1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

(1)

Potrivit celui de al 11-lea principiu al Pilonului european al drepturilor sociale (1), toți copiii au dreptul la educație și îngrijire timpurie accesibilă din punct de vedere financiar și de bună calitate. Aceasta este în concordanță cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2), care recunoaște educația ca un drept, cu Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului și cu obiectivul de dezvoltare durabilă 4.2 al Organizației Națiunilor Unite, care prevede că, până în 2030, toate fetele și toți băieții ar trebui să aibă acces, de timpuriu, la dezvoltare, îngrijire și educație preșcolară de calitate.

(2)

În comunicarea sa intitulată „Consolidarea identității europene prin educație și cultură” (3), Comisia Europeană prezintă viziunea asupra unui Spațiu european al educației, recunoscând rolul educației și îngrijirii timpurii a copiilor în crearea unui bun fundament pentru învățare în școală și pe parcursul vieții. Concluziile Consiliului privind dezvoltarea școlilor și calitatea excelentă a predării (4) și Recomandarea Consiliului privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (5) au reiterat rolul esențial pe care îl pot juca educația și îngrijirea timpurie în promovarea învățării în rândul tuturor copiilor, a bunăstării și a dezvoltării lor.

(3)

Atât factorii de decizie, cât și cercetătorii recunosc că bazele învățării și capacitatea de a învăța pe tot parcursul vieții se formează în primii ani de viață (6). Învățarea este un proces gradual; construirea unor baze puternice în primii ani de viață reprezintă o condiție prealabilă pentru dezvoltarea competențelor și succesul educațional de la nivelurile superioare, fiind, în egală măsură, esențială pentru sănătatea și bunăstarea copiilor. Prin urmare, educația și îngrijirea timpurie a copiilor trebuie considerate drept baza sistemelor de educație și de formare și trebuie să facă parte integrantă din procesul de educație.

(4)

Participarea la educația și îngrijirea timpurie este benefică pentru toți copiii, în special pentru cei aflați într-o situație defavorizată. Ea este utilă deoarece previne formarea decalajelor timpurii în materie de competențe, fiind astfel un instrument esențial pentru combaterea inegalităților și a sărăciei educaționale. Serviciile de educație și îngrijire timpurie a copiilor trebuie să facă parte dintr-un pachet integrat de măsuri de politică bazate pe drepturile copilului, menite să îmbunătățească rezultatele copiilor și să rupă cercul vicios intergenerațional al defavorizării. Prin urmare, îmbunătățirea acestor servicii contribuie la îndeplinirea angajamentelor asumate în Recomandarea Comisiei intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” (7) și în Recomandarea Consiliului din 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre (8).

(5)

Participarea la educația și îngrijirea timpurie a copiilor generează beneficii multiple (9), atât pentru indivizi, cât și pentru societate, în general, de la ameliorarea rezultatelor în ceea ce privește nivelul de instruire și participarea la piața forței de muncă până la reducerea intervențiilor sociale și educaționale și la crearea unor societăți cu un grad mai ridicat de coeziune și de incluziune. Potrivit studiilor PIRLS (10) și PISA (11), copiii care au beneficiat de educație timpurie timp de mai mult de un an au obținut calificative mai bune pentru competențele de limbă și de matematică. S-a demonstrat, de asemenea, că participarea copiilor la educația și îngrijirea timpurie de calitate este un factor important pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii (12).

(6)

Educația și îngrijirea încă din primele etape ale vieții joacă un rol esențial în formarea deprinderii de a conviețui în cadrul unor societăți eterogene. Aceste servicii pot consolida coeziunea socială și incluziunea în mai multe feluri. Ele pot servi drept locuri de întâlnire pentru familii. Pot contribui la dezvoltarea competențelor lingvistice ale copiilor, atât în limba în care sunt furnizate serviciile, cât și în prima limbă însușită (13). Prin intermediul învățării socio-emoționale, experiențele trăite în structurile de educație și îngrijire timpurie le pot permite copiilor să învețe cum să empatizeze, să își cunoască drepturile și să se familiarizeze cu noțiunile de egalitate, toleranță și diversitate.

(7)

Investițiile realizate în primele stadii ale educației aduc beneficii mai mari decât cele din toate etapele ulterioare, în special pentru copiii aflați într-o situație defavorizată (14). Cheltuielile cu educația și îngrijirea timpurie a copiilor prezintă cea mai mare rentabilitate a investițiilor timpurii în capitalul uman.

(8)

În plus, disponibilitatea și accesibilitatea din toate punctele de vedere, inclusiv financiar, a unor structuri de înaltă calitate pentru îngrijirea copiilor reprezintă factori-cheie care le permit femeilor, dar și bărbaților care au responsabilități de îngrijire să participe la piața forței de muncă, astfel cum au recunoscut Consiliul European de la Barcelona din 2002, Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (15) și Comunicarea Comisiei privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată, adoptată la 26 aprilie 2017 (16). Ocuparea forței de muncă în rândul femeilor contribuie în mod direct la îmbunătățirea situației socioeconomice a gospodăriilor și la creșterea economică.

(9)

Investițiile în educația și îngrijirea timpurie a copiilor aduc beneficii doar dacă serviciile sunt de bună calitate, accesibile din toate punctele de vedere, inclusiv financiar, și incluzive. Dovezile arată că numai serviciile de înaltă calitate de educație și îngrijire timpurie a copiilor aduc beneficii; serviciile de slabă calitate au efecte negative semnificative asupra copiilor și a societății în general (17). Măsurile și reformele de politică trebuie să acorde prioritate aspectelor legate de calitate.

(10)

În general, statele membre investesc considerabil mai puțin în educația și îngrijirea timpurie a copiilor decât în învățământul primar. După cum se arată în raportul de evaluare a progreselor privind obiectivele de la Barcelona (18), în prezent nu există destule locuri disponibile în cadrul serviciilor de educație și îngrijire timpurie a copiilor, iar cererea depășește oferta în aproape toate țările. S-a demonstrat că indisponibilitatea și inaccesibilitatea din toate punctele de vedere, inclusiv financiar, a acestor servicii reprezintă una dintre principalele bariere în calea utilizării lor (19).

(11)

Parlamentul European, în Rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la Noua agendă pentru competențe în Europa (20), invită statele membre să consolideze calitatea și să extindă accesul la educația și îngrijirea timpurie a copiilor și să încerce să soluționeze problema lipsei de infrastructuri suficiente care să ofere servicii de îngrijire a copiilor de calitate și accesibile pentru toate nivelurile de venit, precum și să ia în considerare acordarea accesului gratuit pentru familiile care trăiesc în sărăcie și excluziune socială.

(12)

Serviciile de educație și îngrijire timpurie a copiilor trebuie să fie centrate pe copii; copiii învață cel mai bine în medii care se bazează pe participarea lor la activitățile de învățare și pe interesul lor față de acestea. Organizarea, alegerea activităților și a instrumentelor pedagogice fac adesea obiectul unui dialog între educatori și copii. Serviciile ar trebui să ofere un mediu sigur, primitor și protector, precum și să ofere un spațiu social, cultural și fizic în care copiii să beneficieze de o serie de posibilități de a-și dezvolta potențialul. Furnizarea serviciilor este cel mai bine proiectată atunci când se bazează pe premisa fundamentală că educația și îngrijirea sunt inseparabile. Acest lucru ar trebui să se bazeze pe înțelegerea următoarelor aspecte: copilăria reprezintă o valoare în sine și copiii ar trebui nu doar să fie pregătiți pentru școală și vârsta adultă, ci și să fie sprijiniți și apreciați în primii ani de viață.

(13)

Într-un context stabilit prin reglementări naționale, regionale sau locale, familiile ar trebui să fie implicate în toate aspectele educației și ale îngrijirii copiilor lor. Familia reprezintă primul și cel mai important mediu de creștere și dezvoltare a copiilor, iar părinții și tutorii sunt responsabili pentru bunăstarea, sănătatea și dezvoltarea fiecărui copil. Serviciile de educație și îngrijire timpurie a copiilor reprezintă o ocazie ideală pentru a crea o abordare integrată, întrucât acestea conduc la un prim contact personal cu părinții. Părinții care se confruntă cu probleme ar putea beneficia de servicii de consiliere individuală în cursul unor vizite la domiciliu. Pentru ca implicarea lor să fie efectivă, serviciile de educație și îngrijire timpurie a copiilor ar trebui să fie proiectate în parteneriat cu familiile și să fie bazate pe încredere și pe respect reciproc (21).

(14)

Participarea la educația și îngrijirea timpurie a copiilor poate constitui un instrument eficient pentru realizarea echității sociale pentru copiii aflați într-o situație defavorizată, precum unii copii din familii de migranți sau aparținând unei minorități (de exemplu, romii) și unii copii din familii de refugiați, copiii cu nevoi speciale, inclusiv cu handicap, copiii aflați în structuri de îngrijire alternativă și copiii străzii, copiii cu părinți încarcerați, precum și copiii din gospodării expuse unui risc ridicat de sărăcie și de excluziune socială, cum ar fi copiii din familii monoparentale sau din familii numeroase. Copiii din familii de refugiați au nevoie de sprijin consolidat, având în vedere situația lor vulnerabilă. Sărăcia, factorii de stres fizic și emoțional, traumele și absența competențelor lingvistice le pot limita perspectivele educaționale viitoare și integrarea cu succes într-o nouă societate. Participarea la educația și îngrijirea timpurie a copiilor poate contribui la atenuarea acestor factori de risc.

(15)

Asigurarea unei educații și a unei îngrijiri timpurii incluzive a copiilor poate contribui la concretizarea angajamentelor asumate de statele membre în cadrul Convenției Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și al Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, pe care le-au semnat toate statele membre.

(16)

Publicarea în 2014 a unei propuneri de principii-cheie pentru un cadru de calitate (22) a fost prima declarație a unor experți europeni din 25 de țări cu privire la calitatea educației și a îngrijirii timpurii a copiilor. Declarațiile se bazează pe cinci dimensiuni: accesul, personalul, programa de învățământ, monitorizarea și evaluarea, precum și guvernanța și finanțarea. În total, sunt formulate zece declarații privind consolidarea calității serviciilor de educație și îngrijire timpurie a copiilor. Acest document a fost comunicat în multe țări de către părțile interesate de la nivel local implicate în promovarea politicilor, cercetare și inițiative de formare. În aceste țări, proiectul de cadru a acționat ca un catalizator puternic pentru schimbare, întrucât a contribuit la procesele de consultare în materie de politici, care au sprijinit căile de reforme existente.

(17)

Toate cele cinci dimensiuni ale cadrului de calitate sunt esențiale pentru garantarea unor servicii de înaltă calitate. În special, activitatea profesioniștilor din domeniul educației și îngrijirii timpurii a copiilor are un impact de lungă durată asupra vieții acestora. Cu toate acestea, în multe țări, profesia lor are mai degrabă o vizibilitate scăzută și un statut inferior (23).

(18)

Pentru a-și îndeplini rolul profesional în sprijinirea copiilor și a familiilor lor, personalul din sectorul educației și îngrijirii timpurii a copiilor necesită cunoștințe, competențe și aptitudini complexe, precum și o înțelegere aprofundată a dezvoltării copilului și a pedagogiei pentru primii ani ai copilăriei. Profesionalizarea personalului este esențială, întrucât nivelurile mai ridicate de pregătire se corelează în mod pozitiv cu servicii de mai bună calitate, cu interacțiuni de mai mare calitate între personal și copii și, prin urmare, cu rezultate mai bune în materie de dezvoltare a copiilor (24).

(19)

Mulți furnizori de servicii lucrează cu asistenți al căror rol principal este de a sprijini educatorii, lucrând direct cu copiii și cu familiile. Asistenții au de obicei un nivel mai redus de calificare decât educatorii, iar în multe țări nu este necesară calificarea pentru a deveni asistent. Prin urmare, este necesară profesionalizarea personalului, inclusiv a asistenților (25). Dezvoltarea profesională continuă face parte integrantă din consolidarea competențelor asistenților.

(20)

Un cadru de calitate sau un document echivalent poate constitui un element eficient de bună guvernanță în domeniul educației și îngrijirii timpurii a copiilor. Potrivit opiniei experților și unei reexaminări recente a politicilor (26), țările care elaborează și pun în aplicare cadre de calitate adoptă abordări mai cuprinzătoare și mai coerente cu privire la reforme. Este important ca părțile interesate și profesioniștii relevanți să fie implicați în proiectarea cadrului de calitate și să se simtă responsabili pentru participarea efectivă la aceasta.

(21)

Statele membre au stabilit criterii de referință și obiective privind includerea copiilor în structurile de educație și îngrijire timpurie. În 2002, Consiliul European de la Barcelona a stabilit obiective (27) potrivit cărora, până în 2010, trebuie să se asigure servicii de îngrijire a copiilor pentru cel puțin 90 % din copiii din Uniune cu vârsta între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie și pentru cel puțin 33 % din copiii mai mici de trei ani. Aceste obiective au fost reafirmate în Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020). Analiza progreselor înregistrate în direcția respectării acestor criterii de referință este detaliată în raportul Comisiei privind obiectivele de la Barcelona (28). Cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (29) a stabilit un criteriu de referință de 95 % pentru copiii cu vârsta între patru ani și vârsta de începere a învățământului primar.

(22)

În ultimii ani, statele membre au înregistrat, în general, progrese satisfăcătoare în ceea ce privește îmbunătățirea disponibilității serviciilor de educație și îngrijire timpurie a copiilor. Criteriul de referință privind educația și formarea profesională 2020 și obiectivul de la Barcelona privind copiii mai mici de trei ani au fost îndeplinite. Obiectivul de la Barcelona privind copiii cu vârsta între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie nu a fost încă îndeplinit, în pofida progreselor înregistrate începând din 2011. În 2016, 86,3 % din copiii din această grupă de vârstă au beneficiat de educație și îngrijire timpurie. Aceste medii nu indică însă diferențele semnificative existente între statele membre, între regiuni și între grupurile sociale (30). Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a se asigura, oricât de timpuriu, conform solicitărilor părinților, accesul tuturor copiilor la servicii de înaltă calitate de educație și îngrijire timpurie. În special, sunt necesare măsuri specifice pentru a se extinde accesul copiilor aflați într-o situație defavorizată (31).

(23)

Prezenta recomandare urmărește să stabilească o definiție comună a calității în cadrul sistemului de educație și îngrijire timpurie a copiilor. Ea stabilește acțiuni pe care guvernele le-ar putea avea în vedere, în funcție de circumstanțele specifice de la nivel național. Prezenta recomandare se adresează, de asemenea, părinților, instituțiilor și organizațiilor, inclusiv partenerilor sociali și organizațiilor societății civile, precum și cercetătorilor, având drept scop consolidarea sectorului.

(24)

Educația și îngrijirea timpurie a copiilor, în sensul prezentei recomandări (32), ar trebui înțeleasă ca referindu-se la orice servicii reglementate care asigură educație și îngrijire pentru copii începând de la naștere până la vârsta de școlarizare primară obligatorie – indiferent de cadru, finanțare, orar sau conținutul programei – și include îngrijiri în centre de zi și în cadrul familiei, servicii finanțate din fonduri private sau publice și servicii destinate nivelului preșcolar.

(25)

Prezenta recomandare respectă pe deplin principiile subsidiarității și proporționalității,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

(1)

În comunicarea sa intitulată „Consolidarea identității europene prin educație și cultură” (1), Comisia Europeană descrie viziunea asupra unui Spațiu european al educației în care educația incluzivă, formarea și cercetarea de înaltă calitate să nu fie îngrădite de frontiere; în care a devenit ceva obișnuit să petreci o perioadă de timp într-un alt stat membru pentru a studia, a învăța sau a lucra; în care situațiile când o persoană vorbește două limbi pe lângă limba maternă sunt mult mai frecvente, iar oamenii au un puternic sentiment al identității lor de europeni, fiind totodată conștienți de patrimoniul cultural și lingvistic comun al Europei și de diversitatea sa.

(2)

Într-o sesiune de lucru informală din cadrul Summitului de la Göteborg pentru creștere și locuri de muncă echitabile, șefii de stat sau de guvern au discutat despre rolul educației și al culturii pentru viitorul Europei. Concluziile Consiliului European din 14 decembrie 2017 (2) invită statele membre, Consiliul și Comisia, fiecare în conformitate cu propriile competențe, să întreprindă acțiuni suplimentare în acest domeniu.

(3)

În concluziile sale, adoptate la Barcelona la 15 și 16 martie 2002, Consiliul European a solicitat măsuri suplimentare în domeniul educației „pentru a îmbunătăți stăpânirea competențelor de bază, în special prin predarea a cel puțin două limbi străine de la o vârstă foarte fragedă”.

(4)

Competența de alfabetizare și competența multilingvă sunt definite printre cele opt competențe-cheie din Recomandarea Consiliului privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (3).

(5)

Competența multilingvă (4) se află în centrul viziunii asupra unui Spațiu european al educației. Odată cu sporirea gradului de mobilitate în scopul de a beneficia de educație sau formare ori de a lucra în interiorul Uniunii, cu intensificarea migrației din țări terțe către Uniune și cu cooperarea de la nivel mondial în ansamblu, sistemele de educație și formare trebuie să reanalizeze provocările legate de predarea și învățarea limbilor și oportunitățile oferite de diversitatea lingvistică a Europei.

(6)

Intensificarea și ameliorarea învățării și predării limbilor ar putea consolida dimensiunea europeană a educației și formării. Aceasta ar putea promova dezvoltarea unei identități europene în întreaga sa diversitate, care să vină în completarea identităților și a tradițiilor locale, regionale și naționale, și o mai bună înțelegere a Uniunii și a statelor sale membre. Competența multilingvă oferă o mai bună înțelegere a altor culturi, contribuind astfel la dezvoltarea cetățeniei și a competențelor democratice.

(7)

Aproape jumătate dintre europeni (5) spun că nu pot să susțină o conversație în nicio altă limbă decât prima lor limbă însușită (6). Lipsa competenței multilingve provoacă dificultăți, împiedicând schimburi importante între administrațiile publice și persoane, în special în regiunile frontaliere (7).

(8)

Doar patru din zece elevi din învățământul secundar ating nivelul de „utilizator independent” în prima limbă străină, care indică o capacitate de a susține o conversație simplă. Numai un sfert ajung la acest nivel în a doua limbă străină (8). O analiză comparativă a limbilor în cadrul educației și formării a arătat că majoritatea statelor membre se confruntă cu probleme în a asigura rezultate adecvate ale învățării în domeniul limbilor. Deși există provocări în toate sectoarele educației, acestea sunt acute îndeosebi în sectorul educației și formării profesionale, unde se pune mai puțin accent pe învățarea limbilor.

(9)

Competența multilingvă limitată rămâne unul dintre principalele obstacole care stau în calea valorificării oportunităților oferite de programele europene pentru educație, formare și tineret. În schimb, o competență multilingvă consolidată va permite persoanelor să profite mai mult de oportunitățile oferite de piața internă, cum ar fi libera circulație a lucrătorilor, precum și să ia o decizie în mai mare cunoștință de cauză în legătură cu oportunitățile din alte țări ale UE.

(10)

Competența multilingvă conferă avantaje competitive atât pentru întreprinderi, cât și pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă dacă face parte dintr-un set mai amplu de competențe necesare. Există o corelare pozitivă între competențele în materie de limbi străine și probabilitatea de a găsi un loc de muncă. Cu toate acestea, rezultatele celui mai recent sondaj referitor la formarea profesională continuă (CVTS 2016) arată că doar 7,9 % dintre întreprinderi (care oferă formare pentru angajații lor) își trimit angajații la cursuri de limbi străine (cifră care variază de la 22,1 % în Slovacia la 0,5 % în Irlanda).

(11)

Pentru a menține nivelul de trai actual, pentru a susține rate ridicate ale ocupării forței de muncă și a promova coeziunea socială în perspectiva societății și a domeniului muncii de mâine, oamenii au nevoie de un set adecvat de abilități și competențe. Dobândirea unei mai bune competențe multilingve ar putea sprijini mobilitatea și cooperarea tot mai intense din Uniune. Acest lucru este esențial, de asemenea, pentru a se asigura integrarea deplină a copiilor, elevilor, studenților și adulților imigranți.

(12)

Trebuie explorate noi moduri de învățare pentru o societate care devine din ce în ce mai mobilă și mai digitală. În special, evoluțiile digitale permit învățarea și practicarea tot mai multor limbi în afara clasei și a programei de învățământ. Procedurile actuale de evaluare nu reflectă pe deplin aceste evoluții.

(13)

Conform primului principiu al Pilonului european al drepturilor sociale, orice persoană are dreptul la educație, formare și învățare pe tot parcursul vieții, incluzivă și de înaltă calitate, pentru a dobândi și a menține competențe care îi permit să participe pe deplin în societate și să gestioneze cu succes tranzițiile pe piața forței de muncă. Competența multilingvă este una dintre competențele-cheie care ar putea promova capacitatea de inserție profesională, împlinirea pe plan personal, cetățenia activă, înțelegerea interculturală și incluziunea socială; această competență este definită ca fiind „capacitatea de a utiliza diferite limbi în mod corespunzător și eficient pentru comunicare”.

(14)

Mai mult de jumătate dintre statele membre recunosc în mod oficial limbi regionale sau minoritare în interiorul granițelor lor în scopuri juridice sau administrative, inclusiv limbaje prin semne utilizate la nivel național. Mai multe dintre aceste limbi depășesc frontierele naționale. Limbile adăugate de populațiile de imigranți sau refugiați completează tabloul lingvistic al Europei.

(15)

În școli există un grad tot mai mare de sensibilizare cu privire la necesitatea de a se asigura că toți copiii, indiferent de mediul din care provin și de prima lor limbă însușită, ating un nivel foarte bun în limba de predare, dacă este nevoie prin intermediul unor măsuri speciale de sprijin. Se sprijină astfel echitatea și egalitatea de șanse, reducându-se riscul de părăsire timpurie a școlii.

(16)

Sensibilizarea, în școli, în privința limbilor ar putea include conștientizarea și înțelegerea competențelor de alfabetizare și multilingve ale tuturor elevilor, inclusiv cele legate de limbi care nu se predau în școală. Școlile pot face distincția între diferite niveluri de competență multilingvă necesare în funcție de context și scop, care să corespundă condițiilor, nevoilor, abilităților și intereselor fiecărui cursant în parte.

(17)

Deficitul de cadre didactice pentru anumite discipline, inclusiv limbile străine moderne, este menționat ca o problemă în mai mult de jumătate dintre sistemele de educație ale Uniunii Europene, iar mai multe state membre au introdus reforme sau stimulente prin care să abordeze deficitul de profesori de limbi străine. Reformele și stimulentele respective ar putea include burse prin care să fie atrași la catedră absolvenții de studii lingvistice cu altă experiență profesională sau programe reformate de pregătire a cadrelor didactice.

(18)

Inițiativele menite să amelioreze competențele-cheie în educația școlară, inclusiv printr-o mai bună corelare a experienței concrete de viață cu învățarea academică, utilizând tehnologii digitale și sprijinind inovarea în școli, au consolidat accentul pus pe rezultatele învățării. Inițiativele au sprijinit, de asemenea, dobândirea competenței multilingve.

(19)

Învățarea integrată a conținutului și a limbii, și anume predarea disciplinelor prin intermediul unei limbi străine, și instrumentele digitale și online pentru învățarea limbilor și-au dovedit eficiența pentru categorii variate de cursanți. Profesorii de limbi din toată Europa ar putea profita de dezvoltarea profesională continuă actualizându-și competența digitală și descoperind totodată care este modul optim de a-și îmbunătăți practicile de predare cu ajutorul diferitor metodologii și tehnologii noi. Un inventar de resurse educaționale deschise i-ar putea sprijini în acest sens, ținând seama de activitatea Consiliului Europei.

(20)

Diverse inițiative din Europa au sprijinit definirea și dezvoltarea competenței multilingve. Cadrul european comun de referință pentru limbi sprijină învățarea și predarea tuturor limbilor ca instrument de referință transparent, coerent și cuprinzător care servește la evaluarea și compararea nivelurilor de competență. Acesta face o distincție între nivelurile de utilizator elementar, independent și experimentat, cel din urmă permițând utilizatorului să lucreze sau să studieze în limba evaluată. În 2018, instrumentul a fost completat cu descriptori noi pentru mediere, limbajele prin semne și alte domenii și cu compilații de descriptori pentru cursanți tineri, cu scopul de a face cadrul mai accesibil pentru publicul larg.

(21)

Pașaportul lingvistic Europass este un model standardizat de autoevaluare a competențelor lingvistice, care utilizează Cadrul european comun de referință pentru limbi. Acesta îi ajută pe cetățeni să își comunice competențele lingvistice pe parcursul unei perioade de mobilitate, în scopuri educaționale, în vederea ocupării unui loc de muncă sau în vederea formării, ajutându-i totodată pe angajatori să înțeleagă competențele lingvistice ale forței de muncă.

(22)

Certificatul lingvistic european (9) recompensează excelența și inovarea în predarea limbilor în toate țările participante. Certificatul oferă școlilor și altor instituții un stimulent pentru a utiliza noi metodologii și strategii care să abordeze prioritățile locale, regionale, naționale sau europene. Certificatul a contribuit la sensibilizarea cu privire la cooperarea europeană în domeniul predării și învățării limbilor și la intensificarea dinamicii multilingve în sectoarele educației.

(23)

Toate statele membre au recunoscut necesitatea consolidării multilingvismului și a dezvoltării competenței multilingve în cadrul Uniunii. Comisia Europeană va lucra la o propunere privind un nou set de criterii de referință europene în materie de educație și formare, împreună cu opțiuni de colectare a datelor, care pot include un criteriu de referință european privind competențele lingvistice, cu scopul de a oferi o imagine mai exactă a competenței multilingve în cadrul Uniunii. Aceste criterii de referință vor fi discutate și hotărâte de Consiliu în contextul instituirii noului cadru strategic pentru educație și formare după 2020.

(24)

Deși recunoaște că competența multilingvă se dobândește pe tot parcursul vieții și că oamenii ar trebui să aibă acces la oportunități în acest sens în toate etapele vieții, prezenta recomandare are ca subiect îndeosebi ciclul primar și secundar de învățământ și formare, inclusiv, acolo unde este posibil, educația și îngrijirea timpurie, precum și educația și formarea profesională inițială.

(25)

Prezenta recomandare respectă pe deplin principiile subsidiarității și proporționalității,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

1.

2.

3.

4.

5.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

—

contextul politic, care subliniază importanța creării unei Uniuni în care tinerii să beneficieze de cea mai bună educație și formare cu putință și să poată studia și găsi locuri de muncă pe întregul continent și care afirmă necesitatea de a oferi oportunități mai bune pentru tineri prin măsuri concrete și programe consolidate ale UE, astfel cum se prevede în anexă,

—

Noua agendă europeană pentru cultură, adoptată de Comisia Europeană în mai 2018, care subliniază importanța culturii și a creativității pentru societate și pentru competitivitatea economiei europene,

—

obiectivele Planului de lucru în domeniul culturii 2019-2022, adoptat la 27 noiembrie 2018, și recunoașterea de către acesta a faptului că orientarea fermă către nevoile grupurilor specifice, cum ar fi tinerii, este necesară pentru îmbunătățirea coeziunii și a stării de bine.

—

Implicarea tinerilor trebuie să reprezinte o piatră de temelie a viitoarelor politici, iar ascultarea vocii lor va fi, prin urmare, esențială în anii următori.

—

Copiii și tinerii se confruntă cu numeroase provocări în lumea globalizată de astăzi și, prin urmare, este important ca ei să înțeleagă diversitatea și valorile culturale, întrucât se pregătesc pentru viață ca cetățeni ai lumii.

—

Evoluțiile digitale au schimbat crearea, producerea, difuzarea, transmiterea și consumul operelor culturale și creative, facilitând accesul la aceste opere la nivel mondial. Lumea digitală a conturat modele inovatoare de acces la cultură, precum și de reinterpretare personală și exprimare de sine, care suscită un mare interes în rândul tinerilor și îi implică în calitate de public activ.

—

Tinerii au nevoie de competențe noi pentru a face față unor provocări specifice, cum ar fi șomajul, excluziunea socială, migrația și noile tehnologii, care, în pofida avantajelor pe care le aduc, pot, de asemenea, să adâncească inegalitățile și să mărească diferențele culturale și economice.

—

Dezvoltarea competențelor artistice și creative și promovarea talentelor se află în centrul sectoarelor culturale și creative, stimulând inovarea, inclusiv inovarea socială, pentru a atinge o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

—

Competențele lingvistice sunt esențiale pentru mobilitate în Uniunea Europeană în ceea ce privește educația, formarea, accesul la cultură și accesul la piața europeană a forței de muncă.

—

promovarea unui acces mai bun și a unei mai mari participări la cultură pentru copii și tineri;

—

consolidarea cooperării transsectoriale, cu accent pe sinergiile dintre cultură și educație;

—

facilitarea antreprenoriatului în rândul tinerilor în sectoarele culturale și creative;

—

stimularea apariției de noi talente;

—

promovarea competențelor digitale și a educației în domeniul mass-media.

—

Organizațiile culturale, instituțiile de învățământ și activitățile pentru tineret joacă un rol esențial în a pune bazele creativității, care este fundamentală pentru dezvoltarea societății în ansamblu.

—

Este necesară o abordare strategică a participării copiilor și tinerilor la cultură, pentru a stimula creativitatea și gândirea critică a acestora și pentru a îi ajuta să dezvolte competențe care sunt importante pentru starea lor de bine, învățare, sentimentul de apartenență, cetățenia activă, incluziunea socială și capacitatea viitoare de a se angaja sau cea de a începe o afacere.

—

Competențele culturale și creative dobândite prin educația formală, non-formală și informală, inclusiv prin participarea la activități culturale și creative, îi înzestrează pe tineri cu instrumentele necesare pentru a fi creativi și inventivi, pentru a rezolva probleme și pentru a lucra în colaborare și în mod experimental. Abordările experimentale sunt de o importanță crucială pentru promovarea creativității și a inovării. Educația artistică și culturală, ca parte a unei abordări specializate sau interdisciplinare, joacă prin urmare un rol vital atât în crearea de noi oportunități pentru tinerele generații, pregătindu-le astfel mai bine pentru a face față viitoarelor provocări, cât și în promovarea capacitării, a dezvoltării personale și a înțelegerii culturale reciproce.

—

Este, de asemenea, important să se încurajeze măsuri care să faciliteze o tranziție fără sincope de la sistemul de învățământ la piața forței de muncă, inclusiv prin sprijinirea antreprenoriatului în rândul tinerilor, a stagiilor și a uceniciilor în sectoarele culturale și creative.

—

Tinerii nu reprezintă un grup omogen în ceea ce privește competențele, nivelul de educație, pregătirea pentru viitor și așteptările lor. Inițiativele și acțiunile menite să stimuleze și să consolideze competențele necesare pentru a intra pe piața forței de muncă sau pentru a deveni antreprenor, precum și pentru viața adultă în general, ar trebui să fie adaptate capacităților pe care tinerele generații le dețin deja.

—

Ar trebui identificate și abordate inegalitățile și barierele economice sau sociale care ar putea împiedica accesul tinerilor și participarea lor la cultură în calitate de creatori, consumatori și antreprenori sau accesul acestora la noi tehnologii, pentru a se asigura că aportul și participarea tuturor tinerilor, inclusiv a grupurilor cu mai puține oportunități, pot fi valorificate pe deplin.

—

Prin urmare, ar trebui să se acorde o atenție deosebită tinerilor expuși riscului de marginalizare din cauza originii lor etnice, a genului, a orientării sexuale, a handicapului, a religiei, a convingerilor sau a opiniilor politice, pentru a se garanta incluziunea tuturor tinerilor.

—

Disponibilitatea unei bogate oferte culturale, grație evoluției digitale, nu garantează în mod necesar accesul la un conținut cultural multilingv de înaltă calitate. Prin urmare, este esențial să se consolideze politicile culturale care promovează egalitatea de șanse pentru tineri, astfel încât aceștia să ia cu toții parte la cultură și să își dezvolte gândirea creativă și critică, precum și competențele critice și analitice, care sunt, toate, esențiale pentru ca tinerii să aibă acces la conținutul cultural digital și să interacționeze cu acesta.

—

Tehnologiile digitale au un impact pozitiv asupra dezvoltării creativității, deoarece permit noi forme de exprimare, comunicare, participare culturală și analiză critică. În plus, creativitatea poate juca un rol important în transformarea tehnologiilor și a serviciilor digitale astfel încât acestea să fie mai ușor de utilizat. Prin urmare, umanizarea tehnologiilor poate asigura faptul că acestea sunt în serviciul cetățenilor și că răspund nevoilor acestora. Atât în calitate de creatori culturali, cât și de consumatori culturali, generațiile tinere, adesea născute în era digitală, preferă noi modele de afaceri care nu existau anterior. Din această perspectivă, mecanismele financiare inovatoare pot stimula spiritul antreprenorial și pot aduce o contribuție esențială la economia creativă de astăzi, care este competitivă, durabilă și bazată pe inovare.

—

Recunoscând rezultatele raportului grupului de lucru privind metoda deschisă de coordonare, „Rolul politicilor publice în dezvoltarea potențialului antreprenorial și de inovare al sectoarelor culturale și creative”, este esențial să se ia în considerare caracteristicile specifice ale industriilor culturale și creative, și anume varietatea lanțurilor valorice și faptul că majoritatea întreprinderilor din aceste sectoare sunt întreprinderi mici sau microîntreprinderi ori sunt alcătuite din persoane care desfășoară activități independente. Prin urmare, măsurile care sprijină creativitatea și spiritul antreprenorial al tinerelor generații ar trebui să abordeze aceste caracteristici distinctive.

(i)

să continue să creeze oportunități pentru ca tinerii și copiii să aibă acces la cultură și să participe la aceasta, în special pentru cei care provin din medii defavorizate, pentru a reduce disparitățile și inegalitățile sociale și pentru a include un public cât mai larg; să asigure oportunități egale pentru copii și tineri, atât în orașe, cât și în zonele rurale, pentru a elimina barierele din calea accesului egal și a participării egale la cultură, prin intermediul organizațiilor și evenimentelor culturale sau prin mijloace digitale;

(ii)

să faciliteze participarea activă la cultură prin promovarea creării în comun și a multilingvismului;

(iii)

să încurajeze organizațiile culturale să promoveze și să adapteze conținutul pe care îl oferă, inclusiv prin intermediul tehnologiilor digitale, în scopul de a ajunge mai ușor la copii și la publicul tânăr și de a crește interesul acestora pentru cultură, exprimarea artistică și știință;

(iv)

să promoveze politici bazate pe elemente concrete prin monitorizarea regulată a consumului, comportamentului și preferințelor culturale ale copiilor și tinerilor, precum și a realizărilor acestora în ceea ce privește creativitatea și competențele lingvistice;

(v)

să promoveze în continuare lectura în rândul copiilor și tinerilor, ca mijloc esențial de a descoperi cultura sub toate aspectele și manifestările sale.

(i)

să sprijine schimburile de bune practici și activitățile de învățare reciprocă între statele membre;

(ii)

să sprijine inițiative inovatoare menite să îmbunătățească accesul și participarea tinerelor generații la cultură în calitate de creatori, consumatori sau antreprenori.

(i)

să sprijine educația artistică și culturală, promovând astfel asistarea și participarea la activități culturale, precum și valorificând potențialul tehnologiilor digitale de a contribui la asigurarea accesului la cultură și la diversitatea lingvistică;

(ii)

să încurajeze cooperarea dintre școli, artiști, alți profesioniști din domeniul culturii și organizații culturale în privința unor activități de învățare dedicate copiilor și tinerilor;

(iii)

să promoveze educația și formarea cadrelor didactice și a altor profesioniști în direcția stimulării creativității în rândul copiilor și tinerilor;

(iv)

să sprijine acțiunile transsectoriale privind sensibilizarea culturală și exprimarea culturală și să promoveze dobândirea de competențe și abilități relevante, inclusiv competențe artistice și lingvistice.

(i)

să elaboreze proiecte și acțiuni de stimulare a creativității în educație, inclusiv prin cooperarea cu organizațiile internaționale, cum ar fi OCDE, Consiliul Europei și UNESCO, și să extindă accentul pe gândirea creativă și critică la toate nivelurile de educație și formare, inclusiv prin promovarea STEAM (știință, tehnologie, inginerie, arte și matematică);

(ii)

să promoveze și să difuzeze rezultatele inițiativelor sus-menționate, atât în grupurile de pregătire ale Consiliului relevante, cât și către un public mai larg.

(i)

să aibă în vedere optimizarea utilizării finanțării disponibile pentru a sprijini creativitatea și proiectele de antreprenoriat pentru tineri, după caz;

(ii)

să încurajeze dezvoltarea de incubatoare ale industriilor culturale și creative, de rezidențe, de acceleratori de întreprinderi, de clustere și centre creative, precum și de platforme digitale culturale și să promoveze rețele și parteneriate intersectoriale;

(iii)

să stimuleze cultura antreprenorială, creativitatea și inovarea prin învățarea pe tot parcursul vieții, de timpuriu și prin educația formală, non-formală și informală, acordând o atenție deosebită utilizării gândirii proiective și a oportunităților de formare, de exemplu sub forma inițiativelor antreprenoriale, atât înainte, cât și după punerea în aplicare a unui plan de afaceri;

(iv)

să ia în considerare modalități de creare a unor condiții favorabile pentru start-up-urile culturale gestionate de tineri, sprijinind inovarea transsectorială.

(i)

să promoveze antreprenoriatul cultural și creativ și rețelele intersectoriale în rândul tinerilor, evidențiind potențialul acestora de a stimula dezvoltarea profesioniștilor din domeniul cultural și creativ prin intermediul mobilității, inclusiv prin schimburi, colaborare și creare în comun, vizite de studiu și activități de învățare reciprocă;

(ii)

să sprijine parteneriate între profesioniștii din domeniul cultural și creativ și industriile culturale și creative, inclusiv prin promovarea start-up-urilor, a centrelor creative și a rețelelor de incubatoare, pentru a integra știința și tehnologiile de vârf în creativitate, artă și proiectare.

(i)

să aibă în vedere consolidarea cooperării dintre părțile interesate din domeniul cultural și cele din domeniul educațional pentru a sprijini talentele creative, încurajarea concurenței legate de inovare și recompensarea creativității în sfera culturală;

(ii)

să extindă accesul la noile tehnologii, inclusiv pentru tinerii cu mai puține oportunități, pentru a capacita tinerii talentați.

(i)

să promoveze cultura și creativitatea, inclusiv prin educație artistică în cadrul programelor relevante ale UE;

(ii)

să sprijine dezvoltarea tinerelor talente creative prin platforme multilingve, precum și programe și politici de mobilitate.

(i)

să promoveze competențele digitale, educația în domeniul mass-media, precum și gândirea creativă și critică, inclusiv prin utilizarea programelor și fondurilor relevante ale UE, întrucât acestea sunt vitale pentru a asigura capacitatea de angajare a generațiilor mai tinere și capacitatea acestora de a se adapta la schimbările structurale de la nivelul tehnologiilor digitale. Parteneriatele public-privat pot servi drept legătură între educație, organizațiile societății civile și întreprinderi;

(ii)

să promoveze utilizarea creativă a tehnologiei, gândirea creativă și critică, precum și competențele analitice prin educația formală, non-formală și informală, inclusiv resurse educaționale deschise, pentru a dezvolta capacitatea tinerilor de a evalua informațiile;

(iii)

să continue schimbul de bune practici și cercetarea în rândul experților și al factorilor de decizie, astfel încât să se îmbunătățească dobândirea competențelor în domeniul mass-media.

(i)

să sprijine măsuri de educație în domeniul mass-media, care sunt esențiale pentru utilizarea tehnologiilor digitale și care au o influență semnificativă asupra gândirii creative și critice a tinerilor, asupra accesului acestora la cultură, asupra înțelegerii de către aceștia a fenomenelor culturale și asupra capacității acestora de a crea conținut;

(ii)

să sprijine formarea cadrelor didactice și a lucrătorilor de tineret care realizează educația formală, non-formală și informală, cu scopul de a-i înzestra în mod corespunzător în vederea abordării educației în domeniul mass-media atunci când lucrează cu copii și tineri.

(i)

să continue consultarea cu comunitățile de experți din statele membre cu privire la cele mai bune modalități de agregare și promovare – inclusiv prin intermediul unor instrumente online adecvate – a inițiativelor existente pentru a le valorifica și a crește gradul de sensibilizare în rândul tinerilor cu privire la aspecte-cheie legate de mediul mijloacelor de comunicare digitale, cum ar fi participarea și creativitatea, credibilitatea, gândirea critică și alegerile în cunoștință de cauză, precum și respectarea vieții private.