Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2019/C 305/01)

Ultima publicație

JO C 295, 2.9.2019

Publicații anterioare

JO C 288, 26.8.2019

JO C 280, 19.8.2019

JO C 270, 12.8.2019

JO C 263, 5.8.2019

JO C 255, 29.7.2019

JO C 246, 22.7.2019

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 4 iulie 2019 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-377/17) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Servicii în cadrul pieței interne - Directiva 2006/123/CE - Articolul 15 - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Onorarii ale arhitecților și ale inginerilor pentru prestațiile de planificare - Tarife minime și maxime)

(2019/C 305/02)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Mölls, L. Malferrari și H. Tserepa-Lacombe, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și D. Klebs, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Ungaria (reprezentanți: M.Z. Fehér, G. Koós și M. M. Tátrai, agenți)

Dispozitivul

1)

Prin menținerea unor tarife obligatorii pentru prestațiile de planificare ale arhitecților și ale inginerilor, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 15 alineatul (1), alineatul (2) litera (g) și alineatul (3) din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne.

2)	Obligă Republica Federală Germania la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisia Europeană.

3)	Ungaria suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 269, 14.8.2017.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 4 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van beroep te Antwerpen — Belgia) — Procedură penală privind pe Freddy Lucien Magdalena Kirschstein, Thierry Frans Adeline Kirschstein

(Cauza C-393/17) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2005/29/CE - Practici comerciale neloiale - Domeniu de aplicare - Noțiunea de „practici comerciale” - Directiva 2006/123/CE - Servicii în cadrul pieței interne - Drept penal - Regimuri de autorizare - Învățământ superior - Diplomă care conferă titlul de „master” - Interdicția de a conferi anumite titluri fără abilitare)

(2019/C 305/03)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Antwerpen

Părțile din procedura penală principală

Freddy Lucien Magdalena Kirschstein, Thierry Frans Adeline Kirschstein

cu participarea: Vlaamse Gemeenschap

Dispozitivul

1)

Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretată în sensul că aceasta nu se aplică unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede sancționarea penală a persoanelor care conferă, fără să fi fost în prealabil abilitate în acest sens de autoritatea competentă, un titlu de „master”.

2)

Articolul 1 alineatul (5) din Directiva 2006/123/CE Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne coroborat cu articolele 9 și 10 din aceasta trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede sancționarea penală a persoanelor care conferă, fără să fi fost în prealabil abilitate în acest sens de autoritatea competentă, un titlu de „master”, în măsura în care condițiile cărora li se subordonează acordarea unei abilitări pentru a conferi acest titlu sunt compatibile cu articolul 10 alineatul (2) din această directivă, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

---

(1)  JO C 300, 11.9.2017.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 iulie 2019 — Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-543/17) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 258 TFUE - Măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză - Directiva 2014/61/UE - Netranspunerea și/sau necomunicarea măsurilor de transpunere - Articolul 260 alineatul (3) TFUE - Cerere de obligare la plata unei penalități cu titlu cominatoriu zilnice - Calculul cuantumului penalității cu titlu cominatoriu)

(2019/C 305/04)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Hottiaux, C. Cattabriga, L. Nicolae, G. von Rintelen și R. Troosters, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei (reprezentanți: inițial P. Cottin, C. Pochet, J. Van Holm și L. Cornelis, ulterior P. Cottin și C. Pochet, agenți, asistați de P. Vernet, S. Depré și M. Lambert de Rouvroit, avocați, A. Van Acker și M. N. Lollo, experți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Republica Federală Germania (reprezentanți: inițial T. Henze și de S. Eisenberg, ulterior S. Eisenberg, agenți), Republica Estonia (reprezentant: N. Grünberg, agent), Irlande (reprezentanți: M. Browne, G. Hodge și A. Joyce, agenți, asistați de G. Gilmore, BL, și P. McGarry, SC), Regatul Spaniei (reprezentanți: inițial A. Gavela Llopis și A. Rubio González, ulterior A. Rubio González, agenți), Republica Franceză (reprezentanți: E. de Moustier, C. David, A.-L. Desjonquères, I. Cohen, B. Fodda și D. Colas, agenți), Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de S. Fiorentino, avvocato dello Stato), Republica Lituania (reprezentanți: inițial G. Taluntytė, L. Bendoraitytė și D. Kriaučiūnas, ulterior L. Bendoraitytė, agenți), Ungaria (reprezentanți: M. Z. Fehér, G. Koós și Z. Wagner, agenți), Republica Austria (reprezentanți: G. Hesse, G. Eberhard și C. Drexel, agenți), România (reprezentanți: C.-R. Canțăr, R. I. Hațieganu și L. Lițu, agenți)

Dispozitivul

1)

Prin neadoptarea, la expirarea termenului stabilit în avizul motivat din 30 septembrie 2016, astfel cum a fost prelungit de Comisia Europeană, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză și, a fortiori, prin necomunicarea către Comisie a unor astfel de măsuri de transpunere, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 din această directivă.

2)

Prin neadoptarea încă, la data examinării faptelor de către Curte, a măsurilor necesare pentru a transpune în dreptul său intern, în ceea ce privește Regiunea Bruxelles–Capitală, articolul 2 punctele 7-9 și 11, articolul 4 alineatul (5), precum și articolul 8 din Directiva 2014/61 și, a fortiori, prin necomunicarea către Comisia Europeană a unor astfel de măsuri de transpunere, Regatul Belgiei a persistat parțial în neîndeplinirea obligațiilor.

3)

În cazul în care neîndeplinirea obligațiilor constatată la punctul 2 ar persista încă la data pronunțării prezentei hotărâri, obligă Regatul Belgiei la plata către Comisia Europeană, de la această dată și până la încetarea acestei neîndepliniri a obligațiilor, a unei penalități cu titlu cominatoriu zilnice de 5 000 de euro.

4)	Obligă Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

5)	Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Lituania, Ungaria, Republica Austria și România suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 374, 6.11.2017.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Vilniaus apygardos administracinis teismas — Lituania) — Baltic Media Alliance Ltd./Lietuvos radijo ir televizijos komisija

(Cauza C-622/17) (1)

(Trimitere preliminară - Libera prestare a serviciilor - Directiva 2010/13/UE - Servicii mass-media audiovizuale - Transmisie de televiziune - Articolul 3 alineatele (1) și (2) - Libertate de recepționare și de retransmisie - Incitare la ură pe motiv de naționalitate - Măsuri luate de statul membru receptor - Obligație temporară pentru furnizorii de servicii de mass-media și pentru celelalte persoane care furnizează un serviciu de difuzare prin internet de posturi sau de emisiuni de televiziune de a nu difuza sau de a nu retransmite pe teritoriul acestui stat membru un post de televiziune decât în cadrul unor pachete cu plată)

(2019/C 305/05)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Vilniaus apygardos administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Baltic Media Alliance Ltd.

Pârâtă: Lietuvos radijo ir televizijos komisija

Dispozitivul

Articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) trebuie interpretat în sensul că o măsură de ordin public adoptată de un stat membru, constând în obligația pentru furnizorii de servicii mass-media ale căror transmisii televizate sunt destinate teritoriului acestui stat membru și pentru celelalte persoane care furnizează consumatorilor din statul membru menționat un serviciu de difuzare prin internet de posturi sau de emisiuni de televiziune să nu difuzeze sau să nu retransmită pe teritoriul aceluiași stat membru, pentru o perioadă de douăsprezece luni, un post de televiziune provenind dintr-un alt stat membru decât în cadrul unor pachete cu plată, fără a împiedica totuși retransmisia propriu-zisă pe teritoriul acestui prim stat membru a programelor de televiziune ale acestui post, nu intră sub incidența acestei dispoziții.

---

(1)  JO C 52, 12.2.2018.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof Den Haag — Țările de Jos) — Procedură penală privind pe Tronex BV

(Cauza C-624/17) (1)

(Trimitere preliminară - Mediu - Deșeuri - Transferuri - Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 - Articolul 2 punctul 1 - Directiva 2008/98/CE - Articolul 3 punctul 1 - Noțiunile de „transfer de deșeuri” și de „deșeuri” - Lot de bunuri inițial destinate vânzării cu amănuntul, returnate de consumatori sau care au devenit excedentare în asortimentul vânzătorului)

(2019/C 305/06)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof Den Haag

Partea din procedura penală principală

Tronex BV

Dispozitivul

Transferul către o țară terță al unui lot de aparate electrice și electronice precum cele în discuție în litigiul principal, care inițial erau destinate vânzării cu amănuntul, dar care au făcut obiectul unui retur de către consumator sau care, din diverse motive, au fost returnate de comerciant furnizorului său, trebuie considerat un „transfer de deșeuri” în sensul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri coroborat cu articolul 2 punctul 1 din acesta și cu articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive în cazul în care acest lot conține aparate a căror bună funcționare nu a fost constatată în prealabil sau care nu sunt corect protejate împotriva daunelor legate de transport. În schimb, în absența unor indicii contrare, asemenea bunuri care au devenit excedentare în asortimentul vânzătorului, aflate în ambalajul de origine nedesfăcut, nu trebuie să fie considerate deșeuri.

---

(1)  JO C 32, 29.1.2018.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — procedură inițiată de Eurobolt BV

(Cauza C-644/17) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 267 TFUE - Dreptul la o cale de atac efectivă - Întinderea controlului jurisdicțional național al unui act al Uniunii Europene - Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Articolul 15 alineatul (2) - Comunicare către statele membre, cu cel puțin zece zile lucrătoare înaintea reuniunii comitetului consultativ, a tuturor informațiilor utile - Noțiunea de „informații utile” - Formă substanțială - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 723/2011 - Extinderea taxei antidumping impuse privind importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din China la importurile expediate din Malaysia - Validitate)

(2019/C 305/07)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurentă: Eurobolt BV

cu participarea: Staatssecretaris van Financiën

Dispozitivul

1)

Articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că, pentru a contesta validitatea unui act de drept derivat al Uniunii, un justițiabil se poate prevala în fața unei instanțe naționale de motivele care pot fi invocate în cadrul unei acțiuni în anulare formulate în temeiul articolului 263 TFUE, inclusiv de motivele întemeiate pe nerespectarea condițiilor pentru adoptarea unui astfel de act.

2)

Articolul 267 TFUE coroborat cu articolul 4 alineatul (3) TUE trebuie interpretat în sensul că o instanță națională are dreptul de a se adresa înainte de sesizarea Curții instituțiilor Uniunii Europene care au participat la elaborarea unui act de drept derivat al Uniunii, a cărui validitate este contestată în fața sa, în vederea obținerii de la acestea de informații și de elemente punctuale pe care le consideră indispensabile pentru a înlătura orice îndoială a instanței naționale cu privire la validitatea actului Uniunii în cauză și pentru a evita să sesizeze Curtea cu o întrebare preliminară în aprecierea validității acestui act.

3)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 723/2011 al Consiliului din 18 iulie 2011 privind extinderea taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 privind importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca provenind din Malaysia, este nevalid, întrucât a fost adoptat cu încălcarea articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene.

---

(1)  JO C 52, 12.2.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof — Germania) — Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände — Verbraucherzentrale Bundesverband e.V./Amazon EU Sàrl

(Cauza C-649/17) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 2011/83/UE - Articolul 6 alineatul (1) litera (c) - Cerințe de informare pentru contractele la distanță și pentru contractele negociate în afara spațiilor comerciale - Obligația comerciantului de a indica numărul său de telefon și numărul său de fax „în cazul în care sunt disponibile” - Conținut)

(2019/C 305/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă și recurentă: Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände — Verbraucherzentrale Bundesverband e.V.

Pârâtă și intimată în recurs: Amazon EU Sàrl

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului, trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care impune comerciantului, înainte de a încheia cu un consumator un contract la distanță sau negociat în afara spațiilor comerciale, menționat la articolul 2 punctele 7 și 8 din această directivă, să furnizeze, în orice împrejurare, numărul său de telefon. Pe de altă parte, dispoziția menționată nu implică o obligație a comerciantului de a institui o linie telefonică ori de fax sau de a crea o nouă adresă de poștă electronică pentru a le permite consumatorilor să îl contacteze și nu impune să se comunice acest număr sau cel de fax ori adresa de poștă electronică decât în cazul în care acest comerciant dispune deja de respectivele mijloace de comunicare cu consumatorii.

Articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2011/83 trebuie interpretat în sensul că, deși această dispoziție îi impune comerciantului sarcina de a pune la dispoziția consumatorului un mediu de comunicare de natură să îndeplinească criteriile unei comunicări directe și eficiente, ea nu se opune ca respectivul comerciant să furnizeze alte mijloace de comunicare decât cele enumerate în dispoziția menționată pentru a îndeplini aceste criterii.

---

(1)  JO C 112, 26.3.2018.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 iulie 2019 — Viridis Pharmaceutical Ltd./Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Hecht-Pharma GmbH

(Cauza C-668/17 P) (1)

(Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca verbală Boswelan - Utilizare serioasă - Lipsă - Utilizare a mărcii în cadrul unui studiu clinic înainte de depunerea unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a unui medicament - Motiv întemeiat pentru neutilizare - Noțiune)

(2019/C 305/09)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Viridis Pharmaceutical Ltd. (reprezentanți: C. Spintig, S. Pietzcker și M. Prasse, Rechtsanwälte)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: S. Hanne, agent), Hecht-Pharma GmbH (reprezentanți: J. Sachs și C. Sachs, Rechtsanwälte)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Viridis Pharmaceutical Ltd să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Hecht-Pharma GmbH.

---

(1)  JO C 83, 5.3.2018.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 11 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Telecom Italia SpA/Ministero dello Sviluppo Economico, Infrastrutture e telecomunicazioni per l'Italia SpA (Infratel Italia SpA)

(Cauza C-697/17) (1)

(Trimitere preliminară - Atribuire a unor contracte de achiziții publice de bunuri și de lucrări - Directiva 2014/24/UE - Articolul 28 alineatul (2) - Procedură restrânsă - Operatorii economici admiși să depună o ofertă - Necesitatea de a menține o identitate juridică și materială între candidatul preselectat și cel care depune oferta - Principiul egalității de tratament al ofertanților)

(2019/C 305/10)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelantă: Telecom Italia SpA

Intimați: Ministero dello Sviluppo Economico, Infrastrutture e telecomunicazioni per l'Italia SpA (Infratel Italia SpA)

cu participarea: OpEn Fiber SpA

Dispozitivul

Articolul 28 alineatul (2) prima teză din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE trebuie interpretat în sensul că, având în vedere cerința privind identitatea juridică și materială între operatorii economici preselectați și cei care depun ofertele, nu se opune ca, în cadrul unei proceduri restrânse de atribuire a unui contract de achiziții publice, un candidat preselectat care se angajează să absoarbă un alt candidat preselectat, în temeiul unui acord de fuziune încheiat între etapa de preselecție și cea de depunere a ofertelor și executat după această etapă de depunere, să poată depune o ofertă.

---

(1)  JO C 112, 26.3.2018.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret — Danemarca) — procedură inițiată de A

(Cauza C-716/17) (1)

(Trimitere preliminară - Libera circulație a lucrătorilor - Restricții - Deschiderea unei proceduri de eliberare de datorii - Condiție privind reședința - Admisibilitate - Articolul 45 TFUE - Efect direct)

(2019/C 305/11)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Partea din procedura principală

A

Dispozitivul

1)

Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei norme de competență jurisdicțională prevăzute de reglementarea unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, care subordonează acordarea unei măsuri de eliberare de datorii de condiția ca debitorul să aibă domiciliul sau reședința în acest stat membru.

2)

Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că impune instanței naționale să lase neaplicată condiția privind reședința prevăzută de o normă națională de competență jurisdicțională precum cea în discuție în litigiul principal, independent de aspectul dacă procedura de eliberare de datorii, prevăzută de asemenea de această reglementare, conduce eventual la afectarea creanțelor deținute de particulari în temeiul reglementării menționate.

---

(1)  JO C 83, 5.3.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Bezirksgericht Villach — Austria) — Norbert Reitbauer și alții/Enrico Casamassima

(Cauza C-722/17) (1)

(Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Competența judiciară în materie civilă și comercială - Competențe exclusive - Articolul 24 punctele 1 și 5 - Litigii în materie de drepturi reale imobiliare și în materie de executare a hotărârilor - Procedură de licitație judiciară a unui imobil - Acțiune în contestarea distribuirii sumelor de bani realizate prin această licitație)

(2019/C 305/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bezirksgericht Villach

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Norbert Reitbauer, Dolinschek GmbH, B.T.S. Trendfloor Raumausstattungs-GmbH, Elektrounternehmen K. Maschke GmbH, Klaus Egger, Architekt DI Klaus Egger Ziviltechniker GmbH

Pârât: Enrico Casamassima

Dispozitivul

Articolul 24 punctele 1 și 5 din Regulamentul nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că acțiunea unui creditor în contestarea distribuirii sumelor de bani realizate în urma licitației judiciare a unui imobil, prin care se urmărește, pe de o parte, constatarea stingerii prin compensație a unei creanțe concurente și, pe de altă parte, inopozabilitatea garanției reale constituite pentru garantarea executării acestei din urmă creanțe, nu intră în competența exclusivă a instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia este situat imobilul sau a instanțelor de la locul executării silite.

---

(1)  JO C 268, 30.7.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 iulie 2019 — VG, succesoare în drepturi a lui MS/Comisia Europeană

(Cauza C-19/18 P) (1)

(Recurs - Acțiune în despăgubire împotriva Comisiei Europene - Decizie a Comisiei de a pune capăt unei colaborări în cadrul rețelei Team Europe - Repararea prejudiciului - Excepție de inadmisibilitate ridicată de Comisie - Natura contractuală sau delictuală a litigiului)

(2019/C 305/13)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: VG, succesoare în drepturi a MS (reprezentant: L. Levi, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: I. Martínez del Peral, C. Ehrbar și B. Mongin, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	O obligă pe VG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 83, 5.3.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Hessisches Finanzgericht — Germania) — Federal Express Corporation Deutsche Niederlassung/Hauptzollamt Frankfurt am Main

(Cauza C-26/18) (1)

(Trimitere preliminară - Uniunea vamală - Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Articolele 202 și 203 - Taxe vamale la import - Nașterea unei datorii vamale din încălcări ale legislației vamale - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 2 alineatul (1) litera (d) și articolul 30 - TVA-ul la import - Fapt generator al taxei - Noțiunea de „import” al unui bun - Cerința ca bunul să fi intrat în circuitul economic al Uniunii Europene - Transportarea acestui bun într-un alt stat membru decât cel în care a luat naștere datoria vamală)

(2019/C 305/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Hessisches Finanzgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Federal Express Corporation Deutsche Niederlassung

Pârât: Hauptzollamt Frankfurt am Main

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (1) litera (d) și articolul 30 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că, atunci când un bun este introdus pe teritoriul Uniunii Europene, nu este suficient ca acest bun să fi făcut obiectul unor încălcări ale legislației vamale într-un anumit stat membru care au dat naștere unei datorii vamale la import pentru a considera că respectivul bun a intrat în circuitul economic al Uniunii în acest stat membru, atunci când se dovedește că același bun a fost transportat în alt stat membru, care este destinația sa finală, unde a fost consumat, taxa pe valoarea adăugată la import aferentă respectivului bun fiind, așadar, generată doar în acest alt stat membru.

---

(1)  JO C 152, 30.4.2018.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 iulie 2019 — Comisia Europeană/NEX International Limited, fostă Icap plc, Icap Management Services Ltd, Icap New Zealand Ltd

(Cauza C-39/18 P) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegeri - Sectorul instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii în yeni japonezi - Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Răspunderea unei întreprinderi pentru rolul său de facilitator al înțelegerii - Calculul amenzii - Obligația de motivare)

(2019/C 305/15)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Mongin, M. Farley, T. Christoforou și V. Bottka, agenți)

Celelalte părți din procedură: NEX International Limited, fostă Icap plc, Icap Management Services Ltd, Icap New Zealand Ltd (reprezentanți: C. Riis-Madsen, advokat și S. Frank, avocat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 142, 23.4.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret — Danemarca) — A/Udlændinge- og Integrationsministeriet

(Cauza C-89/18) (1)

(Trimitere preliminară - Acordul de asociere CEE-Turcia - Decizia nr. 1/80 - Articolul 13 - Clauza de standstill - Reîntregirea familiei soților - Nouă restricție - Motiv imperativ de interes general - Integrare cu succes - Gestionare eficientă a fluxurilor de migrație - Proporționalitate)

(2019/C 305/16)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamantă: A

Pârât: Udlændinge- og Integrationsministeriet

Dispozitivul

Articolul 13 din Decizia nr. 1/80 din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, adoptată de Consiliul de asociere înființat prin acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, care a fost semnat la 12 septembrie 1963, la Ankara, de Republica Turcia, pe de o parte, precum și de statele membre ale CEE și de Comunitate, pe de altă parte, și care a fost încheiat, aprobat și confirmat în numele acesteia din urmă prin Decizia 64/732/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1963, trebuie interpretat în sensul că o măsură națională care impune drept condiție pentru reîntregirea familiei între un lucrător turc cu reședința legală în statul membru avut în vedere și soția acestuia ca legăturile lor cu respectivul stat membru să fie mai puternice decât cele pe care aceștia le au cu un stat terț constituie o „nouă restricție” în sensul dispoziției menționate. O astfel de restricție nu este justificată.

---

(1)  JO C 142, 23.4.2018.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 iulie 2019 — Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-91/18) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Accize la alcool și băuturi alcoolice - Articolul 110 TFUE - Directiva 92/83/CEE - Directiva 92/84/CEE - Regulamentul (CE) nr. 110/2008 - Aplicarea unei rate mai scăzute a accizei la fabricarea produselor tradiționale denumite tsipouro și tsikoudia)

(2019/C 305/17)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Kyratsou și F. Tomat, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă (reprezentanți: M. Tassopoulou și D. Tsagkaraki, agenți)

Dispozitivul

1)

Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin: — în temeiul articolelor 19 și 21 din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice coroborate cu articolul 23 alineatul (2) din această directivă, prin adoptarea și prin menținerea în vigoare a unei legislații care aplică o rată a accizei redusă cu 50 % în raport cu rata națională standard pentru tsipouro și tsikoudia fabricate de întreprinderile de distilare, denumite „distilatoare sistematice”, și — în temeiul articolelor 19 și 21 din Directiva 92/83 coroborate cu articolul 22 alineatul (1) din aceasta și cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice, prin adoptarea și prin menținerea în vigoare a unei legislații care aplică, în condițiile prevăzute de această legislație, o rată a accizei foarte redusă pentru tsipouro și tsikoudia fabricate de micii distilatori, denumiți „ocazionali”.

2)	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 142, 23.4.2018.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 4 iulie 2019 — FTI Touristik GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Harald Prantner, Daniel Giersch

(Cauza C-99/18 P) (1)

(Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Procedură de opoziție - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Cerere de înregistrare a mărcii figurative care cuprinde elementul verbal „Fl” - Opoziția titularului mărcii figurative care cuprinde elementul verbal „fly.de” - Respingere - Similitudine a semnelor - Desemnare în Buletinul mărcilor Uniunii Europene - Risc de confuzie)

(2019/C 305/18)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: FTI Touristik GmbH (reprezentant: A. Parr, Rechtsanwältin)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: D. Walicka și D. Botis, agenți), Harald Prantner, Daniel Giersch (reprezentant: S. Eble, Rechtsanwalt)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	FTI Touristik GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

3)	Domnii Harald Prantner și Daniel Giersch suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 182, 28.5.2018.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Noord-Nederland — Țările de Jos) — HQ, IP, reprezentat legal de HQ, JO/Aegean Airlines SA

(Cauza C-163/18) (1)

(Trimitere preliminară - Transporturi aeriene - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor - Anularea zborului - Asistență - Dreptul la rambursarea costului biletului de avion de către operatorul de transport aerian - Articolul 8 alineatul (2) - Pachet de servicii turistice - Directiva 90/314/CEE - Falimentul operatorului de turism)

(2019/C 305/19)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Noord-Nederland

Părțile din procedura principală

Reclamanți: HQ, IP, reprezentat legal de HQ, JO

Pârâtă: Aegean Airlines SA

Dispozitivul

Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 trebuie interpretat în sensul că un pasager care, în temeiul Directivei 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite, transpusă în dreptul național, are dreptul să se adreseze operatorului său de turism pentru a obține rambursarea costului biletului său de avion nu mai are, așadar, posibilitatea de a solicita rambursarea costului acestui bilet de la operatorul de transport aerian în temeiul regulamentului menționat nici chiar în cazul în care operatorul de turism se află în incapacitate financiară de a efectua rambursarea costului biletului și nu a luat nicio măsură pentru a garanta rambursarea.

---

(1)  JO C 182, 28.5.2018.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 11 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Agrenergy Srl (C-180/18 și C-286/18), Fusignano Due Srl (C-287/18)/Ministero dello Sviluppo Economico

(Cauzele conexate C-180/18, C-286/18 și C-287/18) (1)

(Trimitere preliminară - Mediu - Directiva 2009/28/CE - Articolul 3 alineatul (3) litera (a) - Promovarea utilizării energiei din surse regenerabile - Producție de energie electrică în instalații solare fotovoltaice - Modificare a unei scheme de sprijin - Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime)

(2019/C 305/20)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Agrenergy Srl (C-180/18 și C-286/18), Fusignano Due Srl (C-287/18)

Intimat: Ministero dello Sviluppo Economico

Dispozitivul

Sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere ținând seama de toate elementele relevante, articolul 3 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE, citit în lumina principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime, trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiile principale, care permite unui stat membru să prevadă reducerea sau chiar eliminarea tarifelor de stimulare stabilite anterior pentru energia produsă în instalațiile solare fotovoltaice.

---

(1)  JO C 182, 28.5.2018

JO C 249, 16.7.2018

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 10 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Schienen-Control Kommission — Austria) — WESTbahn Management GmbH/ÖBB-Infrastruktur AG

(Cauza C-210/18) (1)

(Trimitere preliminară - Transport - Spațiul feroviar unic european - Directiva 2012/34/UE - Articolul 3 - Noțiunea de „infrastructură feroviară” - Anexa II - Pachet minim de acces - Includerea utilizării peroanelor pentru călători)

(2019/C 305/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Schienen-Control Kommission

Părțile din procedura principală

Reclamantă: WESTbahn Management GmbH

Intimată: ÖBB-Infrastruktur AG

Dispozitivul

Anexa II la Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european trebuie interpretată în sensul că „peroanele pentru călători”, menționate în anexa I la această directivă, sunt un element al infrastructurii feroviare a cărui utilizare face parte din pachetul minim de acces, în conformitate cu punctul 1 litera (c) din anexa II menționată.

---

(1)  JO C 231, 2.7.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 3 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Varhoven administrativen sad — Bulgaria) — „UniCredit Leasing” EAD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” — Sofia pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite (NAP)

(Cauza C-242/18) (1)

(Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Bază de impozitare - Reducere - Principiul neutralității fiscale - Contract de leasing financiar reziliat pentru neplata ratelor - Decizie rectificativă - Domeniu de aplicare - Operațiuni impozabile - Livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros - Plata unei „indemnizații” de reziliere până la expirarea contractului - Competența Curții)

(2019/C 305/22)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Varhoven administrativen sad

Părțile din procedura principală

Recurentă: „UniCredit Leasing” EAD

Intimat: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” — Sofia pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite (NAP)

Dispozitivul

1)

Articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că permite, în cazul rezilierii unui contract de leasing financiar, o reducere a bazei de impozitare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată calculată forfetar printr-o decizie rectificativă cu privire la ansamblul ratelor de leasing datorate pe toată durata contractului, chiar dacă această decizie rectificativă ar fi intrat în vigoare și ar constitui astfel un „act administrativ stabil” de constatare a unei datorii fiscale în temeiul dreptului național.

2)

Articolul 90 din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, lipsa plății unei părți din ratele de leasing datorate ale unui contract de leasing financiar pentru perioada cuprinsă între încetarea plăților și rezilierea neretroactivă a contractului, pe de o parte, și lipsa plății unei despăgubiri datorate în cazul rezilierii anticipate a contractului, corespunzătoare sumei tuturor ratelor de leasing neplătite până la expirarea acestui contract, pe de altă parte, constituie un caz de neplată susceptibil să intre sub incidența derogării de la obligația de reducere a bazei de impozitare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la alineatul (2) al acestui articol, cu excepția cazului în care persoana impozabilă demonstrează existența unei probabilități rezonabile ca datoria să nu fie onorată, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

---

(1)  JO C 211, 18.6.2018.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 10 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Staatssecretaris van Financiën/CEVA Freight Holland BV

(Cauza C-249/18) (1)

(Trimitere preliminară - Codul vamal - Declarație vamală - Indicare eronată a subpoziției din Nomenclatura combinată - Decizie de rectificare - Articolul 78 din acest cod - Revizuirea declarației - Modificarea valorii de tranzacție - Articolul 221 din codul respectiv - Termen de prescripție a dreptului de recuperare a datoriei vamale - Întrerupere)

(2019/C 305/23)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurent: Staatssecretaris van Financiën

Intimată: CEVA Freight Holland BV

Dispozitivul

1)

Articolul 78 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000, trebuie interpretat în sensul că, atunci când declarantul dispune de posibilitatea de a alege prețul mărfurilor vândute pentru export pe teritoriul Uniunii Europene care poate fi reținut ca bază de evaluare pentru stabilirea valorii în vamă și când rezultă dintr-un control ulterior că declarația vamală pe care a întocmit-o conține o eroare de clasificare vamală a mărfurilor în cauză care determină aplicarea unei taxe vamale mai ridicate, acesta poate solicita, în temeiul articolului 78, revizuirea declarației respective în scopul de a obține înlocuirea prețului inițial indicat cu un preț de tranzacție mai mic în vederea obținerii reducerii valorii datoriei sale vamale.

2)

Articolul 221 alineatele (1) și (3) din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2700/2000, trebuie interpretat în sensul că revine statelor membre sarcina de a stabili, cu respectarea principiilor efectivității și echivalenței, data la care se consideră că a fost efectuată comunicarea către debitor a valorii taxelor în scopul de a întrerupe termenul de prescripție de trei ani la expirarea căruia datoria vamală este stinsă.

---

(1)  JO C 276, 6.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 10 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa — Letonia) — SIA „Kuršu zeme”/Valsts ieņēmumu dienests

(Cauza C-273/18) (1)

(Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Drept de deducere a TVA-ului achitat în amonte - Articolul 168 - Lanț de livrări de bunuri - Refuzul dreptului de deducere pentru motivul existenței acestui lanț - Obligația autorității fiscale competente de a stabili existența unei practici abuzive)

(2019/C 305/24)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SIA „Kuršu zeme”

Pârâtă: Valsts ieņēmumu dienests

Dispozitivul

Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, trebuie interpretat în sensul că, pentru a se refuza dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) achitate în amonte, circumstanța că o achiziție de bunuri a avut loc după un lanț de operațiuni succesive de vânzare între mai multe persoane și că persoana impozabilă a intrat în posesia bunurilor în discuție în antrepozitul unei persoane care făcea parte din acest lanț, alta decât persoana care figurează pe factură ca furnizor, nu este, ca atare, suficientă pentru a determina existența unei practici abuzive a persoanei impozabile sau a celorlalte persoane participante la lanțul menționat, autoritatea fiscală competentă fiind obligată să stabilească existența unui avantaj fiscal necuvenit de care ar fi beneficiat persoana impozabilă sau celelalte persoane.

---

(1)  JO C 259, 23.7.2018.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 iulie 2019 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-304/18) (1)

(„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Resurse proprii - Taxe vamale - Constatarea unei datorii vamale - Înscriere într-o contabilitate separată - Obligație de punere la dispoziția Uniunii Europene - Procedură de recuperare inițiată tardiv - Dobânzi de întârziere”)

(2019/C 305/25)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial Z. Malůšková, M. Owsiany-Hornung și F. Tomat, ulterior Z. Malůšková, M. Owsiany-Hornung și F. Tomat, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de G. Albenzio, avvocato dello Stato)

Dispozitivul

1)

Prin refuzul de a pune la dispoziție resurse proprii tradiționale într-un cuantum de 2 120 309,50 euro indicate în comunicarea de scoatere din evidențele contabile IT(07)08-917, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 din Decizia 94/728/CE, Euratom a Consiliului din 31 octombrie 1994 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene, al articolului 8 din Decizia 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene, al articolului 8 din Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene, al articolului 8 din Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene, precum și al articolelor 10, 11 și 17 din Regulamentul (CEE, Euratom) 1552/1989 al Consiliului din 29 mai 1989 privind punerea în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților, al articolelor 10, 11 și 17 din Regulamentul (CE, Euratom) 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților și al articolelor 10, 12 și 13 din Regulamentul (UE, Euratom) 609/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 privind metodele și procedura de punere la dispoziție a resurselor proprii tradiționale și a resurselor proprii bazate pe TVA și pe VNB și privind măsurile pentru a răspunde necesităților trezoreriei.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă Republica Italiană la plata a patru cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană și la suportarea propriilor cheltuieli de judecată.

4)	Obligă Comisia Europeană la suportarea unei cincimi din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 221, 25.06.2018.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 3 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Regatul Unit) — Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs/The Chancellor, Masters and Scholars of the University of Cambridge

(Cauza C-316/18) (1)

(Trimitere preliminară - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Deducerea taxei achitate în amonte - Cheltuieli de administrare a unui fond de dotare care realizează investiții în scopul acoperirii costurilor ansamblului operațiunilor efectuate în aval de persoana impozabilă - Cheltuieli generale)

(2019/C 305/26)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din procedura principală

Recurenți: Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Intimați: The Chancellor, Masters and Scholars of the University of Cambridge

Dispozitivul

Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că o persoană impozabilă care desfășoară atât activități supuse taxei pe valoarea adăugată, cât și activități scutite de această taxă, care investește donațiile și alocările pe care le primește prin plasarea lor într-un fond și care utilizează veniturile generate de fondul menționat pentru a acoperi costurile ansamblului acestor activități nu este autorizată să deducă, cu titlul de cheltuieli generale, taxa pe valoarea adăugată achitată în amonte și aferentă cheltuielilor legate de această plasare.

---

(1)  JO C 249, 16.7.2018.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 10 iulie 2019 — Caviro Distillerie Srl, Distillerie Bonollo SpA, Distillerie Mazzari SpA, Industria Chimica Valenzana (ICV) SpA/Comisia Europeană

(Cauza C-345/18 P) (1)

(Recurs - Politică comercială - Dumping - Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/176 — Import de acid tartric originar din China și produs de Hangzhou Bioking Biochemical Engineering Co. Ltd — Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Articolul 3 alineatele (2), (3) și (5) - Absența unui prejudiciu important - Eroare vădită de apreciere - Stabilirea prejudiciului - Evaluarea tuturor factorilor și indicilor economici relevanți care au un impact asupra situației industriei Uniunii Europene - Cotă de piață)

(2019/C 305/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Caviro Distillerie Srl, Distillerie Bonollo SpA, Distillerie Mazzari SpA, Industria Chimica Valenzana (ICV) SpA (reprezentant: R. MacLean, Solicitor)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland și A. Demeneix, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Caviro Distillerie Srl, Distillerie Bonollo SpA, Distillerie Mazzari SpA și Industria Chimica Valenzana (ICV) SpA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 259, 23.7.2018.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 3 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawie — Polonia) — Delfarma Sp. z o.o./Prezes Urzędu Rejestracji Produktów Leczniczych, Wyrobów Medycznych i Produktów Biobójczych

(Cauza C-387/18) (1)

(Trimitere preliminară - Articolele 34 și 36 TFUE - Libera circulație a mărfurilor - Măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative - Protecția sănătății și a vieții persoanelor - Import paralel de medicamente - Medicamente de referință și medicamente generice - Condiție potrivit căreia medicamentul importat și cel care a făcut obiectul unei autorizații de introducere pe piață în statul membru de import trebuie să fie ambele medicamente de referință sau ambele medicamente generice)

(2019/C 305/28)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Delfarma Sp. z o.o.

Pârât: Prezes Urzędu Rejestracji Produktów Leczniczych, Wyrobów Medycznych i Produktów Biobójczych

Dispozitivul

Articolele 34 și 36 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, care impune, pentru ca o autorizație de import paralel al unui medicament să poată fi acordată, ca acest medicament și medicamentul care a făcut obiectul unei autorizații de introducere pe piață în acel stat membru să fie ambele medicamente de referință sau ambele medicamente generice și care, prin urmare, interzice acordarea oricărei autorizații de import paralel al unui medicament atunci când acesta este un medicament generic, în timp ce medicamentul autorizat deja în statul membru respectiv este un medicament de referință.

---

(1)  JO C 294, 20.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal administratif — Luxemburg) — Nicolas Aubriet/Ministre de l'Enseignement supérieur et de la Recherche

(Cauza C-410/18) (1)

(Trimitere preliminară - Libera circulație a persoanelor - Egalitate de tratament - Avantaje sociale - Regulamentul (UE) nr. 492/2011 - Articolul 7 alineatul (2) - Ajutor financiar pentru studii superioare - Studenți nerezidenți - Condiție legată de durata de muncă a părinților acestora pe teritoriul național - Durată minimă de cinci ani - Perioadă de referință de șapte ani - Mod de calcul al perioadei de referință - Data formulării cererii de ajutor financiar - Discriminare indirectă - Justificare - Proporționalitate)

(2019/C 305/29)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal administratif

Părțile din procedura principală

Reclamant: Nicolas Aubriet

Pârât: Ministre de l'Enseignement supérieur et de la Recherche

Dispozitivul

Articolul 45 TFUE și articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, care subordonează acordarea unui ajutor financiar pentru studii superioare studenților nerezidenți condiției ca, la data formulării cererii de ajutor financiar, unul dintre părinții studentului să fi fost angajat sau să fi desfășurat o activitate în acest stat membru o durată de cel puțin cinci ani într-o perioadă de referință de șapte ani calculată retroactiv de la data formulării cererii de ajutor financiar menționate, în măsura în care aceasta nu permite abordarea de o manieră suficient de largă a existenței unei eventuale legături suficiente cu piața muncii din acest stat membru.

---

(1)  JO C 301, 27.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 iulie 2019 — Mykola Yanovych Azarov/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-416/18 P) (1)

(Recurs - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina - Înghețare a fondurilor și a resurselor economice - Listă a persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Menținerea numelui recurentului - Decizie a unei autorități a unui stat terț - Obligația Consiliului să verifice că această decizie a fost luată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă)

(2019/C 305/30)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Mykola Yanovych Azarov (reprezentanți: A. Egger și G. Lansky, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix și J. Bauerschmidt, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 26 aprilie 2018, Azarov/Consiliul (T-190/16, nepublicată, EU:T:2018:232).

2)

Anulează Decizia (PESC) 2016/318 a Consiliului din 4 martie 2016 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/311 al Consiliului din 4 martie 2016 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care îl privesc pe domnul Mykola Yanovych Azarov.

3)	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în cadrul procedurii în primă instanță, cât și în cadrul prezentului recurs.

---

(1)  JO C 301, 27.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 11 iulie 2019 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-434/18) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2011/70/Euratom - Gestionarea responsabilă și în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive - Program național - Obligație de transmitere Comisiei Europene)

(2019/C 305/31)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial G. Gattinara și M. Patakia, ulterior G. Gattinara și R. Tricot, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de G. Palatiello, avvocato dello Stato)

Dispozitivul

1)

Constată că, prin faptul că nu a notificat Comisiei programul său național de punere în aplicare a politicii în materie de gestionare a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 15 alineatul (4) coroborat cu articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului din 19 iulie 2011 de instituire a unui cadru comunitar pentru gestionarea responsabilă și în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive.

2)	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 285, 13.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 11 iulie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Městský soud v Praze — Republica Cehă) — CS și alții/České aerolinie a.s.

(Cauza C-502/18) (1)

(Trimitere preliminară - Transport - Norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și a anulării sau a întârzierii prelungite a zborurilor - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Articolul 5 alineatul (1) litera (c) - Articolul 7 alineatul (1) - Drept la despăgubire - Zbor cu legătură directă - Zbor alcătuit din două zboruri efectuate de operatori de transport aerian diferiți - Întârziere prelungită intervenită cu ocazia celui de al doilea zbor care are punctele de plecare și de sosire în afara Uniunii și care este efectuat de un operator de transport stabilit într-o țară terță)

(2019/C 305/32)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Městský soud v Praze

Părțile din procedura principală

Reclamanți: CS, DR, EQ, FP, GO, HN, IM, JL, KK, LJ, MI

Pârâtă: České aerolinie a.s.

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (1) litera (c) și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 coroborate cu articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretate în sensul că, în cadrul unui zbor cu legătură directă alcătuit din două zboruri și care a făcut obiectul unei rezervări unice, cu plecare de pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru și cu destinația un aeroport situat într-o țară terță, prin aeroportul din altă țară terță, un pasager afectat la destinația finală de o întârziere de trei ore sau mai mult, care își are originea în cel de al doilea zbor, asigurat, în cadrul unui acord de partajare a codurilor, de un operator de transport stabilit într-o țară terță, își poate îndrepta acțiunea în despăgubire în temeiul acestui regulament împotriva operatorului de transport aerian comunitar care a efectuat primul zbor.

---

(1)  JO C 341, 24.9.2018.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Krajský súd v Prešove (Slovacia) la 25 iunie 2019 — LH/PROFI CREDIT Slovakia, s.r.o.

(Cauza C-485/19)

(2019/C 305/33)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Krajský súd v Prešove

Părțile din procedura principală

Reclamant: LH

Pârâtă: PROFI CREDIT Slovakia, s.r.o.

Întrebările preliminare

A.

1) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumit în continuare „articolul 47 din cartă”), și implicit dreptul consumatorului la o protecție jurisdicțională efectivă, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări — precum cea prevăzută la articolul 107 alineatul (2) din Codul civil slovac privind prescrierea dreptului consumatorului într-un termen de prescripție obiectiv de 3 ani — potrivit căreia dreptul consumatorului la restituirea unei prestații care decurge dintr-o clauză contractuală abuzivă se prescrie chiar în cazul în care consumatorul respectiv nu este în măsură să evalueze el însuși clauza contractuală abuzivă, iar o astfel de prescripție curge chiar în situația în care consumatorul nu avea cunoștință de caracterul abuziv al clauzei contractuale? 2) În cazul în care reglementarea privind prescrierea dreptului consumatorului într-un termen obiectiv de 3 ani, în pofida ignoranței consumatorului, este compatibilă cu articolul 47 din cartă și cu principiul efectivității, instanța de trimitere adresează următoarea întrebare: articolul 47 din cartă și principiul efectivității se opun unei astfel de practici naționale, potrivit căreia revine consumatorului sarcina de a dovedi în justiție că persoanele care acționează pentru creditor aveau cunoștință de faptul că creditorul încalcă drepturile consumatorului, în speță de faptul că, prin neindicarea dobânzii anuale efective (DAE) exacte, creditorul încalcă o normă legală, precum și de a dovedi cunoașterea faptului că, în acest caz, împrumutul este acordat fără dobândă și că creditorul s-a îmbogățit fără justă cauză prin perceperea dobânzilor? 3) În cazul unui răspuns negativ la întrebarea A. 2), care sunt, așadar, persoanele, dintre administratorii, asociații sau reprezentanții comerciali ai creditorului, cu privire la care consumatorul trebuie să dovedească cunoașterea aspectelor menționate în aceeași întrebare? 4) În cazul unui răspuns negativ la întrebarea A. 2), ce grad de cunoaștere este suficient pentru îndeplinirea obiectivului de a dovedi intenția furnizorului de a încălca reglementarea în discuție de pe piața financiară?

B.

1) Efectele directivelor și ale jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene în această privință, precum Hotărârea Rasmussen (C-441/14, EU:C:2016:278), Hotărârea Pfeiffer (C-397/01-C-403/01, EU:C:2004:584, punctele 113 și 114), Hotărârea Kücükdeveci (C-555/07, EU:C:2010:21, punctul 48), Hotărârea Impact (C-268/06, EU:C:2008:223, punctul 100), Hotărârea Dominguez (C-282/10, punctele 25 și 27) și Hotărârea Association de médiation sociale (C-176/12, EU:C:2014:2, punctul 38), se opun unei astfel de practici naționale, în temeiul căreia instanța națională a ajuns la concluzia privind interpretarea conformă cu dreptul Uniunii Europene, fără a utiliza metode de interpretare și fără o motivare corespunzătoare? 2) În cazul în care, în urma aplicării unor metode de interpretare, cum ar fi în special interpretarea teleologică, interpretarea autentică, interpretarea istorică, interpretarea sistematică și interpretarea logică (metoda a contrario și metoda reductio ad absurdum), și în urma aplicării legislației naționale în ansamblul său, pentru a atinge obiectivul prevăzut la articolul 10 alineatul (2) literele (h) și (i) din Directiva 2008/48 (1) (denumită în continuare „directiva”), instanța ajunge la concluzia că interpretarea conformă cu dreptul Uniunii conduce la o situație contra legem, se poate recunoaște — de exemplu prin comparație cu raporturile existente în caz de discriminare sau de protecție a lucrătorilor — un efect direct al dispoziției menționate a directivei, în scopul protecției profesioniștilor față de consumatori în raporturile de credit dintre profesioniști și consumatori, și se poate lăsa neaplicată dispoziția legală care nu este conformă cu dreptul Uniunii Europene?

---

(1)  Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66).

Recurs introdus la 17 iulie 2019 de ABLV Bank AS împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 6 mai 2019 în cauza T-281/18, ABLV Bank/Banca Centrală Europeană (BCE)

(Cauza C-551/19 P)

(2019/C 305/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: ABLV Bank AS (reprezentanți: O.H. Behrends, M. Kirchner, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană (BCE)

Concluziile recurentei

—	Anularea Ordonanței Tribunalului din 6 mai 2019 în cauza T-281/18;

—	declararea admisibilității cererii de anulare;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, pentru ca acesta să se pronunțe asupra cererii de anulare și

—	obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă și a cheltuielilor de judecată aferente recursului.

Motivele și principalele argumente

Recurentul invocă două motive în susținerea recursului formulat:

1)	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a încălcat articolul 263 TFUE prin faptul că nu și-a întemeiat ordonanța pe decizia efectiv adoptată de BCE.

2)	Ordonanța care face obiectul recursului se bazează pe o interpretare incorectă a articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 (1).

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

Recurs introdus la 17 iulie 2019 de Ernests Bernis, Oļegs Fiļs, OF Holding SIA, Cassandra Holding Company SIA împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 6 mai 2019 în cauza T-283/18, Bernis și alții/Banca Centrală Europeană (BCE)

(Cauza C-552/19 P)

(2019/C 305/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Ernests Bernis, Oļegs Fiļs, OF Holding SIA, Cassandra Holding Company SIA (reprezentanți: O.H. Behrends, M. Kirchner, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană (BCE)

Concluziile recurenților

—	Anularea Ordonanței Tribunalului din 6 mai 2019 în cauza T-283/18;

—	declararea admisibilității cererii de anulare;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, pentru ca acesta să se pronunțe asupra cererii de anulare și

—	obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă și a cheltuielilor de judecată aferente recursului.

Motivele și principalele argumente

Recurenții invocă două motive în susținerea recursului formulat:

1)	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a încălcat articolul 263 TFUE prin faptul că nu și-a întemeiat ordonanța pe decizia efectiv adoptată de BCE.

2)	Ordonanța care face obiectul recursului se bazează pe o interpretare incorectă a articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 (1).

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

Acțiune introdusă la 26 iulie 2019 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-573/19)

(2019/C 305/36)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara, E. Manhaeve, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții să constate că:

1)

din cauza încălcării sistematice și continue a valorilor-limită anuale de NO2 i. începând cu anul 2010 și fără întrerupere în zonele IT0118 (aglomerarea urbană Torino), IT0306 (aglomerarea urbană Milano), IT0307 (aglomerarea urbană Bergamo), IT0308 (aglomerarea urbană Brescia), IT0309 (zona A — câmpie cu grad ridicat de urbanizare), IT0906 (aglomerarea urbană Firenze), IT0711 (comuna Genova), IT1215 (aglomerarea urbană Roma), ii. începând cu anul 2010 până în anul 2012, după care din nou începând cu anul 2014 fără întrerupere în zonele IT1912 (aglomerarea urbană Catania) și IT1914 (zone industriale), încălcare care încă persistă, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 din Directiva 2008/50/CE privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (1) coroborat cu anexa XI la această directivă;

2)

prin faptul că nu a adoptat cu începere de la 11 iunie 2010 măsurile adecvate pentru garantarea respectării valorilor-limită de NO2 în zonele indicate la punctul 1, Republica Italiană nu și-a îndeplinit în mod sistematic și continuu obligațiile care îi revin atât în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Directiva 2008/50, cât și în temeiul acestui articol coroborat cu dispozițiile anexei XV litera A la această directivă, încălcare care încă persistă;

3)	și să oblige, în consecință, Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea primului motiv , Comisia arată că datele obținute cu privire la concentrația de NO2 în zonele în discuție demonstrează existența unei încălcări sistematice și continue a dispozițiilor articolului 13 din Directiva 2008/50 coroborate cu cele ale anexei XI la aceasta. Potrivit acestor dispoziții, nivelul de concentrație a acestor substanțe nu poate depăși anumite limite anuale determinate. În unele zone, limitele menționate au fost încălcate fără nicio întrerupere de mai mult de 10 ani.

În susținerea celui de al doilea motiv , Comisia consideră că Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin atât în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Directiva 2008/50, cât și în temeiul acestui articol coroborat cu dispozițiile anexei XV litera A la această directivă. Astfel, în primul rând, planurile privind calitatea aerului adoptate ca urmare a depășirii valorilor-limită de concentrație de NO2 nu permit nici să se atingă acele valori-limită, nici să se limiteze depășirea lor în cel mai scurt timp posibil. În al doilea rând, multe dintre aceste planuri nu conțin informațiile impuse la litera A din anexa XV la directiva menționată, informații a căror menționare este obligatorie în temeiul articolului 23 alineatul (1) al treilea paragraf din această directivă.

---

(1)  Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO 2008, L 152, p. 1).

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — Binca Seafoods/Comisia

(Cauza T-94/15 RENV) (1)

(„Producția și etichetarea produselor ecologice - Regulamentul (CE) nr. 834/2007 - Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 889/2008 - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1358/2014 - Interzicerea hormonilor - Neprelungirea perioadei tranzitorii privind animalele de acvacultură, prevăzută la articolul 95 alineatul (11) din Regulamentul nr. 889/2008 - Moduri de reproducere - Autorizarea excepțională a recoltării de efective tinere de animale sălbatice pentru acvacultură în scopul îngrășării - Egalitate de tratament”)

(2019/C 305/37)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Binca Seafoods GmbH (München, Germania) (reprezentant: H. Schmidt, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Lewis, G. von Rintelen și K. Walkerová, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1358/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește originea animalelor de acvacultură ecologice, practicile de creștere a animalelor de acvacultură, hrana pentru animalele de acvacultură ecologice și produsele și substanțele autorizate pentru utilizarea în acvacultura ecologică (JO 2014, L 365, p. 97).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Bianca Seafoods GmbH la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și a Curții.

---

(1)  JO C 155, 11.5.2015.

Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2019 — Silver Plastics și Johannes Reifenhäuser/Comisia

(Cauza T-582/15) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Piața ambalajelor alimentare pentru vânzarea cu amănuntul - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE - Dovada participării la înțelegere - Încălcare unică și continuă - Principiul egalității armelor - Dreptul «la confruntare» - Comunicarea din 2006 privind cooperarea - Valoare adăugată semnificativă - Imputabilitatea comportamentului ilicit - Orientările din anul 2006 privind calcularea amenzilor - Egalitate de tratament - Plafon al amenzii”)

(2019/C 305/38)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Silver Plastics GmbH & Co. KG (Troisdorf, Germania) și Johannes Reifenhäuser Holding GmbH & Co. KG (Troisdorf) (reprezentanți: inițial M. Wirtz, S. Möller și W. Carstensen, ulterior M. Wirtz, S. Möller și C. Karbaum, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Biolan, G. Meessen, I. Zaloguin și L. Wildpanner, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită, cu titlu principal, anularea în parte a Deciziei C(2015) 4336 final a Comisiei din 24 iunie 2015 privind o procedură inițiată în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul AT.39563 — Ambalaje alimentare pentru vânzarea cu amănuntul) și, cu titlu subsidiar, reducerea cuantumului amenzilor aplicate reclamantelor

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Silver Plastics GmbH & Co. KG și Johannes Reifenhäuser Holding GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 16, 18.1.2016.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — Sony și Sony Electronics/Comisia

(Cauza T-762/15) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Piața unităților de disc optic - Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind EEE - Acorduri coluzive privind cereri de ofertă legate de unități de disc optic pentru laptopuri și pentru computere desktop - Încălcare prin obiect - Dreptul la apărare - Obligația de motivare - Principiul bunei administrări - Amenzi - Încălcare unică și continuă - Orientările din 2006 privind calcularea amenzilor”)

(2019/C 305/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Sony Corporation (Tokyo, Japonia) și Sony Electronics, Inc (San Diego, Statele Unite) (reprezentanți: R. Snelders, avocat, N. Levy și E. Kelly, solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial M. Farley, A. Biolan, C. Giolito, F. van Schaik și L. Wildpanner, ulterior M. Farley, F. van Schaik, L. Wildpanner și A. Dawes, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită, cu titlu principal, anularea în parte a Deciziei C(2015) 7135 final a Comisiei din 21 octombrie 2015 privind o procedură de aplicare a articolului [101 TFUE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul AT.39639 — Unități de disc optic) și, cu titlu subsidiar, reducerea cuantumului amenzii aplicate reclamantei

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Sony Corporation și Sony Electronics, Inc. suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele ale Comisiei Europene.

---

(1)  JO C 98, 14.3.2016.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — Sony Optiarc și Sony Optiarc America/Comisia

(Cauza T-763/15) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Piața unităților de disc optic - Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Acorduri coluzive privind cereri de ofertă legate de unități de disc optic pentru laptopuri și pentru computere desktop - Încălcare prin obiect - Dreptul la apărare - Obligația de motivare - Principiul bunei administrări - Amenzi - Încălcare unică și continuă - Orientările din 2006 privind calcularea amenzilor”)

(2019/C 305/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Sony Optiarc, Inc (Atsugi, Japonia) și Sony Optiarc America, Inc (San Jose, Statele Unite) (reprezentanți: R. Snelders, avocat, N. Levy și E. Kelly, solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial M. Farley, A. Biolan, C. Giolito, F. van Schaik și L. Wildpanner, ulterior M. Farley, F. van Schaik, L. Wildpanner și A. Dawes, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect, cu titlu principal, anularea în parte a Deciziei C(2015) 7135 final a Comisiei din 21 octombrie 2015 optic privind o procedură întemeiată pe articolul 101 TFUE și pe articolul 53 din Acordul privind SE (cazul AT.39639 — Unități de disc optic) și, cu titlu subsidiar, reducerea cuantumului amenzii aplicate reclamantelor.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Sony Optiarc, Inc. și Sony Optiarc America, Inc. la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 98, 14.3.2016.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — Quanta Storage/Comisia

(Cauza T-772/15) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Piața unităților de disc optic - Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind EEE - Acorduri coluzive privind cereri de ofertă legate de unități de disc optic pentru laptopuri și pentru computere desktop - Încălcare prin obiect - Dreptul la apărare - Obligația de motivare - Principiul bunei administrări - Amenzi - Încălcare unică și continuă - Orientările din 2006 privind calcularea amenzilor”)

(2019/C 305/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Quanta Storage, Inc. (Taoyuan City, Taiwan) (reprezentanți: O. Geiss, avocat, B. Hartnett, barrister și W. Sparks, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Giolito și F. van Schaik, agenți, asistați de C. Thomas, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită, cu titlu principal, anularea în parte a Deciziei C(2015) 7135 final a Comisiei din 21 octombrie 2015 privind o procedură de aplicare a articolului [101 TFUE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul AT.39639 — Unități de disc optic) și, cu titlu subsidiar, reducerea cuantumului amenzii aplicate reclamantei

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Respinge cererea Comisiei Europene de majorare a cuantumului amenzii aplicate Quanta Storage, Inc.

3)	Quanta Storage suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și patru cincimi din cheltuielile de judecată ale Comisiei.

---

(1)  JO C 98, 14.3.2016.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — Hitachi-LG Data Storage și Hitachi-LG Data Storage Korea/Comisia

(Cauza T-1/16) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Piața unităților de disc optic - Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Acorduri coluzive privind cereri de ofertă organizate de doi fabricanți de computere - Competență de fond - Încălcarea principiului bunei administrări - Obligația de motivare - Punctul 37 din Orientările din 2006 privind calcularea amenzilor - Circumstanțe speciale - Eroare de drept”)

(2019/C 305/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Hitachi-LG Data Storage, Inc. (Tokyo, Japonia) și Hitachi-LG Data Storage Korea, Inc. (Seul, Coreea de Sud) (reprezentanți: L. Gyselen și N. Ersbøll, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial A. Biolan, M. Farley, C. Giolito și F. van Schaik, ulterior A. Biolan, M. Farley și F. van Schaik, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită reducerea cuantumului amenzii aplicate de Comisia Europeană reclamantelor prin Decizia C(2015) 7135 final din 21 octombrie 2015 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul AT.39639 — Unități de disc optic)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Hitachi-LG Data Storage, Inc. și Hitachi-LG Data Storage Korea, Inc. suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele ale Comisiei Europene.

---

(1)  JO C 98, 14.3.2016.

Hotărârea Tribunalului din 19 iunie 2019 — L’Oréal/EUIPO — Guinot (MASTER SMOKY)

(Cauza T-179/16 RENV) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MASTER SMOKY - Marca națională figurativă anterioară MASTERS COLORS PARIS - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 305/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: L’Oréal (Paris, Franța) (reprezentanți: T. de Haan și P. Péters, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Guinot (Paris, Franța) (reprezentant: A. Sion, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 23 februarie 2016 (cauza R 2905/2014-5) privind o procedură de opoziție între Guinot și L’Oréal

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă L’Oréal la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 222, 20.6.2016.

Hotărârea Tribunalului din 19 iunie 2019 — L’Oréal/EUIPO — Guinot (MASTER SHAPE)

(Cauza T-180/16 RENV) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MASTER SHAPE - Marca națională figurativă anterioară MASTERS COLORS PARIS - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 305/44)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: L’Oréal (Paris, Franța) (reprezentanți: T. de Haan și P. Péters, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Guinot (Paris, Franța) (reprezentant: A. Sion, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 23 februarie 2016 (cauza R 2907/2014-5) privind o procedură de opoziție între Guinot și L’Oréal

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă L’Oréal la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 222, 20.6.2016.

Hotărârea Tribunalului din 19 iunie 2019 — L’Oréal/EUIPO — Guinot (MASTER PRECISE)

(Cauza T-181/16 RENV) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MASTER PRECISE - Marca națională figurativă anterioară MASTERS COLORS PARIS - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 305/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: L’Oréal (Paris, Franța) (reprezentanți: T. de Haan și P. Péters, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Guinot (Paris, Franța) (reprezentant: A. Sion, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 23 februarie 2016 (cauza R 2911/2014-5) privind o procedură de opoziție între Guinot și L’Oréal

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă L’Oréal la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 222, 20.6.2016.

Hotărârea Tribunalului din 19 iunie 2019 — L’Oréal/EUIPO — Guinot (MASTER DUO)

(Cauza T-182/16 RENV) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MASTER DUO - Marca națională figurativă anterioară MASTERS COLORS PARIS - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 305/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: L’Oréal (Paris, Franța) (reprezentanți: T. de Haan și P. Péters, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Guinot (Paris, Franța) (reprezentant: A. Sion, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 23 februarie 2016 (cauza R 2916/2014-5) privind o procedură de opoziție între Guinot și L’Oréal

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă L’Oréal la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 222, 20.6.2016.

Hotărârea Tribunalului din 19 iunie 2019 — L’Oréal/EUIPO — Guinot (MASTER DRAMA)

(Cauza T-183/16 RENV) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MASTER DRAMA - Marca națională figurativă anterioară MASTERS COLORS PARIS - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 305/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: L’Oréal (Paris, Franța) (reprezentanți: T. de Haan și P. Péters, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Guinot (Paris, Franța) (reprezentant: A. Sion, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 23 februarie 2016 (cauza R 2500/2014-5) privind o procedură de opoziție între Guinot și L’Oréal

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă L’Oréal la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 222, 20.6.2016.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — Keolis CIF și alții/Comisia

(Cauza T-289/17) (1)

(„Ajutoare de stat - Schemă de ajutor pusă în aplicare de Franța între 1994 și 2008 - Subvenții pentru investiții acordate de regiunea Île-de-France - Decizie prin care schema de ajutor este declarată compatibilă cu piața internă - Noțiunile de «ajutor existent» și de «ajutor nou» - Articolul 107 TFUE - Articolul 108 TFUE - Articolul 1 litera (b) punctele (i) și (v) din Regulamentul (UE) 2015/1589 - Termen de prescripție - Articolul 17 din Regulamentul 2015/1589”)

(2019/C 305/48)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Keolis CIF (Le Mesnil-Amelot, Franța) și ceilalți 7 reclamanți ale căror nume figurează în anexa la hotărâre (reprezentanți: R. Sermier și D. Epaud, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Armati, C. Georgieva-Kecsmar și T. Maxian Rusche, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, având ca obiect anularea în parte a Deciziei (UE) 2017/1470 a Comisiei din 2 februarie 2017 privind schemele de ajutor SA.26763 2014/C (ex 2012/NN) puse în aplicare de Franța în favoarea întreprinderilor de transport cu autobuzul în regiunea Île-de-France (JO 2017, L 209, p. 24)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Keolis CIF și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 239, 24.7.2017.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — MAN Truck & Bus/EUIPO — Halla Holdings (MANDO)

(Cauza T-698/17) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MANDO - Mărcile internaționale și națională figurative anterioare MAN - Marca națională verbală anterioară Man - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 305/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: MAN Truck & Bus (München, Germania) (reprezentant: C. Röhl, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: inițial J. Ivanauskas și D. Walicka, ulterior J Ivanauskas și H. O'Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Halla Holdings Corp. (Yongin-si, Coreea de Sud) (reprezentanți: M.-R. Hirsch și C. de Haas, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 13 iulie 2017 (cauza R 1919/2016-1) privind o procedură de opoziție între Man Truck & Bus și Halla Holdings.

Dispozitivul

1)

Anulează decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 13 iulie 2017 (cauza R 1919/2016-1) în măsura în care a reținut lipsa riscului de confuzie între marca verbală MANDO și înregistrarea internațională anterioară nr. 863 418 a mărcii figurative MAN.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 437, 18.12.2017.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — Café del Mar și alții/EUIPO — Guiral Broto (Café del M)

(Cauza T-772/17) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă Café del Mar - Motiv absolut de refuz - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 305/50)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Café del Mar, SC (Sant Antoni de Portmany, Spania), José Les Viamonte (Sant Antoni de Portmany) și Carlos Andrea González (Sant Josep de sa Talaia, Spania) (reprezentanți: F. Miazzetto și J. Gracia Albero, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Ramón Guiral Broto (Marbella, Spania) (reprezentant: J. de Castro Hermida, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 4 septembrie 2017 (cauza R 1540/2015-5) privind o procedură de declarare a nulității între Café del Mar și domnii Les Viamonte și Andrea González, pe de o parte, și domnul Guiral Broto, pe de altă parte

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 4 septembrie 2017 (cauza R 1540/2015-5).

2)	Obligă EUIPO să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Café del Mar SC și de domnii José Les Viamonte și Carlos Andrea González în procedura în fața Tribunalului.

3)	Îl obligă pe domnul Ramón Guiral Broto să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Café del Mar și de domnii José Les Viamonte și Carlos Andrea González în procedura în fața camerei de recurs.

---

(1)  JO C 22, 22.1.2018.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — Café del Mar și alții/EUIPO — Guiral Broto (Café del Mar)

(Cauza T-773/17) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă Café del Mar - Motiv absolut de refuz - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 305/51)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Café del Mar, SC (Sant Antoni de Portmany, Spania), José Les Viamonte (Sant Antoni de Portmany) și Carlos Andrea González (Sant Josep de sa Talaia, Spania) (reprezentanți: F. Miazzetto și J. Gracia Albero, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Ramón Guiral Broto (Marbella, Spania) (reprezentant: J. de Castro Hermida, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 4 septembrie 2017 (cauza R 1542/2015-5) privind o procedură de declarare a nulității între Café del Mar și domnii Les Viamonte și Andrea González, pe de o parte, și domnul Guiral Broto, pe de altă parte

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 4 septembrie 2017 (cauza R 1542/2015-5).

2)	Obligă EUIPO să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Café del Mar SC și de domnii José Les Viamonte și Carlos Andrea González în procedura în fața Tribunalului.

3)	Îl obligă pe domnul Ramón Guiral Broto să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Café del Mar și de domnii José Les Viamonte și Carlos Andrea González în procedura în fața camerei de recurs.

---

(1)  JO C 22, 22.1.2018.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — Café del Mar și alții/EUIPO — Guiral Broto (C del M)

(Cauza T-774/17) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă C del M - Motiv absolut de refuz - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 305/52)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Café del Mar, SC (Sant Antoni de Portmany, Spania), José Les Viamonte (Sant Antoni de Portmany) și Carlos Andrea González (Sant Josep de sa Talaia, Spania) (reprezentanți: F. Miazzetto și J. Gracia Albero, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Ramón Guiral Broto (Marbella, Spania) (reprezentant: J. de Castro Hermida, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 4 septembrie 2017 (cauza R 1618/2015-5) privind o procedură de declarare a nulității între Café del Mar și domnii Les Viamonte și Andrea González, pe de o parte, și domnul Guiral Broto, pe de altă parte

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 4 septembrie 2017 (cauza R 1618/2015-5).

2)	Obligă EUIPO să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Café del Mar SC și de domnii José Les Viamonte și Carlos Andrea González în procedura în fața Tribunalului.

3)	Îl obligă pe domnul Ramón Guiral Broto să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Café del Mar și de domnii José Les Viamonte și Carlos Andrea González în procedura în fața camerei de recurs

---

(1)  JO C 22, 22.1.2018.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — MAN Truck & Bus/EUIPO — Halla Holdings (MANDO)

(Cauza T-792/17) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative MANDO - Mărcile internaționale și națională figurative anterioare MAN - Marca națională verbală anterioară Man - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 305/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: MAN Truck & Bus (München, Germania) (reprezentant: C. Röhl, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: inițial J. Ivanauskas și D. Walicka, ulterior J Ivanauskas și H. O'Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Halla Holdings Corp. (Yongin-si, Coreea de Sud) (reprezentanți: M.-R. Hirsch și C. de Haas, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 14 septembrie 2017 (cauza R 1677/2016-1) privind o procedură de opoziție între Man Truck & Bus și Halla Holdings.

Dispozitivul

1)

Anulează decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 14 septembrie 2017 (cauza R 1677/2016-1) în măsura în care a reținut lipsa riscului de confuzie între marca figurativă MANDO și înregistrarea internațională anterioară nr. 863 418 a mărcii figurative MAN.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 42, 5.2.2018.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — Fashion Energy/EUIPO — Retail Royalty (1st AMERICAN)

(Cauza T-54/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative 1st AMERICAN - Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară care reprezintă o acvilă - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Principiul contradictorialității - Articolul 95 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 - Acțiune incidentă”)

(2019/C 305/54)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Fashion Energy Srl (Milano, Italia) (reprezentanți: T. Müller și F. Togo avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: L. Rampini și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Retail Royalty Co. (Las Vegas, Nevada, Statele Unite) (reprezentanți: M. Dick și J. Bogatz avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 15 noiembrie 2017 (cauza R 693/2017-2) privind o procedură de opoziție între Retail Royalty și Fashion Energy

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 15 noiembrie 2017 (cauza R 693/2017-2)

2)	Respinge acțiunea incidentă ca inadmisibilă.

3)	În acțiunea principală, EUIPO și Retail Royalty Co. suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și câte jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Fashion Energy Srl.

4)	În acțiunea incidentă, Retail Royalty suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Fashion Energy și de EUIPO.

---

(1)  JO C 123, 9.4.2018.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — Miles-Bramwell Executive Services/EUIPO (FREE)

(Cauza T-113/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale FREE - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 305/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Miles-Bramwell Executive Services Ltd (Alfreton, Regatul Unit) (reprezentanți: inițial J. Mellor, QC, G. Parsons și A. Zapalowski, solicitors, ulterior J. Mellor, G. Parsons și F. McConnell, solicitors)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Folliard-Monguiral și H. O'Neill, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 27 noiembrie 2017 (cauza R 2164/2016-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal FREE ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Miles-Bramwell Executive Services Ltd suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 152, 30.4.2018.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — Miles-Bramwell Executive Services/EUIPO (FREE)

(Cauza T-114/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale FREE - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 305/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Miles-Bramwell Executive Services Ltd (Alfreton, Regatul Unit) (reprezentanți: inițial J. Mellor, QC, G. Parsons și A. Zapalowski, solicitors, ulterior J. Mellor, G. Parsons și F. McConnell, solicitors)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Folliard-Monguiral și H. O'Neill, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 27 noiembrie 2017 (cauza R 2166/2016-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal FREE ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Miles-Bramwell Executive Services Ltd suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 152, 30.4.2018.

Hotărârea Tribunalului din 26 iunie 2019 — Agencja Wydawnicza Technopol/EUIPO (200 PANORAMICZNYCH)

(Cauzele conexate T-117/18-T-121/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cererile de înregistrare a mărcilor Uniunii Europene verbale 200 PANORAMICZNYCH, 300 PANORAMICZNYCH, 400 PANORAMICZNYCH, 500 PANORAMICZNYCH și 1000 PANORAMICZNYCH - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001 - Lipsa unui abuz de putere”)

(2019/C 305/57)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Agencja Wydawnicza Technopol sp. z o. o. (Częstochowa, Polonia) (reprezentant: C. Rogula, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiuni formulate împotriva a cinci decizii ale Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 15 decembrie 2017 (cauzele R 2194/2016-5, R 2195/2016-5, R 2200/2016-5, R 2201/2016-5 și R 2208/2016-5) privind cererile de înregistrare a semnelor verbale 200 PANORAMICZNYCH, 300 PANORAMICZNYCH, 400 PANORAMICZNYCH, 500 PANORAMICZNYCH și 1000 PANORAMICZNYCH ca mărci ale Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile.

2)	Obligă Agencja Wydawnicza Technopol sp. z o. o. la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 142, 23.4.2018.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — Gruppo Armonie/EUIPO (mo.da)

(Cauza T-264/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative mo.da — Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 — Motiv absolut de refuz într-o parte a Uniunii — Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 — Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001”)

(2019/C 305/58)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Gruppo Armonie SpA (Casalgrande, Italia) (reprezentant: G. Medri, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 20 februarie 2018 (cauza R 2065/2017-5) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ mo.da ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Gruppo Armonie SpA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 221, 25.6.2018.

Hotărârea Tribunalului din 27 iunie 2019 — Sandrone/EUIPO — J. García Carrión (Luciano Sandrone)

(Cauza T-268/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Luciano Sandrone - Marca Uniunii Europene verbală anterioară DON LUCIANO - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Articolul 47 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 - Cerere de înregistrare a unei mărci verbale compuse dintr-un prenume și un nume - Marcă anterioară compusă dintr-un titlu și un prenume - Neutralitatea comparației conceptuale - Lipsa unui risc de confuzie”)

(2019/C 305/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Luciano Sandrone (Barolo, Italia) (reprezentant: A. Borra, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: K. Kompari și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: J. García Carrión, SA (Jumilla, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 februarie 2018 (cauza R 1207/2017-2) privind o procedură de opoziție între J. García Carrión și Luciano Sandrone

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 26 februarie 2018 (cauza R 1207/2017-2).

2)	Obligă EUIPO să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de domnul Luciano Sandrone.

---

(1)  JO C 231, 2.7.2018.

Hotărârea Tribunalului din 27 iunie 2019 — Aldi/EUIPO — Crone (CRONE)

(Cauza T-385/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative CRONE - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară crane și marca Uniunii Europene verbală anterioară CRANE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 305/60)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Aldi GmbH & Co. KG (Mülheim an der Ruhr, Germania) (reprezentanți: N. Lützenrath, U. Rademacher, C. Fürsen și M. Minkner, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Crawcour și D. Hanf, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Christoph Michael Crone (Krefeld, Germania) (reprezentanți: M. van Maele și H.-Y. Cho, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi a EUIPO din 14 martie 2018 (cauza R 1100/2017-1) privind o procedură de opoziție între Aldi și domnul Crone

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Aldi GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 285, 13.8.2018.

Hotărârea Tribunalului din 20 iunie 2019 — Nonnemacher/EUIPO — Ingram (WKU)

(Cauza T-389/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală WKU - Mărci ale Uniunii Europene verbale anterioare WKA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b)și articolul 60 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Lipsă a limitării drepturilor ca urmare a toleranței - Articolul 61 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001”)

(2019/C 305/61)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Klaus Nonnemacher (Karlsruhe, Germania) (reprezentant: C. Zierhut, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Paul Ingram (Birmingham, Regatul Unit) (reprezentant: A. Haberl, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 17 aprilie 2018 (cauza R 399/2017-1) privind o procedură de declarare a nulității între domnii Ingram și Nonnemacher

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Klaus Nonnemacher la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 285, 13.8.2018.

Hotărârea Tribunalului din 20 iunie 2019 — Nonnemacher/EUIPO — Ingram (WKU WORLD KICKBOXING AND KARATE UNION)

(Cauza T-390/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă WKU WORLD KICKBOXING AND KARATE UNION - Mărci ale Uniunii Europene verbale anterioare WKA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b)și articolul 60 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Lipsă a limitării drepturilor ca urmare a toleranței - Articolul 61 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001”)

(2019/C 305/62)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Klaus Nonnemacher (Karlsruhe, Germania) (reprezentant: C. Zierhut, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Paul Ingram (Birmingham, Regatul Unit) (reprezentant: A. Haberl, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 17 aprilie 2018 (cauza R 409/2017-1) privind o procedură de declarare a nulității între domnii Ingram și Nonnemacher

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Klaus Nonnemacher la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 285, 13.8.2018.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — mobile.de/EUIPO — Droujestvo S Ogranichena Otgovornost „Rezon” (mobile.ro)

(Cauza T-412/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă mobile.ro - Marca națională figurativă anterioară mobile - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Articolul 18 din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001”)

(2019/C 305/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: mobile.de GmbH (Dreilinden, Germania) (reprezentant: T. Lührig, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Crespo Carrillo și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Droujestvo S Ogranichena Otgovornost „Rezon” (Sofia, Bulgaria) (reprezentanți: M. Yordanova-Harizanova și V. Grigorova, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 29 martie 2018 (cauza R 111/2015-1) privind o procedură de declarare a nulității între Droujestvo S Ogranichena Otgovornost „Rezon” și mobile.de

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	mobile.de GmbH suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Droujestvo S Ogranichena Otgovornost „Rezon”.

---

(1)  JO C 294, 20.8.2018.

Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2019 — Audimas/EUIPO — Audi (AUDIMAS)

(Cauza T-467/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă AUDIMAS - Marca Uniunii Europene verbală anterioară AUDI - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 305/64)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Audimas AB (Kaunas, Lituania) (reprezentant: G. Domkutė-Lukauskienė, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 22 mai 2018 (cauza R 2425/2017-2) privind o procedură de opoziție între Audi și Audimas

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Audimas AB la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 341, 24.9.2018.

Hotărârea Tribunalului din 26 iunie 2019 — Balani Balani și alții/EUIPO — Play Hawkers (HAWKERS)

(Cauza T-651/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative HAWKERS - Marca Uniunii Europene figurative anterioare HAWKERS - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 305/65)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Sonu Gangaram Balani Balani (Las Palmas de Gran Canaria, Spania), Anup Suresh Balani Shivdasani (Las Palmas de Gran Canaria) și Amrit Suresh Balani Shivdasani (Las Palmas de Gran Canaria) (reprezentant: A. Díaz Marrero, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: J. Crespo Carrillo și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Play Hawkers, SL (Elche, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 2 august 2018 (cauza R 396/2018-2) privind o procedură de opoziție între Play Hawkers și domnii Balani Balani, Balani Shivdasani et Balani Shivdasani.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îi obligă pe domnii Sonu Gangaram Balani Balani, Anup Suresh Balani Shivdasani și Amrit Suresh Balani Shivdasani la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 4, 7.1.2019.

Acțiune introdusă la 15 iunie 2019 — UI/Comisia

(Cauza T-362/19)

(2019/C 305/66)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: UI (reprezentant: J. Diaz Cordova, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei Oficiului „Administrare și Plata Drepturilor Individuale” al Comisiei Europene din 27 august 2018 prin care reclamantului nu i s-a acordat indemnizația de expatriere;

—	să dispună cu privire la cheltuielile de judecată conform prevederilor legale.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că în conformitate cu punctul 48 din Hotărârea din 14 decembrie 1995, Diamantaras/Comisia (T-72/94, ECLI:EU:T:1995:212) și cu punctul 57 din Hotărârea din 9 martie 2010, Tzvetanova/Comisia (F-33/09, ECLI:EU:F:2010:18), reclamantul nu a exercitat activitatea profesională principală sau nu a avut reședința sa obișnuită în Belgia pe întreaga perioadă de referință. În consecință, reclamantul are dreptul la indemnizația de expatriere în totalitate.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că în conformitate cu Ordonanța din 26 septembrie 2007, Salvador Roldán/Comisia (F-129/06, EU:F:2007:166), înregistrarea unei societăți sau achiziționarea unui bun imobil într-o țară reprezintă un indiciu clar care dovedește existența unor legături durabile cu această țară (în cazul de față România). Având în vedere că aceasta este situația reclamantului, el are dreptul la indemnizația de expatriere în totalitate.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că în conformitate cu Hotărârea Tzvetanova/Comisia, citată anterior, informațiile din partea autorităților administrative belgiene invocate de pârâtă în memoriul său în răspuns sunt doar formale și nu pot fi utilizate pentru a stabili reședința obișnuită a unei persoane. În consecință, reclamantul are dreptul la indemnizația de expatriere în totalitate.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că în conformitate cu punctele 32 și 33 din Hotărârea din 24 aprilie 2001, Miranda/Comisia (T-37/99, EU:T:2001:122), cu jurisprudența Del Vaglio (cauza în care s-a dat Ordonanța din 12 octombrie 2004, Del Vaglio/Comisia, C-352/03 P, nepublicată, EU:C:2004:613) și cu Hotărârea din 15 martie 2011, Mioni/Comisia (F-28/10, EU:F:2011:23), intenția reclamantului de a conferi un caracter durabil centrului intereselor sale, în special cea de a-și stabili reședința obișnuită, nu avea cu Belgia, având în vedere că în perioada de referință reclamantul a dat printre altele o „declarație Limosa”. În consecință, reclamantul are dreptul la indemnizația de expatriere în totalitate. Acesta atrage atenția asupra faptului că în răspunsul său pârâta se concentrează în mod eronat numai asupra prezenței fizice a reclamantului în Belgia.

Acțiune introdusă la 9 iulie 2019 — BASF/Comisia

(Cauza T-472/19)

(2019/C 305/67)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: BASF AS (Oslo, Norvegia) (reprezentanți: E. Wright, Barrister-at-law, A. Rusanov și H. Boland, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea în totalitate, în măsura în care o afectează pe reclamantă, a Deciziei de punere în aplicare C(2019) 4336 final a Comisiei din 6 iunie 2019 privind, în cadrul articolului 31 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului, autorizațiile de introducere pe piață a medicamentelor de uz uman care conțin esteri etilici ai acidului omega-3 pentru administrare orală în prevenția secundară după infarctul miocardic

—	obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată este lipsită de temei juridic valid. — Reclamanta susține că prin adoptarea deciziei atacate, Comisia Europeană nu a respectat și nu a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 116 din Directiva 2001/83/CE (1); — Mai concret, reclamanta afirmă că pârâta nu a demonstrat că medicamentul Omacor este nociv, lipsit de eficacitate terapeutică, că raportul dintre riscuri și beneficii nu este favorabil sau că compoziția calitativă și cantitativă nu corespunde datelor declarate. — În continuare se arată că decizia atacată nu ține seama de principiul stabilit în jurisprudența Curții potrivit căruia raportul favorabil dintre riscuri și eficacitatea Omacor este prezumat, iar Comisia Europeană este cea care trebuie să demonstreze că datele clinice sprijină răsturnarea acestei prezumții.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că prin adoptarea deciziei atacate, pârâta nu a respectat principiul general al proporționalități din dreptul Uniunii Europene. — În cadrul acestui motiv, se susține din nou că pârâta nu a demonstrat că Omacor este lipsit de eficacitate terapeutică sau că raportul dintre riscuri și beneficii în cazul Omacor nu mai este favorabil. În plus, reclamanta susține că în mod vădit decizia atacată nu respectă principiul proporționalității. — Chiar dacă, quod non, ar fi existat preocupări majore privind eficacitatea sau raportul dintre riscuri și beneficii în cazul Omacor, pârâta ar fi trebuit să aibă în vedere măsuri care să vizeze aceste preocupări și care sunt mai puțin restrictive decât decizia atacată.

---

(1)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001 L 311, p. 67, Ediție specială 13/vol. 33, p. 3).

Acțiune introdusă la 5 iulie 2019 — NRW. Bank/SRB

(Cauza T-478/19)

(2019/C 305/68)

Limba de procedură: germană

Părțile:

Reclamantă: NRW. Bank (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: D. Flore și J. Seitz, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile:

Reclamanta solicită:

—

anularea deciziei pârâtului din 16 aprilie 2019, inclusiv a anexei la aceasta, cu privire la calculul contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție pentru anul 2019, precum și a detaliilor calculului, în măsura în care acestea prezintă importanță în legătură cu reclamanta cu numărul de identificare bancară DE05740;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și argumentele principale

Cererea introdusă se îndreaptă împotriva deciziei Comitetului unic de rezoluție din 16 aprilie 2019 (SRB/ES/SRF/2019/10), inclusiv a anexei la aceasta, cu privire la calculul contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție pentru anul 2019, precum și a detaliilor calculului, în măsura în care acestea prezintă importanță în legătură cu reclamanta cu numărul de identificare bancară DE05740;

În susținerea cererii sale, reclamanta invocă cinci motive:

1.

Primul motiv: nulitatea deciziei atacate ca urmare a unei motivări insuficiente — Reclamanta susține că, potrivit articolului 263 al doilea paragraf TFUE, decizia atacată este nulă tocmai ca urmare a faptului că pârâta ar fi încălcat, în adoptarea deciziei atacate, norme fundamentale de procedură. Decizia atacată ar fi lipsită de o motivare suficientă, care este însă prevăzută în mod obligatoriu de articolul 296 al doilea paragraf TFUE.

2.

Al doilea motiv: încălcarea — prin decizia atacată — a Regulamentului delegat (UE) 2015/63 (1), care trebuie interpretat în lumina normelor de drept de rang superior — În acest context, reclamanta invocă faptul că din interpretarea necesară a Regulamentului delegat (UE) 2015/63, în lumina Directivei 2014/59/UE (2) și a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 (3), rezultă că stabilirea contribuției de către pârât trebuie să fie în mod obligatoriu ajustată în funcție de profilul de risc, lucru care nu a fost efectuat de către pârât în conformitate cu prevederile legale. În plus, pârâtul ar trebui să ia în considerare, în cadrul interpretării Regulamentului delegat (UE) 2015/63, obiectivul stabilit în Directiva 2014/59/UE și în Regulamentul (UE) nr. 806/2014 de protejare a bugetelor publice, ceea ce pârâtul nu ar fi făcut. În plus, decizia atacată ar încălca principiul general al egalității de tratament. Mai mult, aplicarea de către pârât a metodologiei de calcul în cazul împrumuturilor bancare acordate prin internet ar încălca Regulamentul delegat (UE) 2015/63 și Regulamentul (UE) nr. 806/2014.

3.

Al treilea motiv, invocat în subsidiar: încălcarea normelor de drept de rang superior prin articolul 5 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 — Reclamanta invocă faptul că, în cazul în care nu ar fi posibilă interpretarea articolului 5 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 în conformitate cu normele de drept de rang superior, și anume cu Regulamentul (UE) nr. 806/2014, cu Directiva 2014/59/UE și cu principiul general al egalității de tratament, atunci articolul 5 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 ar încălca dreptul de rang superior, ar fi nelegal și nu ar fi trebuit aplicat de pârât.

4.

Al patrulea motiv, invocat în subsidiar: încălcarea normelor de drept de rang superior prin metodologia de calcul prevăzută de Regulamentul delegat (UE) 2015/63 — Reclamanta susține că, în cazul în care aplicarea metodologiei de calcul de către pârât ar fi fost efectuată în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2015/63, atunci metodologia de calcul stabilită prin Regulamentul delegat (UE) 2015/63 ar încălca, la rândul său, normele de drept de rang superior. Metodologia de calcul prevăzută de Regulamentul delegat (UE) 2015/63 nu ar ține seama de cerințele principiului general al egalității de tratament și nici de ajustarea în funcție de profilul de risc impusă în mod imperativ de Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și de Directiva 2014/59/UE.

5.

Al cincilea motiv: încălcarea — prin decizia atacată — a articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 (4) — În cadrul celui de al cincilea motiv, reclamanta invocă faptul că, ținând seama de articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81, pârâtul ar fi trebuit — având în vedere că reclamanta nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 806/2014 — să deducă întreaga contribuție încă scadentă, plătită de reclamantă în anul 2015 și deja virată în Single Resolution Fund (SRF).

---

(1)  Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

(2)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

(4)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1).

Acțiune introdusă la 8 iulie 2019 — Hypo Vorarlberg Bank/SRB

(Cauza T-479/19)

(2019/C 305/69)

Limba de procedură: germană

Părțile:

Reclamantă: Hypo Vorarlberg Bank AG (Bregenz, Austria) (reprezentanți: G. Eisenberger și A. Brenneis, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție

Concluziile:

Reclamanta solicită:

—

anularea deciziei pârâtului din 16 aprilie 2019, inclusiv a anexei la aceasta, cu privire la calculul contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție pentru anul 2019 (SRB/ES/SRF/2019/10) („Decision of the Single Resolution Board of 16 April 2019 on the calculation of the 2019 ex-ante contributions to the Single Resolution Fund (SRB/ES/SRF/2019/10)”), în măsura în care această decizie, incluzând anexa, privește contribuția datorată de reclamantă, precum și

—	obligarea Comitetului unic de rezoluție la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și argumentele principale

În susținerea cererii sale, reclamanta invocă patru motive:

1.

Primul motiv: încălcarea unor norme procedurale fundamentale ca urmare a comunicării incomplete a deciziei atacate — Decizia atacată nu ar fi fost comunicată integral reclamantei, contrar articolului 1 al doilea paragraf TUE, a articolelor 15, 296 și 298 TFUE, precum și a articolelor 42 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Fiind un element central al deciziei, cunoașterea informațiilor necomunicate ar fi necesară pentru a putea înțelege și verifica modul în care au fost calculate contribuțiile.

2.

Al doilea motiv: încălcarea unor norme procedurale fundamentale ca urmare a motivării insuficiente a deciziei atacate — Decizia atacată ar încălca obligația de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE, precum și la articolul 41 alineatele (1) și (2) litera (c) din cartă, întrucât nu ar fi fost prezentate nici temeiurile și nici detaliile calculelor. În ceea ce privește puterea de apreciere a pârâtului, nu s-a explicat ce evaluări a efectuat pârâtul și care au fost motivele care au stat la baza acestora.

3.

Al treilea motiv: încălcarea unor norme procedurale fundamentale ca urmare a lipsei unei audieri și a nerespectării dreptului de a fi ascultat — Contrar articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din cartă, reclamantei nu i s-a respectat dreptul de a fi ascultată nici înainte de adoptarea deciziei atacate, nici înainte de adoptarea deciziei de impunere a contribuției bazate pe decizia atacată.

4.

Al patrulea motiv: nelegalitatea Regulamentului delegat (UE) 2015/63 (1) ca temei de abilitare în vederea adoptării deciziei atacate — În cadrul celui de al patrulea motiv, reclamanta invocă faptul că articolele 4-7 și articolul 9, precum și anexa I din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 — pe care se întemeiază decizia atacată — creează un sistem netransparent de stabilire a contribuțiilor, care contravine articolelor 16, 17 și 47 din cartă și care nu garantează respectarea articolelor 20 și 21 din cartă și nici respectarea principiilor proporționalității și securității juridice. Acest motiv este invocat, în subsidiar, și în legătură cu acele dispoziții din Directiva 2014/59/UE (2) și din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (3) care impun în mod imperativ sistemul de contribuții pus în aplicare prin Regulamentul delegat (UE) 2015/63, sistem care — în opinia reclamantei — este incompatibil cu principiile menționate și cu valorile fundamentale ale dreptului Uniunii.

---

(1)  Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

(2)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

Acțiune introdusă la 8 iulie 2019 — Portigon/SRB

(Cauza T-481/19)

(2019/C 305/70)

Limba de procedură: germană

Părțile:

Reclamantă: Portigon AG (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: D. Bliesener, V. Jungkind și F. Geber, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile:

Reclamanta solicită:

—	anularea deciziei pârâtului din 16 aprilie 2019 cu privire la calculul contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție pentru anul 2019 (nr. SRB/ES/SRF/2019/10), în măsura în care această decizie privește reclamanta;

—	suspendarea procedurii în conformitate cu articolul 69 literele (c) și (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, până la soluționarea definitivă sau încetarea în alt mod a cauzelor T-365/16, T-420-17 și T-413/18;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și argumentele principale

În susținerea cererii sale, reclamanta invocă opt motive:

1.

Primul motiv: încălcarea articolului 70 alineatul (2) primul, al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (1) în coroborare cu articolul 8 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 (2), al articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE (3) și al articolului 114 TFUE — Pârâtul ar fi supus reclamanta în mod neîntemeiat obligației de contribuție, întrucât Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și Directiva 2014/59/UE nu ar prevedea nicio obligație de contribuție pentru instituțiile de credit aflate în proces de rezoluție. Articolul 114 TFUE ar interzice perceperea contribuției de la instituții cum este cea a reclamantei. — Legiuitorul nu ar fi trebuit să-și întemeieze obligația de contribuție pe articolul 114 TFUE, din cauza lipsei de legătură cu piața internă. Normele de contribuție armonizate la nivelul Uniunii nu ar facilita nici exercitarea libertăților fundamentale, nici nu ar înlătura denaturările semnificative ale concurenței în legătură cu instituțiile care se retrag de pe piață. — Pârâtul ar fi supus reclamanta în mod neîntemeiat obligației de contribuție, dat fiind că instituția nu ar fi fost expusă la risc, o rezoluție conform Regulamentului (UE) nr. 806/2014 fiind exclusă, iar instituția nefiind una semnificativă pentru stabilitatea sistemului financiar. — Reclamanta nu ar derula operațiuni noi din 2012 și s-ar afla în rezoluție ca urmare a unei decizii de acordare a unui ajutor de stat a Comisiei. Aceasta deține cea mai mare parte din obligațiile sale rămase în calitate de fiduciar pentru o altă entitate. — Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (4) ar încălca articolul 114 TFUE, precum și articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE ca act esențial de reglementare a calculului contribuției [articolul 290 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE].

2.

Al doilea motiv: încălcarea articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), întrucât procedura de calcul nu ar permite motivarea completă a deciziei atacate. În măsura în care calculul ar fi bazat pe Regulamentul delegat (UE) 2015/63, acesta ar fi inaplicabil.

3.	Al treilea motiv: încălcarea articolelor 16 și 20 din cartă întrucât, ca urmare a situației speciale a reclamantei, decizia atacată ar încălca principiul general al egalității de tratament. În plus, decizia atacată afectează în mod disproporționat libertatea de a desfășura o activitate comercială.

4.

Al patrulea motiv (în subsidiar): încălcarea articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 în coroborare cu articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE, întrucât pârâtul ar fi trebuit să excludă obligațiile fără risc dintre obligațiile relevante la calcularea cuantumului contribuției

5.

Al cincilea motiv (în subsidiar): încălcarea articolului 70 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 în coroborare cu articolul 5 alineatele (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63, întrucât pârâtul ar fi calculat contribuțiile reclamantei în mod neîntemeiat pe baza valorii brute a contractelor derivate.

6.

Al șaselea motiv (în subsidiar): încălcarea articolului 70 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 în coroborare cu articolul 6 alineatul (8) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63, întrucât pârâtul ar fi considerat în mod neîntemeiat reclamanta drept o instituție de credit în proces de reorganizare.

7.	Al șaptelea motiv: încălcarea articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din cartă, întrucât pârâtul ar fi trebuit să audieze reclamanta înainte de adoptarea deciziei atacate

8.	Al optulea motiv: încălcarea articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din cartă, precum și a articolului 296 al doilea paragraf TFUE, întrucât pârâtul ar fi motivat insuficient decizia atacată.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1).

(3)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

(4)  Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

Acțiune introdusă la 8 iulie 2019 — CV și alții/Comisia

(Cauza T-496/19)

(2019/C 305/71)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: CV, CW și CY (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Comisiei de respingere a cererii lor din 4 iunie 2018;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii în anularea deciziei Comisiei de respingere a cererii lor de adoptare a unor măsuri de natură să pună capăt încălcării principiului echivalenței puterii de cumpărare între funcționari și agenți indiferent de locul lor de repartizare, reclamanții invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și a principiului echivalenței puterii de cumpărare între funcționari, indiferent de locul lor de repartizare. În primul rând, reclamanții susțin că decizia atacată este afectată de o lipsă totală de motivare, ceea ce îi împiedică să înțeleagă temeinicia acestei decizii și nu îi permite Tribunalului să își exercite controlul jurisdicțional. În al doilea rând, reclamanții consideră că își exercită funcțiile în aceleași condiții ca colegii lor repartizați în cadrul Reprezentanței Comisiei Europene la Paris și că ar trebui, așadar, să primească, precum aceștia din urmă, o indemnizație forfetară. În sfârșit, aceștia consideră că respectarea principiului echivalenței puterii de cumpărare este incompatibilă cu existența unui același coeficient corector pentru funcționarii repartizați la Paris, Strasbourg, Marsilia și Valenciennes.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și nediscriminării, în măsura în care reclamanții nu primesc indemnizația forfetară, spre deosebire de colegii lor repartizați în cadrul Reprezentanței Comisiei Europene la Paris, deși își exercită funcțiile în aceleași condiții ca aceștia.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine care impune autorității competente să indice, în motivarea deciziei contestate, motivele care au determinat-o să acorde prioritate interesului serviciului.

Acțiune introdusă la 8 iulie 2019 — CZ și alții/SEAE

(Cauza T-497/19)

(2019/C 305/72)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: CZ, DB, DC și DD (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei SEAE de respingere a cererii lor din 4 iunie 2018;

—	obligarea SEAE la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii în anularea deciziei SEAE de respingere a cererii lor de adoptare a unor măsuri de natură să pună capăt încălcării principiului echivalenței puterii de cumpărare între funcționari și agenți indiferent de locul lor de repartizare, reclamanții invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și a principiului echivalenței puterii de cumpărare între funcționari, indiferent de locul lor de repartizare. În primul rând, reclamanții susțin că decizia atacată este afectată de o lipsă totală de motivare, ceea ce îi împiedică să înțeleagă temeinicia acestei decizii și nu îi permite Tribunalului să își exercite controlul jurisdicțional. În al doilea rând, reclamanții consideră că își exercită funcțiile în aceleași condiții ca colegii lor repartizați în cadrul Reprezentanței Comisiei Europene la Paris și că ar trebui, așadar, să primească, precum aceștia din urmă, o indemnizație forfetară. În sfârșit, aceștia consideră că respectarea principiului echivalenței puterii de cumpărare este incompatibilă cu existența unui același coeficient corector pentru funcționarii repartizați la Paris, Strasbourg, Marsilia și Valenciennes.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și nediscriminării, în măsura în care reclamanții nu primesc indemnizația forfetară, spre deosebire de colegii lor repartizați în cadrul Reprezentanței Comisiei Europene la Paris, deși își exercită funcțiile în aceleași condiții ca aceștia.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine care impune autorității competente să indice, în motivarea deciziei contestate, motivele care au determinat-o să acorde prioritate interesului serviciului.

Acțiune introdusă la 12 iulie 2019 — DE/Parlamentul

(Cauza T-505/19)

(2019/C 305/73)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: DE (reprezentant: T. Oeyen, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Parlamentului European din 30 octombrie 2018 prin care se refuză să se acorde reclamantului concediu special corespunzător pentru îngrijirea copiilor săi gemeni nou-născuți prin intermediul unei mame surogat.

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea drepturilor la egalitate de tratament și la nediscriminare. — Întrucât nu a acordat reclamantului dreptul la un concediu pentru creșterea copilului care este echivalentul concediului de maternitate și/sau al concediului pentru adopție, decizia atacată încalcă drepturile fundamentale ale reclamantului la protecție egală și la nediscriminare, astfel cum sunt consacrate la articolul 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la articolul 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) și la articolul 1d din Statutul funcționarilor Uniunii Europene. Având în vedere că homosexualii constituie principalul grup de părinți care fac apel la reproducerea umană asistată prin intermediul unei mame surogat, aceștia sunt afectați în mod disproporționat de interpretarea dată de Parlament dispozițiilor privind concediul pentru creșterea copilului din Statutului funcționarilor Uniunii Europene, astfel cum reiese din decizia atacată.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului reclamantului la respectarea vieții de familie. — Întrucât nu a acordat reclamantului un concediu special corespunzător pentru îngrijirea copiilor săi nou-născuți, echivalentul concediului de maternitate și/sau pentru adopție, decizia atacată încalcă articolul 8 din CEDO, care protejează dreptul reclamantului la viața de familie, coroborat cu articolul 14 din CEDO.

3.	Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea principiului bunei administrări. — În special, se arată că pârâtul (i) i-a refuzat reclamantului dreptul de a fi ascultat; și (ii) nu și-a motivat în mod corespunzător decizia.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe nelegalitatea dispozițiilor privind concediul special din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, astfel cum sunt interpretate de pârât în decizia atacată. — Pentru aceleași motive expuse în primul, al doilea și al treilea motiv de mai sus, se susține că este nelegală interpretarea dată de pârât articolului 57 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, coroborat cu articolul 6 din anexa V la acest statut, astfel cum reiese din decizia atacată, în sensul că funcționari sau alți agenți ai Parlamentului European care au devenit părinți ai unui copil prin intermediul unei mame surogat nu au dreptul la concediul special echivalent al concediului de maternitate și/sau pentru adopție.

5.

Al cincilea motiv se întemeiază pe o eroare de drept și pe o aplicare eronată a articolului 6 din anexa 2 la Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a normelor interne ale Parlamentului European cu privire la concediu. — În cazul în care Curtea consideră că reclamantul nu are dreptul la concediul pentru creșterea copilului echivalent celui acordat ca concediu de maternitate sau concediu pentru adopție, reclamantul susține că, în calitate de tată al gemenilor, are dreptul la 20 de zile de concediu. Acest drept se aplică indiferent de mecanismul legal prin care reclamantul a obținut autoritate părintească.

Acțiune introdusă la 19 iulie 2019 — Lego/EUIPO — Delta Sport Handelskontor (blocuri de construcție dintr-un set joc de construcție)

(Cauza T-515/19)

(2019/C 305/74)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Lego A/S (Billund, Danemarca) (reprezentanți: V. von Bomhard și J. Fuhrmann, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Delta Sport Handelskontor GmbH (Hamburg, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta din fața Tribunalului

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar înregistrat sub nr. 1664 368-0006

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 10 aprilie 2019 în cauza R 31/2018-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	confirmarea deciziei Diviziei de anulare modele/desene a EUIPO din 30 octombrie 2017 de respingere a cererii de declarare a nulității desenului sau modelului industrial comunitar înregistrat sub nr. 1664 368-0006;

—	obligarea EUIPO și, în cazul în care cealaltă parte din procedura din fața EUIPO intervine, a intervenientei, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002;

—	încălcarea articolului 62 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002.

Acțiune introdusă la 22 iulie 2019 — Sipcam Oxon/Comisia

(Cauza T-518/19)

(2019/C 305/75)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sipcam Oxon SpA (Milano, Italia) (reprezentanți: C. Mereu, P. Sellar, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii ca fiind admisibilă și fondată;

—	anularea regulamentului atacat, mai precis Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/677 din 29 aprilie 2019;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe faptul că regulamentul atacat a fost adoptat pe baza unor erori vădite de apreciere.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe faptul că regulamentul atacat este rezultatul unei proceduri în care dreptul la apărare al reclamantei nu a fost respectat.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe faptul că regulamentul atacat a fost adoptat cu încălcarea principiului securității juridice din cauza aplicării incorecte a liniilor directoare.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că regulamentul atacat a fost adoptat cu încălcarea principiului proporționalității.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că regulamentul atacat a fost adoptat cu încălcarea principiului precauției.

Acțiune introdusă la 22 iulie 2019 — Forte/Parlamentul

(Cauza T-519/19)

(2019/C 305/76)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Mario Forte (Napoli, Italia) (reprezentanți: C. Forte și G. Forte, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	cu titlu principal: anularea actului atacat;

—	cu titlu principal: anularea oricărui act anterior, conex și ulterior actului atacat care produce efecte juridice față de reclamant;

—	obligarea Parlamentului european la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este formulată împotriva Deciziei D(2019)20777 a Parlamentului European, semnată de domnul Sune Hansen, șeful Unității pentru remunerațiile și drepturile sociale ale deputaților, Direcția pentru drepturile financiare și sociale ale deputaților, Direcția generală a finanțelor din parlamentul European, care restabilește drepturile de pensie legate de încetarea activității ca urmare a intrării în vigoare, la 1 ianuarie 2019, a deliberării nr. 14/2018 a Ufficio di Presidenza della Camera dei Deputati (Oficiul președinției Camerei Deputaților, Italia) și dispune recuperarea cuantumului plătit în mod nejustificat.

Motivele și principalele argumente sunt similare celor care sunt invocate în cauzele T-345/19, Santini/Parlamentul, T-347/19, Falqui/Parlamentul și T-389/19, Coppo Gavazzi/Parlamentul.

Reclamantul invocă, printre altele, lipsa de logică a motivării deciziei atacate, lipsa aprecierii legalității deliberării nr. 14/2018 în lumina principiilor generale de drept ale Uniunii care sunt principiile rațiunii, proporționalității, securității, previzibilității și încrederii legitime, precum și protecției drepturilor dobândite, încălcarea articolului 6 TUE, încălcarea măsurilor de aplicare a Statutului deputaților din Parlamentul European, încălcarea Regulamentului financiar, încălcarea principiilor egalității și neretroactivității normelor, precum și încălcarea principiului accesului la protecție și la justiție.

Acțiune introdusă la 19 iulie 2019 — Haswani/Consiliul

(Cauza T-521/19)

(2019/C 305/77)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: George Haswani (Yabroud, Siria) (reprezentant: G. Karouni, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/840 al Consiliului din 27 mai 2016 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria;

—	anularea Deciziei (PESC) 2017/917 a Consiliului din 29 mai 2017 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/907 al Consiliului din 29 mai 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria;

—	anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2017/1245 a Consiliului din 10 iulie 2017 privind punerea în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1241 al Consiliului din 10 iulie 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria;

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/774 al Consiliului din 28 mai 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria;

—	anularea Deciziei (PESC) 2019/806 a Consiliului din 17 mai 2019 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/798 al Consiliului din 17 mai 2019 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria;

—

în consecință, — dispunerea eliminării numelui domnului George Haswani din anexele la actele sus-menționate; — obligarea Consiliului la plata către reclamant a sumei de 100 000 euro cu titlu de despăgubiri morale; — obligarea Consiliului la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de reclamant, pe care acesta își rezervă dreptul de a le justifica în cursul procedurii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare care decurge din articolul 296 al doilea paragraf TFUE. Reclamantul reproșează Consiliului Uniunii Europene că s-a limitat la considerații vagi și generale, fără să menționeze, în mod concret și specific, motivele pentru care consideră, în exercitarea puterii sale de apreciere discreționare, că reclamantul trebuie să facă obiectul măsurilor restrictive în cauză. Astfel, Consiliul nu ar fi evocat niciun element concret și obiectiv care să fie reproșat reclamantului și care să poată justifica măsurile în cauză.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității într-o atingere adusă drepturilor fundamentale. Reclamantul susține că măsura în litigiu trebuie să fie lipsită de validitate întrucât este disproporționată prin raportare la obiectivul urmărit și constituie o ingerință disproporționată în libertatea de a desfășura o activitate comercială și în dreptul de proprietate, consacrate la articolele 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Disproporția ar decurge din împrejurarea că măsura vizează orice activitate economică influentă, fără alt criteriu.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe lipsa de probe. Potrivit unei jurisprudențe constante, efectivitatea controlului jurisdicțional garantat la articolul 47 din cartă impune printre altele ca, în cadrul controlului legalității motivelor pe care se întemeiază decizia de includere sau de menținere a numelui unei persoane determinate pe listele de persoane vizate de sancțiuni, instanța Uniunii să se asigure că această decizie se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă. Potrivit reclamantului, afirmațiile Consiliului referitoare atât la „legături strânse cu regimul”, cât și cele care se raportau la un pretins rol de intermediar, în cadrul tranzacțiilor petroliere dintre regim și ISIL, trebuie să fie respinse în mod definitiv, pe motiv că ar fi lipsite de orice temei și că ar suferi de lipsa oricărei baze factuale care să le susțină.

4.	Al patrulea motiv, referitor la cererea în despăgubire, în măsura în care imputarea anumitor fapte grave nedovedite ar expune reclamantul și familia sa la pericole, ceea ce ar ilustra importanța prejudiciului suferit și ar justifica cererea sa în despăgubire.

Acțiune introdusă la 23 iulie 2019 — Aldi/EUIPO (BBQ BARBECUE SEASON)

(Cauza T-522/19)

(2019/C 305/78)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Aldi GmbH & Co. KG (Mülheim an der Ruhr, Germania) (reprezentanți: N. Lützenrath, U. Rademacher, C. Fürsen și M. Minkner, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementul verbal „BBQ BARBECUE SEASON” în culorile negru, gri, alb, portocaliu, portocaliu deschis și portocaliu închis — cererea de înregistrare nr. 17 879 203

Decizia atacată: decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 17 mai 2019 în cauza R 1359/2018-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 23 iulie 2019 — Sky v EUIPO — Safran Electronics & Defense (SKYNAUTE by SAGEM)

(Cauza T-523/19)

(2019/C 305/79)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sky Ltd (Isleworth, Regatul Unit) (reprezentanți: A. Zalewska, avocat, și A. Brackenbury, Solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Safran Electronics & Defense (Boulogne-Billancourt, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale SKYNAUTE by SAGEM — cererea de înregistrare nr. 14 821 334

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 23 mai 2019 în cauza R 919/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea cererii formulate de reclamantă;

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată și a celor aferente procedurii desfășurate în fața Oficiului.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 25 iulie 2019 — Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul

(Cauza T-526/19)

(2019/C 305/80)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Nord Stream 2 AG (Zug, Elveția) (reprezentanți: L. Van den Hende, J. Penz, avocați și M. Schonberg, Solicitor)

Pârâte: Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea în totalitate a Directivei (UE) 2019/692 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019;

—	obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată aferente acestor proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea principiului general al Uniunii Europene al egalității de tratament, întrucât directiva de modificare o lipsește pe reclamantă de posibilitatea de a deroga de la aplicarea dispozițiilor Directivei 2009/73/CE (1), în pofida importanței evidente a investiției deja realizate la data adoptării directivei de modificare și chiar anterior să fie propusă pentru prima dată, în timp ce toate celelalte conducte offshore de import existente sunt eligibile pentru derogare.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului general al Uniunii Europene al proporționalității, întrucât directiva de modificare nu este aptă să își atingă obiectivele pe care și le stabilește și indiferent de situație nu poate contribui în mod suficient de semnificativ la aceste obiective încât să constituie o contrapondere la sarcinile pe care ea însăși le impune.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe întemeiat pe încălcarea principiului general al Uniunii Europene al securității juridice, întrucât directiva de modificare nu conține adaptările adecvate în funcție de situația particulară a reclamantei, ci dimpotrivă, este concepută așa încât să aibă un impact negativ asupra acesteia.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe abuzul de putere, întrucât directiva a fost adoptată în alt scop decât cel în vederea căruia s-au conferit competențele pentru adoptarea acesteia.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea normelor substanțiale de procedură, întrucât directiva de modificare a fost adoptată cu încălcarea cerințelor impuse prin Protocolul nr.1 la TUE și la TFUE privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, prin Protocolul nr. 2 la TUE și la TFUE privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, precum și prin Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare.

6.	Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare prevăzute la articolul 296 TFUE.

---

(1)  Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO 2009, L 211, p. 94).

Acțiune introdusă la 24 iulie 2019 — Arranz de Miguel și alții/BCE și SRB

(Cauza T-528/19)

(2019/C 305/81)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamanți: Ricardo Arranz de Miguel (Madrid, Spania), Alejandro Arranz Padierna de Villapadierna (Madrid), Felipe Arranz Padierna de Villapadierna (Madrid), Ricardo Arranz Padierna de Villapadierna (Madrid), Nicolás Arranz Padierna de Villapadierna (Madrid) (reprezentanți: R. Pelayo Jiménez și A. Muñoz Aranguren, avocați)

Pârâte: Banca Centrală Europeană și Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

declararea răspunderii extracontractuale a BCE și a SRB pentru consecințele încălcărilor precizate în cererea introductivă și obligarea acestora la despăgubirea reclamanților pentru prejudiciile cauzate, evaluate la valoarea patrimonială a acțiunilor lor și, cu titlu subsidiar, obligarea acestora la plata unei despăgubiri de 0,8442 euro/acțiune.

—

majorarea cuantumului sancțiunii cu dobânzi compensatorii calculate, începând de la 6 iunie 2017 și până la data pronunțării hotărârii, la un nivel echivalent cu rata de inflație anuală în Spania determinată de EUROSTAT, și cu dobânzi moratorii calculate începând de la data pronunțării hotărârii prin care se recunoaște obligația de a repara prejudiciul și până la plata efectivă.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare celor invocate în cauza T-659/17, Vallina Fonseca/Comitetul unic de rezoluție (JO 2017, C 424, p. 42).

Băncii Centrale Europene i se reproșează, în special, încălcarea principiului încrederii legitime și nerespectarea obligației de diligență și de bună administrare.