Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2019/C 220/01)

Ultima publicație

JO C 213, 24.6.2019

Publicații anterioare

JO C 206, 17.6.2019

JO C 187, 3.6.2019

JO C 182, 27.5.2019

JO C 172, 20.5.2019

JO C 164, 13.5.2019

JO C 155, 6.5.2019

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Avizul Curții (Plenul) din 30 aprilie 2019 — Regatul Belgiei

(Avizul 1/17) JO C 369, 30.10.2017.

((Aviz dat în temeiul articolului 218 alineatul (11) TFUE - Acordul economic și comercial cuprinzător dintre Canada, pe de o parte, și Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte (CETA) - Soluționarea litigiilor dintre investitori și state (SLIS) - Instituirea unui tribunal și a unui tribunal de apel - Compatibilitate cu dreptul primar al Uniunii - Cerința respectării autonomiei ordinii juridice a Uniunii - Nivel de protecție a intereselor publice stabilit, în conformitate cu cadrul constituțional al Uniunii, de instituțiile acesteia - Egalitate de tratament între investitorii canadieni și cei ai Uniunii - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 20 - Accesul la instanțele menționate și independența acestora - Articolul 47 din cartă - Accesibilitate financiară - Angajament de garantare a acesteia pentru persoanele fizice și pentru întreprinderile mici și mijlocii - Aspecte externe și interne ale cerinței de independență - Numirea, remunerarea și deontologia membrilor - Rolul Comitetului mixt al CETA –Interpretări obligatorii ale CETA stabilite de către acest comitet))

(2019/C 220/02)

Limba de procedură: toate limbile oficiale

Solicitant

Regatul Belgiei (reprezentanți: C. Pochet, L. Van den Broeck, M. Jacobs și J.-C. Halleux, agenți)

Dispozitivul

Capitolul opt secțiunea F din Acordul economic și comercial cuprinzător între Canada, pe de o parte, și Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 30 octombrie 2016, este compatibil cu dreptul primar al Uniunii Europene.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 2 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof 's-Hertogenbosch — Țările de Jos) — A-Fonds/Inspecteur van de Belastingdienst

(Cauza C-598/17) (1)

(Trimitere preliminară - Ajutoare existente și ajutoare noi - Noțiunea de ajutor nou - Rambursarea unui impozit pe dividende - Sistem extins la societățile stabilite în afara teritoriului statului membru în cauză - Libera circulație a capitalurilor - Obligațiile instanțelor naționale)

(2019/C 220/03)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof 's-Hertogenbosch

Părțile din procedura principală

Apelantă: A-Fonds

Intimat: Inspecteur van de Belastingdienst

Dispozitivul

Articolele 107 și 108 TFUE trebuie interpretate în sensul că o instanță națională nu poate să evalueze conformitatea unei condiții privind reședința cum este cea în discuție în litigiul principal cu articolul 56 alineatul (1) CE, devenit articolul 63 alineatul (1) TFUE, în cazul în care sistemul de rambursare a impozitului pe dividende în cauză constituie o schemă de ajutor.

---

(1)  JO C 22, 22.1.2018.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 30 aprilie 2019 — Republica Italiană/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-611/17) (1)

(Acțiune în anulare - Politica comună în domeniul pescuitului - Conservarea resurselor - Convenția internațională pentru conservarea tonului de Atlantic - Captură totală admisibilă (TAC) pentru peștele spadă mediteraneean - Regulamentul (UE) 2017/1398 - Stabilirea posibilităților de pescuit pentru anul 2017 - Competență exclusivă a Uniunii - Determinarea perioadei de referință - Fiabilitatea datelor de bază - Întinderea controlului jurisdicțional - Articolul 17 TUE - Gestionarea intereselor Uniunii în cadrul organelor internaționale - Principiul stabilității relative - Condiții de aplicare - Principiile neretroactivității, securității juridice, încrederii legitime și nediscriminării)

(2019/C 220/04)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de P. Gentili, avvocato dello Stato)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: F. Naert și E. Moro, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtului: Regatul Spaniei (reprezentanți: inițial V. Ester Casas, ulterior M. J. García-Valdecasas Dorrego, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: F. Moro și A. Stobiecka-Kuik, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Italiană să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Regatul Spaniei, precum și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 424, 11.12.2017.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 2 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo — Spania) — Fundación Consejo Regulador de la Denominación de Origen Protegida Queso Manchego/Industrial Quesera Cuquerella SL, Juan Ramón Cuquerella Montagud

(Cauza C-614/17) (1)

(Trimitere preliminară - Agricultură - Regulamentul (CE) nr. 510/2006 - Articolul 13 alineatul (1) litera (b) - Protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare - Brânză manchego „queso manchego”) - Utilizarea unor semne care pot evoca regiunea cu care este asociată denumirea de origine protejată (DOP) - Noțiunea de „consumator mediu normal informat și suficient de atent și de avizat” - Consumatori europeni sau consumatori din statul membru în care produsul vizat de DOP este fabricat și consumat cu precădere)

(2019/C 220/05)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din procedura principală

Recurente: Fundación Consejo Regulador de la Denominación de Origen Protegida Queso Manchego

Intimați: Industrial Quesera Cuquerella SL, Juan Ramón Cuquerella Montagud

Dispozitivul

1)

Articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare trebuie interpretat în sensul că evocarea unei denumiri înregistrate se poate produce prin utilizarea unor semne figurative.

2)

Articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 510/2006 trebuie interpretat în sensul că utilizarea unor semne figurative care evocă aria geografică cu care este asociată o denumire de origine, prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din acest regulament, poate constitui o evocare a acesteia, inclusiv în cazul în care semnele figurative menționate sunt utilizate de un producător stabilit în această regiune, dar ale cărui produse, similare sau comparabile celor protejate de respectiva denumire de origine, nu sunt acoperite de aceasta.

3)

Noțiunea de consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, a cărui percepție trebuie avută în vedere de instanța națională pentru a determina existența unei „evocări”, în sensul articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 510/2006, trebuie înțeleasă ca făcând referire la consumatorii europeni, inclusiv la consumatorii din statul membru în care este fabricat produsul care dă naștere evocării denumirii protejate sau cu care este asociată geografic această denumire și în care acesta este consumat cu precădere.

---

(1)  JO C 42, 5.2.2018.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 2 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation du Grand-Duché de Luxembourg — Luxemburg) — Pillar Securitisation Sàrl/Hildur Arnadottir

(C-694/17) (1)

(Trimitere preliminară - Competență judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială - Convenția de la Lugano II - Articolul 15 - Contrat încheiat de un consumator - Legătură cu Directiva 2008/48/CE - Contract de credit de consum - Articolele 2 și 3 - Noțiunile „consumator” și „operațiuni cărora li se aplică directiva” - Valoarea maximă a creditului - Lipsă de relevanță în raport cu articolul 15 din Convenția de la Lugano II)

(2019/C 220/06)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation du Grand-Duché de Luxembourg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Pillar Securitisation Sàrl

Pârât: Hildur Arnadottir

Dispozitivul

Articolul 15 din Convenția privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, semnată la 30 octombrie 2007, care a fost aprobată în numele Comunității prin Decizia 2009/430/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2008, trebuie interpretat în sensul că, pentru a determina dacă un contrat de credit este un contract de credit încheiat de un „consumator”, în sensul acestui articol 15, nu trebuie să se verifice că acesta intră în domeniul de aplicare al Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, în sensul că valoarea totală a creditului în discuție nu depășește plafonul stabilit la articolul 2 alineatul (2) litera (c) din această directivă și că este lipsit de relevanță, în această privință, că dreptul național care transpune directiva menționată nu prevede un plafon mai ridicat.

---

(1)  JO C 63, 19.2.2018.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 2 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de College van Beroep voor het Bedrijfsleven — Țările de Jos) — T. Boer & Zonen BV/Staatssecretaris van Economische Zaken

(Cauza C-98/18) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția sănătății - Pachet de igienă - Regulamentul (CE) nr. 853/2004 - Igiena produselor alimentare de origine animală - Obligațiile operatorilor din sectorul alimentar - Cerințe specifice - Carne de ungulate domestice - Depozitare și transport - Condiții de temperatură a cărnii)

(2019/C 220/07)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het Bedrijfsleven

Părțile din procedura principală

Apelantă: T. Boer & Zonen BV

Intimat: Staatssecretaris van Economische Zaken

Dispozitivul

Punctele 1 și 3 din capitolul VII din secțiunea I din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală trebuie să fie interpretate în sensul că refrigerarea cărnii după sacrificare trebuie să fie efectuată chiar în localurile abatorului până când aceasta ajunge, în toate părțile sale, la o temperatură care să nu fie mai mare de 7 oC înainte de orice transbordare a cărnii respective într-un mijloc de transport frigorific.

---

(1)  JO C 152, 30.4.2018.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 2 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal administratif de Montreuil — Franța) — Sea Chefs Cruise Services GmbH/Ministre de l'Action et des Comptes publics

(Cauza C-133/18) (1)

(Trimitere preliminară - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Rambursare a TVA-ului - Directiva 2008/9/CE - Articolul 20 - Cerere de informații suplimentare formulată de statul membru de rambursare - Informații care trebuie furnizate în termen de o lună de la data la care cererea ajunge la persoana căreia îi este adresată - Natura juridică a termenului și consecințele nerespectării acestuia)

(2019/C 220/08)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal administratif de Montreuil

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sea Chefs Cruise Services GmbH

Pârât: Ministre de l'Action et des Comptes publics

Dispozitivul

Articolul 20 alineatul (2) din Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare trebuie interpretat în sensul că termenul de o lună prevăzut de această dispoziție pentru a furniza statului membru de rambursare informațiile suplimentare solicitate de acest stat membru nu este un termen de decădere care implică, în cazul depășirii acestui termen sau în lipsa unui răspuns, pierderea de către persoana impozabilă a posibilității de regularizare a cererii sale de rambursare prin prezentarea, direct în fața instanței naționale, de informații suplimentare de natură să stabilească existența dreptului său la rambursarea taxei pe valoarea adăugată.

---

(1)  JO C 166, 14.5.2018.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 2 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny — Polonia) — Budimex S.A./Minister Finansów

(Cauza C-224/18) (1)

(Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 66 - Faptul generator și exigibilitatea taxei - Momentul la care sunt prestate serviciile - Lucrări de construcție și de montaj - Luare în considerare a momentului recepției lucrărilor prevăzute în contractul de prestări de servicii)

(2019/C 220/09)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Recurentă: Budimex S.A.

Pârât: Minister Finansów

Dispozitivul

Articolul 66 primul paragraf litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune, atunci când nu se emite factura aferentă serviciilor prestate sau când aceasta este emisă târziu, ca recepția formală a serviciilor respective să fie considerată momentul la care serviciile menționate au fost prestate, în cazul în care, la fel ca în cauza principală, statul membru prevede că taxa devine exigibilă la expirarea unui termen care începe să curgă de la data la care serviciile au fost prestate, în măsura în care, pe de o parte, formalitatea recepției a fost convenită de părți în contractul care le leagă potrivit stipulațiilor contractuale care corespund realității economice și comerciale în domeniul în care prestarea este realizată, iar pe de altă parte, această formalitate corespunde finalizării efective a prestării și stabilește în mod definitiv cuantumul contrapartidei datorate, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

---

(1)  JO C 231, 2.7.2018.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 2 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny — Polonia) — Grupa Lotos S.A./Minister Finansów

(Cauza C-225/18) (1)

(Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Deducerea taxei achitate în amonte - A șasea directivă 77/388/CEE - Articolul 17 alineatele (2) și (6) - Directiva 2006/112/CE - Articolele 168 și 176 - Excludere de la dreptul de deducere - Achiziționare de servicii de cazare și de restaurație - Clauză de standstill - Aderare la Uniunea Europeană)

(2019/C 220/10)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Recurentă: Grupa Lotos S.A.

Pârât: Minister Finansów

Dispozitivul

Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că:

—

se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede extinderea domeniului unei excluderi de la dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată (TVA), ulterior aderării statului membru în cauză la Uniunea Europeană, și care determină ca o persoană impozabilă, prestatoare de servicii de turism, să fie privată, cu începere de la data intrării în vigoare a acestei extinderi, de dreptul de deducere a TVA-ului aplicat pentru achiziționarea unor servicii de cazare și de restaurație pe care această persoană impozabilă le refacturează altor persoane impozabile în cadrul furnizării de servicii de turism și

—

nu se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede excluderea de la dreptul de deducere a TVA-ului achitat pentru achiziționarea de servicii de cazare și de restaurație, introdusă anterior aderării statului membru în cauză la Uniune și menținută după această aderare, în conformitate cu articolul 176 al doilea paragraf din Directiva 2006/112, și care determină ca o persoană impozabilă, care nu furnizează servicii de turism, să fie privată de dreptul de deducere a TVA-ului aplicat pentru achiziționarea unor asemenea servicii de cazare și de restaurație pe care această persoană impozabilă le refacturează altor persoane impozabile.

---

(1)  JO C 231, 2.7.2018.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 2 mai 2019 — Comisia Europeană/Republica Croația

(Cauza C-250/18) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2008/98/CE - Tratarea deșeurilor - Articolul 5 alineatul (1) - Granulate de piatră care nu răspund noțiunii de subprodus - Articolul 13 - Obligația statelor membre de a asigura protecția sănătății populației și a mediului - Articolul 15 alineatul (1) - Obligația deținătorului sau a unor alte persoane desemnate de a trata deșeurile)

(2019/C 220/11)

Limba de procedură: croata

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Mataija, F. Thiran și E. Sanfrutos Cano, agenți)

Pârâtă: Republica Croația (reprezentanți: T. Galli și M. Vidović, agenți)

Dispozitivul

1)

Întrucât nu a constatat că granulatele de piatră evacuate în Biljane Donje (Croația) sunt deșeuri, iar nu subproduse, care trebuie tratate ca deșeuri, Republica Croația nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive; Întrucât nu a luat toate măsurile necesare pentru a se asigura că gestionarea deșeurilor evacuate în Biljane Donje se face fără a pune în pericol sănătatea populației și fără a dăuna mediului, Republica Croația nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 din Directiva 2008/98. Întrucât nu a luat măsurile necesare pentru a se asigura că deținătorul deșeurilor evacuate în Biljane Donje efectuează el însuși operațiunea de tratare a deșeurilor sau transferă această operațiune unui agent, unei unități sau întreprinderi care desfășoară activități de tratare a deșeurilor sau unui colector de deșeuri public sau privat, Republica Croația nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2008/98

2)	Obligă Republica Croația la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 200, 11.6.2018.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 2 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 3 de Madrid — Spania) — Sociedad Estatal Correos y Telégrafos SA/Asendia Spain SLU

(Cauza C-259/18) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 97/67/CE - Norme comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale - Furnizarea serviciului poștal universal - Drepturi exclusive ale operatorului desemnat - Emisiune de alte mijloace de francare decât timbrele poștale)

(2019/C 220/12)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Mercantil no 3 de Madrid

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sociedad Estatal Correos y Telégrafos SA

Pârâtă: Asendia Spain SLU

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 2008, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care garantează operatorului desemnat pentru prestarea serviciului poștal universal un drept exclusiv pentru distribuirea de alte mijloace de francare decât timbrele poștale.

---

(1)  JO C 221, 25.6.2018.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 2 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas — Lituania) — Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos/Akvilė Jarmuškienė

(Cauza C-265/18) (1)

(Trimitere preliminară - Armonizarea legislațiilor fiscale - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Regimul special pentru întreprinderile mici - Articolele 282-292 - Scutire de TVA a întreprinderilor mici a căror cifră de afaceri anuală este mai mică decât plafonul stabilit - Livrare simultană a două bunuri imobile printr-o singură operațiune - Depășirea limitei anuale a cifrei de afaceri ținând seama de prețul de vânzare al unuia dintre cele două bunuri - Obligația de a plăti taxa pe valoarea totală a operațiunii)

(2019/C 220/13)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Recurentă: Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

Intimată: Akvilė Jarmuškienė

Cu participarea: Vilniaus apskrities valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

Dispozitivul

Articolele 282-292 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care o livrare, în favoarea aceluiași cumpărător, cuprinde două bunuri imobile, legate între ele prin natura lor și care fac obiectul unui singur contract de vânzare, iar limita anuală a cifrei de afaceri care servește drept referință pentru aplicabilitatea regimului special pentru întreprinderile mici prevăzut de această directivă este depășită, persoana impozabilă are obligația de a plăti taxa pe baza valorii ansamblului livrării în cauză, cu alte cuvinte ținând seama de valoarea celor două bunuri care fac obiectul livrării menționate, chiar dacă luarea în considerare a valorii unuia dintre aceste bunuri nu ar conduce la depășirea limitei anuale respective.

---

(1)  JO C 276, 6.8.2018.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 2 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bacău — România) — SC Onlineshop SRL/Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Direcția Generală a Vămilor

(Cauza C-268/18) (1)

(Trimitere preliminară - Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura combinată - Subpozițiile 85269120 și 85285900 - Sistem de navigație GPS multifuncțional)

(2019/C 220/14)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Bacău

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SC Onlineshop SRL

Pârâte: Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Direcția Generală a Vămilor

Dispozitivul

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1754 al Comisiei din 6 octombrie 2015, trebuie interpretată în sensul că un aparat multifuncțional de tipul celui utilizat în autovehicule, care, precum cel în discuție în litigiul principal, combină, în aceeași carcasă, ca funcție principală, un monitor de radionavigație prin intermediul unor aplicații preinstalate de navigație GPS și, cu titlu accesoriu, un aparat de radiodifuziune, un aparat de redare audio și video și un ecran cu o diagonală de aproximativ 5 inchi (12,7 cm), trebuie clasificat la subpoziția 85269120 din această nomenclatură.

---

(1)  JO C 249, 16.7.2018.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 2 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Markkinaoikeus — Finlanda) — Procedură inițiată de Oulun Sähkönmyynti Oy

(Cauza C-294/18) (1)

(Trimitere preliminară - Eficiență energetică - Directiva 2012/27/UE - Articolul 11 alineatul (1) - Costurile de acces la informațiile privind contorizarea și facturarea - Dreptul consumatorilor finali de a-și primi în mod gratuit toate facturile și toate informațiile privind facturarea pentru consumul de energie - Tarife de acces la rețeaua de energie electrică - Reducere a tarifelor de acces la rețeaua de energie electrică acordată de o întreprindere de vânzare cu amănuntul a energiei electrice consumatorilor care au optat pentru factura electronică)

(2019/C 220/15)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Markkinaoikeus

Partea din procedura principală

Oulun Sähkönmyynti Oy

Dispozitivul

Articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE, trebuie interpretat în sensul că, în condiții precum cele în discuție în litigiul principal, nu se opune unei reduceri a tarifelor de acces la rețeaua de energie electrică acordată de o întreprindere de vânzare cu amănuntul a energiei electrice numai consumatorilor finali care au optat pentru factura electronică.

---

(1)  JO C 240, 9.7.2018.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 2 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio — Italia) — Lavorgna Srl/Comune di Montelanico, Comune di Supino, Comune di Sgurgola, Comune di Trivigliano

(Cauza C-309/18) (1)

(Trimitere preliminară - Atribuirea contractelor de achiziții publice - Directiva 2014/24/UE - Costuri cu forța de muncă - Excludere automată a ofertantului care nu a indicat separat în ofertă costurile respective - Principiul proporționalității)

(2019/C 220/16)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Lavorgna Srl

Pârâți: Comune di Montelanico, Comune di Supino, Comune di Sgurgola, Comune di Trivigliano

Cu participarea: Gea Srl

Dispozitivul

Principiile securității juridice, egalității de tratament și transparenței, precum cele prevăzute de Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia neindicarea separată a costurilor cu forța de muncă, într-o ofertă economică prezentată în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, conduce la excluderea acestei oferte, fără posibilitatea de asistență la întocmirea dosarului, inclusiv în cazul în care obligația de a indica aceste costuri în mod separat nu era specificată în documentația cererii de ofertă, în măsura în care această condiție și această posibilitate de excludere sunt prevăzute cu claritate în reglementarea națională privind procedurile de achiziții publice la care s-a făcut trimitere explicită în conținutul acestora. Cu toate acestea, în cazul în care dispozițiile cererii de ofertă nu le permit ofertanților să indice aceste costuri în ofertele lor economice, principiile transparenței și proporționalității trebuie interpretate în sensul că nu se opun posibilității de a permite ofertanților să remedieze situația și să îndeplinească obligațiile prevăzute de reglementarea națională în materie în termenul stabilit de autoritatea contractantă.

---

(1)  JO C 268, 30.7.2018.

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 21 martie 2019 (cereri de decizie preliminară formulate de Audiencia Nacional, Sala de lo Contencioso-Administrativo — Spania) — Telefónica Móviles España SAU (C-119/18), Orange España SAU (C-120/18), Vodafone España SAU (C-121/18)/Tribunal Económico-Administrativo Central

(Cauze conexate C-119/18-C-121/18) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2002/20/CE - Articolul 6 alineatul (1) și partea A din anexă - Autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice - Operatori de telecomunicații - Acoperire geografică superioară celei a unei comunități autonome - Contribuție financiară anuală - Participare la finanțarea Corporación de Radio y Televisión Española)

(2019/C 220/17)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Nacional, Sala de lo Contencioso-Administrativo

Părțile din procedura principală

Reclamante: Telefónica Móviles España SAU (C-119/18), Orange España SAU (C-120/18), Vodafone España SAU (C-121/18)

Pârât: Tribunal Económico-Administrativo Central

Dispozitivul

Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) trebuie interpretată în sensul că nu intră în domeniul de aplicare al acestei directive o contribuție financiară anuală, precum cea în discuție în litigiile principale, impusă întreprinderilor de telecomunicații care își desfășoară activitatea în Spania și care au o acoperire geografică superioară celei a unei comunități autonome, în vederea participării la finanțarea radiodifuziunii publice.

---

(1)  JO C 161, 7.5.2018.

Ordonanța Curții (Camera a patra) din 21 martie 2019 — Bruno Gollnisch/Parlamentul European

(Cauza C-330/18 P) (1)

(Recurs - Parlamentul European - Reglementare privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților Parlamentului European - Indemnizație pentru asistență parlamentară - Recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit)

(2019/C 220/18)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Bruno Gollnisch (représentant: B. Bonnefoy-Claudet, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European (reprezentanți: S. Seyr și C. Burgos, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul ca fiind, în parte, vădit inadmisibil și, în parte, vădit nefondat.

2)	Îl obligă pe domnul Bruno Gollnisch la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 240, 9.7.2018.

Ordonanța Curții (Camera a patra) din 21 martie 2019 — Mylène Troszczynski/Parlamentul European

(Cauza C-462/18 P) (1)

(Recurs - Parlamentul European - Reglementare privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților Parlamentului European - Indemnizație de asistență parlamentară - Recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat)

(2019/C 220/19)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Mylène Troszczynski (reprezentant: F. Wagner, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European (reprezentanți: S. Seyr și C. Burgos, agenți)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul ca fiind, în parte, vădit inadmisibil și, în parte, vădit nefondat.

2.	O obligă pe doamna Mylène Troszczynski la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 364, 8.10.2018.

Recurs introdus la 7 ianuarie 2019 de BI împotriva Ordonanței președintelui Tribunalului din 26 noiembrie 2018 în cauza T-626/18 AJ, BI/Comisia Europeană

(Cauza C-99/19 P)

(2019/C 220/20)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: BI

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Prin Ordonanța din 21 mai 2019, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera a șaptea) a respins recursul și a obligat care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.

Recurs introdus la 6 decembrie 2018 de Vans, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 18 februarie 2019 în cauza T-817/16, Vans, Inc./Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-123/19 P)

(2019/C 220/21)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Vans, Inc. (reprezentanți: M. Hirsch și M. Metzner, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Deichmann SE

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

1.	anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a noua) din 6 decembrie 2018 în cauza T-817/16 și a Deciziei Camerei a patra de recurs din 21 septembrie 2016 în cauza R2030/2015-4 și respingerea în totalitate a opoziției;

2.	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul ar fi pornit de la premisa eronată că persoana care a formulat opoziția ar fi dovedit în mod corespunzător marca anterioară; în special, Tribunal ar fi interpretat într-un mod prea extensiv noțiunea de „document echivalent” în sensul normei 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 (1) [devenit articolul 7 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 (2)];

—

spre deosebire de ceea ce consideră Tribunalul un extras din baza de date TMView nu ar fi un „document echivalent” în sensul normei 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul de punere în aplicare acest aspect ar rezulta, pe de o parte, din modul de redactare clar al dispoziției care, în ceea ce privește documentele echivalente admise, s-ar referi la natura, iar nu la originea documentului, și, pe de altă parte, din rațiunea dispoziției;

—	ca urmare a caracteristicilor bazei de date, un extras din TMView nu ar putea deveni o dovadă în susținerea [opoziției];

—	opoziția ar fi trebuit deci să fie respinsă fie și numai din motivul nedemonstrării corespunzătoare a dreptului anterior;

—

pe de altă parte, Tribunalul ar fi pornit de la premisa eronată că ar exista un risc de confuzie între cele două semne în conflict; în special, deși este adevărat că Tribunalul ar fi constatat diferențele existente între semne, dar, cu toate acestea, ulterior nu le-ar mai fi luat în considerare la examinarea similitudinii vizuale între semne, ci ar fi apreciat, în mod global și fără să fi dezvoltat vreo motivare, că ar exista o similitudine vizuală medie între semne.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189) (denumit în continuare „Regulamentul de punere în aplicare”).

(2)  Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430 (JO 2018, L 104, p. 1).

Recurs introdus la 18 februarie 2019 de Vans, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 6 decembrie 2018 în cauza T-848/16, Deichmann SE/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-125/19 P)

(2019/C 220/22)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Vans, Inc. (reprezentanți: M. Hirsch, M. Metzner, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Deichmann SE

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a noua) din 6 decembrie 2018 în cauza T-848/16 și respingerea acțiunii;

—	obligarea Deichmann SE la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul ar fi pornit de la premisa eronată că Deichmann a dovedit în mod corespunzător marca anterioară; în special, Tribunal ar fi interpretat într-un mod prea extensiv noțiunea de „document echivalent” în sensul normei 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 (1) [devenit articolul 7 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 (2)];

Spre deosebire de ceea ce consideră Tribunalul, un extras din baza de date TMView nu ar fi un „document echivalent” în sensul normei 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul de punere în aplicare; acest aspect ar rezulta, pe de o parte, din modul de redactare clar al dispoziției care, în ceea ce privește documentele echivalente admise, s-ar referi la natura, iar nu la originea documentului, și, pe de altă parte, din rațiunea dispoziției;

Ca urmare a caracteristicilor bazei de date, un extras din TMView nu ar putea deveni o dovadă în susținerea [opoziției];

Opoziția ar fi trebuit deci să fie respinsă fie și numai din motivul nedemonstrării corespunzătoare a drepturilor anterioare.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189) (denumit în continuare „Regulamentul de punere în aplicare”).

(2)  Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430 (JO 2018, L 104, p. 1).

Recurs introdus la 20 februarie 2019 de Der Grüne Punkt — Duales System Deutschland GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 12 decembrie 2018 în cauza T-253/17, Der Grüne Punkt — Duales System Deutschland GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-143/19 P)

(2019/C 220/23)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Der Grüne Punkt — Duales System Deutschland GmbH (reprezentant: P. Goldenbaum, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii atacate cu recurs a Tribunalului (Camera a patra) din 12 decembrie 2018 în cauza T-253/17;

—	admiterea concluziilor formulate în primă instanță și pronunțarea unei hotărâri definitive în litigiu, iar cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene;

—	obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recursul este întemeiat pe o încălcare a dreptului Uniunii, și anume articolul 15 alineatul (1), articolul 51 alineatul (1) litera (a) și articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 (1). Tribunalul a admis în mod eronat utilizarea serioasă ca marcă a Uniunii colectivă numai în privința ambalajelor, însă nu și în privința produselor din clasele 1-34, ale căror ambalaje sunt desemnate prin această marcă. Astfel, deși Tribunalul a constatat în mod întemeiat că publicul a înțeles utilizarea mărcii, totuși, a săvârșit o eroare în drept, stabilind că această înțelegere nu constituie o utilizare a produselor înseși.

Recurenta invocă o apreciere juridică eronată. În măsura în care Tribunalul nu a admis utilizarea unei mărci colective în privința produsului și a pornit de la premisa utilizării ca marcă doar în cazul ambalajelor, această apreciere juridică este eronată.

Pentru raportarea la produs prezintă relevanță faptul că semnul indică apartenența la federație a fabricantului produsului, iar nu pe cea a fabricantului ambalajului. Produsul și ambalajul produsului sunt comercializate ca unitate de vânzare.

Funcția semnului de indicare este aceea că eliminarea și valorificarea pot fi efectuate pe baza apartenenței fabricantului produsului la sistemul de licențiere al recurentei privind său sistemul dual specific.

În special, raportarea la produs subzistă chiar dacă pe ambalajele produselor în cauză sunt utilizate și mărci ale unor întreprinderi diferite, în sensul unei utilizări paralele a mărcilor colective.

Pentru funcția unei mărci colective nu este necesar ca aceasta să desemneze în mod constant anumite calități ale produselor. Dimpotrivă, este suficient ca marca colectivă să indice apartenența la o asociație.

Decizia Tribunalului nu a ținut seama în mod suficient de diferențierea, prevăzută în regulamentul recurentei, dintre diferiții titulari ai semnelor.

Utilizarea are loc și în scopul de a crea un debușeu și chiar — în mod corespunzător naturii mărcii colective — cu efortul de a menține și/sau de a îmbunătăți poziția de pe piață a colectivului față de colectivele concurente, în special sistemele duale concurente și/sau față de segmentul întreprinderilor care nu sunt membre ale asociației.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată) (JO 2009, L 78, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 10 aprilie 2019 — PORR Építési Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-292/19)

(2019/C 220/24)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: PORR Építési Kft.

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Întrebările preliminare

1)

Articolul 90 alineatele (1) și (2) din Directiva TVA (1) trebuie interpretat în sensul că statele membre trebuie să permită reducerea bazei de impozitare a TVA-ului atunci când se poate demonstra că, în mod definitiv, persoana impozabilă nu a perceput în tot sau în parte contraprestația corespunzătoare operațiunii pe care a efectuat-o?

2)

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, luând în considerare în special Hotărârea Almos, [C-337/13], punctul 23, Hotărârea Di Maura, [C-246/16], punctele 20-29, și, prin analogie, Hotărârea T-2, [C-396/16], punctele 31-45, trebuie interpretată în sensul că, din punctul de vedere al obligației statului membru, prevăzută la articolul 90 alineatul (1) din Directiva TVA, de a reduce a posteriori baza de impozitare, trebuie să se facă distincția între neplata totală sau parțială a contraprestației de către cumpărător și situația în care creanța vânzătorului a devenit definitiv nerecuperabilă, astfel încât, în prima ipoteză, statul membru poate utiliza derogarea prevăzută la articolul 90 alineatul (2), în timp ce, în a doua ipoteză, respectiva derogare este exclusă, iar statul membru trebuie în orice caz să permită reducerea a posteriori a bazei de impozitare în această ipoteză?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania) la 16 aprilie 2019 — XT/Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

(Cauza C-312/19)

(2019/C 220/25)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamant: XT

Pârât: Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

Întrebările preliminare

1)

Articolul 9 alineatul (1) și articolul 193 din Directiva 2006/112/CE (1) a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că, în împrejurări cum sunt cele din speță, nu se poate considera că o persoană fizică precum reclamantul a realizat „în mod independent” activitatea (economică) în cauză și că este necesar să plătească integral taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor în litigiu sau, altfel spus, în sensul articolului 9 alineatul (1) și al articolului 193 din Directiva 2006/112/CE, trebuie să se considere că persoana impozabilă căreia îi revin obligațiile în discuție este activitatea comună/parteneriatul (participanții la activitatea comună în mod colectiv; în situația de față, reclamantul și partenerul său de afaceri împreună) — care potrivit dreptului național nu constituie o persoană impozabilă și nu are personalitate juridică — iar nu doar o persoană fizică precum reclamantul?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 193 din Directiva 2006/112/CE trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări cum sunt cele din speță, TVA-ul se plătește individual de fiecare dintre participanții la activitatea comună/parteneriat (în situația de față, de reclamant și de partenerul său de afaceri) — în condițiile în care activitatea comună/parteneriatul nu constituie, în conformitate cu dreptul național, o persoană impozabilă și nu are personalitate juridică — pentru partea din fiecare plată cu titlu de contraprestație care este primită de aceștia (sau care urmează să fie primită ori care le este datorată) în cazul livrărilor taxabile de bunuri imobile? Articolul 287 din Directiva 2006/112/CE trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări de tipul celor din prezenta cauză, cifra de afaceri anuală menționată în această dispoziție se stabilește ținând seama de venitul total rezultat din activitatea comună (obținut în mod colectiv de participanții la activitatea comună respectivă)?

---

(1)  JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială 09/vol. 3, p. 7.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberverwaltungsgericht für das Land Nordrhein-Westfalen (Germania) la 18 aprilie 2019 — BY, CZ/Republica Federală Germania

(Cauza C-321/19)

(2019/C 220/26)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberverwaltungsgericht für das Land Nordrhein-Westfalen

Părțile din procedura principală

Reclamant: BY, CZ

Pârâtă: Republica Federală Germania

Întrebările preliminare

1)

Un particular supus taxei de trecere poate invoca în fața instanțelor naționale respectarea dispozițiilor referitoare la calcularea taxei de trecere în conformitate cu articolul 7 alineatul (9) și cu articolul 7a alineatele (1) și (2) din Directiva 1999/62/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/38/CE (1) [fără a aduce atingere normelor prevăzute de directiva menționată la articolul 7a alineatul (3) coroborat cu anexa III], în cazul în care statul membru, în stabilirea legală a taxelor de trecere, nu a respectat pe deplin aceste dispoziții sau le-a pus în aplicare în mod eronat în sarcina persoanei supuse taxei de trecere?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: a) pot fi considerate costuri de operare a rețelei rutiere în sensul articolului 7 alineatul (9) a doua teză din Directiva 1999/62/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/38/CE, și costurile cu poliția rutieră? b) depășirea costurilor infrastructurii care sunt eligibile pentru a fi recunoscute prin taxele de trecere medii ponderate cu o valoare de aa) până la 3,8 %, în special atunci când sunt recunoscute costuri care nu sunt, prin natura lor, eligibile pentru a fi recunoscute, bb) până la 6 % determină o încălcare a interdicției privind depășirea costurilor prevăzute la articolul 7 alineatul (9) din Directiva 1999/62/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/38/CE, cu rezultatul că dreptul național nu este, prin urmare, aplicabil?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2 litera b): a) Hotărârea Curții de Justiție din 26 septembrie 2000 (C-205/98 (2), punctul 138) trebuie interpretată în sensul că o depășire semnificativă a costurilor nu mai poate fi compensată printr-un calcul al costurilor ex post, depus în cadrul unei proceduri judiciare, prin care ar urma să se demonstreze că, în concluzie, taxa de trecere stabilită nu depășește de fapt costurile eligibile pentru a fi recunoscute? b) în cazul unui răspuns negativ la întrebarea 3 litera a): În efectuarea calcului ex post după expirarea perioadei de calcul, trebuie să se ia în considerare în totalitate costurile efective și veniturile efective din prelevarea taxei de trecere, iar nu ipotezele cu privire la acest subiect din calculul previzionat inițial?

---

(1)  JO 2006, L 15, p. 8, Ediție specială, 07/vol. 15, p. 234.

(2)  JO 2000, C 335, p. 10.

Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court (Irlanda) la 23 aprilie 2019 — KS, MHK/International Protection Appeals Tribunal, Minister for Justice and Equality, Ireland și Attorney General

(Cauza C-322/19)

(2019/C 220/27)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlanda)

Părțile din procedura principală

Recurenți: KS, MHK

Intimați: International Protection Appeals Tribunal, Minister for Justice and Equality, Ireland și Attorney General

Întrebările preliminare

1)	Atunci când, în contextul interpretării unui instrument de drept al Uniunii care se aplică într-un anumit stat membru, este adoptat în același timp un instrument care nu se aplică în statul membru respectiv, poate fi avut în vedere acest din urmă instrument în interpretarea primului instrument?

2)	Articolul 15 din Directiva privind condițiile de primire (reformare) 2013/33/UE (1) se aplică unei persoane cu privire la care a fost luată o decizie de transfer în temeiul Regulamentului Dublin III, Regulamentul (UE) nr. 604/2013 (2)?

3)

La transpunerea articolului 15 din Directiva privind condițiile de primire (reformare) 2013/33/UE un stat membru are dreptul să adopte o măsură generală care, în fapt, atribuie solicitanților susceptibili să facă obiectul transferului în temeiul Regulamentului Dublin III, Regulamentul (UE) nr. 604/2013, orice întârziere în luarea unei decizii de transfer sau după luarea unei astfel de decizii?

4)

În cazul în care un solicitant părăsește un stat membru în care nu a solicitat protecție internațională și se deplasează într-un alt stat membru în care formulează o cerere de protecție internațională și face obiectul unei decizii emise în temeiul Regulamentului Dublin III, Regulamentul (UE) nr. 604/2013, pe baza căreia este retrimis în primul stat membru, întârzierea subsecventă în examinarea cererii de protecție poate fi atribuită solicitantului în sensul articolului 15 din Directiva privind condițiile de primire (reformare) 2013/33/UE?

5)

În cazul în care un solicitant este susceptibil să facă obiectul transferului către un alt stat membru în temeiul Regulamentului Dublin III, Regulamentul (UE) nr. 604/2013, dar transferul este întârziat din cauza unor proceduri de control jurisdicțional inițiate de solicitant, care au drept consecință dispunerea suspendării transferului de către instanță, întârzierea subsecventă în examinarea cererii de protecție internațională poate fi atribuită solicitantului, în sensul articolului 15 din Directiva privind condițiile de primire (reformare) 2013/33/UE, fie cu titlu general, fie în mod special în cazul în care se poate stabili în cadrul procedurii respective că cererea de control jurisdicțional este în mod vădit sau în alt mod nefondată ori reprezintă un abuz de procedură?

---

(1)  Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO 2013, L 180, p. 96).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO 2013, L 180, p. 31).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 19 aprilie 2019 — Nobina Finland Oy

(Cauza C-327/19)

(2019/C 220/28)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Nobina Finland Oy

Pârâte: Helsingin seudun liikenne –kuntayhtymä, Oy Pohjolan Kaupunkiliikenne Ab

Întrebările preliminare

1)

Directiva 2004/17/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (Directiva privind utilitățile publice din 2004) se opune unei interpretări potrivit căreia o autoritate contractantă, într-o situație în care este posibilă prezentarea unei oferte pentru mai multe loturi sau pentru toate loturile unui contract, poate restricționa numărul loturilor care pot fi atribuite unui ofertant prin utilizarea unei clauze în invitația de prezentare a ofertei (clauza restrictivă)?

2)

Potrivit clauzei restrictive aplicate în convocarea la licitație lansată în speță în domeniul serviciilor de transport cu autobuzul, în cazul în care elementele de contract câștigate de un ofertant depășesc numărul maxim de zile-vehicul stabilit în clauză, elementul de contract pentru care diferența de punctaj între cea mai bună și a doua cea mai bună ofertă, înmulțită cu numărul de vehicule ale acestui element de contract, are valoarea cea mai mică, se atribuie ofertantului care a prezentat a doua cea mai bună ofertă. Aplicarea clauzei restrictive poate determina faptul că ofertantului care a prezentat cea mai bună ofertă cu privire la elementul de contract în cauză îi este atribuit, ca urmare a convocării la licitație, un număr total mai mic de zile-vehicul decât ofertantului care a prezentat a doua cea mai bună ofertă cu privire la acest element de contract. a) La evaluarea admisibilității clauzei restrictive, poate fi luat în considerare rezultatul pe care l-ar putea avea în mod concret aplicarea clauzei restrictive în convocarea la licitație sau acest aspect trebuie evaluat în mod abstract, astfel încât utilizarea unei clauze restrictive cum este cea în discuție în litigiul principal este fie admisibilă, fie inadmisibilă conform Directivei privind utilitățile publice din 2004? b) Pentru evaluarea admisibilității unei clauze restrictive cum este cea în discuție în litigiul principal, sunt relevante împrejurările indicate în invitația de prezentare a ofertei, în vederea justificării clauzei, împrejurări care sunt legate de menținerea situației concurențiale în domeniul serviciilor de transport în comun cu autobuzul din regiunea Helsinki și reducerea riscului operațional pe care îl presupune, în ceea ce privește calitatea serviciilor de transport, preluarea unui volum mare de servicii de transport, precum și începerea furnizării de servicii de transport pe rute modificate?

---

(1)  JO 2004, L 134, p. 1, Ediție specială, 6/vol. 8, p. 3.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 19 aprilie 2019 — Porin kaupunki

(Cauza C-328/19)

(2019/C 220/29)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Recurentă: Porin kaupunki

Celelalte părți din procedură: Porin Linjat Oy, Lyttylän Liikenne Oy

Întrebările preliminare

1)

Articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/18/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că modelul comunei responsabile, de tipul acordului de cooperare între comune în discuție în speță, îndeplinește condițiile transferului de competențe, care nu este inclus în domeniul de aplicare al directivei (C-51/15, Remondis), sau condițiile colaborării orizontale, care nu este supusă obligației de lansare a unei cereri de ofertă (C-386/11, Piepenbrock, și jurisprudența citată) sau acesta constituie un alt, al treilea caz?

2)

În cazul în care modelul comunei responsabile prevăzut de acordul de cooperare îndeplinește condițiile transferului de competențe: la atribuirea contractelor în urma transferului de competențe, este considerat ca fiind o autoritate contractantă organismul public căruia i-a fost transferată competența și poate acest organism public, în virtutea competenței care i-a fost transferată de către celelalte comune, în calitate de comună responsabilă, să atribuie contracte de servicii unei entități asociate, de asemenea fără lansarea unei cereri de ofertă, în măsura în care atribuirea acestor contracte de servicii, fără instituția comunei responsabile, ar fi constituit obligația comunelor care au transferat competența, ca responsabilitate proprie a acestora?

3)

În cazul în care, dimpotrivă, modelul comunei responsabile prevăzut de acordul de cooperare îndeplinește condițiile colaborării orizontale: comunele care au încheiat cooperarea pot atribui contracte de servicii, fără lansarea unei cereri de ofertă către o comună participantă la cooperare, care atribuie aceste contracte de servicii unei entități asociate fără lansarea unei cereri de ofertă?

4)

Atunci când se examinează aspectul dacă o societate exercită cea mai mare parte a activității sale în favoarea comunei care deține controlul în privința acesteia, este luată în considerare, la calcularea cifrei de afaceri a comunei, cifra de afaceri a unei societăți aflate în proprietatea comunei care exploatează serviciile de transport în sensul Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 (2) al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și (CEE) nr. 1107/70 ale Consiliului (denumit în continuare „Regulamentul privind serviciile publice de transport”), în măsura în care societatea obține această cifră de afaceri din serviciile de transport pe care comuna le organizează în calitate de autoritate competentă în sensul Regulamentului privind serviciile publice de transport?

---

(1)  JO 2004, L 134, p. 114, Ediție specială, 6/vol. 8, p. 116.

(2)  JO 2007, L 315, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de cour d'appel de Bruxelles (Belgia) la 24 aprilie 2019 — DA/Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian (Romatsa), România, Eurocontrol — Organizația Europeană pentru Siguranța Navigației Aeriene — și FC, SC European Food SA, SC Starmill SRL, SC Multipack SRL/Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian (Romatsa), România, DA, Eurocontrol — Organizația Europeană pentru Siguranța Navigației Aeriene

(Cauza C-333/19)

(2019/C 220/30)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Bruxelles

Părțile din procedura principală

Reclamant: DA

Pârâtă: Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian (Romatsa), România, Eurocontrol — Organizația Europeană pentru Siguranța Navigației Aeriene

Celelalte părți: Comisia Europeană, FC, SC European Food SA, SC Starmill SRL, SC Multipack SRL

Reclamanți: FC, SC European Food SA, SC Starmill SRL, SC Multipack SRL

Pârâte: Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian (Romatsa), România, DA, Eurocontrol — Organizația Europeană pentru Siguranța Navigației Aeriene

Cealaltă parte: Comisia Europeană

Întrebările preliminare

1)

Decizia (UE) 2015/1470 a Comisiei Europene din 30 martie 2015 privind ajutorul de stat SA.38517 (2014/C) (ex 2014/NN) (1) trebuie interpretată în sensul că vizează plățile datorate de România chiar și în cazul în care plățile vor fi recuperate de la aceasta în urma unei proceduri de executare silită a hotărârii arbitrale ICSID din 11 decembrie 2013, inițiată în fața instanțelor unui alt stat membru decât România?

2)

Dreptul Uniunii impune prin el însuși și din oficiu ca o instanță a unui stat membru (altul decât România), sesizată cu o acțiune împotriva unei proceduri de executare silită a unei hotărâri arbitrale ICSID care are autoritate de lucru judecat conform normelor de procedură naționale proprii acestui stat membru, să înlăture această hotărâre pentru simplul motiv că o decizie nedefinitivă a Comisiei Europene adoptată ulterior hotărârii consideră că această executare silită a hotărârii este contrară sistemului european al ajutoarelor de stat?

3)

Dreptul Uniunii, în special principiul cooperării loiale sau principiul autorității de lucru judecat, permite ca o instanță națională a unui stat membru (altul decât România) să nu își respecte obligațiile internaționale care decurg din Convenția ICSID în ipoteza în care Comisia Europeană a adoptat o decizie ulterior hotărârii, care consideră că executarea silită a hotărârii ar fi contrară sistemului european al ajutoarelor de stat, chiar dacă Comisia Europeană a participat la procedura de arbitraj (inclusiv la acțiunea în anulare împotriva hotărârii) și a invocat motivele sale referitoare la sistemul european al ajutoarelor de stat?

---

(1)  Decizia (UE) 2015/1470 din 30 martie 2015 privind ajutorul de stat SA.38517 (2014/C) (ex 2014/NN) pus în aplicare de România — Hotărârea arbitrală […] din 11 decembrie 2013 [notificată cu numărul C(2015) 2112] (JO 2015, L 232, p. 43).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Senāts) (Letonia) la 29 aprilie 2019 — Valsts ieņēmumu dienests/SIA „Hydro Energo”

(Cauza C-340/19)

(2019/C 220/31)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa (Senāts)

Părțile din procedura principală

Recurentă: Valsts ieņēmumu dienests

Intimată: SIA „Hydro Energo”

Întrebarea preliminară

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1006/2011 al Comisiei din 27 septembrie 2011 (2), trebuie interpretată în sensul că poziția 7407 (bare, tije și profile din cupru) include lingouri din cupru sau din aliaj de cupru de formă dreptunghiulară, a căror grosime depășește a zecea parte din lățime și care au fost laminate la cald, dar a căror secțiune transversală conține pori, goluri și fisuri neregulate?

---

(1)  JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3.

(2)  JO 2011, L 282, p. 1.

Recurs introdus la 1 mai 2019 de Région de Bruxelles-Capitale împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a cincea) din 28 februarie 2019 în cauza T-178/18, Région de Bruxelles-Capitale/Comisia

(Cauza C-352/19 P)

(2019/C 220/32)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Région de Bruxelles-Capitale (reprezentant: A. Bailleux, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	Anularea Ordonanței din 28 februarie 2019 (T-178/18);

—

statuarea asupra acțiunii în anulare introduse de Région de Bruxelles-Capitale împotriva Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2324 al Comisiei din 12 decembrie 2017 de reînnoire a aprobării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (1), și în rest trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin ordonanța atacată, Tribunalul a declarat inadmisibilă pentru lipsa interesului de a exercita acțiunea formulată de Région de Bruxelles-Capitale. Mai precis, Tribunalul a statuat că Région de Bruxelles-Capitale nu era vizată în mod direct de regulamentul atacat, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

În susținerea recursului formulat, Région de Bruxelles-Capitale invocă un motiv unic, care se împarte în două aspecte.

În primul rând, refuzul Tribunalului de a examina condițiile de admisibilitate a acțiunii în lumina articolului 9 din Convenția de la Aarhus rezultă dintr-o interpretare eronată a articolelor 2 punctul 4 și 9 din aceeași convenție și nu este motivat corespunzător.

În al doilea rând, Tribunalul a concluzionat că lipsește afectarea directă a reclamantei cu prețul unei motivări insuficiente, precum și al unei încălcări a articolului 263 al patrulea paragraf TFUE și a articolelor 20 alineatul (2), 32 alineatul (1), 36 alineatul (3), 41 alineatul (1) și 43 alineatele (5) și (6) din Regulamentul 1107/2009.

În a doua parte a cererii sale, dezvoltată în ipoteza în care Curtea ar admite cererea de anulare a ordonanței atacate și ar decide să se pronunțe ea însăși asupra admisibilității acțiunii, Région de Bruxelles-Capitale expune motivele pentru care acțiunea sa trebuie declarată admisibilă întrucât îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE.

---

(1)  JO 2017, L 333, p. 10.

Recurs introdus la 16 mai 2019 de Hamas împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 6 martie 2019 în cauza T-289/15, Hamas/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-386/19 P)

(2019/C 220/33)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Hamas (reprezentant: L. Glock, avocat)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

Concluziile

—	Anularea Hotărârii din 6 martie 2019, Hamas/Consiliul, T-289/15;

—	pronunțarea cu titlu definitiv cu privire la aspectele care fac obiectul recursului;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și a Curții.

Motivele și principalele argumente

Recurentul invocă patru motive în susținerea recursului său.

În primul rând, atunci când a statuat că faptele citate la punctul 15 din anexa A și la punctul 17 din anexa B la expunerea de motive a actelor din luna martie a anului 2015 sunt invocate cu titlu autonom de către Consiliu, Tribunalul a denaturat înscrisurile din dosar, a substituit motivele autorului actelor atacate cu propriile motive, a încălcat obligația de motivare a deciziei sale și a privat recurentul de posibilitatea de a-și pregăti apărarea.

În al doilea rând, Tribunalul a încălcat articolul 1 alineatul (4) din Poziția comună 2001/931, atunci când a admis că o decizie a unei autorități administrative era adoptată de o autoritate competentă în sensul acestei dispoziții, cu toate că ea nu făcuse niciodată obiectul unui control jurisdicțional.

În al treilea rând, Tribunalul a încălcat articolul 1 alineatul (4) din Poziția comună 2001/931, articolul 296 TFUE, precum și dreptul la apărare și dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă ale recurentului, atunci când a statuat că decizia britanică era o decizie de condamnare și că Consiliul avea în consecință obligația să se conformeze în măsura posibilului la aprecierea autorității care a adoptat-o.

În al patrulea rând, atunci când a statuat că Hamas și Hamas IDQ erau o singură entitate, Tribunalul a încălcat normele privind sarcina probei, a admis o regularizare de către Consiliu a motivelor sale în cursul judecății, a ținut seama de elemente de probă fără să verifice dacă erau operante, nu a respectat caracterul contradictoriu al dezbaterii asupra faptelor, a denaturat elementele dosarului și nu a respectat principiul independenței procedurilor.

Ordonanța președintelui Curții din 8 martie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší správní soud — Republica Cehă) — D.H./Ministerstvo vnitra

(Cauza C-704/17) (1)

(2019/C 220/34)

Limba de procedură: ceha

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 83, 5.3.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 3 aprilie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg Brussel — Belgia) — Oracle Belgium BVBA/Belgische Staat

(Cauza C-318/18) (1)

(2019/C 220/35)

Limba de procedură: neerlandeza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 294, 20.8.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 29 martie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Erding — Germania) — U.B., T.V./Eurowings GmbH

(Cauza C-776/18) (1)

(2019/C 220/36)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 82, 4.3.2019.

Ordonanța președintelui Curții din 28 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Amtsgericht Köln — Germania) — QG/Germanwings GmbH

(Cauza C-7/19) (1)

(2019/C 220/37)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 122, 1.4.2019.

Hotărârea Tribunalului din 8 mai 2019 — Islamic Republic of Iran Shipping Lines și alții/Consiliul

(Cauza T-434/15) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul împiedicării proliferării nucleare - Înghețarea fondurilor - Răspundere extracontractuală - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor”)

(2019/C 220/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Islamic Republic of Iran Shipping Lines (Teheran, Iran) și celelalte șase reclamante ale căror nume figurează în anexa la hotărâre (reprezentanți: M. Taher, solicitor, M. Malek, QC, și R. Blakeley, barrister)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și H. Marcos Fraile, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 268 și 340 TFUE având ca obiect repararea prejudiciului pe care reclamantele pretind că l-ar fi suferit ca urmare a înscrierii numelui lor în listele care figurează în anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO 2010, L 195, p. 39), în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2010, L 195, p. 25), în anexa la Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO 2010, L 281, p. 81), în anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO 2010, L 281, p. 1) și în anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO 2012, L 88, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Islamic Republic of Iran Shipping Lines și celelalte reclamante ale căror nume figurează în anexă suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

---

(1)  JO C 328, 5.10.2015.

Hotărârea Tribunalului din 8 mai 2019 — Export Development Bank of Iran/Consiliul

(Cauza T-553/15) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Iranului - Înghețarea fondurilor - Repararea prejudiciului pretins suferit de reclamantă ca urmare a includerii și a menținerii denumirii sale pe lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice în cauză - Competența Tribunalului - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor”)

(2019/C 220/39)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Export Development Bank of Iran (Teheran, Iran) (reprezentant: J.-M. Thouvenin, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: V. Piessevaux și M. Bishop, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Aresu și R. Tricot, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE având ca obiect obținerea reparării prejudiciului pretins suferit de reclamantă prin adoptarea măsurilor restrictive în privința sa

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Export Development Bank of Iran suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 398, 30.11.2015.

Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019 — Alvarez y Bejarano și alții/Comisia

(Cauza T-516/16 și T-536/16) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Agenți contractuali - Reforma statutului - Regim mai puțin favorabil în materie de plată forfetară a cheltuielilor de călătorie și de majorare a concediului anual cu zile suplimentare de concediu aferente duratei călătoriei - Legătură între acordarea acestor beneficii și statutul de expatriat sau de persoană cu reședința în afara țării de origine - Eliminarea rambursării cheltuielilor de călătorie anuală și a concediului aferent duratei călătoriei”)

(2019/C 220/40)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Maria Alvarez y Bejarano (Namur, Belgia) și ceilalți 11 reclamanți ale căror nume figurează în anexa hotărârii (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial J. Currall și G. Gattinara, ulterior G. Gattinara și F. Simonetti, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtei: Parlamentul European (reprezentanți: E. Taneva și M. Ecker, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial M. Bauer și M. Veiga, ulterior M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Obiectul

Cereri întemeiate pe articolul 270 TFUE și având ca obiect anularea unor decizii de a nu mai acorda reclamanților, începând de la 1 ianuarie 2014, un concediu aferent duratei călătoriei și rambursarea cheltuielilor de călătorie anuală pentru ca aceștia să poată menține o legătură cu locul lor de origine

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele T-516/16 și T-536/16 în vederea pronunțării hotărârii.

2)	Respinge acțiunile.

3)	Îi obligă pe doamna Maria Alvarez y Bejarano și pe ceilalți funcționari și agenți ai Comisiei Europene ale căror nume figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată.

4)	Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 421, 24.11.2014 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-85/14 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019 — Ardalic și alții/Consiliul

(Cauzele T-523/16 și T-542/16) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Agenți contractuali - Reforma statutului - Regim mai puțin favorabil în materie de plată forfetară a cheltuielilor de călătorie și de majorare a concediului anual cu zile suplimentare de concediu aferente duratei călătoriei - Legătură între acordarea acestor beneficii și statutul de beneficiar al indemnizației de expatriere sau al indemnizației de reședință - Eliminarea rambursării cheltuielilor aferente călătoriei anuale și concediului aferent duratei călătoriei”)

(2019/C 220/41)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Jakov Ardalic (Bruxelles, Belgia) și ceilalți 11 reclamanți ale căror nume figurează în anexa la hotărâre (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial M. Bauer și M. Veiga, ulterior M. Bauer și R. Meyer, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtului: Parlamentul European (reprezentanți: E. Taneva și M. Ecker, agenți)

Obiectul

Cereri întemeiate pe articolul 270 TFUE prin care se solicită anularea deciziilor de a numai acorda reclamanților, începând cu 1 ianuarie 2014, numărul de zile de concediu aferente duratei călătoriei și de a nu mai rambursa cheltuielile de călătorie anuală pentru a putea menține relația cu locul lor de origine

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele T-523/16 și T-542/16 în vederea pronunțării hotărârii.

2)	Respinge acțiunile.

3)	Îi obligă pe domnul Jakov Ardalic și pe ceilalți funcționari și agenți ai Consiliului Uniunii Europene ale căror nume figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată.

4)	Parlamentul European suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 448, 15.12.2014 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene cu numărul F-100/14 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

Hotărârea Tribunalului din 8 mai 2019 — PT/BEI

(Cauza T-571/16) (1)

(„Funcție publică - Personalul BEI - Notare - Raport de evaluare a carierei - Exercițiul de evaluare 2014 - Procedură precontencioasă - Admisibilitate - Dreptul de a fi ascultat - Principiul prezumției de nevinovăție - Răspundere - Prejudiciu moral”)

(2019/C 220/42)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamant(ă): PT (reprezentant: E. Nordh, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții (reprezentanți: inițial G. Nuvoli, E. Raimond, T. Gilliams și G. Faedo, ulterior G. Faedo și M. Loizou, agenți, asistați de M. Johansson, B. Wägenbaur, avocați, și J. Currall, barrister)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei BEI privind întocmirea definitivă a raportului de notare a reclamantului pentru exercițiul 2014, a raportului de evaluare a reclamantului pentru exercițiul 2014, a deciziilor BEI, pentru 2015, de a nu îl promova, de a nu ăi acorda o primă individuală și de a-i mări salariul cu 1,20% și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pretins suferit de reclamant.

Dispozitivul

1)	Anulează raportul de evaluare al PT pentru anul 2014.

2)

Obligă Banca Europeană de Investiții (BEI) să îi plătească lui PT, cu titlu de prejudiciu moral suferit, suma de 2 000 de euro majorată cu dobânzi de întârziere începând de la data pronunțării prezentei hotărâri, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru operațiunile principale de refinanțare, majorată cu 3,5 puncte.

3)	Respinge în rest acțiunea.

4)	Obligă Bei la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 111, 29.3.2016 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-145/15și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016)

Hotărârea Tribunalului din 8 mai 2019 — Stemcor London și Samac Steel/Comisia

(Cauza T-749/16) (1)

(„Dumping - Importul anumitor produse plate din oțel laminate la rece originare din China și din Rusia - Taxă antidumping definitivă - Înregistrarea importurilor - Aplicarea retroactivă a taxei antidumping definitive - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1329 - Cunoașterea de către importator a practicilor de dumping și a prejudiciului - Nouă argumentație substanțială a importurilor de natură să compromită grav efectul corector al taxei antidumping definitive - Articolul 10 alineatul (4) literele (c) și (d) din Regulamentul (UE) 2016/1036”)

(2019/C 220/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Stemcor London Ltd (Londra, Regatul Unit) și Samac Steel Supplies Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: F. Di Gianni și C. Van Hemelrijck, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland, N. Kuplewatzky, T. Maxian Rusche și E. Schmidt, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Eurofer, Association Européenne de l’Acier, ASBL (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: O. Prost, A. Coelho Dias și S. Seeuws, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea în parte a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1329 al Comisiei din 29 iulie 2016 de percepere a taxei antidumping definitive pentru importurile înregistrate de anumite produse plate din oțel laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și din Federația Rusă (JO 2016, L 210, p. 27)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Stemcor London Ltd și Samac Steel Supplies Ltd suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană și de Eurofer, Association européenne de l’acier, ASBL.

---

(1)  JO C 6, 9.1.2017.

Hotărârea Tribunalului din 8 mai 2019 — RW/Comisia

(Cauza T-170/17) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Articolul 42c din statut - Trimitere în concediu în interesul serviciului - Pensionare din oficiu - Interesul de a exercita acțiunea - Admisibilitate - Domeniul de aplicare al legii - Interpretare literală, contextuală și teleologică”)

(2019/C 220/44)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: RW (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial G. Berscheid și A.-C. Simon, ulterior G. Berscheid și B. Mongin, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și având ca obiect anularea deciziei Comisiei din 2 martie 2017 de trimitere a reclamantului în concediu în interesul serviciului în temeiul articolului 42c din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și, simultan, de pensionare din oficiu în temeiul celui de al cincilea paragraf al acestei dispoziții

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Comisiei Europene din 2 martie 2017 prin care RW a fost trimis în concediu în interesul serviciului și, simultan, pensionat din oficiu.

2)	Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de RW, inclusiv pe cele aferente procedurii de măsuri provizorii.

---

(1)  JO C 161, 22.5.2017.

Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019 — UPF/Comisia

(Cauza T-747/17) (1)

(„Ajutoare de stat - Regim de scutire de impozitul pe profit pus în aplicare de Franța în favoarea porturilor sale - Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă cu piața internă - Ajutoare existente - Noțiunea de activitate economică - Obligația de motivare - Denaturări ale concurenței și afectare a schimburilor comerciale dintre statele membre - Principiul bunei administrări”)

(2019/C 220/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Union des Ports de France — UPF (Paris, Franța) (reprezentanți: C. Vannini și E. Moraïtou, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și S. Noë, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei (UE) 2017/2116 a Comisiei din 27 iulie 2017 privind schema de ajutor SA.38398 (2016/C, ex 2015/E) pusă în aplicare de Franța — Fiscalitatea porturilor în Franța (JO 2017, L 332, p. 24).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Union des Ports de France — UPF la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 32, 29.1.2018.

Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019 — Chambre de commerce et d’industrie métropolitaine Bretagne-Ouest (port de Brest)/Comisia

(Cauza T-754/17) (1)

(„Ajutoare de stat - Regim de scutire de impozitul pe profit pus în aplicare de Franța în favoarea porturilor sale - Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă cu piața internă - Ajutoare existente - Noțiunea de activitate economică - Servicii de interes general - Principiul bunei administrări - Obligație de motivare - Eroare de apreciere”)

(2019/C 220/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Chambre de commerce et d’industrie métropolitaine Bretagne-Ouest (port de Brest) (Brest, Franța) (reprezentanți: J. Vanden Eynde și E. Wauters, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și S. Noë, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei (UE) 2017/2116 a Comisiei din 27 iulie 2017 privind schema de ajutor SA.38398 (2016/C, ex 2015/E) pusă în aplicare de Franța — Fiscalitatea porturilor în Franța (JO 2017, L 332, p. 24).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Chambre de commerce et d’industrie métropolitaine Bretagne-Ouest (port de Brest) la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 42, 5.2.2018.

Hotărârea Tribunalului din 8 mai 2019 — Team Beverage/EUIPO (LIEBLINGSWEIN)

(Cauza T-55/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative LIEBLINGSWEIN - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter înșelător - Articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (g) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 220/47)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Team Beverage AG (Wildeshausen, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și M. Alber, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 6 noiembrie 2017 (cauza R 291/2017-1) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ LIEBLINGSWEIN ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Team Beverage AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 104, 19.3.2018.

Hotărârea Tribunalului din 8 mai 2019 — Team Beverage/EUIPO (WEIN FÜR PROFIS)

(Cauza T-56/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative WEIN FÜR PROFIS - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter înșelător - Articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (g) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 220/48)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Team Beverage AG (Wildeshausen, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și M. Alber, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 6 noiembrie 2017 (cauza R 501/2017-1) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ WEIN FÜR PROFIS ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Team Beverage AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 104, 19.3.2018.

Hotărârea Tribunalului din 8 mai 2019 — Team Beverage/EUIPO (WEIN FÜR PROFIS)

(Cauza T-57/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative WEIN FÜR PROFIS - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter înșelător - Articolul 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (g) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 220/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Team Beverage AG (Wildeshausen, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și M. Alber, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 6 noiembrie 2017 (cauza R 502/2017-1) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ WEIN FÜR PROFIS ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Team Beverage AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 104, 19.3.2018.

Acțiune introdusă la 25 aprilie 2019 — Proodeftiki/Comisia

(Cauza T-271/19)

(2019/C 220/50)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Proodeftiki ATE (Atena, Grecia) (reprezentant: M. Panagopoulou, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2018) 6717 final a Comisiei Europene din 19 octombrie 2018 intitulată „State Aid S.A. 50233 (2018/N) — Greece State aid for the construction of Lamia-Xiniada section of the E65 Motorway”;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă opt motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe nemotivare în raport cu aprecierea Comisiei Europene care figurează în secțiunea 3.3.1.1. din decizia atacată, potrivit căreia criteriul de plată a ajutorului pentru atingerea obiectivelor de interes comun este îndeplinit

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe nemotivare și pe o eroare vădită de apreciere în drept și în fapt a cauzei în ceea ce privește aprecierea Comisiei Europene care figurează în secțiunea 3.3.1.2. din decizia atacată, potrivit căreia criteriul unei incitări în favoarea concesionarului este îndeplinit

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în drept și în fapt a cauzei în ceea ce privește aprecierea Comisiei Europene care figurează în secțiunile 3.3.1.3. și 3.3.1.4. din decizia atacată, potrivit căreia criteriul principiului necesității și al proporționalității este îndeplinit

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe nemotivare în ceea ce privește aprecierea Comisiei Europene care figurează în secțiunea 3.3.1.3. (punctele 60-64) din decizia atacată

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe nemotivare și pe o eroare vădită de apreciere în drept și în fapt a cauzei în ceea ce privește aprecierea Comisiei Europene care figurează în secțiunea 3.3.1.3. (punctele 66-69) din decizia atacată

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe nemotivare în ceea ce privește aprecierea Comisiei Europene care figurează în secțiunea 3.3.1.3. (punctele 70-73) din decizia atacată

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe nemotivare și pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește aprecierea Comisiei Europene care figurează în secțiunea 3.3.1.3. (punctele 75-80) din decizia atacată, potrivit căreia criteriul proporționalității ajutorului în litigiu este îndeplinit

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe nemotivare și pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește aprecierea Comisiei Europene care figurează în secțiunea 3.3.1.5. din decizia atacată, în ceea ce privește lipsa de incidență asupra comerțului intracomunitar.

Acțiune introdusă la 24 aprilie 2019 — Target Ventures Group/EUIPO — Target Partners (TARGET VENTURES)

(Cauza T-273/19)

(2019/C 220/51)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Target Ventures Group Ltd (Road Town, Insulele Virgine Britanice) (reprezentanți: T. Dolde, P. Homann, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Target Partners GmbH (Munich, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale TARGET VENTURES — cererea de înregistrare nr. 13 685 565

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 4 februarie 2019 în cauza R 1685/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în fața diviziei de anulare și a Camerei a doua de recurs a EUIPO.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 27 aprilie 2019 — Front Polisario/Consiliul

(Cauza T-279/19)

(2019/C 220/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Front populaire pour la libération de la Saguia el-Hamra et du Rio de oro (Front Polisario) (reprezentant: G. Devers, avocat)

Pârâtă: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii admisibile;

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii împotriva Deciziei (UE) 2019/217 a Consiliului din 28 ianuarie 2019 privind încheierea Acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Maroc cu privire la modificarea protocoalelor nr. 1 și 4 la Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte (JO 2019, L 34, p. 1), reclamantul invocă zece motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe necompetența Consiliului de a adopta decizia atacată, în măsura în care Uniunea Europeană și Regatul Maroc nu ar fi competente să încheie acorduri internaționale, incluzând Sahara Occidentală, în locul poporului de pe acest teritoriu, astfel cum este reprezentat de Frontul Polisario.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o nerespectare a obligației de a examina toate elementele pertinente în speță, în măsura în care Consiliul nu ar fi ținut cont de faptul că acordul internațional, încheiat prin decizia atacată, a făcut obiectul unei aplicări provizorii, timp de 12 ani, pe teritoriul Saharei Occidentale, prin încălcarea statutului său separat și distinct.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o nerespectare a obligației de a examina problema respectării drepturilor fundamentale și a dreptului umanitar internațional, în măsura în care, la momentul adoptării deciziei atacate, Consiliul nu și-ar fi pus întrebări cu privire la problema respectării drepturilor omului pe teritoriul ocupat în Sahara Occidentală.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare în măsura în care Consiliul nu ar fi inițiat nicio discuție cu Frontul Polisario, singurul reprezentant al poporului din Sahara Occidentală, înainte de adoptarea deciziei atacate.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor și valorilor esențiale care stau la baza acțiunii Uniunii pe scena internațională. Reclamantul consideră astfel că acordul internațional, încheiat prin decizia atacată, se aplică pe teritoriul Saharei Occidentale prin încălcarea, în cadrul politicii anexioniste a Regatului Maroc și pe încălcările sistematice ale drepturilor fundamentale pe care le impune menținerea acestei politici.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe o încălcare a dreptului la autodeterminare, în măsura în care acordul internațional, încheiat prin decizia atacată, este aplicabil în Sahara Occidentală prin încălcarea, pe de o parte, a statutului separat și distinct al acestui teritoriu și, pe de altă parte, a dreptului poporului din Sahara Occidentală de a i se respecta integritatea teritorială a teritoriului său.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului efectului relativ al tratatelor, în măsura în care poporul din Sahara Occidentală, astfel cum este reprezentat de Frontul Polisario, nu ar fi consimțit la acordul internațional, încheiat prin decizia atacată.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe o încălcare a spațiului aerian al Saharei Occidentale, în măsura în care decizia atacată, prin ratificarea practicii ilegale născute din aplicarea provizorie a acordului internațional încheiat de aceasta, ar avea ca efect includerea spațiului aerian al Saharei Occidentale în sfera de aplicare a respectivului acord.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe o încălcare a dreptului răspunderii internaționale, în măsura în care, prin decizia atacată, Uniunea nu ar respecta, pe de o parte, obligația nerecunoașterii ocupației ilegale a Saharei Occidentale și, pe de altă parte, ar oferi sprijin și asistență menținerii acestei situații.

10.

Al zecelea motiv, întemeiat pe o încălcare a obligației de a asigura respectarea dreptului internațional al drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar, în măsura în care respectarea de către Uniune a obligațiilor sale internaționale cu privire la poporul din Sahara Occidentală, ar însemna, cel puțin, ca Consiliul să se abțină de la a adopta decizia atacată, în măsura în care aceasta ar permite intrarea în vigoare a unui acord internațional aplicabil părții din Sahara Occidentală aflate sub ocupație marocană.

Acțiune introdusă la 3 mai 2019 — BigBen Interactive/EUIPO — natcon7 (nacon)

(Cauza T-287/19)

(2019/C 220/53)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: BigBen Interactive (Fretin, Franța) (reprezentant: M. Chaminade, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: natcon7 GmbH (Hamburg, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cererea privind marca Uniunii Europene figurative mark nacon — cererea de înregistrare nr. 13 036 728

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 24 ianuarie 2019 în cauza R 1745/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii de opoziție și procedurii căii de atac în fața camerei de recurs.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 13 mai 2019 — Think Schuhwerk/EUIPO (Forma unor capete roșii de șireturi pentru încălțăminte)

(Cauza T-298/19)

(2019/C 220/54)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Think Schuhwerk GmbH (Kopfing, Austria) (reprezentant: M. Gail, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene de poziție (Forma unor capete roșii de șireturi pentru încălțăminte) — cererea de înregistrare nr. 15 152 606

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 1 martie 2019 în cauza R 1170/2018-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la suportarea propriilor de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea principiului egalității de tratament;

—	încălcarea principiului dreptului de a fi ascultat.