Articol unic

Cererea de aprobare a unei modificări care nu este minoră a caietului de sarcini al produsului, menționată la articolul 10 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei, inclusiv documentul unic modificat și trimiterea la publicarea caietului de sarcini relevant al produsului, pentru denumirea înregistrată „Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence” (DOP), figurează în anexa la prezenta decizie.

În conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, publicarea prezentei decizii conferă dreptul de opoziție față de modificarea menționată la primul paragraf al prezentului articol în termen de trei luni de la data publicării prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ANEXĂ

CERERE DE APROBARE A UNEI MODIFICĂRI CARE NU ESTE MINORĂ A CAIETULUI DE SARCINI AL UNEI DENUMIRI DE ORIGINE PROTEJATE/INDICAȚII GEOGRAFICE PROTEJATE

Cerere de aprobare a unei modificări în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

„Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence”

Nr. UE: PDO-FR-0050-AM01 – 16.8.2017

DOP ( X ) IGP ( )

1.   Grupul solicitant și interesul legitim

Syndicat AOP Huile d’olive et Olives de la Vallée des Baux-de-Provence (SIOVB)

Vallon de la Fontaine

13520 Les Baux-de-Provence

FRANȚA

Tel. +33 490543842

Fax +33 484253288

E-mail: contact@siovb.com

„Syndicat AOP Huile d’olive et Olives de la Vallée des Baux-de-Provence” (SIOVB), o asociație profesională reglementată de Codul muncii, este alcătuită din producători de măsline, producători de măsline de masă și producători de ulei de măsline (aproximativ 1 100 de operatori). Asociația are un interes legitim să depună cererea.

2.   Statul membru sau țara terță

Franța

3.   Rubrica din caietul de sarcini care face obiectul modificării (modificărilor)

—	☐	Denumirea produsului
—	☒	Descrierea produsului
—	☒	Aria geografică
—	☒	Dovada originii
—	☒	Metoda de producție
—	☒	Legătura
—	☒	Etichetarea
—	☒	Altele: controale, cerințe naționale.

4.   Tipul modificării (modificărilor)

—	☒	Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate, care nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012
—	☐	Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate pentru care nu a fost publicat un document unic (sau un echivalent al acestuia), care nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

5.   Modificare (modificări)

Descrierea produsului

Descrierea produsului a fost modificată și completată în caietul de sarcini și în documentul unic (care înlocuiește vechea fișă rezumat).

Astfel, următoarea formulare inițială din caietul de sarcini și din fișa rezumat:

completată, doar în caietul de sarcini, prin următoarele elemente:

este înlocuită, prin urmare, de formularea următoare, în caietul de sarcini și în documentul unic (la punctul 3.2):

Într-adevăr, descrierea produsului a fost revizuită în scopul de a se ține mai bine seama de priceperea și practicile producătorilor. În urma acestei caracterizări ameliorate, se face diferența între denumirea „Huile d'olive de la Vallée des Baux-de-Provence” și aceeași denumire urmată de mențiunea „olives maturées” („măsline maturate”). Uleiul de măsline obținut din măsline maturate făcea deja obiectul înregistrării inițiale, care se baza pe o definiție destul de cuprinzătoare a produsului, dar nu era identificat ca atare. Introducerea acestei distincții se datorează dorinței manifestate de grupul solicitant de a caracteriza și a identifica mai bine produsul și de a oferi consumatorului informații clare. Pe baza unor controale efectuate după recunoașterea acestei denumiri, au fost identificate o serie de caracteristici analitice și senzoriale, în funcție de maturarea măslinelor înainte de prelucrare. Această descriere mai exactă a produsului se înscrie în contextul actual al dezvoltării pieței uleiului de măsline. Consumatorul a devenit un mai bun cunoscător al uleiului de măsline, iar această distincție răspunde cererii pieței. În realitate, înainte de 1950 aproximativ, echipamentul de extracție folosit și capacitățile limitate de producție ale preselor le impuneau producătorilor de ulei de măsline ca, pe durata sezonului, să depoziteze măslinele câteva zile înainte de a le putea presa. Dezvoltarea, după 1950, a preselor moderne a făcut posibilă eliminarea acestei etape prealabile de maturare a măslinelor. Producătorii de ulei de măsline din Vallée des Baux-de-Provence au păstrat însă obiceiul de a lăsa măslinele să se matureze câteva zile înainte de a le presa, pentru o parte din uleiul produs.

Mai exact:

—	pentru uleiul de măsline obținut fără maturarea prealabilă a măslinelor, conținutul maxim de aciditate liberă a fost fixat la 0,8 g/100 g, acest conținut fiind de 1,5 g/100 g în cazul uleiului produs din măsline maturate;

—	pentru cele două tipuri de ulei, în scopul păstrării optime a calității produsului pentru consumator, indicele de peroxid maxim admis este stabilit la 16 miliechivalenți de oxigen peroxidic la 1 kg de ulei de măsline.

În ceea ce privește caracteristicile aromatice ale uleiurilor, acestea sunt diferențiate și revizuite, înlocuind descrierea inițială a produsului. Nu se mai face distincție între savorile percepute în gură și parfumurile resimțite prin mirosire, deoarece toate aceste arome pot fi percepute atât gustativ, cât și olfactiv. În plus, unele dintre aceste arome definesc uleiul de măsline fabricat fără maturarea prealabilă a măslinelor, în timp ce celelalte descriu mai mult uleiul de măsline provenit din măsline maturate.

Experiența mai multor ani de analize senzoriale asupra produsului a permis, așadar, reajustarea descrierii profilului organoleptic al acestor uleiuri. Astfel, aromele sau parfumurile cu note de unt, căpșuni și prune nu sunt printre cele mai caracteristice. Prin urmare, acestea sunt eliminate.

Pentru uleiul de măsline fabricat fără maturarea prealabilă a măslinelor, aroma de migdale trebuie să fie înlocuită cu cea de „sâmbure de migdală”, mai exactă. Aroma de alună este, în realitate, cea de alună proaspătă, iar parfumul de anghinare este cel de anghinare crudă. De asemenea, aroma de tomate corespunde mai exact unei arome de frunză de tomate. Aroma de măr rămâne caracteristică și este necesar să se adauge aroma de iarbă proaspăt cosită. Prezența a cel puțin două dintre aceste arome asigură specificitatea produsului. În plus, acest ulei nu prezintă o onctuozitate deosebită. Prin urmare, caracterul onctuos al uleiului indicat inițial fără nicio distincție nu este reluat în descrierea uleiului de măsline fără maturarea prealabilă a măslinelor. În schimb, acesta caracterizează uleiul obținut din „măsline maturate”. Într-adevăr, această tehnică de fabricare conferă uleiului o onctuozitate deosebită, care este menționată în descrierea acestui ulei. Referitor la uleiul de măsline fabricat după maturarea prealabilă a măslinelor. Trebuie, de asemenea, să se înlocuiască aroma de ciocolată indicată inițial cu cea de cacao, mai exactă, și să se completeze această descriere cu prezența unor arome foarte caracteristice, de măsline confiate, de măsline negre, de pastă de măsline, de ciuperci, de anghinare fiartă, de trufe și de pâine cu drojdie. Prezența a cel puțin două dintre aceste arome asigură specificitatea produsului, iar excluderea aromelor de pară fiartă, de mucegai sau metalice permite îndepărtarea uleiurilor necorespunzătoare.

Culoarea uleiului nu a fost considerată caracteristică. Aceasta nu prezintă nicio legătură cu caracteristicile organoleptice ale produsului, de aceea referirea la culoarea verde a fost eliminată.

În cele din urmă, aceste uleiuri sunt caracterizate, de asemenea, prin nivelurile gusturilor amar și picant care, prin urmare, sunt adăugate în caietul de sarcini:

—

pentru uleiul de măsline fabricat fără maturarea prealabilă a măslinelor, senzațiile de amar și de picant sunt moderate și sunt exprimate, în descrierea produsului, prin valori mai mici sau egale cu 3 pentru gustul amar și prin valori cuprinse între 1 și 3 pentru iuțeală pe scara organoleptică a Consiliului Oleicol Internațional (COI);

—

pentru uleiul de măsline fabricat după maturarea prealabilă a măslinelor, senzația generală este de gust dulce și este exprimată, în descrierea produsului, prin valori mai mici sau egale cu 1 pentru gustul amar și mai mici sau egale cu 2 pentru iuțeală pe scara organoleptică a Consiliului Oleicol Internațional (COI).

Indicarea caracterului „virgin” al uleiului este eliminată, dat fiind că acest caracter este legat de caracteristicile analitice ale uleiului și că uleiul poate fi inclus în categoria „virgin” sau „extravirgin”.

Aria geografică

Definirea ariei geografice a produsului „Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence” este modificată în caietul de sarcini și în documentul unic (vechea „fișă rezumat”).

Astfel, următorul text inițial din caietul de sarcini și din fișa rezumat:

se înlocuiește cu următoarele texte:

În documentul unic (punctul 4): „Aria geografică este situată în interiorul teritoriului următoarelor comune din departamentul Bouches-du-Rhône:

Comune incluse în totalitate: Les Baux-de-Provence, Maussane-les-Alpilles, Paradou;

Comune incluse parțial: Arles, Aureille, Eygalières, Eyguières, Fontvieille, Lamanon, Mas-Blanc-des-Alpilles, Mouriès, Orgon, Saint-Etienne-du-Grès, Saint-Martin-de-Crau, Saint-Rémy-de-Provence, Sénas, Tarascon.”

Și în caietul de sarcini:

Perimetrul ariei geografice este extins la părți de comune deja cuprinse în aria geografică, precum și la o nouă comună învecinată, și anume „Mas-Blanc-des-Alpilles” (parțial). Aceste adăugiri privesc toate comunele din aria geografică, cu excepția comunei „Les Baux-de-Provence”, care este deja inclusă în totalitate în aria geografică. Aceste părți de comune adăugate în perimetrul ariei geografice răspund acelorași criterii geologice, pedologice, climatice și florale de delimitare precum restul ariei care beneficiază de denumirea de origine. Această delimitare permite, de asemenea, includerea unui nou producător de măsline de masă în denumirea de origine. Se adaugă data aprobării acestei delimitări (20 iunie 2013), ca urmare a deciziei luate de comitetul național responsabil pentru produsele agroalimentare din cadrul INAO, care are competența de a aproba revizuirea unei arii geografice la nivel național.

Se adaugă, în plus, faptul că măslinele provin din măsline recoltate de pe parcele identificate conform modalităților descrise în continuare. Astfel, în caietul de sarcini se adaugă următoarea formulare:

Această procedură permite structurilor de control să enumere toate parcelele adecvate pentru obținerea produsului cu denumire de origine pentru un anumit an.

În plus, se adaugă următoarele formulări în caietul de sarcini și în documentul unic (vechea fișă rezumat):

La punctul 3.4 din documentul unic:

În caietul de sarcini:

Nu se adaugă nicio etapă obligatorie nouă în aria geografică, însă informațiile privind etapele care trebuie să se desfășoare în aria geografică nu erau indicate în mod clar în vechea fișă rezumat și în caietul de sarcini.

De altfel, se adaugă, doar în caietul de sarcini, referințele cartografice utilizate pentru definirea ariei geografice. Acestea sunt formulate după cum urmează:

Este vorba despre date cartografice furnizate de Institutul național de informare geografică și forestieră (Institut national de l’information géographique et forestière – IGN), care pot fi transferate pe alte suporturi informatice, spre deosebire de hărțile cadastrale utilizate inițial.

În conformitate cu procedurile naționale în vigoare, în cazul unei cereri de modificare a caietului de sarcini, comitetul național pentru denumirile de origine din sectorul laptelui, al produselor agroalimentare și al silviculturii din cadrul Institutului național pentru origine și calitate (INAO) are competența de a se pronunța cu privire la cerere, înainte de transmiterea acesteia către Comisia Europeană. Cu toate acestea, modificarea nu se aplică decât după ce este înregistrată la nivel european.

Dovada originii

Se elimină în întregime următoarele texte inițiale din această rubrică a caietului de sarcini și a documentului unic (vechea fișă rezumat):

În caietul de sarcini:

În fișa rezumat:

Într-adevăr, având în vedere evoluțiile legislative și reglementările naționale, rubrica „Elemente care dovedesc că produsul este originar din aria geografică” din caietul de sarcini și din fișa rezumat (punctul 4.4 „Dovada originii”), care includea numai elemente referitoare la „legătura cu locul de origine”, a fost modificată și include în prezent doar dispoziții privind obligațiile de declarare și ținerea de registre cu privire la trasabilitatea produsului și la monitorizarea condițiilor de producție din caietul de sarcini.

Prin urmare, au fost adăugate diferite paragrafe care înlocuiesc paragrafele anterioare referitoare la istoricul și la notorietatea produsului. Noua formulare propusă descrie documentele introduse pentru a permite monitorizarea și controlul produsului cu denumire de origine: declarația de identificare a operatorilor, declarația privind lipsa intenției de a produce, integral sau parțial, produsul cu denumire de origine pentru un anumit an, registrul de cultură, registrele de manipulare a măslinelor (ca materie primă) și a uleiurilor de măsline, declarația anuală de recoltare a măslinelor, declarația anuală de prelucrare (cunoscută, de asemenea, sub denumirea de „declarație de producție”) a uleiurilor de măsline, declarația de introducere pe piață (cunoscută, de asemenea, sub denumirea de „declarație de revendicare”) a uleiurilor de măsline cu denumire de origine, declarația anuală privind stocurile de uleiuri de măsline cu denumire de origine.

Paragraful are următoarea formulare:

Într-adevăr, scopul este de a efectua o scurtă descriere a naturii produsului și a sistemului de control al produsului pus în aplicare.

Metoda de obținere

—

Propoziția introductivă „uleiul trebuie să provină din măsline recoltate din livezi identificate situate în aria de producție delimitată” se elimină din această rubrică a caietului de sarcini și a documentului unic (vechea fișă rezumat), procedura de identificare a parcelelor fiind detaliată la rubrica „Aria geografică” a caietului de sarcini.

—

Soiuri: Următoarea formulare inițială din caietul de sarcini și din fișa rezumat: „Uleiul trebuie să fie obținut exclusiv dintr-un amestec de măsline care provin din cel puțin două din următoarele soiuri principale: salonenque, beruguette, grossane, verdale des Bouches-du-Rhône” se înlocuiește cu următoarele formulări: În caietul de sarcini: „Uleiul este obținut din măsline provenite din soiurile enumerate în tabelul de mai jos și care respectă normele referitoare la proporția acestora în exploatație, prevăzute în acest tabel. Conformitatea plantării soiurilor este evaluată pe toate parcelele care produc denumirea de origine, exceptând soiurile polenizatoare, pentru care proporția este evaluată pe fiecare parcelă avută în vedere. Soiuri autorizate Norme referitoare la proporție (în număr de arbori) Salonenque Aglandau (denumit și Beruguette) Grossane Verdale des Bouches-du-Rhône — Proporția tuturor acestor soiuri este mai mare sau egală cu 80 %. — Două dintre aceste soiuri sunt prezente în mod obligatoriu. Picholine — Proporția soiului Picholine este mai mică sau egală cu 20 %. Soiuri locale diverse — Proporția tuturor soiurilor locale diverse este mai mică sau egală cu 15 %. Soiuri polenizatoare — Proporția tuturor soiurilor polenizatoare este mai mică sau egală cu 5 %.”

—

Și în documentul unic, la punctul 3.3: „«Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence» este obținut din măsline sau din uleiuri provenite din cel puțin două dintre următoarele soiuri: Salonenque, Aglandau, Grossane și Verdale des Bouches-du-Rhône, reprezentând împreună 80 % până la 100 % din soiurile prezente în parcelele care produc denumirea de origine. Soiul Picholine și alte soiuri locale diverse pot completa această componență.” Într-adevăr, caietul de sarcini inițial și fișa rezumat descriau componența soiurilor din care se obține uleiul, dar nu și pe cea a livezilor identificate din care se obține produsul cu denumire de origine. Prin urmare, se adaugă în caietul de sarcini componența soiurilor livezilor identificate, sub forma unui tabel care descrie proporțiile diferitelor soiuri autorizate. Noțiunea de „soiuri principale” menționată inițial este eliminată în măsura în care sunt stabilite procentele minime sau maxime de prezență a diferitelor soiuri. O analiză a situației livezilor aflate în prezent în producție a arătat că acestea prezentau un conținut minim suficient de 80 % al celor patru soiuri Salonenque, Aglandau („Beruguette”), Grossane și Verdale des Bouches-du-Rhône menționate inițial în caietul de sarcini și în fișa rezumat. De asemenea, proporția maximă a soiurilor denumite „locale diverse” este stabilită la 15 %, iar proporția maximă a prezenței soiului Picholine este stabilită la 20 %, conform observațiilor realizate în livezi. În plus, pentru a evita orice interpretare în timpul controlului, se precizează, de asemenea, în caietul de sarcini modul în care se evaluează conformitatea plantării soiurilor în exploatație în ceea ce privește respectarea procentelor stabilite.

—

Densitatea de plantare: se adaugă norme privind densitatea de plantare. Următoarea formulare se introduce în caietul de sarcini: „Pentru orice plantare realizată după 27 august 1997, fiecare arbore dispune de o suprafață minimă de 24 de metri pătrați, suprafața respectivă fiind obținută prin înmulțirea celor două distanțe, cea dintre rânduri și cea dintre arbori. De asemenea, distanța minimă dintre arbori trebuie să fie de cel puțin 4 metri.” Aceste norme corespund practicilor locale obișnuite care garantează dezvoltarea optimă a arborelui. Acestea se aplică tuturor arborilor plantați după data recunoașterii denumirii de origine controlate pe teritoriul național. Normele permit asigurarea conformității cu normele privind densitatea de plantare recomandate pentru plantările viitoare.

—

Tăierea: se adaugă următoarea formulare în caietul de sarcini: „Măslinii fac obiectul tăierii cel puțin o dată la doi ani.” Tăierea, așa-zisă „de fructificare”, permite reglarea producției măslinului. Tăierile succesive îmbunătățesc recoltele. De regulă, tăierea are loc anual, dar, dat fiind că ciclul vegetativ al măslinului este de doi ani, în caietul de sarcini se recomandă să se efectueze cel puțin o tăiere la doi ani.

—

Irigarea: Se adaugă următoarea formulare în caietul de sarcini: „Irigarea în perioada de vegetație a măslinului este autorizată până la data recoltării stabilită anual pentru denumirea de origine.” S-a decis să se limiteze irigarea la data începerii recoltării, stabilită anual pentru denumirea de origine. Această dată corespunde practicilor obișnuite. Ea permite autorizarea irigării arborilor dacă acest lucru este necesar, în caz de secetă persistentă, pentru a evita un stres hidric prea mare care este dăunător arborelui în timpul perioadei de vegetație și care afectează calitatea fructelor. În schimb, pentru a păstra calitatea fructelor ajunse la maturitate evitând îmbibarea acestora cu apă, este preferabil să se oprească irigarea odată ce a început recoltarea.

—

Intrarea în producție a arborilor: Următorul text inițial din caietul de sarcini: „Beneficiul denumirii de origine controlate «Huile d’olive de la Vallée des Baux de Provence» nu poate fi acordat decât uleiurilor de măsline obținute din arbori cu o vârstă de cel puțin cinci ani.” se înlocuiește cu următorul text: „Beneficiul denumirii de origine nu se acordă decât uleiurilor de măsline obținute din arbori plantați pe parcelă de cel puțin cinci ani.” Într-adevăr, în scopul clarificării formulării, se adaugă faptul că vârsta de intrare în producție a arborilor vizați de denumirea de origine, stabilită la cinci ani, corespunde unei perioade de cinci ani de „plantare pe parcelă”, pentru o parcelă identificată cu denumire de origine.

—

Producția: Producția maximă autorizată este modificată la 10 tone pe hectar, în loc de maximum 6 tone pe hectar. Următoarea formulare inițială din caietul de sarcini: „Producția la hectar nu trebuie să depășească șase tone de măsline pe hectar” se înlocuiește cu următoarea formulare: „Producția nu depășește 10 tone de măsline recoltate pe hectar oleicol, indiferent de destinația măslinelor. Producția este calculată pentru totalitatea parcelelor identificate ale exploatației care produc măsline destinate denumirilor de origine «Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence», «Olives cassées de la Vallée des Baux-de-Provence» și «Olives noires de la Vallée des Baux-de-Provence».” Într-adevăr, măslinii din plantațiile recente intră în prezent în producție, iar producția acestor livezi de măslini se apropie de 8 până la 10 t/ha. De asemenea, livezile de măslini multiseculari sunt des întâlnite și, în acest caz, arborii prezintă o dezvoltare semnificativă a ramurilor și o producție de măsline în consecință. Profesionalizarea producătorilor și reamenajarea parcelelor contribuie, de asemenea, la optimizarea producției. În plus, au fost făcute precizări privind modul de calcul al producției, pentru a se evita orice interpretare. Astfel, se indică faptul că producția este calculată în funcție de producția recoltată (și nu de producția totală a arborelui, care cuprinde măslinele căzute pe jos ce nu au fost colectate și nu beneficiază de denumire), indiferent de destinația măslinelor, pentru totalitatea parcelelor identificate ale exploatației care produc măsline destinate denumirilor de origine „Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence”, „Olives cassées de la Vallée des Baux-de-Provence” și „Olives noires de la Vallée des Baux-de-Provence”.

—	Recoltarea măslinelor: Sunt adăugate diferite dispoziții cu privire la recoltare pentru a se reglementa mai bine practicile și a se garanta calitatea măslinelor recoltate.

—

Dispozițiile inițiale următoare: din caietul de sarcini: „Măslinele trebuie să fie recoltate la maturitate deplină, direct din arbore sau pe plase întinse în perioada de recoltare, cu condiția ca măslinele să fie colectate în termen de trei zile după căderea acestora.” și din fișa rezumat: „Măslinele trebuie să fie recoltate la maturitate deplină, direct din arbore sau pe plase întinse.” se elimină din documentul unic și se înlocuiesc cu dispozițiile următoare în caietul de sarcini: „Data de începere a recoltei se stabilește anual, prin decizia directorului INAO, pe baza unei propuneri motivate din partea grupului. Măslinele se recoltează direct din arbore sau pe plase. Se interzice utilizarea plaselor permanente. Măslinele culese direct de pe sol nu pot fi utilizate și sunt păstrate separat de loturile de măsline care pot beneficia de denumirea de origine.” S-a decis să se adauge o dispoziție referitoare la începerea recoltării în vederea obținerii produsului cu denumire de origine, care să asigure respectarea unui grad suficient de maturitate a măslinelor de către cultivatori. Data începerii recoltării este propusă de grup, care își bazează decizia pe analiza senzorială a eșantioanelor de măsline reprezentative pentru totalitatea ariei geografice. În plus, referirea la utilizarea unor „plase întinse în perioada de recoltare, cu condiția ca măslinele să fie colectate în termen de trei zile după căderea acestora” se înlocuiește cu o interdicție de utilizare a plaselor denumite „permanente” și cu interzicerea utilizării măslinelor căzute pe sol. Este vorba, înainte de toate, despre interzicerea utilizării măslinelor culese de pe sol sau rămase pe plasele permanente de la recoltarea precedentă. În plus, calitatea măslinelor din punctul de vedere al sănătății acestora este evaluată la presă, unde sunt stabilite, de asemenea, anumite criterii de triere. Măslinele rămase prea mult timp pe plase vor fi eliminate în momentul trierii. Dispoziția inițială era dificil de verificat de către controlori și obliga operatorii să realizeze numeroase înregistrări documentare. Noua dispoziție este considerată mai pragmatică și controlabilă.

—

Următoarea formulare inițială din caietul de sarcini: „Măslinele care pot fi utilizate pentru producerea uleiului de măsline cu denumirea de origine controlată «Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence» sunt depozitate în lăzi de tip grilaj.” se înlocuiește cu următoarea formulare: „Măslinele sunt depozitate în lăzi sau în boxpaleți.” Într-adevăr, măslinele pot fi recoltate, de asemenea, în boxpaleți, fără a afecta calitatea materiei prime, conform practicilor locale. Obligația de a recurge la recipiente „de tip grilaj” este eliminată în măsura în care anumite măsline pot fi supuse unui proces de ușoară fermentație anaerobă înainte de presare în cazul producției de ulei extras „din măsline maturate”, prin urmare nu este necesar ca acestea să fie stocate în recipiente aerate.

—

Termenul de livrare a măslinelor către presă: Se adaugă următoarea dispoziție în caietul de sarcini: „Ulterior, în funcție de practicile locale, acestea sunt livrate la presă în cel mult două zile după recoltare.” Termenul maxim de livrare a măslinelor către presă după recoltare este adăugat și stabilit la două zile, pentru a ține cont de practicile actuale care favorizează producerea unui ulei de calitate.

—

Fabricarea uleiului: — Termenul de prelucrare a măslinelor: următoarea formulare inițială din caietul de sarcini: „Perioada dintre recoltare și prelucrare nu depășește șapte zile.” se înlocuiește cu următoarea formulare: „Pentru a beneficia de denumirea de origine «Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence», uleiurile sunt obținute din măsline a căror durată de păstrare între recoltare și presare este mai mică de trei zile. Pentru a beneficia de denumirea de origine «Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence» urmată de mențiunea «olives maturées» («măsline maturate»), uleiurile sunt obținute din măsline care au fost supuse, între recoltare și presare, unei etape de fermentare voluntară a cărei durată este mai mare sau egală cu trei zile și mai mică sau egală cu zece zile.” Într-adevăr, este necesar să se distingă durata maximă de păstrare a măslinelor la presă înainte de prelucrare, în funcție de metoda de fabricare a uleiului, extras sau nu din măsline maturate. Duratele fixate corespund practicilor locale tradiționale observate pentru obținerea unor uleiuri de calitate, cu caracteristicile vizate. — Calitatea măslinelor folosite în producție din punct de vedere al sănătății acestora: La următoarea formulare inițială din caietul de sarcini: „Măslinele folosite în producție trebuie să fie sănătoase.” se adaugă următoarele elemente în caietul de sarcini: „Proporția totală de măsline cu viermi sau afectate de putregai este mai mică de 10 % din numărul de măsline din fiecare lot folosit în producție.” Aceste elemente complementare permit evaluarea obiectivă a calității măslinelor din punctul de vedere al sănătății acestora, necesară pentru obținerea unui ulei de bună calitate. — Temperatura de extracție: următoarea formulare inițială din caietul de sarcini și din fișa rezumat: „Procedeul de extracție nu trebuie să includă decât procedee mecanice, fără încălzirea pastei de măsline la o temperatură mai mare de 30 °C.” se elimină din documentul unic și se înlocuiește cu următorul text în caietul de sarcini: „Procedeul de extracție nu include decât procedee mecanice, fără ca, în vreun moment al procesului de extracție, în orice punct din lanțul de prelucrare, temperatura să poată depăși 27 °C, respectiv 35 °C pentru fabricarea produsului cu denumirea «huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence» urmată de mențiunea «olives maturées» («măsline maturate»).” Ținând cont de practicile de maturare eventuală a măslinelor înainte de extracție, este necesar să se distingă temperatura în funcție de modul de fabricare ales. În cazul „măslinelor maturate”, se observă o ușoară încălzire naturală a măslinelor. De aceea, temperatura maximă autorizată este de 35 °C în acest caz. În celelalte cazuri, fără maturare prealabilă a măslinelor, temperatura maximă de extracție coboară la 27 °C în loc de 30 °C, pentru a ține cont de evoluția reglementărilor europene referitoare la mențiunea „presare la rece”. În plus, se adaugă faptul că această temperatură se referă la toate etapele din lanțul de prelucrare, nu doar la pasta de măsline. — Procedee de extracție: Următoarea formulare inițială din caietul de sarcini și din fișa rezumat: „Niciun alt tratament în afară de spălare, decantare, centrifugare și filtrare nu este permis. Se interzice utilizarea de adjuvanți pentru facilitarea extracției uleiului, cu excepția apei.” se înlocuiește cu următorul text în caietul de sarcini: „Niciun alt tratament în afară de spălare, eliminare a pietrelor, a frunzelor, a codițelor, măcinare, amestecare, decantare, centrifugare și filtrare nu este permis. Se interzice utilizarea de adjuvanți pentru facilitarea extracției uleiului, cu excepția apei.” Într-adevăr, în vederea unei formulări mai clare, producătorii au dorit să enumere în mod exhaustiv diferitele procedee și tratamente autorizate pentru fabricarea uleiului de măsline, adăugând etapele de eliminare a pietrelor, a frunzelor, a codițelor, de măcinare și de amestecare. — Componența soiurilor din care este produs uleiul: Următoarea formulare inițială din caietul de sarcini și din fișa rezumat: „Nu se poate obține ulei dintr-un singur soi de măsline”. este eliminată din documentul unic. În caietul de sarcini, această formulare este menținută și se adaugă următorul text: „Uleiurile sunt obținute dintr-un amestec de măsline sau de uleiuri de măsline din soiurile definite la punctul 5.1, din care cel puțin două dintre soiurile următoare: Salonenque, Aglandau, Grossane și Verdale des Bouches-du-Rhône. Este permisă utilizarea de măsline provenite din soiuri polenizatoare.” Această dispoziție clarifică componența soiurilor din care este produs uleiul (cel puțin două soiuri dintre soiurile Salonenque, Aglandau, Grossane și Verdale des Bouches-du-Rhône), precum și modul de fabricare a acestuia (uleiul provine dintr-un amestec de măsline sau, de asemenea, de uleiuri de măsline). Într-adevăr, în mod tradițional, producătorii de ulei de măsline realizează fie presarea măslinelor din soiuri amestecate, fie presarea măslinelor din fiecare soi în parte și amestecă apoi uleiurile obținute dintr-un singur soi, astfel încât să fie în conformitate cu componența soiurilor corespunzătoare pentru „Huile d’olive de la Vallée des Baux de Provence”. Modul de fabricare utilizat în acest caz nu are nicio influență asupra caracteristicilor finale ale produsului. În plus, prezența unor soiuri polenizatoare este permisă în măsura în care cantitatea acestora va fi foarte scăzută. Într-adevăr, această cantitate este limitată în mod automat de proporția maximă de arbori din aceste soiuri, stabilită în cadrul parcelelor (5 %). Parcelele sunt recoltate, în mod tradițional, o singură dată. Cantitățile de măsline culese de pe arborii din soiuri polenizatoare sunt integrate în volumul global de măsline aduse la presă pentru a produce uleiul cu denumirea de origine, dar rămân minime.

—

Condiții de depozitare a uleiurilor: Următoarea formulare se introduce în caietul de sarcini: „Uleiurile de măsline neambalate sunt păstrate într-un loc adaptat, ferit de lumină, care permite păstrarea caracteristicilor produsului, în conformitate cu descrierea acestuia.” Se introduce o dispoziție referitoare la condițiile de depozitare a uleiurilor înainte de ambalare, în scopul de a păstra calitatea produselor până la comercializarea acestora.

Legătura cu aria geografică

În caietul de sarcini, precum și în documentul unic (sau în vechea fișă rezumat), legătura a fost rescrisă în întregime. Este vorba, în principal, despre adăugiri care nu modifică baza legăturii de cauzalitate dintre particularitățile ariei geografice și caracteristicile specifice ale produsului descris inițial.

—

Următoarele formulări inițiale: din fișa rezumat: „Aria geografică de producție Vallée des Baux de Provence este delimitată la nord de canalul Alpilles și la sud de canalul Craponne” și din caietul de sarcini: „Aria geografică de producție Vallée des Baux-de-Provence este delimitată în mod clar la nord de canalul Alpilles și la sud de canalul Craponne.” sunt modificate ușor și înlocuite, în caietul de sarcini și în documentul unic, cu următoarea formulare: „Aria geografică face parte din masivul Alpilles, din marginile sale coluviale și din marginea de nord a câmpiei Crau.” Această actualizare se datorează ușoarei modificări a limitelor ariei geografice, întrucât canalul Alpilles și canalul Craponne nu mai constituie limitele ariei geografice. În plus, pentru a completa această descriere, se adaugă următoarele elemente: „Lanțul Alpilles (cu o altitudine maximă de 400 m) se întinde de la vest la est pe o distanță de aproximativ treizeci de kilometri, reunind dealurile calcaroase cele mai tipice din Provence, situate între fluviul Ron, râul Durance și câmpia Crau. Acest masiv formează lanțul cel mai vestic din anticlinalele provensale. Este un masiv erodat, cu relief pitoresc și coaste teșite, constând în principal în roci calcaroase din Cretacic și Jurasic în partea sa sudică.” Următoarea formulare inițială din caietul de sarcini: „Prezența livezilor de măslini în această vale a fost marcată de-a lungul istoriei de construirea acestor canale de irigație. Astfel, măslinul a fost întotdeauna predominant în sectoarele în care irigarea rămânea dificilă, nefiind în pericol de a fi înlăturat, în timp ce în alte sectoare, el dispărea în beneficiul grădinăritului.” este eliminată, deoarece este vorba despre elemente istorice care nu oferă o demonstrație reală a legăturii cu originea geografică.

—

Următoarele formulări inițiale: din caietul de sarcini: „Regiunea Vallée des Baux-de-Provence astfel delimitată se distinge prin caracteristicile sale geologice și climatice specifice.” și din fișa rezumat: „Ea se distinge prin caracteristicile sale geologice și climatice specifice”, precum și formularea inițială următoare, doar din caietul de sarcini: „În zona de dealuri, solurile sunt calcaroase, puțin colorate și pietroase, cu o înaltă putere calorifică, o aerare și o permeabilitate foarte mare. Clima este mediteraneeană, cu veri calde și uscate, cu toamne și cu primăveri destul de umede și cu prezența caracteristică a «mistralului» (vânt din nord). Soiurile din Vallée des Baux-de-Provence sunt deosebit de adaptate la funcționarea acestor soluri. Datorită lanțului Alpilles, regiunea Vallée de Baux-de-Provence este mult mai puțin supusă vântului, înghețurilor de primăvară și mai ales ceții care afectează formarea măslinelor și favorizează anumite boli criptogamice.” sunt modificate și completate pentru a explica mai bine particularitățile ariei geografice. O parte din această formulare este inclusă în descrierea „legăturii de cauzalitate”, dar partea referitoare la descrierea climei, a solului și a soiurilor se elimină și se înlocuiește cu următoarele elemente (adăugiri în documentul unic și în caietul de sarcini): „Aria geografică prezintă următoarele caracteristici climatice: — o climă de tip mediteraneean; — o variabilitate crescută în ceea ce privește temperatura și precipitațiile de la un anotimp la altul și de la un an la altul; — precipitații caracterizate prin furtuni scurte, dar intense, care au loc în special toamna și primăvara. Precipitațiile, de aproximativ 700 mm pe an, au loc într-o perioadă de 50 de zile; — un anotimp uscat cu veri secetoase și calde, chiar caniculare, cu deficite de apă frecvente, în special în luna iulie; — ierni temperate, cea mai friguroasă lună fiind luna ianuarie; — temperaturi medii de 13,6 °C, cu 1-2 °C mai puțin pe versantul de nord al lanțului Alpilles și riscuri de îngheț de primăvară; — prezența unor vânturi violente, care suflă mai mult de 100 de zile pe an, venind în principal din nord (mistral) și din vest (tramontana); — o expunere la soare excepțională, cu o durată totală de peste 2 800 de ore pe an. Solurile caracteristice ale ariei geografice sunt pietroase (fiind alcătuite din pietriș în procent de 40 % până la 80 %), calcaroase cu textură nisipos-lutoasă sau nisipos-lutos-argiloasă în masivul Alpilles și pe marginile coluviale. Marginea de nord a vechii câmpii Crau, care este cunoscută încă sub numele de «Crau d’Eyguières», prezintă soluri feruginoase roșii foarte pietroase (30-60 cm de pietriș silicios la suprafață), îmbogățite cu coluvii calcaroase produse de eroziunea coastelor sudice ale masivului Alpilles. Plantațiile de măslini din masivul Alpilles sunt situate în principal pe soluri pietroase și calcaroase, dezvoltate pe glacis-uri de piemont, pe depozite de «grèzes litées», pe coluviile mai mult sau mai puțin groase care umplu vâlcelele. Textura fracției fine este, în general, nisipos-lutoasă și, mai rar, nisipos-lutos-argiloasă. Conținutul de calcar total, care se situează, în medie, între 20 % și 30 %, poate ajunge până la 40 %, iar conținutul de calcar activ depășește rareori 8 %. PH-ul solului variază între 8 și 8,5.” În plus, numai în caietul de sarcini, se adaugă următoarele elemente descriptive complementare privind clima, geologia și vegetația specifice ariei geografice: „Partea de vest a masivului este influențată de Valea Ronului, precipitațiile sunt mai semnificative, iar temperaturile sunt mai blânde și mai puțin propice înghețului iarna și primăvara. Partea de sud a piemontului, protejată de vântul rece mistral, permite recolte mai timpurii și este, de asemenea, mai însorită. Versanții expuși la nord primesc mai multe precipitații. În depresiuni și fundul văilor, condițiile microclimatice (o influență mai redusă a soarelui și adăpost împotriva vântului) asigură o anumită răcoare în timpul verii. Aceste caracteristici determină o floră și o faună specifice la nivelul bioclimei mediteraneene, în special ca urmare a adaptării acestora la perioadele lungi de secetă. Aria geografică este constituită dintr-un masiv erodat cu relief pitoresc, având la bază în principal formațiuni calcaroase și marne din Cretacicul inferior, precum și calcare dolomitice din Jurasic în partea sa sudică. Depozitele terțiare, de origine fluvială și lacustră și foarte eterogenă, alcătuite din calcare, conglomerate, gresii, marne, nisipuri apar la suprafață pe sinclinalele de pe axa vest-est. În cuaternar, gelifracția rocilor calcaroase a jucat un rol important în masivul Alpilles și a dat naștere depozitelor de pietriș («grèzes») care se prelungesc sub colmatajele coluviale sau aluviale recente. Versanții sudici ai masivului Alpilles sunt limitați de marginea vechii câmpii Crau, caracterizată de aluviuni constituite din pietre rotunde calcaroase și cuarțit din vilafranchian, aduse de râul Durance, care a ajuns în valea Saint Pierre de Vence. Clima, împreună cu geomorfologia locului, explică în mare parte prezența diferitelor tipuri de vegetație din etajul mediteraneean, caracterizat prin pinul de Alep (Pinus halepensis) și stejarul de stâncă (Quercus ilex). Un adevărat punct de confluență biogeografică, teritoriul influențat în principal de clima mezo-mediteraneeană numără aproximativ 960 de specii de plante adaptate la secetă și la soluri calcaroase, dintre care 50 se află la marginea zonei de repartiție.”

—

Următoarele formulări inițiale: din caietul de sarcini: „Zona geografică reprezentată de lanțul Alpilles, cu soluri și climat specifice, prezența unor soiuri vechi și cu tradiție în această regiune, practicile de cultivare născute din experiența și munca agricultorilor fac din regiunea Vallée des Baux-de-Provence o zonă de predilecție pentru producția de măsline.” și din fișa rezumat: „Această zonă geografică cu soluri calcaroase și climat mediteraneean, prezența unor soiuri vechi și cu tradiție în această regiune, practicile de cultivare născute din experiența și munca agricultorilor fac din regiunea Vallée des Baux-de-Provence o zonă de predilecție pentru producția de măsline.” sunt eliminate, deoarece informațiile pe care le conțin sunt reluate și dezvoltate în alte paragrafe ale acestei rubrici. Acestea se înlocuiesc cu formularea următoare în caietul de sarcini și în documentul unic: „Oamenii au selectat, de-a lungul secolelor, soiurile și sectoarele cele mai adaptate. Livezile de măslini sunt localizate, în principal, pe versanții nord și sud în poziție de piemont, în principalele sinclinale din Fontvieille, din Baux-de-Provence, în vâlceaua cu direcția generală vest-est din Maussane-les-Alpilles, Mouriés, Aureille și în partea nordică a câmpiei Crau d’Eyguières. Soiurile prezente majoritar sunt Aglandau (denumit, de asemenea, pe plan local Berruguette), Grossane, Salonenque și Verdale des Bouches-du-Rhône.”

—

Se adaugă următoarele elemente legate de factorii umani: În caietul de sarcini și în documentul unic: „Alături de cereale și de vița-de-vie, măslinul a făcut întotdeauna parte din cele trei culturi esențiale din Provence. În regiunea Vallée des Baux-de-Provence, sectorul oleicol a ocupat întotdeauna o poziție predominantă, în pofida concurenței din partea importurilor și a abandonării cultivării măslinilor în favoarea grădinăritului ca urmare a construirii unor canale de irigație. În 1786, abatele Couture menționa, în tratatul său, că una dintre particularitățile regiunii Vallée des Baux-de-Provence consta în marea sa bogăție de soiuri de măsline și că există cel puțin șase soiuri principale. Este vorba despre aceleași soiuri care sunt utilizate astăzi pentru obținerea produsului cu denumirea de origine «Huile d’olive de la Vallée des Baux de Provence».”

—

În caietul de sarcini, următoarea formulare inițială, referitoare la elementele descriptive ale specificității factorilor umani și produsului: „Tehnicile tradiționale de fabricare a uleiului de măsline din Vallée des Baux de Provence persistă: utilizarea presei de ulei permite acestui produs să își păstreze originalitatea”, precum și următoarea formulare inițială complementară, care figurează în caietul de sarcini și în fișa rezumat: „Specificitatea acestui ulei constă în amestecul judicios al soiurilor de măsline tradiționale în această regiune, perfect compatibile cu această zonă.”, se înlocuiesc cu următorul text, în caietul de sarcini și în documentul unic: „Înainte de apariția instalațiilor moderne performante de extragere a uleiului, cum sunt «lanțurile continue», măslinele trebuiau să fie păstrate câteva zile în poduri înainte de a fi presate în presele tradiționale. Maturarea măslinelor astfel obținută, care se traducea printr-o ușoară fermentare, facilita acțiunea preselor și conducea la obținerea unui ulei apreciat, nici iute și nici amar, cu arome tipice de măsline confiate, de măsline negre, de anghinare fiartă[…] Maturarea măslinelor timp de câteva zile înainte de presare era indusă, de asemenea, de incapacitatea preselor de a presa, cu ajutorul acestor instalații, măslinele pe măsură ce acestea erau livrate. Cu toate acestea, la începutul campaniei, primele măsline aduse puteau fi presate rapid (în aceeași zi sau în ziua următoare) și, în acest caz, produceau un ulei de măsline care era, de asemenea, foarte apreciat pentru caracterul său mai amar, mai iute și pentru aromele sale mai «verzi», de iarbă proaspăt cosită sau frunză de tomate[…] Ulterior, presele din Vallée des Baux de Provence s-au echipat cu instalații moderne de presare, dar au păstrat cele două moduri de fabricare a uleiurilor de măsline (cu sau fără maturare prealabilă a măslinelor) pentru a continua să producă aceste două tipuri de ulei diferite. Specificitatea produsului «Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence» este legată de: — componența soiurilor: uleiul este obținut, în principal, din soiurile locale Aglandau (denumit, de asemenea, pe plan local Béruguette), Salonenque, Grossane și Verdale des Bouches-du-Rhône; — aromele sale olfactive și gustative predominante, în funcție de stadiul de maturare prealabilă a măslinelor utilizate: — fie de iarbă proaspăt cosită, măr, sâmbure de migdală, anghinare crudă, alună proaspătă și frunză de tomate, — fie de măsline confiate, măsline negre, pastă de măsline, cacao, ciuperci, anghinare fiartă, trufe și pâine cu drojdie, pentru uleiul de măsline comercializat cu mențiunea «olives maturées» («măsline maturate»). — gustul amar și iute, ușor până la moderat, în funcție de stadiul de maturare prealabilă a măslinelor utilizate.” Se adaugă în caietul de sarcini și în documentul unic elemente care descriu „legătura de cauzalitate” dintre particularitățile ariei geografice și caracteristicile specifice ale produsului: „În această zonă de dealuri, solurile calcaroase, puțin colorate și pietroase, prezintă o înaltă putere calorifică, o aerare și o permeabilitate mare, care favorizează producția oleicolă. Protejată de lanțul Alpilles, regiunea Vallée des Baux-de-Provence este puțin expusă la ceață, care afectează formarea măslinelor și favorizează bolile criptogamice. Regiunea Vallée des Baux-de-Provence constituie, prin urmare, o zonă de predilecție pentru producția de măsline. Caracteristicile climatice și pedologice ale ariei geografice explică, de asemenea, alegerea soiurilor folosite majoritar pentru «Huile d’olive de la Vallée des Baux de Provence». Salonenque este un soi adaptat perfect la solurile calcaroase, pietroase și puțin adânci, precum și la verile secetoase și la vânt. Fructele se coc foarte devreme, iar producția de ulei este foarte ridicată; acestea sunt utilizate, de asemenea, pentru denumirea de origine «olives vertes cassées de la Vallée des Baux de Provence». Aglandau sau «Berruguette», un soi mai sensibil la secetă decât Salonenque, s-a impus datorită rezistenței la frig și la vânt, coacerii sale mai tardive, adaptată climei locale, precum și datorită calității uleiului său bogat în polifenoli. Acesta este un soi larg răspândit în regiunea Provence. Grossane se dezvoltă bine în solurile cu un regim hidric bun, prezente în aria geografică. Fructele sale, care se coc rapid, sunt utilizate în special pentru a obține produsul cu denumirea de origine «Olives noires de la Vallée des Baux de Provence», dar intră, de asemenea, în mod tradițional în compoziția uleiului de măsline. Verdale des Bouches du Rhône este un soi tipic în regiune, care s-a impus prin rezistența la frig și prin calitatea uleiului său. Amestecul de soiuri, în proporții diferite în funcție de practicile preselor, asociat cu practicile de maturare mai mult sau mai puțin semnificativă a măslinelor înainte de presare și cu caracteristicile specifice ale zonei, stau la baza tuturor specificităților produsului «Huile de la Vallée des Baux de Provence».”

Etichetarea

Următoarele dispoziții inițiale din caietul de sarcini înregistrat și din fișa rezumat:

„Etichetele uleiurilor cu denumirea de origine controlată «huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence» trebuie să conțină:

—	mențiunea «Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence»;

—	mențiunea «Appellation d’Origine Contrôlée» («Denumire de origine controlată») sau «AOC».

În cazul în care pe etichetă apare, independent de adresă, denumirea unei exploatații sau a unei mărci, titlul denumirii este repetat între cuvintele «Appellation» și «Contrôlée».

Aceste mențiuni sunt grupate în cadrul aceluiași câmp vizual pe aceeași etichetă.

Ele sunt prezentate cu caractere clare, lizibile, indelebile și suficient de mari pentru a ieși în evidență pe fondul pe care sunt imprimate și pentru a se putea distinge clar de ansamblul altor indicații scrise și desene.”

se înlocuiesc, în caietul de sarcini și în documentul unic, cu următoarele dispoziții:

„În afara mențiunilor obligatorii prevăzute de legislația privind etichetarea și prezentarea produselor alimentare, etichetarea uleiului care beneficiază de denumirea de origine «Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence» include următoarele:

—	titlul denumirii «Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence»;

—	mențiunea «olives maturées» («măsline maturate») atunci când este cazul, după titlul denumirii de origine, cu caractere de dimensiuni cel puțin egale cu jumătate din dimensiunea caracterelor titlului denumirii;

—	mențiunea «appellation d’origine protégée» («denumire de origine protejată») sau «AOP» («DOP»).

Aceste indicații sunt grupate în cadrul aceluiași câmp vizual și pe aceeași etichetă.

Ele sunt prezentate cu caractere clare, lizibile, indelebile și suficient de mari pentru a ieși în evidență pe fondul pe care sunt imprimate și pentru ca aceste indicații să se poată distinge clar de ansamblul altor indicații scrise și desene.”

Într-adevăr, mențiunile privind etichetarea specifice denumirii au fost puse în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1151/2012, cu eliminarea referinței la AOC (DOC) sau „appellation d’origine contrôlée” („denumire de origine controlată”) și înlocuirea acesteia cu mențiunile europene „appellation d’origine protégée” („denumire de origine protejată”) sau „AOP” („DOP”). În plus, s-a adăugat o dispoziție referitoare la aplicarea obligatorie a mențiunii complementare „olives maturées” („măsline maturate”), pentru uleiurile obținute prin această metodă, în scopul unei mai bune informări a consumatorului.

Cerințe naționale

Rubrica „Cerințe naționale” se modifică în conformitate cu evoluțiile legislației și reglementărilor naționale. Se elimină trimiterea la decretul din 27 august 1997 de recunoaștere a denumirii de origine controlate pe teritoriul francez și se adaugă un tabel cu principalele puncte care trebuie verificate, însoțite de valorile lor de referință și de metoda de evaluare.

Altele

Rubricile „serviciul competent al statului membru”, „Grup solicitant” și „Referințe privind structurile de control” au fost actualizate denumirea și coordonatele structurilor oficiale de control vizate, precum și cele ale grupului. În ceea ce privește componența grupului și statutul său legal, acestea nu au suferit modificări de fond. Grupul reunește în continuare producători de măsline, producători de măsline de masă și producători de ulei de măsline.

Rubrică	Datele de contact și textele inițiale (caiet de sarcini și document unic)	Datele de contact și textele actualizate (caiet de sarcini)
Serviciul competent al statului membru	Denumire: Institut National des Appellations d'Origine – 138, Champs Elysées – 75008 Paris – FRANȚA Tel. +33 153898000 Fax +33 142255797	Institut national de l’origine et de la qualité (INAO) – (Institutul național pentru origine și calitate) 12 rue Henri Rol-Tanguy – TSA 30003 93555 Montreuil-sous-Bois Cedex Tel. +33 01173303800 Fax +33 01173300804 E-mail: info@inao.gouv.fr
Grupul solicitant	Denumire: Syndicat Interprofessionnel de l’Olivier de la Vallée des Baux Adresă: Mairie de Maussane les Alpilles – 13520 Maussane les Alpilles — În documentul unic: Componență: producători/prelucrători (x) alte categorii ( ) — În caietul de sarcini: Această asociație creată în 1994 este alcătuită din toate persoanele fizice sau juridice implicate în fabricarea de produse din măsline din regiunea Vallée des Baux-de-Provence. Asociația reunește producători de măsline, producători de măsline de masă și producători de ulei de măsline.	Syndicat AOP Huile d’olive et Olives de la Vallée des Baux-de-Provence (SIOVB). Vallon de la Fontaine 13520 Les Baux-de-Provence Tel. +33 0490543842 Fax +33 0484253288 E-mail: contact@siovb.com Componență: producători și prelucrători. Statutul juridic: asociație profesională reglementată de Codul muncii.
Structuri de control	— I.N.A.O 138, Champs Elysées 75008 Paris — D.G.C.C.R.F. 59, Bd V.Auriol Teledoc 251 75703 Paris Cedex 13	Institut national de l’origine et de la qualité (INAO) – (Institutul național pentru origine și calitate) Adresă: Arborial – 12 rue Henri Rol-Tanguy TSA 30003 - 93555 Montreuil-sous-Bois Cedex Tel. +33 0173303800 Fax +33 0173300804 E-mail: info@inao.gouv.fr Direction générale de la concurrence, de la consommation et de la répression des fraudes (Direcția generală concurență, consumatori și combaterea fraudei) (DGCCRF) Adresă: 59, Boulevard Vincent Auriol – 75703 Paris Cedex 13 Tel. +33 0144871717 Fax +33 0144973037 DGCCRF este o direcție din cadrul Ministerului Economiei. În conformitate cu dispozițiile articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, verificarea respectării caietului de sarcini, înainte de introducerea pe piață, este efectuată de un organism de certificare a produselor ale cărui nume și date de contact sunt disponibile pe site-ul internet al INAO și în baza de date a Comisiei Europene.

DOCUMENT UNIC

„Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence”

Nr. UE: PDO-FR-0050-AM01 – 16.8.2017

DOP ( X ) IGP ( )

1.   Denumirea (denumirile)

„Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence”

2.   Statul membru sau țara terță

Franța

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.5. Uleiuri și grăsimi (unt, margarină, uleiuri etc.)

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

„Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence” este un ulei caracterizat prin prezența a cel puțin două dintre aromele următoare: iarbă proaspăt cosită, măr, sâmbure de migdală, anghinare crudă, alună proaspătă, frunză de tomată. Acestea sunt însoțite de note moderate de amar și de picant (denumite „iuțeală” în sensul prezentului caiet de sarcini). Nivelul gustului amar este mai mic sau egal cu 3, iar cel al gustului iute este cuprins între 1 și 3 pe scara organoleptică a Consiliului Oleicol Internațional (COI). Conținutul în acid oleic al acestuia este de maximum 0,8 grame la 100 de grame.

Denumirea „Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence” urmată de mențiunea „olives maturées” („măsline maturate”) este un ulei onctuos, caracterizat prin prezența a cel puțin două dintre aromele următoare: măsline confiate, măsline negre, pastă de măsline, cacao, ciuperci, anghinare fiartă, trufe, pâine cu drojdie. Aromele de pară fiartă, de mucegai sau metalice sunt excluse. Senzația este de gust dulce; nivelul gustului amar este mai mic sau egal cu 1, iar cel al gustului iute este mai mic sau egal cu 2 pe scara organoleptică a Consiliului Oleicol Internațional (COI). Conținutul în acid oleic al acestuia este de maximum 1,5 grame la 100 de grame.

Pentru cele două tipuri de ulei, în stadiul primei comercializări, indicele de peroxid este mai mic sau egal cu 16 miliechivalenți de oxigen peroxidic la 1 kg de ulei de măsline.

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

„Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence” este obținut din măsline sau din uleiuri provenite din cel puțin două dintre soiurile următoare: Salonenque, Aglandau, Grossane și Verdale des Bouches-du-Rhône, reprezentând împreună 80 % până la 100 % din soiurile prezente în parcelele care produc denumirea de origine. Soiul Picholine și alte soiuri locale diverse pot completa această componență.

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Toate operațiunile, de la producția de măsline până la fabricarea uleiului de măsline, se desfășoară în aria geografică delimitată.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată

—

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

În afara mențiunilor obligatorii prevăzute de legislația privind etichetarea și prezentarea produselor alimentare, etichetarea uleiurilor care beneficiază de denumirea de origine „Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence” include următoarele:

—	titlul denumirii de origine „Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence”;

—	mențiunea „olives maturées” („măsline maturate”) atunci când este cazul, după titlul denumirii de origine, cu caractere de dimensiuni cel puțin egale cu jumătate din dimensiunea caracterelor titlului denumirii;

—	mențiunea „appellation d’origine protégée” („denumire de origine protejată”) sau „AOP” („DOP”).

Aceste indicații sunt grupate în cadrul aceluiași câmp vizual și pe aceeași etichetă.

Ele sunt prezentate cu caractere clare, lizibile, indelebile și suficient de mari pentru a ieși în evidență pe fondul pe care sunt imprimate și pentru ca aceste indicații să se poată distinge clar de ansamblul altor indicații scrise și desene.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică este situată în interiorul teritoriului următoarelor localități din departamentul Bouches-du-Rhône:

Comune incluse în totalitate: Les Baux-de-Provence, Maussane-les-Alpilles, Paradou;

Comune incluse parțial: Arles, Aureille, Eygalières, Eyguières, Fontvieille, Lamanon, Mas-Blanc-des-Alpilles, Mouriès, Orgon, Saint-Etienne-du-Grès, Saint-Martin-de-Crau, Saint-Rémy-de-Provence, Sénas, Tarascon.

5.   Legătura cu aria geografică

Aria geografică face parte din masivul Alpilles, din marginile sale coluviale și din marginea de nord a câmpiei Crau. Lanțul Alpilles (cu o altitudine maximă de 400 m) se întinde de la vest la est pe o distanță de aproximativ treizeci de kilometri, reunind dealurile calcaroase cele mai tipice din Provence, situate între fluviul Ron, râul Durance și câmpia Crau. Acest masiv formează lanțul cel mai vestic din anticlinalele provensale. Este un masiv erodat, cu relief pitoresc și coaste teșite, constând în principal în roci calcaroase din Cretacic și Jurasic în partea sa sudică.

Aria geografică prezintă următoarele caracteristici climatice:

—	o climă de tip mediteraneean;

—	o variabilitate crescută în ceea ce privește temperatura și precipitațiile de la un anotimp la altul și de la un an la altul;

—	precipitații caracterizate prin furtuni scurte, dar intense, care au loc în special toamna și primăvara. Precipitațiile, de aproximativ 700 mm pe an, au loc într-o perioadă de 50 de zile;

—	un anotimp uscat cu veri secetoase și calde, chiar caniculare, cu deficite de apă frecvente, în special în luna iulie;

—	ierni temperate, cea mai friguroasă lună fiind luna ianuarie;

—	temperaturi medii de 13,6 °C, cu 1-2 °C mai puțin pe versantul de nord al lanțului Alpilles și riscuri de îngheț de primăvară;

—	prezența unor vânturi violente, care suflă mai mult de 100 de zile pe an, venind în principal din nord (mistral) și din vest (tramontana);

—	o expunere la soare excepțională, cu o durată totală de peste 2 800 de ore pe an.

Aria geografică este constituită dintr-un masiv erodat cu relief pitoresc, având la bază în principal formațiuni calcaroase și marne din Cretacicul inferior, precum și calcare dolomitice din Jurasic în partea sa sudică.

Solurile caracteristice ale ariei geografice sunt pietroase (fiind alcătuite din pietriș în procent de 40 % până la 80 %), calcaroase cu textură nisipos-lutoasă sau nisipos-lutos-argiloasă în masivul Alpilles și pe marginile coluviale. Marginea de nord a vechii câmpii Crau, care este cunoscută încă sub numele de „Crau d’Eyguières”, prezintă soluri feruginoase roșii foarte pietroase (30-60 cm de pietriș silicios la suprafață), îmbogățite cu coluvii calcaroase produse de eroziunea coastelor sudice ale masivului Alpilles.

Plantațiile de măslini din masivul Alpilles sunt situate în principal pe soluri pietroase și calcaroase, dezvoltate pe glacis-uri de piemont, pe depozite de „grèzes litées”, pe coluviile mai mult sau mai puțin groase care umplu vâlcelele. Textura fracției fine este, în general, nisipos-lutoasă și, mai rar, nisipos-lutos-argiloasă. Conținutul de calcar total, care se situează, în medie, între 20 % și 30 %, poate ajunge până la 40 %, iar conținutul de calcar activ depășește rareori 8 %. PH-ul solului variază între 8 și 8,5.

Alături de cereale și de vița-de-vie, măslinul a făcut întotdeauna parte din cele trei culturi esențiale din Provence. În regiunea Vallée des Baux-de-Provence, sectorul oleicol a ocupat întotdeauna o poziție predominantă, în pofida concurenței din partea importurilor și a abandonării cultivării măslinilor în favoarea grădinăritului ca urmare a construirii unor canale de irigație. În 1786, abatele Couture menționa, în tratatul său, că una dintre particularitățile regiunii Vallée des Baux-de-Provence consta în marea sa bogăție de soiuri de măsline și că există cel puțin șase soiuri principale. Este vorba despre aceleași soiuri care sunt utilizate astăzi pentru obținerea produsului cu denumirea de origine „Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence”.

Oamenii au selectat, de-a lungul secolelor, soiurile și sectoarele cele mai adaptate. Livezile de măslini sunt localizate, în principal, pe versanții nord și sud în poziție de piemont, în principalele sinclinale din Fontvieille, din Baux-de-Provence, în vâlceaua cu direcția generală vest-est din Maussane-les-Alpilles, Mouriés, Aureille și în partea nordică a câmpiei Crau d’Eyguières. Soiurile prezente majoritar sunt Aglandau (denumit, de asemenea, pe plan local Berruguette), Grossane, Salonenque și Verdale des Bouches-du-Rhône.

Înainte de apariția instalațiilor moderne performante de extragere a uleiului, cum sunt „lanțurile continue”, măslinele trebuiau să fie păstrate câteva zile în poduri, înainte de a fi presate de presele tradiționale. Maturarea măslinelor astfel obținută, care se traducea printr-o ușoară fermentare, facilita acțiunea preselor și conducea la obținerea unui ulei apreciat, nici iute și nici amar, cu arome tipice de măsline confiate, de măsline negre, de anghinare fiartă. Păstrarea măslinelor timp de câteva zile înainte de presare era indusă, de asemenea, de incapacitatea preselor de a presa, cu ajutorul acestor instalații, măslinele pe măsură ce acestea erau livrate. Cu toate acestea, la începutul campaniei, primele măsline aduse puteau fi presate rapid (în aceeași zi sau în ziua următoare) și, în acest caz, produceau un ulei de măsline care putea fi calificat drept „tânăr” și care era, de asemenea, foarte apreciat pentru gustul său mai amar, mai iute și pentru aromele sale mai „verzi”, de iarbă proaspăt cosită sau de frunză de tomate. Ulterior, presele din Vallée des Baux de Provence s-au echipat cu instalații moderne de presare, dar au păstrat cele două moduri de fabricare a uleiurilor de măsline (cu sau fără maturare prealabilă a măslinelor) pentru a continua să producă aceste două tipuri de ulei diferite.

Specificitatea produsului „Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence” este legată de:

—	componența soiurilor: uleiul este obținut, în principal, din soiurile locale Aglandau (denumit, de asemenea, pe plan local Béruguette), Salonenque, Grossane și Verdale des Bouches-du-Rhône;

—

aromele sale olfactive și gustative predominante, în funcție de stadiul de maturare prealabilă a măslinelor utilizate: — fie de iarbă proaspăt cosită, măr, sâmbure de migdală, anghinare crudă, alună proaspătă și frunză de tomate, — fie de măsline confiate, măsline negre, pastă de măsline, cacao, ciuperci, anghinare fiartă, trufe și pâine cu drojdie, pentru uleiul de măsline comercializat cu mențiunea „olives maturées” („măsline maturate”);

—	notele de amar și de iute, ușoare până la moderate, în funcție de stadiul de maturare prealabilă a măslinelor utilizate.

În această zonă de dealuri, solurile calcaroase, puțin colorate și pietroase, prezintă o înaltă putere calorifică, o aerare și o permeabilitate mare, care favorizează producția de măsline. Protejată de lanțul Alpilles, regiunea Vallée des Baux-de-Provence este puțin expusă la ceață, care afectează formarea măslinelor și favorizează bolile criptogamice. Regiunea Vallée des Baux-de-Provence constituie, prin urmare, o zonă de predilecție pentru producția de măsline.

Caracteristicile climatice și pedologice ale ariei geografice explică, de asemenea, alegerea soiurilor folosite majoritar pentru „Huile d’olive de la Vallée des Baux-de-Provence”. Salonenque este un soi adaptat perfect la solurile calcaroase, pietroase și puțin adânci, precum și la verile secetoase și la vânt. Fructele se coc foarte devreme, iar producția de ulei este foarte ridicată; acestea sunt utilizate, de asemenea, pentru denumirea de origine „Olives vertes cassées de la Vallée des Baux-de-Provence”. Aglandau sau „Berruguette”, un soi mai sensibil la secetă decât Salonenque, s-a impus datorită rezistenței la frig și la vânt, coacerii sale mai tardive, adaptată climei locale, precum și datorită calității uleiului său bogat în polifenoli. Acesta este un soi larg răspândit în regiunea Provence. Grossane se dezvoltă bine în solurile cu un regim hidric bun, prezente în aria geografică. Fructele sale, care se coc rapid, sunt utilizate în special pentru a obține produsul cu denumirea de origine „Olives noires de la Vallée des Baux de Provence”, dar intră, de asemenea, în mod tradițional în compoziția uleiului de măsline. Verdale des Bouches du Rhône este un soi tipic în regiune, care s-a impus prin rezistența la frig și prin calitatea uleiului său. Amestecul de soiuri, în proporții diferite în funcție de practicile preselor, asociat cu practicile de maturare mai mult sau mai puțin semnificativă a măslinelor înainte de presare și cu caracteristicile specifice ale zonei, stau la baza tuturor specificităților produsului „Huile de la Vallée des Baux-de-Provence”.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

https://info.agriculture.gouv.fr/gedei/site/bo-agri/document_administratif-b5a8bded-9a2c-4d84-8796-89e85a59f025

Articol unic

Cererea de aprobare a unei modificări care nu este minoră a caietului de sarcini al produsului, menționată la articolul 10 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei, incluzând documentul unic modificat și trimiterea la publicarea caietului de sarcini relevant al produsului cu denumirea înregistrată „Bleu du Vercors-Sassenage” (DOP), figurează în anexa la prezenta decizie.

În conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, publicarea prezentei decizii conferă dreptul de opoziție față de modificarea menționată la primul paragraf al prezentului articol în termen de trei luni de la data publicării prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ANEXĂ

CERERE DE APROBARE A UNEI MODIFICĂRI CARE NU ESTE MINORĂ A CAIETULUI DE SARCINI AL UNEI DENUMIRI DE ORIGINE PROTEJATE/INDICAȚII GEOGRAFICE PROTEJATE

Cerere de aprobare a unei modificări în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

„BLEU DU VERCORS-SASSENAGE”

Nr. UE: PDO-FR-0077-AM02 – 27.11.2017

DOP ( X ) IGP ( )

1.   Grupul solicitant și interesul legitim

Syndicat Interprofessionnel du Bleu du Vercors-Sassenage

Maison du Parc

38250 Lans-en-Vercors

FRANCE

Tel. +33 476943826

Fax +33 476943839

E-mail: siver@pnr-vercors.fr

Grupul este format din operatorii produsului „Bleu du Vercors-Sassenage” (producători de lapte, fermieri, procesatori). Prin urmare, grupul este îndreptățit să prezinte cererea de modificare.

2.   Statul membru sau țara terță

Franța

3.   Rubrica din caietul de sarcini care face obiectul modificării (modificărilor)

—	☐	Denumirea produsului
—	☒	Descrierea produsului
—	☒	Aria geografică
—	☒	Dovada originii
—	☒	Metoda de producție
—	☒	Legătura
—	☒	Etichetarea
—	☒	Altele: controale, cerințe naționale.

4.   Tipul modificării (modificărilor)

—	☒	Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate, care nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012
—	☐	Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate pentru care nu a fost publicat un document unic (sau un echivalent al acestuia), care nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

5.   Modificare (modificări)

Rubrica „Descrierea produsului”

Paragraful următor:

se înlocuiește cu următorul text:

Fraza care indică faptul că brânza „Bleu du Vercors-Sassenage” este fabricată din lapte de vacă, eventual parțial degresat, prezentă în rubrica „Metoda de obținere” din caietul de sarcini în vigoare este mutată în rubrica „Descrierea produsului” și se precizează că laptele folosit este „crud sau tratat termic” deoarece acestea sunt date specifice brânzei în cauză.

Descrierea crustei a fost completată pentru a îmbunătăți caracterizarea produsului. Se indică faptul că floarea de suprafață este de culoare albă până la gri-albastru (în funcție de tipul de floră de la suprafață), putând fi marcată (în loc de „care poate suporta”) de o marmorare portocalie. Descrierea „ușor puf” a fost retrasă. Acest lucru permite o mai bună reprezentare a diversității florei de suprafață, legată de condițiile naturale locale (flora din atelierele de maturare).

Este rectificată o eroare referitoare la conținutul de materie grasă: este vorba despre un minim de 48 g de materie grasă/100 g de brânză (un conținut ridicat de materie grasă permite o dezvoltare optimă a aromelor brânzei) și nu de un maxim, astfel cum este indicat în caietul de sarcini în vigoare.

Se adaugă următorul paragraf:

S-au adăugat astfel descriptori referitori la culoarea și textura pastei, precum și la dimensiunea găurilor și la gustul și aromele produsului, pe baza lucrărilor efectuate de Réseau Mixte Technologique „Fromages de Terroirs” cu privire la „Bleu du Vercors-Sassenage” și pe baza lucrărilor comisiei de examinare organoleptică (care intervine în controlul organoleptic al produsului de 20 de ani), cu scopul de a oferi o descriere precisă a produsului.

În plus, durata minimă de maturare (21 de zile de la închegare) este reluată în această rubrică, deși figurează în alte rubrici din caietul de sarcini în vigoare.

În sfârșit, se adaugă următorul paragraf:

Această brânză poate fi prezentată întreagă, însă ca urmare a formei sale (între 4 și 4,5 kg), este cel mai frecvent prezentată porționată consumatorului.

Aceste modificări au fost efectuate, de asemenea, în documentul unic (punctele 3.2 și 3.3).

Rubrica „Aria geografică”

Această rubrică este completată cu lista etapelor care trebuie să aibă loc în aria geografică: producția laptelui, fabricarea și maturarea brânzeturilor, care sunt menționate în partea „Metoda de obținere a produsului” din caietul de sarcini în vigoare.

Ortografia și prezentarea grafică a denumirilor comunelor sunt revizuite pentru a fi în acord cu terminologia oficială.

Aria geografică este neschimbată, însă ca urmare a fuzionării a două comune din Isère (Autrans și Méaudre), lista comunelor include în prezent denumirea comunei apărute în urma fuziunii („Autrans-Méaudre-en-Vercors”), fiind vorba despre un număr de doar 13 comune din Isère (în loc de 14) în aria geografică.

Această modificare operată în listă, ortografia și prezentarea grafică a comunelor se regăsește la punctul 4 din documentul unic.

Rubrica „Dovada originii”

Având în vedere evoluțiile legislative și de reglementare naționale, rubrica „Elemente care dovedesc că produsul este originar din aria geografică” a fost consolidată și cuprinde, în special, obligațiile referitoare la declarare și la ținerea de registre privind trasabilitatea produsului și monitorizarea condițiilor de producție. Aceste modificări sunt detaliate în continuare.

Paragraful următor:

se înlocuiește cu următorul text:

„Declarația de identificare” a operatorilor înlocuiește „declarația de aptitudine” și este adresată grupului. Se adaugă o obligație de declarare privind întreruperea temporară a producției („declarație prealabilă de neintenție de producție”).

Se elimină următorul paragraf:

Se adaugă elementele referitoare la „trasabilitatea” laptelui și a brânzeturilor și la modalitățile de „monitorizare a respectării condițiilor de producție” precizând obligația ținerii de registre pentru crescători și pentru producători. Aceste obligații vizează data-limită de prezentare a „declarației anuale de producție a laptelui” și a „declarației anuale de prelucrare și de maturare”. Se adaugă lista cu datele care trebuie înregistrate și puse la dispoziția serviciilor de control.

Se adaugă elementele referitoare la „monitorizarea respectării condițiilor de producție”: se enumeră documentele care trebuie puse la dispoziția serviciilor de control de către crescători și de către unitățile de prelucrare.

Paragraful următor:

se înlocuiește cu următorul text:

Această modificare permite precizarea modalităților de control cu privire la produs.

Paragraful următor:

se înlocuiește cu următorul text:

Modificarea de mai sus permite adăugarea de precizări cu privire la natura semnului de identificare a brânzeturilor și cu privire la modalitățile de gestionare a acestui semn de identificare.

Se adaugă un paragraf privind modelele de documente de monitorizare și durata de păstrare a acestora pentru a facilita gestionarea controalelor documentare.

Rubrica „Metoda de obținere”:

Se adaugă următorul paragraf:

„Laptele destinat fabricării brânzei «Bleu du Vercors Sassenage» provine de la turme de lapte definite după cum urmează:

—	turma de lapte cuprinde ansamblul vacilor de lapte și junincile destinate reînnoirii prezente în cadrul exploatației;

—	vacile de lapte sunt animalele în lactație și animalele cu lactația oprită;

—	junincile sunt animalele de la înțărcarea acestora până la prima lor fătare.”

Se adaugă definiția termenilor „turmă de lapte”, „vaci de lapte” și „juninci” pentru a clarifica căror tipuri de animale le sunt aplicabile normele stabilite.

Păstorirea turmei

Paragraful:

se înlocuiește cu textul:

Se rectifică denumirea rasei „Villard de Lans” pentru a înlocui termenul local „Villarde” cu denumirea oficială a rasei „Villard de Lans”.

În ceea ce privește documentul unic, acesta nu este completat, la punctul 3.3., decât cu următoarea dispoziție: „Laptele utilizat este lapte de vacă, […] provenit din turme formate din vaci din rasele Montbéliarde, Abondance și Villard de Lans.”

Se adaugă faptul că „fiecare turmă de lapte are în componența sa cel puțin 3 % vaci de lapte și cel puțin o vacă din rasa locală Villard de Lans.”

Rasele autorizate în caietul de sarcini sunt rase de lapte adaptate la condițiile montane. Se adaugă această cerință pentru a asigura prezența rasei „Villard de Lans”, de origine locală, care este o rasă cu efective mici ce face obiectul unui program de conservare. Se adaugă următorul paragraf: „Este interzisă creșterea turmei de lapte fără teren de pășunat. În perioada în care iarba este disponibilă, este obligatorie scoaterea la pășune a vacilor de lapte de îndată ce condițiile meteorologice permit acest lucru. Durata pășunatului nu poate fi mai mică de 150 de zile pe an. Fiecare vacă de lapte trebuie să dispună de cel puțin 30 de ari de suprafață cu iarbă permanentă, în medie, pe durata pășunatului.”

Această dispoziție codifică practicile de creștere pe platoul Vercors care corespund unei logici de sistem de pășunat ce respectă alternanțele tradiționale pășune-grajd. Animalele sunt scoase la pășune imediat ce crește iarba și condițiile meteorologice permit acest lucru.

Hrana animalelor

Furaje

Paragraful:

se înlocuiește cu:

„Rația de bază a vacilor de lapte este asigurată de furaje care provin exclusiv din aria geografică.

Furajele turmei de lapte sunt formate din: iarbă de pășune, fân sau iarbă rulouri.

Iarba rulouri reprezintă maximum 40 % din materia brută a furajelor distribuite pe an turmei de lapte și 25 % pentru exploatațiile care prelucrează laptele acestora.

Conținutul de materie uscată este de cel puțin 50 % pentru iarba rulouri. Se interzice orice alt aliment fermentat.

Consumarea și distribuirea cruciferelor sub formă de nutreț verde sunt interzise pentru întreaga turmă de lapte prezentă în exploatație.” Dispozițiile privind furajele au fost specificate pentru a reafirma faptul că rația de bază a vacilor de lapte este formată doar din furaje care provin exclusiv din aria geografică și că aceste furaje nu sunt formate decât din iarbă de pășune, sub formă de fân sau din iarbă rulouri.

Iarba rulouri (al cărei conținut de materie uscată este de cel puțin 50 %) a fost limitată la 40 % din materia brută a furajelor distribuite (25 % pentru prelucrătorii fermieri) pentru a asigura locul fânului și al ierbii de pășune. Limita este fixată la 25 % pentru prelucrătorii fermieri deoarece, în concordanță cu respectarea practicilor tradiționale, acești producători folosesc mai puțină iarbă rulouri și privilegiază fânul în rația animalelor.

Se precizează în plus că celelalte alimente fermentate, precum și cruciferele, sunt interzise. Într-adevăr, aceste alimente pot influența negativ mirosul și gustul laptelui.

Hrana complementară

Se fixează o limită maximă pentru furajele suplimentare la 1 800 kg de materie uscată per vacă de lapte pe an, în medie pentru ansamblul vacilor de lapte, pentru a optimiza consumul de furaje provenite din aria geografică.

Furajele suplimentare autorizate au fost definite în funcție de o listă pozitivă, pentru a selecta materiile prime cele mai compatibile cu o hrană tradițională a turmei de bovine și pentru a facilita controlul acestora. În hrana complementară a vacilor de lapte, sunt autorizate doar următoarele materii prime: boabe de cereale, produsele și coprodusele acestora deshidratate, netratate cu carbonat de sodiu; coceni de porumb conservați prin uscare, conținând minimum 60 % materie uscată; boabe și coproduse de plante oleaginoase și proteaginoase; lucernă și sparcetă uscate, fără adaos de uree. În conformitate cu practica, sunt autorizate, de asemenea (în limita a 10 % din furajele suplimentare): pulpă de sfeclă deshidratată, fără adaos de uree; zer din cadrul exploatației; melasă, uleiuri vegetale (cu excepția uleiului de palmier); elemente minerale, bicarbonat, sare, uleiuri esențiale și extracte naturale de plante. Este interzisă utilizarea ureei.

Interzicerea OMG-urilor (furaje și culturi destinate hranei turmei de lapte)

Această dispoziție a fost introdusă deoarece permite menținerea legăturii cu regiunea și consolidarea caracterului tradițional al hranei animalelor.

Dispozițiile privind hrana animalelor se adaugă, de asemenea, în documentul unic.

Cumpărarea animalelor

Se adaugă faptul că, în caz de cumpărare de la crescători care nu respectă condițiile de producție a produsului cu denumirea de origine „Bleu du Vercors Sassenage”, junincile și vacile trebuie să fie prezente în exploatație cu cel puțin o lună înainte de intrarea acestora în lactație, pentru a garanta faptul că animalele au fost păstorite și hrănite conform dispozițiilor din caietul de sarcini înainte de intrarea lor în lactație.

Prelucrarea brânzeturilor

Pregătirea laptelui

Dispoziția „Laptele utilizat pentru fabricarea produsului Bleu du Vercors-Sassenage este un lapte integral de vacă, eventual parțial degresat.”

se modifică după cum urmează:

Termenul „integral” se suprimă și se indică faptul că eventuala degresare nu are loc decât dacă raportul conținut de grăsimi/conținut de proteine este mai mare de 1,16, astfel încât să nu fie degresat un lapte slab în materii grase și să se păstreze, prin urmare, calitățile organoleptice ale brânzei.

Se adaugă următorul paragraf:

Se adaugă termenele maxime pentru colectarea și utilizarea laptelui pentru a păstra caracteristicile inițiale ale acestuia.

Maturare la rece

Se adaugă următorul paragraf:

Conform practicilor, se adaugă posibilitatea de a realiza o maturare la rece a laptelui. Acest lucru permite o acidifiere a laptelui favorabilă acțiunii cheagului.

Durata acestei etape facultative nu trebuie să depășească 15 ore la o temperatură cuprinsă între 10 și 13 °C.

Tratament termic

Paragraful următor:

se înlocuiește cu următorul text:

Se modifică dispoziția privind tratarea termică a laptelui: în timp ce o încălzire cel puțin parțială a laptelui era obligatorie, modificarea prevede că laptele utilizat este fie crud, fie tratat termic (pasteurizarea laptelui este interzisă). În cadrul prelucrării în fermă, laptele utilizat este exclusiv lapte crud.

Într-adevăr, studiile efectuate cu privire la flora laptelui și a brânzeturilor au demonstrat interesul păstrării florei inițiale a laptelui în vederea îmbunătățirii dezvoltării florei de maturare și a aromelor brânzeturilor.

În plus, evoluția tehnicilor de păstrare a laptelui face ca, în prezent, încălzirea laptelui să nu mai fie necesară.

Dispoziția referitoare la natura laptelui utilizat (de vacă, crud sau tratat termic, eventual parțial degresat) se adaugă în documentul unic la punctul 3.2 privind descrierea produsului:

De asemenea, se completează punctul 3.3. privind materiile prime utilizate:

Maturare la cald

Paragraful:

se înlocuiește cu următorul text:

Această etapă, indispensabilă pentru obținerea mucegaiului din pastă, a fost detaliată pentru a încadra mai bine practicile.

Închegarea

Se adaugă următorul paragraf:

Se fixează o durată maximă de 48 de ore între livrarea laptelui și închegare, în caz de colectare a laptelui, pentru a garanta condiții optime în timpul închegării.

Paragraful următor

se înlocuiește cu următorul text:

Se specifică etapa tăierii cașului. Mărimea boabelor de caș are, într-adevăr, un impact asupra vitezei de scurgere a zerului și asupra aspectului final al pastei.

De asemenea, se specifică etapa frământării. Aerarea boabelor este importantă deoarece are un impact asupra texturii finale a brânzei și asupra existenței găurilor în pastă.

Se adaugă detalii privind punerea în forme și scurgerea pentru a încadra practicile existente.

Se aduc precizări referitoare la etapa sărării, pentru a codifica într-o mai mare măsură practicile existente, această etapă fiind descrisă succint în caietul de sarcini în vigoare.

Paragraful următor:

se înlocuiește cu:

Se precizează condițiile de temperatură și de umiditate pentru a încadra etapa de maturare care este esențială pentru dezvoltarea aromelor brânzei. În plus, se explicitează faptul că, pentru o distribuție uniformă a mucegaiului în brânză și obținerea caracteristicilor dorite ale crustei, în această perioadă brânza este întoarsă de mai multe ori și este înțepată pentru obținerea unei distribuții uniforme a mucegaiului, precum și faptul că, în această perioadă, se poate adăuga floră de suprafață.

Rubrica „Elemente care dovedesc legătura cu aria geografică”

Această rubrică este rescrisă în totalitate pentru a evidenția într-un mod mai clar legătura dintre „Bleu du Vercors-Sassenage” și aria sa geografică, fără ca, în fond, legătura să se fi modificat. Această demonstrație pune în evidență mai ales condițiile de producție a laptelui, în special faptul că hrana bazată pe o floră de munte diversificată permite obținerea unui lapte adecvat pentru fabricarea brânzei „Bleu du Vercors-Sassenage”, pentru care sunt necesare cunoștințe specializate în ceea ce privește producția și maturarea.

Prima parte descrie „Specificitatea ariei geografice” și reia factorii naturali ai ariei geografice, precum și factorii umani, sintetizând aspectul istoric și subliniind priceperea specifică.

A doua parte descrie „Specificitatea produsului”, subliniind anumite elemente introduse în descrierea produsului.

În cele din urmă, ultima parte explică „Legătura de cauzalitate”, și anume interacțiunile dintre factorii naturali și umani și produs.

Întreaga legătură din caietul de sarcini al DOP este prezentată la punctul 5 din documentul unic.

Rubrica „Norme specifice privind etichetarea”

Această rubrică a fost actualizată eliminându-se obligația de a aplica mențiunea națională „Denumire de origine controlată” pe etichete, în conformitate cu reglementarea europeană privind etichetarea produselor cu DOP.

Se elimină următorul paragraf:

„Mențiunile «fabrication fermière» (fabricat la fermă) sau «fromage fermier» (brânză de fermă) sau orice altă indicație analogă care indică pe etichetă originea de fermă sunt rezervate producătorilor agricoli”, întrucât termenul „de fermă” (sau orice altă indicație analogă care indică originea de fermă) este definit în prezent în reglementarea națională. Această modificare este luată în considerare, de asemenea, în documentul unic.

Altele

La rubrica „Serviciul competent din statul membru”, se actualizează adresa INAO.

Rubrica „Trimiteri la structura de control”

Au fost actualizate denumirea și coordonatele structurilor oficiale. Această rubrică menționează coordonatele autorităților competente în materie de control la nivelul Franței: Institutul național pentru origine și calitate (Institut national de l’origine et de la qualité – INAO) și Direcția generală pentru concurență, consum și combaterea fraudei (Direction générale de la concurrence, de la consommation et de la répression des fraudes – DGCCRF). Se adaugă faptul că denumirea și coordonatele organismului de certificare pot fi consultate pe site-ul INAO și în baza de date a Comisiei Europene.

Rubrica „Cerințe naționale”

În conformitate cu evoluțiile legislative și în materie de reglementare la nivel național, trimiterea la decretul privind denumirea Bleu du Vercors-Sassenage este eliminată și se introduce un tabel în care se prezintă principalele puncte de control, valorile lor de referință și metodele de evaluare a acestora.

DOCUMENT UNIC

„BLEU DU VERCORS-SASSENAGE”

Nr. UE: PDO-FR-0077-AM02 – 27.11.2017

DOP ( X ) IGP ( )

1.   Denumirea (denumirile)

„Bleu du Vercors-Sassenage”

2.   Statul membru sau țara terță

Franța

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul produsului

Clasa 1.3 Brânzeturi

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

„Bleu du Vercors-Sassenage” este o brânză cu pastă cu mucegai, nepresată și nefiartă.

Aceasta este fabricată din lapte de vacă crud sau tratat termic, eventual parțial degresat. În cadrul prelucrării în fermă, laptele utilizat este exclusiv lapte crud.

Aceasta se prezintă sub formă de cilindru plat cu marginea exterioară convexă, cu diametrul de 27-30 cm, cu înălțimea cuprinsă între 7 și 9 cm. Greutatea sa este cuprinsă între 4 și 4,5 kg. Crusta acesteia este acoperită de o floare fină de culoare albă până la gri-albastru de tip mucegai care poate fi marcată de o marmorare de culoare portocalie spre ivoriu de tip drojdii și bacterii de maturare.

Brânza „Bleu du Vercors-Sassenage” are o pastă ivorie până la galben clar, fondantă și omogenă, care prezintă un mucegai albastru distribuit uniform. Pasta prezintă găuri de formă eterogenă, mai mici de 1 cm2, distribuite pe întreg volumul acesteia.

Aceasta are un gust de mucegai dulce, fără un gust amar excesiv sau un exces de aciditate ori de sare. Aceasta este caracterizată în plus de un ușor gust de alună și de un miros de vegetație forestieră.

Această brânză conține cel puțin 48 de grame de materie grasă la 100 de grame de brânză, după uscarea completă, iar conținutul de materie uscată nu trebuie să fie mai mic de 52 de grame la 100 de grame de brânză.

Aceasta nu poate fi comercializată decât după o maturare de cel puțin 21 de zile de la data închegării.

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

Tipuri de furaje admise

Rația de bază a vacilor de lapte este asigurată de furaje (iarbă de pășune, fân sau iarbă rulouri) provenite exclusiv din aria geografică. Se interzice orice alt aliment fermentat.

În perioada în care iarba este disponibilă, este obligatorie scoaterea la pășune a vacilor de lapte de îndată ce condițiile meteorologice permit acest lucru. Durata pășunatului nu poate fi mai mică de 150 de zile pe an. Fiecare vacă de lapte trebuie să dispună de cel puțin 30 de ari de suprafață cu iarbă permanentă, în medie, pe durata perioadei de pășunat.

Iarba rulouri (al cărei conținut de materie uscată este de cel puțin 50 %) reprezintă maximum 40 % din materia brută a furajelor distribuite pe an turmei de lapte.

Utilizarea furajelor suplimentare este limitată la 1 800 kg de substanță uscată pe an pentru fiecare vacă de lapte, în medie pentru totalitatea vacilor de lapte.

În hrana complementară a vacilor de lapte, sunt autorizate doar următoarele materii prime: boabe de cereale, produsele și coprodusele acestora deshidratate, netratate cu carbonat de sodiu; coceni de porumb conservați prin uscare, conținând minimum 60 % materie uscată; boabe și coproduse de plante oleaginoase și proteaginoase; lucernă și sparcetă uscate, fără adaos de uree.

Într-o limită de 10 % din furajele suplimentare indicate mai jos, sunt autorizate: pulpă de sfeclă deshidratată, fără adaos de uree; zer din cadrul exploatației; melasă, uleiuri vegetale (cu excepția uleiului de palmier); elemente minerale, bicarbonat, sare, uleiuri esențiale și extracte naturale de plante. Este interzisă utilizarea ureei.

Vegetalele, coprodusele și furajele suplimentare provenite din produse etichetate OMG sunt interzise în hrana turmei de lapte din cadrul exploatației.

Originea hranei

Furajele provin exclusiv din aria geografică.

Furajele suplimentare sunt limitate la 1 800 kg de materie uscată per vacă de lapte pe an, ceea ce reprezintă cel mult 25 % din rația anuală de materie uscată a vacilor de lapte. Aceste furaje suplimentare nu provin integral din aria geografică, ca urmare a condițiilor naturale locale de tip montan, care limitează într-o mare măsură producția de cereale și de oleo-proteaginoase.

Prin urmare, cel puțin 75 % din rația vacilor de lapte în substanță uscată provine din aria geografică.

Materii prime

Laptele utilizat este lapte de vacă crud sau tratat termic, fără adaos sau extragere de materie proteică și de materie grasă, cu excepția unei eventuale degresări parțiale, provenit de la turme formate din vaci din rasele Montbéliarde, Abondance și Villard de Lans.

În cadrul prelucrării în fermă, laptele utilizat este exclusiv lapte crud.

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Obținerea laptelui, fabricarea și maturarea brânzeturilor au loc în aria geografică.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată

Brânza „Bleu du Vercors-Sassenage” poate fi prezentată porționată consumatorului.

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Denumirea de origine „Bleu du Vercors-Sassenage” este scrisă cu caractere de dimensiune egală cu cel puțin două treimi din dimensiunea celor mai mari caractere care figurează pe etichetă.

4.   Descriere concisă a delimitării ariei geografice

Aria geografică de producție a produsului cu denumirea de origine „Bleu du Vercors-Sassenage” este situată în interiorul Masivului Vercors, incluzând 13 comune din departamentul Drôme și 13 comune din departamentul Isère.

Departamentul Drôme:

Comune incluse în totalitate: (Le) Chaffal, (La) Chapelle-en-Vercors, Echevis, Léoncel, Omblèze, Plan-de-Baix, Saint-Agnan-en-Vercors, Saint-Julien-en-Vercors, Saint-Martin-en-Vercors, Vassieux-en-Vercors

Comune incluse parțial: Bouvante, Saint-Jean-en-Royans, Saint-Laurent-en-Royans

Departamentul Isère:

Comune incluse în totalitate: Autrans-Méaudre-en-Vercors, Chatelus, Choranche, Corrençon-en-Vercors, Engins, Lans-en-Vercors, Malleval-en-Vercors, Presles, Rencurel, Saint-Nizier-du-Moucherotte, Villard-de-Lans

Comune incluse parțial: Izeron, Saint-Pierre-de-Chérennes

Pentru comunele incluse parțial, planurile cadastrale sunt depuse la primărie.

5.   Legătura cu aria geografică

„Bleu du Vercors-Sassenage” este o brânză din lapte de vacă ce prezintă specificități organoleptice legate deopotrivă de condițiile specifice de mediu natural din Vercors care, prin intermediul bogăției floristice a pajiștilor, permit obținerea unui lapte adaptat producției de brânză, cât și de metodele tradiționale de prelucrare a acestui lapte în brânză cu pastă cu mucegai.

Cu o altitudine de aproximativ 1 000 m, Vercors este masivul carstic subalpin cel mai vast din Prealpii francezi din nord. Situat la vest de Grenoble, acesta este inserat între valea râului Isère, câmpia Valence, valea râului Drôme și cea a râului Drac.

Aria geografică înglobează părțile înalte ale Masivului Vercors, delimitate de faleze de calcar urgonian. Acest masiv se prezintă ca un vast platou ondulat de altitudine: accesul prin defileuri, dificil pentru o lungă perioadă de timp, a permis acestui masiv să-și păstreze identitatea și caracteristicile specifice.

De asemenea, peisajul din Vercors este marcat de acțiunea străveche a ghețarilor și se caracterizează prin văi lungi și umede în formă de leagăn și prin depresiuni circulare și vâlcele închise dominate de faleze.

Reliefurile, unde calcarul apare la suprafață, au soluri subțiri și nu poartă decât păduri clare și uscate sau pășuni uscate. În adâncul văilor și la poalele dealurilor, se regăsesc nisipuri și pietrișuri mai mult sau mai puțin argiloase, provenite din acțiunea ghețarilor, la care se adaugă argile provenite din decalcifierea calcarelor urgoniene. Aici se găsesc majoritatea fânețelor și a pășunilor din Vercors.

Vercors beneficiază de o climă de tip montan, caracterizată de veri scurte, nopți mereu răcoroase, toamne timpurii și ierni lungi, reci și înzăpezite, dar îmblânzită de influențe oceanice și mediteraneene.

Precipitațiile sunt abundente: aproximativ 1 000 mm până la 1 700 mm de precipitații sub formă de ploaie sau zăpadă pe an, repartizate în mod relativ uniform de-a lungul anului.

Agricultura din Vercors este o agricultură de tip montan extensivă care se bazează înainte de toate pe valorificarea pajiștilor, producțiile principale fiind creșterea vacilor de lapte (o exploatație din două), creșterea vacilor de alăptare, producția ovină, precum și o mică parte de cereale destinate în principal hranei animalelor.

În ceea ce privește factorii umani, se găsesc urme de fabricare a acestei brânze cu mucegai în Masivul Vercors încă din secolul al XIV-lea.

Partea ariei geografice situată în departamentul Isère era odinioară denumită „munții Sassenage”. Istoria a atribuit apoi acestei regiuni denumirea „Vercors”, în continuitatea lui Vercors din Drôme. Asocierea celor două denumiri geografice corespunde, prin urmare, evoluției istorice a celor două regiuni străvechi care formau masivul.

În secolul al XIV-lea, seniorul din Sassenage, proprietarul celor patru parohii din Lans en Vercors, Villard de Lans, Méaudre și Autrans, colecta această brânză drept impozit și o vindea în Sassenage.

Astfel a început brânza „Bleu du Vercors-Sassenage” să se facă cunoscută în afara ariei sale geografice, iar de-a lungul secolelor aceasta a făcut obiectul unor schimburi comerciale importante în Franța și în străinătate.

Fabricarea tradițională în fermă a acestei brânze s-a menținut până la începutul secolului XX, când aceasta a înregistrat un declin, în favoarea unităților de prelucrare a laptelui. În 1933, dl Léonard Mestrallet, director al cooperativei de lapte din Villard, se angajează să fabrice „Bleu du Vercors-Sassenage” respectând rețeta tradițională. Acesta dezvoltă producția și o comercializează în Grenoble și Saint-Etienne. De atunci, producătorii fermieri s-au angajat din nou în această producție.

Producția de lapte și prelucrarea acestuia în „Bleu du Vercors-Sassenage” respectă și astăzi practicile tradiționale.

Producția de lapte se bazează pe un sistem de pășunat care valorifică bogăția floristică din Vercors, cu scoaterea obligatorie la pășune a vacilor de îndată ce condițiile meteorologice permit acest lucru. Rația de bază a animalelor este formată exclusiv din iarbă provenită din aria geografică.

La origine, producția de lapte se baza în principal pe rasa bovină locală, „Villard-de-Lans”, bine adaptată la acest mediu dificil. Aproape dispărută în anii 1970, aceasta face, în prezent, obiectul unui program de conservare și de înmulțire. La aceasta s-au adăugat alte rase adaptate la condițiile climatice de munte în anii 1950: „Montbéliarde” și „Abondance”.

Tehnicile de fabricare caracteristice ale „Bleu du Vercors-Sassenage” sunt următoarele:

—	maturare la cald cu însămânțare cu fermenți în mare parte termofili și cu Penicillium roqueforti, apoi închegare;

—	tăierea cașului în boabe de mărimi cuprinse între mărimea unei alune și cea a unei nuci;

—	frământarea boabelor urmată de perioade de repaus;

—	punere în forme fără presare, sărare pe ambele fețe ale brânzei;

—	în etapa de maturare, întoarcerea și înțeparea brânzeturilor și păstrarea în condiții de răcoare și umiditate;

—	maturare timp de cel puțin 21 de zile.

„Bleu du Vercors-Sassenage” este o brânză din lapte de vacă cu pastă cu mucegai, nepresată și nefiartă, sub formă de cilindru plat cu marginea exterioară convexă, cu diametrul de 27-30 cm. Crusta acesteia este acoperită de o floare fină. Pasta sa, fondantă și omogenă, prezintă un mucegai albastru distribuit uniform și mici găuri de formă eterogenă, repartizate în întreg volumul acesteia. „Bleu du Vercors-Sassenage” are un gust de mucegai dulce, fără un gust amar excesiv sau un exces de aciditate ori de sare și este caracterizată de un ușor gust de alună și de un miros de vegetație forestieră.

Abundența pajiștilor naturale, dezvoltate în principal pe nisipuri argilo-calcaroase și pe argile de decalcifiere, precum și bogăția floristică a acestora stau la originea unei tradiții de creștere extensivă a vacilor de lapte efectuată în sistem de pășunat.

Diversitatea reliefurilor care formează regiunea Vercors permit utilizarea optimă a mediului natural: fundurile văilor plate și umede constituie rezervele de furaje ale exploatațiilor; poalele pantelor permit securitatea alimentară a turmei; pantele abrupte sunt destinate pășunatului; pajiștile de altitudine sunt utilizate pentru pășunat alpin pe durata sezonului estival. Această floră de munte diversificată, baza hranei turmelor, conferă laptelui și, prin urmare, brânzei specificitatea sa.

Dificultățile de acces către Vercors și în cadrul masivului au constrâns de foarte timpuriu agricultorii să transforme laptele de vacă în brânză.

Fermierii s-au orientat spre o brânză de formă medie care să poată fi păstrată, adaptată la nevoile unei agriculturi de munte și, ulterior, la schimburile cu regiunile din împrejurimi.

Fabricarea sa tradițională, bazată pe obținerea unei paste cu mucegai, beneficiază de un istoric excepțional (încă din secolul al XIV-lea, această brânză era descrisă ca fiind „albastră”) și s-a păstrat în special datorită izolării masivului.

Diferitele etape de producere a „Bleu du Vercors-Sassenage” îi conferă, în plus, caracteristicile sale:

—	mărimea boabelor de caș (mărime cuprinsă între mărimea unei alune și cea a unei nuci) permite obținerea unei texturi fondante și omogene;

—	frământarea acestor boabe urmată de perioade de repaus care permite „aerarea” acestora (fapt ce împiedică aglomerarea lor), precum și punerea în forme și scurgerea fără presare favorizează crearea de găuri în pastă, unde se va dezvolta Penicillium roqueforti;

—	maturarea în condiții de umiditate și de răcoare, asociată cu înțeparea, favorizează dezvoltarea Penicillium roqueforti în mod armonios;

—	maturarea, cu o durată de cel puțin 21 de zile, permite în plus formarea unei flori fine de suprafață și a aromelor specifice ale acestei brânze: mucegai dulce, alună și vegetație forestieră.

Brânza „Bleu du Vercors-Sassenage” este așadar strâns legată de o regiune, Vercors, pe care producătorii au știut să o valorifice prin dezvoltarea creșterii animalelor în mod extensiv în condiții de munte și a tehnicilor de producție tradiționale.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

https://extranet.inao.gouv.fr/fichier/CDCBleuVercorsSassenage-BO.pdf