisiei ar proceda exact în acest mod. Recurenta adaugă că protocolul menționat, deși nu a intrat încă în vigoare, a fost semnat și încheiat de Uniune, astfel încât interzice Uniunii să adopte acte contrare protocolului menționat.

Împrejurarea că Directiva 2014/40/UE (5) nu interzice în mod expres încredințarea operațiunilor în cauză în sarcina industriei tutunului ar fi irelevantă: pe de o parte, această directivă ar putea și ar trebui interpretată în conformitate cu protocolul respectiv; pe de altă parte, presupunând că o astfel de interpretare nu este posibilă, însăși directiva ar fi contrară acestui protocol și, în consecință, tratatelor europene.

(1) JO 2018, L 96, p. 1.

(2) JO 2018, L 96, p. 7.

(3) JO 2018, L 96, p. 57.

(4) Primul protocol la Convenția-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății pentru controlul tutunului, adoptat la Seul la 12 noiembrie 2012.

(5) Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE (JO 2014, L 127, p. 1).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Kehl (Germania) la 18 iulie 2019 – Staatsanwaltschaft/FU

(Cauza C-554/19)

(2019/C 357/25)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Kehl

Părțile din procedura principală

Staatsanwaltschaft Offenburg

împotriva

Întrebările preliminare

Articolul 67 alineatul (2) TFUE, precum și articolele 22 și 23 din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (1) trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care conferă serviciilor de poliție din statul membru interesat competența de a verifica identitatea oricărei persoane, într-o zonă de 30 de kilometri de la frontiera terestră a acestui stat membru cu alte state părți la Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen (Luxemburg) la 19 iunie 1990, în scopul de a preveni sau de a opri intrarea sau șederea ilegale pe teritoriul statului membru respectiv sau de a preveni anumite infracțiuni care aduc atingere securității frontierei, independent de comportamentul persoanei în cauză și de existența unor împrejurări speciale, care este completată printr-un ordin ministerial după cum urmează:

„a)

Criminalitatea transfrontalieră cunoaște o desfășurare dinamică (din punct de vedere temporal, local și prin utilizarea unor mijloace diferite de transport), necesitând, prin urmare, competențe polițienești mai flexibile pentru combaterea sa. Exercitarea competenței sus-menționate are ca rezultat prevenirea sau oprirea criminalității transfrontaliere;

Măsurile de control trebuie să fie efectuate în conformitate cu cadrul strict al criteriilor menționate mai sus, prevăzute la articolul 21 litera (a) din Codul Frontierelor Schengen. Acestea trebuie să fie concepute astfel încât să se distingă în mod clar de verificările sistematice asupra persoanelor la frontierele externe și să nu aibă un efect echivalent cu cel al controalelor la frontiere. La rândul său, desfășurarea acestor măsuri de control trebuie să facă obiectul unui cadru care să garanteze că intensitatea și frecvența lor nu sunt echivalente cu cele ale verificărilor la frontiere.

Acest cadru este conceput după cum urmează:

Măsurile de control nu trebuie să fie permanente, ci să fie efectuate în mod neregulat, la momente diferite, în locuri diferite și în mod aleatoriu, luând în considerare volumul de trafic.

Măsurile de control nu au loc numai cu ocazia trecerii frontierei. Acestea sunt efectuate pe baza situației actualizate în permanență a informațiilor și/sau a experienței poliției (de frontieră), dezvoltate de secțiile poliției federale pe baza propriilor informații sau a celor provenite de la alte autorități. Prin urmare, informațiile generale sau specifice ale poliției și/sau experiența privind criminalitatea transfrontalieră – de exemplu, cu privire la mijloacele de transport și rutele utilizate frecvent, anumite tipuri de comportament și analiza informațiilor disponibile în legătură cu criminalitatea transfrontalieră provenite din surse proprii sau din sursele altor autorități – reprezintă punctul de plecare pentru exercitarea măsurilor polițienești, precum și pentru intensitatea și frecvența acestora.

Definirea măsurilor de control face obiectul supravegherii ierarhice și tehnice periodice. Normele de bază sunt prevăzute la articolul 3 alineatul 1 a patra teză din Regulamentul comun de procedură al ministerelor federale (Gemeinsame Geschäftsordnung der Bundesministerien – GGO) și în principiile de exercitare a supravegherii tehnice de către ministerele federale asupra domeniului de activitate. În ceea ce privește domeniul poliției federale, acestea sunt concretizate prin „Dispozițiile complementare privind exercitarea supravegherii ierarhice și tehnice de către Ministerul Federal de Interne asupra poliției federale”. Direcția Poliției Federale și serviciile și secțiile subordonate ale acesteia au reglementat desfășurarea supravegherii ierarhice și tehnice în organigramele lor și le-au pus în aplicare prin intermediul propriilor principii.

d)	Pentru a evita controalele multiple, măsurile de control trebuie să fie coordonate, dacă este posibil, cu alte autorități sau acestea trebuie efectuate în cadrul operațiunilor/formelor de cooperare comune”?

Dreptul Uniunii Europene, în special articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf TFUE, articolul 197 alineatul (1) TFUE și articolul 291 alineatul (1) TFUE, trebuie interpretat în sensul că în mod necondiționat și în urma unei aprecieri a interesului urmăririi și a interesului persoanei acuzate, se opune valorificării informațiilor sau probelor în cadrul unei proceduri penale, atunci când acestea au fost obținute în urma unui control polițienesc efectuat asupra persoanei acuzate, cu încălcarea articolului 67 alineatul (2) TFUE sau a articolelor 22 și 23 din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)?

(1) JO 2016, L 77, p. 1.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Stuttgart (Germania) la 19 iulie 2019 – Fussl Modestraße Mayr GmbH/SevenOne Media GmbH

(Cauza C-555/19)

(2019/C 357/26)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Stuttgart

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Fussl Modestraße Mayr GmbH

Pârâtă: SevenOne Media GmbH

Întrebările preliminare

a)	Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2010/13/UE (1)

b)	principiul egalității de tratament prevăzut de dreptul Uniunii și

c)	dispozițiile articolului 56 TFUE privind libera prestare a serviciilor trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții naționale care interzice difuzarea publicității în programele audiovizuale autorizate pentru întregul stat membru?

2.	Prima întrebare trebuie apreciată în mod diferit dacă legislația națională permite reglementări în temeiul cărora difuzarea regională a publicității poate fi autorizată prin lege și, în acest caz, este necesară o autorizație administrativă suplimentară?

3.	Prima întrebare trebuie apreciată în mod diferit dacă nu este utilizată efectiv posibilitatea autorizării publicității regionale prezentată în cea de a doua întrebare și, în consecință, publicitatea regională este interzisă permanent?

Articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat, luând în considerare articolul 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special principiul pluralismului informației, în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea descrisă în prima, a doua și a treia întrebare?

(1) Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO 2010, L 95, p. 1).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 23 iulie 2019 – Consorzio Italian Management, Catania Multiservizi SpA/Rete Ferroviaria Italiana SpA

(Cauza C-561/19)

(2019/C 357/27)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelanți: Consorzio Italian Management, Catania Multiservizi SpA

Intimată: Rete Ferroviaria Italiana SpA

Întrebările preliminare

Potrivit articolului 267 TFUE, instanța națională ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac este, în principiu, obligată să procedeze la trimiterea preliminară a unei întrebări privind interpretarea dreptului Uniunii Europene chiar și în cazurile în care o astfel de întrebare este formulată de una dintre părțile din procedură ulterior primului său act introductiv de instanță sau de constituire ca parte în judecată ori după ce cauza a rămas în pronunțare pentru prima dată sau chiar după ce o primă cerere de decizie preliminară a fost deja adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene?

Având în vedere cele arătate mai sus, articolele 115, 206 și 217 din Decretul legislativ nr. 163/2006, astfel cum au fost interpretate de jurisprudența administrativă, în sensul că exclud revizuirea prețurilor în cazul contractelor aferente așa-numitelor sectoare speciale, îndeosebi în ceea ce privește contractele având alt obiect decât cele la care se referă Directiva 2004/17 (1), însă legate de acestea din urmă printr-o legătură instrumentală, sunt conforme cu dreptul Uniunii Europene [în special cu articolul 4 alineatul (2), cu articolul 9, cu articolul 101 alineatul (1) litera (e), cu articolul 106, cu articolul 151 – precum și cu Carta socială europeană semnată la Torino la 18 octombrie 1961 și cu Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor adoptată în 1989, la care face trimitere acest din urmă articol –, cu articolele 152, 153 și 156 TFUE, cu articolele 2 și 3 TUE și cu articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene]?

Având în vedere cele arătate mai sus, articolele 115, 206 și 217 din Decretul legislativ nr. 163/2006, astfel cum au fost interpretate de jurisprudența administrativă, în sensul că exclud revizuirea prețurilor în cazul contractelor aferente așa-numitelor sectoare speciale, îndeosebi în ceea ce privește contractele având alt obiect decât cele la care se referă Directiva 2004/17, însă legate de acestea din urmă printr-o legătură instrumentală, sunt conforme cu dreptul Uniunii Europene (în special cu articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu principiul egalității de tratament consacrat la articolele 26 și 34 TFUE, precum și cu principiul libertății de a desfășura o activitate comercială recunoscut inclusiv la articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)?

(1) Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO 2004, L 134, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 3).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 23 iulie 2019 – Fototre Srl/Ministero dello Sviluppo Economico și alții

(Cauza C-595/19)

(2019/C 357/28)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Fototre Srl

Pârâți: Ministero dello Sviluppo Economico, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Gestore dei servizi energetici (GSE) SpA

Întrebarea preliminară

Dreptul Uniunii Europene se opune aplicării unei dispoziții naționale precum cea prevăzută la articolul 26 alineatele 2 și 3 din Decretul-lege nr. 91/2014, aprobat prin Legea 116/2014, care reduce sau întârzie în mod semnificativ plata stimulentelor deja acordate prin lege și stabilite în temeiul unor convenții speciale încheiate de producătorii de energie electrică produsă prin conversie fotovoltaică cu Gestore dei servizi energetici S.p.A., societate publică având această misiune?

În special, această dispoziție națională este compatibilă cu principiile generale ale dreptului Uniunii Europene privind încrederea legitimă, securitatea juridică, cooperarea loială și efectul util, cu articolele 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu Directiva 2009/28/CE (1) și cu reglementarea privind schemele de sprijin prevăzută de aceasta, precum și cu articolul 216 alineatul (2) TFUE, în special în raport cu Tratatul privind Carta europeană a energiei?

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Zaragoza (Spania) la 6 august 2019 – MA/Ibercaja Banco, SA

(Cauza C-600/19)

(2019/C 357/29)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Zaragoza

Părțile din procedura principală

Apelantă: MA

Intimată: Ibercaja Banco, SA

Cealaltă parte din procedură: PO

Întrebările preliminare

O legislație națională din care rezultă că, atunci când o anumită clauză abuzivă a trecut de controlul jurisdicțional efectuat inițial din oficiu[ – analiză negativă a validității clauzelor –] la momentul încuviințării executării silite, acest control împiedică aceeași instanță să examineze ulterior din oficiu clauza în cazul în care existau încă de la început elementele de drept și de fapt, cu toate că, în cadrul controlului inițial, nu s-a exprimat nici în dispozitiv și nici în motivare nicio considerație privind validitatea clauzelor contractuale, este conformă cu principiul eficacității prevăzut la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului (1), conform interpretării date acesteia de Curte?

Următoarea chestiune este dacă debitorul urmărit, atunci când există deja elementele de fapt [și] de drept care determină caracterul abuziv al unei clauze incluse într-un contract încheiat cu consumatorii, nu o invocă în cadrul contestației prevăzute în acest scop de lege, are posibilitatea, după soluționarea contestației respective, să formuleze o nouă cerere de contestație în cadrul căreia să se aprecieze caracterul abuziv al altei sau al altor clauze, în condițiile în care acesta ar fi putut să le invoce de la început în cadrul procedurii de drept comun prevăzute de lege? În definitiv, intervine decăderea care împiedică un consumator să invoce din nou caracterul abuziv al altei clauze în aceeași procedură de executare silită și chiar într-o procedură de judecată declarativă ulterioară?

A treia chestiune este dacă, în cazul în care se consideră conformă cu Directiva 93/13 […] concluzia că debitorul nu poate formula o a doua contestație sau una ulterioară pentru a invoca caracterul abuziv al unei clauze pe care ar fi putut să îl invoce anterior având în vedere că existau deja elementele de fapt și de drept necesare, este posibil ca această împrejurare să fie invocată pentru ca instanța, luând la cunoștință de caracterul abuziv respectiv, să își poată exercita competența de control din oficiu?

A patra chestiune este dacă, în cazul confirmării licitației și al atribuirii imobilului, care poate fi în favoarea aceluiași creditor, inclusiv în situația în care s a produs efectul translativ al dreptului de proprietate asupra imobilului oferit drept garanție care a fost deja executată, este conformă cu dreptul Uniunii […] o interpretare potrivit căreia odată finalizată procedura, procesul stingându-se prin obținerea rezultatului urmărit, și anume executarea garanției, debitorul poate să formuleze o alte cereri de contestație pentru a se constata nulitatea unei clauze abuzive care are efecte asupra procedurii de executare sau, în urma efectului translativ de proprietate care poate fi în favoarea creditorului și care se poate înscrie în Registrul de carte funciară, o instanță poate dispune o examinare din oficiu, care să implice anularea întregii proceduri de executare sau finalizarea sa cu efecte asupra sumelor acoperite prin ipotecă, putând fi afectate condițiile în care au fost formulate ofertele?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Köln (Germania) la 9 august 2019 – kohlpharma GmbH/Republica Federală Germania

(Cauza C-602/19)

(2019/C 357/30)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: kohlpharma GmbH

Pârâtă: Republica Federală Germania

Întrebările preliminare

Principiul liberei circulații a mărfurilor prevăzut la articolul 34 TFUE și principiile importului paralel de medicamente dezvoltate pe baza acestuia impun aprobarea autorității naționale de autorizare în vederea modificării datelor privind dozajul unui medicament importat în paralel, chiar dacă autorizația de comercializare pe piața de referință a expirat, iar modificarea este justificată prin preluarea datelor unor medicamente interne având în esență aceeași substanță activă, dar o altă formă farmaceutică, în combinație cu datele autorizate în statul exportator pentru medicamentul importat în paralel?

Având în vedere articolele 34 și 36 TFUE, autoritatea națională poate să refuze aprobarea unei astfel de modificări pentru motivul că importatorii paraleli sunt scutiți de obligația de a prezenta rapoarte periodice privind siguranța și că, în lipsa unei autorizații de comercializare pe piața internă, nu există date actualizate privind evaluarea raportului beneficiu-risc, autorizația internă care este încă valabilă privește o altă formă farmaceutică și se referă la o concentrație diferită a substanței active pentru aceeași formă farmaceutică în statul exportator și, mai mult, nu este de conceput o sinteză a două forme farmaceutice în textele de informare?

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 12 august 2019 – Istituto nazionale per l’assicurazione contro gli infortuni sul lavoro (INAIL)/Zennaro Giuseppe Legnami Sas di Zennaro Mauro & C.

(Cauza C-608/19)

(2019/C 357/31)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamant: Istituto nazionale per l’assicurazione contro gli infortuni sul lavoro (INAIL)

Pârâtă: Zennaro Giuseppe Legnami Sas di Zennaro Mauro & C.

Întrebarea preliminară

Normele privind acordarea ajutoarelor prevăzute la articolele 3 și 6 din Regulamentul nr. 1407/2013 (1) trebuie interpretate în sensul că întreprinderea solicitantă care depășește plafonul maxim permis ca urmare a cumulului cu subvenții anterioare poate să opteze – până la plata efectivă a subvenției solicitate – pentru reducerea finanțării (prin intermediul unor modificări sau variante la proiect) sau pentru renunțarea (totală sau parțială) la subvenții anterioare, eventual deja primite, pentru a se încadra în limita maximă care poate fi plătită, iar aceleași dispoziții trebuie interpretate în sensul că diversele opțiuni avute în vedere (variante sau renunțare) sunt valabile chiar dacă nu sunt prevăzute în mod expres de reglementarea națională și/sau în anunțul public privind acordarea ajutorului?

(1) Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis (JO 2013, L 352, p. 1).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court (Ireland) (Irlanda) la 16 august 2019 – M.S., M.W., G.S./Minister for Justice and Equality

(Cauza C-616/19)

(2019/C 357/32)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Ireland)

Părțile din procedura principală

Reclamantți: M.S., M.W., G.S.

Pârât: Minister for Justice and Equality

Întrebările preliminare

Mențiunea referitoare la „statul membru în cauză” de la articolul 25 alineatul (2) literele (d) și (e) din Directiva 2005/85 (1) privește (a) un prim stat membru care a acordat o protecție echivalentă azilului unui solicitant de protecție internațională sau (b) un al doilea stat membru căruia i se adresează o cerere de protecție internațională ulterioară sau (c) oricare dintre aceste state membre?

În cazul în care unui resortisant al unei țări terțe i s-a acordat protecție internațională sub formă de protecție subsidiară într-un prim stat membru și se mută pe teritoriul unui al doilea stat membru, depunerea unei noi cereri de protecție internațională în cel de al doilea stat membru constituie un abuz de drept, astfel încât cel de al doilea stat membru este autorizat să adopte o măsură care să prevadă că o astfel de cerere ulterioară este inadmisibilă?

Articolul 25 din Directiva 2005/85 trebuie interpretat în sensul că se opune adoptării de către un stat membru care nu a are obligații în temeiul Directivei 2011/95 (2), dar care are obligații în temeiul Regulamentului nr. 604/2013 (3), a unei măsuri precum cea în discuție în prezenta cauză potrivit căreia este considerată inadmisibilă o cerere de azil formulată de un resortisant al unei țări terțe care a obținut anterior protecție subsidiară în alt stat membru?

(1) Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat (JO 2005, L 326, p. 13, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 242).

(2) Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO 2011, L 337, p. 9).

(3) Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (reformare) (JO 2013, L 180, p. 31).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/27

Cerere de decizie preliminară introdusă de Watford Employment Tribunal (United Kingdom) la 22 august 2019 – K și alții/Tesco Stores Ltd

(Cauza C-624/19)

(2019/C 357/33)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Watford Employment Tribunal (United Kingdom)

Părțile din procedura principală

Reclamanți: K și alții

Pârâtă: Tesco Stores Ltd

Întrebările preliminare

1)	Articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) este direct aplicabil în cazul cererilor în temeiul faptului că reclamanții desfășoară o muncă de valoare egală comparativ cu lucrătorii de referință?

2)	În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, criteriul sursei unice utilizat în cadrul comparației în temeiul articolului 157 constituie un aspect diferit de aspectul privind valoarea egală și, în cazul unui răspuns afirmativ, criteriul respectiv are efect direct?

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/27

Acțiune introdusă la 4 septembrie 2019 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-658/19)

(2019/C 357/34)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Nardi, G. von Rintelen și S. Pardo Quintillán, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că, prin neadoptarea, până la 6 mai 2018, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (1) sau, în orice caz, prin nenotificarea acestor dispoziții Comisiei, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 63 alineatul (1) din directiva menționată;

—

obligarea Regatului Spaniei, în conformitate cu articolul 260 alineatul (3) TFUE, la plata unor penalități cu titlu cominatoriu de 89 548,20 euro pe zi, de la data pronunțării hotărârii prin care se declară neîndeplinirea obligației de a adopta sau, în orice caz, de a notifica Comisiei dispozițiile necesare pentru a se conforma Directivei (UE) 2016/680, care urmează a fi plătite într-un cont care va fi indicat de Comisie;

—

obligarea Regatului Spaniei, în conformitate cu articolul 260 alineatul (3) TFUE, la plata unei sume forfetare în cuantum de 21 321,00 euro pe zi multiplicat cu numărul de zile în care va persista încălcarea, cu condiția ca acest cuantum să depășească suma forfetară minimă de 5 290 000 de euro, care urmează a fi plătită într-un cont care va fi indicat de Comisie;

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În conformitate cu articolul 63 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/680, statele membre trebuiau să adopte și să publice, până la 6 mai 2018, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma celor stabilite în directivă și să notifice de îndată Comisiei textele acestor dispoziții.

Comisia nu a fost informată cu privire la adoptarea și la intrarea în vigoare a vreunei măsuri de transpunere impuse și nu dispune de nicio altă informație din care să rezulte că directiva a fost transpusă.

Prin urmare, Regatul Spaniei nu a transpus Directiva (UE) 2016/680 la mai bine de un an de la expirarea termenului de transpunere.

(1) JO 2016, L 119, p. 89.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/29

Hotărârea Tribunalului din 4 septembrie 2019 – Lituania/Comisia

(Cauza T-603/17) (1)

(„FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 - Axa 4 «Leader» - Regulamentul (UE) nr. 65/2011 - Controale administrative - Obligația de a institui un sistem adecvat care să permită evaluarea caracterului rezonabil al costurilor - Contribuție în natură sub formă de voluntariat - Contribuție în natură sub formă de aportului unui bun imobil - Controale la fața locului - Existența unui înscrisuri care justifică cererile de plată - Punere în aplicare a operațiunilor finanțate conform normelor privind contractele de achiziții publice”)

(2019/C 357/35)

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Reclamantă: Republica Lituania (reprezentanți: inițial D. Kriaučiūnas, R. Krasuckaitė, R. Dzikovič și M. Palionis, ulterior R. Krasuckaitė, R. Dzikovič, M. Palionis, I. Javičienė și T. Lozoraitis, și în final R. Dzikovič, M. Palionis, I. Javičienė și T. Lozoraitis, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Aquilina și J. Jokubauskaitė, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, J. Pavliš și J. Vláčil, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2017/1144 a Comisiei din 26 iunie 2017 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2017, L 165, p. 37), în măsura în care exclude anumite cheltuieli efectuate de Republica Lituania.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Lituania să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Republica Cehă suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 357, 23.10.2017.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/30

Hotărârea Tribunalului din 10 septembrie 2019 – DK/SEAE

(Cauza T-217/18) (1)

(„Funcție publică - Procedură disciplinară - Condamnare penală - Sancțiunea reținerii din cuantumul pensiei - Eroare vădită de apreciere - Proporționalitate - Obligația de motivare - Circumstanțe atenuante - Răspundere”)

(2019/C 357/36)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: DK (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (reprezentanți: S. Marquardt și R. Spac, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei SEAE din 23 mai 2017 de a aplica reclamantului o sancțiune disciplinară și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-ar fi suferit ca urmare a atingerii aduse de către SEAE dreptului său la apărare în cadrul procedurii penale inițiate împotriva sa în fața instanțelor belgiene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă DK la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 18.6.2018.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/30

Hotărârea Tribunalului din 4 septembrie 2019 – Hamas/Consiliul

(Cauza T-308/18) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive îndreptate împotriva unor persoane, grupuri și entități în vederea combaterii terorismului - Înghețarea fondurilor - Posibilitatea calificării unei autorități a unui stat terț drept autoritate competentă în sensul Poziției comune 2001/931/PESC - Bază factuală a deciziilor de înghețare a fondurilor - Obligația de motivare - Eroare de apreciere - Principiul neamestecului - Dreptul la apărare - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Autentificarea actelor Consiliului”)

(2019/C 357/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Hamas (Doha, Qatar) (reprezentant: L. Glock, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial B. Driessen și A. Sikora-Kalėda, ulterior B. Driessen și S. Van Overmeire, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2018/475 a Consiliului din 21 martie 2018 de actualizare a listei persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică articolele 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului și de abrogare a Deciziei (PESC) 2017/1426 (JO 2018, L 79, p. 26) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/468 al Consiliului din 21 martie 2018 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1420 (JO 2018, L 79, p. 7) și, pe de altă parte, a Deciziei (PESC) 2018/1084 a Consiliului din 30 iulie 2018 de actualizare a listei persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică articolele 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului și de abrogare a Deciziei 2018/475 (JO 2018, L 194, p. 144) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1071 al Consiliului din 30 iulie 2018 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare 2018/468 (JO 2018, L 194, p. 23)

Dispozitivul

Anulează Decizia (PESC) 2018/475 a Consiliului din 21 martie 2018 de actualizare a listei persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică articolele 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului și de abrogare a Deciziei (PESC) 2017/1426, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/468 al Consiliului din 21 martie 2018 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1420, Decizia (PESC) 2018/1084 a Consiliului din 30 iulie 2018 de actualizare a listei persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică articolele 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului și de abrogare a Deciziei 2018/475 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1071 al Consiliului din 30 iulie 2018 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare 2018/468, în măsura în care privesc „«Hamas», inclusiv «Hamas-Izz al-Din al-Qassem»”.

2)	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Hamas.

(1) JO C 259, 23.7.2018.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/31

Hotărârea Tribunalului din 9 septembrie 2019 – SLL Service/EUIPO – Elfa International (LUMIN8)

(Cauza T-680/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă LUMIN8 - Marca Uniunii Europene verbală anterioară LUMI - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 357/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: SLL Service GmbH (Köln, Germania) (reprezentant: C. Schmitt, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Lukošiūtė și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Elfa International AB (Västervik, Suedia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 28 august 2018 (cauza R 2752/2017-2) privind o procedură de opoziție între Elfa International și SLL Service.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă SLL Service GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 25, 21.1.2019.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/32

Hotărârea Tribunalului din 9 septembrie 2019 – Executive Selling/EUIPO (EXECUTIVE SELLING)

(Cauza T-689/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă EXECUTIVE SELLING - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 357/39)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Executive Selling (Paris, Franța) (reprezentanți: V. Bouchara și A. Maier, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 14 septembrie 2018 (cauza R 313/2018-1) privind o înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană a semnului figurativ EXECUTIVE SELLING

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Executive Selling la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 25, 21.1.2019.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/33

Hotărârea Tribunalului din 10 septembrie 2019 – Oakley/EUIPO – Xuebo Ye (Reprezentarea unei elipse discontinue)

(Cauza T-744/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative reprezentând o elipsă discontinuă - Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară care reprezintă o elipsă - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 357/40)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Oakley, Inc. (Foothill Ranch, California, Statele Unite) (reprezentanți: E. Ochoa Santamaría și I. Aparicio Martínez, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: S. Palmero Cabezas și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Xuebo Ye (Wenzhou, China)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 22 octombrie 2018 (cauza R 692/2018-1) privind o procedură de opoziție între Oakley și Xuebo Ye.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 22 octombrie 2018 (cauza R 692/2018-1).

2)	Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de Oakley, Inc.

(1) JO C 65, 18.2.2019.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/33

Hotărârea Tribunalului din 5 septembrie 2019 – C&A/EUIPO (#BESTDEAL)

(Cauza T-753/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative #BESTDEAL - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 357/41)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: C&A AG (Zug, Elveția) (reprezentant: P. Koch Moreno, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: V. Ruzek, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 octombrie 2018 (cauza R 1234/2018-2) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ #BESTDEAL ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	C&A AG suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1) JO C 65, 18.2.2019.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/34

Ordonanța Tribunalului din 22 iulie 2019 – Younique/EUIPO – Jafer Enterprises R&D (younique products)

(Cauza T-434/17) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului”)

(2019/C 357/42)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Younique LLC (Alpine, Utah, Statele Unite) (reprezentant: M. Edenborough, QC)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. García Murillo și A. Folliard-Monguiral, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: Jafer Enterprises R&D, SLU (Granollers, Spania) (reprezentant: N. Fernández Fernández-Pacheco, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 25 aprilie 2017 (cauza R 1564/2016-2) privind o procedură de opoziție între Jafer Enterprises R&D și Younique

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Younique LLC să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

3)	Obligă Jafer Enterprises R&D, SLU să suporte propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 318, 25.9.2017.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/35

Acțiune introdusă la 17 iulie 2019 – Staciwa/Comisia

(Cauza T-511/19)

(2019/C 357/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Katarzyna Staciwa (Częstochowa, Polonia) (reprezentanți: L. Levi și A. Blot, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Comisiei din 7 noiembrie 2018 de a nu-i acorda reclamantului indemnizația de plecare prevăzută la articolul 12 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor;

—	anularea deciziei Comisiei din 17 aprilie 2019 de respingere a reclamației din 21 decembrie 2018 a reclamantului, îndreptată împotriva deciziei susmenționate;

—	repararea prejudiciului material suferit de reclamant;

—	repararea prejudiciului moral suferit de reclamant;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea notei Oficiului „Administrarea și Plata Drepturilor Individuale” din 15 decembrie 2017;

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea articolului 12 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor;

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 12 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor;

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și a nediscriminării;

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului așteptării legitime;

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/36

Acțiune introdusă la 22 iulie 2019 – Adeso/Comisia

(Cauza T-529/19)

(2019/C 357/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: African Development Solutions (Adeso) (Nairobi, Kenya) (reprezentant: R. Martens, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în totalitate a deciziei atacate, și anume decizia Comisiei din 10 mai 2019, și declararea în consecință a cererilor de recuperare în ceea ce privește convențiile de subvenționare FED/2013/313-770 și FED/2013/316-291, în cuantum de 3 298 703,59 EUR și, respectiv, 11 919,40 EUR, ca neîntemeiate;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv, prin intermediul căruia se invocă încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care consacră principiul bunei administrări: dreptul de a fi ascultat, precum și principiul securității juridice, sunt în mod vădit încălcate deoarece, în pofida a numeroase și serioase preocupări exprimate de reclamantă în ceea ce privește raportul de audit atacat și mai multe cereri de reuniuni pentru a clarifica aceste chestiuni importante nerezolvate, Comisia a refuzat să organizeze astfel de reuniuni, în condițiile în care, potrivit unei jurisprudențe constante, respectarea dreptului de a fi ascultat este de aplicare generală și o condiție de legalitate a oricărei decizii luate de instituțiile Uniunii și trebuie asigurată, așadar, în orice moment și în orice tip de procedură.

Al doilea motiv, prin intermediul căruia se invocă încălcarea principiului proporționalității, echității și bunei-credințe contractuale, astfel cum sunt consacrate la articolul 5 alineatul (4) TUE, întrucât, prin emiterea imediată a unui ordin de recuperare fără a-i oferi reclamantei posibilitatea de a furniza explicații corespunzătoare cu privire la constatările raportului de audit atacat prin intermediul unui răspuns de management elaborat pe larg și al reuniunilor propuse, pârâta nu a acționat cu bună-credință și a depășit limitele a ceea ce este adecvat și necesar, în condițiile în care o înțelegere amicală adecvată ar fi fost suficientă în primă instanță, astfel cum prevăd condițiile generale ale convenției de subvenționare. Astfel, nu era nici necesar, nici esențial pentru motivarea deciziei pârâtei ca aceasta să neglijeze cererea reclamantei de a se căuta în primul rând o înțelegere amicală. Acest comportament este total contrar principiului proporționalității, care presupune că, dacă există mai multe măsuri adecvate, cum este situația în speță, trebuie să se opteze pentru cele mai puțin invazive și constrângătoare (quod non).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/37

Acțiune introdusă la 27 iulie 2019 – Militos Symvouleftiki AE/Comisia

(Cauza T-536/19)

(2019/C 357/45)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Militos Symvouleftiki AE (Atena, Grecia) (reprezentant: K. Farmakidis-Markou, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei de anulare, notificată la 29 mai 2019, a cererii de ofertă nr. PR/2018-16/ATH privind încheierea unui acord-cadru pentru prestarea de servicii în sectorul organizării activităților de comunicații, publicat în JO 2019/S 110-267174

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv de anulare, întemeiat pe motivarea greșită și nefondată a actului atacat și pe o eroare vădită de apreciere. Contrar motivării actului atacat, oferta prezentată de reclamantă nu depășește bugetul proiectului și nu s-a demonstrat în mod expres că toate ofertele depășesc bugetul stabilit.

Al doilea motiv de anulare, întemeiat pe aplicarea eronată a dispoziției anunțului de participare care definește metoda de evaluare comparativă a ofertelor ca fiind o cauză de excludere a acestora din urmă sau ca cerință formală pentru prezentarea unei oferte. Suma valorilor de referință care, potrivit actului atacat, depășește bugetul acordului-cadru nu constituie un instrument care să permită determinarea ofertei celei mai avantajoase și nu corespunde cu precizie cerințelor pieței serviciilor la momentul executării acordului.

Al treilea motiv de anulare, întemeiat pe utilizarea abuzivă a posibilității oferite de articolul 171 din Regulamentul financiar. Motivarea anulării cererii de ofertă conține contradicții, și anume arată că nevoile autorității contractante au fost supraestimate și că, în consecință, există o probabilitate rezonabilă ca costul final al acordului să fie redus la momentul executării sale, și lacune, și anume nu demonstrează expres că toate ofertele societăților participante au depășit bugetul, ceea ce creează în mod obiectiv impresia că actul a fost adoptat pentru un alt motiv decât cel indicat.

4.	Al patrulea motiv de anulare, întemeiat pe absența motivării cu privire la neaplicarea articolului 169 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2018/1046 (1).

(1) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p. 1).

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/38

Acțiune introdusă la 16 august 2019 – DS și alții/Comisia și SEAE

(Cauza T-573/19)

(2019/C 357/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: DS și alți 718 reclamanți (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâte: Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea deciziilor privind stabilirea numărului de zile de concediu anual plătit al reclamanților pentru anul 2019;

—	obligarea în orice ipoteză a Comisie și a SEAE la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă un motiv unic, întemeiat pe o excepție de nelegalitate formulată împotriva articolului 6 din anexa X la Statutul funcționarilor Uniunii Europene pentru aceleași motive precum cele reținute de Tribunal în Hotărârea din 4 decembrie 2018, Carreras Sequeros și alții/Comisia, (T-518/16, EU:T:2018:873). În opinia reclamanților, instituțiile pârâte ar fi refuzat să aplice această hotărâre, în condițiile în care efectele acesteia nu sunt suspendate, ceea ce s-ar asemăna cu o suspendare nelegală a executării unei hotărâri a Tribunalului.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/38

Acțiune introdusă la 19 august 2019 – EI/Comisia

(Cauza T-575/19)

(2019/C 357/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: EI (reprezentant: R. Mbonyumutwa, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

obligarea Comisiei Europene la acordarea de despăgubiri:

—	în primul rând, pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit din cauza discriminării pe motiv de culoarea pielii, și plata cu acest titlu a sumei de 123 600 de euro (o sută douăzeci și trei de mii șase sute de euro) și

—	în al doilea rând, pentru prejudiciul material pe care l-a suferit, având ca origine lipsa promovării și a avansării rezultată din discriminare, și plata cu acest titlu a sumei de 48 670,56 euro (patruzeci și opt de mii șase sute șaptezeci de euro și cincizeci și șase de cenți);

—	obligarea Comisiei Europene la reevaluarea meritelor reclamantei în mod imparțial și obiectiv și, după caz, la promovarea acesteia;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii îndreptate împotriva deciziei din 23 mai 2019 a autorității împuternicite să facă numiri de respingere a reclamației sale îndreptate împotriva deciziei de nepromovare și de stabilire a listei definitive de promovări pe anul 2018, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe erori vădite de apreciere în procedura de promovare. Acest motiv cuprinde patru aspecte.

—

Primul aspect, întemeiat pe imprecizia și pe subiectivitatea rapoartelor de evaluare a funcționarilor. În această privință, reclamanta consideră că au fost săvârșite trei erori. Prima eroare privește faptul că rapoartele privind reclamanta au fost redactate de o singură persoană, a doua este legată de imprecizia conținutului rapoartelor de evaluare, iar a treia provine din neluarea în considerare a autoevaluării reclamantei.

—

Al doilea aspect, întemeiat pe lipsa unui test obiectiv de evaluare a cunoștințelor lingvistice. În această privință, reclamanta consideră că au fost săvârșite trei erori. Prima eroare privește faptul că rapoartele referitoare la reclamantă au fost redactate de o singură persoană, a doua este legată de neutilizarea unor teste obiective existente pe piață, iar a treia provine din faptul că evaluarea nu corespunde realității.

—	Al treilea aspect, întemeiat pe subiectivitatea evaluării nivelului de responsabilități exercitate.

—	Al patrulea aspect, întemeiat pe subiectivitatea alegerii elementelor factuale care trebuie luate în considerare.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării. În această privință, reclamanta invocă două argumente.

—	Potrivit primului argument, subiectivitatea ce decurge din procedura de promovare este doar în dezavantajul reclamantei.

—	Potrivit celui de al doilea argument, răspunzând la întrebările pe care le-a adresat cu privire la nepromovare, superiorul său ierarhic i s-a adresat prin e-mail, ceea ce ar dovedi că procedura de promovare nu este nici obiectivă și nici imparțială.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/39

Acțiune introdusă la 19 august 2019 – DV și alții/Comisia

(Cauza T-576/19)

(2019/C 357/48)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: DV și alți 10 reclamanți (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea deciziilor de stabilire a numărului de zile de concediu anual plătit al reclamanților pentru anul 2019;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată în orice situație.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă un motiv unic întemeiat pe o excepție de nelegalitate invocată împotriva articolului 6 din anexa X la Statutul funcționarilor Uniunii Europene cu aceeași motivare precum cea reținută de Tribunal din Hotărârea din 4 decembrie 2018, Carreras Sequeros și alții/Comisia (T-518/16, EU:T:2018:873). Potrivit reclamanților, instituția pârâtă ar fi refuzat să aplice această hotărâre, în condițiile în care efectele acesteia nu sunt suspendate, ceea ce ar fi comparabil cu o suspendare nelegală a executării unei hotărâri a Tribunalului.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/40

Acțiune introdusă la 20 august 2019 – Borborudi/Consiliul

(Cauza T-580/19)

(2019/C 357/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Sayed Shamsuddin Borborudi (Teheran, Iran) (reprezentant: L. Vidal, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei luate de Consiliu la 27 mai 2019, potrivit Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/855 al Consiliului, de menținere a reclamantului în anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012;

—	obligarea Consiliului să radieze reclamantul din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012;

—	obligarea Consiliului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.

Primul motiv este întemeiat pe susținerea că Consiliul nu a respectat standardele aplicabile în materie de probațiune pentru sancționarea persoanelor și a entităților prin adoptarea și menținerea reclamantului pe listele de sancțiuni ale Uniunii Europene, întrucât măsurile atacate nu sunt susținute de niciun motiv întemeiat.

Al doilea motiv este întemeiat pe susținerea că Consiliul a săvârșit o eroare de fapt întrucât domnul Borborudi nu mai lucrează pentru Organizația Iraniană a Energiei Atomice (denumită în continuare „AEOI”), întrucât AEOI nu mai este o entitate sancționată de Organizația Națiunilor Unite, iar planul AMAD a fost suspendat în anul 2003.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe susținerea că Consiliul a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a calificat importanța cantitativă sau calitativă a pretinsului sprijin al domnului Borborudi pentru programul nuclear iranian.

4.	Al patrulea motiv este întemeiat pe susținerea că Consiliul și-a încălcat obligația de a dovedi temeinicia măsurii restrictive pe care a adoptat-o împotriva reclamantului întrucât nu a comunicat elementele care ar dovedi motivul pentru care acesta a fost sancționat.

5.	Al cincilea motiv este întemeiat pe susținerea că Consiliul și-a încălcat obligația de a comunica documentele care îi susțin motivarea, chiar și după ce reclamantul le-a cerut.

6.	Al șaselea motiv este întemeiat pe susținerea că Consiliul a încălcat principiul proporționalității, care este unul dintre principiile generale pe care Uniunea Europeană trebuie să le respecte.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/41

Acțiune introdusă la 22 august 2019 – thyssenkrupp/Comisia

(Cauza T-584/19)

(2019/C 357/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: thyssenkrupp AG (Duisburg și Essen, Germania) (reprezentanți: M. Klusmann, J. Ziebarth și M. Dästner, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în întregime a deciziei;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, precum și a celor efectuate de orice intervenient.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a săvârșit o eroare în definirea noilor piețe relevante ale produsului pentru oțelul galvanizat la cald pentru aplicații pentru automobile (Auto HDG) și pentru anumite tipuri de oțel pentru ambalare (Packaging Steel), ceea ce a condus la o analiză eronată a puterii de piață în urma concentrării, în special întrucât decizia nu a recunoscut elemente semnificative ale substituibilității sectorului cererii și ofertei. Prin urmare, reclamanta consideră că în mod eronat pârâta nu a inclus oțelul electrogalvanizat în definiția pe care a dat-o pieței și a omis interschimbabilitatea produselor industriale și pentru automobile galvanizate.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a săvârșit o eroare în definirea pieței la nivelul SEE, în locul pieței mondiale, atât pentru Auto HDG, cât și pentru Packaging Steel. În consecință, pârâta nu a luat în considerare rezultatele anchetei sale de piață și evaluarea documentelor interne furnizate de părți și nu a respectat procedura corectă și principiile unui proces echitabil, prin neefectuarea unei analize economice suficiente. În plus, se presupune că Comisia s-ar fi bazat pe probe neconcludente și neconvingătoare pentru a concluziona că fluxurile importurilor nu au influențat prețurile în SEE pentru Auto HDG și Packaging Steel.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat cerințe procedurale esențiale și a săvârșit o eroare atunci când a constatat subzistența unui impediment semnificativ în calea unei concurențe efective în ceea ce privește o piață separată a produsului pentru Auto HDG.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că, în ceea ce privește principalele piețe-țintă ale produsului distinct pentru tablă cositorită (TP), oțel acoperit cu crom prin metoda electrolitică (ECCS) și oțel laminat, evaluarea privind concurența efectuată de Comisie se întemeiază pe o interpretare și pe o aplicare incorectă a testului SIEC (obstacole semnificative în calea concurenței) care combină în mod ilegal elemente incompatibile ale unui SIEC ce rezultă dintr-o poziție dominantă unică și din efecte orizontale necoordonate (oligopolistice). Reclamanta invocă de asemenea o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește importurile care se bazează pe cotații alese în mod selectiv din ancheta de piață și pe câteva documente interne interpretate în mod eronat, care au condus pârâta la ignorarea ilicită a relevanței nivelurilor ridicate ale importurilor de TP și ECCS și a potențialului acces pe piață al relaminatelor, astfel cum s-a întâmplat în alte părți ale lumii.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că remediile oferite pentru Auto HDG și Packaging Steel au fost respinse în mod nejustificat de către pârâtă. Reclamanta susține de asemenea că Comisia nu a efectuat o testare corespunzătoare a pieței remediilor oferite.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia și-a încălcat obligația de a furniza o motivare suficientă cu privire la încetarea preocupărilor sale preliminare, astfel cum au fost exprimate în SO referitor la oțelul magnetic cu grăunți orientați (GOES).

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a săvârșit o eroare de procedură întrucât nu a furnizat răspunsuri la numeroasele cereri de informații transmise participanților la piață în faza I și în faza II a anchetei, cărora în multe cazuri nu li s-a răspuns. Reclamanta susține că acest fapt a condus la o eroare de procedură și la denaturarea elementelor de probă.

21.10.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/42

Acțiune introdusă la 30 august 2019 – Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi/EUIPO – Fontana Food (GRILLOUMI BURGER)

(Cauza T-595/19)

(2019/C 357/51)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi (Nicosia, Cipru) (reprezentanți: S. Malynicz, QC, S. Baran, Barrister, și V. Marsland, Solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Fontana Food AB (Tyresö, Suedia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale GRILLOUMI BURGER – cererea de înregistrare nr. 15 963 283

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 19 iunie 2019 în cauza R 1356/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea pârâtului la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata celor efectuate de reclamanta din procedura de declarare a nulității.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 357

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 62 21 octombrie 2019

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2019/C 357/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1
	Tribunalul
2019/C 357/02	Numirea grefierului adjunct	2

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2019/C 357/03	Cauza C-162/19 P: Recurs introdus la 22 februarie 2019 de Iceland Foods Ltd împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 14 decembrie 2018 în cauza T-267/18, Iceland Foods/EUIPO - Íslandsstofa (INSPIRED BY ICELAND)	3
2019/C 357/04	Cauza C-188/19 P: Recurs introdus la 24 februarie 2019 de FV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 14 decembrie 2018 în cauza T-750/16, FV/Consiliul	3
2019/C 357/05	Cauza C-230/19 P: Recurs introdus la 14 martie 2019 de Petr Fryč împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea) din 15 ianuarie 2019 în cauza T-513/18, Fryč/Comisia	4
2019/C 357/06	Cauza C-317/19 P: Recurs introdus la 16 aprilie 2019 de ND (1) și de OE (1) împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șasea) din 27 februarie 2019 în cauza T-581/18, ND (1) și OE (1) /Comisia	4
2019/C 357/07	Cauza C-433/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 6 iunie 2019 – Ellmes Property Services Limited/SP	4
2019/C 357/08	Cauza C-442/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 12 iunie 2019 – Stichting Brein/News-Service Europe BV	5
2019/C 357/09	Cauza C-462/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Comisión Nacional de los Mercados y la Competencia (Spania) la 13 iunie 2019 – Asociación Estatal de Empresas Operadoras Portuarias (ASOPORT)	6
2019/C 357/10	Cauza C-464/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 14 iunie 2019 – Latte Villafranca SCRL, în lichidare, și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto	7
2019/C 357/11	Cauza C-468/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione tributaria regionale per il Veneto (Italia) la 17 iunie 2019 – Regione Veneto/HD	7
2019/C 357/12	Cauza C-478/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 19 iunie 2019 – UBS Real Estate Kapitalanlagegesellschaft mbH/Agenzia delle Entrate	9
2019/C 357/13	Cauza C-479/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 19 iunie 2019 – UBS Real Estate Kapitalanlagegesellschaft mbH/Agenzia delle Entrate	9
2019/C 357/14	Cauza C-481/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte costituzionale (Italia) la 21 iunie 2019 – DB/Commissione Nazionale per le Società e la Borsa (Consob)	10
2019/C 357/15	Cauza C-496/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione tributaria regionale della Campania (Italia) la 25 iunie 2019 – Antonio Capaldo SpA/Agenzia delle dogane e dei monopoli – Ufficio delle dogane di Salerno	11
2019/C 357/16	Cauza C-497/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Zaragoza (Spania) la 26 iunie 2019 – Ibercaja Banco, S.A./SO și TP	11
2019/C 357/17	Cauza C-499/19 P: Recurs introdus la 28 iunie 2019 de Victor Lupu împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 30 aprilie 2019 în cauza T-558/18, Lupu/EUIPO - Et Djili Soy Dzhihangir Ibryam (Djili DS)	12
2019/C 357/18	Cauza C-505/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Wiesbaden (Germania) la 3 iulie 2019 – WS/Republica Federală Germania	12
2019/C 357/19	Cauza C-512/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 3 iulie 2019 – Go Sun Srl, Malby Energy 4 Srl/Ministero dello Sviluppo Economico și alții	13
2019/C 357/20	Cauza C-517/19 P: Recurs introdus la 8 iulie 2019 de Maria Alvarez y Bejarano și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 30 aprilie 2019 în cauzele conexate T-516/16 și T-536/16, Alvarez y Bejarano și alții/Comisia	14
2019/C 357/21	Cauza C-518/19 P: Recurs introdus la 8 iulie 2019 de Jakov Ardalicși alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 30 aprilie 2019 în cauzele conexate T-523/16 și T-542/16, Ardalic și alții/Consiliul	15
2019/C 357/22	Cauza C-538/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Constanța (România) la data de 10 iulie 2019 – TS, UT, VU/Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Constanța	16
2019/C 357/23	Cauza C-544/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad — Blagoevgrad (Bulgaria) la 17 iulie 2019 – ECOTEX BULGARIA EOOD/Teritorialna direktsia na Natsionalnata agentsia za prihodite	17
2019/C 357/24	Cauza C-553/19 P: Recurs introdus la 18 iulie 2019 de International Tax Stamp Association Ltd (ITSA) împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 16 mai 2019 în cauza T-396/18, ITSA/Comisia	18
2019/C 357/25	Cauza C-554/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Kehl (Germania) la 18 iulie 2019 – Staatsanwaltschaft/FU	19
2019/C 357/26	Cauza C-555/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Stuttgart (Germania) la 19 iulie 2019 – Fussl Modestraße Mayr GmbH/SevenOne Media GmbH	21
2019/C 357/27	Cauza C-561/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 23 iulie 2019 – Consorzio Italian Management, Catania Multiservizi SpA/Rete Ferroviaria Italiana SpA	22
2019/C 357/28	Cauza C-595/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 23 iulie 2019 – Fototre Srl/Ministero dello Sviluppo Economico și alții	23
2019/C 357/29	Cauza C-600/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Zaragoza (Spania) la 6 august 2019 – MA/Ibercaja Banco, SA	23
2019/C 357/30	Cauza C-602/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Köln (Germania) la 9 august 2019 – kohlpharma GmbH/Republica Federală Germania	24
2019/C 357/31	Cauza C-608/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 12 august 2019 – Istituto nazionale per l’assicurazione contro gli infortuni sul lavoro (INAIL)/Zennaro Giuseppe Legnami Sas di Zennaro Mauro & C.	25
2019/C 357/32	Cauza C-616/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court (Ireland) (Irlanda) la 16 august 2019 – M.S., M.W., G.S./Minister for Justice and Equality	26
2019/C 357/33	Cauza C-624/19: Cerere de decizie preliminară introdusă de Watford Employment Tribunal (United Kingdom) la 22 august 2019 – K și alții/Tesco Stores Ltd	27
2019/C 357/34	Cauza C-658/19: Acțiune introdusă la 4 septembrie 2019 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei	27
	Tribunalul
2019/C 357/35	Cauza T-603/17: Hotărârea Tribunalului din 4 septembrie 2019 – Lituania/Comisia (FEGA și FEADR – Cheltuieli excluse de la finanțare – Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 – Axa 4 Leader – Regulamentul (UE) nr. 65/2011 – Controale administrative – Obligația de a institui un sistem adecvat care să permită evaluarea caracterului rezonabil al costurilor – Contribuție în natură sub formă de voluntariat – Contribuție în natură sub formă de aportului unui bun imobil – Controale la fața locului – Existența unui înscrisuri care justifică cererile de plată – Punere în aplicare a operațiunilor finanțate conform normelor privind contractele de achiziții publice)	29
2019/C 357/36	Cauza T-217/18: Hotărârea Tribunalului din 10 septembrie 2019 – DK/SEAE (Funcție publică – Procedură disciplinară – Condamnare penală – Sancțiunea reținerii din cuantumul pensiei – Eroare vădită de apreciere – Proporționalitate – Obligația de motivare – Circumstanțe atenuante – Răspundere)	30
2019/C 357/37	Cauza T-308/18: Hotărârea Tribunalului din 4 septembrie 2019 – Hamas/Consiliul (Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive îndreptate împotriva unor persoane, grupuri și entități în vederea combaterii terorismului – Înghețarea fondurilor – Posibilitatea calificării unei autorități a unui stat terț drept autoritate competentă în sensul Poziției comune 2001/931/PESC – Bază factuală a deciziilor de înghețare a fondurilor – Obligația de motivare – Eroare de apreciere – Principiul neamestecului – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Autentificarea actelor Consiliului)	30
2019/C 357/38	Cauza T-680/18: Hotărârea Tribunalului din 9 septembrie 2019 – SLL Service/EUIPO – Elfa International (LUMIN8) (Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană – Marca figurativă LUMIN8 – Marca Uniunii Europene verbală anterioară LUMI – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001)	31
2019/C 357/39	Cauza T-689/18: Hotărârea Tribunalului din 9 septembrie 2019 – Executive Selling/EUIPO (EXECUTIVE SELLING) (Marcă a Uniunii Europene – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană – Marca figurativă EXECUTIVE SELLING – Motiv absolut de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001)	32
2019/C 357/40	Cauza T-744/18: Hotărârea Tribunalului din 10 septembrie 2019 – Oakley/EUIPO – Xuebo Ye (Reprezentarea unei elipse discontinue) (Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative reprezentând o elipsă discontinuă – Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară care reprezintă o elipsă – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001)	33
2019/C 357/41	Cauza T-753/18: Hotărârea Tribunalului din 5 septembrie 2019 – C&A/EUIPO (#BESTDEAL) (Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative #BESTDEAL – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001)	33
2019/C 357/42	Cauza T-434/17: Ordonanța Tribunalului din 22 iulie 2019 – Younique/EUIPO – Jafer Enterprises R&D (younique products) (Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Retragerea opoziției – Nepronunțare asupra fondului)	34
2019/C 357/43	Cauza T-511/19: Acțiune introdusă la 17 iulie 2019 – Staciwa/Comisia	35
2019/C 357/44	Cauza T-529/19: Acțiune introdusă la 22 iulie 2019 – Adeso/Comisia	36
2019/C 357/45	Cauza T-536/19: Acțiune introdusă la 27 iulie 2019 – Militos Symvouleftiki AE/Comisia	37
2019/C 357/46	Cauza T-573/19: Acțiune introdusă la 16 august 2019 – DS și alții/Comisia și SEAE	38
2019/C 357/47	Cauza T-575/19: Acțiune introdusă la 19 august 2019 – EI/Comisia	38
2019/C 357/48	Cauza T-576/19: Acțiune introdusă la 19 august 2019 – DV și alții/Comisia	39
2019/C 357/49	Cauza T-580/19: Acțiune introdusă la 20 august 2019 – Borborudi/Consiliul	40
2019/C 357/50	Cauza T-584/19: Acțiune introdusă la 22 august 2019 – thyssenkrupp/Comisia	41
2019/C 357/51	Cauza T-595/19: Acțiune introdusă la 30 august 2019 – Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi/EUIPO – Fontana Food (GRILLOUMI BURGER)	42
2019/C 357/52	Cauza T-621/17: Ordonanța Tribunalului din 18 iulie 2019 – Taminco și Arysta LifeScience Great Britain/EFSA	43
2019/C 357/53	Cauza T-720/18: Ordonanța Tribunalului din 23 iulie 2019 – AMVAC Netherlands/EFSA	44
2019/C 357/54	Cauza T-335/19: Ordonanța Tribunalului din 23 august 2019 – Cantieri del Mediterraneo/Comisia	44