1)

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 din 22 martie 1999 (1), aplicabil ratione temporis, care prevede că, „[f]ără a aduce atingere articolului 23, în caz de utilizare abuzivă a unui ajutor, Comisia poate deschide procedura oficială de investigare în temeiul articolului 4 alineatul (4). Articolele 6, 7, 9 și 10, articolul 11 alineatul (1), articolele 12, 13, 14 și 15 se aplică mutatis mutandis”, trebuie interpretat în sensul că este necesar ca o decizie prealabilă de recuperare să fie adoptată de Comisia Europeană și în caz de utilizare abuzivă a unui ajutor (fără a aduce atingere posibilității Comisiei de a sesiza direct Curtea de Justiție a Uniunii Europene în temeiul articolului 23 din Regulamentul nr. 659/1999)?

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea precedentă, articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 din 22 martie 1999 trebuie declarat nevalid ca urmare a încălcării articolului 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [ex-articolul 88 alineatul (2) TCE]?

2)

Alineatele (1) și (2) ale articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 [de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999] (2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 271/2008 al Comisiei din 30 ianuarie 2008 (3), trebuie interpretate în sensul că rata dobânzii prevăzută la aceste alineate pentru restituirea ajutoarelor de stat incompatibile și ilegale se aplică și în cazul recuperării unor ajutoare de stat aprobate printr-o decizie condiționată și utilizate în mod abuziv, ca urmare a survenirii condiției prevăzute?

1)

Articolul 12 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2002/20/CE (1) se opune unei dispoziții naționale care pune în sarcina entităților autorizate în conformitate cu această directivă costurile administrative suportate de autoritatea națională de reglementare pentru organizarea și exercitarea tuturor funcțiilor, inclusiv a celor de reglementare, de supraveghere, de soluționare a litigiilor și de sancționare, atribuite autorității naționale de reglementare de cadrul european al comunicațiilor electronice (prevăzut de Directivele 2002/19/CE (2), 2002/20/CE, 2002/21/CE (3) și 2002/22/CE (4)) sau activitățile indicate la articolul 12 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2002/20/CE se limitează la activitatea de „reglementare ex ante” desfășurată de autoritatea națională de reglementare?

2)

Articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2002/20/CE trebuie interpretat în sensul că raportul anual al costurilor administrative ale autorității naționale de reglementare și al taxelor percepute: a) poate fi publicat după închiderea exercițiului financiar anual în care au fost percepute taxele administrative, în conformitate cu legile naționale de contabilitate publică și că b) permite autorității naționale de reglementare să efectueze „ajustările necesare” și în ceea ce privește exerciții financiare care nu sunt imediat apropiate?

—

anularea hotărârii atacate;

—

în consecință, admiterea concluziilor formulate de recurente în primă instanță și prin urmare, anularea deciziei adoptate la 19 martie 2015 de Parlament de atribuire a contractului de achiziții publice de lucrări privind „proiectul de extindere și de modernizare a clădirii Konrad Adenauer din Luxemburg” lotul 73 (centrala electrică), referința INLO-D-UPIL-T-14-A04, Asociației temporare ENERGIE-KAD (alcătuită din societățile MERSCH și SCHMITZ PRODUCTION SARL și ENERGOLUX SA) și corelativ de a nu fi ales oferta depusă de recurente;

—

obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată.

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 4 aprilie 2019 în cauza T-61/18 în măsura în care respinge cererea de reparare a prejudiciului moral suferit de recurent;

—

obligarea Comisiei la repararea prejudiciului moral suferit de recurent prin plata unei indemnizații stabilite în mod forfetar la 100 000 de euro;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

2.

Officier van justitie (procurorul) de la openbaar ministerie van het arrondissementsparket Amsterdam (ministerul public al Parchetului Regional din Amsterdam) care acționează în aplicarea articolului 14 din Wet van 29 april 2004 tot implementatie van het kaderbesluit van de Raad van de Europese Unie betreffende het Europees aanhoudingsbevel en de procedures van overlevering tussen de lidstaten van de Europese Unie neerlandeză (Legea din 29 aprilie 2004 privind transpunerea Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene) (Overleveringswet) reprezintă autoritatea judiciară de executare în sensul articolului 6 alineatul (2) din Decizia cadru care a predat persoana căutată și care își poate da consimțământul în sensul articolului 27 alineatul (3) litera (g) și alineatul (4) din Decizia-cadru?

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 23 mai 2019 în cauza T-222/17, în măsura în care menține amenda aplicată recurentelor prin decizia atacată (1) și obligă recurentele la plata cheltuielilor de judecată;

—

anularea deciziei atacate, în măsura în care prin aceasta se aplică recurentelor o amendă de 26 739 000 EUR;

—

reducerea cuantumului amenzii aplicate recurentelor la 5 877 732 EUR în temeiul tuturor celor trei motive sau, cel puțin, la 17 679 141 EUR doar în temeiul primului motiv, la 13 305 478 EUR doar în temeiul celui de al doilea motiv, la 19 099 565 EUR doar în temeiul celui de al treilea motiv, la 8 228 824 EUR în temeiul primului și al celui de al doilea motiv, la 12 627 958 EUR în temeiul primului și al celui de al treilea motiv ori la 9 503 913 EUR în temeiul celui de al doilea și al celui de al treilea motiv; și

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, inclusiv a celor aferente procedurii în fața Tribunalului.

1)

Hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept, în primul rând, întrucât motivarea sa este incoerentă și imprecisă în ceea ce privește criteriul juridic aplicabil pentru acordarea imunității parțiale și, în al doilea rând, întrucât, cu ocazia aplicării unui criteriu juridic, prin hotărârea atacată s-au denaturat în mod vădit elementele de probă și nu s-a ținut seama de normele privind sarcina probei.

2)

Hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept, întrucât prin aceasta au fost interpretate eronat și aplicate incorect normele privind imunitatea parțială din cuprinsul punctului 26 al treilea paragraf din Comunicarea din 2006 privind cooperarea.

3)

Hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept în ceea ce privește aplicarea secțiunii III din Comunicarea din 2006 privind cooperarea, întrucât prin aceasta s-a considerat că a doua întreprindere care a furnizat elemente de probă cu o valoare adăugată semnificativă nu poate lua locul primei întreprinderi care a furnizat asemenea elemente de probă, dar care nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de o reducere a amenzii sale.

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 22 mai 2019 în cauza T-604/15;

—

anularea deciziei atacate (1) și confirmarea statutului de IMM (microîntreprindere ori întreprindere mică sau mijlocie) al recurentei; și

—

obligarea Comisiei la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate în această procedură, inclusiv în procedura în fața Tribunalului.

1)

Hotărârea atacată este viciată de o eroare de drept în măsura în care prin aceasta se constată că (i) secțiunile 1.2.6 și 1.2.7 din anexa la Decizia 2012/838/UE (2) a Comisiei din 18 decembrie 2012 privind adoptarea normelor care asigură verificarea coerentă a existenței și a statutului juridic, precum și a capacității operaționale și financiare a participanților la acțiunile indirecte susținute prin granturi în temeiul celui de Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative și în temeiul celui de Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice pentru activități de cercetare și formare în domeniul nuclear și (ii) articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 58/2003 (3) al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare vizează căi de atac diferite.

2)

Hotărârea atacată aplică în mod greșit și încalcă Recomandarea privind IMM-urile (4) și încalcă principiile fundamentale legale al securității juridice și protecției încrederii legitime (și, prin urmare, este viciată de o eroare de drept) în măsura în care prin aceasta se constată că este permis în mod legal să se refuze recurentei statutul de IMM în temeiul „obiectivului și spiritului” Recomandării privind IMM-urile în pofida faptului că recurenta îndeplinește în mod formal criteriile Recomandării privind IMM-urile (ceea ce nu este contrazis de hotărârea atacată).

3)

Hotărârea atacată este viciată de o eroare vădită apreciere și nevalidă pe fond, în măsura în care prin aceasta se constată că recurenta „nu se confrunta cu dezavantajele pe care IMM-urile le suportă în mod obișnuit” (și că, prin urmare, recurenta nu ar fi o IMM potrivit „obiectivului și spiritului” Recomandării privind IMM-urile).

—

considerarea și declararea ca nelegală a deciziei Parlamentului European din 11 decembrie 2015 de refuz al plății cuantumului suplimentar pentru stagiarii cu handicap menționat la articolul 24 alineatul (9) din Normele interne privind stagiile și vizitele de studiu la Secretariatul General al Parlamentului European;

—

în consecință, declararea faptului că reclamantul are dreptul la acordarea suplimentului prevăzut la articolul 29 alineatul (9) din Normele interne privind stagiile la Parlamentul European, întrucât reclamantul are un handicap de 70 %;

—

obligarea Parlamentului European la plata către reclamant a suplimentului prevăzut de dispozițiile aplicabile majorat cu dobânzi și cu reevaluarea monetară începând de la data formulării cererii administrative și până la plata efectivă și obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Faptul că recunoașterea dreptului la plata unui supliment pentru persoanele invalide prevăzut la articolul 24 alineatul (9) din Normele interne privind stagiile și vizitele de studiu la Secretariatul General al Parlamentului European nu intră în marja de apreciere a Parlamentului;

2.

Faptul că procentul de handicap este validat sau stabilit de medicul consultant al Parlamentului European în măsura în care se întemeiază pe un certificat național sau pe un aviz detaliat al medicului stagiarului prin referire la o „grilă europeană de evaluare pentru atacuri în scop medical asupra integrității fizice și mentale”.

3.

Faptul că Parlamentul European, chiar presupunând că dispune de o marjă de apreciere în speță, a depășit-o fără motiv. Trebuie precizat în această privință că dispozițiile în cauză stabilesc o distincție între cazul în care handicapul se bazează pe un certificat al autorității naționale, precum în speță, caz în care este validat de medicul Parlamentului European, și cazul diferit, în care handicapul se bazează pe un raport al medicului stagiarului. În acest din urmă caz, și doar în acest caz, procentul de invaliditate este stabilit de medicul Parlamentului European.

—

anularea Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate];

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea eronată de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere în selectarea cadrului de referință pentru analiza regimului fiscal. Comisia ar fi trebuit să ia drept cadru de referință regimul Regatului Unit de impozitare a societăților, și nu doar regimul societăților străine controlate (SSC)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau a unei erori vădite de apreciere prin adoptarea unei abordări eronate în analiza regimului SSC. În considerentele (124)-(126) ale deciziei atacate Comisia a tratat în mod eronat dispozițiile capitolului 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] ca o formă de derogare de la o taxă generală prevăzută în capitolul 5 din legea menționată

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a constatat, în considerentele (127)-(151) ale deciziei atacate, că era respectat criteriul selectivității în măsura în care întreprinderi aflate în situații de fapt și de drept comparabile erau tratate diferit

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că scutirea de 75 % prevăzută în secțiunea 371ID din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că impozitarea unei sarcini fiscale a SSC care îndeplinește condițiile de scutire prevăzute în capitolul 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] în calitate de clasă ar încălca libertatea de stabilire a reclamantei, contrar articolului 49 TFUE

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori evidente de apreciere în ceea ce privește scutirea de 75 % și aspectul ratei fixe

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii al nediscriminării sau al egalității

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea prin analogie sau prin invocarea în mod nejustificat a dispozițiilor Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât a constatat în considerentul (176) al deciziei atacate că există o categorie de beneficiari (care include reclamanta) și că reclamanta a obținut un ajutor care trebuia să fie recuperat în temeiul articolului 2 alineatul (1) din decizia atacată

—

anularea Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate];

—

obligarea pârâtei la plate cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea eronată de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere în selectarea cadrului de referință pentru analiza regimului fiscal. Comisia ar fi trebuit să ia drept cadru de referință regimul Regatului Unit de impozitare a societăților, și nu doar regimul societăților străine controlate (SSC)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau a unei erori vădite de apreciere prin adoptarea unei abordări eronate pentru analiza regimului SSC. În considerentele (124)-(126) ale deciziei atacate Comisia a tratat în mod eronat dispozițiile capitolului 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] ca o formă de derogare de la o taxă generală prevăzută în capitolul 5 din legea menționată

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a constatat, în considerentele (127)-(151) ale deciziei atacate, că era respectat criteriul selectivității în măsura în care întreprinderi aflate în situații de fapt și de drept comparabile erau tratate diferit

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că scutirea „integrală” prevăzută în secțiunea 371IB din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că scutirea de 75 % prevăzută în secțiunea 371ID din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori evidente de apreciere în ceea ce privește scutirea de 75 % și aspectul ratei fixe

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii al nediscriminării sau al egalității

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea prin analogie sau prin invocarea în mod nejustificat a dispozițiilor Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât a constatat în considerentul (176) al deciziei atacate că există o categorie de beneficiari (care include reclamanta) și că reclamanta a obținut un ajutor care trebuia să fie recuperat în temeiul articolului 2 alineatul (1) din decizia atacată

—

anularea Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate];

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea eronată de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere în selectarea cadrului de referință pentru analiza regimului fiscal. Comisia ar fi trebuit să ia drept cadru de referință regimul Regatului Unit de impozitare a societăților, și nu doar regimul societăților străine controlate (SSC)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau a unei erori vădite de apreciere prin adoptarea unei abordări eronate în analiza regimului SSC. În considerentele (124)-(126) ale deciziei atacate Comisia a tratat în mod eronat dispozițiile capitolului 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] ca o formă de derogare de la o taxă generală prevăzută în capitolul 5 din legea menționată

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a constatat, în considerentele (127)-(151) ale deciziei atacate, că era respectat criteriul selectivității în măsura în care întreprinderi aflate în situații de fapt și de drept comparabile erau tratate diferit

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că scutirea de 75 % prevăzută în secțiunea 371ID din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că excepția „interesului combinat” prevăzută în secțiunea 371IE din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că impozitarea unei sarcini fiscale a SSC care îndeplinește condițiile de scutire prevăzute în capitolul 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] în calitate de clasă ar încălca libertatea de stabilire a reclamantelor, contrar articolului 49 TFUE

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori evidente de apreciere în ceea ce privește scutirea de 75 % și aspectul ratei fixe

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii al nediscriminării sau al egalității

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea prin analogie sau prin invocarea în mod nejustificat a dispozițiilor Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis

10.

Al zecelea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât a constatat în considerentul (176) al deciziei atacate că există o categorie de beneficiari (care include reclamantele) și că reclamantele au obținut un ajutor care trebuia să fie recuperat în temeiul articolului 2 alineatul (1) din decizia atacată

—

anularea Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate];

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea eronată de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere în selectarea cadrului de referință pentru analiza regimului fiscal. Comisia ar fi trebuit să ia drept cadru de referință regimul Regatului Unit de impozitare a societăților, și nu doar regimul societăților străine controlate (SSC)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau a unei erori vădite de apreciere prin adoptarea unei abordări eronate în analiza regimului SSC. În considerentele (124)-(126) ale deciziei atacate Comisia a tratat în mod eronat dispozițiile capitolului 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] ca o formă de derogare de la o taxă generală prevăzută în capitolul 5 din legea menționată

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a constatat, în considerentele (127)-(151) ale deciziei atacate, că era respectat criteriul selectivității în măsura în care întreprinderi aflate în situații de fapt și de drept comparabile erau tratate diferit

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că scutirea „integrală” prevăzută în secțiunea 371IB din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că scutirea de 75 % prevăzută în secțiunea 371ID din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că excepția „interesului combinat” prevăzută în secțiunea 371IE din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori evidente de apreciere în ceea ce privește scutirea de 75 % și aspectul ratei fixe

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii al nediscriminării sau al egalității

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea prin analogie sau prin invocarea în mod nejustificat a dispozițiilor Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis

10.

Al zecelea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât a constatat în considerentul (176) al deciziei atacate că există o categorie de beneficiari (care include reclamanta) și că reclamanta a obținut un ajutor care trebuia să fie recuperat în temeiul articolului 2 alineatul (1) din decizia atacată

—

anularea Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate];

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea eronată de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere în selectarea cadrului de referință pentru analiza regimului fiscal. Comisia ar fi trebuit să ia drept cadru de referință regimul Regatului Unit de impozitare a societăților, și nu doar regimul societăților străine controlate (SSC)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau a unei erori vădite de apreciere prin adoptarea unei abordări eronate în analiza regimului SSC. În considerentele (124)-(126) ale deciziei atacate Comisia a tratat în mod eronat dispozițiile capitolului 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] ca o formă de derogare de la o taxă generală prevăzută în capitolul 5 din legea menționată

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a constatat, în considerentele (127)-(151) ale deciziei atacate, că era respectat criteriul selectivității în măsura în care întreprinderi aflate în situații de fapt și de drept comparabile erau tratate diferit

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că scutirea de 75 % prevăzută în secțiunea 371ID din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că impozitarea unei sarcini fiscale a SSC care îndeplinește condițiile de scutire prevăzute în capitolul 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] în calitate de clasă ar încălca libertatea de stabilire a reclamantelor, contrar articolului 49 TFUE

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori evidente de apreciere în ceea ce privește scutirea de 75 % și aspectul ratei fixe

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii al nediscriminării sau al egalității

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea prin analogie sau prin invocarea în mod nejustificat a dispozițiilor Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât a constatat în considerentul (176) al deciziei atacate că există o categorie de beneficiari (care include reclamantele) și că reclamantele au obținut un ajutor care trebuia să fie recuperat în temeiul articolului 2 alineatul (1) din decizia atacată

—

anularea Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate];

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea eronată de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere în selectarea cadrului de referință pentru analiza regimului fiscal. Comisia ar fi trebuit să ia drept cadru de referință regimul Regatului Unit de impozitare a societăților, și nu doar regimul societăților străine controlate (SSC)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau a unei erori vădite de apreciere prin adoptarea unei abordări eronate în analiza regimului SSC. În considerentele (124)-(126) ale deciziei atacate Comisia a tratat în mod eronat dispozițiile capitolului 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] ca o formă de derogare de la o taxă generală prevăzută în capitolul 5 din legea menționată

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a constatat, în considerentele (127)-(151) ale deciziei atacate, că era respectat criteriul selectivității în măsura în care întreprinderi aflate în situații de fapt și de drept comparabile erau tratate diferit

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe întemeiat pe faptul că scutirea de 75 % prevăzută în secțiunea 371ID din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că impozitarea unei sarcini fiscale a SSC care îndeplinește condițiile de scutire prevăzute în capitolul 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] în calitate de clasă ar încălca libertatea de stabilire a reclamantelor, contrar articolului 49 TFUE

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe întemeiat pe săvârșirea unei erori evidente de apreciere în ceea ce privește scutirea de 75 % și aspectul ratei fixe

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii al nediscriminării sau al egalității

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea prin analogie sau prin invocarea în mod nejustificat a dispozițiilor Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât a constatat în considerentul (176) al deciziei atacate că există o categorie de beneficiari (care include reclamantele) și că reclamantele au obținut un ajutor care trebuia să fie recuperat în temeiul articolului 2 alineatul (1) din decizia atacată

—

anularea Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate];

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea eronată de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere în selectarea cadrului de referință pentru analiza regimului fiscal. Comisia ar fi trebuit să ia drept cadru de referință regimul Regatului Unit de impozitare a societăților, și nu doar regimul societăților străine controlate (SSC)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau a unei erori vădite de apreciere prin adoptarea unei abordări eronate în analiza regimului SSC. În considerentele (124)-(126) ale deciziei atacate Comisia a tratat în mod eronat dispozițiile capitolului 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] ca o formă de derogare de la o taxă generală prevăzută în capitolul 5 din legea menționată

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a constatat, în considerentele (127)-(151) ale deciziei atacate, că era respectat criteriul selectivității în măsura în care întreprinderi aflate în situații de fapt și de drept comparabile erau tratate diferit

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că scutirea „integrală” prevăzută în secțiunea 371IB din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că scutirea de 75 % prevăzută în secțiunea 371ID din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că excepția „interesului combinat” prevăzută în secțiunea 371IE din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că impozitarea unei sarcini fiscale a SSC care îndeplinește condițiile de scutire prevăzute în capitolul 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] în calitate de clasă ar încălca libertatea de stabilire a reclamantelor, contrar articolului 49 TFUE

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori evidente de apreciere în ceea ce privește scutirea de 75 % și aspectul ratei fixe

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii al nediscriminării sau al egalității

10.

Al zecelea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea prin analogie sau prin invocarea în mod nejustificat a dispozițiilor Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis

11.

Al unsprezecelea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât a constatat în considerentul (176) al deciziei atacate că există o categorie de beneficiari (care include reclamantele) și că reclamantele au obținut un ajutor care trebuia să fie recuperat în temeiul articolului 2 alineatul (1) din decizia atacată

—

anularea Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate];

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea eronată de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere în selectarea cadrului de referință pentru analiza regimului fiscal. Comisia ar fi trebuit să ia drept cadru de referință regimul Regatului Unit de impozitare a societăților, și nu doar regimul societăților străine controlate (SSC)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau a unei erori vădite de apreciere prin adoptarea unei abordări eronate în analiza regimului SSC. În considerentele (124)-(126) ale deciziei atacate Comisia a tratat în mod eronat dispozițiile capitolului 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] ca o formă de derogare de la o taxă generală prevăzută în capitolul 5 din legea menționată

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a constatat, în considerentele (127)-(151) ale deciziei atacate, că era respectat criteriul selectivității în măsura în care întreprinderi aflate în situații de fapt și de drept comparabile erau tratate diferit

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că scutirea de 75 % prevăzută în secțiunea 371ID din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că impozitarea unei sarcini fiscale a SSC care îndeplinește condițiile de scutire prevăzute în capitolul 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] în calitate de clasă ar încălca libertatea de stabilire a reclamantelor, contrar articolului 49 TFUE

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori evidente de apreciere în ceea ce privește scutirea de 75 % și aspectul ratei fixe

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii al nediscriminării sau al egalității

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea prin analogie sau prin invocarea în mod nejustificat a dispozițiilor Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât a constatat în considerentul (176) al deciziei atacate că există o categorie de beneficiari (care include reclamantele) și că reclamantele au obținut un ajutor care trebuia să fie recuperat în temeiul articolului 2 alineatul (1) din decizia atacată

—

anularea Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate];

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea eronată de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere în selectarea cadrului de referință pentru analiza regimului fiscal. Comisia ar fi trebuit să ia drept cadru de referință regimul Regatului Unit de impozitare a societăților, și nu doar regimul societăților străine controlate (SSC)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau a unei erori vădite de apreciere prin adoptarea unei abordări eronate în analiza regimului SSC. În considerentele (124)-(126) ale deciziei atacate Comisia a tratat în mod eronat dispozițiile capitolului 9 din secțiunea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] ca o formă de derogare de la o taxă generală prevăzută în capitolul 5 din legea menționată

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a constatat, în considerentele (127)-(151) ale deciziei atacate, că era respectat criteriul selectivității în măsura în care întreprinderi aflate în situații de fapt și de drept comparabile erau tratate diferit

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe întemeiat pe faptul că scutirea de 75 % prevăzută în secțiunea 371ID din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că impozitarea unei sarcini fiscale a SSC care îndeplinește condițiile de scutire prevăzute în capitolul 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] în calitate de clasă ar încălca libertatea de stabilire a reclamantelor, contrar articolului 49 TFUE

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe întemeiat pe săvârșirea unei erori evidente de apreciere în ceea ce privește scutirea de 75 % și aspectul ratei fixe

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii al nediscriminării sau al egalității

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea prin analogie sau prin invocarea în mod nejustificat a dispozițiilor Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât a constatat în considerentul (176) al deciziei atacate că există o categorie de beneficiari (care include reclamantele) și că reclamantele au obținut un ajutor care trebuia să fie recuperat în temeiul articolului 2 alineatul (1) din decizia atacată

—

anularea Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate];

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea eronată de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere în selectarea cadrului de referință pentru analiza regimului fiscal. Comisia ar fi trebuit să ia drept cadru de referință regimul Regatului Unit de impozitare a societăților, și nu doar regimul societăților străine controlate (SSC)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau a unei erori vădite de apreciere prin adoptarea unei abordări eronate în analiza regimului SSC. În considerentele (124)-(126) ale deciziei atacate Comisia a tratat în mod eronat dispozițiile capitolului 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] ca o formă de derogare de la o taxă generală prevăzută în capitolul 5 din legea menționată

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a constatat, în considerentele (127)-(151) ale deciziei atacate, că era respectat criteriul selectivității în măsura în care întreprinderi aflate în situații de fapt și de drept comparabile erau tratate diferit

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că scutirea „integrală” prevăzută în secțiunea 371IB din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că scutirea de 75 % prevăzută în secțiunea 371ID din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că impozitarea unei sarcini fiscale a SSC care îndeplinește condițiile de scutire prevăzute în capitolul 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] în calitate de clasă ar încălca libertatea de stabilire a reclamantelor, contrar articolului 49 TFUE

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori evidente de apreciere în ceea ce privește scutirea de 75 % și aspectul ratei fixe

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii al nediscriminării sau al egalității

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea prin analogie sau prin invocarea în mod nejustificat a dispozițiilor Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis

10.

Al zecelea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât a constatat în considerentul (176) al deciziei atacate că există o categorie de beneficiari (care include reclamantele) și că reclamantele au obținut un ajutor care trebuia să fie recuperat în temeiul articolului 2 alineatul (1) din decizia atacată

—

anularea Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe erori de drept, pe erori vădite de apreciere și pe lipsa unei motivări corespunzătoare în ceea ce privește identificarea, în decizia atacată, a sistemului de referință

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe erori de drept, pe erori vădite de apreciere și pe lipsa unei motivări corespunzătoare în ceea ce privește calificarea eronată, în decizia atacată, a scutirii privind finanțarea grupurilor drept derogare de la funcționarea normală a sistemului de referință

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe erori de drept și pe erori vădite de apreciere în ceea ce privește constatarea, în decizia atacată, a faptului că scutirea privind finanțarea grupurilor creează o discriminare între operatorii economici

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe erori de drept și pe erori vădite de apreciere în decizia atacată, în privința concluziei că scutirea privind finanțarea grupurilor nu este justificată de natura sau de structura globală a sistemului de referință

—

anularea Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate];

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea eronată de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere în selectarea cadrului de referință pentru analiza regimului fiscal. Comisia ar fi trebuit să ia drept cadru de referință regimul Regatului Unit de impozitare a societăților, și nu doar regimul societăților străine controlate (SSC)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau a unei erori vădite de apreciere prin adoptarea unei abordări eronate în analiza regimului SSC. În considerentele (124)-(126) ale deciziei atacate Comisia a tratat în mod eronat dispozițiile capitolului 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] ca o formă de derogare de la o taxă generală prevăzută în capitolul 5 din legea menționată

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a constatat, în considerentele (127)-(151) ale deciziei atacate, că era respectat criteriul selectivității în măsura în care întreprinderi aflate în situații de fapt și de drept comparabile erau tratate diferit

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că scutirea de 75 % prevăzută în secțiunea 371ID din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că impozitarea unei sarcini fiscale a SSC care îndeplinește condițiile de scutire prevăzute în capitolul 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] în calitate de clasă ar încălca libertatea de stabilire a reclamantelor, contrar articolului 49 TFUE

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori evidente de apreciere în ceea ce privește scutirea de 75 % și aspectul ratei fixe

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii al nediscriminării sau al egalității

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea prin analogie sau prin invocarea în mod nejustificat a dispozițiilor Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis

—

declararea inexistenței vreunui ajutor de stat ilegal și (i) anularea articolului 1 din Decizia C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate], în măsura în care acesta constată că există un ajutor de stat ilicit și (ii) neaplicarea cerinței ca Regatul Unit să recupereze de la reclamante ajutorul de stat pretins ilegal primit în acest context (articolele 2 și 3 din decizia atacată);

—

în subsidiar, anularea articolelor 2 și 3 din decizia atacată, în măsura în care acestea impun Regatului Unit să recupereze de la reclamante pretinsul ajutor de stat;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este viciată de erori vădite de apreciere a faptelor și normelor relevante

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a constatat în mod eronat că normele privind SSC constituie o măsură de ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și, prin urmare, că normele au conferit un avantaj selectiv anumitor operatori

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că, chiar presupunând că măsurile în discuție privind SSC constituiau un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, decizia atacată a concluzionat în mod eronat că nu exista nicio justificare care se putea aplica pentru a susține compatibilitatea măsurilor în discuție cu normele Uniunii Europene în materia ajutoarelor de stat. În plus, decizia atacată este irațională și incoerentă, prin faptul că Comisia a acceptat în mod corect că respectivul capitol 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificat în cazurile în care singurul motiv pentru aplicarea unui impozit SSC este testul „capitalului conectat cu Regatul Unit”, pe baza faptului că respectivul test poate fi excesiv de dificil de aplicat în practică dar, în același timp și fără să prezinte o motivare corespunzătoare, Comisia susține că respectivul capitol 9 nu este niciodată justificat în cazurile în care testul privind funcțiile de conducere relevante (SPF) implică aplicarea unui impozit SSC. În fapt, testul SPF este excesiv de dificil de aplicat în practică, astfel încât Comisia ar fi trebuit să constate de asemenea că respectivul capitol 9 este justificat în contextul testului menționat și, prin urmare, să concluzioneze că nu există un ajutor de stat.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că, dacă decizia atacată este confirmată, punerea în aplicare a acesteia prin recuperarea pretinsului ajutor de stat de la reclamante ar încălca principiile fundamentale ale dreptului Uniunii, inclusiv libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii, având în vedere faptul că, în cazul reclamantelor, SSC în discuție sunt situate în alte state membre.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că ordinul de recuperare care rezultă din decizia atacată este nefondat și contrar principiilor fundamentale ale dreptului Uniunii

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a furnizat o motivare corespunzătoare pentru elementele cruciale ale deciziei contestate, precum concluzia potrivit căreia impozitarea SSC în temeiul capitolului 5 partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] putea fi aplicată prin folosirea fără dificultate sau fără o sarcină disproporționată a testului SPF.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă de asemenea principiul bunei administrări, care impune ca Comisia să permită transparența și predictibilitatea în procedurile sale administrative și să își adopte deciziile într-un interval de timp adecvat. Nu este rezonabil să treacă mai mult de patru ani pentru ca Comisia să emită o decizie de deschidere a investigației în prezenta cauză și să adopte o decizie după mai mult de șase ani de la data intrării în vigoare a măsurii contestate.

—

anularea Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate (SSC)], în măsura în care privește reclamantele;

—

în cazul în care decizia nu este anulată în totalitate, să dispună ca, atunci când se stabilește valoarea ajutorului care trebuie recuperat, pierderile, reducerile sau scutirile disponibile pentru un solicitant la data la care acesta a solicitat exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor (EFG) sau care ar fi fost disponibile pentru un solicitant în cazul în care acesta nu ar fi solicitat EFG să fie luate în considerare chiar dacă accesul la aceste pierderi, reduceri sau scutiri este în prezent prescris în temeiul dreptului Regatului Unit;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că reclamanta nu a stabilit că exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor (EFG) constituie un avantaj. Reclamantele susțin că pârâta nu a demonstrat că există un avantaj în fiecare caz în care s-a solicitat EFG. În plus, fiecare reclamantă susține că a ales să solicite EFG fără a ține cont de faptul că impozitarea sa ar fi putut fi mai puțin oneroasă dacă ar fi făcut o analiză în temeiul testului privind funcțiile de conducere relevante prevăzut în secțiunea 371EB („testul SPF”) din capitolul 5 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)].

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că nu a existat nicio intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat. Reclamantele susțin că pârâta nu a demonstrat că solicitarea EFG a condus cu siguranță la o reducere a obligațiilor fiscale ale societăților din Regatul Unit.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că EFG nu favorizează anumite întreprinderi sau producția anumitor bunuri. Reclamantele susțin că pârâta a săvârșit o eroare: (i) prin definirea sistemului de referință într-un mod prea restrâns, precum normele din partea 9A din legislația menționată mai sus, în loc să aleagă sistemul mai extins al Regatului Unit de impozitare a întreprinderilor; (ii) prin neînțelegerea faptului că respectivul capitol 9 din partea 9A menționată nu este o derogare de la capitolul 5 din legislația menționată mai sus și (iii) prin nerecunoașterea faptului că, chiar dacă respectivul capitol 9 ar fi o derogare de la capitolul 5 menționat, el este justificat prin natura sau prin structura generală a părții 9A din legislația în discuție.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că EFG nu afectează schimburile comerciale dintre statele membre. Reclamantele susțin că pârâta a săvârșit o eroare concluzionând că EFG poate influența alegerile făcute de grupurile multinaționale referitoare la localizarea funcțiilor financiare ale grupurilor respective și a sediului lor social în cadrul Uniunii Europene.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că EFG nu denaturează sau nu amenință să denatureze concurența. Reclamantele susțin că pârâta nu a demonstrat că solicitarea EFG a condus cu siguranță la o reducere a obligațiilor fiscale ale societăților din Regatul Unit.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că recuperarea pretinsului ajutor ar fi contrară principiilor generale de drept al Uniunii. Reclamantele susțin că testul SPF nu respectă cerința securității juridice, că Regatul Unit avea o marjă de apreciere pentru a soluționa respectiva lipsă a securității juridice și că pârâta și-a încălcat obligația de a efectua o analiză completă a tuturor factorilor relevanți. Dispunând recuperarea ajutorului, pârâta a acționat cu încălcarea articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul UE 2015/1589 al Consiliului (1), care interzice recuperarea ajutorului în cazul în care aceasta ar contraveni unui principiu general de drept al Uniunii.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că avantajul selectiv ar fi eliminat și că nu ar fi necesară nicio recuperare în cazul în care Regatul Unit ar extinde retroactiv EFG la împrumuturi în amonte și la împrumuturi de la terți. Reclamantele susțin că pârâta nu a recunoscut că o astfel de acțiune ar elimina orice avantaj selectiv (presupunându-se, pentru moment, că există unul) și că, într-un astfel de caz, nu ar exista niciun ajutor de stat ilicit care trebuie recuperat în temeiul dreptului Uniunii.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că, atunci când se stabilește valoarea ajutorului care trebuie recuperat, pierderile, reducerile sau scutirile disponibile pentru un solicitant la data la care acesta a solicitat EFG sau care ar fi fost disponibile pentru un solicitant în cazul în care acesta nu ar fi solicitat EFG ar trebui să fie luate în considerare, chiar dacă accesul la aceste pierderi, reduceri sau scutiri este în prezent prescris în temeiul dreptului Regatului Unit. Reclamantele susțin că aceasta este interpretarea corectă a considerentului (203) din decizia atacată dar că, întrucât nu acesta este cazul, decizia atacată este eronată, deoarece nu ține cont de aceste pierderi, reduceri sau scutiri și ar conduce la o supraestimare a valorii ajutorului, care ar introduce o denaturare pe piața internă.

—

anularea în tot sau în parte a Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate];

—

în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante în legătură cu această procedură.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de motivare și a săvârșit o eroare de drept atunci când a constatat că normele privind societățile străine controlate (SSC) constituie sistemul de referință relevant

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de fapt și de drept și nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de motivare atunci când a constatat că exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor (EFG) constituie o derogare

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere și nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de motivare atunci când a constatat că EFG, în măsura în care se referă la funcțiile de conducere relevante în Regatul Unit, nu este justificată și, prin urmare, este selectivă

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept și de fapt și nu și-a îndeplinit obligația de motivare atunci când a constatat că EFG constituie un avantaj, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept atunci când a constatat că anumite persoane care aveau dreptul la EFG au primit un avantaj, în raport cu situația neaplicării EFG

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de motivare și a săvârșit o eroare evidentă de apreciere atunci când a constatat că un „impozit privind SSC” aplicat întreprinderilor stabilite efectiv în Uniunea Europeană este conform cu principiul libertății de stabilire din dreptul Uniunii

—

anularea în totalitate a Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate (SSC)];

—

în subsidiar, anularea deciziei atacate în măsura în care aceasta privește sau ar putea privi societăți străine controlate efectiv stabilite și care desfășoară activități economice reale în alt stat membru;

—

în subsidiar, anularea deciziei atacate în măsura în care aceasta nu furnizează suficiente informații destinatarului pentru a calcula fără dificultăți excesive valoarea exactă a ajutorului care trebuie recuperat;

—

în subsidiar, Tribunalul să dispună anularea parțială a deciziei, după cum consideră corespunzător și

—

în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante în legătură cu această procedură.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept și nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de motivare atunci când a constatat că exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor (EFG) constituie un avantaj întrucât, pentru societățile străine controlate care sunt stabilite efectiv în alt stat membru efectul hotărârii Cadbury Schweppes (1) este că societățile-mamă ale acestora nu ar trebui să fie supuse niciunui impozit privind SSC (nici chiar unui impozit redus aplicat ca urmare a unei exonerări parțiale referitoare la finanțarea grupurilor)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept, a săvârșit o eroare vădită de apreciere și nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de motivare atunci când a constatat că EFG nu este justificată de obiectivul de a asigura respectarea libertății de stabilire

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere atunci când a concluzionat că EFG nu este o derogare justificată de necesitatea de a evita o repartizare a profitului complexă și disproporționat de împovărătoare pentru funcțiile de conducere relevante în temeiul abordării OCDE privind repartizarea profitului între sediile permanente

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a furnizat informații corespunzătoare referitoare la parametrii recuperării

—

anularea în tot a Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate], în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

în cazul în care decizia atacată nu este anulată în tot, (a) anularea acesteia în măsura în care se aplică excepției interesului combinat prevăzută în capitolul 9 partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] și (b) dispunerea faptului că, pentru stabilirea valorii ajutorului care trebuie recuperat, pierderile, reducerile sau scutirile disponibile pentru reclamantă la data la care acesta a solicitat exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor (EFG) sau care ar fi fost disponibile pentru reclamantă în cazul în care aceasta nu ar fi solicitat EFG să fie luate în considerare, chiar dacă accesul la aceste pierderi, reduceri sau scutiri este în prezent prescris în temeiul dreptului Regatului Unit;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că pârâta nu a demonstrat că EFG constituie un avantaj în fiecare caz în care EFG a fost solicitată. În plus, reclamanta susține că a ales să solicite EFG inițial preconizând o scutire de 75 %, fără a ține cont de faptul că impozitarea sa ar fi putut fi mai puțin oneroasă dacă ar fi făcut o analiză în temeiul testului privind funcțiile de conducere relevante („testul SPF”) prevăzut în secțiunea 371EB din capitolul 5 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)].

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că nu a existat nicio intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat. Reclamanta susține că pârâta nu a demonstrat că solicitarea EFG a condus cu siguranță la o reducere a obligațiilor fiscale ale societăților din Regatul Unit.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că EFG nu favorizează anumite întreprinderi sau producția anumitor bunuri. Reclamanta susține că pârâta a săvârșit o eroare: (i) prin definirea sistemului de referință într-un mod prea restrâns, precum normele din așa-numita parte 9A din legislația menționată mai sus, în loc să aleagă sistemul mai extins al Regatului Unit de impozitare a întreprinderilor; (ii) prin neînțelegerea faptului că respectivul capitol 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] nu este o derogare de la capitolul 5 din legislația menționată mai sus și (iii) prin nerecunoașterea faptului că, chiar dacă respectivul capitol 9 ar fi o derogare de la capitolul 5 menționat, el este justificat prin natura sau prin structura generală a părții 9A din legislația în discuție.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că EFG nu afectează schimburile comerciale dintre statele membre. Reclamanta susține că pârâta a săvârșit o eroare concluzionând că EFG poate influența alegerile făcute de grupurile multinaționale referitoare la localizarea funcțiilor financiare ale grupurilor respective și a sediului lor social în cadrul Uniunii Europene, în special având în vedere lipsa unor condiții echitabile și lipsa normelor privind SSC în 15 alte state membre înainte de 2016.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că EFG nu denaturează sau nu amenință să denatureze concurența. Reclamanta susține că pârâta nu a demonstrat că solicitarea EFG a condus cu siguranță la o reducere a obligațiilor fiscale ale societăților din Regatul Unit și că EFG nu denaturează concurența, ținând cont de argumentele ilustrate în temeiul celui de al patrulea motiv.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că recuperarea pretinsului ajutor ar fi contrară principiilor generale de drept al Uniunii. Reclamanta susține că testul SPF nu respectă cerința securității juridice, că Regatul Unit avea o marjă de apreciere pentru a soluționa respectiva lipsă a securității juridice și că pârâta și-a încălcat obligația de a efectua o analiză completă a tuturor factorilor relevanți. Dispunând recuperarea ajutorului, pârâta a acționat cu încălcarea articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul UE 2015/1589 al Consiliului (1), care interzice recuperarea ajutorului în cazul în care aceasta ar contraveni unui principiu general de drept al Uniunii.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că avantajul selectiv ar fi eliminat și că nu ar fi necesară nicio recuperare în cazul în care Regatul Unit ar extinde retroactiv EFG la împrumuturi în amonte și la împrumuturi de la terți. Reclamanta susține că pârâta nu a recunoscut că o astfel de acțiune ar elimina orice avantaj selectiv (presupunându-se, pentru moment, că există unul) și că, într-un astfel de caz, nu ar exista niciun ajutor de stat ilicit care trebuie recuperat în temeiul dreptului Uniunii.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că, atunci când se stabilește valoarea ajutorului care trebuie recuperat, pierderile, reducerile sau scutirile disponibile pentru reclamantă la data la care acesta a solicitat EFG sau care ar fi fost disponibile pentru reclamantă în cazul în care aceasta nu ar fi solicitat EFG ar trebui să fie luate în considerare, chiar dacă accesul la aceste pierderi, reduceri sau scutiri este în prezent prescris în temeiul dreptului Regatului Unit. Reclamanta susține că aceasta este interpretarea corectă a considerentului (203) din decizia atacată dar că, întrucât nu acesta este cazul, decizia atacată este eronată, deoarece nu ține cont de aceste pierderi, reduceri sau scutiri și ar conduce la o supraestimare a valorii ajutorului, care ar introduce o denaturare pe piața internă.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta nu și-a fundamentat motivarea în privința excepției interesului combinat (EIC) și nu a realizat o analiză completă a tuturor factorilor relevanți. Reclamanta susține că pârâta nu a făcut distincție între trei scutiri diferite în temeiul capitolului 9 menționat, care funcționează independent și nu a înțeles că EIC nu este un indicator pentru testul SPF și că existența EIC (care este indisolubil legată de normele de restrângere a deductibilității cheltuielilor cu dobânzile) în capitolul 9 menționat demonstrează că pârâta a săvârșit o eroare prin definirea prea restrânsă a sistemului de referință ca norme din partea 9A din legislația menționată, în locul sistemului mai larg al Regatului Unit de impozitare a societăților.

—

cu titlu principal, declararea nulității deciziei atacate;

—

cu titlu subsidiar,

—

în orice caz, obligarea Comitetului unic de rezoluție la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei (1).

2.

Al doilea motiv, cu caracter subsidiar, întemeiat pe o excepție de nelegalitate în temeiul articolului 277 TFUE, prin care se urmărește ca Tribunalul să declare inaplicabilitatea articolelor 12 și 14 din regulamentul delegat întrucât nu sunt conforme cu articolul 103 alineatele (2) și (7) din Directiva 2014/59/UE (2).

—

anularea Deciziei nr. L/LDG/19/182 a Comitetului executiv al BCE din 29 mai 2019, prin care a fost respinsă cererea de acces la decizia BCE privind plasarea Banca Carige S.p.A., cu sediul în Genova, Italia, în regim de administrare extraordinară, și la dosarul aferent, precum și obligarea pârâtei să prezinte și să depună la dosarul cauzei decizia menționată anterior și toate înscrisurile prealabile, pregătitoare, conexe și subsecvente;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 4 din Decizia BCE 2004/3 și pe aplicarea eronată a excepției privind confidențialitatea informațiilor, protejată ca atare de dreptul Uniunii.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe lipsa motivării cu privire la caracterul confidențial al documentului solicitat.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) și a articolului 8 alineatul (1) din Decizia BCE 2004/3 și pe lipsa motivării.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă (articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene), a articolului 7 alineatul (3) și a articolului 8 alineatul (2) din Decizia BCE 2004/3.

—

declararea nulă și neavenită a deciziei atacate, după constatarea nelegalității sale;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și

—

dispunerea, în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii, a depunerii la dosarul cauzei a actului atacat și a deciziei succesive de prelungire, în versiunile integrale respective.

1.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea principiului proporționalității, a articolelor 28 și 29 din Directiva 2014/59/UE (2) și a articolului 69g și următoarele din TUB.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe lipsa motivării în raport cu cerințele privind proporționalitatea și caracterul gradual pe care le impune întregul sistem al măsurilor de intervenție.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 29 ultima teză din Directiva 2014/59/UE și a principiului bunei funcționări a administrației publice.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 70 din TUB, pe abuz de putere și pe insuficiența motivării.

5.

Al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea normelor privind drepturile acționarilor cuprinse în Directiva (UE) 2017/1132 (3) și în Codul civil italian, inclusiv în aplicarea principiilor fundamentale consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, de Convenția europeană a drepturilor omului și de Constituția italiană în materia protecției proprietății, a economiilor și a inițiativei economice private, precum și a autodeterminării cetățeanului în ceea ce privește alegerile personale.

—

anularea, în temeiul articolelor 256 și 263 TFUE, a Deciziei ECB-SSM-2019-FRCAG-39 adoptate de BCE la data de 3 mai 2019, în măsura în care prin aceasta BCE a refuzat să autorizeze reclamanta să excludă de la calcularea indicatorului efectului de levier 34 % din expunerile sale față de CDC;

—

obligarea BCE la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE și a autorității de lucru judecat de către Tribunal. Reclamanta apreciază că, prin faptul că și-a întemeiat decizia pe motive care au fost deja examinate și înlăturate de Tribunal în Hotărârea din 13 iulie 2018, Crédit agricole/BCE (T-758/16, EU:T:2018:472) și prin faptul că a persistat în invocarea unui risc teoretic de nerambursare a statului francez și a unui risc de vânzare în regim de urgență a unor active fără a demonstra probabilitatea acestor susțineri, Banca Centrală Europeană a încălcat articolul 266 TFUE și autoritatea de lucru judecat.

2.

Al doilea motiv este întemeiat, pe de o parte, pe încălcarea articolului 429 alineatul (14) și a articolului 400 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO 2013, L 176, p. 1) și, pe de altă parte, pe abuzul de putere comis de BCE. Reclamanta consideră că, prin faptul că și-a întemeiat decizia pe existența unui risc de concentrare în privința Caisse des dépôts et consignations (denumită în continuare „CDC”) pentru a refuza să excludă în totalitate expunerile Crédit Lyonnais (denumită în continuare „LCL”) față de CDC privind indicatorul efectului de levier, BCE a impus LCL o cerință prudențială cu titlu de concentrare asupra expunerilor suverane pe care articolul 400 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu îi permite să o impună și a utilizat competențele conferite de articolul 429 alineatul (14) din același regulament în alte scopuri decât cele prevăzute la acest articol.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere pe care BCE ar fi comis-o prin faptul că a persistat în a nu lua în considerare caracteristicile specifice economiilor reglementate, încălcând astfel obligația de a examina, în mod temeinic și cu imparțialitate, ansamblul elementelor pertinente ale speței și de a trage de aici concluziile care se impun. Reclamanta apreciază că, procedând astfel, BCE a comis și o eroare vădită de apreciere a riscurilor prudențiale referitoare la economiile reglementate.

—

anularea deciziei din 21 septembrie 2018 a PMO.4 de a considera că transferul contractului reclamantei de la Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (AESA) este un contract de muncă nou și de a nu îi aplica măsurile tranzitorii prevăzute la articolele 21 și 22 din anexa XIII la statut;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolelor 21 și 22 din anexa XIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene, în măsura în care Comisia a interpretat în mod eronat noțiunea de angajare în muncă.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolelor 10 și 12 din Dispozițiile generale de punere în aplicare, pentru motivul că aceste dispoziții au fost adoptate în scopul de a favoriza mobilitatea între agenții, confirmând cu această ocazie posibilitatea unei cariere europene în cadrul agențiilor.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice și neretroactivității. Reclamanta arată în această privință că decizia sa de a continua să își exercite funcțiile în cadrul AESA în anul 2017 a fost întemeiată pe confirmarea primită din partea serviciului de resurse umane al AESA cu privire la faptul că această continuare îi asigura și continuarea condițiilor referitoare la drepturile sale la pensie dobândite în cadrul EFSA.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului continuității carierei și a muncii agenților temporari. Reclamanta susține că Comisia nu poate înlătura aplicarea articolelor 10 și 12 din Dispozițiile generale de punere în aplicare întrucât ea însăși a instituit un principiu al analizei comune și continue a angajării în muncă a unui agent temporar în cadrul agențiilor.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament. Reclamanta susține în această privință că nicio considerație nu permite justificarea diferenței de tratament în materia drepturilor la pensie în cadrul Uniunii între un funcționar și un agent.

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 95 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului coroborat cu norma 40 alineatul (5) și cu norma 22 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei.

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, precum și pe cele efectuate în procedura care s-a aflat pe rolul Camerei de recurs sau, în cazul în care cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs intervine în proces, obligarea EUIPO în solidar cu aceasta din urmă la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, precum și pe cele efectuate în procedura care s-a aflat pe rolul Camerei de recurs.

—

anularea Directivei (EU) 2019/692 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 de modificare a Directivei 2009/73/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale, în măsura în care prin articolul 1 alineatul (9) din această directivă s-a introdus articolul 49a alineatul (3) prima teză din Directiva 2009/73, care prevede că „[d]eciziile în temeiul alineatelor (1) și (2) se adoptă până la 24 mai 2020”;

—

obligarea Parlamentului European și/sau a Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

1.

Primul motiv, prin intermediul căruia se susține că termenul pentru obținerea unor eventuale decizii de derogare în temeiul noului articol 49a inserat în Directiva 2009/73 este excesiv de scurt și prin aceasta încalcă principiul general de drept al proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 alineatul (4) TUE.

2.

Al doilea motiv, prin intermediul căruia se susține că directiva de modificare trebuie să fie anulată în parte pentru încălcarea articolul 296 TFUE, întrucât este afectată de nemotivare în ceea ce privește instituirea termenului excesiv de scurt în cuprinsul dispoziției atacate.

3.

Al treilea motiv, prin intermediul căruia se susține că dispoziția atacată încalcă principiul încrederii legitime, întrucât limitează în mod nejustificat posibilitatea de a obține derogări în temeiul noului articol 49a inserat în Directiva 2009/73. Posibilitatea de a obține astfel de derogări este impusă în mod legal în scopul protecției încrederii legitime a operatorilor de conducte offshore din țări terțe care erau finalizate și funcționale la data intrării în vigoare a directivei de modificare.

—

anularea deciziei atacate în măsura în care a respins acțiunea privind următoarele produse și servicii:

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—

utilizarea pe scară largă în Uniunea Europeană.

—

admiterea prezentei acțiuni în totalitate;

—

revocarea deciziei atacate în ansamblu;

—

reformarea deciziei atacate pe baza motivelor prezentei acțiuni și acordarea protecției mărcii Uniunii Europene nr. 11 943 586 sflooring;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, inclusiv a celor aferente procedurii desfășurate în fața EUIPO;

—

obligarea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în procedura desfășurată în fața EUIPO.

—

Lipsa unor dovezi suficiente privind utilizarea serioasă a mărcii anterioare T-FLOORING

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

—

declararea acțiunii drept admisibilă și întemeiată;

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

—

încălcarea normelor fundamentale de procedură, în măsura în care cererea de declarare a nulității din fața diviziei de anulare a fost viciată de nereguli;

—

încălcarea articolului 60 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu articolul 8 alineatul (4) din același regulament.