Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Pentru o directivă-cadru europeană privind venitul minim”

(aviz din proprie inițiativă)

(2019/C 190/01)

Raportor: domnul Georges DASSIS

Decizia Adunării Plenare	15.3.2018
Temei juridic	articolul 29 alineatul (2) din regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	18.12.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	20.2.2019
Sesiunea plenară nr.	541
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/ abțineri)	158/81/12

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

De la înființarea primei Comunități Europene, CECO, în 1952, două generații de cetățeni europeni au aderat în proporție majoritară la proiectul de integrare europeană. Coeziunea economică și socială a reprezentat un factor important al sprijinului acordat de cetățeni acestui proiect.

1.2.

De la izbucnirea crizei economice care a urmat crizei financiare din 2008, și în pofida redresării economice percepute în ultimii ani, rata sărăciei a continuat să crească în rândul șomerilor de lungă durată și al lucrătorilor săraci, menținându-se la niveluri îngrijorătoare în majoritatea statelor membre ale UE.

1.3.

Până în prezent, textele Uniunii și angajamentele pe care aceasta și le-a asumat, precum Strategia Europa 2020, care viza reducerea cu 20 de milioane a numărului persoanelor amenințate de sărăcie, nu au condus la rezultatele așteptate. Aplicarea principiului subsidiarității, cu metoda deschisă de coordonare (MDC) ca singur mecanism, nu este, prin urmare, suficient pentru atingerea obiectivelor stabilite.

1.4.

Introducerea unui cadru european obligatoriu pentru un venit minim decent în Europa, care să generalizeze, să sprijine și să asigure caracterul decent (adecvat) al sistemelor de venit minim din statele membre, ar însemna, așadar, un prim răspuns european important la problema gravă și persistentă a sărăciei în Europa. Acest cadru s-ar încadra pe deplin în „ratingul social AAA pentru Europa”, anunțat de președintele Juncker, și ar trimite un semnal concret cetățenilor, arătând că Uniunea îi sprijină.

1.5.

El ar putea lua forma unei directive de stabilire a cadrului de referință pentru introducerea unui venit minim adecvat, adaptat la nivelul și la modul de viață al fiecărei țări și care ar ține seama de elementele de redistribuire socială, de fiscalitate, de nivelul de viață în funcție de un buget de referință, a cărui metodologie ar fi definită la nivel european.

1.6.

Alegerea instrumentelor juridice care ar alcătui acest cadru european pentru stabilirea unui venit minim decent în Europa este justificată de necesitatea de a asigura accesul tuturor celor care au nevoie de acest ajutor și de a garanta adaptarea acestuia la necesitățile lor reale. Venitul minim decent reprezintă și un instrument pentru integrarea/reintegrarea în muncă a persoanelor excluse și pentru combaterea sărăciei persoanelor încadrate în muncă.

1.7.

Chestiunea legată de introducerea unui venit minim decent garantat de către UE este eminamente politică. În timp ce TUE, TFUE, Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989, Carta drepturilor fundamentale din 2000 și Pilonul european al drepturilor sociale justifică o acțiune europeană în acest domeniu, au avut loc dezbateri cu privire la existența unui temei juridic pentru o legislație europeană privind venitul minim. Cei care pledează pentru recurgerea la legislația europeană consideră că temeiul juridic se regăsește la articolul 153 alineatul (1) literele (c) (1) și (h) (2) din TFUE. CESE recomandă o abordare pragmatică, care constă într-un cadru european obligatoriu pentru sprijinirea și orientarea elaborării de sisteme de asigurare a unui venit minim decent în statele membre și pentru finanțarea acestora.

1.8.

În primul său aviz în acest domeniu, CESE a invitat Comisia să examineze posibilitățile de finanțare a unui venit minim european, axându-se în special pe perspectiva creării unui fond european adecvat (3). Având în vedere că Comisia nu a dat curs acestei invitații, Comitetul consideră că este oportună reiterarea ei.

2.   Observații generale

2.1.   Introducere

2.1.1.

Dezbaterea referitoare la adoptarea unui venit minim la nivel european are loc în contextul unei crize sociale care, în pofida unei anumite redresări economice, persistă și induce o excluziune masivă. Conform ultimelor cifre ale Eurostat, „112,9 milioane de persoane, adică 22,5 % din populație, erau amenințate în Uniunea Europeană (UE) de sărăcie sau de excluziune socială. Aceasta înseamnă că aceste persoane se aflau în cel puțin una din următoarele trei situații: amenințate de sărăcie după transferurile sociale (sărăcie monetară), în situație de lipsuri materiale severe sau trăind în gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii. După trei ani consecutivi de agravare, între 2009 și 2012, când a atins aproape 25 %, procentul persoanelor amenințate de sărăcie sau de excluziune socială în UE a scăzut în mod constant, pentru a ajunge la 22,5 % anul trecut, cu alte cuvinte cu 1,2 % sub nivelul de referință din 2008 și cu 1 % sub nivelul din 2016 (4).

2.1.2.

Din păcate, din perspectiva temei acestui aviz (un venit minim decent pentru persoanele aflate în situație de sărăcie și de sărăcie extremă), rata șomajului de lungă durată a crescut de la 2,9 % în 2009 (anul de referință în momentul adoptării Strategiei Europa 2020) la 3,4 % în 2017, numărul lucrătorilor săraci din zona euro crescând de la 7,6 % în 2006 la 9,5 % în 2016 [iar în UE 28 numărul lor crescând de la 8,3 % în 2010 (primul an cu date disponibile), la 9,6 %].

2.1.3.

Această situație îi afectează, în special, pe tineri. În 2016, în UE existau mai mult de 6,3 milioane de tineri (cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani) care nu erau încadrați profesional și nu urmau niciun program educațional sau de formare (NEET). Deși a fost redusă cu mai mult de 23 % în 2013, ajungând la mai puțin de 19 % în 2016, rata șomajului în rândul tinerilor rămâne foarte ridicată la nivelul UE (peste 40 % în mai multe țări). Șomajul de lungă durată înregistrează, în continuare, niveluri record în rândul tinerilor. Rata șomajului în rândul tinerilor reprezintă mai mult de dublul ratei generale a șomajului (aproximativ 19 % față de 9 % în 2016) și ascunde mari disparități între țări: mai mult de 30 de puncte procentuale separă astfel statul membru cu rata cea mai scăzută, și anume Germania (7 %), de statele membre cu cele mai ridicate niveluri, adică Grecia (47 %) și Spania (44 %).

2.1.4.

În plus, această situație de excluziune masivă și de sărăcie îi afectează în special pe copii. Potrivit Eurostat, 26 de milioane de copii europeni trăiesc în sărăcie și sunt afectați de excluziune. Aceștia reprezintă 27 % din populația UE cu vârste mai mici de 18 ani (5). Acești copii trăiesc în familii sărace, uneori monoparentale, sau chiar în familii de lucrători săraci, în situații de izolare socială și de sărăcie din care le este foarte greu să iasă. După cum subliniază Parlamentul European în Rezoluția sa din 20 decembrie 2010 (6), „femeile reprezintă un segment important al populației amenințate de sărăcie, aceasta datorită șomajului, a responsabilităților de îngrijire nepartajate, a locurilor de muncă precare și slab remunerate, a discriminărilor salariale și a pensiilor mai mici”.

2.1.5.

În această situație, nu putem decât să constatăm cât de importante sunt amortizoarele sociale, existente în numeroase țări ale UE și care au permis evitarea unui număr și mai mare de situații dramatice în cadrul crizei, dar aceste amortizoare au limite și nu pot face față într-o situație permanentă de criză socială. Prin urmare, este esențială redresarea economică prin crearea de locuri de muncă, iar venitul minim devine un instrument pentru integrarea/reintegrarea în muncă a persoanelor excluse. De altfel, țările care dispun de sisteme de venituri minime decente au o mai bună capacitate de rezistență la efectele negative ale crizei și de reducere a inegalităților care subminează coeziunea socială. Există semne încurajatoare în ceea ce privește redresarea economică, însă această redresare este încă fragilă și s-a produs pe baza inegalităților în creștere. Prin urmare, dezbaterea cu privire la stabilirea unui venit minim decent în Europa este foarte pertinentă în această perioadă.

2.1.6.

Deocamdată, textele Uniunii și angajamentele asumate, precum Strategia Europa 2020, adoptată în iunie 2010, care viza reducerea cu 20 de milioane (sic) a numărului persoanelor amenințate de sărăcie, nu au dat rezultatele așteptate. Dat fiind că aplicarea principiului subsidiarității, având ca instrument unic metoda deschisă de coordonare (MDC), nu a dat rezultatele scontate, această metodă trebuie să fie completată de un instrument la nivelul UE. Sistemele de asigurare a unui venit minim decent sunt atât în beneficiul persoanelor aflate în nevoie, cât și al întregii societăți. Astfel de sisteme garantează menținerea în activitate în cadrul societății a persoanelor care au nevoie de acest lucru, ajută aceste persoane să reia legătura cu piața muncii și le permit să ducă o viață demnă. Veniturile minime decente sunt indispensabile în vederea creării unei societăți mai egalitare, constituie baza reală a protecției sociale și asigură coeziunea socială, care este favorabilă întregii societăți.

2.1.7.

Sistemele de venit minim nu reprezintă decât un procent redus din cheltuielile sociale, însă prezintă un randament considerabil al investițiilor, în timp ce lipsa investițiilor are consecințe foarte negative asupra indivizilor și implică costuri ridicate pe termen lung. Ele formează un ansamblu de stimuli eficienți, având în vedere că banii cheltuiți intră imediat în economie, adesea în sectoarele care sunt cele mai afectate de criză. Datorită interacțiunii dintre veniturile minime și salariul minim, ele contribuie, de asemenea, la garantarea unor salarii decente și la prevenirea creșterii numărului de lucrători săraci.

2.1.8.

Este important să nu se confunde noțiunea de venit minim decent (abordată de prezentul aviz) cu cea de venit universal plătit tuturor membrilor unei comunități (oraș, regiune sau stat), necondiționat de mijloacele financiare sau de ocuparea unui loc de muncă. În plus, deși majoritatea țărilor dispun de sisteme de venit minim (7), este necesar să se examineze și adecvarea acestora în raport cu nevoile, întrucât în majoritatea cazurilor aceasta constituie încă o problemă. În acest domeniu, există lucrări în curs de desfășurare în Germania și în Franța (8).

2.1.9.

Au fost realizate deja multe lucrări cu privire la venitul minim și au fost deja exprimate numeroase poziții în legătură cu acest subiect. Prin acest aviz, CESE accentuează conceptul „decent”(referitor la un minim care permite o viață demnă, deasupra pragului sărăciei), după modelul noțiunii de „muncă decentă”, promovată de Organizația Internațională a Muncii (OIM) (9).

2.1.10.

În plus, ar trebui să se țină seama de lucrările efectuate de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale din cadrul Parlamentului European, de Comitetul pentru ocuparea forței de muncă și de Comitetul pentru protecție socială ale Consiliului UE, și de contribuțiile deja semnificative ale unor rețele precum Rețeaua europeană pentru un venit minim (EMIN) (10) și de toate lucrările Rețelei europene pentru combaterea sărăciei (EAPN) (11), care asociază și Confederația Europeană a Sindicatelor (CES). Toate acestea fără a uita lucrările OIM și ale Consiliului Europei.

2.1.11.

Cele mai multe state membre au introdus mecanisme de asigurare a unui venit minim. Definițiile, condițiile de acces și nivelurile de aplicare sunt foarte diferite și ar merita să fie și uniformizate, și armonizate, elaborând criterii comune care să permită luarea în considerare a trăsăturilor specifice fiecărei țări. Până în prezent, Comisia a sprijinit ideea venitului minim, considerând că este de competența statelor membre să aibă grijă să regleze această chestiune. Lipsa unor rezultate semnificative induce necesitatea îmbunătățirii politicilor naționale și a coordonării până în 2020, dar și instituirea unor resurse europene mai eficiente, care să contribuie la atingerea obiectivului stabilit.

2.1.12.

Câteva observații fundamentale pentru a încheia această introducere: — venitul minim decent poate căpăta însemnătate doar în cadrul unei abordări globale a integrării și a incluziunii active, care combină accesul la piețe incluzive ale muncii – cu locuri de muncă de calitate și formare continuă – cu accesul la servicii publice de calitate, în special în ceea ce privește educația și sănătatea; — dreptul la muncă trebuie să rămână un drept fundamental, ca element central de emancipare și de independență economică; — venitul minim decent este, în esență, un element temporar dar indispensabil, al cărui obiectiv este integrarea/reintegrarea persoanelor pe piața muncii prin măsuri active – este o măsură emblematică pentru credibilitatea socială a Uniunii Europene; — aspectele legate de adecvare, acoperire și acces care privesc venitul minim rămân mize esențiale pentru statele membre, în acțiunile lor de elaborare a propriilor sisteme. Aceste sisteme trebuie să fie sprijinite și, după caz, completate la nivel european.

3.   O voință politică și soluții tehnice

3.1.   Temeiurile juridice există și trebuie utilizate

3.1.1.

Au fost exprimate diverse puncte de vedere cu privire la existența sau lipsa temeiurilor juridice care să permită legiferarea venitului minim. Cu toate acestea, este evident că metoda deschisă de coordonare (MDC) nu a dat suficiente rezultate pentru a asigura un venit minim adecvat în toate țările Uniunii, punând accentul pe inegalitățile dintre acestea – ceea ce reprezintă o problemă fundamentală pentru credibilitatea Uniunii Europene.

3.1.2.

Chestiunea unui venit minim este în principal profund politică. Este vorba despre o alegere a Uniunii, iar Comisia nu se poate ascunde în spatele principiului subsidiarității, utilizat greșit în domeniu, pentru a decide că nu poate face nimic în această privință. Lipsa de inițiativă a Comisiei ar fi inacceptabilă și ar face ca proiectul Uniunii să fie de neînțeles pentru cetățeni, dat fiind că subiectul este legat de demnitatea și de drepturile omului. De aceea, Comitetul invită Comisia să inițieze urgent la nivel național și european o acțiune de consolidare a unei strategii coordonate a statelor membre de instituire a venitului minim și de pregătire a unui instrument european cu caracter obligatoriu bazat pe o metodologie comună, în vederea stabilirii unor bugete de referință care să asigure un venit minim decent.

3.1.3.

Făcând referire la Carta socială europeană a Consiliului Europei din 1961, la Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989 și la Carta drepturilor fundamentale din 2000 (articolul 34), venitul minim pare să facă parte, în mod clar, din obiectivele Uniunii Europene și ale Comisiei, care trebuie să ia inițiativa în acest sens, pentru a completa și a armoniza acțiunea statelor membre, cu atât mai mult cu cât, la punctul 14 din propunerea referitoare la pilonul drepturilor sociale, Comisia afirmă în mod clar „[…] dreptul la un venit minim adecvat care să îi asigure un trai demn în toate etapele vieții și dreptul de acces efectiv la bunuri și servicii de facilitare”.

3.1.4.

Trimiterile juridice din tratate sunt deosebit de importante, cum este articolul 3 din TUE, care prevede printre obiectivele Uniunii atât ocuparea deplină a forței de muncă și progresul social, cât și combaterea excluziunii sociale și a discriminărilor, precum și promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, și a solidarității între statele membre, articolul 9 din TFUE care prevede că „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane”, și, în special, articolul 151 din TFUE care deschide titlul X privind politica socială și care enumeră ca obiective ale Uniunii și ale statelor membre „promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă, permițând armonizarea acestora în condiții de progres, o protecție socială adecvată, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel ridicat și durabil al ocupării forței de muncă și combaterea excluziunii”, obiective care pot fi realizate de către Uniune în măsura în care aceasta [articolul 153 alineatul (1) din TFUE] „susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile următoare: […] (c) securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor; […] (h) integrarea persoanelor excluse de pe piața forței de muncă, […] (j) lupta împotriva marginalizării sociale;[și] (k) modernizarea sistemelor de protecție socială […]”.

3.1.5.

De asemenea, este necesară definirea titularilor de drepturi în ceea ce privește conceptul de lucrător. Comitetul trebuie să examineze mai în profunzime acest concept, cu atât mai mult cu cât dreptul UE nu definește un concept comun de lucrător. Trebuie găsit, prin urmare, care este conceptul de lucrător pe care se bazează articolul 153 alineatul (1) litera (c) din TFUE. Între timp, se poate afirma fără teamă că ceea ce este decisiv în articolul 153 din TFUE nu este conceptul de lucrător în sensul dreptului la libera circulație, ci mai degrabă conceptul de lucrător în sensul dreptului la securitate socială – care se aplică tuturor persoanelor cu drept de acces la sistemele care acoperă toate riscurile menționate în Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

3.1.6.

Așa cum CESE a afirmat anterior, «[ț]inând seama de faptul că sărăcia și excluziunea socială favorizează tendințele populiste din multe state membre ale Uniunii Europene, CESE salută mesajul concluziilor Consiliului Uniunii Europene din 16 aprilie 2016«Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale: o abordare integrată» (12) și totodată susține crearea, în următoarea perspectivă financiară, a unui fond european integrat pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, bazat pe experiența de până în prezent în ce privește implementarea Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD) și a Fondului social european (FSE)” (13).

3.1.7.

Voința politică implică o evaluare obiectivă a punerii în aplicare a Strategiei Europa 2020, a succeselor și a eșecurilor acesteia, și se regăsește, de asemenea, în vizibilitatea măsurilor europene pentru a susține și a completa măsurile statelor membre. Acest sprijin complementar ar putea lua forma unui fond european destinat finanțării venitului minim stabilit prin cadrul juridic.

3.1.8.

Comisia nu trebuie să se refugieze în spatele principiului subsidiarității. Dacă statele membre ridică o obiecțiune în temeiul principiului subsidiarității, fac acest lucru, în general, pentru a evita modificarea dreptului național ca urmare a unei măsuri a Uniunii. Cu toate acestea, Comisia, în calitate de gardian al interesului general, nu poate face referire în mod abstract la principiul subsidiarității, deoarece acest lucru ar echivala cu o autocenzură cu atât mai gravă cu cât este vorba despre o chestiune care afectează drepturile fundamentale. În lipsa unui proiect de act legislativ elaborat de Comisie, articolul 6 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității nu poate produce efecte depline. Într-adevăr, pe lângă Consiliu, „în termen de opt săptămâni de la data transmiterii unui proiect de act legislativ în limbile oficiale ale Uniunii, orice parlament național sau orice cameră a unui parlament național poate adresa președintelui Parlamentului European, al Consiliului și, respectiv, al Comisiei un aviz motivat în care să se expună motivele pentru care consideră că proiectul în cauză nu este conform cu principiul subsidiarității”. Această formă de exprimare democratică, care poate fi diferită de cea a Consiliului, este dată de o parte de fiecare dată când o dezbatere între Comisie și Consiliu împiedică eventuala adoptare a unui act legislativ.

3.1.9.

În sfârșit, referirea la pilonul european al drepturilor sociale, care enunță principii pe care Comitetul le împărtășește fără rezerve, nu poate reprezenta un argument împotriva adoptării unui instrument european cu caracter obligatoriu în acest domeniu, cu atât mai mult cu cât este recunoscut faptul că temeiul juridic există în tratat. Pilonul european al drepturilor sociale este o declarație adoptată de către toate instituțiile europene, iar scopul său „este de a servi drept ghid pentru obținerea unor rezultate eficiente în plan social” (14). Prin urmare, pilonul trebuie să constituie punctul de sprijin pentru propunerile care vizează acțiunile și legislația, astfel cum a început Comisia să îl considere. De altfel, formularea de la punctul 14 din Pilonul european al drepturilor sociale, și anume „Orice persoană care nu dispune de resurse suficiente are dreptul la un venit minim adecvat care să îi asigure un trai demn în toate etapele vieții și dreptul de acces efectiv la bunuri și servicii de facilitare.”, nu poate face obiectul unei interpretări restrictive. Într-adevăr, această interpretare ar contraveni considerentului 6 din pilon, care reamintește că TFUE „conține dispoziții care prevăd competențele Uniunii legate, printre altele, de […] politica socială (articolele 151-161)”. În plus, în ceea ce privește competențele legislative ale UE, documentul de lucru al Comisiei care însoțește Comunicarea privind pilonul european al drepturilor sociale face referire la articolul din tratat privind integrarea persoanelor excluse de pe piața muncii.

3.1.10.

Comitetul Economic și Social European, care împărtășește fără rezerve principiile enunțate în pilonul drepturilor sociale, consideră că adoptarea unui instrument european obligatoriu pentru instituirea unui venit minim decent la nivel european va concretiza declarațiile solemne care, fără excepție, de la Carta drepturilor sociale fundamentale invocă lupta indispensabilă împotriva excluziunii sociale și, în același timp, va transmite mesajul potrivit căruia construcția europeană a secolului al XXI-lea nu poate continua fără să existe o preocupare pentru viața cetățenilor europeni.

3.2.   Soluțiile tehnice indispensabile

3.2.1.

Din punct de vedere tehnic, ar fi necesar să se definească condițiile de acces la venitul minim garantat (VMG). VMG ar trebui să fie stabilit prin luarea în considerare a următoarelor elemente: — legătura dintre VMG și condiția de activare; — impactul componenței gospodăriei, având în vedere importanța factorului pe care îl reprezintă copiii aflați în situație de sărăcie; — luarea în considerare a altor resurse, de exemplu moșteniri; — componentele VMG în numerar și în natură, de exemplu, prin accesul la asistență medicală, locuințe, mobilitate, sprijin acordat familiilor și utilități.

3.2.2.

Un venit minim trebuie stabilit în cadrul unei abordări globale a diferitelor nevoi umane, care nu se limitează la un nivel de supraviețuire sau pur și simplu la nivelul ratei sărăciei calculate plecând de la venitul median, care în realitate nu răspunde necesităților esențiale în anumite țări. Prin urmare, trebuie integrate toate nevoile în materie de nivel de trai, locuință, educație, sănătate și cultură, pentru a oferi persoanelor excluse de pe piața muncii și aflate în situație de sărăcie cele mai bune condiții de integrare/reintegrare. Există dezbateri cu privire la condițiile de acces care vor trebui clarificate.

3.2.3.

Această abordare este fundamentată pe lucrările unor economiști ca, de exemplu, Amartya Sen, pe tema a ceea ce el însuși numește „capabilități”, care se compun din trei elemente: Sănătatea/speranța de viață – studiile recente au arătat că persoanele aflate în situație de sărăcie fac economii restrângând îngrijirile de sănătate și, în special, îngrijirile dentare. Aceste persoane au o igienă deficitară, au o alimentație mai puțin sănătoasă și, prin urmare, suferă mai mult de probleme legate de obezitate. Există diferențe semnificative în ceea ce privește speranța de viață între bogați și săraci. De asemenea, trebuie să se țină seama de dificultatea muncii. Cunoștințele/nivelul de educație – statisticile demonstrează în mod clar relația dintre rata șomajului și diferitele niveluri de educație. Potrivit datelor Eurostat din 2015, 11 % dintre europenii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani au renunțat la studii prematur. Nivelul de trai – este necesar să se integreze toate elementele calității vieții în puterea de cumpărare, și nu doar elementele de supraviețuire alimentară. Capacitatea de mobilitate și accesul la cultură reprezintă elemente importante de integrare/incluziune în relațiile cu ceilalți și de socializare, adică mijloacele de a nu închide persoanele sărace într-o situație de izolare, care devine un cerc vicios al desocializării.

3.2.4.

Trebuie create, în mod pragmatic și flexibil, instrumente pentru calcularea unui venit minim adecvat. Trebuie stabilită o metodologie comună pentru definirea modului de calcul al unui buget de referință și adaptarea acestui buget de referință pentru fiecare țară. Au fost efectuate deja lucrări importante, în special de Centre for social policy, de Universitatea din Anvers și de Rețeaua europeană pentru combaterea sărăciei (EAPN) și Rețeaua europeană pentru un venit minim (EMIN). Aceste bugete de referință trebuie să prevadă criterii de comparație între statele membre și, în același timp, să prezinte flexibilitate la aplicare, în funcție de condițiile fiecărei țări. Ele nu trebuie să cuprindă doar ceea ce numim „coșul cu alimente”, ci și îngrijiri de sănătate și îngrijiri personale, educație, locuință, îmbrăcăminte, mobilitate, securitate, activități recreative, relații sociale și securitate în copilărie, precum și cele 10 domenii identificate pentru metodologia comună în proiectul privind bugetele de referință. Unul dintre avantajele acestor bugete de referință, intens promovate atât de cercetători, cât și de ONG-uri, precum Rețeaua europeană pentru combaterea sărăciei (EAPN) și Rețeaua europeană pentru un venit minim (EMIN), este faptul că pot fi utilizate pentru testarea valabilității indicatorilor de sărăcie utilizați până în prezent la fixarea pragurilor de sărăcie.

3.2.5.

De asemenea, este important să se evalueze modul în care stabilirea unui venit minim ar putea duce la o raționalizare a ajutoarelor sociale în anumite țări. Această abordare este, de exemplu, cea care stă la baza propunerii pentru un „venit universal de activitate”formulată în cadrul planului de combatere a sărăciei prezentat de președintele Republicii Franceze, care urmărește „garantarea unui prag minim al demnității tuturor celor care pot beneficia de el”prin „fuzionarea celui mai mare număr de prestații sociale”. În mod similar, în Germania, dezbaterea lansată pe tema introducerii unui venit minim de solidaritate ar permite combaterea sărăciei, în special pentru șomerii pe termen lung, prin simplificarea sistemului de asistență socială. Guvernul a prevăzut deja un pachet de 4 miliarde EUR până în 2021.

---

(1)  https://www.bmas.de/SharedDocs/Downloads/DE/PDF-Publikationen/Forschungsberichte/fb491-eu-rechtsrahmen-soziale-grundsicherungssysteme.pdf;jsessionid=99C4D0B602A57E640467F949B3C34894?__blob=publicationFile&v=2.

(2)  https://eminnetwork.files.wordpress.com/2017/11/2017-nov-emin-la-route-de-lue-vers-le-revenu-minimum-fr-pdf-novembre-17.pdf; https://www.eapn.eu/wp-content/uploads/Working-Paper-on-a-Framework-Directive-EN-FINAL.pdf.

(3)  JO C 170, 5.6.2014, p. 23. Pro memoria, Grupul „Angajatori”al CESE redactase o declarație cu privire la acest aviz și votase împotriva acestuia.

(4)  Eurostat.

(5)  Rezoluția PE din 2015, pe baza statisticilor Eurostat.

(6)  Propunere de rezoluție a Parlamentului European referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2010.

(7)  A se vedea baza de date MISSOC: https://www.missoc.org-database/comparative-tables/results/.

(8)  Stabilirea venitului minim face parte din programul guvernului de coaliție din Germania, iar subiectul face parte din planul de combatere a sărăciei prezentat de președintele francez în septembrie 2018.

(9)  http://www.ilo.org/global/topics/decent-work/lang–fr/index.htm.

(10)  https://eminnetwork.files.wordpress.com/2017/11/2017-nov-emin-la-route-de-lue-vers-le-revenu-minimum-fr-pdf-novembre-17.pdf.

(11)  https://www.eapn.eu/wp-content/uploads/Working-Paper-on-a-Framework-Directive-EN-FINAL.pdf.

(12)  http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10434-2016-INIT/ro/pdf.

(13)  JO C 173, 31.5.2017, p. 15.

(14)  Considerentul 12 din Pilonul european al drepturilor sociale.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Promovarea unei alimentații sănătoase și durabile în UE”

(aviz din proprie inițiativă)

(2019/C 190/02)

Raportor: Peter SCHMIDT

Decizia Adunării Plenare	12.7.2018
Temei juridic	Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	31.1.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	20.2.2019
Sesiunea plenară nr.	541
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	183/7/5

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Avizul CESE pe tema „Contribuția societății civile la dezvoltarea unei politici alimentare globale în UE”, adoptat în decembrie 2017, a susținut adoptarea unei abordări mai integrate a politicii privind alimentația în UE. O alimentație sănătoasă și durabilă reprezintă un pilon esențial al unei astfel de politici privind alimentația, deoarece trebuie să ne formăm niște obiceiuri alimentare care să asigure îmbunătățirea – și nu deteriorarea – sănătății ecosistemelor, a sănătății publice și a vitalității teritoriilor rurale.

1.2.

Este timpul pentru accelerarea schimbării de paradigmă și există din ce în ce mai multe dovezi concludente în acest sens. CESE subliniază faptul că, în prezent, există o dinamică favorabilă dezvoltării politicilor, cum ar fi Deceniul de acțiune privind alimentația al Națiunilor Unite, punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, Acordul de la Paris privind schimbările climatice și noile propuneri privind viitorul politicii agricole comune. De asemenea, există tot mai multe dovezi științifice care indică necesitatea transformării sistemelor alimentare la nivel european și mondial, de exemplu în rapoartele elaborate de IPCC, Comisia EAT-Lancet, Comitetul pentru securitatea alimentară mondială și rețeaua globală „InterAcademies Partnership” (1). Nu în ultimul rând, există o cerere ridicată din partea societății civile (de exemplu, din partea coaliției reunite în cadrul procesului lansat de IPES-Food), o recunoaștere de către întreprinderi a responsabilității de a contribui la schimbare (de exemplu, în ceea ce privește risipa alimentară, economia circulară, reducerea obezității, protecția biodiversității, îmbunătățirea culturii etc.) și acțiuni derulate la nivel regional și municipal, de exemplu prin semnarea Pactului de la Milano privind politica alimentară urbană, prin proiectele alimentare teritoriale (Projets Alimentaires Territoriaux) din Franța și prin inițiativa globală C40 Cities (2).

1.3.

CESE recunoaște și sprijină inițiativele actuale ale Comisiei de a promova o alimentație sănătoasă și durabilă, de exemplu includerea în cea mai recentă propunere de reformă a PAC a unor dispoziții privind îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura UE exigențelor societale referitoare la hrană și la sănătate, inclusiv la alimente sigure, hrănitoare și produse prin metode durabile, la risipa alimentară și la bunăstarea animalelor (3). Cu toate acestea, nu există o abordare coordonată a acestor inițiative.

1.4.

Complexitatea legăturii dintre alimentație, sănătate, mediu și societate necesită o abordare mai cuprinzătoare în ceea ce privește alimentația, care să nu se concentreze doar pe comportamentul consumatorilor. Pentru a asigura coeziunea și obiectivul comun, CESE solicită elaborarea unor noi orientări privind alimentația durabilă, care să țină seama de diferențele culturale și geografice dintre statele membre și din interiorul lor. Simpla reducere a utilizării resurselor în producție și înlocuirea ingredientelor nu asigură o alimentație mai bună sau mai sănătoasă.

1.5.

Noile orientări privind alimentația durabilă ar contribui la crearea unei direcții mai clare pentru ferme, procesatori, comercianții cu amănuntul și serviciile de alimentație. Sistemul agroalimentar ar beneficia de un „cadru”nou, favorabil producției, prelucrării, distribuirii și comercializării unor produse alimentare mai sănătoase și mai durabile, la un preț mai echitabil.

1.6.

CESE solicită crearea unui grup de experți care să formuleze orientări privind alimentația durabilă la nivel european în termen de doi ani. Acest grup ar trebui să includă organisme profesionale și științifice relevante din domeniul nutriției, sănătății publice, alimentației, mediului și științelor sociale. CESE este pregătit să contribuie la activitatea unui astfel de grup de experți pentru a furniza contribuția organizațiilor societății civile, în special prin intermediul grupului său de studiu temporar privind sistemele alimentare durabile.

1.7.

CESE reiterează importanța investițiilor în educația cu privire la alimentația durabilă, de la o vârstă fragedă, pentru a-i ajuta pe tineri să aprecieze „valoarea produselor alimentare”. O atenție deosebită trebuie acordată grupurilor vulnerabile, în special persoanelor cu venituri reduse.

1.8.

CESE subliniază faptul că o abordare comună europeană privind etichetarea produselor alimentare, care să reflecte orientările privind alimentația durabilă, ar îmbunătăți transparența și ar descuraja utilizarea inutilă a unor materii prime ieftine, nesănătoase și nedurabile (de exemplu, grăsimile trans, uleiul de palmier și zahărul în exces). Consumatorii ar beneficia de pe urma extinderii etichetării produselor alimentare, în care să fie incluse aspecte legate de mediu și aspecte sociale. Acest lucru ar contribui la alegerea de către consumatori a unor opțiuni mai sănătoase și mai durabile.

1.9.

Pe lângă faptul că ar sprijini sectorul comercial, orientările privind alimentația durabilă ar oferi, de asemenea, criterii comune și clare, care să fie aplicate în domeniul achizițiilor publice. Europa are nevoie de o procedură de achiziții publice verzi pentru produsele alimentare. În acest context, CESE solicită adoptarea de urgență a revizuirii criteriilor UE privind achizițiile publice verzi pentru serviciile de alimentație și de catering.

1.10.

Legislația în materie de concurență nu ar trebui să constituie un impediment în calea elaborării unor orientări privind alimentația durabilă. Normele ar trebui adaptate astfel încât să contribuie la dezvoltarea economiei locale, și nu să împiedice durabilitatea. Pentru a asigura o mai bună distribuție a valorii adăugate pentru părțile interesate din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, CESE salută faptul că reforma din 2013 a OCP a introdus posibilitatea ca toate sectoarele să autorizeze organizațiile interprofesionale să notifice Comisiei Europene acordurile care au ca scop îmbunătățirea standardelor de durabilitate a produselor, în vederea aprobării acestora în cadrul normelor în materie de concurență. Produsele fabricate în mod mai durabil din punctul de vedere al mediului, al sănătății animalelor și al standardelor de calitate ar putea permite operatorilor din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente să obțină prețuri mai bune. Discuțiile cu Comisia premergătoare notificării pot ajuta organizațiile interprofesionale să-și elaboreze eventualele notificări ulterioare.

1.11.

CESE subliniază că ar trebui avută în vedere întreaga gamă de instrumente de guvernanță publică în calitate de instrumente de politică, pentru a descuraja producția și consumul de produse alimentare nesănătoase și a promova obiceiuri alimentare sănătoase. Costurile externalizate ale alimentației nedurabile reprezintă pentru societate, economie și mediu o povară „ascunsă”, care trebuie redusă sau internalizată. CESE solicită elaborarea de strategii politice adecvate pentru punerea în aplicare a unor orientări privind alimentația durabilă, care să se concentreze în special pe beneficiile conexe pentru agricultori și întreprinderi.

1.12.

Europa susține dreptul consumatorilor la o informare corectă. Dacă se dorește ca alegerile alimentare sănătoase și durabile să devină o regulă și alegerea cea mai simplă, Europa are nevoie de un pachet de criterii deschis și bazat pe dovezi, cum ar fi cel prevăzut de orientările privind alimentația durabilă.

2.   Introducere

2.1.

În avizul său din proprie inițiativă pe tema „Contribuția societății civile la dezvoltarea unei politici alimentare globale în UE”, adoptat în decembrie 2017 (NAT/711), CESE a solicitat elaborarea unei politici alimentare globale în UE, care să urmărească asigurarea unei alimentații sănătoase prin sisteme alimentare durabile, asociind agricultura cu serviciile de alimentație și cele ecosistemice și asigurând lanțuri de aprovizionare care să protejeze sănătatea publică a tuturor categoriilor de populație ale societății europene (4). Pentru a atinge aceste obiective, trebuie coordonate măsurile de politică în ceea ce privește atât oferta, cât și cererea. Acest lucru înseamnă că disponibilitatea și prețurile accesibile ale produselor alimentare prin intermediul producției alimentare durabile trebuie, de asemenea, să fie coordonate, îmbunătățind accesul consumatorilor la alimente sănătoase și gustoase și capacitatea lor de a alege astfel de alimente. Prezentul aviz din proprie inițiativă vizează adoptarea unei alimentații sănătoase și durabile, ca unul dintre pilonii principali ai unei politici alimentare globale în UE.

2.2.

Se observă o dinamică politică intensă în favoarea discuțiilor referitoare la alimentația sănătoasă și durabilă: — conform celui mai recent raport privind situația insecurității alimentare în lume (SOFI) (5), prezentat în octombrie 2018 la reuniunea Comitetului pentru securitatea alimentară mondială, s-a înregistrat o creștere a foametei la nivel mondial pentru al treilea an consecutiv. Numărul total de persoane subnutrite a crescut, ajungând la aproape 821 de milioane în 2017, față de aproximativ 804 milioane în 2016. Se agravează, de asemenea, obezitatea în rândul adulților. Mai mult de 1 din 8 adulți este obez, adică mai mult de 672 de milioane de adulți la nivel mondial. Pandemia obezității la nivel mondial generează costuri economice uriașe – aproape 3 % din PIB-ul global, echivalent cu costurile generate de fumat și cu consecințele conflictelor armate. Chiar și în Europa, jumătate din populație este supraponderală și 20 % suferă de obezitate; — ONU a declarat că acesta va fi „Deceniul de acțiune privind alimentația”, recunoscând necesitatea de a reorganiza sistemele alimentare, în vederea asigurării unei alimentații mai sănătoase și a unei nutriții mai bune. Grupul de experți la nivel înalt al Comitetului pentru securitatea alimentară mondială a insistat asupra acestui imperativ în raportul său din septembrie 2017 (6). FAO și Organizația Mondială a Sănătății elaborează în prezent o nouă definiție a alimentației sănătoase și durabile și au programat consultări la nivel internațional în martie 2019, în vederea analizării caracterului multidimensional al alimentației durabile; — nutriția joacă un rol esențial în realizarea dezvoltării durabile și a întregii Agende 2030, în special în asigurarea accesului tuturor persoanelor la alimente sigure, hrănitoare și suficiente pe tot parcursul anului și în eliminarea tuturor formelor de malnutriție până în 2030 (obiectivul 2), precum și în asigurarea unei vieți sănătoase și în promovarea bunăstării tuturor la toate vârstele (obiectivul 3). Prin urmare, punerea în aplicare a ODD oferă posibilitatea de a schimba modelele de consum și de producție a alimentelor într-un mod mai durabil și mai sănătos; — îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris privind schimbările climatice necesită, de asemenea, o transformare profundă a sistemului alimentar, iar raportul special al IPCC adoptat în octombrie 2018 a confirmat, din punct de vedere științific, necesitatea adoptării unor acțiuni urgente în domeniul climei (7); — la nivelul UE, reforma PAC reprezintă o ocazie de a promova o producție mai durabilă și o alimentație mai sănătoasă, dacă face accesibile pentru cetățenii UE alimente hrănitoare, cum ar fi fructele, legumele și produsele lactate; — la rândul său, Comitetul European al Regiunilor a adoptat recent un aviz pe tema „Stimulente locale și regionale pentru promovarea unei alimentații sănătoase și durabile” (8); — Grupul internațional de experți în materie de sisteme alimentare durabile (IPES-Food) își va prezenta în scurt timp raportul pe tema „Politica alimentară comună”în UE, care va cuprinde și recomandări concrete privind o alimentație sănătoasă și durabilă.

2.3.

Administrațiile orașelor (și colectivitățile teritoriale) se afirmă în calitate de actori principali în promovarea unor sisteme alimentare mai durabile. Prin acțiuni integrate și la nivel intersectorial, orașele reunesc diferite părți interesate pentru a elabora politici alimentare care să soluționeze problemele stringente ce afectează alimentația (precum insecuritatea alimentară și obezitatea), dar care să contribuie, totodată, la soluționarea unor probleme mai generale, printre care provocările legate de mediu, inegalitățile sociale și sărăcia. Pactul de la Milano privind politica alimentară urbană, semnat de peste 180 de orașe din întreaga lume, cu o sferă de aplicare care acoperă 450 de milioane de locuitori (9), reprezintă o etapă importantă în acest context.

2.4.

Pe lângă dinamica politică, există, de asemenea, necesitatea tot mai urgentă de a aborda această problemă din punct de vedere științific și societal, astfel cum se explică în capitolul 3.

3.   Impactul unei alimentații nesănătoase și nedurabile

3.1.

Alegerea regimului alimentar are multe efecte, atât bune, cât și dăunătoare. Europenii au nevoie de sprijin pentru a reduce efectele dăunătoare ale alimentației și a obține efecte pozitive. Vechea idee potrivit căreia trebuie să se urmărească asigurarea unei cantități suficiente de alimente nu mai constituie o politică adecvată. Trebuie să luăm în considerare modul în care sunt produse și consumate produsele alimentare și care sunt efectele pe termen lung, dar și imediate. Modelele de consum alimentar ale cetățenilor europeni au consecințe nedorite din punctul de vedere al poluării (de exemplu, ambalajele din plastic de unică folosință), climei, sănătății, biodiversității etc. Aceste efecte pun în pericol viitorul și impun modificarea felului în care ne hrănim și în care consumăm. Lanțurile de aprovizionare cu produse alimentare, de la ferme la restaurante, trebuie să primească semnale politice diferite. Știința a început să redefinească conceptul de alimentație adecvată în secolul XXI: regimuri alimentare durabile din sisteme alimentare durabile. Politica trebuie, în prezent, să abordeze această provocare.

3.2.   Impactul alimentației asupra sănătății publice

Alimentația săracă se numără printre principalele cauze ale deceselor premature în Europa și a unor boli care pot fi prevenite. Sănătatea este responsabilitatea statelor membre, iar Comisia Europeană facilitează, în principal, schimbul de date și informații. Cu toate acestea, UE are posibilitatea de a spori gradul de înțelegere al consumatorilor cu privire la importanța pentru sănătate a consumului de produse alimentare durabile. În fiecare an, în UE, circa 550 000 de persoane în vârstă de muncă mor prematur din cauza unor boli netransmisibile. La nivel mondial, bolile netransmisibile reprezintă principala cauză de mortalitate, depășind numărul deceselor cauzate de boli transmisibile. Bolile netransmisibile reprezintă, în prezent, cea mai mare parte a cheltuielilor cu asistența medicală din statele membre, generând costuri de 115 miliarde EUR pentru economiile UE, cu alte cuvinte 0,8 % din PIB-ul anual, potrivit OCDE (10). O amenințare majoră la adresa sănătății publice în viitor o reprezintă creșterea rezistenței la antimicrobiene (RAM) (11). Deși Comisia Europeană și Regiunea europeană a OMS au adoptat o poziție relevantă și fermă în ceea ce privește RAM, este necesară intensificarea eforturilor pentru a reduce utilizarea antimicrobienelor în fermele din UE și pentru a împiedica importul de carne din țări terțe care utilizează antibioticele în mod profilactic.

3.3.   Impactul alimentației asupra societății

Alimentația este deopotrivă un indicator-cheie și un factor generator al inegalităților sociale. Persoanele cu venituri scăzute din Europa au o alimentație mai săracă și se confruntă cu probleme de sănătate mai multe și care se manifestă mai devreme, cauzate de alimentația necorespunzătoare. Zonele cu venituri scăzute au o putere de cumpărare mai mică decât zonele cu venituri mai mari. Persoanele cu venituri mici au un regim alimentar mai limitat și consumă mai puține fructe și legume. Produsele alimentare cu conținut de grăsimi, de sare, de zahăr și cele „ultrarafinate”sunt mult mai des consumate, pentru simplul motiv că sunt mai ieftine.

3.4.   Impactul cultural și psihologic al alimentației

Europa este renumită pentru tradițiile sale culinare diverse și bogate. Cu toate că UE a depus multe eforturi pentru a proteja produsele alimentare de interes special și local prin intermediul denumirilor de origine protejate (DOP), al indicațiilor geografice protejate (IGP) și al specialităților tradiționale garantate (STG) (12), integrarea produselor alimentare este totuși lentă, deoarece procesatorii extind producția la costuri mai reduse și găsesc noi piețe. Europa trebuie să intensifice eforturile pentru a reconstrui și a diversifica culturile noastre alimentare – nu pentru a le îngrădi în spatele unor ziduri, ci pentru a consolida diversitatea în scopul creșterii rezilienței. Alimentația mai diversificată crește gama de nutrienți și de gusturi.

3.5.   Impactul alimentației asupra mediului

Producția și consumul de alimente au un impact semnificativ asupra mediului din punctul de vedere al utilizării resurselor la nivel global; la nivelul UE, acest impact este însă mult mai redus. Sistemul de producție agricolă și alimentară are un impact major asupra mediului (de exemplu, emisii de gaze cu efect de seră, impact asupra biodiversității, apei, solului). Europa poate reduce impactul sistemelor de prelucrare excesivă a produselor alimentare prin încurajarea regimurilor alimentare cu nutrienți simpli, în detrimentul celor hipercalorice. Sistemele alimentare pot fi o sursă de restaurare și de creștere a rezilienței, dacă produsele alimentare sunt cultivate, prelucrate și consumate în mod diferit (13) (14). În mod aproape sigur, acest lucru înseamnă hrănirea animalelor de fermă cu mai puține cereale și un consum mai redus de carne de către consumatori. Acest lucru are beneficii atât pentru climă, cât și pentru sănătate (15). Trebuie să promovăm sisteme agricole mai durabile și, de exemplu, să luăm în considerare impactul pozitiv al pășunilor asupra mediului (creșterea biodiversității, sechestrarea carbonului). Acest lucru ar încuraja, de asemenea, consumatorii în direcția unor regimuri alimentare sănătoase, echilibrate și durabile.

3.6.   Impactul alimentației asupra economiei

Faptul că Europa reușește să hrănească anual 550 de milioane de europeni reprezintă un succes, însă, în prezent, este nevoie ca acest sistem să fie mai durabil. Mulți economiști critică subvențiile pentru politica agricolă comună, care constituie o mare parte a bugetului UE. Contraargumentul este că subvențiile ajută la supraviețuirea activității fermierilor europeni. Costurile lor au crescut, dar procentul din valoarea adăugată brută (VAB) de care beneficiază fermierii este scăzut. Cea mai mare pondere a VAB a produselor alimentare nu este obținută din exploatarea pământului, ci din activități asociate. Alimentația reprezintă unul dintre cele mai mari sectoare economice ale UE. Producția de produse alimentare din UE, de exemplu, angajează 4,2 milioane de lucrători și are o cifră de afaceri de 1 089 miliarde GBP (16). Consumatorii au beneficiat de o reducere pe termen lung a cheltuielilor cu produsele alimentare, ca procent din cheltuielile gospodăriilor. Dar costurile totale nu sunt neapărat incluse în această reducere a costurilor. Un studiu realizat în 2017 cu privire la sistemul alimentar din Regatul Unit a demonstrat faptul că, deși consumatorii din această țară cheltuiesc 120 de miliarde GBP pe an direct pe alimente, acest lucru generează un cost suplimentar de aceeași valoare pentru alte „rubrici bugetare”ale economiei reale, printre care 30 de miliarde GBP pentru degradarea solului și 40 de miliarde GBP pentru sănătate etc. (17). Studii precum cel menționat sugerează necesitatea unei „contabilizări a costurilor reale”, o abordare susținută de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (18).

4.   Politici și instrumente pentru promovarea unei alimentații sănătoase și durabile

4.1.

Sprijinirea unei alimentații mai bune și a unor regimuri alimentare mai sănătoase este urgent necesară în Europa; ar trebui explorate în continuare oportunitățile de promovare a alimentației prin intermediul unor sisteme alimentare mai bune (19). O tranziție către sisteme alimentare care oferă alimente nutritive pentru o alimentație sănătoasă presupune modificări ale politicilor privind cererea și oferta. În ceea ce privește oferta, producția de alimente și modul în care alimentele sunt prelucrate (prin reformularea produselor alimentare), distribuite și puse la dispoziția consumatorilor sunt factori esențiali, determinanți în materie de accesibilitate și preț abordabil al alimentelor ce promovează obiceiuri alimentare mai sănătoase. În ceea ce privește cererea, politicile publice ar trebui să capaciteze consumatorii să aleagă o alimentație mai sănătoasă, de exemplu prin intermediul educației în școli și prin campanii de sensibilizare, orientări privind regimul alimentar, etichetarea, achizițiile publice etc. Strategiile și politicile de îmbunătățire a cererii și ofertei de alimente nutritive sunt interconectate și interdependente. Ar trebui adoptată o abordare cuprinzătoare, multisectorială și pe mai multe niveluri, care să implice toate instituțiile relevante, societatea civilă și părțile interesate din întregul sistem alimentar.

4.2.

De asemenea, problema provine în parte din faptul că, până în prezent, multe dintre deciziile din industria alimentară au fost luate pe baza unor criterii economice pe termen scurt, care uneori au orientat greșit sectorul de producție și procesare către cultivarea și utilizarea unor ingrediente nesănătoase (de exemplu, uleiul de palmier, grăsimile trans, zahărul și sarea în exces). O abordare durabilă presupune nu doar analiza impactului economic, ci și a impactului social și asupra mediului. O astfel de abordare trebuie să aibă o perspectivă pe termen lung și să dezvolte condiții pentru lanțuri mai scurte și teritoriale de aprovizionare cu alimente. Din acest motiv, este, de asemenea, important să se promoveze un nou „cadru”pentru ca industria alimentară, inclusiv IMM-urile, să producă, să prelucreze, să distribuie și să vândă produse alimentare mai sănătoase și mai durabile. De exemplu, măsurile UE ar trebui să le permită producătorilor să își facă mai ușor publicitate privind reformularea produselor, chiar dacă ea este treptată, ceea ce nu este posibil prin legislația actuală. În ceea ce privește PAC, aceasta ar trebui să încurajeze agricultorii să producă la nivel local acele ingrediente care au un impact mai bun asupra sănătății. CESE solicită, de asemenea, introducerea rapidă a unei restricții legislative la nivelul UE aplicabile grăsimilor trans produse industrial, folosite în produsele alimentare.

4.3.

Există deja mai multe politici și inițiative ale UE care vizează promovarea unei alimentații sănătoase, de exemplu inițiative ale Comisiei, precum Platforma UE privind alimentația, activitatea fizică și sănătatea, măsurile de reglementare privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare și mențiunile în materie de nutriție și sănătate asociate alimentelor, Cartea albă privind obezitatea, din 2017, Planul de acțiune al UE privind obezitatea în rândul copiilor pentru perioada 2001-2020, anumite dispoziții din noua propunere privind PAC (de exemplu, „îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura UE exigențelor societale referitoare la hrană și la sănătate, inclusiv la alimentele sigure, hrănitoare și durabile, la deșeurile alimentare și la bunăstarea animalelor”), programul UE de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli etc. Lipsește, totuși, o abordare coordonată. Noile orientări ale UE privind alimentația durabilă ar asigura coerența și un cadru bazat pe criterii multiple, care să favorizeze elaborarea orientărilor naționale de către statele membre, conform celor prezentate în continuare.

5.   Orientări privind o alimentație durabilă

5.1.

Întrucât a crescut numărul dovezilor care demonstrează impactul alimentației asupra sănătății, mediului și economiei, s-a manifestat un interes tot mai mare pentru elaborarea așa-numitelor „orientări privind o alimentație durabilă”. Aproape toate statele naționale dispun de orientări oficiale privind nutriția sau alimentația. Acestea sunt cunoscute sub formă de recomandări: de a consuma mai puțină sare, de a consuma un anumit număr de „porții”de fructe și legume, de a consuma anumite cantități de pește și altele. Având în vedere dovezile concludente cu privire la impactul alimentației asupra mediului, pare logic acum să se includă criterii mai ample în recomandările privind alimentația – de aici și solicitările tot mai numeroase referitoare la elaborarea unor „orientări privind regimurile alimentare durabile” (20).

5.2.

Statele membre ale UE au început deja să elaboreze diferite forme de orientări privind alimentația durabilă (21). Unele dintre aceste orientări au fost elaborate de organisme specializate în domeniul sănătății și nutriției din statele membre respective (22) (23), altele au fost rezultatul colaborării dintre ministere și agenții (24), iar altele au fost coordonate de societatea civilă și industrie (25). Această diversitate a fost utilă pentru experimentare, dar acum trebuie să i se ofere un cadru comun clar și coerent, astfel încât consumatorii să beneficieze de ea în cadrul pieței unice. Când sunt puse în aplicare orientările privind regimurile alimentare durabile și măsurile conexe, trebuie asigurat controlul lor eficient.

5.3.

Ar trebui constituit un grup de experți care să elaboreze orientări privind regimurile alimentare durabile la nivel european. Acest grup ar trebui să includă organisme profesionale și științifice relevante din domeniul nutriției, sănătății publice, alimentației, mediului și științelor sociale. Grupul de experți ar urma să formuleze orientări în termen de doi ani, pentru a le oferi consumatorilor recomandări clare privind o alimentație durabilă, bazându-se pe cercetări și date furnizate de Centrul Comun de Cercetare, Food 2030, SCAR și alte organisme. Aceste orientări ar putea fi utilizate de statele membre la nivel național, de exemplu în cadrul serviciilor de asistență medicală și în instituțiile de politică publică și, la nivelul UE, ar contribui la dezvoltarea unor cadre integrate clare pentru lanțul de aprovizionare cu produse alimentare. Orientările ar contribui la îndeplinirea obiectivelor generale ale UE, de exemplu în cadrul sprijinului acordat de UE realizării obiectivelor de dezvoltare durabilă, ale Acordului de la Paris privind schimbările climatice și ale altor angajamente și programe privind durabilitatea, precum FOOD 2030 (26). Grupul de experți ar trebui să includă organisme-cheie, cum ar fi Federația societăților europene de nutriție (FENS), IPES-Food, Asociația Europeană de Sănătate Publică (EUPHA) și Federația Ecologică Europeană, și să beneficieze de contribuții din surse științifice, precum SCAR, cu sprijinul DG AGRI, DG Mediu, DG SANTE, al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, al Agenției Europene de Mediu și al Comitetului permanent privind cercetarea agricolă și bioeconomia (SCAR). CESE este pregătit să contribuie la activitatea unui astfel de grup de experți pentru a furniza contribuția organizațiilor societății civile, în special prin intermediul grupului său de studiu temporar privind sistemele alimentare durabile.

6.   Sisteme de etichetare a produselor alimentare durabile

6.1.

Orientările privind alimentația durabilă ar trebui să constituie, de asemenea, temeiul pentru o etichetare mai cuprinzătoare și mai lizibilă a produselor alimentare, care ar îmbunătăți transparența și ar descuraja utilizarea inutilă a unor materii prime ieftine, nesănătoase și nedurabile (de exemplu, grăsimile trans, uleiul de palmier și zahărul în exces). Consumatorii ar beneficia de pe urma unei extinderi a etichetării produselor alimentare, inclusiv a sistemului UE de sigle de calitate (IGP, DOP, STG), pentru a include atât aspecte legate de mediu și aspecte sociale, cât și aspecte legate de sănătate și nutriție.

6.2.

Politicile s-au concentrat pe nutriție și pe alte exigențe în materie de sănătate, însă CESE observă că lipsa de informare și de educație a consumatorilor cu privire la impactul social și de mediu al produselor alimentare suscită din ce în ce mai multe preocupări. Punerea în aplicare a unui sistem de etichetare clar privind originea, mijloacele de producție și valoarea nutritivă a produselor alimentare ar facilita alegerile consumatorilor. Trasabilitatea este, de asemenea, foarte importantă, atât pentru producătorii de produse alimentare, cât și pentru consumatori, pentru a garanta siguranța alimentară (27). Prin urmare, CESE își reiterează solicitarea în ceea ce privește instituirea unui sistem inteligent de etichetare durabilă a produselor alimentare, care ar trebui armonizat la nivelul UE (28). Acest sistem ar trebui să se bazeze, de asemenea, pe noi procese de trasabilitate și de certificare și să fie dezvoltat în continuare în lucrările viitoare ale grupului de studiu temporar al CESE privind sistemele alimentare durabile. Ar trebui să se pună mai mult accentul pe tehnologii precum aplicațiile pentru dispozitive mobile și introducerea unor afișaje pentru consumatori în sectorul comerțului cu amănuntul, care să furnizeze toate informațiile necesare, și ar trebui promovată, de asemenea, trasabilitatea deplină.

7.   Achizițiile publice

7.1.

Prin intermediul achizițiilor publice, autoritățile locale ar putea să aplice progresiv orientările privind o alimentație durabilă într-o gamă largă de instituții publice, în special în școli și spitale. Producția, vânzarea și consumul de produse alimentare sănătoase, locale și de sezon care asigură durabilitatea ar contribui la realizarea obiectivului 12.7 – achiziții publice durabile – din Agenda 2030. Producătorilor locali ar trebui să li se acorde prioritate în cadrul procedurilor de achiziții publice, în vederea promovării unei alimentații sănătoase și dezvoltării economiei locale.

7.2.

Există deja o serie de inițiative de promovare a achizițiilor durabile de produse alimentare, ceea ce demonstrează interesul și implicarea tot mai mare a societății civile și a autorităților locale în acest aspect. De exemplu, ICLEI (Autorități locale pentru durabilitate) promovează în prezent o inițiativă care vizează introducerea unei aprovizionări obligatorii și progresive cu produse alimentare durabile a tuturor școlilor și grădinițelor europene, obiectivul inițial fiind ca, până în 2022, 20 % dintre produsele alimentare să fie ecologice.

7.3.

CESE ia notă de activitatea desfășurată în prezent de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei în vederea revizuirii criteriilor UE privind achizițiile publice verzi pentru serviciile de alimentație și de catering. Comitetul solicită includerea în achizițiile publice verzi a unor criterii explicite și mai ambițioase în materie de durabilitate a produselor alimentare, precum și eliminarea obstacolelor de reglementare, în special în ceea ce privește normele în materie de concurență.

8.   Normele privind concurența

8.1.

Legislația în materie de concurență este prezentată uneori ca un obstacol în calea producției și distribuției de alimente durabile și sănătoase. Consultările cu DG Concurență a Comisiei Europene ar trebui să încurajeze atât clarificarea, cât și adaptarea la regulile existente, astfel încât lanțurile europene de aprovizionare cu alimente să asigure condiții mai bune și să-și accelereze tranziția către durabilitate.

8.2.

Articolul 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (29) interzice acordurile între doi sau mai mulți operatori independenți de pe piață care au ca scop limitarea concurenței. Dispozițiile se referă în special la aranjamentele în materie de stabilire a prețurilor. În temeiul articolului 101 alineatul (3) din TFUE, acordurile sunt exceptate de la interdicția menționată la articolul 101 alineatul (1), cu condiția ca ele să genereze avantaje economice obiective care să compenseze efectele negative ale restrângerii concurenței, de exemplu, în cazul în care contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de produse, permițându-le, în același timp, consumatorilor să beneficieze într-o măsură echitabilă de avantajele rezultate (30).

8.3.

Dacă îndeplinesc anumite condiții, organizațiile interprofesionale recunoscute (IBO) pot conta pe o derogare de la articolul 101 alineatul (1) din TFUE. Ele au posibilitatea de a notifica Comisiei acordurile lor în conformitate cu articolul 210 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 (Regulamentul OCP), iar în cazul în care Comisia nu le consideră incompatibile cu normele Uniunii în termen de două luni de la primirea notificării complete, nu li se aplică articolul 101 alineatul (1) din TFUE. Acordurile nu pot cuprinde dispoziții privind stabilirea de prețuri sau de cote și nu este permis ca efectele lor să ducă la împărțirea pieței sau să creeze alte denaturări ale concurenței. Dacă fac uz de posibilitățile oferite de Regulamentul OCP, organizațiile interprofesionale pot încheia acorduri care să îmbunătățească standardele privind durabilitatea.

9.   Informarea și sensibilizarea

9.1.

CESE își reiterează propunerea de lansare a unei campanii de informare și sensibilizare la nivel european privind „valoarea produselor alimentare”. Acest lucru va fi necesar pentru a asigura schimbări pe termen lung în comportamentul consumatorilor (31).

9.2.

De asemenea, sunt necesare investiții mai mari în educația alimentară în școli, precum și în formarea profesională.

9.3.

CESE își reiterează solicitarea cu privire la organizarea unor campanii publicitare vizuale la nivelul UE în favoarea unor alimente și regimuri alimentare mai sănătoase (32), luând ca exemplu campaniile pozitive de publicitate socială derulate pe unele canale de televiziune destinate copiilor, de exemplu cele care încurajează o alimentație mai echilibrată. Ar trebui introduse controale mai eficiente privind difuzarea de publicitate cu privire la alimentele cu un conținut mare de grăsimi saturate, grăsimi trans, zaharuri libere și/sau sare destinate copiilor, nu numai în intervalele orare de maximă audiență TV în rândul copiilor, ci și pe platformele de comunicare socială și pe alte canale de informare comerciale care influențează gusturile alimentare ale copiilor (33) (34).

---

(1)  http://www.interacademies.org/48945/Global-food-systems-are-failing-humanity-and-speeding-up-climate-change.

(2)  https://www.c40.org/.

(3)  COM(2017) 713 final

(4)  JO C 129, 11.4.2018, p. 18.

(5)  Raportul din 2018 privind situația insecurității alimentare în lume (SOFI): http://www.fao.org/state-of-food-security-nutrition/en/.

(6)  HLPE, 2017. Nutriție și sisteme alimentare.

(7)  http://www.ipcc.ch/news_and_events/pr_181008_P48_spm.shtml.

(8)  CoR Opinion Factsheet, Fișa informativă a avizului CoR, Stimulente locale și regionale pentru promovarea unei alimentații sănătoase și durabile,.

(9)  http://www.milanurbanfoodpolicypact.org/.

(10)  Comisia Europeană (2018). Boli majore și boli cronice https://ec.europa.eu/health/non_communicable_diseases/overview_ro.

(11)  Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (2017), Rezumatul celor mai recente date privind rezistența la antibiotice în Uniunea Europeană. https://ecdc.europa.eu/sites/portal/files/documents/EAAD%20EARS-Net%20summary.pdf.

(12)  Comisia Europeană (2015), Indicații geografice și specialități tradiționale http://ec.europa.eu/agriculture/quality/schemes/index_en.htm.

(13)  Berners-Lee și alții (2018), Current global food production is sufficient to meet human nutritional needs in 2050 provided there is radical societal adaptation (Producția actuală de alimente la nivel mondial este suficientă pentru asigurarea nevoilor nutriționale umane în 2050, cu condiția să existe o adaptare radicală a societății), Elementa, 6, 1, 52: http://doi.org/10.1525/elementa.310.

(14)  Ritchie H, D Reay & P Higgins (2017). Beyond Calories: A Holistic Assessment of the Global Food System (Dincolo de calorii: O evaluare holistică a sistemului alimentar mondial), Frontiers in Sustainable Food Systems, 2, 57, 2017: https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fsufs.2018.00057/full

(15)  A se vedea rapoarte precum WRI (2018), Creating a Sustainable Food Future (Crearea unui viitor alimentar durabil). https://www.wri.org/publication/creating-sustainable-food-future; și raportul Comisiei EAT-Lancet privind alimentația sănătoasă bazată pe sisteme alimentare durabile (2019). Food in the Anthropocene https://eatforum.org/initiatives/eat-lancet/.

(16)  FDE (2018). Raportul anual 2018. https://www.fooddrinkeurope.eu/uploads/publications_documents/FoodDrinkEurope_Annual_Report_INTERACTIVE.pdf.

(17)  Sustainable Food Trust (2017). The Hidden Cost of UK Food (Costurile ascunse ale produselor alimentare). Bristol.

http://sustainablefoodtrust.org/wp-content/uploads/2013/04/HCOF-Report-online-version.pdf.

(18)  UNEP (2017). TEEB for Agriculture and Food Interim Report (Raportul intermediar al TEEB privind agricultura și alimentația). Nairobi: Programul pentru mediu al ONU. http://teebweb.org/agrifood/home/teeb-for-agriculture-food-interim-report/.

(19)  JO C 129, 11.4.2018, p. 18.

(20)  Gonzalez-Fischer C, T Garnett (2016). Plates, pyramids, planet: Developments in national healthy and sustainable dietary guidelines: a state of play assessment (Farfurii, piramide, planetă: evoluții în orientările naționale privind alimentația sănătoasă și durabilă: o evaluare a situației). Roma și Oxford: FAO și Rețeaua de cercetare privind alimentația și clima.

(21)  A se vedea recenzia în Lang T, P Mason (2017). Sustainable diet policy development: implications of multi-criteria and other approaches, 2008-2017 (Elaborarea politicilor privind alimentația durabilă: implicațiile abordării bazate pe criterii multiple și ale altor abordări, 2008-2017), Proceedings of the Nutrition Society, 2017: https://doi.org/10.1017/S0029665117004074

(22)  Consiliul pentru Sănătate din Țările de Jos (2011), Guidelines for a Healthy Diet: the Ecological Perspective (Orientări pentru o alimentație sănătoasă: perspectiva ecologică). Număr contract: publicația nr. 2011/08E Haga: Consiliul pentru Sănătate din Țările de Jos.

(23)  Centrul pentru alimentație (2016). Orientările Wheel of Five ale Centrului pentru Nutriție din Țările de Jos (anexa 13 privind aspectele legate de durabilitate). Haga: Centrul pentru alimentație.

(24)  Administrația Națională pentru Alimentație, Agenția pentru Mediu (2008), Environmentally Effective Food Choices: Proposal notified to the EU (Alegeri de produse alimentare eficiente din punct de vedere ecologic: propunere notificată UE). Stockholm: Administrația națională pentru alimentație.

(25)  Consiliul German pentru Dezvoltare Durabilă (RNE) (2014), The Sustainable Shopping Basket – A Guide to Better Shopping (Coșul de cumpărături durabil – un ghid pentru cumpărături mai bune). Berlin: Rat für Nachhaltige Entwicklung (Consiliul German pentru Dezvoltare Durabilă) https://www.nachhaltigkeitsrat.de/en/projects/the-sustainable-shopping-basket/.

(26)  http://ec.europa.eu/research/bioeconomy/index.cfm?pg=policy&lib=food2030.

(27)  JO C 303, 19.8.2016, p. 64.

(28)  JO C 129, 11.4.2018, p. 18.

(29)  JO C 326, 26.10.2012, p. 1.

(30)  COM(2018) 706 final http://ec.europa.eu/competition/sectors/agriculture/report_on_competition_rules_application.pdf.

(31)  Comisia Europeană (2015), Indicații geografice și specialități tradiționale http://ec.europa.eu/agriculture/quality/schemes/index_en.htm

(32)  JO C 303, 19.8.2016, p. 64.

(33)  OMS, Biroul regional Europa (2018). Policies to limit marketing of unhealthy foods to children (Politici pentru limitarea publicității pentru alimente nesănătoase în rândul copiilor). Copenhaga: OMS Europa http://www.euro.who.int/en/health-topics/disease-prevention/nutrition/news/news/2018/10/policies-to-limit-marketing-of-unhealthy-foods-to-children-fall-short-of-protecting-their-health-and-rights.

(34)  Food Active & Children’s Food Campaign (2018). Junk Food Marketing to Children: a study of parents’ perceptions (Reclama la alimente nesănătoase în rândul copiilor: un studiu privind percepțiile părinților). Londra. http://www.foodactive.org.uk/wp-content/uploads/2018/06/Junk-Food-Marketing-to-Children-a-study-of-parents-perceptions.pdf.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Revoluția digitală din perspectiva necesităților și drepturilor cetățenilor”

(aviz din proprie inițiativă)

(2019/C 190/03)

Raportor: Ulrich SAMM

Decizia Adunării Plenare	12.7.2018
Temei juridic	Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	11.2.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	20.2.2019
Sesiunea plenară nr.	541
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	129/2/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Actuala revoluție digitală are potențialul de a schimba în mod fundamental societatea, economia și locul de muncă și de a aduce beneficii pe termen lung pentru creșterea economică și pentru calitatea vieții deopotrivă, și are impact asupra tuturor sectoarelor, schimbând modul în care trăim, muncim și comunicăm. CESE și-a exprimat în mod clar opinia că transformarea – efectuată de oameni – ar trebui să fie în beneficiul tuturor. Prin urmare, CESE salută toate acțiunile politice și ale societății civile care îi ajută pe cetățenii europeni. Prezentul aviz abordează în primul rând necesitățile și preocupările cetățenilor, în calitatea lor de angajați, de angajatori sau de consumatori în general și identifică domeniile în care implicarea societății civile este esențială. Succesul se poate asigura numai prin structurarea proactivă a tranziției digitale.

1.2.

Mai ales atunci când se introduc noi produse și servicii digitale, progresul digitalizării poate fi foarte rapid (ca în cazul telefoanelor mobile/smartphone-urilor) sau poate fi lent în anumite domenii, unde publicul și societatea în general nu acceptă tehnologia fără să o pună la îndoială, așa cum se întâmplă atunci când autonomia, responsabilitatea, securitatea, demnitatea și viața privată a oamenilor sunt afectate.

1.3.

Digitalizarea oferă o multitudine de noi posibilități care le permit oamenilor să facă alegeri pentru o viață mai bună într-un mod fără precedent. Pe de altă parte, cu cât digitalizarea este mai dominantă în viața noastră, cu atât mai mult putem fi manipulați. Acest lucru ne poate submina autonomia în domenii cum ar fi conducerea autovehiculelor, alegerea alimentelor, îngrijirea stării noastre de sănătate, încălzirea locuințelor, fumatul, băutul, gestionarea finanțelor și multe altele. CESE solicită elaborarea unor norme transparente, care să fie adaptate și aplicate acestor tehnologii care evoluează rapid. O tehnologie de calitate, convingătoare ar trebui să presupună formare, nu manipulare, și să respecte principiul liberei alegeri a oamenilor, pentru a garanta autonomia umană.

1.4.

CESE are o poziție clară cu privire la chestiunea măsurii în care este acceptabil din punct de vedere etic ca responsabilitatea alegerii (cu implicații morale) să fie delegată sistemelor bazate pe IA: sistemele automatizate, indiferent cât de complexe sunt, trebuie să funcționeze în conformitate cu principiul bazat pe controlul uman (human-in-command). Doar ființele umane iau decizia finală și își asumă responsabilitatea pentru aceasta.

1.5.

Pe măsură ce domotica ia amploare, evoluează și o serie de puncte de pătrundere a hackerilor. Este necesară informarea consumatorilor cu privire la aceste riscuri și sprijinirea măsurilor de securitate, în special în situațiile în care hackerii încearcă să preia controlul asupra dispozitivelor inteligente. CESE invită UE să revizuiască reglementările existente în materie de securitate, să elaboreze și să adapteze norme stricte de securitate pentru noile evoluții tehnologice pentru protecția cetățenilor în locuințele lor.

1.6.

CESE salută abordarea privind îmbunătățirea siguranței rutiere prin introducerea mai multor tehnologii digitale în automobile, dar își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la ritmul lent al acestor îmbunătățiri. Pentru a accelera tranziția către conducerea automatizată în proporție mai mare, CESE solicită elaborarea unor stimulente la nivelul UE pentru a aborda costurile mari (necesitatea de a cumpăra automobile noi) și acceptarea insuficientă a sistemelor de asistență (complexitate, lipsa formării). CESE consideră că trebuie să fie dezvoltată o strategie europeană pentru a adapta și a modifica sistemul nostru rutier, astfel încât vehiculele complet autonome, 100 % sigure, să devină un succes.

1.7.

CESE solicită adaptarea și revizuirea RGPD, având în vedere tehnologia digitală care se schimbă rapid. Noile tehnologii de recunoaștere facială, în special, reprezintă o amenințare la adresa vieții noastre private. Pe măsură ce această tehnologie devine mai ieftină și mai ușor accesibilă tuturor, în cele din urmă s-ar putea ajunge la o situație în care nu mai este posibil ca mersul pe stradă sau cumpărăturile să se facă în mod anonim. Amenințarea la adresa vieții private și a autonomiei este chiar mai mare atunci când aceste tehnologii sunt utilizate pentru crearea de profiluri sau punctare. CESE insistă asupra faptului că oamenii ar trebui să aibă dreptul la intimitate și în spațiile publice. CESE îndeamnă Comisia să revizuiască în mod periodic RGPD și regulamentele conexe, în funcție de viteza cu care evoluează aceste tehnologii.

1.8.

Consumatorul individual, care nu deține competențe digitale profesionale, are nevoie de un sprijin puternic în utilizarea sistemelor digitale complexe, indiferent că acestea sunt aparate electrocasnice sau platforme digitale. Manualele de utilizare pot fi foarte lungi, iar permisiunea de a utiliza anumite date este acordată de multe ori în necunoștință de cauză. CESE este convins că transparența nu este suficientă: prin urmare, pentru a ajuta consumatorul, sunt necesare simplificări și proceduri standard la nivelul UE.

1.9.

Platformele digitale își pot urmări cu ușurință utilizatorii cu ajutorul unor instrumente simple. Acest lucru înseamnă că, pentru protecția vieții private, RGPD nu este suficient atunci când datele sunt utilizate greșit în mod intenționat, fără ca oamenii să aibă cunoștință de acest lucru. CESE este convins că confidențialitatea poate fi garantată numai prin limitarea suplimentară a accesului la date sensibile doar pentru un număr limitat de persoane autorizate. Aceste măsuri de securitate trebuie dezvoltate în conformitate cu standardele cele mai înalte și cele mai sigure, incluzând verificarea periodică de către organisme independente ale UE.

1.10.

CESE este îngrijorat că sistemele de supraveghere bazate pe date biometrice pot avea ca rezultat clasificarea greșită și stigmatizarea, prin includerea automată a unei persoane într-o anumită categorie, cum ar fi cea de terorist, infractor sau individ suspect. Sistemele care identifică și clasifică automat persoanele ca fiind suspecte nu ar trebui să funcționeze niciodată fără o interacțiune umană strânsă și fără o verificare amănunțită.

1.11.

Se anticipează utilizarea roboticii în domeniul sănătății. Însă roboții sunt dispozitive care nu reușesc să reproducă capacitățile empatice și reciprocitatea relațiilor de îngrijire umane. Dacă nu se utilizează în anumite condiții-cadru, roboții pot submina demnitatea umană. Prin urmare, roboții destinați îngrijirii ar trebui utilizați numai pentru activități de îngrijire care nu necesită implicare emoțională, intimă sau personală.

1.12.

CESE recomandă ca, ori de câte ori sunt planificate noi sisteme de automatizare în industrie, în comerț și în sectorul serviciilor, să se utilizeze metode științifice obiective de optimizare și evaluare a interacțiunii om-mașină. Metodele științifice ale ergonomiei cognitive fac posibilă evaluarea obiectivă a nevoilor psihice, utilizând totodată noi sisteme de asistență tehnică. Aceasta combină diferite discipline de cercetare, cum ar fi psihologia și ergonomia, pentru a evalua interfețele pentru utilizatori. CESE este convins că digitalizarea va avea succes pe termen lung doar printr-o proiectare centrată pe oameni.

1.13.

CESE solicită să se evalueze diferențele dintre evoluțiile regionale și amploarea eventualelor inegalități sociale și posibilele sale efecte asupra integrității UE, cauzate de accesul inegal la noile tehnologii digitale și de lacunele în materie de competențe.

2.   Introducere

2.1.

CESE a salutat, în avizele sale anterioare (1), instituirea de către Comisia Europeană a programului Europa digitală, care aduce în prim-plan intenția de a transforma Europa într-un actor principal al digitalizării și de a consolida puterea economică și competitivitatea Europei pe plan mondial, facilitând crearea unei piețe unice digitale și structurând transformarea digitală în mod pozitiv pentru toți cetățenii Europei.

2.2.

Actuala revoluție digitală a schimbat societatea și o va schimba și mai mult pe viitor. Aceste schimbări afectează economia și locul de muncă, aducând beneficii pe termen lung pentru creșterea economică și pentru calitatea vieții deopotrivă și având impact asupra tuturor sectoarelor, schimbând modul în care trăim, muncim și comunicăm. CESE și-a exprimat în mod clar opinia (2) că transformarea – efectuată de oameni – ar trebui să fie în beneficiul tuturor. Prin urmare, CESE salută toate acțiunile politice și ale societății civile care îi ajută pe cetățenii europeni. Prezentul aviz se axează în primul rând pe necesitățile și preocupările cetățenilor, în calitatea lor de angajați, de angajatori sau de consumatori în general. Acesta identifică domeniile în care implicarea societății civile este esențială pentru structurarea proactivă a tranziției digitale și pentru realizarea acesteia cu succes.

2.3.

Mai ales atunci când se introduc noi produse și servicii digitale, progresul digitalizării poate fi foarte rapid (ca în cazul telefoanelor mobile/smartphone-urilor) sau poate fi lent în anumite domenii, unde publicul și societatea în general nu acceptă tehnologia fără să o pună la îndoială, așa cum se întâmplă atunci când autonomia, responsabilitatea, securitatea, demnitatea și viața privată a oamenilor sunt afectate. Analiza din acest aviz se bazează parțial pe o publicație Royakkers et al., Ethics Inf Technol (2018).

2.4.

Dezvoltarea unor noi aplicații digitale este promovată de mulți entuziaști în industrie, în laboratoare sau universități, nu doar – așa cum cred mulți – de giganții internetului, cum ar fi Google, Apple, Facebook, Amazon sau Microsoft. Acest entuziasm este împărtășit de mulți în societate; cu toate acestea, există, de asemenea, o minoritate semnificativă de oameni care sunt sceptici sau neliniștiți, fie din cauza amenințărilor la adresa vieții private, a autonomiei, a securității lor etc., fie poate din cauza unei lipse a cunoștințelor și dintr-o teamă primară de viitor. Tranziția digitală nu este determinată numai de tehnologie. Necesitățile și dorințele indivizilor și ale societății, precum și drepturile acestora ar trebui să aibă un impact decisiv asupra dezvoltării tehnologice ulterioare. Pentru o tranziție digitală reușită, implicarea persoanelor în procesele de proiectare și de luare a deciziilor reprezintă o provocare evidentă pentru toți și, în special, pentru societatea civilă. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că ar trebui să fie garantat accesul la conexiuni internet sigure și accesibile, astfel încât să se evite discriminarea și excluziunea.

3.   Viteza tranziției digitale

3.1.

Revoluția digitală este reprezentată de trecerea de la tehnologia electronică mecanică și analogică la produsele electronice digitale, care a avut loc undeva între sfârșitul anilor ’50 și sfârșitul anilor ’70, cu adoptarea și proliferarea unităților centrale digitale și a computerelor personale. În anii ’80, tehnologia digitală a devenit larg răspândită în numeroase domenii. Utilizarea tabletelor și a smartphone-urilor este la ora actuală pe cale să depășească utilizarea calculatorului personal.

3.2.

Începând din 1991, accesibilitatea publicului la rețeaua de internet la nivel mondial a oferit o nouă infrastructură care a făcut posibilă conectarea dispozitivelor digitale, creând funcții noi care depășesc cu mult caracteristicile unui singur dispozitiv digital. Combinarea acestor tehnologii a transformat în mod fundamental modul în care comunicăm, modul în care lucrăm și modul în care facem afaceri. Platformele digitale au dat naștere la modalități complet noi de a face lucrurile – Airbnb, Uber, Amazon, pentru a menționa doar câteva exemple, au devenit, în câțiva ani, actori economici majori.

3.3.

Se pare că nu există limite în ceea ce privește dezvoltarea pe viitor a digitalizării. Utilizarea pe scară tot mai largă a senzorilor inteligenți face posibilă citirea și prelucrarea datelor (localizare, mișcare, date privind mediul, date biologice, date chimice) referitoare la orice tip de obiect (internetul obiectelor). Nu există, practic, nicio limită în ceea ce privește numărul de senzori, deci, teoretic, este posibil să se genereze o hartă digitală a întregului nostru mediu fizic. În viitor, banda largă rapidă (5G) va face posibilă reacția în timp real la datele furnizate de senzori.

3.4.

Cantități uriașe de date provenite de la senzori și din activitățile desfășurate de platforme (date masive) vor fi prelucrate de programe de calculator pe baza anumitor algoritmi. Programatorii vor putea fie să definească acești algoritmi în mod strict, fie să îi genereze într-un mod dinamic, folosind un set de date de intrare (învățare automată sau IA). În special în ceea ce privește IA, mulți se așteaptă la progrese tehnologice semnificative (3). Întrebarea până unde le permitem mașinilor să facă alegeri (cu implicații morale) este de o importanță deosebită și necesită control social și politic. Există deja o cerere puternică pentru aplicarea unor limitări pentru sistemele informatice automate în anumite domenii (precum fintech) din cauza unei pierderi semnificative a controlului și a lipsei de transparență.

3.5.

Ritmul dezvoltării digitalizării în societate este foarte rapid. Organizațiile publice și întreprinderile adoptă o mulțime de abordări noi, după cum atestă proiectele-pilot sau produsele care intră deja pe piață. Pătrunderea pe piață a acestor produse noi poate fi extrem de diferită, în funcție de sector. În schimb, aceasta poate fi lentă în anumite domenii, în care tehnologia nu este acceptată fără a fi pusă la îndoială, astfel cum se descrie la punctele următoare.

3.6.

Un exemplu tipic de internet al obiectelor cu un nivel limitat de acceptare îl reprezintă domotica sau sistemele pentru case inteligente, utilizate pentru controlul iluminatului, al încălzirii, al dispozitivelor sau unităților de divertisment, al aparatelor de uz casnic și pentru multe altele. Sistemele de control al accesului și de alarmă cu camere de supraveghere pot încărca materiale video. Sistemele domotice nu au standarde tehnice, ceea ce face dificilă dezvoltarea de aplicații care funcționează în mod consecvent pentru diferite obiecte. De asemenea, acestea pot necesita competențe avansate și actualizarea continuă. O altă dificultate constă în faptul că majoritatea locuințelor reprezintă medii comune, cu persoane care au interese, abilități și competențe diferite (copii, persoane în vârstă și oaspeți, de exemplu). Este mult mai ușor de locuit într-o casă inteligentă care gestionează viața unei singure persoane.

3.7.

Senzorii auto inteligenți fac posibilă mobilitatea conectată și automatizată, oferind o multitudine de caracteristici noi pentru mai mult confort și mai multă siguranță și, în cele din urmă, prin automatizare completă, cel mai înalt grad de siguranță în transportul rutier (4). Tehnologia pentru conducerea automatizată este destul de avansată, dar, din mai multe motive, aplicarea sa pe scară largă este lentă. În primul rând, un grad înalt de conducere asistată este posibil numai în autovehiculele noi, în care senzorii și unitățile informatice centrale fac parte integrantă din vehicul. Costurile acesteia pentru indivizi și pentru societate reprezintă un obstacol în calea pătrunderii pe piață. În al doilea rând, un număr din ce în ce mai mare de sisteme de asistență poate face conducerea unui autovehicul mult mai complexă, ceea ce determină o acceptare limitată. În al treilea rând, cerința ca vehiculele complet autonome să fie 100 % sigure reprezintă un obstacol major, atât timp cât aceste vehicule împart drumul cu autoturismele convenționale și cu alți utilizatori rutieri. Vehiculele complet automatizate reprezintă o provocare, deoarece fac necesară modificarea semnificativă a sistemului rutier.

3.8.

Google și Facebook folosesc deja IA intensiv și cu succes pentru a „optimiza”afișarea informațiilor și publicitatea. Dar există multe alte domenii în care IA poate și va fi utilizată, asigurând o asistență semnificativă în activitatea cognitivă, ca în profesiile bazate pe cunoștințe. Totuși, unele dintre aceste domenii se pot dezvolta mai încet decât ar fi de așteptat, din cauza unei probleme fundamentale, după cum s-a afirmat recent: „o limitare pentru IA nu este reprezentată de tehnologie (puterea computerelor), ci de lipsa noastră de înțelegere fundamentală a modului exact în care oamenii învață și gândesc”. Gândirea neconvențională și utilizarea experienței de viață constituie în continuare un privilegiu al omului.

3.9.

Există câțiva pionieri de mare succes, care au transformat serviciile publice în soluții electronice flexibile. De exemplu, în Estonia, o multitudine de servicii, cum ar fi guvernarea electronică, plata impozitelor online, servicii de sănătate electronice sau votul electronic sunt bine acceptate, folosite pe scară largă și considerate de mulți ca un model de tehnologie care ar trebui implementat în toate țările UE, de preferință la aceleași standarde, pentru a permite interoperabilitatea. Doar o strategie la nivelul UE și proiecte bine finanțate pot depăși obstacolele pe care le reprezintă marea diversitate existentă a regiunilor, instituțiilor și culturilor și cerința de subsidiaritate față de administrația centrală.

4.   Preocupări și recomandări

4.1.   În 2017, Comisia Europeană a publicat un sondaj (5) Eurobarometru care a arătat că 76 % dintre persoanele care folosesc internetul în fiecare zi spun că impactul acestor tehnologii asupra calității vieții lor a fost pozitiv, în comparație cu 38 % care nu folosesc niciodată internetul. Procentul din urmă poate fi datorat unei lipse de competențe digitale, însă există și un număr semnificativ de persoane care ar putea avea competențele respective, dar care au îngrijorări serioase cu privire la utilizarea internetului, ceea ce îi face să ezite în a urma acest exemplu. Acest punct de vedere trebuie respectat și luat în serios. Îngrijorarea se referă în special la probleme legate de autonomie, responsabilitate, securitate, demnitate, viața privată a oamenilor și condițiile de muncă, astfel cum se explică mai jos.

4.2.   Autonomia

4.2.1.

Vorbim despre paternalism atunci când cineva pretinde că știe mai bine ce este bine pentru alți oameni decât ei înșiși. În ceea ce privește paternalismul tehnologic, paternalismul este „delegat”tehnologiei. Paternalismul poate fi convingător sau imperativ. O tehnologie de calitate și convingătoare ar trebui să presupună formare, nu manipulare, și să îndeplinească cerința privind libera alegere a oamenilor, pentru a garanta autonomia umană. Digitalizarea oferă o multitudine de noi posibilități care le permit oamenilor să facă alegeri pentru o viață mai bună într-un mod fără precedent. Pe de altă parte, cu cât digitalizarea este mai dominantă în viața noastră, cu atât mai mult putem fi manipulați. Acest lucru ne subminează autonomia în domenii cum ar fi conducerea autovehiculelor, alegerea alimentelor, îngrijirea stării noastre de sănătate, încălzirea locuințelor, fumatul, băutul, gestionarea finanțelor și, după cum s-a observat în ultimii ani, chiar și alegerile, care, dacă sunt manipulate, pot reprezenta o amenințare la adresa democrației. CESE solicită elaborarea, adaptarea și aplicarea unor norme transparente și, dacă este cazul, a unor măsuri juridice stricte pentru aceste tehnologii care evoluează rapid.

4.2.2.

Cel mai elocvent exemplu de utilizare extremă a tehnologiei digitale pentru a influența oamenii se găsește în China. Pentru fiecare dintre cetățenii săi, guvernul chinez aplică un scor, cu ajutorul căruia se poate stabili dacă o persoană este eligibilă pentru un împrumut, o viză sau un loc de muncă. Acest lucru contravine puternic valorilor europene (protecția datelor, viața privată, protecția socială, durabilitatea).

4.2.3.

S-a observat o tendință ca oamenii să dezvolte o dorință tot mai mare pentru o viață mai analogică, cel puțin pentru o anumită parte a timpului lor. Există tabere unde adulții merg să se deconecteze pentru un weekend în afara rețelei sau unde oamenii petrec timp fără acces la internet, concentrându-se asupra copiilor, familiilor și prietenilor – adică fără să țină telefonul în mână. Există o cerere stabilă pentru lucrurile considerate acum analogice, cu toate că există o alternativă digitală: cărți, muzică creată fără calculatoare, discuri de vinil, hârtie, instrumente de scris și multe altele. Anumite cadre superioare de conducere au devenit cunoscute pentru că își declară din când în când „falimentul”în legătură cu traficul de e-mailuri. Aceasta înseamnă că își șterg toate e–mailurile din mesagerie sau că își închid contul complet, pentru a-și reveni în urma avalanșei de comunicări electronice. CESE consideră că tranziția digitală are nevoie, de asemenea, de astfel de contraponderi pentru a avea succes și pentru a fi acceptabilă pentru toți și avertizează în legătură cu accelerarea excesivă a înlocuirii tehnicilor analogice.

4.3.   Responsabilitatea

Termenul „om în afara buclei”se referă la automatizarea completă, caz în care sistemul ia o decizie fără intervenție umană. Printre exemple se numără sistemele de cunoaștere care stabilesc diagnostice medicale pe baza unui volum mare de informații sau roboți militari care iau decizii de viață și de moarte utilizând informații din diverse surse. Întrebarea crucială și frecvent adresată este: în ce măsură este acceptabil din punct de vedere etic ca responsabilitatea alegerii (cu implicații morale) să fie delegată sistemelor bazate pe IA? CESE și-a exprimat deja poziția clară cu privire la această chestiune (6): termenii „responsabilitate”și „moral”sunt exclusiv legați de ființele umane, iar anumite trăsături psihice sau de personalitate nu pot fi atribuite roboților. Sistemele automatizate, indiferent cât de complexe sunt, trebuie să funcționeze în conformitate cu principiul human-in-command. Doar ființele umane iau decizia finală și își asumă responsabilitatea pentru aceasta.

4.4.   Securitatea și consumatorii

4.4.1.

Pe măsură ce noile gadgeturi de ultimă oră ne fac casele mai inteligente, acestea le fac totodată și mai vulnerabile. Având în vedere că tot mai multe dintre dispozitive se conectează la internet – televizoare inteligente, camere web, console de jocuri, ceasuri inteligente – este esențial să avem un plan de apărare bun pentru rețeaua de la domiciliu. Ceasurile inteligente și alte dispozitive care pot fi purtate sunt o extensie a unui smartphone, oferind acces instantaneu la aplicații puternice, e-mail, sms-uri și internet. Pe lângă extragerea informațiilor valoroase pentru hackeri, acestea pot, de asemenea, să preia controlul asupra dispozitivelor inteligente. Cercetătorii în domeniul securității au demonstrat cât de simplă este spargerea programului păpușii de jucărie Cayla sau cum se poate sparge chiar și programul unei pompe de insulină ori cum poate fi spionat purtătorul unui ceas inteligent. Este necesară informarea consumatorilor cu privire la aceste riscuri. CESE invită UE să revizuiască reglementările existente în materie de securitate și să elaboreze și să adapteze norme stricte de securitate pentru noile evoluții tehnologice pentru protecția cetățenilor în locuințele lor.

4.4.2.

Aplicarea datelor biometrice (recunoașterea facială, amprentele digitale, scanarea irisului) este extrem de utilă dacă sistemul funcționează bine. Dar, în cazul persoanelor identificate în mod incorect de sistem ca fiind suspecte, este adesea foarte dificil să se rectifice erorile. Aplicarea datelor biometrice poate avea ca rezultat clasificarea greșită și stigmatizarea, prin includerea automată a unei persoane într-o anumită categorie, cum ar fi cea de terorist, infractor sau individ suspect. Aceasta poate duce la reversul prezumției de nevinovăție. De asemenea, se pare că datele biometrice nu pot fi utilizate pentru toată lumea. De exemplu, 2 % din amprentele digitale ale persoanelor nu pot fi „citite”, deoarece acestea sunt cetățeni în vârstă sau din cauza anumitor profesii ori tratamente pe bază de chimioterapie. Sistemele digitale pe care le utilizează societatea noastră trebuie concepute astfel încât să nu excludă sau să discrimineze persoanele care nu îndeplinesc anumite criterii standard. Sistemele care clasifică automat persoanele ca fiind suspecte nu ar trebui să funcționeze niciodată fără o interacțiune umană strânsă și fără o verificare amănunțită.

4.4.3.

Frauda de identitate este o problemă majoră. Frauda de identitate este obținerea intenționată, însușirea, deținerea sau crearea de identificatori falși, comiterea sau intenția de a comite un act ilegal. Societatea noastră are nevoie de sprijin juridic suficient pentru a proteja victimele unei asemenea fraude de identitate.

4.5.   Demnitatea umană

4.5.1.

Utilizarea roboticii în domeniul îngrijirilor de sănătate este un motiv de îngrijorare. Roboții sunt dispozitive care nu reușesc să reproducă capacitățile empatice și reciprocitatea relațiilor de îngrijire umane. Prin urmare, roboții destinați îngrijirii ar trebui utilizați numai pentru activități de îngrijire, care nu necesită implicare emoțională, intimă sau personală. Dacă nu se utilizează în anumite condiții-cadru, roboții pot submina demnitatea umană.

4.6.   Viața privată

4.6.1.

Recunoașterea facială compară profilul facial al unei persoane cu o bază de date, pentru a vedea dacă persoana scanată apare în respectiva bază de date. Aceasta se folosește în investigațiile poliției sau pentru camerele de securitate din spații publice, iar utilizarea sa este reglementată de lege. Astfel de informații extrem de sensibile trebuie păstrate într-un mod sigur și securizat. Cu toate acestea, recunoașterea facială va deveni mai ieftină și mai ușor accesibilă tuturor, pentru a fi utilizată de către orice magazin, întreprindere sau chiar de către persoane fizice. Se încearcă utilizarea acestor tehnici chiar și pentru recunoașterea emoțională. Există teama că tehnologia de recunoaștere facială ar putea duce, în cele din urmă, la o situație în care nu mai este posibil ca mersul pe stradă sau cumpărăturile să se facă în mod anonim. CESE solicită ca oamenii să aibă dreptul la intimitate și în spațiile publice. În general, trebuie interzisă recunoașterea prin intermediul camerei de luat vederi, fără înștiințarea persoanelor care sunt observate.

4.6.2.

În timp ce scenariul de tip big brother (fratele mai mare), în care un guvern spionează pe toată lumea, este deja bine cunoscut, scenariul de tip little brother (fratele mai mic), în care indivizii sau societățile mici se spionează unii pe ceilalți, devine o posibilitate tot mai mare. De exemplu, ochelarii inteligenți pot fi utilizați pentru a înregistra și a prelua date despre un interlocutor sau un vizitator. Alte gadgeturi electronice de spionaj vor apărea pe măsură ce tehnologia avansată și accesibilă se dezvoltă în continuare. CESE subliniază că, în afară de actualul RGPD, avem nevoie de reguli clare și stricte pentru a proteja viața privată a cetățenilor.

4.6.3.

Pe măsură ce domotica este tot mai utilizată, casa – considerată un spațiu privat – devine tot mai transparentă. Distincția între casă și lumea exterioară devine tot mai neclară, deoarece pereții nu mai protejează o casă de ochii curioși. Dispozitivele de divertisment, sistemele de alarmă cu camere de supraveghere și sistemele de control centralizat (computerul de birou, smartphone-ul, vorbitorul inteligent) oferă o serie de puncte de pătrundere a hackerilor. CESE solicită acțiuni coordonate ale UE pentru a-i informa pe consumatori cu privire la aceste riscuri și pentru a sprijini măsurile de securitate.

4.6.4.

Un risc al sistemelor digitale îl reprezintă complexitatea lor. În special, consumatorul individual, care nu deține competențe digitale profesionale, are nevoie de mai mult sprijin. De exemplu, manualele de utilizare pentru echipamentele digitale pot fi foarte lungi. În mod normal, acestea avertizează utilizatorul cu privire la problemele de confidențialitate, însă permisiunea de a utiliza anumite date este acordată de multe ori în necunoștință de cauză, deoarece oamenii nu înțeleg întregul manual sau suferă de așa-numita „oboseală legată de consimțământ”, din cauza numeroaselor momente în care aceștia trebuie să acorde dispozitivelor care captează date permisiunea de utilizare a datelor lor. Acest lucru ridică întrebarea referitoare la cine are responsabilitatea în acest proces. CESE solicită o simplificare și propune introducerea unor proceduri standard la nivelul UE sau a unor pachete standard privind viața privată, care să fie ușor de înțeles pentru toți.

4.6.5.

Problema confidențialității se aplică și platformelor digitale. Platformele își pot urmări cu ușurință utilizatorii cu ajutorul unor instrumente simple. De exemplu, angajații Uber au folosit instrumentul God View al companiei pentru a urmări politicieni, celebrități și alte persoane, ceea ce a încetat în urma unei cauze în justiție. Cu toate acestea, tehnologia captează în continuare date de urmărire și de conectare. CESE este convins că confidențialitatea poate fi garantată doar prin măsuri suplimentare: limitarea accesului la date sensibile doar pentru un număr restrâns de persoane autorizate. Aceste măsuri de securitate trebuie dezvoltate în conformitate cu standardele cele mai înalte și cele mai sigure, incluzând verificări periodice de către organisme independente ale UE.

4.7.   Munca în viitor

4.7.1.

Munca va rămâne principala sursă de venit în era digitală. Angajabilitatea, din perspectiva angajatorului, și capacitatea de a lucra, din punctul de vedere al angajatului, sunt două fețe ale aceleiași monede în transformarea digitală. Capacitatea angajaților de adaptare la noi sarcini este egală cu posibilitatea de a adapta munca prin tehnologie digitală la cerințele de muncă individuale. Pe măsură ce linia ce separă munca pentru a câștiga bani de munca în scopuri private devine tot mai subțire, partenerii social în special sunt provocați să găsească și să stabilească noi criterii pentru a măsura performanța individuală în mod echitabil. Anticiparea schimbărilor digitale necesită implicarea angajaților prin informare, consultare și participare. Securitatea socială, serviciile publice de interes general și salvgardarea mijloacelor de subzistență ecologice rămân condiții prealabile pentru viitoarea societate muncitoare în transformarea digitală.

4.7.2.

Automatizarea și roboții vor avea un impact semnificativ asupra viitorului muncii. De exemplu, utilizarea sistemelor de transport fără conducător (DTS) este deja un lucru obișnuit pentru transportul materialelor în depozite. Roboții pot, de asemenea, să înlocuiască activitățile monotone, grele sau periculoase, iar așa-numiții „roboți colaborativi”de nouă generație pot deveni parteneri fizici ai lucrătorilor, fiind deosebit de utili persoanelor cu handicap fizic. Roboții actuali înlocuiesc în principal munca manuală, însă roboții care utilizează IA vor efectua, de asemenea, muncă intelectuală. Un număr semnificativ de profesii vor fi afectate, pe măsură ce roboții preiau anumite sarcini sau chiar înlocuiesc complet lucrătorii umani, după cum am observat în ultimele decenii. Se estimează că ocuparea forței de muncă în toate sectoarele industriale va rămâne stabilă până în 2022. O privire asupra companiilor mari arată chiar că schimbarea în diviziunea muncii între om și mașină a creat aproape de două ori mai multe locuri de muncă și roluri funcționale noi decât cele pe care le-a acaparat. CESE a discutat aceste aspecte într-o serie de avize (7).

4.7.3.

Accesul inegal la noile tehnologii digitale și lacunele în materie de competențe pot fi o sursă de creștere treptată a diferențelor în materie de dezvoltare regională, cu impact asupra dezvoltării economice, culturale și, prin urmare, a dezvoltării sociale a acestor regiuni. CESE solicită evaluarea amplorii eventualelor inegalități sociale și a posibilelor sale efecte asupra integrității UE.

4.7.4.

Lucrătorii care colaborează sau interacționează cu sistemele automatizate sau care lucrează cu volume mari de informații pot întâmpina anumite probleme. Aceștia trebuie să se ocupe de sarcini complexe, care presupun un volum mare de informații. Realitatea virtuală, de exemplu, este utilizată în scopuri de formare și planificare, în timp ce realitatea augmentată sprijină proiectele de întreținere. CESE recomandă ca, ori de câte ori sunt planificate noi sisteme de automatizare în industrie și comerț, să se utilizeze metode științifice obiective de optimizare și evaluare a interacțiunii om-mașină.

4.7.5.

Pe de altă parte, angajatorii se confruntă cu provocarea de a alege soluții digitale adecvate din gama largă de noi tehnologii. Este important să se dezvolte sisteme adecvate de asistență tehnologică pentru activitățile și procesele de lucru ale societăților. Înainte de introducerea noilor tehnologii, se recomandă, de asemenea, să se stabilească nivelul de competență tehnologică a angajaților și, dacă este necesar, să se ofere instruire. Participarea angajaților la introducerea noilor tehnologii este, de asemenea, un factor-cheie.

4.7.6.

Domeniul de cercetare al ergonomiei cognitive ia avânt în era digitalizării. Metodele științifice ale ergonomiei cognitive fac posibilă evaluarea obiectivă a nevoilor psihice, utilizând totodată noi sisteme de asistență tehnică. Aceasta combină diferite discipline de cercetare, cum ar fi psihologia și ergonomia, pentru a evalua interfețele pentru utilizatori. Scopul este un design optim al locului de muncă și o situație avantajoasă atât pentru angajați, cât și pentru angajatori. Într–o astfel de situație avantajoasă pentru toate părțile, angajații ating un nivel optim de satisfacție profesională, bunăstare și sănătate și oferă companiei performanță și productivitate optime pe termen lung. CESE recomandă ca astfel de metode de evaluare să devină standard, în beneficiul angajaților și al societăților. Transformarea digitală ar trebui să fie monitorizată printr-o cercetare cuprinzătoare și adaptată muncii, finanțată de Uniunea Europeană, a „digitalizării în beneficiul muncii decente”. CESE este convins că doar cu un design eficient și favorabil angajaților al sistemelor Industry 4.0, digitalizarea va avea succes pe termen lung.

---

(1)  JO C 62, 15.2.2019, p. 292.

(2)  JO C 434, 15.12.2017, p. 30; JO C 434, 15.12.2017, p. 36; JO C 237, 6.7.2018, p. 8; JO C 367, 10.10.2018, p. 15.

(3)  JO C 288, 31.8.2017, p. 1.

(4)  JO C 62, 15.2.2019, p. 274.

(5)  Eurobarometru special 460 – sondaj realizat de TNS Opinion & Social, martie 2017.

(6)  JO C 288, 31.8.2017, p. 1.

(7)  JO C 434, 15.12.2017, p. 30; JO C 434, 15.12.2017, p. 36; JO C 237, 6.7.2018, p. 8; JO C 367, 10.10.2018, p. 15.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Banca de Investiții Europeană – Analiza anuală a creșterii 2019: Pentru o Europă mai puternică într-un context de incertitudine la nivel mondial

[COM(2018) 770 final]

(2019/C 190/04)

Raportor: doamna Anne DEMELENNE

Consultare	Comisia Europeană, 18.2.2019
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	1.2.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	20.2.2019
Sesiunea plenară nr.	541
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	124/1/0

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Analiza anuală a creșterii (AAC) oferă o evaluare în general pozitivă a progreselor economice și sociale realizate în trecut în ceea ce privește creșterea economică, investițiile și evoluțiile pieței forței de muncă. În pofida îmbunătățirilor înregistrate din 2014, datele prezentate arată că performanțele nu au fost impresionante în comparație cu cele ale altor economii avansate.

1.2.

AAC menționează pericolele care rezultă din evenimente externe, dar nu propune contramăsuri adecvate. Amenințările externe ar trebui să evidențieze necesitatea de a elabora politici de stimulare pentru menținerea nivelurilor de creștere economică și de ocupare a forței de muncă. Acest lucru are implicații asupra bugetelor UE și ale statelor membre.

1.3.

O productivitate îmbunătățită este esențială pentru menținerea poziției competitive a UE și pentru creșterea bunăstării. Reformele care pot conduce la creșterea productivității ar trebui salutate. Cu toate acestea, este nevoie de o evaluare amănunțită a politicilor anterioare, având în vedere rezultatele inegale obținute până în prezent, inclusiv ritmul lent al redresării economice, preocupările continue privind productivitatea în raport cu concurenții și creșterea numărului de locuri de muncă precare.

1.4.

Creșterea productivității depinde de îmbunătățirea educației și formării, așa cum este subliniat în Analiza anuală a creșterii. Acest aspect ar trebui sprijinit de partenerii sociali și de societatea civilă și prin investiții publice și private, inclusiv investiții susținute de fondurile structurale ale UE.

1.5.

Se acordă o importanță deosebită pilonului social. Ar trebui să se clarifice cum va fi pus acesta în aplicare, cum pot fi puse la dispoziție resurse prin intermediul fondurilor sociale europene și al altor instrumente europene și cum se va realiza finanțarea la nivelul UE și al statelor membre.

1.6.

Se fac referiri la domenii în care au fost propuse politici noi, inclusiv impozitarea echitabilă, uniunea bancară și funcționarea zonei euro. Progresele sunt foarte lente și propunerile sunt adesea destul de modeste. O implicare deplină a partenerilor sociali și a societății civile ar aduce beneficii.

1.7.

Este menționată succint importanța combaterii schimbărilor climatice, în contextul riscurilor pe care le presupun acestea pentru economie, astfel cum le descrie raportul Forumului Economic Mondial privind riscurile globale (1), fiind însă abordate superficial. De asemenea, lipsește abordarea chestiunii costurilor externe implicate de economia generatoare de emisii de dioxid de carbon Măsurile adoptate până în prezent în domeniul combaterii schimbărilor climatice rămân insuficiente. Un pas important ar fi schimbarea denumirii „Analiza anuală a creșterii”în „Analiza anuală a creșterii durabile”. Pe lângă recunoașterea importanței schimbărilor climatice, s-ar recunoaște, astfel, și importanța durabilității resurselor epuizabile, a protecției mediului și, prin urmare, a protejării intereselor sectorului economic, precum și ale generațiilor viitoare.

1.8.

În multe domenii, punerea în aplicare a politicilor depinde de unele finanțări din sectorul privat, dar și din cel public. Acest lucru ar trebui facilitat, atât prin reforme care să creeze un mediu favorabil investițiilor în sectorul privat și cu un buget UE adecvat, cât și printr-un angajament față de o „regulă de aur”care să permită alocarea de fonduri din bugetele statelor membre pentru investiții productive din punct de vedere social și economic care să nu amenințe sustenabilitatea bugetară viitoare.

2.   Prioritățile majore ale Comisiei Europene în Analiza anuală a creșterii (AAC) 2019

2.1.

Analiza anuală a creșterii 2019 se înscrie în contextul mai larg a 22 de trimestre consecutive de creștere economică, oferind astfel posibilitatea de a pune în aplicare reformele necesare pentru a face față incertitudinilor în creștere la nivel mondial și posibilelor riscuri interne, cu alte cuvinte: — creșterea investițiilor din sectorul public și cel privat, în vederea creșterii productivității totale a factorilor; — asigurarea de investiții de înaltă calitate în cercetare și dezvoltare, inovare, educație, competențe și infrastructură; — creșterea productivității, a inserției sociale și a capacității instituționale; — piețe de capital integrate și care funcționează bine; — garantarea stabilității macrofinanciare și a unor finanțe publice viabile.

3.   Observații generale privind recomandările Comisiei Europene

3.1.

CESE salută angajamentul continuu de a sprijini reformele care vizează creșterea investițiilor de înaltă calitate și creșterea productivității, incluziunea și calitatea instituțională, precum și asigurarea în continuare a stabilității macrofinanciare și a unor finanțe publice solide. Comitetul salută recunoașterea nevoii de investiții axate pe educație și formare și recunoașterea sporită a necesității de a consolida dimensiunea socială a UE, de a răspunde inegalităților în interiorul regiunilor și între regiuni și în ceea ce privește accesul la educație și de a realiza coordonarea instrumentelor politice. Cu toate acestea, rămâne să se precizeze modul în care vor fi atinse aceste obiective; evaluarea performanței economice nu corespunde datelor furnizate în toate domeniile, exprimând automulțumire în legătură cu unele aspecte, exagerând caracteristicile pozitive și, în unele cazuri, făcând mențiuni nefondate referitoare la efectele pozitive ale politicilor anterioare.

3.2.

Se fac referiri la pericole și incertitudini, inclusiv la schimbările de la nivelul economiei mondiale, la politica comercială a SUA și la incertitudinile legate de relațiile viitoare cu Regatul Unit. Riscul unei recesiuni în viitorul apropiat și pe termen mediu evidențiază necesitatea de a elabora măsuri de stimulare pentru menținerea nivelurilor de creștere economică și de ocupare a forței de muncă, astfel cum recomandă OCDE (2). În acest scop, ar trebui luată în considerare instituirea, în cadrul bugetului UE, a unei funcții de stabilizare macroeconomică, care ar permite o creștere a rezilienței economice a zonei. Acesta poate servi drept amortizor împotriva șocurilor și poate permite zonei euro să realizeze orientarea bugetară pozitivă solicitată de CESE (3), chiar dacă statele membre luate individual nu își utilizează marja de manevră bugetară disponibilă în conformitate cu obiectivele europene.

3.3.

De asemenea, există riscuri generate de evoluțiile politice interne ca urmare a performanțelor economice și sociale relativ dezamăgitoare din perioada de după 2008. Acest lucru evidențiază, de asemenea, importanța atât a unor astfel de reforme, cât și a unor măsuri politice, întrucât ar conduce la productivitate sporită și la creștere economică, precum și la consolidarea coeziunii și a dimensiunii sociale a politicilor.

3.4.   Creșterea economică

3.4.1.

UE a înregistrat cinci ani de creștere economică începând cu 2014, cu niveluri peste media UE în mai multe țări cu venituri mai reduse. Acest lucru a redus într-o oarecare măsură divergențele dintre cele mai ridicate și cele mai scăzute venituri din UE în ansamblu, deși alte țări au rămas în urmă, ceea ce a generat noi dimensiuni ale divergenței.

3.4.2.

Începând cu anul 2017, s-a înregistrat o anumită creștere în toate statele membre ale UE pentru prima dată din perioada anterioară crizei. Cu toate acestea, creșterea economică este în continuare mai lentă în întreaga UE decât în perioada anterioară crizei și nu este impresionantă comparativ cu creșterea recentă a altor economii avansate. De asemenea, UE mai are mai mult de recuperat, având în vedere durata excepțională a depresiunii de după 2008.

3.5.   Aspecte sociale

3.5.1.

Atât nivelul ocupării forței de muncă, cât și rata ocupării forței de muncă au arătat o redresare semnificativă în urma perioadei de depresiune de după 2008. Deși – după cum arată datele anexate la AAC – tendința de creare de noi locuri de muncă a fost spre niveluri de calificare mai ridicate, acest lucru a fost însoțit de o scădere a calității multor locuri de muncă nou create.

3.5.2.

Din ce în ce mai mulți lucrători sunt angajați cu contracte pe durată determinată și cu fracțiune de normă, majoritatea preferând însă un contract standard, cu normă întreagă (4). Proporția lucrătorilor cu fracțiune de normă a crescut de la 16,8 % la 18,7 % din totalul forței de muncă ocupate în perioada 2008-2017, cu niveluri mai ridicate și cu o creștere mai mare în rândul persoanelor tinere. Deși, în prezent, există un număr mai mare de persoane care lucrează, numărul total al orelor lucrate în 2017 era încă ușor sub nivelul din 2008 (5).

3.5.3.

Astfel cum se recunoaște în AAC, numărul persoanelor care lucrează și sunt expuse riscului sărăciei este ridicat și în creștere în mai multe state membre [în 2008, ele reprezentau 8,6 % din populația activă, în 2017 procentul lor crescând la 9,6 % (6)]. Un nivel total al ocupării forței de muncă mai ridicat – deși ocuparea forței de muncă ar trebui să fie preferabilă șomajului – nu este o dovadă de creștere favorabilă incluziunii.

3.5.4.

Unele grupuri, cum ar fi cei care primesc indemnizații de invaliditate, nu sunt calculate în ratele șomajului (7). Acest lucru ar trebui să fie luat în considerare în recomandări, în special în ceea ce privește flexibilitatea și securitatea oferite acestor grupuri, pentru a facilita accesul la piața deschisă a forței de muncă fără pierderea dreptului subsecvent la indemnizații.

3.5.5.

Ar trebui să se garanteze că persoanele cu contracte de muncă precare și atipice, cum ar fi lucrătorii care desfășoară o activitate independentă, lucrătorii cu fracțiune de normă sau persoanele cu loc de muncă obținut prin intermediul platformelor au acces la protecție socială adecvată. Provoacă îngrijorare, de asemenea, persoanele ale căror cheltuieli cauzate de starea de sănătate sau urmare a unui handicap îi aduc în situația în care nu mai fac față de la o lună la alta și care uneori pierd ajutorul financiar adecvat pentru cheltuielile aferente, odată ce au un loc de muncă remunerat.

3.5.6.

Comisia propune adaptarea protecției sociale pe baza noilor forme de ocupare a forței de muncă. Este adevărat că vor trebui găsite noi surse de finanțare, dar calea de urmat este o revenire la locuri de muncă de calitate, adecvate pentru nevoile pieței forței de muncă, și la contracte de muncă durabile, care să le ofere oamenilor dreptul la o protecție socială adecvată. De asemenea, va fi necesară combaterea discriminării pe piața muncii a anumitor grupuri – persoane în vârstă, persoane de origine străină, persoane cu handicap, tineri și femei – o mare parte a acestora având adesea un nivel înalt de calificare.

3.5.7.

Trebuie salutate referirile la asigurarea unui acces mai larg la servicii de înaltă calitate și la îmbunătățirea accesului părinților (și în special al femeilor) pe piața muncii, datorită efectelor lor pozitive asupra combaterii excluziunii sociale și, de asemenea, asupra ofertei de forță de muncă. Politicile de sprijinire a integrării sociale a imigranților ar trebui, de asemenea, promovate ca parte a unei politici în domeniul migrației care reflectă valorile europene ale solidarității și toleranței și care respectă drepturile omului.

3.6.   Salarii și productivitate

3.6.1.

Creșterea salariilor a fost foarte modestă, iar decalajele dintre țări, chiar și pentru aceeași muncă prestată, rămân considerabile. Creșterea salariilor pentru UE în ansamblu rămâne sub nivelul creșterii productivității.

3.6.2.

Aceasta înseamnă că o ponderea salariilor în venitul național este mai mică. Măsura în care beneficiile unei productivități mai mari sunt împărțite în mod echitabil variază în rândul statelor membre, în funcție de posibilitatea reușitei negocierilor colective și de politicile care încurajează creșterea salariilor. Deși o productivitate sporită ar trebui, în mod normal, să fie considerată condiția prealabilă necesară, dar nu singura, pentru salarii mai mari, legătura sistematică dintre productivitate (care depinde și de investiții) și salarii nu ar trebui să ascundă creșterea costului vieții în momentul stabilirii salariilor; altfel, aceasta poate genera tensiuni sociale majore.

3.6.3.

Salariile mici reprezintă, de asemenea, o barieră în calea creșterii productivității în țări cu salarii mai mici, încurajând persoanele cele mai calificate să își caute un loc de muncă în altă parte. Mobilitatea forței de muncă ar trebui să fie salutată în cazul în care reflectă opțiunile preferate ale oamenilor. Ea înlesnește, de asemenea, dobândirea de competențe și experiență, care pot fi folosite în țara de origine. Cu toate acestea, și emigrația celor mai calificate persoane a descurajat investițiile în activități care necesită un nivel înalt de competențe, lăsând țările cu salarii mai mici în imposibilitatea de a dezvolta cele mai solicitante activități economice.

3.6.4.

Creșterea nivelului salariilor în mai multe state membre (mai ales în Europa de Est și Europa Centrală) a reprezentat o consecință a creșterii salariilor minime și a salariilor din sectorul public. Consumul mai mare a contribuit la creșterea PIB-ului. În egală măsură, măsurile de asigurare a unui salariu minim și a unui venit minim, ca parte a unui proces de convergență socială în UE, pot constitui un element important de protecție socială și de asigurare a unui nivel de trai decent în toate țările, contribuind totodată la sprijinirea creșterii economice.

3.7.   Productivitate și competențe

3.7.1.

Întârzierea creșterii productivității în raport cu principalii concurenți mondiali este rezultatul unei depresiuni de durată mai lungă după 2008, după cum se arată în graficul 3 (8). Această întârziere a fost extrem de pronunțată în zona euro. Reducerea acestui decalaj va necesita dezvoltarea unui mediu care să conducă la creșterea investițiilor private și la aplicarea cercetării și a inovării. Va fi nevoie și de valorificarea întregului potențial al populației UE, de reducerea excluziunii sociale și de pe piața forței de muncă, dar și de investiții în recrutarea șomerilor pe termen lung pe piața forței de muncă.

3.7.2.

Îmbunătățirea cunoștințelor, competențelor, calificărilor, atitudinilor și a creativității rămâne o condiție prealabilă absolută pentru creșterea productivității. De asemenea, contribuie la democrație și dezvoltare durabilă. AAC subliniază în mod corect importanța investițiilor în dezvoltarea competențelor, a educației și a învățării pe tot parcursul vieții. 40 % dintre angajatori raportează dificultăți în recrutarea de personal calificat corespunzător. De asemenea, mulți potențiali angajați consideră dificilă aplicarea calificărilor în țările lor de origine.

3.7.3.

Este esențială elaborarea unor strategii care să anticipeze nevoile viitoare în materie de competențe, alături de sisteme adecvate de validare a competențelor, și care să garanteze că educația și formarea corespund nevoilor în materie de ocupare a forței de muncă. Sprijinirea angajatorilor în dotarea angajaților disponibili cu competențe și calificări adecvate ar trebui să fie asigurată și prin investiții în servicii de sprijin pentru a preveni părăsirea timpurie a școlii, în special în rândul grupurilor discriminate, cum ar fi persoanele cu handicap sau persoanele provenite din familii de migranți, și pentru a acorda sprijin în vederea continuării studiilor în învățământul superior (9). Angajatorii dețin o responsabilitate importantă, pentru că fac posibilă și facilitează îmbunătățirea competențelor și a calificărilor – care variază enorm între statele membre – iar elaborarea și punerea în aplicare a unor strategii de succes sunt de neimaginat fără participarea deplină a partenerilor sociali, a societății civile, a instituțiilor de învățământ și a societăților de formare profesională. După cum susține și AAC, asigurarea accesului egal la educație de calitate „necesită investiții sporite”, care ar trebui să includă investiții publice susținute de UE prin intermediul recomandărilor specifice fiecărei țări și participare corespunzătoare prin fondurile structurale și Planul său de investiții.

3.8.   Provocarea reprezentată de schimbările climatice

3.8.1.

AAC este foarte vagă și mult prea lipsită de coerență cu privire la pericolele prezentate de schimbările climatice și progresele înregistrate de UE în direcția atingerii obiectivelor de la Paris. În comparație cu raportul privind riscurile globale (10), prezentat participanților la Forumul Economic Mondial în ianuarie 2019, impactul schimbărilor climatice asupra creșterii și economiei este abordat de-a dreptul marginal. În schimb, raportul privind riscurile globale arată că cele trei (!) amenințări majore la adresa economiei mondiale rezidă în schimbările climatice și în acțiunea politică prea ezitantă de decarbonizare a economiei Ca atare, protecția climei nu mai ține de protecția mediului, ci devine o premisă existențială pentru economie. Rapoartele regulate elaborate de Bloomberg NEF arată că investițiile în energia curată au scăzut începând cu 2011 (11). UE nu poate pretinde poziția de lider la nivel mondial în acest domeniu sau în domeniul inovațiilor care conduc la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

3.8.2.

Raportul Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) subliniază urgența acțiunilor împotriva schimbărilor climatice, care pot deveni ireversibile în trei ani. De asemenea, ar trebui puse la dispoziție bugete la toate nivelurile de guvernanță (atât investiții publice, cât și private) cu scopul de a moderniza și decarboniza industria, transporturile și energia.

3.8.3.

În plus, este vorba de o necesitate de politică fiscală, din cauza costurilor externe extrem de ridicate ale economiei actuale. Cu toate acestea, analiza anuală a creșterii omite în mare măsură această chestiune, deși Comisia a publicat aproape simultan cu analiza anuală a creșterii cifre corespunzătoare: conform acestor date, numai dezastrele meteorologice au provocat daune de 283 de miliarde EUR în 2017 (12). CESE a subliniat în repetate rânduri că Fondul Monetar Internațional estimează subvențiile directe și indirecte acordate în UE producției de energie pe bază de carbon la 330 de miliarde USD pe an. Ca atare, neajunsuri ale analizei anuale a creșterii sunt lipsa abordării chestiunii internalizării costurilor externe și absența dezbaterii privind necesitatea de a trece „dincolo de PIB”.

3.9.   Investițiile

3.9.1.

Investițiile sunt esențiale pentru creșterea productivității. Problema este stringentă pentru UE, având în vedere că rămâne în urma concurenților săi majori în sectoare esențiale ale celor mai moderne tehnologii și în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon. O economie îmbunătățită constant reprezintă o bază esențială pentru finanțarea asigurărilor sociale și de sănătate la nivelul dorit de cetățenii europeni. Promovarea bunăstării, coeziunii și justiției sociale este pe deplin compatibilă cu creșterea economică și creșterea productivității (13).

3.9.2.

CESE își reiterează opinia potrivit căreia Comisia și statele membre ar trebui să depună eforturi mai mari pentru înlăturarea obstacolelor din calea investițiilor și crearea unui climat favorabil acestora. Finalizarea uniunii energetice, Strategia privind piața unică digitală și planul de acțiune pentru economia circulară ar putea crea oportunități extraordinare de investiții. În plus, trebuie să fie luate în considerare noi oportunități pentru investiții ecologice, cu ajutorul cărora să se combată schimbările climatice.

3.9.3.

De asemenea, acordurile comerciale internaționale pot oferi perspective de stimulare a creșterii economice. Această chestiune este deosebit de stringentă, având în vedere pericolele prezentate de posibila ieșire a Regatului Unit din UE și de conflictele comerciale care implică SUA. UE ar trebui să sprijine un sistem de relații economice internaționale bazat pe norme, completat prin negocierea unor acorduri de liber schimb. Acestea ar trebui să vizeze atingerea unor niveluri tarifare minime, ținând seama cum se cuvine de drepturile omului, de standardele OIM și de dreptul statelor de a legifera în interesul public.

3.9.4.

AAC nu manifestă preocupări în legătură cu nivelul investițiilor, sugerând că decalajul identificat după 2008 a fost aproape eliminat. Investițiile (înțelese ca formare brută de capital fix) ar trebui să ajungă la 20,6 % din PIB în 2018, în comparație cu 22,5 % în 2007 și cu 19,4 % în 2014 (14). Decalajul în materie de investiții, măsurat în aceste condiții, a fost, prin urmare, redus într-o oarecare măsură, dar nu a fost depășit.

3.9.5.

Investițiile rămân la un nivel scăzut în comparație cu cele din SUA și Coreea de Sud, care se numără printre concurenții naturali ai UE în domeniul inovării. Nivelurile rămân deosebit de reduse în mai multe țări cu venituri mai reduse și în țările care au înregistrat cele mai mari scăderi după 2008.

3.9.6.

AAC favorizează o serie de domenii de investiții sociale, inclusiv sănătatea, sistemele de îngrijire pe termen lung și locuințele publice. CESE a prezentat argumente în favoarea multiplelor efecte pozitive ale unor investiții sociale bine planificate, eficace, eficiente și orientate către viitor, care ar trebui privite ca fiind nu costuri, ci o investiție în potențialul Europei în materie de dezvoltare și ocupare a forței de muncă (15). Punerea în aplicare a acestor obiective necesită o marjă pentru cheltuielile publice.

3.9.7.

Salutăm Planul de investiții pentru Europa, ca pe un mijloc de sprijinire a investițiilor orientate către prioritățile politice ale UE. Cu toate acestea, resursele puse la dispoziție au fost limitate și, la nivel agregat, au fost suficiente doar pentru menținerea, nu și pentru creșterea totalului creditelor BEI (16). De fapt, în 2017, ele au fost cu 7 % sub nivelul mediu pentru perioada 2013-2016 (17).

3.9.8.

Este nevoie de o abordare care să ofere un program de investiții finanțat în mod adecvat, inclusiv resurse din bugetul UE, cu sprijinul bugetelor statelor membre. Astfel, UE va își putea pune în aplicare cu ușurință obiectivele enunțate de a sprijini dezvoltarea IMM-urilor, de a investi în tehnologii noi care promovează transformările ecologice dorite, în creșterea nivelurilor de educație și de calificare și în îmbunătățirea condițiilor sociale. CESE a subliniat deja că flexibilitatea permisă în prezent în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere nu este suficientă și că ar trebui deschise discuții la nivelul UE cu privire la o normă de sine stătătoare, care să excludă investițiile publice cu valoare adăugată din domeniul de aplicare al PSC – normă cunoscută sub numele de „regula de aur” (18) –, pentru a se putea asigura sustenabilitatea datoriei.

3.10.   Datorii

3.10.1.

În conformitate cu avizul său anterior (19), CESE împărtășește îngrijorarea exprimată în AAC cu privire la faptul că nivelurile ridicate ale datoriei publice și private sunt surse permanente de vulnerabilitate, în special în zona euro. Datoria publică brută a scăzut de la nivelul său maxim de 88,1 % din PIB, în 2014, la 81,4 % din PIB în 2018, cu mult peste nivelul din 2008 și cu mult peste obiectivul de 60 % din PIB. Cu toate acestea, comparațiile internaționale arată că nivelurile datoriei publice de peste 60 % din PIB nu sunt neapărat legate de o creștere economică mai lentă. Reducerea datoriei publice pare mai ușoară acolo unde există o creștere economică rapidă. Prin urmare, cea mai bună protecție împotriva pericolelor asociate cu niveluri ridicate ale datoriei este restabilirea completă a creșterii economice prin politici macroeconomice anticiclice. În plus, consolidarea fiscală favorabilă creșterii în perioadele de conjunctură economică pozitivă poate contribui la prevenirea unei reacții negative a pieței în perioade dificile.

3.10.2.

Datoria privată a scăzut în ultimii ani, dar rămâne peste nivelul înregistrat înainte de introducerea monedei euro în majoritatea statelor membre ale UE. Reducerea gradului de îndatorare a gospodăriilor și a întreprinderilor este mai puțin anevoioasă și mai puțin dureroasă în condițiile în care creșterea economică este ridicată. Destabilizarea economiilor din zona euro printr-o piață imobiliară prociclică trebuie monitorizată îndeaproape și evitată prin mijloace de reglementare, pentru a preveni crizele economice.

3.10.3.

Reducerea datoriilor este sprijinită de instituții de înaltă calitate, care însoțesc cele mai performante economii. Acestea asigură eficiența piețelor financiare și a piețelor de produse, servicii și de muncă, contribuie la atingerea unei calități adecvate a administrației publice și sprijină politici adecvate în materie de pensii, concurență și fiscalitate.

3.11.   Uniunea bancară

3.11.1.

Dacă actualele propuneri privind uniunea bancară ar fi puse în aplicare, ele ar fi insuficiente în raport cu experiența crizelor financiare anterioare. Ar trebui luate măsuri pentru a se asigura supravegherea corespunzătoare a extinderii piețelor de capital, astfel încât să nu se permită prezența produselor securitizate dăunătoare pe piețele europene de capital, care ar putea contribui la o viitoare criză financiară. Organismele de supraveghere din Uniunea Europeană trebuie să se asigure că o uniune a piețelor de capital nu permite accelerarea scurgerii de capital din diversele state membre în perioadele de tensiuni pe piețele financiare. Pentru a asigura condiții mai bune de finanțare pentru economia reală, buclele de feedback negativ dintre bănci și ratele dobânzii pentru datoria suverană ar trebui diminuate. Două componente integrante în acest scop sunt un sistem european de asigurare a depozitelor și prevederea unei măsuri adecvate de protecție pentru Fondul unic de rezoluție prin Mecanismul european de stabilitate. Înainte de instituirea unui sistem european de asigurare a depozitelor, creditele neperformante ar trebui eliminate din bilanțurile contabile ale băncilor participante, în măsura în care acest lucru este fezabil și posibil.

3.12.   Reforme în zona euro

3.12.1.

Aprofundarea uniunii economice și monetare (UEM) ar trebui urmărită cu mai multă imaginație și vigoare. Propunerile legate de reforma UEM și guvernanța sa sunt în prezent insuficiente pentru a asigura protecție împotriva riscurilor de șocuri asimetrice. Reechilibrarea anterioară, unilaterală, a contului curent exclusiv al debitorului a afectat PIB-ul total al zonei euro, contribuind substanțial la redresarea sa lentă după 2008. Pentru a permite țărilor care anterior au prezentat un deficit de cont curent să își extindă economiile (în ceea ce privește soldul lor fiscal și balanța externă), țările cu excedent de cont curent nu ar trebui stimulate doar să investească mai mult, ci și să majoreze salariile și prestațiile sociale, pentru a sprijini consumul privat.

3.12.2.

CESE îi îndeamnă pe liderii europeni să intensifice ritmul reformelor privind UEM, uniunea bancară și uniunea piețelor de capital. Cu toate acestea, atât timp cât zona euro nu dispune de un buget comun care să poată crea o orientare fiscală pozitivă pentru zona euro în ansamblu, stimulentele monetare vor rămâne necesare în timpul oricărei recesiuni viitoare. Având în vedere încheierea preconizată a programelor BCE de achiziționare de active la sfârșitul acestui an, CESE recomandă BCE să pregătească un program de achiziționare de active care să poată fi activat rapid în timpul unei recesiuni, în cazul în care stimulentele fiscale nu se materializează. Programul ar trebui orientat către economia reală și investiții ecologice.

3.13.   Impozitare echitabilă

3.13.1.

Luând act de discuțiile din cadrul Comisiei Europene potrivit cărora impozitarea ar putea să devină o chestiune decisă prin vot cu majoritate calificată, CESE sprijină în continuare accentul pus pe politicile privind impozitarea echitabilă, ținând seama de capacitatea fiecăruia de a contribui. În conformitate cu avizele sale anterioare, CESE sprijină elaborarea unei baze fiscale consolidate comune a societăților care să fie larg acceptată, ca mijloc de consolidare a pieței unice prin simplificarea situației fiscale a marilor întreprinderi și de combatere a planificării fiscale agresive (20). De asemenea, Comitetul salută inițiativele privind impozitarea economiei digitale, considerând că este foarte important să se elaboreze noi principii general acceptate privind modul de atribuire a profiturilor întreprinderilor în funcție de crearea de valoare într-o țară din UE și modul de impozitare a lor (21), în funcție de acest criteriu. De asemenea, CESE salută importanța acordată, în cadrul AAC, combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive, în conformitate cu un avizele anterioare ale CESE (22).

3.14.   Reforme structurale

3.14.1.

AAC subliniază încă o dată importanța reformelor structurale, considerate utile pentru crearea de locuri de muncă și reducerea nivelurilor datoriei. Totuși, rămâne neclar sensul noțiunii „reformă structurală”, ceea ce face dificilă interpretarea afirmațiilor conform cărora reformele anterioare au avut efecte pozitive demonstrabile. CESE a pledat, în unele avize anterioare, pentru reforme structurale orientate spre dezvoltare socială și economică: locuri de muncă mai multe și de calitate mai bună, acces îmbunătățit la piața forței de muncă, educație, formare și dobândirea de competențe, creștere durabilă, calitate administrativă și instituțională și durabilitatea mediului (23). Comitetul consideră că astfel de reforme ar trebui să fie specifice fiecărei țări, să fie conforme cu programele naționale de reformă pentru ameliorarea bunăstării și să fie sprijinite mai degrabă în mod democratic, decât prin adoptarea unei abordări nediferențiate pentru toate statele membre (24).

3.14.2.

Recentele performanțe modeste de creștere economică și evoluțiile lente ale pieței forței de muncă pun sub semnul întrebării beneficiile anumitor politici anterioare, introduse sub denumirea de „reformă structurală”. Numărul persoanelor care ocupă un loc de muncă a crescut, în conformitate cu creșterea cererii, dar în condițiile deteriorării frecvente a calității locurilor de muncă și ale creșterii segmentării pieței forței de muncă.

3.14.3.

Rezultatele „reformelor structurale”anterioare rămân un domeniu controversat. Unele evaluări au fost pozitive, unii angajatori manifestând un anumit grad de satisfacție față de reformele de pe piețele forței de muncă (25). Cu toate acestea, există, de asemenea, un număr substanțial de dovezi științifice care ridică îndoieli serioase în legătură cu recomandările Comisiei Europene referitoare la politicile anterioare privind piața forței de muncă (26). Astfel, cea mai recentă Strategie privind ocuparea forței de muncă a OCDE susține, în prezent, pe baza cercetărilor recente, că țările cu politici și instituții care promovează calitatea locurilor de muncă, cantitatea locurilor de muncă și o mai mare incluziune obțin rezultate mai bune decât cele în care accentul se pune, în special, pe îmbunătățirea (sau menținerea) flexibilității pieței (27).

3.14.4.

CESE își reiterează observația potrivit căreia succesul sau eșecul unei anumite măsuri de reformă se extinde adesea pe o perioadă mai mare de cinci ani (28). Ar trebui să se realizeze o evaluare a efectelor politicilor anterioare introduse ca „reforme structurale”, bazată pe dovezi și cu implicarea deplină a partenerilor sociali, ca temei pentru elaborarea viitoarelor recomandări de politică (29).

3.15.   Pilonul european al drepturilor sociale

3.15.1.

CESE salută recunoașterea importanței pilonului social, reiterând urgența realizării sale, având în vedere performanțele economice și sociale slabe înregistrate în multe țări începând cu anul 2008.

3.15.2.

Pilonul social ar trebui să fie pe deplin integrat în semestrul european. Acesta nu ar trebui să figureze doar ca o anexă. Tabloul de bord care îl însoțește indică amploarea misiunii viitoare în cazul în care UE va obține un „rating AAA pe plan social”. În toate statele membre se constată în mod evident că nu s-a atins un nivel acceptabil în materie de venituri, de nivel de trai, de securitate și protecție socială, de educație și acces digital (30).

3.15.3.

Pilonul drepturilor sociale ar trebui să fie utilizat ca mijloc de măsurare a recomandărilor adresate statelor membre. Cele 20 de principii ale pilonului ar trebui să fie utilizate drept indicatori de evaluare a succesului țărilor în integrarea angajamentului propriu față de pilonul social în politicile lor economice.

3.15.4.

Acest lucru subliniază, de asemenea, necesitatea unor mijloace adecvate de finanțare, inclusiv contribuții de la nivelul UE. Atât planul de investiții al UE, dacă este finanțat în mod corespunzător, cât și politica de coeziune a UE pot aduce contribuții, în coordonare cu recomandările specifice fiecărei țări. Acest lucru presupune autorizarea unei flexibilități suficiente în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere. După cum s-a afirmat într-un aviz anterior, acest lucru presupune, de asemenea, o finanțare adecvată continuă de la bugetul UE pentru politica de coeziune (31).

3.15.5.

De asemenea, ar trebui analizată cu atenție propunerea făcută de președintele Juncker în discursul său privind starea Uniunii din 2017, referitoare la o Autoritate Europeană a Muncii. Acest lucru ar putea contribui la asigurarea eficacității aplicării drepturilor UE în materie de muncă și de securitate socială, și la combaterea concurenței neloiale.

3.15.6.

Pe lângă faptul că este utilizat ca ghid pentru recomandările politice, tabloul de bord anexat pilonului social ar trebui să fie folosit ca model pentru analize similare ale performanțelor țărilor individuale în legătură cu politicile de mediu și în domeniul schimbărilor climatice, astfel încât acestea să poată fi evaluate la fel de serios.

3.15.7.

Având în vedere importanța promovării creșterii durabile, sub aspect economic, al mediului și social, titlul „Analiza anuală a creșterii”ar trebui modificat în „Analiza anuală a creșterii durabile”.

3.16.   Rolul partenerilor sociali în cadrul semestrului european

3.16.1.

Guvernele statelor membre, partenerii sociali și organizațiile societății civile trebuie să ajungă la un acord privind reformele naționale esențiale care vor permite economiilor lor să mențină sau să îmbunătățească nivelul de trai al cetățenilor. Prin urmare, ar trebui luată în considerare contribuția responsabililor cu semestrul european de la nivel local, a consiliilor fiscale naționale, a consiliilor naționale pentru productivitate și a consiliilor economice și sociale naționale. Membrii CESE pot juca, de asemenea, un rol în acest domeniu.

---

(1)  Raportul Forumului Economic Mondial privind riscurile 2019.

(2)  Perspectiva economică a OCDE, noiembrie 2018: „ Editorial”al economistului-șef și „ O evaluare generală a situației macroeconomice”, p. 43.

(3)  Avizul suplimentar al CESE pe tema „Politica economică a zonei euro pentru 2018”( JO C 62, 8.6.2018, p. 312 ).

(4)  COM(2018) 761 final, p. 14.

(5)  COM(2018) 761 final, p. 14.

(6)  COM(2018) 761 final, p. 41.

(7)  Raportul comun al Comisiei Europene privind ocuparea forței de muncă pe 2018 arată că rata de ocupare a persoanelor cu handicap aflate în vârstă de muncă în UE este de doar 47,4 %.

(8)  COM(2018) 770 final, p. 6.

(9)  Raportul comun al Comisiei Europene privind ocuparea forței de muncă pe 2018 arată că persoanele cu handicap sunt mai predispuse la părăsirea timpurie a școlii decât persoanele fără handicap și au șanse mai puține de a absolvi învățământul terțiar decât persoanele fără handicap, diferențele fiind de 10,3 % și, respectiv, 13,6 % (pe baza cifrelor din 2015).

(10)  Raportul Forumului Economic Mondial privind riscurile 2019.

(11)  BloombergNEF – Tendințe în materie de investiții în energie curată, T3 2018.

(12)  COM(2018) 773 final.

(13)  Avizul CESE pe tema „Politica economică în zona euro (2017)”( JO C 173, 31.5.2017, p. 33 ).

(14)  Baza de date AMECO.

(15)  Avizul CESE pe tema „Finanțarea Pilonului european al drepturilor sociale”( JO C 262, 25.7.2018, p. 1 ).

(16)  Avizul CCE pe tema „FEIS: o propunere venită prea devreme de majorare și de prelungire a fondului” , p. 21.

(17)  BEI, Raportul statistic pe 2017.

(18)  Avizul CESE pe tema „Politica economică a zonei euro pentru 2017”, punctul 3.4 ( JO C 81, 2.3.2018, p. 216 ).

(19)  Avizul CESE pe tema „Politica economică a zonei euro pentru 2018”( JO C 197, 8.6.2018, p. 33 ).

(20)  Avizul CESE pe tema „O bază fiscală consolidată comună a societăților”( JO C 434, 15.12.2017, p. 58 ).

(21)  Avizul CESE pe tema „Impozitarea profiturilor întreprinderilor multinaționale din economia digitală”( JO C 367, 10.10.2018, p. 73 ).

(22)  Avizul CESE pe tema „Regimul fiscal pentru concurență/creștere”( JO C 434, 15.12.2017, p. 18 ).

(23)  De exemplu: îmbunătățirea mediului de afaceri, finanțarea întreprinderilor și a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare; creșterea productivității întreprinderilor, sectoarelor și economiilor; promovarea creării de locuri de muncă de bună calitate cu salarii mai mari și reducerea simultană a locurilor de muncă temporare și instabile cu salarii mici; consolidarea negocierii colective și a autonomiei partenerilor sociali în acest cadru și dialogul social la nivel local, regional, național și european; reformarea administrațiilor publice în sensul eficientizării lor pentru dezvoltare economică și socială și al creșterii transparenței pentru cetățeni; promovarea calității sistemelor de educație și a sistemelor de formare a lucrătorilor, pentru a asigura egalitatea de șanse și rezultate pentru toate grupurile sociale.

(24)  Avizul CESE pe tema „Finanțarea Pilonului european al drepturilor sociale”( JO C 262, 25.7.2018, p. 1 , punctul 2.5).

(25)  BCE, Politicile structurale în zona euro.

(26)  A. Piasna & M. Myant (eds): Myths of Employment Deregulation: How it neither creates jobs nor reduces labour market segmentation (Mituri privind dereglementarea ocupării forței de muncă: aceasta nu creează locuri de muncă și nici nu reduce segmentarea pieței forței de muncă), Bruxelles, ETUI, 2017.

(27)  Good Jobs for All in a Changing World of Work, The OECD Jobs Strategy (Locuri de muncă bune pentru toți într-o lume a muncii în continuă schimbare. Strategia OCDE privind ocuparea forței de muncă), p. 8.

(28)  Avizul CESE „Programul de sprijin pentru reforme”( JO C 62, 15.2.2019, p. 121 ).

(29)  Avizul CESE „Programul de sprijin pentru reforme”( JO C 62, 15.2.2019, p. 121 ).

(30)  Avizul CESE pe tema „Finanțarea Pilonului european al drepturilor sociale”( JO C 262, 25.7.2018, p. 1 ).

(31)  Avizul CESE pe tema „Cadrul financiar multianual de după 2020”( JO C 440, 6.12.2018, p. 106 ).

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului pentru a se permite continuarea programelor de cooperare teritorială PEACE IV (Irlanda-Regatul Unit) și Regatul Unit-Irlanda (Irlanda-Irlanda de Nord-Scoția) în contextul retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană

[COM(2018) 892 final – 2018/0432 (COD)]

(2019/C 190/05)

Raportor general: Jane MORRICE

Sesizare	Parlamentul European, 14.1.2019 Consiliul Uniunii Europene, 15.1.2019
Temei juridic	Articolul 178 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în sesiunea plenară	20.2.2019
Sesiunea plenară nr.	541
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	102/1/0

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Sprijinul continuu al UE pentru Irlanda de Nord, îndeosebi prin intermediul programelor PEACE și Interreg, după retragerea Regatului Unit din UE, este nu numai esențial, ci și indispensabil, după cum indică natura complexă a dezbaterilor privind frontiera dintre Regatul Unit și Irlanda din cadrul negocierilor privind Brexitul.

1.2.

CESE salută călduros propunerea de continuare a programului PEACE al UE în Irlanda de Nord și în comitatele de graniță ale Irlandei după retragerea Regatului Unit din UE. Apreciind prioritatea acordată de UE sprijinirii procesului de pace, CESE recunoaște contribuția semnificativă adusă de programul PEACE la menținerea păcii în regiune. Această afirmație este în concordanță cu concluziile Parlamentului European din septembrie 2018 (1), în care programul PEACE este descris ca un model pentru restul lumii.

1.3.

Mai mult, în lumina caracterului destabilizator al incertitudinii politice, economice și sociale cauzate de Brexit, pentru actorii societății civile este vital ca UE să își mențină angajamentul de a face tot ceea ce-i stă în putință pentru a garanta evitarea apariției oricărui conflict în Irlanda de Nord și ca această regiune să-și continue parcursul de reconciliere, utilizând abordarea ascendentă specifică UE în materie de construire a păcii și soluționare a conflictelor.

1.4.

Programul european pentru pace și reconciliere (PEACE) este cel mai valoros și de succes instrument de consolidare a păcii utilizat vreodată de Uniunea Europeană într-o situație de conflict. Înființat în 1995 ca răspuns la acordurile de încetare a focului din Irlanda de Nord, programul PEACE a investit peste 2 miliarde EUR în proiecte intercomunitare, transfrontaliere și în alte proiecte din domeniul reconcilierii în cei 24 de ani de la crearea sa.

1.5.

Salutat de toate părțile semnatare ale Acordului din Vinerea Mare/de la Belfast întrucât aduce o contribuție semnificativă la procesul de pace, programul PEACE este unic, în măsura în care merge mai departe decât orice intervenție realizată de UE pe propriul său teritoriu. El reunește părțile interesate din Regatul Unit și din Irlanda sub egida UE, cu unicul scop de a proteja procesul de pace și de a promova consolidarea păcii în regiune și în afara acesteia.

1.6.

Caracterul urgent al situației create de Brexit și de eventuala retragere a Regatului Unit necesită un răspuns din partea UE pentru a proteja procesul de pace, și anume o reacție care să corespundă noilor nevoi ale regiunii în contextul post-Brexit. Prin consolidarea sprijinului pentru continuarea programelor transfrontaliere PEACE și Interreg, UE face pași importanți în direcția cea bună. Deși este un angajament care, din motive evidente, stă la baza unei părți vitale a sprijinului pe care UE îl aduce acestei regiuni, se poate face și ar trebui să se facă mai mult.

1.7.

Atât în timpul negocierilor privind Brexitul, cât și după încheierea lor, nevoile mai urgente vor deveni evidente dacă tensiunile la nivelul comunității vor continua să crească și dacă clivajele dintre „loialitățile”britanice/irlandeze se vor accentua, nu numai în rândul populației, ci și la frontiere. Un semn de „bunăvoință”din partea UE ar putea include angajamentul de a spori fondurile acordate programului PEACE de către UE în cadrul următorului ciclu de finanțare și de a amplasa un Centru european pentru pace și reconciliere la Belfast, astfel cum s-a sugerat în rapoartele anterioare ale CESE/PE/CE (2). Aceasta ar constitui o dovadă concretă a angajamentului pe termen lung al UE față de procesul de pace.

2.   Context

2.1.

Recunoscând gravitatea și caracterul sensibil al situației din Irlanda de Nord, primul program PEACE a urmărit să creeze un instrument global, care a încercat să elimine barierele dintre comunități ostile și divizate. Înființat în urma consultării cu părțile interesate din rândul actorilor politici, al administrației și din sectorul voluntariatului, programul PEACE are o abordare ascendentă care implică în mod activ categoriile cele mai vulnerabile din societate, inclusiv copiii, femeile, victimele și protagoniștii conflictului.

2.2.

Prin intermediul unei serii de intervenții, au fost create organizații de teren în cadrul programului PEACE 1, pentru a lucra în paralel cu „ceilalți”, plasând controlul și distribuția marii majorități a fondurilor UE sub autoritatea grupurilor și consiliilor locale. Programul PEACE a promovat proiecte care vizează consolidarea păcii, soluționarea conflictelor, înțelegerea comună, depășirea traumelor și rezolvarea problemelor moștenite din trecut. Succesele acestui program sunt numeroase, iar contribuția pe care a adus-o la crearea condițiilor propice pentru încheierea acordului de pace din 1998 nu poate fi subestimată. În prezent, programul PEACE este gestionat de Organismul pentru programe speciale UE (SEUPB), o organizație transfrontalieră între Regatul Unit și Irlanda, instituită prin acordul care reglementează toate finanțările UE transfrontaliere și în favoarea păcii.

2.3.

Continuarea programului PEACE este vitală pentru a se garanta că regiunea nu se va regăsi din nou în situații de conflict atunci când se va confrunta cu provocările legate de clivajele în materie de „loialități”, care s-ar putea agrava după Brexit, astfel cum sugerează tensiunile devenite evidente pe parcursul negocierilor. Continuarea programului PEACE este în prezent mai importantă decât în orice alt moment din 1998 și până acum. Angajamentul luat în timpul negocierilor privind Brexitul de a susține Acordul din Vinerea Mare/de la Belfast și de a garanta că nu va exista o frontieră strict controlată este binevenit, iar programul PEACE poate juca un rol crucial în sprijinirea oricărei tranziții. Problema frontierei irlandeze va rămâne principala provocare a Brexitului după negocierile actuale, acesta fiind motivul pentru care programele transfrontaliere PEACE și Interreg și dialogul continuu dintre Regatul Unit și Irlanda sunt esențiale și critice.

3.   Recomandări generale

3.1.

Ar trebui avută în vedere îmbunătățirea inițiativei odată cu reînnoirea sa, în 2020, sub denumirea de PEACE Plus. Îmbunătățirile ar trebui să vizeze următoarele cinci domenii principale.

3.1.1.

Un accent mai mare pe promovarea unei societăți comune prin eforturi intercomunitare reale. Printre domeniile prioritare ar trebui să se numere sprijinul sporit pentru educația integrată și promovarea schimburilor transfrontaliere în materie de mass-media, cultură și sport. De asemenea, așa cum o arată numeroasele „ziduri ale păcii”care separă societățile segregate, ar trebui să se acorde prioritate activității de îmbunătățire a mediului fizic și social de către comunități.

3.1.2.

Sprijinul acordat proiectelor care vizează „o singură identitate”ar trebui utilizat pentru a consolida încrederea în cadrul comunităților segregate doar dacă reprezintă un real pas înainte spre interacțiunea cu „ceilalți”. Potrivit observațiilor unui comentator bine informat, problema este că anumite finanțări din cadrul programului PEACE oferă prea multe recompense și impun prea puține sancțiuni.

3.1.3.

Activitățile de comunicare legate de programul PEACE nu respectă cerințele esențiale pentru a se garanta că cetățenii sunt pe deplin conștienți de rolul UE. SEUPB depune eforturi în acest sens, însă Comisia Europeană, departamentele din cadrul guvernelor, formatorii de opinie și alți actori relevanți ar trebui să facă mai mult pentru a admite, a explica și a recunoaște rolul jucat de UE, utilizând imaginea de marcă a porumbelului alb ca simbol al proiectelor PEACE pe care Uniunea le finanțează.

3.1.4.

Procese clare de monitorizare și evaluare, pentru a se garanta că rezultatele sunt măsurate în egală măsură în funcție de caracterul lor transformator, și nu numai în funcție de iscusința experților în a bifa căsuțe. Unele grupuri comunitare mici, care au cea mai mare nevoie de sprijin, au afirmat că fondurile UE „nu merită efortul”și că ele reprezintă o presiune puternică asupra unor resurse umane prețioase, pe care nu-și permit să le risipească.

3.1.5.

Conform unei rezoluții adoptate de Parlamentul European în 2018 (3), PEACE ar trebui să servească drept model european și să fie promovat pentru a obține o pace durabilă în alte părți ale Europei și la nivel mondial. Această idee este conformă celei dintr-un aviz al CESE prin care se propune o inițiativă globală de consolidare a păcii condusă de UE, după modelul programului PEACE, creând o cale europeană a păcii din Irlanda de Nord și până la Nicosia. Cunoscută sub numele de „Calea porumbelului alb”(The White Dove Way), aceasta ar merge pe urmele pelerinului irlandez Columbanus, s-ar continua de-a lungul Frontului de Vest și apoi prin Balcani, pentru a pune în legătură cele două insule divizate situate la cele două extremități ale Europei (4).

3.2.

Deși principala direcție de urmat pentru îmbunătățirea anumitor aspecte ale programului PEACE este dictată de „Bruxelles”, noul program „PEACE Plus”2020 oferă ocazia de a relua dialogul cu societatea civilă pentru a consolida obiectivele și valorile UE în Irlanda de Nord. Acest demers nu ar trebui să sporească birocrația, ci să contribuie la consolidarea încrederii și a înțelegerii rolului UE în sprijinul păcii și al reconcilierii.

3.3.

Ar trebui instaurat un proces de consultare, similar celui stabilit de fostul președinte al Comisiei Europene, Jacques Delors, pentru programul PEACE 1 în 1994, nu numai pentru a reafirma responsabilitatea comunității în ceea ce privește consolidarea păcii, ci și pentru a permite împărtășirea învățămintelor desprinse. După modelul grupului operativ înființat de dl Delors înainte de încheierea mandatului său, acest proiect ar putea fi condus de președintele Juncker, în colaborare cu cei trei deputați europeni din Irlanda de Nord și cu secretarul general al Comisiei Europene, conlucrând cu actualul grup operativ al Comisiei, SEUPB și cu șefii birourilor Comisiei Europene din Belfast, Dublin și Londra.

4.   Principalele recomandări specifice pentru ciclul de finanțare a programului PEACE după 2020

—	Ar trebui să se acorde mai multă importanță proiectelor care integrează atât angajamente în favoarea „unei singure identități”, cât și angajamente intercomunitare. Trebuie să se acorde preferință programelor colaborative.

—	Durata programului PEACE ar trebui extinsă. Transformarea conflictului va necesita timp și impune un angajament pe termen mai lung decât ciclurile de finanțare actuale.

—	Ar trebui să se aibă în vedere recomandarea ca viitoarele proiecte finanțate prin intermediul programului PEACE al UE să afișeze simbolul „Porumbelul alb”și drapelul european, însoțite de cuvintele „Finanțat prin programul PEACE al UE”.

—	Organismele de monitorizare a programului PEACE ar trebui să continue să includă reprezentanți ai societății civile, fără a se limita la cei mai ușor de mobilizat sau la cei cu vechime. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a ajuta actorii din cadrul comunităților să se dezvolte.

—	Ar trebui avută în vedere crearea, sub egida programului PEACE, a unor comitete locale care să asigure legătura cu consiliile, Adunarea Irlandei de Nord și cu alți factori de decizie.

—	Promovarea conceptului „Calea porumbelului alb”, punerea în rețea, în întreaga Europă, a promotorilor păcii, utilizarea poveștilor autentice pentru a crește gradul de conștientizare a conflictelor și pentru a-i implica în mod activ pe cetățeni prin intermediul procesului de pace.

—

Reafirmarea angajamentului inițial privind crearea unui Centru european pentru pace în Irlanda de Nord, cu legături cu un centru din Nicosia, în calitate de centre de transfer de practici concrete în materie de consolidare a păcii în Europa și în întreaga lume, astfel încât de cunoștințele acumulate în mod laborios pe parcursul procesului de pace din Irlanda de Nord și în alte părți ale lumii să continue să beneficieze și alte societăți aflate în situații de conflict și postconflict.

---

(1)  Președintele Consiliului European, Donald Tusk: „Nu vom pune în pericol pacea și nici nu vom stabili o dată de expirare pentru reconciliere ... dați-ne o garanție credibilă pentru pace în Irlanda de Nord, iar Regatul Unit va părăsi UE de pe poziția unui prieten demn de încredere.”

(2)  A se vedea Avizul CESE SC/029 – Procesul de pace din Irlanda de Nord, adoptat la 22 octombrie 2008 (JO C 100, 30.4.2009, p. 100).

(3)  Rezoluția Parlamentului European din 11 septembrie 2018 referitoare la impactul politicii de coeziune a UE asupra Irlandei de Nord.

(4)  A se vedea Avizul CESE „Calea porumbelului alb”(White Dove Way) – Propunere de strategie de consolidare a păcii la nivel mondial, condusă de UE – nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind anumite aspecte ale siguranței aviației, având în vedere retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană

[COM(2018) 894 final – 2018/0434 (COD)]

(2019/C 190/06)

Rapporteur-general: Thomas McDONOGH

Sesizare	Parlamentul European, 14.1.2019 Consiliu, 14.1.2019
Temei juridic	Articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea responsabilă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Decizia Biroului	22.1.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	20.2.2019
Sesiunea plenară nr.	541
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/ abțineri)	79/0/0

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE a subliniat în repetate rânduri că transportul aerian internațional nu poate să contribuie în mod durabil la creșterea economică decât dacă se mențin cele mai înalte niveluri de siguranță. Condițiile prealabile ale siguranței sunt standarde uniforme care sunt puse în aplicare de toate părțile interesate și monitorizate de agenții abilitate. Brexitul poate pune în pericol astfel de standarde și aplicarea uniformă în Europa în domeniul siguranței aviației, deoarece reglementările relevante de la nivelul UE nu se mai pot aplica părților interesate din sectorul aviației din Regatul Unit începând din martie 2019.

1.2.

Proiectul de aviz al Comitetului Economic și Social European (CESE) privind asigurarea conectivității aeriene de bază (TEN/689) și avizul de față ar trebui considerate drept evaluări ale aspectelor specifice ale aceleiași inițiative de reglementare a Comisiei Europene (în continuare numită „Comisia”). Ideea care stă la baza celor două proiecte de aviz este că temeiul juridic pentru operațiunile aeriene pe piața unică a aviației, respectiv Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (1) și alte regulamente ale UE care reglementează diverse aspecte relevante pentru aviație, cum ar fi, în special, Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și actele adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (3) vor înceta să se aplice companiilor aeriene înregistrate în Regatul Unit după ce Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană (Brexit).

1.3.

Pentru a reduce insecuritatea juridică și instabilitatea planificării după 29 martie 2019, UE și Regatul Unit au negociat un acord de retragere pentru a permite guvernului britanic să instituie măsuri legislative și de reglementare naționale, precum viitorul cadru de reglementare pentru sectorul aviației din Regatul Unit. Cu toate acestea, acordul de retragere nu a fost încă ratificat de parlamentul Regatului Unit. În contextul unui plan de contingență elaborat în vara anului 2018, Comisia a redactat, printre altele, un regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind anumite aspecte ale siguranței aviației, având în vedere retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană (denumit în continuare „regulamentul”).

1.4.

În cazul în care nu există niciun alt temei juridic, nu este clar dacă certificatele eliberate de Regatul Unit în temeiul legislației UE vor fi în continuare valabile, nu este clar modul în care companiile aeriene înregistrate în Regatul Unit ar putea obține certificarea necesară începând cu 30 martie 2019 și nici modul în care întreprinderile de reparații și întreținere din Regatul Unit ar putea continua să furnizeze piese de schimb și servicii pe baza licențelor, în conformitate cu legislația UE. Pentru a rezolva aceste probleme și a stabili un temei juridic pentru a asigura o tranziție fără dificultăți la aplicarea legislației Regatului Unit, este necesar să se prevadă un regulament de urgență, în cazul în care nu se adoptă acordul de retragere.

1.5.

Deși părțile interesate pot, în multe cazuri, să rezolve problemele legate de menținerea valabilității certificatelor făcând apel la o autoritate aeronautică civilă a UE-27 sau solicitând un certificat de țară terță emis de Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA), există situații în care o astfel de atenuare a impactului Brexitului nu este posibilă. Aceste situații pot fi rezolvate doar dacă se stabilește un temei juridic.

1.6.

Sunt necesare măsuri de urgență, dar regulamentul UE ar trebui să intre în vigoare numai pentru a rezolva acele probleme privind siguranța aviației care nu ar putea fi altfel rezolvate. Prin urmare, regulamentul trebuie să aibă un caracter temporar, aplicându-se până când Regatul Unit va fi înființat agenții naționale și elaborat legislația națională ca să își poată asuma rolul unei agenții de siguranță.

1.7.

CESE felicită Comisia Europeană pentru această inițiativă de reglementare, prin care se recunosc problemele specifice ce ar putea apărea în materie de siguranță a aviației în cazul în care nu există niciun acord de retragere. Regulamentul va oferi sectorului garanțiile necesare că procesul de certificare nu va fi pus în pericol în timpul tranziției Regatului Unit de la statutul de stat membru la cel de țară terță. Călătorii vor avea, de asemenea, asigurarea că operațiunile de transport aerian vor continua și după 29 martie 2019 în condiții de siguranță.

1.8.

CESE este de acord cu justificarea Comisiei că scopul regulamentului nu este de a prelungi status quo-ul, ci de a prevedea măsuri considerate urgente pentru a atenua posibilele daune în sectorul transporturilor aeriene dintre UE și Regatul Unit. Regulamentul propus este aplicabil doar temporar, pentru a permite sectorului să respecte în continuare cele mai înalte standarde de siguranță.

1.9.

CESE îndeamnă Regatul Unit să încheie cât mai curând posibil acorduri bilaterale privind siguranța, cu UE și cu alte țări terțe, pentru a stabili consensul necesar privind recunoașterea reciprocă a certificatelor eliberate de Regatul Unit și de celelalte părți.

2.   Contextul normativ

2.1.   Acorduri internaționale

2.1.1.

O serie de acorduri în domeniul aviației la care UE este parte în numele statelor membre trebuie să fie reproduse de Regatul Unit după Brexit. Cel mai important acord în ceea ce privește serviciile de întreținere, reparații și revizie, industria aviatică, instalațiile de reparații, precum și standardele de siguranță, este acordul bilateral privind siguranța aviației (BASA) dintre UE și SUA.

2.1.2.

În conformitate cu acest acord, agențiile de siguranță ale ambelor părți, Administrația Federală a Aviației (FAA) și, respectiv, Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) își acceptă reciproc procedurile de certificare și aprobare, fiind necesară o singură aprobare. În cazul Regatului Unit, FAA nu ar mai putea să se bazeze pe inspecțiile efectuate de autoritatea aeronautică civilă (CAA) din Regatul Unit la unitățile de reparații autorizate de FAA din Regatul Unit. Ar fi nevoie atât de inspecții ale FAA, cât și de aprobarea CAA.

2.1.3.

Deoarece textul BASA se referă în mod frecvent la statele membre ale UE, Regatul Unit ar putea menține status quo-ul doar dacă SUA ar fi de acord să trateze Regatul Unit ca și cum ar fi în continuare membru al UE în timpul perioadei de tranziție și să încheie un BASA separat cu Regatul Unit. Deși din punct de vedere juridic este încă în curs de dezbatere, un astfel de acord ar necesita consimțământul UE, dacă urmează să intre în vigoare în timpul perioadei de tranziție - Decizia Curții Europene de Justiție privind Acordul de liber schimb UE-Singapore: distincția între acordurile privind transportul de persoane și de mărfuri și acordurile privind anumite servicii, precum întreținerea și reparațiile. Acordurile cu privire la acestea din urmă intră sub incidența politicii comerciale comune și, prin urmare, sunt de competența exclusivă a UE; un acord care să înlocuiască BASA UE-SUA printr-un BASA între Regatul Unit și SUA ar necesita, prin urmare, consimțământul din partea UE. Este un scenariu probabil, având în vedere că scopul acordului de retragere a fost facilitarea unei tranziții în condiții bune.

2.1.4.

Regatul Unit a anunțat că sunt în curs de desfășurare negocieri cu SUA, Brazilia și Canada privind BASA bilaterale; finalizarea acestora se dovedește însă dificilă în absența unui acord privind siguranța între UE și în Regatul Unit, și în special în absența oricărui fel de acord privind statutul Regatului Unit în cadrul AESA.

2.2.   AESA

2.2.1.

După Brexit, Regatul Unit ar putea solicita statutul de membru asociat al AESA pentru a-și păstra avantajele recunoașterii reciproce dintre UE și SUA și pentru a asigura claritatea în ceea ce privește standardele de siguranță care trebuie aplicate de Regatul Unit. În calitate de parte la Convenția de la Chicago, Regatul Unit ar avea dreptul să solicite aderarea la AESA, dar ar trebui, în acest caz, să aplice legislația UE relevantă în domeniul aviației.

2.3.   Siguranța aviației în cazul unui „Brexit dur”

2.3.1.

Pentru a atenua eventualele întreruperi totale ale traficului aerian dintre UE și Regatul Unit în cazul scenariului fără acord de retragere ratificat, Comisia Europeană a adoptat două propuneri de regulament. Prima propunere are rolul să asigure temporar anumite servicii aeriene între Regatul Unit și UE și prelungirea valabilității anumitor licențe existente. Domeniul de aplicare al măsurilor menite să asigure conectivitatea aeriană de bază este abordat de un alt aviz al CESE, TEN/689.

2.3.2.

A doua propunere de regulament privind anumite aspecte ale siguranței aviației în vederea Brexit privește prelungirea valabilității certificatelor pentru anumite produse, piese, echipamente și întreprinderi aeronautice. Deși părților interesate li se aplică unele măsuri de remediere în acest sens, sub forma trecerii de la o autoritate aeronautică civilă a UE sau transmiterii din timp a unei cereri către AESA în vederea obținerii de certificate de țară terță, aceste măsuri nu pot remedia toate perturbările posibile.

2.3.3.

Caracterul urgent al prelungirii perioadelor de valabilitate este strâns legat de faptul că Regatul Unit trebuie să preia responsabilitățile conferite anterior AESA, pentru a putea emite din nou licențe. La rândul său, AESA poate emite doar anumite certificate pe baza unei licențe acordate de o țară terță (4). Prin urmare, prelungirea valabilității este menită să reducă timpul necesar pentru ca AESA și operatorii să emită anumite certificate în temeiul noului statut de țară terță al Regatului Unit.

3.   Conținutul propunerii de regulament

3.1.

Regulamentul propus acoperă o serie de certificate valabile înainte de data retragerii, dar, în general, face distincția între certificatele eliberate de AESA persoanelor fizice sau juridice cu sediul principal în Regatul Unit și cele emise de persoane fizice sau juridice certificate de autoritatea competentă din Regatul Unit (5).

3.2.

Certificatele anterioare sunt în principal certificate de tip și certificate de tip restrictiv, aprobări privind modificări sau adăugiri ale acestor certificate, aprobări de reparații, autorizații ETSO (pentru standarde tehnice europene), precum și aprobări destinate organizațiilor de proiectare (6). Aceste certificate vor rămâne valabile timp de 9 luni, cu posibilitatea de prelungire în temeiul altor acte delegate ale Comisiei Europene (7).

3.3.

Ultima categorie de certificate se referă în principal la certificatele de dare în exploatare pentru produse, piese și echipamente, finalizarea lucrărilor de întreținere și examinarea navigabilității aeronavelor (8). Certificatele respective rămân valabile pentru a se asigura continuitatea utilizării produselor, pieselor și echipamentelor din aeronave sau a aeronavelor (9). În plus, regulamentul propus garantează că autoritățile statelor membre ale UE sau AESA țin seama de examinările organizațiilor de formare supravegheate anterior de autoritatea competentă din Regatul Unit (10).

3.4.

Având în vedere că lipsa valabilității certificatelor ar avea un impact nu numai asupra plasării pe piață a produselor aeronautice, ci asupra utilizării lor efective, continuitatea valabilității licențelor este imperativă, singura alternativă viabilă fiind, de exemplu, transferul producției de produse aeronautice către jurisdicțiile UE, pentru a evita decalajul de timp pentru eliberarea certificatelor de țară terță.

3.5.

Importanța măsurii este subliniată, de asemenea, de numărul adesea limitat de producători pentru anumite componente aeronautice. Cu toate acestea, faptul că nu se vor emite certificate noi, de exemplu certificate de tip – un aspect care ar putea perturba în mod semnificativ operațiunile societăților care nu își pot transfera certificarea către jurisdicțiile UE și ale clienților lor care ar avea nevoie să se bazeze pe produse specifice certificate – rămâne un factor care ar putea provoca perturbări.

4.   Observații specifice

4.1.   Preocupări exprimate de părțile interesate

4.1.1.

Părțile interesate din sectorul aviației recunosc necesitatea urgentă de a se garanta că acest sector poate continua să funcționeze în condiții de siguranță. Propunerea de regulament prevede măsuri de urgență suficiente și o platformă de tranziție limitată în timp și cu destinație specifică.

4.1.2.

Potrivit unor părți interesate consultate în timpul lucrărilor de pregătire ale acestui aviz, articolele 5, 6, 7 și 8 din regulament ar trebui să se refere nu numai la titularii de certificate, ci și la persoanele fizice sau juridice care eliberează certificate. Acest element ar oferi securitate juridică tuturor părților implicate în procesul de certificare că status quo-ul urmează a fi prelungit după 29 martie 2019.

4.1.3.

CESE acceptă justificarea Comisiei că scopul regulamentului nu este de a prelungi status quo-ul, ci de a prevedea măsuri de urgență considerate neapărat necesare pentru a atenua posibilele daune din sector. Părțile interesate au fost informate cu privire la discuțiile legate de Brexit, dar nu pot să recurgă, în toate situațiile, la acțiuni alternative pentru a atenua efectele Brexitului asupra siguranței aviației. Ele au nevoie, așadar, de asigurări privind securitatea juridică. Regulamentul UE în sine nu garantează securitatea juridică de care au nevoie în mod explicit emitenții de certificate pentru a oferi constant certificare. Această certitudine va fi asigurată de noua legislație națională din Regatul Unit.

4.1.4.

CESE felicită Comisia Europeană pentru această inițiativă de reglementare, prin care se recunosc problemele specifice ce ar putea apărea în materie de siguranță a aviației în cazul în care nu există niciun acord de retragere. Regulamentul va oferi sectorului garanțiile necesare că procesul de certificare nu va fi pus în pericol în timpul tranziției Regatului Unit de la statutul de stat membru la cel de țară terță. Călătorii vor avea, de asemenea, asigurarea că operațiunile de transport aerian vor continua și după 29 martie 2019 în condiții de siguranță.

4.1.5.

CESE sprijină cu fermitate această abordare și încurajează părțile să încheie cât mai curând posibil un acord bilateral privind siguranța aeriană, pentru a stabili, de comun acord, modul în care agențiile de siguranță ale ambelor părți vor coopera în viitor pentru a asigura o punere în aplicare armonizată a măsurilor de siguranță în întreaga Europă.

4.1.6.

De asemenea, CESE îndeamnă Regatul Unit să încheie un BASA cu principalele puteri economice, în special cu SUA, pentru a menține continuitatea și coerența măsurilor de siguranță întreprinse până în prezent pe piața Atlanticului de Nord.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO L 293, 31.10.2008, p. 31).

(2)  2 Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2111/2005, (CE) nr. 1008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 și a Directivelor 2014/30/UE și 2014/53/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 552/2004 și (CE) nr. 216/2008 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CEE) No 3922/91 al Consiliului (JO L 212, 22.8.2018, p. 1).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației și de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 și a Directivei 2004/36/CE (JO L 79, 19.3.2008, p. 1).

(4)  Regulamentul 2018/1139, articolul 68.

(5)  COM(2018) 894 final, articolul 1 alineatul (2).

(6)  COM(2018) 894 final, Aanexa I, secțiunea 1.

(7)  COM(2018) 894 final, articolul 3.

(8)  COM(2018) 894 final, anexa I, secțiunea 2.

(9)  COM(2018) 894 final, articolul 4.

(10)  COM(2018) 894 final, articolul 5.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune care asigură conectivitatea aeriană de bază în ceea ce privește retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniune

[COM(2018) 893 final – 2018/0433 (COD)]

(2019/C 190/07)

Raportor general: domnul Jacek KRAWCZYK

Sesizare	Parlamentul European: 14.1.2019 Consiliu, 14.1.2019
Temei juridic	Articolul 100 alineatul (2) și articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Decizia Biroului	22.1.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	20.2.2019
Sesiunea plenară nr.	541
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	77/1/0

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) a subliniat în mod constant importanța și dimensiunea spațiului aerian unic european, catalizator pentru creștere economică și prosperitate și pentru menținerea competitivității Europei pe plan internațional. Odată cu intrarea în vigoare a deciziei Regatului Unit (UK) de a renunța la statutul de membru al Uniunii Europene (Brexit), niciunul dintre sectoarele economice ale Regatului Unit nu va mai face parte din piața unică europeană; sectorul său aviatic nu va mai beneficia de pe urma spațiului aerian unic european și nici nu va mai contribui la acesta.

1.2.

Evaluarea impactului Brexitului asupra traficului aerian important dintre UE și Regatul Unit va depinde de capacitatea Regatului Unit și a instituțiilor UE de a adopta rapid măsurile de reglementare corespunzătoare pentru a asigura niveluri ridicate de concurență între sectoarele aviației din UE și din Regatul Unit.

1.3.

În scenariul din ce în ce mai probabil al „retragerii în lipsa unui acord”, legislația UE, în special Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (1), ar înceta să se aplice serviciilor aeriene dintre Regatul Unit și UE. Acest lucru creează insecuritate juridică, pune în pericol stabilitatea planificării și reprezintă un risc pentru continuitatea serviciilor între Regatul Unit și UE.

1.4.

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune care asigură conectivitatea aeriană de bază în ceea ce privește retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniune (numit în continuare „regulamentul”) reprezintă o soluție temporară și un plan de contingență pentru reducerea impactului unui Brexit brusc. Măsurile propuse sunt singura modalitate realistă de a atenua posibilele consecințe negative grave preconizate în sectorul aviației, în cazul în care acordul de retragere nu este ratificat înainte de 29 martie 2019.

1.5.

Regulamentul va oferi mai mult timp Comisiei și guvernului Regatului Unit pentru a negocia un acord global privind serviciile aeriene (ASA), care ar deveni astfel cadrul de reglementare dintre UE și Regatul Unit pentru sectorul aviatic. El va asigura, de asemenea, menținerea, între timp, a conectivității aeriene de bază între UE și Regatul Unit.

1.6.

Negocierile privind un acord de servicii aeriene între UE și Regatul Unit vor trebui să se desfășoare fără întârziere, astfel încât să se restabilească temeiul juridic pentru o concurență solidă în domeniul transportului aerian între transportatorii ambelor părți. CESE este pregătit să prezinte contribuțiile necesare ale părților interesate ale societății civile organizate din UE-27. În interesul economiei europene, al cetățenilor și al lucrătorilor săi, CESE încurajează UE și Regatul Unit să adopte, cât mai curând posibil, un acord global privind serviciile aeriene, ca temei juridic unic pentru o piață a aviației deschisă și competitivă.

1.7.

În urma prezentării de către Regatul Unit, în temeiul articolului 50, a unei cereri de renunțare la statutul de membru al UE, Comisia Europeană a elaborat o strategie de negociere coerentă și a pus-o în aplicare în mod consecvent și transparent, cu sprijinul deplin și unanim al tuturor instituțiilor UE (2). CESE felicită Comisia Europeană, Parlamentul European și statele membre pentru unitatea de care au dat dovadă. Urmărirea unei abordări unitare este în interesul cetățenilor UE. Acest lucru este valabil, de asemenea, în ceea ce privește sectorul aviației civile.

1.8.

CESE sprijină ideea regulamentului propus, ca măsură de urgență pentru asigurarea conectivității aeriene de bază, având în vedere faptul că regulamentul nu poate fi considerat o extindere a Regulamentului (CE) nr. 1008/2008 și nici ca un acord unilateral de retragere. Drepturile prevăzute în propunerea de regulament sunt, pe bună dreptate, limitate în timp și ca scop. Limitarea oportunităților comerciale la servicii între UE și Regatul Unit aferente celei de a treia și celei de a patra libertăți este logică și coerentă. Alte oportunități comerciale pentru companiile aeriene din UE și din Regatul Unit trebuie să facă obiectul negocierilor asupra unui viitor acord privind serviciile aeriene între cele două părți.

1.9.

Pentru a asigura conectivitatea de bază și concurența loială, regulamentul propus conține mai multe criterii și proceduri, cum ar fi un plafon al frecvențelor în funcție de sezoanele IATA de vară și de iarnă (3), conceptul de „echivalență”a drepturilor (4) și dreptul Comisiei Europene de a reduce, modifica sau revoca drepturile (5). CESE recomandă ca, pentru a reflecta mai bine condițiile actuale de pe piață, perioada de referință să se încheie la 29 martie 2019 (sezoanele IATA de vară și de iarnă din 2018/2019, în întregime).

1.10.

Având în vedere consecințele economice și sociale ale acestui scenariu pesimist, este esențial ca Comisia Europeană să elaboreze un mecanism transparent de monitorizare detaliată. Un astfel de mecanism ar trebui să prevadă, de asemenea, o cooperare strânsă între Comisie și partenerii sociali și organizațiile societății civile, înainte de perioada de tranziție și în timpul acesteia, dar și în cursul negocierii unui nou acord privind serviciile aeriene. Monitorizarea trebuie să vizeze și protecția pasagerilor și a lucrătorilor, precum și respectarea standardelor de mediu.

1.11.

În opinia CESE, lucrătorii din sectorul aviatic din Regatul Unit ar trebui să își păstreze drepturile conferite de legislația UE, referitoare, printre altele, la timpul de lucru al echipajului, la agenții de muncă temporară, la limitările timpului de zbor, la transferul de întreprinderi etc., pentru a menține condiții de concurență echitabile în raport cu transportatorii din Uniune.

2.   Observații generale

2.1.   Temeiul juridic pentru furnizarea de servicii aeriene în interiorul UE

Astfel cum s-a subliniat în expunerea de motive (6), statele suverane organizează transportul aerian prin intermediul unor acorduri bilaterale privind serviciile aeriene. Cu toate acestea, în urma liberalizării transportului aerian în interiorul UE, libertatea transportatorilor aerieni din statele membre de a furniza servicii aeriene intracomunitare se bazează exclusiv pe Regulamentul (CE) nr. 1008/2008. Regulamentul stabilește, de asemenea, normele privind acordarea de licențe transportatorilor respectivi. În absența unui acord de retragere, serviciile dintre Regatul Unit și statele membre vor ieși de sub incidența regulamentului începând cu 30 martie 2019 și nu va mai exista niciun temei juridic conform căruia transportatorii respectivi să poată furniza servicii aeriene între Regatul Unit și statele membre. În plus, transportatorii din Regatul Unit și-ar pierde licențele de operare în Uniune.

Cu toate că statele membre pot aproba programele de zbor transmise de companiile aeriene desemnate pentru un sezon de zbor pe bază de curtoazie și reciprocitate, aceste aprobări ad hoc nu permit o stabilitate a planificării și ar da naștere unor sarcini administrative aproape imposibil de gestionat în cazul zborurilor între Regatul Unit și statele membre ale UE, precum și unei probleme juridice destul de controversate, care constă în a stabili dacă UE și-ar păstra drepturile exclusive de a negocia condițiile unui acord UE-Regatul Unit privind serviciile aeriene, în absența căruia statele membre nu ar putea aproba în mod legal niciun fel de zboruri. Prin urmare, în ceea ce privește serviciile aeriene dintre UE și Regatul Unit, este esențial să se creeze un temei juridic pentru ca serviciile să poată funcționa după 29 martie 2019.

2.2.   Acordul de retragere și consecințele lui asupra sectorului aviatic

UE și Regatul Unit au negociat un acord de retragere care conține măsuri necesare pentru a facilita tranziția Regatului Unit de la statutul de stat membru la cel al unei țări terțe, care nu este membră a UE. Acest acord ar viza toate sectoarele economice. În cursul perioadei de tranziție, Regatul Unit va fi supus atât legislației UE existente, cât și legislației UE care intră în vigoare în timpul perioadei respective; cu toate acestea, Regatul Unit nu va avea un rol activ în procesele decizionale din UE, inclusiv cele desfășurate de agenții ale UE, cum ar fi AESA. Această situație ar continua până la încheierea unui nou acord privind serviciile aeriene între Regatul Unit și UE–27.

2.2.1.   Acorduri internaționale încheiate de UE

Este posibil ca, după Brexit, Regatul Unit să trebuiască să reproducă peste 750 de acorduri internaționale încheiate de UE în numele statelor membre. Printre acestea se numără mai multe acorduri legate de aviație, în special acordul global UE-SUA privind serviciile aeriene, de care Regatul Unit va înceta să beneficieze. Atunci când va înceta să mai fie stat membru al UE, Regatul Unit nu va mai beneficia de niciunul dintre acordurile privind serviciile aeriene încheiate de UE în temeiul unei competențe exclusive. De asemenea, în toate cazurile în care un acord încheiat pe baza unei competențe mixte conferă beneficii „statelor membre ale UE”, Regatul Unit nu va mai fi beneficiar al respectivului acord. În acordul de retragere, UE se angajează să notifice toate părțile internaționale la acordurile UE privind serviciile aeriene că trebuie să trateze Regatul Unit ca stat membru al UE în perioada de tranziție. Totuși, este la latitudinea părții terțe să stabilească dacă va proceda așa; acordul de retragere nu obligă părțile terțe să continue să acorde avantaje Regatului Unit după 29 martie 2019.

2.2.2.   Serviciile de întreținere, reparații și revizie, industria aviatică, instalațiile de reparații, precum și standardele de siguranță sunt aspecte abordate într-un alt aviz al CESE, TEN/688, pe tema „Siguranța aviației după Brexit”.

3.   Regulamentul propus

3.1.   Context

Pentru a atenua posibilele întreruperi grave ale traficului aerian dintre UE și Regatul Unit în cadrul scenariului fără un acord de retragere ratificat, Comisia Europeană a adoptat două propuneri de regulament:

—	Propunerea privind normele comune care asigură conectivitatea aeriană de bază în ceea ce privește retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniune [COM(2018) 893 final – 2018/0433 (COD)], care face obiectul acestui aviz; și

—	Propunerea privind anumite aspecte ale siguranței aviației, având în vedere retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană [COM(2018) 894 final – 2018/0434 (COD)] (7).

Măsurile adoptate abordează chestiuni urgente în anumite domenii specifice ale dreptului Uniunii, în absența unui acord de retragere. Numărul limitat de măsuri propuse trebuie privit ca un efort excepțional de a proteja interesul vital al Uniunii Europene și al cetățenilor săi în eventualitatea unui astfel de scenariu.

În special, Comisia Europeană subliniază că acestea nu ar trebui nici să reconstituie avantajele care decurg din statutul de membru al UE, nici să fixeze condițiile perioadei de tranziție preconizate. Măsurile vor fi adoptate unilateral de UE (cu posibilitatea de a le revoca în orice moment) și li se aplică limite de timp specifice fiecărui sector în parte. În plus, ar trebui să se respecte repartizarea consacrată a competențelor, iar măsurile naționale trebuie să fie în conformitate cu legislația UE. În cele din urmă, acestea nu ar trebui să funcționeze ca o soluție la lipsa măsurilor de pregătire sau a unor acțiuni întreprinse în timp util.

3.2.   Măsuri propuse

3.2.1.

Propunerea de regulament urmărește să asigure conectivitatea aeriană de bază între Regatul Unit și UE pentru o perioadă de 12 luni. Propunerea conferă operatorilor din Regatul Unit drepturi de trafic pentru a survola teritoriul UE fără a ateriza, pentru a face escale pe teritoriul Uniunii în alte scopuri decât cele de trafic și pentru a asigura conexiuni directe între Regatul Unit și UE, oferind servicii de pasageri și de marfă, regulate sau neregulate (8). Este de remarcat faptul că se propune plafonarea capacității sezoniere totale, care nu trebuie să depășească numărul total de frecvențe în timpul sezoanelor IATA de iarnă și de vară ale anului 2018 (9).

3.2.2.

Drepturile acordate transportatorilor din Regatul Unit depind și de respectarea principiului „echivalenței drepturilor”, ceea ce înseamnă, în esență, că Comisia Europeană va monitoriza dacă transportatorilor din Uniune li se acordă drepturi de iure și de facto echivalente cu cele pe care le vor primi transportatorii din Regatul Unit în temeiul regulamentului propus. În caz contrar sau dacă nivelul drepturilor variază de la un operator la altul, este la latitudinea Comisiei Europene să impună restricții suplimentare de capacitate, să solicite statelor membre să refuze, să suspende sau să retragă autorizațiile de operare sau să adopte alte măsuri corespunzătoare (10). Aceleași restricții pot fi aplicate de către Comisie în cazurile în care se constată că nu se asigură o concurență loială, de exemplu în cazul în care Regatul Unit acordă subvenții transportatorilor lor sau dacă transportatorii din UE sunt discriminați (11).

3.2.3.

În plus, regulamentul propus conține cerințe pentru obținerea autorizațiilor de operare din partea statelor membre (12), pentru transmiterea planurilor operaționale și a orarelor de zbor autorităților din statele membre vizate (13), condițiile de refuz, revocare, suspendare sau limitare a autorizației (14), precum și prevederi pentru asigurarea recunoașterii în continuare a certificatelor de navigabilitate, a certificatelor de competență și a licențelor eliberate de Regatul Unit (15).

4.   Observații specifice

4.1.   Înghețarea capacității

4.1.1.

Părțile interesate din Europa au avut puncte de vedere divergente în ceea ce privește necesitatea de a impune un plafon pentru capacitatea care urmează să fie oferită (16). Argumentul principal pentru eliminarea plafonului este creșterea preconizată a pieței cu 6 % în anii următori.

4.1.2.

CESE este de acord totuși cu Comisia că scopul prezentului regulament nu este de a extinde aplicabilitatea Regulamentului (CE) nr. 1008/2008 și de a asigura o piață unică europeană a transporturilor aeriene pe deplin funcțională. Deoarece regulamentul se referă la frecvențe și, prin urmare, la capacitatea oferită, el intervine, într-adevăr, în dinamica pieței. Cu toate acestea, ca urmare a Brexitului și în absența altor măsuri aprobate, cum ar fi un acord de retragere, sunt necesare măsuri urgente. Regulamentul trebuie privit așadar în contextul în care, din motive politice, este imposibilă adoptarea unui acord de retragere adecvat, care să extindă temeiul juridic pentru un anumit interval de timp și să impună Regatului Unit să adopte măsuri ca stat terț; în absența unui acord, toate sectoarele economice, și, în special, cel aviatic, vor suferi perturbări majore.

4.1.3.

Prin urmare, capacitatea care ar fi oferită prin regulament nu reflectă o piață funcțională, ci o măsură de urgență ce trebuie aplicată cu celeritate. În lipsa acestui regulament, operatorii de transport din Regatul Unit s-ar confrunta cu un risc grav, acela de a li se retrage licențele de operare în UE. Prin regulament se poate asigura conectivitatea aeriană de bază. În plus, plafonul oferă certitudine statelor membre, în măsura în care niciunul dintre ele nu ar putea aproba frecvențe suplimentare, iar baza pe care ar putea fi luate măsuri de remediere este, de asemenea, clară. Plafonarea frecvențelor subliniază atât caracterul temporar, cât și natura urgentă a regulamentului. Pentru a reflecta mai bine condițiile actuale de pe piață, perioada de referință ar trebui să se încheie la 29 martie 2019 (sezonul IATA de vară și de iarnă din 2018/2019, în întregime). Regulamentul va intra în vigoare în intervalul necesar pentru a conveni asupra unui nou acord privind serviciile aeriene, de maximum 12 luni.

4.1.4.

CESE susține o plafonare limitată în timp a frecvențelor, subliniind caracterul de urgență, provizoriu și specific al măsurii. Cu toate acestea, în interesul economiei europene și al lucrătorilor ei, CESE încurajează UE și Regatul Unit să adopte, cât mai curând posibil, un acord global privind serviciile aeriene, ca temei juridic unic pentru o piață deschisă și competitivă în sectorul aviatic.

4.2.   Prelungirea acordurilor de partajare de coduri și de închiriere de aeronave

4.2.1.

CESE este de părere că includerea unor clauze de continuare a funcționării acordurilor de partajare a codurilor și de închiriere de aeronave ar depăși scopul regulamentului. Aceste acorduri comerciale nu pot fi considerate ca încadrându-se în categoria de măsuri pentru stabilirea unei conectivități de bază între două părți. Temeiul juridic pentru astfel de acorduri de cooperare comercială îl reprezintă Regulamentul (CE) nr. 1008/2008; în cazul în care se dorește ca acordurile de acest tip să continue, ele vor trebui incluse într-un viitor acord global privind serviciile aeriene între UE și Regatul Unit.

4.3.   Prelungirea operațiunilor (de transport de mărfuri) aferente celei de a cincea libertăți

4.3.1.

Regulamentul stabilește normele pentru elementul de conectivitate central: un serviciu de transport aerian între două țări, cu drepturi de trafic aferente celei de-a treia și celei de a patra libertăți. Regulamentul include, de asemenea, drepturi tehnice și drepturi de trafic aferente primei și celei de-a doua libertăți. Niciun drept care depășește sfera conectivității de bază dintre două țări nu poate intra sub incidența prezentului regulament, care nu caută să ofere noi oportunități comerciale și nici să extindă temeiul juridic pentru toate operațiunile curente. CESE consideră că nu ar fi în concordanță cu scopul și justificarea propunerii de regulament să se extindă drepturile de trafic comercial acordate cu titlu provizoriu dincolo de drepturile aferente celei de-a treia și celei de a patra libertăți.

4.4.   Implicații asupra cerințelor referitoare la proprietate și control

4.4.1.

CESE este de părere că cerințele privind proprietatea și controlul din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 nu ar trebui să fie modificate din cauza Brexitului. În cazul în care o companie aeriană din UE riscă să își piardă licența de exploatare după Brexit, regulamentul propus ar trebui să prevadă o perioadă suplimentară suficient de lungă, care să permită respectivei companii să își adapteze structura de proprietate, astfel încât să fie aprobată de Comisia Europeană.

4.5.   Derogare de la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 868/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (17) operațiunilor de transport aerian ale operatorilor din Regatul Unit în UE

4.5.1.

CESE consideră că Regulamentul (CE) nr. 868/2004 ar trebui menținut ca instrument fără excepții, deoarece altfel s-ar crea un precedent pentru aplicarea viitoare a acestui instrument de protecție comercială. În plus, derogarea nu este necesară, deoarece regulamentul în sine prevede măsuri care pot fi activate, în cazul în care Comisia consideră că sunt necesare, pentru neutralizarea unor acțiuni discriminatorii împotriva transportatorilor din UE.

4.6.   Clauza de echivalență

4.6.1.

Au fost exprimate preocupări cu privire la clauza de echivalență, care permite Comisiei să solicite statelor membre să revoce sau să limiteze drepturile transportatorilor din Regatul Unit de a presta servicii. Această clauză este, într-adevăr, deschisă interpretării și nu există garanții că toate statele membre vor interpreta această clauză în mod similar. Principalul său avantaj este de a evita penalizarea automată a companiilor aeriene, reducând astfel nivelul obligației de a interveni pe piață. Dată fiind natura temporară a regulamentului, este mai pertinentă o abordare pragmatică, pentru a se evita o serie de măsuri de retorsiune, care altfel ar apărea automat.

4.6.2.

CESE recunoaște avantajele echivalenței de facto sau de iure a drepturilor, astfel cum sunt descrise la articolul 4 din propunerea de regulament, ca mijloc de asigurare a unei concurențe loiale și a unor condiții de concurență echitabile pentru companiile aeriene care oferă servicii între UE și Regatul Unit. În absența unui acord de retragere, companiile aeriene din Regatul Unit nu ar mai fi obligate să respecte dispozițiile UE privind, de exemplu, protecția consumatorilor, schema de comercializare a certificatelor de emisii sau orientările privind ajutorul de stat. Cu toate acestea, este nu numai în interesul companiilor aeriene, ci și în cel al cetățenilor UE să înțeleagă mai bine în ce cazuri anumite servicii ar putea fi reziliate pentru a se stabili echivalența „de fapt sau de drept”a beneficiilor.

4.6.3.

Prin urmare, CESE recomandă Comisiei Europene să asigure punerea în aplicare armonizată a acestei clauze, furnizând eventual exemple mai specifice de situații care ar putea duce la măsuri de retorsiune din partea UE.

4.7.   În opinia CESE, lucrătorii din sectorul aviatic din Regatul Unit ar trebui să își păstreze drepturile conferite de legislația UE, în special de directiva privind timpul de lucru, de directiva privind agenții de muncă temporară, de regulamentul privind limitările timpului de zbor, de directiva privind comitetul european de întreprindere, de directiva privind transferul de întreprinderi etc., pentru a menține condiții de concurență echitabile în raport cu transportatorii din Uniune.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO L 293, 31.10.2008, p. 3).

(2)  COM(2018) 556 final/2; COM(2018) 880 final

(3)  COM(2018) 893 final, articolul 3 alineatul (2).

(4)  COM(2018) 893 final, articolul 4.

(5)  COM(2018) 893 final, articolele 4 și 5.

(6)  COM(2018) 895 final.

(7)  Avizul CESE privind siguranța aviației după Brexit, TEN/688 (a se vedea pagina 37 din prezentul Jurnal Oficial).

(8)  COM(2018) 893 final, articolul 3 alineatul (1).

(9)  COM(2018) 893 final, articolul 3 alineatul (2).

(10)  COM(2018) 893 final, articolul 4.

(11)  COM(2018) 893 final, articolul 5.

(12)  COM(2018) 893 final, articolul 6.

(13)  COM(2018) 893 final, articolul 7.

(14)  COM(2018) 893 final, articolul 8.

(15)  COM(2018) 893 final, articolul 9.

(16)  COM(2018) 893 final – 2018/0433 (COD)

(17)  Regulamentul (CE) nr. 868/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind protecția împotriva subvenționării și practicilor tarifare neloiale ale țărilor nemembre, care cauzează prejudicii operatorilor de transport aerian comunitari prin furnizarea de servicii aeriene similare (JO L 162, 30.4.2004, p. 1).

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune care asigură conectivitatea de bază a transportului rutier de mărfuri cu privire la retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniune

[COM(2018) 895 final – 2018/0436 (COD)]

(2019/C 190/08)

Raportor general: Raymond HENCKS

Sesizare	Parlamentul European: 14.1.2019 Consiliul Uniunii Europene, 14.1.2019
Temei juridic	Articolul 91 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Comisia competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Decizia Biroului	22.1.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	20.2.2019
Sesiunea plenară nr.	541
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	76/1/0

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE sprijină eforturile Comisiei de a asigura temporar conectivitatea de bază a transportului rutier internațional de mărfuri cu vehicule grele de marfă dinspre UE către Regatul Unit și viceversa, dat fiind că Regatul Unit părăsește UE fără un acord de retragere ratificat și, prin urmare, nu va mai fi obligat să respecte legislația UE.

1.2.

CESE este de acord ca propunerea de regulament care face obiectul avizului să acorde operatorilor de transport rutier de marfă din Regatul Unit, până la 31 decembrie 2019, dreptul de a efectua transporturi bilaterale între punctele de plecare și de sosire, respectiv, Regatul Unit și Uniunea Europeană, în condițiile prevăzute în propunere și, în special, cu condiția ca transportatorii din Uniune să poată circula pe teritoriul Regatului Unit în condiții echivalente, inclusiv în condiții de concurență loială, echitabilă și nediscriminatorie.

1.3.

CESE își exprimă speranța ca autoritatea din Regatul Unit să adopte, cel mai târziu în ajunul ieșirii din UE fără acord, un set de măsuri temporare echivalente, care să garanteze că transportatorii rutieri din UE care călătoresc în Regatul Unit au aceleași drepturi ca și cele oferite de Comisie, cu caracter tranzitoriu, transportatorilor care dețin o licență în Regatul Unit, prin care aceștia sunt autorizați să transporte mărfuri între teritoriul Regatului Unit și celelalte 27 state membre.

1.4.

În cazul unei ieșiri a Regatului Unit din UE fără un acord de retragere, CESE solicită Regatului Unit și UE să negocieze și să stabilească, de comun acord și înainte de terminarea perioadei tranzitorii menționate, o conectivitate de bază în cadrul sistemului CEMT și viitoarele norme aplicabile relațiilor dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană.

1.5.

Printre normele sociale și tehnice care trebuie respectate în timpul perioadei de tranziție de către transportatorii care dețin o licență britanică și care circulă pe teritoriul Uniunii, lipsește cea privitoare la calificarea inițială și formarea continuă a conducătorilor auto profesioniști de vehicule grele pentru transportul de mărfuri. Având în vedere că acesta este un factor de siguranță foarte important, CESE solicită ca articolul 4 din proiectul de regulament supus examinării să fie completat printr-o trimitere la Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului (1).

2.   Introducere

2.1.

Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (2) stabilește norme comune pentru accesul liber la piața transportului rutier internațional de mărfuri în întreaga Uniune, pe vehicule cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone, dinspre sau înspre un stat membru sau care traversează teritoriul unuia sau mai multor state membre.

2.2.

Prezentul regulament urmărește să elimine orice restricții, inclusiv cele referitoare la accesul pe piață, în ceea ce privește furnizorul de servicii de transport de mărfuri pe motiv de cetățenie sau naționalitate sau ca urmare a faptului că acesta este stabilit într-un alt stat membru decât cel în care urmează să fie prestate serviciile. În principiu, aceste transporturi se efectuează pe baza unei licențe comunitare eliberate de un stat membru, combinate, în cazul în care conducătorul auto este resortisant al unei țări terțe, cu un atestat de conducător auto.

2.3.

Transporturile efectuate dinspre statele membre către țări terțe sunt în continuare reglementate, în mare parte, de acorduri bilaterale între statele membre și respectivele țări terțe.

2.4.

În cazul ieșirii Regatului Unit din UE fără un acord, serviciile de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit nu ar mai fi obligate să respecte legislația UE. Fără o licență valabilă, operatorii de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit nu ar mai avea acces la piața UE a transportului rutier de mărfuri și (probabil) viceversa.

2.5.

Singurul temei juridic care ar remedia lipsa unui acord de retragere este în prezent cota multilaterală de autorizații de transport stabilită de Conferința Europeană a Miniștrilor Transporturilor (CEMT), aplicabilă în 43 de țări, inclusiv 26 de state membre ale UE (adică toate cu excepția Ciprului) și în Regatul Unit, și care permite transportul internațional de mărfuri între țara de înmatriculare a vehiculului și un alt membru al CEMT.

2.6.

Cu toate acestea, numărul de autorizații eliberate unei țări membre CEMT stabilit pentru 2019 (23 252 pentru UE-27 și 984 pentru Regatul Unit) este prea limitat pentru a răspunde volumului actual al transporturilor. Numărul acestor autorizații poate fi ridicat numai printr-un acord unanim al tuturor țărilor membre CEMT, așa încât această opțiune nu este o soluție adecvată pentru a evita întreruperea accesului pe piața transportului rutier de mărfuri din UE către Regatul Unit și viceversa.

2.7.

Pentru a evita o perturbare disproporționată a conectivității cu consecințe dezastruoase pentru ambele părți, trebuie să li se acorde urgent transportatorilor din Regatul Unit drepturi temporare de a circula în UE, cu condiția ca Regatul Unit să aplice, la rândul său, aceleași norme transportatorilor din UE.

3.   Propunerile Comisiei

3.1.

Propunerea de regulament supusă examinării conferă transportatorilor rutieri din Regatul Unit, în cazul ieșirii din UE fără un acord, dreptul bilateral de transport în UE începând din ziua următoare celei în care tratatele încetează să se aplice Regatului Unit, până la 31 decembrie 2019.

3.2.

Cu toate acestea, dreptul bilateral de transport în UE este acordat doar dacă Regatul Unit garantează că drepturile acordate transportatorilor din Regatul Unit în Uniune sunt pe deplin echivalente cu drepturile acordate transportatorilor rutieri din UE în Regatul Unit. În cazul nerespectării acestei echivalențe, Comisia este împuternicită printr-un act delegat:   să limiteze capacitatea și/sau numărul de călătorii sau   să suspende aplicarea regulamentului supus examinării sau   să adopte orice alte măsuri adecvate.

3.3.

Drepturile acordate operatorilor de transport rutier de marfă din Regatul Unit trebuie să se conformeze legislației relevante a Uniunii aplicabile transportului rutier de mărfuri, printre altele în ce privește: — lucrătorii mobili și conducătorii auto independenți; — legislația socială referitoare la transportul rutier; — tahografele; — dimensiunile și greutățile maxime autorizate pentru anumite vehicule; — dispozitive de limitare a vitezei pentru anumite categorii de vehicule; — utilizarea obligatorie a centurii de siguranță; — respectarea Directivei privind detașarea lucrătorilor; — respectarea normelor comunitare privind concurența echitabilă și nediscriminatorie.

3.4.

Statele membre și Comisia sunt autorizate să verifice dacă operatorii de transport rutier de mărfuri care intră în Uniune sunt autorizați sau certificați de Regatul Unit în conformitate cu standardele stabilite, că sunt respectate toate actele legislative relevante de la nivel național și de la nivelul Uniunii și că drepturile nu sunt depășite.

3.5.

Statele membre nu pot negocia sau încheia acorduri bilaterale privind transportul rutier de mărfuri cu Regatul Unit în ceea ce privește aspectele care intră în domeniul de aplicare al propunerii de regulament supus examinării.

4.   Observații generale

4.1.

Transportul rutier de mărfuri reprezintă un sector-cheie atât pentru Regatul Unit, cât și pentru UE. Peste 4,4 milioane de vehicule pentru transportul de mărfuri cu șofer leagă în fiecare an Regatul Unit și UE. În 2015, Regatul Unit a exportat către UE un total de 21 350 000 de tone de mărfuri pe cale rutieră. În același timp, aceasta a exportat 26 816 000 de tone de mărfuri către Regatul Unit (3).

4.2.

Prin urmare, barierele ridicate în calea acestor schimburi ar afecta grav comerțul, ocuparea forței de muncă și creșterea economică de ambele părți și ar perturba grav lanțurile de aprovizionare.

4.3.

CESE felicită Comisia pentru propunerea de măsuri urgente menite să prevină situația cea mai gravă, acordând provizoriu operatorilor de transport rutier de marfă din Regatul Unit dreptul de a efectua transporturi bilaterale între anumite puncte din Regatul Unit și UE în condițiile prevăzute în propunere, asigurând același acces pentru operatorii din UE în Regatul Unit și condiții de concurență loială și speră ca, până la expirarea perioadei de tranziție, la 31 decembrie 2019, măsurile necesare pentru punerea în aplicare a conectivității de bază în cadrul sistemului CEMT și a eventualelor norme viitoare privind relațiile dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană să fie negociate și convenite de comun acord.

4.4.

CESE își exprimă speranța că autoritățile britanice vor adopta, cel târziu în ajunul unei eventuale ieșiri din UE fără un acord, un set de măsuri temporare echivalente, care să asigure că transportatorii rutieri din UE care călătoresc în Regatul Unit au aceleași drepturi ca și cele propuse, provizoriu, de Comisie, transportatorilor autorizați în Regatul Unit să transporte mărfuri către celelalte 27 state membre.

4.5.

În cazul în care Regatul Unit respinge această reciprocitate a drepturilor de transport în termenul prevăzut, propunerea de regulament supus examinării ar expira, iar mărfurile transportate de vehiculele grele britanice ar trebui fie să fie transbordate, la frontiera cu UE, pe vehicule grele înmatriculate în Uniune fie, în măsura în care este posibil, să fie transportate de vehicule utilitare ușoare, cu o masă maximă autorizată mai mică de 3,5 tone, care nu fac obiectul normelor comune privind accesul la piața transportului internațional de mărfuri.

4.6.

În avizul său pe tema „Accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri și la ocupația de operator de transport rutier” (4) din 18 ianuarie 2018 privind propunerea de regulament de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1072/2009, CESE a subliniat deja că neextinderea acestui regulament la vehiculele utilitare ușoare (VUU) poate denatura concurența. CESE reamintește solicitarea sa ca vehiculele utilitare ușoare să fie acoperite de regulamentul menționat anterior, fie și, eventual, într-o formă mai simplificată.

5.   Observații specifice

5.1.

Articolul 4 din propunerea de regulament supusă examinării enumeră normele sociale și tehnice care trebuie respectate pe parcursul perioadei de tranziție de către transportatorii care dețin o licență britanică și își desfășoară activitatea pe teritoriul Uniunii.

5.2.

CESE constată că, printre aceste norme, lipsește cea privitoare la calificarea inițială și formarea continuă a conducătorilor auto profesioniști de vehicule grele pentru transportul de mărfuri. Având în vedere că acesta este un factor de siguranță foarte important, CESE solicită ca articolul citat să fie completat printr-o trimitere la Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului.

---

(1)  JO L 226, 10.9.2003, p. 4.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri (JO L 300, 14.11.2009, p. 72).

(3)  Statistici ale asociației britanice de transport rutier de mărfuri (Road Haulage Association).

(4)  JO C 197, 8.6.2018, p. 38.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a dispozițiilor pentru continuarea activităților de mobilitate în scopul învățării aflate în curs de desfășurare în cadrul programului Erasmus+ în contextul retragerii Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord („Regatul Unit”) din Uniunea Europeană

[COM(2019) 65 final — 2019/0030 (COD)]

(2019/C 190/09)

Sesizare	Parlamentul European, 30.1.2019 Consiliul Uniunii Europene, 12.2.2019
Temei juridic	Articolele 165 alineatul (4), 166 alineatul (4) și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în sesiunea plenară	20.2.2019
Sesiunea plenară nr.	541
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	152/0/1

Întrucât, în opinia sa, conținutul propunerii este pe deplin satisfăcător și nu face obiectul niciunei observații din partea sa, în cea de a 541-a sesiune plenară din 20 și 21 februarie 2019 (ședința din 20 februarie 2019), Comitetul a hotărât în unanimitate să emită un aviz favorabil cu privire la textul propus.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 508/2014 în ceea ce privește anumite norme referitoare la Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniune

[COM(2019) 48 final — 2019/0009 (COD)]

(2019/C 190/10)

Consultare	Parlamentul European: 30.1.2019 Consiliul Uniunii Europene: 6.2.2019
Temeiul juridic	Articolul 43 alineatul (2) și articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Organul competent	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în sesiunea plenară	20.2.2019
Sesiunea plenară nr.	541
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	159/0/2

Întrucât, în opinia sa, conținutul propunerii este pe deplin satisfăcător și nu face obiectul niciunei observații din partea sa, Comitetul a hotărât, în cadrul celei de-a 541-a sesiuni plenare din 20 și 21 februarie 2019 (ședința din 20 februarie 2019), cu 159 de voturi pentru, 0 voturi contra și 2 abțineri, să avizeze favorabil textul propus.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2403 în ceea ce privește autorizațiile de pescuit pentru navele de pescuit ale Uniunii în apele Regatului Unit și operațiunile de pescuit ale navelor de pescuit ale Regatului Unit în apele Uniunii

[COM(2019) 49 final – 2019/0010(COD)]

(2019/C 190/11)

Sesizare	Parlamentul European, 30.1.2019 Consiliul Uniunii Europene, 6.2.2019
Temei juridic	Articolul 43 alineatul (2) și articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în sesiunea plenară	20.2.2019
Sesiunea plenară nr.	541
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	171/0/2

Întrucât, în opinia sa, conținutul propunerii este pe deplin satisfăcător și nu face obiectul niciunei observații din partea sa, Comitetul a hotărât, în cadrul celei de-a 541-a sesiuni plenare din 20 și 21 februarie 2019 (ședința din 20 februarie 2019), cu 171 de voturi pentru, 0 voturi contra și 2 abțineri, să avizeze favorabil textul propus.