INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/3

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 14 mai 2019 (cereri de decizie preliminară formulate de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio — Italia) — Acea Energia SpA (C-406/17), Green Network SpA (C-407/17), Enel Energia SpA (C-408/17)/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato, Autorità per l'Energia Elettrica il Gas e il Sistema Idrico, Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni C-406/17, C-407/17 și C-408/17), Hera Comm Srl (C-417/17)/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato, Autorità per l’Energia Elettrica, il Gas e il Sistema Idrico

(Cauzele conexate C-406/17-C-408/17 și C-417/17) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Directiva 2005/29/CE - Practici comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori - Directiva 2009/72/CE - Piața internă a energiei electrice - Directiva 2009/73/CE - Piața internă a gazelor naturale - Directiva 2011/83/UE - Practici comerciale agresive - Încheierea de contracte de furnizare de energie electrică și de gaze naturale care nu au fost solicitate de consumatori - Încheierea de contracte de furnizare la distanță sau în afara sediului cu încălcarea drepturilor consumatorilor - Autoritatea competentă să sancționeze astfel de practici)

(2019/C 288/03)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamante: Acea Energia SpA (C-406/17), Green Network SpA (C-407/17), Enel Energia SpA (C-408/17), Hera Comm Srl (C-417/17)

Cu participarea: Adiconsum — Associazione Difesa Consumatori e Ambiente, Movimento Consumatori, Federconsumatori, Gianluca Salvati, Associazione Codici — Centro per i Diritti del Cittadino, Coordinamento delle associazioni per la difesa dell’ambiente e la tutela dei diritti di utenti e consumatori (Codacons), Tutela Noi Consumatori, Movimento Difesa del Cittadino (C-406/17-C-408/17)

Pârâte: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato, Autorità per l'Energia Elettrica il Gas e il Sistema Idrico, Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni (C-406/17-C-408/17), Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato, Autorità per l’Energia Elettrica, il Gas e il Sistema Idrico (C-417/17)

Cu participarea: Federconsumatori (C-417/17)

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia comportamentele, precum cele în discuție în litigiile principale, care constau în încheierea de contracte de furnizare care nu au fost solicitate de consumatori sau care constau în încheierea de contracte la distanță și în afara sediului cu încălcarea drepturilor consumatorilor trebuie apreciate în raport cu dispozițiile Directivei 2005/29 și, respectiv, ale Directivei 2011/89, cu consecința că, potrivit acestei reglementări naționale, autoritatea de reglementare sectorială, în sensul Directivei 2003/54/CE și al Directivei 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE nu este competentă să sancționeze astfel de comportamente.

(1) JO C 338, 9.10.2017.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/4

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 16 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Vilniaus apygardos teismas — Lituania) — TE, UD, YB, ZC/Luminor Bank AB

(Cauza C-8/18) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Libera prestare a serviciilor - Piețele instrumentelor financiare - Persoană fizică care a achiziționat de la o bancă un instrument financiar derivat - Calificarea persoanei fizice menționate în sensul dreptului Uniunii)

(2019/C 288/04)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Vilniaus apygardos teismas

Părțile din procedura principală

Reclamanți: TE, UD, YB, ZC

Pârâtă: Luminor Bank AB

Dispozitivul

Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului, precum și Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE trebuie interpretate în sensul că acestea nu se aplică unor achiziționări de obligațiuni de tip credit, precum cele în discuție în cauza principală, în măsura în care aceste achiziționări au fost efectuate înainte de 1 noiembrie 2007.

Prima și a doua întrebare, în măsura în care privesc Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori și informațiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare, Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) și Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE, precum și Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de punere în aplicare a Directivei 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește informațiile conținute în prospectele, structura prospectelor, includerea de informații prin trimiteri, publicarea prospectelor și difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar sunt vădit inadmisibile.

(1) JO C 152, 30.4.2018.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/5

Ordonanța Curții (Camera a doua) din 12 iunie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo — Spania) — María Teresa Aragón Carrasco și alții/Administración del Estado

(Cauza C-367/18) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Politică socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul-cadru CES, UNICE și CEEP cu privire la munca pe durată determinată - Clauza 4 - Principiul nediscriminării - Caracterul comparabil al situațiilor - Justificare - Clauza 5 - Indemnizație în cazul rezilierii unui contract de muncă pe durată nedeterminată pentru un motiv obiectiv - Lipsa indemnizației la eliberarea din funcție a lucrătorilor care fac parte din personalul auxiliar)

(2019/C 288/05)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din procedura principală

Reclamanți: María Teresa Aragón Carrasco, María Eugenia Cotano Montero, María Gloria Ferratges Castellanos, Raquel García Ferratges, Elena Muñoz Mora, Ángela Navas Chillón, Mercedes Noriega Bosch, Susana Rizo Santaella, Desamparados Sánchez Ramos, Lucía Santana Ruiz, Luis Salas Fernández (în calitate de moștenitor al Lucíei Sánchez de la Peña)

Pârâtă: Administración del Estado

Dispozitivul

Clauza 4 punctul (1) din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care nu prevede plata niciunei indemnizații lucrătorilor angajați ca agenți auxiliari care exercită funcții de încredere sau de consiliere specială, precum cei în discuție în litigiul principal, cu ocazia eliberării discreționare din funcție a acestora, deși lucrătorilor care au contract pe durată nedeterminată este acordată o indemnizație cu ocazia rezilierii contractului de muncă pentru un motiv obiectiv.

2)	A doua și a treia întrebare adresate de Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania) sunt vădit inadmisibile.

(1) JO C 294, 20.8.2018.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/6

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 4 iunie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte — Italia) — Consorzio Nazionale Servizi Società Cooperativa (CNS)/Gruppo Torinese Trasporti Gtt SpA

(Cauza C-425/18) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - atribuire a contractelor de achiziții publice în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale - Directiva 2004/18/CE - Articolul 45 alineatul (2) primul paragraf litera (d) - Motive de excludere - Abatere profesională gravă - Încălcare a normelor în materie de concurență)

(2019/C 288/06)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte

Părțile din procedura principală

Reclamant: Consorzio Nazionale Servizi Società Cooperativa (CNS)

Pârât: Gruppo Torinese Trasporti Gtt SpA

Cu participarea: Consorzio Stabile Gestione Integrata Servizi Aziendali GISA, La Lucente SpA, Dussmann Service Srl, So.Co.Fat. SC

Dispozitivul

Articolul 45 alineatul (2) primul paragraf litera (d) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care este interpretată ca excluzând din domeniul de aplicare al „abaterii grave” săvârșite de un operator economic „în exercitarea activității profesionale” elementele constitutive ale unei încălcări a normelor de concurență, constatate și sancționate de autoritatea națională competentă în materie de concurență printr-o decizie confirmată de o instanță, și care împiedică autoritățile contractante să aprecieze în mod autonom o asemenea încălcare pentru a exclude eventual acest operator economic de la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice.

(1) JO C 399, 5.11.2018, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/7

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 4 iunie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság — Ungaria) — Pólus Vegas Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-665/18) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Libera prestare a serviciilor - Restricții - Jocuri de noroc - Taxe naționale care grevează exploatarea unor jocuri de noroc de tip slot-machine instalate în săli de jocuri - Legislație națională care majorează de cinci ori cuantumul unei taxe și instituie o taxă suplimentară)

(2019/C 288/08)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Pólus Vegas Kft.

Pârât: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Dispozitivul

Articolul 56 TFUE, interpretat în lumina Hotărârii din 11 iunie 2015, Berlington Hungary și alții (C-98/14, EU:C:2015:386), trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește exploatarea unor exploatarea unor jocuri de noroc de tip slot-machine într-un stat membru, existența unei situații transfrontaliere nu poate fi prezumată pentru simplul motiv că cetățeni ai Uniuni Europene proveniți din alte state membre ar putea recurge la posibilitățile de joc astfel oferite.

(1) JO C 122, 1.4.2019.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/8

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 15 mai 2019 (cereri de decizie preliminară formulate de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio — Italia) — AQ și alții (C-789/18) și ZQ (C-790/18)/Corte dei Conti, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Ministero dell'Economia e delle Finanze, Inps-Gestione (C-789/18)

(Cauzele conexate C-789/18 și C-790/18) (1)

(Trimitere preliminară - Funcție publică - Cumul de venituri provenite din exercitarea unor activități salariate și nesalariate în serviciul uneia sau mai multor entități de stat - Reglementare națională care prevede un plafon pentru un asemenea cumul - Situație pur internă - Articolul 53alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții - Inadmisibilitate vădită)

(2019/C 288/09)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamanți: AQ și alții (C-789/18) și ZQ (C-790/18)

Pârâți: Corte dei Conti, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Ministero dell'Economia e delle Finanze, Inps-Gestione (C-789/18),

Cu participarea: BR și alții (C-789/18)

Dispozitivul

Cererile de decizie preliminară formulate de Tribunale amministrativo regionale per il Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio, Italia), prin deciziile din 7 noiembrie 2018, sunt vădit inadmisibile.

(1) JO C 112, 25.3.2019.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/9

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 15 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Kamenz — Germania) — MC/ND

(Cauza C-827/18) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Spațiu de libertate, securitate și justiție - Cooperare judiciare în materie civilă - Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială - Convenția de la Lugano II - Articolul 22 punctul 1 - Litigii în materie de drepturi reale imobiliare sau de închiriere a unor imobile - Restituirea fructelor încasate din locațiunea unui bun înainte de transferul proprietății)

(2019/C 288/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Kamenz

Părțile din procedura principală

Reclamant: MC

Pârât: ND

Dispozitivul

Articolul 22 punctul 1 primul paragraf din Convenției privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, semnată la 30 octombrie 2007, a cărei încheiere a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2009/430/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2008, trebuie interpretată în sensul că nu constituie o acțiune „în materie de drepturi reale imobiliare sau de închiriere a unor imobile” în sensul acestei dispoziții, o acțiune formulată de dobânditorul unui bun imobil, care privește plata unei sume încasate de vânzător cu titlu de chirie plătită de un terț, în condițiile în care acest dobânditor, deși a intrat în posesia bunului respectiv la momentul plății acestei sume, nu era încă proprietar din punct de vedere legal, potrivit legislației naționale aplicabile.

(1) JO C 103, 18.3.2019.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/9

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 8 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul București — Roumânia) — SC Mitliv Exim SRL/Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

(Cauza C-9/19) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții - Lipsa unor precizări suficiente cu privire la contextul factual și normativ al litigiului principal, precum și la motivele care justifică necesitatea unui răspuns la întrebarea preliminară - Inadmisibilitate vădită)

(2019/C 288/11)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul București

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SC Mitliv Exim SRL

Pârâte: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Tribunalul București (România), prin decizia din 8 iunie 2018, este vădit inadmisibilă.

(1) JO C 131, 8.4.2019.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/10

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 30 aprilie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Commissione tributaria provinciale di Modena — Italia) — Azienda USL di Modena/Comune di Sassuolo

(Cauza C-26/19) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Ajutoare de stat - Serviciu sanitar național - Scutire de impozitul pe imobile - Imobil dat în locațiune unei societăți comerciale constituite din capitaluri mixte care exercită o activitate sanitară în condiții de concurență cu alte unități sanitare constituite exclusiv din capitaluri private)

(2019/C 288/12)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Modena

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Azienda USL di Modena

Pârâtă: Comune di Sassuolo

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Commissione tributaria provinciale di Modena (Comisia Fiscală Provincială din Modena, Italia) prin decizia din 25 octombrie 2018 este vădit inadmisibilă.

(1) JO C 164, 13.5.2019.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/11

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 23 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Monomeles Protodikeio Serron — Grecia) — WP/Trapeza Peiraios AE

(Cauza C-105/19) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Protecția consumatorilor - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Directiva 93/13/CEE - Competențe și obligații ale instanței naționale - Procedură de somație de plată - Admiterea opoziției la această somație - Lipsa unor precizări suficiente privind contextul factual și normativ al litigiului principal, precum și motivele care justifică necesitatea unui răspuns la întrebarea preliminară - Inadmisibilitate vădită)

(2019/C 288/13)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Monomeles Protodikeio Serron

Părțile din procedura principală

Reclamant: WP

Pârâtă: Trapeza Peiraios AE

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară introdusă de Monomeles Protodikeio Serron (Tribunalul de Mare Instanță în complet de judecător unic din Serres, Grecia) prin decizia din 11 ianuarie 2019 este vădit inadmisibilă.

(1) JO C 148, 29.4.2019.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/12

Recurs introdus la 15 februarie 2019 de Edison SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 7 decembrie 2018 în cauza T-471/17, Edison/EUIPO (EDISON)

(Cauza C-121/19 P)

(2019/C 288/15)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Edison SpA (reprezentanți: D. Martucci, F. Boscariol de Roberto, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Concluziile recurentei

—

Cu titlu principal, anularea hotărârii atacate, pronunțarea definitivă pe fondul cauzei și admiterea acțiunii, prin declararea faptului că „energia electrică” intră în clasa 4 din Ediția a opta a Clasificării de la Nisa și, pe cale de consecință, declararea faptului că marca nr. 003315991 care aparține Edison acoperă, inter alia, „energia electrică”;

—	în subsidiar, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudcare;

—	în orice caz, obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul a apreciat în mod eronat că dovada neincluderii energiei electrice în semnificația comună și obișnuită a titlurilor prevăzute în clasa 4 din Ediția a opta a Clasificării de la Nisa ar rezulta din indicarea produsului energie electrică în Grey-list elaborată de EUIPO pentru prezentarea declarațiilor în sensul articolului 28 alineatul 8 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene (punctele 41, 46 și 54). În primul rând, eroarea de drept derivă din faptul că cererea de limitare a recurentei a fost depusă la 15 iunie 2015, în timp ce documentul la care se referă EUIPO a fost elaborat prin comunicarea nr. 1/2016 din 8 februarie 2016. În al doilea rând, este de asemenea o eroare de drept a considera ca element de probă excluderea unui termen din Grey-list, care nu reprezintă decât un ansamblu de interpretări fără caracter obligatoriu.

Tribunalul a reținut în mod eronat că pot fi considerate „materiale pentru iluminat” doar produsele tangibile care produc ele însele lumină. Eroarea de drept constă în faptul că chiar autoritățile competente și operatorii economici clasifică produsele în funcție de funcția lor de materiale pentru iluminat, clasificând energia electrică drept o marfă care generează lumină și profit, indiferent de caracterul corporal al acelei mărfi în sensul pur fizic al termenului.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât, dacă se arată că „fuel” include de asemenea combustibilii pentru motoare, este clar că termenul „fuel” trebuie înțeles într-un mod îndeajuns de larg ca să includă produse care prin natura lor nu determină activarea unor motoare prin propria combustie, precum energia electrică.

4.	Tribunalul a săvârșit o eroare de interpretare prin faptul că a considerat că energia electrică nu este inclusă în „motor fuel”, ignorându-se complet caracteristicile funcționale.

5.	Tribunalul a săvârșit o eroare vădită de drept prin faptul că a reținut că elementele de probă prezentate de recurentă nu sunt suficiente pentru a demonstra includerea energiei electrice în clasa 4.

6.	În plus, Tribunalul și-a întemeiat propria decizie și pe documentul 1 depus de EUIPO, reținând că documentul a fost elaborat în august 2003, în pofida datării clare din iunie 2003.

Tribunalul s-a limitat să aprobe o situație juridică și decizii lipsite de motivare, în pofida admiterii unor elemente de probă furnizate de recurentă și de EUIPO. A afirma că se comercializează vehicule electrice și apoi a nega faptul că operatorii economici (aceeași producători ai vehiculelor respective) consideră energia electrică drept un carburant, chiar alternativ, este contrar oricărei logici și privează de motivare deciziile EUIPO și ale Tribunalului.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Constanța (România) la data de 10 aprilie 2019 — Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură — Centrul Județean Tulcea/SC Piscicola Tulcea SA

(Cauza C-294/19)

(2019/C 288/16)

Limba de procedură: română

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Constanța

Părțile din acțiunea principală

Recurentă-pârâtă: Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură — Centrul Județean Tulcea

Intimată-reclamantă: SC Piscicola Tulcea SA

Întrebarea preliminară

Dispozițiile articolului 2 [și ale] articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (1), și dispozițiile articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 al Comisiei din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor [public] direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (2) trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care, în împrejurări precum cele din litigiul principal, exclud la plata drepturilor fermierul pe considerentul că amenajările piscicole utilizate ca terenuri arabile nu reprezintă „suprafață agricolă” în sensul articolului 2 din Regulamentul nr. 1120/2009, nefiind considerat[e] teren eligibil în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009?

(1) JO 2009, L 30, p.16.

(2) JO 2009, L 316, p. 1.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 11 aprilie 2019 — Istituto Nazionale della Previdenza Sociale/WS

(Cauza C-302/19)

(2019/C 288/17)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurent: Istituto Nazionale della Previdenza Sociale

Intimat: WS

Întrebările preliminare

Articolul 12 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2011/98/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 și principiul egalității de tratament între deținătorii unui permis unic de ședere și de muncă și cetățenii naționali trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia, contrar celor prevăzute pentru resortisanții statului membru, la stabilirea membrilor gospodăriei în vederea calculării alocației pentru gospodărie, sunt excluși membrii de familie ai lucrătorului care deține un permis unic și care este resortisant al unui stat terț, în cazul în care aceștia au reședința în țara terță de origine?

(1) Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru (JO 2011, L 343, p. 1).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 11 aprilie 2019 — Istituto Nazionale della Previdenza Sociale/VR

(Cauza C-303/19)

(2019/C 288/18)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurent: Istituto Nazionale della Previdenza Sociale

Intimat: VR

Întrebarea preliminară

Articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 (1) și principiul egalității de tratament între rezidenții pe termen lung și cetățenii naționali trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia, contrar celor prevăzute pentru resortisanții statului membru, la stabilirea membrilor gospodăriei în vederea calculării alocației pentru gospodărie, sunt excluși membrii de familie ai lucrătorului care este rezident pe termen lung și care este resortisant al unui stat terț, în cazul în care aceștia au reședința în țara terță de origine?

(1) Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO 2004, L 16, p. 44, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 225).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Constanța (România) la data de 12 aprilie 2019 — Ira Invest SRL/Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură — Centrul Județean Tulcea

(Cauza C-304/19)

(2019/C 288/19)

Limba de procedură: română

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Constanța

Părțile din acțiunea principală

Recurentă-reclamantă: Ira Invest SRL

Intimată-pârâtă: Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură — Centrul Județean Tulcea

Întrebarea preliminară

Dispozițiile articolului 4 alineatul (1) literele (b), (c), (e) și (f), articolului 10, articolului 21 alineatul (1) și articolului 32 alineatele (1)-(5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 (1) trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care, în împrejurări precum cele din litigiul principal, exclud de la plata drepturilor fermierul pe considerentul că terenurile amenajări piscicole utilizate ca terenuri arabile nu reprezintă „Suprafață agricolă” în sensul articolului 4 din regulament?

(1) Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului european și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 23 aprilie 2019 — EB/Presidenza del Consiglio dei Ministri și alții

(Cauza C-326/19)

(2019/C 288/20)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamant: EB

Pârâte: Presidenza del Consiglio dei Ministri, Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca — MIUR, Università degli Studi Roma Tre

Întrebările preliminare

Deși nu există o obligație generală a statelor membre de a prevedea transformarea contractelor de muncă pe durată determinată în contracte pe durată nedeterminată, clauza 5 din Acordul-cadru anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, intitulată „Măsuri de prevenire a abuzurilor”, inclusiv în lumina principiului echivalenței, se opune ca o reglementare națională, precum cea prevăzută la articolul 29 alineatul 2 litera d) și la articolul 29 alineatul 4 din Decretul legislativ nr. 81 din 15 iunie 2015 și la articolul 36 alineatele 2 și 5 din Decretul legislativ nr. 165 din 30 martie 2001, să fie aplicată de instanțele naționale din statul membru în cauză astfel încât se acordă persoanelor angajate de administrația publică, prin intermediul unui contract de muncă flexibil supus normelor dreptului muncii, un drept la menținerea raportului de muncă, însă acest drept nu este recunoscut, în general, personalului angajat de această administrație în temeiul dreptului administrativ, întrucât nu există (prin efectul dispozițiilor naționale menționate anterior) o altă măsură eficace în ordinea juridică națională pentru sancționarea unor asemenea abuzuri față de lucrători?

Deși nu există o obligație generală a statelor membre de a prevedea transformarea contractelor de muncă pe durată determinată în contracte pe durată nedeterminată, clauza 5 din Acordul-cadru anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, intitulată „Măsuri de prevenire a abuzurilor”, inclusiv în lumina principiului echivalenței, se opune […] unei reglementări naționale precum cea prevăzută la articolul 24 alineatele 1 și 3 din Legea nr. 240 din 30 decembrie 2010, care prevede încheierea între cercetători și universități a unor contracte pe durată determinată și prelungirea acestora în total cu cinci ani (trei ani cu o eventuală prelungire cu doi ani), încheierea contractului fiind însoțită de condiția ca aceasta să aibă loc „[î]n cadrul resurselor disponibile conform programului, pentru desfășurarea activităților de cercetare, didactice și de servicii pentru studenți”, iar prelungirea acestuia fiind condiționată de „evaluarea pozitivă a activităților didactice și de cercetare desfășurate”, fără a stabili criterii obiective și transparente pentru a verifica dacă încheierea și prelungirea unor astfel de contracte corespund efectiv unei nevoi reale, dacă acestea sunt adecvate pentru realizarea obiectivului urmărit și dacă sunt necesare în acest scop, și, prin urmare, presupune un risc real de a se recurge în mod abuziv la acest tip de contracte, astfel încât nu este compatibilă cu obiectivul și cu efectul util al acordului-cadru?

(1) Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO 1999, L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Milano (Italia) la 23 aprilie 2019 — Condominio di Milano/Eurothermo SpA

(Cauza C-329/19)

(2019/C 288/21)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Milano

Părțile din procedura principală

Reclamant: Condominio di Milano

Pârâtă: Eurothermo SpA

Întrebarea preliminară

Noțiunea de consumator, astfel cum este definită de Directiva 93/13/CEE (1), se opune calificării drept consumator a unei entități (precum condominiul din ordinea juridică italiană) care nu intră în sfera noțiunilor de „persoană fizică” și de „persoană juridică”, în cazul în care o astfel de entitate încheie un contract în scopuri care nu au legătură cu activitatea profesională și se găsește într-o situație de inferioritate față de un profesionist în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și puterea de informare?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Stuttgart (Germania) la 24 aprilie 2019 — Eurowings GmbH/GD, HE, IF

(Cauza C-334/19)

(2019/C 288/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Stuttgart

Părțile din procedura principală

Apelantă: Eurowings GmbH

Intimați: GD, HE, IF

Întrebarea preliminară

Dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (1), în special articolul 5 alineatul (3) din acesta, trebuie să fie interpretate în sensul că absența spontană prin intrarea în concediu medical a unei părți semnificative a personalului navigant („grevă spontană”) al unui operator de transport aerian care închiriază aeronava și echipajul „operatorului efectiv de transport aerian”, în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul menționat, în cadrul unui contract de închiriere cu echipaj („wet lease”), dar care nu și-a asumat responsabilitatea efectuării zborului, are drept consecință ca „operatorul efectiv de transport aerian” să nu poată să invoce existența unei „împrejurări excepționale”, în sensul articolului 5 alineatul (3) din același regulament, în conformitate cu [Hotărârea din 17 aprilie 2018, Krüsemann și alții, C-195/17, C-197/17 — C-203/17, C-226/17, C-228/17, C-254/17, C-274/17, C-275/17, C-278/17 — C-286/17 și C-290/17 — C-292/17] (2)?

(1) JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218.

(2) EU:C:2018:258.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Pitești (România) la data de 6 mai 2019 — Asociația „Forumul Judecătorilor din România”, Asociația „Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor”, OL/Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Procurorul General al României

(Cauza C-355/19)

(2019/C 288/23)

Limba de procedură: română

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Pitești

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Asociația „Forumul Judecătorilor din România”, Asociația „Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor”, OL

Pârât: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Procurorul General al României

Întrebările preliminare

Mecanismul de cooperare și de verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006 (1), trebuie considerat un act adoptat de o instituție a Uniunii Europene, în sensul articolului 267 TFUE, care poate fi supus interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene ?

Conținutul, caracterul și întinderea temporală a Mecanismului de cooperare și de verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, se circumscriu Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005? Cerințele formulate în rapoartele întocmite în cadrul acestui Mecanism au caracter obligatoriu pentru Statul român ?

Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul obligației statelor membre de a respecta criteriile statului de drept, solicitate și în rapoartele din cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, în cazul înființării urgente a unei secții de parchet de anchetare exclusiv a infracțiunilor comise de magistrați, ce dă naștere unei îngrijorări deosebite în ceea ce privește lupta împotriva corupției și poate fi utilizată ca instrument suplimentar de intimidare a magistraților și de exercitare de presiuni asupra acestora?

Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul obligației statelor membre de a stabili măsurile necesare pentru o protecție juridică efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii, respectiv prin înlăturarea oricărui risc legat de influența politică asupra cercetării penale a unor judecători, [în] cazul înființării urgente a unei secții de parchet de anchetare exclusiv a infracțiunilor comise de magistrați, ce dă naștere unei îngrijorări deosebite în ceea ce privește lupta împotriva corupției și poate fi utilizată ca instrument suplimentar de intimidare a magistraților și de exercitare de presiuni asupra acestora?

(1) Decizia Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției (JO 2006, L 354, p. 56, Ediție specială 11/vol. 51, p. 55).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Înalta Curte de Casație și Justiție (România) la data de 6 mai 2019 — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția Națională Anticorupție, PM, RO, SP, TQ/QN, UR, VS, WT, Autoritatea Națională pentru Turism, Agenția Națională de Administrare Fiscală, SC Euro Box Promotion SRL

(Cauza C-357/19)

(2019/C 288/24)

Limba de procedură: română

Instanța de trimitere

Înalta Curte de Casație și Justiție

Părțile din acțiunea principală

Contestatori: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția Națională Anticorupție, PM, RO, SP, TQ

Intimați: QN, UR, VS, WT, Autoritatea Națională pentru Turism, Agenția Națională de Administrare Fiscală, SC Euro Box Promotion SRL

Întrebările preliminare

Articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 325 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (b) și articolul 2 alineatul (1) din Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 TUE, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene și principiul securității juridice, trebuie interpretate în sensul că se opun adoptării unei decizii de către un organ exterior puterii judecătorești, Curtea Constituțională a României, care să aprecieze asupra legalității compunerii unor complete de judecată cu consecința creării premiselor necesare admiterii unor căi extraordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate într-un interval de timp?

Articolul 47 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune constatării de către un organ exterior puterii judecătorești a caracterului lipsit de independență și imparțialitate al unui complet din care face parte un judecător având funcție de conducere și care nu a fost desemnat aleatoriu, ci în baza unei reguli transparente, cunoscute și necontestate de părți, regulă aplicabilă în toate cauzele completului respectiv, hotărârea adoptată fiind obligatorie potrivit dreptului intern?

3)	Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii trebuie interpretată în sensul că permite instanței naționale să înlăture aplicarea unei decizii a instanței de contencios constituțional, pronunțată într-o sesizare vizând un conflict constituțional, obligatorie în dreptul național?

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Galați (România) la data de 7 mai 2019 — XU și alții/SC Credit Europe Ipotecar IFN SA și Credit Europe Bank

(Cauza C-364/19)

(2019/C 288/25)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Galați

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți-apelanți: XU, YV, ZW, AU, BZ, CA, DB, EC

Pârâte-apelante: SC Credit Europe Ipotecar IFN SA și Credit Europe Bank NV

Întrebările preliminare

Articolul 1 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE (1), astfel cum au fost analizate prin cauza C-186/16, Andriciuc și alții, trebuie interpretate în sensul că instanța națională este obligată, în cazul unei clauze de risc valutar care reia o dispoziție națională, să analizeze cu prioritate incidența interdicției prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din directivă sau să analizeze respectarea de către profesionist a obligației de informare care intră în obiectul de reglementare al articolului 4 alineatul (2) din directivă, fără o analiză prealabilă a dispozițiilor articolului 1 alineatul (2) din directivă?

Articolul 1 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretate în sensul că, în situația nerespectării obligației de informare a consumatorului, prealabilă încheierii contractului de credit, profesionistul se poate prevala de dispozițiile articolului 1 alineatul (2) din directivă, astfel încât clauza contractuală de risc valutar care reia o dispoziție legală națională să fie exclusă de la analiza caracterului abuziv?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului, din 5 aprilie 1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Schwerin (Germania) la 8 mai 2019 — FD/Staatliches Amt für Landwirtschaft und Umwelt Mittleres Mecklenburg

(Cauza C-365/19)

(2019/C 288/26)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Schwerin

Părțile din procedura principală

Reclamantă: FD

Pârâtă: Staatliches Amt für Landwirtschaft und Umwelt Mittleres Mecklenburg

Întrebările preliminare

Articolul 30 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 (1) — eventual coroborat cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul Delegat (UE) nr. 639/2014 (2) — conferă un drept de alocare a drepturilor la plată pentru anul de cerere 2016, în favoarea unui tânăr fermier, chiar dacă acestuia i-au fost deja alocate anterior, în temeiul articolului 24 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, pe baza plafonului național 2015, drepturi la plată nerambursabile în conformitate cu suprafețele deținute de el în acea perioadă?

(1) Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608).

(2) Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de modificare a anexei X la regulamentul menționat (JO 2014, L 181, p. 1).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 13 mai 2019 — HF/Finanzamt Bad Neuenahr-Ahrweiler

(Cauza C-374/19)

(2019/C 288/27)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Recurentă: HF

Intimat: Finanzamt Bad Neuenahr-Ahrweiler

Întrebarea preliminară

O persoană impozabilă care produce un bun de capital în scopul unei utilizări impozabile cu drept de deducere a TVA-ului (în speță, construirea unei clădiri pentru exploatarea unei cafenele) trebuie să efectueze o ajustare a deducerii în conformitate cu articolul 185 alineatul (1) și cu articolul 187 din Directiva 2006/112/CE (1), în cazul în care aceasta sistează activitatea care dă dreptul la deducere (în speță, exploatarea cafenelei), iar bunul de capital rămâne ulterior neutilizat în conformitate cu utilizarea impozabilă anterioară?

(1) Directiva Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 15 mai 2019 — Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände — Verbraucherzentrale Bundesverband e.V./Deutsche Apotheker- und Ärztebank eG

(Cauza C-380/19)

(2019/C 288/28)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände — Verbraucherzentrale Bundesverband e.V.

Pârâtă: Deutsche Apotheker- und Ärztebank eG

Întrebările preliminare

Obligația de informare prevăzută la articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2013/11/EU (1), în sensul includerii informațiilor prevăzute la articolul 13 alineatul (1) în termenii și condițiile generale ale contractelor de vânzare sau de prestare de servicii, există chiar și atunci când comerciantul menține disponibile pe site-ul său, prin intermediul căruia nu sunt încheiate contracte, condițiile generale pentru ca acestea să poată fi descărcate?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: În acest caz, comerciantul își îndeplinește obligația de a include aceste informații în termenii și condițiile generale ale contractelor sale chiar și atunci când informațiile nu sunt incluse în fișierul disponibil pe site pentru a fi descărcat, ci sunt puse la dispoziție într-un alt loc de pe site-ul comerciantului?

Comerciantul își îndeplinește obligația de a include aceste informații în termenii și condițiile generale ale contractelor sale chiar și atunci când transmite consumatorului, pe lângă un document cuprinzând condițiile sale generale, un document separat cuprinzând o listă a prețurilor și serviciilor care conține informațiile prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din directivă?

(1) Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (JO 2013, L 165, p. 63).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul București (România) la data de 22 mai 2019 — AX/Statul Român — Ministerul Finanțelor Publice

(Cauza C-397/19)

(2019/C 288/30)

Limba de procedură: română

Instanța de trimitere

Tribunalul București

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: AX

Pârât: Statul Român — Ministerul Finanțelor Publice

Întrebările preliminare

Mecanismul de cooperare și de verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, face parte integrantă, se interpretează și se aplică prin raportare la prevederile Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005? Cerințele formulate în rapoartele întocmite în cadrul acestui Mecanism au caracter obligatoriu pentru Statul român și, dacă răspunsul este pozitiv la această întrebare, instanța națională însărcinată cu aplicarea, în cadrul competenței sale, a dispozițiilor dreptului Uniunii Europene are obligația de a asigura aplicarea acestor norme, dacă este necesar refuzând, din oficiu, aplicarea dispozițiilor din legislația națională contrare cerințelor formulate în rapoartele întocmite în aplicarea acestui Mecanism?

Articolul 2 corelat cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană trebuie interpretate în sensul că în cadrul obligației statului membru de a respecta principiile statului de drept se înscrie și necesitatea ca România să respecte cerințele impuse prin rapoartele din cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006?

Articolul 2 corelat cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special necesitatea respectării valorilor statului de drept, se opun unei legislații naționale, cum este dispoziția articolului 96 alineatul (3) litera a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin care este definită în mod lapidar și abstract eroarea judiciară ca fiind efectuarea de acte procesuale cu încălcarea evidentă a dispozițiilor legale de drept material și procesual, fără circumstanțierea naturii dispozițiilor legale încălcate, a aplicării rationae materie și rationae temporis a acestor dispoziții în proces, a modalității, termenului și procedurii de constatare a încălcării normelor legale, a organului competent să constate încălcarea acestor dispoziții legale, creându-se posibilitatea exercitării, în mod indirect, a unor presiuni asupra magistraților?

Articolul 2 corelat cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special necesitatea respectării valorilor statului de drept, se opun unei legislații naționale, cum este dispoziția articolului 96 alineatul (3) litera b) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin care este definită eroarea judiciară ca fiind pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în mod evident contrară legii sau situației de fapt care rezultă din probele administrate în cauză, fără statuarea procedurii de constatare a contrarietății și fără definirea in concreto a înțelesului acestei contrarietății a hotărârii judecătorești față [de] dispozițiile legale aplicabile și față de starea de fapt, creându-se posibilitatea blocării operei de interpretare a legii și a probatoriului de către magistrat (judecător și procuror)?

Articolul 2 corelat cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special necesitatea respectării valorilor statului de drept, se opun unei legislații naționale, cum este dispoziția articolului 96 alineatul (3) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin care răspunderea civilă patrimonială a magistratului (judecător sau procuror) este angajată față de stat, exclusiv în baza propriei aprecieri a statului și, eventual, în temeiul raportului consultativ al Inspecției, privind intenția sau grava neglijență a magistratului cu privire la comiterea erorii materiale, fără ca magistratul să aibă posibilitatea de a și exercita în mod plenar dreptul la apărare, creându-se posibilitatea declanșării și finalizării, în mod arbitrar, a răspunderii materiale a magistratului către stat?

Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special necesitatea respectării valorilor statului de drept, se opun unei legislații naționale, cum sunt dispozițiile articolului 539 alineatul (2) teza finală coroborate cu articolul 541 alineatul (2) și alineatul (3) din Codul de procedură penală, prin care se deschide, sine die și în mod implicit, inculpatului o cale de atac extraordinară, sui generis, împotriva unei hotărâri judecătorești definitive privind legalitatea măsurii arestării preventive, în situația achitării pe fond a inculpatului, cale de atac ce se judecă exclusiv în fața instanței civile, în situația în care caracterul nelegal al arestării preventive nu a fost constatat prin hotărârea instanței penale, încălcându-se principiul previzibilității și accesibilității normei legale, cel al specializării judecătorului și cel al securității raporturilor juridice?

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Kammergericht Berlin (Germania) la 23 mai 2019 — BY

(Cauza C-398/19)

(2019/C 288/31)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Kammergericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamant: BY

Cealaltă parte: Generalstaatsanwaltschaft Berlin

Întrebările preliminare

Principiile din Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 6 septembrie 2016 în cauza Petruhhin (C-182/15) (1) cu privire la aplicarea articolelor 18 și 21 TFUE se aplică în cazul cererii formulate de un stat terț privind extrădarea unui cetățean al Uniunii și în cazul în care persoana urmărită și-a transferat centrul intereselor în statul membru solicitat la o dată la care acesta nu era încă cetățean al Uniunii?

În temeiul Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 6 septembrie 2016 pronunțată în cauza Petruhhin (C-182/15), statul membru de origine, informat prin intermediul cererii de extrădare, este obligat să solicite statului terț solicitant să îi transmită dosarul cauzei pentru a examina preluarea urmăririi penale?

Statul membru căruia i se solicită de către un stat terț extrădarea unui cetățean al Uniunii este obligat, în temeiul Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 6 septembrie 2016 în cauza Petruhhin (C-182/15), să refuze extrădarea și să preia el însuși urmărirea penală, dacă dreptul său național îi permite acest lucru?

(1) EU:C:2016:630.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hof van Cassatie (Belgia) la 24 mai 2019 — Vos Aannemingen BVBA/Belgische Staat

(Cauza C-405/19)

(2019/C 288/32)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie

Părțile din procedura principală

Recurentă: Vos Aannemingen BVBA

Intimat: Belgische Staat

Întrebările preliminare

Articolul 17 din Directiva 77/388/CEE (1) trebuie interpretat în sensul că împrejurarea că de o cheltuială beneficiază și un terț (așa cum este cazul atunci când, la vânzarea unor apartamente, un promotor suportă costuri de publicitate, administrative și comisioane ale agenților imobiliari de care beneficiază și proprietarii terenurilor) nu se opune ca TVA-ul aferent acestor costuri să poată fi dedus integral, cu condiția de a se stabili că există o legătură directă și imediată între cheltuială și activitatea economică a persoanei impozabile și că avantajul terțului este accesoriu în raport cu nevoile întreprinderii persoanei impozabile?

2)	Acest principiu se aplică și în cazul în care nu este vorba despre costuri generale, ci despre costuri care pot fi atribuite unor operațiuni în aval clar determinate, supuse sau nu plății TVA-ului, precum vânzarea apartamentelor, pe de o parte, și a terenului, pe de altă parte, în cazul de față?

3)	Împrejurarea că persoana impozabilă are posibilitatea/dreptul de a transfera parțial cheltuiala către terțul care beneficiază de ea, însă nu face acest lucru, afectează chestiunea deductibilității TVA-ului pentru aceste costuri?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO 1977, L 145, p. 1).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Belgia), la 24 mai 2019 — Katoen Natie Bulk Terminals NV, General Services Antwerp NV/Belgische Staat

(Cauza C-407/19)

(2019/C 288/33)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamante: Katoen Natie Bulk Terminals NV, General Services Antwerp NV

Pârât: Belgische Staat

Întrebările preliminare

Articolul 49, 56, 45, 34, 35, 101 sau 102 TFUE coroborat sau nu cu articolul 106 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării prevăzute la articolul 1 din Decretul regal din 5 iulie 2004„privind recunoașterea lucrătorilor portuari din zonele portuare care intră în domeniul de aplicare al Legii din 8 iunie 1972 privind munca portuară” coroborat cu articolul 2 din Decretul din 5 iulie 2004, menționat anterior, și anume reglementarea potrivit căreia lucrătorii portuari vizați la articolul 1 alineatul 1 primul paragraf din Decretul regal din 5 iulie 2004, menționat anterior, atunci când sunt recunoscuți de comisia administrativă compusă, în mod paritar, în parte din membri desemnați de organizațiile patronale reprezentate în subcomitetul paritar în cauză, și în parte din membri desemnați de organizațiile lucrătorilor reprezentate în subcomitetul paritar, fie sunt incluși în pool-ul lucrătorilor portuari, fie nu sunt incluși, ținându-se cont, la recunoașterea includerii, de nevoia de forță de muncă, și luându-se în considerare și faptul că nu s-a prevăzut un termen limită de decizie pentru această comisie administrativă, iar împotriva deciziilor sale de recunoaștere s-a prevăzut numai o cale de atac jurisdicțională?

Articolul 49, 56, 45, 34, 35, 101 sau 102 TFUE coroborat sau nu cu articolul 106 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării prevăzute la articolul 4 alineatul 1, punctele 2o, 3o, 6o și 8o din Decretul regal din 5 iulie 2004, astfel cum au fost înlocuite, respectiv introduse, de articolul 4 punctele 2o, 3o, 4o și 6o din Decretul regal atacat din 10 iulie 2016, și anume reglementarea care, pentru recunoașterea ca lucrător portuar, impune drept condiție ca lucrătorul a) să fie declarat apt din punct de vedere medical pentru munca portuară de către serviciul extern pentru prevenirea și protecția la locul de muncă, la care este afiliată organizația patronală desemnată drept mandatar în temeiul articolului 3bis din Legea din 8 iunie 1972„privind munca portuară” și b) să fi promovat testele psiho-tehnice organizate de organismul desemnat drept mandatar în acest scop de către organizația patronală recunoscută, în temeiul aceluiași articol 3bis din Legea din 8 iunie 1972, c) să fi urmat, timp de trei săptămâni, cursurile de pregătire pentru securitatea muncii și pentru obținerea calificării profesionale și să fi promovat testul final și d) trebuie să dispună deja de un contract de muncă, inclusiv în cazul unui lucrător portuar care nu este inclus în pool, coroborată cu articolul 4 alineatul 3 din Decretul regal din 5 iulie 2004, potrivit căruia lucrătorii portuari străini trebuie să poată demonstra că îndeplinesc condiții comparabile în alt stat membru, astfel încât, pentru aplicarea reglementării atacate, nu mai sunt supuși acestor condiții?

Articolul 49, 56, 45, 34, 35, 101 sau 102 TFUE coroborat sau nu cu articolul 106 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării prevăzute la articolul 2 alineatul 3 din Decretul regal din 5 iulie 2004, astfel cum a fost înlocuit de articolul 2 din Decretul regal atacat din 10 iulie 2016, și anume reglementarea prin care pentru lucrătorii portuari care nu sunt incluși în pool și care sunt recrutați, prin urmare, direct de angajator cu un contract de muncă în conformitate cu Legea din 3 iulie 1978„privind contractele de muncă”, durata recunoașterii este limitată la durata acestui contract de muncă, astfel încât trebuie demarată de fiecare dată o nouă procedură de recunoaștere?

Articolul 49, 56, 45, 34, 35, 101 sau 102 TFUE coroborat sau nu cu articolul 106 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării cuprinse la articolul 15/1 din Decretul regal din 5 iulie 2004, astfel cum a fost introdus de articolul 18 din Decretul regal din 10 iulie 2016, și anume măsura (tranzitorie) prin care lucrătorii portuari recunoscuți în baza vechii reglementări sunt recunoscuți de drept ca lucrători portuari în pool, fapt care îngreunează posibilitatea angajării directe (cu un contract permanent) a acestor lucrători portuari de către un angajator și împiedică angajatorii să mențină în serviciul lor lucrători calificați, încheind un contract permanent direct cu aceștia și oferindu-le acestora din urmă siguranța locului de muncă, în conformitate cu normele din legislația comună a muncii?

Articolul 49, 56, 45, 34, 35, 101 sau 102 TFUE coroborat sau nu cu articolul 106 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării prevăzute la articolul 4 paragraful 2 din Decretul regal din 5 iulie 2004, astfel cum a fost înlocuit de articolul 4, punctul 7o din Decretul regal din 10 iulie 2016, și anume reglementarea prin care un contract colectiv de muncă stabilește condițiile și modalitățile în care un lucrător portuar poate fi angajat într-o altă zonă portuară decât cea în care a fost recunoscut, fapt care limitează mobilitatea lucrătorilor între zonele portuare, fără ca autorul reglementării să clarifice care sunt aceste condiții sau modalități?

Articolul 49, 56, 45, 34, 35, 101 sau 102 TFUE coroborat sau nu cu articolul 106 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării prevăzute la articolul 1 alineatul 3 din Decretul regal din 5 iulie 2004, astfel cum a fost înlocuit de articolul 1 punctul 2o din Decretul regal din 10 iulie 2016, și anume reglementarea prin care lucrătorii (din logistică) care prestează o muncă, în sensul articolului 1 din Decretul regal din 12 ianuarie 1973„de înființare și de stabilire a denumirii și competenței Comitetului Paritar pentru Administrarea portuară”, în locuri în care mărfurile suferă transformări în vederea pregătirii pentru distribuirea sau expedierea lor ulterioară, ducând în mod indirect la o valoare adăugată identificabilă, trebuie să dispună de un certificat de siguranță, care echivalează cu o recunoaștere în sensul Legii din 8 iunie 1972„privind munca portuară”, luând în considerare că acest certificat este solicitat de angajatorul care a semnat un contract de muncă cu un lucrător în vederea desfășurării unor activități în acest sens, iar eliberarea acestuia are loc pe baza prezentării contractului de muncă și a cărții de identitate, modalitățile procedurii care trebuie respectată fiind stabilite prin intermediul contractului colectiv de muncă, fără ca autorul reglementării să ofere clarificări în această privință?

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/28

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 31 mai 2019 — Johannes Dietrich/Hessischer Rundfunk

(Cauza C-422/19)

(2019/C 288/34)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamant: Johannes Dietrich

Pârât: Hessischer Rundfunk

Întrebările preliminare

Competența exclusivă de care Uniunea dispune conform articolului 2 alineatul (1) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (c) TFUE în domeniul politicii monetare pentru statele membre a căror monedă este euro contravine unui act juridic al unuia din aceste state membre care prevede obligația instituțiilor publice ale statului membru de a accepta bancnote euro la îndeplinirea obligațiilor de plată stabilite prin prerogative publice?

Statutul bancnotelor cu valoarea nominală exprimată în euro ca mijloc legal de plată, stabilit conform articolului 128 alineatul (1) teza a treia TFUE, articolului 16 alineatul (1) teza 3 din Protocolul (nr. 4) privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, precum și articolului 10 teza a doua din Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului din 3 mai 1998 privind introducerea euro (1), conține o interdicție pentru instituțiile publice ale unui stat membru de a refuza îndeplinirea prin astfel de bancnote a obligațiilor de plată stabilite prin prerogative publice sau dreptul Uniunii Europene conferă spațiu pentru reglementări care exclud plata în bancnote euro pentru anumite obligații de plată stabilite prin prerogative publice?

În cazul unui răspuns pozitiv la prima întrebare și al unui răspuns negativ la cea de a doua întrebare:

Se poate aplica un act juridic al unui stat membru a cărui monedă este euro, emis în cadrul competenței exclusive a Uniunii în domeniul politicii monetare, dacă și în măsura în care Uniunea nu și-a exercitat această competență?

(1) JO 1998, L 139, p. 1, Ediție specială, 10/vol. 1, p. 112.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/28

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 31 mai 2019 — Norbert Häring/Hessischer Rundfunk

(Cauza C-423/19)

(2019/C 288/35)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamant: Norbert Häring

Pârât: Hessischer Rundfunk

Întrebările preliminare

În cazul unui răspuns pozitiv la prima întrebare și al unui răspuns negativ la cea de a doua întrebare:

(1) JO 1998, L 139, p. 1, Ediție specială, 10/vol. 1, p. 112.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel București (România) la data de 29 mai 2019 — Cabinet de avocat UR/Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și alții

(Cauza C-424/19)

(2019/C 288/36)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel București

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Cabinet de avocat UR

Pârâți: Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, MJ, NK

Întrebările preliminare

1)	Dacă în domeniul de aplicare al articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului (privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată) (1) privind noțiunea de „persoană impozabilă” se include și persoana ce desfășoară profesia de avocat?

Dacă principiul priorității dreptului comunitar permite derogarea într-un proces ulterior de la autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a stabilit în esență că, în aplicarea și interpretarea dreptului intern privind taxa pe valoarea adăugată, avocatul nu livrează bunuri, nu desfășoară activitate economică și nu încheie contracte de prestări servicii, ci contracte de asistență juridică?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului, din 28 noiembrie 2006, privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. l, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sofiyski rayonen sad (Bulgaria) la 4 iunie 2019 — Societatea de asigurări pe acțiuni „Bulstrad Vienna Insurance Group” AD/Societatea de asigurări „Olympic”

(Cauza C-427/19)

(2019/C 288/37)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Sofiyski rayonen sad

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Societatea de asigurări pe acțiuni „Bulstrad Vienna Insurance Group” AD

Pârâtă: Societatea de asigurări „Olympic”

Întrebările preliminare

În interpretarea articolului 630 din Kodeks za zastrahovaneto (Codul asigurărilor) în lumina articolului 274 din Directiva 2009/138/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) trebuie să se considere că decizia unei autorități dintr-un stat membru de a retrage autorizația unui asigurător și de a desemna în privința acestuia un lichidator provizoriu, fără să fi fost deschisă o procedură judiciară de lichidare, reprezintă o „decizie privind deschiderea procedurii de lichidare”?

În cazul în care dreptul statului membru în care își are sediul un asigurător, căruia i-a fost retrasă autorizația și în privința căruia a fost desemnat un lichidator provizoriu, prevede că, în cazul numirii unui lichidator provizoriu, trebuie să fie suspendate toate procedurile judiciare împotriva acestei societăți, aceste dispoziții legale în conformitate cu articolul 274 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) ar trebui aplicate de instanțele celorlalte state membre chiar și atunci când acest lucru nu este prevăzut în mod expres în dreptul lor național?

(1) JO 2009, L 335, p. 1.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Koblenz (Germania) la 5 iunie 2019 — Remondis GmbH/Abfallzweckverband Rhein-Mosel-Eifel

(Cauza C-429/19)

(2019/C 288/38)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Koblenz

Părțile din procedura principală

Recurentă: Remondis GmbH

Intimată: Abfallzweckverband Rhein-Mosel-Eifel

Cu participarea: Landkreis Neuwied

Întrebarea preliminară

Articolul 12 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (1) trebuie interpretat în sensul că există deja o cooperare atunci când o autoritate contractantă competentă pe teritoriul său pentru eliminarea deșeurilor nu îndeplinește singură în mod integral o obligație de eliminare a deșeurilor care îi revine în conformitate cu legislația națională, pentru a cărei executare sunt necesare mai multe procese de lucru, ci însărcinează o altă autoritate contractantă, independentă de aceasta, care se ocupă, de asemenea, de eliminarea deșeurilor în regiunea sa, cu executarea unuia dintre procesele de lucru necesare în schimbul unei remunerații?

(1) JO 2014, L 94, p. 65.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Cluj (România) la data de 3 iunie 2019 — SC C.F. SRL/A.J.F.P.M., D.G.R.F.P.C

(Cauza C-430/19)

(2019/C 288/39)

Limba de procedură: română

Instanța de trimitere

Tribunalul Cluj

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: SC C.F. SRL

Pârâte: A.J.F.M., D.G.R.F.P.C

Întrebările preliminare

În lumina principiului respectării dreptului la apărare, așa cum a fost acesta conturat în jurisprudența Curții până la acest moment [cauzele Solvay, Sopropé Organizações de Calçado Lda și Ispas], un act administrativ-fiscal emis împotriva unui particular poate și trebuie să fie sancționat cu nulitatea expresă în condițiile în care particularul nu a avut posibilitatea să aibă acces la informațiile în baza cărora s-a emis actul administrativ-fiscal împotriva sa, în ciuda faptului că în cuprinsul acestuia se face trimitere la unele componente ale dosarului administrativ?

Se opun principiile neutralității, proporționalității și echivalenței exercitării dreptului de deducere în materie de TVA și în materie de impozit pe profit în cazul unei societăți care are un comportament fiscal ireproșabil din punct de vedere fiscal, refuzul exercitării dreptului de deducere în materie de impozit pe profit fiind generat de comportamentul fiscal presupus inadecvat al furnizorilor în baza unor elemente precum lipsa resursei umane, lipsa mijloacelor de transport, dublat de faptul că autoritatea fiscală nu face dovada niciunui demers din care să rezulte angajarea răspunderii fiscale/penale a respectivilor furnizori?

Este compatibilă cu dreptul european o practică națională de condiționare a exercitării dreptului de deducere în materie de TVA și în materie de impozit pe profit de deținerea altor documente justificative în afara facturii fiscale, cum ar fi devize și situații de lucrări, documente justificative suplimentare, care nu sunt în mod clar și precis determinate de către legislația fiscală națională?

4)	Se poate considera, în lumina jurisprudenței WebMindLicenses, că există o fraudă fiscală în condițiile în care un contribuabil realizează achiziții de bunuri și servicii de la un alt contribuabil care beneficiază de un alt regim fiscal decât cel al contribuabilului în cauză?

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vänersborgs tingsrätt, mark- och miljödomstolen (Suedia) la 18 iunie 2019 — Föreningen Skydda Skogen

(Cauza C-473/19)

(2019/C 288/40)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Vänersborgs tingsrätt, mark- och miljödomstolen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Föreningen Skydda Skogen

Pârâte: Länsstyrelsen i Västra Götalands län, B.A.B.

Întrebările preliminare

Articolul 5 din Directiva 2009/147/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice trebuie interpretat în sensul că se opune unei practici naționale potrivit căreia interdicția vizează numai speciile enumerate în anexa 1 la Directiva 2009/147 sau care prezintă un anumit nivel de risc sau care înregistrează o scădere pe termen lung a populației?

Noțiunile „omorâre/perturbare/distrugere deliberată” prevăzute la articolul 5 literele (a)-(d) din Directiva 2009/147 și la articolul 12 literele (a)-(c) din Directiva 92/43/CEE (2) a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale potrivit căreia, în cazul în care, în mod evident, măsurile nu vizează omorârea sau perturbarea speciilor (de exemplu, măsurile din domeniul forestier sau al amenajării teritoriului), pentru aplicarea interdicțiilor trebuie să existe un risc de efecte negative asupra stadiului de conservare a speciilor cauzat de măsurile în cauză?

Dacă răspunsul la oricare punct al celei de a doua întrebări este că trebuie evaluate daunele provocate la un alt nivel decât nivelul individual pentru ca interdicția să se aplice, evaluarea trebuie să fie efectuată, în consecință, pe baza unuia dintre următoarele bareme sau la oricare din aceste niveluri:

a)	o anumită parte a populației limitată din punct de vedere geografic, astfel cum este definită la litera (a), de exemplu în limitele regiunii, ale statului membru sau ale Uniunii Europene;

b)	populația locală în cauză (izolată biologic de alte populații de specii);

c)	metapopulația în cauză;

d)	întreaga populație a speciilor în cadrul secțiunii regionale biogeografice relevante a ariei de extindere a speciilor?

Expresia „deteriorarea sau distrugerea” în ceea ce privește aria de reproducere a animalelor prevăzută la articolul 12 litera (d) din Directiva 92/43 trebuie interpretată în sensul că exclude o practică națională care are ca efect faptul că, în pofida măsurilor de precauție, se pierde funcționalitatea ecologică permanentă (FEP) a habitatului speciilor în cauză, prin modificare, distrugere sau degradare, în mod direct sau indirect, în mod individual sau cumulativ, astfel încât interdicția este aplicată numai în cazul în care stadiul de conservare a speciilor în cauză riscă să se deterioreze la unul dintre nivelurile menționate la a treia întrebare?

În cazul în care răspunsul la a patra întrebare este negativ, cu alte cuvinte, în cazul în care daunele la un alt nivel decât cel care conduce la evaluarea habitatului în fiecare zonă pentru ca interdicția să fie aplicată, evaluarea urmează să fie efectuată, prin urmare, pe baza unuia dintre următoarele bareme sau la oricare din aceste niveluri:

a)	o anumită parte a populației limitată din punct de vedere geografic, astfel cum este definită la litera (a), de exemplu în limitele regiunii, ale statului membru sau ale Uniunii Europene;

b)	populația locală în cauză (izolată biologic de alte populații de specii);

c)	metapopulația în cauză;

întreaga populație a speciilor în cadrul secțiunii regionale biogeografice relevante a ariei de extindere a speciilor?

Cea de a doua și cea de a patra întrebare adresate de mark- och miljödomstolen (Tribunalul pentru Litigii Imobiliare și de Mediu, Suedia) includ aspectul dacă protecția strictă instituită de directive încetează să mai fie aplicabilă speciilor pentru care obiectivul directivei (stadiul corespunzător de conservare) a fost atins.

(1) JO 2010 L 20, p. 7.

(2) JO 1992 L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/34

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vänersborgs tingsrätt, mark- och miljödomstolen (Suedia) la 18 iunie 2019 — Naturskyddsföreningen i Härryda och Göteborgs Ornitologiska Förening

(Cauza C-474/49)

(2019/C 288/41)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Vänersborgs tingsrätt, mark- och miljödomstolen

Părțile din procedura principală

Reclamante: Naturskyddsföreningen i Härryda, Göteborgs Ornitologiska Förening

Pârâte: Länsstyrelsen i Västra Götalands län, U.T.B.

Întrebările preliminare

Articolul 5 din Directiva 2009/147/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice trebuie interpretat în sensul că se opune unei practici naționale potrivit căreia interdicția vizează numai speciile enumerate în anexa 1 la Directiva 2009/147 sau care prezintă un anumit nivel de risc ori înregistrează o scădere pe termen lung a populației?

a)	o anumită parte a populației limitată din punct de vedere geografic, astfel cum este definită la litera (a), de exemplu în limitele regiunii, ale statului membru sau ale Uniunii Europene;

b)	populația locală în cauză (izolată biologic de alte populații de specii);

c)	metapopulația în cauză;

d)	întreaga populație a speciilor în cadrul secțiunii regionale biogeografice relevante a ariei de extindere a speciilor?

Expresia „deteriorarea sau distrugerea” în ceea ce privește aria de reproducere a animalelor de la articolul 12 litera (d) din Directiva 92/43 trebuie interpretată în sensul că exclude o practică națională care are ca efect faptul că, în pofida măsurilor de precauție, se pierde funcționalitatea ecologică permanentă (FEP) a habitatului speciilor în cauză, prin modificare, distrugere sau degradare, în mod direct sau indirect, în mod individual sau cumulativ, astfel încât interdicția este aplicată numai în cazul în care stadiul de conservare a speciilor în cauza riscă să se deterioreze la unul dintre nivelurile menționate la a treia întrebare?

a)	o anumită parte a populației limitată din punct de vedere geografic, astfel cum este definită la litera (a), de exemplu în limitele regiunii, ale statului membru sau ale Uniunii Europene;

b)	populația locală în cauză (izolată biologic de alte populații de specii);

c)	metapopulația în cauză;

întreaga populație a speciilor în cadrul secțiunii regionale biogeografice relevante a ariei de extindere a speciilor?

(1) JO 2010, L 20, p. 7.

(2) JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/35

Cerere de decizie preliminară introdusă de Kammarrätten i Göteborg (Suedia) la 19 iunie 2019 — Allmänna ombudet hos Tullverket/Combinova AB

(Cauza C-476/19)

(2019/C 288/42)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Kammarrätten i Göteborg

Părțile din procedura principală

Apelant: Allmänna ombudet hos Tullverket

Intimată: Combinova AB

Întrebarea preliminară

O datorie vamală la import sau la export care a luat naștere în temeiul articolului 79 trebuie să fie stinsă în conformitate cu articolul 124 alineatul (1) litera (k) (1) în cazul în care există suficiente dovezi care să demonstreze într-un mod considerat satisfăcător de către autoritățile vamale că mărfurile nu au fost utilizate sau consumate și că au fost scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii. Noțiunea „utilizat” înseamnă că mărfurile au fost prelucrate sau perfecționate în scopul pentru care unei întreprinderi i-a fost acordată autorizația pentru aceste mărfuri sau termenul se referă la o utilizare care depășește prelucrarea sau perfecționarea? Este relevant dacă utilizarea are loc înainte sau după nașterea datoriei vamale?

(1) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO 2013 L 269, p. 1).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/36

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour du travail de Liège (Belgia) la 24 iunie 2019 — Ville de Verviers/J

(Cauza C-483/19)

(2019/C 288/43)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour du travail de Liège

Părțile din procedura principală

Apelantă: Ville de Verviers

Intimat: J

Întrebările preliminare

Împrejurarea că partenerii sociali au decis, prin intermediul avizului nr. 13 42 al Consiliului Național al Muncii, să recurgă la posibilitatea de excludere din domeniul de aplicare al acordului-cadru menționat, prevăzută la clauza 2 literele (a) și (b) din acesta, dispensează totuși legiuitorul belgian de obligația de a adopta, cu privire la contractele de muncă încheiate în cadrul unui program specific de formare, inserție și reconversie profesională cu caracter public sau susținut de autorități publice, dispoziții precise, obiective și concrete având ca scop să garanteze lucrătorilor încadrați în muncă pe aceste posturi subvenționate obiectivele acordului-cadru menționat?

În cazul unui răspuns negativ la această primă întrebare, respectiv în cazul menținerii obligațiilor contractate de statul belgian în cadrul punerii în aplicare a Directivei 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind [acordul-cadru cu privire la] munca pe durată determinată (1), clauza 5 punctul 1 litera (a) din acordul-cadru menționat se opune unei dispoziții naționale care, precum articolul 10 din Legea din 3 iulie 1978 privind contractele de muncă, permite recurgerea succesivă la contracte de muncă pe durată determinată fără a fi respectate condițiile stricte privind durata maximă și reînnoirea prevăzute la articolul 10bis din aceeași lege, cu condiția ca angajatorul public să stabilească „motive legitime” care nu sunt precizate în alt mod de legea menționată, însă care justifică recurgerea la această succesiune nelimitată în timp de contracte de muncă pe durată determinată?

De asemenea în cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, clauza 5 punctul 1 litera (a) din acordul-cadru menționat implică obligația, pentru instanța națională sesizată cu un litigiu între un angajator public și un lucrător pe care l-a angajat prin contracte de muncă pe durată determinată succesive încheiate în cadrul a diferite programe de formare, inserție și reconversie, de a aprecia validitatea succesiunii acestora în lumina „motivelor obiective” definite de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii?

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/37

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 26 iunie 2019 — Syndicat interprofessionnel de défense du fromage Morbier/Société Fromagère du Livradois SAS

(Cauza C-490/19)

(2019/C 288/44)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Reclamant: Syndicat interprofessionnel de défense du fromage Morbier

Pârâtă: Société Fromagère du Livradois SAS

Întrebarea preliminară

Articolele 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 (1) și, respectiv, din Regulamentul nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 (2) trebuie interpretate în sensul că interzic numai utilizarea de către un terț a denumirii înregistrate sau trebuie interpretate în sensul că interzic prezentarea unui produs protejat printr-o denumire de origine, în special reproducerea formei sau a aspectului care îl caracterizează, care poate să inducă în eroare consumatorii cu privire la originea adevărată a produsului, chiar dacă nu este utilizată denumirea înregistrată?

(1) 1Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO 2006, L 93, p. 12, Ediție specială, 03/vol.71, p. 114).

(2) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO 2012, L 343, p. 1).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/41

Hotărârea Tribunalului din 19 iunie 2019 — NeXovation/Comisia

(Cauza T-353/15) (1)

(„Ajutoare de stat - Ajutoare individuale în favoarea complexului Nürburgring pentru construirea unui parc de agrement, a unor hoteluri și restaurante, precum și pentru organizarea de curse de automobile - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate incompatibile cu piața internă - Decizie prin care se declară că rambursarea ajutoarelor declarate incompatibile nu se referă la noul proprietar al complexului Nürburgring - Acțiune în anulare - Lipsa afectării substanțiale a poziției concurențiale - Inadmisibilitate - Decizie de constatare a inexistenței unui ajutor de stat la încheierea fazei de examinare preliminară - Acțiune în anulare - Parte interesată - Interesul de a exercita acțiunea - Admisibilitate - Încălcarea drepturilor procedurale - Inexistența unor dificultăți care impuneau inițierea unei proceduri oficiale de investigare - Plângere - Vânzarea activelor unor beneficiari de ajutoare de stat declarate incompatibile - Procedură de licitație deschisă, transparentă, nediscriminatorie și necondiționată - Examinare cu diligență și cu imparțialitate - Obligația de motivare”)

(2019/C 288/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: NeXovation, Inc. (Hendersonville, Statele Unite) (reprezentanți: inițial A. von Bergwelt, F. Henkel și M. Nordmann, ulterior A. von Bergwelt și M. Nordmann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, T. Maxian Rusche și B. Stromsky, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea în parte a Deciziei (UE) 2016/151 a Comisiei din 1 octombrie 2014 privind ajutorul de stat SA.31550 (2012/C) (ex 2012/NN) pus în aplicare de Germania pentru Nürburgring (JO 2016, L 34, p. 1)

Dispozitivul

1)	Unește cu fondul cererea de nepronunțare asupra fondului acțiunii.

2)	Respinge cererea de nepronunțare asupra fondului acțiunii.

3)	Respinge acțiunea.

4)	NeXovation, Inc. suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 311, 21.9.2015.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/42

Hotărârea Tribunalului din 19 iunie 2019 — Ja zum Nürburgring/Comisia

(Cauza T-373/15) (1)

(„Ajutoare de stat - Ajutoare individuale în favoarea complexului Nürburgring pentru construirea unui parc de agrement, a unor hoteluri și restaurante, precum și pentru organizarea de curse de automobile - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate incompatibile cu piața internă - Decizie prin care se declară că rambursarea ajutoarelor declarate incompatibile nu se referă la noul proprietar al complexului Nürburgring - Acțiune în anulare - Lipsa afectării substanțiale a poziției concurențiale - Asociație - Statutul de negociator - Inadmisibilitate - Decizie de constatare a inexistenței unui ajutor de stat la încheierea fazei de examinare preliminară - Acțiune în anulare - Parte interesată - Interesul de a exercita acțiunea - Admisibilitate - Încălcarea drepturilor procedurale ale părților interesate - Inexistența unor dificultăți care impuneau inițierea unei proceduri oficiale de investigare - Plângere - Vânzarea activelor unor beneficiari de ajutoare de stat declarate incompatibile - Procedură de licitație deschisă, transparentă, nediscriminatorie și necondiționată - Obligația de motivare - Principiul bunei administrări”)

(2019/C 288/54)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Ja zum Nürburgring eV (Nürburg, Germania) (reprezentanți: inițial D. Frey, M. Rudolph și S. Eggerath, ulterior D. Frey și M. Rudolph, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, T. Maxian Rusche și B. Stromsky, agenți)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de nepronunțare asupra fondului acțiunii.

2)	Respinge acțiunea.

3)	Ja zum Nürburgring eV suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 337, 12.10.2015.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/43

Hotărârea Tribunalului din 2 iulie 2019 — Fulmen/Consiliul

(Cauza T-405/15) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran - Înghețarea fondurilor - Repararea prejudiciului pretins suferit ca urmare a includerii și a menținerii numelui reclamantei pe lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică măsuri restrictive - Prejudiciu material - Prejudiciu moral”)

(2019/C 288/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Fulmen (Teheran, Iran) (reprezentanți: A. Bahrami și N. Korogiannakis, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: R. Liudvinaviciute-Cordeiro și M. Bishop, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial A. Aresu și D. Gauci, ulterior A. Aresu și R. Tricot, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se urmărește repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit ca urmare a adoptării Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO 2010, L 195, p. 39), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2010, L 195, p. 25), a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO 2010, L 281, p. 81) și a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO 2010, L 281, p. 1), prin care numele reclamantei a fost inclus și menținut pe listele persoanelor și entităților cărora li se aplicau măsuri restrictive

Dispozitivul

1)	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata către Fulmen a unei despăgubiri de 50 000 de euro pentru prejudiciul moral suferit.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Fulmen, Consiliul și Comisia Europeană suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 337, 12.10.2015.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/44

Hotărârea Tribunalului din 26 iunie 2019 — NRW Bank/SRB

(Cauza T-466//16) (1)

(„Acțiune în anulare - Uniune economică și monetară - Uniune bancară - Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumite firme de investiții (MUR)) - Fondul unic de rezoluție (FUR) - Stabilirea contribuției ex ante pentru anul 2016 - Termen de introducere a acțiunii - Tardivitate - Articolul 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului - Inadmisibilitate”)

(2019/C 288/56)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: NRW Bank (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: inițial A. Behrens, J. Kraayvanger și J. Seitz, ulterior J. Seitz și D. Flore, avocați)

Pârât: Conseil de résolution unique (reprezentanți: B. Meyring, S. Schelo, T. Klupsch și S. Ianc, avocați)

Intervenienți în susținerea pârâtului: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: K. Michoel și J. Bauerschmidt, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: A. Steiblytė și K.-Ph. Wojcik, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea, pe de o parte, a deciziei SRB din sesiunea sa executivă din 15 aprilie 2016 privind contribuțiile ex ante pentru anul 2016 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/SRF/2016/06) și, pe de altă parte, a deciziei SRB din sesiunea sa executivă din 20 mai 2016 privind ajustarea contribuțiilor ex ante pentru anul 2016 la Fondul unic de rezoluție și de completare a deciziei SRB din 15 aprilie 2016 (SRB/ES/SRF/2016/13), în măsura în care o privesc pe reclamantă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă NRW. Bank să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile efectuate de Comitetul unic de rezoluție (SRB).

3)	Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 371, 10.10.2016.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/45

Hotărârea Tribunalului din 27 iunie 2019 — Ungaria/Comisia

(Cauza T-20/17) (1)

(„Ajutoare de stat - Taxă maghiară pe cifra de afaceri din difuzarea de publicitate - Progresivitatea ratelor de impozitare - Deducere din baza de impozitare a taxei a 50 % din pierderile reportate pentru societățile care nu au înregistrat profit în anul 2013 - Decizie prin care măsurile sunt calificate drept ajutoare incompatibile cu piața internă și prin care se dispune recuperarea acestora - Noțiune de ajutor de stat - Condiție privind selectivitatea”)

(2019/C 288/57)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Ungaria (reprezentanți: M. Z. Fehér, G. Koós și E. Zs. Tóth, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka și P. J. Loewenthal, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Polonă (reprezentanți: B. Majczyna, M. Rzotkiewicz, A. Kramarczyk — Szaładzińska, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea Decizia (UE) 2017/329 a Comisiei din 4 noiembrie 2016 privind măsura SA.39235 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Ungaria cu privire la impozitarea cifrei de afaceri din publicitate (JO 2017, L 49, p. 36)

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia (UE) 2017/329 a Comisiei din 4 noiembrie 2016 privind măsura SA.39235 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Ungaria cu privire la impozitarea cifrei de afaceri din publicitate [notificată cu numărul C(2016) 6929].

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Ungaria, inclusiv pe cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.

3)	Republica Polonă suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 78, 13.3.2017.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/46

Hotărârea Tribunalului din 19 iunie 2019 — adidas/EUIPO — Shoe Branding Europe (Reprezentarea a trei benzi paralele)

(Cauza T-307/17) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marcă figurativă a Uniunii Europene reprezentând trei benzi paralele - Motiv absolut de nulitate - Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) și articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 7 alineatul (3) și articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Formă de utilizare care nu poate fi luată în considerare - Formă care diferă de forma sub care a fost înregistrată marca prin variațiuni non-neglijabile - Inversarea sistemului de culori”)

(2019/C 288/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: adidas AG (Herzogenaurach, Germania) (reprezentanți: I. Fowler și I. Junkar, solicitors)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Rajh și H. O'Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Shoe Branding Europe BVBA (Oudenaarde, Belgia) (reprezentant: J. Løje, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 martie 2017 (cauza R 1515/2016-2) privind o procedură de declarare a nulității între Shoe Branding Europe și adidas

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă adidas AG să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Shoe Branding Europe BVBA.

3)	Marques suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 231, 17.7.2017.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/47

Hotărârea Tribunalului din 19 iunie 2019 — Marriott Worldwide/EUIPO — AC Milan (AC MILAN)

(Cauza T-28/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă AC MILAN - Mărcile Uniunii Europene verbale anterioare AC și AC HOTELS BY MARRIOTT și figurativă anterioară AC HOTELS MARRIOTT - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Lipsa similitudinii semnelor - Lipsa unui caracter distinctiv pronunțat al mărcii AC - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 288/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Marriott Worldwide Corp. (Bethesda, Maryland, Statele Unite) (reprezentanți: A. Reid, solicitor și S. Baran, barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: inițial E. Markakis și D. Walicka, ulterior E. Markakis și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Associazione Calcio Milan SpA (AC Milan) (Milano, Italia) (reprezentanți: A. Perani și G. Ghisletti, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 16 noiembrie 2017 (cauza R 356/2017–2) privind o procedură de opoziție între Marriott Worldwide și AC Milan

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Marriott Worldwide Corp. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 94, 12.3.2018.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/47

Hotărârea Tribunalului din 19 iunie 2019 — Brita/EUIPO (Forma unui robinet)

(Cauza T-213/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene tridimensionale - Forma unui robinet - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 288/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Brita GmbH (Taunusstein, Germania) (reprezentant: P. Koch Moreno, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 22 ianuarie 2018 (cauza R 1864/2017-4) privind o cerere de înregistrare a unui semn tridimensional constituit din forma unui robinet ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Brita GmbH la plata cheltuielilor de cheltuială.

(1) JO C 166, 14.5.2018.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/48

Hotărârea Tribunalului din 27 iunie 2019 — Bodegas Altún/EUIPO — Codorníu (ANA DE ALTUN)

(Cauza T-334/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative ANA DE ALTUN - Marca națională figurativă anterioară ANNA - Motiv relativ de refuz - Redenumire - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 288/61)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Bodegas Altún, SL (Baños de Ebro, Spania) (reprezentant: J. Oria Sousa-Montes, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: S. Palmero Cabezas și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Codorníu, SA (Esplugues de Llobregat, Spania) (reprezentanți: inițial M. Ceballos Rodríguez și J. Güell Serra, avocați, ulterior M. Ceballos Rodríguez și E. Stoyanov Edissonov, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 14 martie 2018 (cauza R 173/2018-1) privind o procedură de opoziție între Codorníu și Bodegas Altún.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 14 martie 2018 (cauza R 173/2018-1).

2)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Bodegas Altún, SL.

3)	Codorníu, SA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Bodegas Altún.

(1) JO C 249, 16.7.2018.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/49

Hotărârea Tribunalului din 28 iunie 2019 — Gibson Brands/EUIPO — Wilfer (Forma unei chitare)

(Cauza T-340/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marcă a Uniunii Europene tridimensională - Forma unei chitare - Motiv absolut de refuz - Caracter distinctiv - Articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Caracter distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001)”)

(2019/C 288/62)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Gibson Brands, Inc. (Nashville, Tennessee, Statele Unite) (reprezentanți: inițial K. Hughes, solicitor, A. Renck și C. Stöber, avocați, ulterior A. Renck și C. Stöber)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: P. Sipos și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Hans-Peter Wilfer (Markeneukirchen, Germania) (reprezentanți: O. Nilgen și A. Kockläuner, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 8 martie 2018 (cauza R 415/2017–2) privind o procedură de declarare a nulității între domnul Wilfer și Gibson Brands

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Gibson Brands, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 249, 16.7.2018.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/50

Hotărârea Tribunalului din 13 iunie 2019 — Pet King Brands/EUIPO — Virbac (SUIMOX)

(Cauza T-366/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale SUIMOX - Marca Uniunii Europene verbală anterioară ZYMOX - Obligația de motivare - Notificarea deciziei camerei de recurs - Buna-credință și diligența destinatarului - Articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001”)

(2019/C 288/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pet King Brands, Inc. (Bartlett, Illinois, Statele Unite) (reprezentanți: T. Schmidpeter și S. Bauer, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: L. Rampini și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Virbac SA (Carros, Franța) (reprezentant: D. I. Tayer, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 21 martie 2018 (cauza R 1835/2017-5) privind o procedură de opoziție între Pet King Brands și Virbac

Dispozitivul

Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 21 martie 2018 (cauza R 1835/2017-5) în ceea ce privește „produsele veterinare, cu excepția picăturilor auriculare pentru animale”, „preparatele veterinare și produsele de îngrijire a sănătății animalelor, inclusiv antibioticele pentru animale, cu excepția picăturilor auriculare pentru animale” și „preparatele pentru distrugerea dăunătorilor, cu excepția picăturilor auriculare pentru animale”.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 276, 6.8.2018.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/51

Hotărârea Tribunalului din 28 iunie 2019 — Intercept Pharma și Intercept Pharmaceuticals/EMA

(Cauza T-377/18) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente deținute de EMA care conțin informații prezentate de reclamante în cadrul autorizării introducerii pe piață a medicamentului Ocaliva - Decizie prin care se acordă unui terț accesul la un document - Excepție privind protecția procedurilor judiciare”)

(2019/C 288/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Intercept Pharma Ltd (Bristol, Regatul Unit) și Intercept Pharmaceuticals, Inc. (New York, New York, Statele Unite) (reprezentanți: L. Tsang, J. Mulryne, E. Amos, H. Kerr-Peterson, solicitors și F. Campbell, barrister)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente (reprezentanți: inițial, S. Marino, S. Drosos, A. Rusanov și T. Jabłoński, ulterior S. Marino, S. Drosos, T. Jabłoński, R. Pita și G. Gavriilidou, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea deciziei ASK-40399 a EMA din 15 mai 2018 prin care s-a acordat unui terț, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), accesul la un document care conține informații prezentate în cadrul unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a medicamentului Ocaliva

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Intercept Pharma Ltd și Intercept Pharmaceuticals, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 311, 3.9.2018.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/51

Hotărârea Tribunalului din 19 iunie 2019 — Multifit/EUIPO (Premiere)

(Cauza T-479/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Premiere - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 288/65)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Multifit Tiernahrungs GmbH (Krefeld, Germania) (reprezentanți: N. Weber și L. Thiel, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Sesma Merino, D. Walicka și A. Söder agenți)

Obiectul

Acțiune având ca obiect anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 28 mai 2018 (cauza R 2365/2017-2) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Premiere ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Multifit Tiernahrungs GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 341, 24.9.2018.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/52

Hotărârea Tribunalului din 18 iunie 2019 — W. Kordes' Söhne Rosenschulen/EUIPO (Kordes' Rose Monique)

(Cauza T-569/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Kordes’ Rose Monique - Motiv absolut de refuz - Marcă care constă într-o denumire a unui soi de plante - Elemente esențiale - Articolul 7 alineatul (1) litera (m) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (m) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 288/66)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: W. Kordes' Söhne Rosenschulen GmbH & Co KG (Klein Offenseth-Sparrieshoop, Germania) (reprezentant: G. Würtenberger, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Söder, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 25 aprilie 2017 (cauza R 1929/2017-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Kordes’ Rose Monique ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 25 aprilie 2017 (cauza R 1929/2017-1).

2)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de W. Kordes’ Söhne Rosenschulen GmbH & Co. KG în cursul procedurii în fața Tribunalului.

(1) JO C 436, 3.12.2018.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/53

Acțiune introdusă la 20 iunie 2019 — Parlamentul/Axa Assurances Luxembourg și alții

(Cauza T-384/19)

(2019/C 288/67)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: E. Paladini și B. Schäfer, agenți, C. Point și P. Hédouin, avocați)

Pârâte: Axa Assurances Luxembourg SA (Luxemburg, Luxemburg), Bâloise Assurances Luxembourg SA (Bertrange, Luxemburg), La Luxembourgeoise SA (Leudelange, Luxemburg), Delta Lloyd Schadenverzekering NV (Amsterdam, Țările de Jos)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	să constate că daunele cauzate de apă șantierului „Konrad Adenauer” Est în urma precipitațiilor abundente din 27 și 30 mai 2016 intră în domeniul de aplicare al contractului de asigurare „Toate riscurile de pe șantier” încheiat cu pârâtele;

—

în consecință, să oblige pârâtele să ramburseze Parlamentului European cheltuielile solicitate, respectiv 779 902,87 de euro și în special:

—	să oblige AXA Assurances Luxembourg SA să ramburseze 50 % din suma menționată anterior, respectiv 389 951,44 de euro;

—	să oblige Bâloise Assurances Luxembourg SA să ramburseze 20 % din suma menționată anterior, respectiv 155 980,57 de euro;

—	să oblige La Luxembourgeoise SA să ramburseze 20 % din suma menționată anterior, respectiv 155 980,57 de euro;

—	să oblige Delta Lloyd Schadeverzekering NV să ramburseze 10 % din suma menționată anterior, respectiv 77 990,29 de euro,

—	și dobânzile legale pentru întârzierile de plată aferente, începând de la 22 decembrie 2017, al căror nivel este egal cu suma dintre rata dobânzii aplicate de Banca Centrală Europeană celei mai recente operațiuni principale de refinanțare și opt puncte procentuale;

—

în subsidiar, în cazul în care solicitările din primul și din al doilea capăt de cerere nu ar fi admise, să oblige pârâtele în mod solidar la plata unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de încălcarea obligațiilor care rezultă din articolul I.13.2 din contractul de asigurare „Toate riscurile de pe șantier”, respectiv 779 902,87 de euro;

—

să oblige pârâtele să ramburseze Parlamentului European cheltuielile aferente expertizei, respectiv 16 636,00 de euro și în special:

—	să oblige AXA Assurances Luxembourg SA să ramburseze 50 % din suma menționată anterior, respectiv 8 318,00 euro;

—	să oblige Bâloise Assurances Luxembourg SA să ramburseze 20 % din suma menționată anterior, respectiv 3 327,20 de euro;

—	să oblige La Luxembourgeoise SA să ramburseze 20 % din suma menționată anterior, respectiv 3 327,20 de euro;

—	să oblige Delta Lloyd Schadeverzekering NV să ramburseze 10 % din suma menționată anterior, respectiv 1 663,60 de euro,

—	și dobânzile legale pentru întârzierile de plată aferente, începând de la 22 decembrie 2017, al căror nivel este egal cu suma dintre rata dobânzii aplicate de Banca Centrală Europeană celei mai recente operațiuni principale de refinanțare și opt puncte procentuale;

—	să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe dreptul său la asigurare pentru dezastrul survenit în mai 2016. În susținerea acestui motiv, reclamantul arată că clauzele de excludere de la acoperirea asigurării invocate de reclamante sunt inoperante. În această privință, el invocă argumentele de mai jos.

—

Clauza de excludere de la acoperirea asigurării referitoare la inundație a fost interpretată în mod eronat de pârâte. Reiese din contextul și din dispozițiile contractului că termenul „inundație” desemnează un cataclism al naturii, și nu pătrunderea apei într-o incintă în care în mod normal aceasta nu poate intra.

—	Clauza de excludere a asigurării referitoare la orice cataclism al naturii este inaplicabilă. Cataclismele naturii sunt enumerate în mod limitativ în contract, iar ploile abundente, cum au fost cele din mai 2016, nu intră în sfera de aplicare a acestei noțiuni.

—	Clauza de excludere a asigurării referitoare la insuficiența canalelor de evacuare a fost interpretată în mod eronat de către pârâte. Dispozițiile contractului fac referire la insuficiența canalelor de evacuare, în sensul de capacitate insuficientă a rețelei publice de evacuare a apelor.

—	Clauza de excludere a asigurării referitoare la daunele previzibile în mod normal sau inevitabile, sau cauzate de nerespectarea cerințelor de bună practică este nevalidă sau, în orice caz, neaplicabilă în speță.

—	Clauza de excludere invocată de pârâte nu îndeplinește condiția prevăzută de dreptul luxemburghez, potrivit căreia cazurile de culpă gravă excluse de la acoperirea asigurării trebuie să fie prevăzute în mod expres și limitativ în contract.

—	Elementele de fapt care ar susține aplicabilitatea unei astfel de clauze nu sunt suficiente pentru a stabili nici caracterul inevitabil al prejudiciului, nici nerespectarea cerințelor de bună practică de către subiecții asigurați.

În susținerea cererii sale subsidiare, reclamantul invocă un motiv unic întemeiat pe încălcarea obligațiilor procedurale prevăzute în contract, ca urmare a întreruperii ante tempore a operațiunilor de expertiză.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/55

Acțiune introdusă la 24 iunie 2019 — CQ/Curtea de Conturi

(Cauza T-386/19)

(2019/C 288/68)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: CQ (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârâtă: Curtea Europeană de Conturi

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și fondată, inclusiv a excepției de nelegalitate pe care o cuprinde;

—

în consecință:

—

anularea deciziei Secretarului General al Curții de Conturi din 11 aprilie 2019, notificată la 15 aprilie 2019, prin care o sumă de 153 407,58 de euro a fost calificată drept plată nedatorată și recuperarea acestei sume de 153 407,58 de euro (majorată cu dobânzi la o rată de 3,5% începând de la 31 mai 2019);

—	dacă este necesar, anularea celor două decizii din 4 și din 7 iunie 2019 ale contabilului Curții de Conturi;

—	prin urmare, obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 153 495,84 de euro [153 407,58 de euro (principalul), majorată cu 88,26 de euro cu titlu de dobânzi de întârziere imputate reclamantului] majorată cu dobânzi de întârziere la o rată de 3,5% până la plata completă;

—	obligarea pârâtei la repararea prejudiciului moral suferit;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe neregulile anchetei Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) și ale raportului final al acesteia.

Al doilea motiv este întemeiat, în primul rând, pe lipsa exercitării de către pârâtă a puterii sale de apreciere în special în calitate de ordonator, în al doilea rând, pe încălcarea obligației de a dovedi acuzația făcută la adresa reclamantului și, în al treilea rând, pe încălcarea obligației de motivare.

3.	Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului privind termenul rezonabil.

4.	Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor securității juridice și încrederii legitime, precum și pe existența unor erori vădite de apreciere.

5.	Al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea adagiului potrivit căruia procedurile penale cauzează suspendarea procedurilor administrative.

Al șaselea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 75 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO 2012, L 298, p. 1), sau a articolului 94 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p. 1).

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/56

Acțiune introdusă la 26 iunie 2019 — DF și DG/BEI

(Cauza T-387/19)

(2019/C 288/69)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: DF și DG (reprezentanți: L. Levi și A. Blot, avocați)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și întemeiată,

în consecință:

—	anularea deciziilor prin care lui DF și lui DG li s-a refuzat indemnizația de instalare cu ocazia întoarcerii acestora din birouri externe (deciziile adoptate la 6 martie 2018 și, respectiv, la 28 februarie 2019);

—	în măsura necesară, anularea deciziilor din 19 martie 2019 (pentru DF) și din 27 martie 2019 (pentru DG) prin care BEI consideră că nu este necesar să inițieze procedura de conciliere, întrucât contestațiile acestora sunt „manifestly unfounded” [„vădit nefondate”];

—	în măsura necesară, anularea deciziilor din 14 iunie 2019 de confirmare a refuzului acordării indemnizației de instalare;

—	obligarea pârâtei la plata indemnizației de instalare fiecăruia dintre reclamanți, majorată cu dobânda de întârziere calculată la rata Băncii Centrale Europene majorată cu 2 puncte, până la plata integrală;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe nerespectarea, prin interpretarea care ar fi fost făcută de Banca Europeană de Investiții (BEI), a articolelor 5 și 17 din anexa VII la Regulamentul personalului BEI, întrucât noua interpretare a normei prevăzute de dispozițiile respective nu ar fi conformă obiectivului pe care se presupune că aceasta îl urmărește.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor dobândite, pe încălcarea încrederii legitime, pe lipsa unui regim tranzitoriu, precum și pe încălcarea principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 41 din Regulamentul personalului BEI.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/57

Acțiune introdusă la 25 iunie 2019 — Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo/Comisia

(Cauza T-399/19)

(2019/C 288/70)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A. (Varșovia, Polonia) (reprezentanți: E. Buczkowska și M. Trepka, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei din 17 aprilie 2019 a Comisiei privind o procedură întemeiată pe articolul 102 TFUE (cazul AT.40497 — Polish gas prices) de încheiere a procedurii AT.40497 în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (1) și de respingere a cererii introduse de reclamantă la 9 martie 2017 (denumită în continuare „plângerea PGNiG”).

—

Reclamanta solicită anularea acelei părți din decizie referitoare la motivele din plângerea formulată de PGNiG cu privire la

i)	restricționarea furnizării de gaz clienților, printre care reclamanta, în mai multe state membre ale Uniunii Europene în cursul iernii 2014/2015 și

ii)	condiționarea încheierii, de către reclamantă, a unui contract de furnizare suplimentară de gaz de obținerea unor angajamente fără legătură cu contractul care privește, printre altele, un control mai accentuat asupra gazoductului Jamal.

—	Ca măsură procedurală de precauție, în ipoteza în care Tribunalul ar considera că nu este posibilă anularea în parte a deciziei, reclamanta solicită anularea deciziei în totalitate.

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe adoptarea de către Comisie a unei decizii care constituie un abuz de putere întrucât

Comisia a adoptat o decizie prin care se stabilește de facto că articolul 102 TFUE nu se aplică în cazul practicilor anticoncurențiale ale PJSC Gazprom și ale Gazprom Export LLC ca urmare a existenței unei constrângeri de stat care rezultă din dreptul intern al Federația Ruse, și aceasta pe o bază juridică eronată, mai precis în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul 773/2004 coroborat cu articolul 102 TFUE, în loc să se întemeieze pe articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (2) coroborat cu articolul 102 TFUE, și anume în special omițând observațiile statelor membre ale Uniunii Europene,

ii)

Comisia a inițiat procedura AT.40497 și a desfășurat-o cu scopul de a restrânge dreptul reclamantei de a fi ascultată în cadrul procedurii desfășurate în aplicarea articolului 102 TFUE și a articolului 54 din Acordul de cooperare privind Spațiul Economic European în cazul AT.39816 — Aprovizionarea în amonte cu gaze naturale în Europa Centrală și de Est.

Al doilea motiv, întemeiat pe adoptarea de către Comisie a unei decizii care încalcă în mod vădit articolul 102 TFUE ca urmare a interpretării eronate a aprecierii potrivit căreia o întreprindere poate evoca într-adevăr o „constrângere statală” ce rezultă din dreptul intern al unui stat terț, care nu este membru al Uniunii Europene sau al SEE, care exonerează această întreprindere de răspunderea sa în temeiul unei practici anticoncurențiale.

Al treilea motiv, întemeiat pe adoptarea de către Comisie a unei decizii care încalcă în mod vădit dreptul reclamantei de a fi informată și ascultată, prevăzut la articolul 7 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004, la articolul 296 TFUE, precum și la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale, întrucât nu a transmis reclamatei informații cu privire la faptul că Comisia, pentru a justifica respingerea plângerii formulate de PGNiG privind chestiuni referitoare la gazoductul Jamal, a luat de asemenea în considerare dreptul intern al Federației și în condițiile în care nu a transmis reclamantei toate documentele esențiale referitoare la această chestiune, ceea ce constituie o încălcare a normelor fundamentale de procedură.

Al patrulea motiv, întemeiat pe adoptarea de către Comisie a unei decizii care încalcă în mod vădit articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004 și articolul 296 TFUE, întrucât nu a efectuat o analiză aprofundată a tuturor circumstanțelor de fapt și de drept invocate în plângerea formulată de PGNiG și în condițiile în care a invocat o motivare care nu permitea Tribunatului să controleze în mod efectiv aplicarea de către Comisie a puterilor sale discreționare, ceea ce constituie o încălcare a normelor fundamentale de procedură.

Al cincilea motiv, întemeiat pe adoptarea de către Comisie a unei decizii care încalcă în mod vădit articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 773/2004 coroborat cu articolul 102 TFUE, în condițiile în care a săvârșit erori vădite de apreciere

i)	atunci când a considerat că decizia președintelui Oficiului de Reglementare în domeniul Energiei din 19 mai 2015 [cu numărul de referință DRG-4720-2(28)/2014/2015/6154/KF] este o dovadă în sensul că nu se confirmă motivul referitor la încheierea unui contract de exploatare pentru gazoductul Jamal,

ii)	atunci când a făcut o apreciere eronată a naturii restricțiilor privind furnizarea de gaz ce către Gazprom în cursul iernii 2014/2015.

(1) JO 2004, L 123, p. 8, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242.

(2) JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/58

Acțiune introdusă la 27 iunie 2019 — Brillux/EUIPO — Synthesa Chemie (Freude an Farbe)

(Cauza T-401/19)

(2019/C 288/71)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Brillux GmbH & Co. KG (Münster, Germania) (reprezentant: R. Schiffer, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Synthesa Chemie GesmbH (Perg, Austria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: înregistrarea internațională a mărcii figurative Freude an Farbe în culorile galben, portocaliu, roșu, roz, lila, albastru, bleu turcoaz, verde închis, verde deschis și antracit, care desemnează Uniunea Europeană — înregistrarea internațională nr. 1 316 673 care desemnează Uniunea Europeană

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 29 martie 2019 în cauza R 1498/2018-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/59

Acțiune introdusă la 27 iunie 2019 — Brillux/EUIPO — Synthesa Chemie (Freude an Farbe)

(Cauza T-402/19)

(2019/C 288/72)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Brillux GmbH & Co. KG (Münster, Germania) (reprezentant: R. Schiffer, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Synthesa Chemie GesmbH (Perg, Austria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative care cuprinde elementul verbal FREUDE AN FARBE — înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 316 404

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 29 martie 2019 în cauza R 1434/2018-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/60

Acțiune introdusă la 28 iunie 2019 — Cocilovo/Parlamentul

(Cauza T-406/19)

(2019/C 288/73)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Cocilovo (Roma, Italia) (reprezentant: M. Merola, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

declararea ca inexistent sau anularea integrală a actului care l-a informat pe reclamant sub forma comunicării Parlamentului European atacate, prin care se determină din nou drepturile de pensie legate de încetarea activității și prin care se dispune recuperarea cuantumului plătit pe baza calculării anterioare a pensiei;

—

obligarea Parlamentului European la restituirea tuturor sumelor reținute în mod necuvenit, majorate cu dobânzi la rata legală începând de la data reținerii la sursă practicate și obligarea Parlamentului European la executarea hotărârii care va fi pronunțată și la luarea oricăror inițiative, acte sau măsuri necesare pentru garantarea reconstituirii imediate și integrale a amplorii inițiale a prestației de pensie;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare celor invocate în cauza T-389/19, Coppo Gavazzi/Parlamentul.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/61

Acțiune introdusă la 28 iunie 2019 — Speroni/Parlamentul

(Cauza T-407/19)

(2019/C 288/74)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Francesco Enrico Speroni (Brusto Arsizio, Italia) (reprezentant: M. Merola, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare celor invocate în cauza T-389/19 Coppo Gavazzi/Parlamentul.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/62

Acțiune introdusă la 28 iunie 2019 — Mezzaroma/Parlamentul

(Cauza T-408/19)

(2019/C 288/75)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Roberto Mezzaroma (Roma, Italia) (reprezentant: M. Merola și L. Florio, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare celor invocate în cauza T-389/19 Coppo Gavazzi/Parlamentul.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/62

Acțiune introdusă la 28 iunie 2019 — Di Meo/Parlamentul

(Cauza T-409/19)

(2019/C 288/76)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Maria Di Meo (Cellole, Italia) (reprezentant: M. Merola, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea ca inexistent sau anularea integrală a actului care a informat-o pe reclamantă sub forma comunicării Parlamentului European atacate, prin care se determină din nou drepturile de pensie legate de încetarea activității și prin care se dispune recuperarea cuantumului plătit pe baza calculării anterioare a pensiei;

—

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare celor invocate în cauza T-389/19 Coppo Gavazzi/Parlamentul.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/63

Acțiune introdusă la 28 iunie 2019 — Di Lello Finuoli/Parlamentul

(Cauza T-410/19)

(2019/C 288/77)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Giuseppe Di Lello Finuoli (Palermo, Italia) (reprezentant: M. Merola, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare celor invocate în cauza T-389/19 Coppo Gavazzi/Parlamentul.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/64

Acțiune introdusă la 7 iulie 2019 — CupoNation/EUIPO (Cyber Monday)

(Cauza T-494/19)

(2019/C 288/78)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: CupoNation GmbH (München, Germania) (reprezentant: L. Ullmann, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene a mărcii figurative Cyber Monday în culorile corai și negru — cererea de înregistrare nr. 17 020 851

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 11 aprilie 2019 în cauza R 1798/2018-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/64

Acțiune introdusă la 8 iulie 2019 — România/Comisia

(Cauza T-495/19)

(2019/C 288/79)

Limba de procedură: româna

Părțile

Reclamantă: România (reprezentanți: C. Canțăr, E. Gane, R. Hațieganu, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei (UE) 2019/721 a Comisiei din 30 aprilie 2019 privind propunerea de inițiativă cetățenească europeană intitulată „Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor și menținerea culturilor regionale”,

—	Obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) litera b) din Regulamentul nr. 211/2011 prin raportare la competențele UE stabilite de tratatele unionale

—

România apreciază că nu există un temei juridic în tratate care ar permite Comisiei să prezinte o propunere de act juridic al UE în sensul urmărit de organizatorii propunerii „Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor și menținerea culturilor regionale”. Respectiva propunere se află vădit în afara sferei de competență a instituției UE de a prezenta o propunere de act juridic al Uniunii în vederea punerii în aplicare a Tratatelor și nu îndeplinește condițiile prevăzute de articolul 4 alineatul (2) litera b) din Regulamentul nr. 211/2011.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare prevăzute de articolul 296 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

—

România consideră că obligația de motivare prevăzută de articolul 296 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene nu se poate limita la informarea organizatorilor în legătură cu elementele prevăzute de articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 — motivele refuzului de înregistrare și toate căile de atac pe care aceștia le au la dispoziție.

—

În acest context, România apreciază că motivarea Deciziei (UE) 2019/721 este vădit insuficientă. O motivare vădit insuficientă este de natură să împiedice persoanele interesate să cunoască justificările înregistrării propunerii de inițiativă și să reacționeze în consecință, iar Tribunalul UE să își exercite controlul asupra legalității deciziei.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/65

Acțiune introdusă la 10 iulie 2019 — Coravin/EUIPO — Cora (CORAVIN)

(Cauza T-500/19)

(2019/C 288/80)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Coravin, Inc. (Wilmington, Delaware, Statele Unite) (reprezentant: F. Valentin, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Cora (Marne-la-Vallée, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: Marca Uniunii Europene verbală CORAVIN — marcă Uniunii Europene nr. 11 363 496

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 12 aprilie 2019 în cauza R 2385/2016-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	prin modificarea acesteia, respingerea în întregime a acțiunii în declararea nulității introduse de societatea Cora la 25 noiembrie 2014;

—

în consecință, menținerea mărcii CORAVIN nr. 11 363 496 potrivit întregului său mod de redactare în ceea ce privește produse din clasa 21, și anume „Dopuri de turnare în pahare pentru vin; Dispozitive de acces la vin; Sisteme pentru conservarea vinului; Ustensile și recipiente de menaj sau de bucătărie destinate să fie utilizate pentru vin”;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/66

Acțiune introdusă la 5 iulie 2019 — Global Brand Holdings/EUIPO (XOXO)

(Cauza T-503/19)

(2019/C 288/81)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Global Brand Holdings LLC (New York, New York, Statele Unite) (reprezentant: D. de Marion de Glatigny, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale XOXO — cererea de înregistrare nr. 17 086 951

Decizia atacată: decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 11 aprilie 2019 în cauza R 1413/2018-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în fața camerei de recurs.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și bunei administrări;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

26.8.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/67

Acțiune introdusă la 15 iulie 2019 — Workspace Group/EUIPO — Technopolis (UMA WORKSPACE)

(Cauza T-506/19)

(2019/C 288/82)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Workspace Group plc (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: N. Hine, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Technopolis Oyj (Oulu, Finlanda)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale „UMA WORKSPACE” — cererea de înregistrare nr. 16 443 111

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 13 mai 2019 în cauza R 1910/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	confirmarea deciziei de opoziție;

—	respingerea cererii contestate;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 din Regulamentul delegat (UE) 2018/625;

—	încălcarea articolului 27 din Regulamentul delegat (UE) 2018/625;

—	încălcarea articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 288

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 62 26 august 2019

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2019/C 288/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1