Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2019/C 172/01)

Ultima publicație

JO C 164, 13.5.2019

Publicații anterioare

JO C 155, 6.5.2019

JO C 148, 29.4.2019

JO C 139, 15.4.2019

JO C 131, 8.4.2019

JO C 122, 1.4.2019

JO C 112, 25.3.2019

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Compunerea Marii Camere

(2019/C 172/02)

La 10 aprilie 2019, Tribunalul a decis că, pentru perioada cuprinsă între 26 septembrie 2019 și 31 august 2022 și în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, cei 15 judecători din care este compusă Marea Cameră sunt președintele Tribunalului, vicepreședintele, doi președinți de cameră desemnați prin rotație, judecătorii din completul de trei judecători sesizat inițial cu cauza și cei doi judecători care ar fi trebuit să completeze acest complet de trei judecători dacă aceasta ar fi fost atribuită unui complet de cinci judecători, precum și șase judecători desemnați prin rotație dintre toți judecătorii Tribunalului, cu excluderea președinților de cameră, urmând ordinea stabilită la articolul 8 din Regulamentul de procedură și, alternativ, ordinea inversă.

Ordonanța Curții (Camera a patra) din 14 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte — Italia) — Cooperativa Animazione Valdocco S.C.S. Impresa Sociale Onlus/Consorzio Intercomunale Servizi Sociali di Pinerolo, Azienda Sanitaria Locale To3 di Collegno e Pinerolo

(Cauza C-54/18) (1)

(Trimitere preliminară - Contracte de achiziții publice - Proceduri care vizează căile de atac - Directiva 89/665/CEE - Articolele 1 și 2c - Cale de atac împotriva deciziilor de admitere sau de excludere a ofertanților - Termene de exercitare a căii de atac - Termen de decădere de 30 de zile - Reglementare națională de excludere a posibilității de a pretinde nelegalitatea unei decizii de admitere în cadrul unei căi de atac împotriva unor acte ulterioare - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă)

(2019/C 172/03)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Cooperativa Animazione Valdocco S.C.S. Impresa Sociale Onlus

Pârâte: Consorzio Intercomunale Servizi Sociali di Pinerolo, Azienda Sanitaria Locale To3 di Collegno e Pinerolo

cu participarea: Ati Cilte Soc. coop. soc., Coesa Pinerolo Soc. coop. soc. arl, La Dua Valadda Soc. coop. soc., Consorzio di Cooperative Sociali il Deltaplano Soc. coop. soc., La Fonte Soc. coop. soc. Onlus, Società Italiana degli Avvocati Amministrativisti (SIAA), Associazione Amministrativisti.it, Camera degli Avvocati Amministrativisti

Dispozitivul

1)

Directiva Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014, și, în special, prin articolele 1 și 2c din aceasta, coroborate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că trebuie introduse căile de atac împotriva deciziilor autorităților contractante de admitere sau de excludere a participării la procedurile de achiziții publice într-un termen de 30 de zile, sub sancțiunea decăderii, începând de la comunicarea lor către persoanele interesate, cu condiția ca deciziile astfel comunicate să cuprindă o expunere a motivelor relevante pentru a se asigura că acestea din urmă au cunoscut sau au putut cunoaște încălcarea dreptului Uniunii pe care o invocă.

2)

Directiva 89/665, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23, în special articolele 1 și 2c din aceasta, coroborate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că care prevede că în lipsa unei căi de atac împotriva deciziilor autorităților contractante de admitere a participării ofertanților la procedurile de achiziții publice într-un termen de decădere de 30 de zile de la comunicarea lor, nu mai este posibil ca persoanele interesate să invoce nelegalitatea respectivelor decizii în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva actelor subsecvente, și în special împotriva deciziilor de atribuire, sub rezerva imposibilității de a opune respectivelor persoane interesate o asemenea decădere decât cu condiția ca acestea să fi cunoscut sau să fi putut cunoaște, prin comunicarea menționată, nelegalitatea pe care o invocă.

---

(1)  JO C 142, 23.4.2018.

Ordonanța Curții (Camera întâi) din 31 ianuarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Administrativo e Fiscal de Penafiel — Portugalia) — Prosa — Produtos e Serviços Agrícolas/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-373/18) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Impozitarea indirectă a majorării de capital - Directiva 69/335/CEE - Articolele 4 și 7 - Înființare a unei societăți de capital - Taxa de timbru în vigoare la 1 iulie 1984 - Eliminarea acestei taxe de timbru ulterior, apoi reintroducerea ei)

(2019/C 172/04)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Administrativo e Fiscal de Penafiel

Părțile din procedura principală

Apelantă: Prosa — Produtos e Serviços Agrícolas

Intimată: Autoridade Tributária e Aduaneira

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale prin care un stat membru a reintrodus o taxă pe majorarea de capital cu privire la operațiunile de înființare a unei societăți de capital care intră sub incidența primei dispoziții menționate, care erau supuse unei asemenea taxe la 1 iulie 1984, dar care, ulterior, au fost scutite de plata taxei respective.

---

(1)  JO C 294, 20.8.2018.

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 15 ianuarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Budapest Környéki Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság — Ungaria) — Farmland Kft./Földművelésügyi Miniszter

(Cauza C-489/18) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Agricultură - Sisteme de sprijin direct - Schemă de plată unică - Cerere de plată unică pe suprafață - Criterii - Utilizator legitim de teren agricol)

(2019/C 172/05)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Budapest Környéki Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Farmland Kft.

Pârât: Földművelésügyi Miniszter

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Budapest Környéki Közigazgatási și Munkaügyi Bíróság (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din districtul Budapesta, Ungaria), prin decizia din 17 iulie 2018, este vădit inadmisibilă.

---

(1)  JO C 381, 22.10.2018.

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 7 martie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Dioikitiko Protodikeio Patron — Grecia) — XT/Elliniko Dimosio

(Cauza C-689/18) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Impozite interne - Interdicția impozitărilor discriminatorii - Taxă pe produsele de lux - Autovehicule - Scutire de taxă în funcție de data primei puneri în circulație în statul membru de impozitare - Neluarea în considerare a datei primei puneri în circulație într-un alt stat membru)

(2019/C 172/06)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Dioikitiko Protodikeio Patron

Părțile din procedura principală

Reclamant: XT

Pârât: Elliniko Dimosio

Dispozitivul

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării unui stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia orice proprietar sau posesor al unui autoturism cu capacitate cilindrică mare de uz privat a cărui vechime, calculată de la data primei puneri în circulație în acest stat membru, este mai mare de zece ani este scutit de taxa pe produsele de lux, fără să se țină seama de o eventuală punere în circulație anterioară survenită într-un alt stat membru.

---

(1)  JO C 25, 21.1.2019.

Ordonanța Curții (Camera întâi) din 12 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Spetsializiran nakazatelen sad — Bulgaria) — Procedură penală privind pe RH

(Cauza C-8/19 PPU) (1)

(Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgență - Cooperare judiciară în materie penală - Directiva (UE) 2016/343 - Articolul 4 - Referirile publice la vinovăție - Decizie de arestare preventivă - Căi de atac - Procedură de control al legalității acestei decizii - Respectarea prezumției de nevinovăție - Articolul 267 TFUE - Articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil - Reglementare națională care restrânge posibilitatea instanțelor naționale de a sesiza Curtea cu o cerere de decizie preliminară sau le obligă să se pronunțe fără a aștepta răspunsul la această cerere - Sancțiuni disciplinare în caz de nerespectare a acestei reglementări)

(2019/C 172/07)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Spetsializiran nakazatelen sad

Partea din procedura principală

RH

Dispozitivul

1)

Articolul 267 TFUE și articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale, astfel cum este interpretată de jurisprudență, care are drept consecință că instanța națională este ținută să se pronunțe cu privire la legalitatea unei decizii de arestare preventivă fără a avea posibilitatea de a formula o cerere de decizie preliminară în fața Curții sau de a aștepta răspunsul acesteia.

2)

Articolele 4 și 6 din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale coroborate cu considerentul (16) al acesteia trebuie interpretate în sensul că cerințele care decurg din prezumția de nevinovăție nu se opun ca, atunci când instanța competentă examinează motivele plauzibile care permit să se presupună că persoana suspectată sau acuzată a săvârșit infracțiunea imputată pentru a se pronunța cu privire la legalitatea unei decizii de arestare preventivă, această instanță să efectueze o evaluare comparativă a elementelor de probă incriminatoare și dezincriminatoare care îi sunt prezentate și să își motiveze decizia nu numai prin indicarea elementelor reținute, ci și prin soluționarea obiecțiilor apărătorului persoanei în cauză, cu condiția ca această decizie să nu prezinte persoana deținută ca fiind vinovată.

---

(1)  JO C 93, 11.3.2019.

Recurs introdus la 30 noiembrie 2018 de Harry Shindler și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 26 noiembrie 2018 în cauza T-458/17, Shindler și alții/Consiliul

(Cauza C-755/18 P)

(2019/C 172/08)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Harry Shindler și alții (reprezentant: J. Fouchet, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Prin Ordonanța din 19 martie 2019, Curtea (Camera a patra) a respins recursul.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Judecătoria Zărnești (România) la data de 7 februarie 2019 — Asociația „Alianța pentru combaterea abuzurilor”/TM, UN, Asociația DMPA

(Cauza C-88/19)

(2019/C 172/09)

Limba de procedură: română

Instanța de trimitere

Judecătoria Zărnești

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Asociația „Alianța pentru combaterea abuzurilor”

Pârâți: TM, UN, Asociația DMPA

Întrebarea preliminară

Articolul 16 din Directiva 92/43/CEE (1) trebuie interpretat în sensul că impune statelor membre stabilirea de derogări de la dispozițiile articolelor 12, 13, 14 și 15 literele (a) și (b) și în situațiile în care animalele ce aparțin speciilor amenințate părăsesc habitatul natural, aflându-se fie în imediata apropiere a acestuia, fie complet în afara acestuia?

---

(1)  Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO 1992 L 206, p. 7, Ediție specială 15/vol. 2, p. 109)

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesverwaltungsgericht Niederösterreich (Austria) la 8 februarie 2019 — VO/Bezirkshauptmannschaft Tulln

(Cauza C-96/19)

(2019/C 172/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesverwaltungsgericht Niederösterreich

Părțile din procedura principală

Recurent: VO

Autoritate intimată: Bezirkshauptmannschaft Tulln

Întrebările preliminare

1)

Regulamentul (UE) nr. 165/2014 (1), în special articolul 34 alineatul (3) al doilea paragraf, precum și articolul 36 alineatul (2) din acest regulament, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care impune conducătorilor de autovehicule echipate cu un tahograf digital în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014, în cazul în care de pe cardul de conducător auto [articolul 2 alineatul (2) litera (f) din regulamentul amintit] lipsesc anumite zile lucrătoare, pentru care nu există nici foi de înregistrare, să dețină și să prezinte pentru zilele respective, în cazul unor controale, adeverințe corespunzătoare din partea angajatorului, care să îndeplinească cerințele minime prevăzute de formularul elaborat de Comisie în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2006/22/CE (2)?

2)	În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: Formularul stabilit de Comisie prin Decizia 2009/959/UE (3) este în tot sau în parte nevalabil?

---

(1)  Regulamentului (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în transportul rutier și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere (JO 2014, L 60, p. 1).

(2)  Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului (JO 2006, L 102, p. 35, Ediție specială, 07/vol. 15, p. 187).

(3)  Decizia Comisiei din 14 decembrie 2009 de modificare a Deciziei 2007/230/CE privind formularul referitor la legislația socială în domeniul transporturilor rutiere [notificată cu numărul C(2009) 9895] (JO 2009, L 330, p. 80).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 11 februarie 2019 — Deutsche Homöopathie-Union (DHU) Arzneimittel GmbH & Co. KG/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-101/19)

(2019/C 172/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Deutsche Homöopathie-Union (DHU) Arzneimittel GmbH & Co. KG

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Întrebările preliminare

1)	Articolul 69 din Directiva 2001/83/CE (1) cuprinde mențiuni exhaustive cu privire la conținutul autorizat al prospectului medicamentelor prevăzute la articolul 14 alineatul (1) sau este necesară includerea altor informații în sensul articolului 62 din Directiva 2001/83/CE?

2)	Informațiile referitoare la posologia medicamentelor prevăzute la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE pot fi considerate informații care sunt utile pentru pacient în sensul articolului 62 din Directiva 2001/83/CE?

---

(1)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2012/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 (JO 2012, L 299, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 11 februarie 2019 — Deutsche Homöopathie-Union (DHU) Arzneimittel GmbH & Co. KG/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-102/19)

(2019/C 172/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Deutsche Homöopathie-Union (DHU) Arzneimittel GmbH & Co. KG

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Întrebările preliminare

1)	Articolul 69 din Directiva 2001/83/CE (1) cuprinde mențiuni exhaustive cu privire la conținutul autorizat al prospectului medicamentelor prevăzute la articolul 14 alineatul (1) sau este necesară includerea altor informații în sensul articolului 62 din Directiva 2001/83/CE?

2)	Informațiile referitoare la posologia medicamentelor prevăzute la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE pot fi considerate informații care sunt utile pentru pacient în sensul articolului 62 din Directiva 2001/83/CE?

---

(1)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2012/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 (JO 2012, L 299, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel București (România) la data de 11 februarie 2019 — Krakvet sp. z o.o. sp.k./Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți

(Cauza C-108/19)

(2019/C 172/13)

Limba de procedură: română

Instanța de trimitere

Curtea de Apel București

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Krakvet sp. z o.o. sp.k.

Pârâtă: Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți

Întrebarea preliminară

Dacă articolul 33 din Directiva 2006/112 (1) trebuie interpretat, în contextul unei vânzări de bunuri prin intermediul unui magazin online, că nu se aplică situației în care clientul contractează direct serviciul de transport al bunurilor din statul membru al furnizorului în statul membru propriu conform opțiunilor de expediere oferite de furnizor, din moment ce transportul nu se realizează în numele furnizorului?

---

(1)  Directiva TVA 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006 L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol.3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Aachen (Germania) la 12 februarie 2019 — Marvin M./Kreis Heinsberg

(Cauza C-112/19)

(2019/C 172/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Aachen

Părțile din procedura principală

Reclamant: Marvin M.

Pârât: Kreis Heinsberg

Întrebările preliminare

1)

Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2006/126/CE (1) trebuie interpretat în sensul că un permis de conducere, inclusiv drepturile de conducere consemnate în acesta, trebuie recunoscut în mod strict de statele membre și atunci când eliberarea acestuia se întemeiază pe schimbarea unui permis de conducere în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2006/126/CE?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: un stat membru poate refuza recunoașterea unui permis de conducere schimbat în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) al doilea paragraf din Directiva 2006/126/CE, în cazul în care schimbarea a fost efectuată de statul emitent într-un moment în care statul membru care a acordat dreptul material de a conduce retrăsese deja acest drept?

3)

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare și al existenței unei obligații de recunoaștere: un stat membru poate totuși refuza recunoașterea permisului de conducere schimbat atunci când statul membru pe teritoriul căruia se pune problema recunoașterii permisului de conducere poate constata pe baza unor „informații incontestabile” că dreptul material de a conduce nu mai exista la momentul schimbării permisului de conducere?

---

(1)  Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (reformată) (JO 2006, L 403, p. 18, Ediție specială, 07/vol. 17, p. 216).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesgericht Salzburg (Austria) la 15 februarie 2019 — ZS/PVA Landesstelle Salzburg

(Cauza C-118/19)

(2019/C 172/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Salzburg

Părțile din procedura principală

Reclamant: ZS

Pârâtă: PVA Landesstelle Salzburg

Prin Ordonanța președintelui Curții din 22 martie 2019, cauza a fost radiată din registrul Curții.

Recurs introdus la 18 februarie 2019 de Bank Refah Kargaran împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 10 decembrie 2018 în cauza T-552/15, Bank Refah Kargaran/Consiliul

(Cauza C-134/19 P)

(2019/C 172/16)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Bank Refah Kargaran (reprezentant: J.-M. Thouvenin, avocat)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

Concluziile recurentului

—	Anularea în parte a hotărârii pronunțate la 10 decembrie 2018 de Camera a doua a Tribunalului Uniunii Europene în cauza T-552/15;

—	cu titlu principal, admiterea concluziilor pe care recurenta le-a formulat în fața Tribunalului Uniunii Europene, și anume acordarea de daune interese în cuantum de 68 651 319 euro pentru repararea prejudiciului său material și în cuantum de 52 547 415 euro pentru repararea prejudiciului său moral;

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	în ambele cazuri, obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor aferente celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă șapte motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a stabilit că motivarea insuficientă a deciziei anulate nu este o încălcare suficient de gravă a unei norme de drept al Uniunii Europene.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că introducerea unei acțiuni de către o reclamantă victimă a unei sancțiuni nelegale adoptate de Consiliul Uniunii Europene și obținerea anulării sancțiunii fac ca invocarea unei încălcări suficient de grave a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă să fie inutilă.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a respins un motiv precizat de recurentă în replica sa fără a verifica, astfel cum impune jurisprudența, dacă dezvoltarea acestui motiv în replică rezultă din evoluția normală a dezbaterii inițiate ca urmare a cererii introductive în timpul procedurii contencioase.

4.

Al patrulea și la al cincilea motiv, întemeiate pe o eroare de drept Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a interpretat în mod greșit hotărârea pronunțată în cauza T-24/11 (1) și când a considerat că constatarea potrivit căreia Consiliul și-a încălcat obligația de a-i comunica recurentei elementele reținute împotriva sa în ceea ce privește motivul reținut pentru măsurile de înghețare a fondurilor nu stabilește existența unei încălcări suficient de grave a dreptului Uniunii Europene care să angajeze răspunderea Uniunii.

5.

Al șaselea motiv, întemeiat pe denaturarea cererii introductive Tribunalul a denaturat cererea introductivă atunci când, pentru a reține inadmisibilitatea argumentului recurentei, a considerat că aceasta nu a invocat, în stadiul cererii introductive, o pretinsă nelegalitate întemeiată pe lipsa de conformitate a motivului de includere a numelui său pe listele persoanelor vizate de măsuri restrictive cu criteriul aplicat de Consiliu.

6.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe denaturarea cererii introductive Tribunalul a denaturat cererea introductivă atunci când a redus motivele de nelegalitate invocate de recurentă la simpla încălcare a obligației de motivare.

---

(1)  Hotărârea din 6 septembrie 2013, Bank Refah Kargaran/Conseil (T-24/11, EU:T:2013:403).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 20 februarie 2019 — Pensionsversicherungsanstalt/CW

(Cauza C-135/19)

(2019/C 172/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Pensionsversicherungsanstalt

Intimată: CW

Întrebările preliminare

1)

Potrivit dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (1), alocația austriacă de reabilitare trebuie calificată drept — prestație de boală, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din regulament sau — indemnizație de invaliditate, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din regulament sau — ajutor de șomaj, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (h) din regulament?

2)

În lumina dreptului primar, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 trebuie interpretat în sensul că un stat membru, în calitate de fost stat de reședință și în care a fost desfășurată activitatea salariată, are obligația să plătească prestații precum alocația austriacă de reabilitare unei persoane care are reședința în alt stat membru, în cazul în care această persoană a dobândit cea mai mare parte a perioadelor de asigurare pentru boală și pentru pensie în calitate de angajat în acest alt stat membru (din punct de vedere temporal, după schimbarea reședinței în acesta cu ani în urmă), iar de atunci nu i s-au mai acordat prestații din partea asigurărilor de sănătate și de pensii din fostul stat de reședință și în care a fost desfășurată activitatea salariată?

---

(1)  JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82.

Recurs introdus la 21 februarie 2019 de Ehab Makhlouf împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 12 decembrie 2018 în cauza T-409/16, Makhlouf/Consiliul

(Cauza C-157/19 P)

(2019/C 172/18)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Ehab Makhlouf (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentului

—	Declararea acțiunii recurentului ca fiind admisibilă și întemeiată;

—	în consecință, anularea Hotărârii din 12 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Uniunii Europene în cauza T-409/16, Ehab Makhlouf/Consiliul Uniunii Europene;

și, statuând pe calea unor dispoziții noi:

—	anularea Deciziei (PESC) 2016/850 din 27 mai 2016 (1) și a actelor de punere în executare subsecvente acesteia în măsura în care îl privesc pe recurent;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurentul invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care Tribunalul a încălcat dreptul recurentului de a fi ascultat în prealabil adoptării unor măsuri restrictive noi, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare a situației de fapt în măsura în care nu a ținut seama de probele depuse de recurent în susținerea acțiunii sale în anulare pentru a demonstra că nu sprijină regimul sirian.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în măsura în care Tribunalul nu a considerat ca nelegale dispozițiile 27 și 28 din Decizia 2013/255/PESC (2) potrivit cărora apartenența la familia Al-Assad sau la familia Makhlouf constituie un criteriu autonom care justifică impunerea unei sancțiuni, răsturnând sarcina probei cu aceeași ocazie.

---

(1)  Decizia (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei ( JO L 141, p. 125).

(2)  Decizia 2013/255/PESC a Consiliului din 31 mai 2013 privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 147, p. 14).

Recurs introdus la 21 februarie 2019 de Razan Othman împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 12 decembrie 2018 în cauza T-416/16, Othman/Consiliul

(Cauza C-158/19 P)

(2019/C 172/19)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Razan Othman (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentului

—	Declararea acțiunii recurentului ca fiind admisibilă și întemeiată;

—	în consecință, anularea Hotărârii din 12 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Uniunii Europene în cauza T-416/16, Razan Othman/Consiliul Uniunii Europene;

și, statuând pe calea unor dispoziții noi:

—	anularea Deciziei (PESC) 2016/850 din 27 mai 2016 (1) și a actelor de punere în executare subsecvente acesteia în măsura în care îl privesc pe recurent;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurentul invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care Tribunalul a încălcat dreptul recurentului de a fi ascultat în prealabil adoptării unor măsuri restrictive noi, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare a situației de fapt în măsura în care nu a ținut seama de probele depuse de recurent în susținerea acțiunii sale în anulare pentru a demonstra că nu sprijină regimul sirian.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în măsura în care Tribunalul nu a considerat ca nelegale dispozițiile 27 și 28 din Decizia 2013/255/PESC (2) potrivit cărora apartenența la familia Al-Assad sau la familia Makhlouf constituie un criteriu autonom care justifică impunerea unei sancțiuni, răsturnând sarcina probei cu aceeași ocazie.

---

(1)  Decizia (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 141, p. 125).

(2)  Decizia 2013/255/PESC a Consiliului din 31 mai 2013 privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 147, p. 14).

Recurs introdus la 21 februarie 2019 de Syriatel Mobile Telecom (Joint Stock Company) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 12 decembrie 2018 în cauza T-411/16, Syriatel Mobile Telecom/Consiliul

(Cauza C-159/19 P)

(2019/C 172/20)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Syriatel Mobile Telecom (Joint Stock Company) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentei

—	Declararea acțiunii recurentei ca fiind admisibilă și întemeiată;

—	în consecință, anularea Hotărârii din 12 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Uniunii Europene în cauza T-411/16, Syriatel Mobile Telecom/Consiliul Uniunii Europene;

și, statuând pe calea unor dispoziții noi:

—	anularea Deciziei (PESC) 2016/850 din 27 mai 2016 (1) și a actelor de punere în executare subsecvente acesteia în măsura în care o privesc pe recurentă;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurenta invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care Tribunalul a încălcat dreptul recurentei de a fi ascultat în prealabil adoptării unor măsuri restrictive noi, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare a situației de fapt în măsura în care nu a ținut seama de probele depuse de recurent în susținerea acțiunii sale în anulare pentru a demonstra că nu sprijină regimul sirian.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în măsura în care Tribunalul nu a considerat ca nelegale dispozițiile 27 și 28 din Decizia 2013/255/PESC (2) potrivit cărora apartenența la familia Al-Assad sau la familia Makhlouf constituie un criteriu autonom care justifică impunerea unei sancțiuni, răsturnând sarcina probei cu aceeași ocazie.

---

(1)  Decizia (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 141, p. 125).

(2)  Decizia 2013/255/PESC a Consiliului din 31 mai 2013 privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 147, p. 14).

Cerere de decizie preliminară introdusă de First-tier Tribunal (Tax Chamber) (Regatul Unit) la 26 februarie 2019 — Pfizer Consumer Healthcare Ltd/Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

(Cauza C-182/19)

(2019/C 172/21)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

First-tier Tribunal (Tax Chamber)

Părțile din procedura principală

Recurentă: Pfizer Consumer Healthcare Ltd

Intimată: Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Întrebarea preliminară

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1140 (1) al Comisiei din 8 iulie 2016 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată este nevalid în măsura în care clasifică la codul 3824 din NC, mai precis la poziția 38249096, produsele care:

i.	sunt compuse dintr-un material asemănător unei feșe, care conține „celule generatoare de căldură”, inclusiv substanțe chimice,

ii.	acționează în mod similar unei cataplasme, însă oferă beneficii suplimentare,

iii.	prin intermediul unei reacții chimice exoterme înlătură durerea, reduc rigiditatea și stimulează vindecarea țesuturilor (după cum au confirmat mai multe studii clinice),

iv.	sunt ambalate pentru vânzarea cu amănuntul și

v.

sunt prezentate și comercializate în mod explicit ca fiind destinate unor scopuri medicale și ca producând efectele identificate la punctul (iii) de mai sus, pe baza substanțelor chimice care constituie materialul sau componenta care conferă caracterul lor esențial, iar nu la poziția 3005 [pe baza modului de redactare a pozițiilor, a notelor de secțiuni sau de capitole și a notelor explicative relevante potrivit regulii generale de interpretare 1, aplicarea regulii generale de interpretare 3 litera (a) impunând clasificarea în concordanță cu descrierea cea mai precisă sau în alt mod]?

---

(1)  JO 2016, L 189, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesgericht für Zivilrechtssachen Graz (Austria) la 4 martie 2019 — NK/MS și AS

(Cauza C-208/19)

(2019/C 172/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht für Zivilrechtssachen Graz

Părțile din procedura principală

Reclamantă și apelantă: NK

Pârâți și intimați: MS, AS

Întrebările preliminare

1)

Un contract încheiat între un arhitect și un consumator, potrivit căruia arhitectul trebuie să efectueze (numai) proiectarea construcției unei case unifamiliale noi, inclusiv elaborarea planurilor, reprezintă un contract „având ca obiect construirea unor clădiri noi” în sensul articolului 3 alineatul (3) litera (f) din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1)?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: Un contract încheiat între un arhitect și un consumator, potrivit căruia arhitectul se angajează să efectueze proiectarea construcției unei case unifamiliale noi, în conformitate cu cerințele și dorințele beneficiarilor săi și, în acest context, arhitectul trebuie să elaboreze planuri, reprezintă un contract de furnizare de „bunuri confecționate după specificațiile prezentate de consumator sau personalizate în mod clar” în sensul articolului 16 litera (c) și al articolului 2 punctele 3 și 4 din Directiva 2011/83/UE?

---

(1)  JO 2011, L 304, p. 64.

Acțiune introdusă la 8 martie 2019 — Comisia Europeană/Republica Finlanda

(Cauza C-217/19)

(2019/C 172/23)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Hermes, E. Ljung Rasmussen, agenți)

Pârâtă: Republica Finlanda

Concluziile reclamantei

—

declararea faptului că prin acordarea în mod recurent a unor autorizații pentru vânătoarea de primăvară de masculi din specia Somateria mollissima în provincia Åland din 2011, Republica Finlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (4) și al articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice;

—	obligarea Republicii Finlanda la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Din anul 2011, guvernul regional al insulei Åland, o regiune autonomă din Finlanda, a autorizat în mod recurent în fiecare an „derogarea pentru vânătoarea de primăvară” a unor masculi din specia Somateria mollissima de rațe cu o cotă totală cuprinsă între 2000 și 3800 de păsări pe o durată cuprinsă între două și trei săptămâni în luna mai. Această perioadă coincide cu perioada de reproducere a Somateria mollissima.

Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2009/147/CE interzice vânătoarea în perioada de reproducere.

Finlanda susține că vânătoarea de primăvară a Somateria mollissima pe insula Åland se justifică prin derogarea de la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147/CE. Potrivit jurisprudenței Curții, statelor membre le revine sarcina probei în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute la această dispoziție.

Comisia consideră că Finlanda, în primul rând, nu a dovedit că regimul de derogare constituie o „utilizare judicioasă” în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147/CE. Mai precis, Finlanda nu a demonstrat cu probe științifice solide că se asigură că populația relevantă de rațe din specia Somateria mollissima este menținută la un nivel satisfăcător.

În al doilea rând, Finlanda nu a demonstrat că vânătoarea de primăvară autorizată privește numai utilizarea de păsări „în număr mic” în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147/CE.

---

(1)  Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO 2010, L 20, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) (Regatul Unit) la 15 martie 2019 — Blackrock Investment Management (UK) Limited/Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

(Cauza C-231/19)

(2019/C 172/24)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber)

Părțile din procedura principală

Recurentă: Blackrock Investment Management (UK) Limited

Intimați: Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Întrebarea preliminară

Articolul 135 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112/CE (1) a Consiliului trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care o prestare unică de servicii de gestionare în sensul articolului respectiv este efectuată de un furnizor terț către un gestionar de fond și este utilizată de gestionarul fondului respectiv atât pentru gestionarea de fonduri comune de plasament („FCP-uri”) cât și pentru gestionarea altor fonduri care nu sunt fonduri comune de plasament („non-FCP-uri”):

(a)	Prestarea unică respectivă va fi impozitată la o cotă unică? În caz afirmativ, cum se determină această cotă unică? sau

(b)

Contraprestația pentru prestarea unică respectivă trebuie repartizată în funcție de utilizarea serviciilor de gestionare (de exemplu, în funcție de valoarea fondurilor gestionate în cadrul FCP-urilor și respectiv în cadrul non-FCP-urilor), astfel încât o parte din prestarea unică să fie scutită iar o parte să fie impozabilă?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială 09/vol. 3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Court of Appeal (Regatul Unit) la 18 martie 2019 — United Biscuits (Pensions Trustees) Limited, United Biscuits Pension Investments Limited/Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

(Cauza C-235/19)

(2019/C 172/25)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal

Părțile din procedura principală

Apelante: United Biscuits (Pensions Trustees) Limited, United Biscuits Pension Investments Limited

Intimată: Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Întrebarea preliminară

Prestarea unor servicii de gestionare a fondurilor de pensii precum cele furnizate administratorilor fiduciari de (a) asigurători și/sau de (b) societăți neautorizate ca asigurători constituie „tranzacții de asigurare” în sensul articolului 135 alineatul (1) litera (a) din Directiva privind TVA (1) [fostul articol 13 secțiunea B litera (a) din A șasea directivă]?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court of Justice (Chancery Division) (Regatul Unit) la 20 martie 2019 — Eli Lilly and Company/Genentech Inc.

(Cauza C-239/19)

(2019/C 172/26)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Chancery Division)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Eli Lilly and Company

Pârâtă: Genentech Inc.

Întrebarea preliminară

Regulamentul nr. 469/2009 (1) se opune eliberării unui certificat suplimentar de protecție titularului unui brevet de bază pentru un produs care face obiectul unei autorizații de introducere pe piață deținute de un terț, fără consimțământul acestuia din urmă?

---

(1)  Regulamentul 469/2009/CE al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (JO 2009, L 152, p. 1).

Ordonanța președintelui Camerei a doua din 24 ianuarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Okresný súd Bratislava — Slovacia) — ML

(Cauza C-510/17) (1)

(2019/C 172/27)

Limba de procedură: slovaca

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 374, 6.11.2017.

Ordonanța președintelui Curții din 4 februarie 2019 — Comisia Europeană/Regatul Belgiei, susținut de: Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Letonia, Republica Lituania, Ungaria

(Cauza C-564/17) (1)

(2019/C 172/28)

Limba de procedură: franceza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 328, 13.11.2017.

Ordonanța președintelui Camerei întâi a Curții din 13 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État — Franța) — Japan Tobacco International SA, Japan Tobacco International France SAS/Premier ministre, Ministre de l'Action et des Comptes publics, Ministre des Solidarités et de la Santé

(Cauza C-596/17) (1)

(2019/C 172/29)

Limba de procedură: franceza

Președintele Curții Camerei întâi a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 437, 18.12.2017.

Ordonanța președintelui Curții din 25 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof — Austria) — Hussein Mohamad Hussein, cu participarea: Bundesamt für Fremdenwesen und Asyl

(Cauza C-657/17) (1)

(2019/C 172/30)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 52, 12.2.2018.

Ordonanța președintelui Camerei a cincea a Curții din 14 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Administrativo de Círculo de Lisboa — Portugalia) — Henkel Ibérica Portugal, Unipessoal Lda/Comissão de Segurança de Serviços e Bens de Consumo

(Cauza C-277/18) (1)

(2019/C 172/31)

Limba de procedură: portugheza

Președintele Camerei a cincea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 259, 23.7.2018.

Ordonanța președintelui Camerei a noua din 30 ianuarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Justice de paix du troisième canton de Charleroi — Belgia) — Frank Casteels/Ryanair DAC, fostă Ryanair Ltd

(Cauza C-368/18) (1)

(2019/C 172/32)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 285, 13.8.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 18 ianuarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de College van Beroep voor het Bedrijfsleven — Țările de Jos) — Vereniging Gasopslag Nederland, TAQA Onshore BV, TAQA Piek Gas BV/Autoriteit Consument en Markt, cu participarea: Gas Transport Services BV

(Cauza C-399/18) (1)

(2019/C 172/33)

Limba de procedură: neerlandeza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 294, 20.8.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 11 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo — Spania) — ZW/Deutsche Lufthansa AG

(Cauza C-498/18) (1)

(2019/C 172/34)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 399, 5.11.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 11 februarie 2019 — Comisia Europeană/Republica Slovacă

(Cauza C-614/18) (1)

(2019/C 172/35)

Limba de procedură: slovaca

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 445, 10.12.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 8 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Berlin — Germania) — Sundair GmbH/WV, XU, YT, ZS.

(Cauza C-660/18) (1)

(2019/C 172/36)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 25,21.1.2019.

Ordonanța președintelui Curții din 31 ianuarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Nürnberg — Germania) — Geld-für-Flug GmbH/Ryanair DAC

(Cauza C-701/18) (1)

(2019/C 172/37)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 72, 25.2.2019.

Ordonanța președintelui Curții din 8 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Amsterdam — Țările de Jos) — A, B/C

(Cauza C-750/18) (1)

(2019/C 172/38)

Limba de procedură: neerlandeza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 93, 11.3.2019.

Hotărârea Tribunalului din 28 martie 2019 — Robert Bosch/EUIPO (Simply. Connected.)

(Cauzele conexate T-251/17 și T-252/17) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cereri de înregistrare a mărcilor Uniunii Europene figurative Simply. Connected. — Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Întinderea examinării care trebuie efectuată de camera de recurs - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 64 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 71 din Regulamentul 2017/1001)”)

(2019/C 172/39)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Robert Bosch (Stuttgart, Germania) (reprezentanți: S. Völker și M. Pemsel, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: V. Mensing și D. Hanf, agenți)

Obiectul

Acțiuni formulate împotriva Deciziilor Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 9 martie 2017 (cauza R 948/2016-5) și din 10 martie 2017 (cauza R 947/2016-5) în legătură cu niște cereri de înregistrare a semnelor figurative Simply. Connected. ca mărci ale Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele T-251/17 și T-252/17 în vederea pronunțării hotărârii.

2)	Respinge acțiunile.

3)	Obligă Robert Bosch GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 195, 19.6.2017.

Hotărârea Tribunalului din 26 martie 2019 — Grecia/Comisia

(Cauza T-480/17) (1)

(„FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțarea de către Uniunea Europeană - Cheltuieli efectuate de Grecia - Corecții financiare punctuale și forfetare - Condiționalitate - Controlul cerințelor de reglementare în materie de gestionare - Analiza riscurilor - Evaluarea prejudiciului financiar - Obligația de motivare - Proporționalitate”)

(2019/C 172/40)

Limba de procedură: elena

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanți: G. Kanellopoulos și A. Vasilopoulou, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Triantafyllou și A. Sauka, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2017/1144 a Comisiei din 26 iunie 2017 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2017, L 165, p. 37), în măsura în care prin aceasta se impune Republicii Elene, în urma anchetei cu numărul de referință ΧC/2014/002/GR, a unor corecții financiare punctuale și forfetare în cuantum total de 1 182 054,17 euro din cauza unor aplicări deficitare ale condiționalității (FEGA și FEADR)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 357, 23.10.2017.

Hotărârea Tribunalului din 2 aprilie 2019 — Fleig/SEAE

(Cauza T-92/17) (1)

(„Funcție publică - Agenți contractuali - Contract pe perioadă nedeterminată - Articolul 47 litera (c) punctul (i) din RAA - Reziliere cu acordarea unui preaviz - Motive de reziliere - Ruperea legăturii de încredere - Interesul serviciului - Eroare vădită de apreciere - Obligația de solicitudine - Principiul bunei administrări - Articolele 30 și 41 din Carta drepturilor fundamentale - Incident de procedură - Publicare pe internet a unor documente depuse la dosarul procedurii în fața Tribunalului - Articolul 17 din statut”)

(2019/C 172/41)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Stephan Fleig (Berlin, Germania) (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Pârâtă: Serviciul European de Acțiune Externă (reprezentant: S. Marquardt, agent)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei din 19 septembrie 2016 prin care directorul Direcției „Resurse umane” a SEAE, acționând în calitate de autoritate abilitată să încheie contractele de muncă, a reziliat contractul de muncă al reclamantului cu efect de la 19 iunie 2017 și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-a suferit ca urmare a acestei decizii.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Stephan Fleig la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 318, 25.9.2017.

Hotărârea Tribunalului din 28 martie 2019 — dm-drogerie markt/EUIPO — Albea Services (ALBÉA)

(Cauza T-562/17) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marcă figurativă ALBÉA - Înregistrare internațională anterioară care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală Balea - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 172/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: dm-drogerie markt GmbH & Co. KG (Karlsruhe, Germania) (reprezentanți: O. Bludovsky și C. Mellein, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Rajh și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Albea Services (Gennevilliers, Franța) (reprezentant: J.-H. de Mitry, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 25 mai 2017 (cauza R 1870/2016–1) privind o procedură de opoziție între dm-drogerie markt și Albea Services

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 25 mai 2017 (cauza R 1870/2016-1).

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 338, 9.10.2017.

Hotărârea Tribunalului din 29 martie 2019 — All Star/EUIPO — Carrefour Hypermarchés (Forma unei tălpi de pantof)

(Cauza T-611/17) (1)

(Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marcă a Uniunii Europene tridimensională - Forma unei tălpi de pantof - Fapte notorii - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001] - Caracter distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) și articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenite articolul 7 alineatul (3) și articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001] - Respingerea cererii de a organiza o audiere în fața camerei de recurs - Articolul 77 din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 96 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001]”)

(2019/C 172/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: All Star CV (Beaverton, Oregon, Statele Unite) (reprezentanți: R. Kunze, G. Würtenberger, avocați și S. Malynicz, QC)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: V. Ruzek, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Carrefour Hypermarchés (Évry, Franța) (reprezentant: C. Verneret, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 27 iunie 2017 (cauza R 952/2014-4) privind o procedură de declarare a nulității între Carrefour Hypermarchés și All Star

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă All Star CV la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 374, 6.11.2017.

Hotărârea Tribunalului din 4 aprilie 2019 — United Wineries/EUIPO — Compañía de Vinos Miguel Martín (VIÑA ALARDE)

(Cauza T-779/17) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale VIÑA ALARDE - Marcă națională verbală anterioară «ALARDE» - Dovada utilizării serioase a mărcii anterioare - Articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 47 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Identitatea produselor - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001]”)

(2019/C 172/44)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: United Wineries, SA (Cenicero, Spania) (reprezentant: J. Oria Sousa-Montes, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanti: S. Palmero Cabezas și J. Crespo Carrillo, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Compañía de Vinos Miguel Martín, SL (Cigales, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 25 septembrie 2017 (cauza R 281/2017–5), privind o procedură de opoziție între Compañía de Vinos Miguel Martín și United Wineries

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă United Wineries, SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 42, 5.2.2018.

Hotărârea Tribunalului din 4 aprilie 2019 — Stada Arzneimittel/EUIPO (Reprezentare a două arcuri de cerc opuse)

(Cauza T-804/17) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative ce reprezintă două arcuri de cerc opuse - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2019/C 172/45)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Stada Arzneimittel AG (Bad Vibel, Germania) (reprezentanți: J. -C. Plate și R. Kaase, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: inițial D. Hanf și D. Walicka, ulterior D. Hanf și E. Markakis, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 20 septembrie 2017 (cauza R 1887/2016-1) privind o cerere de înregistrare ca marcă a Uniunii Europene a semnului figurativ ce reprezintă două arcuri de cerc opuse

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Stada Arzneimittel AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 42, 5.2.2018.

Hotărârea Tribunalului din 28 martie 2019 — Zakłady Chemiczne „Siarkopol” Tarnobrzeg/EUIPO — EuroChem Agro (Unifoska)

(Cauza T-259/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Unifoska - Marca Uniunii Europene verbală anterioară NITROFOSKA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 172/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Zakłady Chemiczne „Siarkopol” Tarnobrzeg (Tarnobrzeg, Polonia) (reprezentant: M. Kondrat, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: S. Palmero Cabezas și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: EuroChem Agro GmbH (Mannheim, Germania) (reprezentanți: M. Schmidhuber și A. Haberer, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 7 februarie 2018 (cauza R 1503/2017–5) privind o procedură de opoziție între EuroChem Agro și Zakłady Chemiczne „Siarkopol” Tarnobrzeg

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Zakłady Chemiczne „Siarkopol” Tarnobrzeg sp. z o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 221, 25.6.2018.

Ordonanța Tribunalului din 25 martie 2019 — Abaco Energy și alții/Comisia

(Cauza T-186/18) (1)

(„Acțiune în anulare — Ajutoare de stat - Schemă de ajutor în favoarea energiilor regenerabile - Procedură preliminară de examinare - Decizie prin care schema de ajutoare este declarată compatibilă cu piața internă - Acțiune introdusă de beneficiari - Lipsa interesului de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate”)

(2019/C 172/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Abaco Energy, SA (Madrid, Spania) și ceilalți 1659 reclamanți ale căror nume figurează în anexa la ordonanță (reprezentanți: inițial P. Holtrop, P. Kuypers și M. de Wit, ulterior P. Holtrop, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche, P. Němečková și S. Noë, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei C(2017) 7384 final a Comisiei din 10 noiembrie 2017 privind ajutorul de stat SA.40348 (2015/NN) pus în aplicare de Regatul Spaniei (Sprijin acordat pentru energia electrică produsă din surse regenerabile, prin cogenerare sau din deșeuri)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Constată că nu este necesar să se pronunțe cu privire la cererile de intervenție ale Regatului Spaniei și ale EDP España.

3)	Obligă Abaco Energy, S.A. și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană, cu excepția celor aferente cererilor de intervenție.

4)	Abaco Energy, S.A. și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă, Comisia, Regatul Spaniei și EDP España suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

---

(1)  JO C 221, 25.6.2018.

Ordonanța Tribunalului din 25 martie 2019 — Solwindet las Lomas/Comisia

(Cauza T-190/18) (1)

(„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Schemă de ajutor în favoarea energiilor regenerabile - Procedură preliminară de examinare - Decizie prin care schema de ajutor este declarată compatibilă cu piața internă - Acțiune introdusă de un beneficiar - Lipsa interesului de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate”)

(2019/C 172/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Solwindet las Lomas, SL (Girona, Spania) (reprezentant: L. Sandberg-Mørch, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche, P. Němečková și S. Noë, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei C(2017) 7384 final a Comisiei din 10 noiembrie 2017 privind ajutorul de stat SA.40348 (2015/NN) pus în aplicare de Regatul Spaniei (Sprijin acordat pentru energia electrică produsă din surse regenerabile, prin cogenerare sau din deșeuri)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra cererilor de intervenție formulate de Regatul Spaniei și de EDP España.

3)	Obligă Solwindet las Lomas, SL să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană, cu excepția celor aferente cererilor de intervenție.

4)	Solwindet las Lomas, Comisia, Regatul Spaniei și EDP España suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

---

(1)  JO C 190, 4.6.2018.

Ordonanța Tribunalului din 28 martie 2019 — Herholz/EUIPO (#)

(Cauza T-631/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale # - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Cerere de modificare - Inadmisibilitate vădită”)

(2019/C 172/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Herholz Vertrieb GmbH & Co. KG (Ahaus, Germania) (reprezentant: D. Sprenger, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Sesma Merino și A. Söder, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 22 august 2018 (cauza R 445/2018–2) privind cererea de înregistrare a semnului verbal # ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Herholz Vertrieb GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 445, 10.12.2018.

Acțiune introdusă la 8 martie 2019 — Șanli/Consiliul

(Cauza T-157/19)

(2019/C 172/50)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamant: Dalokay Șanli (Rotterdam, Țările de Jos) (reprezentant: D. Gürses, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Regulamentului (UE) 2019/24 al Consiliului din 8 ianuarie 2019 și a Deciziei (PESC) a Consiliului din 8 ianuarie 2019 și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.

1.	Primul motiv: înscrierea PKK pe listă nu se mai justifică întrucât PKK nu este o organizație teroristă.

2.	Al doilea motiv: numele reclamantului nu trebuie să figureze pe listă întrucât acesta nu a fost niciodată condamnat pentru fapte de terorism și nici acuzat de asemenea fapte.

3.	Al treilea motiv: nu s-a dovedit desfășurarea de către reclamant a unor activități teroriste sau legătura acestuia cu asemenea activități. Afirmația potrivit căreia acesta ar fi desfășurat activități de recrutare și de finanțare nu ar fi dovedită.

4.	Al patrulea motiv: dreptul fundamental la apărare al reclamantului și dreptul acestuia la o protecție jurisdicțională efectivă ar fi fost încălcate întrucât nu ar fi putut să se apere împotriva afirmațiilor făcute în privința sa.

5.	Al cincilea motiv: actele atacate ale Consiliului nu ar fi motivate suficient întrucât lipsesc probele care să justifice aplicarea unei sancțiuni.

6.	Al șaselea motiv: articolul 14 alineatul (4) din Poziția comună 2001/930/PESC ar fi fost încălcat de Consiliu în condițiile în care nu ar exista informați precise sau elemente de dosar care să arate că s-a luat o decizie de către o autoritate competentă în sensul articolului menționat.

Acțiune introdusă la 11 martie 2019 — Deutsche Telekom/Parlamentul și Consiliul

(Cauza T-161/19)

(2019/C 172/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Deutsche Telekom (Bonn, Germania) (reprezentanți: F. González Díaz, B. Langeheine și J. Blanco Carol, avocați)

Pârâte: Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității acțiunii în anulare;

—	anularea articolului 50 din Regulamentul (UE) 2018/1971 al Parlamentului European și al Consiliului (1);

—	obligarea Parlamentului European și a Consiliului să suporte cheltuielile de judecată și alte costuri și cheltuieli efectuate de reclamantă în legătură cu prezenta cauză.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe nevaliditatea articolului 50 din regulamentul atacat pentru motivul că articolul 114 TFUE nu constituie un temei juridic adecvat.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că articolul 50 din regulamentul atacat nu respectă principiul subsidiarității și nu este motivat.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că articolul 50 din regulamentul atacat nu respectă principiul proporționalității și nu este motivat.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că procedura urmată pentru adoptarea articolului 50 din regulamentul atacat a încălcat principiile unei mai bune legiferări.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că articolul 50 din regulamentul atacat limitează dreptul fundamental de proprietate al reclamantei și libertatea de a desfășura o activitate comercială.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2018/1971 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC) și a Agenției de sprijin pentru OAREC (Oficiul OAREC) și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/2120 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1211/2009 (JO 2018, L 321, p. 1).

Acțiune introdusă la 11 martie 2019 — Telefónica și Telefónica de España/Parlamentul și Consiliul

(Cauza T-162/19)

(2019/C 172/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Telefónica, SA (Madrid, Spania) și Telefónica de España, SA (Madrid) (reprezentanți: F. González Díaz, B. Langeheine și J. Blanco Carol, avocați)

Pârâte: Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității acțiunii în anulare;

—	anularea articolului 50 din Regulamentul (UE) 2018/1971 al Parlamentului European și al Consiliului (1);

—	obligarea Parlamentului European și a Consiliului să suporte cheltuielile de judecată și alte costuri și cheltuieli efectuate de reclamante în legătură cu prezenta cauză.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive care sunt în esență fie identice, fie similare cu motivele invocate în cauza T-161/19, Deutsche Telekom/Parlamentul și Consiliul.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2018/1971 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC) și a Agenției de sprijin pentru OAREC (Oficiul OAREC) și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/2120 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1211/2009 (JO 2018, L 321, p. 1).

Acțiune introdusă la 20 martie 2019 — Hebberecht/SEAE

(Cauza T-171/19)

(2019/C 172/53)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Chantal Hebberecht (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: K. Bicard, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Declararea cererii doamnei Hebberecht ca admisibilă și fondată;

—	anularea sancțiunii pronunțate împotriva reclamantei;

—	obligarea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) la plata către reclamantă a 36 000 de euro de restanțe salariale și a dobânzilor de întârziere;

—	obligarea SEAE la plata către reclamantă a 450 000 de euro cu titlu de daune-interese pentru prejudiciul cauzat sănătății sale, prejudiciul material și prejudiciul moral;

—	cu titlu subsidiar, obligarea SEAE la plata către reclamantă a 300 000 de euro cu titlu de daune-interese pentru aceleași prejudicii;

—	cu titlu mai subsidiar, obligarea SEAE la plata către reclamantă a 150 000 de euro cu titlu de daune-interese pentru aceleași prejudicii;

—	cu titlu încă mai subsidiar, obligarea SEAE la plata către reclamantă a 50 000 de euro cu titlu de daune-interese pentru aceleași prejudicii;

—	obligarea SEAE la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă faptul că nu a săvârșit faptele reținute împotriva sa de tribunal de première instance du Hainaut (Tribunalul de Primă Instanță, Belgia) în hotărârea sa din 13 decembrie 2017 și invocate de SEAE ca reprezentând o încălcare deosebit de gravă a obligațiilor care revin funcționarilor, în special în temeiul articolului 12 din Statutul funcționarilor. Ea invocă de asemenea caracterul discriminatoriu al sancțiunilor luate împotriva sa.

Acțiune introdusă la 22 martie 20198 — AV și AW/Parlamentul

(Cauza T-173/19)

(2019/C 172/54)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: AV și AW (reprezentanți: L. Levi și S. Rodrigues, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității și a temeiniciei prezentei acțiuni;

în consecință,

—	anularea deciziilor atacate;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă cinci motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea, pe de o parte, a articolului 78 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO 2012, L 298, p. 1) și, pe de altă parte, a dreptului la apărare. Reclamanții arată în această privință că, în speță, nu le-a fost adusă la cunoștință nicio decizie administrativă privind un ordin de recuperare înainte de adoptarea deciziilor atacate de recuperare a plății necuvenite.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe lipsa unui temei juridic valabil, pentru motivul că contextul disciplinar în care se înscriau deciziile atacate interzicea recurgerea la articolul 85 din Statutul funcționarilor ca temei juridic al acestora.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 85 din Statutul funcționarilor. Potrivit reclamanților, chiar presupunând că deciziile atacate pot fi întemeiate pe articolul 85 din Statutul funcționarilor, aceste decizii ar fi afectate de nelegalitate, pentru motivul că condițiile de aplicare a acestei dispoziții nu sunt îndeplinite în speță.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului unei bune administrări și a obligației de solicitudine care decurge din acesta, pentru motivul că pârâtul nu a verificat exactitatea neregularității detectate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe abuzul de putere săvârșit de Parlament, în măsura în care acesta ar fi adoptat deciziile atacate în scopul, dacă nu exclusiv, atunci cel puțin determinant, de a atinge alte finalități decât cele prevăzute la articolul 85 din Statutul funcționarilor, și anume voința de a sancționa reclamanții altfel decât pe calea unei sancțiuni disciplinare.

Acțiune introdusă la 25 martie 2019 — 3V Sigma/ECHA

(Cauza T-176/19)

(2019/C 172/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: 3V Sigma SpA (Milano, Italia) (reprezentant: C. Bryant și S. Hainsworth, Solicitors, și C. Krampitz, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Declararea acțiunii ca admisibilă;

—

anularea deciziei camerei de recurs a pârâtei din 15 ianuarie 2019 privind evaluarea substanței bis(2-etilhexil) 4,4’-{6-[4-terț-butilcarbamoil) anilino]-1,3,5-triazin-2,4-diildiimino}dibenzoat, în măsura în care (i) respinge acțiunea administrativă a reclamantei împotriva deciziei inițiale și (ii) decide că reclamanta trebuie să furnizeze informații privind studiul OCDE TG 308 până la 22 octombrie 2020 și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de drept și a unei erori vădite de apreciere prin faptul că s-a considerat că studiul OCDE TG 308 era necesar. Reclamanta susține că, prin faptul că a omis a distinge între, pe de o parte, condițiile în care trebuie efectuate testele pentru a stabili existența sau inexistența unor produse de transformare și/sau degradare a unei substanțe și, pe de altă parte, condițiile în care trebuie efectuată evaluarea proprietăților persistente, bioacumulative și toxice sau foarte persistente și foarte bioacumulative a oricărui produs de transformare și/sau degradare de acest tip, camera de recurs a pârâtei a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere. Așadar, reclamanta susține că camera de recurs a pârâtei a concluzionat în mod eronat că era necesar studiul OCDE TG 308 solicitat reclamantei.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că camera de recurs a pârâtei a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere prin faptul că a stabilit că temperaturile preconizate pentru teste sunt adecvate. Reclamanta susține că, prin faptul că a concluzionat că temperatura preconizată pentru realizarea studiului OCDE TG 308, și anume 20 oC, este adecvată, camera de recurs a pârâtei a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere. Aceasta a omis să ia în considerare faptul că realizarea studiului la o temperatură superioară ar avea un impact asupra concentrației oricărui produs de transformare și/sau degradare format și, prin urmare, asupra produsului, eventual, care ar fi supus unei evaluări a proprietăților persistente, bioacumulative și toxice sau foarte persistente și foarte bioacumulative, ceea ce a compromis în mod grav caracterul adecvat al studiului.

Acțiune introdusă la 28 martie 2019 — Puma/EUIPO (SOFTFOAM)

(Cauza T-182/19)

(2019/C 172/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Puma SE (Herzogenaurach, Germania) (reprezentant: M. Schunke, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative „SOFTFOAM” — cererea de înregistrare nr. 17 363 318

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 8 ianuarie 2019 în cauza R 1399/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în fața camerei de recurs.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 27 martie 2019 — Aurea Biolabs/EUIPO — Avizel SA (AUREA BIOLABS)

(Cauza T-184/19)

(2019/C 172/57)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Aurea Biolabs Pte Ltd (Cochin, India) (reprezentanți: B. B. Brandreth, QC și L. Oommen, Solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Avizel SA (Luxemburg, Luxemburg)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii figurative AUREA BIOLABS — Cererea de înregistrare nr. 15 836 737

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 29 ianuarie 2019 în cauza R 814/2018-2 (RECTIFICARE)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	în susținerea deciziei sale, camera de recurs a invocat o dispoziție legală invalidă;

—	dacă ar fi fost o eroare vădită de drept, măsura adecvată ar fi fost revocarea deciziei precedente;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului și a principiilor echității.

Acțiune introdusă la 28 martie 2019 — Public.Resource.Org și Right to Know/Comisia

(Cauza T-185/19)

(2019/C 172/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Public.Resource.Org, Inc. (Sebastopol, California, Statele Unite), Right to Know CLG (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: F. Logue, Solicitor, A. Grünwald, J. Hackl și C. Nüßing, lawyers)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2019) 639 final a Comisiei Europene din 22 ianuarie 2019 [inclusiv a deciziei inițiale din 15 noiembrie 2018, cu numărul de referință GROW/D3/ALR/dr (2018) 5993057];

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre resoluționare la Comisia Europeană și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia Europeană a interpretat și/sau a aplicat în mod eronat articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1), având în vedere că această dispoziție nu protejează standardele armonizate solicitate: — dreptul de autor nu poate acorda nicio protecție standardelor armonizate solicitate, întrucât fac parte din dreptul Uniunii; — standardele armonizate solicitate sunt lipsite de caracter original și, prin urmare, nu beneficiază de protecție în temeiul dreptului de autor; — pârâta nu a demonstrat atingerea adusă intereselor comerciale ale organismului de standardizare pe care o invocă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia Europeană a încălcat articolul 4 alineatul (2) ultimul segment de frază din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, în măsura în care a considerat în mod eronat că reclamantele nu pot să se prevaleze de un interes public superior care să justifice accesul la standardele armonizate solicitate: — noțiunile de stat de drept și de drepturi fundamentale impun un acces liber la legislația Uniunii; — standardele armonizate solicitate conțin informații în materie de mediu, în special informații privind emisiile în mediu și, prin urmare, ele trebuie să fie publicate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 (2); — pârâta nu a motivat la un standard juridic corespunzător refuzul său de a admite existența unui interes public superior.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 1/vol. 03, p. 76).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126).

Acțiune introdusă la 29 martie 2019 — Glaxo Group/EUIPO (marcă de culoare violet)

(Cauza T-187/19)

(2019/C 172/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Glaxo Group Ltd (Brentford, Regatul Unit) (reprezentanți: S. Malynicz, QC, S. Baran, barrister și R. Jacob, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene de culoare violet (PANTONE: 2587C) — cererea de înregistrare nr. 14 596 951

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 15 ianuarie 2019 în cauza R 1870/2017-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului întrucât s-a constatat că semnul era lipsit de caracter distinctiv intrinsec astfel încât nu putea fi înregistrat în mod valabil ca marcă;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului întrucât nu s-a constatat că semnul dobândise caracter distinctiv prin utilizarea sa de către reclamantă și/sau cu autorizația acesteia.

Acțiune introdusă la 1 aprilie 2019 — Regatul Unit/Comisia

(Cauza T-188/19)

(2019/C 172/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: S. Brandon, Agent, T. Johnston și J. Scott, Barristers)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Comisiei de a adopta drept definitiv raportul final de audit cu numărul 14-BA262-013, decizie notificată guvernului Regatului Unit prin scrisoarea din data de 20 decembrie 2018, primită la data de 21 ianuarie 2019;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că auditorii au săvârșit o eroare de drept atunci când au considerat că erau necesare fișe de pontaj zilnice și, procedând astfel, au interpretat în mod eronat acordurile de grant.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că raportul final de audit aduce o atingere ilicită încrederii legitime a Met Office (serviciul de meteorologie, Regatul Unit) în faptul că sistemul său de înregistrare a timpului de lucru a posteriori și calculul său lunar al ratelor de costuri indirecte ar răspunde cerințelor acordurilor de grant.