10.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/2

P8_TA(2018)0063

O strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative

Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la o Strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative (2017/2067(INI))

(2019/C 162/01)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2016 intitulată „O strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative, o etapă către mobilitatea cooperativă, conectată și automatizată”(COM(2016)0766),

—

având în vedere Directiva 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport (1) și prelungirea perioadei mandatului pentru adoptarea de acte delegate,

—	având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 11 octombrie 2017 referitor la sistemele de transport inteligente cooperative (CDR 2552/2017),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017 referitor la „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative, o etapă către mobilitatea cooperativă, conectată și automatizată” (2),

—	având în vedere rapoartele Platformei pentru introducerea sistemelor de transport inteligente cooperative (STI cooperative), în special referitoare la certificatul STI cooperativ și politica de securitate,

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2017 referitoare la salvarea de vieți omenești: sporirea siguranței autovehiculelor în UE (3),

—	având în vedere Declarația de la Amsterdam din 14 aprilie 2016 privind cooperarea în materie de sisteme de conducere automată și conectată,

—	având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2017 intitulată „Conectivitatea la internet pentru creștere, competitivitate și coeziune: societatea europeană a gigabiților și tehnologia 5G” (4),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și cel al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0036/2018),

întrucât Strategia europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative (Strategia) este strâns legată de prioritățile politice ale Comisiei, în special de agenda sa pentru susținerea creării de locuri de muncă, a creșterii economice și a investițiilor, de crearea unui spațiu european unic al transporturilor, de piața unică digitală și de strategia privind uniunea energetică;

întrucât autoritățile din statele membre și sectorul industriei trebuie să răspundă la necesitatea stringentă de a asigura un transport mai sigur, mai curat, mai eficient, mai durabil, multimodal și accesibil pentru toți utilizatorii drumurilor, inclusiv pentru persoanele cele mai vulnerabile și cele cu mobilitate redusă;

întrucât tendința pozitivă în domeniul siguranței rutiere înregistrată în UE în cursul ultimului deceniu a încetinit, întrucât 92 % dintre accidentele rutiere sunt cauzate de erori umane și întrucât utilizarea tehnologiilor STI cooperative este importantă pentru funcționarea eficientă a anumitor sisteme de asistență la conducere; întrucât cea mai mare parte a spațiului în orașe este în continuare utilizat de transportul rutier, care este și cauza accidentelor și a emisiilor din sectorul transportului, fie că este vorba de zgomot, gaze cu efect de seră sau poluanți atmosferici;

D.	întrucât, cu ajutorul STI cooperative, participanții la trafic și managerii de trafic vor putea partaja și utiliza informații și își vor putea coordona acțiunile într-un mod mai eficient;

E.	întrucât securitatea cibernetică a STI cooperative este un element-cheie al implementării lor, întrucât soluțiile de securitate fragmentată ar pune în pericol interoperabilitatea și siguranța utilizatorilor finali și întrucât, prin urmare, există o nevoie clară pentru măsuri la nivelul UE;

întrucât responsabilitatea și transparența în materie de algoritmi înseamnă punerea în aplicare a măsurilor tehnice și operaționale care asigură transparența și caracterul nediscriminatoriu ale procesului decizional automatizat și ale procesului de calculare a probabilităților legate de comportamentul individual; întrucât transparența ar trebui să le ofere persoanelor informații pertinente privind logica utilizată și semnificația procesului și consecințele acestuia; întrucât aceasta ar trebui să includă informații cu privire la datele utilizate pentru formarea în materie de analiză și să le permită cetățenilor să înțeleagă și să monitorizeze deciziile care îi afectează;

G.	întrucât Uniunea ar trebui să încurajeze și să dezvolte în continuare tehnologiile digitale, nu doar pentru a reduce erorile umane și alte deficiențe, ci și pentru a scădea costurile și pentru a optimiza utilizarea infrastructurilor, decongestionând traficul și reducând astfel emisiile de CO2;

întrucât, cu ajutorul conectivității digitale și mobile, elementul de cooperare va crește în mod semnificativ siguranța rutieră, eficiența traficului, sustenabilitatea și caracterul multimodal; întrucât aceasta va genera totodată un potențial economic enorm și va reduce numărul accidentelor rutiere și consumul de energie; întrucât STI cooperative reprezintă elementul fundamental al dezvoltării vehiculelor autonome și sistemelor de conducere automate;

întrucât sistemele de conducere conectată și automatizată reprezintă o evoluție digitală importantă în acest sector și întrucât coordonarea cu toate noile tehnologii utilizate în acest sector, cum ar fi sistemele europene globale de navigație prin satelit GALILEO și EGNOS, a atins în prezent un nivel ridicat de capacitate tehnologică;

J.	întrucât UE este obligată să respecte Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 7 și 8 referitoare la dreptul la viață privată și protecția datelor cu caracter personal;

K.	întrucât o serie de țări din întreaga lume (de exemplu, SUA, Australia, Japonia, Coreea și China) fac progrese rapide în vederea introducerii unor noi tehnologii și vehicule digitale, iar vehiculele și serviciile STI cooperative sunt deja disponibile pe piață;

Cadrul general

salută Comunicarea Comisiei privind o strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative și activitatea intensă întreprinsă împreună cu specialiștii din sectorul public și privat, care reprezintă temelia comunicării; sprijină rezultatele și solicită, prin urmare, introducerea neîntârziată a serviciilor STI cooperative interoperabile în întreaga Europă;

subliniază necesitatea unui cadru juridic clar pentru a sprijini implementarea STI cooperative și salută adoptarea unui viitor act delegat în temeiul Directivei STI (Directiva 2010/40/UE) pentru a asigura continuitatea serviciilor și interoperabilitatea și pentru a sprijini compatibilitatea inversă;

ia act de potențialul STI cooperative de a îmbunătăți eficiența consumului de combustibil, de a reduce costul transportului individual și de a atenua impactul negativ al traficului asupra mediului;

subliniază potențialul tehnologiilor digitale și al modelelor de afaceri aferente în transportul rutier și recunoaște că strategia este un pas important în dezvoltarea STI cooperative și, ulterior, a mobilității complet conectate și automate; constată că vehiculele cooperative, conectate și automatizate pot stimula competitivitatea industriei europene, pot face transportul mai fluid și mai sigur, pot reduce congestionarea, consumul de energie și emisiile și pot îmbunătăți interconectivitatea între diferitele moduri de transport; în acest context, subliniază că cerințele în materie de infrastructură trebuie să fie stabilite pentru a se asigura că sistemele vizate pot funcționa în mod sigur și eficient;

ia act de faptul că industriile UE ar trebui să își valorifice poziția avantajoasă în contextul global în ceea ce privește dezvoltarea și aplicarea tehnologiilor STI cooperative; subliniază necesitatea urgentă de a stabili o strategie ambițioasă a UE care să coordoneze eforturile naționale și regionale, să evite fragmentarea, să accelereze dezvoltarea tehnologiilor STI cooperative care au demonstrat că aduc beneficii în materie de siguranță și să stimuleze cât mai mult posibil cooperarea între diferitele sectoare, precum transportul, energia și telecomunicațiile; îndeamnă Comisia să prezinte un calendar specific cu obiective clare privind ceea ce trebuie să realizeze UE în perioada 2019-2029, să acorde prioritate introducerii, până în 2019, a serviciilor STI cooperative care au cel mai înalt grad de siguranță potențial, astfel cum figurează pe lista serviciilor pregătite de platforma STI cooperative în raportul său privind a doua fază, și să se asigure că serviciile în cauză sunt disponibile în toate vehiculele noi din întreaga Europă;

subliniază necesitatea introducerii unui cadru coerent de norme sociale, de mediu și de siguranță pentru a asigura respectarea drepturilor lucrătorilor și ale consumatorilor și pentru a garanta o concurență loială în acest sector;

salută rezultatele celei de a doua faze a platformei STI cooperative și subliniază importanța lor (5);

subliniază că, deși comunicarea constituie un pas important către o strategie a UE privind vehiculele cooperative, conectate și automatizate, nu ar trebui să existe nicio confuzie între STI cooperative și aceste concepte diferite;

subliniază necesitatea de a se asigura că dezvoltarea și implementarea vehiculelor conectate și automatizate și a STI cooperative respectă și sprijină pe deplin obiectivele de decarbonizare a sistemului de transport și obiectivul „zero decese”în ceea ce privește siguranța rutieră;

10.

reamintește că STI cooperative sunt sisteme care permit diferitelor stații STI (vehicule, echipamente rutiere, centre de control al traficului și dispozitive nomade) să comunice și să facă schimb de informații utilizând o structură standardizată de comunicare și că interoperabilitatea sistemelor individuale este, prin urmare, esențială;

11.

reamintește că vehiculele conectate sunt vehicule care utilizează tehnologiile STI cooperative care le permit tuturor vehiculelor să comunice cu alte vehicule, cu dispozitivele de semnalizare rutieră și cu infrastructurile rutiere și orizontale sustenabile, care ar trebui consolidate și adaptate, dar care pot oferi, de asemenea, sisteme inovatoare de reîncărcare în exploatare și pot comunica în condiții de siguranță cu vehiculele și cu alți utilizatori ai drumurilor; reamintește că 92 % dintre accidentele rutiere sunt cauzate de erori umane și că utilizarea tehnologiilor STI cooperative este importantă pentru funcționarea eficientă a anumitor sisteme de asistență la conducere;

12.

reamintește că vehiculele automatizate sunt vehicule care pot funcționa și pot face manevre în mod independent în situații reale de trafic și în cazul cărora una sau mai multe dintre comenzile principale de conducere (direcție, accelerație, frână) sunt automatizate pentru o perioadă lungă de timp;

13.

subliniază necesitatea introducerii unor sisteme de protecție în timpul fazei de tranziție în care vehiculele conectate și automatizate coexistă cu vehiculele tradiționale neconectate, pentru a nu pune în pericol siguranța rutieră; atrage atenția asupra faptului că anumite sisteme de asistență la conducere ar trebui să fie în continuare dezvoltate și instalate în mod obligatoriu;

14.

invită Comisia Europeană să examineze modurile de a trata problema coexistenței pe drumurile rutiere a vehiculelor cooperative, conectate și automatizate cu vehiculele și șoferii neconectați, ținând seama de faptul că vechimea parcului de vehicule și procentajul rezidual de persoane neconectate obligă la prevederea unei rate care rămâne semnificativă de vehicule neintegrate în sistem;

15.

regretă că nu a fost stabilit un calendar clar pentru introducerea serviciilor recomandate „Ziua 1,5”și a viitoarelor seturi de servicii, că nu a fost efectuată o evaluare completă a impactului și că nu există informații precise privind inițiativele de introducere a serviciilor STI cooperative și de eventuală extindere a serviciilor;

16.

invită Comisia să considere o prioritate asigurarea celui mai înalt grad de siguranță a serviciilor STI cooperative și elaborarea definițiilor și cerințelor necesare și să actualizeze, fără întârzieri suplimentare, declarația europeană de principii privind interfața om-mașină (HMI) pentru sistemele de informații și comunicații instalate la bord, deoarece interacțiunea dintre conducătorul auto și mașină este importantă (6);

17.

reiterează rolul esențial pe care îl joacă vehiculele conectate și automatizate, STI cooperative și noile tehnologii în îndeplinirea obiectivelor privind clima, precum și necesitatea de a se asigura că dezvoltarea și implementarea acestora vor respecta pe deplin și vor sprijini obiectivele de decarbonizare a sistemului de transport; salută utilizarea STI cooperative ca mijloc de îmbunătățire a eficienței traficului și de reducere a consumului de carburanți și a impactului negativ al transportului rutier asupra mediului (de exemplu, în ceea ce privește emisiile de CO2) și pentru a optimiza utilizarea infrastructurii urbane;

18.

insistă asupra potențialului tehnologiilor inovatoare, cum sunt conducerea automată și „formarea de convoaie”(gruparea diferitelor vehicule) în transportul rutier de mărfuri, întrucât acestea permit o mai bună utilizare a curenților de aer în deplasare și, prin urmare, reduc consumul de combustibili și emisiile; solicită sprijin suplimentar pentru activitățile de cercetare și dezvoltare în acest domeniu, în special pentru infrastructura digitală necesară;

19.

subliniază necesitatea de a oferi utilizatorilor drumurilor mai multe posibilități de a alege, mai multe produse ușor de utilizat, accesibile ca preț și personalizate, precum și mai multe informații; în acest sens, încurajează Comisia să faciliteze schimbul de bune practici menite să asigure, printre altele, eficiența economică; îndeamnă toate statele membre să se alăture platformei C-Roads, întrucât se intenționează ca aceasta să joace un rol important de coordonare în punerea în aplicare a strategiei, cu condiția să respecte neutralitatea tehnologică necesară pentru încurajarea inovațiilor; subliniază necesitatea de a se asigura că instrumentele digitale avansate sunt implementate la scară largă și în mod coordonat în statele membre, acoperind și transportul public; invită producătorii de automobile să inițieze implementarea STI cooperative pentru a pune în aplicare strategia;

20.

îndeamnă Comisia să elaboreze statistici care să le completeze pe cele existente, pentru a evalua mai bine progresele în materie de digitalizare din diferitele domenii ale sectorului transportului rutier; subliniază importanța continuării investițiilor în cercetarea sistemelor de senzori și evidențiază că, la dezvoltarea STI cooperative, ar trebui să se acorde o atenție deosebită conducerii în mediul urban, care este foarte diferită de conducerea în afara orașului; ia act de faptul că conducerea în mediu urban, în special, implică o mai mare interacțiune cu motocicliștii, cicliștii, pietonii și alți utilizatori vulnerabili ai drumurilor, inclusiv persoanele cu handicap;

21.

îndeamnă statele membre să depună toate eforturile posibile pentru a se asigura că învățământul profesional și superior corespunde nevoilor de cunoștințe ale industriei care va dezvolta strategia privind STI; încurajează realizarea de analize prospective privind noile meserii și locuri de muncă asociate acestei noi abordării în materie de mobilitate și schimburile de bune practici în dezvoltarea modelelor de cooperare între întreprinderi și sistemul de învățământ, pentru a crea spații integrate de formare, inovare și producție;

22.

consideră că serviciile STI cooperative ar trebui integrate în Strategia spațială pentru Europa, întrucât implementarea STI cooperative se va baza pe tehnologiile de geolocalizare, precum poziționarea prin satelit;

23.

subliniază că statele membre ar trebui să ia în considerare implementarea serviciilor STI cooperative într-o perspectivă mai largă a mobilității ca serviciu (MaaS) și a integrării celorlalte mijloace de transport, în special pentru a evita eventualele efecte de recul, și anume o creștere a ponderii modale a transportului rutier;

Protecția vieții private și a datelor

24.

atrage atenția asupra importanței aplicării legislației UE privind protecția vieții private și a datelor cu caracter personal în ceea ce privește datele legate de STI cooperative și ecosistemele conectate, care ar trebui să fie utilizate în mod prioritar doar pentru scopuri legate de STI cooperative și care nu pot fi păstrate sau utilizate în alte scopuri; subliniază că vehiculele inteligente ar trebui să respecte pe deplin Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) și normele aferente, iar furnizorii de servicii STI cooperative trebuie să ofere informații ușor accesibile, precum și termeni și condiții clare șoferilor, pentru ca aceștia să își exprime liber și în cunoștință de cauză consimțământul pentru prelucrarea datelor, în conformitate cu dispozițiile și restricțiile prevăzute în RGPD;

25.

subliniază necesitatea ca responsabilitatea și transparența în materie de algoritmi să fie mult mai mare în ceea ce privește prelucrarea și analiza datelor de către întreprinderi; reamintește că Regulamentul general privind protecția datelor prevede deja dreptul de a fi informat în privința logicii implicate în prelucrarea datelor; subliniază, în plus, necesitatea de a preveni crearea unor „obstacole la conducere”, ceea ce ar însemna că utilizatorii nu și-ar putea conduce propriile autoturisme inteligente în cazul în care refuză să-și dea acordul în acest sens; solicită punerea la dispoziție a unei opțiuni „mod offline”la bordul autovehiculelor inteligente, care să le permită utilizatorilor să dezactiveze transferurile de date cu caracter personal către alte dispozitive, fără ca utilizarea autovehiculului de către aceștia să aibă de suferit;

26.

atrage atenția asupra faptului că protecția datelor și confidențialitatea trebuie să fie luate în considerare pe întreaga durată a prelucrării datelor; subliniază că aplicarea principiului „protecției datelor începând cu momentul conceperii și cel al protecției implicite a datelor”ar trebui să constituie punctul de plecare la proiectarea aplicațiilor și sistemelor STI; amintește că tehnicile de anonimizare pot spori încrederea utilizatorilor în serviciile folosite;

Securitatea cibernetică

27.

subliniază că este important să se asigure aplicarea unor standarde înalte de securitate cibernetică pentru a preveni pirateria și atacurile cibernetice în toate statele membre, în special având în vedere natura critică a securității comunicațiilor STI cooperative; ia act de faptul că securitatea cibernetică este una dintre provocările majore cu care va trebui să se confrunte sistemul de transport pe măsură ce devine mai conectat și digitalizat; subliniază că vehiculele automatizate și conectate și bazele de date în care datele sunt prelucrate și/sau stocate sunt vulnerabile la atacuri cibernetice, motiv pentru care este necesar să se evite toate deficiențele și riscurile identificabile posibile în funcție de stadiul de dezvoltare, prin elaborarea unei politici comune de securitate, inclusiv a unor standarde de securitate stricte, și a unei politici privind certificatele pentru introducerea STI cooperative;

28.

subliniază că ar trebui să se aplice standarde de siguranță la fel de ridicate și armonizate în UE și în toate statele membre și în toate eventualele acorduri de cooperare cu țările terțe; subliniază că aceste standarde nu ar trebui totuși să împiedice accesul reparatorilor terți la sistemele integrate la bord, pentru ca proprietarii de vehicule să nu fie dependenți de producătorii de automobile pentru efectuarea controalelor și/sau a reparațiilor necesare pentru programele integrate la bord;

Tehnologiile comunicațiilor și frecvențele

29.

consideră că abordarea comunicării hibride caracterizate de neutralitatea tehnologică care asigură interoperabilitatea și compatibilitatea inversă și care combină tehnologii de comunicare complementare este cea adecvată, iar cel mai promițător ansamblu de comunicare hibridă este o combinație între comunicațiile cu rază scurtă fără fir și tehnologiile celulare și prin satelit, care vor asigura cel mai bun sprijin posibil pentru introducerea serviciilor STI cooperative de bază;

30.

ia act de referirea la legătura dintre autovehiculele conectate și sistemele europene de radionavigație prin satelit, EGNOS și GALILEO; prin urmare, sugerează ca strategiile axate pe autovehiculele conectate să fie incluse în tehnologiile spațiale; consideră că interoperabilitatea este esențială atât pentru siguranța, cât și pentru alegerile consumatorului și subliniază că capacitatea vehiculelor de a comunica cu sistemele de navigație prin satelit și 5G trebuie să fie integrată în ansamblul de comunicare hibridă în viitor, astfel cum se menționează în planul de acțiune privind 5G al Comisiei;

31.

încurajează cooperarea între producătorii de automobile și operatorii de telecomunicații care sprijină serviciile STI cooperative pentru, printre altele, a implementa fără probleme tehnologiile de comunicații STI cooperative, taxele de drum și serviciile de tahografe digitale inteligente, evitând interferențele între diferitele servicii;

32.

invită Comisia și statele membre să își continue eforturile de finanțare a cercetării și inovării (Orizont 2020), în special pentru a permite pe termen lung dezvoltarea infrastructurii adecvate pentru implementarea STI cooperative;

33.

subliniază că sistemele cu senzori sunt importante pentru a furniza date privind, de exemplu, dinamica vehiculului, congestionarea traficului și calitatea aerului; solicită mai multe investiții coordonate în mod adecvat la nivelul statelor membre pentru a asigura deplina interoperabilitate a senzorilor utilizați și pentru a studia posibilele lor utilizări pentru alte aplicații decât cele în materie de siguranță, de exemplu, pentru detectarea la distanță a emisiilor;

34.

solicită Comisiei să prezinte propuneri pentru a se asigura că informațiile privind emisiile de poluanți disponibile prin intermediul senzorilor instalați în vehicule sunt colectate și puse la dispoziția autorităților competente;

O abordare europeană comună

35.

încurajează statele membre și autoritățile locale, producătorii de vehicule, operatorii rutieri și industria STI să introducă STI cooperative până în 2019 și recomandă Comisiei, autorităților locale și statelor membre să aloce fondurile necesare în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei, al fondurilor structurale și de investiții europene și al Fondului european pentru investiții strategice pentru modernizarea și întreținerea viitoarei infrastructuri rutiere, utilizând o abordare tematică orizontală; invită Comisia și statele membre să își continue eforturile de finanțare a cercetării și inovării (Orizont 2020), cu respectarea deplină a principiului transparenței și furnizând informații periodice privind cofinanțarea UE;

36.

încurajează statele membre și Comisia să sprijine inițiative și acțiuni care să promoveze mai mult activitățile de cercetare și de informare privind dezvoltarea și impactul STI cooperative asupra politicii în domeniul transporturilor a UE; este de părere că, în cazul în care nu se înregistrează niciun progres semnificativ până în 2022, ar putea fi necesare măsuri legislative cu scopul de a introduce „norme minime”și de a garanta integrarea în această privință;

37.

subliniază importanța calității infrastructurii rutiere fizice, care ar trebui să fie completată treptat de infrastructura digitală; solicită modernizarea și întreținerea infrastructurii rutiere în viitor;

38.

subliniază că ar trebui creat un sistem de transport cu adevărat multimodal, care să integreze toate modurile de transport în cadrul unui serviciu de mobilitate unic, cu informații în timp real, care să țină seama de sistemele integrate de emitere a biletelor și de serviciile de mobilitate partajată, precum și de plimbări și ciclism, cu ajutorul căruia transportul cetățenilor și al bunurilor dintr-un punct precis în altul să se desfășoare fără probleme și care să crească eficiența transporturilor în general, precum și sustenabilitatea și durabilitatea acestora; în acest sens, invită Comisia să asigure și să promoveze cooperarea și investițiile la nivel european în domeniul digitalizării industriei transporturilor, prin fonduri existente și noi, pentru a integra sistemele de transport inteligente în diferitele moduri de transport (STI cooperative, ERTMS, SESAR, RIS (7)); subliniază importanța unei abordări integrate privind instrumentele de informare, rezervare și eliberare de bilete, pentru a obține lanțuri atractive de mobilitate dintr-un punct precis în altul;

39.

solicită ca procesul de planificare să exploateze viziunea utilizatorilor transportului de călători și de marfă ca sursă principală de informații pentru a extinde domeniul de aplicare al STI cooperative și a crea modele de afaceri legate de acest nou concept de mobilitate integrată sustenabilă;

40.

încurajează UE și statele membre să pună în aplicare în mod corespunzător Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD), precum și viitoarea Directivă privind cerințele în materie de accesibilitate a produselor și serviciilor, pentru a asigura accesibilitatea fără bariere la STI cooperative pentru toți cetățenii;

41.

recomandă Comisiei să instituie neîntârziat un cadru juridic adecvat pentru a realiza interoperabilitatea transfrontalieră la nivelul UE, precum și un cadru care să ia în considerare regulile referitoare la responsabilitatea pentru utilizarea diferitelor tipuri de transport conectate; invită Comisia să publice o propunere legislativă privind accesul la datele și resursele din interiorul vehiculului până cel târziu la sfârșitul anului; recomandă ca această propunere să facă posibil ca întregul lanț valoric pentru automobile și utilizatorii finali să beneficieze de digitalizare și să garanteze condiții de concurență echitabile și o securitate maximă în ceea ce privește stocarea datelor din interiorul vehiculului și accesul echitabil, în timp util și nerestricționat la acestea pentru toate părțile terțe, cu scopul de a proteja drepturile consumatorilor, de a promova inovarea și de a asigura concurența echitabilă și nediscriminatorie pe această piață, în conformitate cu principiul neutralității tehnologice; subliniază necesitatea de a contribui la modernizarea tuturor infrastructurilor urbane și rurale legate de serviciile de transport public; invită Comisia să garanteze că va asigura, în toate cazurile, respectarea în totalitate a RGPD și să prezinte anual rapoarte Parlamentului cu privire la monitorizarea conformității;

42.

invită Comisia să adopte o abordare globală în domeniul armonizării tehnice și standardizării datelor, pentru a asigura compatibilitatea STI cooperative, economii de scară pentru producători și îmbunătățirea confortului consumatorilor;

43.

subliniază importanța inițierii unui dialog cu partenerii sociali și reprezentanții consumatorilor într-un stadiu incipient, pentru a crea o atmosferă de încredere și transparență și pentru a găsi un echilibru adecvat între efectele pozitive și efectele negative asupra condițiilor sociale și de muncă și a drepturilor consumatorilor; remarcă faptul că Forumul eSafety trebuie să elaboreze o foaie de parcurs pentru implementarea STI cooperative, la fel cum a fost cazul și pentru sistemul eCall;

44.

subliniază că, pentru a îndeplini angajamentele internaționale privind clima și obiectivele interne ale UE, este necesar să se depună eforturi pentru a asigura o orientare globală către o economie cu emisii reduse de carbon; subliniază, prin urmare, necesitatea reînnoirii criteriilor de alocare a diferitelor fonduri ale UE pentru a promova decarbonizarea și măsurile de eficiență energetică, inclusiv în contextul STI; cooperative; consideră că fondurile Uniunii nu ar trebui în niciun caz să fie alocate unor proiecte care nu respectă obiectivele și politicile de reducere a emisiilor de CO2;

45.

solicită producătorilor de automobile să informeze în mod corespunzător și cu claritate consumatorii în legătură cu drepturile lor, precum și în legătură cu beneficiile și limitele noilor tehnologii STI cooperative în ceea ce privește siguranța; încurajează utilizarea campaniilor de informare pentru a familiariza conducătorii auto actuali cu noile tehnologii STI cooperative, pentru a crea încrederea necesară în rândul utilizatorilor finali și pentru a fi acceptate de public; consideră că utilizarea STI cooperative poate crește siguranța și eficiența sistemului de transport, asigurând totodată respectarea normelor de protecție a datelor și a vieții private;

o o

46.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 207, 6.8.2010, p. 1.

(2) JO C 288, 31.8.2017, p. 85.

(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0423.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0234.

(5) Raportul final al celei de a doua faze a platformei STI cooperative: https://ec.europa.eu/transport/sites/transport/files/2017-09-c-its-platform-final-report.pdf.

(6) Recomandarea Comisiei 2008/653/CE din 26 mai 2008 privind Folosirea sigură și eficientă a sistemelor informatice și de comunicație încorporate la bordul vehiculelor: actualizarea Declarației europene de principii privind interfața om-mașină (JO L 216, 12.8.2008, p. 1).

(7) Sistemul european de management al traficului feroviar (ERTMS); Programul de cercetare privind managementul traficului aerian în cerul unic european (SESAR); serviciile de informații fluviale (RIS).

10.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/9

P8_TA(2018)0066

Egalitatea de gen în acordurile comerciale ale UE

Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la egalitatea de gen în acordurile comerciale ale UE (2017/2015(INI))

(2019/C 162/02)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere articolele 8 și 10, articolul 153 alineatele (1) și (2) și articolele 157 și 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere articolele 23 și 33 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere Planul de acțiune 2015 al UE privind drepturile omului și democrația,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2016 privind egalitatea de gen (00337/2016),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 iulie 2015 referitor la stadiul implementării Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (SWD(2015)0144),

—	având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020) anexat la concluziile Consiliului din 7 martie 2011 (07166/2011),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015, intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019”(SWD(2015)0278),

—	având în vedere Raportul Comisiei din 2017 privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană,

—	având în vedere Comunicarea din 2015 a Comisiei, intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă”(COM(2015)0497,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2017 intitulată „Raport privind punerea în aplicare a strategiei de politică comercială «Comerț pentru toți»– O politică comercială progresistă pentru valorificarea oportunităților oferite de globalizare”(COM(2017)0491),

—	având în vedere Regulamentul SGP [Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (1)],

—

având în vedere Regulamentul privind minereurile din zone de conflict [Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de stabilire a unor obligații privind diligența necesară în lanțul de aprovizionare pentru importatorii din cadrul Uniunii de staniu, tantal și tungsten, minereurile acestora și de aur provenind din zone de conflict și zone cu risc ridicat (2)],

—	având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special articolul 4 alineatul (1) prin care se interzice sclavia și ținerea persoanelor în condiții de aservire și articolul 14 prin care se interzice discriminarea,

—	având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

—

având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acestora, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing+5 (2000), Beijing+10 (2005) și Beijing+15 (2010),

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) și articolul 3 din aceasta, care definește „genul”ca fiind „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care societatea respectivă le consideră adecvate pentru femei și bărbați”, și Convenția interamericană pentru prevenirea, sancționarea și eradicarea violenței împotriva femeilor (Convenția de la Belem do Pará) din 1994,

—

având în vedere Strategia comună din 2007 a UE și a statelor sale membre, intitulată „Ajutorul pentru comerț: Intensificarea sprijinului acordat de UE țărilor aflate în curs de dezvoltare în privința necesităților comerciale”și Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2017 intitulată „Obținerea prosperității prin comerț și investiții – Actualizarea Strategiei comune a UE privind ajutorul pentru comerț din 2007”(COM(2017)0667),

—	având în vedere Rezoluția adoptată de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

—	având în vedere Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale,

—	având în vedere Orientările OCDE privind diligența necesară referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone de conflict și din zone cu risc ridicat,

—	având în vedere Cadrul UNCTAD de politici de investiții pentru dezvoltare sustenabilă (2015),

—

având în vedere convențiile Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind egalitatea de gen, inclusiv Convenția privind egalitatea de remunerare (nr. 100), Convenția privind discriminarea (ocuparea forței de muncă și profesie) (nr. 111), Convenția privind lucrătorii care au responsabilități familiale (nr. 156) și Convenția privind protecția maternității (nr. 183),

—	având în vedere capitolul 7 din Planul de acțiune al reuniunii la nivel înalt a șefilor de stat UE-CELAC 2015-2017, adoptat la Bruxelles în iunie 2015,

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 privind clauza referitoare la drepturile omului și democrație în acordurile Uniunii Europene (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale (4),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 privind politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la rolul femeilor în economia ecologică (6),

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015 (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la femeile care desfășoară activități casnice și femeile care asigură servicii de îngrijire în UE (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie: o perspectivă de gen (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2014-2015 (10),

—	având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a recomandărilor Parlamentului din 2010 privind standardele sociale și de mediu, drepturile omului și responsabilitatea întreprinderilor (11),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la impactul comerțului internațional și al politicilor comerciale ale UE asupra lanțurilor valorice globale (12),

—	având în vedere recomandarea sa din 14 septembrie 2017 adresată Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile legate de modernizarea pilonului comercial al Acordului de asociere UE-Chile (13),

—	având în vedere Declarația trioului de președinții privind egalitatea de gen prezentată la 19 iulie 2017 de Estonia, Bulgaria și Austria, cele trei state membre care dețin, pe rând, președinția Consiliului Uniunii Europene în perioada de 18 luni cuprinsă între iulie 2017 și decembrie 2018,

—	având în vedere studiul realizat de Centrul Internațional de Cercetare privind Femeile, intitulat „Trade liberalisation & women’s reproductive health: linkages and pathways”(Liberalizarea comerțului & sănătatea reproductivă a femeilor: legături și căi de abordare),

—	având în vedere Raportul privind dezvoltarea umană în Africa pentru anul 2016 intitulat „Accelerarea egalității de gen și a capacitării femeilor în Africa” (14),

—	având în vedere raportul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat „O mai bună capacitare economică a femeilor prin intermediul antreprenoriatului și al conducerii de întreprinderi în țările OCDE”(2014) (15),

—

având în vedere rezultatele celor mai recente dezbateri internaționale la nivel înalt privind genul și comerțul, în special ale celor organizate sub egida UE și a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC)/Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD)/Centrului de comerț internațional, inclusiv, în ordine cronologică inversă, Forumul internațional privind femeile și comerțul, organizat în colaborare de Comisia Europeană și de Centrul de comerț internațional (Bruxelles, iunie 2017) (16), sesiunea plenară anuală a conferinței parlamentare privind OMC, pe tema „Comerțul ca vehicul al progresului social: perspectiva de gen”(Geneva, iunie 2016) (17), și sesiunea plenară a OMC „Care este viitorul OMC? Comerțul și aspectele de gen: emanciparea femeilor prin intermediul lanțurilor de aprovizionare incluzive”(Geneva, iulie 2015) (18),

—

având în vedere intensificarea eforturilor internaționale de promovare a egalității de gen prin politici comerciale, precum programul UNCTAD privind genul și dezvoltarea (19) (care include studii privind impactul comerțului asupra femeilor, un pachet educațional privind comerțul și genul, cursuri de formare online privind crearea statutului de „apărători ai egalității de gen”) și cele 14 domenii de lucru ale Băncii Mondiale, care au toate, începând din 2016, o strategie pentru egalitatea de gen,

—	având în vedere documentul tematic al Centrului internațional pentru comerț și dezvoltare durabilă (ICTSD) intitulat „Dimensiunile de gen ale lanțurilor valorice globale”(septembrie 2016) (20),

—	având în vedere documentul tematic al ICTSD „Dimensiunile de gen ale serviciilor”(septembrie 2016) (21),

—	având în vedere Raportul ONU din 2015 privind femeile, intitulat „Progress of the world’s women 2015-2016. Transforming economies, realising rights”(Progresele înregistrate de femei la nivel mondial în perioada 2015-2016. Transformarea economiilor, respectarea drepturilor) (22),

—	având în vedere documentul de poziție elaborat în 2017 de WIDE+ privind genul și politica comercială a UE, intitulat „How to transform EU trade policy to protect women’s rights”(Cum poate fi transformată politica comercială a UE pentru a proteja drepturile femeilor) (23),

—	având în vedere studiul din 2016, elaborat la solicitarea intitulat „Egalitatea de gen în acordurile comerciale” (24),

—	având în vedere studiul din 2015, elaborat la solicitarea , intitulat „The EU’s Trade Policy: from gender-blind to gender-sensitive?”(Politica comercială a UE: de la ignorare la sensibilizare în privința dimensiunii de gen?) (25),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru comerț internațional și ale Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, care au avut loc în temeiul articolului 55 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0023/2018),

întrucât articolul 8 din TFUE prevede că, în toate acțiunile sale în cadrul și în afara Uniunii, Uniunea Europeană urmărește să elimine inegalitățile, să promoveze egalitatea între bărbați și femei și să combată discriminarea, inter alia, după criteriul de sex, la definirea și implementarea politicilor și activităților sale;

întrucât politica comercială ar putea servi drept instrument de promovare a valorilor mondiale și europene, inclusiv a egalității de gen; întrucât acordurile și politica comercială și de investiții a UE nu sunt neutre din punct de vedere al genului, ceea ce înseamnă că au un impact diferit asupra femeilor și bărbaților din cauza unor inegalități structurale; întrucât femeile se confruntă cu constrângeri specifice genului, precum accesul și controlul limitat al resurselor, discriminarea legală și sarcina excesivă generată de prestarea unor activități de îngrijire neremunerate, în virtutea rolurilor de gen tradiționale;

întrucât egalitatea de gen ar trebui să vizeze femeile și bărbații în egală măsură; întrucât implicarea și parteneriatele dintre părțile interesate din sectorul public și privat, la nivel internațional și local, sunt esențiale pentru promovarea sinergiilor necesare pentru atingerea egalității de gen și a capacitării femeilor și pentru sensibilizarea cu privire la chestiuni cum ar fi: drepturile de proprietate, accesul la finanțare, educație și formare profesională, comportamentul întreprinderilor, achizițiile publice, decalajul digital și prejudecățile culturale;

întrucât politicile comerciale urmăresc să atingă, printre altele, creșterea economică și dezvoltarea sustenabile și echitabile necesare pentru a asigura reducerea sărăciei, justiția socială și locuri de muncă decente și condiții de viață mai bune pentru femei și bărbați, precum și să garanteze drepturile femeii; întrucât egalitatea de gen și capacitarea femeilor și fetelor nu trebuie doar integrate în toate obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, ci reprezintă și un obiectiv de sine stătător; întrucât agenda ODD recunoaște faptul că comerțul contribuie la promovarea dezvoltării durabile și echitabile și ar putea contribui la promovarea celor mai înalte standarde internaționale de muncă și de mediu și a drepturilor omului; întrucât politica comercială a UE este o parte importantă a cadrului ODD, iar o perspectivă de gen puternică constituie un element esențial al acestui cadru, al cărui obiectiv este asigurarea unor rezultate mai juste și avantajoase pentru toți; întrucât politica comercială poate, de asemenea, să extindă oportunitățile oferite femeilor în ceea ce privește antreprenoriatul, accesul la programe de ucenicie și la locuri de muncă;

întrucât relația complexă dintre comerțul internațional și gen necesită o înțelegere aprofundată a forțelor implicate și presupune identificarea, analizarea și monitorizarea dinamicii economice și sociale necesare pentru a elabora o politică comercială eficientă în vederea dezvoltării economice, care să promoveze totodată capacitarea femeilor și egalitatea de gen; întrucât politica comercială trebuie, prin urmare, să țină cont de impactul său direct și indirect asupra genului, precum și de contextele locale specifice, pentru a evita reproducerea sau exacerbarea disparităților și stereotipurilor de gen și pentru a consolida egalitatea de gen de manieră proactivă; întrucât succesul politicii comerciale ar trebui, de asemenea, evaluat în funcție de impactul său pozitiv și egal asupra femeilor și bărbaților, în egală măsură;

F.	întrucât, frecvent, dezvoltarea economică și egalitatea de gen merg mână în mână; întrucât se acceptă pe scară largă ideea că societățile în care inegalitățile între sexe sunt mai reduse tind, de asemenea, să crească mai rapid;

întrucât impactul liberalizării comerțului asupra persoanelor depinde și de localizarea geografică a acestora și de sectorul economic în care își desfășoară activitatea; întrucât există diferențe importante atât între țări, cât și în interiorul acestora, în ceea ce privește structurile de producție, ratele de participare a femeilor la forța de muncă și regimurile de asigurări sociale; întrucât femeile alcătuiesc majoritatea lucrătorilor în sectoare cum ar fi sectorul confecțiilor și al producției textile, telecomunicațiile, turismul, economia îngrijirii și agricultura, unde au tendința să fie concentrate în posturi mai slab remunerate sau în forme mai puțin recunoscute de angajare formală și informală decât bărbații; întrucât acest lucru poate duce la abuzuri la locul de muncă și la discriminare, segregare de gen în ceea ce privește tipurile de ocupații și activități, disparități de gen în privința salariilor și a condițiilor de muncă și constrângeri specifice de gen la accesul la resursele productive, infrastructură și servicii; întrucât acordurile de liber schimb (ALS) pot genera delocalizări și pierderi ale locurilor de muncă, în special în sectoarele dependente de export în care femeile alcătuiesc adeseori majoritatea forței de muncă; întrucât, prin urmare, evaluările de gen sectoriale și specifice fiecărei țări oferă o valoare adăugată importantă la elaborarea acordurilor comerciale;

H.	întrucât, în 2011, locurile de muncă dependente de exporturi din UE echivalau cu aproximativ unu din nouă posturi (11 %) deținute de femei;

I.	întrucât, potrivit unui studiu al Comisiei din 2017, aproape 12 milioane de femei din UE au locuri de muncă ce depind de exporturile de produse și servicii către restul lumii (26);

întrucât, plecând de la o serie de studii bazate pe fapte, Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) insistă să evidențieze limitările cu care se confruntă femeile în ceea ce privește valorificarea oportunităților oferite de comerț, cauzate de factori precum lipsa pregătirii tehnice pentru locuri de muncă mai bune, lipsa unor servicii publice care să reducă responsabilitățile casnice și accesul și controlul restricționat în ceea ce privește resursele, inclusiv creditele și terenurile, informațiile și rețelele; întrucât, pe baza celor de mai sus, UNCTAD recomandă realizarea unor evaluări privind impactul potențial al politicilor comerciale asupra egalității de gen și capacitării femeilor în domenii cum sunt încadrarea în muncă, întreprinderile mici, prețurile, productivitatea în agricultură, agricultura de subzistență și migrația (27);

întrucât politica comercială a UE și Strategia „Comerț pentru toți”au la bază trei principii-cheie – eficacitatea, transparența și valorile –, dar le lipsește o perspectivă privind egalitatea de gen; întrucât Comisia și-a reînnoit și și-a extins angajamentul față de egalitatea de gen și de capacitarea economică a femeilor în revizuirea strategiei sale intitulate „Ajutor pentru comerț”, afirmând că egalitatea de gen nu este doar un drept fundamental al omului, ci și un factor esențial al dezvoltării economice, valorificând la maximum gama largă de instrumente de politică ale UE disponibile pentru a le mări impactul global asupra creșterii și reducerii sărăciei; întrucât, conform dispozițiilor incluse în Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), UE ar trebui să asigure baza pentru realizarea egalității de gen, asigurându-le femeilor accesul egal și oportunități egale în viața politică, economică și publică, precum și la educație, sănătate și încadrarea în muncă;

întrucât femeile sunt afectate de comerț și de acordurile comerciale în calitatea lor de potențiali antreprenori, consumatori, lucrători și lucrători informali; întrucât este esențial să se recunoască și să se înțeleagă mai bine efectele specifice în materie de gen ale politicii comerciale, pentru a oferi răspunsuri de politică adecvate; întrucât pentru îndeplinirea acestui obiectiv este necesar să se elaboreze o metodologie adecvată care să asigure că efectele posibile ale politicii și acordurilor comerciale ale UE asupra egalității de gen și asupra drepturilor femeii sunt evaluate de fiecare dată; întrucât Comisia ar trebui să realizeze studii de cercetare cantitative defalcate în funcție de gen pentru fiecare sector, cum ar fi, printre altele, economia, știința și tehnologia; întrucât, până în prezent, UE a încheiat acorduri comerciale fără a evalua impactul acestora asupra femeilor și a egalității de gen; întrucât Comisia a anunțat că un acord de asociere modernizat între Chile și UE va include, în premieră pentru UE, un capitol specific privind genul și comerțul;

M.	întrucât aspectele legate de gen și drepturile femeilor nu sunt suficient luate în considerare la evaluarea impactului sustenabil al acordurilor comerciale;

N.	întrucât evaluarea ex ante a implicațiilor politicilor comerciale din perspectiva genului poate contribui la capacitarea și la bunăstarea femeilor și, totodată, poate contribui la reducerea decalajelor existente și poate evita accentuarea disparităților de gen;

întrucât o reexaminare a acordurilor bilaterale și multilaterale ale UE aflate în vigoare arată că 20 % dintre acordurile cu partenerii comerciali din afara Europei includ trimiteri la drepturile femeilor și că 40 % dintre aceste acorduri includ trimiteri menite să promoveze egalitatea de gen; întrucât trimiterile din aceste acorduri care vizează promovarea capacitării femeilor au un caracter în principal voluntar, iar atunci când au un caracter obligatoriu nu pot fi puse în aplicare; întrucât un studiu recent al Comisiei arată că disparitățile de gen persistă în ceea ce privește oportunitățile și accesul la locurile de muncă; întrucât studiul arată că PIB-ul mondial ar putea crește cu 28 de miliarde USD până în 2025 ca urmare a capacitării femeilor și că aceasta este esențială atât din punct de vedere economic, cât și la nivel social și în ceea ce privește eradicarea sărăciei, grație rolului pe care îl joacă femeile în cadrul comunităților;

întrucât, atât în țările în curs de dezvoltare, cât și în cele dezvoltate, microîntreprinderile și întreprinderi mici și mijlocii (MIMM) reprezintă cea mai mare parte a sectorului privat și marea majoritate a locurilor de muncă; întrucât, potrivit Centrului de comerț internațional (ITC), MIMM-urile reprezintă 95 % din totalul firmelor la nivel global, aproximativ 50 % din PIB-ul global și peste 70 % din totalul locurilor de muncă; întrucât aproape 40 % dintre MIMM-urile din întreaga lume sunt deținute de femei, dar numai 15 % dintre firmele exportatoare sunt conduse de femei; întrucât, cu toate acestea, cifrele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată că femeile antreprenoare câștigă în continuare, în mod frecvent, cu 30-40 % mai puțin decât bărbații aflați în aceeași poziție (28);

întrucât dezbaterile publice și reacțiile din Europa privind negocierile comerciale precum cele pe tema Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), Acordului economic și comercial cuprinzător (CETA) și Acordului privind comerțul cu servicii (TiSA) au evidențiat necesitatea unor negocieri transparente și incluzive, care să țină cont de preocupările stringente exprimate de cetățeni europeni din numeroase țări; întrucât politica comercială a UE nu ar trebui să relaxeze niciunul dintre standardele UE și întrucât serviciile publice ar trebui să fie întotdeauna excluse din negocierile comerciale; întrucât toate mecanismele de soluționare a litigiilor ar trebui să fie concepute astfel încât să garanteze capacitatea fiecărui guvern în parte de a reglementa în interesul public și de a servi obiective de politici publice; întrucât trebuie să se preconizeze progrese în alte domenii critice de interes, cum ar fi consolidarea obligațiilor în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) în raport cu drepturile omului; întrucât, în contextul lanțurilor valorice globale, este nevoie de o abordare globală holistică privind răspunderea întreprinderilor în ceea ce privește abuzurile la adresa drepturilor omului;

R.	întrucât Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile, comerțul și drepturile omului sunt obligatorii pentru toate statele și toate întreprinderile, indiferent de dimensiunea, sectorul, localizarea, forma de proprietate sau structura acestora;

întrucât Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, adoptată de Consiliu în 2016, prevede că drepturile omului trebuie integrate într-o manieră sistematică în toate sectoarele politice și instituțiile, în special în domeniul comerțului internațional și al politicii comerciale;

întrucât sistemul generalizat de preferințe (SGP) urmărește, printre altele, să contribuie la eradicarea sărăciei și să promoveze dezvoltarea durabilă și buna administrare; întrucât SGP+ include o condiționalitate menită să asigure ratificarea și implementarea a 27 de convenții internaționale – privind drepturile omului și drepturile lucrătorilor, protecția mediului și buna administrare – de către țările în curs de dezvoltare eligibile; întrucât este esențial să se monitorizeze implementarea lor în mod regulat, să se acționeze atunci când este necesar și să se acorde o atenție specială egalității de gen; întrucât CEDAW este una dintre convențiile aplicabile în cadrul SGP+;

U.	întrucât peste 40 % dintre lucrările agricole din emisfera sudică sunt efectuate de femei;

întrucât extinderea comerțului mondial și integrarea țărilor în curs de dezvoltare în lanțurile valorice globale (LVG) pot implica riscul creării unor disparități de gen atunci când sunt acestea folosite pentru fabricarea unor produse mai competitive din punct de vedere economic; întrucât acestea au permis, de asemenea, multor lucrătoare să treacă de la sectorul informal la sectorul formal; întrucât regulile de origine au devenit din ce în ce mai importante în contextul LVG, în cadrul cărora producția acoperă mai multe țări; întrucât reguli de origine mai clare și mai bine definite pot crea un cadru în vederea instituirii transparenței și responsabilității depline în întreg lanțul de aprovizionare, iar acest lucru poate avea un impact pozitiv asupra femeilor, în special a celor care lucrează în sectorul confecțiilor;

W.	întrucât aceste noi oportunități profesionale pentru femeile din țările în curs de dezvoltare, asociate comerțului, contribuie semnificativ la veniturile gospodăriilor și la reducerea sărăciei;

întrucât în sectorul confecțiilor lucrează în principal femei; întrucât este important să reamintim că 289 de persoane au murit într-un incendiu la Karachi, Pakistan, în septembrie 2012, că, în același an, un incendiu la fabrica Tazreen Fashions din Bangladesh a provocat moartea a 117 persoane și peste 200 de lucrători au fost răniți, iar prăbușirea structurii de construcție a Rana Plaza din 2013, din aceeași țară, s-a soldat cu 1 129 de decese și aproximativ 2 500 de răniți; întrucât toate acestea erau fabrici de confecții;

întrucât majoritatea lucrătorilor din zonele libere industriale pentru export (ZIE) sunt femei; întrucât, în unele țări, ZIE sunt scutite de legislația locală a muncii, interzic sau limitează activitățile sindicale și nu permit accesul lucrătorilor la justiție, ceea ce constituie o încălcare clară a standardelor fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM);

întrucât sectorul public și privat, societatea civilă (în special organizațiile pentru drepturile femeilor), partenerii sociali și sindicatele dispun de potențialul și de cunoștințele necesare pentru a juca un rol esențial în definirea și monitorizarea politicii comerciale și în colectarea de date care pot oferi detalii cu privire la problemele cu care se confruntă femeile în ceea ce privește liberalizarea comerțului, în scopul consolidării drepturilor femeii, a capacitării lor economice și al promovării antreprenoriatului în rândul femeilor;

AA.

întrucât evenimente precum Forumul Internațional privind Femeile și Comerțul, organizat de Comisia Europeană la 20 iunie 2017, permit unui număr mare de actori economici și de reprezentanți ai societății civile să facă schimb și să lanseze inițiative privind impactul comerțului asupra egalității de gen;

AB.	întrucât platformele multilaterale și forumurile interguvernamentale, precum ODD ale ONU și Women20 (W20), sunt esențiale pentru stimularea discuțiilor și a acțiunilor privind genul, la nivelul experților, și pentru a oferi o bază solidă pentru a se ajunge la un consens;

AC.

întrucât serviciile publice și serviciile de interes general actuale și viitoare, precum și serviciile de interes economic general ar trebui excluse din cadrul negocierilor și din domeniul de aplicare al oricărui acord comercial încheiat de UE (inclusiv, dar fără a se limita la acestea, apa, salubrizarea, sănătatea, îngrijirea, serviciile sociale, sistemele de securitate socială, educația, gestionarea deșeurilor și transportul public); întrucât Comisia s-a angajat să asigure că aceste servicii rămân în competența statelor membre și că guvernele nu pot fi obligate să privatizeze niciun serviciu și nu pot fi împiedicate să definească, să reglementeze, să ofere și să sprijine serviciile de interes general în niciun moment;

AD.

întrucât comerțul în sectorul serviciilor și al achizițiilor publice poate afecta femeile în mod disproporționat și întrucât achizițiile publice rămân un instrument care le permite guvernelor să aibă un impact pozitiv asupra grupurilor de persoane defavorizate, în special asupra femeilor; întrucât privatizarea serviciilor de asistență medicală și de îngrijire riscă să accentueze inegalitățile și poate avea un impact negativ asupra condițiilor de muncă în cazul multor femei; întrucât numărul femeilor angajate în serviciile publice sau în sectorul serviciilor publice este mai mare decât media și, în calitate de utilizatoare ale acestor servicii, femeile sunt mai dependente decât bărbații de servicii publice de înaltă calitate, convenabile, accesibile și determinate de cerere, în special în ceea ce privește serviciile sociale precum îngrijirea copiilor și îngrijirea persoanelor dependente; întrucât reducerea numărului de gospodării la nivel național și reducerea volumului de servicii publice, precum și majorările de prețuri tind să transfere această sarcină de îngrijire aproape exclusiv asupra femeilor, ceea ce va împiedica, prin urmare, egalitatea de gen,

AE.

întrucât sistemul drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) contribuie la economia UE bazată pe cunoaștere; întrucât dispozițiile privind DPI referitoare la brevete ce interzic producerea de medicamente generice pot avea un impact semnificativ asupra nevoilor specifice ale femeilor în materie de sănătate; întrucât femeile se bazează pe accesul convenabil la asistența medicală și la medicamente și pe disponibilitatea acestora, în special în ceea ce privește sănătatea și drepturile lor de natură sexuală și reproducătoare, într-o măsură mai mare decât bărbații, întrucât accesul la medicamente în țările non-UE nu ar trebui să fie afectat de protecția DPI;

AF.

întrucât deciziile privind comerțul și acordurile comerciale sunt luate de femei doar într-o mică măsură, deoarece echipele de negociere, parlamentele și guvernele încă mai au mult până să atingă o componență echilibrată din punctul de vedere al genului; întrucât echilibrul de gen în cadrul acestor instituții nu numai că ar putea să conducă la o mai bună integrare a problemelor legate de egalitatea de gen, ci ar putea și să sporească legitimitatea democratică a procesului decizional;

AG.	întrucât la nivelul Comisiei Europene și al SEAE nu sunt alocate resurse umane suficiente care să asigure integrarea unei perspective de gen în politicile comerciale ale UE și, în special, în întregul proces al negocierilor comerciale;

AH.

întrucât, atunci când lucrează la încadrarea juridică a domeniilor relativ noi ale politicii comerciale, precum comerțul electronic, Comisia ar trebui să ia în calcul încă de la început impactul acestora asupra rolurilor de gen, echilibrului dintre viața profesională și viața personală și volumului de muncă neremunerată;

AI.	întrucât s-a demonstrat că comerțul cu minereuri din zone de conflict este legat în mod direct de încălcări pe scară largă ale drepturilor omului, inclusiv de violuri și violență sexuală asupra femeilor și a fetelor, de munca infantilă și de sclavie și de deplasările în masă,

I. Consolidarea egalității de gen în sectorul comerțului: considerații generale și obiective

subliniază că UE are obligația de a desfășura o politică comercială bazată pe valori, care include asigurarea unui nivel ridicat de protecție a drepturilor lucrătorilor și a drepturilor de mediu, precum și respectarea libertăților fundamentale și a drepturilor omului, inclusiv egalitatea de gen; reamintește că toate acordurile comerciale ale UE trebuie să includă un capitol ambițios și direct aplicabil privind comerțul și dezvoltarea durabilă (CDD); subliniază faptul că angajamentele de natură comercială asumate în acordurile încheiate de UE nu ar trebui în nicio situație să prevaleze asupra drepturilor omului, drepturilor femeii sau protecției mediului și ar trebui să țină seama de mediul cultural, social și economic local;

reamintește că egalitatea de gen este categoric stabilită în toate politicile UE, în conformitate cu articolul 8 din TFUE; observă că acest articol stipulează că „[î]n toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei”; invită Comisia să îmbunătățească coerența politicilor între diferitele politici cum sunt comerțul, dezvoltarea, agricultura, ocuparea forței de muncă, migrația și egalitatea de gen;

subliniază că politicile în domeniul comerțului internațional echitabile și incluzive necesită un cadru clar, care să contribuie la capacitarea femeilor și la îmbunătățirea condițiilor lor de trai și de muncă, consolidarea egalității de gen, protecția mediului, promovarea dreptății sociale, solidaritatea internațională și dezvoltarea economică internațională;

subliniază faptul că scopul general al politicii comerciale trebuie să fie promovarea unei creșteri economice benefice reciproc; reamintește că, deși politica comercială poate promova alte valori pe care le evidențiază Uniunea Europeană în contextul multilateral, există limite privind problemele globale ce pot fi soluționate prin politica comercială și prin acorduri comerciale;

insistă că noua generație de acorduri comerciale ar trebui să promoveze standarde internaționale aplicabile și instrumente juridice, inclusiv privind egalitatea de gen, cum sunt CEDAW, Platforma de acțiune de la Beijing, principalele convenții ale OIM și ODD-urile;

subliniază că angajamentele de natură comercială asumate în acordurile încheiate de UE nu ar trebui în nicio situație să prevaleze asupra drepturilor omului; salută Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și solicită statelor membre să adopte și să elaboreze planuri naționale de acțiune în conformitate cu Principiile directoare ale ONU, ținând cont de drepturile femeii și de necesitatea combaterii violenței bazate pe gen; invită Comisia să folosească negocierile comerciale pentru a încuraja partenerii comerciali ai UE să adopte planuri naționale de acțiune proprii; sprijină negocierile în curs vizând crearea unui instrument al ONU cu caracter obligatoriu privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi comerciale din perspectiva drepturilor omului; subliniază că este important ca UE să se implice activ în acest proces interguvernamental și face apel la Comisie și la statele membre să încurajeze partenerii comerciali să se implice în mod constructiv în aceste negocieri;

solicită Comisiei să se asigure că articolele 16 și 17 din Declarația universală a drepturilor omului sunt pe deplin respectate de partenerii comerciali ai UE, ca mijloc de combatere a inegalităților de gen din domeniul drepturilor sociale și economice;

reamintește că doar statele membre au competența de a reglementa și a reveni asupra liberalizării serviciilor de interes general și le invită, prin urmare, să protejeze obiectivele fundamentale cum sunt egalitatea de gen, drepturile omului și libertățile fundamentale, sănătatea publică și standardele sociale și de mediu;

subliniază necesitatea ca guvernele să își mențină capacitatea de a aloca resurse pentru a asigura respectarea efectivă a drepturilor femeilor și a principiului egalității de gen, astfel încât să se poată garanta un viitor durabil și favorabil incluziunii pentru societăți; subliniază, în acest sens, importanța capitală de a respecta, astfel cum se afirmă la punctul 17.15 din ODD, spațiul politic democratic al țărilor partenere care le permite să reglementeze și să adopte decizii adecvate pentru contextul lor național, să răspundă cererilor populației proprii și să își îndeplinească obligațiile care le revin în materie de drepturi ale omului și alte angajamente internaționale, inclusiv cele privind egalitatea de gen;

10.

reamintește că a solicitat Comisiei să pună capăt sistemului de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat (ISDS) și subliniază că orice mecanism de soluționare a litigiilor ar trebui să fie conceput pentru a garanta capacitatea guvernelor individuale de a reglementa în interesul public și de a servi obiective de politici publice, inclusiv măsuri de promovare a egalității de gen, precum și drepturi ale lucrătorilor, drepturi de mediu și drepturi ale consumatorilor mai solide;

11.

remarcă faptul că dispozițiile privind DPI aplicabile schimburilor comerciale au adeseori un impact asupra sănătății publice, în special asupra nevoilor femeilor în materie de asistență medicală; solicită Comisiei și Consiliului să asigure că dispozițiile privind DPI din acordurile comerciale iau în mod corespunzător în considerare drepturile femeilor, în special impactul acestora asupra sănătății femeilor, inclusiv în ceea ce privește accesul la asistență medicală și la medicamente la un preț convenabil; solicită Comisiei și Consiliului să promoveze protecția indicațiilor geografice (IG) ca instrument deosebit de important pentru capacitarea femeilor din mediul rural; totodată, solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să reconsidere extinderea protecției la produsele non-agricole, ținând cont de faptul că UE a fost deja de acord să protejeze produsele cu IG non-agricole în cadrul ALS;

12.

reamintește că ODD necesită date defalcate în funcție de gen pentru a urmări progresele înregistrate în ceea ce privește toate obiectivele, inclusiv în ceea ce privește ODD nr. 5 privind egalitatea de gen; subliniază că nu există date disponibile adecvate privind impactul comerțului asupra egalității de gen și solicită colectarea unor date privind impactul comerțului defalcate în funcție de gen suficiente și adecvate; subliniază că aceste date ar face posibilă stabilirea unei metodologii cu indicatori clari și cuantificabili la nivel regional, național și sectorial, îmbunătățirea analizelor și definirea obiectivelor de atins și a măsurilor de adoptat pentru a asigura că femeile și bărbații beneficiază de comerț în egală măsură; subliniază că ar trebui să se acorde atenție specială analizei cantitative și calitative defalcate în funcție de gen a evoluției muncii, proprietății asupra activelor și incluziunii financiare în sectoare care au fost afectate de comerț; încurajează Comisia să coopereze cu organizații europene și internaționale precum Banca Mondială, Organizația Națiunilor Unite, OCDE și Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), dar și cu birourile naționale de statistică, pentru a îmbunătăți colectarea și disponibilitatea acestor date; invită UE și statele membre să includă în evaluările ex ante și ex post ale impactului impactul asupra genului specific pentru fiecare țară și pentru fiecare sector al politicii și acordurilor comerciale ale UE; subliniază că rezultatele analizelor axate pe gen ar trebui luate în considerare în negocierile comerciale – ținându-se cont atât de impactul pozitiv, cât și de cel negativ pe parcursul întregului proces, de la stadiul de negociere până la cel de implementare – și ar trebui însoțite de măsuri de prevenire sau compensare a posibilelor efecte negative;

II. Consolidarea egalității de gen în sectorul comerțului: considerații și obiective sectoriale specifice

13.

subliniază că serviciile de interes general și serviciile de interes economic general – inclusiv, dar fără a se limita la, apa, serviciile sociale, sistemele de asigurări sociale, educația, gestionarea deșeurilor, transportul public și asistența medicală – trebuie să rămână excluse din domeniul de aplicare al negocierilor comerciale și țin de competența guvernelor statelor membre; îndeamnă UE să asigure că tratatele comerciale și de investiții nu au drept efect privatizarea serviciilor publice, care ar putea avea un impact asupra femeilor, atât în calitate de furnizori, cât și de utilizatori ai serviciilor, și ar accentua inegalitățile de gen; subliniază că furnizarea în mod public a serviciilor sociale este deosebit de relevantă pentru egalitatea de gen, dat fiind că schimbările legate de accesul la aceste servicii, de onorarii și de calitatea acestora determină o repartizare inegală între genuri a muncii de îngrijire neremunerate; subliniază că guvernele și autoritățile naționale și locale trebuie să păstreze dreptul deplin și abilitatea de a introduce, a reglementa, a adopta, a menține sau a abroga orice măsură legată de atribuirea, organizarea, finanțarea și furnizarea accesului universal la servicii de interes general și la servicii de interes economic general;

14.

subliniază că politica comercială poate afecta accesul la serviciile de sănătate esențiale și poate influența, prin urmare, accesul la și progresele în ceea ce privește obiectivele legate de sănătatea reproductivă și sexuală și drepturile aferente din politici, programe și servicii; subliniază, prin urmare, că asistența medicală de bază – în special, accesul la sănătatea reproductivă și sexuală și drepturile aferente – sunt excluse din negocierile comerciale și observă că acestea țin de competența statelor membre;

15.

solicită să se adopte măsuri cu caracter obligatoriu și care pot fi puse în aplicare, pentru a combate exploatarea și a îmbunătăți condițiile de muncă și de viață ale femeilor în sectoarele orientate spre export, conform obiectivului care urmărește îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale femeilor în țările și în sectoarele vizate, în special în cel al confecțiilor, al producției de textile și al agriculturii, pentru a evita ca liberalizarea comerțului să contribuie la erodarea drepturilor lucrătorilor și la accentuarea diferențelor de remunerare în funcție de gen; consideră că aceste măsuri și introducerea unor definiții comune ar trebui să permită o acțiune mai clară și mai bine coordonată cu organizațiile internaționale cum sunt ONU, OMC, OIM și OCDE; apreciază Pactul de sustenabilitate pentru Bangladesh drept un bun exemplu și un pas înainte pe calea instituirii unor mecanisme de monitorizare și solicită respectarea deplină a termenilor săi; solicită, în acest context, Comisiei, tuturor actorilor internaționali și tuturor întreprinderilor vizate să recunoască și să respecte noile orientări ale OCDE privind obligația de diligență pentru lanțurile de aprovizionare responsabile din sectoarele de îmbrăcăminte și încălțăminte;

16.

consideră că este necesar să se acorde o atenție mai mare femeilor care lucrează în sectorul informal, recunoscând necesitatea de a consolida standardele privind munca decentă pentru lucrătoarele din acest sector;

17.

subliniază faptul că femeile și fetele sunt cele care suferă cel mai mult, traficul de forță de muncă fiind strâns legat de traficul în scopuri sexuale;

18.

subliniază că impactul creșterii exporturilor agricole este, în general, mai puțin favorabil femeilor decât bărbaților, deoarece se poate constata, pe baza tendințelor emergente, că în multe cazuri micii fermieri – dintre care mulți sunt femei – nu sunt în măsură să concureze pe piețele străine ca urmare a legislației privind moștenirile și a lipsei de acces la credite, la informații, la terenuri și la rețele, precum și a lipsei de posibilități de respectare a noilor norme și standarde; observă că trebuie depuse eforturi speciale pentru a îmbunătăți impactul pozitiv al comerțului asupra femeilor din sectorul agricol, în care s-a constatat că sunt deosebit de vulnerabile, dar unde există și un potențial clar de capacitare; subliniază că întreprinderile deținute de femei ar beneficia ca urmare a reducerii stereotipurilor de gen, a creșterii accesului pe piață, a facilitării accesului la finanțare, la formare în domeniul marketingului și la rețele și a îmbunătățirii consolidării capacităților și a formării; constată că liberalizarea comerțului ar putea avea un impact negativ asupra femeilor din sectoare precum agricultura și prelucrarea alimentelor; subliniază că, deși femeile ocupă majoritatea locurilor de muncă din sectorul producției mondiale de alimente (între 50 % și 80 %), acestea dețin sub 20 % din terenuri și că, prin urmare, creșterea cererii comerciale de terenuri și a presiunii comerciale asupra terenurilor reprezintă obstacole suplimentare în calea unui acces sigur și echitabil la terenuri pentru femeile sărace; reamintește că este necesar să se prevină potențialul impact negativ al clauzelor privind DPI, de ex. privind privatizarea semințelor, în acordurile comerciale legate de suveranitatea alimentară;

19.

subliniază că femeile care practică agricultura de subzistență se confruntă cu obstacole suplimentare pentru a-și păstra suveranitatea alimentară ca urmare a gradului ridicat de protecție a noilor soiuri de plante pe care îl garantează acordurile comerciale în temeiul Convenției internaționale pentru protecția noilor soiuri de plante;

20.

subliniază că importurile UE din sectorul agriculturii pot conduce la scăderea viabilității economice a exploatațiilor agricole tradiționale la scară mică și, prin urmare, pot pune în pericol mijloacele de subzistență ale femeilor;

21.

reamintește importanța MIMM-urilor în structura economică a UE; solicită Comisiei să își continue eforturile pentru a sprijini MMIM-urile, acordând o atenție specială și prevăzând măsuri specifice pentru MIMM-urile conduse de femei; solicită UE și statelor sale membre să acorde o atenție specială circumstanțelor deosebite ale MIMM-urilor conduse de femei atunci când înființează servicii de asistență la exporturi, pentru a profita de oportunitățile create de ALS și pentru a consolida serviciile, tehnologiile și infrastructurile (cum ar fi accesul la internet) care prezintă o importanță deosebită pentru capacitarea economică a femeilor și pentru MIMM-urile conduse de femei; solicită Comisiei să contribuie la crearea de parteneriate între femeile antreprenoare din UE și omoloagele lor din țări în curs de dezvoltare;

III. Consolidarea egalității de gen în sectorul comerțului: acțiuni necesare la nivelul UE

22.

insistă asupra faptului că anumite elemente ale politicii comerciale a UE, cum ar fi existența unor capitole privind dezvoltarea durabilă ori sistemele SGP + și monitorizarea acestora, pot contribui la promovarea și la respectarea drepturilor omului, inclusiv a egalității de gen, a drepturilor lucrătorilor și a protecției mediului; insistă că sunt necesare dispoziții obligatorii și ușor aplicabile în acordurile comerciale ale UE pentru a asigura respectarea drepturilor omului, inclusiv a egalității de gen și a protecției mediului și a lucrătorilor, precum și pentru a asigura că politica comercială a UE este conformă cu obiectivele globale ale UE privind dezvoltarea durabilă, reducerea sărăciei și egalitatea de gen;

23.

solicită UE și statelor membre să asigure că obiectivele de dezvoltare durabilă, în special obiectivul nr. 5 privind egalitatea de gen, și Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019 sunt reflectate pe deplin în politicile comerciale ale UE;

24.

regretă faptul că strategia comercială a UE intitulată „Comerț pentru toți”nu menționează egalitatea de gen; salută faptul că Raportul privind punerea în aplicare a strategiei de politică comercială „Comerț pentru toți”din 13 septembrie 2017 abordează problema egalității de gen în domeniul comerțului și precizează că este esențial ca decidenții UE să își îmbunătățească înțelegerea impactului instrumentelor comerciale asupra egalității de gen; invită Comisia să includă această dimensiune în evaluarea la jumătatea perioadei pe care o va realiza asupra strategiei „Comerț pentru toți”și să asigure că perspectiva de gen este inclusă în politica comercială și de investiții a UE, deoarece ar maximiza beneficiile globale ale oportunităților de comerț pentru toți; reamintește că politica comercială ar putea contribui la promovarea egalității de gen pe scena internațională și ar putea fi utilizată ca instrument de îmbunătățire a condițiilor de muncă și de viață ale femeilor, în condiții egale cu cele ale bărbaților, de exemplu, prin sprijinirea reducerii diferențelor de remunerare între femei și bărbați prin crearea unor locuri de muncă de calitate superioară pentru femei;

25.

invită Comisia, Consiliul și statele membre să asigure că dispozițiile privind achizițiile publice au un impact pozitiv – nu în ultimul rând dintr-o perspectivă de gen – atunci când sunt incluse în acordurile comerciale ale UE; solicită Comisiei să își continue eforturile de sprijinire a accesului MIMM-urilor la achizițiile publice și să elaboreze măsuri specifice pentru MIMM-urile deținute de femei; solicită includerea unor măsuri de simplificare a procedurilor și de îmbunătățire a transparenței pentru ofertanți, inclusiv pentru cei din țările non-UE; solicită promovarea în continuare a achizițiilor publice responsabile din punct de vedere social și ecologic, ținând cont de obiectivul de asigurare a egalității de tratament între femei și bărbați, a remunerației egale pentru femei și bărbați și a promovării egalității de gen, plecând de la experiența normelor privind achizițiile publice sustenabile din „Chile Compras”;

26.

invită Comisia și Consiliul să promoveze, în acordurile comerciale, angajamentul de a adopta, a menține și a pune în aplicare în mod eficace legi, reglementări și politici privind egalitatea de gen, inclusiv măsurile active necesare pentru a promova egalitatea de gen și capacitarea femeilor la toate nivelurile;

27.

salută angajamentul Comisiei de a garanta că negocierile comerciale pentru modernizarea actualului acord de asociere dintre Chile și UE vor include, pentru prima dată în UE, un capitol specific privind genul și comerțul; subliniază că este necesar să se ofere informații cu privire la conținutul acestui capitol; invită Comisia și Consiliul să promoveze și să sprijine includerea unui capitol specific privind genul în acordurile comerciale și de investiții ale UE, plecând de la exemplele existente cum sunt ALS Chile-Uruguay și Chile-Canada, și să asigure că acesta prevede în mod special angajamentul de a promova egalitatea de gen și capacitarea femeilor; solicită promovarea angajamentelor internaționale privind drepturile femeii, egalitatea de gen, integrarea perspectivei de gen și capacitarea femeilor în toate acordurile comerciale ale UE, pe baza Platformei de acțiune de la Beijing și a ODD-urilor; solicită, de asemenea, includerea unor dispoziții în aceste acorduri comerciale care să asigure că structurile lor instituționale garantează evaluări periodice ale conformității, discuții substanțiale și schimbul de informații și bune practici privind egalitatea de gen și comerțul, inter alia prin includerea femeilor și a experților în egalitatea de gen la toate nivelurile administrațiilor vizate, inclusiv în echipele de negociere a acordurilor comerciale, în comitetele mixte, grupurile de experți, grupurile consultative interne, comitetele consultative mixte și organele de soluționare a litigiilor;

28.

solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să promoveze acorduri multilaterale pentru extinderea protecției acordate prin legi ale UE care iau în considerare dimensiunea de gen, precum Regulamentul privind minereurile provenite din zone de conflict;

29.

solicită Băncii Europene de Investiții (BEI) să se asigure că întreprinderile ce participă la proiecte cofinanțate de BEI au obligația de a respecta principiul remunerării egale și al transparenței remunerării, precum și principiul egalității de gen, astfel cum este prevăzut în Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului (29);

30.

este convins de faptul că CEDAW prezintă o importanță majoră pentru toate domeniile de politică, inclusiv pentru comerț; subliniază că toate statele membre au aderat la CEDAW; prin urmare, invită Comisia să includă în acordurile comerciale o trimitere la CEDAW și să ia măsuri în vederea aderării și ratificării Convenției de către UE; invită statele membre să încorporeze principiul egalității de gen în sistemele lor juridice, abrogând toate legile discriminatorii și adoptând legi adecvate care să interzică discriminarea împotriva femeilor;

31.

solicită UE să asigure că în acordurile comerciale sunt incluse dispoziții bazate pe standardele fundamentale de muncă și pe convențiile OIM; invită Comisia să coopereze cu statele membre la ratificarea și implementarea acestor convenții, în special a Convenției nr. 189 privind munca decentă pentru personalul casnic și a Convenției nr. 156 privind lucrătorii cu responsabilități familiale, deoarece acestea vizează nevoile lucrătorilor la nivel mondial, și să asigure că drepturile sociale, nediscriminarea și egalitatea de tratament sunt incluse în acordurile comerciale; solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să colaboreze în continuare cu OIM în vederea punerii în aplicare a acestor convenții și a consolidării standardelor internaționale de muncă privind munca decentă la nivelul lanțurilor valorice globale, acordând o atenție specială femeilor; reamintește că punerea eficace în aplicare a acestor standarde și convenții are un impact pozitiv asupra condițiilor de muncă ale femeilor din UE și din țări terțe; solicită Comisiei să asigure că acordurile comerciale dintre UE și alți parteneri contribuie la eradicarea unor practici cum sunt exploatarea angajaților, în special a femeilor;

32.

solicită Comisiei să asigure că standardele sociale și de mediu, în special drepturile lucrătorilor asumate prin ALS și regimurile autonome, se aplică pe întreg teritoriul partenerilor comerciali și, în special, în ZIE;

33.

subliniază importanța monitorizării punerii în aplicare a sistemului generalizat de preferințe (SGP) al Uniunii și a sistemului SGP+, în special în ceea ce privește aplicarea convențiilor principale; atrage atenția că convențiile SGP+ includ Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei din 1979, Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și al exercitării profesiei și Convenția nr. 100 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculine și a mâinii de lucru feminine, pentru o muncă de valoare egală; subliniază că respectarea și punerea în aplicare a acestui tip de convenții contribuie la consolidarea egalității de gen; recunoaște faptul că sistemele SGP și SGP+ sunt instrumente valoroase de promovare a respectării drepturilor omului; solicită Comisiei să găsească modalități de îmbunătățire a acestor sisteme, cum ar fi consolidarea condiționalității privind eliminarea discriminării legale împotriva femeilor, și să coreleze în continuare stimulentele economice de adoptarea eficace, de implementarea și de monitorizarea adecvată a drepturilor fundamentale ale omului și a convențiilor de mediu și din domeniul muncii care prezintă un interes deosebit pentru femei; salută, în acest sens, evaluarea la jumătatea perioadei a sistemelor SGP realizată de Comisie;

34.

invită Comisia, Consiliul și statele membre să asigure, în cadrul negocierilor la nivelul OMC, că se acordă atenția cuvenită egalității de gen la pregătirea noilor norme și acorduri și la transpunerea în practică și reexaminarea acordurilor existente incluse în Mecanismul de examinare a politicilor comerciale al OMC; că transparența este îmbunătățită pe parcursul întregului proces al negocierilor OMC; precum și că toate negocierile actuale și viitoare în domenii precum agricultura, pescuitul, serviciile și comerțul electronic iau în calcul perspectiva de gen; invită, de asemenea, Comisia, Consiliul și statele membre să apere și să promoveze o poziție îmbunătățită a femeilor în cadrul lanțului valoric global (valorificând la maximum instrumentele OMC cum sunt acordul privind facilitarea comerțului), să elaboreze programe de consolidare a capacităților și să organizeze discuții periodice cu experți și schimburi de bune practici, să sprijine adoptarea unor măsuri legate de gen în cadrul structurii administrative a OMC și, în special, să asigure că Secretariatul OMC dispune de capacitatea tehnică pentru a realiza o analiză de gen a normelor comerciale (inclusiv mijloacele de a efectua evaluări ale impactului din perspectiva genului în toate etapele activității sale, cum ar fi, de exemplu, studii cantitative privind femeile care beneficiază de asistență tehnică); invită, în cele din urmă, Comisia, Consiliul și statele membre să recurgă la instrumentele OMC pentru a aborda aspecte legate de egalitatea de gen, atât în jurisprudența, cât și în negocierile lor comerciale în curs și, de asemenea, să sprijine cooperarea îmbunătățită dintre OMC și alte organizații internaționale cum sunt UNCTAD, Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Emanciparea Femeii (UN Women) și OIM, în eforturi menite să promoveze comerțul internațional incluziv și drepturile femeii și egalitatea;

35.

invită Comisia să sprijine eforturile internaționale de promovare a includerii unei perspective de gen în politica comercială și în programe cum sunt inițiativa „She Trades”a ITC, care vizează să conecteze un milion de femei antreprenor cu piețele până în 2020 (30), și încurajează, în acest sens, schimbul internațional de bune practici privind politicile și programele care integrează dimensiunea de gen în organizații și organisme cum sunt OMC, ITC și ONU;

36.

invită Comisia să consolideze RSI și obligația de diligență în cadrul ALS, în conformitate cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și cu Orientările OCDE privind obligația de diligență; îndeamnă UE să consolideze RSI și să țină cont de obligația de diligență, în acordurile de liber schimb, și încurajează OMC să țină cont de egalitatea de gen în politica sa comercială; subliniază, de asemenea, importanța abordării acestei chestiuni în cadrul altor organizații și forumuri internaționale și multilaterale cum sunt ONU, Banca Mondială și OCDE; reamintește că, în 2010, Parlamentul a solicitat ca întreprinderile să își publice bilanțurile în materie de RSI, introducerea unor cerințe privind obligația de diligență pentru toate întreprinderile și consolidarea conceptului de RSI; salută, prin urmare, faptul că marile întreprinderi au, începând din 2017, obligația de a comunica informații fără caracter financiar și privind diversitatea, potrivit Directivei privind raportarea nefinanciară;

37.

subliniază necesitatea îmbunătățirii codurilor de conduită, a etichetelor și a schemelor privind comerțul echitabil și a asigurării alinierii la standarde internaționale precum Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, Pactul global al ONU și Orientările OCDE pentru întreprinderi multinaționale;

38.

solicită UE să asigure că secretariatele instituțiilor UE responsabile cu politica și cu negocierile comerciale dispun de cunoștințele și de capacitatea tehnică necesare pentru a încorpora o perspectivă de gen în întregul proces de negociere, de la concepere până la aplicare și evaluare; salută desemnarea în cadrul DG Comerț a unui punct focal pe probleme de gen responsabil cu monitorizarea măsurii în care se ține cont de aspectele de gen în acordurile comerciale ale UE și cu asigurarea integrării perspectivei de gen în politica comercială a UE; solicită Comisiei să asigure formare în domeniul problematicii de gen sau să folosească formarea oferită de UNCTAD, de exemplu, pentru a asigura că funcționarii și negociatorii sunt conștienți de problemele legate de egalitatea de gen și de comerț; invită statele membre să recruteze femei la toate nivelurile în ministerele lor ale comerțului; solicită organizațiilor internaționale, precum OMC, Banca Mondială, FMI și OIM, să promoveze prezența egală a femeilor în structura lor internă, în special în posturile de conducere; solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să se implice în mod activ și să sprijine eforturile de organizare a unor discuții periodice și acțiuni pe probleme de gen și comerț;

39.

invită Comisia și Consiliul să promoveze, în acordurile comerciale, angajamentul de a asigura o participare îmbunătățită a femeilor în organismele decizionale, atât în sectorul public, cât și în cel privat;

40.

invită Comisia și Consiliul să poarte negocierile comerciale în mod transparent, să respecte pe deplin bunele practici stabilite în alte negocieri și să asigure că, în toate etapele negocierilor, Parlamentul este ținut la curent în mod regulat și prompt; solicită ca echipele de negociere să fie echilibrate din punctul de vedere al genului, pentru a lua pe deplin în considerare toate aspectele legate de gen ale acordurilor comerciale; solicită UE și statelor membre să asigure o participare incluzivă la consultările comerciale, atât la nivelul UE, cât și al OMC, inclusiv pentru organizațiile pentru drepturile femeilor, sindicate, întreprinderi și societatea civilă și să îmbunătățească transparența pentru cetățenii europeni prezentând inițiative și publicând informații de interes pentru negocieri;

41.

invită Comisia și statele membre să asigure că obiectivului privind egalitatea de gen i se acordă o atenție specială în cadrul cooperării pentru dezvoltare și că este integrat în toate programele de asistență, îndeosebi cele legate de Strategia „Ajutor pentru comerț”; invită UE să pună la dispoziție mai multe fonduri pentru programele de cooperare legate de egalitatea de gen și de formarea profesională a femeilor; invită Comisia Europeană să sprijine țările cel mai puțin dezvoltate, din punct de vedere financiar și prin consolidarea capacităților, într-un efort menit să îmbunătățească coerența dintre comerț, dezvoltare și drepturile omului, inclusiv egalitatea de gen; subliniază că reducerea veniturilor fiscale rezultată din reducerile tarifelor trebuie abordată în cadrul și prin finanțarea agendei de dezvoltare durabilă;

42.

solicită Comisiei să promoveze antreprenoriatul în rândul femeilor în țările în curs de dezvoltare, în special în acele țări în care femeile, comparativ cu bărbații, se confruntă cu constrângeri mai mari în ceea ce privește accesul la credite, la infrastructură și la activele de producție;

43.

solicită Comisiei să evalueze, în vederea creării unor condiții favorabile pentru participarea femeilor la oportunitățile oferite de acordurile de liber schimb, posibilitatea de a crea programe de formare pre-ucenicie pentru furnizori, angajatori, recrutori ai forței de muncă și alte părți interesate, astfel încât aceștia să poată intra în contact cu omologii lor din UE și să se familiarizeze cu o gamă variată de modele de programe de succes;

44.

solicită Comisiei și statelor membre o intervenție de politică combinată pentru a promova o mai mare egalitate de gen în distribuirea oportunităților de muncă oferite de exporturi, precum politici în materie de educație și de formare profesională;

45.

solicită Comisiei și Consiliului să promoveze, în acordurile comerciale, angajamentul de a desfășura activități de cooperare bilaterală pentru a îmbunătăți capacitatea și condițiile pentru ca femeile să poată beneficia pe deplin de oportunitățile acordurilor comerciale și, în acest scop, de a institui un comitet comun pe probleme de comerț și de gen, de a determina și de a facilita cooperarea și de a supraveghea aplicarea acesteia, garantând participarea corespunzătoare a părților interesate private, inclusiv a experților și a organizațiilor societății civile active în domeniul egalității de gen și al capacitării femeilor, garantând o reprezentare amplă, la nivel de comunitate și de sector, prin mijloace de consultare accesibile (precum discuțiile electronice), suplimentar față de dialogurile structurate;

46.

solicită Comisiei să analizeze în continuare modul în care politicile și acordurile comerciale ale UE pot promova capacitarea economică a femeilor și participarea femeilor la domenii precum sunt științele, tehnologia, ingineria și matematica (STEM) și modul în care pot fi reduse disparitățile de gen în ceea ce privește accesul la noile tehnologii și utilizarea acestora;

o o

47.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 303, 31.10.2012, p. 1.

(2) JO L 130, 19.5.2017, p. 1.

(3) JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107.

(4) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31.

(5) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 94.

(6) JO JO C 353 E, 3.12.2013, p. 38.

(7) JO C 407, 4.11.2016, p. 2.

(8) JO C 66, 21.2.2018, p. 30.

(9) JO C 76, 28.2.2018, p. 93.

(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0073.

(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0298.

(12) Texte adoptate, P8_TA(2017)0330.

(13) Texte adoptate, P8_TA(2017)0354.

(14) Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Raport privind dezvoltarea umană în Africa pentru anul 2016, http://www.undp.org/content/dam/undp/library/corporate/HDR/Africa%20HDR/AfHDR_2016_lowres_EN.pdf?download.

(15) Raportul tehnic al OCDE, http://www.oecd.org/gender/Enhancing%20Women%20Economic%20Empowerment_Fin_1_Oct_2014.pdf.

(16) http://trade.ec.europa.eu/doclib/press/index.cfm?id=1632.

(17) https://www.wto.org/english/forums_e/parliamentarians_e/ipuconf2016_e.htm.

(18) https://www.wto.org/english/tratop_e/devel_e/a4t_e/global_review15prog_e/global_review15prog_e.htm.

(19) http://unctad.org/en/Pages/DITC/Gender-and-Trade/Trade,-Gender-and-Development.aspx.

(20) https://www.ictsd.org/sites/default/files/research/the_gender_dimensions_of_global_value_chains_0.pdf.

(21) https://www.ictsd.org/sites/default/files/research/the_gender_dimensions_of_services.pdf.

(22) http://progress.unwomen.org/en/2015/pdf/unw_progressreport.pdf.

(23) https://wideplus.org/2017/06/25/wide-gender-and-trade-position-paper-is-available/.

(24) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2016/571388/IPOL_STU(2016)571388_EN.pdf.

(25) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/IDAN/2015/549058/EXPO_IDA(2015)549058_EN.pdf.

(26) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2017/june/tradoc_155632.pdf.

(27) Implementing gender-aware ex ante evaluations to maximize the benefits of trade reforms for women (Introducerea unor evaluări ex ante din perspectiva egalității de gen, pentru a maximiza beneficiile reformelor comerciale pentru femei), http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/presspb2016d7_en.pdf.

(28) Raportul de referință OCDE „O mai bună capacitare economică a femeilor prin intermediul antreprenoriatului și al conducerii de întreprinderi în țările OCDE”(2014) http://www.oecd.org/gender/Enhancing Women Economic Empowerment_Fin_1_Oct_2014.pdf

(29) Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO L 204, 26.7.2006, p. 23).

(30) http://www.intracen.org/itc/women-and-trade/SheTrades/

10.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/24

P8_TA(2018)0067

Regiuni cu întârzieri în dezvoltare din UE

Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la regiunile cu întârzieri în dezvoltare din UE (2017/2208(INI))

(2019/C 162/03)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 174, 175 și 176 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (1),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (2),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2015 intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere - Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene”(COM(2015)0639),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la constrângerile bugetare cu care se confruntă autoritățile regionale și locale în materie de cheltuieli din fondurile structurale UE în statele membre (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la pregătirea revizuirii postelectorale a CFM 2014-2020: recomandările Parlamentului înainte de propunerea Comisiei (4),

—	având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2017 referitoare la creșterea implicării partenerilor și a vizibilității în procesul de execuție a fondurilor structurale și de investiții europene (6),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2017 referitoare la elemente constitutive ale politicii de coeziune a UE pentru perioada de după 2020 (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE (8),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 aprilie 2017 privind competitivitatea în regiunile cu venituri scăzute și creștere economică scăzută: Raportul privind regiunile cu întârzieri în dezvoltare (SWD(2017)0132),

—	având în vedere condiționalitățile ex ante pentru strategiile de specializare inteligentă,

—	având în vedere al 7-lea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, publicat de Comisie la 9 octombrie 2017,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru pescuit (A8-0046/2018),

întrucât criza economică și financiară prelungită din UE a avut un impact negativ asupra creșterii economice la nivel regional, chiar dacă politica de coeziune a contribuit cu aproximativ o treime din bugetul UE pentru a favoriza creșterea și ocuparea forței de muncă și a reduce disparitățile dintre regiunile UE; invită Comisia, în acest context și în cadrul semestrului european, să analizeze cofinanțarea regională și națională din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și impactul acesteia asupra deficitelor naționale;

întrucât politica de coeziune – pusă în aplicare prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), a Fondului social european (FSE) și a Fondului de coeziune – este principala politică a UE în materie de investiții, de creștere și de dezvoltare, este aliniată la obiectivele Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și vizează reducerea disparităților economice, sociale și teritoriale dintre regiuni, promovarea convergenței și, în cele din urmă, îmbunătățirea calității vieții cetățenilor europeni;

întrucât FEDER, FSE și Fondul de coeziune au ca principale obiective pentru perioada 2014-2020 investițiile pentru susținerea creșterii și ocupării forței de muncă în vederea consolidării pieței muncii, a economiilor regionale și a cooperării regionale europene, îmbunătățind cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională în cadrul Uniunii și reducând, în cele din urmă, discrepanțele în materie de dezvoltare dintre diferitele regiuni europene;

întrucât, potrivit raportului Comisiei privind regiunile cu întârzieri în dezvoltare, 47 de regiuni din opt state membre înregistrează întârzieri în acest domeniu; întrucât raportul poate contribui la o mai bună înțelegere a complexității provocărilor cu care se confruntă regiunile cu întârzieri în dezvoltare și ar trebui, prin urmare, să fie pus la dispoziția publicului în toate limbile oficiale ale UE;

E.	întrucât politica de coeziune joacă un rol important în toate regiunile cu întârzieri în dezvoltare și reprezintă o parte foarte mare din investițiile publice în majoritatea acestora;

F.	întrucât regiunile cu întârzieri în dezvoltare se confruntă și cu rate de productivitate, de ocupare a forței de muncă și de frecventare a școlii mai scăzute în comparație cu celelalte regiuni din același stat membru;

întrucât, în raportul Comisiei, se face diferența între două tipuri de regiuni cu întârzieri în dezvoltare: „regiunile cu creștere economică scăzută”– regiunile mai puțin dezvoltate și de tranziție, care nu s-au apropiat de media UE între 2000 și 2013 în statele membre cu un PIB pe cap de locuitor în standardul puterii de cumpărare (SPC) sub media UE în 2013, care cuprinde aproape toate regiunile mai puțin dezvoltate și de tranziție din Grecia, Spania, Italia și Portugalia și „regiunile cu venituri scăzute”– toate regiunile cu un PIB pe cap de locuitor în SPC sub 50 % din media UE din 2013, care cuprinde mai multe regiuni mai puțin dezvoltate din Bulgaria, Ungaria, Polonia și România;

H.	întrucât regiunile cu creștere economică scăzută înregistrează o stagnare economică, îndeosebi din cauza scăderii investițiilor publice și private, spre deosebire de regiunile cu venituri scăzute, care își mențin, în general, potențialul de dezvoltare;

I.	întrucât regiunile cu întârzieri în dezvoltare suferă mai mult decât altele din cauza insuficienței investițiilor publice și private, iar acest lucru se datorează și necesității de a respecta obligațiile de a reducere a datoriei publice impuse de Pactul de stabilitate;

J.	întrucât regiunile cu întârzieri în dezvoltare se caracterizează adesea prin lipsa reformelor structurale, ceea ce reduce impactul investițiilor publice, deja limitate;

K.	întrucât regiunile cu întârzieri în dezvoltare suferă de pe urma unor dezavantaje considerabile în ceea ce privește transportul public și infrastructura economică și energetică și necesită investiții mai eficiente și eficace;

L.	întrucât Comisia consideră că este necesar să se creeze o legătură mai strânsă între politica de coeziune și recomandările specifice fiecărei țari în cadrul Semestrului european;

întrucât regiunile cu întârzieri în dezvoltare, în special regiunile cu venituri scăzute, se confruntă adesea cu exodul tinerilor și al forței de muncă calificate, ambele fiind resurse necesare pentru revitalizarea economică și socială a zonelor respective, făcând ca aceste regiuni să devină mai puțin atractive în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și investițiile;

N.	întrucât definiția regiunilor cu venituri scăzute și cu o creștere economică scăzută ar trebui îmbunătățită;

O.	întrucât este important ca utilizatorii finali să fie la curent cu programele regionale și locale finanțate de UE și cu rezultatele obținute, indiferent de nivelul de finanțare dintr-o anumită regiune;

întrucât, în regiunile cu întârzieri în dezvoltare, sunt necesare o bună guvernanță și o administrație publică eficientă, deoarece acestea contribuie în mod semnificativ la crearea condițiilor pentru creșterea economică; întrucât reducerea normelor și a controalelor excesive, precum și a duratei și complexității procedurilor, și mai buna utilizare a instrumentelor TIC ar contribui la îmbunătățirea eficienței și a bunei guvernanțe în regiunile cu întârzieri în dezvoltare;

întrucât potrivit celui de al 7-lea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, regiunile cu întârzieri în dezvoltare se situează pe ultimul loc în ceea ce privește indicele european privind calitatea administrațiilor publice, ceea ce înseamnă că impactul investițiilor publice este redus;

R.	întrucât cifrele și statisticile fiabile, actualizate și defalcate sunt importante pentru luarea unor decizii politice în cunoștință de cauză, mai transparente, mai imparțiale și mai echitabile;

S.	întrucât, în regiunile cu întârzieri în dezvoltare, ar trebui eliminate obstacolele din calea creșterii și lacunele în materie de infrastructuri;

T.	întrucât IMM-urile din regiunile cu întârzieri în dezvoltare sunt finanțate cu rate ale dobânzii mult mai mari și se confruntă cu mai multe dificultăți atunci când doresc să obțină împrumuturi bancare în vederea cofinanțării proiectelor care beneficiază de fondurile ESI;

întrucât, în patru din cinci regiuni cu întârzieri în dezvoltare, cel puțin 25 % din populație locuiește într-un oraș sau în zonele sale de navetă, cunoscute sub denumirea de „zone urbane funcționale”, iar în una din cinci regiuni cu întârzieri în dezvoltare, peste 50 % din populație locuiește într-o zonă urbană funcțională;

întrucât activitățile tradiționale, cum ar fi pescuitul artizanal la scară redusă sau agricultura, definesc identitatea și stilul de viață din majoritatea zonelor costiere și rurale din regiunile cu întârzieri în dezvoltare și au o importanță economică, teritorială, socială, și culturală; întrucât sunt necesare strategii de dezvoltare pentru a spori capacitatea de a păstra și de a atrage talente, pentru a adopta noi tehnologii și pentru a stimula noi investiții,

salută prezentarea de către Comisie a unui document de lucru al serviciilor sale privind competitivitatea în regiunile cu venituri scăzute și creștere economică scăzută: Raportul privind regiunile cu întârzieri în dezvoltare; constată că raportul propune o serie de soluții pozitive pentru a sprijini creșterea economică, dezvoltarea durabilă și crearea de locuri de muncă în aceste regiuni; subliniază, de asemenea, că analiza privind competitivitatea acestora reprezintă o contribuție importantă la viitoarea dezbatere privind politica de coeziune;

salută punerea în aplicare a inițiativelor-pilot destinate regiunilor cu întârzieri în dezvoltare în două regiuni din România și, cu sprijinul Băncii Mondiale, în două regiuni din Polonia, în special definirea priorităților strategice și a acțiunilor concrete și care pot fi puse în aplicare rapid; așteaptă cu interes publicarea rezultatelor acestor inițiative;

subliniază că politica de coeziune are un rol esențial în garantarea și promovarea investițiilor publice și private în toate regiunile UE atât în mod direct, cât și contribuind la crearea unui mediu propice investițiilor; consideră că UE, în ansamblu său, ar trebui să desfășoare, în scopul promovării unei dezvoltări armonioase a întregii Uniuni, acțiuni care să consolideze coeziunea sa economică, socială și teritorială și să reducă disparitățile dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și rămânerea în urmă a regiunilor cu întârzieri în dezvoltare;

solicită Comisiei să definească regiunile cu întârzieri în dezvoltare la nivel de NUTS III, pe baza condițiilor economice și sociale generale, și să orienteze mai bine finanțarea acestor zone în conformitate cu ciclurile de programare ale fondurilor ESI;

invită Comisia și statele membre să elaboreze strategii, programe și acțiuni adaptate pentru fiecare regiune cu întârzieri în dezvoltare, ținând seama de tendințe și de disparitățile subregionale, întrucât traiectoriile și provocările cu care se confruntă regiunile cu venituri scăzute și o creștere economică scăzută diferă considerabil, în funcție de particularitățile acestora, utilizând strategii de specializare inteligentă, pentru a accelera convergența acestora și a garanta cele mai bune soluții pentru crearea de locuri de muncă, creșterea economică și dezvoltarea durabilă; consideră că aceste strategii, programe sau acțiuni ar trebui să fie coordonate cu Agenda urbană, deoarece regiunile cu întârzieri în dezvoltare nu sunt în mod exclusiv rurale;

subliniază că, pe lângă gradul scăzut de dezvoltare a IMM-urilor și investițiile reduse în acestea, rata șomajului rămâne mult prea ridicată, în special în rândul tinerilor, și reprezintă una dintre cele mai grave și urgente probleme cu care se confruntă marea majoritate a regiunilor cu întârzieri în dezvoltare; subliniază rolul esențial al învățământului secundar și superior, al formării profesionale, al formării la locul de muncă și al transferului de cunoștințe în combaterea șomajului în rândul tinerilor și a exodului tinerilor, care ating niveluri alarmante în aceste regiuni; subliniază importanța educației, a formării și a creșterii investițiilor pentru a răspunde nevoilor și imperativelor în materie de dezvoltare ale IMM-urilor și întreprinderilor familiale; consideră că implicarea tinerilor duce la creșterea performanțelor, deoarece aceștia oferă adesea soluții inovatoare;

constată că prezența unei forțe de muncă instruite și formate, care corespunde nevoilor economiei regionale, are un impact puternic asupra competitivității, productivității și atractivității pieței muncii, care poate, prin urmare, prospera pe un fond de creștere și de deschidere față de investițiile publice și private; consideră, în acest context, că ar trebui să se țină seama de situația actuală a regiunilor cu întârzieri în dezvoltare, în special de rata negativă a migrației și de impactul său negativ asupra ocupării forței de muncă; subliniază rolul pe care îl joacă agricultura și pescuitul în regiunile cu întârzieri în dezvoltare, în măsura în care aceste activități contribuie la promovarea întreprinderilor familiale și a locurilor de muncă, la facilitarea incluziunii sociale, aprovizionarea cu alimente și garantarea securității alimentare;

ia act de faptul că diversificarea a devenit o necesitate pentru agricultori și pescari, în special în regiunile cu întârzieri în dezvoltare, pentru a asigura surse de venit suplimentare și a încuraja activități sustenabile din punct de vedere economic și al mediului; constată, cu toate acestea, că această diversificare nu trebuie, în niciun caz, să înlocuiască activitățile mai tradiționale, cum ar fi pescuitul sustenabil; încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale să sprijine proiectele referitoare la economia albastră și cele similare pentru a ajuta persoanele din regiunile cu întârzieri în dezvoltare să dezvolte surse de venit sustenabile din punctul de vedere al mediului;

speră ca punerea în aplicare a Strategiei UE 2020 în domeniul ocupării forței de muncă, educației și formării, precum și a viitoarei strategii a UE pe termen lung și a obiectivelor sale, să ia în considerare în continuare în mod corespunzător nevoile specifice ale regiunilor cu întârzieri în dezvoltare și, în special, decalajele persistente legate de infrastructură și dezvoltarea capitalului uman, acordând o atenție deosebită ratei abandonului școlar și consecințelor sale negative asupra ocupării forței de muncă; invită Comisia, în acest context, să analizeze impactul unei eventuale creșteri a ratei de cofinanțare a FSE pentru următoarea perioadă de finanțare;

10.

consideră că este necesar să se ajungă la un echilibrul corespunzător între intervențiile structurale, politicile sociale și politicile industriale în programarea și punerea în aplicare a fondurilor ESI, pentru a stimula creșterea economică, dezvoltarea durabilă și crearea de locuri de muncă prin combinarea granturilor cu instrumentele financiare și atragerea unui sprijin financiar suplimentar, contribuind, astfel, la remedierea lacunelor care mai persistă; subliniază, în acest sens, că ar trebui favorizate instrumentele financiare cu risc scăzut, mai degrabă decât cele cu risc ridicat, atunci când perspectivele economice permit acest lucru;

11.

consideră că politica de coeziune este un instrument care poate rectifica decalajele în materie de competitivitate, dezechilibrele, precum și disparitățile macroeconomice dintre teritorii, încurajând crearea unui mediu atractiv și sustenabil pentru întreprinderi și cetățeni; subliniază că principalele probleme identificate în regiunile cu o creștere economică scăzută sunt accesul la credite, executarea contractelor și protecția investițiilor minoritare, în timp ce în regiunile cu venituri scăzute, principalele probleme sunt soluționarea cazurilor de insolvență, furnizarea de electricitate și executarea contractelor;

12.

constată că regiunile cu întârzieri în dezvoltare sunt supuse unei presiuni migratorii considerabile; consideră că contribuția fondurilor ESI la combaterea acestei provocări nu poate avea succes decât dacă se aplică în mod eficient și principiul solidarității; consideră că refugiaților și migranților care beneficiază de protecție internațională trebuie să li se asigure o formare și o educație adecvate pentru a putea fi integrați pe piața muncii;

13.

ia act de faptul că multe dintre problemele regiunilor cu întârzieri în dezvoltare sunt comparabile cu cele din regiunile ultraperiferice; salută, prin urmare, strategia propusă de Comisie în comunicarea sa „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE” (9);

14.

consideră că criteriile de dezvoltare demografică și socială, cum ar fi indicele de progres social regional și indicatorii de mediu sau alți indicatori, alături de PIB, ar putea fi luate în considerare în contextul politicii de coeziune și incluse în viitoarele rapoarte ale Comisiei privind regiunile cu întârzieri în dezvoltare, în vederea asigurării valorificării potențialului regiunilor cu întârzieri în dezvoltare;

15.

subliniază repercusiunile negative, în special pentru regiunile cu întârzieri în dezvoltare, ale crizei economice și financiare, care a redus marjele politicilor bugetare, conducând la scăderea investițiilor publice; subliniază, pe de altă parte, importanța reducerii datoriei cu scopul de a elimina deficitul bugetar și de a adapta investițiile publice la cerințele de creștere economică;

16.

consideră că politica de coeziune are un impact pozitiv asupra creșterii economice și a creării de locuri de muncă; subliniază că este nevoie să se aplice poziția adoptată de comun acord cu privire la Pactul de stabilitate și de creștere în ceea ce privește flexibilitatea pentru condițiile ciclice, reformele structurale și investițiile guvernamentale care vizează punerea în aplicare a unor reforme structurale majore și a unor proiecte similare, în vederea atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020; recunoaște necesitatea de a clarifica contextul și domeniul de aplicare ale reformelor structurale din cadrul politicii de coeziune; constată, cu toate acestea, că realizarea unor astfel de reforme structurale în statele membre și în regiuni în cadrul programelor de sprijin poate contribui la atingerea unui rezultat mai bun în ceea ce privește investițiile din cadrul politicii de coeziune;

17.

solicită acțiuni mai ferme pentru creșterea convergenței între toate regiunile, inclusiv acțiuni în vederea asigurării rezilienței lor la șocuri bruște;

18.

ia act de faptul că accesul la finanțare este mai dificil în regiunile cu întârzieri în dezvoltare, în special în cele cu venituri reduse, din cauza ratelor mai mari ale dobânzilor și, într-o anumită măsură, a reticenței sistemului de creditare de a-și asuma riscuri; subliniază că este important să se asigure un acces mai ușor la credite, pentru a sprijini IMM-urile, a încuraja noi modele de afaceri și a promova creșterea în regiunile cu întârzieri în dezvoltare;

19.

subliniază importanța pe care o au fondurile UE în stimularea rezilienței și coeziunii economice a acestor regiuni, precum și a competitivității, a investițiilor și a oportunităților pentru cooperare; recunoaște, prin urmare, contribuția grupurilor de acțiune locale la dezvoltarea strategiilor locale; sugerează că Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a propune ca o mai mare parte din sprijin să fie alocată dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (DLRC), contribuind astfel atât la soluționarea provocărilor, cât și la dezvoltarea capacităților; reamintește că regiunile cu întârzieri în dezvoltare se confruntă adesea cu dificultăți în ceea ce privește accesul la finanțare, precum și cu întârzieri birocratice și administrative care împiedică funcționarea fondurilor UE;

20.

este de părere că ar putea fi avute în vedere stimulente pozitive pentru regiuni în cadrul existent al condițiilor macroeconomice impuse de semestrul european;

21.

subliniază importanța bunei guvernanțe economice pentru o performanță globală eficientă a fondurilor ESI, cu scopul final de a rectifica deficiențele și de a evita întârzierile; sprijină, în acest sens, necesitatea de a analiza și de a revizui ulterior raționamentul însuși care stă la baza legăturii dintre politica de coeziune și semestrul european;

22.

consideră că solidaritatea, o capacitate instituțională mai puternică, respectarea principiului bunei guvernanțe, o mai bună conectivitate și digitalizarea în aceste regiuni au un efect semnificativ asupra creșterii economice și asupra creșterii eficienței și eficacității utilizării resurselor existente; atrage atenția, din acest motiv, asupra sprijinirii și îmbunătățirii calității administrației și instituțiilor din regiunile afectate; invită Comisia și statele membre să disemineze exemple de bune practici pentru creșterea eficienței administrației publice, dat fiind că buna guvernanță ar trebui să fie principala recomandare pentru regiunile cu întârzieri în dezvoltare;

23.

subliniază, în acest context, importanța principiului parteneriatului și a guvernanței pe mai multe niveluri, care trebuie consolidată fără a aduce atingere principiului subsidiarității; consideră că implicarea tuturor nivelurilor de guvernanță și a părților interesate în elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor și a programelor și acțiunilor specifice destinate acestor regiuni este esențială pentru a crea o valoare adăugată europeană eficientă pentru cetățeni;

24.

reiterează importanța inovării, a digitalizării și a îmbunătățirii serviciilor de proximitate (de sănătate, sociale, poștale) și a infrastructurii, pentru a crea un mediu pozitiv și o bună bază pentru stimularea creșterii economice și îmbunătățirea coeziunii în regiunile cu întârzieri în dezvoltare; consideră că asigurarea accesului la conexiuni internet de mare viteză este o condiție prealabilă pentru viabilitatea zonelor rurale și montane; evidențiază potențialul proiectelor multisectoriale de promovare a dezvoltării economice, sociale și teritoriale, valorificând sinergiile dintre fondurile europene;

25.

sugerează că recomandările specifice fiecărei țări făcute în cadrul semestrului european ar trebui să fie multianuale, cu control și evaluare intermediară, și ar trebui să fie concepute mai degrabă ca un stimulent pozitiv pentru lansarea reformelor structurale, decât ca instrumente care pot bloca accesul la investiții în cadrul politicii de coeziune, pentru a contribui la obiectivele comune ale Uniunii;

26.

consideră că ar trebui analizate cu atenție măsurile care leagă eficacitatea fondurilor ESI de buna guvernanță economică, astfel cum se subliniază în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, inclusiv prin implicarea tuturor părților interesate; consideră, de asemenea, că logica care stă la baza legăturii dintre fondurile ESI și buna guvernanță economică ar trebui regândită în perspectiva următoarei perioade de programare și luând în considerare punerea sa în aplicare în perioada 2014-2020; consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare redefinirea legăturii dintre semestrul european și politica de coeziune; sugerează, în acest sens, un sistem de stimulente pozitive, cu marje care urmează să fie create în noul cadru financiar multianual (CFM), care ar putea servi drept pachet care poate fi utilizat atunci când statele membre respectă recomandările specifice fiecărei țări și alte cerințe în cadrul semestrului european;

27.

consideră că este în mod special necesară susținerea activităților productive și comerciale locale caracteristice regiunilor cu întârzieri în dezvoltare, inclusiv a turismului durabil, a economiei circulare, a tranziției energetice la nivel local, a agriculturii, a produselor fabricate și a inovării în special în IMM-uri; consideră că sinergiile care decurg din combinarea în mod eficient a fondurilor din partea organismelor regionale și naționale cu finanțarea din partea instrumentelor UE, utilizând investiții teritoriale integrate, ar trebui să contribuie la crearea de oportunități economice, în special pentru tineri;

28.

subliniază importanța exploatării tuturor oportunităților oferite de Uniunea Europeană pentru dezvoltarea durabilă și creșterea economică în aceste regiuni; consideră că, în pregătirea programelor operaționale și de cooperare transfrontalieră, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită regiunilor cu întârzieri în dezvoltare; reamintește, prin urmare, că este important să se încurajeze utilizarea fondurilor în cadrul gestiunii directe și a fondurilor FEIS, împreună cu oportunitățile oferite de politica de coeziune și în coordonare cu acestea;

29.

subliniază importanța unor date statistice fiabile, actualizate și defalcate; solicită, prin urmare, Comisiei și Eurostat să furnizeze statistici cât mai detaliate posibil și cât mai divizate geografic, astfel încât să poată fi utilizate pentru a elabora politici de coeziune adecvate, inclusiv în regiunile cu întârzieri în dezvoltare; salută, în acest context, informațiile furnizate în raportul Comisiei;

30.

solicită Comisiei să aibă în vedere analizarea relației actuale dintre politica de coeziune și guvernanța macroeconomică, reamintind că legitimitatea politicii de coeziune decurge direct din tratate și că această politică este una dintre cele mai vizibile politici europene și cea mai importantă expresie a solidarității europene și a valorii adăugate în toate regiunile europene; consideră că legătura dintre politica de coeziune și procesul de guvernanță economică din cadrul semestrului european trebuie să fie echilibrată, reciprocă și axată pe un sistem de stimulente pozitive; susține o mai bună recunoaștere a dimensiunii teritoriale, care ar putea fi benefică pentru semestrul european consideră că este necesar, prin urmare, ca guvernanța economică și obiectivele de coeziune economică, socială și teritorială consacrate în tratate, precum și obiectivele de creștere durabilă, ocupare a forței de muncă și protecție a mediului să fie integrate într-o viziune echilibrată;

31.

reamintește că este nevoie ca toți actorii politici să recunoască rolul politicii de coeziune ca instrument principal al politicii economice europene pentru promovarea de investiții publice și private care să țină seama de particularitățile teritoriale, sociale și economice ale regiunilor;

32.

invită statele membre, așa cum se propune în raportul Comisiei, să adopte strategii și programe de dezvoltare națională și regională pentru sprijinirea regiunilor cu întârzieri în dezvoltare și îmbunătățirea capacităților administrative ale acestora, a guvernanței lor și a altor factori determinanți pentru creștere; invită Comisia, în acest sens, să ofere asistență tehnică, profesională și practică statelor membre, regiunilor și municipalităților în vederea utilizării celor mai bune practici și a sprijinirii digitalizării serviciilor publice;

33.

solicită ca politica de coeziune să reprezinte în continuare o prioritate pentru Uniune și să fie susținută de o finanțare ambițioasă corespunzătoare, chiar și având în vedere presiunile exercitate asupra bugetului UE, și, de asemenea, solicită să se crească sinergiile cu alte fonduri ale UE și să se atragă sprijin financiar complementar prin intermediul instrumentelor financiare din cadrul de programare multianual post-2020; subliniază că valorile pe care le întruchipează politica de coeziune, precum solidaritatea europeană, nu ar trebui să fie subminate;

34.

reamintește responsabilitatea Parlamentului în ceea ce privește elaborarea și aprobarea cadrului legislativ adecvat pentru viitoarea politică de coeziune; subliniază necesitatea de a menține rolul fundamental și obiectivul principal al politicii de coeziune în conformitate cu articolul 174 din TFUE, nu numai pentru a asigura convergența, ci și pentru a preveni rămânerea în urmă a teritoriilor; subliniază că este nevoie să se simplifice normele și să se asigure un echilibru adecvat între simplificarea politicii și punerea în aplicare a unor controale adecvate, reducându-se în același timp sarcinile administrative excesive; consideră că Comisia și statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea extinderii dispozițiilor articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 privind FEDR, prin finanțarea legăturilor dintre orașe și zonele lor înconjurătoare în regiunile cu întârzieri în dezvoltare;

35.

invită Comisia să susțină mai bine dezvoltarea sistemelor de inovare, precum strategiile de inovare pentru specializare inteligentă, și să consolideze interacțiunea dintre întreprinderi, universități și centrele de cercetare în regiunile cu întârzieri în dezvoltare; subliniază, de asemenea, că teritoriile bine conectate sunt esențiale pentru activitatea parteneriatelor din domeniul cercetării, inclusiv a inițiativelor Parteneriatului european pentru inovare, astfel încât practicile inovatoare să poată să consolideze și mai mult dezvoltarea sustenabilă a agriculturii și a întreprinderilor asociate în regiunile cu întârzieri în dezvoltare;

36.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, precum și guvernelor și parlamentelor naționale și regionale ale statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.

(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.

(3) JO C 181, 19.5.2016, p. 29.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0309.

(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0053.

(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0245.

(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0254.

(8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0401.

(9) Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2017 (COM(2017)0623).

10.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/31

P8_TA(2018)0068

Rolul regiunilor și al orașelor din UE în punerea în aplicare a Acordului de la Paris COP 21 privind schimbările climatice

Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la rolul regiunilor și al orașelor din UE în punerea în aplicare a Acordului de la Paris COP 21 privind schimbările climatice (2017/2006(INI))

(2019/C 162/04)

Parlamentul European,

—	având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

—	având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21 și cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), organizată la Paris, Franța, între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

—	având în vedere articolul 7 alineatul (2) și articolul 11 alineatul (2) din Acordul de la Paris, care recunosc dimensiunile locale, subnaționale și regionale ale schimbărilor climatice și ale acțiunilor în domeniul climei;

—	având în vedere poziția sa din 4 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 6 octombrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de la Paris și Conferința ONU din 2016 de la Marrakesh, Maroc, privind schimbările climatice (COP 22) (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2017 referitoare la Conferința ONU din 2017 privind schimbările climatice, care va avea loc la Bonn, Germania (COP 23) (3),

—	având în vedere noile obiective de dezvoltare durabilă, în special obiectivul nr. 11, dezvoltarea orașelor și a așezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente și durabile,

—	având în vedere prevederile Pactului de la Amsterdam de stabilire a Agendei urbane a UE,

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la dimensiunea urbană a politicilor UE (4),

—	având în vedere rapoartele Agenției Europene de Mediu (AEM) nr. 12/2016 „Adaptarea urbană la schimbările climatice în Europa în 2016”și nr. 1/2017 „Schimbările climatice, impactul și vulnerabilitatea în Europa în 2016”;

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 2 martie 2016 intitulată „Calea de urmat după Acordul de la Paris: evaluarea implicațiilor Acordului de la Paris”(COM(2016)0110),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 16 aprilie 2013 intitulată „O strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice”(COM(2013)0216),

—	având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor din 8 februarie 2017 intitulat „Către o nouă strategie a UE de adaptare la schimbările climatice – o abordare integrată” (5),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 18 iulie 2014 intitulată „Dimensiunea urbană a politicilor UE - Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE”(COM(2014)0490),

—	având în vedere articolul 8 din Regulamentul privind dispozițiile comune (RDC) [Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 (6)], care prevede că „obiectivele fondurilor ESI sunt urmărite în concordanță cu principiul dezvoltării durabile”,

—	având în vedere acordurile de parteneriat și programele în cadrul RDC, care, în temeiul articolului 8 din RDC, au scopul de a promova „utilizarea eficientă a resurselor, atenuarea și adaptarea la schimbările climatice”,

—	având în vedere obiectivele tematice specifice susținute de fiecare fond ESI, inclusiv dezvoltarea tehnologică și inovarea, trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, adaptarea la schimbările climatice și promovarea utilizării eficiente a resurselor,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”(COM(2010)2020),

—	având în vedere cel de Al cincilea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0045/2018),

întrucât creșterea numărului de fenomene meteorologice extreme reprezintă o consecință directă a schimbărilor climatice provocate de om și va continua să aibă un impact negativ asupra multor părți ale Europei, cu o frecvență mai mare, făcând ca ecosistemele sale locuite să devină mai vulnerabile; întrucât, potrivit scenariilor Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, temperatura planetei ar putea crește cu 0,9 - 5,8 °C până în 2100;

întrucât cel de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu (PAM), care va orienta politica europeană de mediu până în 2020, identifică o îmbunătățire în ceea ce privește sustenabilitatea orașelor Uniunii ca obiectiv prioritar, împreună cu cele trei obiective orizontale principale de a proteja, de a conserva și de a consolida capitalul natural al Uniunii, precum și de a transforma Uniunea într-o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, verde și competitivă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon, și de a proteja cetățenii Uniunii împotriva presiunilor legate de mediul înconjurător și a riscurilor pentru sănătate și bunăstare;

întrucât schimbările climatice ar putea agrava schimbările societale dacă nu se iau măsuri suplimentare; întrucât ar trebui să se țină seama de fluxurile migratorii importante preconizate ca urmare a acestor schimbări climatice la nivel mondial și rezultate în urma mișcărilor populației care vor crea noi exigențe în ceea ce privește infrastructura orașelor;

întrucât, potrivit principalelor constatări din raportul AEM nr. 12/2016, realitatea schimbărilor climatice afectează deja UE sub forma fenomenelor meteorologice extreme și a unor efecte treptate pe termen lung precum uragane, furtuni, deșertificare, secete, coroziunea solurilor și a țărmurilor, ploi abundente, valuri de căldură, inundații, creșterea nivelului mării, penuria de apă, incendii forestiere și răspândirea bolilor tropicale;

întrucât, ca urmare a schimbărilor climatice, crește riscul de dispariție a unor specii de plante și animale și de incidență a bolilor infecțioase cauzate de factori climatici; întrucât anumite teritorii, precum regiunile ultraperiferice și alte regiuni ale UE care ar putea fi vulnerabile din punct de vedere topografic, sunt afectate mai puternic de efectele schimbărilor climatice;

întrucât, mai mult decât atât, studii recente arată că diverse schimbări observate în mediu și în societate, cum ar fi schimbările legate de speciile forestiere, stabilirea unor specii alogene invazive și focarele de boală, au fost cauzate sau amplificate de schimbările climatice globale, ceea ce va accentua vulnerabilitatea oamenilor, naturii și ecosistemelor în care aceștia locuiesc, dacă nu se iau măsuri concrete; întrucât un sprijin integrat al UE pentru a îmbunătăți solidaritatea și schimbul de bune practici între statele membre ar contribui la asigurarea faptului că regiunile cele mai afectate de schimbările climatice sunt capabile să ia măsurile necesare pentru a se adapta;

întrucât schimbările climatice influențează disparitățile sociale, care deja erau în creștere în ultimul deceniu în UE, sporind vulnerabilitatea păturilor cele mai defavorizate ale societății care dispun de mai puține capacități și resurse pentru a face față efectelor acestora; întrucât vulnerabilitatea persoanelor individuale la efectele schimbărilor climatice este determinată în mare măsură de capacitatea acestora de a accesa resurse de bază și întrucât autoritățile publice ar trebui să garanteze accesul la aceste resurse de bază;

întrucât aproape 72,5 % din populația UE, aproximativ 359 de milioane de persoane, locuiește în orașe; întrucât, în plus, UE este responsabilă de producerea a 9 % din emisiile globale, iar zonelor urbane le revine 60-80 % din consumul global de energie și aproximativ același procentaj de emisii de CO2;

întrucât opțiunile de infrastructură urbană vor avea un impact asupra capacității orașelor de a rezista la schimbările climatice; întrucât orașele, întreprinderile și alți actori nestatali au un potențial de atenuare cuprins între 2,5 și 4 miliarde de tone de CO2 până în 2020; întrucât regiunile și orașele pot reduce cu 5 % emisiile globale, pentru a respecta obiectivele din Acordul de la Paris, și întrucât ele au potențialul de a reduce semnificativ emisiile globale;

întrucât obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 11, dezvoltarea orașelor și a așezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente și durabile, prevede creșterea substanțială, până în 2020, a numărului de orașe și de așezări umane care adoptă și pun în aplicare politici și planuri integrate pentru incluziune, eficiența utilizării resurselor, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și reziliența la dezastre, precum și dezvoltarea și implementarea, în conformitate cu Cadrul de Acțiune de la Sendai pentru Reducerea Riscurilor de Dezastre 2015-2030, a unei gestionări holistice a riscului de dezastre, la toate nivelurile;

K.	întrucât autoritățile municipale sunt printre principalii beneficiari ai finanțărilor europene;

întrucât articolul 7 alineatul (2) din Acordul de la Paris recunoaște că „adaptarea este o problemă globală cu care se confruntă toți, care are dimensiuni locale, subnaționale, naționale, regionale și internaționale”; întrucât acțiunile autorităților locale și ale actorilor nestatali sunt esențiale pentru a le permite guvernelor să își îndeplinească angajamentele în cadrul unei acțiuni în domeniul climei la nivel mondial;

întrucât strategia UE de adaptare la schimbările climatice (COM(2013)0216), precum și regulamentele respective ale UE privind fondurile structurale și de investiții europene (ESI) identifică obiective principale și acțiuni de politică aferente, în special prin introducerea unor mecanisme precum condiționalitățile ex ante și obiectivele tematice relevante pentru climă în cadrul politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020, ca de exemplu obiectivul tematic (OT) 4: „Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele”, OT 5: „Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea și gestionarea riscurilor”și OT6: „Conservarea și protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor”, care au condus la o finanțare mai importantă și mai bine direcționată către acțiunile în domeniul climei, cel puțin în cadrul unora dintre fondurile ESI;

N.	întrucât regiunile și orașele și-au dovedit angajamentul față de procesul CCONUSC prin implicarea în inițiativele Agenda de acțiune Lima-Paris (LPAA) și Zona actorilor nestatali pentru politici climatice (NAZCA),

Contextul general

salută rolul jucat de UE în cadrul Acordului de la Paris/COP 21 și rolul său de lider mondial în lupta împotriva schimbărilor climatice; subliniază că Europa are unul dintre cele mai ambițioase obiective la nivel mondial în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice; îndeamnă ca atenuarea schimbărilor climatice să fie considerată o prioritate importantă în politicile de coeziune ale UE pentru a îndeplini și a menține angajamentele din Acordul de la Paris/COP 21, promovând inovarea în domeniul energiei curate, economia circulară, energia din surse regenerabile și eficiența energetică, fără a aduce atingere măsurilor de adaptare necesare, menținând, în același timp, rolul și obiectivele de bază ale politicii de coeziune, în conformitate cu articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

salută abordarea combaterii schimbărilor climatice din obiectivele de dezvoltare durabilă (ale ONU) și Pactul de la Amsterdam (Agenda urbană a UE); subliniază că Europa trebuie să devină un adevărat lider mondial în domeniul energiei din surse regenerabile astfel cum a propus Comisia și reamintește că Agenda urbană a UE contribuie la implementarea Agendei de dezvoltare durabilă 2030 a ONU, prin intermediul obiectivului orașe deschise tuturor, sigure și durabile; ține seama, în acest context, de numeroasele diferențe dintre autoritățile locale europene și de potențialul diferit al acestora; solicită o abordare flexibilă și adaptată în aplicarea Agendei urbane, care să furnizeze stimulente și orientări pentru a se exploata complet potențialul orașelor;

reamintește că în Rezoluția sa din 14 octombrie 2015 referitoare la un nou acord internațional de la Paris privind schimbările climatice (7) statele membre sunt invitate să ia în considerare posibilitatea de a-și asuma angajamente complementare privind reducerea gazelor cu efect de seră (GES); subliniază necesitatea unui grad maxim de transparență și control al procesului COP 21;

invită Comisia și statele membre să pună în aplicare obiective ambițioase în materie de atenuare și adaptare, în conformitate cu legislația UE în vigoare privind acțiunile în domeniul climei și ca urmare a solicitării Comitetului Regiunilor din avizul său din 9 februarie 2017 intitulat „Către o nouă strategie a UE de adaptare la schimbările climatice o abordare integrată”;

regretă strategiile iresponsabile care pun în pericol mediul, cum ar fi anumite activități economice și sectoare industriale specifice care generează niveluri ridicate de poluare, și subliniază responsabilitatea tuturor categoriilor sociale de a contribui la măsuri care sunt esențiale pentru a inversa o tendință care pune în pericol viața pe Pământ; subliniază faptul că există o lipsă de informații cu privire la măsurile întreprinse de unele sectoare industriale pentru a combate efectele poluării și pentru a găsi soluții mai puțin poluante; regretă, însă, că anumiți lideri de opinie în domeniul științei, mass-mediei și cel politic continuă să nege evidența schimbărilor climatice;

își exprimă regretul față de intenția declarată a SUA de a se retrage din Acordul de la Paris și salută numărul mare de actori non-federali, în special state și orașe din SUA, care și-au reafirmat angajamentul de a îndeplini obiectivele stabilite de Acordul de la Paris; încurajează autoritățile locale și regionale din Statele Unite ale Americii care doresc să se implice în combaterea schimbărilor climatice să colaboreze și să coopereze cu alți parteneri publici și privați în proiectele lor și să facă schimb de bune practici în acest sens; solicită o nouă guvernanță care ar putea asigura fonduri pentru acțiuni în domeniul climei și o mai bună integrare a regiunilor și orașelor și a organismelor lor reprezentative;

subliniază faptul că orașele trebuie să joace un rol decisiv în lupta împotriva schimbărilor climatice, într-o interdependență coordonată cu autoritățile naționale și cu regiunile din care fac parte; încurajează implicarea în continuare a liderilor subnaționali și a guvernelor naționale la nivel internațional prin intermediul unor platforme precum Prietenii Orașelor; este de opinie că în cazul specific al dezvoltării urbane sustenabile integrate, autoritățile locale ar trebui să fie împuternicite nu doar să selecteze proiecte, ci și să pregătească, să conceapă și să implementeze programe de dezvoltare locală; subliniază posibilele aspecte pozitive pentru creștere și locurile de muncă verzi;

observă că autoritățile locale sunt responsabile de punerea în aplicare a majorității măsurilor de atenuare și adaptare la schimbările climatice și a majorității legislației UE din acest domeniu; subliniază necesitatea de a acționa în ceea ce privește planificarea urbană, mobilitatea, transportul public și infrastructura, performanța energetică a clădirilor, campaniile educaționale, orașele inteligente, rețelele inteligente și subvențiile regionale pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris;

constată că primarii orașelor sunt direct responsabili față de alegătorii lor pentru deciziile pe care le iau și pot acționa mai eficace și mai rapid și adesea cu rezultate imediate, care au un impact major;

10.

solicită guvernelor naționale să ajute orașele și regiunile să pună în aplicare angajamentele internaționale de sprijinire a inițiativelor în materie de climă și energie la nivel local și regional;

11.

reamintește că schimbările climatice interacționează cu factori sociali și economici și, prin urmare, este nevoie de o viziune integratoare, care va fi mai eficace la nivel local și regional;

12.

avertizează cu privire la costurile pe care trebuie să le suporte societatea și la impactul economic cauzat de emisiile de GES, care afectează în prezent infrastructura urbană și sistemele publice de sănătate și de asistență socială care - în anumite momente și în anumite orașe și regiuni - sunt suprasolicitate și se confruntă cu o situație economică precară; constată că aceste sisteme vor fi astfel supuse unor presiuni suplimentare și vor fi trebui să satisfacă nevoi din ce în ce mai mari și mai complexe; salută potențialele avantaje economice ale orașelor care sunt pionieri în materie de infrastructură cu emisii scăzute de dioxid de carbon și investesc în acestea, printre care se numără costuri reduse ale energiei electrice, costuri reduse de întreținere și cheltuieli reduse pentru sănătatea publică, îmbunătățită prin reducerea poluanților;

13.

recunoaște că atenuarea și adaptarea schimbărilor climatice sunt procese pe termen lung, care depășesc atât ciclurile electorale, cât și deciziile de la nivel local și regional și solicită ca atenuarea și adaptarea să fie considerate surse de oportunități în fața altor provocări, cum ar fi ocuparea forței de muncă și acțiunile vizând îmbunătățirea sănătății, a calității vieții și a serviciilor publice; observă că Acordul de la Paris prevede implicarea activă a părților interesate care nu sunt părți prin intermediul proceselor de examinare tehnică privind atenuarea și adaptarea;

14.

recunoaște rolul esențial al regiunilor și orașelor în ceea ce privește promovarea asumării responsabilității pentru tranziția energetică și insistarea asupra unor obiective climatice sau energetice de jos în sus; constată că regiunile și zonele urbane sunt cele mai potrivite pentru testarea și aplicarea unor soluții integrate în domeniul energiei, în cooperare directă cu cetățenii; subliniază că este necesar să se stimuleze tranziția energetică și investițiile locale în măsuri de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea; subliniază faptul că inovațiile în domeniul energiei curate și proiectele la scară mică de energie din surse regenerabile ar putea juca un rol major în atingerea obiectivelor Acordului de la Paris; îndeamnă Comisia și statele membre să demareze un proces pentru a permite accesul la măsuri financiare care să țină seama de caracteristicile specifice și de valoarea pe termen lung a comunităților energetice locale pentru piața energiei, mediu și sănătate și să promoveze rolul prosumatorilor individuali în legătură cu sursele regenerabile de energie, în vederea unei autonomii și a unei producții proprii sporite; invită orașele și regiunile să își asume rolul de lider în promovarea eficienței energetice și a producției de energie din surse regenerabile pentru a reduce emisiile de GES și poluarea aerului;

15.

reiterează că este necesar ca regiunile să pună în aplicare Directiva 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor și Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică și solicită orientarea sau consolidarea fondurilor structurale pentru promovarea eficienței energetice a clădirilor publice și a autonomiei energetice a localităților prin intermediul energiei regenerabile; solicită ca proiectele de cooperare în materie de energie cetățenească să fie sprijinite din fondurile structurale și prin reducerea sarcinilor administrative la nivel național și regional;

16.

observă că, potrivit celor mai recente statistici, UE generează aproximativ 10 % din emisiile globale de GES și că, prin urmare, fără acțiuni la nivel global, tendințele climatice negative nu pot fi inversate; subliniază, însă, că UE ar putea avea un rol de lider în acest sens, în special prin promovarea de soluții și tehnologii în domeniul energiei curate;

17.

reamintește că Agenda urbană a UE promovează o nouă metodă de lucru, prin care potențialul orașelor este pe deplin utilizat pentru a răspunde provocărilor legate de schimbările climatice la nivel mondial, și aceasta presupune să se acorde o atenție deosebită unei mai bune reglementări, accesului la finanțare și schimbului de cunoștințe;

UE și politica de coeziune

18.

consideră că viitorul cadru financiar multianual (CFM) ar trebui să își crească, acolo unde este cazul, nivelul ambiției de a atinge obiectivele climatice și că ar trebui să se mărească proporția cheltuielilor destinate acestui scop;

19.

reamintește angajamentul de a aloca cel puțin 20 % din bugetul UE pentru perioada 2014-2020 (aproximativ 212 miliarde EUR) acțiunilor în domeniul climei; solicită Comisiei și statelor membre să țină seama în mod corespunzător de Raportul special nr. 31 din 2016 al Curții de Conturi Europene, care avertizează că există un risc semnificativ ca obiectivul de 20 % să nu fie atins dacă nu se iau măsuri suplimentare și solicită Comisiei să țină la curent Parlamentul în legătură cu progresele din acest domeniu important; subliniază că în ceea ce privește Fondul social european, precum și în domeniul agriculturii, al dezvoltării rurale și al pescuitului nu s-a înregistrat nicio tranziție semnificativă către acțiunile în domeniul climei și că nu au fost explorate pe deplin toate posibilitățile de finanțare a acțiunilor în domeniul climei;

20.

subliniază rolul esențial al politicii de coeziune în ceea ce privește abordarea provocărilor legate de schimbările climatice la nivel local și regional; reiterează necesitatea de a majora bugetul politicii de coeziune post-2020; insistă asupra faptului că politica de coeziune ar trebui să acorde o atenție deosebită investițiilor în mediul urban în calitatea aerului, economia circulară, adaptarea climatică, soluțiile pentru dezvoltarea infrastructurii verzi și tranziția energetică și digitală;

21.

sprijină crearea unui instrument costuri-beneficii care să permită administrațiilor publice locale să înțeleagă impactul proiectelor în ceea ce privește reducerea emisiilor de carbon și să le permită să profite pe deplin de oportunitățile de finanțare disponibile la nivelul UE;

22.

consideră că politica de coeziune ar trebui să încorporeze abordările privind atât atenuarea, cât și adaptarea, făcând o diferențiere între acestea, dar ținând seama de faptul că ele trebuie să fie coordonate, și introducând mecanisme de finanțare clare pentru a stimula și încuraja politici și măsuri în fiecare domeniu; consideră că aceste mecanisme ar putea fi puse în aplicare prin planuri de investiții clare și măsurabile cu participarea orașelor și regiunilor (inclusiv a autorităților publice, industriei, părților interesate și a societății civile) și că această participare ar trebui să cuprindă și etapele de implementare și evaluare;

23.

constată că numai 15 state membre au adoptat un plan de acțiune și o strategie de adaptare, cu puține măsuri concrete în practică; consideră că planificarea viitoare a fondurilor ESI ar trebui să fie mai bine integrată în planurile naționale privind energia și clima pentru 2030; insistă asupra faptului că, în viitorul cadru financiar multianual, integrarea obiectivelor climatice ar trebui să fie îmbunătățită în continuare, de exemplu prin corelarea în mai mare măsură a investițiilor politicii de coeziune cu planurile generale ale statelor membre în vederea atingerii obiectivului pentru 2030; subliniază că va trebui, prin urmare, să se țină seama de obiectivele climatice ale UE la evaluarea acordurilor de parteneriat, în timp ce programele operaționale vor trebui să mențină o legătură strânsă cu strategiile și planurile de adaptare ale fiecărui stat membru, cu scopul de a obține coordonare și coerență la toate nivelurile de planificare și gestionare, în special atunci când fondurile UE constituie o proporție ridicată din cheltuielile publice disponibile; observă că, drept urmare, evaluarea programelor operaționale va trebui să ia în considerare cât de eficace contribuie acestea la reducerea emisiilor de GES, urmărind totodată o metodă de măsurare a rezultatelor și un proces de monitorizare comune pentru a evita dezinformarea ecologică;

24.

solicită ca investițiile din cadrul politicii de coeziune să fie în concordanță cu o politică eficace în domeniul climei pentru a garanta sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului;

25.

subliniază că politica în domeniul inovării și dimensiunea urbană constituie fundamente adecvate pentru sinergiile dintre obiectivele climatice și obiectivele economice mai ample ale politicii de coeziune; solicită, prin urmare, elaborarea unor dispoziții specifice care să vizeze dezvoltarea urbană sustenabilă și inovarea urbană, consolidând aceste domenii în mod semnificativ din punct de vedere financiar în cadrul politicii de coeziune de după 2020;

26.

invită diversele parteneriate care abordează probleme legate de atenuarea schimbărilor climatice în cadrul Agendei urbane a UE să adopte și să-și prezinte rapid planurile de acțiune; invită, de asemenea, Comisia ca, în viitoarele propuneri legislative, să țină seama de propunerile incluse în aceasta, în special în ceea ce privește o mai bună reglementare, finanțarea și cunoașterea;

27.

subliniază că, pentru a îndeplini obiectivele pe termen mai lung ale Acordului de la Paris, este necesară o mai mare coerență a investițiilor cu o traiectorie de decarbonizare pe termen lung pentru piața regională / a statului / a UE în ansamblu și solicită măsuri prin care să se faciliteze accesul la finanțare pentru a le permite regiunilor și orașelor mai mici să acceseze fonduri; subliniază, în plus, că ar trebui să se pună la dispoziție o finanțare prioritară pentru regiunile dependente de carbon pentru a permite o tranziție lină către o economie cu emisii reduse de carbon și că ar trebui să se acorde prioritate trecerii la locuri de muncă alternative a muncitorilor din industriile cu emisii ridicate de carbon; invită Comisia să propună ca, în cadrul politicii de coeziune post-2020, reducerea emisiilor (împreună cu alte acțiuni, cum ar fi lucrările de recuperare sau activitățile care vizează regenerarea și decontaminarea siturilor dezafectate) să reprezinte un element important în evaluarea performanțelor programelor operaționale;

28.

subliniază importanța utilizării unor instrumente și politici financiare suplimentare, cum ar fi Fondul european pentru investiții strategice, Mecanismul pentru interconectarea Europei și Orizont 2020, pentru a finanța proiecte care vor contribui la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la acestea;

29.

insistă asupra faptului că subvențiile acordate regiunilor și orașelor ar trebui să rămână principala formă de finanțare din partea UE în cadrul politicii de coeziune, în special în ceea ce privește acțiunile în domeniul climei; subliniază, totuși, că, în pofida îmbunătățirii coerenței și a preciziei indicatorilor de impact și de rezultat relevanți pentru climă, aceștia nu sunt suficienți pentru a stabili nivelul contribuției politicii de coeziune la îndeplinirea obiectivelor globale ale UE în materie de climă și consideră că este necesar să se îmbunătățească sistemul de supraveghere și de monitorizare a cheltuielilor în domeniul climei pentru a asigura faptul că cheltuielile UE au o contribuție specifică și măsurabilă la atingerea obiectivelor UE; solicită o foaie de parcurs privind adaptarea care să monitorizeze acțiunile climatice la nivel regional și local și invită Comisia să examineze procentul fondurilor cheltuite de statele membre la nivel local pentru reducerea emisiilor de GES și pentru a asigura adaptarea teritoriului la schimbările climatice;

30.

recunoaște rolul instrumentelor de dezvoltare teritorială integrată, precum investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (CLLD), care pot fi utilizate de orașe ca instrumente suplimentare pentru finanțarea strategiilor de dezvoltare urbană sustenabilă sau a zonelor funcționale; solicită abordări și strategii locale integrate ascendente care să asigure o utilizare mai eficientă a resurselor, crearea unei rezistențe sporite și adaptarea la impactul schimbărilor climatice în zonele cele mai afectate;

31.

recunoaște că în orașele din UE se află cea mai mare parte a industriei de cercetare și dezvoltare din Europa axată pe schimbările climatice; invită Comisia să acorde un sprijin sporit orașelor și regiunilor în domeniul formării și sensibilizării, orientării financiare, cunoașterii, comunicării, cercetării și dezvoltării, educației în domeniul protecției climei și al consilierii atât în materie de atenuare, cât și de adaptare, în special prin consolidarea instrumentelor existente, cum ar fi platforma dedicată consilierii în materie de investiții urbane URBIS, URBACT și inițiativa Acțiuni Urbane Inovatoare (UIA); invită Comisia să se asigure că aceste industrii beneficiază pe deplin de cooperarea globală în materie de cercetare și să consolideze aceste instrumente pentru a ajuta administrațiile publice locale să furnizeze proiecte adecvate scopului, precum și să acceseze opțiunile de finanțare pentru a testa soluții inovatoare în ceea ce privește strategiile de dezvoltare urbană; solicită autorităților subnaționale din afara UE să fie în măsură să participe în mod voluntar la inițiativele europene în domeniul științei, al cercetării și al tehnologiei, cum ar fi Orizont 2020, atât în mod formal, cât și informal, pentru a atinge obiectivele colective; consideră că facilitățile financiare, cum ar fi fondurile globale pentru climă, ar trebui să fie accesibile în mod direct autorităților locale; consideră că sinergiile dintre politica de coeziune și politicile în materie de cercetare și inovare ar trebui consolidate pentru a asigura implementarea rapidă a noilor tehnologii cu emisii reduse de carbon;

32.

invită Comisia să se asigure că programul Orizont 2020 acordă o mai mare atenție, precum și finanțare sporită, proiectelor de inovare și cercetare în domeniul economiei circulare și al orașelor sustenabile; încurajează statele membre ca, cu sprijinul Comisiei și al Băncii Europene de Investiții (BEI), să consolideze capacitatea administrativă a regiunilor și orașelor pentru ca acestea să poată profita pe deplin de posibilitățile de finanțare publice și private disponibile la nivelul UE;

33.

invită autoritățile competente să abordeze problema deșeurilor în vederea realizării economiei circulare și a promovării altor modalități de eliminare a deșeurilor care nu pot fi reutilizate sau reciclate decât incinerarea;

34.

consideră că, în perioada de programare următoare, schimbările climatice vor trebui integrate în programarea cooperării teritoriale; subliniază rolul important al cooperării teritoriale, al cooperării transfrontaliere și al strategiilor macroregionale în acțiunile regiunilor și orașelor, atât în interiorul, cât și în afara granițelor UE, și reafirmă necesitatea de a consolida acest instrument din punct de vedere politic și financiar, atât în ceea ce privește atenuarea, cât și în ceea ce privește adaptarea; subliniază că un cadru pentru punerea în aplicare a acțiunilor comune și a schimburilor de politici între actorii naționali, regionali și locali din diferite state membre, precum Interreg, este deosebit de adecvat pentru a aborda schimbările climatice și pentru a întreprinde acțiuni corespunzătoare menite să atenueze efectele acestora; salută, în acest sens, faptul că șapte dintre cele 15 programe transnaționale Interreg din întreaga Europă finanțează strategii, acțiuni-pilot, formarea profesională și instrumente, pentru a ajuta orașele să își consolideze capacitățile pentru a reduce emisiile de CO2 și pentru a atenua schimbările climatice, în vederea atingerii obiectivelor UE;

Orașele și regiunile

35.

salută inițiative precum Convenția globală a primarilor pentru climă și energie rolul jucat de numeroase orașe și regiuni în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice și protecția mediului; îndeamnă orașele și regiunile să coopereze și să includă lupta împotriva schimbărilor climatice în agenda instituțională în măsură și mai mare și de urgență; recomandă autorităților urbane să pună în practică strategii inteligente de planificare urbană pe termen lung și abordări inovatoare, precum inițiativa orașelor inteligente, și să actualizeze acestea periodic; subliniază că este nevoie de proiecte pentru locuințe sustenabile și eficiente din punct de vedere energetic și de clădiri inteligente care să economisească energie, de investiții în energie din surse regenerabile, de sisteme ecologice de transport public, de sprijin suplimentar pentru proiecte care promovează orașe și regiuni cu emisii scăzute de dioxid de carbon și de alianțe de orașe și administrații publice locale și regionale care să coopereze pentru combaterea încălzirii globale;

36.

ia act de importanța punerii în aplicare a unui cadru de raportare bazat pe parametri obiectivi și pe metodologii verificate și a monitorizării acțiunilor în domeniul climei întreprinse de orașe și regiuni pentru a partaja datele privind angajamentele legate de climă și pentru a spori transparența în rândul actorilor în vederea atingerii obiectivelor climatice;

37.

reamintește că sectorul transporturilor este, de asemenea, responsabil atât pentru emisiile de GES, cât și pentru poluanții atmosferici care sunt periculoși pentru sănătate și a căror concentrație în aerul urban este reglementată prin Directiva (UE) 2016/2284 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici; este de opinie că regiunile și orașele au un potențial enorm de a reduce emisiile de GES cauzate de transport și scoate în evidență necesitatea finanțării inițiativelor care facilitează mobilitatea locală și regională cu emisii reduse de carbon; subliniază că este important ca orașele să își asume un rol însemnat în promovarea utilizării transportului public și în promovarea electrificării transportului public și privat și solicită să fie promovate o serie de regiuni-model în scopul cercetării legate de sisteme de transport inteligente și interconectate între zonele urbane și cele rurale;

38.

salută inițiativele orașelor, precum orașele inteligente și rețelele inteligente, care urmăresc reducerea emisiilor de GES și sporirea eficienței în utilizarea resurselor; subliniază că regiunile trebuie să îmbunătățească dispozițiile privind orașele verzi prin promovarea transformării energetice și digitale și că soluțiile precum rețelele inteligente oferă potențialul de furnizare mai eficientă a energiei către locuințe și clădiri; recunoaște că colaborarea dintre întreprinderi și orașe ajută la crearea unor soluții inovatoare și favorabile incluziunii și solicită promovarea acesteia; subliniază necesitatea de a majora investițiile în alte soluții sustenabile, cum ar fi infrastructura verde, și, în special, în înmulțirea suprafețelor cu vegetație lemnoasă în orașe; reamintește că nu doar emisiile trebuie reduse, ci și capacitatea de absorbție a CO2 în sol trebuie sporită și solicită îmbunătățirea protecției pădurilor urbane existente și a celor nou create din regiunile UE;

39.

subliniază că alimentele de sezon produse pe plan local pot reduce emisiile de GES generate de transport, reducând astfel amprenta totală de carbon a alimentelor; invită Comisia să lucreze împreună cu sectorul alimentar pentru a crește producția sustenabilă de alimente pe plan local și regional și salută măsurile voluntare (precum sistemul de etichetare de tip „semafor”) care asigură vizibilitatea impactului asupra climei și a amprentei de carbon în cazul alimentelor și al altor produse; solicită stabilirea unor indicatori comuni la nivelul UE care să permită etichetarea voluntară, dar comparabilă și invită autoritățile locale să desfășoare campanii de informare pentru a sensibiliza publicul cu privire la amprenta de carbon a alimentelor;

40.

subliniază că măsurile de atenuare trebuie să fie planificate pe baza unei distribuiri echitabile a eforturilor și beneficiilor între diferiții actori și că măsurile de adaptare trebuie să se axeze pe protecția celor mai vulnerabile categorii ale populației în ansamblu;

41.

recunoaște diversitatea și specificitatea vulnerabilităților și potențialului regional și subliniază că provocările, resursele și cele mai eficace măsuri pot fi diferite în fiecare teritoriu; reamintește, prin urmare, angajamentul său de a respecta principiul subsidiarității și subliniază că orașele și regiunile trebuie să aibă competența necesară și suficientă autonomie politică, administrativă și financiară pentru planificarea și punerea în aplicare a acțiunilor individuale; subliniază necesitatea ca orașele să-și adapteze planificarea urbană prin investiții în infrastructura verde, mobilitate, transport public și rețele inteligente pentru a îndeplini obiectivele stabilite în Acordul de la Paris; reiterează că autoritățile locale și regionale, care reprezintă nivelurile de guvernanță cele mai apropiate de fiecare cetățean, precum și de impactul asociat provocărilor legate de schimbările climatice, au viziunea cea mai completă asupra multor probleme și subliniază, prin urmare, că este important ca acesta să dispună de capacitatea administrativă și instrumentele financiare necesare pentru a dezvolta soluții individualizate pentru atenuarea schimbărilor climatice;

42.

solicită o guvernanță pe mai multe niveluri care să fie mai eficace și deplin transparentă și care ar putea implica mai bine administrația locală, regiunile și orașele, precum și organele reprezentative ale acestora în procesul decizional al UE și în procesul CCONUSC; solicită să se promoveze și să se garanteze coordonarea tuturor autorităților publice și să se încurajeze participarea cetățenilor, a actorilor sociali și a actorilor economici și invită Comisia să promoveze coordonarea și schimbul de informații și de bune practici între statele membre, regiuni, comunități locale și orașe; subliniază că ar trebui încurajate modelele participative de guvernanță locală;

43.

salută decizia Grupului interguvernamental privind schimbările climatice de a redacta un raport special privind orașele și clima în 2023, angajament care va duce la intensificarea activităților de cercetare privind importanța orașelor în combaterea schimbărilor climatice; consideră că orașele ar trebui să contribuie la Raportul privind clima mondială din 2018; consideră, de asemenea, că orașele și regiunile pot influența procesul de elaborare a politicilor în urma Acordului de la Paris, punând în aplicare o abordare strategică pentru a acționa împotriva încălzirii globale și pentru a sprijini acțiuni de atenuare și adaptare în zonele urbane, unde trăiește mai mult de jumătate din populația lumii; invită Comisia să promoveze o viziune pe mai multe niveluri a acțiunilor în domeniul climei în acest proces, pentru a încuraja un regim privind clima favorabil incluziunii, care să recunoască acțiunile întreprinse de autoritățile locale și subnaționale;

44.

solicită autorităților naționale să pună în aplicare descentralizarea și să aplice mai bine principiul subsidiarității, consolidând astfel rolul autorităților locale și regionale în ceea ce privește lupta împotriva schimbărilor climatice;

45.

constată că numeroase elemente ale industriei investesc în transformarea ecologică și s-au angajat într-o politică de decarbonizare; recunoaște că colaborarea dintre întreprinderi și orașe creează soluții inovatoare și favorabile incluziunii pentru acțiunile în domeniul climei și ajută UE să-și atingă obiectivele; reamintește că industria joacă un rol esențial în finanțare și în eliminarea decalajelor în materie de investiții în zonele urbane; solicită promovarea parteneriatelor dintre orașe și întreprinderi;

46.

subliniază faptul că o planificare inteligentă și investițiile în infrastructura urbană rezistentă la schimbările climatice și cu emisii scăzute de dioxid carbon pot îmbunătăți mediul și calitatea vieții cetățenilor, pot crea locuri de muncă și pot stimula economia locală și regională;

47.

invită orașele și regiunile să profite de inițiativele UE, cum ar fi Acțiunile Urbane Inovatoare, pentru desfășurarea de proiecte-pilot în domeniul dezvoltării urbane sustenabile;

48.

salută inițiativa „Women4Climate”și implicarea sectorului privat în această inițiativă, care ar trebui să contribuie la o mai mare implicare a femeilor cu funcții de conducere în combaterea schimbărilor climatice, pentru a-și consolida abilitățile de lider și pentru a încuraja următoarea generație de femei cu funcții de conducere să participe la combaterea schimbărilor climatice;

49.

recunoaște responsabilitatea specială a orașelor în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice, având în vedere că acestea generează 70 % din emisiile de CO2 la nivel global, și reiterează angajamentul Parlamentului de a lansa cu succes la nivel mondial Convenția primarilor pentru climă și energie, inclusiv inițiativa privind adaptarea la schimbările climatice (Inițiativa „Primarii se adaptează”), Memorandumul de înțelegere „Sub 2 grade”, Pactul de la Amsterdam și inițiativa „Regiunile se adaptează”; consideră că angajamentele asumate în cadrul Declarației de la Primăria din Paris din 2015 vor fi îndeplinite numai prin participarea la Convenția globală a primarilor pentru climă și energie și încurajează toate orașele din UE și din afara UE să adere la Convenția primarilor fără a aduce atingere participării lor la alte rețele sectoriale sau instituționale care au aceleași obiective și să își asume angajamentul față de acțiuni ambițioase în domeniul climei și să organizeze schimburi de experiență privind bunele practici; ia act de faptul că o serie de planuri de acțiune prezentate de orașe conțin angajamente până în 2020 și, prin urmare, îndeamnă ca aceste orașe să întreprindă activități suplimentare până în 2030; consideră că UE ar trebui să continue să acorde autonomie orașelor cu privire la planificarea strategiilor lor de atenuare a schimbărilor climatice, deoarece acestea au adesea drept rezultat obiective mai ambițioase;

50.

subliniază necesitatea unei trimiteri clare la rolul administrațiilor publice locale și regionale în cadrul Acordului de la Paris pentru a asigura o reacție pe termen lung la schimbările climatice; subliniază că UE trebuie să lucreze pe teren cu orașele și regiunile pentru a le face mai bine conectate și mai sustenabile, pentru a crea municipalități eficiente din punct de vedere energetic și pentru a dezvolta rețele mai inteligente de transport urban;

51.

consideră că transferul de cunoștințe și expertiză ar trebui încurajat la nivel local și regional, având în vedere experiența bogată dobândită de orașele și regiunile individuale, precum și de anumite agenții regionale pentru protecția mediului sau pentru energie;

52.

consideră că organizațiile europene și internaționale sau mondiale și asociațiile sau rețelele de orașe, municipalități și regiuni ar trebui valorificate pentru a asigura o mai bună cooperare atunci când se abordează probleme legate de schimbările climatice la nivel local și regional;

53.

ia act de faptul că, în cadrul COP 22 de la Marrakesh, autoritățile locale și regionale au elaborat „Foaia de parcurs pentru acțiune de la Marrakesh”, care subliniază necesitatea unei implicări mai directe a autorităților locale și care ar trebui recunoscute formal ca parte a discuției oficiale privind schimbările climatice, în loc să fie considerate ca având același statut ca și alți actori nestatali, cum ar fi ONG-urile și sectorul privat;

o o

54.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului European al Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, statelor membre și parlamentelor naționale și regionale ale statelor membre.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0363.

(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0383.

(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0380.

(4) JO C 316, 22.9.2017, p. 124.

(5) JO C 207, 30.6.2017, p. 51.

(6) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.

(7) JO C 349, 17.10.2017, p. 67.

10.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/40

P8_TA(2018)0069

Orientări privind cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit

Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit (2018/2573(RSP))

(2019/C 162/05)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000 (denumită în continuare „Carta”), care a fost proclamată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, și a intrat în vigoare în decembrie 2009, odată cu Tratatul de la Lisabona;

—

având în vedere rezoluția sa din 5 aprilie 2017 referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană (1) și rezoluțiile sale din 3 octombrie 2017 (2) și 13 decembrie 2017 (3) referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit,

—

având în vedere orientările Consiliului European (articolul 50) din 29 aprilie 2017, în urma notificării Regatului Unit în temeiul articolului 50 din TUE, precum și anexa la Decizia Consiliului din 22 mai 2017 care stabilește directivele de negociere în vederea încheierii unui acord cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de stabilire a condițiilor de retragere a acestui stat din Uniunea Europeană,

—

având în vedere Raportul comun al negociatorilor Uniunii Europene și ai guvernului Regatului Unit din 8 decembrie 2017 privind progresele înregistrate în cursul etapei 1 a negocierilor în temeiul articolului 50 TUE cu privire la retragerea ordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană și având în vedere proiectul de acord de retragere prezentat de Comisia Europeană la 28 februarie 2018,

—

având în vedere orientările Consiliului European (articolul 50) din 15 decembrie 2017 și anexa la Decizia Consiliului din 29 ianuarie 2018 de completare a Deciziei Consiliului din 22 mai 2017 de autorizare a deschiderii negocierilor în vederea încheierii unui acord cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de stabilire a condițiilor de retragere a acestui stat din Uniunea Europeană,

—	având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât scopul negocierilor dintre Uniunea Europeană (UE) și Regatul Unit (UK) în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) este de a asigura o retragere ordonată a Regatului Unit din UE;

B.	întrucât articolul 50 din TUE prevede că modalitățile de retragere a Regatului Unit ar trebui să țină seama de cadrul viitoarelor relații ale acestei țări cu Uniunea;

întrucât, date fiind progresele suficiente realizate în decembrie 2017 în negocierile privind aspectele legate de separare, este oportun ca negocierile să abordeze acum cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit, cu condiția să existe progrese proporționate în negocierile privind proiectul de acord de retragere prezentat de Comisie;

D.	întrucât aceste negocieri pot începe numai după ce instituțiile UE au acordat un mandat în acest sens negociatorului șef din partea UE;

E.	întrucât orice acord privind un cadru al viitoarelor relații va fi tratat ca parte integrantă a acordului global de retragere și va contribui cu informații la deliberările Parlamentului European în cursul procedurii de aprobare;

F.	întrucât este în interesul tuturor părților ca viitoarele relații să dispună de un cadru cât mai detaliat posibil;

G.	întrucât, după retragere, Regatul Unit va deveni o țară terță, indiferent de cadrul convenit pentru viitoarele sale relații cu UE;

întrucât, pe lângă elementele incluse în notificarea din 29 martie 2017 a Regatului Unit cu privire la intenția sa de a se retrage din Uniunea Europeană, prim-ministrul Regatului Unit a susținut o serie de discursuri - la Lancaster House în 17 ianuarie 2017, la Florența în 22 septembrie 2017, la München în 17 februarie 2018 și, cel mai recent, la Mansion House în 2 martie 2018; întrucât prim-ministrul nu a prezentat încă o perspectivă coerentă privind viitoarele relații dintre UE și Regatul Unit;

întrucât Regatul Unit și UE vor rămâne vecini apropiați și vor continua să aibă numeroase interese comune; întrucât o astfel de relație strânsă, sub forma unui acord de asociere între UE și Regatul Unit, ar putea fi considerată un cadru adecvat al viitoarelor relații prin care aceste interese comune pot fi protejate și promovate, inclusiv pentru o nouă relație comercială;

întrucât, pentru viitoarele relații, un acord de asociere prezintă avantajul de a fi un cadru flexibil, permițând grade diferite de cooperare într-o gamă largă de domenii de politică; întrucât această cooperare va impune ambelor părți să mențină standarde ridicate și angajamentele lor internaționale în mai multe domenii de politică;

K.	întrucât este esențial să se protejeze acordurile UE cu țările terțe și organizațiile internaționale, inclusiv Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul privind SEE);

L.	întrucât UE și Regatul Unit, în calitate de stat membru care părăsește Uniunea, au o obligație primordială de a asigura o abordare cuprinzătoare și reciprocă privind protecția drepturilor cetățenilor UE care trăiesc în Regatul Unit și drepturile cetățenilor Regatului Unit care trăiesc în UE-27;

întrucât, pentru a menține Acordul din Vinerea Mare din 1998 în toate elementele sale, precum și drepturile cetățenilor din Irlanda de Nord, Regatul Unit trebuie să își respecte angajamentele asumate pentru a se asigura că nu există nicio înăsprire a controalelor la frontieră pe insula Irlanda, fie prin intermediul unor propuneri detaliate care urmează să fie prezentate în negocierile privind cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit, sub formă de soluții specifice pentru Irlanda de Nord, fie printr-o aliniere permanentă în materie de reglementare la acquis-ul UE;

N.	întrucât vor fi necesare dispoziții tranzitorii care implică prelungirea întregului acquis al UE pentru a se evita o situație-limită atunci când Regatul Unit va părăsi UE și pentru a acorda negociatorilor UE și ai Regatului Unit posibilitatea de a negocia un acord pentru relațiile viitoare;

O.	întrucât este necesar ca instituțiile UE și statele membre, împreună cu instituțiile publice și private, să ia măsuri pentru a se pregăti pentru orice evenimente neprevăzute care ar putea apărea în urma negocierilor;

întrucât unitatea instituțiilor UE și a statelor membre este esențială pentru a apăra interesele Uniunii și ale cetățenilor săi pe parcursul etapelor ulterioare ale negocierilor, în special în ceea ce privește cadrul viitoarelor relații, dar și pentru a asigura încheierea în timp util și cu succes a acestor negocieri,

reamintește că articolul 50 alineatul (2) din TUE prevede că acordul de stabilire a modalităților de retragere a unui stat membru ține seama de cadrul viitoarelor relații ale acestei țări cu Uniunea;

constată că un astfel de cadru al viitoarelor relații ar trebui să ia forma unei declarații politice asociate acordului de retragere; subliniază că conținutul declarației va fi evaluat de către Parlamentul European în momentul în care este invitat să își dea aprobarea cu privire la acordul de retragere;

subliniază că acordul internațional care definește noile relații dintre UE și Regatul Unit poate fi negociat în mod oficial numai după ce Regatul Unit a părăsit UE și este o țară terță; reamintește că acest acord poate fi încheiat numai cu participarea deplină și acordul final al Parlamentului European;

reamintește că Parlamentul European va aproba un cadru al viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit numai dacă acest cadru respectă cu strictețe următoarele principii:

—	imposibilitatea pentru o țară terță de a beneficia de aceleași drepturi și avantaje ca un stat membru al Uniunii Europene sau un membru al Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) sau al SEE,

—	protejarea integrității și a funcționării corecte a pieței interne, a uniunii vamale și a celor patru libertăți, fără a permite o abordare sectorială;

—	menținerea autonomiei decizionale a UE,

—	garantarea ordinii juridice a UE și rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în această privință,

—

respectarea în permanență a principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum sunt definite în special în Declarația universală a drepturilor omului a ONU, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și protocoalele la aceasta, Carta socială europeană, Statutul de la Roma privind Curtea Penală Internațională și alte tratate internaționale privind drepturile omului ale Organizației Națiunilor Unite și ale Consiliului Europei, precum și respectarea principiului statului de drept,

—

asigurarea unor condiții de concurență echitabile, în special în ceea ce privește respectarea în continuare de către Regatul Unit a standardelor prevăzute de obligațiile internaționale și legislația și politicile UE în domeniile concurenței echitabile și bazate pe norme, inclusiv ajutoarele de stat, drepturile sociale și drepturile lucrătorilor, în special niveluri echivalente de protecție socială și de protecție în ceea ce privește dumpingul social, mediul, schimbările climatice, protecția consumatorilor, sănătatea publică, măsurile sanitare și fitosanitare, sănătatea și calitatea vieții animalelor, fiscalitatea, inclusiv lupta împotriva evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, a spălării banilor, precum și protecția datelor și a vieții private, împreună cu un mecanism clar pentru a asigura conformitatea,

—	garantarea acordurilor UE cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, inclusiv Acordul privind SEE, precum și menținerea echilibrului general al acestor relații,

—	salvgardarea stabilității financiare a UE și respectarea regimului și standardelor de reglementare și de supraveghere, precum și aplicarea lor,

—	un echilibru just între drepturi și obligații, inclusiv, dacă este cazul, contribuții financiare proporționale;

reamintește că un acord de asociere negociat și convenit între UE și Regatul Unit după retragerea acestuia din urmă, în conformitate cu articolul 8 din TUE și articolul 217 din TFUE, ar putea constitui un cadru adecvat al relațiilor viitoare, asigurând astfel un cadru de guvernanță omogen, care ar trebui să includă un mecanism solid de soluționare a litigiilor, evitându-se astfel proliferarea acordurilor bilaterale și deficiențele care caracterizează relația dintre UE și Elveția;

propune ca această relație viitoare să se bazeze pe următorii patru piloni:

—	relațiile comerciale și economice,

—	politica externă, cooperarea în materie de securitate și cooperarea pentru dezvoltare,

—	securitatea internă,

—	cooperarea tematică;

Cadrul pentru viitoarea relație

ia act de faptul că, date fiind valorile comune ale UE și Regatului Unit, legăturile lor strânse și alinierea reglementărilor actuale în aproape toate domeniile, proximitatea lor geografică și istoria comună, inclusiv apartenența Regatului Unit la UE de peste 40 de ani, precum și rolul Regatului Unit în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU și membru al NATO, această țară va fi în continuare un partener important al UE în toate cele patru componente menționate anterior și este în interesul reciproc al ambelor părți să înființeze un parteneriat care să asigure cooperarea continuă;

cu toate acestea, observă că o astfel de cooperare cu Regatul Unit ca țară terță se poate desfășura numai în conformitate cu principiile enunțate la punctul 4 din prezenta rezoluție; reamintește că UE dispune de norme comune obligatorii, instituții comune și mecanisme comune de supraveghere, asigurare a respectării normelor și de pronunțare a sentințelor și că țările terțe, chiar și cele cu legislații identice sau aliniere deplină în materie de reglementare, nu pot să beneficieze de aceleași avantaje sau de accesul pe piață ca și statele membre ale UE, de exemplu în ceea ce privește cele patru libertăți și contribuțiile financiare din bugetul UE;

consideră că încheierea unui acord referitor la relațiile viitoare ar trebui să includă dispoziții specifice privind circulația cetățenilor din UE către Regatul Unit și din Regatul Unit către UE după perioada de tranziție, care ar trebui să fie cel puțin proporționale cu gradul de cooperare în cadrul celor patru piloni;

10.

reamintește că Parlamentul European va trebui să aprobe orice viitor acord dintre UE și Regatul Unit; subliniază că Parlamentul trebuie să fie informat imediat și pe deplin în toate stadiile procedurii, în conformitate cu articolele 207, 217 și 218 din TFUE și cu jurisprudența relevantă;

(i) Relațiile comerciale și economice

11.

reamintește că apartenența Regatului Unit la piața internă și la uniunea vamală ar fi soluția optimă atât pentru Regatul Unit, cât și pentru UE-27 și singura care poate garanta continuarea fără divergențe a comerțului și menține pe deplin avantajele oferite de relațiile noastre economice; reamintește că participarea la piața internă necesită respectarea deplină a celor patru libertăți și încorporarea normelor UE corespunzătoare, condiții echitabile de concurență, inclusiv prin intermediul unui regim obligatoriu și ajutoare de stat, jurisprudența cu caracter obligatoriu a CJUE și contribuțiile la bugetul UE; constată că o uniune vamală înlătură barierele tarifare și unele controale vamale, dar necesită respectarea politicii comerciale a UE și o frontieră externă comună; ia act de faptul că guvernul Regatului Unit continuă să excludă atât piața internă, cât și uniunea vamală;

12.

constată că o zonă de liber schimb aprofundat și cuprinzător prevede un mecanism obligatoriu de convergență cu acquis-ul UE, precum și un rol obligatoriu pentru CJUE în interpretarea dreptului Uniunii, și nu permite alegerea preferențială a unor sectoare ale pieței interne;

13.

consideră că poziția Regatului Unit este compatibilă cu un acord comercial în temeiul articolului 207 TFUE, care ar putea forma pilonul comercial și economic al unui acord de asociere; este pregătit să se angajeze alături de Regatul Unit pe baza modelelor menționate mai sus, cu condiția ca acesta să reanalizeze actualele sale limite stricte;

14.

reamintește că toate acordurile de liber schimb (ALS) se bazează pe trei componente principale: accesul pe piață, cooperarea în materie de reglementare și normele; subliniază că, pe lângă principiile enunțate la punctul 4 de mai sus:

—	nivelul de acces pe piața UE trebuie să corespundă gradului de convergență continuă cu standardele și normele tehnice ale UE și alinierea la acestea, fără a prevede vreo abordare sectorială și menținând integritatea pieței interne,

—	autonomia UE în ceea ce privește stabilirea legislației și standardelor UE trebuie să fie garantată, precum și rolul CJUE de interpret unic al dreptului UE,

—	se asigură condiții de concurență echitabile, iar standardele UE sunt garantate, pentru a evita o uniformizare la un nivel inferior și a preveni arbitrajul de reglementare de către operatorii de pe piață,

—	regulile de origine trebuie să se bazeze pe regulile preferențiale standard ale UE și interesele producătorilor din UE,

—

accesul reciproc pe piață trebuie să fie negociat în deplină conformitate cu normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), inclusiv pentru bunuri, servicii, achiziții publice și, dacă este cazul, investiții străine directe, și toate modurile de prestare a serviciilor, inclusiv în ceea ce privește angajamentele privind circulația transfrontalieră a persoanelor fizice (modul 4), și să fie reglementat în deplină conformitate cu normele UE în ceea ce privește principiile egalității de tratament, în special pentru lucrători;

—

cooperarea în materie de reglementare, cu un accent special asupra IMM-urilor, ținând seama de caracterul voluntar al cooperării în materie de reglementare și de dreptul de a reglementa în interes public, reamintind, în același timp, că dispozițiile privind cooperarea în materie de reglementare într-un acord comercial nu pot reprezenta în totalitate reproducerea acelorași schimburi comerciale fără divergențe care decurg din apartenența la piața internă;

15.

subliniază că acest acord dintre UE și Regatul Unit ar trebui să asigure cadrul relațiilor comerciale existente între UE și țările terțe și să evite orice parazitism prin asigurarea coerenței în menținerea unui sistem de cote tarifare adaptat și a normelor privind originea produselor din țările terțe;

16.

subliniază că, în temeiul unui ALS, accesul la piață pentru servicii este limitat și supus întotdeauna excluderilor, rezervelor și excepțiilor;

17.

subliniază că ieșirea din piața internă ar însemna pentru Regatul Unit pierderea atât a dreptului la un pașaport pentru servicii financiare, cât și a posibilității de a-și deschide filiale în UE care fac obiectul supravegherii de către Regatul Unit; reamintește că legislația UE prevede posibilitatea ca, în anumite domenii, să ia în considerare norme din țări terțe ca fiind echivalente, pe baza unei abordări proporționale și bazate pe risc, și ia act de lucrările legislative în curs și viitoarele propuneri ale Comisiei în acest domeniu; subliniază că deciziile referitoare la echivalență au întotdeauna un caracter unilateral; subliniază, de asemenea, că pentru a proteja stabilitatea financiară și a asigura conformitatea deplină cu regimul de reglementare al UE și standardele și aplicarea acestora, excepția prudențială și limitări în furnizarea de servicii financiare transfrontaliere reprezintă o caracteristică obișnuită a ALS;

18.

subliniază că un acord între UE și Regatul Unit ar trebui să includă un mecanism solid de soluționare a litigiilor, precum și structuri de guvernanță; subliniază, în această privință, competența CJUE în interpretarea chestiunilor legate de dreptul UE;

19.

reamintește că poziția și limitele stricte actuale ale Regatului Unit ar conduce la controale vamale și verificări care ar afecta lanțurile de aprovizionare globale și procesele de fabricație, chiar dacă barierele tarifare pot fi evitate; subliniază importanța unui nivel ridicat de aliniere între spațiul unic european pentru TVA și Regatul Unit; consideră că chestiunile de ordin fiscal ar trebui să fie incluse în orice acord încheiat între Regatul Unit și UE pentru a asigura un nivel maxim de cooperare între UE și Regatul Unit și teritoriile sale dependente în domeniul impozitării societăților;

20.

reamintește că, în ceea ce privește produsele alimentare și agricole, accesul pe piața UE este condiționat de respectarea strictă a ansamblului legislației și standardelor UE, în special în materie de siguranță alimentară, OMG-uri, pesticide, indicații geografice, calitatea vieții animalelor, etichetarea și trasabilitatea produselor, standardele sanitare și fitosanitare, sănătatea umană, animală și a plantelor;

(ii) Politica externă, cooperarea în materie de securitate și cooperarea pentru dezvoltare

21.

observă că, în ceea ce privește politica externă și de securitate comună, Regatul Unit, ca țară terță, nu va putea participa la procesul decizional al UE și că pozițiile și acțiunile comune la nivelul UE pot fi adoptate numai de către statele membre ale UE; subliniază totuși că aceasta nu exclude mecanismele de consultare care ar permite Regatului Unit să se alinieze la pozițiile de politică externă ale UE, la acțiunile comune, mai ales cu privire la drepturile omului sau cooperarea multilaterală, în special în cadrul ONU, OSCE și al Consiliului Europei; sprijină coordonarea politicii de sancțiuni și a punerii sale în aplicare, inclusiv embargourile asupra armelor și Poziția comună privind exporturile de arme;

22.

subliniază că un astfel de parteneriat ar putea fi instituit în temeiul Acordului-cadru de participare care administrează rolul țărilor terțe, făcând astfel posibilă participarea Regatului Unit la misiunile civile și militare ale UE (fără rol de lider pentru Regatul Unit) și operațiunile, programele și proiectele, schimbul de informații, formarea și schimbul de personal militar, precum și colaborarea în domeniul armamentului, inclusiv proiectele dezvoltate în cadrul cooperării structurate permanente (PESCO); subliniază că o astfel de participare nu ar trebui să aducă atingere pozițiilor, deciziilor și legislației europene pertinente ale UE și ar trebui să fie în concordanță cu acestea, inclusiv în ceea ce privește achizițiile publice și transferurile în domeniul apărării; afirmă că o astfel de cooperare este condiționată de respectarea deplină a drepturilor internaționale ale omului și a dreptului umanitar internațional și drepturile fundamentale ale UE;

23.

ia act de faptul că orice cooperare în domeniile menționate mai sus care implică schimbul de informații UE clasificate, inclusiv în domeniul serviciilor de informații, este condiționată de un acord privind securitatea informațiilor pentru protecția informațiilor clasificate ale UE;

24.

ia act de faptul că, pe baza altor acorduri similare cu țări terțe, Regatul Unit poate participa la programele Uniunii în sprijinul apărării și al securității externe (cum ar fi Fondul european pentru apărare, Galileo și programele de securitate cibernetică); este deschis la posibilitatea ca Regatul Unit să continue să contribuie la instrumentele de finanțare a acțiunii externe a UE în urmărirea unor obiective comune, în special în ceea ce privește vecinătatea comună;

25.

constată că Regatul Unit este un important actor de cooperare pentru dezvoltare și de ajutor umanitar și că cooperarea dintre UE și Regatul Unit în aceste domenii după Brexit ar fi reciproc avantajoasă;

(iii) Securitatea internă

26.

subliniază că este în interesul reciproc al UE și al Regatului Unit de a institui un parteneriat care să asigure continuarea cooperării în materie de securitate pentru a face față amenințărilor comune, în special terorismul și criminalitatea organizată, și a evita perturbările fluxurilor de informații în acest domeniu; ia act de faptul că țările terțe (în afara spațiului Schengen) nu beneficiază de niciun acces privilegiat la instrumentele UE, inclusiv bazele de date, în acest domeniu, iar aceste țări nu pot lua parte la stabilirea priorităților și elaborarea obiectivelor strategice multianuale sau conduce planuri de acțiune operaționale în cadrul ciclului de politici ale UE;

27.

constată, de asemenea, că, pe lângă necesitatea de a proteja procedurile în curs și anchetele care implică Regatul Unit, prin dispoziții tranzitorii, va fi necesar să se găsească măsuri cu Regatul Unit ca țară terță în ceea ce privește cooperarea judiciară în materie penală, inclusiv în ceea ce privește extrădarea și asistența judiciară reciprocă, în locul mecanismelor actuale cum ar fi mandatul european de arestare;

28.

este de părere că cooperarea viitoare poate fi elaborată pe baza unor măsuri dintr-o țară terță din afara spațiului Schengen care permit schimbul de date relevante în materie de securitate și cooperarea operațională cu organismele și mecanismele UE (precum Europol și Eurojust);

29.

subliniază faptul că o astfel de cooperare ar trebui să ofere certitudine juridică, trebuie să se bazeze pe măsuri de protecție în ceea ce privește drepturile fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și trebuie să ofere un nivel de protecție în esență echivalent cu cel prevăzut în Cartă; subliniază, de asemenea, că aceasta ar trebui să respecte pe deplin standardele UE de protecție a datelor și să se bazeze pe mecanisme eficiente de aplicare a normelor și de soluționare a litigiilor; consideră că este necesar să se găsească o soluție care să reglementeze schimburile viitoare de date în ceea ce privește aplicarea legii, serviciile de informații și operațiunile de combatere a terorismului dintre UE și Regatul Unit; subliniază că o decizie a Comisiei privind caracterul adecvat ar fi opțiunea preferată și cea mai sigură; reamintește că, în orice caz, Regatul Unit trebuie să ofere un nivel de protecție a datelor care este la fel de solid ca normele Uniunii privind protecția datelor;

(iv) Cooperarea tematică

30.

subliniază că principiile enunțate la punctul 4 de mai sus ar trebui, de asemenea, să se aplice pe deplin și în mod necondiționat cooperării viitoare cu Regatul Unit într-o serie de domenii de interes comun; subliniază că astfel de acorduri ar trebui să asigure un echilibru între drepturi și obligații comparabil cu cel al unor acorduri similare cu alte țări terțe, dar ținând seama de proximitatea geografică și legăturile strânse dintre UE și Regatul Unit;

31.

consideră că, având în vedere principiile și condițiile menționate anterior și în interesul pasagerilor, transportatorilor aerieni, producătorilor și sindicatelor lucrătorilor, conectivitatea trebuie să fie asigurată prin intermediul unui acord de transport aerian și un acord privind siguranța aviației; subliniază, cu toate acestea, că gradul de acces pe piață este condiționat de nivelul convergenței în materie de reglementare și al alinierii la acquis-ul UE, precum și de înființarea unui mecanism solid de soluționare a litigiilor și de arbitraj; nu exclude, de asemenea, cooperarea viitoare cu Regatul Unit în vederea sprijinirii proiectelor de interes comun din sectorul transporturilor;

32.

consideră, în ceea ce privește activitățile de pescuit, că o nouă formă de parteneriat bilateral de tip țară-terță ar trebui să fie negociată, cu scopul de a menține un nivel ridicat de cooperare, coerență și convergență, asigurând accesul reciproc stabil și continuu la ape și resurse, în conformitate cu principiile politicii comune în domeniul pescuitului și dispozițiile privind guvernanța și gestionarea durabilă a stocurilor comune pentru refacerea și menținerea populațiilor acestor stocuri peste niveluri care permit obținerea producției maxime durabile; subliniază că gestionarea comună a stocurilor comune necesită ca Regatul Unit să continue să-și aducă contribuția la evaluarea științifică a stocurilor respective; subliniază, cu toate acestea, că accesul reciproc pe piață pentru produsele pescărești trebuie negociat ca parte a viitorului acord și că accesul pe piața internă a UE trebuie să fie condiționat de accesul navelor UE în Regatul Unit, locurile de pescuit și resursele acestora, precum și de nivelul de cooperare în gestionarea stocurilor comune;

33.

subliniază valoarea cooperării culturale și educaționale, inclusiv a învățării și a mobilității tinerilor, precum și importanța industriilor culturale și creative pentru a sprijini UE în aprofundarea relațiilor cu țările vecine și ar saluta cooperarea continuă dintre UE și Regatul Unit în aceste domenii, inclusiv prin programe cum ar fi Erasmus sau Europa Creativă;

34.

ar putea avea în vedere, în ceea ce privește cooperarea în materie de cercetare și inovare, participarea Regatului Unit ca țară terță în cadrul Programului-cadru al UE pentru cercetare și inovare și în programele spațiale ale UE, fără a permite transferuri nete de la bugetul UE în Regatul Unit sau vreun rol decizional atribuit Regatului Unit;

35.

consideră că cea mai bună opțiune pentru mediu, pentru combaterea schimbărilor climatice și pentru sănătatea publică și siguranța alimentară ar fi ca Regatul Unit să rămână pe deplin aliniat la actuala și viitoarea legislație a UE, inclusiv prin respectarea angajamentelor și obiectivelor pentru 2030 deja convenite în cadrul pachetului „Aer curat”și pachetului privind „Energia curată”ale UE; solicită totuși, în cazul în care acest lucru nu se întâmplă, încheierea de acorduri între UE și Regatul Unit care să asigure o cooperare strânsă și standarde înalte cu privire la aceste aspecte, precum și tratarea chestiunilor de mediu transfrontaliere; subliniază că orice cooperare cu agențiile UE în aceste domenii ar trebui să se bazeze pe acorduri bilaterale;

36.

ar putea avea în vedere acorduri similare cu țările terțe în domeniile energiei, comunicațiilor electronice, securității cibernetice și TIC; este de părere că, în ceea ce privește energia, orice astfel de măsuri ar trebui să respecte integritatea pieței interne a energiei și să contribuie la securitatea energetică, sustenabilitate și competitivitate și să țină seama de interconexiunile dintre UE și Regatul Unit; se așteaptă ca Regatul Unit să respecte cele mai înalte standarde de siguranță nucleară, securitate și protecția împotriva radiațiilor, inclusiv standardele pentru transportul deșeurilor și dezafectare;

37.

consideră că programul PEACE al UE, care vizează consolidarea unei societăți pașnice și stabile prin promovarea reconcilierii în Irlanda de Nord și în regiunea de frontieră a Irlandei, ar trebui menținut, cu continuarea participării Regatului Unit;

(v) Guvernanța viitorului acord

38.

subliniază că orice viitor acord UE-Regatul Unit cu Regatul Unit ca țară terță ar trebui să includă stabilirea unui sistem de guvernanță solid și coerent drept cadru general pentru cei patru piloni, acoperind supravegherea continuă/gestionarea acordului și a mecanismelor de soluționare a litigiilor și de punere în aplicare în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor acordului;

39.

insistă asupra necesității absolute ca acest sistem de guvernanță să mențină în totalitate autonomia procesului decizional și ordinea juridică ale UE, inclusiv rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene ca unic interpret al legislației UE;

40.

subliniază că structura de guvernanță ar trebui să fie proporțională cu natura, sfera și gradul de aprofundare a relației viitoare și să țină seama de nivelul de interconectare, de cooperare și de proximitate;

41.

este de acord cu ideea de a se institui un comitet comun responsabil cu supravegherea punerii în aplicare a acordului, care să trateze diferențele de interpretare, să aplice cu bună credință măsurile de corecție convenite și să asigure pe deplin autonomia de reglementare a UE, inclusiv prerogativele legislative ale Parlamentului European și ale Consiliului; subliniază că reprezentanții UE din cadrul acestui comitet ar trebui să fie supuși unor mecanisme de responsabilizare adecvate care implică Parlamentul European;

42.

consideră că, în cazul dispozițiilor întemeiate pe conceptele dreptului UE, mecanismele de guvernanță ar trebui să prevadă sesizarea CJUE; repetă că, pentru aplicarea și interpretarea altor dispoziții ale acordului decât cele legate de dreptul Uniunii, poate fi avut în vedere un mecanism de soluționare alternativă a litigiilor numai dacă acesta oferă garanții de independență și imparțialitate echivalente cu cele ale CJUE;

(vi) Condiții de concurență echitabile

43.

reamintește că Regatul Unit și teritoriile sale dependente trebuie să respecte și să aplice în continuare standardele în vigoare în temeiul angajamentelor sale internaționale și al legislației și politicilor UE, îndeosebi în domeniile menționate la punctul 4 de mai sus, astfel încât să fie reflectate amploarea și profunzimea viitoarelor relații; atrage atenția asupra avantajelor legate de menținerea conformității normative cu legislația Uniunii;

44.

observă că amploarea și profunzimea acordului privind condițiile echitabile vor fi esențiale pentru determinarea dimensiunii viitoarelor relații globale dintre UE și Regatul Unit; reamintește că respectarea în continuare de către Regatul Unit a modelului social european va avea un rol decisiv în acest sens;

45.

este ferm convins că Regatul Unit ar trebui să respecte standardele aflate în evoluție referitoare la legislația din acquis-ul Uniunii privind impozitarea și combaterea spălării banilor, inclusiv transparența fiscală, schimbul de informații fiscale și măsurile de combatere a evitării obligațiilor fiscale, și ar trebui să soluționeze situația teritoriilor sale dependente și nerespectarea de către acestea a criteriilor de bună guvernanță și a cerințelor de transparență ale UE; insistă ca accesul la uniunea vamală să fie ferm condiționat de respectarea de către Regatul Unit a standardelor menționate mai sus;

46.

reiterează nevoia instituirii unor mecanisme de garantare a menținerii unor standarde ridicate și a unor condiții echitabile în ceea ce privește protecția mediului, combaterea schimbărilor climatice, siguranța alimentară și sănătatea publică; subliniază că trebuie să li se garanteze cetățenilor și ONG-urilor accesul la justiție și la un mecanism adecvat de reclamații în ceea ce privește aplicarea standardelor din domeniile muncii și mediului;

47.

observă că, la fel ca și celelalte elemente ale acordului, dispozițiile privind condițiile echitabile vor impune existența unor structuri de guvernanță solide, care să conțină mecanisme corespunzătoare de gestionare, supraveghere, soluționare a litigiilor și de asigurare a aplicării, cu sancțiuni și măsuri intermediare acolo unde este necesar, și cu o obligație pentru ambele părți de a înființa sau, dacă este cazul, de a menține instituții independente care să fie în măsură să supravegheze și să asigure în mod eficient punerea în aplicare;

(vii) Posibila participare la programele UE

48.

subliniază că pentru participarea Regatului Unit la acțiunile și programele UE se vor aplica normele valabile pentru țările terțe care nu fac parte din SEE; subliniază că participarea Regatului Unit trebuie să fie convenită de comun acord de către UE, cu respectarea tuturor normelor, mecanismelor și condițiilor de participare aplicabile, inclusiv în ceea ce privește finanțarea, implementarea, controlul și descărcarea de gestiune și fără a autoriza transferuri nete de la bugetul UE către Regatul Unit;

49.

reamintește că, drept regulă generală, Regatul Unit nu poate participa și nici nu poate avea acces la agențiile UE, deoarece este o țară terță; observă, totuși, că acest principiu nu exclude cooperarea în anumite cazuri și în mod strict reglementat, fiind necesară respectarea tuturor normelor aplicabile și a contribuțiilor financiare; atrage atenția asupra faptului că următorul cadru financiar multianual va trebui să țină seama de consecințele viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit;

Acordul de retragere

50.

salută proiectul Comisiei din 28 februarie 2018 privind acordul de retragere, care reflectă în mare măsură poziția Parlamentului; observă că proiectul a fost elaborat pe baza raportului comun din 8 decembrie 2017, convenit de comun acord și a pozițiilor, UE privind alte chestiuni legate de separare;

51.

salută dispozițiile instituționale și mecanismele de soluționare a litigiilor prevăzute în proiectul de acord de retragere, inclusiv suspendarea beneficiilor în perioada de tranziție, astfel cum se prevede la articolul 165 din proiectul de acord de retragere, în cazul neîndeplinirii angajamentelor și a dispozițiilor referitoare la acordul de retragere;

(i) Drepturile cetățenilor

52.

salută abordarea generală în ceea ce privește drepturile cetățenilor, inclusă în partea a doua a proiectului Comisiei de acord de retragere, însă repetă că printre aspectele principale de care va depinde aprobarea Parlamentului se vor afla soluționarea tuturor aspectelor rămase în ceea ce privește drepturile cetățenilor și asigurarea faptului că drepturile cetățenilor UE cu reședință legală în Regatul Unit și drepturile cetățenilor Regatului Unit cu reședință legală în UE-27 nu sunt afectate de Brexit; sprijină includerea mențiunii privind viitorii soți/viitoarele soții; ia act de dispozițiile privind procedurile administrative pentru dobândirea statutului de rezident permanent și insistă asupra faptului ca familiile să aibă posibilitatea să inițieze această procedură prin intermediul unui formular unic, cu caracter declarativ, iar sarcina probei trebuie să le revină autorităților Regatului Unit; subliniază că Parlamentul European va verifica dacă aceste proceduri sunt aplicate efectiv și sunt simple, clare și gratuite; insistă ca viitoarele drepturi privind libera circulație să fie garantate pe întreg teritoriul UE cetățenilor Regatului Unit care au reședința în prezent în unul dintre statele membre ale UE-27, precum și drepturile de vot la alegerile locale tuturor cetățenilor vizați de acordul de retragere; solicită, de asemenea, ca cetățenii UE vizați de acordul de retragere să aibă dreptul pe viață de a se întoarce în Regatul Unit, solicită protecția împotriva expulzării cetățenilor cu dizabilități și a persoanelor care îi îngrijesc, precum și garantarea drepturilor de procedură legate de expulzare, menționate în Directiva 2004/38/CE, și a drepturilor resortisanților țărilor terțe prevăzute de legislația UE;

53.

insistă ca pe durata perioadei de tranziție toți cetățenii UE care sosesc în Regatul Unit să se bucure de aceleași drepturi ca cei care au sosit înainte de începutul perioadei de tranziție; respinge, în acest context, propunerea enunțată în documentul de politică publicat recent de către guvernul Regatului Unit prin care se menține discriminarea între cetățenii UE care sosesc înainte de începutul perioadei de tranziție și cei care sosesc după;

54.

reamintește faptul că mulți cetățeni din Regatul Unit și-au exprimat vehement opoziția față de pierderea drepturilor de care beneficiază în prezent în temeiul articolului 20 din TFUE; propune ca UE-27 să examineze o modalitate de atenuare a acestei pierderi în limitele dreptului primar al Uniunii, respectând pe deplin principiile reciprocității, echității, simetriei și nediscriminării; atrage atenția asupra sesizării recente a CJUE cu privire la un caz adus în fața unei instanțe din Țările de Jos privind păstrarea după Brexit a drepturilor legate de cetățenia europeană de către cetățenii Regatului Unit;

(ii) Irlanda și Irlanda de Nord

55.

salută Protocolul privind Irlanda și Irlanda de Nord inclus în proiectul Comisiei de acord de retragere, datorită căruia devine operațională opțiunea de sprijin prevăzută în Raportul comun din 8 decembrie 2017; subliniază că, astfel, se asigură o soluție concretă privind cooperarea dintre nord și sud și se evită o frontieră strict controlată între Irlanda de Nord și Irlanda, care este necesară în cazul în care nu se găsește nicio alternativă nici în cadrul raporturilor generale dintre UE și Regatul Unit, nici în baza soluțiilor specifice pe care trebuie să le propună Regatul Unit conform punctului 49 din raportul comun;

56.

reamintește importanța angajamentului Regatului Unit de a garanta că nu vor exista restricții ale drepturilor, inclusiv drepturile sociale și democratice, ale garanțiilor și principiului egalității de șanse prevăzute în Acordul din Vinerea Mare, în conformitate cu angajamentele enunțate în raportul comun; insistă asupra transpunerii tuturor elementelor aferente zonei comune de călătorie și asupra drepturilor la libera circulație ale cetățenilor UE, consacrate în legislația UE și în Acordul din Vinerea Mare;

(iii) Perioada de tranziție

57.

reamintește principiile incluse în rezoluția sa din 13 decembrie 2017, potrivit cărora, după data retragerii, Regatul Unit nu va mai face parte din instituțiile și organele UE și nu va mai contribui la procesele decizionale, iar tranziția poate consta numai în prelungirea acquis-ului UE și continuarea aplicării față de Regatul Unit a instrumentelor și structurilor în vigoare ale UE în materie de reglementare, de buget, de supraveghere, de exercitare a puterii judiciare și de asigurare a aplicării; sprijină fără rezerve mandatul de negociere stabilit de Consiliul European prin intermediul orientărilor de negociere, al directivelor Consiliului privind negocierile și al documentului de luare de poziție adoptat recent de Comisie cu privire la acest subiect;

58.

salută și sprijină partea a patra a proiectului de acord de retragere, care vizează mecanismele tranzitorii; repetă că toate drepturile conferite cetățenilor prin legislația UE ar trebui extinse pe întreaga durată a perioadei de tranziție; subliniază că acest principiu li se aplică și cetățenilor UE care vor sosi în Regatul Unit în perioada de tranziție și care ar trebui să se bucure de exact aceleași drepturi, îndeosebi în ceea ce privește alocațiile pentru copii, reîntregirea familiei și accesul la căi de atac pe lângă CJUE;

59.

reamintește că toate mecanismele tranzitorii trebuie să fie pe deplin compatibile cu obligațiile asumate în cadrul OMC, pentru a nu fi perturbate relațiile comerciale cu țările terțe;

60.

insistă ca viitoarele acorduri comerciale pe care Regatul Unit le va negocia cu țări terțe după retragere să poată intra în vigoare doar la sfârșitul perioadei în care se aplică dispozițiile tranzitorii;

61.

reamintește că, începând cu data retragerii din UE, Regatului Unit nu va mai beneficia de acordurile internaționale încheiate de UE, de statele membre în numele Uniunii sau de UE și statele membre împreună; observă că, pe durata perioadei de tranziție, Regatul Unit va trebui să-și respecte obligațiile ce decurg din aceste acorduri; subliniază că Regatul Unit nu va putea să participe la structurile de guvernanță și la procedurile decizionale prevăzute de aceste acorduri;

62.

subliniază că, întrucât fac parte din acordul de retragere, mecanismele tranzitorii pot fi aplicate numai după intrarea în vigoare a acordului;

(iv) Alte aspecte legate de separare

63.

solicită să se ajungă fără întârziere la un acord cu privire la toate dispozițiile privind separarea prevăzute în partea a treia a acordului de retragere și îndeamnă Regatul Unit să prezinte o poziție clară, dacă nu a făcut încă acest lucru, cu privire la toate aspectele rămase nesoluționate referitoare la retragerea sa ordonată;

Gradul de pregătire

64.

atrage atenția asupra importanței eforturilor depuse la diferite niveluri de Comisie și statele membre în ceea ce privește sensibilizarea și gradul de pregătire; subliniază că, având în vedere incertitudinile create de Brexit, trebuie să fie atenționate și informate în mod corespunzător nu numai instituțiile UE, ci și autoritățile naționale, operatorii economici și, mai ales, cetățenii, astfel încât să fie în măsură să se pregătească în mod corespunzător pentru orice evoluție posibilă, inclusiv pentru situația în care nu se ajunge la un acord; solicită, în special, să fie inițiate măsuri care să vizeze cât mai multe sectoare și persoane ce pot fi afectate, inclusiv în următoarele domenii:

—	accesul continuu și în condiții de siguranță al pacienților la medicamente și la echipamente medicale pentru uz uman și veterinar, inclusiv aprovizionarea garantată și constantă cu izotopi radioactivi,

—	servicii financiare pentru operatorii economici,

—

pregătirea IMM-urilor și a agenților economici mici care au relații comerciale cu Regatul Unit, cum ar fi producătorii agroalimentari și producătorii de produse piscicole, care ar putea să se confrunte, pentru prima dată în istorie, cu proceduri de export și cu anumite cerințe, inclusiv sanitare și fitosanitare,

—	limitările și constrângerile ce ar putea fi generate de noul cadru legislativ în domeniul transportului de călători și de bunuri și efectul acestora asupra elementelor lanțului de aprovizionare, prelucrare și distribuire ce țin de produsele alimentare care necesită livrarea exact la timp,

—	capacitatea privind etichetarea corectă, trasabilitatea și originea veridică a produselor agricole și piscicole, pentru a se asigura respectarea normelor privind siguranța alimentară și calitatea vieții animalelor și informarea corectă a consumatorilor cu privire la produsele alimentare,

—	cadrul juridic privind protecția datelor,

—	identificarea de către Comisie a tuturor dispozițiilor legislative ale UE care trebuie modificate în urma Brexitului;

o o

65.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului Uniunii Europene, Comisiei Europene, parlamentelor naționale și guvernului Regatului Unit.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0102.

(2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0361.

(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0490.

10.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/51

P8_TA(2018)0075

Următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020

Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020 (2017/2052(INI))

(2019/C 162/06)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 311, 312 și 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (1), modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) 2017/1123 al Consiliului din 20 iunie 2017 (2),

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la pregătirea revizuirii postelectorale a CFM 2014-2020: recomandările Parlamentului înainte de propunerea Comisiei (4),

—	având în vedere documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind viitorul finanțelor UE (COM(2017)0358),

—	având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE (5),

—	având în vedere Rezoluția 70/1 a Adunării Generale a ONU, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale (6),

—	având în vedere ratificarea Acordului de la Paris de către Parlamentul European la 4 octombrie 2016 (7) și de către Consiliu la 5 octombrie 2016 (8),

—	având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene intitulat „Provocările cu care se confruntă organizațiile societății civile care lucrează în domeniul drepturilor omului în UE”,

—	având în vedere avizul din proprie inițiativă al Comitetului Economic și Social European privind finanțarea organizațiilor societății civile de către UE,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete, avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru control bugetar, poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru pescuit, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0048/2018),

întrucât actualul cadru financiar multianual (CFM) a fost adoptat în 2013 și prevede, pentru prima dată, o reducere în termeni reali atât a creditelor de angajament, cât și a creditelor de plată în comparație cu perioada de programare financiară precedentă, în ciuda competențelor și obiectivelor sporite ale UE și a ambițiilor sale din ce în ce mai mari, astfel cum sunt stabilite în Tratatul de la Lisabona și în Strategia Europa 2020; întrucât această situație a atras după sine, de asemenea, un decalaj semnificativ între nivelul creditelor de angajament și al creditelor de plată, ceea ce a contribuit la acumularea de facturi neplătite în primii doi ani ai CFM; întrucât adoptarea tardivă a CFM și a temeiurilor juridice aferente au contribuit la întârzieri în implementare, ale căror repercusiuni se resimt încă și care ar putea duce la o acumulare a cererilor de plată la sfârșitul actualului CFM, care se vor prelungi și în perioada următoare; întrucât, la insistențele Parlamentului, în CFM au fost incluse dispoziții noi, pentru ca plafoanele globale să poată fi utilizate în cea mai mare măsură posibil și pentru a prevedea mecanisme de flexibilitate;

întrucât s-a dovedit în scurt timp că CFM 2014-2020 nu este adecvat pentru a satisface necesitățile și ambițiile politice reale, deoarece, încă de la început, a fost necesar să se soluționeze o serie de crize și provocări noi în domenii precum investițiile, excluziunea socială, migrația și refugiații, ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, securitatea, agricultura, mediul și schimbările climatice, ceea ce nu se anticipase la vremea adoptării lui; întrucât, în consecință, după numai doi ani de punere în aplicare, actualul CFM și-a atins deja limitele, deoarece marjele disponibile sunt epuizate, instrumentele de flexibilitate și instrumentele speciale au fost mobilizate într-o mare măsură, iar politicile și programele existente au fost puse sub presiune sau chiar reduse, fiind create și o serie de mecanisme extrabugetare pentru a compensa deficitul de resurse și de flexibilitate ale bugetului UE;

întrucât aceste deficiențe au ieșit deja la iveală în cadrul evaluării și revizuirii la jumătatea perioadei ale CFM, lansate la sfârșitul anului 2016, și ar fi trebuit să fie urmate de măsuri imediate, astfel cum a solicitat Parlamentul European în rezoluția sa din 6 iulie 2016; întrucât, în urma revizuirii convenite la jumătatea perioadei, dispozițiile existente privind flexibilitatea au putut fi extinse într-o anumită măsură, însă plafoanele CFM nu au fost revizuite;

întrucât Comisia își va prezenta pachetul de propuneri referitoare la CFM post-2020, inclusiv la viitoarele resurse proprii, în mai 2018, în timp ce Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului prevede că acestea ar fi trebuit să fie prezentate înainte de 1 ianuarie 2018; întrucât se așteaptă ca acesta să fie urmat la scurt timp de către proiectele de propuneri legislative pentru programe și instrumente financiare,

adoptă prezenta rezoluție cu scopul de a evidenția poziția Parlamentului privind CFM post-2020, în special privind ceea ce se așteaptă în materie de priorități, dimensiune, structură, durată, flexibilitate și alte principii orizontale și de a atrage atenția asupra orientărilor bugetare specifice pentru politicile UE vizate, acoperite de următorul cadru financiar; se așteaptă ca Comisia să prezinte propunerea legislativă pentru următorul CFM împreună cu un nou proiect de acord interinstituțional care să ia în considerare pozițiile și sugestiile Parlamentului; subliniază că prezenta rezoluție stă, de asemenea, la baza implicării Parlamentului în procedura care se încheie cu adoptarea următorului CFM;

adoptă totodată o rezoluție separată (9), în care își prezintă poziția cu privire la reforma sistemului de resurse proprii ale Uniunii, în conformitate cu recomandările Grupului la nivel înalt privind resursele proprii; invită Comisia să țină seama în mod corespunzător de poziția Parlamentului la pregătirea propunerilor legislative referitoare la resursele proprii ale Uniunii, al căror domeniu de aplicare ar trebui să fie ambițios și care ar trebui să fie prezentate împreună cu propunerile privind CFM; subliniază că componenta de venituri și cea de cheltuieli din următorul CFM vor fi tratate ca un pachet unic în cadrul viitoarelor negocieri și că nu se va ajunge la un acord cu privire la CFM dacă nu se realizează progrese echivalente în ceea ce privește resursele proprii;

I. Prioritățile următorului CFM și obstacolele cu care se va confrunta

consideră că dezbaterea privind următorul CFM reprezintă o oportunitate de a pregăti terenul pentru o Europă mai puternică și mai sustenabilă cu ajutorul unuia dintre cele mai concrete instrumente, bugetul Uniunii; este de părere că următorul CFM ar trebui să fie una dintre componentele unei strategii și reflecții mai ample privind viitorul Europei; consideră că CFM trebuie să reprezinte transpunerea proiectului politic și a priorităților în materie de politici ale UE în mijloace bugetare;

își exprimă convingerea că următorul CFM ar trebui să se întemeieze pe politici și priorități bine definite ale Uniunii, menite să promoveze pacea, democrația, statul de drept, drepturile omului și egalitatea de gen, consolidând bunăstarea, creșterea economică sustenabilă pe termen lung și progresele realizate în domeniul cercetării și inovării, asigurând oportunități de încadrare în muncă de bună calitate care stau la baza unor locuri de muncă decente, contribuind la combaterea schimbărilor climatice și promovând coeziunea economică, socială și teritorială, precum și solidaritatea între statele membre și cetățeni; consideră că aceste componente sunt indispensabile pentru buna funcționare a pieței unice și a uniunii economice și monetare, precum și pentru consolidarea poziției Europei în lume; își exprimă convingerea că aceste aspecte sunt mai importante ca niciodată pentru viitorul Europei;

consideră că următorul CFM ar trebui să îi pună la dispoziție Uniunii instrumentele pentru a oferi soluții și pentru a fi mai puternică după confruntarea cu crizele din ultimii zece ani, printre care se numără declinul economic și financiar, șomajul în rândul tinerilor, sărăcia persistentă și excluziunea socială, fenomenul migrației și refugiații, schimbările climatice și dezastrele naturale, degradarea mediului și declinul biodiversității, terorismul și instabilitatea; subliniază că aceste provocări la nivel mondial și transfrontalier, cu implicații interne, evidențiază interdependența economiilor și societăților noastre și subliniază necesitatea unor acțiuni comune;

subliniază că Uniunea Europeană trebuie să își îndeplinească angajamentul de a fi precursor în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, care oferă o foaie de parcurs globală pentru societăți mai sustenabile, echitabile și prospere la nivelul planetei; subliniază că următorul CFM trebuie să fie aliniat la ODD; salută angajamentul Comisiei de a integra obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) în toate politicile și inițiativele UE; se așteaptă ca UE să își îndeplinească angajamentele asumate cu privire la aceste obiective; subliniază, în plus, faptul că proclamarea Pilonului european al drepturilor sociale și angajamentul instituțiilor UE și al statelor sale membre de a asigura o Europă mai socială ar trebui susținute de resurse financiare adecvate; consideră că, în urma adoptării Acordului de la Paris, cheltuielile legate de schimbările climatice să fie majorate în mod semnificativ în comparație cu actualul CFM, ajungând la 30 % cât mai curând posibil și cel mai târziu până în 2027;

subliniază că următorul CFM reprezintă o oportunitate pentru Uniune să demonstreze că este unită și că este capabilă să înfrunte evoluțiile politice, cum ar fi Brexitul, ascensiunea mișcărilor populiste și naționaliste și preluarea puterii de către noi lideri pe scena mondială; subliniază că diviziunile și egocentrismul nu reprezintă un răspuns la chestiunile globale și la preocupările cetățenilor; consideră că negocierile privind Brexitul demonstrează cu atât mai mult că avantajele de care beneficiază un membru al Uniunii depășesc cu mult costul reprezentat de contribuția la bugetul său; solicită, în acest context, respectarea deplină a cadrului de angajamente asumate anterior, spre exemplu în cazul Acordului din Vinerea Mare, în ceea ce privește statul de drept și democrația;

solicită, prin urmare, să se acorde în continuare sprijin pentru politicile existente, în special pentru politicile consacrate de-a lungul timpului și prevăzute în tratate, și anume politica agricolă comună, politica comună în domeniul pescuitului și politica de coeziune, deoarece acestea aduc beneficiile concrete ale proiectului european la cetățenii UE; respinge orice încercare de renaționalizare a politicilor în cauză, deoarece acest lucru nu ar reduce sarcina financiară pentru contribuabili și consumatori, nici nu ar permite obținerea unor rezultate mai bune; dimpotrivă, un astfel de demers ar împiedica creșterea economică, solidaritatea și funcționarea pieței unice, adâncind în continuare inegalitățile și mărind în același timp disparitățile dintre teritorii și sectoarele economice; intenționează să asigure același nivel de finanțare în cadrul UE-27 în cazul acestor politici în următoarea perioadă de programare, îmbunătățind totodată eficacitatea lor și simplificând procedurile asociate acestora;

consideră că Europa ar trebui să ofere perspective tinerei generații și întreprinderilor orientate spre viitor, care contribuie la succesul UE pe scena mondială; este hotărât să majoreze în mod substanțial bugetul a două dintre programele sale emblematice, și anume Programul-cadru de cercetare și Erasmus +, care nu pot satisface, cu mijloacele de care dispun în prezent, cererea extrem de semnificativă, cu candidaturi de foarte mare calitate; susține cu tărie sprijinul său pentru majorarea substanțială a resurselor destinate combaterii șomajului în rândul tinerilor și pentru acordarea de sprijin întreprinderilor mici și mijlocii, prin intermediul programelor care vor urma inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri”și Programului pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME); sprijină, de asemenea, consolidarea Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) 2.0;

10.

solicită Uniunii să își asume rolul ce îi revine în trei domenii de politică emergente, cu o dimensiune internă și externă, apărute în cursul actualului CFM:

—	prin dezvoltarea și finanțarea unei politici cuprinzătoare în materie de azil, migrație și integrare și prin abordarea cauzelor profunde ale migrației și strămutării în țările terțe,

—	prin întărirea mecanismelor de protecție a frontierelor externe și promovarea stabilității, în special prin garantarea drepturilor omului peste hotare, prevenirea conflictelor și politicile ce vizează dezvoltarea externă,

—

prin instituirea unui cadru intern comun de garantare a securității cetățenilor europeni și prin partajarea capacităților și realizarea în comun a activităților de cercetare în domeniul apărării, subliniind în același timp faptul că acțiunile întreprinse în aceste domenii nu ar trebui să fie în detrimentul politicilor de dezvoltare ale UE;

11.

subliniază că viitorul cadru ar trebui să integreze două noi tipuri de sprijin financiar care ocupă un loc important pe agenda economică a Uniunii, și anume, continuarea schemelor de sprijin pentru investiții, de exemplu, Fondul european pentru investiții strategice, și dezvoltarea unei funcții de stabilizare pentru statele membre ale zonei euro, eventual prin Fondul Monetar European propus, cuplată cu o facilitate de convergență dedicată pentru statele membre care se află pe calea spre aderarea la zona euro;

12.

subliniază că, într-o primă etapă, capacitatea bugetară specifică pentru zona euro ar trebui să facă parte din bugetul Uniunii, calculată dincolo de plafoanele cadrului financiar multianual, fără a aduce atingere celorlalte programe ale CFM, și ar trebui finanțată de membrii zonei euro și de alți membri participanți prin intermediul unei surse de venituri care urmează să fie convenită între statele membre participante și încadrată în categoria veniturilor și garanțiilor alocate; consideră că, odată ajunsă la un nivel stabil, capacitatea bugetară ar putea fi finanțată prin resurse proprii autentice, urmând recomandările din raportul Monti privind finanțarea viitoare a UE;

13.

reafirmă principiul că prioritățile politice noi ar trebui să fie însoțite de mijloace financiare suplimentare, indiferent dacă acestea apar în momentul adoptării unui nou CFM sau în cursul punerii sale în aplicare și subliniază că finanțarea nevoilor nou-apărute nu ar trebui să afecteze negativ politicile și programele existente; de asemenea, se așteaptă să se prevadă suficiente dispoziții de flexibilitate pentru a răspunde unor situații neprevăzute care ar putea apărea în cursul CFM;

14.

consideră că singura modalitate de a avea o Europă mai puternică și mai ambițioasă este de a consolida mijloacele financiare de care dispune; în lumina provocărilor și priorităților menționate mai sus și ținând seama de retragerea Regatului Unit din Uniune, solicită o majorare semnificativă a bugetului Uniunii; estimează că plafoanele de cheltuieli ale CFM ar trebui să se ridice la 1,3 % din VNB-ul UE-27, fără a aduce atingere gamei de instrumente calculate peste plafoane;

15.

consideră că, cu excepția cazului în care Consiliul hotărăște să crească semnificativ nivelul contribuțiilor naționale la bugetul UE, introducerea unor noi resurse proprii autentice ale UE rămâne singura opțiune de a finanța în mod corespunzător următorul CFM;

II. Chestiuni orizontale

Principiile bugetului UE și caracterul realist al bugetului

16.

reamintește principiile ce reglementează funcționarea bugetului european - al unității, al exactității bugetare, al anualității, al echilibrului, al universalității, al specificității, al adiționalității, al subsidiarității, al bunei gestiuni financiare și al transparenței, care trebuie să fie respectate la stabilirea și punerea în aplicare a bugetului Uniunii;

17.

își reafirmă poziția susținută de mult timp potrivit căreia ambițiile politice ale Uniunii trebuie să dispună de resurse financiare adecvate și reamintește că articolul 311 din TFUE prevede că Uniunea își asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale și pentru realizarea politicilor sale;

18.

subliniază, în acest context, că punerea deplină în aplicare a deciziilor politice și a inițiativelor Consiliului European este posibilă numai în cazul în care este asigurată finanțarea necesară și subliniază că orice altă abordare subminează caracterul realist al bugetului Uniunii și încrederea cetățenilor;

19.

consideră că, prin concretizarea priorităților politice ale UE în investiții tangibile, CFM reprezintă un instrument excelent pentru a planifica proiectul european pe termen lung și pentru a asigura într-o anumită măsură un nivel stabil de investiții publice în statele membre; regretă însă faptul că, în perioada premergătoare adoptării următorului CFM, nu există o viziune strategică pe termen lung convenită de comun acord; de asemenea, reamintește că bugetul UE este în cea mai mare parte un buget de investiții, care servește drept sursă de finanțare suplimentară și complementară pentru acțiunile întreprinse la nivel național, regional și local;

Durata

20.

este de părere că decizia privind durata CFM ar trebui să asigure un echilibru optim între două cerințe contradictorii: pe de o parte, nevoia ca mai multe politici ale UE – în special cele în gestiune partajată, cum ar fi agricultura și politica de coeziune – să funcționeze în condiții de stabilitate și predictibilitate, oferite de un angajament pe cel puțin șapte ani, și, pe de altă parte, nevoia de a asigura legitimitatea și răspunderea democratică ce rezultă din sincronizarea fiecărui cadru financiar cu ciclul politic de cinci ani al Parlamentului European și al Comisiei Europene;

21.

evidențiază că este esențial din punct de vedere politic ca fiecare parlament nou-ales să poată influența în mod considerabil CFM în timpul mandatului său, atât în ceea ce privește cuantumurile, cât și prioritățile politice; subliniază că alegerile pentru Parlamentul European le oferă cetățenilor UE posibilitatea să își exprime în mod direct poziția lor cu privire la prioritățile bugetare ale Uniunii, care ar trebui să se reflecte într-o ajustare postelectorală a cadrului financiar; prin urmare, consideră că, în cursul fiecărui ciclu politic, Comisia are obligația de a face propuneri, iar Parlamentul și Consiliul de a lua decizii fie privind instituirea următorului CFM, fie privind efectuarea unei revizuiri obligatorii la jumătatea perioadei a CFM în curs;

22.

subliniază că durata CFM ar trebui modificată treptat, pentru a ajunge la 5 + 5 ani, cu o revizuire obligatorie la jumătatea perioadei; solicită Comisiei să elaboreze o propunere clară, în care să prezinte modalitatea practică de a implementa un cadru financiar 5 + 5; este convins că o perioadă limitată la cinci ani nu poate fi luată în considerare pentru durata CFM, din cauza impedimentelor serioase pe care le-ar impune acest lucru în ceea ce privește cerințele de programare și de punere în aplicare ale mai multor politici ale UE;

23.

recunoaște, însă, că, având în vedere că următoarele alegeri pentru Parlamentul European au loc în primăvara anului 2019, iar actualul CFM se derulează până în decembrie 2020, soluția 5 + 5 ani nu poate fi implementată imediat, deoarece nu ar fi posibilă o aliniere satisfăcătoare a celor două cicluri; prin urmare, consideră că următorul CFM ar trebui să fie stabilit pentru o perioadă de șapte ani (2021-2027) și să prevadă o revizuire intermediară obligatorie, ca o soluție de tranziție aplicată pentru ultima oară;

Revizuirea intermediară

24.

este convins că noul Regulament privind CFM trebuie să prevadă menținerea evaluării și revizuirii obligatorii, inclusiv din punct de vedere juridic, la jumătatea perioadei; reamintește că revizuirea la jumătatea perioadei din 2016 a fost prima ocazie istorică când a avut loc o revizuire reală a Regulamentului privind CFM, considerată o reușită atât de Consiliu, cât și de Parlament, în special în ceea ce privește consolidarea mecanismelor de flexibilitate ale CFM;

25.

consideră că, pentru CFM 2021-2027, revizuirea la jumătatea perioadei ar trebui propusă și adoptată în timp util, pentru a permite următorului Parlament și următoarei Comisii să ajusteze cadrul financiar în mod adecvat; subliniază că eventuala revizuire a CFM ar trebui să asigure implicarea Parlamentului și să garanteze prerogativele acestuia, ca o componentă cu drepturi egale a autorității bugetare; subliniază, în plus, că orice revizuire reală implică, în același timp, și o revizuire a plafoanelor CFM, în cazul în care este stabilit caracterul necorespunzător al acestora pentru restul perioadei;

Flexibilitatea

26.

subliniază că, în cadrul actualului CFM, autoritatea bugetară a aprobat o mobilizare substanțială a mecanismelor de flexibilitate și a instrumentelor speciale prevăzute de Regulamentul privind CFM, cu scopul de a asigura creditele suplimentare necesare pentru a răspunde situațiilor de criză grave sau pentru a finanța noi priorități politice;

27.

consideră, prin urmare, că dispozițiile de flexibilitate ale actualului CFM au funcționat bine și au oferit soluții în legătură cu acordarea de fonduri importante, necesare în special pentru a face față provocărilor reprezentate de migrație și de refugiați și pentru a soluționa problema deficitului de investiții; reamintește că Parlamentul European a fost inițiatorul unora dintre aceste dispoziții, pe care le-a apărat cu fermitate în cursul ultimelor negocieri privind CFM;

28.

consideră că este necesară consolidarea în mai mare măsură a dispozițiilor în cauză pentru a face față mai eficient noilor provocări, evenimentelor neprevăzute și priorităților politice în continuă evoluție apărute în cursul punerii în aplicare a unui proiect pe termen lung cum este CFM; solicită ca următorul CFM să fie mai flexibil, ceea ce ar trebui să facă posibilă utilizarea în cât mai mare măsură a plafoanelor globale ale CFM pentru angajamente și plăți;

Mecanismele de flexibilitate prevăzute în CFM

29.

consideră că plafoanele viitorului CFM ar trebui să fie stabilite la un nivel care, pe lângă faptul că face posibilă finanțarea politicilor UE, oferă și marje suficiente pentru creditele fiecărei rubrici;

30.

consideră că toate marjele nealocate ar trebui reportate fără restricții în exercițiile financiare viitoare și mobilizate de către autoritatea bugetară pentru orice scop considerat necesar în cadrul procedurii bugetare anuale; solicită, prin urmare, ca marja globală pentru angajamente să fie menținută, însă fără nicio restricție în ceea ce privește domeniul de aplicare și durata;

31.

reamintește faptul că marja globală pentru angajamente nu poate să mobilizeze marjele nealocate decât până în anul N-1, după ce au fost confirmate prin ajustarea tehnică înainte de prezentarea proiectului de buget; cu toate acestea, consideră că este esențial să se exploreze și modalități de a mobiliza marjele nealocate din anul N, pentru ca finanțarea nevoilor suplimentare care pot apărea în cursul anului respectiv să poată fi posibilă în continuare;

32.

este ferm convins că angajamentele aprobate de autoritatea bugetară ar trebui să fie utilizate în scopul prevăzut inițial și că ar trebui depuse toate eforturile posibile pentru a se asigura că acest lucru se întâmplă în toate domeniile politice; îi solicită, în special, Comisiei să continue să depună eforturi în acest sens; este convins însă că, în cazul în care au loc cu adevărat dezangajări, ca urmare a nepunerii în aplicare totale sau parțiale a acțiunilor pentru care au fost alocate, acestea ar trebui să fie puse din nou la dispoziția bugetului UE și mobilizate de către autoritatea bugetară în cadrul procedurii bugetare anuale; consideră că dezangajările ar trebui să fie transferate direct la marja globală pentru angajamente, mai degrabă decât către un instrument sau o rezervă specială;

33.

reamintește că dezangajările provin din angajamente care au fost deja autorizate de către autoritatea bugetară și care ar fi trebuit în mod normal să fie urmate de plățile aferente, dacă acțiunile pe care trebuiau să le finanțeze ar fi fost duse la bun sfârșit conform planificării; subliniază, prin urmare, că reciclarea dezangajărilor în bugetul UE este justificată în mod corespunzător, însă nu ar trebui să fie o modalitate de a eluda normele în vigoare privind dezangajările, consacrate în regulamentele sectoriale;

34.

subliniază necesitatea de a asigura reportarea integrală a marjelor de plată prin intermediul marjei globale pentru plăți la nivelul întregului CFM; se opune impunerii de limitări sau plafoane aplicabile la nivelul marjelor care pot fi transferate, astfel cum este cazul în actualul CFM, și reamintește că aceste marje pot fi mobilizate numai dacă și în măsura în care autoritatea bugetară decide să facă acest lucru; subliniază că marja globală pentru plăți ar putea avea un rol esențial în confruntarea cu orice eventuală criză a plăților apărută;

35.

subliniază că posibilitatea revizuirii plafoanelor ar trebui să rămână o opțiune în Regulamentul privind CFM în eventualitatea unor circumstanțe neprevăzute, atunci când nevoile financiare epuizează sau depășesc marjele disponibile și instrumentele speciale; solicită ca Regulamentul privind CFM să prevadă o procedură simplificată pentru o revizuire țintită în cadrul unui prag convenit;

36.

susține menținerea posibilității avansării sau devansării finanțării oricărui program al UE pentru a permite acțiunea anticiclică care corespunde ritmului implementării efective, precum și pentru a furniza un răspuns coerent la crizele majore; solicită, în plus, ca flexibilitatea legislativă de maximum +/-10 % – în prezent consacrată la punctul 17 din Acordul interinstituțional (AII) – care permite ajustarea întregului pachet de programe adoptat prin procedura legislativă ordinară, să fie și mai mult majorată, la +/-15 %;

37.

indică flexibilitatea care poate fi obținută prin transferuri în cadrul aceleiași rubrici a CFM, în scopul plasării resurselor financiare exact acolo unde sunt necesare și al asigurării unei mai bune execuții a bugetului UE; consideră că un număr mai mic de rubrici contribuie la o flexibilitate sporită în cadrul CFM; solicită însă Comisiei să informeze și să consulte proactiv autoritatea bugetară atunci când adoptă transferuri autonome semnificative;

Instrumentele speciale ale CFM

38.

aprobă arhitectura globală a instrumentelor speciale ale CFM, și anume Instrumentul de flexibilitate, rezerva pentru ajutoare de urgență, Fondul de solidaritate al UE și Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) și subliniază că instrumentele în cauză au fost mobilizate la scară largă în actualul CFM; solicită să se aducă îmbunătățiri pachetelor financiare care le sunt destinate și dispozițiilor legate de funcționarea acestora;

39.

solicită în special o creștere substanțială a pachetului financiar destinat Instrumentului de flexibilitate, alocându-i-se anual cel puțin 2 miliarde EUR; reamintește că Instrumentul de flexibilitate nu este asociat niciunui domeniu specific de politică și, astfel, poate fi mobilizat pentru orice scop considerat necesar; consideră, prin urmare, că acest instrument poate fi mobilizat pentru a acoperi eventualele nevoi financiare nou-apărute în cursul CFM;

40.

subliniază că rezerva pentru ajutoare de urgență are rolul de a furniza un răspuns rapid la solicitările specifice de ajutor ale țărilor terțe în cazul unor evenimente neprevăzute și evidențiază importanța sa deosebită în contextul actual; solicită o creștere substanțială a pachetului financiar destinat acesteia, alocându-i-se anual până la 1 miliard EUR;

41.

ia act, în special, de mobilizarea substanțială a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a furniza asistență în cazul mai multor catastrofe naturale majore, cu consecințe bugetare semnificative; subliniază totodată că acest instrument a avut un impact pozitiv asupra opiniei publice; propune majorarea pachetului financiar care îi este alocat anual până la 1 miliard EUR;

42.

consideră că utilizarea FEG, care oferă solidaritate și sprijin din partea UE pentru lucrătorii care își pierd locurile de muncă ca urmare a schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale, generate de globalizare sau de criza economică și financiară mondială, nu și-a dezvoltat întregul potențial și ar putea fi îmbunătățită în continuare, prin integrarea acestui instrument într-o strategie pe termen lung, pentru a avea efecte asupra lucrătorilor disponibilizați și a-i reintegra efectiv pe piața forței de muncă, în toate statele membre; consideră că viitoarea revizuire a FEG ar trebui să reprezinte o ocazie de a examina domeniul de aplicare al acestuia și de a îmbunătăți coordonarea sa cu alte instrumente; consideră că noul CFM ar trebui să cuprindă o versiune revizuită a FEG, căreia să îi fie alocat un cuantum anual cel puțin identic cu cel ce îi este alocat în prezent;

43.

propune crearea unei rezerve speciale pentru instrumentele speciale ale CFM, bazată pe creditele neutilizate ale fiecărui instrument; consideră că această rezervă ar trebui să funcționeze fără limită de timp; solicită ca rezerva în cauză să fie mobilizată, în urma unei decizii a autorității bugetare, în favoarea oricărui instrument special al CFM a cărui capacitate financiară nu este suficientă pentru a finanța anumite necesități;

44.

constată că, în prezent, se aplică reguli diferite în ceea ce privește intervalul de timp necesar pentru reportarea creditelor necheltuite pentru fiecare instrument special al CFM; consideră că regulile ar trebui armonizate, astfel încât să se aplice o regulă unică N + 1 tuturor instrumentelor în cauză;

45.

consideră că marja pentru situații neprevăzute ar trebui să fie menținută ca instrument de ultimă instanță; subliniază că marja pentru situații neprevăzute este un instrument special care poate fi mobilizat doar pentru creditele de plată și că mobilizarea sa a fost o măsură esențială pentru a răspunde crizei plăților din 2014; solicită, prin urmare, majorarea cuantumului maxim care îi este alocat anual la 0,05 % din VNB-ul UE;

46.

subliniază că instrumentele speciale ale CFM ar trebui să fie contabilizate peste plafoanele CFM, atât în ceea ce privește creditele de angajament, cât și creditele de plată; consideră că problema înscrierii în buget a plăților din instrumentele respective a fost soluționată în mod neechivoc în cursul revizuirii la jumătatea perioadei a CFM 2014-2020, punându-se capăt conflictului de lungă durată cu Consiliul privind interpretarea; sprijină introducerea unei dispoziții clare în Regulamentul privind CFM care să prevadă că plățile care rezultă din mobilizarea creditelor de angajament din instrumentele speciale ale CFM ar trebui să fie contabilizate peste plafoanele de plăți anuale ale CFM;

47.

constată că actualul AII prevede o majoritate specială în Parlament pentru mobilizarea celor trei instrumente speciale ale CFM; consideră că această dispoziție este învechită, având în vedere că ea reflectă majoritățile speciale care erau necesare pentru adoptarea bugetului UE înainte de Tratatul de la Lisabona; solicită o abordare omogenă în ceea ce privește cerințele referitoare la votare pentru mobilizarea acestor instrumente, care ar trebui să fie similară celei pentru adoptarea bugetului UE;

Venituri – rezerva specială

48.

își reafirmă poziția sa constantă potrivit căreia orice venituri provenite din amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă legislația UE în domeniul concurenței sau legate de plata cu întârziere a contribuțiilor naționale la bugetul UE ar trebui să constituie un element suplimentar de venituri la bugetul UE, fără o reducere corespunzătoare a contribuțiilor bazate pe VNB;

49.

solicită, în acest scop, să se constituie o rezervă specială în bugetul UE, care va fi treptat completată cu toate tipurile de alte venituri neprevăzute și reportată în mod corespunzător pentru a oferi posibilități suplimentare de cheltuieli atunci când apar nevoi; consideră că rezerva în cauză ar trebui alocată pentru instrumentele speciale ale CFM și ar trebui să prevadă o suplimentare a creditelor, atât în ceea ce privește angajamentele, cât și plățile, printr-o decizie a autorității bugetare;

Utilizarea eficientă și eficace a resurselor UE

50.

recunoaște că obținerea de valoare adăugată europeană reală ar trebui să fie unul dintre principiile fundamentale ale instituțiilor UE atunci când decid cu privire la tipul de cheltuieli în viitorul CFM; cu toate acestea, subliniază că există diferențe de interpretare a conceptului și solicită o definiție unică, clară și ușor de înțeles a criteriilor pertinente, care ar trebui să țină seama de particularitățile teritoriale și să cuprindă, dacă este posibil, indicatori de performanță măsurabili; atrage atenția asupra eventualelor tentative de a utiliza o astfel de definiție pentru a pune sub semnul întrebării pertinența politicilor și a programelor UE pe considerente economice exclusiv cantitative sau pe termen scurt;

51.

ia act de trimiterea la noțiunea de valoare adăugată europeană, prezentă în mai multe documente ale Comisiei; în acest context, reiterează lista parametrilor identificați de Parlament în rezoluția sa sus-menționată din 24 octombrie 2017; reamintește că resursele UE ar trebui să fie utilizate pentru a finanța bunuri publice europene, precum și pentru a acționa ca un catalizator, oferind stimulente statelor membre la toate nivelurile administrative, pentru a lua măsuri în scopul de a îndeplini obiectivele tratatului și de a realiza țelurile comune ale UE, care nu ar putea fi duse la bun sfârșit în alte condiții; este de acord că bugetul UE ar trebui utilizat pentru a finanța acțiuni care aduc beneficii întregii UE, care nu pot fi realizate eficient de niciun stat membru pe cont propriu și care pot fi mai avantajoase din punct de vedere al raportului costuri/beneficii în comparație cu acțiunile întreprinse exclusiv la nivel național, regional sau local; consideră, de asemenea, că bugetul UE ar trebui să contribuie la crearea și sprijinirea păcii și stabilității în vecinătatea UE și dincolo de aceasta; consideră că valoarea adăugată europeană este creată de programe atât în gestiune partajată, cât și directă, ambele metode fiind complementare pentru realizarea obiectivelor UE; se așteaptă, în acest context, ca în cadrul negocierilor privind următorul CFM statele membre să se abțină de la a urma logica „juste retour”, care ține seama numai de interesele naționale reprezentate de soldurile nete;

52.

consideră că cheltuielile pot fi mai bine gestionate, cu alte cuvinte fiecare euro din bugetul UE poate fi utilizat în mod eficient și nediscriminatoriu, nu numai prin alocarea resurselor în favoarea acțiunilor UE cu cea mai mare valoare adăugată europeană și care asigură cea mai mare creștere a performanței politicilor și programelor UE, pe baza unei evaluări aprofundate a cheltuielilor actuale, ci și prin realizarea mai multor sinergii între bugetul UE și bugetele naționale și prin îmbunătățirea concretă a arhitecturii cheltuielilor; sprijină recomandările din Raportul anual 2016 al Curții de Conturi Europene în ceea ce privește un cadru eficient de indicatori de măsurare, o raportare optimizată și mai echilibrată privind performanța, precum și un acces mai facil la rezultatele evaluării;

53.

solicită o simplificare reală a sistemului bugetar al UE în următorul CFM în scopul de a facilita absorbția; subliniază, în special, necesitatea de a reduce suprapunerile inutile între instrumentele care deservesc acțiuni similare, de exemplu în domenii precum inovarea, IMM-urile și transporturile, fără a risca pierderea unor elemente importante din diferite programe, precum și necesitatea de a elimina concurența între diferitele forme și surse de finanțare, pentru a asigura complementaritatea maximă și a prevedea un cadru financiar coerent; consideră că acest fapt ar facilita o comunicare mai clară a priorităților UE în rândul cetățenilor;

54.

subliniază că „bilanțul de sănătate”al cheltuielilor UE nu poate prevedea o reducere a nivelului exigențelor UE sau o împărțire pe sectoare a politicilor și a programelor UE și nici nu ar trebui să ducă la înlocuirea granturilor cu instrumente financiare pentru a face anumite economii, deoarece marea majoritate a acțiunilor finanțate din bugetul UE nu pot fi finanțate prin acestea din urmă; este de părere că „bilanțul de sănătate”ar trebui mai degrabă să conducă la identificarea modalităților în care ar putea fi îmbunătățită punerea în aplicare a programelor de cheltuieli ale UE;

55.

solicită armonizarea globală a normelor cu scopul de a crea un set unic de norme pentru toate instrumentele bugetare ale UE, luând în același timp în considerare caracteristicile specifice ale diferitelor fonduri și sectoare; încurajează Comisia să ia măsuri privind combinarea diferitelor surse de finanțare, elaborând orientări clare în acest sens și asigurând un acces egal la toate tipurile de finanțare în toate statele membre;

56.

pledează, de asemenea, pentru o simplificare reală a normelor de punere în aplicare la nivel sectorial pentru beneficiari și o reducere a sarcinilor administrative prin standardizarea și simplificarea suplimentară a procedurilor și a documentelor de programare; atrage atenția, în plus, asupra necesității de a prevedea o mai mare consolidare a capacității și mai multă asistență tehnică pentru beneficiari; solicită să se avanseze în direcția unei evaluări bazate pe riscuri;

Unitatea, exactitatea și transparența bugetară

57.

reamintește că principiul unității, potrivit căruia toate veniturile și cheltuielile Uniunii trebuie să fie înscrise în buget, este atât o cerință a tratatului, cât și o condiție democratică prealabilă fundamentală pentru ca bugetul să fie transparent, legitim și responsabil; regretă că acest principiu a trecut din ce în ce mai neobservat, în timp ce complexitatea financiară a crescut, de la moștenirea istorică a Fondului european de dezvoltare (FED), la instituirea Mecanismului european de stabilitate, la utilizarea recentă la scară largă a mecanismelor extrabugetare ad hoc, sub forma unor instrumente financiare inovatoare și fonduri fiduciare sau mecanisme externe care nu figurează în bilanțul Uniunii;

58.

pune sub semnul întrebării justificarea și valoarea adăugată a creării unor instrumente în afara bugetului Uniunii; consideră că deciziile de a înființa sau menține astfel de instrumente sunt, în realitate, determinate de tentative de a ascunde adevăratele nevoi financiare și de a ignora constrângerile impuse de CFM și de plafoanele resurselor proprii; regretă faptul că, de multe ori, aceste decizii implică și ignorarea triplului rol al Parlamentului, în calitate de autoritate legislativă, bugetară și de control și se abat de la obiectivul de a spori transparența pentru de publicul larg și pentru beneficiari;

59.

își reafirmă, prin urmare, poziția sa constantă potrivit căreia Fondul european de dezvoltare, alături de alte instrumente ce funcționează în afara CFM, ar trebui să fie integrat în bugetul Uniunii cu scopul de a crește legitimitatea sa, precum și eficiența și eficacitatea politicii de dezvoltare a UE; subliniază, cu toate acestea, că pachetele financiare respective ar trebui adăugate la plafoanele CFM convenite, astfel încât includerea acestor instrumente în buget să nu aibă un impact negativ nici asupra finanțării lor, nici asupra altor politici și programe ale UE; salută, în principiu, propunerea de a include Mecanismul european de stabilitate în finanțele Uniunii sub forma unui Fond Monetar European, fără a aduce atingere viitoarei sale structuri;

60.

consideră că fondurile fiduciare ale UE pot aduce o valoare adăugată prin punerea în comun a resurselor provenind de la diferiți donatori pentru situații specifice, dar că utilizarea acestora nu ar trebui să conducă la o simplă reetichetare a finanțării planificate din partea UE și nu ar trebui să modifice obiectivele inițiale ale instrumentelor de finanțare ale UE; subliniază că este necesar ca crearea și executarea lor să facă obiectul unui controlul parlamentar mai aprofundat; subliniază că fondurile fiduciare ale UE ar trebui să sprijine numai acțiunile în afara Uniunii;

61.

consideră, de asemenea, că atunci când anumite operațiuni extrabugetare sunt considerate necesare pentru a realiza anumite obiective specifice, de exemplu, prin utilizarea unor instrumente financiare sau fonduri fiduciare, acestea ar trebui să fie menținute la un nivel limitat, să aibă o durată limitată și ar trebui să fie pe deplin transparente, justificate printr-o adiționalitate și valoare adăugată demonstrate și sprijinite de un proces decizional riguros și de dispoziții privind răspunderea;

62.

consideră că, în următorul CFM, ar trebui să fie mult mai clar în bugetul Uniunii care este amploarea veniturilor alocate și ce impact au asupra cheltuielilor reale, în special în cazul veniturilor din contribuțiile țărilor terțe; subliniază că acest lucru este și mai relevant având în vedere dorința Regatului Unit, exprimată în contextul negocierilor privind retragerea din Uniune, de a participa la unele programe bugetare din noul CFM post-2020 ca stat nemembru;

Nivelul plăților

63.

reamintește că creditele de plată sunt consecința logică și juridică a creditelor de angajament și solicită ca viitoarele plafoane de plăți să fie stabilite la un nivel corespunzător, lăsând numai un decalaj limitat și realist între angajamente și plăți; se așteaptă ca viitoarele plafoane de plăți să țină seama, pe de o parte, de necesitatea de a onora angajamentele care decurg din perioada financiară actuală care se vor transforma în plăți doar după 2020 și, pe de altă parte, de necesitatea de a îndeplini angajamentele pentru programele și instrumentele aferente perioadei de după 2020;

64.

reamintește acumularea de facturi neplătite la sfârșitul CFM anterior care se propagă și în cel actual și avertizează cu privire la apariția unei noi crize a plăților în perioada de tranziție către viitorul CFM, deoarece acest lucru ar avea consecințe grave pentru beneficiari, cum ar fi studenții, universitățile, IMM-urile și cercetătorii; atrage atenția asupra tendinței actuale de subutilizare a creditelor de plăți, ca urmare a unor întârzieri în executarea programelor din perioada 2014-2020, fapt care duce la creșterea nivelului angajamentelor restante care trebuie să fie lichidate în limitele plafoanelor din următorul CFM; solicită Comisiei și statelor membre, inclusiv la nivelul miniștrilor de finanțe, să analizeze cauzele profunde ale acestor întârzieri și să găsească măsuri concrete de simplificare pentru a facilita executarea în viitor;

65.

ia act de rezultatele preliminare ale negocierilor privind decontul financiar în contextul retragerii Regatului Unit din Uniune, care prevăd participarea deplină a Regatului Unit la finanțarea și punerea în aplicare a programelor din perioada 2014-2020, cu toate consecințele financiare pe care acest lucru le implică;

Instrumente financiare

66.

subliniază că bugetul UE are la dispoziție o gamă largă de instrumente care finanțează activitățile sprijinite la nivelul UE și care pot fi regrupate în două categorii, și anume granturile, pe de o parte, și, pe de altă parte, instrumentele financiare sub formă de garanții, împrumuturi, partajarea riscului sau capital propriu; face referire, de asemenea la Fondul european pentru investiții strategice care vizează mobilizarea capitalului privat și public în întreaga Uniune pentru a sprijini proiecte în domenii-cheie ale economiei UE cu scopul de a completa finanțarea limitată;

67.

ia act de potențialul instrumentelor financiare de a crește impactul economic și politic al bugetului Uniunii; subliniază totuși că acestea pot fi aplicate numai pentru proiectele generatoare de venituri, în cazul în care condițiile pentru investiții nu sunt optime sau în situații de disfuncționalitate a pieței și, prin urmare, constituie doar o formă complementară de finanțare mai degrabă decât una alternativă în comparație cu granturile; subliniază că instrumentele financiare nu ar trebui să vizeze înlocuirea schemelor de finanțare publice sau private deja existente și ar trebui să respecte angajamentele naționale și internaționale;

68.

reamintește cererea sa adresată Comisiei de a identifica domeniile de politică ale UE care sunt cel mai bine deservite de granturi, cele care ar putea fi mai bine deservite de instrumentele financiare și cele în care granturile ar putea fi combinate cu instrumente financiare, precum și de a reflecta la un echilibru adecvat între acestea; este convins că subvențiile ar trebui să rămână principala modalitate de finanțare a proiectelor UE în următorul CFM; subliniază că împrumuturile, garanțiile, partajarea riscurilor și finanțarea prin capitaluri proprii ar trebui utilizate cu precauție, pe baza unor evaluări ex ante corespunzătoare și numai atunci când se poate demonstra că utilizarea lor are o valoare adăugată clară și un efect de pârghie; observă că utilizarea instrumentelor financiare și sinergiile cu granturile pot fi îmbunătățite; solicită să se depună eforturi mai mari pentru a facilita accesul la instrumentele financiare pentru beneficiari, precum și să se mărească flexibilitatea în ceea ce privește utilizarea transsectorială a diferitelor instrumente financiare, astfel încât normele restrictive să nu îi împiedice pe destinatari să profite de programe multiple pentru proiecte cu obiective similare;

69.

solicită Comisiei să simplifice și să armonizeze normele care reglementează utilizarea instrumentelor financiare în următorul CFM pentru a crea sinergii între diversele instrumente și a maximiza aplicarea lor eficientă; ia act de o eventuală propunere, care ar necesita o discuție aprofundată, de creare a unui fond unic care să integreze instrumentele financiare de la nivelul UE care sunt gestionate la nivel central; consideră că ar trebui să se prevadă o structură clară pentru alegerea a diferite tipuri de instrumente financiare pentru diferite domenii de politică și tipuri de acțiuni și că instrumentele financiare pertinente ar trebui să fie în continuare incluse în buget în linii bugetare separate, pentru a asigura claritatea investițiilor; subliniază, cu toate acestea, că o astfel de armonizare a normelor nu poate afecta instrumentele financiare gestionate de statele membre în cadrul politicii de coeziune sau în domeniul acțiunii externe;

70.

reamintește faptul că a solicitat, în mod repetat, o mai mare transparență și un control democratic mai bun în ceea ce privește executarea instrumentelor financiare sprijinite de bugetul Uniunii;

Structură

71.

consideră că structura CFM ar trebui să asigure o mai mare vizibilitate a priorităților politice și bugetare ale UE pentru cetățenii europeni și solicită ca toate domeniile de cheltuieli ale UE să fie prezentate mai clar; este convins că principalii piloni ai viitoarelor cheltuieli ale UE, stabiliți în prezenta rezoluție, ar trebui să fie reflectați în consecință;

72.

consideră, prin urmare, că actuala prezentare a rubricilor necesită unele îmbunătățiri, dar este împotriva oricărei modificări radicale nejustificate; propune, prin urmare, următoarea structură pentru CFM post-2020:

Rubrica 1: O economie mai puternică și sustenabilă

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

în cadrul gestiunii directe:

—	cercetarea și inovarea

—	industria, spiritul antreprenorial și întreprinderile mici și mijlocii

—	transformarea digitală a economiei și a societății

—	proiectele mari de infrastructură

—	transporturile, energia și domeniul spațial

—	mediul și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea

Rubrica 2: Consolidarea coeziunii și solidarității în Europa

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

—

coeziunea economică, socială și teritorială (în cadrul gestiunii partajate):

—	investițiile în inovare, cercetare, digitalizare, tranziția industrială, IMM-uri, transporturi, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, mediu și energie

—	ocuparea forței de muncă, afacerile sociale și incluziunea socială, egalitatea de gen, reducerea sărăciei și provocările demografice

—	educația, tineretul și învățarea pe tot parcursul vieții

—	cultura, cetățenia, mass-media și comunicarea

—	democrația, statul de drept și libertățile fundamentale

—	sănătatea și siguranța alimentară

—	azilul, migrația și integrarea, justiția și consumatorii

—	sprijinul acordat administrațiilor naționale și coordonarea cu acestea

Rubrica 3: Un sector agricol și al pescuitului mai puternice și durabile

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

—	agricultura și dezvoltarea rurală

—	afacerile maritime și pescuitul

Rubrica 4: O mai mare responsabilitate la nivel mondial

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

—	cooperarea internațională și dezvoltarea

—	vecinătatea

—	extinderea

—	ajutorul umanitar

—	democrația, statul de drept, drepturile fundamentale și egalitatea de gen

—

comerțul

Rubrica 5: Securitate, pace și stabilitate pentru toți

Includerea de programe și instrumente care sprijină:

—	securitatea, inclusiv securitatea cibernetică

—	răspunsul în caz de criză și stabilitatea, inclusiv protecția civilă

—	politica externă și de securitate comună

—	apărarea, inclusiv cercetarea și inovarea

Rubrica 6: O administrație eficientă în serviciul cetățenilor europeni

—	finanțarea personalului UE

—	finanțarea clădirilor și echipamentelor instituțiilor UE

73.

îndeamnă Comisia să menționeze într-o anexă la bugetul UE toate cheltuielile realizate la nivelul UE în afara bugetului UE, ca urmare a acordurilor și a procedurilor interguvernamentale; consideră că aceste informații, furnizate anual, vor oferi o imagine completă a tuturor investițiilor pe care statele membre s-au angajat să le efectueze la nivelul UE;

III. Politici

O economie mai puternică și sustenabilă

74.

subliniază importanța finalizării spațiului european de cercetare, a uniunii energetice, a spațiului european unic al transporturilor și a pieței unice digitale, ca elemente fundamentale ale pieței unice europene;

75.

consideră că următorul CFM ar trebui să prevadă o mai mare concentrare a resurselor bugetare în domeniile care oferă o valoare adăugată europeană clară și stimulează creșterea economică, competitivitatea, sustenabilitatea și ocuparea forței de muncă în toate regiunile din UE; subliniază, în acest context, rolul important pe care cercetarea și inovarea îl dețin în crearea unei economii sustenabile, bazate pe cunoaștere și care să ocupe poziția de lider la nivel mondial și regretă că, din cauza absenței unei finanțări adecvate, doar o mică parte dintre proiectele de înaltă calitate din acest domeniu au primit finanțare din partea UE în cadrul CFM actual;

76.

solicită, prin urmare, o majorare substanțială a bugetului global alocat pentru programul PC9 în următorul CFM, care ar trebui stabilit la un nivel de cel puțin 120 miliarde EUR; consideră că acest nivel este adecvat pentru a garanta competitivitatea Europei la nivel mondial, poziția sa de lider pe plan științific, tehnologic și industrial, pentru a răspunde problemelor societale, precum și pentru a contribui la realizarea obiectivelor UE în materie de schimbări climatice și ale obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD); solicită, în special, să se depună eforturi pentru a stimula inovațiile revoluționare creatoare de piețe, în special pentru IMM-uri;

77.

solicită, în plus, să se pună accentul în mai mare măsură pe implementarea proiectelor de cercetare și inovare prin intermediul întreprinderilor comune și al altor instrumente și să se sprijine investițiile în tehnologiile-cheie, pentru a acoperi deficitul de investiții în inovare; subliniază faptul că suplimentarea fondurilor trebuie să fie însoțită de o simplificare a procedurilor de finanțare; salută eforturile depuse de Comisie în acest sens și insistă asupra faptului că acestea ar trebui să continue și în următoarea perioadă de programare pentru a asigura un acces mai bun și condiții de concurență echitabile pentru solicitanți printr-un nou sistem de evaluare a cererilor; subliniază că este necesar să se adopte măsuri pentru a încuraja o participare echilibrată a tuturor statelor membre ale UE;

78.

salută recenta propunere a Comisiei de asigurare a finanțării Fondului de cercetare pentru cărbune și oțel în anii următori; subliniază importanța acestui fond pentru finanțarea cercetării în acest sector industrial; consideră, prin urmare, că este nevoie de o soluție pe termen lung care să garanteze finanțarea după 2020 și, de asemenea, să includă fondul în bugetul Uniunii pentru a permite Parlamentului să își îndeplinească rolul de autoritate de control bugetar;

79.

subliniază că IMM-urile și microîntreprinderile reprezintă vectori esențiali ai creșterii economice, inovării și ocupării forței de muncă, asigurând 85 % din toate locurile noi de muncă; ia act de rolul important al acestora în asigurarea redresării economice și în stimularea unei economii sustenabile a UE; reamintește că în UE există peste 20 de milioane de IMM-uri și că acestea reprezintă 99% dintre toate întreprinderile; consideră că îmbunătățirea accesului la finanțare pentru IMM-uri, în toate statele membre, ar trebui să rămână un obiectiv de politică important pentru următorul CFM cu scopul de a consolida mai mult competitivitatea și sustenabilitatea lor; subliniază, prin urmare, necesitatea de a promova spiritul antreprenorial și de a îmbunătăți mediul de afaceri pentru IMM-uri, pentru a le permite să își realizeze pe deplin potențialul în economia globalizată de astăzi;

80.

salută succesul programului specific al UE pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) în cadrul actualului CFM; subliniază nivelul înalt de executare a acestui program și observă că acesta dispune de o capacitatea de absorbție și mai mare; solicită, prin urmare, ca pachetul financiar al programului COSME să fie dublat, pentru ca acesta să corespundă nevoilor reale ale economiei UE și numărului mare de cereri de participare;

81.

își reiterează angajamentul ferm față de Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), care vizează mobilizarea a 500 miliarde EUR pentru noi investiții în economia reală în actualul CFM; consideră că FEIS a dat deja un impuls puternic și specific sectoarelor economice care favorizează creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă; subliniază impactul pozitiv al FEIS asupra finanțării IMM-urilor în întreaga Uniune; salută, prin urmare, intenția Comisiei de a prezenta o propunere legislativă pentru continuarea și îmbunătățirea acestui sistem de investiții cu un buget specific care nu ar trebui să fie finanțat în detrimentul politicilor și programelor existente în noul CFM; subliniază că orice propunere legislativă ar trebui să se bazeze pe concluziile unei analize a Comisiei și ale unei evaluări independente; se așteaptă ca noua propunere să soluționeze în mod eficace eventualele deficiențe în executarea FEIS și să crească, printre altele, acoperirea geografică a fondului, astfel încât beneficiile sale să fie resimțite pe întreg teritoriul Uniunii;

82.

subliniază rolul important al CFM pentru sectoarele care se bazează pe investiții pe termen lung, cum ar fi sectorul transporturilor durabile; evidențiază faptul că infrastructura de transport constituie coloana vertebrală a pieței unice și baza pentru a genera o creștere sustenabilă și a crea de locuri de muncă; ia act de faptul că realizarea unui spațiu european unic al transporturilor, conectat la țările învecinate, necesită o infrastructură importantă de transport și trebuie să fie tratată ca o prioritate-cheie în ceea ce privește competitivitatea UE și coeziunea economică, socială și teritorială, inclusiv pentru zonele periferice; consideră, prin urmare, că următorul CFM ar trebui să prevadă suficientă finanțare pentru proiectele care contribuie în special la finalizarea rețelei centrale TEN-T și a coridoarelor sale, care ar trebui extinse în continuare; reamintește obiectivele stabilite de COP 21 în ceea ce privește transporturile pentru combaterea schimbărilor climatice și încurajează statele membre să investească într-un transport public inteligent, sustenabil și integrat;

83.

subliniază că o versiune actualizată și mai eficientă a programului MIE ar trebui să acopere toate modurile de transport, inclusiv infrastructura rutieră și feroviară, precum și căile navigabile interioare; consideră că ar trebui să se ofere prioritate stabilirii unor legături mai mari între rețelele globale și modurile de transport care contribuie la reducerea emisiilor de CO2 și să se acorde atenție interconexiunilor și finalizării rețelei în zonele periferice; reafirmă că este important să se consolideze interoperabilitatea prin intermediul Sistemului european de management al traficului feroviar și să se permită folosirea pe deplin a inițiativei privind cerul unic european; solicită finalizarea sistemului european digital de gestionare a traficului aerian;

84.

solicită crearea unei linii bugetare specifice pentru turism în viitorul CFM, pentru a face progrese în direcția unei veritabile politici europene în domeniul turismului, care să poată contribui în mod semnificativ la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă;

85.

solicită Comisiei să promoveze investițiile în dezvoltarea tehnologiilor de nouă generație și în susținerea implementării lor; subliniază că este important să se garanteze finanțare pentru finalizarea pieței unice digitale, utilizând pe deplin spectrul, asigurând modernizarea rețelelor de telefonie fixă și densificarea rețelelor de telefonie mobilă, promovând implementarea tehnologiei 5G și a conectivității în gigabiți, precum și realizând noi progrese în ceea ce privește armonizarea normelor UE în domeniul telecomunicațiilor, pentru a crea un cadru de reglementare corespunzător în vederea îmbunătățirii conectivității la internet în întreaga Uniune; subliniază că MIE în domeniul telecomunicațiilor ar trebui să sprijine în continuare infrastructurile de servicii digitale și rețele în bandă largă de mare viteză, permițând accesul la acestea, inclusiv în regiunile îndepărtate și în zonele rurale, precum și îmbunătățind competențele digitale, interconectivitatea și interoperabilitatea; subliniază că este necesar să se susțină transformarea digitală a economiei și societății europene și să se investească în tehnologii esențiale, cum ar fi volumele mari de date, inteligența artificială sau calculul de înaltă performanță, în infrastructură și în competențele digitale pentru a spori competitivitatea UE și a îmbunătăți calitatea vieții cetățenilor europeni;

86.

consideră că este esențial să se garanteze o aprovizionare cu energie sustenabilă și la prețuri accesibile în Europa; solicită, prin urmare, să fie sprijinite în continuare investițiile care asigură diversificarea surselor de energie și a rutelor de aprovizionare cu energie, îmbunătățesc securitatea energetică și independența energetică și cresc eficiența energetică și nivelul de utilizare a energiei din surse regenerabile, inclusiv prin MIE - Energie; subliniază, în special, că este important să se acorde un sprijin cuprinzător, îndeosebi în favoarea regiunilor cu emisii ridicate de dioxid de carbon, pentru tranziția energetică, tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon, modernizarea sistemelor de producere a energiei electrice, îmbunătățirea interconexiunilor transfrontaliere și utilizarea rețelelor inteligente, tehnologiile pentru captarea, stocarea și utilizarea dioxidului de carbon, precum și pentru modernizarea sistemelor de încălzire centralizată; consideră că ar trebui să se acorde un sprijin corespunzător transformării sectorului energetic în lumina obiectivelor privind schimbările climatice, în special în regiunile și țările dependente de cărbune, astfel încât să contribuie în mod eficient la tranziția strategică către o economie cu emisii reduse; solicită crearea unui fond cuprinzător pentru a sprijini o tranziție justă, în special prin dezvoltarea și utilizarea energiei din surse regenerabile, soluții de eficiență energetică, stocarea energiei, soluții și infrastructuri de electromobilitate, modernizarea producerii de energie electrică și a rețelelor de energie electrică, tehnologii avansate de producere a energiei electrice, inclusiv captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC), captarea și utilizarea dioxidului de carbon (CUC) și gazificarea cărbunelui, modernizarea încălzirii centralizate, inclusiv cogenerarea de înaltă eficiență, adaptarea timpurie la viitoarele standarde de mediu și restructurarea industriilor dependente de dioxid de carbon, precum și prin luarea în considerare a impactului societal, socioeconomic și asupra mediului;

87.

subliniază importanța strategică a proiectelor de infrastructură la scară mare, cum ar fi reactorul termonuclear experimental internațional (ITER), Serviciul european geostaționar mixt de navigare (EGNOS), sistemul global de navigație prin satelit (Galileo), Programul european de observare a Pământului (Copernicus) și viitoarea comunicare guvernamentală prin satelit (GOVSATCOM) pentru viitorul competitivității, securității și puterii politice a UE; subliniază că finanțarea acestor proiecte de anvergură trebuie garantată în bugetul UE dar, în același timp, ar trebui să aibă limite clare, pentru a se asigura că eventuala depășire a costurilor nu amenință finanțarea și implementarea cu succes a altor politici ale Uniunii, după cum a fost exemplificat în CFM anterior în anumite cazuri individuale; reamintește că, în acest scop, valoarea maximă pentru aceste proiecte este stabilită în prezent în Regulamentul privind CFM și solicită să se prevadă dispoziții similare în noul regulament;

88.

subliniază importanța de a conserva, proteja și îmbunătăți calitatea mediului și de a combate schimbările climatice, degradarea ecosistemelor și pierderea biodiversității și rolul de frunte al UE în acest sens; consideră că o finanțare stabilă și adecvată este esențială pentru îndeplinirea angajamentelor internaționale ale UE, precum Acordul de la Paris; reamintește că următorul CFM ar trebui să ajute Uniunea să își atingă obiectivele respective și ar trebui să contribuie la tranziția spre o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050; subliniază că UE nu ar trebui să finanțeze proiecte și investiții care se opun realizării acestor obiective; solicită integrarea totală a aspectelor legate de climă în cheltuielile UE; solicită, în acest sens, ca programele în cauză, cum ar fi LIFE +, să fie finanțate în mod corespunzător și ca resursele financiare alocate acestora să fie dublate, precum și să se creeze pachete specifice privind biodiversitatea și gestionarea rețelei Natura 2000;

Consolidarea coeziunii și solidarității în Europa

89.

subliniază că politica de coeziune de după 2020 ar trebui să rămână principala politică de investiții a Uniunii Europene, care să acopere toate regiunile UE, pentru a răspunde provocărilor socioeconomice complexe, direcționând, în același timp, cea mai mare parte a resurselor către regiunile cele mai vulnerabile; consideră că, pe lângă obiectivul de a reduce disparitățile dintre nivelurile de dezvoltare și de a spori convergența, așa cum este consacrat în tratat, politica de coeziune ar trebui să pună accentul pe realizarea obiectivelor politice generale ale UE și propune, prin urmare, ca, în cadrul următorului CFM, cele trei fonduri ale politicii de coeziune – Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE) și Fondul de coeziune – să se concentreze în principal pe sprijinirea creșterii și competitivității, a cercetării și inovării, a digitalizării, a tranziției industriale, a IMM-urilor, a transporturilor, a atenuării schimbărilor climatice și a adaptării la acestea, a durabilității mediului și a tranziției energetice echitabile, a ocupării forței de muncă, a incluziunii sociale, a egalității de gen, a reducerii sărăciei, precum și a provocărilor demografice; subliniază că aceste trei fonduri reprezintă componentele integrante ale politicii de coeziune a UE și pot funcționa numai împreună în cadrul unic al acestei politici; solicită, de asemenea, o cooperare teritorială consolidată, inclusiv o componentă transfrontalieră și o dimensiune urbană a politicii, precum și dispoziții specifice pentru zonele rurale, montane, insulare și îndepărtate;

90.

consideră că menținerea finanțării politicii de coeziune după 2020 pentru UE-27 cel puțin la nivelul bugetului pentru perioada 2014-2020 la prețuri constante este de importanță primordială; subliniază că PIB-ul ar trebui să rămână unul dintre parametrii pentru alocarea fondurilor în cadrul politicii de coeziune, dar consideră că acesta ar trebui completat de un set suplimentar de indicatori sociali, de mediu și demografici pentru a ține mai bine seama de noile tipuri de inegalități dintre regiunile UE și din interiorul acestora în toate statele membre; sprijină, în plus, menținerea, în cadrul noii perioade de programare, a elementelor care au făcut politica de coeziune mai modernă și mai orientată către performanță în actualul CFM, și anume concentrarea tematică, condiționalitățile ex ante, cadrul de performanță și legătura cu guvernanța economică;

91.

se angajează ferm față de obligațiile care decurg din articolul 9 din TFUE privind realizarea unei Europe sociale și punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale pe baza creșterii sustenabile a unei economii sociale de piață cu un nivel ridicat de competitivitate, care vizează ocuparea integrală a forței de muncă și progresul social, precum și promovarea egalității între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului, așa cum sunt consacrate în tratat; subliniază că o asemenea punere în aplicare necesită o finanțare adecvată a politicilor sociale și subliniază nevoia implicită de a consolida instrumentele existente care contribuie la atingerea acestor obiective, mai ales FSE, Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane, FEG și EaSI; insistă ca acestea să fie menținute în următorul CFM și să fie puse în aplicare în continuare, în principal prin intermediul granturilor;

92.

își reiterează solicitarea adresată Comisiei și tuturor statelor membre de a înființa un fond special dedicat garanției pentru copii, care să plaseze copiii în centrul politicilor extinse de reducere a sărăciei și să asigure resursele corespunzătoare pentru punerea în aplicare pe deplin a măsurilor politice necesare, inclusiv ajutându-i pe părinți să iasă din excluziune socială și șomaj prin intervenții specifice;

93.

subliniază faptul că, în special, FSE ar trebui să își extindă sprijinul pentru dezvoltarea dialogului social, și anume prin îmbunătățirea consolidării capacităților partenerilor sociali, inclusiv la nivel sectorial și intersectorial european, și că acest angajament ar trebui să devină obligatoriu pentru statele membre în toate regiunile UE;

94.

subliniază în special necesitatea continuă de a lupta împotriva șomajului și a excluziunii în rândul tinerilor, în special în rândul celor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), ca parte a unei abordări cuprinzătoare a politicilor de tineret la nivelul UE; solicită, prin urmare, dublarea pachetului destinat Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și punerea în aplicare deplină a garanției UE pentru tineret, asigurând, în același timp, furnizarea rapidă și simplificată a fondurilor și o finanțare stabilă și permanentă în următoarea perioadă de programare; subliniază necesitatea unei reglementări îmbunătățite pentru a garanta participarea nediscriminatorie în cadrul programului a tinerilor care provin dintr-un mediu socioeconomic defavorizat; consideră că investițiile pentru stimularea educației și a formării, în special a dezvoltării competențelor digitale, rămân una dintre principalele priorități ale UE; insistă asupra faptului că acest program nu trebuie să înlocuiască cheltuielile finanțate anterior din bugetele naționale;

95.

își exprimă sprijinul pentru programe din domeniile culturii, educației, mass-mediei, tineretului, sportului, democrației, cetățeniei și societății civile care au demonstrat că au o valoare adăugată europeană clară și se bucură de mult timp de popularitate în rândul beneficiarilor; susține, prin urmare, investițiile continue în cadrul „Educație și formare 2020”prin Erasmus+, Europa Creativă și programele „Europa pentru cetățeni”, pentru a veni și pe viitor în întâmpinarea persoanelor de toate vârstele, în special a tinerilor; își reafirmă sprijinul pentru consolidarea dimensiunii externe a programelor Erasmus+ și Europa creativă; recomandă, în plus, menținerea Corpului european de solidaritate, dotându-l cu resurse adecvate care nu provin de la alte programe ale UE; subliniază, de asemenea, contribuția importantă a industriilor culturale și creative (ICC) la creșterea economică și crearea de locuri de muncă în UE;

96.

recomandă înființarea unui Fond european intern pentru democrație, care să acorde un sprijin consolidat societății civile și ONG-urilor ce activează în domeniile democrației și drepturilor omului, urmând să fie gestionat de către Comisie;

97.

solicită, în special, cel puțin o triplare a pachetului financiar al programului Erasmus + în următorul CFM, pentru ca acest program să vină în întâmpinarea unui număr mult mai mare de tineri, organizații de tineret, precum și elevi din învățământul secundar și ucenici din întreaga Europă, oferindu-le competențe valoroase și abilități pentru viață prin învățarea pe tot parcursul vieții, prin oportunități de învățare axată pe cursant, nonformală și informală și prin voluntariat și activități de tineret; solicită acordarea unei atenții deosebite persoanelor provenind dintr-un mediu socioeconomic defavorizat, pentru a le permite să participe la program, precum și persoanelor cu dizabilități;

98.

invită Comisia să monitorizeze proiectul „O legitimație de călătorie Interrail pentru Europa oferită cu ocazia împlinirii vârstei de 18 ani”și să propună un program dedicat în următorul CFM cu suficiente credite anuale pentru a acoperi toate cererile pentru o legitimație de tren gratuită primite de la tineri europeni care împlinesc 18 ani într-un anumit an; subliniază că un astfel de proiect ar deveni un element-cheie în renașterea conștiinței și a identității europene, în special în fața amenințărilor pe care le implică populismul și răspândirea dezinformării; reiterează faptul că, pentru a atinge obiectivul unui astfel de program, se așteaptă o propunere privind un temei juridic adecvat din partea Comisiei;

99.

se așteaptă ca, în perioada de după 2020, Uniunea Europeană să treacă de la faza de gestionare a crizei la o politică europeană comună permanentă în domeniul azilului și migrației; subliniază că acțiunile în acest domeniu ar trebui să fie acoperite de un instrument specific, și anume Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI); subliniază că viitorul fond, precum și agențiile din domeniul justiției și afacerilor interne, trebuie să dispună de un nivel adecvat de finanțare pe toată durata viitorului CFM, pentru a aborda provocările globale în acest domeniu; consideră, în plus, că FAMI ar trebui completat cu alte componente care să abordeze această chestiune în cadrul altor politici, în special prin fondurile structurale și de investiții europene și instrumentele de finanțare a acțiunilor externe, deoarece niciun instrument nu ar putea aborda, de unul singur, amploarea și complexitatea nevoilor din acest domeniu; recunoaște, de asemenea, importanța programelor culturale, educaționale și sportive în integrarea refugiaților și a migranților în societatea europeană; solicită Comisiei să evalueze dacă rolul orașelor europene în cadrul politicii europene în domeniul azilului ar putea fi consolidat prin introducerea unui sistem de stimulente care să ofere orașelor un sprijin financiar direct pentru adăpostirea refugiaților și dezvoltare economică în schimbul primirii refugiaților și a solicitanților de azil;

100.

recunoaște valoarea adăugată europeană a colaborării în abordarea pericolelor comune la adresa sănătății publice; ia act de faptul că niciun stat membru nu poate aborda singur provocările transfrontaliere în materie de sănătate și solicită ca următorul CFM să reflecte responsabilitatea UE de a îndeplini ODD privind sănătatea publică, sistemele de sănătate și problemele de sănătate legate de mediu și de a sprijini statele membre în eliminarea inegalităților crescânde în materie de sănătate; consideră că, pe baza rezultatelor pozitive ale acțiunilor în curs de desfășurare în acest domeniu, următorul CFM ar trebui să includă un program de următoare generație solid în materie de sănătate, care să abordeze aceste aspecte la nivel transfrontalier, în special prin dezvoltarea de soluții inovatoare pentru furnizarea de asistență medicală, inclusiv sănătate digitală, astfel cum sunt rețelele europene de referință, și care să ofere sprijin statelor membre sub formă de competențe de specialitate, precum și schimb de date, probe și bune practici; reamintește faptul că o stare bună de sănătate este o condiție prealabilă pentru realizarea altor obiective stabilite de UE și că politicile din domenii precum agricultura, mediul, ocuparea forței de muncă, afacerile sociale sau incluziunea au, de asemenea, un impact asupra stării de sănătate a cetățenilor europeni; solicită, prin urmare, consolidarea evaluărilor impactului asupra sănătății și a cooperării intersectoriale în cadrul următorului CFM în acest domeniu;

O agricultură și un pescuit mai puternice și durabile

101.

afirmă că o politică agricolă comună modernizată este esențială pentru securitatea și autonomia alimentară, prezervarea populațiilor rurale și ocuparea forței de muncă, dezvoltarea durabilă, durabilitatea mediului, agriculturii și silviculturii și furnizarea de produse alimentare sănătoase, de bună calitate și la un preț accesibil pentru cetățenii europeni; evidențiază că necesitățile alimentare și sanitare au crescut, precum și necesitatea de a sprijini tranziția fermierilor spre practici agricole mai ecologice și de a combate schimbările climatice; subliniază nevoia de a sprijini securitatea veniturilor fermierilor și de a consolida legătura dintre PAC și furnizarea de bunuri publice; subliniază că PAC reprezintă una dintre cele mai integrate politici și că este finanțată în principal la nivelul UE și, prin urmare, înlocuiește finanțarea națională;

102.

subliniază că bugetul PAC în următorul CFM ar trebui menținut cel puțin la nivelul său actual pentru UE-27 în prețuri constante; subliniază că noile provocări cu care se va confrunta viitorul PAC impun o alocare financiară solidă, bazată pe analize ale politicii actuale și ale nevoilor viitoare; subliniază faptul că plățile directe generează o valoare adăugată clară pentru UE și consolidează piața unică, evitând denaturarea concurenței între statele membre; se opune oricărei renaționalizări și oricărei cofinanțări naționale a plăților directe în această privință; subliniază necesitatea de a continua măsurile de menținere a producției în sectoarele vitale pentru zonele vulnerabile, de a reforma rezerva pentru situațiile de criză în agricultură, de a crește finanțarea în conformitate cu răspunsurile la diferitele crize ciclice din sectoarele sensibile, de a crea noi instrumente care să poată reduce volatilitatea prețurilor și de a majora finanțarea acordată Programelor de opțiuni specifice pentru zonele îndepărtate și insulare (POSEI); îndeamnă Comisia să continue procesul de convergență a plăților directe și să asigure cadrul juridic și financiar necesar pentru lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, cu scopul de a combate practicile comerciale neloiale; reamintește că zonele rurale din UE se confruntă cu probleme grave, având nevoie, prin urmare, de sprijin specific;

103.

subliniază importanța socioeconomică și ecologică a sectorului pescuitului, a mediului marin și a „economiei albastre”și contribuția acestora la autonomia alimentară sustenabilă a UE în ceea ce privește asigurarea sustenabilității pescuitului și acvaculturii europene și atenuarea impactului asupra mediului; subliniază că politica comună în domeniul pescuitului este de competența exclusivă a UE; subliniază, în acest sens, necesitatea de a menține un fond pentru pescuit specific, substanțial, independent și accesibil, pentru a pune în aplicare această politică; solicită reinstituirea programului de opțiuni specifice pentru zonele îndepărtate și insulare în domeniul pescuitului, deoarece acesta este un program foarte important pentru regiunile ultraperiferice ale UE; solicită, cel puțin, menținerea în actualul CFM a nivelului creditelor financiare destinate sectorului pescuitului și, în cazul în care apar noi nevoi, să se majoreze creditele financiare pentru afacerile maritime; avertizează cu privire la posibilele efecte negative ale unui Brexit „dur”asupra acestui sector; ia act de faptul că alte instrumente financiare, pe lângă ajutorul nerambursabil, ar putea oferi posibilități de finanțare complementare;

O mai mare responsabilitate la nivel mondial

104.

subliniază că lumea se confruntă cu provocări multiple, inclusiv cu conflicte, atacuri cibernetice, terorism și radicalizare, dezinformare, dezastre naturale, schimbări climatice și degradarea mediului, încălcări ale drepturilor omului și inegalitatea de gen; consideră că Uniunea are o responsabilitate politică și financiară deosebită întemeiată pe o politică externă cu adevărat europeană care are la bază norme și valori, precum și pe sprijinul pentru stabilitatea, securitatea, guvernarea democratică și dezvoltarea durabilă a partenerilor noștri și pe eradicarea sărăciei și răspunsul la situații de criză;

105.

subliniază că fondurile destinate acțiunii externe ar trebui majorate substanțial pentru ca Uniunea să își poată îndeplini rolul în cadrul strategiei sale globale și al politicilor sale în materie de extindere, vecinătate și dezvoltare, precum și în gestionarea situațiilor de urgență; se așteaptă ca următorul CFM să reflecte nevoile fără precedent ale țărilor din vecinătatea sudică și estică care se confruntă cu conflicte și consecințele provocărilor reprezentate de migrație și refugiați; solicită să fie alocate credite mai mari pentru a aborda nevoia tot mai acută de ajutor umanitar apărută ca urmare a catastrofelor naturale și provocate de om, evitând orice decalaj între angajamente și plăți; consideră că este necesar ca Uniunea să majoreze finanțarea destinată Agenției ONU de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA); subliniază, în plus, nevoia de resurse suplimentare pentru a finanța un plan de investiții pentru Africa în scopul de a promova creșterea favorabilă incluziunii și dezvoltarea durabilă și a aborda, astfel, unele dintre cauzele profunde ale migrației neregulamentare;

106.

reamintește că politica de dezvoltare a UE este determinată de o serie de angajamente, în special ODD, Agenda de acțiune de la Addis Abeba privind finanțarea pentru dezvoltare, Acordul de la Paris privind schimbările climatice și Consensul european privind dezvoltarea, precum și de principiile coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și eficacității ajutorului; reamintește angajamentul UE și al statelor sale membre de a majora asistența lor oficială pentru dezvoltare (AOD) la 0,7 % din PIB până în 2030, 20 % din AOD al UE fiind dedicat incluziunii sociale și dezvoltării umane, iar 0,2 % din VNB al UE fiind consacrat AOD pentru țările cel mai puțin dezvoltate;

107.

constată că asistența pentru dezvoltare poate juca un rol important, abordând cauzele profunde ale migrației și contribuind la stabilitate, dar consideră că AOD nu ar trebui să fie utilizat pentru a acoperi costurile legate de refugiați în țările donatoare; ia act de rolul potențial al AOD pentru a facilita mobilizarea de finanțare din alte surse și subliniază nevoia de a intensifica colaborarea cu sectorul privat prin intermediul unei posibile continuări a Planului de investiții externe, pe baza evaluării sale;

108.

sprijină furnizarea directă de fonduri organizațiilor societății civile și apărătorilor drepturilor omului, în special în țările terțe în care democrația și statul de drept sunt în pericol; subliniază, în acest sens, necesitatea ca instrumentele de finanțare externă să răspundă rapid la evoluțiile politice și să consolideze principiul „mai mult pentru mai mult”;

109.

este dispus să ia în considerare o arhitectură raționalizată și simplificată pentru instrumentele de finanțare externă, atât timp cât această arhitectură îmbunătățește transparența, responsabilitatea, eficiența, coerența și flexibilitatea și respectă obiectivele politicilor de bază; solicită ca instrumentele dedicate asistenței pentru preaderare, politicii de vecinătate, dezvoltării și ajutorului umanitar să rămână separate având în vedere caracteristicile lor politice și financiare; observă că o astfel de arhitectură ar trebui să presupună includerea FED în buget peste plafoanele convenite, fără Instrumentul financiar pentru pace în Africa, și încorporarea transparentă a fondurilor fiduciare și instrumentelor relevante;

110.

evidențiază importanța unei flexibilități sporite, care să permită mobilizarea unor resurse suplimentare și punerea rapidă la dispoziție a fondurilor; ar putea lua în considerare, ca parte a unei majorări generale a instrumentelor de finanțare externă, o rezervă nealocată mai mare, menită să sporească flexibilitatea intrinsecă; subliniază, cu toate acestea, că o astfel de flexibilitate nu ar trebui să fie în detrimentul obiectivelor politice pe termen lung și al priorităților geografice și tematice, al predictibilității finanțării pe termen lung, al controlului parlamentar, precum și al consultărilor cu țările partenere și cu societatea civilă;

Securitatea, pacea și stabilitatea pentru toți

111.

consideră că o nouă rubrică dedicată „Securității, păcii și stabilității pentru toți”ar demonstra că Uniunea acordă prioritate acestei noi responsabilități politice, ar recunoaște specificitatea acesteia și ar asigura coerența între dimensiunile sale internă și externă;

112.

subliniază că nivelul de finanțare în domeniul securității interne ar trebui să crească, iar mecanismele de finanțare aferente ar trebui multiplicate încă de la început și pentru întreaga durată a următorului CFM, pentru a evita utilizarea sistematică, în fiecare an, a dispozițiilor referitoare la flexibilitate ale CFM; solicită alocarea de resurse suficiente autorităților de aplicare a legii (Europol, Eurojust și CEPOL) și dotarea Agenției Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă (eu-LISA) cu mijloacele necesare pentru a pune în aplicare și gestiona noile sale responsabilități; subliniază rolul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene în înțelegerea și formularea unui răspuns la fenomenele radicalizării, marginalizării, discursurilor de incitare la ură și infracțiunilor motivate de ură;

113.

consideră că următorul CFM trebuie să sprijine instituirea unei Uniuni Europene a Apărării; așteaptă propunerile legislative corespunzătoare, în urma anunțurilor făcute de Comisie în acest domeniu, inclusiv un program european de cercetare specific în domeniul apărării și un program de dezvoltare industrială care să fie completate de investițiile statelor membre în echipamente colaborative; își reafirmă, în acest context, convingerea fermă că prioritățile politice suplimentare ar trebui să fie însoțite de mijloace financiare suplimentare; reamintește că intensificarea cooperării în domeniul apărării, punerea în comun a cercetării și a echipamentelor și eliminarea suprapunerilor vor consolida autonomia strategică și competitivitatea industriei europene a apărării și vor duce la creșterea semnificativă a eficienței, câștigurile fiind deseori estimate la aproximativ 26 de miliarde EUR pe an;

114.

în contextul acordării unei atenții sporite securității și apărării în cadrul Uniunii, solicită o reevaluare a tuturor cheltuielilor în materie de securitate externă; așteaptă cu interes în special o reformă a mecanismului Athena și a Instrumentului financiar pentru pace în Africa după includerea în buget a FED; salută angajamentele asumate recent de statele membre în cadrul cooperării structurate permanente și solicită Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Comisiei să ofere clarificări cu privire la finanțarea sa viitoare; solicită un program ulterior Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace care să se axeze pe reacția în situații de criză și pe consolidarea capacităților pentru securitate și dezvoltare, găsind, în același timp, o soluție solidă din punct de vedere juridic pentru consolidarea capacităților militare;

115.

subliniază importanța deosebită a mecanismului de protecție civilă al UE, care a permis oferirea unei asistențe coordonate a UE ca răspuns la dezastrele naturale și la cele provocate de om, atât la nivelul Uniunii, cât și în afara acesteia; atrage atenția asupra valorii adăugate incontestabile a operațiunilor de protecție civilă în combaterea eficientă a dezastrelor care devin tot mai frecvente și mai complexe, totodată stimulând sentimentul de solidaritate europeană în rândul cetățenilor UE în momente dificile; salută propunerile recente ale Comisiei de a consolida protecția civilă a UE prin creșterea gradului de pregătire și consolidarea măsurilor de prevenție, inclusiv crearea unei rezerve dedicate de capacități operaționale la nivelul Uniunii; solicită ca intensificarea acțiunilor în acest domeniu să fie asociată cu o finanțare adecvată în cadrul următorului CFM;

O administrație eficientă în serviciul cetățenilor europeni

116.

consideră că o administrație publică puternică, eficientă și de calitate este indispensabilă pentru realizarea politicilor Uniunii și pentru restabilirea încrederii și consolidarea dialogului cu organizațiile societății civile și cu cetățenii la toate nivelurile; subliniază, în acest sens, rolul pe care îl joacă instituțiile constituite din membri aleși în mod democratic; reamintește că, potrivit Curții de Conturi, instituțiile, organismele și agențiile UE au pus în aplicare reducerea cu 5 % a personalului, prevăzută în schemele lor de personal; consideră că acestea nu ar trebui să fie supuse unei alte reduceri orizontale similare; își exprimă opoziția puternică față de recrearea așa-zisului fond de redistribuire pentru agenții;

117.

salută inițiativele instituțiilor, organelor și agențiilor de a spori și mai mult eficiența prin intensificarea cooperării administrative, precum și prin punerea în comun a anumitor funcții, generând astfel economii la bugetul Uniunii; subliniază că, în cazul anumitor agenții, ar putea fi sporită și mai mult eficiența, în special prin intensificarea cooperării între agențiile cu sarcini similare, cum ar fi cele din domeniul supravegherii pieței financiare, și a agențiilor cu sedii multiple; solicită, într-un mod mai general, o evaluare aprofundată a posibilităților de a grupa agențiile în funcție de natura strategică a misiunii acestora și de rezultatele lor în vederea creării de sinergii între agenții, de exemplu în ceea ce privește Autoritatea Bancară Europeană și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe din Paris;

118.

consideră că instituțiile și organismele UE ar trebui să respecte atât un echilibru geografic, cât și un echilibru de gen;

119.

solicită Comisiei să propună un mecanism prin care statele membre care nu respectă valorile consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) să poată suporta consecințe financiare; avertizează totuși că beneficiarii finali ai bugetului Uniunii nu pot fi în niciun caz afectați de încălcări ale normelor de care nu sunt responsabili; este convins, prin urmare, că bugetul Uniunii nu reprezintă instrumentul potrivit pentru a aborda nerespectarea articolului 2 din TUE și că orice eventuale consecințe financiare ar trebui să fie suportate de statul membru în cauză în mod independent de execuția bugetară;

120.

subliniază că eliminarea discriminărilor, precum și a inegalității de gen și a violenței pe criterii de gen, este esențială pentru îndeplinirea angajamentelor UE privind o Europă incluzivă; sprijină, prin urmare, integrarea perspectivei de gen și angajamente privind egalitatea de gen în toate politicile UE în cadrul următorului CFM, precum și o dimensiune bugetară consolidată în combaterea tuturor cazurilor de discriminare, acordând o atenție deosebită dimensiunii de gen în cadrul politicilor în domeniul migrației și azilului, precum și al politicilor externe ale UE;

121.

subliniază nevoia de a asigura accesul femeilor la servicii în domeniul sănătății sexuale și reproductive și de a oferi o atenție deosebită nevoilor specifice ale persoanelor vulnerabile, inclusiv ale minorilor și ale altor grupuri, cum ar fi comunitatea LGBTI;

122.

susține să se acorde sprijin grupurilor-țintă defavorizate, excluzând în mod explicit practicile de segregare, îndeosebi persoanelor cu dizabilități și romilor, și în special ca denumirea de „romi”să rămână pe lista beneficiarilor FSE și FEDR;

123.

constată că, din cauza izolării lor față de continentul european, regiunile ultraperiferice (RUP) și țările și teritoriile de peste mări (TTPM) se confruntă cu condiții naturale, economice și sociale specifice; consideră că ar trebui prevăzute pentru ele măsuri specifice și derogări justificate în mod corespunzător; solicită menținerea sprijinului financiar al UE pentru RUP și TTPM în următorul CFM, în special în cadrul politicii de coeziune pentru RUP și al unui instrument specific pentru TTPM, asigurarea accesului lor la programe de cercetare și combaterea provocărilor specifice cu care se confruntă în legătură cu schimbările climatice;

124.

îndeamnă Comisia ca, pentru a garanta buna gestiune financiară și transparența bugetului Uniunii Europene, să analizeze posibilitatea de a crea condiții adecvate de prevenire a corupției și a fraudelor financiare privind fondurile UE; își exprimă deosebita preocupare cu privire la fraudele vamale, care au dus la o pierdere semnificativă de venituri pentru bugetul Uniunii; invită statele membre care au obiectat față de cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente să își revizuiască poziția pentru a permite o soluționare rapidă a acestei probleme;

IV. Procedura și procesul decizional

125.

reamintește că adoptarea Regulamentului privind CFM necesită aprobarea Parlamentului; subliniază, de asemenea, că Parlamentul și Consiliul sunt două componente egale ale autorității bugetare în adoptarea bugetului anual al UE, în timp ce legislația sectorială prin care se pun în aplicare marea majoritate a programelor UE, inclusiv pachetele lor financiare, este decisă în cadrul procedurii legislative ordinare; solicită, prin urmare, stabilirea unei proceduri de luare a deciziilor privind următorul CFM care să protejeze rolul și prerogativele Parlamentului, așa cum sunt acestea prevăzute în tratate; insistă asupra faptului că Regulamentul privind CFM nu este locul potrivit pentru a aduce modificări Regulamentului financiar al UE; îndeamnă Comisia să prezinte o propunere separată de revizuire a Regulamentului financiar al UE, ori de câte ori este necesar să se aducă modificări regulamentului menționat;

126.

se declară pregătit să înceapă imediat un dialog structural cu Comisia și Consiliul privind CFM de după 2020, cu scopul de a facilita negocierile ulterioare și a permite ajungerea la un acord până la sfârșitul acestei legislaturi; este pregătit să dezbată cu Consiliul pozițiile exprimate în prezenta rezoluție, pentru a permite o mai bună înțelegere a așteptărilor Parlamentului cu privire la următorul CFM;

127.

subliniază că, având în vedere că propunerile Comisiei sunt anunțate pentru mai 2018, ar trebui luată o decizie oficială cu privire la următorul CFM în termen de un an; consideră că, în pofida unei întârzieri inițiale în prezentarea propunerilor Comisiei, ar trebui să se ajungă în timp util la un acord privind cadrul pentru perioada de după 2020, cu scopul de a transmite un mesaj politic important în ceea ce privește capacitatea Uniunii de a realiza în continuare un consens cu privire la viitorul UE și la mijloacele financiare corespunzătoare; insistă asupra faptului că acest calendar va permite, printre altele, adoptarea rapidă a tuturor regulamentelor sectoriale, permițând astfel demararea fără întârziere a noilor programe la 1 ianuarie 2021; reamintește că, în cadrele financiare precedente, noile programe au fost lansate, în esență, la câțiva ani după începutul perioadei;

128.

consideră că Parlamentul nou ales poate, hotărând cu majoritatea absolută a membrilor care îl compun, în termen de 6 luni de la alegerile europene, să solicite Comisiei să propună o revizuire a legislației sectoriale prin care se instituie viitoarele programe ale UE pentru următorul CFM, adoptată de legislatura precedentă;

129.

subliniază, prin urmare, că este necesar să se lanseze fără întârziere discuții substanțiale între cele trei instituții; subliniază că toate elementele prevăzute în Regulamentul privind CFM, inclusiv plafoanele CFM, vor face parte din negocierile privind CFM și ar trebui să rămână în discuție până la momentul ajungerii la un acord final; reamintește, în acest sens, poziția critică a Parlamentului cu privire la procedura care a condus la adoptarea Regulamentului privind actualul CFM și rolul dominant asumat de Consiliul European în procesul respectiv, acesta decizând în mod irevocabil cu privire la o serie de elemente, inclusiv plafoanele CFM și o serie de dispoziții legate de politica sectorială;

130.

este de părere că procedurile legate de viitoarele negocieri privind CFM, și în special participarea Parlamentului la diferitele etape ale acestui proces, ar trebui să fie convenite fără întârziere în cursul Președinției bulgare și înainte de prezentarea propunerilor privind CFM; se așteaptă, în acest context, ca Comisia să pună la dispoziția Parlamentului, în timp util, același volum de informații pe care îl pune la dispoziția Consiliului; consideră că aceste măsuri ar trebui în cele din urmă integrate în AII, după modelul procedurii bugetare anuale;

131.

consideră că cerința de unanimitate pentru adoptarea Regulamentului privind CFM reprezintă un adevărat obstacol în proces; solicită, în acest sens, Consiliului European să activeze clauza-pasarelă prevăzută la articolul 312 alineatul (2) din TFUE pentru a permite adoptarea Regulamentului privind CFM cu majoritate calificată; reamintește, în plus, că, pentru a aplica procedura legislativă ordinară, poate fi utilizată și clauza-pasarelă generală prevăzută la articolul 48 alineatul (7) din TUE; subliniază că o trecere la o majoritate calificată care să voteze pentru adoptarea Regulamentului privind CFM ar fi aliniată la procesul decizional utilizat, practic, pentru adoptarea tuturor programelor UE multianuale, precum și pentru procedura anuală de adoptare a bugetului UE;

o o

132.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și celorlalte instituții și organe interesate, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(2) JO L 163, 24.6.2017, p. 1.

(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0309.

(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0401.

(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0010.

(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0363.

(8) JO L 282, 19.10.2016, p. 1.

(9) Texte adoptate, P8_TA(2018)0076.

10.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/71

P8_TA(2018)0076

Reforma sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene

Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la reforma sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene (2017/2053(INI))

(2019/C 162/07)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 311 și articolul 332 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere articolele 106a și 171 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

—	având în vedere Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (1),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii Europene (2).

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 privind metodele și procedura de punere la dispoziție a resurselor proprii tradiționale și a resurselor proprii bazate pe TVA și pe VNB și privind măsurile pentru a răspunde necesităților trezoreriei (3).

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 21 septembrie 2017 intitulată „Un sistem de impozitare echitabil și eficient în Uniunea Europeană pentru piața unică digitală”(COM(2017)0547),

—	având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2007 privind viitorul resurselor proprii ale Uniunii Europene (4),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011, intitulată „Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii” (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2014, intitulată „Negocierile privind CFM 2014-2020: învățăminte și perspective” (6),

—	având în vedere poziția sa din 16 aprilie 2014 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene (7),

—	având în vedere poziția sa din 17 decembrie 2014 (8) referitoare la sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene,

—	având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 (9) referitoare la pregătirea revizuirii postelectorale a CFM 2014-2020,

—	având în vedere raportul „Future financing of the EU – final report and recommendations of the High Level Group on Own Resources”(Viitoarea finanțare a UE – Raportul final și recomandările Grupului la nivel înalt privind resursele proprii) din decembrie 2016,

—	având în vedere articolul 1 din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0041/2018),

A.	întrucât, conform Tratatului de la Roma din 25 martie 1957, Comunitatea Economică Europeană trebuia să fie finanțată din contribuțiile naționale numai pe o perioadă de tranziție, urmând să treacă apoi la un sistem de resurse proprii;

întrucât Consiliul European de la Luxemburg din aprilie 1970 a decis crearea unui sistem de resurse proprii, încetarea contribuțiilor naționale și introducerea a două resurse proprii veritabile, și anume prelevările agricole și taxele vamale, suplimentate de o a treia resursă bazată pe taxa pe valoare adăugată (TVA);

C.	întrucât, în iunie 1988, Consiliul European a introdus o resursă proprie bazată pe VNB-ul statelor membre, pe motiv că veniturile provenite din resursele proprii existente nu erau suficiente pentru a acoperi cheltuielile totale de la bugetul UE;

întrucât ponderea resursei bazate pe VNB a crescut semnificativ de la aproximativ 11 % în 1988 la 69 % în 2014, transformând, de facto, această resursă „reziduală”și „de echilibrare”în sursa cea mai mare de venituri la bugetul UE din momentul de față; întrucât resursa bazată pe TVA reprezintă în prezent aproximativ 12 % din bugetul UE, resursele proprii tradiționale (taxe vamale, taxe agricole și taxe pe producția de zahăr și izoglucoză) aproximativ 13 %, iar procentul rămas este acoperit din alte venituri, inclusiv impozitele plătite de personalul UE sau amenzile plătite de societățile care încalcă legislația în domeniul concurenței;

întrucât, de la introducerea, în 1984, cu ocazia Consiliului European de la Fontainebleau, a rabatului britanic, prin care 66 % din contribuția netă a Regatului Unit este rambursată, au mai fost introduse treptat diverse alte rabaturi și mecanisme de corecție pentru a rezolva deficiențele așa-numitelor „solduri bugetare operaționale”ale anumitor state membre; întrucât, în prezent, astfel de corecții vizează în principal fie o reducere a finanțării corecției în favoarea Regatului Unit, fie o reducere brută a contribuției bazate pe VNB sau TVA;

întrucât Parlamentul a subliniat în mai multe rezoluții din ultimii zece ani problemele și complexitatea sistemului de resurse proprii al UE și a pledat în mod repetat pentru o reformă din temelii care să facă sistemul mai simplu, mai transparent și mai democratic, inclusiv pentru introducerea de resurse proprii noi și autentice care să înlocuiască, în mod progresiv și în măsura posibilului, contribuțiile bazate pe VNB;

întrucât, în 2011, Comisia a prezentat un pachet legislativ ambițios privind resursele proprii (COM(2011)0510), prezentat împreună cu propunerile privind CFM 2014-2020, cu scopul de a contribui la simplificarea contribuțiilor statelor membre, introducerea de noi resurse proprii – un TVA reformat și o taxă pe tranzacțiile financiare (TTF) – și reformarea mecanismelor de corecție; întrucât aceste propuneri au fost ignorate de Consiliu;

întrucât, ca urmare a negocierilor privind CFM 2014-2020, a fost constituit un grup la nivel înalt privind resursele proprii (HLGOR), cu reprezentanți ai tuturor celor trei instituții principale ale UE și prezidat de Mario Monti; întrucât în decembrie 2016 HLGOR și-a prezentat raportul final și recomandările, care reprezintă baza pentru elaborarea poziției Parlamentului, precizată în prezenta rezoluție; subliniază că raportul respectiv a fost adoptat în unanimitate de către toți membrii grupului, inclusiv membrii numiți de Consiliu,

relevă că Comisia își va prezenta, până în mai 2018, propunerile privind CFM post-2020; solicită ca viitorul CFM propus de Comisie să includă propuneri ambițioase de revizuire a Deciziei privind resursele proprii și a tuturor actelor legislative conexe, precum și de introducere de noi resurse proprii; subliniază că, în cadrul negocierilor viitoare dintre Consiliu și Parlament, atât componenta de venituri, cât și cea de cheltuieli din următorul CFM vor fi tratate ca un pachet unic; declară că nu se va ajunge la un acord referitor la CFM dacă nu se realizează progrese corespunzătoare în ceea ce privește resursele proprii;

prezintă această rezoluție pentru a-și exprima poziția cu privire la principalele elemente ale reformei sistemului de resurse proprii al UE, inclusiv componența unui coș de noi resurse proprii, precum și elementele sistemului actual care ar trebui să rămână în vigoare; invită Comisia să țină seama în mod corespunzător de poziția Parlamentului la pregătirea propunerilor legislative referitoare la resursele proprii ale UE, care ar trebui să fie ambițioase în ceea ce privește sfera de aplicare și să fie prezentate împreună cu propunerile privind CFM post-2020; este convins de nevoia imperativă de a realiza progrese semnificative cu privire la partea de venituri a bugetului UE, pentru a facilita un acord privind următorul CFM;

I. CADRUL JURIDIC ȘI PROCESUL DECIZIONAL

reamintește că articolul 311 din TFUE stipulează că: „Uniunea își asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale și pentru realizarea politicilor sale. Bugetul este finanțat integral din resurse proprii, fără a aduce atingere altor venituri.”; subliniază, prin urmare, că cerința legală de a pune la dispoziția bugetului UE resurse proprii veritabile decurge în mod direct din tratat;

reamintește că, în conformitate cu articolul 310 din TFUE, „[v]eniturile și cheltuielile bugetare trebuie să fie echilibrate”; constată, prin urmare, că veniturile trebuie să acopere totalitatea cheltuielilor, astfel cum sunt adoptate în fiecare an de către autoritatea bugetară; subliniază faptul că bugetul UE nu poate înregistra un deficit anual, nici să fie finanțat prin împrumuturi de pe piețele financiare;

constată că principalul act legislativ de stabilire a dispozițiilor privind sistemul de resurse proprii, așa-numita Decizie privind resursele proprii (DRP), este adoptat de Consiliu, hotărând în unanimitate, după consultarea Parlamentului European, și că această decizie este supusă ratificării de către toate statele membre; subliniază că aceasta este una dintre cele mai greoaie proceduri legislative prevăzute în tratat;

observă că, în acest act legislativ, Consiliul stabilește, printre altele, plafonul resurselor proprii și poate stabili noi categorii de resurse proprii sau poate abroga o categorie existentă; subliniază că, chiar dacă nu are dată de expirare, DRP este direct legată de CFM-ul corespunzător care stabilește nivelul maxim de cheltuieli pentru perioada pe care o cuprinde;

reamintește că Tratatul de la Lisabona a introdus noi dispoziții referitoare la punerea în aplicare a legislației privind resursele proprii, care oferă Consiliului posibilitatea de a adopta un regulament cu majoritate calificată după obținerea aprobării Parlamentului; regretă, cu toate acestea, că mai multe dispoziții de punere în aplicare, în special cele referitoare la calcularea resurselor bazate pe VNB, rămân încă în DRP; prin urmare, solicită o procedură de adoptare mai ușoară a DRP; invită Consiliul și Comisia ca, în contextul unei viitoare revizuiri a tratatelor, să sprijine solicitarea Parlamentului de modificare a articolului 311 din TFUE pentru a consolida rolul Parlamentului în procedura de adoptare a resurselor proprii;

reamintește că statele membre sunt responsabile pentru politicile lor bugetare și subliniază că prerogativa de a percepe impozite este un element central al suveranității statelor membre; subliniază că reforma resurselor proprii ale UE nu reprezintă un transfer de suveranitate națională în acest domeniu, ci, mai degrabă, aliniază sistemul actual la spiritul și litera tratatelor UE;

II. MOTIVE DE REFORMARE A SISTEMULUI ACTUAL DE RESURSE PROPRII

i. Nevoia de a remedia deficiențele sistemului actual

subliniază că sistemul actual de resurse proprii este extrem de complex, inechitabil, netransparent și total neinteligibil pentru cetățenii UE; pune în lumină, în special, opacitatea calculelor referitoare la reducerile naționale și mecanismele de corecție care se aplică sistemului de resurse proprii sau resursei bazate pe TVA statistic; scoate în evidență, de asemenea, că acest sistem nu este supus niciunui control parlamentar efectiv la nivelul UE și, în esență, este lipsit de legitimitate și răspundere democratică;

10.

subliniază că modul în care a evoluat sistemul resurselor proprii, înlocuind treptat resursele proprii veritabile cu așa-numitele „contribuții naționale”, pune un accent disproporționat pe soldurile nete între statele membre, ignorând, astfel, în mare măsură contribuția bugetului UE la îndeplinirea obiectivelor europene comune în beneficiul tuturor cetățenilor UE; regretă, prin urmare, faptul că ponderea totală a contribuțiilor naționale la bugetul UE, calculată fie pe baza VNB sau ca procent din resursa bazată pe TVA statistic, reprezintă aproximativ 83 % din totalul veniturilor UE;

11.

are convingerea că poziția dominantă a resursei bazate pe VNB a dat mai multă apă la moară logicii bugetare a rentabilității echitabile, care a monopolizat dezbaterile din Consiliu, atât pe partea de venituri, cât și pe partea de cheltuieli a bugetului UE; evidențiază, în acest context, introducerea reducerii acordate Regatului Unit și o serie de reduceri conexe și de alte mecanisme de corecție pe partea de venituri, pe de o parte, precum și incapacitatea de a conveni asupra unui nivel suficient de credite la bugetul UE, în cadrul procedurii bugetare anuale, pe de altă parte; este de părere că UE trebuie să renunțe la conceptul de sold operațional net, deoarece, în practică, toate statele membre sunt beneficiare ale bugetului UE;

12.

consideră, în special, că decizia cu privire la mărimea bugetului anual al UE este afectată de considerații politice și financiare la nivel național, impunând constrângeri asupra negocierilor bugetare care au adesea ca rezultat un joc cu sumă nulă între plătitorii neți și beneficiari neți în Consiliu, ignorând angajamentele Uniunii, inclusiv cele asumate de Consiliu; consideră că, prin urmare, o serie de politici ale UE care prezintă cea mai mare valoare adăugată europeană reprezintă adesea sectoarele unde se propun reduceri de costuri și că proiectul UE ca atare este astfel slăbit;

13.

ia act de faptul că contribuțiile naționale la bugetul UE sunt clar identificate în partea de cheltuieli a bugetelor naționale și sunt adesea percepute ca o povară financiară, care depășește beneficiile generate de domenii ale cheltuielilor UE ce sunt de multe ori mai puțin vizibile; subliniază, în acest sens, necesitatea de a rezolva problema popularizării insuficiente a avantajelor oferite de bugetul UE;

14.

prin urmare, este convins că sistemul actual de resurse proprii contravine, în esență, literei și spiritului tratatului; reamintește că susține de multă vreme ideea că o reformă aprofundată a resurselor UE este imperativă pentru a realinia finanțarea bugetului UE la cerințele din tratat și la nevoile Uniunii în ansamblul său;

ii. Necesitatea de a permite Uniunii să își finanțeze politicile și să răspundă noilor provocări

15.

subliniază că CFM de după 2020 va trebui să asigure finanțarea corespunzătoare a politicilor și programelor UE care aduc o valoare adăugată europeană clară, dar și să ofere mijloace suplimentare pentru a face față provocărilor care au fost deja identificate în domenii cum ar fi creșterea economică și crearea de locuri de muncă, schimbările climatice, protecția mediului, competitivitatea, coeziunea, inovarea, migrarea, controlul frontierelor externe ale UE, securitatea și apărarea;

16.

subliniază, de asemenea, necesitatea de a evita deficiențele actualului CFM, asigurând de la bun început un nivel de resurse ce va permite Uniunii să își urmărească agenda politică cu o finanțare adecvată și să răspundă cu succes unor evenimente sau crize neprevăzute care ar putea apărea pe parcursul următorului cadru financiar; subliniază necesitatea de a soluționa problema recurentă a lipsei unui volum suficient de credite de plată în cadrul procedurii bugetare anuale; reamintește că a fost nevoie de mobilizarea substanțială a mecanismelor de flexibilitate ale CFM doar pentru a face față crizei migrației și a refugiaților;

17.

se așteaptă ca, fără a afecta decontarea financiară, consecințele retragerii Regatului Unit din UE să reprezinte o provocare importantă, și pentru următorul CFM și pentru toate deciziile bugetare conexe; este convins de faptul că, înainte de luarea unei decizii cu privire la CFM post-2020, golul lăsat de „Brexit”ar trebui acoperit pentru a garanta că resursele UE nu sunt reduse, iar programele UE nu sunt afectate negativ;

18.

salută propunerea făcută de președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, pentru crearea unei linii specifice dedicate zonei euro în cadrul bugetului UE, cuprinsă în „discursul privind starea Uniunii”adresat Parlamentului European și dezvoltată în continuare în Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2017 privind noi instrumente bugetare pentru o zonă euro stabilă în cadrul Uniunii (COM(2017)0822); solicită, în acest scop, o capacitate bugetară în cadrul bugetului UE, peste plafoanele actuale;

III. CĂTRE UN SISTEM DE RESURSE PROPRII ACCEPTABIL ȘI ECHILIBRAT

i. Principii și premise după care să se călăuzească constituirea unui nou sistem de resurse proprii

19.

pentru a asigura finanțe stabile la nivelul UE, este în favoarea instituirii unui nou sistem transparent, mai simplu și mai echitabil de resurse proprii, pe baza elementelor din sistemul actual care s-au dovedit eficace; consideră că reformarea sistemului de resurse proprii ar trebui să se bazeze pe o serie de principii călăuzitoare;

20.

subliniază necesitatea de a corela veniturile cu obiectivele politicilor, în special cele vizând piața unică și uniunea energetică și cele din domeniul mediului, climei și transportului; este convins în această privință că bugetul UE ar trebui să se concentreze pe politici cu o valoare adăugată europeană, astfel cum este definită în Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE (10);

21.

subliniază, dintr-un punct de vedere operațional, că noile resurse proprii nu pot fi introduse toate în același timp și că ar trebui implementate treptat; consideră, prin urmare, că reformarea sistemului de resurse proprii ar putea fi realizată printr-o abordare în doi pași: întâi prin introducerea unor resurse proprii mai puțin complexe din punct de vedere tehnic, a căror colectare este ușor de realizat, la un cost rezonabil, apoi prin introducerea treptată a fiecărei noi resurse proprii suplimentare, pe baza unui calendar fix, până când toate intră într-un ritm de funcționare normal;

22.

consideră că introducerea de noi resurse proprii ar trebui să aibă un scop dublu, și anume, în primul rând, să conducă la o reducere substanțială (spre 40 %) a ponderii contribuțiilor bazate pe VNB, generând, astfel, economii pentru bugetele statelor membre, iar în al doilea rând să permită finanțarea unui nivel mai ridicat al cheltuielilor UE în cadrul CFM post-2020, acoperind, de asemenea, golul lăsat de retragerea Regatului Unit; reamintește, în acest context, că noile resurse proprii nu își propun să mărească povara fiscală totală suportată de contribuabilii UE, care nu ar trebui să fie afectați de introducerea unor noi resurse proprii;

23.

solicită eliminarea tuturor reducerilor și corecțiilor, asigurând, în același timp, un tratament echitabil pentru toate statele membre; subliniază, în acest context, că Brexitul va însemna că corecția în favoarea UK și „corecțiile la corecție”vor deveni caduce și vor fi desființate, în timp ce reformarea resursei proprii bazate pe TVA statistic va deveni inevitabilă;

24.

consideră că resursele proprii tradiționale, și anume taxele vamale, taxele agricole și cotizațiile pentru zahăr și izoglucoză, constituie o sursă fiabilă și reală de venituri pentru UE, întrucât decurg direct din faptul că UE este o uniune vamală și din competențele juridice și politica comercială comună aferente; este de părere, prin urmare, că resursele proprii tradiționale ar trebui păstrate ca sursă de venit la bugetul UE; consideră că, dacă se reduce proporția costurilor de colectare care le revin în continuare statelor membre, se poate asigura o pondere mai mare a acestor venituri în bugetul UE;

25.

recunoaște că contribuția statelor membre bazată pe VNB reprezintă o sursă de venituri fiabilă, stabilă și echitabilă pentru bugetul UE care se bucură de o susținere foarte solidă din partea unei largi majorități a statelor membre; consideră, așadar, că ar trebui să fie păstrată, dar numai ca o resursă reziduală de echilibrare pentru bugetul UE, ceea ce ar pune capăt logicii bugetare a „rentabilității echitabile”; subliniază, în acest context, nevoia de a asigura o clasificare identică a contribuțiilor bazate pe VNB în toate bugetele naționale, și anume ca venituri atribuite UE și nu ca cheltuieli ale guvernelor naționale;

ii. Criteriile utilizate pentru a identifica noi resurse proprii

26.

împărtășește opinia din raportul elaborat de Grupul la nivel înalt privind resursele proprii (HLGOR), conform căreia următoarele criterii trebuie luate în considerare pentru a identifica noi resurse proprii: echitate/corectitudine; eficiență; suficiență și stabilitate; transparență și simplitate; răspundere democratică și disciplină bugetară; accent pe valoarea adăugată europeană; principiul subsidiarității și suveranitatea fiscală a statelor membre; și limitarea costurilor de tranzacție politice;

27.

invită Comisia, pe baza celor de mai sus, să examineze introducerea următorului coș de noi resurse proprii;

iii. Coș de noi resurse proprii posibile

a. Obiectiv: Consolidarea pieței unice, mărirea transparenței acesteia și crearea unor condiții de concurență mai echitabile

– Taxa pe valoarea adăugată

28.

reamintește că, de la crearea sa în urmă cu aproape 50 de ani, TVA-ul a fost utilizată ca bază pentru calcularea uneia dintre resursele proprii ale bugetului UE și că această resursă reprezintă în prezent aproximativ 12 % din veniturile UE;

29.

constată, cu toate acestea, că sistemul actual are lacune grave: resursa este calculată pe o bază statistică; este inutil de complexă și nu are legătură directă cu cetățenii; reprezintă doar un transfer al unei părți din veniturile colectate de statele membre și, prin urmare, nu aduce nicio valoare adăugată în comparație cu resursa VNB; iar baza contribuției nu este transparentă și nu există egalitate între contribuabili;

30.

deplânge faptul că OLAF a descoperit în mod repetat cazuri grave de fraudă vamală în statele membre care au generat o pierdere semnificativă de venituri la bugetul Uniunii; atrage atenția asupra Raportului special nr. 19/2017 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Procedurile de import: deficiențele cadrului juridic și aplicarea ineficace afectează interesele financiare ale UE”, și își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că autorii fraudelor ar putea continua să caute „veriga cea mai slabă”între statele membre ca punct de intrare în uniunea vamală și că pierderile pentru bugetul Uniunii ar putea continua chiar și în timpul următorului CFM; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsurile necesare pentru a opri aceste activități care dăunează bugetului Uniunii;

31.

reamintește propunerea legislativă din 2011 privind o nouă resursă bazată pe TVA, care ar fi avut ca rezultat aplicarea unei rate fixe la nivelul UE bazată pe valoarea netă a furnizărilor de bunuri și servicii sau pe importurile de bunuri cărora li s-ar fi aplicat o rată standard, comună a TVA-ului; relevă că, deși această propunere nu a fost aprobată, Consiliul European din februarie 2013 a încurajat Consiliul să continue munca la acest dosar; consideră că actualul context oferă o fereastră de oportunitate care permite o posibilă depășire a blocajului în această chestiune;

32.

salută propunerea Grupului la nivel înalt, în special viziunea sa asupra resursei proprii bazate pe TVA, al cărei scop este de a simplifica resursa respectivă, de a reduce costurile administrative asociate acesteia și de a consolida legătura dintre politica UE în materie de TVA și încasările efective de TVA;

33.

ia act de Planul de acțiune al Comisiei privind TVA („Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul deciziei”), publicat la 7 aprilie 2016 (COM(2016)0148), și de propunerea ulterioară din 4 octombrie 2017 privind o serie de principii fundamentale și reforme esențiale în legătură cu spațiul pentru TVA în UE; susține o reformare din temelii a sistemului TVA în UE, care ar trebui să vizeze lărgirea bazei de impozitare, reducerea posibilităților de fraudă și a costurilor de conformitate, precum și generarea de noi venituri; consideră că o parte din aceste noi venituri ar trebui alocată la bugetul UE;

34.

consideră că o resursă simplificată bazată pe TVA ar trebui să se întemeieze pe numitorul comun al sistemelor de TVA din întreaga UE și observă că, în consecință, aceasta nu ar elimina toate particularitățile naționale care sunt justificate din diverse motive;

35.

este în favoarea stabilirii unei rate de prelevare uniforme (de la 1 % la 2 %) pe veniturile din TVA-ul reformat colectate în întregime de administrațiile statelor membre ca o resursă proprie a Uniunii; consideră că un astfel de sistem ar putea oferi încasări semnificative și stabile pentru UE, cu costuri administrative reduse;

36.

subliniază că Comisia a prezentat deja propuneri legislative vizând reformarea majoră a normelor UE privind TVA și că pentru 2018 sunt prevăzute alte asemenea inițiative; insistă asupra necesității de a finaliza reforma TVA cât mai curând posibil și cel mai târziu înainte de începutul următorului CFM;

37.

solicită Comisiei ca, în așteptarea adoptării legislației relevante în materie de TVA, să prezinte o propunere de reformare a resursei proprii bazate pe TVA în cadrul viitorului său pachet legislativ privind resursele proprii ale UE; consideră că o astfel de propunere ar trebui să țină seama de principalele rezultate ale reformei TVA aflate în prezent în discuție;

– Impozitul pe profit

38.

reamintește că, în Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (11), Parlamentul a îndemnat Comisia să prezinte o propunere privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB), „însoțită de o cheie de repartizare adecvată și justă, care să furnizeze o soluție cuprinzătoare de combatere a practicilor fiscale dăunătoare din cadrul Uniunii, să ofere claritate și simplitate întreprinderilor și să le faciliteze activitățile economice transfrontaliere în Uniune”;

39.

ia act de propunerile Comisiei privind CCCTB, reamintind în același timp cererea sa ca această bază consolidată să fie extinsă la toate întreprinderile, după o perioadă de tranziție; subliniază că propunerile actuale privind CCCTB ar trebui să cuprindă și economia digitală; sugerează ca, pe baza acestor propuneri, prezența digitală a unei întreprinderi să fie tratată în același mod ca reprezentanța sa fizică prin definirea și identificarea unui sediu digital permanent;

40.

este de acord cu aprecierea HLGOR că CCCTB ar trebui luată ca bază pentru o nouă resursă proprie, care îndeplinește toate criteriile stabilite de grup; subliniază că CCCTB reprezintă, de asemenea, un element-cheie în dezvoltarea pieței unice, care este un bun public european, deoarece ea împiedică atât concurența fiscală între statele membre, care nu-și are locul, cât și optimizarea fiscală, dăunătoare unor condiții de concurență echitabile;

41.

reamintește că evaziunea fiscală, sub toate formele sale, face ca UE să piardă o sumă estimată de Comisie la 1 mie de miliarde EUR anual; subliniază necesitatea de a include veniturile fiscale necolectate printr-o politică coordonată de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale și printr-un cadru bazat pe transparență, cooperare și coordonare;

42.

solicită Comisiei ca, pe baza concluziilor revizuirii Directivei privind CCCTB, să propună crearea unei noi resurse proprii pentru bugetul Uniunii, care să fie calculată în funcție de veniturile statelor membre generate de CCCTB; este în favoarea stabilirii unei rate de prelevare uniforme aplicate veniturilor din CCCTB, care să fie colectată ca resursă proprie; consideră că un astfel de sistem ar putea oferi încasări semnificative și stabile pentru UE, cu costuri administrative reduse;

– Seniorajul

43.

este de părere că veniturile provenite din profiturile Băncii Centrale Europene (veniturile BCE provenite din emiterea monedei) și având astfel o legătură directă cu uniunea monetară a UE ar trebui să constituie baza pentru o nouă resursă proprie, în loc să fie plătite către trezoreriile naționale; consideră că această resursă ar trebui să fie legată direct de linia specifică dedicată zonei euro în cadrul bugetului UE;

b. Obiectiv: Reducerea speculațiilor financiare și consolidarea echității fiscale în sectoare care utilizează instrumente de planificare fiscală agresivă sau optimizarea fiscală agresivă

– O taxă pe tranzacțiile financiare (TTF) la nivel european

44.

încurajează eforturile întreprinse în cadrul cooperării consolidate de către un grup de 11 state membre în vederea instituirii unei taxe pe tranzacțiile financiare (TTF), ca urmare a propunerii Comisiei din 2011; îndeamnă toate celelalte state membre să se alăture grupului menționat anterior, pentru a se evita perturbarea piețelor financiare și a se asigura buna funcționare a pieței unice;

45.

este de acord cu evaluarea HLGOR care susține TTF ca o potențială bază pentru o nouă resursă proprie pentru bugetul Uniunii, luând în considerare, de asemenea, faptul că ar trebui explorate și alte mijloace de a impozita activitățile financiare;

46.

prin urmare, pledează pentru crearea unei noi resurse proprii pentru bugetul Uniunii, care să fie calculată pe baza unei metode alese de impozitare a activităților financiare;

– Impozitarea întreprinderilor din sectorul digital

47.

salută concluziile Consiliului informal al miniștrilor de finanțe din 16 septembrie 2017, în care se solicita elaborarea de noi norme privind impozitarea întreprinderilor digitale, ca răspuns la Scrisoarea celor patru miniștri de finanțe prin care se solicită Comisiei să examineze soluții eficiente bazate pe conceptul introducerii unei așa-numite taxe de egalizare pe cifra de afaceri generată în UE de întreprinderile digitale; subliniază totuși că, în Comunicarea sa din 21 septembrie 2017 intitulată „Un sistem de impozitare echitabil și eficient în Uniunea Europeană pentru piața unică digitală”, Comisia reafirmă faptul că CCCTB oferă un cadru adecvat pentru revizuirea normelor în vederea unor sisteme moderne și stabile de impozitare a întreprinderilor din sectorul digital și pentru abordarea provocărilor fiscale asociate economiei digitale; solicită o abordare coordonată la nivelul UE, chiar și pentru soluții pe termen scurt, pentru a preveni denaturările pieței unice cauzate de acțiuni unilaterale și a evita crearea de paradisuri fiscale pentru întreprinderile digitale;

48.

este de acord cu faptul că economia digitală ar trebui să aibă un cadru fiscal modern și stabil, pentru a stimula inovarea, a evita fragmentarea pieței și concurența neloială și a le permite tuturor actorilor să beneficieze de noile condiții echitabile și echilibrate, asigurându-se în același timp că platformele și întreprinderile digitale plătesc cota de impozit datorată acolo unde își generează profiturile; mai subliniază, de asemenea, că este esențial ca investițiile întreprinderilor să beneficieze de securitate fiscală, pentru a remedia deficitele actuale și a preveni apariția unor noi lacune fiscale în cadrul pieței unice;

49.

consideră că este esențial să se ia măsuri fiscale pe piața digitală, cu scopul de a limita evaziunea fiscală și denaturările, planificarea fiscală agresivă sau optimizarea fiscală, precum și utilizarea abuzivă a mecanismelor europene pentru a eluda taxele; consideră că aceste practici distorsionează concurența pe piața unică și privează statele membre de veniturile fiscale care li se cuvin;

50.

prin urmare, pledează pentru crearea unei noi resurse proprii pentru bugetul Uniunii, care să fie percepută pe tranzacțiile din economia digitală; consideră totuși că având în vedere importanța negocierilor în curs, atât la nivelul UE, cât și la nivelul OCDE, este prea devreme pentru a hotărî cu privire la modalitățile exacte pentru crearea unei astfel de resurse;

51.

consideră, cu toate acestea, că orice măsură luată de către autoritățile UE, cum ar fi sistemele de înregistrare sau monitorizare sau mecanismele de reglementare ar trebui să permită imediat colectarea taxelor sau prelevărilor la bugetul Uniunii, pe baza valorii adăugate europene a acestora; consideră că acestea reprezintă bunuri publice ale UE, care, așa cum afirmă HLGOR, oferă o bază pentru introducerea unei prelevări care să constituie „alte venituri”ce derivă din politicile Uniunii;

c. Obiectiv: Promovarea tranziției energetice și a luptei împotriva încălzirii globale

– Taxa și prelevările de mediu

52.

confirmă că lupta împotriva schimbărilor climatice, precum și tranziția către o economie sustenabilă, circulară, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și țintele uniunii energetice convenite de comun acord reprezintă un obiectiv major al politicilor UE;

53.

își reiterează convingerea că numai taxele pe energie sau de mediu comune la nivelul UE pot asigura o concurență loială între întreprinderi și buna funcționare a pieței unice, catalizând astfel trecerea la un model de dezvoltare mai progresiv și mai sustenabil;

54.

subliniază importanța impozitării ecologice ca mecanism deosebit de adecvat pentru a contribui la resursele proprii europene; invită Comisia să integreze în continuare propunerile de alte resurse proprii ecologice, astfel cum se subliniază în raportul HLGOR și de către comisarul pentru bugetul UE, care sunt în conformitate cu anumite politici ale Uniunii, cum ar fi cele privind energia (impozitul pe energie), în domeniul mediului și al climei (mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon, taxa pe materiale plastice și sistemul de comercializare a certificatelor de emisii - ETS) și în domeniul transporturilor (taxele pe combustibili și pe biletele de avion), pentru promovarea unor viitoare resurse proprii suplimentare ale Uniunii;

55.

solicită ca o parte semnificativă a veniturilor provenite din licitațiile din cadrul ETS, începând cu faza 4 (2021), să fie considerată ca o nouă resursă proprie a UE; reamintește că această opțiune a fost discutată în cadrul HLGOR și este sugerată explicit de Comisie în Comunicarea sa din 14 februarie 2018 intitulată „Un nou CFM, modern și capabil să asigure îndeplinirea eficientă a obiectivelor prioritare ale Uniunii după anul 2020”(COM(2018)0098); solicită să se introducă, în paralel, un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon, ca nouă resursă proprie la bugetul UE, care, de asemenea, să aibă ca efect asigurarea unor condiții de concurență echitabile în comerțul internațional și să reducă delocalizarea producției, internalizând totodată costurile schimbărilor climatice în prețul mărfurilor importate;

56.

solicită Comisiei să aibă în vedere introducerea la nivel european a unei taxe pe materiale plastice și obiecte de unică folosință, pentru a încuraja utilizarea unor alternative mai sustenabile;

57.

consideră că resursele proprii bazate pe o taxă pe energie electrică s-ar suprapune cu domeniul de aplicare al ETS și ar ridica semne de întrebare cu privire la stabilitatea condițiilor în materie de investiții și cu privire la sarcina financiară a gospodăriilor;

58.

consideră că, în cazul în care una dintre resursele proprii cauzează o sarcină excesivă asupra unui anumit stat membru, această sarcină ar putea fi redusă printr-un sprijin suplimentar acordat în cadrul programelor UE, limitat ca volum și durată, în concordanță cu obiectivele și țintele Uniunii; subliniază că un astfel de sprijin nu poate fi acordat prin introducerea unor noi rabaturi sau corecții pe partea de venituri a bugetului UE;

59.

subliniază că introducerea de impozite sau taxe legate de mediu nu ar trebui să afecteze dreptul statelor membre de a stabili condițiile de exploatare a propriilor resurse energetice, alegerea lor între diferitele surse de energie și structura generală a aprovizionării lor cu energie;

iv. Alte surse de venit

60.

reamintește că, deși ar trebui să fie principala componentă a veniturilor la bugetul UE, resursele proprii sunt totuși completate de ceea ce articolul 311 din TFUE numește „alte venituri”, care cuprind: impozitele pe salariile personalului UE; venituri din funcționarea administrativă a instituțiilor, precum cele provenite din vânzarea de mărfuri, închiriere, prestarea de servicii și dobânzi bancare; contribuțiile țărilor din afara UE la anumite programe ale UE; penalitățile de întârziere; amenzile plătite de întreprinderi, cel mai adesea când încalcă legislația UE în domeniul concurenței; și veniturile rezultate în urma operațiunilor de acordare și de luare de credite efectuate de Uniune;

61.

constată că soldul fiecărui exercițiu financiar se înscrie în bugetul exercițiului următor ca venit în cazul unui excedent și că alte venituri, solduri și ajustări tehnice, inclusiv excedentul din exercițiul precedent, se ridică la aproximativ 6 % din veniturile totale; subliniază că, în ultimii ani, sumele de la „alte venituri”, au constat în mare parte din amenzi, care reprezintă 2,5 % din veniturile totale (excluzând veniturile alocate);

62.

regretă că potențialul acestor alte venituri a fost neglijat până acum, în dezbaterea privind finanțarea UE; consideră că, chiar dacă aceste venituri nu reprezintă o alternativă la celelalte resurse proprii date fiind nivelul, volatilitatea și imprevizibilitatea lor, ele reprezintă totuși un mijloc posibil de acoperire a nevoilor financiare mai mari în următorul CFM;

63.

reamintește că procedurile legale care reglementează astfel de venituri și posibilele modificări sunt mai flexibile decât cele pentru resurse proprii, întrucât ele nu sunt stabilite în Decizia privind resursele proprii, ci, mai degrabă, în legislația secundară și, prin urmare, nu sunt supuse cerinței privind unanimitatea;

64.

își reafirmă poziția susținută de mult timp că toate veniturile provenite din amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă legislația UE în domeniul concurenței sau legate de plata cu întârziere a contribuțiilor naționale la bugetul UE ar trebui să constituie venituri suplimentare pentru bugetul UE, fără a implica o reducere corespunzătoare a contribuțiilor bazate pe VNB;

65.

în acest scop, cere să se constituie o rezervă specială în bugetul UE, care va fi treptat completată cu toate tipurile de alte venituri neprevăzute și reportată în mod corespunzător pentru a oferi posibilități suplimentare de cheltuieli atunci când apar nevoi; consideră că această rezervă ar trebui alocată pentru instrumentele speciale ale CFM și ar trebui să prevadă o suplimentare a creditelor, atât în ceea ce privește angajamentele, cât și plățile, printr-o decizie a autorității bugetare;

66.

subliniază potențialul, pentru bugetul UE, al taxelor impuse pentru implementarea politicilor UE și, în special, a schemelor europene, cum ar fi viitorul sistem european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) pentru resortisanții țărilor terțe; consideră că, în anumite cazuri, aceste venituri ar putea fi alocate pentru aceeași politică sau același obiectiv; consideră că pentru generația de programe și politici ale UE post-2020, acest tip de venit potențial ar trebui avut în vedere mai sistematic, cu scopul de a oferi bugetului UE o sursă de venit suplimentară;

67.

subliniază faptul că, în 2016, veniturile alocate agențiilor descentralizate ale UE, cum ar fi taxele și comisioanele aplicate industriilor și contribuțiile din bugetele naționale, s-au ridicat la aproximativ 1 miliard EUR; solicită Comisiei să propună o abordare coerentă în ceea ce privește finanțarea din taxe a agențiilor în următorul CFM;

o o

68.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 168, 7.6.2014, p. 105..

(2) JO L 168, 7.6.2014, p. 29..

(3) JO L 168, 7.6.2014, p. 39..

(4) JO C 27 E, 31.1.2008, p. 214..

(5) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 89..

(6) JO C 443, 22.12.2017, p. 11..

(7) JO C 443, 22.12.2017, p. 994..

(8) JO C 294, 12.8.2016, p. 82..

(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0309.

(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0401.

(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0310.

10.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/80

P8_TA(2018)0077

Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiză anuală a creșterii pentru 2018

Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2018 (2017/2226(INI))

(2019/C 162/08)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 121 alineatul (2) și articolele 136 și 148,

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice (1),

—	având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro (3),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv (4),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice (5),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro (6),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro (7),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară (8),

—	având în vedere evaluarea Consiliului bugetar european din 20 iunie 2017 cu privire la orientarea bugetară adecvată pentru zona euro,

—	având în vedere concluziile Consiliului European din 25-26 martie 2010 și 17 iunie 2010, precum și Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”(COM(2010)2020),

—	având în vedere Recomandarea (UE) 2015/1184 a Consiliului din 14 iulie 2015 privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii Europene (9),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (10),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015 privind utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere (COM(2015)0012),

—	având în vedere Rezoluția sa din 24 iunie 2015 referitoare la evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări (11);

—	având în vedere raportul intitulat „Finalizarea uniunii economice și monetare a Europei”(„Raportul celor cinci președinți”),

—	având în vedere Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 octombrie 2015 privind măsurile care trebuie întreprinse în vederea finalizării Uniunii economice și monetare (COM(2015)0600),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2017 intitulată „Noi pași către finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei: foaie de parcurs (COM(2017)0821),

—	având în vedere previziunile economice europene ale Comisiei din toamna anului 2017,

—	având în vedere studiile și analizele aprofundate ale coordonării politicilor economice din zona euro, efectuate în cadrul semestrului european și destinate Comisiei pentru afaceri economice și monetare (noiembrie 2015),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2015 privind analiza anuală a creșterii pentru 2016 (COM(2015)0690), Raportul privind mecanismul de alertă 2016 (COM(2015)0691) și Proiectul de raport comun privind ocuparea forței de muncă (COM(2015)0700),

—	având în vedere Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale semnată și proclamată la Göteborg la 17 noiembrie 2017,

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2017/825 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada 2017-2020 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 1305/2013,

—	având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la finalizarea uniunii economice și monetare a Europei (12),

—	având în vedere recomandarea sa din 13 decembrie 2017 către Consiliu și Comisie în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală (13),

—	având în vedere recomandarea Comisiei din 22 noiembrie 2017 referitoare la Recomandarea Consiliului privind politica economică a zonei euro (COM(2017)0770),

—	având în vedere dezbaterea cu reprezentanții parlamentelor naționale privind prioritățile semestrului european 2018,

—	având în vedere dezbaterea cu Comisia din cadrul Parlamentului European referitoare la pachetul privind semestrul european - analiza anuală a creșterii pentru 2018,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru dezvoltare regională și poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0047/2018),

întrucât, potrivit previziunilor Comisiei, deși se preconizează că creșterea economiei europene va continua, ritmul creării de locuri de muncă și al creșterii puterii de cumpărare a gospodăriilor își va pierde ușor din elan în următorii doi ani, creșterea urmând să atingă 2,4 % în 2017 în UE și urmând apoi să scadă ușor la 2,2 % în 2018 și la 2,0 % în 2019; întrucât va fi totuși nevoie de noi intervenții politice pentru a trata aspecte nerezolvate ca urmare a crizei economice mondiale;

B.	întrucât situația actuală a economiei UE necesită investiții și reforme structurale ambițioase și echilibrate din punct de vedere social în statele membre pentru stimularea unei creșteri susținute, a ocupării forței de muncă și a competitivității și pentru a obține o convergență ascendentă;

C.	întrucât se preconizează că ritmul de creștere al consumului privat va scădea ușor anul acesta, înainte de a se atenua în 2019, ca urmare a unei inflații mai mari comparativ cu 2017, deși încă sub obiectivul BCE de sub, dar aproape de 2 %;

întrucât Banca Europeană de Investiții și Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) au oferit, în plus față de fondurile structurale și de investiții europene, un sprijin important pentru investiții în UE; întrucât investițiile private rămân totuși încă sub nivelurile din 2008, cu implicații negative pentru potențialul de creștere, crearea de locuri de muncă și productivitate;

întrucât se așteaptă ca rata ocupării forței de muncă să crească, un număr record de 235,4 milioane de oameni având un loc de muncă în al doilea trimestru al anului 2017; în timp ce unii indicatori ai pieței muncii sugerează dificultăți persistente, cum ar fi accentuarea segmentării pe piața muncii, agravând inegalitățile, în special în rândul tinerilor și persoanelor cu un nivel scăzut de instruire; întrucât șomajul se ridică la 7,5 % în UE și la 8,9 % în zona euro, cel mai scăzut nivel din ultimii nouă ani, respectiv, opt ani, dar totuși un nivel prea ridicat, mai ales în rândul tinerilor; întrucât continuă să existe diferențe substanțiale între statele membre, și întrucât ratele ocupării forței de muncă mai au încă destul de parcurs pentru a se redresa în urma crizei și, în special, pentru a atinge obiectivele naționale ale Strategiei Europa 2020; întrucât șomajul ascuns (șomeri dispuși să lucreze, dar care nu își caută în mod activ un loc de muncă) s-a situat la 20 % în 2016;

întrucât, ca urmare a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, a evaziunii fiscale și a fraudei fiscale practicate de anumite corporații mari și de persoane fizice, mai multe state membre au pierdut venituri de miliarde de euro la bugetele publice, în detrimentul IMM-urilor și al altor contribuabili;

întrucât îmbunătățirea situației economice oferă oportunități pentru punerea în aplicare a unor reforme structurale ambițioase și echilibrate din punct de vedere social, în special măsuri pentru a încuraja investițiile, având în vedere faptul că nivelul de investiții ca procent din PIB este în prezent încă mai scăzut decât în perioada imediat anterioară crizei financiare, și pentru a îmbunătăți situația finanțelor publice, ținând seama de faptul că evoluția demografică pune presiune pe sustenabilitatea datoriei;

ia act de publicarea pachetului privind analiza anuală a creșterii (AAC) pe 2018 și de mixul de politici propus constând în investiții, reforme structurale ambițioase și echilibrate din punct de vedere social și finanțe publice responsabile, prezentat drept o modalitate de a favoriza și mai mult niveluri de creștere mai mari și de a consolida redresarea în Europa, convergența ascendentă și competitivitatea; este de acord că sunt necesare progrese mai importante în adoptarea recomandărilor specifice fiecărei țări, pentru a obține rezultate în materie de creștere și creare de locuri de muncă și pentru a lupta împotriva inegalităților care împiedică creșterea economică;

Capitolul 1 – Investiții și creștere economică

subliniază problema structurală persistentă a creșterii insuficiente a producției potențiale, a productivității și a competitivității, asociate cu un nivel prea scăzut al investițiilor publice și private și o lipsă de reforme structurale ambițioase și echilibrate din punct de vedere social în unele state membre;

reamintește că unele state membre au în continuare excedente mari de cont curent, care ar putea fi utilizate pentru a sprijini investițiile publice și private și a stimula creșterea economică;

reamintește importanța combinării investițiilor publice și private cu reforme structurale, stimulând și accentuând creșterea economică;

subliniază cât este de important să se stimuleze investițiile publice în UE pentru a contracara actuala lor scădere; în plus, îndeamnă la finalizarea uniunii piețelor de capital, cu scopul de a stimula investițiile private în cadrul pieței unice; consideră că cadrul de reglementare pentru investițiile private ar trebui să fie îmbunătățit în continuare;

subliniază nevoia de mai multe investiții în cercetare, dezvoltare și inovare, precum și în modernizarea tehnologică, în scopul stimulării productivității; reamintește că investițiile în domenii cum ar fi infrastructura, îngrijirea copilului, locuințe sociale, educație, formare, sănătate, cercetare, inovarea digitală și economia circulară pot spori productivitatea și/sau ocuparea forței de muncă; invită Comisia să abordeze recomandările specifice fiecărei țări în domeniul eficienței energetice și al consumului de resurse și să se asigure că respectivele recomandări sunt în deplină concordanță cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice;

solicită Comisiei să evalueze obstacolele actuale în calea proiectelor importante de infrastructură, cu potențial de stimulare a creșterii economice, pe întreaga durată a acestor investiții și să discute cu Parlamentul European și cu Consiliul diferite modalități de abordare a acestor obstacole în cadrul juridic în vigoare;

Capitolul 2 – Finanțe publice responsabile

ia act de orientarea fiscală în general neutră propusă în recomandările pentru zona euro, deși se preconizează că orientarea fiscală va fi ușor expansionistă într-un număr de state membre în 2018; reamintește că aplicarea și respectarea consecvente a normelor fiscale din Uniune, inclusiv respectarea deplină a clauzelor de flexibilitate existente, sunt esențiale pentru buna funcționare a UEM;

subliniază că orientările fiscale la nivel național și la nivelul zonei euro trebuie să echilibreze sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor și investițiilor publice, respectând pe deplin Pactul de stabilitate și de creștere, cu o stabilizare macroeconomică pe termen scurt;

10.

salută îmbunătățirea situației din domeniul finanțelor publice, esențială pentru o creștere mai solidă, durabilă și eficientă, în special reducerea treptată a raportului datorie/PIB în UE și zona euro, precum și scăderea deficitelor bugetare globale, subliniind, în același timp, faptul că ponderea datoriei brute în PIB în zona euro este încă de aproximativ 90 %, unele state membre fiind cu mult peste nivelul respectiv; subliniază faptul că statele membre ar trebui să își reducă de urgență nivelul ridicat al datoriei raportat la PIB, deoarece acest lucru este mult mai ușor în perioadele de redresare economică; reamintește că societățile în curs de îmbătrânire și alte evoluții demografice reprezintă o povară masivă asupra sustenabilității finanțelor publice; solicită, prin urmare, statelor membre să își asume responsabilitatea pentru generațiile viitoare;

11.

subliniază necesitatea unui accent mai puternic asupra structurii și a gestionării bugetelor naționale; salută așadar recurgerea din ce în ce mai mult la practica care constă în analizarea cheltuielilor și încurajează în continuare statele membre să evalueze calitatea bugetelor lor;

Capitolul 3 – Reforme structurale

12.

reamintește că unele state membre trebuie să continue punerea în aplicare de reforme structurale sustenabile din punct de vedere social și ecologic și favorabile creșterii, în special având în vedere contextul situației economice îmbunătățite în întreaga UE, cu creșteri ale PIB-ului în aproape toate statele membre, pentru a stimula competitivitatea, crearea de locuri de muncă, creșterea economică și convergența în sens ascendent;

13.

insistă ca cheltuielile în domeniul cercetării și dezvoltării să fie mai bine aliniate cu țintele strategiei UE 2020; invită statele membre să pună în aplicare politici corespunzătoare, și să furnizeze investiții, să asigure sau să mențină accesul egal la educație și formare pe tot parcursul vieții, ținând seama de evoluția pieței forței de muncă, inclusiv de apariția unor noi profesii;

14.

subliniază că digitalizarea, globalizarea și progresul tehnologic transformă radical piețele forței de muncă, de exemplu prin modificarea profundă a formelor de ocupare și a statutului aferent, impunându-se o tranziție adaptată; subliniază, prin urmare, importanța unor piețe ale forței de muncă dinamice, cu sisteme de securitate socială accesibile și de bună calitate, în măsură să răspundă la aceste noi realități ale pieței forței de muncă;

15.

consideră că reformele pentru eliminarea obstacolelor în calea investițiilor ar permite un sprijin imediat pentru activitatea economică și, în același timp, ar crea condiții pentru o creștere economică pe termen lung;

16.

solicită reforme în domeniul fiscal pentru obținerea unui echilibru echitabil în impozitarea capitalului, a forței de muncă și a consumului;

Capitolul 4 – Convergență și incluziune

17.

subliniază că semestrul european și recomandările specifice fiecărei țări ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor strategiei UE 2020, inclusiv a celor prevăzute în pilonul european al drepturilor sociale, și ar trebui să genereze locuri de muncă și creștere economică; salută, prin urmare, „tabloul de bord social”ca instrument de monitorizare a punerii în aplicare a pilonului social;

18.

subliniază faptul că, în perioada recentă, creșterea reală a salariilor s-a aflat sub nivelul creșterii productivității, în timp ce pe piața muncii s-au înregistrat îmbunătățiri; subliniază, în acest context, că ar fi posibile creșteri salariale în anumite sectoare și domenii, în conformitate cu obiectivele de productivitate pentru a asigura un bun nivel de trai, ținându-se cont de competitivitate și de necesitatea de a combate inegalitățile;

19.

subliniază faptul că politicile fiscale trebuie să țină seama de politica monetară, respectând independența BCE;

20.

îndeamnă Comisia să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru a sprijini investițiile care consolidează protecția mediului, precum și pentru a asigura o corelare adecvată între obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD) și semestrul european;

21.

salută faptul că AAC 2018 recunoaște că se impun sisteme fiscale eficiente și echitabile care să ofere stimulente adecvate pentru activitatea economică; sprijină inițiativele Comisiei care vizează o mai mare transparență și un sistem de TVA reformat și ia act de inițiativele privind o bază fiscală consolidată comună a societăților; salută eforturile depuse la nivel internațional pentru a combate evitarea obligațiilor fiscale, evaziunea fiscală și frauda fiscală; ia act de faptul că îmbunătățirea eficacității sistemelor fiscale naționale poate crește în mod semnificativ veniturile publice;

22.

invită statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a ajuta și pentru a integra tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare și refugiații, anticipând într-un stadiu incipient cerințele pentru a le facilita accesul la piața muncii, împiedicându-le totodată alunecarea în economia subterană și asigurând că serviciile publice dispun de suficiente resurse; subliniază că partenerii sociali ar trebui să joace un rol fundamental în facilitarea integrării acestor tineri și a refugiaților și în împiedicarea discriminării acestora pe piața forței de muncă;

23.

este preocupat de faptul că lacunele și discriminările continuă să caracterizeze piețele forței muncii din unele state membre, contribuind la diferențe între bărbați și femei la nivelul remunerației, pensiilor pentru limită de vârstă și al participării la procesul decizional;

Capitolul 5 – cadrul semestrului european: asumare și punere în aplicare

24.

salută atenția sporită acordată poziției bugetare agregate a zonei euro, subliniind totodată obligațiile individuale ce revin statelor membre de a se conforma Pactului de stabilitate și de creștere, cu respectarea deplină a clauzelor de flexibilitate aferente acestuia; subliniază că conceptul de orientare fiscală agregată nu presupune că excedentele și deficitele din diferite state membre se compensează reciproc;

25.

își exprimă îngrijorarea cu privire la rata scăzută a conformității cu recomandările specifice fiecărei țări, inclusiv cu cele care vizează promovarea convergenței, creșterea competitivității și reducerea dezechilibrelor macroeconomice; consideră că un grad mai mare de asumare la nivel național prin intermediul unor veritabile dezbateri publice în plan național ar duce la o mai bună punere în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări; consideră că este important să se asigure că parlamentele naționale dezbat rapoartele de țară și recomandările specifice fiecărei țări; consideră că autoritățile regionale și locale ar trebui implicate în mai mare măsură în procesul semestrului european; invită Comisia să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a aplica acele recomandări specifice fiecărei țări care vizează abordarea acestor provocări, reprezentând o amenințare pentru sustenabilitatea uniunii monetare;

26.

subliniază că orice pas suplimentar înspre aprofundarea UEM trebuie să fie însoțit de mecanisme consolidate de control democratic; insistă că, în acest scop, rolul Parlamentului European și al parlamentelor naționale trebuie întărit, în conformitate cu principiul responsabilității; solicită ca partenerii sociali să fie consultați în procesul de negociere, atât la nivel național, cât și la nivel european;

27.

salută faptul că Comisia recunoaște că corupția rămâne un obstacol în calea investițiilor în unele state membre și că respectarea statului de drept și a independenței sistemului judiciar și a autorităților de aplicare a legii sunt necesare pentru a asigura dezvoltarea economică corespunzătoare; regretă, cu toate acestea, că Comisia a renunțat la raportul anual privind combaterea corupției și solicită Comisiei să relanseze această analiză anuală a corupției în statele membre și mecanismele de combatere a acesteia;

Contribuții sectoriale la Raportul pe 2018 privind AAC

Bugetele

28.

consideră că bugetele la nivel european trebuie să ofere un stimulent pentru creșterea durabilă, convergență, investiții și reforme, prin soluții și sinergii în ceea ce privește bugetele naționale; consideră, prin urmare, că AAC servește drept orientare pentru statele membre și pentru pregătirea bugetelor naționale și a bugetului UE, în special în contextul pregătirii cadrului financiar multianual de după 2020;

29.

reafirmă, în acest sens, că ar trebui să existe mai multe sinergii între bugetele naționale și bugetul UE; subliniază că Comisia, dată fiind implicarea sa în semestrul european, precum și în pregătirea și execuția bugetului UE, are un rol-cheie în această privință;

30.

salută propunerea pentru o mai mare sinergie și unitate a bugetului UE, prevăzută în recomandările prezentate în „Finanțarea viitoare a UE”, raportul final al Grupului la nivel înalt privind resursele proprii din decembrie 2016;

Mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

31.

salută inițiativa Comisiei Europene de a lansa portalul web privind promovarea sănătății și profilaxia bolilor, care oferă informații actualizate despre subiecte legate de promovarea sănătății și a confortului, constituind o sursă importantă de informații clare și fiabile pentru cetățeni; subliniază că acest portal ar trebui să fie pe deplin accesibil tuturor cetățenilor UE, inclusiv celor care suferă de dislexie și de alte dificultăți similare;

32.

pledează pentru o mai bună corelare cu alte politici ale UE în materie de pregătire și prevenire a dezastrelor, cum sunt strategia UE pentru adaptarea la schimbările climatice, fondurile structurale și de investiții europene, Fondul de solidaritate, legislația în domeniul mediului, politicile de cercetare și inovare;

o o

33.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor naționale ale statelor membre și Băncii Centrale Europene.

(1) JO L 306, 23.11.2011, p. 12.

(2) JO L 306, 23.11.2011, p. 41.

(3) JO L 306, 23.11.2011, p. 8.

(4) JO L 306, 23.11.2011, p. 33.

(5) JO L 306, 23.11.2011, p. 25.

(6) JO L 306, 23.11.2011, p. 1.

(7) JO L 140, 27.5.2013, p. 11.

(8) JO L 140, 27.5.2013, p. 1.

(9) JO L 192, 18.7.2015, p. 27.

(10) JO L 169, 1.7.2015, p. 1.

(11) JO C 407, 4.11.2016, p. 86.

(12) JO C 399, 24.11.2017, p. 149.

(13) Texte adoptate, P8_TA(2017)0491

10.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/87

P8_TA(2018)0078

Semestrul european pentru coordonarea politicii economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pe 2018

Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în analiza anuală a creșterii pentru 2018 (2017/2260(INI))

(2019/C 162/09)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 3 și 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere articolele 9, 145, 148, 152, 153, 174 și 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană (1),

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special titlul IV (Solidaritatea),

—	având în vedere Carta Socială Europeană revizuită,

—	având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

—	având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

—	având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă stabilite de ONU, în special obiectivele 1, 3, 4, 5, 8 și 10,

—	având în vedere Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale din 17 noiembrie 2017 de la Göteborg,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2017, intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2018”(COM(2017)0690),

—	având în vedere Proiectul de raport comun al Comisiei și al Consiliului din 22 noiembrie 2017 privind ocuparea forței de muncă, care însoțește Comunicarea Comisiei privind Analiza anuală a creșterii pentru 2018 (COM(2017)0674),

—	având în vedere propunerea Comisiei din 22 noiembrie 2017 de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2017)0677),

—	având în vedere Recomandarea Comisiei din 22 noiembrie 2017 de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro (COM(2017)0770),

—	având în vedere Raportul Comisiei din 22 noiembrie 2017 intitulat „Raportul privind mecanismul de alertă 2018”(COM(2017)0771),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2017 intitulată „Proiectele de planuri bugetare pentru 2018: evaluare globală”(COM(2017)0800),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „Instituirea unui Pilon european al drepturilor sociale”(COM(2017)0250),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „O inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care lucrează”(COM(2017)0252),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulat „Bilanțul punerii în aplicare a recomandării din 2013 privind «Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării»”(SWD(2017)0258),

—	având în vedere publicarea de către Comisie a celei de a șaptea ediții a analizei anuale privind situația socială și a ocupării forței de muncă în Europa (2017), care s-a axat pe echitatea și solidaritatea între generații în Europa,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2016 intitulată „Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, după trei ani”(COM(2016)0646),

—	având în vedere propunerea Comisiei din 14 septembrie 2016 de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2016)0604),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016 intitulată „Consolidarea investițiilor europene pentru locuri de muncă și creștere economică: către a doua etapă a Fondului european pentru investiții strategice și un nou plan european de investiții externe”(COM(2016)0581),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa – Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității”(COM(2016)0381),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iunie 2016 intitulată „O agendă europeană pentru economia colaborativă”(COM(2016)0356),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 iunie 2016 intitulată „Europa investește din nou – Bilanțul Planului de investiții pentru Europa și etapele următoare”(COM(2016)0359),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2016 intitulată „Lansarea unei consultări privind un pilon european al drepturilor sociale”(COM(2016)0127) și anexele sale,

—	având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului din 15 februarie 2016 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2016)0071) și poziția Parlamentului din 15 septembrie 2016 referitoare la aceasta (2),

—	având în vedere pachetul privind investițiile sociale adoptat de Comisie la 20 februarie 2013, inclusiv Recomandarea 2013/112/UE intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” (3),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”(COM(2010)2020), precum și Rezoluția Parlamentului din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020 (4),

—	având în vedere Raportul celor cinci președinți din 22 iunie 2015 privind „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei”,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 7 decembrie 2015 privind promovarea economiei sociale ca factor esențial al dezvoltării economice și sociale în Europa,

—	având în vedere Rezoluția sa din 16 noiembrie 2017 referitoare la combaterea inegalităților ca mijloc de impulsionare a creării de locuri de muncă și a creșterii economice (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2017 referitoare la politica economică a zonei euro (6),

—	având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la politicile de garantare a venitului minim ca instrument de combatere a sărăciei (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la Noua agendă pentru competențe în Europa (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la necesitatea unei strategii a Uniunii Europene pentru a eradica și a preveni decalajul de pensii dintre bărbați și femei (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană 2014-2015 (10),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 februarie 2017 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2017 (11),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale (12),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată (13),

—	având în vedere poziția sa din 2 februarie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în materie de prevenire și descurajare a muncii nedeclarate (14),

—	având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2015 referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor (15),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la Inițiativa privind locurile de muncă verzi: Exploatarea potențialului economiei verzi în materie de locuri de muncă (16),

—	având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la impactul crizei asupra accesului grupurilor vulnerabile la îngrijire (17),

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale din Uniunea Europeană (18),

—	având în vedere observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități referitoare la raportul inițial al Uniunii Europene (septembrie 2015),

—	având în vedere Raportul special nr. 5/2017 al Curții de Conturi Europene din martie 2017, intitulat: „Șomajul în rândul tinerilor – au reușit politicile UE să schimbe situația? O evaluare a Garanției pentru tineret și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor”,

—

având în vedere raportul Eurofound din 25 septembrie 2017 intitulat „Developments in working life in Europe: EurWORK annual review 2016”(Evoluții ale vieții profesionale în Europa: analiza anuală EurWORK 2016), în special capitolul său intitulat „Pay inequalities – Evidence, debate and policies”(Inegalitățile salariale – dovezi, dezbateri și politici),

—

având în vedere actualizarea tematică a Eurofound din 18 iulie 2017 pe tema „Pay inequalities experienced by posted workers: Challenges to the «equal treatment»principle”(Decalajele salariale dintre lucrătorii detașați: provocări cu care se confruntă principiul tratamentului egal), care oferă o trecere în revistă detaliată a pozițiilor guvernelor și partenerilor sociali din întreaga Europă în ceea ce privește principiul egalității de remunerare pentru o muncă de valoare egală,

—	având în vedere raportul Eurofound din 26 iunie 2017 intitulat „Occupational change and wage inequality: European Jobs Monitor 2017”(Schimbările profesionale și inegalitatea salarială: Monitorul European al Locurilor de Muncă 2017),

—	având în vedere raportul Eurofound din 19 aprilie 2017 intitulat „Mobilitatea socială în UE”,

—	având în vedere raportul Eurofound din 13 martie 2017 intitulat „Inegalitățile în materie de venituri și practicile de ocupare a forței de muncă din Europa înainte și după marea recesiune economică”,

—	având în vedere rapoartele Eurofound din 24 februarie 2017 privind implicarea partenerilor sociali în cadrul semestrului european: actualizare pentru 2016, și din 16 februarie 2016 privind rolul partenerilor sociali în cadrul semestrului european, care examinează perioada 2011-2014,

—	având în vedere raportul de sinteză al Eurofound din 17 noiembrie 2016 intitulat „Cel de-al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă”,

—	având în vedere raportul Eurofound din 12 martie 2015 intitulat „Noi forme de ocupare a forței de muncă”,

—	având în vedere raportul Eurofound din 29 octombrie 2013 intitulat „Femeile, bărbații și condițiile de lucru în Europa”,

—	având în vedere dezbaterea cu reprezentanții parlamentelor naționale privind prioritățile semestrului european pe 2018,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0052/2018),

întrucât rata ocupării forței de muncă în UE este în creștere și a ajuns la 72,3 % în al doilea trimestru al anului 2017, reprezentând 235,4 milioane de persoane încadrate în muncă, ceea ce constituie un progres în direcția realizării obiectivului unei rate de ocupare a forței de muncă de 75 % prevăzut în Strategia Europa 2020; întrucât se înregistrează în continuare diferențe considerabile între multe state membre în ceea ce privește ratele de ocupare a forței de muncă, acestea variind de la mult sub media UE de 65 % în Grecia, Croația, Italia și Spania, la peste 75 %, în Țările de Jos, Danemarca, Regatul Unit, Germania și Suedia, fiind necesare eforturi suplimentare pentru a se depăși efectele crizei și, în special, pentru a se atinge obiectivele naționale prevăzute de Strategia Europa 2020; întrucât creșterea ocupării forței de muncă a fost mai puternică în rândul lucrătorilor mai în vârstă, al lucrătorilor înalt calificați și al bărbaților decât în rândul tinerilor, al lucrătorilor slab calificați și al femeilor; întrucât ocuparea forței de muncă măsurată în funcție de numărul de ore lucrate pe angajat rămâne cu 3 % sub nivelul înregistrat înainte de criză în UE și cu 4 % sub acest nivel în zona euro din cauza creșterii nivelului de muncă cu fracțiune de normă și a reducerii numărului de ore lucrate de angajații cu normă întreagă; întrucât, în prezent, 18,9 milioane de persoane din UE nu au un loc de muncă, investițiile rămân la un nivel prea scăzut, creșterea salariilor este anemică, iar sărăcia în rândul persoanelor care lucrează se află în continuare în creștere; reamintește că articolul 3 din TUE stipulează că Uniunea trebuie să urmărească obiectivul unei ocupări depline a forței de muncă;

întrucât 18,9 milioane de persoane din UE nu au încă un loc de muncă, în ciuda faptului că ratele șomajului în UE și în zona euro au atins cel mai scăzut nivel din ultimii nouă ani, situându-se la 7,5 % și, respectiv, la 8,9 %; întrucât, de asemenea, redresarea este în continuare foarte neuniformă de la un stat membru la altul, ratele șomajului variind de la aproximativ 4 % în Germania la aproape 20 % în Spania și 23,6 % în Grecia; întrucât șomajul ascuns – șomeri care doresc să lucreze, însă care nu caută activ un loc de muncă – a fost de 20 % în 2016, iar cota șomajului de durată în UE rămâne alarmant de ridicată, de peste 46,4 % (acest indicator pentru zona euro este de 49,7 %); întrucât șomajul este în continuare ridicat în unele state membre din cauză că nu se înregistrează nicio creștere economică și există deficiențe structurale; întrucât unul dintre motivele nivelului ridicat al șomajului este caracterul neadecvat al reformelor de pe piața forței de muncă; întrucât este esențial să se acorde sprijin șomerilor de lungă durată, deoarece, în caz contrar, această situație va începe să le afecteze încrederea în sine, bunăstarea și dezvoltarea viitoare, expunându-i riscului de sărăcie și de excluziune socială și subminând durabilitatea sistemelor de securitate socială, precum și dimensiunea socială a UE;

C.	întrucât munca cu fracțiune de normă a crescut cu 11 % din anul 2008, iar munca cu normă întreagă a scăzut cu 2 % în aceeași perioadă, în timp ce munca cu fracțiune de normă involuntară a scăzut de la 29,3 % în 2013 la 27,7 % în 2016, dar continuă să reprezinte o pătrime din acest tip de contracte;

întrucât segmentarea pieței forței de muncă între locurile de muncă permanente și cele atipice rămâne îngrijorătoare, în unele state membre contractele temporare reprezentând între 10 % și 20 % din forța de muncă ocupată, cu rate deosebit de scăzute de tranziție către contracte permanente, iar locurile de muncă temporare reprezintă mai degrabă „impasuri”decât „căi de trecere”către locuri de muncă permanente; întrucât acest fenomen împiedică un număr mare de lucrători să beneficieze de locuri de muncă sigure, relativ bine plătite și cu perspective bune, creând o diferență de remunerare între lucrătorii permanenți și cei temporari;

întrucât, deși se poate observa o ușoară îmbunătățire a ratei șomajului în rândul tinerilor, aceasta rămâne încă îngrijorător de ridicată, situându-se la 16,6 % (18,7 % în zona euro); întrucât, conform Proiectului de raport comun privind ocuparea forței de muncă, tinerii sunt angajați mai des în forme de muncă nestandardizate și atipice, care includ locurile de muncă temporare, munca cu fracțiune de normă involuntară și locurile de muncă cu salarii mai mici; întrucât în 2016 existau încă 6,3 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15-24 de ani în categoria NEET (nu sunt încadrați în muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare); întrucât statele membre pot trata șomajul în rândul tinerilor prin elaborarea și punerea în aplicare a unor cadre normative pentru piața forței de muncă, a unor sisteme de educație și formare și a unor politici active pe piața forței de muncă bazate pe interzicerea discriminării pe motiv de vârstă, așa cum se prevede la articolul 19 din TFUE și în Directiva 2000/78/CE a Consiliului privind egalitatea în ocuparea forței de muncă;

întrucât, deși diferențele dintre statele membre în ceea ce privește ratele șomajului s-au mai redus, acestea se situează în continuare peste nivelul înregistrat înainte de criză; întrucât șomajul de lungă durată rămâne la nivelul de peste 50 % din șomajul total în unele state membre și reprezintă, în medie, 46,6 % în UE și 49,7 % în zona euro; întrucât rata șomajului ia în considerare doar persoanele care nu au un loc de muncă și care căută în mod activ un loc de muncă în ultimele patru săptămâni, iar rata șomajului de lungă durată măsoară doar procentajul populației active din punct de vedere economic, cu vârsta cuprinsă între 15 și 74 de ani, care nu a avut un loc de muncă timp de 12 luni sau mai mult;

întrucât persistă diferența dintre bărbați și femei în cea ce privește ocuparea forței de muncă, aceasta reprezentând în prezent în UE 11,6 %, cu o rată de ocupare a forței de muncă de 76,9 % pentru bărbați și de 65,3 % pentru femei și cu decalaje și mai mari în rândul persoanelor care nu sunt născute în UE și al femeilor rome; întrucât disparitatea dintre sexe în ceea ce privește munca cu fracțiune de normă este și mai mare, totalizând o diferență de 23 de puncte procentuale în 2016, depășind chiar 30 de puncte procentuale în patru state membre, iar munca cu fracțiune de normă involuntară în rândul femeilor reprezintă 23,5 %; întrucât rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor care au cel puțin un copil cu vârsta mai mică de șase ani este cu 9 puncte procentuale mai mică decât rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor care nu au copii, iar 19 % din femeile reprezentând o forță de muncă potențială în UE au fost inactive în 2016 deoarece îngrijeau copii sau adulți aflați în incapacitate; întrucât, din cauza ratelor mai mici de ocupare a forței de muncă în echivalent normă întreagă, femeile au fost afectate de o diferență semnificativă de remunerare, de 16,3 % în medie în 2015 în UE, care variază de la 26,9 %, în Estonia la 5,5 %, în Italia și Luxemburg;

întrucât unele state membre se confruntă cu provocări structurale pe piața forței de muncă, cum ar fi participarea scăzută, precum și neconcordanțele de competențe și de calificare; întrucât există o nevoie tot mai mare de a se întreprinde măsuri concrete pentru integrarea sau reintegrarea forței de muncă inactive, pentru a răspunde cererii de pe piața forței de muncă;

întrucât populația din Uniunea Europeană îmbătrânește (aproape 20 % din populația europeană are vârsta de peste 65 de ani, iar estimările indică o creștere a acestei proporții până la 25 % în 2050), iar proporția persoanelor dependente din cauza vârstei se află în creștere, ceea ce prezintă provocări suplimentare pentru statele membre și le-ar putea determina să opereze ajustări pentru a putea asigura în continuare sisteme de securitate socială, de sănătate și de îngrijire îndelungată care să fie solide și finanțate în mod adecvat și pentru a satisface nevoia de servicii de îngrijire formale și informale; întrucât îngrijitorii informali reprezintă o resursă extrem de importantă pentru societate; întrucât speranța de viață la naștere în UE-28 a înregistrat o ușoară scădere în 2015, aceasta fiind estimată, în total, la 80,6 ani (cu 0,3 ani mai mică decât în 2014), atingând 83,3 ani pentru femei (cu 0,3 ani mai mică decât în 2014) și 77,9 ani pentru bărbați (cu 0,2 ani mai mică decât în 2014); întrucât aceasta a fost prima scădere a speranței de viață înregistrată în UE-28 după anul 2002, când datele privind speranța de viață au devenit disponibile pentru toate statele membre ale UE, iar acest fenomen se poate observa în majoritatea statelor membre; întrucât, conform Eurostat, nu se poate spune deocamdată dacă reducerea speranței de viață observată în perioada 2014-2015 este doar temporară sau dacă această reducere va continua în anii următori;

J.	întrucât provocările demografice includ factori precum depopularea și dispersia populației, care împiedică creșterea economică a regiunilor afectate și care amenință coeziunea economică, socială și teritorială a UE;

întrucât rata de părăsire timpurie a școlii se situează la aproximativ 20 % în mai multe state membre, cum ar fi Malta, Spania și România, și încă depășește ținta UE de 10 % în Portugalia, Bulgaria, Italia, Ungaria, Regatul Unit și Grecia; întrucât părăsirea timpurie a școlii reprezintă o provocare complexă la nivel individual, național și european; întrucât mediul socioeconomic dezavantajat, elevii din familii de migranți și persoanele cu nevoi speciale reprezintă factorii cei mai semnificativi asociați cu un nivel de educație scăzut și cu abandonul școlar timpuriu, ținând cont de faptul că proporția medie la nivelul UE a elevilor cu rezultate slabe la științele exacte în cuartila socioeconomică inferioară a populației de elevi evaluate în cadrul PISA 2015 este de aproximativ 34 %, cu 26 de puncte procentuale mai mare decât în cuartila socioeconomică superioară;

întrucât sectorul economiei sociale reprezintă 2 milioane de entități (aproximativ 10 % din totalul întreprinderilor din UE), care asigură locuri de muncă pentru peste 14 milioane de persoane (aproximativ 6,5 % din forța de muncă din UE); întrucât acest sector este important pentru a putea face față numeroaselor provocări cu care se confruntă societățile în prezent, în special îmbătrânirea populației;

M.	întrucât 80 de milioane de europeni suferă de o dizabilitate; întrucât implementarea măsurilor pentru a le asigura acestor persoane accesibilitatea continuă să rămână în urmă;

întrucât, deși se poate observa un anumit progres în reducerea sărăciei și a excluziunii sociale, în societate există în continuare grupuri defavorizate, cu un număr inacceptabil de 119 milioane de europeni afectați de riscul sărăciei sau al excluziunii sociale, dintre care peste 25 de milioane sunt copii (mai mult de un copil din patru peste tot în UE), iar diferențele dintre regiuni persistă atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul Uniunii în general, aceasta fiind departe de a îndeplini obiectivele din Strategia UE 2020; întrucât inegalitățile de venituri continuă să crească în două treimi din statele membre ale UE; întrucât în UE, în ansamblul său, cele mai bogate 20 % din gospodării se bucură de o cotă de venituri de 5,1 ori mai mare decât cele mai sărace 20 % dintre gospodării, cu raporturi de 6,5 sau mai mari în unele țări din Europa de Est și de Sud, aproape dublu față de valorile pentru unele țări din Europa Centrală și țări nordice cu cele mai bune rezultate; întrucât nivelurile ridicate ale inegalității rămân un obstacol în asigurarea egalității de șanse în ceea ce privește accesul la educație, formare și protecție socială și, prin urmare, afectează dreptatea socială, coeziunea socială și dezvoltarea economică durabilă;

întrucât, conform publicației Comisiei intitulată „Ocuparea forței de muncă și evoluțiile sociale în Europa în 2017”, în 2015 existau 118,8 milioane de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială (rata AROPE), cu 1,7 milioane peste nivelul din 2008 și departe de ținta Strategiei Europa 2020 de reducere a ratei AROPE cu 20 de milioane, înregistrându-se diferențe mari între statele membre, cuprinse între 5 % sau mai puțin în Republica Cehă și Germania și 20 % în Grecia și Spania; întrucât, în 2016, rata AROPE pentru copii (0-17 ani) a fost de 26,4 %, mai mare decât cea pentru adulți (24,2 % pentru vârstele 16-64 de ani) și cu aproape 10 puncte procentuale mai mare decât rata AROPE pentru persoanele în vârstă (18,3 % pentru persoanele de peste 65 de ani); întrucât numărul de copii afectați de sărăcie rămâne alarmant de mare în Europa, în prezent fiind de peste 25 de milioane, și întrucât impactul sărăciei asupra copiilor poate dura toată viața și perpetuează transmiterea dezavantajelor de la o generație la alta; întrucât politicilor sociale le revine un rol important în realizarea coeziunii și în apropierea UE de cetățenii săi;

întrucât sărăcia persoanelor încadrate în muncă rămâne în creștere în Europa în ansamblul său, cele mai ridicate niveluri înregistrându-se în Spania (13,1 %), Grecia (14 %) și România (18,6 %), ceea ce arată că ocuparea forței de muncă, considerată individual, nu este întotdeauna suficientă pentru a scoate oamenii din sărăcie și reflectă diferite modele de piață a forței de muncă, inclusiv locurile de muncă cu fracțiune de normă și cele temporare, nivelurile salariale și intensitatea muncii din gospodării și condițiile de muncă precare; întrucât creșterea salariilor rămâne modestă în UE, cu mai puțin de 1 % în ultimii doi ani, iar dispersarea remunerării salariaților este destul de mare în UE, variind de la 4,6 euro pe oră lucrată în Bulgaria la 43,3 euro pe oră lucrată în Luxemburg; întrucât creșterea reală a salariilor nu a ținut pasul cu creșterea medie a productivității în 18 dintre cele 28 de state membre și nu ține pasul nici cu scăderea șomajului; întrucât stabilirea salariilor este o chestiune de competență națională;

întrucât educația reprezintă un factor determinant pentru integrarea tinerilor pe piața forței de muncă și ține în principal de responsabilitatea statelor membre, deși este susținută de Comisie; întrucât orice persoană trebuie să aibă acces la o educație și formare de calitate, ținând cont de faptul că rata ocupării forței de muncă în rândul tinerilor absolvenți ai învățământului superior (cu vârsta cuprinsă între 20 și 34 de ani) este de 82,8 % în UE, cu peste 10 puncte procentuale mai mare decât cea a absolvenților învățământului liceal; întrucât formarea profesională începe să își consolideze credibilitatea atât în rândul tinerilor europeni, cât și în rândul întreprinderilor care recunosc capacitățile acestora; întrucât formarea dobândită în contexte informale oferă în aceeași măsură cetățenilor europeni instrumente esențiale pentru piața muncii;

R.	întrucât, deși transformarea digitală impune ca lucrătorii să dețină cel puțin abilități digitale de bază, se estimează că 44 % din populația UE nu are astfel de competențe (19);

întrucât, în conformitate cu articolul 168 din TFUE, trebuie asigurat un nivel ridicat de protecție a sănătății umane în elaborarea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților pertinente ale Uniunii; întrucât acest lucru ar contribui la incluziunea socială, la dreptatea socială și la egalitate; întrucât progresele tehnologice și științifice, salutate de analiza anuală a creșterii pe 2018, contribuie la găsirea unor tratamente și medicamente mai bune, mai eficace și mai accesibile; întrucât aceste progrese contribuie la integrarea sau la menținerea pentru o perioadă mai îndelungată pe piața muncii a persoanelor care suferă de boli cronice; întrucât acest obiectiv este amenințat în prezent de prețurile mari ale unor medicamente;

T.	întrucât politica bugetară din statele membre joacă un rol în stabilizarea mediului macroeconomic, vizând în același timp și alte obiective, cum ar fi sustenabilitatea sau redistribuirea bugetară;

U.	întrucât instituirea și gestionarea sistemelor de securitate socială reprezintă o competență a statelor membre, care este coordonată, însă nu și armonizată la nivelul Uniunii;

V.	întrucât venitul brut disponibil al gospodăriilor (GDHI) pe cap de locuitor nu s-a redresat încă de la nivelurile de dinainte de criză în diferite state membre, mai multe dintre acestea înregistrând niveluri cu 20 până la 30 de puncte procentuale mai mici decât în 2008;

W.	întrucât capacitatea economiei UE de a impulsiona creșterea economică pe termen lung este sub nivelul celei a principalilor noștri concurenți; întrucât Comisia a estimat că creșterea economică potențială în UE este de aproximativ 1,4 %, în comparație cu 2 % în SUA;

întrucât munca nedeclarată îi privează pe lucrători de drepturile lor, stimulează dumpingul social, are implicații bugetare grave și produce efecte negative asupra ocupării forței de muncă, a productivității, a calității muncii și a dezvoltării competențelor, precum și asupra eficienței și eficacității sistemului de pensii; întrucât trebuie depuse în continuare eforturi pentru a transforma munca nedeclarată în muncă declarată;

întrucât regiunile ultraperiferice se confruntă cu uriașe dificultăți ce le limitează potențialul de dezvoltare, din cauza caracteristicilor specifice ale acestora; întrucât, în aceste regiuni, rata șomajului variază între 11,2 % și 27,1 %, iar rata șomajului de lungă durată variază între 54,5 % și 80,9 %; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor din aceste regiuni depășește 40 %;

întrucât, conform cercetărilor efectuate de Eurofound, partenerii sociali se implică tot mai mult în elaborarea programelor naționale de reformă în majoritatea statelor membre, deși rezultatele trădează diferențe semnificative în ceea ce privește calitatea și eficacitatea implicării generale a partenerilor sociali naționali în procesul semestrului european;

AA.

întrucât viitorul studiu al Eurofound privind implicarea partenerilor sociali în semestrul european urmează să semnaleze un proces de consolidare și o mai mare conștientizare, ca urmare a orientării pentru politicile de ocupare a forței de muncă nr. 7 privind îmbunătățirea funcționării piețelor forței de muncă; întrucât, cu toate acestea, partenerii sociali subliniază necesitatea de a se asigura o implicare adecvată prin favorizarea unor consultări pertinente și în timp util, prin schimburi de contribuții și de feedback, precum și prin asigurarea vizibilității opiniilor lor,

salută analiza anuală a creșterii pe 2018, precum și Pilonul european integrat al drepturilor sociale, ca elemente importante ale politicilor generale care vizează calitatea locurilor de muncă, creșterea economică sustenabilă și investițiile, cu scopul de a mări productivitatea și salariile, de a crea locuri de muncă, de a reduce inegalitățile și sărăcia și de a îmbunătăți protecția socială și accesul la serviciile publice și calitatea acestora; ia act de faptul că AAC se sprijină pe o strategie de investiții, reforme structurale și utilizarea responsabilă a finanțelor publice, care trebuie să fie asociate cu politici și măsuri pentru îndeplinirea principiilor și a obiectivelor Pilonului european al drepturilor sociale; subliniază că Comisia ar trebui să îmbunătățească, în cadrul semestrului european, procesul de coordonare a politicilor pentru a monitoriza, a preveni și a corecta mai eficient tendințele negative care ar putea spori inegalitățile și slăbi progresul social, ca mijloc de a stabili o corelație între coordonarea economică, ocuparea forței de muncă și performanța socială; solicită statelor membre să țină cont de prioritățile identificate în cadrul analizei și în raportul comun privind ocuparea forței de muncă ce o însoțește, pentru ca politicile și strategiile lor naționale să promoveze creșterea economică, dezvoltarea economică durabilă, locuri de muncă de calitate, coeziunea socială și protecția și incluziunea socială; atrage atenția asupra importanței protecției drepturilor lucrătorilor și a promovării puterii de negociere a salariaților;

subliniază necesitatea unor reforme structurale echilibrate din punct de vedere social și economic, destinate realizării nivelului de triplu A în domeniul social prin îmbunătățirea politicilor pieței forței de muncă și a celor sociale favorabile incluziunii, care să răspundă nevoilor lucrătorilor și ale grupurilor vulnerabile, pentru a stimula investițiile, a crea locuri de muncă de calitate, a ajuta forța de muncă să dobândească competențele de care are nevoie, a promova egalitatea de șanse pe piața muncii și condiții echitabile de muncă, a crește productivitatea muncii, a sprijini creșterea salariilor și sistemele adecvate și sustenabile de protecție socială, precum și pentru a îmbunătăți condițiile de trai ale tuturor cetățenilor; subliniază că se impune asigurarea unui mediu favorabil atât pentru întreprinderi, cât și pentru lucrători, în vederea creării de locuri de muncă mai stabile, echilibrând totodată dimensiunile socială cu cea economică și adoptând decizii în comun și în mod complementar; invită statele membre să treacă treptat de la impozitarea muncii la alte surse, fără a pune în pericol securitatea socială; invită statele membre să întreprindă măsuri în vederea îmbunătățirii standardelor sociale și a reducerii inegalităților;

subliniază faptul că dialogul social și negocierea colectivă sunt instrumente esențiale pentru angajatori și sindicate pentru a se stabili salarii și condiții de muncă echitabile, iar existența unor sisteme puternice de negociere colectivă sporesc reziliența statelor membre în perioadele de criză economică; reamintește că dreptul la negociere colectivă este un aspect care privește toți lucrătorii europeni, cu implicații cruciale pentru democrație și statul de drept, inclusiv respectarea drepturilor sociale fundamentale, iar negocierea colectivă este un drept european fundamental pe care instituțiile Uniunii sunt obligate să le respecte în conformitate cu articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale; solicită, în acest context, politici care să respecte, să promoveze și să consolideze negocierile colective și poziția lucrătorilor în cadrul mecanismelor de stabilire a salariilor, care joacă un rol esențial în obținerea unui standard ridicat al condițiilor de muncă; consideră că trebuie făcute toate aceste eforturi în scopul de a sprijini cererea agregată și redresarea economică, de a reduce inegalitățile salariale și de a combate sărăcia în rândul persoanelor încadrate în muncă;

solicită un angajament mai puternic față de combaterea sărăciei și a inegalităților tot mai mari, precum și majorarea investițiilor sociale, având în vedere rentabilitatea lor economică și beneficiile sociale asociate; reamintește că economiile cu un nivel mai ridicat de investiții sociale sunt mai rezistente la șocuri; invită statele membre și Comisia să prevadă, în cadrul normelor existente ale Pactului de stabilitate și de creștere, posibilitatea unor investiții sociale publice și, acolo unde este necesar, investiții mai importante în infrastructura socială și sprijin pentru persoanele afectate cel mai puternic, pentru a combate în mod corespunzător inegalitățile, mai ales prin intermediul sistemelor de protecție socială care oferă un sprijin pentru venit adecvat și bine adaptat; invită Comisia să efectueze, acolo unde este cazul, o evaluare mai aprofundată a tipurilor de cheltuieli care pot fi considerate cu certitudine ca fiind investiții sociale;

consideră că este important să se încurajeze dialogul intercultural pentru a facilita intrarea migranților, a refugiaților și a solicitanților de azil pe piața muncii și integrarea lor în societate; își exprimă îngrijorarea în legătură cu participarea scăzută pe piața muncii pe care o înregistrează în continuare minoritățile etnice; în acest context, solicită statelor membre să pună în aplicare în mod corect directivele 2000/78/CE și 2000/43/CE; reamintește că noii veniți aduc cu ei competențe și cunoștințe noi și solicită să se creeze și să se promoveze mai intens instrumente pentru asigurarea de informații multilingve privind oportunitățile existente referitoare la învățământul formal și informal, formarea profesională, stagii și activități de voluntariat;

îndeamnă Comisia să depună eforturi în vederea integrării sau a menținerii pe piața muncii a persoanelor care suferă de anumite afecțiuni, de exemplu boli cronice; subliniază necesitatea de a progresa către o piață a muncii adaptată acestor situații, mai flexibilă și fără discriminări, pentru ca și aceste persoane să poată contribui la dezvoltarea economică a Uniunii Europene, degrevând, astfel, sistemele de asigurări sociale;

salută sprijinul Comisiei pentru investiții în vederea consolidării sustenabilității ecologice și recunoașterea potențialului acestora în toate sectoarele economiei; este de acord că sprijinul pentru tranziția către o economie circulară și ecologică are un mare potențial net de creare a locurilor de muncă;

salută Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale și consideră că semestrul european ar trebui să sprijine dezvoltarea celor 20 de principii esențiale ale sale privind egalitatea de șanse, accesul la piața muncii, condițiile de lucru echitabile și protecția și incluziunea socială, care ar trebui să servească drept reper și recomandare în implementarea ciclului de coordonare a politicilor semestrului european, pentru a se realiza un adevărat triplu A în domeniul social în UE și a se realiza o creștere economică și o situație financiară previzibilă și durabilă subordonată obiectivelor politicii economice și de ocupare a forței de muncă, servind astfel celor mai importante obiective prioritare ale Strategiei Europa 2020; evidențiază faptul că procesul de coordonare în cadrul semestrului european este un instrument esențial pentru consolidarea dimensiunii sociale europene, care stă la baza pilonului social menționat; subliniază că Pilonul european al drepturilor sociale este un prim pas către elaborarea unei abordări comune a protecției și a dezvoltării drepturilor sociale în UE, care ar trebui să se reflecte în măsurile adoptate de statele membre; solicită, așadar, Comisiei să prezinte propuneri concrete pentru întărirea drepturilor sociale prin intermediul unor instrumente concrete și specifice (legislație, mecanisme de elaborare a politicilor și instrumente financiare) și pentru obținerea unor rezultate concrete; subliniază că drepturile fundamentale primează;

recunoaște eforturile de consolidare a dimensiunii sociale a semestrului; solicită adoptarea unor măsuri suplimentare pentru echilibrarea priorităților sociale și economice și pentru îmbunătățirea calității monitorizării și a recomandărilor în domeniul social;

10.

salută noul tablou de bord, care prevede 14 indicatori principali pentru a verifica ocuparea forței de muncă și performanțele sociale ale statelor membre pe trei mari dimensiuni, identificate în cadrul pilonului social;

11.

subliniază faptul că, pentru UE, în medie, 11 din 14 indicatori principali au înregistrat o ameliorare față de ultimul an pentru care sunt disponibile date, confirmând ameliorarea constantă a pieței forței de muncă și a situației sociale, care a însoțit redresarea economică; constată, totuși, că sunt necesare măsuri pentru a realiza convergența socială ascendentă în funcție de dimensiunile identificate de pilonul social, astfel cum a afirmat Comisia, și că analiza indicatorilor principali arată cel puțin o „situație critică”pentru 17 din cele 28 de state membre;

12.

recunoaște că, în pofida îmbunătățirii situației economice și a forței de muncă, înregistrată în ultimii ani în întreaga UE, câștigurile realizate nu au fost distribuite întotdeauna în mod egal, întrucât numărul persoanelor aflate în situație de sărăcie și de excluziune socială este în continuare prea ridicat; este îngrijorat de inegalitățile în creștere în UE și în statele sale membre, precum și de procentul tot mai mare de lucrători expuși riscului de sărăcie, nu doar în cazul lucrătorilor cu fracțiune de normă, ci și în cazul lucrătorilor cu normă întreagă; invită Comisia și statele membre să depună în continuare eforturi pentru îmbunătățirea situației acestor persoane, precum și pentru ca munca și competențele ONG-urilor, ale organizațiilor care luptă împotriva sărăciei și chiar ale persoanelor care se află în situație de sărăcie să fie recunoscute într-o mai mare măsură, prin încurajarea participării acestora la schimbul de bune practici; indică faptul că existența unor niveluri ridicate de inegalitate reduce producția economică și potențialul de creștere durabilă; subliniază faptul că integrarea șomerilor de lungă durată prin intermediul unor măsuri adaptate în mod individual este un factor esențial în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și contribuie la sustenabilitatea sistemelor naționale de securitate socială; solicită stabilirea și dezvoltarea de parteneriate care să includă toate părțile interesate relevante, cu scopul de a oferi instrumentele necesare pentru a răspunde mai eficient la nevoile pieței muncii, pentru a genera soluții eficiente și pentru a preveni șomajul de lungă durată; subliniază necesitatea de a pune în aplicare politici eficace în domeniul pieței forței de muncă pentru a reduce șomajul de lungă durată; consideră că statele membre ar trebui să ajute șomerii și mai mult, furnizând servicii de asistență accesibile, de calitate și la prețuri convenabile pentru căutarea unui loc de muncă, formare și recalificare, protejând în același timp persoanele care nu sunt capabile să participe;

13.

invită Comisia să țină seama de obiectivele de dezvoltare socială atunci când propune recomandări în materie de politici în contextul semestrului european;

14.

își reiterează îngrijorarea cu privire la variabilitatea ratei ocupării forței de muncă și a ratei șomajului înregistrate în diferite state membre și avertizează, în special, cu privire la gradul îngrijorător al subocupării și al șomajului ascuns; este îngrijorat mai ales cu privire la nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor, care se ridică la peste 11 % în UE, cu excepția câtorva state membre – Austria, Republica Cehă, Țările de Jos, Ungaria, Malta și Germania; consideră că este îngrijorătoare îndeosebi proporția ridicată de tineri din categoria NEET și de persoane care au părăsit timpuriu școala, care există încă în mai multe țări; salută, în acest sens, majorarea finanțării pentru inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri”cu suma de 2,4 miliarde EUR pentru perioada 2017-2020; subliniază că, dacă este necesar, ar trebui să se aibă în vedere acordarea de fonduri suplimentare la nivelul UE și că statele membre ar trebui să se asigure că Garanția pentru tineret este complet deschisă tuturor grupurilor, inclusiv persoanelor vulnerabile; reamintește Raportul special nr. 5 al Curții de Conturi Europene intitulat „Șomajul în rândul tinerilor – au reușit politicile UE să schimbe situația?”;

15.

este de acord cu Comisia că „sistemele de protecție socială ar trebui să asigure dreptul la prestații de venit minim”; invită statele membre să stabilească venituri minime adecvate peste pragul de sărăcie, conform legislației și practicilor naționale și cu implicarea partenerilor sociali și să asigure faptul că acestea sunt ușor accesibile tuturor persoanelor care au cea mai mare nevoie de ele și sunt destinate acestora; consideră că, pentru a fi eficace în combaterea sărăciei, sistemele de venituri minime ar trebui să fie însoțite de accesul la bunuri și servicii publice de calitate și rezonabile ca preț și la măsuri pentru promovarea egalității șanselor și facilitarea integrării sau a reintegrării pe piața forței de muncă pentru persoanele aflate în situații vulnerabile, dacă acestea pot munci;

16.

invită Comisia să creeze un număr european de asigurare socială pentru a facilita schimbul de informații, pentru a pune la dispoziția oamenilor o evidență a drepturilor lor prezente și viitoare, precum și pentru a preveni abuzurile;

17.

consideră că dezvoltarea unui sistem european al asigurărilor pentru șomaj, elaborat ca o completare a sistemelor naționale de securitate socială, ar îmbunătăți nu doar capacitatea de absorbție a efectelor crizelor economice cu rezultate asimetrice, dar ar fi și un mod de consolidare a dimensiunii sociale a UE;

18.

invită Comisia, prin intermediul Fondului social european (FSE), al Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) și al semestrului european, să își consolideze eforturile pentru a sprijini politicile publice cuprinzătoare din statele membre, axându-se pe asigurarea unei tranziții mai ușoare de la școală și de la șomaj (de lungă durată) la muncă și solicită, în mod specific, punerea în aplicare integrală a măsurilor naționale prevăzute în Recomandarea Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă (20); invită statele membre și Comisia să încurajeze învățarea pe tot parcursul vieții, în special pentru lucrătorii în vârstă, pentru a-i ajuta să-și poată adapta competențele și pentru a le facilita capacitatea de inserție profesională;

19.

este îngrijorat de nivelurile ridicate de sărăcie rămase în Europa la aproape un deceniu de la începutul crizei și de ruptura produsă între generații, inclusiv în statele membre cu un procent mai scăzut de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială; este îngrijorat, în special, de ratele tot mai mari ale sărăciei în rândul copiilor și ale sărăciei persoanelor încadrate în muncă înregistrate în mai multe state membre în pofida redresării macroeconomice din ultimii ani; constată că mai mult de o treime din statele membre raportează o situație critică în legătură cu procentul de copii care participă la îngrijirea și educația timpurie; invită Comisia să sprijine statele membre la elaborarea și punerea în aplicare a reformelor structurale și să evalueze impactul social și distributiv al acestora;

20.

solicită Comisiei și statelor membre să adopte toate măsurile necesare pentru reducerea drastică a sărăciei în Europa, în special a sărăciei în rândul copiilor, și, mai exact, să înainteze propuneri concrete care plasează copiii în centrul politicilor existente de reducere a sărăciei, în conformitate cu Recomandarea Comisiei privind investiția în copii și ținând cont în mod corespunzător de acțiunile pregătitoare stabilite în bugetul UE pentru 2017 și 2018 și de rezoluțiile relevante ale Parlamentului, asigurând faptul că există măsuri în vigoare pentru a le permite copiilor expuși riscului de sărăcie să aibă acces la asistență medicală gratuită, la educație gratuită, la îngrijire gratuită, la o locuință decentă și la alimentație adecvată; subliniază necesitatea ca statele membre să adopte planuri naționale pentru reducerea sărăciei în rândul copiilor, care să abordeze în mod specific impactul limitat al transferurilor sociale asupra reducerii riscului de sărăcie;

21.

salută accentul pus de AAC pentru 2018 pe asistența în ceea ce privește locuințele sociale și de alt tip ca servicii esențiale, inclusiv protejarea persoanelor aflate în situații vulnerabile împotriva evacuării forțate nejustificate și a executării silite, precum și combaterea lipsei de adăpost; solicită monitorizarea consolidată a lipsei de adăpost și a excluziunii de la locuință în cadrul semestrului, precum și recomandări, după caz;

22.

salută propunerea Comisiei de Directivă privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană și de înlocuire a actualei Directive privind declarația scrisă;

23.

subliniază ratele mai mari ale șomajului în rândul tinerilor și al lucrătorilor slab calificați în comparație cu cele din rândul lucrătorilor adulți înalt calificați; invită Comisia și statele membre să accelereze punerea în aplicare a Noii agende pentru competențe în Europa, care vizează actualizarea competențelor persoanelor cu probleme specifice de competențe, în vederea reintegrării acestora pe piața forței de muncă;

24.

invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de a investi în educație și formare rezonabile ca preț, accesibile și de înaltă calitate, în inovații care sprijină creșterea productivității muncii, în politici active în domeniul pieței forței de muncă, în măsuri de incluziune socială și integrare pe piața forței de muncă și în servicii publice și private mai eficace și mai personalizate de ocupare a forței de muncă, luând în considerare discrepanțele geografice și demografice la nivelul venitului în diferitele regiuni și țări, pentru a asigura dobândirea unor competențe corelate cu cererea de pe piața muncii, pentru a capacita oamenii și pentru a-i integra pe piața forței de muncă și pentru a reduce numărul tinerilor care abandonează școala; subliniază, în acest sens, cererea din ce în ce mai mare pentru competențe digitale și alte competențe transferabile și insistă asupra faptului că dezvoltarea acestor competențe este urgentă și deosebit de necesară și ar trebui să acopere toate grupurile sociale, cu o atenție deosebită asupra lucrătorilor slab calificați și tinerilor; subliniază importanța inițiativelor al căror obiectiv este acela de a sprijini mobilitatea pe termen lung a cursanților și a tinerilor absolvenți din instituțiile de învățământ și de formare profesională, care fac posibilă asigurarea unei forțe de muncă calificate și mobile în sectoarele cu potențial;

25.

consideră că recunoașterea reciprocă a calificărilor va fi benefică pentru depășirea decalajului dintre lipsa de personal calificat pe piața europeană a muncii și persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, în special tinerii; subliniază importanța calificărilor și a competențelor dobândite în medii de învățare non-formale și informale pentru a îmbunătăți șansele de găsire a unui loc de muncă pentru tineri și persoanele care au fost absente de pe piața muncii pentru a îndeplini responsabilități familiale; subliniază, prin urmare, importanța instituirii unui sistem de validare pentru formele de cunoștințe și experiență non-formale și informale, mai ales pentru cele dobândite prin activități voluntare; felicită Comisia pentru că a precizat, în AAC, importanța recunoașterii acestor competențe în cadrul Noii agende pentru competențe în Europa; invită Comisia și statele membre să modernizeze formarea profesională și să consolideze învățarea la locul de muncă, inclusiv uceniciile de calitate;

26.

invită statele membre să sprijine programele de ucenicie și să folosească pe deplin fondurile Erasmus+ disponibile pentru stagiari, pentru a garanta calitatea și atractivitatea acestui tip de formare; atrage atenția Comisiei asupra necesității consolidării utilizării acestui program de către tinerii din regiunile ultraperiferice, după cum se precizează în comunicarea sa intitulată „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE”;

27.

încurajează statele membre să își intensifice eforturile pentru a pune în aplicare recomandările specifice fiecărei țări în domeniul educației și tineretului și pentru a promova schimbul de bune practici;

28.

invită Comisia și statele membre să continue inițiativele menite să sporească accesul la o educație, la competențe și la locuri de muncă mai bune și să asigure o concentrare mai puternică asupra economiei verzi și circulare pe parcursul întregii activități a acestora de dezvoltare a competențelor;

29.

este de părere că o agendă pentru competențe orientată spre viitor ar trebui să includă educația pentru sustenabilitate și să se înscrie într-o reflecție mai amplă asupra culturii ocupaționale în contextul creșterii gradului de digitizare și robotizare a societăților europene, concentrându-se nu numai asupra creșterii economice, ci și asupra dezvoltării personale a cursanților și asupra îmbunătățirii stării lor de sănătate și a bunăstării acestora;

30.

salută comunicarea Comisiei din 14 noiembrie 2017 intitulată „Consolidarea identității europene prin educație și cultură”(COM(2017)0673), care include obiective ambițioase în domeniul educației, în special crearea unui Spațiu european al învățământului și îmbunătățirea învățării limbilor străine în Europa;

31.

reamintește că sectoarele creative se numără printre sectoarele cele mai favorabile dezvoltării antreprenoriatului și că educația creativă dezvoltă aptitudini transferabile, cum sunt gândirea creativă, soluționarea problemelor, munca în echipă și ingeniozitatea; solicită includerea artelor și a învățării creative în educația în domeniul științelor exacte, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), având în vedere legătura strânsă dintre creativitate și inovare; subliniază, în plus, potențialul sectoarelor cultural și creativ pentru conservarea și promovarea diversității lingvistice și culturale europene și pentru creșterea economică, inovare și ocuparea forței de muncă, în special în rândul tinerilor; subliniază că promovarea în continuare a sectoarelor cultural și creativ și investițiile în aceste sectoare pot contribui substanțial la investiții, creștere, inovare și la ocuparea forței de muncă; invită, prin urmare, Comisia să aibă în vedere oportunitățile oferite de sectoarele culturale și creative în ansamblul lor, în special de ONG-uri și de asociațiile mici, de exemplu în cadrul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

32.

reamintește că este necesar ca fetele și tinerele să fie încurajate să urmeze studii în domeniul TIC și invită statele membre să încurajeze fetele și tinerele să studieze discipline STIM, dar fără a renunța la arte și la științele umane, precum și să îmbunătățească reprezentarea femeilor în domeniile STIM;

33.

invită statele membre și Comisia să ia toate măsurile necesare, în concordanță cu principiul subsidiarității, pentru îmbunătățirea serviciilor și a legislației importante pentru asigurarea echilibrului adecvat dintre viața familială și cea profesională și a egalității de gen; solicită dezvoltarea unor servicii accesibile, de calitate și rezonabile ca preț de îngrijire a copiilor și de învățământ preșcolar, precum și a unor servicii de îngrijiri pentru persoanele care necesită îngrijiri, și crearea unor condiții favorabile pentru părinți și îngrijitori, permițând utilizarea avantajoasă a concediului din motive familiale și a modalităților de lucru flexibile care valorifică potențialul noilor tehnologii, garantează protecția socială și oferă o formare corespunzătoare, acolo unde este necesar; subliniază, totuși, necesitatea de a reduce sarcina îngrijirii obligatorii de către membrii familiei și solicită crearea unui domeniu reglementat al lucrătorilor casnici și al îngrijitorilor, care să faciliteze echilibrul dintre viața familială și cea profesională, contribuind în același timp la crearea de locuri de muncă; subliniază, în acest sens, potențialul parteneriatelor public-privat și rolul important al prestatorilor de servicii sociale și al întreprinderilor sociale; subliniază cu fermitate necesitatea monitorizării progreselor sociale și a celor în ceea ce privește egalitatea de gen, a includerii perspectivei de gen, precum și a examinării impactului reformelor de-a lungul timpului;

34.

invită Comisia și statele membre să introducă obiective în privința îngrijirii persoanelor în vârstă, a persoanelor cu dizabilități și a altor persoane aflate în întreținere, similare cu obiectivele de la Barcelona, cu instrumente de monitorizare pentru a asigura atingerea acestor obiective; invită Comisia și statele membre să aibă în vedere standarde calitative pentru toate serviciile de îngrijire, inclusiv cu privire la disponibilitatea, accesibilitatea și prețul convenabil al acestora; invită statele membre și Comisia să adopte concluziile Consiliului pentru Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO) privind consolidarea sprijinului și a îngrijirilor acordate la nivelul comunității pentru o viață independentă și să dezvolte o strategie clară și investiții masive pentru dezvoltarea unor servicii comunitare moderne, de înaltă calitate și să sporească sprijinul pentru îngrijitori, în special pentru persoanele care asigură servicii de îngrijire pentru membrii familiei;

35.

solicită Comisiei și statelor membre să îmbunătățească calitatea muncii, atât în ceea ce privește condițiile de muncă, securitatea și sănătatea în muncă, cât și în ceea ce privește salariile, care să permită un trai decent și planificarea familială; subliniază importanța combaterii în mod eficace a muncii nedeclarate, prin implicarea partenerilor sociali și aplicarea unor amenzi adecvate; îndeamnă statele membre să își dubleze eforturile în vederea transformării muncii nedeclarate în muncă legală, prin consolidarea mecanismelor de inspecție a muncii și prin crearea de măsuri care să permită trecerea lucrătorilor din economia paralelă în economia formală; reamintește statelor membre de existența platformei împotriva muncii nedeclarate, la care acestea ar trebui să participe în mod activ, prin schimbul de bune practici, în vederea combaterii muncii nedeclarate, a societăților de tip „cutie poștală”și a falselor activități independente, deoarece aceste fenomene periclitează atât calitatea muncii, cât și accesul lucrătorilor la sistemele de protecție socială și finanțele publice naționale, ducând la o concurență neloială în rândul întreprinderilor din Europa; salută noile inițiative propuse de Comisie, cum ar fi lansarea unei consultări publice cu privire la Autoritatea Europeană în Domeniul Muncii, precum și la un număr european de asigurare socială; invită statele membre să le asigure inspectoratelor de muncă și altor organisme publice relevante resurse adecvate pentru a soluționa problema muncii nedeclarate, să conceapă măsuri care să le permită lucrătorilor să treacă de la economia subterană la cea oficială și să îmbunătățească cooperarea transfrontalieră între serviciile de inspecție și schimbul electronic de informații și de date, pentru a mări eficiența controalelor menite să combată și să prevină frauda socială și munca nedeclarată și să reducă sarcina administrativă;

36.

invită statele membre să se asigure că politicile active în domeniul pieței forței de muncă sunt eficiente și eficace și sunt concepute astfel încât să sprijine mobilitatea dintre sectoare și reconversia lucrătorilor, aspecte care vor deveni tot mai importante pe măsură ce piețele noastre ale forței de muncă se adaptează la digitalizarea economiilor noastre;

37.

subliniază potențialul IMM-urilor și al întreprinderilor sociale pentru crearea de locuri de muncă și pentru economie în ansamblu; consideră că este esențială evaluarea ratei ridicate de eșec a întreprinderilor nou-înființate, pentru a trage învățăminte pentru viitor și pentru a sprijini spiritul antreprenorial, inclusiv prin dezvoltarea și sprijinirea modelelor de economie socială și circulară; consideră că este deosebit de importantă, de asemenea, îmbunătățirea mediului de afaceri prin eliminarea sarcinilor administrative și ajustarea cerințelor, ameliorarea accesului la finanțare și susținerea dezvoltării unor modele fiscale și a unor proceduri simplificate de conformitate fiscală care să favorizeze IMM-urile, antreprenorii, persoanele care desfășoară o activitate independentă, microîntreprinderile, întreprinderile nou-înființate și întreprinderile sociale și pentru a preveni evaziunea fiscală și lipsa informațiilor fiabile pentru identificarea bazelor impozabile și a proprietarilor reali ai acestora; solicită statelor membre să elaboreze politici care să stimuleze în rândul tinerilor, de la o vârstă fragedă, o cultură responsabilă și eficace a antreprenoriatului, asigurându-le acestora oportunități pentru stagii de practică și vizite în întreprinderi, precum și cunoștințele adecvate pentru a preveni eșecurile; în acest sens, îndeamnă Comisia Europeană să asigure continuitatea programelor Erasmus pentru tinerii întreprinzători; invită statele membre să sprijine asociațiile și inițiativele care ajută tinerii întreprinzători să deruleze proiecte inovatoare;

38.

subliniază că antreprenoriatul social reprezintă un domeniu în expansiune care poate stimula economia, atenuând în același timp starea de sărăcie, excluziunea socială și alte probleme de societate; consideră, prin urmare, că educația antreprenorială ar trebui să includă o dimensiune socială și să se ocupe de teme precum comerțul echitabil, întreprinderile sociale și modelele alternative de afaceri, printre care cooperativele, cu scopul de a depune eforturi în direcția unei economii mai sociale, mai favorabile incluziunii și mai sustenabile;

39.

reamintește faptul că întreprinderile sociale au jucat un rol esențial în reducerea la minimum a impactului crizei; subliniază, așadar, nevoia de a oferi sprijin suplimentar acestor întreprinderi, în special în ceea ce privește accesul la diferite forme de finanțare, mai ales la fonduri europene, precum și în ceea ce privește reducerea sarcinilor administrative; insistă asupra nevoii de a le asigura acestora un cadru juridic care să le recunoască activitățile desfășurate în UE și să asigure evitarea concurenței neloiale; regretă că aprecierea activității acestora nu se reflectă în AAC, după cum a solicitat Parlamentul;

40.

recunoaște că femeile continuă să fie subreprezentate pe piața muncii; consideră, în acest sens, că contractele de muncă flexibile, inclusiv contractele temporare voluntare și cu fracțiune de normă, pot juca un rol important în creșterea nivelului de participare în cazul unor grupuri care, în caz contrar, ar fi fost excluse de pe piața muncii, inclusiv în cazul femeilor;

41.

invită Comisia și statele membre să investească în cercetare și să promoveze dezvoltarea de noi tehnologii și servicii de producție, în cadrul unei tranziții echitabile; subliniază potențialul lor de a crește productivitatea și sustenabilitatea, de a crea noi locuri de muncă de calitate și de a stimula dezvoltarea pe termen lung;

42.

solicită Comisiei și statelor membre ca, în conformitate cu Strategia UE 2020, să se promoveze investițiile în domeniul cercetării și dezvoltării; susține că investițiile în acest domeniu contribuie la creșterea competitivității și a productivității economiei, favorizând astfel crearea de locuri de muncă stabile și creșterea salariilor;

43.

subliniază importanța garantării accesului la bandă largă în toate regiunile, inclusiv în zonele rurale și în regiunile cu probleme naturale sau demografice grave și permanente, pentru a favoriza dezvoltarea armonioasă pe întreg teritoriul UE;

44.

consideră că declinul demografic, care afectează regiunile UE în măsură diferită, se numără printre obstacolele serioase care împiedică dezvoltarea UE, ceea ce necesită abordări și angajamente diferențiate; invită Comisia și statele membre să introducă măsuri menite să facă față acestei provocări; subliniază faptul că declinul demografic necesită o abordare cuprinzătoare, care ar trebui să includă adaptarea infrastructurii necesare, o ocupare a forței de muncă de calitate și cu salarii decente și îmbunătățirea serviciilor publice și a modalităților de lucru flexibile voluntare, care ar trebui să fie însoțite de o siguranță adecvată a locului de muncă și de protecție socială accesibilă;

45.

salută faptul că, în cadrul programului său statistic european, Comisia a inclus necesitatea de a elabora statistici privind provocările demografice, precum depopularea sau dispersia populației; consideră că aceste date vor oferi o imagine de ansamblu corectă a problemelor cu care se confruntă aceste regiuni, fapt care va permite găsirea unor soluții mai bune; solicită Comisiei să ia în considerare aceste statistici la elaborarea viitorului cadru financiar multianual (CFM);

46.

reamintește că creșterea speranței de viață necesită adaptarea sistemelor de pensii în vederea asigurării sustenabilității acestora și a unei bune calități a vieții pentru persoanele în vârstă; subliniază că acest lucru poate fi realizat prin reducerea gradului de dependență economică, inclusiv prin asigurarea de condiții de muncă adecvate pentru a oferi oportunități celor care doresc să lucreze până la o vârstă mai înaintată și prin evaluarea, la nivelul statelor membre și împreună cu partenerii sociali, a nevoii de a stabili un echilibru sustenabil între, pe de o parte, vârsta legală și vârsta efectivă de pensionare și, pe de altă parte, creșterea speranței de viață și anii de contribuție la asigurări, precum și prin prevenirea ieșirii anticipate de pe piața forței de muncă, precum și prin integrarea tinerilor, a refugiaților și a migranților pe piața muncii; invită Comisia să sprijine statele membre în consolidarea sistemelor de pensii publice și ocupaționale și în introducerea unor credite de îngrijire pentru compensarea contribuțiilor pierdute ale femeilor și bărbaților din cauza responsabilităților de îngrijire a copiilor și a celor pe termen lung ca metodă de reducere a diferențelor dintre pensiile femeilor și cele ale bărbaților și pentru a oferi un venit din pensii adecvat peste pragul sărăciei și pentru a le permite pensionarilor să trăiască în demnitate și independență;

47.

invită Comisia și statele membre să urmărească politica îmbătrânirii active, incluziunea socială a persoanelor în vârstă și solidaritatea între generații; reamintește că sistemele medicale mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și îngrijirea de lungă durată care asigură accesul la timp la asistență medicală preventivă și curativă convenabilă ca preț și de bună calitate sunt, de asemenea, fundamentale pentru productivitate;

48.

este de părere că politica de coeziune, ca politică principală de investiții publice a Uniunii Europene, și-a dovedit eficacitatea în reducerea inegalităților, în sporirea incluziunii și în reducerea sărăciei și, prin urmare, ar trebui să primească mai multe fonduri în viitorul cadru financiar multianual; consideră că FSE ar trebui să fie menținut ca principalul instrument al UE pentru integrarea și reintegrarea lucrătorilor pe piața muncii, precum și pentru măsurile de sprijin în materie de incluziune socială și de combatere a sărăciei și a inegalităților și pentru sprijinirea implementării Pilonului european al drepturilor sociale; solicită Comisiei să majoreze FSE, cu scopul de a sprijini punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale în următorul CFM;

49.

subliniază necesitatea ca FEIS să sprijine creșterea economică și ocuparea forței de muncă în proiecte de investiții cu grad ridicat de risc, precum și să combată șomajul în rândul tinerilor și șomajul pe termen lung; este îngrijorat, totuși, de dezechilibrul enorm în ceea ce privește utilizarea fondului dintre UE-15 și UE-13; subliniază, de asemenea, rolul programului pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) pentru promovarea unor niveluri ridicate de calitate și sustenabilitate a ocupării forței de muncă, pentru garantarea unei protecții sociale adecvate și decente și pentru combaterea excluziunii sociale și a sărăciei;

50.

îndeamnă statele membre să evalueze posibilitatea reducerii impactului fiscal asupra bunurilor de primă necesitate, în special asupra celor alimentare, aceasta constituind o măsură de dreptate socială elementară;

51.

invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru o mai bună integrare a persoanelor cu dizabilități pe piața forței de muncă, prin eliminarea barierelor legislative, combaterea discriminării și adaptarea locurilor de muncă, precum și prin crearea de stimulente pentru încadrarea în muncă a acestor persoane; reamintește că un mediu de lucru adaptat pentru persoanele cu dizabilități, integrarea acestora la toate nivelurile de învățământ și formare, precum și sprijinul financiar specific sunt măsuri esențiale care vor permite participarea deplină a acestor persoane pe piața muncii și în cadrul societății în ansamblu; invită Comisia să includă în tabloul de bord social indicatori referitori la integrarea pe piața forței de muncă și la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități;

52.

salută integrarea drepturilor persoanelor cu dizabilități în propunerea de noi orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre anexată la Analiza anuală a creșterii pentru 2018; solicită totuși ca aceste dispoziții să includă măsuri concrete în vederea atingerii obiectivelor declarate, în conformitate cu obligațiile UE și ale statelor membre în temeiul Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD);

53.

încurajează statele membre să pună în aplicare măsurile necesare pentru incluziunea socială a refugiaților, precum și a persoanelor care aparțin minorităților etnice sau sunt de origine imigrantă;

54.

subliniază faptul că lipsa de armonizare a cererii de forță de muncă cu oferta de locuri de muncă este o problemă care afectează angajatorii din toate regiunile UE, inclusiv din cele mai dezvoltate, și nu poate fi soluționată prin locuri de muncă nesigure sau instabile; invită Comisia și statele membre să promoveze măsuri pentru a facilita mobilitatea lucrătorilor între locuri de muncă, sectoare și zone geografice, pentru a răspunde cererii de forță de muncă atât în regiunile mai puțin dezvoltate, cât și în cele mai bine dezvoltate, asigurând totodată stabilitate și condiții de muncă decente și facilitând progresul și promovarea profesională; admite faptul că mobilitatea forței de muncă în interiorul UE între statele membre contribuie la satisfacerea ofertei și a cererii; în plus, invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită circumstanțelor singulare ale lucrătorilor transfrontalieri și ale lucrătorilor din regiunile periferice și ultraperiferice;

55.

regretă faptul că, în pofida numeroaselor solicitări ale Parlamentului, problema regiunilor ultraperiferice tot nu este abordată în această AAC; îndeamnă Comisia să accelereze aplicarea articolului 349 din TFUE, pentru o mai bună integrare a regiunilor ultraperiferice în UE, în scopul garantării egalității între regiuni și al promovării mult aclamatei convergențe ascendente; subliniază faptul că este necesar să se acorde în continuare o atenție specială regiunilor ultraperiferice, nu numai prin alocarea de fonduri, ci și prin monitorizarea impactului pe care îl pot avea politicile europene asupra situației lor sociale și asupra ratelor de ocupare a forței de muncă existente la nivelul acestora;

56.

subliniază faptul că, în perioada 2014-2016, creșterea reală a salariilor s-a aflat sub nivelul creșterii productivității, în pofida ameliorărilor înregistrate pe piața forței de muncă; reamintește că creșterea salariilor reale, ca rezultat al creșterii productivității, este esențială pentru abordarea inegalităților;

57.

subliniază rolul partenerilor sociali, ca actori esențiali, al practicilor naționale de dialog social și al societății civile în procesul de reformă și valoarea adăugată adusă de implicarea activă a acestora în elaborarea, programarea și aplicarea reformelor; subliniază că implicarea efectivă în elaborarea politicilor le va permite partenerilor sociali să se simtă mai implicați în reformele naționale adoptate ca urmare a recomandărilor specifice fiecărei țări formulate în cadrul semestrului și, prin urmare, va consolida asumarea rezultatelor de către aceștia; invită, astfel, Comisia să propună orientări pentru implicarea adecvată a tuturor părților interesate relevante; sprijină opinia că noile forme de ocupare a forței de muncă pe piața globalizată necesită noi forme de dialog social și civil și invită Comisia și statele membre să sprijine crearea acestor noi forme de dialog social și protejarea acestor noi forme de ocupare a forței de muncă; subliniază că toți lucrătorii trebuie să fie informați cu privire la drepturile lor și să fie protejați în caz de denunțare a practicilor abuzive; consideră că, în vederea asigurării convergenței ascendente, ar trebui să se insiste asupra dialogului social în toate fazele procesului semestrului european; afirmă că statele membre trebuie să ajute cetățenii să dezvolte competențele necesare pe piața forței de muncă;

58.

subliniază că, potrivit Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP) și conform tabloului de bord al Strategiei Europa 2020, distribuirea competențelor pe piața forței de muncă a îndeplinit în mare parte cerințele de calificare de pe piața forței de muncă în 2016, și că oferta de forță de muncă a depășit cererea pentru toate tipurile de calificări, fiind deosebit de ridicată pentru calificările de nivel scăzut și mediu; subliniază că previziunile CEDEFOP arată o creștere în paralel a competențelor până în 2025, atât din perspectiva cererii, cât și a ofertei, și se preconizează că nivelurile de competențe se vor modifica mai repede pentru forța de muncă decât cele solicitate de piața forței de muncă; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să reevalueze cu atenție dificultățile în ceea ce privește accesul pe piața forței de muncă; este preocupat de creșterea ratei supracalificării (25 % în 2014);

59.

subliniază că discriminarea de gen, precum diferența de remunerare dintre femei și bărbați sau decalajul dintre rata de ocupare a forței de muncă în rândul bărbaților și a femeilor este în continuare ridicată, salariul orar mediu brut al bărbaților încadrați în muncă fiind cu aproximativ 16 % mai ridicat decât cel al femeilor; subliniază că aceste decalaje se datorează subreprezentării femeilor în sectoarele bine plătite, discriminării pe piața forței de muncă și numărului ridicat de femei care lucrează cu fracțiune de normă; îndeamnă la înregistrarea de progrese suplimentare, necesare pentru reducerea acestor decalaje; invită Comisia, în acest context, să introducă un pilon privind egalitatea de gen și un obiectiv general legat de aceasta în Strategia Europa 2020;

60.

invită statele membre să integreze dimensiunea de gen și principiul egalității între femei și bărbați în programele lor naționale de reformă și în programele de stabilitate și de convergență, prin stabilirea unor obiective calitative și prin elaborarea unor măsuri care să combată disparitățile de gen persistente;

61.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0355.

(3) JO L 59, 2.3.2013, p. 5.

(4) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 57.

(5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0451.

(6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0418.

(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0403.

(8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0360.

(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0260.

(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0073.

(11) Texte adoptate, P8_TA(2017)0039.

(12) Texte adoptate, P8_TA(2017)0010.

(13) Texte adoptate, P8_TA(2016)0338.

(14) JO C 35, 31.1.2018, p. 157.

(15) JO C 366, 27.10.2017, p. 19.

(16) JO C 265, 11.8.2017, p. 48.

(17) JO C 75, 26.2.2016, p. 130.

(18) JO C 65, 19.2.2016, p. 40.

(19) Indicele economiei și societății digitale, Comisia Europeană.

(20) JO C 67, 20.2.2016, p. 1.

10.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/119

P8_TA(2018)0090

Situația din Siria

Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la situația din Siria (2018/2626(RSP))

(2019/C 162/14)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la Siria, în special cea din 18 mai 2017 referitoare la strategia UE în Siria (1),

—	având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului, printre care Convenția ONU privind drepturile copilului,

—	având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea,

—

având în vedere declarațiile Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, și în special cele din 9 iulie 2017, privind încetarea focului în Siria, cea din 25 noiembrie 2017, privind conferința opoziției siriene din Riyadh și cea din 23 februarie 2018 privind masacrul din Ghouta de Est, precum și remarcile sale la sosirea la reuniunea Consiliului Afaceri Externe din 26 februarie 2018,

—

având în vedere declarațiile comune ale ÎR/VP, Federica Mogherini și Comisarului Stylianides privind recentele atacuri din Siria, din 3 octombrie 2017, privind situația umanitară în Ghouta de Est și Idlib, din 20 februarie 2018 și privind situația în Ghouta de Est și în alte zone din Siria, din 6 martie 2018,

—	având în vedere declarația ÎR/VP Federica Mogherini din ședința plenară din 6 februarie 2018 referitoare la situația drepturilor omului în Turcia și situația din Afrin, Siria,

—	având în vedere Decizia 2011/273/PESC a Consiliului din 9 mai 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei (2), precum și concluziile Consiliului din 26 februarie 2018 privind adăugarea a doi noi miniștri pe lista de sancțiuni,

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a VP/ÎR către Parlamentul European și Consiliu din 14 martie 2017 intitulată „Elemente ale Strategiei UE pentru Siria”(JOIN(2017)0011) și concluziile Consiliului din 3 aprilie 2017 privind Siria, care împreună constituie noua strategie a UE privind Siria,

—	având în vedere declarația copreședinților din 5 aprilie 2017 referitoare la Conferința privind sprijinirea viitorului Siriei și al regiunii, precum și conferințele anterioare privind situația din Siria care au avut loc la Londra, în Kuweit, la Berlin și la Helsinki,

—

având în vedere declarațiile Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, în Consiliul pentru Drepturile Omului (CDO) de la Geneva referitoare la Siria, în special cele din 26 februarie 2018 și 2 martie 2018, precum și informarea sa orală cu privire la activitățile biroului său și la evoluțiile recente din domeniul drepturilor omului, din 7 martie 2018,

—	având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al Secretarului general din 20 și 24 februarie 2018 privind republica Arabă Siriană,

—	având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite și toate convențiile ONU la care Siria este stat semnatar,

—

având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU (CSONU) referitoare la Siria, în special Rezoluția 2254 (2015) din 18 decembrie 2015, Rezoluția 2393 (2017) din 19 decembrie 2017 privind autorizarea livrării ajutorului peste frontiere și peste liniile de conflict din Siria și Rezoluția 2401 (2018) din 24 februarie 2018 privind o încetare a ostilităților de 30 de zile în Siria pentru a permite livrarea ajutoarelor umanitare,

—

având în vedere rapoartele Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, înființată de CDO, precum și rezoluțiile CDO referitoare la Republica Arabă Siriană, în special cea din 5 martie 2018 referitoare la deteriorarea situației drepturilor omului în Ghouta de Est,

—

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU A-71/248 din 21 decembrie 2016 referitoare la instituirea unui Mecanism internațional, imparțial și independent care să contribuie la anchetarea și urmărirea penală a celor responsabili de infracțiunile cele mai grave în temeiul dreptului internațional comise în Republica Arabă Siriană începând cu martie 2011,

—	având în vedere statutul de la Roma și documentele de înființare a Curții Internaționale de Justiție și a tribunalelor ad-hoc, printre care Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, Tribunalului Penal Internațional pentru Rwanda și Tribunalul Special pentru Liban,

—	având în vedere Memorandumul privind crearea unor zone de detensionare a situației din Republica Arabă Siriană, semnat de Rusia, Iran și Turcia la 6 mai 2017,

—	având în vedere raportul publicat de Fondul ONU pentru Populație în 2017, intitulat „Voci din Siria 2018 - Sinteza evaluării nevoilor umanitare”,

—

având în vedere declarația Centrului pentru Orientul Mijlociu Carnegie din 5 martie 2018 privind întâlnirea semnalată dintre șeful Biroului Sirian de Securitate Națională, Ali Mamlouk, inclus pe lista de sancțiuni a UE, cu Ministrul de Interne italian și directorul Agenției pentru informații și securitate externă la Roma, care reprezintă o încălcare flagrantă a Deciziei 2011/273/PESC a Consiliului din 9 mai 2011 privind măsurile restrictive împotriva Siriei,

—	având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât de șapte ani Siria continuă să fie afectată de conflicte civile, în ciuda eforturilor internaționale în vederea încetării focului și găsirii unei soluții negociate; întrucât, prin urmare, situația umanitară în țară rămâne dezastruoasă; întrucât 13 milioane de persoane, printre care 6 milioane de copii, sunt înregistrate ca având nevoie de o formă sau alta de ajutor umanitar; întrucât 6,1 milioane de persoane sunt strămutate intern, 3 milioane de civili trăiesc în zone asediate și peste 5 milioane sunt refugiați sirieni înregistrați, care trăiesc în regiunile vecine; întrucât cel puțin 400 000 de sirieni și-au pierdut viața în timpul conflictului;

întrucât zonele și orașele precum Idlib, Ghouta de Est, Yarmouk, Foua și Kefraya se află de mult timp sub blocadă, cu consecințe grave pentru populația civilă și fără nicio posibilitate de a oferi ajutor umanitar într-un mod viabil, din cauza ofensivei militare și a bombardamentelor de către regimul sirian împotriva propriului popor, cu sprijinul Rusiei și al Iranului; întrucât Ghouta de Est se află sub asediu de către regimul sirian și aliații săi de cinci ani, iar civilii, inclusiv copiii, școlile și unitățile medicale sunt supuși bombardamentelor, atacurilor aeriene și atacurilor cu arme chimice, cauzând moartea a sute de persoane în zona respectivă; întrucât grupuri teroriste din Ghouta de Est au fost acuzate de bombardarea cartierelor civile din Damasc;

întrucât situația este atât de gravă în Ghouta de Est, încât Secretarul General al ONU, António Guterres, a descris-o ca „iadul pe Pământ”; întrucât, populația din Ghouta de Est a fost izolată de orice formă de ajutor din cauza blocadei, din 14 februarie 2018, când un singur convoi a ajuns la numai 7 200 de persoane din cele 400 000 care locuiesc în zona respectivă; întrucât un convoi de ajutor al ONU a reușit în cele din urmă să intre în Douma, la 5 martie 2018, ajungând la 27 500 de persoane în nevoie de hrană și materiale medicale; întrucât regimul sirian a eliminat produse medicale esențiale din convoi;

întrucât, la 24 februarie 2018, CSONU a adoptat Rezoluția 2401, în care a solicitat ca toate părțile la conflict să înceteze imediat ostilitățile pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile consecutive, pentru a permite o livrare sigură, fără obstacole și susținută a asistenței umanitare, precum și evacuarea medicală a bolnavilor și răniților grav, în conformitate cu dreptul internațional aplicabil; întrucât Rezoluția nr. 2401 a CSONU nu a fost pusă în aplicare de regimul sirian, de forțele ruse și de cele iraniene, în pofida apelurilor repetate ale comunității internaționale; întrucât forțele militare folosesc „eliberarea”regiunii ca pretext pentru a continua să atace civilii; întrucât Rusia și-a exercitat dreptul de veto împotriva a 11 rezoluții ale CSONU în ultimii ani, inclusiv împotriva unei rezoluții care viza reînnoirea mecanismului de anchetă comun ONU-OIAC, în noiembrie 2017, și a avut un rol activ în limitarea conținutului rezoluțiilor;

întrucât aceste atacuri, înfometarea civililor prin asedierea zonelor populate și strămutările forțate, inclusiv în scopul modificării demografiei, utilizate ca tactică de război, constituie o încălcare evidentă a dreptului umanitar internațional; întrucât împiedicarea eforturilor de evacuare și de furnizare de ajutor umanitar și asistență medicală constituie încălcări flagrante ale dreptului umanitar internațional, precum și ale mai multor rezoluții ale CSONU;

întrucât operațiunea turcă „Ramura de măslin”din provincia Afrin, aflată sub control kurd, a adăugat o nouă dimensiune conflictului din Siria, cu noi preocupări pe plan umanitar pentru consecințele negative asupra fragilului echilibru intern din Siria și/sau a eforturilor în direcția unei soluții negociate; subliniază că un număr mare de victime civile a fost deja raportat și că sute de alte vieți omenești sunt în pericol; întrucât VP/ÎR, în numele UE, a exprimat clar aceste preocupări, solicitând guvernului turc să-și înceteze ofensiva și subliniind necesitatea concentrării asupra luptei împotriva organizațiilor teroriste listate de ONU;

întrucât printre încălcările comise în timpul conflictului din Siria de către regimul Assad și aliații săi și de către grupurile teroriste se numără atacurile precis direcționate și fără discernământ asupra civililor, inclusiv cu arme chimice, execuțiile extrajudiciare, torturi și maltratări, disparițiile forțate, arestările arbitrare și în masă, pedepsele colective, atacurile asupra personalului medical și blocarea accesului la alimente, apă și asistență medicală; întrucât aceste crime au rămas nepedepsite până în prezent;

întrucât ISIS/Daesh și alte grupări jihadiste au comis atrocități și încălcări grave ale dreptului internațional, inclusiv execuții brutale și acte de violență sexuală, răpiri, tortură, convertire forțată și sclavie a femeilor și fetelor; întrucât copiii sunt recrutați și folosiți în activități teroriste; întrucât există preocupări serioase față de utilizarea civililor ca scuturi umane în zonele deținute de extremiști; întrucât aceste crime pot fi considerate crime de război, crime împotriva umanității și genocid;

I.	întrucât, în situația actuală, opoziția democratică este slăbită, iar civilii sunt prinși între teroriștii jihadiști și fundamentaliștii islamici, pe de o parte, și susținătorii regimului Assad, pe de altă parte;

J.	întrucât, la 26 februarie 2018, Consiliul i-a adăugat pe ministrul industriei și pe ministrul informațiilor din guvernul Siriei pe lista persoanelor vizate de măsurile restrictive ale UE împotriva regimului sirian, având în vedere gravitatea situației din această țară.

întrucât este obligația comunității internaționale și statelor individuale de a-i trage la răspundere pe cei responsabili de încălcările dreptului omului și ale dreptului internațional umanitar comise pe durata conflictului sirian, inclusiv prin aplicarea principiului jurisdicției universale, precum și a legislației naționale; întrucât acest lucru se poate realiza fie în temeiul căilor de atac existente la nivel național și internațional, inclusiv în fața instanțelor naționale și internaționale, fie prin intermediul tribunalelor penale internaționale ad-hoc care ar trebui create; întrucât, pe lângă o astfel de responsabilitate personală în materie penală, statele pot fi, în anumite condiții, trase la răspundere și pentru încălcarea obligațiilor prevăzute de tratatele și convențiile internaționale care intră în competența Curții Internaționale de Justiție, printre care se numără Convenția împotriva torturii și altor pedepse sau tratamente crude, inumane și degradante din 1984 și Convenția privind prevenirea și reprimarea crimei de genocid din 1948;

întrucât UE își menține angajamentul pentru reușita negocierilor desfășurate sub auspiciile Trimisului special al ONU pentru Siria, cunoscute ca procesul de la Geneva; întrucât UE continuă să susțină acest proces, inclusiv prin organizarea celei de-a doua Conferințe de la Bruxelles privind sprijinirea viitorului Siriei și al regiunii, care urmează să aibă loc pe 24 și 25 aprilie 2018;

întrucât negocierile de la Geneva nu au condus, până în prezent, la progrese în găsirea unei soluții pașnice la criza din Siria, în urma celei de a 9-a runde de la Viena, la 25 și 26 ianuarie 2018; întrucât, la 4 mai 2017, Rusia, Iranul și Turcia au ajuns la un acord în Kazahstan pentru a institui patru zone de detensionare a situației, dar pe care garanții nici nu le-au respectat, nici nu le-au protejat; întrucât Congresul pentru un dialog național sirian, care a avut loc la Soci la 30 ianuarie 2018, a anunțat crearea unui comitet constituțional, care nu a fost acceptat de către toate părțile;

N.	întrucât situația din Siria și lipsa unei tranziții politice globale, autentice și incluzive împiedică în continuare realizarea completă a strategiei UE privind Siria, și în special livrarea asistenței substanțiale pe care Uniunea o poate oferi pentru reconstrucția țării;

întrucât, de la izbucnirea războiului, UE și statele sale membre au mobilizat peste 10,4 miliarde EUR pentru nevoile umanitare generate de criza siriană, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, în regiunile învecinate, fiind astfel cel mai mare donator; întrucât UE a sprijinit și apreciat, de asemenea, în mod substanțial, țările învecinate care găzduiesc refugiați;

condamnă categoric, încă o dată și în termenii cei mai duri, toate atrocitățile și încălcările la scară largă ale drepturilor omului și dreptului internațional umanitar comise în timpul conflictului, și în special actele forțelor regimului Assad, inclusiv cu sprijinul aliaților săi, Rusia și Iranul, precum și pe cele ale organizațiilor teroriste listate de ONU; regretă faptul că în Siria cel puțin 400 000 de persoane au fost ucise și mai multe mii rănite de bombardamente, atacurile cu mortiere și alte mijloace militare în cursul celor șapte ani de conflict, precum și că milioane de persoane au fost strămutate, iar civilii nu au acces la alimente, apă, instalații sanitare și servicii medicale, datorită asediilor îndelungate ale zonelor dens populate; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la spirala violenței din multe părți ale țării, cum este cazul în Ghouta de Est, Afrin și Idlib;

regretă profund eșecul repetat al încercărilor regionale și internaționale de a pune capăt războiului, și solicită insistent o cooperare reînnoită intensivă la nivel global, pentru a se ajunge la o soluție pașnică și durabilă a conflictului; subliniază că sprijinul oferit de comunitatea internațională opoziției democratice este insuficient; reafirmă prioritatea procesului de la Geneva condus de ONU și sprijină eforturile depuse de trimisul special al ONU pentru Siria, Staffan de Mistura, în vederea realizării unei veritabile tranziții politice autentice și incluzive, în conformitate cu Rezoluția 2254 a CSONU, negociată de toate părțile din Siria și cu sprijinul actorilor majori internaționali și regionali; subliniază importanța găsirii unei soluții politice la acest conflict; își menține angajamentul față de independența, unitatea și integritatea teritorială a Siriei;

condamnă în termenii cei mai vehemenți violențele continue din Ghouta de Est, în pofida adoptării în unanimitate a Rezoluției 2401 a CSONU, și solicită de urgență tuturor părților, în special regimului Assad, Rusiei și Iranului, să o aplice integral și de urgență și să o respecte, asigurând furnizarea imediată, în condiții de siguranță, fără obstacole și în mod susținut a asistenței umanitare, evacuarea bolnavilor și răniților grav și atenuând suferințele poporului sirian; susține întru totul apelul către toate părțile în conflict de a înceta fără întârziere ostilitățile pe o perioadă de cel puțin 30 de zile consecutive; își reiterează apelul către toate părțile, în special către autoritățile siriene, să-și respecte responsabilitatea de a proteja populația siriană și să înceteze imediat toate atacurile împotriva civililor din Siria; invită garanții încetării focului în zonele de detensionare să-și exercite responsabilitățile, pentru a pune capăt violențelor și crimelor comise și a autoriza și garanta accesul neîngrădit la aceste zone; ia act de decizia celor trei țări ale Procesului de la Astana de a organiza o nouă reuniune la nivel înalt în aprilie 2018, pentru a discuta despre Siria și despre măsurile posibile în regiune; subliniază că aceste măsuri nu ar trebui în niciun caz să intre în contradicție sau să submineze discuțiile desfășurate sub egida ONU/procesul de la Geneva;

reamintește regimurilor din Siria, Rusia și Iran că sunt răspunzătoare în temeiul dreptului internațional pentru crimele atroce pe care continuă să le comită în Siria și că responsabilii pentru astfel de infracțiuni, state sau indivizi, vor fi trași la răspundere;

regretă profund vetourile repetate ale Rusiei în cadrul CSONU, precum și faptul că nu s-a ajuns la un acord privind reînnoirea mandatului mecanismului de anchetă comun OIAC-ONU înainte de expirarea acestuia, la 17 noiembrie 2017; consideră că această atitudine a unui membru permanent al CSONU, cu o responsabilitate particulară în ceea ce privește menținerea păcii și securității internaționale, este rușinoasă; subliniază că, în ochii întregii lumi, obstrucționarea anchetelor internaționale este în primul rând un semn de vinovăție;

își exprimă profunda îngrijorare pentru intervenția Turciei în zonele din Siria controlate de forțele kurde; continuă să fie deosebit de îngrijorat de agravarea situației din Afrin, inclusiv de posibila confruntare dintre forțele turce și cele ale lui Assad sau cele ruse, precum și de tensiunile crescânde cu Statele Unite; invită guvernul turc să își retragă trupele și să joace un rol constructiv în conflictul sirian, ceea ce este, de asemenea, în interesul național al Turciei; susține poziția VP/ÎR conform căreia deschiderea de noi fronturi în Siria nu este în interesul securității din Turcia și avertizează cu privire la agravarea crizei umanitare din țară; solicită respectarea deplină a dreptului umanitar, inclusiv protecția civililor, și solicită încetarea focului în întreaga Sirie, prin urmare și în Afrin;

își reafirmă sprijinul pentru eforturile depuse de Coaliția internațională împotriva Daesh; subliniază faptul că această coaliție și forțele siriene partenere au realizat progrese semnificative în campania pentru a înfrânge Daesh în Siria; reamintește că toate măsurile luate pentru a combate Daesh și alte grupări recunoscute ca teroriste de CSONU trebuie să respecte cu strictețe dreptul internațional; solicită statelor membre și aliaților lor să asigure transparența, asumarea răspunderii și respectarea deplină a dreptului internațional umanitar și a dreptului internațional al drepturilor omului;

solicită insistent, încă o dată, permiterea accesului umanitar în siguranță, în timp util și neîngrădit pe întreg teritoriul Siriei și salută Rezoluția 2393 a CSONU, care reînnoiește autorizația accesului umanitar peste frontiere și peste liniile de conflict în Siria pentru o perioadă de încă 12 luni (până la 10 ianuarie 2019); încurajează ONU și partenerii săi operaționali să continue să ia măsuri în vederea intensificării activităților umanitare în zonele dificile de acces și în cele asediate, inclusiv prin utilizarea într-un mod cât mai eficient a trecerii frontierei în temeiul Rezoluției 2165 (2014) a CSONU; solicită accelerarea acțiunii umanitare împotriva minelor pe întreg teritoriul Siriei, ca o chestiune de urgență, și reamintește tuturor părților implicate în conflict că personalul spitalicesc și cel medical este explicit protejat în temeiul dreptului umanitar internațional; regretă diferitele cazuri de abuz sexual și de abateri constatate în cadrul organizațiilor internaționale de ajutor, inclusiv exploatarea sexuală a refugiaților sirieni de către cei însărcinați cu acordarea de ajutor în numele ONU și al unor organizații internaționale bine cunoscute; afirmă categoric că nu trebuie să existe niciun fel de toleranță pentru astfel de acte; solicită insistent o anchetă minuțioasă și subliniază că toți cei responsabili trebuie pedepsiți;

subliniază că nu trebuie să existe toleranță sau impunitate pentru crimele oribile comise în Siria, inclusiv pentru cele comise împotriva minorităților religioase sau etnice și a altor grupuri și minorități; își reiterează apelul pentru o anchetare și o urmărire penală independentă, imparțială, detaliată și credibilă a celor responsabili și sprijină activitatea Mecanismului internațional, imparțial și independent (MIII) pentru crimele internaționale comise în Republica Arabă Siriană începând cu martie 2012; salută decizia UE de a oferi 1,5 milioane de euro ca sprijin financiar pentru acest mecanism, prin intermediul Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace (IcSP); subliniază, cu toate acestea, că va fi nevoie de sprijin și după cele 18 luni de durată a programului; subliniază că este important ca statele membre să-și îndeplinească angajamentele și speră ca problema finanțării MIII să fie discutată și soluționată la a doua Conferinței de la Bruxelles privind sprijinirea viitorului Siriei și al regiunii; solicită, de asemenea, susținerea organizațiilor societății civile și a ONG-urilor care colectează și contribuie la conservarea dovezilor de încălcare a drepturilor omului și a dreptului umanitar;

10.

este în continuare convins că soluționarea reală a conflictului și o pace durabilă în Siria nu sunt posibile dacă nu sunt trași la răspundere autorii crimelor comise și solicită adoptarea unei strategii a UE privind răspunderea pentru crimele atroce comise în Siria; încurajează toate statele să susțină principiul jurisdicției universale în vederea combaterii impunității și salută măsurile luate de unele state membre ale UE în acest sens; salută, de asemenea, inițiativele statelor membre de a introduce încălcările grave ale dreptului internațional ca infracțiune în cadrul legislației lor naționale; solicită din nou UE și statelor sale membre să analizeze, în strânsă cooperare cu țările care împărtășesc aceleași valori, posibilitatea înființării unui tribunal pentru crimele de război comise în Siria, în așteptarea reușitei unei sesizări a CPI; ia act de activitatea importantă desfășurată de rețeaua europeană de puncte de contact cu privire la persoanele vinovate de genocid, crime împotriva umanității și crime de război și invită VP/ÎR și Direcția Generală Justiție și Consumatori să sprijine și să includă această rețea în viitoarele eforturi de stabilire a răspunderii pentru Siria;

11.

solicită să fie respectat de către toți dreptul tuturor grupurilor și minorităților etnice și religioase din Siria, inclusiv al creștinilor și al oricărei persoane strămutate, de a continua să trăiască în ținuturile lor natale tradiționale și istorice cu demnitate, în condiții de egalitate și siguranță, precum și de a-și putea practica religia pe deplin și în mod liber, fără a fi supuși vreunei forme de constrângere, violență ori discriminare; susține dialogul interreligios pentru promovarea înțelegerii reciproce și combaterea fundamentalismului;

12.

este, în continuare, consternat de dispariția apărătoarei drepturilor omului și laureată a Premiului Saharov, Razan Zaitouneh, care a fost răpită la Douma, în decembrie 2013 de către gruparea armată Jaysh al-Islam; solicită înființarea unui grup operativ al UE cu scopul de a coordona și intensifica eforturile de căutare și de eliberare a acesteia;

13.

solicită insistent VP/ÎR să depună toate eforturile pentru a revigora negocierile de pace mediate de ONU și să revendice un rol mai activ în cadrul acestor negocieri, utilizând capacitatea financiară și dorința UE de a angaja resurse considerabile pentru reconstrucția Siriei; invită insistent VP/ÎR să implice mai îndeaproape și să sprijine activ societatea civilă siriană și pe cei care doresc o cale democratică, pluralistă și incluzivă în Siria în acțiunile pe care le întreprinde pentru viitorul poporului sirian, începând cu Conferința de la Bruxelles, care va avea loc la 24 și 25 aprilie 2018; încurajează VP/ÎR să colaboreze cu poporul sirian pentru a elabora strategii locale de reconstrucție pentru diferite părți și regiuni ale Siriei; subliniază că, în colaborarea cu partenerii săi internaționali, UE ar trebui să aibă în vedere toate opțiunile existente, inclusiv lansarea ajutoarelor pe cale aeriană și stabilirea de zone „no-fly”în temeiul unei rezoluții CS al ONU;

14.

salută organizarea celei de-a doua Conferințe de la Bruxelles, găzduită de UE pentru a da expresie și a pune în practică întregul sprijin politic și economic acordat de comunitatea internațională procesului de la Geneva în favoarea sirienilor care au nevoie de ajutor și a țărilor care găzduiesc refugiați sirieni; ia act de solidaritatea impresionantă a Iordaniei, Libanului și Turciei față de refugiați și solicită accelerarea sprijinului financiar acordat de UE și statele sale membre pentru a răspunde nevoilor presante ale refugiaților și ale comunităților lor gazdă; avertizează împotriva inițierii eforturilor de reconstrucție înainte de încheierea unui acord politic negociat de ONU, cu participarea tuturor părților; solicită VP/ÎR să permită o participare mai amplă a organizațiilor societății civile la această conferință; solicită, în acest sens, un sprijin crescut pentru organizațiile societății civile siriene pașnice și democratice și pentru apărătorii drepturilor omului, inclusiv prin Fondul Madad, Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace, precum și Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului; solicită comunității internaționale să își îndeplinească angajamentele restante privind ajutorul umanitar acordat Siriei și țărilor învecinate;

15.

subliniază că eforturile UE de a oferi ajutor umanitar și de planificare pentru viitorul Siriei sunt lăudabile; reamintește faptul că, în conformitate cu strategia sa, UE s-a angajat să nu acorde necondiționat asistență pentru reconstrucția Siriei, ci numai după demararea clară a unei tranziții globale, veritabile și incluzive, negociată de părțile siriene în conflict, pe baza Rezoluției 2254 a Consiliului de Securitate al ONU și a Comunicatului de la Geneva; subliniază că regimului Assad, Rusiei lui Putin și Iranului le revine principala responsabilitate pentru consecințele economice ale intervențiilor lor militare; ia act de faptul că orice angajamente de reconstrucție, bazate pe o abordare ascendentă și pe o responsabilizarea reușită a actorilor locali, excluzând astfel grupările teroriste cunoscute, trebuie să vizeze asigurarea păcii și a responsabilității;

16.

condamnă categoric utilizarea copiilor în lupte și în atacuri teroriste; subliniază că a proteja copiii și a face din accesul acestora la educație o prioritate, inclusiv în cazul copiilor refugiați în țările învecinate, și a sprijini reabilitarea psihologică a acestor copii traumatizați reprezintă aspecte de o importanță fundamentală;

17.

își exprimă îngrijorarea cu privire la întoarcerea raportată a 66 000 de refugiați în Siria în 2017 și subliniază necesitatea respectării integrale a principiului nereturnării; subliniază că Siria nu este sigură pentru întoarcerea refugiaților și că UE nu trebuie să sprijine astfel de returnări; își reiterează solicitarea către statele membre de a-și onora angajamentele, inclusiv cele stabilite în Declarația de la New York, și de a-și asuma în comun responsabilitatea, permițând refugiaților care fug din zonele de război din Siria să găsească protecție dincolo de regiunea aflată în imediata vecinătate, inclusiv prin relocare și programe umanitare de admisie;

18.

salută adăugarea, la 26 februarie 2018, a doi miniștri sirieni pe lista celor vizați de măsurile restrictive ale UE împotriva regimului din Siria, care au fost numiți în ianuarie 2018 și care sunt responsabili pentru acte de represiune împotriva poporului sirian; invită insistent toate statele membre să asigure deplina conformitate cu Decizia 2013/255/PESC a Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Siriei, în special înghețarea activelor persoanelor enumerate în aceasta, precum și restricțiile privind admisia persoanelor care beneficiază de pe urma regimului sau care sprijină regimul din Siria; condamnă încălcările semnalate ale acestei decizii și reamintește statelor membre obligația care le revine, în temeiul dreptului internațional, de a asigura arestarea și reținerea persoanelor suspectate de atrocități, prezente pe teritoriul lor; solicită să fie impuse sancțiuni speciale împotriva oficialilor ruși și iranieni, în urma acțiunilor lor precis direcționate și deliberate împotriva populațiilor civile în Ghouta de Est, precum și din restul Siriei;

19.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Organizației Națiunilor Unite, membrilor Grupului internațional de sprijin pentru Siria și tuturor părților implicate în conflict și de a asigura traducerea acestui text în limba arabă.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2017)0227.

(2) JO L 121, 10.5.2011, p. 11.

10.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/152

P8_TA(2018)0087

O bază fiscală consolidată comună a societăților *

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (COM(2016)0683 – C8-0471/2016 – 2016/0336(CNS))

(Procedura legislativă specială – consultare)

(2019/C 162/29)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0683),

—	având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0471/2016),

—

având în vedere avizele motivate prezentate în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității de către Parlamentul Danemarcei, Dáil Éireann, Seanad Éireann, Camera Deputaților din Luxemburg, Parlamentul Maltei, Senatul Țărilor de Jos, Camera Reprezentanților din Țările de Jos și Parlamentul Suediei, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

—	având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0051/2018),

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul 1

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)

Societățile care doresc să desfășoare activități transfrontaliere în cadrul Uniunii Europene se lovesc de obstacole importante și de denaturări ale pieței din cauza existenței a 28 de sisteme diferite de impozitare a societăților și a interacțiunii dintre acestea. În această epocă a globalizării și digitalizării, impozitarea la sursă, mai ales a capitalului financiar și intelectual devine tot mai greu de urmărit și mai ușor de manipulat. În plus, structurile de planificare fiscală au devenit din ce în ce mai sofisticate de-a lungul timpului, pe măsură ce se dezvoltă în diferite jurisdicții și profită efectiv de detaliile tehnice ale unui sistem fiscal sau de neconcordanțele dintre două sau mai multe sisteme fiscale în scopul reducerii obligațiilor fiscale ale societăților. Digitalizarea pe scară largă a numeroase sectoare economice, asociată cu dezvoltarea rapidă a economiei digitale, pune sub semnul întrebării caracterul adecvat al modelelor de impozitare a societăților din Uniune concepute pentru industriile tradiționale, inclusiv în ceea ce privește măsura în care criteriile de evaluare și de calculare ar putea fi redefinite pentru a reflecta activitățile comerciale ale secolului XXI. Deși aceste situații evidențiază deficiențe cu un caracter complet diferit, toate creează obstacole care împiedică buna funcționare a pieței interne și creează denaturări între întreprinderile mari și întreprinderile mici și mijlocii . Un nou standard pentru o bază fiscală a societăților din Uniune ar trebui, prin urmare , să abordeze aceste tipuri de deficiențe ale pieței, respectând, în același timp, obiectivele de claritate și certitudine juridică pe termen lung și principiul neutralității fiscale. O mai mare convergență între sistemele fiscale naționale va duce la o scădere semnificativă a costurilor și a sarcinii administrative pentru întreprinderile cu activitate transfrontalieră pe teritoriul Uniunii. Deși politica fiscală este o competență națională, articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stipulează clar că Consiliul, hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social, ar trebui să adopte directive pentru apropierea acestor acte cu putere de lege, regulamente și acte administrative în domeniul fiscal din statele membre care au incidență directă asupra instituirii sau funcționării pieței interne .

Amendamentul 2

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)

Pentru a sprijini buna funcționare a pieței interne, sistemul de impozitare a societăților din Uniune ar trebui să fie structurat pe baza principiului conform căruia societățile plătesc impozitele care le revin în mod echitabil în jurisdicția sau jurisdicțiile în care sunt generate profiturile lor și în care au sediul permanent. Ținând seama de transformarea digitală a mediului de afaceri, este necesar să se asigure faptul că societățile care generează venituri într-un stat membru fără a avea un sediu fizic permanent, ci numai un sediu digital permanent în statul membru respectiv, sunt tratate în același fel cu societățile ce au un sediu fizic permanent. Prin urmare, este necesar să se prevadă mecanisme care descurajează societățile să profite de neconcordanțele dintre sistemele fiscale naționale pentru a-și reduce obligațiile fiscale. Este la fel de important să se stimuleze creșterea și dezvoltarea economică pe piața internă prin facilitarea comerțului transfrontalier și a investițiilor societăților. În acest scop, este necesar să se elimine atât riscurile dublei impuneri, cât și cele ale dublei neimpozitări în Uniune prin eradicarea disparităților rezultate din interacțiunea sistemelor naționale de impozitare a societăților. În același timp, societățile au nevoie de un cadru legal și fiscal ușor de utilizat pentru dezvoltarea activității lor comerciale și extinderea acesteia la nivel transfrontalier în Uniune. În acest context, cazurile de discriminare rămase ar trebui, de asemenea, să fie eliminate. Consolidarea este un element esențial al sistemului CCCTB, având în vedere că principalele obstacole fiscale întâlnite de societățile aceluiași grup care desfășoară activități transfrontaliere în Uniune pot fi eliminate doar în acest fel. Prin consolidare se elimină formalitățile legate de prețurile de transfer și dubla impunere intragrup.

Amendamentul 3

Propunere de directivă

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)

Astfel cum s-a subliniat în propunerea de Directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (1) din 16 martie 2011, un sistem de impozitare a societăților care tratează Uniunea ca o piață unică în scopul calculării bazei de impozitare a profitului societăților ar facilita activitatea transfrontalieră a societăților din Uniune și ar promova obiectivul ca Uniunea să devină o locație mai competitivă pentru investiții la nivel internațional. Propunerea de CCCTB din 2011 s-a axat pe obiectivul de a facilita extinderea activității comerciale pentru societățile din cadrul Uniunii. În plus față de acest obiectiv, ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, faptul că CCCTB poate fi extrem de eficace pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne prin combaterea mecanismelor de evitare a obligațiilor fiscale. În acest context, inițiativa CCCTB ar trebui relansată pentru a aborda, în mod egal, atât aspectul de facilitare a activității comerciale, cât și funcția acesteia de combatere a evitării obligațiilor fiscale. O astfel de abordare ar servi cel mai bine scopului de a elimina denaturările care afectează funcționarea pieței interne.

(3)

Astfel cum s-a subliniat în propunerea de Directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (2) din 16 martie 2011, un sistem de impozitare a societăților care tratează Uniunea ca o piață unică în scopul calculării bazei de impozitare a profitului societăților ar facilita activitatea transfrontalieră a societăților din Uniune și ar promova obiectivul ca Uniunea să devină o locație mai competitivă pentru investiții la nivel internațional, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii . Propunerea de CCCTB din 2011 s-a axat pe obiectivul de a facilita extinderea activității comerciale pentru societățile din cadrul Uniunii. În plus față de acest obiectiv, ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, faptul că CCCTB poate fi extrem de eficace pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne prin combaterea mecanismelor de evitare a obligațiilor fiscale. În acest context, inițiativa CCCTB ar trebui relansată pentru a aborda, în mod egal, atât aspectul de facilitare a activității comerciale, cât și funcția acesteia de combatere a evitării obligațiilor fiscale. După introducerea sa în toate statele membre, CCCTB ar garanta impozitarea acolo unde se generează profituri și unde societățile au un sediu permanent. O astfel de abordare ar servi cel mai bine scopului de a elimina denaturările care afectează funcționarea pieței interne. Îmbunătățirea pieței interne este un factor-cheie pentru stimularea creșterii economice și a creării de locuri de muncă. Introducerea unei CCCTB ar impulsiona creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Uniune reducând concurența fiscală dăunătoare între întreprinderi.

Amendamentul 4

Propunere de directivă

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)

Având în vedere necesitatea de a acționa rapid pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, făcând-o, pe de o parte, mai favorabilă pentru comerț și investiții și, pe de altă parte, mai rezistentă la mecanismele de evitare a obligațiilor fiscale, este foarte important să se asigure intrarea simultană în vigoare a Directivei privind o bază fiscală comună a societăților și a Directivei privind o bază fiscală comună consolidată a societăților. Întrucât o astfel de modificare de regim reprezintă o etapă importantă în realizarea pieței interne, este nevoie de flexibilitate pentru a fi executată corespunzător încă de la început. Deoarece piața internă cuprinde toate statele membre, CCCTB ar trebui introdusă, prin urmare, în toate statele membre. În cazul în care Consiliul nu adoptă o decizie unanimă privind propunerea de instituire a unei CCCTB, Comisia ar trebui să prezinte o nouă propunere în temeiul articolului 116 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care Parlamentul European și Consiliul să acționeze în conformitate cu procedura legislativă ordinară pentru a emite legislația necesară. În ultimă instanță, o cooperare consolidată ar trebui inițiată de statele membre, care ar trebui să fie deschisă în permanență statelor membre neparticipante în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Este regretabil faptul că nu s-a realizat o evaluare suficient de detaliată a propunerii privind CCTB sau a celei privind CCCTB în ceea ce privește impactul asupra veniturilor fiscale ale societăților din statele membre pentru fiecare țară în parte.

Amendamentul 5

Propunere de directivă

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)

Numeroase structuri de planificare fiscală agresivă apar în general într-un context transfrontalier, ceea ce implică faptul că grupurile participante de societăți dețin un minimum de resurse. Pe această premisă, din motive de proporționalitate, normele privind CCCTB ar trebui să fie obligatorii numai pentru grupurile de societăți de dimensiuni substanțiale. În acest scop, ar trebui să fie stabilit un prag legat de dimensiune pe baza veniturilor totale consolidate ale unui grup care depune situații financiare consolidate. În plus , pentru a contribui mai bine la realizarea obiectivului de facilitare a comerțului și a investițiilor pe piața internă, normele privind CCCTB ar trebui să fie disponibile, de asemenea, ca opțiune, pentru grupurile care nu ating pragul legat de dimensiune . Eligibilitatea pentru grupul consolidat în scopuri fiscale va fi determinată pe baza a două criterii:

(5)

Numeroase structuri de planificare fiscală agresivă apar în general într-un context transfrontalier, ceea ce implică faptul că grupurile participante de societăți dețin un minimum de resurse. Pe această premisă, din motive de proporționalitate, normele privind baza comună ar trebui să fie obligatorii la început numai pentru societățile care fac parte dintr-un grup de dimensiuni substanțiale. În acest scop, ar trebui să fie stabilit un prag inițial de 750 de milioane EUR legat de dimensiune pe baza veniturilor totale consolidate ale unui grup care depune situații financiare consolidate. Întrucât prezenta directivă vizează un nou standard pentru baza fiscală a tuturor societăților din Uniune , pragul ar trebui coborât până la zero pe o perioadă maximă de șapte ani. Pentru a contribui mai bine la realizarea obiectivului de facilitare a comerțului și a investițiilor pe piața internă, normele privind o bază fiscală comună a societăților ar trebui să fie disponibile, de asemenea, în prima etapă , ca opțiune, pentru societățile care nu îndeplinesc criteriile respective .

Amendamentul 6

Propunere de directivă

Considerentul 5 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5a)

În condiții egale, trecerea la o bază fiscală consolidată comună a societăților poate avea ca rezultat pierderea sau câștigarea unor venituri fiscale de către statele membre. Pentru a compensa pierderile, ar trebui să se creeze un mecanism temporar de compensare, finanțat cu ajutorul excedentului bugetar al statelor membre care câștigă venituri fiscale ca urmare a noului regim. Compensarea ar trebui să fie ajustată în fiecare an pentru a lua în considerare deciziile luate la nivel național sau regional înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive. Comisia ar trebui să aibă obligația de a propune eliminarea sau modificarea sistemului de compensare după o perioadă de șapte ani, precum și de a stabili plafoanele maxime de compensare.

Amendamentul 7

Propunere de directivă

Considerentul 5 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5b)

Pentru a evita repartizarea existentă a efortului fiscal între întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și societățile multinaționale, astfel cum se menționează în Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare, o bază fiscală comună a societăților urmărește obiectivul de a evita plasarea IMM-urilor într-un dezavantaj competitiv, asigurând în acest scop condiții de concurență echitabile pentru IMM-uri. Autoritatea fiscală principală poate oferi IMM-urilor instrumentele necesare care să le ajute să se conformeze cerințelor administrative și organizatorice pe care le implică o opțiune de participare la CCCTB.

Amendamentul 8

Propunere de directivă

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)

Eligibilitatea pentru grupul consolidat în scopuri fiscale va fi determinată pe baza a două criterii: (i) controlul (mai mult de 50% din drepturile de vot) și (ii) proprietatea (mai mult de 75% din capital) sau dreptul la profit (mai mult de 75% din drepturile la repartizarea profitului). Un astfel de test ar asigura un nivel ridicat de integrare economică între membrii grupului. Pentru a garanta integritatea sistemului, cele două praguri legate de control și de proprietate sau dreptul la profit ar trebui respectate pe tot parcursul anului fiscal; în caz contrar, societatea neconformă ar trebui să părăsească imediat grupul. Pentru a preveni o manipulare a rezultatelor fiscale prin intermediul societăților care intră și ies din grup într-un termen scurt, ar trebui să existe, de asemenea, o cerință minimă de nouă luni consecutive pentru stabilirea calității de membru al grupului.

(6)

Este necesar să se definească noțiunea de sediu permanent situat în Uniune și care aparține unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale în Uniune. De prea multe ori întreprinderile multinaționale se organizează pentru a-și transfera profiturile în regimuri fiscale favorabile unde nu plătesc niciun impozit sau plătesc impozite foarte mici. Conceptul de sediu permanent ar permite formularea unei definiții precise și obligatorii a condițiilor care atestă că o întreprindere multinațională este stabilită cu adevărat într-o anumită țară. Această măsură ar obliga întreprinderile multinaționale să își plătească impozitele în mod echitabil. Obiectivul este de a asigura că toți contribuabilii în cauză împărtășesc o înțelegere comună și de a exclude posibilitatea unei discrepanțe din cauza definițiilor divergente. În mod similar, este important să existe o definiție comună a sediilor permanente situate într-o țară terță sau situate în Uniune, dar care aparțin unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale într-o țară terță. În cazul în care prețurile de transfer determină transferul profiturilor către jurisdicții fiscale cu taxe reduse, atunci este de preferat un sistem care alocă profitul printr-o formulă de repartizare. Prin adoptarea unui astfel de sistem, Uniunea poate stabili un standard internațional pentru impozitarea modernă și eficientă a societăților. Comisia ar trebui să elaboreze orientări pentru faza de tranziție în care repartizarea pe baza unei formule coexistă cu alte metode de alocare în relația cu țările terțe, cu mențiunea că, în cele din urmă, repartizarea pe baza unei formule ar trebui să fie metoda standard de alocare. Comisia ar trebui să prezinte o propunere de stabilire a unui model de tratat fiscal al Uniunii, care să înlocuiască, în cele din urmă, miile de tratate bilaterale încheiate de fiecare stat membru.

Amendamentul 9

Propunere de directivă

Considerentul 6 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6a)

Bunurile digitale sunt în general foarte mobile și necorporale. Studiile au arătat că sectorul digital este foarte implicat în practici de planificare fiscală agresivă, întrucât multe modele de afaceri nu necesită o infrastructură fizică pentru a efectua tranzacții cu clienții și pentru a realiza profituri. Acest lucru le permite celor mai mari întreprinderi digitale să plătească impozite apropiate de zero pe venitul realizat. Trezoreriile statelor membre pierd venituri fiscale de miliarde de euro, din cauza imposibilității de a impozita întreprinderile multinaționale digitale. Pentru a remedia această nedreptate socială reală și urgentă, legislația în vigoare privind impozitarea societăților trebuie să fie extinsă pentru a include legătura cu un nou sediu digital permanent bazată pe o prezență digitală semnificativă. Este nevoie de condiții de concurență echitabile pentru modele de afaceri similare pentru abordarea provocărilor de ordin fiscal care rezultă din contextul digitalizării, fără a afecta potențialul sectorului digital. În acest context, ar trebui să se ia în considerare în special lucrările de la nivelul OCDE privind un cadru internațional coerent de reglementare.

Amendamentul 10

Propunere de directivă

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)

Formula de repartizare a bazei fiscale consolidate ar trebui să cuprindă trei factori cu pondere egală, și anume forța de muncă, activele și vânzările în funcție de destinație. Acești factori cu pondere egală ar trebui să reflecte o abordare echilibrată privind distribuirea profiturilor impozabile între statele membre în cauză și să asigure că profiturile sunt impozitate acolo unde sunt câștigate efectiv. Prin urmare, forța de muncă și activele ar trebui să fie alocate statului membru în care este efectuată munca sau în care sunt situate activele, acordându-se, astfel, importanța corespunzătoare intereselor statului membru de origine, în timp ce vânzările ar trebui să fie alocate statului membru de destinație a bunurilor sau serviciilor. Pentru a ține cont de diferențele dintre nivelurile salariilor din întreaga Uniune și, prin urmare, pentru a permite o distribuire corectă a bazei fiscale consolidate, factorul forță de muncă ar trebui să cuprindă atât masa salarială, cât și numărul de angajați (fiecare element având aceeași pondere). De asemenea, factorul active ar trebui să fie compus din toate imobilizările corporale, dar nu și din imobilizările necorporale și activele financiare, din cauza naturii lor mobile și a riscului aferent ca normele prezentei directive să fie eludate . În cazul în care, din cauza unor circumstanțe excepționale, rezultatul repartizării nu reflectă în mod echitabil volumul activității, o clauză de salvgardare ar trebui să prevadă posibilitatea utilizării unei alte metode de alocare a venitului.

(10)

Formula de repartizare a bazei fiscale consolidate ar trebui să cuprindă patru factori cu pondere egală, și anume forța de muncă, activele, vânzările în funcție de destinație, precum și colectarea și utilizarea datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online (acesta din urmă fiind denumit în continuare „factorul date”) . Acești factori cu pondere egală ar trebui să reflecte o abordare echilibrată privind distribuirea profiturilor impozabile între statele membre în cauză și să asigure că profiturile sunt impozitate acolo unde sunt câștigate efectiv. Prin urmare, forța de muncă și activele ar trebui să fie alocate statului membru în care este efectuată munca sau în care sunt situate activele, acordându-se, astfel, importanța corespunzătoare intereselor statului membru de origine, în timp ce vânzările ar trebui să fie alocate statului membru de destinație a bunurilor sau serviciilor. Pentru a ține cont de diferențele dintre nivelurile salariilor din întreaga Uniune și, prin urmare, pentru a permite o distribuire corectă a bazei fiscale consolidate, factorul forță de muncă ar trebui să cuprindă atât masa salarială, cât și numărul de angajați (fiecare element având aceeași pondere). De asemenea, factorul active ar trebui să fie compus numai din imobilizările corporale. În cazul în care, din cauza unor circumstanțe excepționale, rezultatul repartizării nu reflectă în mod echitabil volumul activității, o clauză de salvgardare ar trebui să prevadă posibilitatea utilizării unei alte metode de alocare a venitului.

Amendamentul 11

Propunere de directivă

Considerentul 10 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10a)

Formula de repartizare a bazei fiscale consolidate trebuie să reflecte pe deplin activitatea economică care a avut loc în fiecare stat membru, luând pe deplin în considerare în mod corespunzător eventualele diferențe semnificative dintre economiile statelor membre. În cazul în care formula conduce la o repartizare dezechilibrată care nu reflectă activitatea economică, un mecanism de soluționare a litigiilor ar putea remedia o astfel de situație. Având în vedere considerentele de mai sus, Comisia ar trebui să evalueze posibilitatea instituirii unui mecanism de soluționare a litigiilor, pentru a permite soluționarea adecvată a litigiilor atunci când sunt implicate state membre diferite.

Amendamentul 12

Propunere de directivă

Considerentul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11)	Datorită particularităților care le caracterizează, anumite sectoare, cum ar fi sectorul financiar și de asigurări, sectorul de petrol și gaze, precum și transportul maritim și transportul aerian, au nevoie de o formulă ajustată pentru repartizarea bazei fiscale consolidate.

eliminat

Amendamentul 13

Propunere de directivă

Considerentul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14)

Prezenta directivă se bazează pe Directiva 2016/xx/UE a Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților (care stabilește un set comun de norme în materie de impozit pe profit pentru calcularea bazei de impozitare) și se axează pe consolidarea rezultatelor fiscale la nivelul grupului. Prin urmare, este necesar să se ia în calcul interacțiunea dintre cele două instrumente legislative și să se asigure tranziția anumitor elemente ale bazei de impozitare în noul cadru aplicabil grupurilor. Astfel de elemente ar trebui să includă, în special, norma privind limitarea deductibilității dobânzii, clauza privind nepermiterea exonerării veniturilor (switch over) și legislația referitoare la societățile străine controlate, precum și tratamentul neuniform al elementelor hibride.

(14)

Amendamentul 14

Propunere de directivă

Considerentul 16

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(16)

Pentru a completa sau a modifica anumite elemente neesențiale ale prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește (i) luarea în considerare a modificărilor aduse legislației statelor membre cu privire la formele de societăți și impozitele pe profit și modificarea anexelor I și II în acest sens; (ii) stabilirea unor definiții suplimentare; și (iii) completarea normei privind limitarea deductibilității dobânzii cu norme anti-fragmentare, pentru a aborda mai bine riscurile de evitare a obligațiilor fiscale care ar putea apărea în cadrul unui grup. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(16)

Pentru a completa sau a modifica anumite elemente neesențiale ale prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește (i) luarea în considerare a modificărilor aduse legislației statelor membre cu privire la formele de societăți și impozitele pe profit și modificarea anexelor I și II în acest sens; (ii) stabilirea unor definiții suplimentare; (iii) completarea normei privind limitarea deductibilității dobânzii cu norme anti-fragmentare, pentru a aborda mai bine riscurile de evitare a obligațiilor fiscale care ar putea apărea în cadrul unui grup; și (vi) elaborarea de orientări pentru faza de tranziție, în care repartizarea pe baza unei formule coexistă cu alte metode de alocare în relația cu țările terțe . Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și să țină seama de rezoluția anuală a Parlamentului European . Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

Amendamentul 15

Propunere de directivă

Considerentul 17

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(17)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere Comisiei competențele de executare pentru (i) a adopta anual o listă de forme de societăți din țări terțe care sunt similare cu formele de societăți enumerate în anexa I; (ii) a stabili norme detaliate privind calcularea factorilor forță de muncă, active și vânzări, repartizarea angajaților și a masei salariale, a activelor și vânzărilor fiecărui factor în parte, precum și evaluarea activelor; (iii) a adopta un act de stabilire a unui formular standard al notificării de creare a unui grup; și (iv) a stabili norme privind depunerea electronică a declarației fiscale consolidate, formularul declarației fiscale consolidate, formularul declarației fiscale a unui contribuabil individual și documentele justificative necesare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

(17)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere Comisiei competențele de executare pentru (i) a adopta anual o listă de forme de societăți din țări terțe care sunt similare cu formele de societăți enumerate în anexa I; (ii) a stabili norme detaliate privind calcularea factorilor forță de muncă, active, vânzări și date , repartizarea angajaților și a masei salariale, repartizarea datelor cu caracter personal colectate și exploatate , a activelor și vânzărilor fiecărui factor în parte, precum și evaluarea activelor; (iii) a adopta un act de stabilire a unui formular standard al notificării de creare a unui grup; și (iv) a stabili norme privind depunerea electronică a declarației fiscale consolidate, formularul declarației fiscale consolidate, formularul declarației fiscale a unui contribuabil individual și documentele justificative necesare. Comisia ar trebui să elaboreze aceste modele uniforme ale declarației fiscale în cooperare cu administrațiile fiscale din statele membre. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

Amendamentul 16

Propunere de directivă

Considerentul 18

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(18)

Având în vedere că obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne prin combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale la nivel internațional și facilitarea extinderii societăților la nivel transfrontalier în cadrul Uniunii, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre acționând individual și într-un mod disparat, deoarece este necesară o acțiune coordonată pentru realizarea acestor obiective, dar, datorită faptului că directiva vizează ineficiențele pieței interne care își au originea în interacțiunea dintre normele fiscale naționale disparate care au un impact asupra pieței interne și descurajează activitatea transfrontalieră, aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective, în special având în vedere că domeniul său de aplicare obligatoriu este limitat la grupuri care depășesc o anumită dimensiune.

(18)

(18) Având în vedere că obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne prin combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale la nivel internațional și facilitarea extinderii societăților, în special a IMM-urilor , la nivel transfrontalier în cadrul Uniunii, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre acționând individual și într-un mod disparat, deoarece este necesară o acțiune coordonată pentru realizarea acestor obiective, dar, datorită faptului că directiva vizează ineficiențele pieței interne care își au originea în interacțiunea dintre normele fiscale naționale disparate care au un impact asupra pieței interne și descurajează activitatea transfrontalieră, aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective, în special având în vedere că domeniul său de aplicare obligatoriu este limitat la grupuri care depășesc o anumită dimensiune.

Amendamentul 17

Propunere de directivă

Considerentul 20

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(20)

Comisia ar trebui să aibă obligația de a revizui aplicarea directivei după cinci ani de la intrarea sa în vigoare și să raporteze Consiliului cu privire la funcționarea acesteia. Statele membre ar trebui să aibă obligația să comunice Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă,

(20)

Întrucât prezenta directivă conține o modificare importantă a normelor privind impozitarea societăților comerciale , Comisia ar trebui să aibă obligația de a efectua o evaluare riguroasă a aplicării directivei după cinci ani de la intrarea sa în vigoare și de a raporta Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea acesteia. Acest raport de punere în aplicare ar trebui să cuprindă cel puțin următoarele puncte: impactul sistemului de impozitare prevăzut în prezenta directivă asupra veniturilor fiscale ale statelor membre, avantajele și dezavantajele sistemului pentru IMM-uri, impactul asupra colectării echitabile a impozitelor între statele membre, impactul asupra pieței interne în ansamblu, în special în ceea ce privește posibila denaturare a concurenței între societățile care fac obiectul noilor norme prevăzute în prezenta directivă, și numărul de întreprinderi care intră sub incidența domeniului de aplicare în perioada de tranziție. Comisia ar trebui să aibă obligația de a revizui aplicarea prezentei directive după 10 ani de la intrarea sa în vigoare și să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea acesteia. Statele membre ar trebui să aibă obligația să comunice Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă,

Amendamentul 18

Propunere de directivă

Considerentul 20 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(20a)

Pentru a realiza o consolidare deplină și consecventă și pentru a preveni noi oportunități de arbitraj generate de incoerențele contabile dintre statele membre, este necesar să se adopte criterii clare, coerente și obiective pentru calcularea bazei fiscale consolidate. În acest scop, Comisia ar trebui să propună ajustările necesare ale dispozițiilor relevante din prezenta directivă referitoare la definirea și calcularea bazei fiscale consolidate,

Amendamentul 19

Propunere de directivă

Considerentul 20 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(20b)

Comisia ar trebui să țină seama de studiile suplimentare care analizează impactul potențial al CCCTB asupra veniturilor din impozitul pe profit ale fiecărui stat membru și potențialele dezavantaje competitive pentru Uniune față de țările terțe,

Amendamentul 20

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
1. Prezenta directivă instituie un sistem pentru consolidarea bazelor fiscale, astfel cum se prevede în Directiva 2016/xx/UE a Consiliului (5), pentru societățile care sunt membre ale unui grup și stabilește norme privind modul în care o bază fiscală consolidată comună a societăților este alocată statelor membre și este administrată de către autoritățile fiscale naționale .		(1) Prezenta directivă instituie un sistem privind o bază comună pentru impozitarea în Uniune a anumitor societăți și stabilește norme de calculare a bazei respective, inclusiv norme referitoare la măsuri privind combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale și măsuri privind dimensiunea internațională a sistemului fiscal propus .

Amendamentul 21

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie		Amendamentul
1. Normele prezentei directive se aplică unei societăți care este înființată în temeiul legislației unui stat membru, inclusiv sediilor sale permanente din alte state membre, în cazul în care societatea îndeplinește toate condițiile următoare:		(1) Normele prezentei directive se aplică unei societăți care este înființată în temeiul legislației unui stat membru, inclusiv sediilor sale permanente și sediilor digitale permanente din alte state membre, în cazul în care societatea îndeplinește toate condițiile următoare:

Amendamentul 22

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)	este membră a unui grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară cu un venit total consolidat al grupului care depășește 750 000 000 EUR în exercițiul financiar care precedă exercițiul financiar relevant;

(c)	este membră a unui grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară cu un venit total consolidat al grupului care depășește 750 000 000 EUR în exercițiul financiar care precedă exercițiul financiar relevant; Acest prag se reduce la zero pe o perioadă maximă de șapte ani ;

Amendamentul 23

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 3

Textul propus de Comisie		Amendamentul
3. O societate care îndeplinește condițiile de la alineatul (1) literele (a), (b) și (d), dar nu îndeplinește condițiile prevăzute la litera (c) din alineatul respectiv poate opta, inclusiv pentru sediile sale permanente situate în alte state membre, să aplice normele prezentei directive pentru o perioadă de cinci ani fiscali. Această perioadă se prelungește în mod automat cu perioade succesive de cinci ani fiscali, dacă nu există o notificare de încetare a aplicării în conformitate cu articolul 47 al doilea paragraf. Condițiile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (d) trebuie să fie îndeplinite de fiecare dată când are loc prelungirea perioadei .		(3) O societate care îndeplinește condițiile de la alineatul (1) literele (a), (b) și (d), dar nu îndeplinește condițiile prevăzute la litera (c) din alineatul respectiv poate opta, inclusiv pentru sediile sale permanente situate în alte state membre, să aplice normele prezentei directive.

Amendamentul 24

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 4

Textul propus de Comisie		Amendamentul
4. Normele din prezenta directivă nu se aplică în cazul companiilor de transport maritim aflate sub un regim fiscal special. O companie de transport maritim aflată sub un regim fiscal special este luată în considerare pentru a determina societățile care sunt membre ale aceluiași grup, astfel cum se prevede la articolele 5 și 6.		eliminat

Amendamentul 25

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 23

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(23)	„bază fiscală consolidată”înseamnă rezultatul însumării bazelor fiscale ale tuturor membrilor grupului, calculate în conformitate cu Directiva 2016/xx/UE;

23.	„bază fiscală consolidată”înseamnă venitul net impozabil consolidat al membrilor grupului, calculat pe o bază contabilă consecventă aplicabilă tuturor membrilor grupului în conformitate cu Directiva 2016/xx/UE;

Amendamentul 26

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 28 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

28a.	„factor date”înseamnă colectarea și utilizarea în scopuri comerciale a datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online în unul sau mai multe state membre.

Amendamentul 27

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 3

Textul propus de Comisie		Amendamentul
3. Dacă locul conducerii efective a unui membru al grupului care desfășoară activități de transport maritim sau de transport pe căile navigabile interioare se află la bordul unei nave sau al unui vapor, se consideră că membrul respectiv este rezident în scopuri fiscale în statul membru al portului de origine al navei sau vaporului sau, dacă un astfel de port nu există, în statul membru de rezidență fiscală al operatorului navei sau vaporului.		eliminat

Amendamentul 28

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 4

Textul propus de Comisie		Amendamentul
4. Un contribuabil rezident este supus impozitului pe profit pentru toate veniturile, indiferent de sursa din care sunt obținute acestea, fie în interiorul sau în exteriorul statului membru în care este rezident în scopuri fiscale.		(4) Un contribuabil rezident este supus impozitului pe profit pentru toate veniturile, indiferent de activitatea prin care sunt generate acestea, fie în interiorul sau în exteriorul statului membru în care este rezident în scopuri fiscale.

Amendamentul 29

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 5

Textul propus de Comisie		Amendamentul
5. Un contribuabil nerezident este supus impozitului pe profit pentru toate veniturile obținute dintr-o activitate desfășurată printr-un sediu permanent într-un stat membru.		(5) Un contribuabil nerezident este supus impozitului pe profit pentru toate veniturile obținute dintr-o activitate desfășurată printr-un sediu permanent, inclusiv printr-un sediu digital permanent într-un stat membru. Sediul digital permanent al unui contribuabil se determină în conformitate cu condițiile și criteriile prevăzute la articolul 5 din Directiva Consiliului ... privind o bază fiscală consolidată comună (1).

Amendamentul 30

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)	dreptul de a exercita mai mult de 50 % din drepturile de vot ; și

(a)	dreptul de a exercita drepturi de vot care depășesc 50 % ; și

Amendamentul 31

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie		Amendamentul
		(2a) Sediile permanente includ sediile digitale permanente, în conformitate cu condițiile și criteriile prevăzute la articolul 5 din Directiva Consiliului ... privind o bază fiscală consolidată comună (2) .

Amendamentul 32

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
1. Bazele fiscale ale tuturor membrilor unui grup se adună într-o bază fiscală consolidată .		(1) Baza fiscală a unui grup consolidat se determină la fel ca în cazul entităților unitare. În acest scop, baza fiscală agregată a grupului trebuie să fie recalculată pentru a elimina toate profiturile sau pierderile, inclusiv cele provenite din orice tranzacții, indiferent de natura acestora, dintre două sau mai multe entități din cadrul grupului.

Amendamentul 33

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 2

Textul propus de Comisie		Amendamentul
2. Dacă o bază fiscală consolidată este negativă, pierderea se reportează și se acoperă din următoarea bază fiscală consolidată pozitivă. Dacă baza fiscală consolidată este pozitivă, aceasta se repartizează în conformitate cu capitolul VIII.		(2) Dacă o bază fiscală consolidată este negativă, pierderea se reportează și se acoperă din următoarea bază fiscală consolidată pozitivă pe o perioadă de maximum cinci ani . Dacă baza fiscală consolidată este pozitivă, aceasta se repartizează în conformitate cu capitolul VIII.

Amendamentul 34

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 2

Textul propus de Comisie		Amendamentul
2. Grupurile aplică o metodă coerentă și bine documentată de înregistrare a tranzacțiilor intragrup. Grupurile pot schimba metoda doar din motive comerciale întemeiate și doar la începutul unui an fiscal.		(2) Grupurile aplică o metodă coerentă și bine documentată de înregistrare a tranzacțiilor intragrup. Grupurile pot schimba metoda doar din motive comerciale întemeiate și doar la începutul unui an fiscal. Toate aceste tranzacții sunt eliminate din baza de impozitare ca urmare a consolidării efectuate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1).

Amendamentul 35

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 3

Textul propus de Comisie		Amendamentul
3. Metoda de înregistrare a tranzacțiilor intragrup permite identificarea tuturor transferurilor și vânzărilor intragrup la valoarea cea mai mică pentru activele care nu fac obiectul amortizării sau la valoarea fiscală pentru activele amortizabile.		eliminat

Amendamentul 36

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 4

Textul propus de Comisie		Amendamentul
4. Transferurile intragrup nu modifică statutul imobilizărilor necorporale create de societate.		eliminat

Amendamentul 37

Propunere de directivă

Articolul 23 – alineatul 1 – paragraful 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
În cazul în care, ca urmare a unei reorganizări a societăților, unul sau mai multe grupuri sau doi sau mai mulți membri ai unui grup devin membri ai unui alt grup, pierderile necompensate ale grupului sau grupurilor anterioare se repartizează tuturor membrilor grupului, în conformitate cu capitolul VIII și pe baza factorilor aplicabili în anul fiscal în care are loc reorganizarea societăților. Pierderile necompensate ale grupului sau grupurilor existente anterioare se reportează pe anii următori .		În cazul în care, ca urmare a unei reorganizări a societăților, unul sau mai multe grupuri sau doi sau mai mulți membri ai unui grup devin membri ai unui alt grup, pierderile necompensate ale grupului sau grupurilor anterioare se repartizează tuturor membrilor grupului, în conformitate cu capitolul VIII și pe baza factorilor aplicabili în anul fiscal în care are loc reorganizarea societăților. Pierderile necompensate ale grupului sau grupurilor existente anterioare se reportează pe o perioadă maximă de cinci ani .

Amendamentul 38

Propunere de directivă

Articolul 23 – alineatul 2

Textul propus de Comisie		Amendamentul
2. În cazul în care doi sau mai mulți contribuabili principali fuzionează în sensul articolului 2 litera (a) punctele (i) și (ii) din Directiva 2009/133/CE (6) a Consiliului, pierderile necompensate ale grupului se repartizează membrilor săi în conformitate cu capitolul VIII, pe baza factorilor aplicabili la sfârșitul anului fiscal în care are loc fuziunea. Pierderile necompensate se reportează pe anii următori .		2. În cazul în care doi sau mai mulți contribuabili principali fuzionează în sensul articolului 2 litera (a) punctele (i) și (ii) din Directiva 2009/133/CE (7) a Consiliului, pierderile necompensate ale grupului se repartizează membrilor săi în conformitate cu capitolul VIII, pe baza factorilor aplicabili la sfârșitul anului fiscal în care are loc fuziunea. Pierderile necompensate se reportează pe o perioadă maximă de cinci ani .

Amendamentul 39

Propunere de directivă

Articolul 28 – alineatul 1 – paragraful 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Baza fiscală consolidată se împarte între membrii grupului în fiecare an fiscal pe baza unei formule de repartizare. Pentru determinarea cotei-părți a unui membru al grupului, formula are următoarea formă, unde factorii vânzări, forță de muncă și active au pondere egală:		Baza fiscală consolidată se împarte între membrii grupului în fiecare an fiscal pe baza unei formule de repartizare. Pentru determinarea cotei-părți a unui membru al grupului, formula are următoarea formă, unde factorii vânzări, forță de muncă, active și factorul date au pondere egală:

Amendamentul 40

Propunere de directivă

Articolul 28 – alineatul 1 – formulă

Textul propus de Comisie		Amendamentul

Amendamentul 41

Propunere de directivă

Articolul 28 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie		Amendamentul
		În cazul în care unul sau mai mulți factori nu sunt aplicabili având în vedere natura activității unui contribuabil, toți ceilalți factori aplicabili ar trebui să fie ponderați din nou în mod proporțional în cadrul formulei pentru a menține o pondere egală absolută a fiecărui factor aplicabil.

Amendamentul 42

Propunere de directivă

Articolul 28 – alineatul 5

Textul propus de Comisie		Amendamentul
5. La determinarea cotei-părți a unui membru al grupului, se acordă o pondere egală factorilor vânzări, forță de muncă și active.		(5) La determinarea cotei-părți a unui membru al grupului, se acordă o pondere egală factorilor vânzări, forță de muncă, active și factorul date .

Amendamentul 43

Propunere de directivă

Articolul 28 – alineatul 5 a (nou)

Textul propus de Comisie		Amendamentul
		(5a) Jumătate din factorul date este compusă la numărător din volumul total al datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online colectate în fiecare stat membru de către un membru al grupului și la numitor din volumul total al datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online colectate în fiecare stat membru de către un grup, iar cealaltă jumătate din factorul date este compusă la numărător din volumul total al datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online utilizate în fiecare stat membru de către un membru al grupului și la numitor din volumul total al datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de platforme și servicii online utilizate în fiecare stat membru de către un grup.

Amendamentul 44

Propunere de directivă

Articolul 28 – alineatul 5 b (nou)

Textul propus de Comisie		Amendamentul
		(5b) Volumul datelor cu caracter personal colectate în conformitate cu factorul date se măsoară la sfârșitul anului fiscal în fiecare stat membru.

Amendamentul 45

Propunere de directivă

Articolul 28 – alineatul 5 c (nou)

Textul propus de Comisie		Amendamentul
		(5c) Definiția colectării și utilizării în scop comercial a datelor cu caracter personal în contextul factorului date se stabilește în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.

Amendamentul 46

Propunere de directivă

Articolul 29

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Articolul 29 Clauza de salvgardare Ca excepție de la regula stabilită la articolul 28, în cazul în care contribuabilul principal sau o autoritate competentă consideră că o cotă-parte din baza fiscală consolidată repartizată unui membru al grupului nu reflectă în mod echitabil volumul activității membrului respectiv, contribuabilul principal sau autoritatea competentă poate solicita utilizarea unei alte metode de calcul a cotei de impozitare a fiecărui membru al grupului. O metodă alternativă poate fi utilizată numai în cazul în care, în urma unor consultări între autoritățile competente și, după caz, în urma unor discuții desfășurate în conformitate cu articolele 77 și 78, toate aceste autorități sunt de acord cu respectiva metodă alternativă. Statul membru al autorității fiscale principale informează Comisia în legătură cu metoda alternativă utilizată.		eliminat

Amendamentul 47

Propunere de directivă

Articolul 38 – alineatul 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
1. Vânzările de bunuri se includ în factorul vânzări al membrului grupului situat în statul membru în care se încheie expediția sau transportul mărfurilor pentru persoana care le achiziționează. Dacă acest loc nu poate fi identificat, vânzarea bunurilor se repartizează membrului grupului situat în statul membru în care se află ultima locație a bunurilor care poate fi identificată.		(1) Vânzările de bunuri se includ în factorul vânzări al membrului grupului situat în statul membru în care se încheie expediția sau transportul mărfurilor pentru persoana care le achiziționează. Dacă acest loc nu poate fi identificat sau membrul grupului nu are o prezență impozabilă , vânzarea bunurilor se repartizează membrului grupului situat în statul membru în care se află ultima locație a bunurilor care poate fi identificată.

Amendamentul 48

Propunere de directivă

Articolul 43

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Articolul 43 Transportul maritim, transportul pe căi navigabile interioare și transportul aerian Veniturile, cheltuielile și alte elemente deductibile ale unui membru al grupului al cărui obiect principal de activitate este exploatarea navelor sau a aeronavelor în traficul internațional sau exploatarea navelor angajate în transportul pe căi navigabile interioare sunt excluse din baza fiscală consolidată și nu se repartizează în conformitate cu normele prevăzute la articolul 28. În schimb, aceste venituri, cheltuieli și alte elemente deductibile se atribuie respectivului membru al grupului pentru fiecare tranzacție în parte și fac obiectul unor ajustări tarifare în conformitate cu articolul 56 din Directiva 2016/xx/UE. Participațiile deținute în membrul grupului și de către acesta se iau în considerare pentru a stabili dacă există un grup, în conformitate cu articolele 5 și 6.		eliminat

Amendamentul 49

Propunere de directivă

Articolul 46 – alineatul 2

Textul propus de Comisie		Amendamentul
2. Notificarea menționată la alineatul (1) acoperă toți membrii grupului, cu excepția companiilor de transport maritim menționate la articolul 2 alineatul (4) .		2. Notificarea menționată la alineatul (1) acoperă toți membrii grupului.

Amendamentul 50

Propunere de directivă

Articolul 48 – paragraful 2

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Comisia poate adopta un act care stabilește formularul standard al notificării de creare a unui grup. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).		Comisia adoptă un act care stabilește formularul standard al notificării de creare a unui grup. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

Amendamentul 51

Propunere de directivă

Articolul 55 – paragraful 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Comisia poate adopta acte prin care să stabilească norme referitoare la depunerea electronică a declarației fiscale consolidate, la formularul de declarație fiscală consolidată, la formularul de declarație fiscală a unui contribuabil individual și la documentele justificative cerute. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).		Comisia adoptă acte prin care să stabilească norme referitoare la depunerea electronică a declarației fiscale consolidate, la formularul de declarație fiscală consolidată, la formularul de declarație fiscală a unui contribuabil individual și la documentele justificative cerute. Comisia elaborează aceste modele uniforme ale declarației fiscale în cooperare cu administrațiile fiscale din statele membre. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

Amendamentul 52

Propunere de directivă

Articolul 65 – alineatul 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
1. În cazul în care autoritatea competentă a statului membru în care unul dintre membrii grupului este rezident în scopuri fiscale sau este stabilit sub forma unui sediu permanent nu este de acord cu o decizie a autorității fiscale principale luată în temeiul articolului 49 sau al articolului 56 alineatul (2) sau (4) sau al articolului 56 alineatul (5) al doilea paragraf, aceasta poate contesta decizia respectivă în fața instanțelor judecătorești din statul membru al autorității fiscale principale, în termen de trei luni.		(1) În cazul în care autoritatea competentă a statului membru în care unul dintre membrii grupului este rezident în scopuri fiscale sau este stabilit sub forma unui sediu permanent, inclusiv sub forma unui sediu digital permanent , nu este de acord cu o decizie a autorității fiscale principale luată în temeiul articolului 49 sau al articolului 56 alineatul (2) sau (4) sau al articolului 56 alineatul (5) al doilea paragraf, aceasta poate contesta decizia respectivă în fața instanțelor judecătorești din statul membru al autorității fiscale principale, în termen de trei luni.

Amendamentul 53

Propunere de directivă

Articolul 65 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie		Amendamentul
		(2a) Comisia analizează dacă instituirea unui mecanism de soluționare a litigiilor ar putea spori și mai mult eficacitatea și eficiența soluționării diferendelor dintre statele membre. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la acest subiect, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Amendamentul 54

Propunere de directivă

Articolul 67 – alineatul 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
1. Căile de atac împotriva deciziilor de impunere rectificate sau a deciziilor de impunere emise în temeiul articolului 54 sunt audiate de către un organism administrativ care, în conformitate cu legislația statului membru al autorității fiscale principale, este competent pentru audierea căilor de atac în primă instanță. Respectivul organism administrativ este independent de autoritățile fiscale din statul membru al autorității fiscale principale. Dacă în statul membru respectiv nu există un astfel de organism administrativ competent, contribuabilul principal poate introduce direct o cale de atac judiciară.		(1) Căile de atac împotriva deciziilor de impunere rectificate sau a deciziilor de impunere emise în temeiul articolului 54 sunt audiate de către un organism administrativ care, în conformitate cu legislația statului membru al autorității fiscale principale, este competent pentru audierea căilor de atac în primă instanță. Respectivul organism administrativ este independent de autoritățile fiscale din statul membru al autorității fiscale principale. Dacă în statul membru respectiv nu există un astfel de organism administrativ competent sau în cazul în care contribuabilul principal preferă acest lucru, acesta poate introduce direct o cale de atac judiciară.

Amendamentul 55

Propunere de directivă

Articolul 67 – alineatul 5

Textul propus de Comisie		Amendamentul
5. Organismul administrativ menționat la alineatul (1) se pronunță cu privire la calea de atac în termen de șase luni. În cazul în care contribuabilul principal nu primește nicio decizie în acest termen, se consideră că decizia autorității fiscale principale a fost confirmată.		(5) În cazul în care este sesizat printr-o cale de atac , organismul administrativ menționat la alineatul (1) se pronunță cu privire la calea de atac în termen de șase luni. În cazul în care contribuabilul principal nu primește nicio decizie în acest termen, se consideră că decizia autorității fiscale principale a fost confirmată.

Amendamentul 56

Propunere de directivă

Articolul 69 – alineatul 2

Textul propus de Comisie		Amendamentul
2. În cazul în care se aplică alineatul (1), costurile excedentare ale îndatorării și EBITDA se calculează la nivelul grupului și cuprind rezultatele tuturor membrilor grupului. Suma de 3 000 000 EUR, prevăzută la articolul 13 din Directiva 2016/xx/UE, se majorează la 5 000 000 EUR.		(2) În cazul în care se aplică alineatul (1), costurile excedentare ale îndatorării și EBITDA se calculează la nivelul grupului și cuprind rezultatele tuturor membrilor grupului. Suma de 1 000 000 EUR, prevăzută la articolul 13 din Directiva 2016/xx/UE, se majorează la 5 000 000 EUR.

Amendamentul 57

Propunere de directivă

Articolul 71

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Articolul 71 Compensarea și recuperarea pierderilor 1. Articolul 41 din Directiva 2016/xx/UE cu privire la compensarea și recuperarea pierderilor încetează automat să se aplice la intrarea în vigoare a prezentei directive. 2. Pierderile transferate care nu au fost recuperate la intrarea în vigoare a prezentei directive revin în continuare contribuabilului căruia i-au fost transferate.		eliminat

Amendamentul 58

Propunere de directivă

Articolul 72 – paragraful 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
În sensul prezentei directive, trimiterea la cota oficială a impozitului pe profit care ar fi fost aplicabilă contribuabilului conform articolului 53 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2016/xx/UE nu se aplică și se înlocuiește cu cota oficială medie a impozitului pe profit aplicabilă în toate statele membre .		În sensul prezentei directive, se aplică normele referitoare la exonerarea veniturilor prevăzute la articolul 53 din Directiva 2016/xx/UE.

Amendamentul 59

Propunere de directivă

Articolul 73 – paragraful 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
În sensul prezentei directive, domeniul de aplicare al legislației privind societățile străine controlate prevăzute la articolul 59 din Directiva 2016/xx/UE se limitează la relațiile dintre membrii grupului și entitățile care sunt rezidente în scopuri fiscale sau sediile permanente care sunt situate într-o țară terță.		În sensul prezentei directive, domeniul de aplicare al legislației privind societățile străine controlate prevăzute la articolul 59 din Directiva 2016/xx/UE se limitează la relațiile dintre membrii grupului și entitățile care sunt rezidente în scopuri fiscale sau sediile permanente, inclusiv sediile digitale permanente care sunt situate într-o țară terță.

Amendamentul 60

Propunere de directivă

Articolul 74 – paragraful 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
În sensul prezentei directive, domeniul de aplicare al normelor privind tratamentul neuniform al elementelor hibride prevăzute la articolul 61 din Directiva 2016/xx/UE se limitează la relațiile dintre membrii grupului și membri din afara grupului care sunt întreprinderi asociate, astfel cum se prevede la articolul 56 din Directiva 2016/xx/UE .		În sensul prezentei directive, domeniul de aplicare al normelor privind tratamentul neuniform al elementelor hibride și aranjamentele aferente se aplică astfel cum sunt definite la articolul 61 din Directiva 2016/xx/UE.

Amendamentul 61

Propunere de directivă

Articolul 76

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Articolul 76 Informarea Parlamentului European		Articolul 76 Informarea Parlamentului European
		(1) Parlamentul European organizează o conferință interparlamentară pentru a evalua regimul CCCTB, luând în considerare rezultatele discuțiilor de politică fiscală purtate în cadrul procedurii semestrului european. Parlamentul European comunică opinia și concluziile sale în acest domeniu prin intermediul unei rezoluții adresate Comisiei și Consiliului.
Parlamentul European este informat cu privire la adoptarea de acte delegate de către Comisie, la orice obiecții formulate cu privire la acestea și la revocarea delegării de competențe de către Consiliu.		(2) Parlamentul European este informat cu privire la adoptarea de acte delegate de către Comisie, la orice obiecții formulate cu privire la acestea și la revocarea delegării de competențe de către Consiliu.

Amendamentul 62

Propunere de directivă

Articolul 78 a (nou)

Textul propus de Comisie		Amendamentul
		Articolul 78a Mecanism de compensare Pentru a compensa variațiile bruște ale veniturilor fiscale ale statelor membre care rezultă în urma câștigurilor și pierderilor fiscale cauzate în mod direct și exclusiv de trecerea la noul regim introdus prin prezenta directivă, Comisia instituie un mecanism de compensare specific, operațional de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Compensarea este ajustată în fiecare an pentru a lua în considerare deciziile luate la nivel național sau regional înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive. Mecanismul de compensare este finanțat din excedentul bugetar al statelor membre care câștigă venituri fiscale ca urmare a noului regim și se instituie pentru o perioadă inițială de șapte ani. După acest interval de timp, Comisia evaluează în ce măsură este necesar ca mecanismul de compensare să funcționeze în continuare și decide, în consecință, să pună capăt funcționării acestuia sau să îl reînnoiască o dată pentru o perioadă maximă de doi ani.

Amendamentul 63

Propunere de directivă

Articolul 79

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Articolul 79 Examinare La cinci ani după intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia examinează aplicarea sa și raportează Consiliului cu privire la modul de funcționare a prezentei directive. Raportul include, în special, o analiză a impactului mecanismului instituit în capitolul VIII al prezentei directive pentru repartizarea bazelor fiscale între statele membre.		Articolul 79 Raportul privind punerea în aplicare și examinarea La cinci ani după intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia evaluează aplicarea sa și raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la modul de funcționare a prezentei directive. Raportul privind punerea în aplicare include, în special, o analiză a impactului mecanismului instituit în capitolul VIII al prezentei directive pentru repartizarea bazelor fiscale între statele membre. În elaborarea concluziilor acestui raport privind punerea în aplicare sau în contextul următorului cadru financiar multianual, Comisia propune termenii și condițiile de transferare a unei părți din veniturile fiscale obținute prin baza fiscală consolidată comună a societăților la bugetul general al Uniunii pentru a reduce în mod proporțional contribuțiile statelor membre la bugetul respectiv. La 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia examinează aplicarea sa și raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la modul de funcționare a prezentei directive.

Amendamentul 64

Propunere de directivă

Articolul 80 – alineatul 1 – paragraful 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la 31 decembrie 2020 , actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.		Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la 31 decembrie 2019 , actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Amendamentul 65

Propunere de directivă

Articolul 80 – alineatul 1 – paragraful 2

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 2021 .		Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 2020 .

(1) Propunere de Directivă a Consiliului COM(2011)0121 final/2 din 3.10.2011 privind o bază fiscală consolidată comună a societăților.

(2) Propunere de Directivă a Consiliului COM(2011)0121 final/2 din 3.10.2011 privind o bază fiscală consolidată comună a societăților.

(3) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(4) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(5) [titlul complet al Directivei (JO L [ ], [ ], p. [ ])].

(1) Directiva […] a Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților (JO L ..., …, p. ...).

(2) Directiva Consiliului ... privind o bază fiscală comună a societăților (JO L ..., …, p. ...).

(6) Directiva 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre (JO L 310, 25.11.2009, p. 34).

(7) Directiva 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre (JO L 310, 25.11.2009, p. 34).

10.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/182

P8_TA(2018)0088

O bază fiscală comună a societăților *

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților (COM(2016)0685 – C8-0472/2016 – 2016/0337(CNS))

(Procedura legislativă specială – consultare)

(2019/C 162/30)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0685),

—	având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0472/2016),

—

—	având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0050/2018),

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul 1

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)

Societățile care doresc să desfășoare activități transfrontaliere în cadrul Uniunii Europene se lovesc de obstacole importante și de denaturări ale pieței din cauza existenței a 28 de sisteme diferite de impozitare a societăților și a interacțiunii dintre acestea. În această epocă a globalizării și digitalizării, impozitarea la sursă, mai ales a capitalului financiar și intelectual devine tot mai greu de urmărit și mai ușor de manipulat. În plus, structurile de planificare fiscală au devenit din ce în ce mai sofisticate de-a lungul timpului, pe măsură ce se dezvoltă în diferite jurisdicții și profită efectiv de detaliile tehnice ale unui sistem fiscal sau de neconcordanțele dintre două sau mai multe sisteme fiscale în scopul reducerii obligațiilor fiscale ale societăților. Digitalizarea pe scară largă a numeroase sectoare economice, asociată cu dezvoltarea rapidă a economiei digitale, pune sub semnul întrebării caracterul adecvat al modelelor de impozitare a societăților din Uniune concepute pentru industriile tradiționale, inclusiv în ceea ce privește măsura în care criteriile de evaluare și de calculare ar putea fi redefinite pentru a reflecta activitățile comerciale ale secolului XXI. Deși aceste situații evidențiază deficiențe cu un caracter complet diferit, toate creează obstacole care împiedică buna funcționare a pieței interne și creează denaturări între întreprinderile mari și întreprinderile mici și mijlocii . Un nou standard pentru o bază fiscală a societăților din Uniune ar trebui , prin urmare, să abordeze aceste tipuri de deficiențe ale pieței, respectând, în același timp, obiectivele de claritate și certitudine juridică pe termen lung și principiul neutralității fiscale. O mai mare convergență între sistemele fiscale naționale va duce la o scădere semnificativă a costurilor și a sarcinii administrative pentru întreprinderile cu activitate transfrontalieră pe teritoriul Uniunii. Deși politica fiscală este o competență națională, articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stipulează clar că Consiliul, hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social, ar trebui să adopte directive pentru apropierea acestor acte cu putere de lege, regulamente și acte administrative în domeniul fiscal din statele membre care au incidență directă asupra instituirii sau funcționării pieței interne.

Amendamentul 2

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)

Amendamentul 3

Propunere de directivă

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)

Amendamentul 4

Propunere de directivă

Considerentul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3a)	În comunicarea sa din 21 septembrie 2017, intitulată „Un sistem fiscal echitabil și eficient în Uniunea Europeană pentru piața digitală unică”, Comisia consideră că CCCTB oferă bazele pentru abordarea provocărilor fiscale generate de economia digitală.

Amendamentul 5

Propunere de directivă

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)

Având în vedere necesitatea de a acționa rapid pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, făcând-o, pe de o parte, mai favorabilă pentru comerț și investiții și, pe de altă parte, mai rezistentă la mecanismele de evitare a obligațiilor fiscale, este foarte important să se asigure intrarea simultană în vigoare a Directivei privind o bază fiscală comună a societăților și a Directivei privind o bază fiscală comună consolidată a societăților. Întrucât o astfel de modificare de regim reprezintă o etapă importantă în realizarea pieței interne, este nevoie de flexibilitate pentru a fi executată corespunzător încă de la început. Deoarece piața internă cuprinde toate statele membre, CCCTB ar trebui introdusă, prin urmare, în toate statele membre. În cazul în care Consiliul nu adoptă o decizie unanimă privind propunerea de instituire a unei CCCTB, Comisia ar trebui să prezinte o nouă propunere în temeiul articolului 116 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care Parlamentul European și Consiliul să acționeze în conformitate cu procedura legislativă ordinară pentru a emite legislația necesară. În ultimă instanță , o cooperare consolidată ar trebui inițiată de statele membre , care ar trebui să fie deschisă în permanență statelor membre neparticipante în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Este regretabil faptul că nu s-a realizat o evaluare suficient de detaliată a propunerii privind CCTB sau a celei privind CCCTB în ceea ce privește impactul asupra veniturilor fiscale ale societăților din statele membre pentru fiecare țară în parte .

Amendamentul 6

Propunere de directivă

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)

Numeroase structuri de planificare fiscală agresivă apar în general într-un context transfrontalier, ceea ce implică faptul că grupurile participante de societăți dețin un minimum de resurse. Pe această premisă, din motive de proporționalitate, normele privind baza comună ar trebui să fie obligatorii numai pentru societățile care fac parte dintr-un grup de dimensiuni substanțiale. În acest scop, ar trebui să fie stabilit un prag legat de dimensiune pe baza veniturilor totale consolidate ale unui grup care depune situații financiare consolidate. În plus, pentru a asigura coerența între cele două etape ale inițiativei CCCTB, normele privind baza comună ar trebui să fie obligatorii pentru societățile care ar fi considerate un grup în cazul în care se materializează inițiativa completă . Pentru a contribui mai bine la realizarea obiectivului de facilitare a comerțului și a investițiilor pe piața internă, normele privind o bază fiscală comună a societăților ar trebui să fie disponibile, de asemenea, ca opțiune, pentru societățile care nu îndeplinesc criteriile respective.

(5)

Numeroase structuri de planificare fiscală agresivă apar în general într-un context transfrontalier, ceea ce implică faptul că grupurile participante de societăți dețin un minimum de resurse. Pe această premisă, din motive de proporționalitate, normele privind baza comună ar trebui să fie obligatorii la început numai pentru societățile care fac parte dintr-un grup de dimensiuni substanțiale. În acest scop, ar trebui să fie stabilit un prag inițial de 750 de milioane EUR legat de dimensiune pe baza veniturilor totale consolidate ale unui grup care depune situații financiare consolidate. Întrucât prezenta directivă vizează un nou standard pentru baza fiscală a tuturor societăților din Uniune, pragul ar trebui coborât până la zero pe o perioadă maximă de șapte ani . Pentru a contribui mai bine la realizarea obiectivului de facilitare a comerțului și a investițiilor pe piața internă, normele privind o bază fiscală comună a societăților ar trebui să fie disponibile, de asemenea, în prima etapă , ca opțiune, pentru societățile care nu îndeplinesc criteriile respective.

Amendamentul 7

Propunere de directivă

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)

Este necesar să se definească noțiunea de sediu permanent situat în Uniune și care aparține unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale în Uniune. Obiectivul este de a asigura că toți contribuabilii în cauză împărtășesc o înțelegere comună și de a exclude posibilitatea unei discrepanțe din cauza definițiilor divergente. Dimpotrivă, nu ar trebui considerat esențial să existe o definiție comună a sediilor permanente situate într-o țară terță sau situate în Uniune, dar care aparțin unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale într-o țară terță. Această dimensiune ar trebui să fie lăsată în seama tratatelor fiscale bilaterale și a legislației naționale datorită interacțiunii sale complicate cu acordurile internaționale .

(6)

Amendamentul 8

Propunere de directivă

Considerentul 6 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6a)

Amendamentul 9

Propunere de directivă

Considerentul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8)

Din veniturile impozabile ar trebui deduse cheltuielile de funcționare și anumite alte elemente. În mod normal, printre cheltuielile de funcționare deductibile ar trebui să se numere toate costurile legate de vânzări și cheltuielile legate de producerea, conservarea și asigurarea veniturilor. Pentru a sprijini inovarea în economie și modernizarea pieței interne, este necesar să se prevadă deduceri pentru costurile de cercetare și dezvoltare, inclusiv super-deduceri , care ar trebui să fie integral înregistrate la cheltuieli în anul în care au fost suportate (cu excepția bunurilor imobile). Micile societăți în faza de lansare fără întreprinderi asociate și care sunt în mod particular inovatoare (o categorie care va cuprinde îndeosebi întreprinderile nou înființate) ar trebui, de asemenea, să fie sprijinite prin super-deduceri majorate pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare. Pentru a garanta certitudinea juridică, ar trebui să existe, de asemenea, o listă a cheltuielilor nedeductibile.

(8)

Din veniturile impozabile ar trebui deduse cheltuielile de funcționare și anumite alte elemente. În mod normal, printre cheltuielile de funcționare deductibile ar trebui să se numere toate costurile legate de vânzări și cheltuielile legate de producerea, conservarea și asigurarea veniturilor. Pentru a sprijini inovarea în economie și modernizarea pieței interne, este necesar să se prevadă deduceri, iar contribuabilii ar trebui să primească un credit fiscal pentru costurile reale de cercetare și dezvoltare legate de cheltuielile cu personalul , subcontractanții, lucrătorii temporari și lucrătorii independenți , iar aceste deduceri ar trebui să fie integral înregistrate la cheltuieli în anul în care au fost suportate (cu excepția bunurilor imobile). Pentru a se evita utilizarea abuzivă a deducerilor este nevoie de o definiție clară a cheltuielilor reale de cercetare și dezvoltare. Pentru a garanta certitudinea juridică, ar trebui să existe, de asemenea, o listă a cheltuielilor nedeductibile.

Amendamentul 10

Propunere de directivă

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)

Evoluțiile recente ale fiscalității internaționale au subliniat faptul că, pentru a-și reduce obligațiile fiscale la nivel mondial, grupurile multinaționale de societăți sunt din ce în ce mai implicate în practici de evitare a obligațiilor fiscale care conduc la erodarea bazei impozabile și la transferul profitului, prin intermediul plăților de dobânzi excesive. Prin urmare, este necesar să se limiteze deductibilitatea costurilor aferente dobânzilor (și a altor costuri financiare), pentru a descuraja astfel de practici. În acest context, deductibilitatea costurilor aferente dobânzilor (și a altor costuri financiare) ar trebui permisă fără restricții numai în măsura în care aceste costuri pot fi compensate cu veniturile impozabile din dobânzi (și alte venituri financiare). Orice excedent la nivelul costurilor dobânzilor ar trebui să facă obiectul unor restricții ale deductibilității, care urmează să fie stabilite în funcție de câștigurile impozabile ale unui contribuabil înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare („EBITDA”).

(9)

Amendamentul 11

Propunere de directivă

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)

Faptul că dobânda plătită la împrumuturi este deductibilă din baza fiscală a unui contribuabil, dar acest lucru nu este valabil în cazul repartizărilor profitului creează un avantaj incontestabil în favoarea finanțării prin îndatorare, în detrimentul capitalurilor proprii. Având în vedere riscurile pe care le implică acest lucru pentru gradul de îndatorare a companiilor, este esențial să se prevadă măsuri care să neutralizeze tendința actuală de evitare a finanțării prin capitaluri proprii. În acest context, se are în vedere să se acorde contribuabililor o deducere pentru creștere și investiții, conform căreia creșterile capitalurilor proprii ale unui contribuabil ar trebui să fie deductibile din baza impozabilă, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Astfel, ar fi esențial să se asigure că sistemul nu suferă de efecte în cascadă și, în acest scop, ar fi necesar să se excludă valoarea fiscală a participațiilor unui contribuabil în întreprinderi asociate. În cele din urmă, pentru ca acest sistem al deducerii să fie suficient de robust, ar fi necesar să se stabilească norme de combatere a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale.

(10)

Amendamentul 12

Propunere de directivă

Considerentul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12)

Pentru a descuraja transferul veniturilor pasive (în principal, financiare) ale unor societăți supuse unor impozite mari, ar trebui să se presupună că orice pierderi pe care aceste societăți le-ar suporta la sfârșitul unui an fiscal corespund, în majoritate, rezultatelor activității lor comerciale. Pe baza acestei premise, contribuabililor ar trebui să li se permită să reporteze pierderi pe termen nelimitat și fără restricții în raport cu suma deductibilă pe an. Având în vedere că prin reportarea pierderilor asupra exercițiilor următoare se urmărește plata impozitelor de către contribuabil pe veniturile sale reale, nu există niciun motiv pentru a limita în timp această reportare. În ceea ce privește perspectiva unei pierderi reportate asupra exercițiilor anterioare, nu ar trebui să fie introdusă nicio astfel de regulă, pentru că acest lucru este relativ rar în practica statelor membre și tinde să conducă la o complexitate excesivă. În plus, ar trebui să fie stabilită o dispoziție antiabuz pentru a preveni, a contracara sau a combate încercările de a eluda normele privind deductibilitatea pierderilor prin achiziționarea de societăți care înregistrează pierderi.

(12)

Pentru a descuraja transferul veniturilor pasive (în principal, financiare) ale unor societăți supuse unor impozite mari, ar trebui să se presupună că orice pierderi pe care aceste societăți le-ar suporta la sfârșitul unui an fiscal corespund, în majoritate, rezultatelor activității lor comerciale. Pe baza acestei premise, contribuabililor ar trebui să li se permită să reporteze pierderi pe o perioadă de cinci ani și cu restricții în raport cu suma deductibilă pe an. În ceea ce privește perspectiva unei pierderi reportate asupra exercițiilor anterioare, nu ar trebui să fie introdusă nicio astfel de regulă, pentru că acest lucru este relativ rar în practica statelor membre și tinde să conducă la o complexitate excesivă. Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului (3) prevede o dispoziție generală antiabuz pentru a preveni, a contracara sau a combate încercările de a eluda normele privind deductibilitatea pierderilor prin achiziționarea de societăți care înregistrează pierderi. Punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui ia în considerare, de asemenea, în mod sistematic această dispoziție generală.

Amendamentul 13

Propunere de directivă

Considerentul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(13)

Pentru a facilita capacitatea societăților la nivelul fluxului de numerar – de exemplu, prin compensarea pierderilor de înființare într-un stat membru cu profiturile obținute într-un alt stat membru – și pentru a încuraja extinderea transfrontalieră în cadrul Uniunii, contribuabilii ar trebui să aibă dreptul să ia în calcul, temporar, pierderile suferite de filialele lor directe și de sediile permanente situate în alte state membre. În acest scop, o societate-mamă sau sediul central situat într-un stat membru ar trebui să poată deduce din baza sa fiscală, într-un an fiscal dat, pierderile suferite în același an fiscal de către filialele sale directe sau de către sediile permanente situate în alte state membre, proporțional cu participația acesteia. Societatea-mamă ar trebui să fie obligată să adauge din nou la baza sa fiscală, luând în considerare valoarea pierderilor deduse anterior, orice profituri ulterioare realizate de respectivele filiale directe sau sedii permanente. Întrucât este esențial să se protejeze veniturile fiscale la nivel național, pierderile deduse ar trebui, de asemenea, să fie reîncorporate în mod automat dacă acest lucru nu a avut loc deja după un anumit număr de ani sau dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru clasificarea drept filială directă sau sediu permanent.

eliminat

Amendamentul 14

Propunere de directivă

Considerentul 15

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15)

Este esențial să se prevadă măsuri corespunzătoare de combatere a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, pentru a consolida reziliența normelor privind o bază comună împotriva practicilor de planificare fiscală agresivă. Mai precis, sistemul ar trebui să includă o regulă generală antiabuz („RGAA”), completată cu măsuri destinate să descurajeze anumite tipuri de practici de evitare a obligațiilor fiscale. Dat fiind faptul că regulile generale antiabuz au funcția de a combate practicile fiscale abuzive care nu au fost încă abordate prin dispoziții specifice, acestea completează lacunele, ceea ce nu ar trebui să afecteze aplicabilitatea normelor specifice de combatere a evitării obligațiilor fiscale. În cadrul Uniunii, regulile generale antiabuz ar trebui să se aplice acordurilor care nu sunt autentice. De asemenea, este important să se asigure că RGAA se aplică în mod uniform situațiilor interne, situațiilor transfrontaliere în cadrul Uniunii și situațiilor transfrontaliere care implică societăți stabilite în țări terțe, astfel încât să nu difere domeniul de aplicare și rezultatele aplicării acestora.

(15)

Este esențial să se prevadă măsuri corespunzătoare de combatere a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, pentru a consolida reziliența normelor privind o bază comună împotriva practicilor de planificare fiscală agresivă. Mai precis, sistemul ar trebui să includă o regulă generală antiabuz („RGAA”) solidă și eficace , completată cu măsuri destinate să descurajeze anumite tipuri de practici de evitare a obligațiilor fiscale. Dat fiind faptul că regulile generale antiabuz au funcția de a combate practicile fiscale abuzive care nu au fost încă abordate prin dispoziții specifice, acestea completează lacunele, ceea ce nu ar trebui să afecteze aplicabilitatea normelor specifice de combatere a evitării obligațiilor fiscale. În cadrul Uniunii, regulile generale antiabuz ar trebui să se aplice acordurilor care nu sunt autentice. De asemenea, este important să se asigure că RGAA se aplică în mod uniform situațiilor interne, situațiilor transfrontaliere în cadrul Uniunii și situațiilor transfrontaliere care implică societăți stabilite în țări terțe, astfel încât să nu difere domeniul de aplicare și rezultatele aplicării acestora.

Amendamentul 15

Propunere de directivă

Considerentul 17

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(17)

Luând în considerare faptul că efectul tratamentului neuniform al elementelor hibride este, de regulă, o dublă deducere (și anume, o deducere în ambele state) sau o deducere a veniturilor într-un stat fără includere în baza impozabilă într-un alt stat, astfel de situații afectează în mod evident piața internă prin denaturarea mecanismelor sale și crearea de lacune care permit dezvoltarea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale. Având în vedere faptul că tratamentul neuniform este generat de diferențele naționale în materie de calificare juridică a anumitor tipuri de entități sau de plăți financiare, în mod normal, acesta nu apare între societățile care aplică normele comune pentru calcularea bazei lor fiscale. Cu toate acestea, tratamentul neuniform ar persista în interacțiunea dintre cadrul bazei comune și sistemele de impozitare a societăților de la nivel național sau ale unor țări terțe. Pentru a neutraliza efectele schemelor bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride, este necesar să se stabilească norme prin care una dintre cele două jurisdicții implicate în tratamentul neuniform refuză deducerea unei plăți sau se asigură că veniturile corespunzătoare sunt incluse în baza fiscală a societăților .

(17)

Luând în considerare faptul că efectul tratamentului neuniform al elementelor hibride și al sucursalelor este, de regulă, o dublă deducere (și anume, o deducere în ambele state) sau o deducere a veniturilor într-un stat fără includere în baza impozabilă într-un alt stat, astfel de situații afectează în mod evident piața internă prin denaturarea mecanismelor sale și crearea de lacune care permit dezvoltarea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale. Având în vedere faptul că tratamentul neuniform este generat de diferențele naționale în materie de calificare juridică a anumitor tipuri de entități sau de plăți financiare, în mod normal, acesta nu apare între societățile care aplică normele comune pentru calcularea bazei lor fiscale. Cu toate acestea, tratamentul neuniform ar persista în interacțiunea dintre cadrul bazei comune și sistemele de impozitare a societăților de la nivel național sau ale unor țări terțe. Pentru a neutraliza efectele schemelor bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride sau al unor scheme înrudite , Directiva (UE) 2016/1164 stabilește norme privind tratamentele neuniforme ale elementelor hibride și ale elementelor hibride inversate. Punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui ia în considerare , în mod sistematic, aceste norme .

Amendamentul 16

Propunere de directivă

Considerentul 17 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(17a)

Statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să introducă măsuri suplimentare de combatere a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale pentru a reduce efectele negative ale transferului profiturilor către țările terțe cu impozite reduse, care nu realizează neapărat și în mod automat schimburi de informații fiscale în conformitate cu standardele Uniunii.

Amendamentul 17

Propunere de directivă

Considerentul 17 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(17b)

Statele membre ar trebui să pună în funcțiune un sistem de sancțiuni pentru încălcarea de către întreprinderi a dispozițiilor naționale adoptate în conformitate cu prezenta directivă, astfel cum se prevede în legislația națională, și să informeze Comisia în consecință.

Amendamentul 18

Propunere de directivă

Considerentul 19

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(19)

Pentru a completa sau a modifica anumite elemente neesențiale ale prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește (i) luarea în considerare a modificărilor aduse legislației statelor membre cu privire la formele de societăți și impozitele pe profit și modificarea anexelor I și II în acest sens; (ii) stabilirea unor definiții suplimentare; (iii) adoptarea de norme detaliate de combatere a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale într-un număr de domenii specifice relevante pentru deducerea pentru creștere și investiții ; ( iv ) definirea mai detaliată a conceptelor de proprietate juridică și economică a activelor în leasing; ( v ) calcularea elementelor de capital și dobândă ale plăților de leasing și a bazei de calcul a amortizării activelor în leasing; și (vi) definirea mai precisă a categoriilor de imobilizări supuse amortizării. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(19)

Pentru a completa sau a modifica anumite elemente neesențiale ale prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește (i) luarea în considerare a modificărilor aduse legislației statelor membre cu privire la formele de societăți și impozitele pe profit și modificarea anexelor I și II în acest sens; (ii) stabilirea unor definiții suplimentare; ( iii ) definirea mai detaliată a conceptelor de proprietate juridică și economică a activelor în leasing; ( iv ) calcularea elementelor de capital și dobândă ale plăților de leasing și a bazei de calcul a amortizării activelor în leasing; ( v ) definirea mai precisă a categoriilor de imobilizări supuse amortizării. și (vi) elaborarea de orientări pentru faza de tranziție, în care repartizarea pe baza unei formule coexistă cu alte metode de alocare în relația cu țările terțe . Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

Amendamentul 19

Propunere de directivă

Considerentul 19 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(19a)

Comisia ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare uniformă a prezentei directive, pentru a se evita situațiile în care autoritățile competente ale statelor membre impun aplicarea unor regimuri diferite. În plus, lipsa unor norme de contabilitate armonizate în Uniune nu ar trebui să conducă la noi oportunități de planificare fiscală și arbitraj fiscal. Prin urmare, armonizarea normelor contabile ar putea conferi mai multă soliditate regimului comun, în special dacă și atunci când toate societățile Uniunii intră sub incidența regimului respectiv.

Amendamentul 20

Propunere de directivă

Considerentul 23

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(23)

Întrucât prezenta directivă conține o modificare importantă a normelor privind impozitarea societăților comerciale , Comisia ar trebui să aibă obligația de a efectua o evaluare riguroasă a aplicării directivei după cinci ani de la intrarea sa în vigoare și de a raporta Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea acesteia. Acest raport de punere în aplicare ar trebui să cuprindă cel puțin următoarele puncte: impactul sistemului de impozitare prevăzut în prezenta directivă asupra veniturilor fiscale ale statelor membre, avantajele și dezavantajele sistemului pentru întreprinderile mici și mijlocii, impactul asupra colectării echitabile a impozitelor între statele membre, impactul asupra pieței interne în ansamblu, în special în ceea ce privește posibila denaturare a concurenței între societățile care fac obiectul noilor norme prevăzute în prezenta directivă, și numărul de întreprinderi care intră sub incidența domeniului de aplicare în perioada de tranziție; Comisia ar trebui să aibă obligația de a revizui aplicarea prezentei directive după 10 ani de la intrarea sa în vigoare și să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea acesteia. Statele membre ar trebui să aibă obligația să comunice Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă,

Amendamentul 21

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
1. Prezenta directivă instituie un sistem privind o bază comună pentru impozitarea anumitor societăți și stabilește norme de calculare a bazei respective.		(1) Prezenta directivă instituie un sistem privind o bază comună pentru impozitarea în Uniune a anumitor societăți și stabilește norme de calculare a bazei respective, inclusiv norme referitoare la măsuri privind combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale și măsuri privind dimensiunea internațională a sistemului fiscal propus .

Amendamentul 22

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie		Amendamentul
1. Normele prezentei directive se aplică unei societăți care este înființată în temeiul legislației unui stat membru, inclusiv sediilor sale permanente din alte state membre, în cazul în care societatea îndeplinește toate condițiile următoare:		1. Normele prezentei directive se aplică unei societăți care este înființată în temeiul legislației unui stat membru, inclusiv sediilor sale permanente și sediilor digitale permanente din alte state membre, în cazul în care societatea îndeplinește toate condițiile următoare:

Amendamentul 23

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)	este membră a unui grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară cu un venit total consolidat al grupului care depășește 750 000 000 EUR în exercițiul financiar care precedă exercițiul financiar relevant;

(c)	este membră a unui grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară cu un venit total consolidat al grupului care depășește 750 000 000 EUR în exercițiul financiar care precedă exercițiul financiar relevant; Acest prag se reduce la zero pe o perioadă maximă de șapte ani ;

Amendamentul 24

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 3

Textul propus de Comisie		Amendamentul
3. O societate care îndeplinește condițiile de la alineatul (1) literele (a) și (b), dar nu îndeplinește condițiile prevăzute la litera (c) sau (d) de la alineatul respectiv poate opta, inclusiv pentru sediile sale permanente situate în alte state membre, să aplice normele prezentei directive pentru o perioadă de cinci ani fiscali. Această perioadă se prelungește în mod automat cu perioade succesive de cinci ani fiscali, dacă nu există o notificare de încetare a aplicării, în conformitate cu articolul 65 alineatul (3). Condițiile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) trebuie să fie îndeplinite de fiecare dată când are loc prelungirea perioadei .		(3) O societate care îndeplinește condițiile de la alineatul (1) literele (a) și (b), dar nu îndeplinește condițiile prevăzute la litera (c) sau (d) de la alineatul respectiv poate opta, inclusiv pentru sediile sale permanente situate în alte state membre, să aplice normele prezentei directive.

Amendamentul 25

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 4

Textul propus de Comisie		Amendamentul
4. Normele din prezenta directivă nu se aplică în cazul companiilor de transport maritim aflate sub un regim fiscal special. O companie de transport maritim aflată sub un regim fiscal special este luată în considerare pentru a determina societățile care sunt membre ale aceluiași grup, astfel cum se prevede la articolul 3.		eliminat

Amendamentul 26

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)	dreptul de a exercita mai mult de 50% din drepturile de vot ; și

(a)	dreptul de a exercita drepturi de vot care depășesc 50 % ; și

Amendamentul 27

Propunere de directivă

Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12)

„costurile îndatorării” înseamnă cheltuielile reprezentând dobânda aferentă tuturor formelor de datorii, alte costuri echivalente din punct de vedere economic cu dobânzile și cheltuielile suportate în legătură cu obținerea de finanțare, astfel cum sunt definite în dreptul intern, inclusiv plăți în cadrul împrumuturilor cu participare la profit, dobânzi imputate la instrumente cum ar fi obligațiunile convertibile și obligațiunile cu cupon zero, plăți în cadrul unor mecanisme de finanțare alternative, costul de finanțare al plăților de leasing financiar, dobânda capitalizată inclusă în valoarea contabilă a unui activ aferent, amortizarea dobânzii capitalizate, sume calculate pe baza unui randament al finanțării în temeiul normelor privind prețurile de transfer, dobânzi nominale în cadrul unor instrumente financiare derivate sau al unor acorduri de acoperire a riscului aferente împrumuturilor unei entități, randamentul nominal al creșterilor nete de capitaluri proprii, în conformitate cu articolul 11 din prezenta directivă , anumite câștiguri și pierderi generate de diferențele de curs valutar la împrumuturi și instrumente legate de obținerea de finanțare, comisioane de garantare pentru mecanisme de finanțare, comisioane de intermediere și costuri similare aferente împrumuturilor de fonduri;

(12)

„costurile îndatorării” înseamnă cheltuielile reprezentând dobânda aferentă tuturor formelor de datorii, alte costuri echivalente din punct de vedere economic cu dobânzile și cheltuielile suportate în legătură cu obținerea de finanțare, astfel cum sunt definite în dreptul intern, inclusiv plăți în cadrul împrumuturilor cu participare la profit, dobânzi imputate la instrumente cum ar fi obligațiunile convertibile și obligațiunile cu cupon zero, plăți în cadrul unor mecanisme de finanțare alternative, costul de finanțare al plăților de leasing financiar, dobânda capitalizată inclusă în valoarea contabilă a unui activ aferent, amortizarea dobânzii capitalizate, sume calculate pe baza unui randament al finanțării în temeiul normelor privind prețurile de transfer, dobânzi nominale în cadrul unor instrumente financiare derivate sau al unor acorduri de acoperire a riscului aferente împrumuturilor unei entități, anumite câștiguri și pierderi generate de diferențele de curs valutar la împrumuturi și instrumente legate de obținerea de finanțare, comisioane de garantare pentru mecanisme de finanțare, comisioane de intermediere și costuri similare aferente împrumuturilor de fonduri;

Amendamentul 28

Propunere de directivă

Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 30 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

30a.

„jurisdicție fiscală necooperantă” înseamnă o jurisdicție care îndeplinește oricare dintre următoarele criterii:

(a)	jurisdicția nu îndeplinește standardele internaționale în materie de transparență;

(b)	în cadrul jurisdicției există eventuale regimuri preferențiale;

(c)	în cadrul jurisdicției există un sistem fiscal fără niciun impozit pe venit sau cu un impozit pe venit apropiat de zero;

Amendamentul 29

Propunere de directivă

Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 30 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

30b.

„substanță economică” înseamnă criteriile concrete care, inclusiv în contextul economiei digitale, pot fi folosite pentru definirea prezenței impozabile a unei întreprinderi, cum ar fi existența resurselor umane și materiale specifice entității respective, autonomia sa de gestiune, realitatea sa juridică, veniturile pe care le generează și, dacă este cazul, natura activelor sale;

Amendamentul 30

Propunere de directivă

Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 30 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

30c.	„întreprindere cutie poștală” înseamnă orice tip de entitate juridică care nu are substanță economică și care este înființată exclusiv în scopuri fiscale;

Amendamentul 31

Propunere de directivă

Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 30 d (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

30d.

„costuri cu redevențele” înseamnă costurile ce rezultă din plăți de orice fel efectuate ca remunerație pentru utilizarea sau concesionarea utilizării unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filmele cinematografice și programele informatice, a unui brevet, a unei mărci comerciale, a unui proiect sau model, a unui plan, a unei formule secrete sau a unui procedeu secret, precum și pentru informații legate de o experiență acumulată în domeniul industrial, comercial sau științific sau pentru orice alt activ necorporal; plățile efectuate pentru utilizarea sau concesionarea dreptului de a utiliza echipamente industriale, comerciale sau științifice sunt considerate costuri cu redevențele;

Amendamentul 32

Propunere de directivă

Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 30 e (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

30e.	„prețuri de transfer” înseamnă prețurile la care o întreprindere transferă active corporale sau necorporale sau furnizează servicii întreprinderilor asociate;

Amendamentul 33

Propunere de directivă

Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 31

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(31)

„tratament neuniform al elementelor hibride” înseamnă o situație apărută între un contribuabil și o întreprindere asociată sau un acord structurat între părți din jurisdicții fiscale diferite , în cazul în care oricare dintre următoarele rezultate se datorează diferențelor în ceea ce privește calificarea juridică a unui instrument financiar sau a unei entități, sau în ceea ce privește tratamentul unei prezențe comerciale ca fiind un sediu permanent:

(a)	are loc deducerea aceleiași plăți sau a acelorași cheltuieli sau pierderi din baza impozabilă atât în jurisdicția în care își are originea plata, sunt suportate cheltuielile sau sunt suferite pierderile, cât și în cealaltă jurisdicție (denumită în continuare „dublă deducere”);

(b)	are loc deducerea unei plăți din baza impozabilă în jurisdicția în care își are originea plata, fără o includere corespunzătoare a aceleiași plăți, în scopuri fiscale, în baza impozabilă a celeilalte jurisdicții („deducere fără includere”);

(c)

în cazul unor diferențe în ceea ce privește tratamentul unei prezențe comerciale ca sediu permanent, neimpozitarea venitului care își are sursa într-o jurisdicție, fără o includere corespunzătoare, în scopuri fiscale, a aceluiași venit în cealaltă jurisdicție („neimpozitare fără includere”).

Un tratament neuniform al elementelor hibride apare numai în măsura în care aceeași plată dedusă, aceleași cheltuieli suportate sau pierderi suferite în două jurisdicții depășesc valoarea venitului care este inclus în ambele jurisdicții și care poate fi atribuit aceleiași surse. Un tratament neuniform al elementelor hibride include, de asemenea, transferul unui instrument financiar în cadrul unui acord structurat care implică un contribuabil, în cazul în care randamentul aferent instrumentului financiar transferat este tratat în scopuri fiscale ca fiind obținut simultan de mai mult de una dintre părțile la acordul respectiv, care sunt rezidente în scopuri fiscale în jurisdicții diferite, dând naștere la oricare dintre următoarele rezultate:

(a)	deducerea unei plăți în legătură cu randamentul aferent, fără o includere corespunzătoare a plății respective în scopuri fiscale, cu excepția cazului în care randamentul aferent este inclus în venitul impozabil al uneia dintre părțile implicate;

(b)	o reducere pentru impozitul reținut la sursă pentru o plată derivată din instrumentul financiar transferat către mai mult de una dintre părțile implicate;

(31)	„tratament neuniform al elementelor hibride” înseamnă un tratament neuniform al elementelor hibride , astfel cum este definit articolul 2 punctul 9 din Directiva (UE) 2016/1164 ;

Amendamentul 34

Propunere de directivă

Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 32

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(32)

„acord structurat” înseamnă un acord care implică un tratament neuniform al elementelor hibride în care prețul tratamentului neuniform este fixat în termenii acordului sau un acord care a fost conceput pentru a avea ca rezultat un tratament neuniform al elementelor hibride, cu excepția cazului în care nu s-ar fi putut aștepta în mod rezonabil ca respectivul contribuabil sau o întreprindere asociată să aibă cunoștință de tratamentul neuniform și acesta (aceasta) nu a beneficiat de o parte din valoarea beneficiului fiscal rezultat din tratamentul neuniform al elementelor hibride;

eliminat

Amendamentul 35

Propunere de directivă

Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 33 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

33a.	„sediu digital permanent” înseamnă o prezență digitală semnificativă a unui contribuabil care furnizează servicii adresate consumatorilor sau întreprinderilor dintr-o anumită jurisdicție, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 5 alineatul (2a);

Amendamentul 36

Propunere de directivă

Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 33 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

33b.	„număr de identificare fiscală european (NIF) ” înseamnă un număr corespunzător definiției din Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind planul de acțiune pentru consolidarea combaterii fraudei și a evaziunii fiscale.

Amendamentul 37

Propunere de directivă

Articolul 4 – paragraful 2

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 66 pentru a stabili definiții ale mai multor concepte.		Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 66 pentru a actualiza definițiile actuale sau pentru a stabili definiții ale mai multor concepte.

Amendamentul 38

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.	Se consideră că un contribuabil are un sediu permanent într-un alt stat membru decât statul membru în care este rezident în scopuri fiscale atunci când deține în acest alt stat membru un loc fix prin care își desfășoară activitatea, integral sau parțial, incluzând în special:

Se consideră că un contribuabil are un sediu permanent, care include un sediu permanent digital , într-un alt stat membru decât jurisdicția în care își are rezidența fiscală atunci când deține în acest alt stat membru o prezență comercială fixă sau o prezență digitală prin care își desfășoară activitatea, integral sau parțial, incluzând în special:

Amendamentul 39

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 1 – litera fa (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(fa)	o platformă digitală sau orice alt model de afaceri digitale bazate pe colectarea și exploatarea datelor în scop comercial.

Amendamentul 40

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2a) În cazul în care un contribuabil rezident într-o jurisdicție oferă acces la o platformă digitală sau o platformă electronică propriu-zisă, cum ar fi o aplicație electronică, o bază de date, o piață online, un spațiu de stocare sau oferă motoare de căutare sau servicii de publicitate pe un site internet sau o aplicație electronică, se consideră că acest contribuabil are un sediu permanent într-un alt stat membru decât cel în jurisdicția în care are rezidența fiscală în cazul în care suma totală a veniturilor contribuabilului sau ale întreprinderii asociate ca urmare a operațiunilor la distanță generate de platformele digitale menționate mai sus în jurisdicția nerezidentă depășește 5 000 000 de euro pe an și dacă este întrunită una dintre următoarele condiții:

(a)	cel puțin 1 000 de utilizatori individuali înregistrați în fiecare lună, cu domiciliul într-un alt stat membru decât cel în jurisdicția în care contribuabilul își are rezidența fiscală, s-au conectat sau au vizitat platforma digitală a contribuabilului;

(b)	cel puțin 1 000 de contracte digitale au fost încheiate lunar cu clienți sau utilizatori cu domiciliul în jurisdicția nerezidentă într-un an fiscal;

(c)

volumul de conținuturi digitale colectate de contribuabil într-un an fiscal depășește 10 % din conținutul digital stocat al grupului.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 66 pentru a modifica prezenta directivă prin ajustarea elementelor descrise la literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat pe baza progreselor realizate în cadrul acordurilor internaționale. Dacă, pe lângă elementul bazat pe venituri prevăzut la primul paragraf de la prezentul alineat, unui contribuabil i se aplică unul sau mai multe din cele trei elemente digitale prevăzute la literele (a), (b) și (c) în statul membru în cauză, se consideră că contribuabilul are un sediu permanent în acel stat membru. Un contribuabil trebuie să prezinte autorităților fiscale toate informațiile relevante pentru determinarea sediului permanent sau a sediul digital permanent în conformitate cu prezentul articol.

Amendamentul 41

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 3 – paragraful 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
În plus față de sumele care sunt deductibile drept costuri pentru cercetare și dezvoltare în conformitate cu alineatul (2), contribuabilul poate deduce, de asemenea, pe an fiscal, încă 50% din astfel de costuri pe care le-a suportat în cursul anului respectiv, cu excepția costurilor legate de imobilizările corporale mobile. În măsura în care costurile pentru cercetare și dezvoltare depășesc 20 000 000 EUR, contribuabilul poate deduce 25% din suma care depășește această valoare.		Pentru costuri pentru cercetare și dezvoltare în cuantum de cel mult 20 000 000 EUR, legate de cheltuielile cu personalul, inclusiv remunerații, cu subcontractanții, lucrătorii temporari și lucrătorii independenți, contribuabilul primește un credit fiscal în valoare de 10 % din cheltuieli.

Amendamentul 42

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 3 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Prin derogare de la primul paragraf, contribuabilul poate deduce încă 100% din costurile sale de cercetare și dezvoltare de până la 20 000 000 EUR în cazul în care contribuabilul îndeplinește următoarele condiții în mod cumulativ:

(a)	este o întreprindere necotată cu mai puțin de 50 de angajați și cu o cifră de afaceri anuală și/sau un bilanț total anual care nu depășește 10 000 000 EUR;

(b)	nu este înregistrat de mai mult de cinci ani. În cazul în care contribuabilul nu are obligația de a se înregistra, se poate considera că perioada de cinci ani începe în momentul în care întreprinderea își începe activitatea economică sau în care este impozabilă pentru această activitate;

(c)	nu a fost format printr-o fuziune;

(d)	nu are întreprinderi asociate.

eliminat

Amendamentul 43

Propunere de directivă

Articolul 11

Textul propus de Comisie		Amendamentul
[…]		eliminat

Amendamentul 44

Propunere de directivă

Articolul 12 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)	50% din cheltuielile de protocol, până la o valoare care nu depășește [x]% din veniturile din anul fiscal;

(b)	50 % din cheltuielile obișnuite și necesare de protocol, legate în mod direct de activitatea economică a contribuabilului sau aferente acesteia , până la o valoare care nu depășește [x] % din veniturile din anul fiscal;

Amendamentul 45

Propunere de directivă

Articolul 12 – paragraful 1 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)	transferul rezultatului reportat într-un fond de rezervă care face parte din capitalul propriu al societății;

(c)

transferul rezultatului reportat într-un fond de rezervă care face parte din capitalul propriu al societății, cu excepția rezultatului reținut într-un fond de rezervă de către întreprinderile cooperative și consorțiile de cooperative, atât în cursul activității curente a societății, cât și după încetarea acesteia, în conformitate cu prevederile fiscale naționale ;

Amendamentul 46

Propunere de directivă

Articolul 12 – paragraful 1 – litera ja (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(ja)	cheltuieli în favoarea unor beneficiari cu sediul în țări aflate pe lista UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante în scopuri fiscale (cunoscute și sub denumirea de „paradisuri fiscale“);

Amendamentul 47

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 2 – paragraful 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Costurile excedentare ale îndatorării sunt deductibile în anul fiscal în care acestea sunt suportate pentru maximum 30 % din veniturile contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare („EBITDA”) sau pentru o sumă maximă de 3 000 000 EUR, oricare dintre acestea este mai mare.		Costurile excedentare ale îndatorării sunt deductibile în anul fiscal în care acestea sunt suportate pentru maximum 10 % din veniturile contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare („EBITDA”) sau pentru o sumă maximă de 1 000 000 EUR, oricare dintre acestea este mai mare.

Amendamentul 48

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 2 – paragraful 2

Textul propus de Comisie		Amendamentul
În sensul prezentului articol, în cazul în care un contribuabil are permisiunea sau obligația să acționeze în numele unui grup, astfel cum este definit în normele unui sistem național de impozitare a grupurilor, întregul grup este tratat ca un contribuabil. În aceste condiții, costurile excedentare ale îndatorării și EBITDA se calculează pentru întregul grup. De asemenea, suma de 3 000 000 EUR este luată în considerare pentru întregul grup.		În sensul prezentului articol, în cazul în care un contribuabil are permisiunea sau obligația să acționeze în numele unui grup, astfel cum este definit în normele unui sistem național de impozitare a grupurilor, întregul grup este tratat ca un contribuabil. În aceste condiții, costurile excedentare ale îndatorării și EBITDA se calculează pentru întregul grup. De asemenea, suma de 1 000 000 EUR este luată în considerare pentru întregul grup.

Amendamentul 49

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 6

Textul propus de Comisie		Amendamentul
6. Costurile excedentare ale îndatorării care nu pot fi deduse într-un an fiscal dat sunt reportate fără limită de timp .		(6) Costurile excedentare ale îndatorării care nu pot fi deduse într-un an fiscal dat sunt reportate pe o perioadă de cinci ani .

Amendamentul 50

Propunere de directivă

Articolul 14 a (nou)

Textul propus de Comisie		Amendamentul
		Articolul 14a Derogări specifice Rezultatul reportat într-un fond de rezervă de către cooperative și consorții, atât în cursul activității curente a societății, cât și după încetarea acesteia, precum și beneficiile acordate de cooperative și consorții propriilor membri sunt deductibile ori de câte ori deductibilitatea este permisă de către legislațiile fiscale naționale.

Amendamentul 51

Propunere de directivă

Articolul 29

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 29

Impozitarea la ieșire

1. O sumă egală cu valoarea de piață a activelor transferate, în momentul ieșirii activelor, minus valoarea lor fiscală, este tratată ca venituri obținute în oricare dintre următoarele situații:

(a)	în cazul în care un contribuabil transferă active de la sediul central la sediul permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță;

(b)

în cazul în care un contribuabil transferă active de la sediul permanent dintr-un stat membru la sediul central sau la un alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță, în măsura în care, datorită transferului, statul membru al sediului permanent nu mai are dreptul de a impozita activele transferate;

(c)	în cazul în care un contribuabil își mută rezidența fiscală într-un alt stat membru sau într-o țară terță, cu excepția activelor care rămân legate efectiv de un sediu permanent în primul stat membru;

(d)

în cazul în care un contribuabil transferă activitatea economică desfășurată la un sediu permanent dintr-un stat membru către un alt stat membru sau către o țară terță, în măsura în care, datorită transferului, statul membru al sediului permanent nu mai are dreptul de a impozita activele transferate.

2. Statul membru în care sunt transferate activele, rezidența fiscală sau activitatea economică desfășurată la un sediu permanent acceptă valoarea stabilită de statul membru al contribuabilului sau al sediului permanent ca valoare fiscală inițială a activelor.

3. Prezentul articol nu se aplică transferurilor de active legate de finanțarea prin instrumente financiare și nici activelor constituite ca garanție sau dacă transferul activelor are loc în scopul de a îndeplini anumite cerințe prudențiale de capital sau în scopul gestionării lichidităților în cazul în care activele sunt destinate să revină statului membru al entității care a efectuat transferul în termen de 12 luni.

Articolul 29

Impozitarea la ieșire

În sensul prezentei directive, se aplică normele privind impozitarea la ieșire prevăzute în Directiva (UE) 2016/1164.

Amendamentul 52

Propunere de directivă

Articolul 41 – alineatul 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
1. Pierderile suferite într-un an fiscal de un contribuabil rezident sau un sediu permanent al unui contribuabil nerezident pot fi reportate și deduse în anii fiscali ulteriori, dacă prezenta directivă nu prevede altfel .		(1) Pierderile suferite într-un an fiscal de un contribuabil rezident sau un sediu permanent al unui contribuabil nerezident pot fi reportate și deduse în anii fiscali ulteriori, pentru o perioadă de maxim cinci ani .

Amendamentul 53

Propunere de directivă

Articolul 42

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 42

Compensarea și recuperarea pierderilor

1. Un contribuabil rezident care este încă profitabil după deducerea propriilor pierderi în conformitate cu articolul 41 poate deduce, de asemenea, pierderile suferite, în același an fiscal, de filialele sale directe eligibile, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1), sau de sediul (sediile) permanent(e) situat(e) în alte state membre. Această compensare a pierderilor se acordă pentru o perioadă limitată de timp, în conformitate cu alineatele (3) și (4) ale prezentului articol.

2. Deducerea este proporțională cu participația contribuabilului rezident în filialele sale eligibile, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1), și este integrală pentru sediile permanente. Reducerea bazei fiscale a contribuabilului rezident nu poate să genereze în niciun caz o valoare negativă.

3. Contribuabilul rezident adaugă la baza sa fiscală, până la suma dedusă anterior ca pierdere, orice profituri ulterioare realizate de filialele sale eligibile, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1), sau de sediile sale permanente.

4. Pierderile deduse în conformitate cu alineatele (1) și (2) se reîncorporează automat în baza fiscală a contribuabilului rezident în oricare dintre următoarele situații:

(a)	în cazul în care, la sfârșitul celui de al cincilea an fiscal după ce pierderile au devenit deductibile, nu s-a reîncorporat niciun profit sau profiturile reîncorporate nu corespund valorii integrale a pierderilor deduse;

(b)	în cazul în care filiala eligibilă, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1), este vândută, lichidată sau transformată într-un sediu permanent;

(c)	în cazul în care sediul permanent este vândut, lichidat sau transformat într-o filială;

(d)	în cazul în care societatea-mamă nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1).

eliminat

Amendamentul 54

Propunere de directivă

Articolul 45 a (nou)

Textul propus de Comisie		Amendamentul
		Articolul 45a Contribuția fiscală efectivă Atât timp cât pragul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (c) rămâne în vigoare, statele membre monitorizează și publică contribuția fiscală efectivă a întreprinderilor mici și mijlocii și a întreprinderilor multinaționale în statele membre, astfel încât statele membre să poată asigura condiții concurențiale echitabile pentru societățile similare din cadrul Uniunii și să poată reduce sarcina administrativă și costurile pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Amendamentul 55

Propunere de directivă

Articolul 53 – alineatul 1 – paragraful 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Prin derogare de la articolul 8 literele (c) și (d), un contribuabil nu este scutit de impozitul pe venituri obținute în străinătate pe care le-a primit sub formă de distribuire a profitului de la o entitate dintr-o țară terță sau sub formă de încasări din vânzarea acțiunilor deținute într-o entitate dintr-o țară terță în cazul în care această entitate, în țara sa de rezidență fiscală, este supusă unei cote oficiale a impozitului pe profit mai mică decât jumătate din cota oficială a impozitului la care contribuabilul ar fi fost supus , în legătură cu astfel de venituri obținute în străinătate, în statul membru al rezidenței sale fiscale.		Prin derogare de la articolul 8 literele (c) și (d), un contribuabil nu este scutit de impozitul pe venituri obținute în străinătate care nu provin din afaceri active și pe care le-a primit sub formă de distribuire a profitului de la o entitate dintr-o țară terță sau sub formă de încasări din vânzarea acțiunilor deținute într-o entitate dintr-o țară terță în cazul în care această entitate, în țara sa de rezidență fiscală, este supusă unei cote oficiale a impozitului pe profit mai mică decât 15 % , în legătură cu astfel de venituri obținute în străinătate, în statul membru al rezidenței sale fiscale.

Amendamentul 56

Propunere de directivă

Articolul 53 – alineatul 2

Textul propus de Comisie		Amendamentul
2. În cazul în care se aplică alineatul (1), contribuabilul este supus impozitului pe venituri obținute în străinătate cu o deducere a impozitului plătit în țara terță din obligația sa fiscală în statul membru în care este rezident în scopuri fiscale. Deducerea nu trebuie să depășească valoarea impozitului, astfel cum a fost calculat înainte de deducere, care corespunde venitului care poate fi impozitat.		2. În cazul în care se aplică alineatul (1), contribuabilul este supus impozitului pe venituri obținute în străinătate cu o deducere a impozitului plătit în țara terță din obligația sa fiscală în statul membru în care este rezident în scopuri fiscale. Deducerea nu trebuie să depășească valoarea impozitului, astfel cum a fost calculat înainte de deducere, care corespunde venitului care poate fi impozitat. Pentru a beneficia de deducere, contribuabilul trebuie să dovedească autorităților fiscale din țara sa că venitul din străinătate provine din afaceri active, iar dovada se poate face printr-un certificat emis de autoritățile fiscale din străinătate.

Amendamentul 57

Propunere de directivă

Articolul 58

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Articolul 58 Regula generală antiabuz 1. În scopul calculării bazei fiscale în temeiul dispozițiilor prezentei directive, un stat membru nu ia în considerare un acord sau o serie de acorduri care, fiind realizate cu scopul principal de a obține un avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului prezentei directive, nu sunt autentice, ținând cont de toate faptele și circumstanțele relevante. Un acord poate cuprinde mai multe etape sau părți. 2. În sensul alineatului (1), un acord sau o serie de acorduri sunt considerate ca nefiind autentice în măsura în care nu sunt realizate din motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică. 3. Un acord sau o serie de acorduri care nu sunt luate în considerare în conformitate cu alineatul (1) sunt tratate, în scopul calculării bazei fiscale, pe baza substanței lor economice.		Articolul 58 Regula generală antiabuz În sensul prezentei directive, se aplică dispozițiile generale anti-abuz prevăzute în Directiva (UE) 2016/1164 .

Amendamentul 58

Propunere de directivă

Articolul 59 – alineatul 1 – paragraful 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie		Amendamentul
O entitate sau un sediu permanent ale cărui profituri nu sunt supuse impozitării sau sunt scutite de impozit în statul membru în care se află sediul central este tratat(ă) ca o societate străină controlată în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:		Statul membru al contribuabilului aplică unei entități sau unui sediu permanent, ale cărei (cărui) profituri nu sunt supuse impozitării sau sunt scutite de impozit în statul membru respectiv, același tratament ca unei societăți străine controlate dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

Amendamentul 59

Propunere de directivă

Articolul 59 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)

impozitul pe profit plătit efectiv de către entitate sau sediul permanent pentru profiturile sale este mai mic decât diferența dintre impozitul pe profit care ar fi fost perceput pentru profiturile entității sau sediului permanent în conformitate cu dispozițiile prezentei directive și impozitul pe profit plătit efectiv pentru profiturile respective de către entitate sau sediul permanent.

(b)

profiturile entității sunt supuse unei rate efective a impozitului pe profit mai mică de 15 %; această rată se evaluează pe baza profitului înainte de aplicarea operațiunilor instituite de aceste țări pentru a reduce baza impozabilă supusă ratei; această rată se revizuiește anual pe baza evoluțiilor economice ale comerțului mondial ;

Amendamentul 60

Propunere de directivă

Articolul 59 – alineatul 1 – paragraful 2

Textul propus de Comisie		Amendamentul
În sensul primului paragraf litera (b), la calcularea impozitului pe profit care ar fi fost perceput pe profiturile entității în conformitate cu dispozițiile prezentei directive în statul membru al contribuabilului, nu se ia în considerare venitul niciunui sediu permanent al entității care nu este supus impozitării sau care este scutit de impozit în jurisdicția societății străine controlate.		eliminat

Amendamentul 61

Propunere de directivă

Articolul 59 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2. În cazul în care o entitate sau un sediu permanent beneficiază de același tratament ca o societate străină controlată, în temeiul alineatului (1), venitul nedistribuit al entității sau al sediului permanent este supus impozitului în măsura în care rezultă din următoarele categorii :

(a)	dobânzi sau orice alte venituri generate de active financiare;

(b)	redevențe sau orice alte venituri generate de drepturi de proprietate intelectuală;

(c)	dividende și venituri din vânzarea de acțiuni;

(d)	venituri din leasing financiar;

(e)	venituri din activități de asigurare, activități bancare sau alte activități financiare;

(f)

venituri de la societăți de facturare care obțin venituri din bunuri și servicii cumpărate de la întreprinderi asociate sau vândute acestora și care au o valoare economică adăugată redusă sau inexistentă.

Primul paragraf nu se aplică în cazul unei societăți străine controlate care este rezidentă sau situată într-un stat membru sau într-o țară terță care este parte la Acordul SEE , în cazul în care societatea străină controlată a fost înființată din motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică. În sensul prezentului articol, activitatea societății străine controlate reflectă realitatea economică , în măsura în care această activitate este susținută de personal, echipamente, active și spații adecvate .

2. În cazul în care o entitate sau un sediu permanent beneficiază de același tratament ca o societate străină controlată, în temeiul alineatului (1), statul membru al contribuabilului include în baza impozabilă :

(a)

veniturile nedistribuite ale entității sau veniturile sediului permanent care au provenit din următoarele categorii:

(i)	dobânzi sau orice alte venituri generate de active financiare;

(ii)	redevențe sau orice alte venituri generate de drepturi de proprietate intelectuală;

(iii)

dividende și venituri din vânzarea de acțiuni;

(iv)	venituri din leasing financiar;

(v)	venituri din activități de asigurare, activități bancare sau alte activități financiare;

(vi)

Prezenta literă nu se aplică în cazul în care societatea străină controlată desfășoară o activitate economică semnificativă susținută de personal, echipamente, active și spații, astfel cum o demonstrează faptele și circumstanțele relevante. În cazul în care societatea străină controlată își are reședința sau este situată într-o țară terță care nu este parte la Acordul privind SEE , statele membre pot decide să nu aplice paragraful precedent , sau

(b)

veniturile nedistribuite ale entității sau ale sediului permanent care au rezultat din acorduri neautentice instituite cu scopul principal de a obține un avantaj fiscal.

În sensul prezentei litere, se consideră că un acord sau o serie de acorduri nu este autentică în măsura în care entitatea sau sediul permanent nu ar deține activele sau nu și-ar fi asumat riscurile care generează totalitatea veniturilor sale sau o parte a acestora dacă nu ar fi fost controlată de o societate în care sunt îndeplinite funcțiile de conducere relevante pentru aceste active și riscuri, iar aceste funcții sunt esențiale pentru a genera veniturile societății controlate.

Amendamentul 62

Propunere de directivă

Articolul 59 – alineatul 3 – paragraful 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
O entitate sau un sediu permanent nu este tratat ca o societate străină controlată , astfel cum se prevede la alineatul (1), în cazul în care cel mult o treime din venitul obținut de entitate sau de sediul permanent se încadrează în categoriile menționate la literele ( a)-(f ) de la alineatul ( 2 ).		În cazul în care, în temeiul normelor dintr-un stat membru, baza impozabilă a unui contribuabil se calculează în conformitate cu alineatul (2) litera (a), statul membru poate opta să nu aplice unei entități sau unui sediu permanent același tratament ca unei societăți străine controlate , în conformitate cu alineatul (1), dacă o treime sau mai puțin de o treime din veniturile obținute de entitate sau de sediul permanent se încadrează în categoriile prevăzute la alineatul ( 2 ) litera ( a ).

Amendamentul 63

Propunere de directivă

Articolul 59 – alineatul 3 – paragraful 2

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Întreprinderile financiare nu sunt tratate ca societăți străine controlate în conformitate cu alineatul (1 ) în cazul în care cel mult o treime din venitul obținut de entitate sau de sediul permanent din categoriile menționate la literele (a)-(f ) de la alineatul (2) provine din tranzacții cu contribuabilul sau cu întreprinderi asociate ale acestuia.		În cazul în care, în temeiul normelor dintr-un stat membru, baza impozabilă a unui contribuabil se calculează în conformitate cu alineatul (2) litera (a ), statul membru poate opta să nu aplice întreprinderilor financiare același tratament ca societăților străine controlate dacă o treime sau mai puțin de o treime din veniturile entității din categoriile prevăzute la alineatul (2 ) litera (a) provine din operațiuni desfășurate cu contribuabilul sau cu întreprinderile asociate ale acestuia.

Amendamentul 64

Propunere de directivă

Articolul 59 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3a) Statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al alineatului (2) litera (b) o entitate sau un sediu permanent:

(a)	cu profituri contabile de maximum 750 000 EUR și venituri provenite din activități comerciale secundare de maximum 75 000 EUR; sau

(b)

cu profituri contabile care se ridică la cel mult 10 % din costurile sale operaționale pentru perioada fiscală.

În sensul primului paragraf litera (b), costurile operaționale nu pot include nici costul bunurilor vândute în afara țării în care entitatea își are rezidența fiscală sau în care este situat sediul permanent în scopuri fiscale, nici plățile către întreprinderi asociate.

Amendamentul 65

Propunere de directivă

Articolul 61

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 61

Tratamentul neuniform al elementelor hibride

În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride între state membre are drept rezultat o dublă deducere a acelorași plăți, cheltuieli sau pierderi, deducerea se acordă numai în statul membru în care își are originea plata respectivă, sunt suportate cheltuielile sau sunt suferite pierderile.

În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride care implică o țară terță are drept rezultat o dublă deducere a acelorași plăți, cheltuieli sau pierderi, statul membru în cauză refuză deducerea unor astfel de plăți, cheltuieli sau pierderi, cu excepția cazului în care țara terță a făcut deja acest lucru.

În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride între state membre are drept rezultat o deducere fără includere, statul membru al plătitorului refuză deducerea plății respective.

În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride care implică o țară terță are drept rezultat o deducere fără includere:

(a)	dacă plata își are originea într-un stat membru, statul membru în cauză refuză deducerea, sau

(b)

dacă plata își are originea într-o țară terță, statul membru în cauză cere contribuabilului să includă o astfel de plată în baza impozabilă, cu excepția cazului în care țara terță a refuzat deja deducerea sau a cerut ca plata să fie inclusă.

În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride între state membre care implică un sediu permanent are drept rezultat neimpozitarea fără includere, statul membru în care contribuabilul își are rezidența fiscală solicită contribuabilului să includă în baza impozabilă veniturile atribuite sediului permanent. În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride care implică un sediu permanent situat într-o țară terță are drept rezultat neimpozitarea fără includere, statul membru în cauză cere contribuabilului să includă în baza impozabilă veniturile atribuite sediului permanent din țara terță.

Articolul 61

Tratamentul neuniform al elementelor hibride

În sensul prezentei directive, se aplică normele prevăzute la articolul 9 din Directiva (UE) 2016/1164 privind tratamentul neuniform al elementelor hibride.

4. În măsura în care o plată efectuată de un contribuabil către o întreprindere asociată dintr-o țară terță este compensată direct sau indirect cu o plată, cu cheltuieli sau pierderi care, din cauza unui tratament neuniform al elementelor hibride, sunt deductibile în două jurisdicții diferite din afara Uniunii, statul membru al contribuabilului refuză deducerea plății efectuate de contribuabil către o întreprindere asociată dintr-o țară terță din baza impozabilă, cu excepția cazului în care una dintre țările terțe implicate a refuzat deja deducerea plății, a cheltuielilor sau a pierderilor care ar fi deductibile în două jurisdicții diferite.

5. În măsura în care includerea corespunzătoare a unei plăți deductibile efectuate de un contribuabil către o întreprindere asociată dintr-o țară terță este compensată direct sau indirect cu o plată care, din cauza unui tratament neuniform al elementelor hibride, nu este inclusă de către beneficiarul plății în baza sa impozabilă, statul membru al contribuabilului refuză deducerea plății efectuate de contribuabil către o întreprindere asociată dintr-o țară terță din baza impozabilă, cu excepția cazului în care una dintre țările terțe implicate a refuzat deja deducerea plății care nu este inclusă.

6. În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride are drept rezultat o reducere a impozitului reținut la sursă pentru o plată care decurge dintr-un instrument financiar transferat către mai multe părți implicate, statul membru al contribuabilului limitează beneficiile unei astfel de reduceri proporțional cu veniturile nete impozabile legate de o astfel de plată.

7. 7. În sensul prezentului articol, „plătitor” înseamnă entitatea sau sediul permanent care se află la originea plății, a cheltuielilor sau a pierderilor.

Amendamentul 66

Propunere de directivă

Articolul 61a – titlu

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Tratamentul neuniform al rezidenței fiscale		Tratamentul neuniform al elementelor hibride inversate

Amendamentul 67

Propunere de directivă

Articolul 61 a – paragraful 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
În măsura în care o plată, cheltuielile sau pierderile unui contribuabil care este rezident în scopuri fiscale atât într-un stat membru, cât și într-o țară terță, în conformitate cu legislația acelui stat membru și a țării terțe, sunt deductibile din baza impozabilă în ambele jurisdicții și plata, cheltuielile sau pierderile respective pot fi compensate în statul membru al contribuabilului cu venituri impozabile care nu sunt incluse în țara terță, statul membru al contribuabilului refuză deducerea plății, a cheltuielilor sau a pierderilor, cu excepția cazului în care țara terță a făcut deja acest lucru.		În sensul prezentei directive, statele membre tratează tratamentele neuniforme ale elementelor hibride inversate în conformitate cu articolul 9a din Directiva (UE) 2016/1164.

Amendamentul 68

Propunere de directivă

Articolul 65 a (nou)

Textul propus de Comisie		Amendamentul
		Articolul 65a Numărul european de identificare fiscală Până la 31 decembrie 2018, Comisia prezintă o propunere legislativă referitoare la un număr european de identificare fiscală comun armonizat, cu scopul de a face mai eficient și mai fiabil schimbul automat de informații fiscale în cadrul Uniunii.

Amendamentul 69

Propunere de directivă

Articolul 65 b (nou)

Textul propus de Comisie		Amendamentul
		Articolul 65b Schimbul automat și obligatoriu de informații în domeniul fiscal Pentru a garanta o transparență totală și aplicarea corespunzătoare a prezentei directive, schimbul de informații în domeniul fiscal este automat și obligatoriu, după cum este prevăzut în Directiva 2011/16/UE a Consiliului (4). Statele membre alocă administrațiilor fiscale naționale personalul adecvat, expertiza și resursele bugetare corespunzătoare, precum și resurse pentru formarea personalului administrațiilor fiscale, concentrându-se pe cooperarea fiscală și pe schimbul automat de informații cu scopul de a asigura punerea integrală în aplicare a prezentei directive.

Amendamentul 70

Propunere de directivă

Articolul 66 – alineatul 2

Textul propus de Comisie		Amendamentul
2. Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (5), la articolul 4 alineatul (5), la articolul 11 alineatul ( 6 ), la articolul 32 alineatul (5) și la articolul 40 se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată începând cu data intrării în vigoare a prezentei directive.		(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (5), la articolul 4 alineatul (5), la articolul 5 alineatul ( 2a ), la articolul 32 alineatul (5) și la articolul 40 se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată începând cu data intrării în vigoare a prezentei directive.

Amendamentul 71

Propunere de directivă

Articolul 66 – alineatul 3

Textul propus de Comisie		Amendamentul
3. Delegarea competențelor menționată la articolul 2 alineatul (5), la articolul 4 alineatul (5), la articolul 11 alineatul ( 6 ), la articolul 32 alineatul (5) și la articolul 40 poate fi revocată în orice moment de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte începând din ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară precizată în decizie. Decizia nu afectează validitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.		(3) Delegarea competențelor menționată la articolul 2 alineatul (5), la articolul 4 alineatul (5), la articolul 5 alineatul ( 2a ), la articolul 32 alineatul (5) și la articolul 40 poate fi revocată în orice moment de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte începând din ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară precizată în decizie. Decizia nu afectează validitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.

Amendamentul 72

Propunere de directivă

Articolul 66 – alineatul 5

Textul propus de Comisie		Amendamentul
5. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (5), al articolului 4 alineatul (5), al articolului 11 alineatul ( 6 ), al articolului 32 alineatul (5) și al articolului 40 intră în vigoare doar în cazul în care Consiliul nu formulează nicio obiecție în termen de [două luni] de la comunicarea actului către Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, Consiliul a informat Comisia că nu are obiecții. Termenul în cauză se prelungește cu [două luni] la inițiativa Consiliului.		(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (5), al articolului 4 alineatul (5), al articolului 5 alineatul ( 2a ), al articolului 32 alineatul (5) și al articolului 40 intră în vigoare doar în cazul în care Consiliul nu formulează nicio obiecție în termen de [două luni] de la comunicarea actului către Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, Consiliul a informat Comisia că nu are obiecții. Termenul în cauză se prelungește cu [două luni] la inițiativa Consiliului.

Amendamentul 73

Propunere de directivă

Articolul 66 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 66a

Măsuri împotriva utilizării abuzive a convențiilor fiscale

Statele membre își modifică convențiile fiscale bilaterale în conformitate cu prezenta directivă, pentru a se asigura că respectivele convenții conțin următoarele:

(a)	o clauză prin care să se asigure că ambele părți la convenție se angajează să introducă măsuri vizând că impozitul se va plăti în locurile în care se desfășoară activități economice și în care se creează valoarea;

(b)	un act adițional prin care să se clarifice faptul că obiectivul acordurilor bilaterale, pe lângă evitarea dublei impuneri, este și combaterea evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive;

(c)	o clauză privind o normă generală de combatere a evaziunii fiscale bazată pe testul privind scopul principal.

Amendamentul 74

Propunere de directivă

Articolul 68 a (nou)

Textul propus de Comisie		Amendamentul
		Articolul 68a Monitorizarea Comisia monitorizează și publică constatările sale privind aplicarea uniformă a prezentei directive pentru a asigura interpretarea omogenă a măsurilor sale de către statele membre.

Amendamentul 75

Propunere de directivă

Articolul 69

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 69

Examinare

La cinci ani după intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia examinează aplicarea sa și raportează Consiliului cu privire la modul de funcționare a prezentei directive.

La cinci ani după intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia evaluează modul de funcționare a prezentei directive.

În pofida primului paragraf, în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia examinează funcționarea articolului 11 și ia în considerare eventuale ajustări ale definiției și calibrării DCI. Comisia efectuează o analiză aprofundată a modului în care DCI poate încuraja societățile care au dreptul de a opta să aplice dispozițiile prezentei directive să își finanțeze activitățile prin capitaluri proprii.

Articolul 69

Raportul privind punerea în aplicare și revizuirea

La Commission évalue le fonctionnement de la présente directive cinq ans après son entrée en vigueur

Comisia comunică concluziile sale Parlamentului European și Consiliului sub forma unui raport privind punerea în aplicare. Raportul respectiv cuprinde o analiză a tuturor următoarelor elemente:

(a)	impactul acestui sistem asupra veniturilor fiscale ale statelor membre;

(b)	avantajele și dezavantajele sistemului pentru întreprinderile mici și mijlocii;

(c)	impactul asupra prelevării corecte a impozitelor între statele membre;

(d)	impactul asupra pieței interne în ansamblu, cu accent special asupra posibilelor denaturări ale concurenței între societățile care fac obiectul noilor norme prevăzute în prezenta directivă;

(e)	numărul de întreprinderi care sunt incluse în domeniul de aplicare în perioada de tranziție. La zece ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia examinează aplicarea sa și raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la modul de funcționare a prezentei directive.

Comisia comunică concluziile sale statelor membre, pentru ca acestea să le ia în calcul la conceperea și implementarea sistemelor naționale de impozitare a societăților.

Comisia comunică concluziile sale într-un raport adresat Parlamentului European și statelor membre, pentru ca aceste concluzii să fie luate în calcul la conceperea și implementarea sistemelor naționale de impozitare a societăților, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare a prezentei directive .

Amendamentul 76

Propunere de directivă

Articolul 70 – alineatul 1 – paragraful 1

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la 31 decembrie 2018 , actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.		Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la 31 decembrie 2019 , actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Amendamentul 77

Propunere de directivă

Articolul 70 – alineatul 1 – paragraful 2

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 2019 .		Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 2020 .

(1) Propunere de Directivă a Consiliului COM(2011)0121 final/2 din 3.10.2011 privind o bază fiscală consolidată comună a societăților.

(2) Propunere de Directivă a Consiliului COM(2011)0121 final/2 din 3.10.2011 privind o bază fiscală consolidată comună a societăților.

(3) Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1).

(4) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

10.5.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/217

P8_TA(2018)0089

Orientări pentru bugetul 2019 – Secțiunea III

Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la orientările generale pentru pregătirea bugetului 2019, secțiunea III – Comisia (2017/2286(BUD))

(2019/C 162/31)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (1),

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (3),

—	având în vedere Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (4),

—	având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2018 (5) și declarațiile comune asupra cărora au convenit Parlamentul European, Consiliul și Comisia, anexate la acesta,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 20 februarie 2018 privind orientările bugetare pentru exercițiul 2019 (06315/2018),

—	având în vedere articolul 86a din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0062/2018),

întrucât negocierile privind bugetul pe 2019 al Uniunii, reprezentând ultima rundă de negocieri desfășurate în cadrul actualei legislaturi parlamentare, se vor suprapune cu negocierile privind următorul cadru financiar multianual (CFM) și reforma sistemului de resurse proprii al UE; întrucât 2019 va reprezenta cel de-al șaselea an al CFM 2014-2020;

întrucât cele două componente ale autorității bugetare ar trebui să depună eforturi pentru a ajunge la un acord ambițios și cuprinzător cu privire la bugetul pe 2019 în comitetul de conciliere, pentru a influența în mod pozitiv negocierile purtate în paralel și a permite obținerea unui acord privind CFM post-2020 și resursele proprii până la sfârșitul actualei legislaturi;

întrucât, în urma acordului convenit în decembrie 2017 cu privire la lansarea celei de a doua etape de negocieri referitoare la Brexit, acest proces nu ar trebui să aibă un impact direct asupra bugetului pe 2019, deoarece, în conformitate cu raportul comun al UE și UK (6), Regatul Unit va contribui și va participa la execuția bugetelor anuale ale Uniunii pentru anii 2019 și 2020, ca și când ar fi rămas în Uniune;

D.	întrucât mișcările populiste și extremiste tot mai răspândite în toate statele membre au produs și răspândit informații înșelătoare cu privire la UE și la bugetul său, subliniind necesitatea îmbunătățirii calității și transparenței informațiilor;

întrucât, după ani de percepții negative ale cetățenilor cu privire la gestionarea crizei financiare, sociale și economice, îmbunătățirea perspectivelor economice de astăzi, care este rezultatul eforturilor coordonate de a aduce Europa pe calea redresării economice, permite o planificare bugetară mai generoasă;

întrucât Consiliul a adoptat, în mod repetat, o conduită contradictorie în ultimii ani, prezentând noi priorități politice pentru UE, însă arătându-se reticent în a pune la dispoziție noi credite pentru a le finanța; întrucât noile priorități politice și viitoarele provocări ale UE ar trebui finanțate prin credite noi, nu prin reducerea programelor de succes existente;

G.	întrucât, spre sfârșitul actualei perioade de programare financiară, implementarea programelor multianuale intră într-un ritm normal și, prin urmare, nevoia de resurse financiare adecvate crește,

Răspunsuri la provocările pentru UE și așteptările cetățenilor

recunoaște recuperarea de pe urma consecințelor crizei financiare, economice și sociale, consolidată ca urmare a eforturilor UE și ale statelor membre de a genera creștere economică și locuri de muncă care trebuie să fie consolidate în continuare, astfel încât să producă un impact pozitiv asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor UE, mulți dintre aceștia fiind grav afectați de criză timp de mai mulți ani; solicită acordarea unei atenții deosebite tinerilor și persoanelor amenințate de sărăcie sau șomaj, pentru a garanta că aceste persoane resimt efectele benefice, evitând, astfel, adâncirea inegalităților sociale și regionale; subliniază, în acest context, că un accent deosebit ar trebui totuși pus pe capacitatea diferitelor regiuni de a beneficia de pe urma creșterii mai susținute;

subliniază că, potrivit datelor Eurostat și în contradicție cu discursul populist, cetățenii UE sunt optimiști în ceea ce privește viitorul UE; subliniază că Uniunea ar trebui să își îndeplinească sarcinile și responsabilitățile și să depună mai multe eforturi pentru a îmbunătăți viața cetățenilor săi, în prezent și în viitor, dar și pentru a-i proteja împotriva practicilor comerciale și economice neloiale de pe piața mondială, ajutându-i totodată să beneficieze de avantajele acesteia; subliniază că provocările reprezentate de schimbările climatice și amenințările la adresa securității internaționale trebuie abordate; consideră că, pentru a îndeplini aceste așteptări și angajamente, UE trebuie să acționeze mai eficient, în limitele competențelor sale, astfel încât să susțină crearea de creștere economică și locuri de muncă durabile și să reducă discrepanțele existente în rândul cetățenilor UE în ceea ce privește nivelul de trai în toate regiunile sale, în deplină conformitate cu obiectivele prevăzute de Strategia Europa 2020, cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU și cu Acordul de la Paris; subliniază necesitatea de a pregăti economia europeană și pe cetățenii UE pentru a beneficia de potențialul digitalizării; consideră că abordarea cauzelor profunde ale migrației și eliminarea diverselor forme de discriminare, cum ar fi discriminarea împotriva femeilor sau a persoanelor LGBTI, reprezintă, de asemenea, provocări importante pentru 2019;

Pregătirea unui viitor durabil și sporirea solidarității în interiorul Uniunii și în afara acesteia

Un viitor sustenabil

consideră că bugetul UE pe 2019 ar trebui să consolideze toate instrumentele relevante pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor, în special în regiunile UE rămase în urmă din punct de vedere economic, acordând o atenție deosebită îmbunătățirii competențelor antreprenoriale și profesionale și mobilității, recunoașterii calificărilor la toate nivelurile de educație și de formare profesională, precum și sprijinului pentru creșterea economică, competitivitate, crearea de locuri de muncă, investiții în infrastructură, inovare, cercetare și IMM-uri; subliniază faptul că șomajul în rândul tinerilor reprezintă una dintre cele mai mari provocări la nivel european, având un impact social puternic;

consideră că prioritățile pentru bugetul UE pe 2019 ar trebui să fie creșterea, inovarea, competitivitatea, securitatea, lupta împotriva schimbărilor climatice, tranziția către energia din surse regenerabile și migrația;

pledează pentru extinderea oportunităților oferite tinerilor de a participa la activități de solidaritate; solicită o mobilizare rapidă și punerea temeinică în practică a Corpului european de solidaritate, în urma adoptării sale, prevăzută pentru 2018;

salută faptul că, la solicitarea fermă a Parlamentului, rezultatul procedurii de conciliere cu privire la bugetul UE pentru 2018 a fost suplimentarea, cu 116,7 milioane EUR din credite noi, a alocării specifice propuse inițial pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI), valoarea totală a acesteia ridicându-se astfel la 350 de milioane EUR în 2018, dar subliniază necesitatea de a ameliora execuția finanțării care a rămas în urmă; se opune interpretării Comisiei, în actualizarea tehnică a acesteia a programării financiare 2019-2020 în urma adoptării bugetului pe 2018, a programării financiare pentru anul 2018, care consideră această consolidare drept o alocare anticipată de credite în anii următori, și se așteaptă ca Comisia să își îndeplinească promisiunile făcute Parlamentului la sfârșitul perioadei de conciliere din 2017; se așteaptă ca proiectul de buget pe 2019 să dea dovadă de mai multă ambiție pentru a combate șomajul în rândul tinerilor, găsind echilibrul corect între evoluția reală a capacității de absorbție în domeniul respectiv și voința politică de a demonstra sprijinul pentru această problemă; reamintește angajamentul Comisiei de a propune o creștere suplimentară a finanțării YEI prin intermediul unui buget rectificativ, în cazul în care capacitatea de absorbție a YEI în 2018 permite o astfel de creștere; insistă ca statele membre și Comisia să coreleze ofertele de angajare, educație sau formare cu profilurile participanților și cererea de pe piața muncii, în scopul de a asigura o ocupare durabilă a forței de muncă;

invită Comisia să pună la dispoziție pentru anul 2019 datele financiare referitoare la punerea în aplicare a YEI defalcate în funcție de cota națională pentru a completa datele de raportare exprimate sub formă de costuri totale, aflate deja la dispoziția publicului; îndeamnă Comisia să îmbunătățească sinergiile dintre YEI, Fondul social european și bugetele naționale ale statelor membre pentru a garanta că YEI nu este folosită pentru a substitui finanțarea națională pentru tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET);

subliniază că, în contextul celebrării celei de a 30-a aniversări, programul Erasmus+ rămâne principalul program având drept misiune promovarea mobilității în rândul tinerilor și formarea tinerilor în spiritul principalelor valori europene, alături de programele UE din domeniul culturii, astfel cum demonstrează volumul solicitărilor primite, care depășesc finanțarea disponibilă; consideră că bugetul pe 2019 al programului Erasmus+ ar trebui majorat și mai mult (cel puțin dublat) pentru a satisface cererea eligibilă pentru acest program, în special cea legată de învățarea pe tot parcursul vieții;

consideră că cercetarea, competitivitatea și IMM-urile sunt esențiale pentru a permite creșterea economică și crearea de locuri de muncă; subliniază, prin urmare, importanța de a oferi societăților din UE, în special IMM-urilor, un mediu favorabil pentru inovare, cercetare și investiții pentru a clădi o economie a UE cu adevărat competitivă la nivel mondial; subliniază importanța majorării bugetului de la rubrica 1a și a extinderii fondurilor pentru programele de succes, cum ar fi programul Orizont 2020 și programele de sprijinire a IMM-urilor, inclusiv programul UE pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME), care au mult mai mulți solicitanți decât beneficiari ai finanțării; subliniază importanța conceperii programelor pentru IMM-uri ținând cont de cerințele specifice și de resursele administrative reduse ale acestora; consideră că acest lucru este necesar pentru a ține seama de schimbările rapide care au loc pe glob și de intensificarea concurenței la nivel mondial, precum și de modificările profunde cauzate de digitalizare în toate sectoarele; recunoaște că fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) contribuie, de asemenea, la toate aceste priorități;

10.

subliniază că investițiile în cercetare și inovare reprezintă o condiție prealabilă pentru ca UE să devină cu adevărat competitivă; regretă faptul că, din cauza ratei de succes alarmant de scăzute a cererilor, a scăzut numărul de proiecte de înaltă calitate din domeniul cercetării și al inovării care beneficiază de finanțare din partea UE; subliniază, în acest sens, că trebuie să se asigure un nivel corespunzător de credite pentru programul Orizont 2020;

11.

subliniază potențialul de creștere economică generat de transformările tehnologice și solicită un rol adecvat al bugetului UE în sprijinirea digitalizării industriei europene și în promovarea competențelor digitale și a spiritului antreprenorial în domeniul digital;

12.

recunoaște că IMM-urile rămân coloana vertebrală a economiei europene și vor continua să joace un rol decisiv în crearea de locuri de muncă și în asigurarea creșterii economice la nivelul UE; solicită, în acest sens, ca în 2019 să se majoreze creditele alocate programului COSME, având în vedere succesul acestui program;

13.

salută extinderea și consolidarea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), al cărui fond de garantare extins joacă un rol-cheie în reducerea decalajului în materie de investiții în UE; reamintește că finanțarea fondului de garantare al FEIS s-a realizat, într-o anumită măsură, în detrimentul programului Orizont 2020 și al Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE), deși ambele sunt programe pe termen lung, orientate spre viitor; subliniază poziția de principiu a Parlamentului, conform căreia orice inițiative noi trebuie să fie finanțate prin credite noi și nu prin redirecționarea fondurilor de la alte programe și că daunele cauzate programelor existente trebuie corectate prin intermediul procedurii bugetare anuale; reiterează că ar trebui revenit cât de mult posibil asupra deciziei de a reduce fondurile pentru aceste programe;

14.

subliniază că FEIS extins ar trebui să facă progrese semnificative în 2019 către o mai bună acoperire geografică, astfel încât toate regiunile să poată beneficia în mod egal de pe urma efectului de levier al bugetului UE; invită statele membre să implementeze reforme structurale care să îmbunătățească mediul de investiții și capacitățile locale pentru a mobiliza cu succes sprijinul acordat de FEIS în toate regiunile;

15.

salută angajamentul recent asumat de statele membre cu privire la o nouă agendă de apărare a UE, care urmărește să consolideze atât puterea coercitivă, cât și puterea necoercitivă, și consideră că acesta este în concordanță cu preocupările cetățenilor în materie de securitate, în contextul instabilității tot mai accentuate resimțite la nivel mondial, amplificate de noi tipuri de amenințări; sprijină recenta inițiativă a Comisiei de a lansa Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (EDIDP), ca o primă etapă a punerii în aplicare a Fondului european de apărare; solicită ca EDIDP să fie finanțat exclusiv prin marje nealocate și/sau prin instrumente speciale și, prin urmare, nu prin realocarea fondurilor din cadrul programelor existente;

16.

subliniază că rezolvarea problemelor de securitate internă trebuie să rămână una dintre principalele priorități ale Uniunii și solicită mai multe fonduri pentru această politică în continuă evoluție; este convins că UE trebuie să investească mai mult în securitizarea și gestionarea frontierelor, intensificând cooperarea între agențiile de apărare a ordinii publice și autoritățile naționale, în combaterea terorismului, a radicalizării și a criminalității organizate, implementând un sistem informatic digital adecvat și modern; subliniază, în acest sens, rolul jucat de Fondul pentru securitate internă (FSI) și necesitatea de a finanța corespunzător agențiile din domeniul frontierelor, securității și justiției; reamintește că pachetul financiar pentru acest instrument a fost redus semnificativ pentru 2018;

17.

solicită să se aloce fonduri suplimentare pentru combaterea fenomenului radicalizării care dă naștere extremismului violent pe teritoriul Uniunii; consideră că acest obiectiv poate fi realizat prin promovarea integrării și combaterea discriminării, a rasismului, a xenofobiei, a fundamentalismului și a discursului și textelor de incitare la ură;

18.

salută rolul jucat de Fondul pentru azil, migrație și integrare (AMIF); solicită o finanțare adecvată în 2019 pentru acest fond pentru a sprijini primirea în condiții demne a solicitanților de azil în statele membre, strategii de returnare echitabile, programe de reinstalare, politici în domeniul migrației legale, promovarea integrării efective a resortisanților țărilor terțe și combaterea migrației neregulamentare; reamintește importanța unor fonduri special alocate pentru a trata cauzele profunde ale crizei migrației și a refugiaților; subliniază, în acest sens, că bugetul UE trebuie să finanțeze măsuri în țările de origine ale imigranților și în țările gazdă ale refugiaților, inclusiv, dar fără a se limita la măsuri pentru a combate sărăcia, șomajul, problemele educaționale și economice și instabilitatea;

19.

solicită Comisiei să prezinte o propunere care să dea expresie concretă solidarității financiare la nivelul UE cu victimele actelor de terorism și familiile acestora;

20.

reamintește importanța agențiilor UE în asigurarea punerii în aplicare a priorităților legislative ale UE și, astfel, în îndeplinirea obiectivelor politicilor UE, precum cele legate de competitivitate (ocuparea forței de muncă, creșterea durabilă, uniunea energetică), migrație (azil, gestionarea transfrontalieră), sprijinul pentru drepturile fundamentale (protecția datelor), și securitate (criminalitate informatică, droguri, fraudă, spălarea de bani, terorism, cooperarea judiciară, cooperarea polițienească, sprijinul pentru sistemele informatice la scară largă); se așteaptă ca negocierile privind bugetul pe 2019 să aibă drept rezultat stabilirea unor bugete operaționale și administrative realiste și adecvate ale agențiilor UE și ale altor organisme ale UE, care să le permită acestora să își îndeplinească misiunile, inclusiv sarcinile tot mai cuprinzătoare și volumul mai mare de lucru; solicită să se aloce resurse corespunzătoare pentru a asigura inaugurarea fără probleme și buna funcționare a Parchetului European; solicită, mai general, o evaluare aprofundată a interesului strategic și a atribuțiilor tuturor agențiilor și posibilitatea de a grupa agențiile în funcție de natura strategică a misiunii lor și de rezultatele acestora; reafirmă că 2018 este ultimul an de punere în aplicare a reducerii cu 5 % a efectivelor și de redistribuire a personalului; speră ca Comisia și Consiliul să nu reducă și mai mult resursele agențiilor în bugetul pe 2019;

21.

consideră că, într-un moment în care actorii importanți, precum SUA, nu sunt dispuși să își respecte angajamentele legate de lupta împotriva schimbărilor climatice în temeiul Acordului de la Paris, prin bugetul pe 2019 UE trebuie să își asume ferm o poziție de lider în această provocare, una dintre cele mai mari din generația noastră, oferind sprijin financiar suplimentar pentru inițiative precum programul LIFE pentru politici climatice, ECOPOTENTIAL și Clean Sky; subliniază că cheltuielile în acest sens ar trebui considerate investiții pe termen lung, și nu costuri, și că atât Curtea de Conturi Europeană, cât și Consiliul Afaceri Economice și Financiare au constatat că UE este în urmă cu obiectivul de finanțare a combaterii schimbărilor climatice; îndeamnă Comisia să îndeplinească obiectivele Acordului de la Paris și obiectivele climatice pe termen lung ale UE, atingând ținta propusă de a cheltui 20 % din buget pentru acțiuni de combatere a schimbărilor climatice în cadrul CFM actual (2014-2020); în această privință, evidențiază faptul că contribuția pentru anul 2019 ar trebui să depășească simțitor obiectivul global, pentru a compensa alocările mai mici din primii ani de CFM și că ar trebui optimizat la maximum mecanismul de punere a schimbărilor climatice în primplanul preocupărilor;

Solidaritate consolidată pentru a răspunde provocărilor sociale, teritoriale și globale

22.

consideră că bugetul UE ar trebui să contribuie la eforturile depuse de statele membre în domenii cum ar fi șomajul și asistența medicală, prin crearea unei rezerve adecvate de finanțare pentru programele menite să combată inegalitățile, să elimine cele mai grave forme de sărăcie, în special pentru populațiile cele mai izolate și mai fragile, îndeosebi copiii, și să permită cetățenilor să dobândească competențele necesare pentru a se adapta la digitalizare;

23.

insistă asupra necesității de a sprijini mai mult programele Uniunii care stimulează creșterea economică și crearea de locuri de muncă de calitate pe termen lung, în special pentru tineri, completând eforturile statelor membre de a garanta o calificare profesională diversificată în loc de specializare precoce, ca mijloc de a crește reziliența și a permite adaptarea socială, combătând în același timp reculul demografic, lipsa de forță de muncă calificată din anumite sectoare și sustenabilitatea sistemelor de protecție socială; subliniază că luarea în considerare a unor măsuri specifice, adaptate situației, s-ar putea dovedi utilă în anumite sectoare și/sau regiuni care sunt cel mai afectate sau care au devenit mult mai vulnerabile;

24.

reamintește îmbătrânirea semnificativă a populației și înmulțirea numărului persoanelor care au nevoie de îngrijire și asistență specială, îndeosebi persoane în vârstă; invită Comisia să introducă măsuri suplimentare de sprijin pentru a aborda provocările demografice și își reafirmă sprijinul pentru inițiative precum „sate pentru persoane care suferă de demență”, unde se acordă îngrijire corespunzătoare încă dintr-un stadiu timpuriu;

25.

consideră că discriminarea legată de gen, în special pe piața forței de muncă, nu este doar incompatibilă cu valorile UE, ci constituie, de asemenea, un impediment serios în calea creșterii economice, deoarece împiedică femeile să se lanseze într-o viață profesională utilă; subliniază contribuția esențială a emancipării femeilor în realizarea unor societăți mai deschise, mai echitabile, mai pașnice și cu o creștere mai durabilă; se așteaptă ca bugetul pe 2019 să sprijine spiritul antreprenorial al femeilor și să încurajeze accesul femeilor la finanțare din partea UE, cum ar fi cea din cadrul programelor COSME și Orizont 2020, și să majoreze sprijinul acordat prin politica de coeziune investițiilor în infrastructuri pentru educație, îngrijirea copiilor și sănătate, ajutând femeile să își concilieze viața profesională cu viața personală;

26.

își reafirmă îngrijorarea cu privire la întârzierile în punerea în aplicare a politicii de coeziune, care este expresia solidarității teritoriale a UE și principala sa politică de investiții, însă subliniază faptul că 2017 a fost primul an în care implementarea programelor finanțate din fondurile ESI s-a accelerat și se așteaptă ca această tendință să continue în 2018 și 2019; consideră că ar trebui să se asigure niveluri suficiente de credite de plată pentru ca punerea în aplicare să se desfășoare în bune condiții;

27.

reamintește contribuția importantă a Uniunii la încurajarea procesului de pace și reconciliere din Irlanda, în special prin intermediul programelor PEACE și INTERREG, care vizează Irlanda de Nord și comitatele de graniță din sud; solicită respectarea deplină a cadrului de angajamente asumate anterior, spre exemplu în cazul Acordului din Vinerea Mare, în ceea ce privește statul de drept și democrația; invită Comisia și statele membre să continue să sprijine procesul de pace, continuând să finanțeze programul PEACE și programele asociate;

28.

atrage atenția asupra faptului că politica agricolă comună (PAC) este una dintre pietrele unghiulare ale integrării europene, care a asigurat o aprovizionare cu alimente sigure și de înaltă calitate pentru cetățenii Europei, buna funcționare a pieței unice agricole și sustenabilitatea zonelor rurale timp de mulți ani; reamintește că fondurile PAC contribuie în special la rentabilitatea și stabilitatea agriculturii UE;

29.

invită Comisia să continue să sprijine agricultorii din întreaga Europă în efortul lor de a face față episoadelor neprevăzute de volatilitate a pieței și de a asigura aprovizionarea cu produse alimentare sigure și de înaltă calitate; cere să se acorde atenția cuvenită exploatațiilor agricole și pescăriilor la scară mică;

30.

consideră că regionalizarea și obiectivele socio-economice trebuie să joace un rol mai important în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului și că domeniul de aplicare al Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime trebuie lărgit; invită Comisia să faciliteze accesul și să simplifice procedurile de finanțare; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la efectele adverse potențiale ale retragerii Regatului Unit din UE asupra pescuitului, în special pentru statele membre costiere învecinate;

31.

salută propunerea de a extinde domeniul de aplicare și a consolida mecanismul de protecție civilă al Uniunii; este de părere că întărirea mecanismului de protecție civilă este deosebit de importantă pentru a asigura o reacție mai rapidă și mai coerentă în domeniul protecției civile la nivelul Uniunii, pe partea de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre naturale și provocate de om, în interiorul și în afara Uniunii;

32.

se așteaptă ca procedurile și măsurile în curs să fie consolidate în execuția bugetului, având în vedere constrângerile în materie de resurse și cererile ca UE să își asume responsabilități mai mari, pentru a garanta că angajamentele financiare sunt respectate la timp și în mod eficient din punct de vedere al costurilor;

33.

consideră că agențiile, programele și politicile UE implicate sau legate de gestionarea fluxurilor de migrație și de refugiați și de controlul frontierelor ar trebui să fie dotate cu suficiente resurse financiare și umane pentru a face față actualei crize a refugiaților, pentru care statele membre ar trebui, de asemenea, să își asume responsabilitatea în conformitate cu principiul repartizării sarcinilor și cu Convențiile de la Geneva; este convins că UE, pentru a găsi o soluție pe termen lung, ar trebui, de asemenea, să dea dovadă de solidaritate externă, prin stimularea condițiilor favorabile păcii și prosperității în țările de origine, punând accentul în mai mare măsură asupra investițiilor și politicilor de dezvoltare, în special prin executarea Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), a instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și a instrumentului pentru ajutor umanitar; recunoaște importanța și valoarea distinctă a politicii de dezvoltare, cu priorități precum eradicarea sărăciei, educația, sănătatea și dezvoltarea economică; subliniază necesitatea de a sprijini acțiunile și programele UNRWA; subliniază că una dintre condițiile pentru menținerea stabilității și a prosperității în UE este asigurarea unui cadru de stabilitate în vecinătatea UE; invită, prin urmare, Comisia să se asigure că se acordă prioritate investițiilor în țările din vecinătatea UE, pentru a sprijini eforturile de soluționare a principalelor probleme cu care se confruntă această zonă — migrația, provocările pe care le presupun refugiații și dezvoltarea în vecinătatea sudică și instabilitatea din vecinătatea estică — fapt care se datorează în parte politicii externe a Rusiei, care nu este în conformitate cu dreptul internațional și cu standardele democratice și privind drepturile omului; subliniază că noile priorități politice și viitoarele provocări ale UE, cum ar fi securitatea și apărarea, ar trebui finanțate prin credite noi, nu prin suprimarea politicilor și programelor existente, care sunt atât importante, cât și de succes, cum ar fi programele de dezvoltare și de ajutor umanitar și politica de vecinătate; în plus, subliniază că politicile de dezvoltare și de securitate se influențează reciproc și că ambele sunt condiții importante pentru a clădi un stat funcțional precum și structuri administrative funcționale și fără corupție, precum și standarde minime în domeniul social, al sănătății și al sectoarelor economice;

34.

își reiterează poziția conform căreia mecanismele bugetare complementare, precum fondurile fiduciare și alte instrumente similare eludează procedura bugetară, subminează transparența gestiunii bugetare și încalcă dreptul Parlamentului de a exercita un control efectiv al cheltuielilor; consideră, prin urmare, că aceste instrumente externe create în ultimii ani trebuie să fie incluse în bugetul Uniunii, și că trebuie găsite soluții alternative pentru a permite Uniunii să reacționeze prompt la situațiile de urgență și în cele ulterioare acestora la nivel internațional;

35.

subliniază că Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) ar trebui în primul rând să faciliteze reformele politice și economice în țările implicate în procesul de aderare, printre alte obiective; în acest context, invită Comisia să evalueze în continuare fondurile IPA în cadrul propunerii sale pentru bugetul 2019, ținând seama de deteriorarea situației politice în Turcia, precum și de nevoia urgentă de a combate radicalizarea tot mai puternică în statele din Balcani;

Așteptări legate de procedura bugetară aferentă exercițiului 2019

36.

invită Comisia să își asume în continuare rolul de mediator onest în fiecare etapă a procedurii și să pună în aplicare în mod fidel și precis deciziile autorității bugetare;

37.

salută faptul că, în urma revizuirii la jumătatea perioadei a CFM și contrar concluziilor Consiliului din 20 februarie 2018 privind orientările bugetare pentru exercițiul 2019, procedura bugetară aferentă exercițiului 2018 a demonstrat că autoritatea bugetară își poate exercita pe deplin prerogativele în vederea stabilirii nivelului și conținutului bugetului UE prin intermediul procedurii bugetare anuale;

38.

consideră că, în calitate de componentă a autorității bugetare aleasă direct de către cetățeni, Parlamentul trebuie să își îndeplinească rolul politic și să prezinte propuneri de proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare, exprimându-și viziunea politică pentru viitor; se angajează, în acest context, să propună un pachet de proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare elaborate în strânsă cooperare cu toate comisiile sale pentru a găsi echilibrul just între voința politică și fezabilitatea tehnică, evaluată de Comisie;

39.

se așteaptă ca negocierile privind bugetul pe 2019 să se bazeze pe o ambiție politică comună și pe solidaritate și să ia în considerare valoarea adăugată a programelor și a politicilor UE; consideră că acest obiectiv poate fi realizat numai dacă fiecare parte implicată în negocieri este informată cu promptitudine în legătură cu pozițiile celeilalte părți, dacă negocierile sunt lansate cât mai curând posibil și dacă există disponibilitate pentru soluții de compromis;

o o

40.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(2) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(3) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

(4) JO L 168, 7.6.2014, p. 105.

(5) JO L 57, 28.2.2018, p. 1.

(6) Raport comun al negociatorilor Uniunii Europene și guvernului Regatului Unit din 8 decembrie 2017 cu privire la progresele înregistrate în cursul primei faze a negocierilor în temeiul articolul 50 din TFUE privind retragerea ordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană (TF50 (2017) 19 – Comisia pentru UE 27).

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 162

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 62 10 mai 2019

Cuprins		Pagina

2019/C 162/??	PARLAMENTUL EUROPEAN SESIUNEA 2017-2018 Ședința din 12 martie 2018Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 377, 18.10.2018 . TEXTE ADOPTATE SESIUNEA 2018-2019 Ședințele dintre 13și 15 martie 2018Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 377, 18.10.2018 . TEXTE ADOPTATE	1

	III Acte pregătitoare
	PARLAMENTUL EUROPEAN
2019/C 162/16	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei 2003/76/CE de stabilire a măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a Protocolului anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene, privind consecințele financiare ale expirării Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și Fondul de cercetare pentru cărbune și oțel (14532/2017– C8-0444/2017 – 2017/0213(APP))	127
2019/C 162/17	Résolution législative du Parlement européen du 13 mars 2018 sur le projet de décision du Conseil relative à la conclusion, au nom de l’Union européenne, de l’accord de coopération et d’assistance administrative mutuelle en matière douanière entre l’Union européenne et la Nouvelle-Zélande (07712/2016 – C8-0237/2017 – 2016/0006(NLE))	128
2019/C 162/18	P8_TA(2018)0064 Serviciile de livrare transfrontalieră de colete ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete (COM(2016)0285 – C8-0195/2016 – 2016/0149(COD))	129
	P8_TC1-COD(2016)0149Poziția ParlamentuluiEuropean adoptată în primă lectură la 13martie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/...al Parlamentului European și al Consiliului privind serviciile delivrare transfrontalieră de colete	130
2019/C 162/19	P8_TA(2018)0065 Calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere și permisele de conducere ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/59/CE privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, precum și a Directivei 2006/126/CE privind permisele de conducere (COM(2017)0047 – C8-0025/2017 – 2017/0015(COD))	131
	P8_TC1-COD(2017)0015Poziția ParlamentuluiEuropean adoptată în primă lectură la 13martie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/...a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei2003/59/CE privind calificarea inițială și formarea periodică aconducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportuluide mărfuri sau de persoane, precum și a Directivei2006/126/CE privind permisele de conducere	132
2019/C 162/20	P8_TA(2018)0070 Statisticile din transportul feroviar ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile din transportul feroviar (reformare) (COM(2017)0353 – C8-0223/2017 – 2017/0146(COD))	133
	P8_TC1-COD(2017)0146Poziția ParlamentuluiEuropean adoptată în primă lectură la 14martie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/...al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticiledin transportul feroviar (reformare)	134
2019/C 162/21	Decizia Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la recomandarea Consiliului de numire a vicepreședintelui Băncii Centrale Europene (N8-0053/2018 – C8-0040/2018 – 2018/0804(NLE))	135
2019/C 162/22	P8_TA(2018)0072 Măsuri de combatere a maladiei de Newcastle ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/66/CEE a Consiliului de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle (COM(2017)0742 – C8-0431/2017 – 2017/0329(COD))	136
	P8_TC1-COD(2017)0329Poziția ParlamentuluiEuropean adoptată în primă lectură la 14martie 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/...a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei92/66/CEE a Consiliului de stabilire a măsurilor comunitarede combatere a maladiei de Newcastle	137
2019/C 162/23	P8_TA(2018)0073 Acordarea unei asistențe macrofinanciare suplimentare Georgiei ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Georgiei (COM(2017)0559 – C8-0335/2017 – 2017/0242(COD))	138
	P8_TC1-COD(2017)0242Poziția ParlamentuluiEuropean adoptată în primă lectură la 14martie 2018 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2018/... a ParlamentuluiEuropean și a Consiliului de acordare a unei asistențe macrofinanciaresuplimentare Georgiei	139
2019/C 162/24	Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea prezentată de Germania – EGF/2017/008 DE/Goodyear) (COM(2018)0061 – C8-0031/2018 – 2018/2025(BUD))	140
2019/C 162/25	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de denunțare a Acordului de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Uniunea Comorelor (14423/2017 – C8-0447/2017 – 2017/0241(NLE))	143
2019/C 162/26	P8_TA(2018)0084 Europass: un cadru pentru competențe și calificări ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru comun pentru furnizarea unor servicii mai bune pentru abilități și calificări (Europass) și de abrogare a Deciziei nr. 2241/2004/CE (COM(2016)0625 – C8-0404/2016 – 2016/0304(COD))	144
	P8_TC1-COD(2016)0304Poziția ParlamentuluiEuropean adoptată în primă lectură la 15martie 2018 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2018/... a ParlamentuluiEuropean și a Consiliului privind un cadru comun pentru furnizareaunor servicii mai bune pentru aptitudini și calificări(Europass) și de abrogare a Deciziei nr. 2241/2004/CE	145
2019/C 162/27	P8_TA(2018)0085 Programul Europa creativă (2014-2020) ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1295/2013 de instituire a programului Europa creativă (2014-2020) (COM(2017)0385 – C8-0236/2017 – 2017/0163(COD))	146
	P8_TC1-COD(2017)0163Poziția Parlamentului Europeanadoptată în primă lectură la 15 martie 2018 învederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al ParlamentuluiEuropean și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1295/2013privind instituirea programului Europa creativă(2014-2020)	147
2019/C 162/28	Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 15 martie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 în ceea ce privește stabilirea sediului Agenției Europene pentru Medicamente (COM(2017)0735 – C8-0421/2017 – 2017/0328(COD)) 11	148
2019/C 162/29	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (COM(2016)0683 – C8-0471/2016 – 2016/0336(CNS))	152
2019/C 162/30	Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților (COM(2016)0685 – C8-0472/2016 – 2016/0337(CNS))	182
2019/C 162/31	Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la orientările generale pentru pregătirea bugetului 2019, secțiunea III – Comisia (2017/2286(BUD))	217

	I Rezoluții, recomandări și avize
	REZOLUȚII
	Parlamentul European
2019/C 162/01	Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la o Strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative (2017/2067(INI))	2
	REZOLUȚII
2019/C 162/02	Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la egalitatea de gen în acordurile comerciale ale UE (2017/2015(INI))	9
2019/C 162/03	Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la regiunile cu întârzieri în dezvoltare din UE (2017/2208(INI))	24
2019/C 162/04	Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2018 referitoare la rolul regiunilor și al orașelor din UE în punerea în aplicare a Acordului de la Paris COP 21 privind schimbările climatice (2017/2006(INI))	31
2019/C 162/05	Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit (2018/2573(RSP))	40
2019/C 162/06	Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020 (2017/2052(INI))	51
2019/C 162/07	Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la reforma sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene (2017/2053(INI))	71
2019/C 162/08	Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2018 (2017/2226(INI))	80
2019/C 162/09	Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în analiza anuală a creșterii pentru 2018 (2017/2260(INI))	87
2019/C 162/10	Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la situația din Maldive (2018/2630(RSP))	102
2019/C 162/11	Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la arestarea unor apărători ai drepturilor omului din Sudan, în special cazul lui Salih Mahmoud Osman, laureat al Premiului Saharov (2018/2631(RSP))	107
2019/C 162/12	Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la uciderile din milă din Uganda (2018/2632(RSP))	112
2019/C 162/13	Rezoluția fără caracter legislativ a Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de denunțare a Acordului de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Uniunea Comorelor (14423/2017 – C8-0447/2017 – 2017/0241(NLE) – 2017/2266(INI))	116
2019/C 162/14	Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la situația din Siria (2018/2626(RSP))	119
2019/C 162/15	Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2018 referitoare la amenințarea lansată de guvernul SUA la adresa sistemului de sprijin al UE pentru agricultori în cadrul PAC (în contextul măslinelor spaniole) (2018/2566(RSP))	125

Textul propus de Comisie		Amendamentul
În Regulamentul (CE) nr. 726/2004 se introduce următorul articol 71a:		În Regulamentul (CE) nr. 726/2004 se introduc următoarele articole 71a și 71b :

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Articolul 71a Agenția își are sediul la Amsterdam, Țările de Jos.		Articolul 71a Agenția își are sediul la Amsterdam, Țările de Jos. Comisia și autoritățile competente din Țările de Jos iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că agenția se poate muta în clădirea temporară cel târziu la 1 ianuarie 2019 și în clădirea permanentă cel târziu la 16 noiembrie 2019. În termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și, ulterior, o dată la trei luni, până la mutarea agenției în sediul său permanent, Comisia și autoritățile competente din Țările de Jos prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport scris referitor la progresele înregistrate cu privire la adaptările sediului temporar și la construirea clădirii permanente.

Textul propus de Comisie		Amendamentul
		Articolul 71b În termen de trei luni de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], se încheie un acord privind sediul care să permită agenției să-și preia atribuțiile în spațiile aprobate de Parlamentul European și de Consiliu.

Textul propus de Comisie		Amendamentul
Prezentul regulament se aplică începând cu data la care tratatele vor înceta să se aplice Regatului Unit sau de la 30 martie 2019, în funcție de care dintre aceste date survine prima .		Prezentul regulament se aplică de la 30 martie 2019.

Textul propus de Comisie		Amendamentul
		„ ANEXĂ LA REGULAMENTUL 2018/... DECLARAȚIA PARLAMENTULUI EUROPEAN Parlamentul European regretă faptul că rolul său de colegiuitor nu a fost luat în considerare în mod corespunzător, deoarece nu a fost implicat în procedura care a condus la selectarea noului sediu al Agenției Europene pentru Medicamente. Parlamentul European dorește să reamintească prerogativele sale de colegiuitor și insistă ca procedura legislativă ordinară să fie pe deplin respectată în ceea ce privește deciziile referitoare la sediul organelor și agențiilor. În calitatea sa de unică instituție a Uniunii aleasă în mod direct și de reprezentant al cetățenilor Uniunii, Parlamentul European este principalul garant al respectării principiului democratic în Uniune. Parlamentul European condamnă procedura urmată pentru alegerea noului sediu, care a privat de facto Parlamentul European de prerogativele sale, întrucât acesta nu a fost efectiv implicat în acest proces, iar acum se așteaptă din partea sa doar să confirme alegerea noului sediu prin intermediul procedurii legislative ordinare. Parlamentul European reamintește că abordarea comună anexată Declarației comune a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind agențiile descentralizate, semnată în 2012, nu este obligatorie din punct de vedere juridic, astfel cum se precizează în declarația însăși, și a fost convenită fără a aduce atingere competenței legislative a instituțiilor. Prin urmare, Parlamentul European insistă ca procedura privind selectarea unui nou sediu al agențiilor să fie revizuită și să nu mai fie aplicată în forma sa actuală, pe viitor. În fine, Parlamentul European dorește să reamintească, de asemenea, că cele trei instituții s-au angajat în cadrul Acordului interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (2) să coopereze în mod loial și transparent, reamintind egalitatea ambilor colegiuitori, astfel cum este consacrată în tratate.