Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2019/C 148/01)

Ultima publicație

JO C 139, 15.4.2019

Publicații anterioare

JO C 131, 8.4.2019

JO C 122, 1.4.2019

JO C 112, 25.3.2019

JO C 103, 18.3.2019

JO C 93, 11.3.2019

JO C 82, 4.3.2019

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 martie 2019 — Balázs-Árpád Izsák, Attila Dabis/Comisia Europeană, Ungaria, Republica Elenă, România, Republica Slovacă

(Cauza C-420/16 P) (1)

(Recurs - Drept instituțional - Inițiativă cetățenească - Regulamentul (UE) nr. 211/2011 - Înregistrarea propunerii de inițiativă cetățenească - Articolul 4 alineatul (2) litera (b) - Condiția ca propunerea să nu se afle vădit în afara sferei de competență a Comisiei Europene în ceea ce privește prezentarea unei propuneri de act juridic în scopul punerii în aplicare a tratatelor - Sarcina probei - Coeziune economică, socială și teritorială - Articolul 174 TFUE - Inițiativa cetățenească „Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor și menținerea culturilor regionale” - Cerere de înregistrare - Refuz al Comisiei)

(2019/C 148/02)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Recurenți: Balázs-Árpád Izsák, Attila Dabis (reprezentant: D. Sobor, ügyvéd)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Banks, K. Talabér-Ritz, H. Krämer și B.-R. Killmann, agenți), Ungaria (reprezentanți: M. Z. Fehér, agent), Republica Elenă, România (reprezentanți: R. H. Radu, C. R. Canțăr, C.-M. Florescu, L. Lițu și E. Gane, agenți), Republica Slovacă (reprezentanți: B. Ricziová, agent)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 10 mai 2016, Izsák și Dabis/Comisia (T-529/13, EU:T:2016:282).

2)	Anulează Decizia C(2013) 4975 final a Comisiei din 25 iulie 2013 privind cererea de înregistrare a propunerii de inițiativă cetățenească europeană denumită „Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor și menținerea culturilor regionale”.

3)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată aferente atât procedurii în primă instanță, cât și procedurii de recurs.

4)	Ungaria, România și Republica Slovacă suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 392, 24.10.2016.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 martie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Tallinna Ringkonnakohus — Estonia) — Eesti Pagar AS/Ettevõtluse Arendamise Sihtasutus, Majandus- ja Kommunikatsiooniministeerium

(Cauza C-349/17) (1)

(Trimitere preliminară - Ajutoare de stat - Regulamentul (CE) nr. 800/2008 (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) - Articolul 8 alineatul (2) - Ajutoare care au un efect stimulativ - Noțiunea „demararea proiectului” - Competențe ale autorităților naționale - Ajutor ilegal - Lipsa unei decizii a Comisiei Europene sau a unei instanțe naționale - Obligație care revine autorităților naționale de a recupera din proprie inițiativă un ajutor ilegal - Temei juridic - Articolul 108 alineatul (3) TFUE - Principiul general de drept al Uniunii al protecției încrederii legitime - Decizie a autorității naționale competente prin care se acordă un ajutor în temeiul Regulamentului nr. 800/2008 - Cunoașterea circumstanțelor care exclud eligibilitatea cererii de ajutor - Crearea unei încrederi legitime - Inexistență - Prescripție - Ajutoare cofinanțate dintr-un fond structural - Reglementare aplicabilă - Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 - Reglementare națională - Dobânzi - Obligația de a solicita dobânzi - Temei juridic - Articolul 108 alineatul (3) TFUE - Reglementare aplicabilă - Reglementare națională - Principiul efectivității)

(2019/C 148/03)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Tallinna Ringkonnakohus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Eesti Pagar AS

Pârâți: Ettevõtluse Arendamise Sihtasutus, Majandus- ja Kommunikatsiooniministeerium

Dispozitivul

1)

Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor [107 și 108 TFUE] (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) trebuie să fie interpretat în sensul că „proiectul sau activitatea”, în sensul acestei dispoziții, a demarat atunci când o primă comandă de echipamente destinate proiectului sau activității respective a fost efectuată prin încheierea unui angajament necondiționat și obligatoriu din punct de vedere juridic înainte de depunerea cererii de ajutor, oricare ar fi eventualele costuri de denunțare unilaterală a acestui angajament.

2)

Articolul 108 alineatul (3) TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că această dispoziție impune autorității naționale să recupereze din proprie inițiativă un ajutor pe care l a acordat în temeiul Regulamentului nr. 800/2008 atunci când constată, ulterior, că condițiile stabilite prin acest regulament nu erau îndeplinite.

3)	Dreptul Uniunii trebuie să fie interpretat în sensul că nu este posibil ca o autoritate națională, atunci când acordă un ajutor prin aplicarea eronată a Regulamentului nr. 800/2008, să creeze o încredere legitimă a beneficiarului ajutorului respectiv în legalitatea acestuia.

4)

Dreptul Uniunii trebuie să fie interpretat în sensul că, atunci când o autoritate națională a acordat un ajutor dintr un fond structural prin aplicarea eronată a Regulamentului nr. 800/2008, termenul de prescripție aplicabil recuperării ajutorului ilegal este, în cazul în care sunt întrunite condițiile de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, de patru ani, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din acest regulament, sau, în caz contrar, termenul prevăzut de dreptul național aplicabil.

5)

Dreptul Uniunii trebuie să fie interpretat în sensul că, atunci când o autoritate națională procedează din proprie inițiativă la recuperarea unui ajutor pe care l a acordat în mod eronat în temeiul Regulamentului nr. 800/2008, acesteia îi revine obligația de a solicita dobânzi beneficiarului ajutorului respectiv, conform normelor dreptului național aplicabil. În această privință, articolul 108 alineatul (3) TFUE impune ca aceste norme să permită să se asigure o recuperare integrală a ajutorului ilegal și ca, prin urmare, beneficiarul ajutorului să fie obligat la plata dobânzilor pentru întreaga perioadă în care a beneficiat de ajutorul respectiv și la o rată egală cu cea care ar fi fost aplicată dacă ar fi împrumutat cuantumul ajutorului în discuție de pe piață în perioada menționată.

---

(1)  JO C 269, 14.8.2017.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 7 martie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo — Portugalia) — Suez II Water Technologies & Solutions Portugal, Unipessoal Lda, fostă GE Power Controls Portugal Unipessoal, Lda/Fazenda Pública

(Cauza C-643/17) (1)

(Trimitere preliminară - Uniunea vamală - Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 - Articolul 37 - Codul vamal comunitar - Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 - Articolul 313 - Statutul vamal al mărfurilor - Prezumție privind caracterul comunitar al mărfurilor)

(2019/C 148/04)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Suez II Water Technologies & Solutions Portugal, Unipessoal Lda, fostă GE Power Controls Portugal Unipessoal, Lda

Pârâtă: Fazenda Pública

Dispozitivul

Articolul 313 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 75/98 al Comisiei din 12 ianuarie 1998, trebuie interpretat în sensul că mărfurile, precum cele în discuție în litigiul principal, care au fost livrate și facturate de societăți stabilite în țări terțe unei societăți stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii pentru a fi utilizate pe acest teritoriu trebuie considerate ca fiind introduse pe acest teritoriu, în sensul articolului 37 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 decembrie 1996, și, în acest temei, ca intrând sub incidența excepției prevăzute la articolul 313 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 75/98, statutul de mărfuri comunitare nefiind recunoscut decât mărfurilor pentru care se face dovada că au fost supuse procedurilor de punere în liberă circulație pe teritoriul vamal al Uniunii.

---

(1)  JO C 52, 12.2.2018.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 6 martie 2019 — BMB sp. z o.o./Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Ferrero SpA

(Cauza C-693/17 P) (1)

(Recurs - Desen sau model industrial comunitar - Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Articolul 25 alineatul (1) litera (e) - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial care reprezintă bomboniere pentru dulciuri - Declarare a nulității)

(2019/C 148/05)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: BMB sp. z o.o. (reprezentant: K. Czubkowski, agent)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: S. Hanne și D. Walicka, agenți), Ferrero SpA (reprezentant: M. Kefferpütz, avocat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă BMB sp. z o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 142, 23.04.2018.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 martie 2019 — Comisia Europeană/Alain Laurent Brouillard

(Cauza C-728/17 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Recrutare - Concurs - Condiții de admitere la concurs - Diplome și nivel de învățământ cerute - Concurs general EPSO/AD/306/15 - Preselecție a candidaților pe baza dosarului - Nivel de învățământ care corespunde unei formări juridice complete, urmată într-o instituție de învățământ superior belgiană, franceză sau luxemburgheză - Eliberare în urma unei „validări a experienței dobândite” - Respingere a candidaturii)

(2019/C 148/06)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Mihaylova și G. Gattinara, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Alain Laurent Brouillard (reprezentant: H. Brouillard, avocat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 112, 26.3.2018.

Recurs introdus la 13 iunie 2018 de Mauro Bettani împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șasea) din 24 aprilie 2018 în cauza T-80/18, Bettani/Comisia

(Cauza C-392/18 P)

(2019/C 148/07)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Mauro Bettani (reprezentant: M. Bettani, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Prin Ordonanța din 7 martie 2019, Curtea (Camera a șasea) a respins recursul și a dispus ca domnul Mauro Bettani să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Recurs introdus la 3 decembrie 2018 de M-Sansz Kereskedelmi, Termelő és Szolgáltató Kft. (M-Sansz Kft.) împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea) din 28 septembrie 2018 în cauza T-709/17, M-Sansz/Comisia Europeană

(Cauza C-757/18 P)

(2019/C 148/08)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Recurentă: M-Sansz Kereskedelmi, Termelő és Szolgáltató Kft. (M-Sansz Kft.) (reprezentant: Ravasz L., avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Prin recursul formulat, M Sansz Kft. solicită Curții:

—

anularea Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea) din 28 septembrie 2018 în cauza T-709/17, M-Sansz/Comisia, respingerea excepției de inadmisibilitate ridicată de pârâtă și admiterea acțiunii recurentei în primă instanță, constatând, cu titlu principal, în legătură cu deciziile Comisiei în cauzele SA.29432 (CP 290/2009) și SA.45498 (FC/2016), că deciziile menționate nu au constatat o compatibilitate a ajutorului de stat, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și, cu titlu subsidiar, că deciziile atacate nu constituie, în cadrul cauzei nr. 23.P.25.843/2016 pendinte în fața Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta-Capitală, Ungaria), acte juridice care să producă efecte juridice obligatorii pentru recurentă — aceasta nefiind, prin urmare, o persoană direct și individual vizată — întrucât recurenta a introdus acțiunea sa în despăgubire în temeiul articolului 107 alineatul (1) TFUE, iar nu al articolului 107 alineatul (3) TFUE. În plus, în cazul în care deciziile atacate ar constitui, în cadrul acțiunii întemeiate pe articolul 107 alineatul (1) TFUE, acte juridice care o vizează pe recurentă, admiterea acțiunii în primă instanță, constatând că deciziile menționate sunt lipsite de validitate pentru motivul că ajutorul acordat de autoritățile maghiare încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE (anulare);

—	în ipoteza în care Curtea ar considera că nu este posibil să se pronunțe pe fond, anularea ordonanței atacate a Tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața acestuia, în calitate de primă instanță;

—	în ipoteza în care Curtea s-ar pronunța asupra capetelor de cerere formulate la prima liniuță, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond și în recurs.

Motivele și principalele argumente

Încălcarea articolului 263 TFUE și a dispozițiilor și a jurisprudenței subliniate în bold, în temeiul următoarelor considerații:

Societatea maghiară recurentă a introdus plângeri în cauzele SA.29432 și SA.45498. Plângerile contestau un ajutor de stat ilegal și un tratament discriminatoriu față de o categorie de entități din care recurenta face parte, deși atât societățile beneficiare, cât și cele care fac obiectul discriminării desfășoară activitățile identice în Ungaria, sediile lor sunt situate în același departament din Ungaria, iar întreprinderile lor angajează lucrători handicapați. Pe de altă parte, cuantumul ajutorului ilicit este excesiv și nelegal de ridicat. În aceste proceduri, potrivit recurentei, Comisia nu a adoptat decizii și, în nici un caz, nu a adoptat decizii care să producă efecte juridice în privința sa. În procedura națională vizată de acțiune [cauza nr. 23.P.25.843/2016 pendinte în fața Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta-Capitală, Ungaria)], recurenta a solicitat să fie despăgubită pentru prejudiciul care i-a fost cauzat prin ajutorul de stat ilegal și, prin urmare, rezultatul prezentei proceduri va avea în mod evident incidență asupra hotărârii care trebuie pronunțată în acea cauză. Este important ca acte care, din punct de vedere juridic, nu constituie decizii ale Comisiei, să nu determine rezultatul procedurii naționale. Aceste decizii nu au constatat o compatibilitate a ajutorului de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și nu constituie acte juridice care să producă efecte juridice pentru recurentă — aceasta nefiind deci o persoană vizată în mod direct și individual — întrucât recurenta a introdus acțiunea sa în despăgubire întemeindu-se pe încălcarea prin ajutorul de stat a articolului 107 alineatul (1) TFUE, iar nu a articolului 107 alineatul (3) TFUE.

Recurenta susține că întrunește, în speță, criteriile stabilite în Hotărârea din 15 iulie 1963, Plaumann/Comisia (25/62, EU:C:1963:17). Recurenta afirmă că a dovedit că este o „persoană interesată”, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, și în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 1 litera (h) din Regulamentul 2015/1589 (1)”, și că, în Hotărârea din 24 mai 2011, Comisa/Kronoply și Kronotex (C-83/09 P, EU:C:2011:341), Curtea a declarat că stabilirea calității de concurent nici măcar nu necesită desfășurarea unei activități identice.

Încălcarea drepturilor procedurale (încălcarea dispozițiilor subliniate în bold), astfel cum este indicat în continuare:

În plus, dacă tabelul anexat și celelalte explicații prezentate drept probă a calității de persoană interesată erau considerate insuficiente de Tribunalul, acesta ar fi trebuit să aplice articolul 83 alineatele (1)-(3), articolul 88 alineatul (1), articolul 89 alineatul (1), alineatul (2) literele (a)-(c), alineatul (3) literele (a) și (d) și alineatul (4), precum și articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, și ar fi trebuit să îi solicite informații recurentei sau să formuleze o cererea de informații referitoare la această problemă. Prin urmare, încălcarea dreptului s-a produs întrucât Tribunalul nu a acționat din oficiu. Pe de altă parte, raportul Sargentini, care examinează de asemenea perioada vizată, a condamnat Ungaria pe planul principiului statului de drept, inclusiv statul de drept în materie economică (a se vedea punctele 12, 13, 22 și 23).

---

(1)  Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).

Recurs introdus la 20 decembrie 2018 de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 15 octombrie 2018 în cauza T-7/17, John Mills/EUIPO

(Cauza C-809/18 P)

(2019/C 148/09)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Celelalte părți din procedură: John Mills Ltd, Jerome Alexander Consulting Corp.

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	obligarea John Mills Ltd la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Oficiu.

Motivele și principalele argumente

Încălcarea articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul 207/2009 (1)

—

Tribunalul a interpretat greșit dispozițiile articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul 207/2009 prin faptul că a limitat domeniul de aplicare al acestuia la noțiunea de „identitate” a semnelor și i-a atribuit acesteia semnificația proprie articolului 8 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 207/2009;

—

Tribunalul nu a luat în considerare în suficientă măsură scopul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul 207/2009, și anume acela de a-l împiedica pe agentul titularului unei mărci să abuzeze de aceasta, având în vedere că agentul poate exploata cunoștințele și experiența dobândite în cursul relației comerciale cu titularul și, prin urmare, poate obține foloase necuvenite din eforturile și din investiția pe care le-ar fi realizat titularul, privilegiind o interpretare literală discutabilă. Or, interpretarea teleologică este cea aplicată în mod constant de instanța Uniunii Europene în domeniul dreptului mărcilor;

—

o interpretare literală nu conduce nici la concluzia că articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul 207/2009 se aplică numai unor mărci identice. Prin urmare, este suficient dacă semnele în cauză coincid în ceea ce privește elementele în care constă în esență caracterul distinctiv al mărcii anterioare. În acest temei, pentru a examina mărcile în conflict în raport cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul 207/2009, trebuie să se determine dacă cererea de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene reproduce elementele esențiale ale mărcii anterioare într-un mod care să facă evident că solicitantul abuzează de drepturile titularului legitim asupra mărcii. De fapt, agentul neloial ar fi în situația de a împiedica nu numai orice înregistrare ulterioară a mărcii anterioare de către titularul inițial în cadrul Uniunii, ci și orice utilizare a sa de către acesta din urmă în cadrul Uniunii.

Încălcarea articolului 36 din Statutul Curții de Justiție

—

Hotărârea atacată este afectată de o motivare contradictorie în măsura în care admite, pe de o parte, că semnele sunt identice atunci când unul îl reproduce pe celălalt fără nicio modificare sau adăugare și, pe de altă parte, că acestea sunt identice și atunci când variațiile nu alterează caracterul distinctiv (a se vedea punctele 38-40 din hotărârea atacată). O astfel de motivare este contradictorie, deoarece aceeași noțiune de „identitate” este aplicată pentru situații de drept și de fapt distincte și i se atribuie în mod greșit două conținuturi diferite;

—	Tribunalul nu a furnizat niciun argument referitor la motivul pentru care mărcile în conflict nu intră sub incidența articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul 207/2009 ca urmare a aplicării criteriilor stabilite la punctul 39 din hotărârea atacată.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1).

Recurs introdus la 21 decembrie 2018 de The Yokohama Rubber Co. Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 24 octombrie 2018 în cauza T-447/16, Pirelli Tyre/EUIPO

(Cauza C-818/18 P)

(2019/C 148/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenta: The Yokohama Rubber Co. Ltd (reprezentanți: D. Martucci, F. Boscariol de Roberto, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Pirelli Tyre SpA

Concluziile recurentului

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	în măsura în care este necesar, trimiterea cauzei la Tribunal;

—	obligarea Pirelli Tyre SpA la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în fața Tribunalului și a camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Primul aspect al primului motiv: marca constituie forma produsului în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (2) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 (1) ?

Tribunalul a afirmat că, deși reprezentarea grafică care constituie semnul contestat nu reliefează niciun contur și acest semn nu este însoțit de nicio descriere suplimentară, Pirelli nu a negat faptul că anumite modele de pneuri conțin, pe suprafața de rulare, o canelură de forma reprezentată de semnul contestat. De asemenea, posibilitatea recunoscută autorității competente de a lua în considerare elemente utile pentru identificarea caracteristicilor esențiale ale unui semn tridimensional contestat a fost extinsă la examinarea semnelor bidimensionale. Tribunalul și-a încheiat raționamentul cu afirmația: „analizată în mod obiectiv și concret, marca contestată nu reprezintă desenul unei benzi de rulare. Aceasta reprezintă, cel mult, o canelură izolată a unei benzi de rulare”. Curtea de Justiție a reiterat că jurisprudența dezvoltată în privința mărcilor tridimensionale constând din aspectul unui produs sau a unei părți a unui produs se aplică și în cazul în care, precum în speță, marca solicitată este o marcă figurativă constând într-o reprezentare bidimensională a produsului sau a unei părți a acestuia. Într-un asemenea caz, marca solicitată nu constă într-un semn care nu are legătură cu aspectul produsului pe care în acoperă. Reprezentarea grafică a mărcii contestate reproduce cu exactitate forma produsului (de exemplu modelul) căruia îi este destinată sau a produsului la care se referă pentru rațiuni tehnice. Explicația furnizată de Tribunal potrivit căreia semnul nu este o parte semnificativă a produsului este arbitrară și contrară jurisprudenței Curții de Justiției și a Tribunalului însuși. Problema nu este dacă semnul constituie o parte semnificativă a produsului, ci dacă semnul este o parte a produsului.

Al doilea aspect al primului motiv: a adăugat camera de recurs elemente care nu făceau parte din semn și care erau astfel exterioare sau străine?

Tribunalul afirmă că camera de recurs s-a îndepărtat de la forma reprezentată de semnul contestat și a modificat-o. Cu alte cuvinte, camera de recurs a modificat natura semnului, reținând sau presupunând că există elemente exterioare sau străine. În realitate, camera de recurs nu a adăugat elemente la semn, ci a examinat forma propriu-zisă a produsului, iar nu o formă abstractă. În cazul în care, așa cum a afirmat Tribunalul, semnul este o reprezentare realistă a unei părți a produselor acoperite de semn, este necesar să se analizeze caracteristicile formei care rezultă din reprezentarea grafică din punct de vedere al funcției produselor vizate. În opinia noastră, Tribunalul pare să afirme că EUIPO a încercat să identifice caracteristici ascunse care nu sunt vizibile în forma reprezentată. Deși această analiză ar trebui să se limiteze indubitabil prima facia la o analiză a formei astfel cum a fost solicitată, raportul dintre forma (canelura) și funcția produsului (pneu) necesită luarea în considerare a unor informații suplimentare. În opinia noastră, analiza semnului astfel cum a fost solicitat este relativ simplă deoarece marca apare pe produse într-o reproducere în serie a semnului. Prin urmare, întrebarea este „imaginea constituie în mod indubitabil o reprezentare a unui element funcțional al unei părți a produsului?”, și nu, contrar celor reținute de Tribunal, „imaginea constituie în mod indubitabil o reprezentare a unei părți semnificative sau a unei mici porțiuni a produsului?”

Al doilea motiv: denaturarea faptelor

Tribunalul a săvârșit o eroare la evaluarea tuturor faptelor și a tuturor înscrisurilor prezentate de Yokohama. În ceea ce ne privește, am prezentat cu precizie probele care considerăm că au fost denaturate de Tribunal și am arătat care sunt erorile de apreciere care, în opinia noastră, au condus la această denaturare. Această denaturare rezultă cu evidență din înscrisele aflate la dosar, fără a fi necesară o nouă examinare a faptelor și a probelor.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

Recurs introdus la 28 decembrie 2018 de Mamas and Papas Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 23 octombrie 2018 în cauza T-672/17, Mamas and Papas/EUIPO

(Cauza C-825/18 P)

(2019/C 148/11)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Mamas and Papas Ltd (reprezentanți: S. Malynicz QC, B. Whitehead, J. Dainty, Solicitors)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului în cauza T-672/17, Mamas and Papas/EUIPO;

—	statuarea asupra aspectului divulgării anterioare;

—	trimiterea cauzei Tribunalului pentru celelalte motive invocate la Tribunal dar asupra cărora acesta a omis să se pronunțe;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți la plata propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor efectuate de recurentă.

Motivele și principalele argumente

În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept privind puterea de apreciere a faptelor legate de divulgarea desenului sau a modelului industrial anterior, acordată EUIPO în temeiul articolului 63 alineatul (1) din Regulamentul nr 6/2002 al Consiliului (1). În cazul în care titularul desenului sau al modelului industrial afirmă în mod explicit că a avut loc o divulgare anterioară, EUIPO nu poate ajunge la o concluzie diferită cu privire la acest aspect.

În al doilea rând și în orice caz, în ceea ce privește aprecierea dovezilor divulgării anterioare, Tribunalul a denaturat dovezile și a apreciat în mod eronat faptele, hotărârea sa fiind afectată de o inexactitate materială a constatărilor făcute cu privire la fundamentul documentelor prezentate în fața sa, ceea ce reiese cu claritate din dosarul cauzei.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70).

Recurs introdus la 4 ianuarie 2019 de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 24 octombrie 2018 în cauza T-447/16, Pirelli Tyre/EUIPO

(Cauza C-6/19 P)

(2019/C 148/12)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Celelalte părți din procedură: Pirelli Tyre SpA, The Yokohama Rubber Co. Ltd

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	obligarea Pirelli Tyre SpA la plata cheltuielilor efectuate de Oficiu.

Motivele și principalele argumente

Oficiul invocă un singur motiv constând în încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (2) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 (1):

—

Impunând ca, pentru a intra în domeniul de aplicare al articolului 7 alineatul (1) litera (2) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, semnul constituit din forma unei părți a produsului să reprezinte, pe plan cantitativ și calitativ, o parte semnificativă a produsului respectiv, Tribunalul a interpretat în mod eronat cerințele acestui motiv de refuz;

—

Tribunalul a considerat în mod eronat că o canelură izolată reprezentată în semnul contestat nu poate îndeplini o funcție tehnică în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (2) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, deoarece pe banda de rulare a pneului apare în combinație cu alte elemente. În primul rând, articolul 7 alineatul (1) litera (2) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 impune examinarea rezultatului tehnic pe care îl realizează caracteristica produsului reprezentat de semnul în discuție, iar nu a rezultatului tehnic pe care îl îndeplinește întregul produs. În al doilea rând, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (2) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, nu este relevant dacă o canelură izolată reprezentată în semnul contestat se combină cu alte elemente ale benzii de rulare, din moment ce produce rezultatul tehnic și contribuie la funcționarea pneului;

—

Tribunalul a prezumat în mod eronat că înregistrarea unei caneluri izolate, reprezentată în semnul contestat, ar putea împiedica concurenții Pirelli să producă și să comercializeze pneuri care încorporează caneluri identice sau similare. Deși banda de rulare a pneului constă în combinația și interacțiunea diferitor elemente, cel puțin o parte a publicului va fi capabilă să identifice diversele tipuri de caneluri prezente pe o bandă de rulare.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Zaragoza (Spania) la 9 ianuarie 2019 — Ibercaja Banco, S.A./TJ y UK

(Cauza C-13/19)

(2019/C 148/13)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Zaragoza

Părțile din procedura principală

Recurentă: Ibercaja Banco, S.A.

Intimați: TJ și UK

Întrebările preliminare

1)	În lumina articolului 3 din Directiva 93/13 (1), modificarea clauzei-prag în forma care figurează în acordul încheiat, astfel cum se menționează în situația de fapt, poate fi calificată drept o condiție contractuală generală?

2)

În aceleași circumstanțe, renunțarea la introducerea unei acțiuni în justiție împotriva băncii poate fi calificată drept o condiție contractuală generală, cu alte cuvinte, o clauză contractuală redactată de profesionistul ofertant cu caracter general și cu privire la al cărei conținut nu se furnizează nicio explicație consumatorului aderent poate fi calificată drept o condiție contractuală generală?

3)

În aceste condiții, în cazul în care consecințele respectivei condiții generale au o importanță considerabilă pentru consumator, au fost respectate cerințele privind claritatea, transparența, inteligibilitatea reală a sarcinii economice, informarea precontractuală și negocierea individuală, prevăzute la articolele 3 și 4 din Directiva 93/13?

4)

În vederea aprecierii caracterului abuziv al unei clauze contractuale (articolele 4 și 5 din Directiva [93/13]), cerința privind informarea precontractuală trebuie să fie aceeași sau chiar mai strictă atunci când este convenită moderarea unei condiții care este în mod previzibil nulă (consecințele economice concrete ale moderării, menționarea jurisprudenței aferente și efectele sale concrete etc.)?

5)

Copia manuscrisă întocmită de consumator în care se reiterează moderarea clauzei potențial nule este suficientă pentru a fi îndeplinite cerințele privind informarea precontractuală și claritatea prevăzute la articolele 4 și 5 din Directiva [93/13] pentru a modera o clauză care este în mod previzibil nulă?

6)

Faptul că inițiativa de moderare sau de tranzacționare pornește de la instituția bancară și interdicția de a scoate documentul din sucursala băncii, cu excepția cazului în care acesta a fost semnat de consumator, trebuie să aibă o relevanță deosebită atunci când se apreciază eventualul caracter abuziv al clauzei de moderare (articolele 4 și 5 din Directiva [93/13])?

7)	O clauză care este în mod previzibil nulă ca urmare a caracterului său abuziv poate fi moderată (principiul neobligativității)?

8)

În ceea ce privește o clauză care este în mod previzibil nulă ca urmare a caracterului său abuziv în raport cu consumatorul, [este posibilă] o renunțare la introducerea de acțiuni în justiție de către acesta [articolul 3 din Directiva [93/13] coroborat cu punctul 1 litera (q) din anexa la Directiva 93/13 și principiul neobligativității prevăzut la articolul 6 din directivă]??

9)	În cazul unui răspuns afirmativ, cerința privind informarea precontractuală trebuie să fie aceeași sau mai strictă decât cea impusă în momentul încheierii acordului inițial?

10)	Cerința privind informarea precontractuală (articolele 4 și 5 din Directiva [93/13]) împiedică tratarea clauzei privind renunțarea la introducerea de acțiuni în justiție ca un document secundar și auxiliar (articolele 3-5 din Directiva [93/13])?

11)

Validitatea moderării clauzelor care sunt în mod previzibil nule și renunțarea la introducerea de acțiuni în justiție prin care să se solicite declararea nulității clauzelor și neproducerea de efecte sunt contrare efectului disuasiv față de profesionistul ofertant [articolul 7 din Directiva [93/13] și [Hotărârea din 21 decembrie 2016, Gutiérrez Naranjo și alții, C-154/15 (2)]?

12)

O clauză contractuală care este în mod previzibil nulă ca urmare a caracterului său abuziv, prin aplicarea articolelor 3 și 4 din Directiva 93/13, poate crea obligații pentru consumatorul afectat de aceasta prin procedura de încheiere între instituție și client, ulterior încheierii contractului care o conține, a unui acord privind neaplicarea de către profesionist a clauzei abuzive în schimbul unei alte prestații din partea consumatorului? Cu alte cuvinte, se conferă efect clauzei nule prin acordul încheiat cu consumatorul privind înlocuirea acesteia cu o clauză mai favorabilă consumatorului? Un astfel de acord este contrar articolului 6 alineatul (1) din Directiva [93/13]?

13)	Un comportament al instituției bancare precum cel descris în situația de fapt respectă interdicția comportamentului neloial și a practicilor comerciale neloiale cu consumatorii care figurează în considerentul (14) și la articolele 6 și 7 din Directiva 2005/29 (3)?

---

(1)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

(2)  Hotărârea din 21 decembrie 2016, Gutiérrez Naranjo și alții (C-154/15, C-307/15 și C-308/15, EU:C:2016:980).

(3)  Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 20052005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005, L 149, p. 22).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 25 ianuarie 2019 — X-GmbH/Finanzamt Z

(Cauza C-48/19)

(2019/C 148/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: X-GmbH

Pârât: Finanzamt Z

Întrebările preliminare

1)

În împrejurări precum cele din litigiul principal, atunci când o persoană impozabilă consiliază telefonic pacienții asigurați, în numele caselor de asigurări de sănătate, cu privire la diverse teme referitoare la sănătate și la boli, există o activitate care intră în domeniul de aplicare al articolului 132 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1)?

2)

În împrejurări precum cele din litigiul principal, pentru a dovedi calificarea profesională necesară, este suficient ca, în cazul serviciilor menționate la prima întrebare și în cazul operațiunilor desfășurate în cadrul „programelor de asistență a pacienților”, consilierea telefonică să fie efectuată de „îndrumători în domeniul sănătății” (personal medical specializat, asistenți medicali) și ca în aproximativ o treime dintre cazuri să fie de asemenea implicat un medic?

---

(1)  JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

Recurs introdus la 25 ianuarie 2019 de RFA International, LP împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 15 noiembrie 2018 în cauza T-113/15, RFA International/Comisia

(Cauza C-56/19 P)

(2019/C 148/15)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: RFA International, LP (reprezentanți: B. Evtimov, аvocat, M. Krestiyanova, avocată, D. O'Keeffe, Solicitor, N. Tuominen, E. Borovikov, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	soluționarea în mod definitiv a litigiului, dacă acesta este în stare de judecată;

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața Curții de Justiție, precum și a celor aferente procedurii în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este limitat la atacarea constatărilor Tribunalului cu privire la al doilea motiv invocat de către recurentă în primă instanță.

În constatările sale, Tribunalul a săvârșit o eroare în interpretarea juridică a articolului 11 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază (1) și prin definirea într-un sens prea larg a sferei pe care o pot avea alegerile discreționare ale Comisiei atunci când examinează situații complexe în temeiul acestor dispoziții. Recurenta solicită Curții de Justiție anularea hotărârii atacate pentru următoarele motive.

Tribunalul a săvârșit două erori de drept în interpretarea regulamentului de bază.

a)

În primul rând, Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. În temeiul acestei dispoziții, în toate anchetele de reexaminare, Comisia aplică, în măsura în care circumstanțele nu s-au schimbat, aceeași metodă ca și în ancheta care a avut ca rezultat impunerea taxei, ținându-se seama de dispozițiile articolului 2 din regulamentul respectiv. Or, atunci când a apreciat reflectarea taxelor antidumping în prețurile de revânzare, Comisia nu a făcut-o pe baza prețurilor de revânzare identificate cu ocazia anchetei care a condus la regulamentul inițial, ci pe baza costurilor de producție actuale din Rusia. Aceasta constituie o schimbare a metodei în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. Comisia a arătat că circumstanțele se schimbaseră în mod semnificativ după ancheta inițială și, în special, costurile de producție ale exportatorilor ruși crescuseră cu aproximativ 100 %. Cu toate acestea, creșterile prețurilor existau și erau deja cunoscute în perioadele de anchetă de rambursare cuprinse între anii 2008 și 2010.

b)

În al doilea rând, Tribunalul a interpretat în mod greșit articolul 11 alineatul (10) din regulamentul de bază prin aplicarea unui criteriu juridic eronat. Criteriul juridic elaborat de Tribunal impune ca dovada includerii taxelor antidumping în prețurile de export să fie făcută doar prin intermediul datelor privind prețurile DDP (2) și prin demonstrarea faptului că noile prețuri conțin nu numai taxele antidumping, ci și integralitatea costurilor de producție suportate. Nici articolul 11 alineatul (10) din Regulamentul de bază, nici Avizul Comisiei privind rambursarea taxelor antidumping (3) nu prevăd o astfel de cerință.

În final, Tribunalul a făcut constatări de fapt în esență incorecte atunci când a concluzionat că:

a)

Creșterile costurilor de producție au survenit doar pe durata primei și a celei de a doua perioade de anchetă de rambursare și constituiau astfel o schimbare a circumstanțelor care justifică o schimbare a metodei. De fapt, Comisia avea deja cunoștință despre creșterile costurilor în perioada de anchetă inițială și în cea a anchetelor de rambursare dintre anii 2008 și 2010.

b)	Schimbarea metodei a fost justificată de crearea de condiții de concurență echitabile și de evitarea unui tratament discriminatoriu între operatorii care ar face obiectul acelorași măsuri. În fapt, toți producătorii ruși ar fi suportat aceleași creșteri de costuri.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51).

(2)  „Livrare cu taxe vamale achitate”

(3)  JO 2014, C 164, p. 9.

Recurs introdus la 25 ianuarie 2019 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 15 noiembrie 2018 în cauza T-793/14, Tempus Energy și Tempus Energy Technology/Comisia

(Cauza C-57/19 P)

(2019/C 148/16)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, P. Němečková, agenți)

Celelalte părți din procedură: Tempus Energy Ltd, Tempus Energy Technology Ltd, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 15 noiembrie 2018, notificată Comisiei în ziua următoare, în cauza T-793/14, Tempus Energy Ltd și Tempus Energy Technology Ltd/Comisia Europeană; și

—	respingerea cererii în anularea Deciziei C(2014)5083 final (1) a Comisiei din 23 iulie 2014 de a nu ridica obiecții cu privire la schema de ajutoare privind piața de capacități a Regatului Unit;

în subsidiar,

—	anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 15 noiembrie 2018, notificată Comisiei în ziua următoare, în cauza T-793/14, Tempus Energy Ltd și Tempus Energy Technology Ltd/Comisia Europeană;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului, în vederea examinării celui de al doilea motiv în primă instanță;

și, în orice caz, obligarea reclamantelor în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

Recursul se întemeiază pe un motiv unic: Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (2), atunci când a considerat că măsura de ajutor notificată a dat naștere unor îndoieli serioase privind compatibilitatea sa cu piața internă.

Având în vedere că, în ceea ce privește noțiunea de dificultăți serioase, Tribunalul s-a bazat pe un set de indicii, unicul motiv de recurs se împarte în următoarele două aspecte care corespund celor două seturi de indicii examinate în hotărârea atacată:

—	Primul aspect: Tribunalul a considerat în mod eronat drept indicii principale ale îndoielii, durata și circumstanțele contactelor prealabile notificării, precum și complexitatea și noutatea măsurii.

—	Al doilea aspect: Tribunalul a criticat în mod eronat Comisia pentru lipsa unei examinări adecvate cu privire la anumite aspecte ale pieței de capacități a Regatului Unit.

---

(1)  Autorizație pentru ajutoarele de stat în conformitate cu articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene — Cazuri în care Comisia nu ridică obiecții (JO 2014, C 348, p. 5).

(2)  JO 2015, L 248, p. 9.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa — Juízo Local Cível de Lisboa — Juiz 18 (Portugalia) la 31 ianuarie 2019 — LE/Transportes Aéreos Portugueses, SA

(Cauza C-74/19)

(2019/C 148/17)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa — Juízo Local Cível de Lisboa — Juiz 18

Părțile din procedura principală

Reclamant: LE

Pârât: Transportes Aéreos Portugueses, SA

Întrebările preliminare

1)

Noțiunea „circumstanțe excepționale”, la care face referire considerentul (14) al Regulamentului (CE) nr. 261/2004 (1), acoperă situația în care un pasager, în timpul unui zbor, mușcă alți pasageri și atacă membrii echipajului care au încercat să îl calmeze, motiv pentru care, conform comandantului aeronavei, a fost necesară devierea avionului către aeroportul cel mai apropiat în vederea debarcării pasagerului respectiv și a bagajului său, ceea ce a determinat ajungerea la destinație cu întârziere?

2)

Compania aeriană poate fi exonerată de răspundere pentru decolarea cu întârziere a unui avion pentru zborul de întoarcere în care s-a îmbarcat pasagerul care a formulat plângere (în prezent, reclamant), ca urmare a unei „circumstanțe excepționale” care are loc în timpul zborului precedent la ducere al aceluiași avion?

3)

Compania aeriană (în prezent, pârâtă) a adoptat toate măsurile rezonabile, în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004, fără să se poată împiedica însă întârzierea, în cazul în care a analizat situația și a concluzionat că, prin trimiterea unui alt avion, nu s-ar fi evitat întârzierea deja existentă și a redirecționat pasagerul (în prezent, reclamant) către un zbor de legătură din ziua următoare deoarece aceasta opera un singur zbor zilnic către destinația finală a pasagerului?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos Aukščiausiojo Teismo (Lituania) la 4 februarie 2019 — E. E.

(Cauza C-80/19)

(2019/C 148/18)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas

Părțile din procedura principală

Recurentă: E. E.

Celelalte părți din procedura de recurs: Kauno miesto 4-ojo notaro biuro notarė Virginija Jarienė, K.-D. E.

Întrebările preliminare

1)

Trebuie să se considere că într-o situație precum cea în speță — în care un resortisant lituanian a cărui reședință obișnuită la data decesului său a fost probabil în alt stat membru, dar care în orice caz nu a rupt niciodată legăturile sale cu țara natală și care, printre altele, a întocmit anterior decesului un testament în Lituania și a lăsat toate bunurile moștenitorului său, cetățean lituanian, iar la momentul deschiderii succesiunii s-a stabilit că întregul patrimoniu succesoral este format din bunuri imobile situate doar în Lituania și un resortisant al celuilalt stat membru în cauză, soțul supraviețuitor, și-a exprimat în mod clar intenția de a renunța la toate drepturile asupra patrimoniului succesoral, nu a participat la procedura judiciară inițiată în Lituania și a fost de acord cu competența instanțelor lituaniene și cu aplicarea dreptului lituanian — succesiunea are elemente de extraneitate în sensul Regulamentului nr. 650/2012 și este necesar să i se aplice acest regulament?

2)

Un notar lituanian care deschide o cauză succesorală, emite un certificat de moștenitor și desfășoară alte acțiuni necesare pentru revendicarea de către moștenitor a drepturilor sale trebuie să fie considerat ca fiind o „instanță judecătorească” în sensul articolului 3 punctul 2 din Regulamentul nr. 650/2012 (1), având în vedere că, în cadrul activităților lor, notarii respectă principiile imparțialității și independenței, deciziile lor sunt obligatorii pentru ei înșiși și pentru autoritățile judiciare, iar acțiunile lor pot face obiectul unor proceduri judiciare?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua întrebare, certificatele de moștenitor emise de notarii lituanieni trebuie considerate ca fiind hotărâri în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul nr. 650/2012 și, din acest motiv, este necesară stabilirea competenței pentru eliberarea lor?

4)

În cazul unui răspuns negativ la cea de a doua întrebare, dispozițiile articolelor 4 și 59 din Regulamentul nr. 650/2012 (împreună sau separat, dar fără limitare la articolele respective) trebuie interpretate în sensul că notarii lituanieni pot să emită certificate de moștenitor fără respectarea normelor generale privind competența și că asemenea certificate sunt considerate instrumente autentice care generează consecințe juridice și în alte state membre?

5)	Articolul 4 din Regulamentul nr. 650/2012 (sau alte dispoziții din cuprinsul său) trebuie interpretat în sensul că reședința obișnuită a defunctului poate fi stabilită doar într-un anumit stat membru?

6)

Dispozițiile articolelor 4, 5, 7 și 22 din Regulamentul nr. 650/2012 (împreună sau separat, dar fără limitare la articolele menționate) trebuie interpretate și aplicate astfel încât, în prezenta cauză, în concordanță cu faptele prezentate în cadrul primei întrebări, este necesar să se concluzioneze că părțile interesate au fost de acord cu competența instanțelor din Lituania și cu aplicarea dreptului lituanian?

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor (JO 2012, L 201, p. 107).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Monomeles Protodikeio Serron (Grecia) la 8 februarie 2019 — WP/Trapeza Peiraios AE

(Cauza C-105/19)

(2019/C 148/19)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Monomeles Protodikeio Serron

Părțile din procedura principală

Reclamant: WP

Pârâtă: Trapeza Peiraios AE

Întrebările preliminare

1)

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 (1) trebuie interpretat în sensul că instituie o normă procedurală de ordine publică care impune instanțelor naționale să țină seama din oficiu, chiar în stadiul cererii de emitere a unei somații de plată, de caracterul abuziv al unei clauze stipulate între un furnizor și un consumator, ținând seama în special: de faptul că în ordinea juridică elenă, în conformitate cu articolele 623, 624, 628 și 629 din Codul de procedură civilă (kodikas politikis dikonomias), nu numai că nu există o asemenea obligație, ci, în plus, somația de plată este emisă în cadrul unei proceduri necontradictorii, după un control formal de documente printre care figurează contractul de credit, de faptul că competența de emitere a unei somații de plată revine unei instanțe a statului grec și de faptul că somația de plată constituie un titlu executoriu imediat, în temeiul căruia furnizorul poate, după un termen de trei zile, să inițieze o procedură de executare silită care nu este susceptibilă de nicio suspendare?

2)

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că instituie o normă procedurală de ordine publică care impune instanțelor naționale să se abțină să emită o somație de plată atunci când se probează cu înscrisuri, în fața instanței emitente a somației de plată, că creanța decurge din Condițiile generale contractuale (CGC) care au fost deja calificate ca fiind nule, fiind abuzive, prin hotărâri care au dobândit autoritatea de lucru judecat pronunțate în acțiuni în încetare formulate de uniuni ale consumatorilor împotriva furnizorilor și care sunt enumerate în decizia ministerială Z1-798/25-06-2008 (FEK B 1353/11-07-2008), care are valoare de oficiu al registrului național al clauzelor abuzive [în versiunea modificată și completată prin decizia ministerială Z1-21/17-01-2011 care a fost considerată legală prin hotărârea nr. 1210/2010 a Consiliului de Stat elen (Symvoulio tis Epikrateias), după ce s-a ținut seama de asemenea, pe de o parte, de hotărârile nr. 1219/2001 și 430/2005 ale Curții de Casație elene (Areios Pagos), de hotărârile nr. 5253/2003 și 6291/2000 ale Curții de Apel din Atena (Efeteio Athinon), de hotărârile 1119/2002 și 1208/1998 ale Polymeles Protodikeio Athinon (Tribunalul de Mare Instanță din Atena, în complet de mai mulți judecători) care au dobândit autoritate de lucru judecat și de hotărârea nr.961/2007 a Polymeles Protodikeio Athinon (Tribunalul de Mare Instanță din Atena, în complet de mai mulți judecători) în partea sa care a dobândit autoritate de lucru judecat, precum și, pe de altă parte, de faptul că incidența autorității de lucru judecat a acestor decizii jurisdicționale este de interes public major pentru buna funcționare a pieței și pentru protecția consumatorilor (articolul 10 alineatul (2) din Legea 2251/1994); prin această decizie ministerială s-a decretat „interdicția de a include în contractele încheiate între instituțiile de credit și consumatori Condițiile generale contractuale care au fost considerate abuzive prin decizii jurisdicționale pronunțate în acțiuni în justiție formulate de uniuni ale consumatorilor”, iar această decizie enumeră CGC care au fost considerate nule, fiind abuzive, în urma unor acțiuni în justiție colective, introduse de uniuni ale consumatorilor împotriva unor bănci considerate furnizori], ținând seama în special de faptul că în Grecia competența de a emite o somație de plată revine instanțelor — mai precis Eirinodikeia (judecători de pace) și Protodikeia (tribunale de mare instanță) — și de faptul că somația de plată constituie un titlu executoriu imediat, în temeiul căruia furnizorul poate, după un termen de trei zile, să inițieze o procedură de executare silită care nu este susceptibilă de nicio suspendare?

3)

Articolul 6 alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că autoritatea de lucru judecat care rezultă din admiterea de acțiuni în încetare formulate de uniuni ale consumatorilor împotriva furnizorilor impune, ca o condiție suplimentară pentru ca efectele să se producă erga omnes (în conformitate cu articolul 10 alineatul 20 din Legea 2251/1994), o identitate a părților și o identitate a elementelor de fapt și de drept — așa cum este impusă în dreptul procedural național prin articolul 324 din Codul de procedură civilă (kodikas politikis dikonomias) —, astfel încât este posibil ca autoritatea de lucru judecat care rezultă din admiterea unor acțiuni colective în încetare să nu poată fi extinsă și nici aplicată în orice situație în care o instanță națională este sesizată cu o cale de atac exercitată de un consumator împotriva unui furnizor?

---

(1)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour administrative (Luxemburg) la 12 februarie 2019 — Luxaviation SA/Ministre de l'Environnement

(Cauza C-113/19)

(2019/C 148/20)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative

Părțile din procedura principală

Recurentă: Luxaviation SA

Intimat: Ministre de l'Environnement

Întrebările preliminare

1)

Articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE (1), care prevede că statele membre se asigură de restituirea cotelor emise de operatorii lor, trebuie interpretat prin coroborare cu articolul 41 din cartă care consacră principiul bunei administrări, în sensul că instituie, în sarcina autorității naționale competente, o obligație de instituire a unei monitorizări individuale a obligațiilor de restituire, înainte de data limită de 30 aprilie a anului în cauză, atunci când aceeași administrație este competentă să supravegheze un număr redus de operatori, în speță 25 de operatori la nivel național?

2)

a. Se poate considera că o operațiune de restituire a cotelor de emisie incompletă precum cea în speță, în care operatorul s-a bazat pe confirmarea electronică primită ce atestă finalizarea procedurii de transfer, ar fi putut genera în mod rezonabil în percepția operatorului de bună-credință o încredere legitimă în faptul că finalizase operațiunea de restituire prevăzută la articolul 6 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2003/87/CE? b. Ținând seama de răspunsul dat la a doua întrebare, caracterul legitim al acestei încrederi poate fi presupus a fi stabilit mai mult în percepția unui operator de bună-credință atunci când, în cursul efectuării restituirii din anul anterior, a fost contactat spontan de autoritatea națională pentru a-i aminti, la câteva zile de la expirarea termenelor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2003/87/CE, că procedura de restituire a cotelor nu fusese încă finalizată, permițându-i, în consecință, să prezume în mod rezonabil că își respectase obligațiile de restituire pentru anul în curs din moment ce nu a mai fost contactat direct de aceeași administrație în anul următor? c. În raport cu răspunsurile date la cele două întrebări anterioare, indiferent dacă acestea sunt analizate individual sau împreună, principiul protecției încrederii legitime poate fi interpretat ca fiind un caz de forță majoră care permite scutirea parțială sau integrală a operatorului de bună-credință de sancțiunea prevăzută la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE?

3)

a. Articolul 49 alineatul (3) din cartă, care consacră principiul proporționalității, se opune stabilirii forfetare a amenzii care sancționează omisiunea de a restitui cotele de emisie, prevăzută la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, atunci când această dispoziție nu permite impunerea unei sancțiuni proporționale în raport cu încălcarea săvârșită de operator? b. În cazul unui răspuns negativ la întrebarea anterioară, principiul egalității consacrat la articolul 20 din cartă, [precum și] principiul general al bunei-credințe și principiul „fraus omnia corrumpit”, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în ceea ce privește nivelul sancțiunii forfetare care urmează să fie pronunțată în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, la care se adaugă în mod automat publicarea prevăzută la articolul 20 alineatul 7 [din Legea din 23 decembrie 2004], operatorul de bună-credință pur și simplu neglijent, care a considerat în plus că și-a îndeplinit obligațiile de restituire a drepturilor de emisie până la data-limită de 30 aprilie relevantă, să fie tratat în același mod ca un operator cu un comportament fraudulos? c. În cazul unui răspuns negativ la întrebarea anterioară, aplicarea sancțiunii forfetare, fără o posibilă adaptare de către instanța națională, cu excepția cazurilor de forță majoră, [precum și] a sancțiunii automate a publicării, este conformă cu articolul 47 din cartă care garantează o cale de atac efectivă? d. În cazul unui răspuns negativ la întrebarea anterioară, confirmarea unei sancțiuni pecuniare fixe pe baza unei voințe stabilite astfel evidențiate de legiuitorul european, [precum și] sancțiunea automată a publicării, fără intervenția principiului proporționalității, cu excepția cazului de forță majoră strict perceput, nu reprezintă o abdicare a instanței naționale în fața voinței prezumate a legiuitorului european și o lipsă a unui control judiciar neadecvată în raport cu articolul 47 și cu articolul 49 alineatul (3) din cartă? e. Ținând seama de răspunsul dat la întrebarea anterioară, lipsa controlului judiciar al instanței naționale în privința sancțiunii forfetare prevăzute la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, [precum și] a sancțiunii automate a publicării prevăzute la [a]rticolul 20 alineatul 7 din [Legea din 23 decembrie 2004] nu conduce la ruperea dialogului în esență fructuos între CJUE și instanțele supreme naționale sub efectul unei soluții prestabilite confirmate de CJUE, cu excepția cazului de forță majoră strict prevăzut, care echivalează cu imposibilitatea unui dialog efectiv din partea instanței supreme naționale căreia nu îi rămâne decât să confirme sancțiunea, din moment ce nu s-a stabilit existența unui caz de forță majoră în speță?

4)

Ținând seama de răspunsurile date la întrebările anterioare, noțiunea de forță majoră poate fi interpretată în sensul că ia în considerare rigoarea subiectivă a operatorului de bună-credință atunci când plata sancțiunii, menționată la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, [precum și] sancțiunea automată a publicării prevăzute la [a]rticolul 20 alineatul 7 din [Legea din 23 decembrie 2004] constituie un risc financiar și o pierdere de credit considerabile care pot conduce la concedierea personalului său sau chiar la propriul faliment?”

---

(1)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Mokestinių ginčų komisija prie Lietuvos Respublikos vyriausybės (Lituania), la 15 februarie 2019 — AB „Linas Agro”/Muitinės departamentas prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

(Cauza C-117/19)

(2019/C 148/21)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Mokestinių ginčų komisija prie Lietuvos Respublikos vyriausybės

Părțile din procedura principală

Reclamantă: AB „Linas Agro”

Pârâtă: Muitinės departamentas prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

Întrebările preliminare

1)

Declarațiile care figurează în preambulul Regulamentului nr. 945/2005 (1), în special în considerentele (20)-(23), potrivit cărora, „în cazul în care conținutul de azot al produsului în cauză depășește 28 % din greutate, acesta, în consecință, conține întotdeauna nitrat de amoniu peste 80 % din greutate”, trebuie interpretate ca instituind o prezumție care permite să se concluzioneze că, în cazul în care produsul în cauză (îngrășământ pe bază de nitrat de amoniu) are un conținut de azot (N) de 28 % sau mai mult, atunci conținutul său de nitrat de amoniu (AN) este întotdeauna de peste 80 %?

2)

Această prezumție se aplică noilor tipuri de produs menționate în Regulamentul nr. 945/2005, și anume îngrășămintelor NPK cu un conținut de azot (N) egal cu sau mai mare de 28 % din greutate, cu un raport între azotul amoniacal și azotul nitric de aproximativ 1:1 și cu un conținut de fosfor (P) și/sau de potasiu (K) care nu depășește 12 % din greutate, cum este îngrășământul NPK 30-4-4 în discuție în prezentul litigiu?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările care precedă, prezumția din cuprinsul Regulamentului nr. 945/2005 are forță juridică obligatorie, în sensul că poate fi invocată pentru clasificarea la codurile TARIC a îngrășămintelor NPK menționate la punctul 17 din decizia Comisiei pentru Litigii Fiscale și, în consecință, pentru aplicarea măsurilor în vigoare (taxa antidumping), chiar dacă articolul 1 alineatul (1) și articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul nr. 945/2005 [și, respectiv, articolul 1 alineatul (1) și articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 999/2014 (2), în vigoare la data efectuării importurilor în discuție] corelează aplicarea taxei antidumping definitive nu cu conținutul elementului chimic azot (N) dintr-un produs, ci cu conținutul compusului chimic nitrat de amoniu (AN), precum și cu conținutul de fosfor și de potasiu al produsului?

4)

Pentru clasificarea la codurile TARIC a îngrășămintelor NPK menționate la punctul 17 din decizia Comisiei pentru Litigii Fiscale și, în consecință, pentru aplicarea măsurilor în vigoare (taxa antidumping), având în vedere obiectivele enunțate în considerentele (35) și (36) ale Regulamentului nr. 945/2005, ce constau în aplicarea măsurilor în vigoare noilor tipuri de produs, pe baza principiului proporționalității, și în simplificarea procedurii vamale și a aplicării nivelurilor corespunzătoare ale drepturilor care corespund cantității de produs în cauză încorporat în compus, se poate calcula (stabili) conținutul de nitrat de amoniu al acestor îngrășăminte pe baza prezumției menționate la punctul 16 din decizia Comisiei pentru Litigii Fiscale? Cu alte cuvinte, după ce a fost stabilit conținutul de azot (N) din îngrășămintele NPK menționate la punctul 17 din decizia Comisiei pentru Litigii Fiscale, pe baza documentelor puse la dispoziție de importator la momentul vămuirii sau în cadrul testelor de laborator, conținutul de nitrat de amoniu este calculat (stabilit) ținând seama de raportul dintre conținutul de nitrat de amoniu (AN) și conținutul de azot (N) definit în considerentul (20) al Regulamentului nr. 945/2005, care depinde de masa atomică a elementelor și care este de 2,86, fără a efectua teste de laborator suplimentare pentru a stabili conținutul exact de nitrat de amoniu?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 945/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 658/2002 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia și a Regulamentului (CE) nr. 132/2001 privind instituirea unui drept antidumping definitiv la importurile de nitrat de amoniu originar, printre altele, din Ucraina, în urma unei reexaminări intermediare parțiale în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 (JO 2005, L 160, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 40, p. 255).

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 999/2014 al Comisiei din 23 septembrie 2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (JO 2014, L 280, p. 19).

Acțiune introdusă la 15 februarie 2019 — Curtea de Conturi a Uniunii Europene/Karel Pinxten

(Cauza C-130/19)

(2019/C 148/22)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Curtea de Conturi a Uniunii Europene (reprezentanți: C. Lesauvage, E. von Bardeleben și J. Vermer, agenți)

Pârât: Karel Pinxten

Concluziile reclamantei

—	Constatarea faptului că domnul Pinxten a încetat să își îndeplinească obligațiile care decurg din numirea sa în temeiul articolelor 285 și 286 TFUE și al normelor adoptate în aplicarea acestora;

—	în consecință, pronunțarea sancțiunii prevăzute la articolul 286 alineatul (6) TFUE, Curtea de Conturi lăsând la aprecierea Curții de Justiție determinarea întinderii acesteia;

—	obligarea domnului Pinxten la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Curtea de Conturi formulează următoarele critici la adresa domnului Pinxten:

—	în primul rând, a utilizat în mod abuziv resursele Curții de Conturi pentru finanțarea unor activități fără legătură sau incompatibile cu funcția sa de membru;

—	în al doilea rând, a utilizat în mod abuziv și nelegal privilegii fiscale;

—	în al treilea rând, a făcut declarații false de daune companiei de asigurări în cadrul unor pretinse accidente care au implicat vehiculul de serviciu pus la dispoziția sa;

—	în al patrulea rând, a exercitat o activitate de conducere a unei societăți comerciale și o activitate politică intensă în cadrul unui partid politic în timp ce era în funcție la Curtea de Conturi;

—	în al cincilea rând, a creat o situație de conflict de interese făcând o ofertă de serviciu responsabilei unei entități auditate.

Recurs introdus la 20 februarie 2019 de Lupin Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 12 decembrie 2018 în cauza T-680/14, Lupin/Comisia

(Cauza C-144/19 P)

(2019/C 148/23)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Lupin Ltd (reprezentanți: S. Smith, A. White, Solicitors, M. Hoskins QC, V. Wakefield, Barrister)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea constatării Tribunalului privind diferența de tratament între Lupin și Krka și

—	în conformitate cu articolul 61 din Statutul Curții de Justiție s a Uniunii Europene, soluționarea definitivă a litigiului prin anularea sau reducerea amenzii aplicate de Comisie.

Motivele și principalele argumente

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul săvârșit o eroare de drept afirmând că acordul de soluționare amiabilă în materie de brevete încheiat de Lupin și de Servier la 30 ianuarie 2007 constituia o restrângere prin obiect prevăzută la articolul 101 alineatul (1) TFUE. In special: a. Tribunalul a săvârșit o eroare în ceea ce privește criteriile juridice aplicabile constatării unei încălcări prin obiect, în special având în vedere principiile juridice consacrate în cauza C-67/13 P, CB/Comisia. b. Tribunalul nu a constatat că efectul asupra concurenței al clauzelor de necomercializare și de necontestare care figurează în acorduri de soluționare amiabilă este identic, independent de existența oricărui stimulent. c. Tribunalul nu a analizat și nu a explicat diferența dintre plățile inversate justificate și nejustificate, în contradicție cu principiul securității juridice. d. Tribunalul a săvârșit o eroare considerând că existența unui „stimulent” în ceea ce privește o societate producătoare de medicamente generice justifică constatarea unei restrângeri prin obiect. Nici obținerea unui „avantaj” de către societatea producătoare de medicamente generice nu este susceptibilă să justifice această constatare. e. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept afirmând că modul de redactare ambiguu al restricțiilor care figurează în acord trebuie interpretat în sensul că vizează produse neincluse în domeniul de aplicare al brevetului în cauză între părți. Lipsa unei restrângeri prin efect

2.

Tribunalul a statuat că motivul invocat de Lupin, care reproșa Comisiei faptul că a constatat o restrângere prin efect, era inoperant, având în vedere că a confirmat constatarea Comisiei referitoare la restrângerea prin obiect. Prin intermediul celui de al doilea motiv, Lupin concluzionează că, în ipoteza în care Curtea infirmă această constatare referitoare la obiect, Curtea statuează definitiv asupra recursului declarat de Lupin anulând constatarea Comisiei referitoare la restrângerea prin efect. În special: a. Comisia a săvârșit o eroare de drept prin faptul că s-a întemeiat pe plăți inversate și/sau pe un stimulent semnificativ. b. Comisia ar fi trebuit să examineze aspectul existenței unei restrângeri prin obiect făcând referire la teoria restrângerilor accesorii și/sau la principiile consacrate în cauza C-309/99, Wouters și alții și/sau la articolul 102 TFUE. c. În cadrul aprecierii poziției Servier pe piață în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, Comisia a transpus în mod direct constatările sale referitoare la poziția dominantă prevăzută la articolul 102 TFUE care au fost anulate (cauza T-691/14, Servier și alții/Comisia). Amenda

3.	Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta reproșează Tribunalului faptul că a săvârșit o eroare, în ceea ce privește amenda, în cadrul aprecierii caracterului nou al încălcării invocate.

4.	Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta reproșează Tribunalului faptul că a săvârșit o eroare în ceea ce privește obligația de a ține seama atât de gravitatea, cât și de durata încălcării invocate în cadrul impunerii unei amenzi.

5.	Prin intermediul celui de al cincilea motiv, recurenta reproșează Tribunalului faptul că a săvârșit o eroare prin faptul că nu a luat în considerare, în cadrul impunerii amenzii, valoarea solicitărilor de brevete cedate de Lupin către Servier.

6.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv, care este subordonat admiterii recursului Comisiei în cauza T-468/14, Krka/Comisia, recurenta reproșează Tribunalului faptul că a săvârșit o eroare afirmând că tratamentul pe care Comisia l-a aplicat Lupin în raport cu Krka nu a încălcat principiul egalității de tratament.

Recurs introdus la 20 februarie 2019 de Mohamed Hosni Elsayed Mubarak împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 12 decembrie 2018 în cauza T-358/17, Mubarak/Consiliul

(Cauza C-145/19 P)

(2019/C 148/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Mohamed Hosni Elsayed Mubarak (reprezentanți: D. Anderson QC, B. Kennelly QC, J. Pobjoy, Barrister, G. Martin, C. Enderby Smith, F. Holmey, Solicitors)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

1.	anularea hotărârii atacate;

2.	pronunțarea unei hotărâri definitive în prezenta cauză, anulând actele atacate în măsura în care îl privesc pe recurent;

3.	în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal pentru ca acesta să statueze în limitele aprecierii juridice a Curții și

4.	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurent în fața Curții și în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept constatând că Consiliul nu era obligat să verifice faptul că autoritățile egiptene au respectat drepturile fundamentale ale recurentului în temeiul dreptului Uniunii.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept constatând că Consiliul nu era obligat să verifice faptul că procedurile judiciare și anchetele care îl implicau pe recurent privesc acte de natură să aducă atingere statului de drept în Egipt.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept constatând că Consiliul nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin aceea că s-a întemeiat pe cauza nr. 8897 (cauză privind renovarea unei reședințe private).

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept constatând că Consiliul nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin aceea că s-a întemeiat pe cauza nr. 53 (afirmații în legătură cu cadourile Dar El Tahrir).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije la 21 februarie 2019 — SCT, d.d, v stečaju/Republica Slovenia

(Cauza C-146/19)

(2019/C 148/25)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SCT, d.d, v stečaju

Pârâtă: Republica Slovenia

Întrebările preliminare

1)

Articolul 90 alineatul (2) din Directiva TVA poate fi interpretat în sensul că permite o derogare de la dreptul de a reduce baza de impozitare pentru TVA și în cazul neplății definitive, în situația în care această neplată definitivă este o consecință a omisiunii persoanei impozabile de a adopta un comportament necesar, de exemplu ca urmare a omisiunii de a înscrie creanța în cadrul procedurii de faliment inițiate împotriva debitorului persoanei impozabile respective, precum în prezenta speță?

2)

Chiar în cazul în care ar fi admisibilă o asemenea derogare de la dreptul de a reduce baza de impozitare pentru TVA, subzistă totuși un drept de a reduce baza de impozitare ca urmare a neplății în situația în care persoana impozabilă demonstrează că, chiar dacă ar fi înscris creanțele proprii în cadrul procedurii de faliment, acestea nu ar fi fost realizate sau demonstrează că existau motive rezonabile pentru omisiunea sa de a înscrie creanța?

3)	Articolul 90 alineatul (1) din Directiva TVA are efect direct și în cazul în care legiuitorul unui stat membru a depășit cadrul reglementării admisibile a derogărilor prevăzute la alineatul (2) al aceluiași articol 90?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Okresný súd Bratislava V (Slovacia) la 22 februarie 2019 — Procedură penală privind pe R. B.

(Cauza C-149/19)

(2019/C 148/26)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Okresný súd Bratislava V

Partea din procedura principală

R. B.

Întrebările preliminare

1)

Este conformă cu articolul 4 și cu articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2012/13/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (denumită în continuare „Directiva 2012/13/UE”), cu dreptul la libertate și la siguranță prevăzut la articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), cu dreptul la apărare prevăzut la articolul 48 alineatul (2) din cartă și cu dreptul la un proces echitabil prevăzut la articolul 47 din cartă împrejurarea că autoritățile naționale nu comunică în formă scrisă persoanei reținute, în perioada de detenție, toate (adică în mod complet) informațiile menționate la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2012/13/UE (în special dreptul de acces la materialele cauzei) și nici nu permit contestarea unei astfel de omisiuni a informațiilor potrivit articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2012/13/UE? În cazul unui răspuns negativ la această întrebare, o asemenea încălcare a dreptului Uniunii Europene influențează, în oricare etapă a procedurii penale, legalitatea privării de libertate personală prin reținerea și arestarea preventivă, precum și prin prelungirea arestării preventive înseși?

2)

Este compatibilă cu articolul 4 din Decizia-cadru 2004/757/JAI (2) a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri, cu principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu articolele 82 și 83 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu dreptul la un proces echitabil statuat la articolul 47 din cartă, cu principiul proporționalității pedepselor consacrat la articolul 49 alineatul (3) din cartă și cu principiile proporționalității, unității, eficacității și supremației dreptului Uniunii o dispoziție națională precum articolul 172 alineatul 4 din Codul penal slovac, care sancționează traficul ilicit de droguri, care nu permite instanței să aplice o pedeapsă privativă de libertate mai mică de 20 de ani, fără posibilitatea de a ține seama de principiul individualizării pedepselor? Pentru a răspunde la această întrebare, este relevant faptul că traficul ilicit de droguri nu a fost săvârșit de o organizație criminală în sensul dreptului Uniunii Europene?

---

(1)  JO 2012, L 142, p. 1.

(2)  JO 2004, L 335, p. 8, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 66.

Recurs introdus la 21 februarie 2019 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 12 decembrie 2018 în cauza T-684/14, Krka/Comisia

(Cauza C-151/19 P)

(2019/C 148/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Mongin, F. Castilla Contreras, C. Vollrath, agenți, D. Bailey, Barrister)

Cealaltă parte din procedură: Krka Tovarna Zdravil d.d.

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea punctelor 1-4 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene în cauza T-684/14;

—	trimiterea cauzei la Tribunalul Uniunii Europene în temeiul articolului 61 din statut;

—	obligarea Krka la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând că Krka nu era o sursă de presiune concurențială asupra Servier la data acordurilor în cauză.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia reproșează Tribunalului faptul că a săvârșit erori de drept prin aceea că a considerat că conținutul și obiectivele acordurilor de licență erau un stimulent pentru Krka de a accepta restricțiile acordului de soluționare.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, Comisia reproșează Tribunalului faptul că a săvârșit erori de drept în aplicarea noțiunii de restrângere a concurenței prin obiect în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Comisia reproșează Tribunalului faptul că a săvârșit erori de drept în analiza intențiilor părților în scopul aplicării articolului 101 alineatul (1) TFUE.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, Comisia arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a luat în considerare efectele proconcurențiale ale licenței pe piețe care nu intră sub incidența încălcării articolului 101 alineatul (1) TFUE constatate prin decizie.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv, Comisia arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aprecierea obiectului acordului de cesiune.

Prin intermediul celui de al șaptelea motiv, Comisia arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aplicarea noțiunii de restrângere a concurenței prin efect în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE.

Acțiune introdusă la 22 februarie 2019 — Comisia Europeană/Republica Austria

(Cauza C-161/19)

(2019/C 148/28)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Hermes și M. Noll-Ehlers, agenți)

Pârâtă: Republica Austria

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

—

constatarea faptului că, prin autorizarea vânătorii de primăvară a sitarului de pădure (Scolopax rusticola) în landul Austria Inferioară, Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (4) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (1);

—	obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Această acțiune este îndreptată împotriva autorizării vânătorii de primăvară a sitarului de pădure (Scolopax rusticola) în Austria Inferioară. Masculii speciei sitar de pădure pot fi vânați între 1 martie și 15 aprilie, în timpul ritualului nupțial, până la un număr maxim de prelevări de 1 410 sitari de pădure (din februarie 2017: 759).

Din punctul de vedere al Comisiei, reglementarea în litigiu încalcă interdicția vânătorii de primăvară prevăzută la articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2009/147.

Republica Austria susține că reglementarea este acoperită de excepția prevăzută la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147. Această dispoziție permite statelor membre, în cazul în care nu există altă soluție satisfăcătoare, să aplice derogări, printre altele, de la articolul 7 alineatul (4) din directivă pentru a permite, în condiții strict controlate și pe bază selectivă, capturarea, păstrarea sau alte utilizări judicioase ale anumitor păsări în număr mic. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, revine statelor membre sarcina de a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea acestei derogări.

Comisia consideră că Republica Austria nici nu a demonstrat că nu există altă soluție satisfăcătoare în sensul tezei introductive a articolului 9 alineatul (1), nici nu a dovedit că numărul maxim de prelevări autorizate îndeplinește condiția privind „numărul mic” prevăzută la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din directivă. Vânătoarea de toamnă pare să constituie o alternativă satisfăcătoare, întrucât sitarii de pădure sunt de asemenea prezenți toamna în număr neneglijabil în zonele de vânătoare din Austria Inferioară. Republica Austria nu a adus o dovadă convingătoare în susținerea argumentului său potrivit căruia vânătoarea de primăvară ar conserva mai bine populațiile de sitari de pădure decât vânătoarea de toamnă. În plus, calculul „numărului mic” este inexact întrucât autoritățile austriece s-au întemeiat pe populații de referință greșite.

---

(1)  JO 2010, L 20, p. 7.

Recurs introdus la 22 februarie 2019 de Niche Generics Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 12 decembrie 2018 în cauza T-701/14, Niche Generics/Comisia

(Cauza C-164/19 P)

(2019/C 148/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Niche Generics Ltd (reprezentanți: F. Carlin, Barrister, M. Healy, Solicitor, B. Hoorelbeke, advocaat, S. Mobley, Solicitor, H. Sheraton, Solicitor, A. Robertson QC)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea în întregime a hotărârii atacate;

—	anularea deciziei atacate în măsura în care o privește pe Niche și

—	obligarea Comisiei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată ale Niche efectuate în prezenta procedură și în procedura în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Niche susține că Tribunalul a săvârșit erori de drept:

—	În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a aplicat criteriul necesității obiective din Hotărârea BAT.

—	În al doilea rând, în cazul în care acordurile de soluționare amiabilă intră în domeniul de aplicare al articolului 101 TFUE, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că caracterizat în mod greșit acordul de soluționare amiabilă a Niche ca fiind o încălcare „prin obiect”.

—	În al treilea rând, Tribunalul a încălcat obligația de motivare prevăzută la articolul 36 din Statutul Curții de Justiție prin faptul că a respins interpretarea Niche a acordului de soluționare fără a răspunde argumentelor juridice ale acesteia.

—	În al patrulea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că Niche era un concurent potențial al Servier.

—

În al cincilea rând, Tribunalul a încălcat principiul fundamental al egalității de tratament prin faptul că a aplicat Niche un tratament diferit de cel aplicat altor societăți producătoare de medicamente generice în situații similare și prin faptul că a calificat în mod greșit acordul de soluționare amiabilă drept încălcare „prin obiect” a articolului 101 alineatul (1) TFUE.

—	În al șaselea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aceea că nu a recunoscut faptul că acordul de soluționare amiabilă îndeplinește criteriile de exceptare prevăzute la articolul 101 alineatul (3) TFUE.

—	În al șaptelea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a aplicat în mod greșit criteriile juridice pentru stabilirea existenței unei încălcări a dreptului la apărare al Niche și/sau a principiului bunei administrări.

—	În al optulea rând, Tribunalul a încălcat principiul general al dreptului Uniunii privind cerința proporționalității prin faptul că a confirmat un cuantum disproporționat al amenzii în raport cu mijloacele financiare ale Niche.

Recurs introdus la 22 februarie 2019 de Slovak Telekom, a.s. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 13 decembrie 2018 în cauza T-851/14, Slovak Telekom/Comisia

(Cauza C-165/19 P)

(2019/C 148/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Slovak Telekom, a.s. (reprezentanți: D. Geradin, Rechtsanwalt, R. O'Donoghue, QC)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Slovanet, a.s.

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Tribunalului:

—	Anularea în tot sau în parte a Hotărârii Tribunalului;

—	anularea deciziei, în tot sau în parte;

—	în subsidiar, anularea sau reducerea cuantumului amenzilor aplicate ST; și

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură și în procedura de pe rolul Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

—

Primul motiv — Erori de drept și/sau o eroare vădită ori lipsa motivării sau refuz de a vinde: — Primul aspect: ST susține că constatarea Tribunalului potrivit căreia condițiile din Hotărârea Bronner pentru refuzul de furnizare în sensul articolului 102 TFUE nu se aplică în cazul unei obligații de acces impuse printr-o reglementare ex ante este incorectă. În plus, argumentul Tribunalului potrivit căruia condiția din Hotărârea Bronner privind „caracterul indispensabil” nu trebuie îndeplinită pentru motivul că în reglementarea ex ante s-a recunoscut deja „necesitatea unui acces la bucla locală a reclamantei” și că în consecință Comisia nu trebuia să (re)examineze „caracterul indispensabil” în sensul articolului 102 TFUE este viciat de o eroare de drept. — Al doilea aspect: ST susține că constatarea Tribunalului potrivit căreia Hotărârea Curții TeliaSonera confirmă teza că refuzul de a vinde din partea ST nu necesită să se demonstreze îndeplinirea condițiilor din Hotărârea Bronner este o eroare de drept. — Al treilea aspect: ST susține că constatarea Tribunalului potrivit căreia Hotărârea Tribunalului Clearstream s-ar deosebi de cauza ST întrucât spre deosebire de ST, nu privea un fost monopol de stat sau o obligație de acces impusă printr-o reglementare ex ante este afectată de o eroare de drept. — Al patrulea aspect: ST susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și/sau o eroare vădită sau o lipsă de motivare întrucât a constatat că refuzul implicit al accesului nu ar fi neapărat mai puțin grav decât un refuz real, și că este necesară o apreciere de la caz la caz. — Al cincilea aspect: ST susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și/sau o eroare vădită de apreciere întrucât a concluzionat că faptul că ST este un fost monopol de stat constituie un temei legal pentru neaplicarea în speță a condițiilor din Hotărârea Bronner.

—

Al doilea motiv — ST susține că constatarea Tribunalului potrivit căreia Comisia nu a încălcat dreptul său la apărare prin faptul că nu i-a comunicat metodologia, principiile și datele privind calculul costurilor medii incrementale pe termen lung („CMITL”) și a permis ST să își prezinte observațiile anterior adoptării deciziei și în termene care au constituit o ocazie semnificativă de a-și exercita dreptul la apărare, este afectată de o eroare de drept.

—	Al treilea motiv — ST susține că motivele reținute de Tribunal pentru respingerea ajustărilor sale de„optimizare” sunt afectate de erori de drept întrucât fac o aplicare greșită a noțiunii legale de operator la fel de eficient („EEO”) în contextual specific prezentei cauze.

Recurs introdus la 22 februarie 2019 de Unichem Laboratories Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 12 decembrie 2018 în cauza T-705/14, Unichem Laboratories/Comisia

(Cauza C-166/19 P)

(2019/C 148/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Unichem Laboratories Ltd (reprezentanți: F. Carlin, Barrister, M. Healy, Solicitor, B. Hoorelbeke, advocaat, S. Mobley, Solicitor, H. Sheraton, Solicitor, A. Robertson QC)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea în întregime a hotărârii atacate;

—	anularea deciziei atacate în măsura în care o privește pe Unichem și

—	obligarea Comisiei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată ale Unichem efectuate în prezenta procedură și în procedura în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Unichem susține că Tribunalul a săvârșit erori de drept:

—

În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că Comisia are competența de a adresa Unichem o decizie în temeiul articolului 101 alineatul (1), întrucât: Tribunalul a aplicat în mod greșit criteriile juridice pentru a stabili existența unei entități economice unice și Tribunalul a afirmat în mod greșit faptul că Unichem era în mod direct responsabilă în calitate de cosemnatară a acordului de soluționare amiabilă.

—	În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a aplicat criteriul necesității obiective din Hotărârea BAT.

—	În al treilea rând, în cazul în care acordurile de soluționare amiabilă intră în domeniul de aplicare al articolului 101 TFUE, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că caracterizat în mod greșit acordul de soluționare amiabilă a Unichem ca fiind o încălcare „prin obiect”.

—	În al patrulea rând, Tribunalul a încălcat obligația de motivare prevăzută la articolul 36 din Statutul Curții de Justiție prin faptul că a respins interpretarea Unichem a acordului de soluționare fără a răspunde argumentelor juridice ale acesteia.

—	În al cincilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că Niche și Unichem erau un concurent potențial al Servier.

—

În al șaselea rând, Tribunalul a încălcat principiul fundamental al egalității de tratament prin faptul că a aplicat Unichem și Niche un tratament diferit de cel aplicat altor societăți producătoare de medicamente generice în situații similare și prin faptul că a calificat în mod greșit acordul de soluționare amiabilă drept încălcare „prin obiect” a articolului 101 alineatul (1) TFUE.

—	În al șaptelea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aceea că nu a recunoscut faptul că acordul de soluționare amiabilă îndeplinește criteriile de exceptare prevăzute la articolul 101 alineatul (3) TFUE.

—	În al optulea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a aplicat în mod greșit criteriile juridice pentru stabilirea existenței unei încălcări a dreptului la apărare al Unichem și/sau a principiului bunei administrări.

Recurs introdus la 25 februarie 2019 de Scandlines Danmark ApS și de Scandlines Deutschland GmbH împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șasea) din 13 decembrie 2018 în cauza T-890/16, Scandlines Danmark și Scandlines Deutschland/Comisia

(Cauza C-173/19 P)

(2019/C 148/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Scandlines Danmark ApS și Scandlines Deutschland GmbH (reprezentant: L. Sandberg-Mørch, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Regatul Danemarcei

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea Ordonanței Tribunalului din 13 decembrie 2018 în cauza T-890/16 în măsura în care este în contradicție cu Hotărârea Tribunalului în cauza T-630/15 în ceea ce privește natura deciziei Comisiei de act de confirmare cu privire la măsurile de construcție adiționale;

—	obligarea intimatei la plata propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de judecată ale recurentelor.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, recurentele invocă două motive:

—	Primul motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a adoptat ordonanța atacată în temeiul unei poziții care este opusă în totalitate celei reținute în Hotărârea Tribunalului în cauza T-630/15;

—	Al doilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a adoptat ordonanța atacată cu o motivare care este afectată de contradicții interne.

Recurs introdus la 25 februarie 2019 de Scandlines Danmark ApS și de Scandlines Deutschland GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 13 decembrie 2018 în cauza T-630/15, Scandlines Danmark și Scandlines Deutschland/Comisia

(Cauza C-174/19 P)

(2019/C 148/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Scandlines Danmark ApS, Scandlines Deutschland GmbH (reprezentanți: L. Sandberg-Mørch, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Regatul Danemarcei, Föreningen Svensk Sjöfart, Naturschutzbund Deutschland (NABU) eV

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 13 decembrie 2018 în cauza T-630/15 în măsura în care a respins motivele recurentelor potrivit cărora: măsurile acordate în favoarea A/S Femern Landanlæg constituie un ajutor; costurile legate de conexiuni cu hinterlandul nu constituie costuri eligibile din punctul de vedere al compatibilității ajutorului acordat Femern A/S; măsurile acordate Femern A/S nu au efect stimulativ; analiza contrafactuală este ilegală; măsurile acordate Femern A/S nu cauzează o denaturare nejustificată a concurenței; și noile motive invocate de recurente erau inadmisibile.

—	obligarea intimatei la plata propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de judecată ale recurentelor.

Motivele și principalele argumente

Recurentele invocă șapte motive de drept împotriva hotărârii atacate:

—

Primul motiv: cu încălcarea articolului 107 alineatul (1) și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a concluzionat că Comisia nu a săvârșit o eroare de drept și nu a întâmpinat dificultăți serioase atunci când a decis că garanțiile de stat și împrumuturile de stat acordate A/S Femern Landanlæg pentru conexiunile feroviare daneze cu hinterlandul nu puteau denatura concurența întrucât piața relevantă nu este deschisă concurenței. Recurentele susțin că această concluzie eronată a Tribunalului se bazează pe patru erori de drept, cărora le corespund următoarele patru aspecte: a) Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că garanțiile de stat și împrumuturile de stat acordate A/S Femern Landanlæg nu pot afecta concurența deși legătura fixă (operată de Femern A/S) și conexiunile feroviare daneze cu hinterlandul (operate de Femern Landanlæg) constituie împreună un proiect integrat și că garanțiile de stat și împrumuturile de stat acordate A/S Femern au fost deja declarate ca fiind de natură să denatureze concurența; b) Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că piața managementului infrastructurii feroviare în Danemarca nu este deschisă concurenței „de lege”; c) Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că piața pentru managementul infrastructurii feroviare în Danemarca nu este deschisă concurenței „de facto”; d) Piețele construcției și întreținerii infrastructurii feroviare, care sunt deschise concurenței, sunt separate de piața managementului și a exploatării, stricto sensu, a infrastructurii feroviare;

—

Al doilea motiv: cu încălcarea articolului 107 alineatul (1) și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a concluzionat că Comisia nu a săvârșit o eroare de drept și nu a întâmpinat dificultăți serioase prin stabilirea faptului că garanțiile de stat și împrumuturile de stat acordate A/S Femern Landanlæg pentru finanțarea conexiunilor feroviare daneze cu hinterlandul nu putea afecta schimburile comerciale dintre statele membre;

—

Al treilea motiv: cu încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (b) și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a concluzionat că costurile legate de conexiunile cu hinterlandul pot fi incluse în calcularea intensității ajutorului maxim admisibil pentru legătura fixă (în contextul analizei compatibilității) deși, potrivit Tribunalului, finanțarea acordată conexiunilor cu hinterlandul nu constituie ajutor de stat;

—

Al patrulea motiv: cu încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a concluzionat că Comisia nu a săvârșit o eroare de drept și nu a întâmpinat dificultăți serioase atunci când a decis că ajutorul acordat în favoarea Femern A/S a avut un efect stimulativ;

—

Al cincilea motiv: cu încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a concluzionat că Comisia nu a săvârșit o eroare de drept și nu a întâmpinat dificultăți serioase atunci când a decis că autoritățile daneze au prezentat un scenariu contrafactual adecvat pentru aprecierea sa privind necesitatea ajutorului;

—	Al șaselea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că ajutorul acordat în favoarea Femern A/S nu cauzează o denaturare nejustificată a concurenței.

—	Al șaptelea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a respins introducerea de către recurente a unor noi motive privind măsurile de construcție adiționale, pentru motivul că acestea nu au fost autorizate prin Decizia Comisiei din 23 iulie 2015.

Recurs introdus la 25 februarie 2019 de Stena Line Scandinavia AB împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 13 decembrie 2018 în cauza T-631/15, Stena Line Scandinavia/Comisia

(Cauza C-175/19 P)

(2019/C 148/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Stena Line Scandinavia AB (reprezentanți: L. Sandberg-Mørch, avocat, P. Alexiadis, Solicitor)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Regatul Danemarcei, Föreningen Svensk Sjöfart

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 13 decembrie 2018 în cauza T-631/15 în măsura în care a respins primul și al treilea motiv ale recurentei în ceea ce privește măsurile acordate în favoarea Femern Landanlæg; al doilea și al treilea motiv în ceea ce privește susținerile potrivit cărora Comisia a săvârșit o eroare de drept sau a întâmpinat dificultăți serioase în ceea ce privește efectul stimulativ al ajutorului, scenariul contrafactual pe care Comisia s-a întemeiat pentru aprecierea sa privind necesitatea ajutorului și concluzia că ajutorul acordat Femern A/S nu cauzează o denaturare nejustificată a concurenței;

—	obligarea intimatei la plata propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de judecată ale recurentei.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă șase motive de drept împotriva hotărârii atacate:

—

Primul motiv: cu încălcarea articolului 107 alineatul (1) și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a concluzionat că Comisia nu a săvârșit o eroare de drept și nu a întâmpinat dificultăți serioase atunci când a decis că garanțiile de stat și împrumuturile de stat acordate A/S Femern Landanlæg pentru conexiunile feroviare daneze cu hinterlandul nu puteau denatura concurența întrucât piața relevantă nu este deschisă concurenței. Recurenta susține că această concluzie eronată a Tribunalului se bazează pe patru erori de drept, cărora le corespund următoarele patru aspecte: a) Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că garanțiile de stat și împrumuturile de stat acordate A/S Femern Landanlæg nu pot afecta concurența deși legătura fixă (operată de Femern A/S) și conexiunile feroviare daneze cu hinterlandul (operate de Femern Landanlæg) constituie împreună un proiect integrat și că garanțiile de stat și împrumuturile de stat acordate A/S Femern au fost deja declarate ca fiind de natură să denatureze concurența; b) Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că piața managementului infrastructurii feroviare în Danemarca nu este deschisă concurenței „de lege”; c) Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că piața pentru managementul infrastructurii feroviare în Danemarca nu este deschisă concurenței „de facto”; d) Piețele construcției și întreținerii infrastructurii feroviare, care sunt deschise concurenței, sunt separate de piața managementului și a exploatării, stricto sensu, a infrastructurii feroviare;

—

Al doilea motiv: cu încălcarea articolului 107 alineatul (1) și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a concluzionat că Comisia nu a săvârșit o eroare de drept și nu a întâmpinat dificultăți serioase prin stabilirea faptului că garanțiile de stat și împrumuturile de stat acordate A/S Femern Landanlæg pentru finanțarea conexiunilor feroviare daneze cu hinterlandul nu putea afecta schimburile comerciale dintre statele membre;

—

Al treilea motiv: cu încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (b) și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a concluzionat că costurile legate de conexiunile cu hinterlandul pot fi incluse în calcularea intensității ajutorului maxim admisibil pentru legătura fixă (în contextul analizei compatibilității) deși, potrivit Tribunalului, finanțarea acordată conexiunilor cu hinterlandul nu constituie ajutor de stat;

—

Al patrulea motiv: cu încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a concluzionat că Comisia nu a săvârșit o eroare de drept și nu a întâmpinat dificultăți serioase atunci când a decis că ajutorul acordat în favoarea Femern A/S a avut un efect stimulativ;

—

Al cincilea motiv: cu încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a concluzionat că Comisia nu a săvârșit o eroare de drept și nu a întâmpinat dificultăți serioase atunci când a decis că autoritățile daneze au prezentat un scenariu contrafactual adecvat pentru aprecierea sa privind necesitatea ajutorului;

—	Al șaselea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că ajutorul acordat în favoarea Femern A/S nu cauzează o denaturare nejustificată a concurenței.

Recurs introdus la 22 februarie 2019 de Fruits de Ponent, S.C.C.L. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 13 decembrie 2018 în cauza T-290/16, Fruits de Ponent/Comisia

(Cauza C-183/19 P)

(2019/C 148/35)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Fruits de Ponent, S.C.C.L. (reprezentanți: M. Roca Junyent, R. Vallina Hoset și A. Sellés Marco, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

—	Anularea Hotărârii Camerei a treia Tribunalului din 13 decembrie 2018 în cauza T-290/16, Fruits de Ponent/Comisia (1);

—

cu titlu principal, în conformitate cu articolul 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și în cazul în care Curtea consideră că litigiul este în stare de judecată: (i) soluționarea cererii în primă instanță și admiterea concluziilor acestei părți; și (ii) obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în ambele proceduri; sau

—	cu titlu subsidiar, în cazul în care Curtea consideră că litigiul nu este în stare de judecată în fața sa: (i) trimiterea cauzei Tribunalului în vederea unei noi examinări; și (ii) soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.

În primul rând, această parte susține că, prin hotărârea atacată, Tribunalul încalcă articolul 39 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (2), întrucât: (i) cu ocazia aprecierii existenței unei încălcări suficient de grave, aplică criterii lipsite de relevanță sau de pertinență; (ii) contestă că, atunci când Comisia intervine în caz de perturbări grave ale pieței în cadrul PAC, aceasta trebuie să aibă printre obiective menținerea nivelului de trai al agricultorilor [articolul 39 alineatul (1) litera (b) TFUE]; (iii) contestă că Comisia trebuie să colecteze alte date decât cele prevăzute de reglementări; și (iv) susține că Comisia nu trebuie să colecteze informații privind prețurile pe care le primesc agricultorii.

2.

În al doilea rând, această parte consideră că, prin hotărârea atacată, Tribunalul: (i) denaturează faptele prin aprecierea vădit eronată a probelor prezentate; (ii) încalcă principiile care guvernează sarcina probei prin considerarea ca dovedite a anumitor fapte, deși sunt contrare probelor prezentate; și (iii) încalcă principiul venire contra factum propium non valet prin considerarea drept valide a afirmațiilor Comisiei care sunt contrare răspunsurilor date cetățenilor de această instituție în cadrul principiului transparenței.

3.

În al treilea rând, această parte susține că hotărârea atacată încalcă articolul 296 TFUE și articolul 47 din Cartă, întrucât: (i) sunt ignorate argumentele acestei părți privind faptul că Comisia ar fi trebuit să colecteze informații destinate atingerii obiectivului de menținere a nivelului de trai al producătorilor; și (ii) sunt ignorate și denaturate argumentele acestei părți privind obiectivul pe care trebuie să îl aibă Comisia de a garanta nivelul de trai al agricultorilor, împiedicând-o astfel să obțină un răspuns în instanță la argumentele sale.

4.

În al patrulea rând, această parte consideră că, în speță, au fost încălcate articolul 39 TFUE și articolul 219 din Regulamentul nr. 1308/2013 (3), întrucât, în caz de criză, responsabilitatea de activare a mecanismului extraordinar de criză îi revine în mod exclusiv Comisiei, iar nu reclamantelor sau asociațiilor de producători.

---

(1)  ECLI:EU:T:2018:934.

(2)  JO 2012, C 326, p. 1.

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 671).

Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2019 — Tweedale/EFSA

(Cauza T-716/14) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente referitoare la studii de toxicitate întocmite în cadrul reînnoirii aprobării substanței active glifosat - Refuz parțial de acces - Excepția privind protecția intereselor comerciale - Interes public superior - Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 - Noțiunea de informații care se referă la emisii în mediu”)

(2019/C 148/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Anthony C. Tweedale (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: B. Kloostra, avocat)

Pârât: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (reprezentanți: D. Detken, J. Tarazona, C. Pintado și B. Vagenende, agenți, asistați inițial de R. van der Hout și A. Köhler, ulterior R. van der Hout și C. Wagner, avocați)

Intervenient în susținerea reclamantului: Regatul Suediei (reprezentanți: inițial A. Falk, C. Meyer-Seitz, U. Persson, N. Otte Widgren, E. Karlsson și L. Swedenborg, ulterior A. Falk, C. Meyer-Seitz, H. Shev, L. Swedenborg și F. Bergius, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea parțială a Deciziei EFSA din 16 octombrie 2017 de anulare și înlocuire a Deciziei din 30 iulie 2014 prin care se acordă un drept de acces parțial la două studii de toxicitate referitoare la substanța activă glifosat, întocmite în cadrul procedurii de reînnoire a aprobării acestei substanțe active în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1)

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Autorității Europene pentru siguranța Alimentelor (EFSA) din 16 octombrie 2017 de anulare și înlocuire a Deciziei din 30 iulie 2014 și prin care se acordă un drept de acces parțial la două studii de toxicitate referitoare la substanța activă glifosat, efectuate în cadrul procedurii de reînnoire a autorizării acestei substanțe active, dat fiind că EFSA refuză divulgarea tuturor acestor studii, cu excepția numelor și a semnăturilor persoanelor pe care le menționează.

2)	EFSA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Anthony Tweedale.

3)	Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 448, 15.12.2014.

Hotărârea Tribunalului din 12 martie 2019 — Italia/Comisia

(Cauza T-135/15) (1)

(„FEGA - Cheltuieli excluse de la finanțare - Cheltuieli efectuate de Italia - Regim temporar de restructurare a industriei zahărului - Regulamentul (CE) nr. 320/2006 - Regulamentul (CE) nr. 968/2006 - Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 - Termen de 24 de luni - Noțiunea de «măsură multianuală» - Condiții de acordare a ajutorului de restructurare - Noțiunea de «instalație de producție» - Calificarea silozurilor - Noțiunea de «dezafectare integrală» - Anexa 2 la documentul VI/5330/97 - Dificultăți de interpretare a reglementării Uniunii - Cooperare loială - Încredere legitimă - Ne bis in idem - Prime de sacrificare - Acțiuni de informare și de promovare a produselor agricole - Plăți tardive - Dovada existenței unor condiții excepționale de gestionare - Egalitate de tratament - Eroare de traducere într-una dintre versiunile lingvistice ale unui regulament al Uniunii - Imputabilitatea corecției financiare statului membru”)

(2019/C 148/37)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de C. Colelli, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: initial D. Bianchi, P Ondrůšek și I. Galindo Martín, agenți, ulterior D. Bianchi și P Ondrůšek, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantei: Republica Franceză (reprezentanți: D. Colas și S. Horrenberger, agenți) și Ungaria (reprezentanți: M.Z. Fehér și G. Koós, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și vizând anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/103 a Comisiei din 16 ianuarie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2015, L 16, p. 33), în măsura în care aceasta vizează anumite cheltuieli efectuate de Republica Italiană.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată ale Comisiei Europene.

3)	Republica Franceză și Ungaria suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 155, 11.5.2015.

Hotărârea Tribunalului din 12 martie 2019 — Ungaria/Comisia

(Cauza T-139/15) (1)

(FEOGA - secțiunea Garantare - FEGA - Zahăr - Regimul temporar de restructurare a industriei zahărului în Comunitatea Europeană - Regulamentul (CE) nr. 320/2006 - Regulamentul (CE) nr. 968/2006 - Cheltuieli excluse de la finanțare - Cheltuieli efectuate de Ungaria - Condiții pentru acordarea ajutorului pentru dezafectare integrală și a ajutorului pentru dezafectare parțială - Noțiunea „instalații de producție” - Aprecierea utilizării silozurilor la data introducerii cererii de acordare a ajutorului - Noțiunea „dezafectare integrală” - Anexa 2 la documentul VI/5330/97 - Dificultăți de interpretare a reglementării Uniunii - Cooperare loială)

(2019/C 148/38)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Ungaria (reprezentanți: inițial M. Fehér, G. Koós, A. Pálfy, ulterior M. Fehér, G. Koós, Zs. Biró-Tóth și E. Tóth, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Ondrůšek și B. Béres, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Republica Franceză (reprezentant: D. Colas, agent), Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent și C. Colelli, avvocato dello Stato)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/103 a Comisiei din 16 ianuarie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2015, L 16, p. 33), în măsura în care prin aceasta a fost exclusă suma de 11 709 400 de euro de la finanțarea de către FEGA a ajutoarelor de restructurare acordate de Ungaria în sectorul industriei zahărului

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Ungaria suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3)	Comisia suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată.

4)	Republica Franceză și Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 190, 8.6.2015.

Hotărârea Tribunalului din 12 martie 2019 — Franța/Comisia

(Cauza T-156/15) (1)

(„FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Cheltuieli efectuate de Franța - Schemă de ajutoare pe suprafață - Garanții procedurale - Regulamentul (CE) nr. 885/2006 - Noțiunea «pășuni permanente» - Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 - Sistem de control național stabilit pe o definiție neconformă a suprafețelor furajere - Excludere a tuturor cheltuielilor - Proporționalitate - Programul francez de dezvoltare rurală - Măsuri de sprijin al dezvoltării rurale - Zone cu handicap natural - Regulamentul (CE) nr. 1975/2006 - Regulamentul (UE) nr. 65/2011 - Corecție financiară forfetară - Controale la fața locului - Criteriul privind coeficientul de densitate - Numărarea animalelor - Regimul temporar de restructurare a industriei zahărului - Regulamentul (CE) nr. 320/2006 - Regulamentul (CE) nr. 968/2006 - Condiții pentru acordarea ajutorului de restructurare - Noțiunea «instalație de producție» - Aprecierea utilizării silozurilor la data introducerii cererii de acordare a ajutorului - Noțiunea «dezafectare integrală» - Proporționalitate - Egalitate de tratament - Anexa 2 la documentul VI/5330/97”)

(2019/C 148/39)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: inițial F. Alabrune, G. de Bergues, D. Colas și C. Candat, ulterior G. de Bergues, D. Colas, F. Fize și A. Daly și în cele din urmă D. Colas, S. Horrenberger, R. Coesme, E. de Moustier și A.-L. Desjonquères, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet și D. Triantafyllou, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantei: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistată de C. Colelli, avvocato dello Stato) și Ungaria (reprezentanți: M. Fehér și G. Koós, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/103 a Comisiei din 16 ianuarie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2015, L 16, p. 33)

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/103 a Comisiei din 16 ianuarie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în măsura în care exclude de la finanțarea de către Uniunea Europeană ansamblul cheltuielilor efectuate de Republica Franceză în Haute-Corse pentru ajutoarele directe pe suprafață din cadrul primului pilon aferente anilor de cerere 2011 și 2012.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Comisia Europeană și Republica Franceză suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

4)	Republica Italiană și Ungaria suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 190, 8.6.2015.

Hotărârea Tribunalului din 13 martie 2019 — Espírito Santo Financial Group/BCE

(Cauza T-730/16) (1)

(„Acces la documente - Decizia 2004/258/CE - Documente referitoare la decizia BCE din 1 august 2014 privind Banco Espírito Santo, SA - Refuz parțial al accesului - Excepție privind confidențialitatea deliberărilor organelor de decizie ale BCE - Excepție privind politica financiară, monetară sau economică a Uniunii sau a unui stat membru - Excepție privind stabilitatea sistemului financiar în Uniune sau într-un stat membru - Excepție privind protecția intereselor comerciale - Excepție privind documentele destinate utilizării interne - Obligația de motivare”)

(2019/C 148/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Espírito Santo Financial Group SA (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: R. Oliveira, S. Estima Martins și D. Duarte de Campos, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: F. von Lindeiner și S. Lambrinoc, agenți, asistați de H.-G. Kamann, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea deciziei BCE din 31 august 2016 privind respingerea în parte a cererii de acces la anumite documente referitoare la decizia sa din 1 august 2014 privind Banco Espírito Santo SA

Dispozitivul

1)

Anulează decizia Băncii Centrale Europene (BCE) din 31 august 2016 privind respingerea în parte a cererii de acces la anumite documente referitoare la decizia BCE din 1 august 2014 privind Banco Espírito Santo SA, în măsura în care se refuză accesul la cuantumul creditului care apare în extrasele din procesul-verbal ce conține decizia Consiliului guvernatorilor BCE din 28 iulie 2014, precum și la informațiile ocultate din propunerile Comitetului executiv al BCE din 28 iulie și din 1 august 2014.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Espírito Santo Financial Group SA și BCE suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 462, 12.12.2016.

Hotărârea Tribunalului din 12 martie 2019 — Xiaomi/EUIPO — Dudingen Develops (MI)

(Cauza T-799/16) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative MI - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară MI - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Obligația de motivare - Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 94 din Regulamentul 2017/1001)”)

(2019/C 148/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Xiaomi Inc. (Beijing, China) (reprezentanți: T. Raab și C. Tenkhoff, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Rajh, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Dudingen Develops, SL (Leganés, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 5 septembrie 2016 (cauza R 337/2016–4) privind o procedură de opoziție între Xiaomi și Dudigen Develops

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 5 septembrie 2016 (cauza R 337/2016-4) în măsura în care a respins acțiunea împotriva deciziei diviziei de opoziție de a respinge opoziția la înregistrarea semnului figurativ MI ca marcă a Uniunii Europene pentru „material pentru conductori de electricitate [cabluri]”, „cabluri electrice”, „cabluri electrice izolate”, „cabluri de conectare”, „conectori pentru cabluri”, „adaptoare”, „adaptoare electrice”, „adaptoare de călătorie pentru prize electrice”, „adaptoare pentru conectarea telefoanelor la proteze auditive” și „cabluri pentru prelungitoare”, care fac parte din clasa 9, și pentru „rucsacuri”, „rucsacuri mici” și „genți pentru alpiniști”, care fac parte din clasa 18.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Xiaomi Inc. suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată, precum și două treimi din cheltuielile de judecată efectuate de EUIPO.

4)	EUIPO suportă o treime din propriile cheltuieli de judecată, precum și o treime din cheltuielile de judecată efectuate de Xiaomi.

---

(1)  JO C 22, 23.1.2017.

Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2019 — Suedia/Comisia

(Cauza T-837/16) (1)

(„REACH - Decizia Comisiei de autorizare a utilizării sulfocromatului galben de plumb și a cromatului molibdat sulfat roșu de plumb - Articolul 60 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 - Examinarea indisponibilității alternativelor - Eroare de drept”)

(2019/C 148/42)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamant: Regatul Suediei (reprezentanți: inițial A. Falk și F. Bergius, ulterior A. Falk, C. Meyer-Seitz, H. Shev și J. Lundberg, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lindenthal, K. Mifsud-Bonnici, K. Simonsson și G. Tolstoy, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantului: Regatul Danemarcei (reprezentanți: inițial C. Thorning și M. Wolff, ulterior M. Wolff și J. Nymann-Lindegren, agenți), Republica Finlanda (reprezentant: S. Hartikainen, agent) și Parlamentul European (reprezentanți: A. Neergaard și A. Tamás, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (reprezentanți: M. Heikkilä, W. Broere și C. Schultheiss, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare C(2016) 5644 final a Comisiei din 7 septembrie 2016 privind autorizarea anumitor aplicații ale sulfocromatului galben de plumb și ale cromatului molibdat sulfat roșu de plumb în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia C(2016) 5644 final a Comisiei din 7 septembrie 2016 de autorizare a anumitor utilizări ale sulfocromatului galben de plumb și ale cromatului molibdat sulfat roșu de plumb în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.

2)	Respinge cererea Comisiei având ca obiect menținerea, în cazul anulării Deciziei de punere în aplicare C(2016) 5644 final din 7 septembrie 2016, a efectelor acestei decizii până când aceasta poate reexamina cererea de autorizare.

3)	Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Regatul Suediei.

4)	Regatul Danemarcei, Republica Finlanda și Parlamentul European suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 38, 6.2.2017.

Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2019 — L/Parlamentul

(Cauza T-59/17) (1)

(„Funcție publică - Asistent parlamentar acreditat - Rezilierea contractului - Ruperea legăturii de încredere - Activități exterioare - Eroare vădită de apreciere - Cerere de despăgubire”)

(2019/C 148/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: L (reprezentant: I. Coutant Peyre, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: Í. Ní Riagáin Düro și M. Windisch, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei Parlamentului din 24 iunie 2016 de reziliere a contractului de asistent parlamentar acreditat al reclamantului și, pe de altă parte, o cerere de acordare de daune interese pentru repararea prejudiciului moral pe care reclamantul pretinde că l-ar fi suferit.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Parlamentului din 24 iunie 2016 de reziliere a contractului de asistent parlamentar acreditat al lui L.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă Parlamentul European la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 221, 10.7.2017.

Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2019 — Hautala și alții/EFSA

(Cauza T-329/17) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente referitoare la studii privind carcinogenitatea efectuate în cadrul înnoirii aprobării substanței active glifosat - Refuz parțial de acces - Excepția privind protecția intereselor comerciale - Interes public superior - Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 - Noțiunea de informații care se referă la emisii în mediu”)

(2019/C 148/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Heidi Hautala (Finlanda), Benedek Jávor (Ungaria), Michèle Rivasi (Franța), Bart Staes (Belgia) (reprezentant: B. Kloostra, avocat)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (reprezentanți: D. Detken și J. Tarazona, F. Volpi și B. Vagenende, agenți, asistați de R. van der Hout și C. Wagner, avocați)

Interveniente în susținerea pârâtei: Cheminova A/S (Harboøre, Danemarca) (reprezentant: C. Mereu, avocat), Monsanto Europe (Anvers, Belgia) și Monsanto Company (Wilmington, Delaware, Statele Unite) (reprezentanți: inițial M. Pittie, P. Honoré și N. Callens, ulterior P. Honoré, N. Callens și A. Helfer, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea în parte a deciziei EFSA din 14 martie 2017, în măsura în care prin aceasta s-a refuzat în parte accesul la 12 studii privind carcinogenitatea referitoare la substanța activă glifosat, efectuate în cadrul procedurii de înnoire a aprobării acestei substanțe active în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1)

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) din 14 martie 2017 în măsura în care EFSA a refuzat accesul la părțile „Materiale, condiții de testare și metode” și „Rezultate și analize” din 12 studii privind carcinogenitatea referitoare la substanța activă glifosat.

2)	EFSA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de doamnele Heidi Hautala și Michèle Rivasi și de domnii Benedek Jávor și Bart Staes.

3)	Cheminova A/S, Monsanto Europe și Monsanto Company suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 249, 31.7.2017.

Hotărârea Tribunalului din 12 martie 2019 — TK/Parlamentul

(Cauza T-446/17) (1)

(„Funcție publică - Agenți temporari - Schimbări în activitățile atribuite - Noțiunea de afectare - Convocare la un interviu - Noțiunea de procedură - Acuzație de hărțuire morală - Cerere de asistență - Responsabilitate - Prejudiciu moral”)

(2019/C 148/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: TK (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: inițial E. Taneva și M. Rantala, agenți, ulterior E. Taneva, C. González Argüelles și D. Boytha, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect anularea deciziei președintelui Parlamentului din 26 august 2016 de respingere a cererilor reclamantei din 28 aprilie 2016 și repararea unui prejudiciu moral pe care reclamanta pretinde că l-ar fi suferit, precum și anularea deciziei secretarului general al Parlamentului din 26 aprilie 2017 în măsura în care prin aceasta se respinge cererea de reparare a prejudiciului moral pe care reclamanta pretinde că l-ar fi suferit și repararea acestui prejudiciu

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă TK să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Parlamentul European.

---

(1)  JO C 357, 23.10.2017.

Hotărârea Tribunalului din 12 martie 2019 — De Masi și Varoufakis/BCE

(Cauza T-798/17) (1)

(„Acces la documente - Decizia 2004/258/CE - Document intitulat «Răspunsuri la întrebări privind interpretarea articolului 14.4 din Protocolul privind Statutul SEBC și al BCE» - Refuzul accesului - Excepția referitoare la protecția consultanței juridice - Excepția referitoare la protecția documentelor pentru uz intern - Interes public superior”)

(2019/C 148/46)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamanți: Fabio De Masi (Hamburg, Germania) și Yanis Varoufakis (Atena, Grecia) (reprezentant: A. Fischer-Lescano, professeur)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: T. Filipova și F. von Lindeiner, agenți, asistați de H.-G. Kamann, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și care privește anularea Deciziei BCE din 16 octombrie 2017 prin care reclamanților li s-a respins dreptul de acces la documentul din 23 aprilie 2015, intitulat „Răspunsuri la întrebări privind interpretarea articolului 14.4 din Protocolul privind Statutul SEBC și al BCE”.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnii Fabio De Masi și Yanis Varoufakis suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Banca Centrală Europeană (BCE).

---

(1)  JO C 42, 5.2.2018.

Hotărârea Tribunalului din 12 martie 2019 — Franța/Comisia

(Cauza T-26/18) (1)

(„FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Cheltuieli efectuate de Franța - Corecții financiare punctuale și forfetare - Schemă de ajutoare pe suprafață - Sistemul de identificare a parcelelor agricole - Determinarea suprafețelor eligibile - Menținerea terenurilor agricole în bune condiții agricole și de mediu - Particularități topografice - Lande care pot fi utilizate pentru pășunat - Sistem de control național întemeiat pe o definiție neconformă a suprafețelor eligibile - Proporționalitate - Obligația de motivare - Verificarea conformității - Eroarea cea mai probabilă - Eroare de drept”)

(2019/C 148/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: F. Alabrune, D. Colas, A.-L. Desjonquères și S. Horrenberger, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Lewis și D. Triantafyllou, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea parțială a Deciziei de executare (UE) 2017/214 a Comisiei, din 8 noiembrie 2017, de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2017, L 292, p. 61)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Franceză la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 112, 26.3.2018.

Hotărârea Tribunalului din 7 martie 2019 — Laverana/EUIPO — Agroecopark (VERA GREEN)

(Cauza T-106/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale VERA GREEN - Marca Uniunii Europene verbală anterioară LAVERA - Motiv relativ de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 148/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Laverana GmbH & Co.KG (Wennigsen, Germania) (reprezentanți: inițial J. Wachinger, M. Zöbisch și R. Drozdz, ulterior N. Schmitz și J. Bittner, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Agroecopark, SL (Majadahonda, Spania) (reprezentanți: E. Seijo Veiguela și C. Serrano Rodríguez, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 18 decembrie 2017 (cauza R 982/2017-5) privind o procedură de opoziție între Laverana și Agroecopark.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Laverana GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 142, 23.4.2018.

Hotărârea Tribunalului din 13 martie 2019 — Wirecard Technologies/EUIPO — Striatum Ventures (supr)

(Cauza T-297/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală supr - Marca Benelux verbală anterioară Zupr - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 60 alineatul (1) litera (a) și articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 148/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Wirecard Technologies GmbH (Aschheim, Germania) (reprezentant: A. Bayer, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: S. Bonne și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Striatum Ventures BV (‘s-Hertogenbosch, Țările de Jos) (reprezentant: G. Van den Hout, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 20 februarie 2018 (cauza R 2028/2017–5) privind o procedură de declarare a nulității între Striatum Ventures și Wirecard Technologies

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Wirecard Technologies GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 240, 9.7.2018.

Hotărârea Tribunalului din 12 martie 2019 — Novartis/EUIPO (SMARTSURFACE)

(Cauza T-463/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale SMARTSURFACE - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001”)

(2019/C 148/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Novartis AG (Basel, Elveția) (reprezentant: L. Junquera Lara, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: S. Bonne și H. O’Neill, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 25 mai 2018 (cauza R 1765/2017–2) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal SMARTSURFACE ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Novartis AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 352, 1.10.2018.

Ordonanța Tribunalului din 8 martie 2019 — Herrero Torres/EUIPO — DZ Licores (CARAJILLO LICOR 43 CUARENTA Y TRES)

(Cauza T-326/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative CARAJILLO LICOR 43 CUARENTA Y TRES - Marca națională figurativă anterioară Carajillo - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/2001 - Acțiune vădit nefondată”)

(2019/C 148/51)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: José-Ramón Herrero Torres (Castellón de la Plana, Spania) (reprezentant: J. Gil Martí, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: S. Palmero Cabezas și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: DZ Licores, SLU (Cartagena, Spania) (reprezentanți: A. Vela Ballesteros și B. Lamas Begué, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 13 martie 2018 (cauza R 2104/2017-5) privind o procedură de opoziție între domnul Herrero Torres și DZ Licores

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul José-Ramón Herrero Torres la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 249, 16.7.2018.

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Clem & Jo Optique/EUIPO — C&A (C&J)

(Cauza T-125/19)

(2019/C 148/52)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Clem & Jo Optique SARL (Cormicy, Franța) (reprezentant: N. Hausmann, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: C&A AG (Zug, Elveția)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale C&J — Cererea de înregistrare nr. 15 912 041

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 19 decembrie 2018 în cauza R 1252/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului anularea deciziei atacate.

Motivul invocat

—	Societatea reclamantă invocă lipsa unui risc de confuzie între mărcile C&A și C&J.

Acțiune introdusă la 21 februarie 2019 — Krajowa Izba Gospodarcza Chłodnictwa i Klimatyzacji/Comisia

(Cauza T-126/19)

(2019/C 148/53)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Krajowa Izba Gospodarcza Chłodnictwa i Klimatyzacji (Varșovia, Polonia) (reprezentant: A. Galos, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră, pe care se întemeiază decizia atacată și, prin urmare, constatarea nelegalității deciziei atacate în această măsură;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv: în temeiul articolului 277 TFUE, reclamanta invocă obiecția bazată pe nulitatea articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006, pe care se întemeiază decizia atacată, în măsura în care acesta privește fundamentul sistemului de repartizare a cotelor pe valorile de referință care decurg din declarația datelor istorice privind gazele F introduse pe piață între 2009 și 2012, întrucât este vorba despre o repartiție discriminatorie și arbitrară a întreprinderilor în funcție de activitatea lor anterioară pe piața gazelor, și solicită prin urmare să se stabilească faptul că decizia atacată este afectată, în această măsură, de o neregularitate.

2.

Al doilea motiv: reclamanta invocă încălcarea normelor fundamentale de procedură și a tratatului pentru insuficienta motivare a introducerii sistemului de distincție a întreprinderilor active pe piața gazelor F în funcție de cantitățile de gaze F introduse pe piață între 2009 și 2012, conform articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 517/2014.

Acțiune introdusă la 25 februarie 2019 — Oosterbosch/Parlamentul

(Cauza T-131/19)

(2019/C 148/54)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Marc Oosterbosch (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei cereri introductive ca fiind admisibilă și întemeiată;

în consecință:

—	anularea „deciziei atacate” compuse din fișele de salarizare aferente lunilor martie, aprilie și iunie 2018;

—	pronunțarea anulării, în măsura în care este necesar, a deciziei din 6 noiembrie 2018 de respingere a reclamației;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea principiilor legalității și securității juridice și pe o excepție de nelegalitate: decizia atacată a fost adoptată în aplicarea unor norme interne și a unor dispoziții de punere în aplicare care sunt nelegale.

Acțiune introdusă la 26 februarie 2019 — Ashworth/Parlamentul

(Cauza T-132/19)

(2019/C 148/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Richard Ashworth (Lingfield, Regatul Unit) (reprezentanți: A. Schmitt și A. Waisse, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	conexarea prezentei cauze cu cauza introdusă de domnul Salvador Garriga Polledo și alți 45 împotriva Parlamentului European la 19 februarie 2019 (cauza T-102/19) în temeiul articolului 68 din Regulamentul de procedură al Tribunalului ca urmare a conexității acestor două cauze;

—

în măsura în care este nevoie, ca măsuri de organizare a procedurii sau ca activități de cercetare judecătorească în cauză, obligarea Parlamentului European să prezinte avizele eliberate de serviciul juridic al Parlamentului European, care ar fi fost date la 16 iulie 2018, precum și la 3 decembrie 2018, fără a aduce atingere datei exacte, dar în orice caz înainte de adoptarea Deciziei Biroului Parlamentului European din 10 decembrie 2018 de modificare a Normelor de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European (JO 2018, C 466, p. 8, denumite în continuare „normele de aplicare”);

—

anularea deciziei citate anterior a Biroului Parlamentului European din 10 decembrie 2018 de modificare a Normelor de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European, în măsura în care prin aceasta se modifică articolul 76 din normele de aplicare [considerentele (5) și (6), articolul 1 alineatul (7) și articolul 2 în măsura în care acesta privește articolul 76 din normele de aplicare din decizia citată anterior) sau în măsura în care prin aceasta se instituie prelevarea de 5 % la pensiile exigibile după 1 ianuarie 2019 sau, dacă elementele citate anterior nu ar fi considerate detașabile de restul actului atacat, anularea în integralitate a deciziei citate anterior;

—	obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe necompetența ratione materiae a biroului. — pe de o parte, actul atacat a fost adoptat cu încălcarea Statutului deputaților în Parlamentul European adoptat prin Decizia 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European din 28 septembrie 2005 (JO 2005, L 262, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 6, p. 28) (denumit în continuare „statutul”). Actul atacat contravine în special dispozițiilor articolului 27 din statut care impune menținerea „drepturilor dobândite” și a „drepturilor viitoare”. — pe de altă parte, actul atacat creează un impozit prin instituirea unei prelevări speciale de 5 % din cuantumul nominal al pensiei, în condițiile în care crearea unui impozit nu ține de competența biroului potrivit articolului 223 alineatul (2) TFUE.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea normelor fundamentale de procedură. — pe de o parte, se impută biroului că a adoptat actul atacat fără a respecta normele impuse de articolul 223 TFUE. — pe de altă parte, actul atacat este insuficient motivat și încalcă astfel obligația de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE și articolul 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea drepturilor dobândite și a drepturilor viitoare și a principiului încrederii legitime. — pe de o parte, actul atacat încălcă drepturile dobândite și drepturile viitoare care rezultă atât din principiile generale ale dreptului, cât și din statut, care impune în mod expres ca acestea să fie menținute „integral” (articolul 27). — pe de altă parte, actul atacat încalcă principiul încrederii legitime.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului proporționalității și a principiilor egalității de tratament și nediscriminării. — pe de o parte, atingerile aduse drepturilor reclamanților sunt disproporționate în raport cu obiectivele urmărite de actul atacat. — pe de altă parte, actul atacat trebuie anulat pentru încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării.

5.

Al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului securității juridice și pe lipsa unor măsuri tranzitorii. — pe de o parte, actul atacat încalcă principiul securității juridice în măsura în care are în mod nelegal efecte retroactive. — pe de altă parte, actul atacat încalcă principiul securității juridice în măsura în care prin acesta nu au fost luate măsuri tranzitorii.

Acțiune introdusă la 1 martie 2019 — Corporació Catalana de Mitjans Audiovisuals/EUIPO — Dalmat (LaTV3D)

(Cauza T-135/19)

(2019/C 148/56)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Corporació Catalana de Mitjans Audiovisuals, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: J. Erdozain López, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Stéphane Dalmat (Paris, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene verbale TaTV3D — cererea de înregistrare nr. 15 630 833

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 13 decembrie 2018 în cauza R 874/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 28 februarie 2019 — Souruh/Consiliul

(Cauza T-137/19)

(2019/C 148/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Souruh SA (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii reclamantei ca fiind admisibilă și fondată;

—	în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea întregului prejudiciu suferit de reclamantă cu un cuantum pe care Tribunalul îl va stabili în echitate;

—	cu titlu subsidiar, dispunerea numirii unui expert în vederea stabilirii amplorii totale a prejudiciului suferit de reclamantă;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv principal și un motiv subsidiar care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-55/19, Cham Holding și Bena Properties/Consiliul.

Acțiune introdusă la 14 februarie 2019 — WH/EUIPO

(Cauza T-138/19)

(2019/C 148/58)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: WH (reprezentant: E. Fontes Vila, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului constatarea lipsei motivelor de respingere a acțiunii și acordarea cu caracter retroactiv sub toate aspectele a promovării legal cuvenite.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva deciziei pârâtului de a nu o promova pe reclamantă în cadrul exercițiului de promovare pentru anul 2018.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă în calitate de motiv unic încălcarea dreptului său la apărare pentru motivul imposibilității de a se apăra.

Acțiune introdusă la 4 martie 2019 — Sabo și alții/Parlamentul și Consiliul

(Cauza T-141/19)

(2019/C 148/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Peter Sabo (Tulčik, Slovacia) (reprezentant: R. Smith, Solicitor)

Pârâți: Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului să constate nulitatea acelor dispoziții din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (1) care permit ca energia obținută din biomasă forestieră să fie luată în considerare în scopul articolului 29 alineatul (1), și anume: (a) să contribuie la obiectivul comun pentru anul 2030; (b) să măsoare respectarea obligațiilor privind energia regenerabilă și (c) să fie eligibilă pentru sprijin financiar.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Directiva 2018/2001 încalcă articolul 191 TFEU, întrucât nu contribuie la conservarea, la protecția și la îmbunătățirea calității mediului, la ocrotirea sănătății persoanelor sau la utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale. Ea nu urmărește un nivel ridicat de protecție a mediului, nu remediază la sursă daunele și nu aplică principiul precauției sau principiul „poluatorul plătește”. Ea nu ține seama nici de datele științifice disponibile privind impactul pe care combustia biomasei forestiere o are asupra schimbărilor climatice.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Directiva 2018/2001 încalcă numeroase drepturi ale reclamanților (recunoscute la articolele 7, 10, 14, 17, 22, 24, 35 și 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene), drepturi care sunt universale și care trebuie să fie respectate atât în privința reclamanților din Uniune, cât și a celor din afara ei. Aceste încălcări nu pot fi justificate, întrucât dispozițiile nelegale din directiva contestată nu au în mod necesar sau rațional legătură cu obiectivele Uniunii de protecție a mediului, cu care se află în conflict.

---

(1)  Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO 2018, L 328, p. 82).

Acțiune introdusă la 1 martie 2019 — Nosio/EUIPO — Passi (PASSIATA)

(Cauza T-142/19)

(2019/C 148/60)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Nosio SpA (Mezzocorona, Italia) (reprezentanți: J. Graffer și A. Ottolini, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Passi AG (Rothrist, Elveția)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale „PASSIATA” — cererea de înregistrare nr. 14 593 123

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 23 noiembrie 2018 în cauza R 927/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 2 martie 2019 — Solar Ileias Bompaina/Comisia

(Cauza T-143/19)

(2019/C 148/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Solar Ileias Bompaina AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: A. Metaxas și A. Bartosch, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea actelor atacate ale Comisiei, și anume Decizia C(2018) 6777 final din 10 octombrie 2018, în măsura în care aceasta respinge plângerile depuse la Comisie în cazul SA.41794 și mai precic numai considerentele (111)-(121) din această decizie, precum și scrisoarea din 8 februarie 2019 (B.2 VI/MJ/mkl D*2019/019026);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor sale procedurale, ca urmare a omiterii definiției sistemului de referință relevant ca prerogativă în vederea evaluării selectivității materiale a măsurii contestate, pe aprecierea incorectă a faptelor prezentate Comisiei în cursul procedurii administrative în ceea ce privește compatibilitatea producătorilor de energie din surse regenerabile și a furnizorilor de energie, pe analiza juridică greșită a criteriului de comparabilitate care trebuie efectuată în vederea evaluării selectivității materiale a măsurii contestate, pe insuficiența motivării care stă la baza lipsei evidente a efectuării unei analize diligente, precum și pe analiza eronată a problemei ca urmare a aplicării incorecte a jurisprudenței invocate.

Acțiune introdusă la 6 martie 2019 — Flovax/EUIPO — Dagniaux și Gervais Danone (GLACIER DAGNIAUX DEPUIS 1923)

(Cauza T-147/19)

(2019/C 148/62)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Flovax Sàrl (Doncols, Luxemburg) (reprezentant: C.-S. Marchiani, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Dagniaux (Roubaix, Franța), Compagnie Gervais Danone (Paris, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, Compagnie Gervais Danone.

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă GLACIER DAGNIAUX DEPUIS 1923 în culorile „text și contur: Pantone albastru nr. 302; fond: Pantone nr. 1205c (crem)” — Marca Uniunii Europene nr. 896 480.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității.

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 18 mai 2018 în cauzele R 2210/2016-1 și R 2211/2016-1.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	modificarea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală din 18 mai 2018 în cauzele R 2210/2016-1 și R 2211/2016-1;

—	declararea ca admisibilă a căii de atac R 2211/2016-1 formulate de FLOVAX la Camera de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală;

—

anularea deciziei nr. 10417 C a diviziei de anulare, adoptate în temeiul articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, ca urmare a cererii de decădere înregistrate la 22 octombrie 2015 de Compagnie Gervais Danone, prin respingerea în integralitate a cererii de decădere menționate;

—	obligarea Compagnie Gervais Danone la plata către titularul mărcii a taxei de anulare și a cheltuielilor de reprezentare, stabilite pe baza tarifului maxim prevăzut la articolul 94 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 70 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea principiului contradictorialității;

—	săvârșirea unei erori de drept în ceea ce privește aprecierea de către camera de recurs a condițiilor de inadmisibilitate a căii de atac introduse în fața acesteia.

Acțiune introdusă la 12 martie 2019 — Koenig & Bauer/EUIPO (we’re on it)

(Cauza T-156/19)

(2019/C 148/63)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Koenig & Bauer AG (Würzburg, Germania) (reprezentanți: B. Reinisch, B. Sorg și M. Ringer, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii verbale a Uniunii „we’re on it” — cererea de înregistrare nr. 16 983 066;

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 16 ianuarie 2019 în cauza R 1027/2018-1;

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate și, prin urmare, reformarea acesteia astfel încât decizia EUIPO din 23 aprilie 2018, în temeiul căreia înregistrarea mărcii nr. 16 983 066 a fost refuzată, să fie anulată, procedura de înregistrare a cererii de marcă a Uniunii Europene nr. 16 983 066 să fie continuată, iar taxa judiciară să fie rambursată reclamantei (solicitanta mărcii în litigiu);

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat (Motivele invocate)

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Ordonanța Tribunalului din 1 martie 2019 — Baradel și alții/FEI

(Cauza T-507/16) (1)

(2019/C 148/64)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 226, 3.8.2013 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-51/13 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

Ordonanța Tribunalului din 15 februarie 2019 — Intercontinental Exchange Holdings/EUIPO — New York Mercantile Exchange (NYMEX BRENT)

(Cauza T-760/18) (1)

(2019/C 148/65)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a opta a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 93, 11.3.2019.